Premise In Dezoltarea Geoturismului In Sectorul Subcarpatic A Vaii Buzaului

PREMISE IN DEZOLTAREA GEOTURISMULUI IN SECTORUL SUBCARPATIC A VAII BUZAULUI

INTRODUCERE

Regiunea Văii Buzăului se desfășoară în cadrul bazinului hidrografic Buzău situat în

partea de est a tarii in cadul sectorului subcarpatic , reprezintand o zonă ce deține un important potențial turistic natural și antropic.

Lucrarea „Premise in dezvoltarea geoturismului in sectorul subcarpatic a Vaii Buzaului” are principalul obiectiv de a contribui la cunoașterea patrimoniului turistic din această zonă și de a propune strategii de dezvoltare a turismului în contextul dezvoltării durabile. Opțiunea în alegerea acestei teme se datoreaza provenientei mele si dorintei de a contribui in dezvoltarea zonelor mai putin cunoscute .

Varietatea și bogăția resurselor turistice naturale și antropice conferă acestei zone mari disponibilități pentru turism.

Prezența unor fenomene unice în țară – Vulcanii Noroioși, fenomenele de endocarst din Platoul Meledic, – prezența apelor minerale care constituie baza dezvoltării stațiunii balneo-climaterice Sărata Monteoru, bogată în locuri istorice – situri și cetăți dacice, biserici și mănăstiri – zona subcarpatică buzoiană se înscrie printre cele mai atractive zone ale țării noastre.

În cadrul lucrării sunt surprinse principalele elemente ce dețin potențial toristic actual . Principalele elemente ce determină și apariția unor forme specifice de turism și au o însemnătate deosebită pentru aceas areal sunt: relieful, clima, hidrologia, geologia și componentele învelișului biogeografic. Potențialul antropic de care dispune arealul a fost analizat, identificându-se cele mai importante resurse antropice.

Din punct de vedere a geodiversității zona este foarte cunoscută pentru Vulcanii noroioși, chihlimbarul de la Colți, sarea de la Meledic, Focul Viu, izvoarele de petrol, relieful spectaculos cu “ziduri ale uriașilor” sau “colți de piatră”, pentru peșterile în sare, alunecările de teren și, nu în ultimul rând, pentru peisajele domoale și izvoarele sărate.

Dezvoltarea turismului în acest areal poate fi realizată, prin implementarea unor strategii ce valorifică în mod corect resursele turistice.

Capitolul I. ASPECTE TEORETICE ISTORICE ȘI METODOLOGICE

Concepte și definiri în geografia turismului

Geografia turismului este o ramură a geografiei economice care studiază resursele turistice naturale și antropice sub aspect calitativ și cantitativ, fluxurile turistice interne și internaționale, precum și răspândirea acestora în profil teritorial” (I. Istrate, Geografia turismului, 1985);

Geografia turismului este o disciplină integratoare ce a apărut inițial ca o necesitate pentru studierea relațiilor ce se stabilesc între activitatea de turism, privită ca o activitate economică și mediu geografic, precum și cu celelalte domenii economice din spațiul respectiv. În cadrul acestei discipline este analizat fenomenul turistic cu toată complexitatea sa, inclusiv factorii care generează sau influențează fenomentul turitstic, impactul asupra mediului geografic, precum și relațiile care se stabilesc între turism și comunitățile umane. Prin intermediul obiectului său de studiu, geografia turismului cercetează existența și valorificarea potențialului turistic al unui teritoriu prin prisma condițiilor economice, sociale, politice și tehnice. (Glăvan, 2005).

Geografia turismului, prin domeniul său de studiu, respectiv mediul geografic, prin prisma atractivității sale și a fenomenelor social-economice, condiționate de valorificarea acestuia, se suprapune tuturor celor trei ramuri ale geografiei – fizică (prin fondul natural), umană (prin factorul uman) și economică (prin procesele de producție generate). Din acest punct de vedere, se poate spune că geografia turismului este printre puținele științe geografice integratoare.

Turismul poate fi definit ca ‘Ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor, în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrătoare oarecare.’ (W.Hunziker. ).

Turismul reprezintă o latură a sectorului terțiar al economiei, în cadrul căreia acțiunile prestate au ca principal scop organizarea și desfășurarea călătoriilor, aici fiind incluse și serviciile care stau la baza satisfacerii nevoilor turiștilor.

Turismul durabil este defint de Organizatia Mondia a Turismului astfel :

" Dezvoltarea durabila a turismului satisface necesitatile actuale ale turistilor si ale regiunilor de primire, protejînd si sporind oportunitatile pentru viitor. Managementul tuturor resurselor trebuie sa se efectueze într-un mod care ar permite sa fie satisfacute necesitatile economice, sociale si estetice, mentinîndu-se integritatea culturala, procesele ecologice esentiale, diversitatea biologica si sistemele de suport ale vietii."

Turistul poate fi considerat „orcice persoană ce se deplasează în afara domiciliului sau pentru un interval de timp nedefinit, cu scopul principal al destinderii și refacerii fizico – psihice” (Gheorghilaș, 2008). Conform Enciclopediei Littré, turist este: fiecare călător care efectuează o călătorie pentru propria plăcere, fie pentru satisfacerea curiozităților, fie pentru umplerea timpului;

Patrimoniul turistic constituie factorul fundamental ce se află la baza oferteituristice și este format din bunuri proprietate publică și bunuri proprietate privată, valorificată și protejată în condițiile legii. Acesta reprezintă ansamblul resurselor turistice și structurilor realizate în scopul valorificării lor prin activități de turism. (Legea turismului).

