Preocupari Pentru Dezvoltarea Durabila In Sistemul Bancar din Romania. Studiu de Caz Unicredit Tiriac Bank

Capitolul I. Aspecte teoretice privind dezvoltarea durabilă

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice și elementele capitalului natural. Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt esențiale în definirea calității vieții.

Definirea dezvoltării durabile

Conceptul de dezvoltare durabilă a luat naștere acum 30 de ani, ca răspuns la apariția problemelor de mediu și a crizei resurselor naturale, în special a celor legate de energie. Practic, Conferința privind Mediul de la Stockholm din 1972 este momentul în care se recunoaște că activitățile umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurător, ceea ce pune pericol viitorul Planetei. Câțiva ani mai târziu, în 1983, își începea activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED), după o rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite.

Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină, însă, foarte cunoscut abia după Conferință privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro în vara lui 1992, cunoscută sub numele de “Summit-ul Pământului”. Ea a avut ca rezultat elaborarea mai multor convenții referitoare la schimbările de clima (reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) și  stoparea defrișărilor masive. Tot atunci a fost elaborată și Agenda 21 – planul de susținere a dezvoltării durabile. Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv și al Uniunii Europeane, începând cu 1997, când a fost inclus în

Tratatul de la Maastricht, iar în 2001, la summit-ul

de la Goetheborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externa  la Barcelona, în 2002.

Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi".

Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensă exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și caută în primul rând prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic și social.

Așa cum definiția dată de raportul Brundtland dezvoltării durabile este prima citată în aproape orice lucrare în domeniu, tot așa reprezentarea grafică a dezvoltării durabile se bazează pe un scaun cu trei picioare, fiecare picior reprezentând una dintre dimensiunile cheie ale conceptului: economie, ecologie (mediu) și echitate (social).

Cele trei deziderate sunt definite astfel:

Bunăstarea economică este cea care urmărește generarea unui flux maxim de venit prin menținerea în timp a capitalului care a produs aceste beneficii;

Figura 1.1. Cei 3 E ai dezvoltării durabile

Sursa: http://www.ramona-manescu.ro/EXPAGES/dezvoltare%20durabila.asp

Stabilirea sistemelor sociale și culturale care asigură condiția capitalului uman necesar oricărui tip de dezvoltare, inclusiv prin reducerea conflictelor distructive;

În ceea ce privește protecția mediului, dezvoltarea durabilă urmărește să conserve stabilitatea biologică și fizică a sistemelor naturale.

Criterii și principii ale dezvoltării durabile

Esența dezvoltării durabile a societății umane este dată de modul de gestionare, actuală și viitoare, a resurselor sale naturale, energetice, materiale și informaționale, în raport cu obiectivele creșterii economice și asigurarea unei calității din ce în ce mai bune a vieții și a mediului.

Un principiu de sustenabilitate este un principiu avut în vedere la fundamentarea managementului strategic și integrat al dezvoltării durabile. Un criteriu de sustenabilitate presupune că, la un nivel minim, generațiile viitoare nu ar putea să trăiască mai rău decât generațiile actuale.

Criteriul sustenabilității cere îndeplinirea condițiilor necesare pentru un acces egal la baza de resurse de către fiecare dintre generațiile viitoare. Aceasta înseamnă o viziune holistică asupra dezvoltării, echitabilitate bazată pe autonomie și autoregenerabilitate realizată cu ajutorul și transferul tehnologiilor adecvate, participarea, valorificarea condițiilor locale și a diversității, echitabilitatea intergenerațională, viziunea sacră asupra vieții.

Biodiversitatea reprezintă o condiție obligatorie majoră pentru un mediu durabil. Biodiversitatea înseamnă o diversitate a speciilor, a ecosistemelor și, în principal, a diversității genetice în interiorul unei specii care garantează capacitatea de adaptare. Cu cât este mai mare numărul de specii care compun un sistem ecologic (formează o comunitate), cu atât este mai puternic ecosistemul să reziste împotriva deteriorărilor de mediu.