Conceptul de resursă turistică este mult mai complex și mai complet, incluzând (pe lângă atracțiile turistice pretabile pentru vizitare) și elemente natural sau antropice care pot fi valorificate direct în activitățile turistice ca ,,materie primă”, generând diferite forme de turism (izvoarele minerale și nămolul favorizează turismul balnear; vântul, zăpada, oglinzile de apă generează turism sportiv; diferitele tipuri de bioclimat și aerul ozonat – turismul climateric; agricultura montană – agroturismul; satele – turismul rural etc.).

Fondul turistic grupează totalitatea „resurselor turistice, respectiv toate elementele de atracție turistică ce se pot diferenția după mai multe aspecte cum ar fi: originalitatea, unicitatea sau caracterul reprezentativ pentru o categorie mai largă de situații”. (Gheorghilaș, 2008).

Potentialul turistic ar putea fi definit astfel: totalitatea factorilor de atractie apartinand cadrului natural sau antropic. La care adauga, valorificat prin intermediul amenajarilor turistice si care genereaza fluxuri turistice cu arii de provenienta interne si internationale ce se deplaseaza catre arii de destinatie unde consuma intr-o maniera turistica produsele turistice, rezultate dintr-un potential si amenajarea acestuia. (Nicolae Ceanga ).

Geoturismul este un concept nou , iar interesul lui creste treptat in intreaga lume . Termenul a fost folosit informal in 1997 , iar in anu 2002 in revista National Geographic Traveler realizata de asociatia industriei de calatorie Americana .

Ca si definitie geoturismul poate fi definit astfel : Turismul care susține sau sporește caracterul geografic al unui loc mediu său patrimoniu, prin estetica, cultura, și bunăstarea locuitorilor săi.

Geoturismul este un turism durabil ce susține prin intermediul formelor de restabilitare, natura destinației precum si veniturile turistice .

"Geoturismul" vorbeste despre ceea ce face un loc ca sa fie diferit de altul. Aceasta include nu numai flora și fauna, care este domeniul ecoturismului ci si structuri istorice și arheologice, peisaje pitorești, arhitectura tradițională și muzica locala, bucătărie, meșteșuguri, dansuri, și alte arte.

Istoricul cercetărilor

Zona subcarpatică buzoiană a atras atenția unui mare număr de geografi care, în decursul timpului au studiat aceste locuri, dedicându-le o mare parte din opera lor. Printre acesti geografi se inumara si Petrescu Burloiu (1977) cu lucrarea – ‘Subcarpații Buzăului : Relații geografice om-natură ’ prezentand importante aspect ale reliefului si peisajului geografic .

Asupra limitelor subcarpaților Buzăului s-au pronunțat în decursul timpului atât geografi cât și geologi, fiecare încercând să-i delimiteze conform argumentelor luate în calcul sub aspect geografic sau geologic.

De menționat în acest sens Vintilă Mihăilescu (1966, p.226-231) care stabilește limita vestică a Subcarpaților Buzăului pe Valea Teleajenului și Nicolae Popp (1971, p.57) care stabilește această limită pe Bârsa Chiojdului și Cricovul Sărat.

Mihai Ielenicz (1971), (1973), ne vorbeste despre probleme de geomorfologie in bazinul superior al Buzaului, in "Geografia judetului Buzau si a imprejurimilor" si despre evolutia retelei hidrografice din Carpatii de Curbura, in "Din geografia judetului Buzau".

Alte lucrari care au stat la baza cercetării Văii Buzăului: ,,Judetul Buzău’’ (1971) de

Grigore Posea si Mihai Ielenicz.

Despre ,,Clima Carpatilor si Subcarpatilor de Curbură dintre Teleajan si Slănicul Buzăului’’ (1974) de Octavia Bogdan, Elena Mihai si Elena Teodoreanu.

Mihai Ielenicz – Muntii Ciucas-Buzau. Studiu geomorfologic. Grigore Posea (1974).

De menționat "Centrul pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului" – Buzău (1999) care prin "Ghidul Turistic al județului Buzău" și "Albumul monografic" al județului Buzău (1997) a încercat o relansare a turismului în această zonă.

Metodologie și date

Metodologia folosită pentru identificarea potențialului turistic în arealulul Văii Buzaului a presupus utilizarea unor strategii și tehnicile de cercetare specifice geografiei în urma cărora au fost extrase, prelucrate și analizate date. Acestea au fost folosite în final la conceperea unor strategii de valorificare a potențialului de care zonă dispune.

Prima etapă, etapa de cabinet presupune o serie de demersuri în urma cărora a fost stabilit obiectivul cercetării și a fost stabilit planul lucrării. Faza strângerii de informații a presupus documentarea bibliografică, cartografică, materialul bibliografic fiind accesat în cadrul următoarelor biblioteci: Biblioteca Nationala a Romaniei , Biblioteca Centrală Universitară din București. Biblioteca Facultatii de Geografie Bucuresti .

Baza de documentare a fost alcătuită din cărți, rapoarte, anuare statistice și atlase precum si on-line.

Etapa de teren a presupus identificarea unităților de cazare și de alimentație componente ale infrastructurii turistice, intalniri cu oameni de specialitate , schimb de idei, precum si sedinta foto de teren .

Ultima etapă, etapa de cabinet a constat în analiza și sinteza materialului obținut în etapele anterioare, cartografierea hărților, redactarea materialelor grafice, a schițelor, schemelor, diagramelor și redactarea textului. În cadrul etapei de cabinet au fost folosite și mijloace tehnici de cercetare, prin procedeele de abstractizare, generalizare și clasificare cu care operează Sistemele Informatice Geografice (G.I.S.) .

Harta județului Buzău

Capitolul II. POZIȚIA GEOGRAFICĂ ȘI LIMITELE

AREALULUI

Poziția geografică a arealului Vaii Buzaului la nivel național

Judetul Buzau este situat in partea de sud – est a tarii , se invecineaza cu judetele Brasov si Covazna la nord – vest, Vrancea la nord si nord – est , Braila la est Ialomita in sud si Prahova la vest. Cu o suprafata de 6.103 km, ocupa locul 17 intre celelalte judete si face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud – Est .

Bazinul hidrografic al râului Buzău se desfășoara în partea estică a țării, avându-și izvoarele în Munții Ciucaș, străbătând de la izvor la vărsare trei trepte principale, care coboară altimetric de la nord-vest spre sud-est astfel: munți (38,6%), dealuri (28,1%) si câmpie (33,3%). Fiecare dintre aceste trepte sunt, la rândul lor , foarte divizate, determinând diferențierea mai multor subunități de relief, care își pun amprenta asupra regimului hidrologic al râului Buzău și a relațiilor de sinteză determinate între caracteristicile fizice ale bazinului si cele hidrografice. Coordonate: 44° 45’ si 45° 50’ latidudine nordica, 26° 10’ si 27° 20’ longitudine estica.

În cea mai mare parte a sa este situat în arealul Subcarpaților – subdiviziunea Subcarpaților Curburii – în zona centrală a acestora numită Subcarpații Buzăului. Pe o arie mai restrinsă, în partea nord-estică este o zonă de contact cu Munții Buzăului.

Configuratia geografica, bogatia solurilor si abundenta cursurilor de apa au creat conditii optime pentru stabilirea si continuitate populatiiei din aceasta zona din cele mai vechi timpuri.

Din punct de vedere hidrogeografic, zona de studiu se situează în cadrul bazinului Buzaului , iar geomorfologic pe Subcarpatii Buzaului .

Din punct de vedere administrativ – teritorial, zona Văii Buzaului se suprapune in totalite pe arealul județului Buzau .

Limitele – Subcarpatii Buzaului

Cadrul administrativ al județului Buzău include în zona sa deluroasă cea mai mare parte a Subcarpaților Buzăului încadrați între Munții Buzăului la nord și Câmpia Buzăului la sud, precum și o parte din Subcarpații Râmnicului și ai Putnei respectiv Dealurile Budei și parțial Dealul Căpățâna.

Arealul este localizat în Subcarpații de Curbură, orientarea întregului areal fiind în general SV- NE. Aria subcarpatică dintre Râmnicul Sărat și Slănic este inclusă Subcarpaților Vrancei, în timp ce arealul subcarpatic cuprins între Slănic și râul Buzău este inclus Subcarpaților Buzăului.

Limita nordică dintre Subcarpați și zona montană, urmărește marginea sudică a Pintenului Ivănețu, limita sudică urmărește valea râului Buzău în partea de sud și sud-vest, până la Săpoca.

Între văile Slănicul de Buzău și Teleajen :

– Cuprind 3 subunități:

– Prima subunitate, între văile Slănicul de Buzău și Buzău cuprinde:

– Depresiunea Lopătari (pe Slănicul de Buzău, la contactul cu muntele)

– Depresiunea Pătârlage situată pe Buzău;

– Dealurile Blidișel și Dâlma – Depresiunea Policiori (Berca – Arbănași), unde emanațiile de gaze din adânc încărcate cu apă și argilă au dus la formarea unor platouri cu vulcani noroioși (Pâclele Mari, Pâclele Mici),

– A două subunitate, între văile Buzău și Teleajen, cuprinde Depresiunea Chiojd, închisă de Pintenul Ivănețu;

– A treia subunitate, între Buzău (la E și N) și Cricovul Sărat (la V), cuprinde:

– Depresiunea Nișcov, străbătută de râul omonim;

– Dealul Ciolanu, Dealul Istrița și Dealul Mare; Între cele trei subunități se află valea Buzăului.

Sursa : http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/img/Subc.Buzaului_jpeg.jpg

.

Limite arealului – Sectorul subcarpatic a Vaii Buzaului

Limita dinspre munte . Limita nordica este neclara , patrunderea in zona subcarpatica a pintenului Ivanetu – Valeni , catre sud-vest si a depresiunii sinclinale miocene Drajna-Nehoiu

din zona subcarpatică spre nord-est, ce crează o zonă de întrepătrundere carpato-subcarpatică .

La vest de râul Buzău se urmărește aliniamentul localităților – Starchiojd; Chiojdu și Cătiașu.

Limita dinspre câmpie este – la vest de râul Buzău – foarte clară, contactul brusc dintre masivul Istriței (750m) și câmpie (120-150m) fiind marcat de o evidentă ruptură de pantă înregistrată de profilul longitudinal al păraielor Budureasa, Tohăneanca, Năeanca și Groasei.

La est de valea Buzăului, câmpia subcolinară cuaternară cu care se continuă către sud piemontul Blăjanilor (dintre Slănic și Câlnău), se prezintă sub forma unui taluz prelung ce coboară în pantă lină și relativ uniformă, terminându-se în trasele de pe stânga Buzăulu.

Potrivit lui Vintilă Mihăilescu limita vestică a Subcarpaților Buzăului o constituie valea Teleajenului .

Capitolul III.