Criteriile fundamentale ale dezvoltării durabile, stabilite de Comisia Comunității Europene încă din anul 1993, sunt următoarele:

O altă clasificare a criteriilor dezvoltarii durabile, mai pragmatică, este dată de Daniel Loucks, profesor la Universitatea Cornell, Ithaca, SUA:

1) din perspectivă sociologică: împuternicirea și participarea publică, mobilitatea socială, coeziunea socială, identitatea culturală, dezvoltarea instituțională;

2) din perspectivă ecologică: integritatea ecosistemului,

capacitatea purtătoare, reducerea impacturilor globale adverse;

3) din perspectivă economică: eficiența, creșterea, echitatea;

4) din perspectivă inginerească: folosirea eficientă a energiei și resurselor naturale, minimizarea pierderilor, reciclarea și reutilizarea, evaluarea economică și de mediu comprehensivă, folosind analiza pe întregul ciclu de viață.

Managementul strategic al dezvoltării durabile presupune, pe lângă stabilirea unor obiective pe termen lung (15–20 ani), compatibilizate cu cele pe termenele scurt și mediu, și aplicarea unui set de principii și criterii validate eficient pe plan internațional, la care ne vom referi în continuare.

Managementul integrat este principiul care presupune abordarea în manieră unitară și holistică a proceselor de producție, procesare, transport, distribuție, utilizare și depozitare, ținând seama de ciclul de viață al produselor și tehnologiilor, implicarea stakeholderilor, coordonarea interinstituțională, sinergiile pentru cea mai bună utilizare a resurselor și evitarea unor duplicări nenecesare.

Precauția reprezintă instrumentul decizional prin care se întreprind acțiuni de răspuns (contracarare) la amenințările legate de pagubele serioase și ireversibile cauzate sănătății umane și/sau mediului, atunci când nu dispunem de o informație științifică necesară.

Abordarea ciclului de viață al bunurilor, serviciilor și tehnologiilor evaluează consecințele asupra mediului generate de efectele economice legate de diferite stadii ale prelucrării și valorificării produselor de piață.

Prevenția presupune stabilizarea prejudiciilor aduse sănătății umane și a capitalului natural de fenomenele și procesele economice care ar putea fi prevenite prin investiții și costuri de modernizare, reparații, tratare sau compensare; este cunoscut că prevenirea unor prejudicii este cu mult mai eficientă decât înlăturarea consecințelor după ce acestea s-au produs.

Substituția presupune înlocuirea unor produse și servicii ineficiente, mari consumatoare de resurse de mediu cu altele mai eficiente și cu impact ecologic mai redus și mai puțin dăunătoare.

Principiul „poluatorul plătește” sau al internalizării costurilor marginale externe (externalităților negative) stabilește folosirea mecanismelor de piață pentru ca poluatorii să suporte în totalitate costurile sociale și de mediu ale activității lor și ca aceste costuri să fie reflectate în prețurile și tarifele bunurilor și serviciilor.

Internalizarea externalităților pozitive (beneficiilor marginale externe) vizează folosirea unui sistem de subvenții corective, stimulente pentru activitățile care generează beneficii marginale la părțile terțe, fără ca acestea să plătească (cercetare-dezvoltare, protecția mediului, educație, dezvoltare regională, întreprinderi mici și mijlocii etc.).

Participarea publică presupune accesul nerestricționat la informația privind mediul și resursele sale, cu anumite excepții justificate (informații confidențiale de afaceri), dreptul publicului de a lua parte la deciziile în domeniul mediului și al resurselor sale și de a lua în considerare consecințele acestora, posibilitatea de a reacționa a părților implicate (interesate) din societatea civilă, dreptul de a cunoaște din timp posibile riscuri de mediu și asupra resurselor.

Principiul bunei guvernări prevede ca autoritățile și instituțiile statului să-și desfășoare activitatea transparent, eficient și onest, în condițiile prevenirii și penalizării poluării și ale promovării protecției mediului.

Parteneriatele privat-public și public-privat se bazează pe cooperarea directă, inter și intrainstituțională, între părțile interesate (stakeholders) reprezentate de autorități și instituții publice, ONG, grupuri și firme industriale, rețele și oameni de afaceri, care împreună pot obține, prin cumularea expertizei și eficienței proprii, o valoare adăugată superioară pentru sustenabilitatea creșterii economice la nivelurile macro și microeconomic.

Cooperarea între state include reponsabilități comune, dar diferențiate, în funcție de nivelul de dezvoltare a țărilor; se pot aplica o serie de abordări diferențiate în ceea ce privește obligațiile economicofinanciare pentru protecția mediului la nivel local, regional și internațional, țările dezvoltate recunoscând faptul că le revine o responsabilitate mai mare, inclusiv în ceea ce privește acordarea de asistență țărilor în curs de dezvoltare sau cu economie de piață emergentă.