EVALUAREA CADRULUI FIZICO GEOGRAFIC

Relieful

Principalele subunități de relief din arealul Sectorul Subcarpatic a Vaii Buzaului

Subcarpații Buzăului – sunt alcatuiți dintr-o succesiune de dealuri și depresiuni deluroase, de o mare varietate, dată de complexitatea structurală a acestora , de alcătuirea geologică , de rețeaua hidrografică. În partea de nord, la contactul cu Munții Buzăului, a fost pusă în evidență existența unei zone de interferență carpato-subcarpatice (V. Mihăilescu, 1963; Gh. Niculescu, 1971).

Trăsăturile fizico-geografice și modul de utilizare a terenurilor permit diferențierea Subcarpaților în mai multe subunitați geografice:

Culoarul văii Buzăului, reprezintă axa principală de convergentă a regiunii situată pe o arie de afundare axială a cutelor, un culoar tectonic rezultat prin scufundarea fundamentului cristalin în lungul unei fracturi transversale (Socolescu M. și colab 1975). Are for a de S si este compusa din cateva ingustari si depresiuni . Depresiunile se formeaza la trecere dintre sinclinale mai ales acolo unde exista o maxima de scufundare .

Culmea Ivanetu este situata la contactul cu Subcarpatii, la sud de Basca Rozilei, altitudinea maxima fiind in varful Ivanetu: 1.190 m. Aici se gasesc asezarile rupestre, bisericuta si chiliile in piatra din Bazinul Bozioru-Nucu-Ruginoasa-Alunis-Colti. Totodata, prin drumurile si potecile care o strabat, ea asigura o legatura directa intre masivele amintite si ariile de interes turistic din nordul Subcarpatilor-Lopatari-Alunis.

Scursa : http://www.carpati.org/jurnal/circuit_prin_masivul_ivanet__muntii_buzaului._zona_lopatari./2707/

Dealul Cornetel se intinde intre Buzau si Basca Chiojdului.Este constituit din formatiuni pliocene si cuaternare vechi,formand o regiune intens degradata de torenti.Altitudinile maxime se afla tot pe formatiuni levantin-cuaternare(Dealurile Cornetul-827m si Vf.Cetatuia-713m).Delimitarea de zona muntoasa se face pe o linie care incepe la nord de Patarlagele si trece pe la localitatea Catina.

Depresiunea Cislau, formata la trecerea Buzaului peste un sinclinal , inaltimea maxima este atinsa catre inseuarea Cislau – Cricov , unde se extinde o terasa lunga pe marginea carea se intend o serie de asezari .

Depresiunea Patarlagele se dezvolta de la contactul dintre munte si Subcarpati pana la valea Buzaului.Este o zona unde terasele incep sa aiba o larga dezvoltare si unde apar importante degradari de terenuri.

Dealurile Blidișel (819 m) in centru se afla Dealurile Botanului cuprinse inre vaile Buzaului si Slanicului, iar altitudinea maxima este de 812 m in Dealul Blidisel. Eroziunea apelor a fragmentat aceasta zona intr-o serie de subunitati. Predomina conglomeratele si gresiile, roci mai dure, situatie care explica si altitudinea mai mare.

Sursa : http://mineasever.blogspot.ro/

Dealurile Dilma sunt cuprinse intre apele Saratei si Balaneasa. Principale culmi sunt: Botanul (799 m), Posobesti (707 m) si Muchea Stinii (449 m).

Dealurile Bocului au inaltimi ce urca la peste 800m: Vf. Bocului (825m), Dealul Glodul (807m) ,Vf.Pitigoiul (806m).

Depresiunea Pirscov , incepe de la localitatea cu acelasi nume si continua pana la Berca . In cadrul aceste depresiuni Buzaul are cele mai frumoase terase. . Dupa Berca valea se deschide larg , terasele pierd in altitudine si se ineaca in campie = > Conul Buzaului .

Dealurile Piclelor au o directive aproape nord sud si prezinta doua culmi paralele care se unsec la nord in dealul Tocilei . Altitudinea oscileaza intre 300 – 550 m . Sunt axate pe un anticlinal ceea ce a facut ca in central lor se se dezvolte un culuar depresionar cu aspect de butoniera . Vulcanii Noroiosi unici in tara infrumuseteaza acest peisaj , ei sunt grupati in doua platouri – Pacelele Mici si Paclele Mari . Activitatea lor este mult mai intensa in perioadele ploioase ale anului, depinzand direct de apa din precipitatii, nivelul freatic fiind un element cu importanta mare in aceste regiuni.

Dealurile Ciolanului se înalță pe partea dreapta a Buzăului, cu o lungime de 25 km și o lățime de 753 m , de la Viperești până la intrarea râului în câmpie. Este unul dintre cele mai masive din cadtul subcarpatilor si se dezvolta aproape parallel cu Dealul Istrita . In partea sudica este delimitat de Depresiunea Niscovului iar spre nord izvoarele vaii Cricovului si valea Buzaului . Culmea și vârfurile mai înalte sunt alcătuite din calcar, care formează bolta unui anticlinal, de sub care apar marne cu săruri, formând pornituri pe văi. Înălțimile cele mai mari sunt în Poiana Hoților (737 m), Poiana Brașov (641 m ), Vf. Bradului (661 m) si Vf. Cetațuia (632 m).