1.3. Responsabilitatea socială în cadrul managementului

organizațiilor de afaceri

În definirea misiunii unei companii, managerii trebuie să țină seama de cerințele tot mai mari cu privire la asumarea unui rol activ în societate, acțiune ce poartă numele de “responsabilitatea socială organizațională – RSO” („CSR – Corporate Social Responsibility”). Implicarea socială a companiilor a devenit un subiect frecvent întâlnit datorită unui ansamblu de factori: globalizarea economică, tendința de epuizare a resurselor, creșterea alarmantă a pericolului poluării și scăderea rolului sectorului public. CSR devine o componentă tot mai importantă a interacțiunii mediului de afaceri cu societatea în care își desfașoară activitatea organizațiile.

Managementul – actorul principal al dezvoltării durabile

Dezvoltarea durabilă reprezintă o orientare generală, globală și sistemică, care se concentrează pe conceperea, promovarea și garantarea unei evoluții care să asigure două cerințe majore: satisfacerea din ce în ce mai mare a trebuințelor și necesităților generațiilor prezente; să nu afecteze negativ posibilitățile de satisfacere tot mai bună a trebuințelor și necesităților generațiilor viitoare. Și de aici și cea de-a treia cerință: regândire și restructurare a tuturor activităților umane pe coordonatele noii filozofii a relației omului în armonie cu natura.

Într-o societate orientată spre dezvoltarea durabilă, managerii vor trebui să învețe să gândească ecologic. Acest compromis trebuie să îl realizeze managerul-ecolog în armonizarea dintre resurse și obiective exprimate sub formă de rezultate. Managerii de vârf vor trebui să fie capabili să se integreze în procesul de luare a deciziilor, cumpănind mereu cel mai potrivit echilibru, interesele societății în planul dezvoltării durabile, dovedindu-se astfel cu adevărat constructivi.

Concepem managementul dezvoltării durabile ca acel proces prin care se anticipează și coordonează, se conduc și se planifică, se evaluează și se controlează activitățile de schimbare în care exploatarea resurselor, coordonarea investițiilor și orientarea dezvoltării tehnice și a modificărilor instituționale sunt toate compatibile și permit satisfacerea nevoilor și aspirațiilor generației actuale fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a și le satisface, la rândul lor.

Managementul dezvoltării durabile se bazează pe câteva idei care dirijează strategiile și acțiunile manageriale: necesitatea revitalizării prin management a creșterii economice și a schimbării calității acestei creșteri; orientarea managementului dezvoltării durabile spre consemnarea și îmbunătățirea bazei de resurse și asigurarea unui nivel sustenabil al populației; întărirea cooperării internaționale prin reformarea relațiilor economice internaționale; managerii sunt chemați ca în procesul de elaborare a deciziilor să urmărească integrarea mediului și economiei.

Obiectivele sociale au devenit o miză strategică pentru managementul dezvoltării durabile în condițiile în care în societate și-a făcut prezența o diversitate culturală și religioasă, se manifestă în plenitudinea ei solidaritatea intergenerații, are loc un permanent dialog intercultural, îndeosebi cu partenerii de afaceri, se extinde noțiunea de „bun cetățean corporativ”, se pledează pentru necesitatea și extinderea unei justiții sociale îmbunătățite, cu accent pe drepturile muncitorilor și munca efectuată de copiii din țările în curs de dezvoltare, precum și condițiile de muncă și remunerația.

La rândul lor, obiectivele economice ale managementului dezvoltării durabile pun în evidență necesitatea de a se ține seama de analiza tradițională a costurilor și a beneficiilor, nu numai în dimensiune microeconomică, ci și în cea macroeconomică.

Obiectivele ecologice ale managementului dezvoltării durabile au în vedere: consumul energetic, impactul asupra biodiversității, emisiile de gaz cu efect de seră, încălzirea globală a planetei, poluarea apei, aerului și solului, ploile acide, rezervele de apă potabilă, gospodărirea rezervelor, practicile urbane și rurale, gospodărirea oceanelor.

Esența procesului de managementul dezvoltării durabile constă în concentrarea eforturilor umane pentru coordonarea muncii comune.