Dealurile Istriței – fac parte din grupa sudica , avand caractere fizice locale cum ar fi, contactul brusc cu campia , masivitate , altitudini mari, zone depresionare tipic subcarpatice . Se desfasoară la sud de depresiunea Nișcovului, având o lungime de 40 km, fiind alcătuit dintr-o culme principală cu o altitudine maximă de 749 m pe varful Istrița. Este strabatut de un anticlinal principal, ce pun in contact roci de duritati diferite, pe axul acestuia apar formatiuni grezoase si calcaroase ale sarmatianului , ce influenteaza altitudinea si masivitatea dealului Istrita . Contactu cu Campia Romana se face brusc prin linii de falie , in lungul dealului se observa inceputurile de cueste , date mai ales de calcarele sarmatiene . În dealurile Istriței culmile și vârfurile mai înalte sunt sculptate în calcare care ies la suprafață de sub sedimente mai noi, în care sunt modelate povârnișurile. Din alcătuirea acestor dealuri lipsesc pietrișurile de Cândești, care ocupă un loc important în capătul estic al dealului Ciolanu.

Depresiunea Nișcov este format ape un larg sinclinal cu aspect de cuva care a fost sedimentat cu argile , pietris, nisip .Valea este larga, raul cara multe aluviuni in timpul ploilor , iar afluentii dezvolta conuri de dejectie foarte intinse. Catre vest depresiune se continua pe o larga inseuare 340 – 400 m , in Depresiunea Singer Lapos. Pe de o parte si alta a vaii se oberva in jur de cinci terase, din toate caracteristicile rezulta ca este o depresiune tipic subcarpatica .

Tipuri și forme de relief

Relieful structural

Individualizarea acestui tip de relief a fost condiționată de petrografie și de evoluția tectonică. În aceste condiții se impun forme de relief legate de două structuri – cutată și monoclinală .

Arealul studiat are structura cea mai complexă ca urmare a unei evoluții complicate în Neozoic. Intre Slănic și Teleajen se prezinta o structură în cute largi, cu numeroase boltiri anticlinale și depresiuni sinclinale. Exista in centru un ansamblu de cute largi mio-pliocene, iar la exterior un monoclin sau boltiri diapire. Complexitate data de desfășurarea concordantă a structurilor principale cu aliniamentele faciesurilor petrografice formând abrupturi cuestice, suprafețe structural si de generațiile de râuri.

Peisaj natural impus de relieful structual și petrografic

Depresiunea de tip butonieră Pâclele- Beciu, dezvoltată pe anticlinal, văzută de pe Vf. Măgura

Relieful petrografic

Subcarpații sunt alcătuiți din roci sedimentare foarte variate ca alcătuire mineralogică, grad de cimentare, proprietăți fizice și mecanice.

Reliefului petrografic este constituit din totalitatea formelor de relief a căror geneză, evoluție și aspect exterior sunt condiționate predominant de natura rocilor pe care acestea se dezvoltă.

Rocile au numeroase proprietăți fizice și chimice dobândite în procesul formării și evoluției lor.

Porozitatea – volumul golurilor existent într-o rocă și permeabilitatea – gradul de accesibilitatea aerului, apei în ea.

Duritatea rocilor exprimă rezistența acestora la atacul agenților externi.

Omogenitatea se raportează fie la caracteristica fizică sau la cea chimică

Solubilitatea este o proprietate care se refera la un grup restrâns de roci (sarea, gipsul, calcarul ) care prin contactul cu apa se produc dizolvări și realizarea de forme de relief caracteristice.

Plasticitatea este specifică îndeosebi rocilor argiloase, marnoase la care prin înmuierea bogată cu apă devin impermeabile și permit deplasări de teren sub formă de alunecări.

Relief dezvoltat pe gresii și conglomerate

Gresiile sunt roci sedimentare rezultate prin cimentarea nisipului. Conglomeratele sunt roci sedimentare rezultate prin cimentarea pietrișurilor și bolovănișurilor. Are o mare desfășurare pe pachete groase de roci. Interfluvii de tip cuestă, cu vârfuri ascuțite și chiar cu început de turnuri, versanți abrupți (pe Bâsca Chiojdului).

Versanți abrupți – Bâsca Chiojdului

Relief dezvoltat pe nisipuri, pietrișuri, bolovănișuri slab cimentate

Spălarea în suprafață și șiroirea au creat un relief specific, marcat pe porțiuni mari de versant cu șanțuri și șănțulețe de șiroire, separate de creste și turnuri. În depozitele groase, sarmațiene au rezultat trovanți (în bazinele văilor Doftana, Bâsca Chiojdului).

Relief dezvoltat pe faciesuri argiloase, argilo-marnoase, argilo-nisipoase

Sunt roci cu rezistență redusă și cu plasticitate ridicată.

Argila este o rocă sedimentară slab consolidată, cu rezistență mică dar care în condiții de umectare accentuată devine plastică favorizând deplasarea stratelor de roci de deasupra.

Nisipul este o rocă sedimentară necoezivă alcătuită dominant din particule de cuarț; se adaugă un procent variabil de particule argiloase.

Versanții de pe aceste roci au o dinamică foarte accentuată (procese de alunecare, curgeri noroioase). Alunecări – simple, în trepte, valuri. Un fenomen aparte (legat de argilă, gaze naturale și apă freatică) este cel al apariției Vulcanilor Noroioși (în arealul localităților Berca, Arbănași, Beciu).

Formele de relief specifice

dealuri cutate si semicutate : Dealul Bisoca, Dealul Salcia, Dealul Ciolanul, Dealul Deleanu, Dealul Istrița.

Forme de sirore : Ravene

Alunecare Bisoca

Sursa : Arhiva Mediafax Foto

Ravene (Platoul Meledic, jud. Buzau)

Vulcanii Noroiosi – Berca Sursa : http://www.historia.ro/

Relieful dezvoltat pe calcare

Ocupă suprafețe reduse – mici lapiezuri, abrupturi reduse (Dealul Istrița). Realizarea acestor forme este condiționată de: prezența unor mase de calcar, cât mai gros, bine fisurat, precipitații bogate și pante cât mai mici.

Versant pe calcare – Dl. Istrița

Relieful dezvoltat pe ghips

Apare frecvent în depozite miocene pe care se individualizează forme de dizolvare și șiroire (Dealul Bisoca, la Cerașu în estul bazinului Drajna, pe interfluviul dintre Slănic și Crasna).

Sarea și gipsul sunt roci sedimentare omogene chimic și în mare măsură și fizic (există orizonturi subțiri de argilă și de sare impură), cu plasticitate ridicată și ușor solubile.

Relieful dezvoltat pe sare și brecia sării

Formațiuni ce aparțin miocenului și apar la zi pe mai multe aliniamente în Subcarpații de Curbură: – la contactul cu muntele (Jitia-Bisoca, Meledic-Valea Sării, Jgheabu, Slănic Prahova – Telega); – spre exterior (Bâsculița, Săreni-Trestioara).

Dizolvarea asociată cu șiroirea, curgerile noroioase, au creat un relief complex, cu forme de suprafață și de adânc. Prin dizolvarea sării și gipsului rezultă diferite forme de relief asemănătoare celor de pe calcare, dar apariția și evoluția lor este mult mai rapidă, iar fizionomia și dimensiunile destul de variate. La suprafață: lapiezuri, nișe de dizolvare, mici doline și peșteri (dezvoltate mai ales la contactul dintre blocurile de sare și argila saliferă).

Un exemplu semnificativ sunt Pesteri Pesterile de la Meledic si din bazinul Jgeabului, jud Buzau), avene. Pestera 6S de la Meledic este considerata ca fiind cea mai mare din lume in sare.

Sursa : www.infopensiuni.ro

Forme de șiroire pe sare – Mânzălești

Văile înguste, de tip canion, sunt caracteristice pârâului Meledic și Izvorului Sărat, precum și sectorului superior al pârâului Jgheabu. Acestea prezintă versanți abrupți, pe suprafața cărora s-au dezvoltat microforme pseudocarstice: microvăi, lapiezuri în sare, cruste de sare, surplombe, stalactite, stalagmite, etc.

Doline localizate pe Platoul Meledic

Relieful fluvial

Subcarpații Buzăului dispun de o rețea hidrografică destul de bogată și bine organizată. Arealul este traversat de râul Buzău, cea mai mare parte a regiunii făcând parte din bazinul hidrografic al Buzăului.Relieful fluvial reprezinta opera apelor curgatoare, respectiv a raurilor. Principala forma majora de relief o reprezinta vaile, a caror evolutie incepe dupa conturarea principalelor morfostructuri. relief fluvial, evidențiat prin terase și lunci, mai ales în spațiul depresiunilor unde se produc confluențe. Luncile reprezinta albiile majore ale raurilor, inundabile la debite foarte mari.

Ele reprezinta spatiul de acumulare a sedimentelor fine (nisip, argila, mal), din lungul raurilor. Procestele geomorfologie fiind acumularea sedimentelor fine (nisip, argila, mal), din lungul raurilor , emanatiile de gaze din lungul unor falii locale = vulcanii noroiosi din zona Policiori – Berca – Albanasi (Buzau). Terasele sunt destul de bine reprezentate, dupa cum urmeaza : 1–3 m, 5–8 m, 10-14 m, 20–25 m, 30 – 40 m, 50–60 m, 80–90 m, 110–120 m, 140-160 m, 180–200 m.

Procesele geomorfologice actuale

Structura geologică, dispunerea dealurilor, cursurile de apă care drenează regiunea, prezența vegetației au făcut ca în acest areal procesele geomorfologice să aibă o intensitate și o frecvență foarte mare. Procesele au avut o evoluție rapidă, cu contribuția majoră fiind a factorului antropic care a accelerat atât extinderea, cât și intensificarea acestora. Terenurile s-au degradat iar peisajul geografic s-a transformat rezultand mictoforme variate de relief . Cele mai raspandite procese geomorfologice în arealul Subcarpaților Buzăului pot fi încadrate în două mari categorii: procesele de eroziune a solului în suprafață și procesele de versant . Alunecările de teren se formează datorită prezenței argilei. Într-o mare parte a Subcarpaților Buzăului au o pondere importantă în modelarea versanților. În ansamblu, în partea centrală aceste procese ocupă 35% din suprafață, pentru ca la exterior ponderea să fie mai mică.

Curgerile de noroi sunt localizate pe versanții abrupți, despăduriți, alcătuiți din alternanțe de gresii, argile, marne și nisipuri. Sunt favorizate de ploile torențiale, de stratul mare de zăpadă, de lipsa vegetației.

Potențialul turistic al reliefului ( )

Potențialul turistic al reliefului reprezintă capacitatea de atracție exercitată de formele de relief. Această capacitate este mijlocită de anumite caracteristici (genetice,morfografice, morfometrice etc), pe care le poseda relieful si, care pot fi evaluateîn scopul valorificării turistce.

Relieful influențează peisajul natural atât în mod direct cât și în mod indirect. Acesta condiționează distribuția componentelor cadrului natural: climă, apă, vegetație, faună sau soluri prin expunerea și orientarea versanților, prin geodeclivitate sau prin fragmentarea sa. Fiecare unitate de relief are atractivitatea sa în funcție de modul în care a fost creată, de structura sa geologică și de compoziția sa mineralogică.(Comanescu, Ielenicz, Nedelea, 2010).

Subcarpații Buzăului se remarcă din punct de vedere turistic printr-o multitudine de obiective turistice naturale ce caracterizează relieful acestei zone deluroase.