Implicarea companiilor

În prezent, imaginea unei companii, identitatea și cultura sa corporatista au devenit de o importanță fundamentală. Implicarea în comunitate este necesară pentru o companie care dorește să-și asigure nu doar succesul comercial, ci și respectul societății în cadrul căreia operează. Tot mai des întâlnim exemple de implicare socială a companiilor în viața comunităților prin donații și sponsorizări, implicarea angajaților, voluntariat corporatist, înființarea de fundații sau ample campanii de marketing comunitar. Beneficiile definirii și implementării unei strategii de responsabilitate socială corporatista pentru companie pot varia în funcție de domeniul și de comunitatea locală sau globală în care activează compania. Dar e de menționat faptul că benficiile unei astfel de implementări își fac apariția pe temen mediu și lung (peste 3-5 ani). Excepție fac companii al căror brand este deja cunoscut în piață sau la nivelul comunității ținta.

O companie care își desfășoară activitatea prin prisma dezvoltării durabile va urmări ca, în tot ceea ce face, să aibă o abordare și o perspectivă pe termen lung, fără a neglija oportunitățile apărute în diverse momente. Numai în acest mod se poate crea valoarea adevărată astăzi, lucru ce vă susține durabil dezvoltarea afacerii pentru mâine. Practic, dezvoltarea durabilă înseamnă că ne dorim să continuăm desfășurarea activității mereu, adică ne dorim să pregătim viitorul, ca să nu ne confruntăm la un moment dat cu probleme insolvabile pentru afacerea și viața noastră. Este evident că fără o analiză corectă a riscurilor la care o companie se expune din punct de vedere economic, social, ecologic, pe termen lung aceasta nu își va putea desfășura activitatea. În prezent în România companiile care acordă importantă sporită dezvoltării durabile sunt, cel puțin pentru moment, cele mutinaționale care implementează cerințele și politicile stabilite de headoffice.

Companiile trebuie să conștientizeze că pentru a avea succes din punct de vedere comercial trebuie să se dezvolte atât pe ele, cât și comunitățile în care operează. Încrederea și respectul membrilor comunității afectează întreaga activitate a unei companii, din această cauză, aceasta trebuie să contribuie activ la dezvoltarea societății. Iar acest lucru nu reprezintă doar „o lozincă ce sună bine”, ci chiar face sens din punct de vedere economic. În plus, beneficiile inițiativelor de sprijinire a comunității, a acțiunilor responsabile, durabile, au tendința de a crește în timp. Dacă donațiile pe termen scurt și ajutoarele punctuale pot ajuta organizațiile caritabile să obțină rezultate imediate, ajutorul pe termen lung și împărtășirea experienței câștigate conduc la beneficii de durată.

Mai mult decât acțiunea directă a companiilor, în ultima vreme, acestea își incurajează și angajații să contribuie prin acțiuni individuale la eforturile lor de implementare a practicilor de dezvoltare durabilă sau prin participarea la activităti de responsabilitate sociala. În unele companii se acordă un anumit număr de zile „libere”, in afara concediului de odihnă, zile in care angajații pot alege să desfașoare activități de voluntariat pentru diverse organizații agreate. Acțiunile de voluntariat ale angajaților contribuie la dezvoltarea abilitaților de conducere si lucru in echipa, care conduc la binele companiei.

Indicele Dow Jones Sustainability World

În anul 1999, Dow Jones a introdus indicele de măsurare a modului în care o companie acționeaza din punct de vedere al dezvoltării durabile: Dow Jones Sustainability World Index (DJSWI). În ultimii ani, tot mai mulți investitori iau in considerare și acest indice in momentul in care hotărăsc să investească intr-o anumită companie. Introducerea politicilor de dezvoltare durabilă intr-o companie garantează crearea de valoare durabila (nu doar imediata) și în consecința beneficii pe termen lung. In al doilea rând, companiile care acționează conform principiilor dezvoltării durabile sunt așteptate să performeze superior (chiar și pe termen scurt și mediu) fața de celelalte companii datorită unui control mai ridicat al diverselor categorii de riscuri la care se expun. Pana la urma, dezvoltarea durabilă nu este o călătorie spre o destinație finală, definită, ci reprezintă un proces de îmbunătățire continuă si permanentă, de invațare și perfecționare.

Investițiile legate de implementarea unei strategii de dezvoltare durabilă, în funcție de direcția aleasă, se pot referi la investiții în resurse umane (echipa responsabilă), raportare, comunicare, investiții în implementarea unor sisteme care să protejeze mediul înconjurator și comunitatea (mai ridicate in cazul anumitor sectoare, de exemplu sectorele  care necesită retehnologizare – minerit, valorificarea gazelor naturale si a resurselor petroliere), investitii in comunitate (donații pentru diferite organizații) etc. Dar odata ce aceste sisteme sunt implementate, cheltuielile se reduc treptat, insă beneficiile si plusul de competitivitate ramâne.