Activitatea turistică a Sectorului subcarpatic a vaii Buzaului este dată atât de specificul zonelor de deal cât și prin existența nici a unor elemente naturale unice, specifice numai subcarpaților Buzăului cum ar fi Vulcanii Noroioși.

Avand in vedere aceste condiții, valențele turistice ale zonei deluroase pot fi date de alternanța evidentă a unităților deluroase cu zone depresionare și culoarele de vale importante – Buzăul, Slănicul, Nișcovul.

Precum si de expoziția sudică a versanților care a favorizat apariția unor zone viticole de mare interes turistic în subcarpații Buzăului – Pietroasele, podgoria Dealul Mare.

Dar mai de seama prezența unor locuri cu fenomene geologice bizare sau structuri geologice diferite transformă zonele în care sunt amplasate în veritabile areale de polarizare a fluxurilor de turiști. Prin acestea amintim :

• "Vulcanii noroioși" de la Pâclele Mari și Mici din Depresiunea Policiori care oferă o imagine selenară deosebit de atractivă. Rezervația naturală de tip geologic pe circa 30 hectare, Vulcanii noroioși sunt localizați în localitatea Berca, fiind formați datorită erupțiilor de gaze din pământ, care antrenează spre suprafață nămol și apă. Cunoscuți în zonă sub denumirea de pâcle, vulcanii noroioși au aceiași structură ca și vulcanii adevărați, în interiorul lor producându-se procese similare. Altfel spus, avem de-a face cu niște vulcani în miniatură la care conurile nu depășesc 5- 6 metri înălțime, iar adâncimea de la care este aruncată spre suprafața lava este mult mai mica. În final același rezultat, adică o suprafață în mare parte aridă dar în același timp spectaculoasă. Prin frumusețea și unicitatea fenomenelor de aici, zona a fost declarată rezervație geologică și botanică fiind înscrisă în lista rezervațiilor din România din anul 1955.

• "Focul viu" de la Lopătari un fenomen natural de emanație a gazelor naturale, care o dată ce ies din pământ se autoaprind în contact cu atmosfera. Traseul nu poate fi parcurs in totalitate cu mașina. Obiectivul turistic nu este semnalizat se găsește pe un deal și este necesar să vă informați la localnicii din Terca. Urcușul, ușor, nu durează mai mult de 20 minute. Locurile ascund multe bogații, se spune că în dealurile înconjurătoare s-ar găsi rezerve importante de gaze naturale, petrol si chiar uraniu.

• Pe valea Buzăului, în comuna Viperești, găsim doua rezervații naturale, Sarea lui Buzău și Blocurile de calcar de la Bădila. Sarea lui Buzău, monument al naturii de interes geologic și biologic, se refera la mai multe blocuri de calcare, precum și la un deal cu numeroase izvoare si eflorescente saline. Blocurile de calcar de la Bădila, monument al naturii de interes geologic si paleontologic, prin calcarul marin provenit mai ales din depozitele sărurilor de carbonat de calciu dar și cu intruziuni de calcar biogen, amintesc atât de acoperirea cu apele mării, cât și de fenomenele de tectonică care au comprimat acele depozite marine.

Sarea lui Buzău

Blocurile de calcar de la Bădila,

• Martorul de eroziune de la Grunj – Piatra Alba „La Grunj” este un monument al naturii fiind situat pe raza comunei Manzalesti.

Prezinta o forma conica neregulata datorata eroziunii multidirectionale. Culoarea este alb-cenusiu-galbui cu o inaltime de 18 m si un diametrul de 15 m, avand in varf o cruce care poate fi observata de la departare. Denumirea de "Grunj" are sensul de "grumaz" sau "ingustare". Este un martor de eroziune hidraulica si eoliana format prin acumulare de marna alba cinerita. Are importanța științifică deoarece constituie un loc ideal pentru explicarea procesului de eroziune diferențială, un loc unde se poate demonstra cum constituția petrografică a contribuit la creearea aspectului deosebit pe care l-a căpătat stânca,

• Munții cu sare de la Mânzălești aici se găsesc si câteva peșteri în sare, cea mai mare având peste 3 kilometri lungime si o denivelare de 42 de metri. Este străbătută de două pâraie sărate și oferă o gamă largă de formațiuni extrem de divers colorate. Lipsa de interes a autorităților locale și sărăcia au făcut ca această bogăție sa nu fie pusă în valoare. Aici se gaseste si cea mai mare peșteră în sare din țara noastră și este unică in Europa după modul de formare.

Munții cu sare de la Mânzălești

• Fenomenele carstice din platoul Meledic. Platoul Meledic este o rezervatie geologica , speologica, botanica si zoologica amplasata pe un munte de sare , ce se intinde pe o suprafata de 70 hectare , la o altitudine de 600 m , pe raza comunei Manzalesti . În nordul acestui platou se găsește peștera 6S de la Mânzălești cu intrarea în fundul unei doline, ce face parte dintr-o uvală, în care au mai fost identificate alte patru peșteri. In interior s-au format în sare diferite tipuri de formațiuni : stalacticte, care apar într-o gamă variată de culori : alb imaculat, roz, gălbui, roșu aprins, cenușiu și maroniu. În număr mai redus se găsesc și stalagmite având înălțimi de câțiva zeci de centimetri și grosimi de 5-8 m. Peștera de la Mânzălești în sare are o lungime de 1.220 m, fiind cea mai lungă peșteră în sare pe plan mondial (I. Giurgiu, G. Solvasanu, T.Vadeanu, 1980).