Avantajele companiilor responsabile

Termenul “responsabilitate socială a organizațiilor” se referă la comportamentul etic, legal și filantropic la locul de muncă, pe piață sau în comunitate. Asumarea responsabilității sociale poate contribui la îmbunătățirea statutului unei companii, generând valoare atât pentru acționari cât și pentru societate în ansamblul ei. Pe măsură ce resursele planetei devin tot mai puține, un comportament responsabil din partea celor ce o populează și o exploatează își găsește necesitatea și aplicabilitatea. Datoria oamenilor de a păstra calitatea mediului înconjurător trebuie să ducă la schimbări sistemice ale modului de acționare a populației, a pieței și a societății pentru a trăi într-o armonie perfectă cu toți ceilalți și cu planeta însăși.

Într-o lume confruntată cu probleme complexe (resurse limitate, schimbări climatice), cu numeroase schimbări în legislație și în preferințele consumatorilor, companiile trebuie să învețe să se adapteze la aceste provocări pentru a supraviețui și a crește. Această adaptare presupune un nou mod de gândire pentru a evita riscurile (de ex. legale, operaționale, reputaționale) și a profita de oportunități legate de dezvoltarea durabilă (de ex. noi tehnologii și produse care protejează mediul, extinderea către  segmente de piață noi, către clienți neluați în considerare în trecut). Minimizarea pierderilor din aceste riscuri și maximizarea profiturilor din crearea de astfel de produse și servicii duce în mod evident la creșterea performanței financiare pe termen lung. Aceste afirmații sunt susținute de studii recente care au evidențiat corelația pozitivă intre modul în care o companie reușește să ia în considerare aspecte de mediu, sociale și etice și performanță să financiară (aceste analize depind în mod evident de sectorul companiei, scală de timp și factorii luați în considerare).

Pe lângă avantajul financiar menționat anterior, o companie responsabilă fata de mediu și comunitate va beneficia de aspecte precum : licență socială de operare, noiu oportunități de afaceri, satisfacerea și fidelizarea clienților, atragerea de investitori și de fonduri, angajați motivați și o reputație excelentă ca și angajator, operațiuni eficiente prin reducerea costurilor, crearea unei reputații și a unui brand de valoare

În acest moment în România multe companii decid să facă primul pas către responsabilitate socială prin implicare în comunitate (donații, sponsorizări), care sunt foarte necesare, dar nu întotdeauna și suficiente pentru o strategie completă de dezvoltare durabilă. O campanie CSR de succes se raportează și comunica cu toți partenerii afectați de activitățile sale: acționari, clienți, furnizori, angajați, comunitatea locală (stakeholders).

Acesta campanie are în vedere atât impactul direct, cât și cel indirect al operațiunilor sale asupra mediului și asupra comunității. În funcție de specificul sectorului de activitate respectiv, găsește modalități noi de a minimiza impactul negativ și aduce o abordare pozitivă, inclusiv cea de leadership pentru a-i convinge și pe alții. Dezvoltarea durabilă nu este o strategie izolată în departamentul de comunicare sau PR, ci este integrată complet în strategia generală a companiei respective. O campanie CSR de succes este transparenta în mod constant în legătură cu progresele făcute în această arie.

Fiecare organizație diferă în ceea ce privește modul în care implementează CSR. Aceste diferențe sunt determinate de o serie de factori, cum ar fi: dimensiunea organizației, specificul industriei sau sectorului în care operează organizația, cultura organizațională, cererile stakeholder-ilor și tradiția adoptării de către organizație a practicilor de responsabilitate socială. Anumite organizații se focalizează asupra unei singure laturi a CSR, aceea care este percepută ca fiind cea mai importantă sau în care organizația are cel mai mare impact sau cea mai mare expunere/vulnerabilitate (spre exemplu, drepturile omului sau protecția mediului), pe când altele își definesc obiective de CSR multi-dimensionale, care să cuprindă toate aspectele activităților lor.

A acționa cu responsabilitate socială înseamnă nu numai a îndeplini prevederile legale, ci a merge dincolo de acestea prin investiții voluntare în capitalul uman, în managementul mediului și în relațiile cu toate grupurile de interesați. CSR este un concept prin care companiile integrează, pe baza voluntară, obiective de afaceri, sociale și de protecția mediului în toate operațiunile lor productive sau comerciale sau în relațiile cu grupurile de interesați.