• Dealul cu Lilieci-este situat in comuna Cernatesti si reprezinta o rezervatie botanica si zoologica aflata pe circa 3 ha. In aceasta zona este protejat mojdreanul, stejarul pufos, scumpia, carpinita, liliacul, scorpionul si termite.

Sursa : www.turismbuzau.ro

• Chihlimbarul de Buzau-este situata la Colti si reprezinta o rezervatie paleontologica si geologica. Chihlimbarul din aceasta zona este cunoscut cu denumirea de “romanit”.

Sursa : www.tinutulbuzaului.ro

Clima

Caracteristici generale ale climei în arealul Subcarpatic a Vaii Buzaului

„Dacă relieful asigură suportul material al tuturor activităților recreative, climatul impune „starea” lor de desfășurare. El generează „atmosfera” favorabilă sau nefavorabilă actului recreativ, catalizând sau dimpotrivă, inhibând derularea acestuia” (P. Cocean).

Regiunea colinară a județului Buzău se încadrează în condițiile climatului temperat continental în care se înscrie întreaga țară. Are un regim termic moderat datorită situării ei la adăpostul munților Buzăului. Climatul de deal prezinta temperaturi medii anuale de 8-10C , in luna iulie temperatura medie oscileaza intre 19 – 20 C . Precipitatiile medii anuale sunt intre 600 – 700 mm. Prezenta numeroaselor depresiuni si bazinete creaza conditii favorabile inversiunilor de temperatura mai accentuate in sezonul rece al anului . Circulatia generala admosferica dar mai ales configuratia geomorfologica a zonei de curbura impun dezvoltarea vanturilor fohnale.

Clima este un factor important in conturarea peisajelor acesta influențând în mod direct repartiția vegetației, faunei, a tipurilor de soluri, dar și regimul de scurgere al râurilor și pâraielor de aici.

„Elementele climatice (temperatura, precipitațiile, vântul, nebulozitatea, presiunea atmosferică, etc.) fiecare în parte sau ca un ansamblu unitar, constituie procesul recreeri și tratamentelor balneoclimaterice și climaterice mai ales, resurse care oferă posibilități multiple și variate de practicare a turismului (climateric, sportiv, de agrement)” (Melinda, Simon, Bogan, 2012).

Temperatura

Temperatura este un parametru important al condițiilor climaterice, evoluția sa fiind influențată de regimul radiației solare. Intensitatea radiației solare directe este cuprinsă în regiunea subcarpaților Buzăului între 1,4 cal/cm2 /min. în timpul verii și 1,1 cal/cm2 /min.în timpul iernii, aceste valori fiind mai mici cu aproape 25 % pe pantele cu orientare nordică, din această cauză fiind mai puțin preferate în activitățile de turism.

Pentru o buna desfășurarea a diferitelor forme de turism sunt temperaturile "favorabile" sau "adecvate", dar există însă și "temperaturi extreme", foarte ridicate sau mult sub O°C care, de regulă, sunt nefavorabile pentru turism, declanșând stresul bioclimatic.

Cercetările bioclimatice apelează adesea la conceptul de confort termic asigurat de temperaturi ce variază între 16,8°C – 20,6°C; sub această limită se resimte inconfortul termic prin încălzire (Teodoreanu Elena, 1983 ).

Repartitia si regimul temperaturii aerului poarta amprenta influentei pozitiei geografice si a reliefului . Se remarca o crestere constanta a valorilor temperaturii medii anuale pe directia nord – sud , de la regiunile inalte la cele cu altitudini mai scazute .

Analizând tabelul temperaturilor medii lunare din Subcarpații Buzăului se constată că sezonul propice pentru practicarea activităților de turism durează din luna mai până în luna septembrie când temperaturile se încadrează între limitele impuse de conceptul de confort termic – în mai, iunie și septembrie .

Măsurătorile de la stațiile meteorologice din zonă au indicat temperatura de 16,4°C la Istrița în luna mai și cu 1°C mai coborâtă la Pătârlagele pentru aceeași lună, 20,1°C la Istrița și 18,6°C la Pătârlagele pentru luna iunie și 17,6°C la Istrița și 15,2°C la Pătârlagele pentru luna septembrie.

Temperaturile mai coborâte înregistrate la stația meteorologice de la Pătârlagele se datoresc fenomenului de inversiune termică prezent aici.

Astfel se constată diferențe și în cadrul valorilor anuale ale temperaturii aerului, aceste fiind de 9,9°C la Pătârlagele și 10,6°C la Istrița.

In regiunea montana si de deal se pot sesiza diferentieri climatice intre zonele joase depresionare si culmile inalte . Temperaturile medii anuale mai ridicate sunt specifice numai depresiunilor si bazinelor subcarpatice amplasate pe vai largi, ca de expemplu Patarlagelr 9,7°C Pârscov 10,2 °C , Cozieni 9°C.

Depresiunile si bazinetele dezvoltate in zona montana si pe reteaua hidrografica din subcarpati inregistreaza temperaturi medii anuale mai scazute fata de zonele influviale ca urmare a inversiunilor de temperatura destul de frecvente .

Temperatura medie a lunii iulie reprezentand maximul anual pe tot teritoriul . Anotimpul cald se caracterizeza prin valori termice cuprinse intre 16 – 21 °C. Particularitati ce termice ce se extind si in luna august .

Temperaturile medii anotimpuale

-Vara temperaturi medii: 21,7ºC la Buzău, 19,5ºC la Pătârlagele,

-Iarna temperaturi medii: 0ºC la Pătârlagele, -0,3ºC laBuzău.

-Toamna temperaturi medii între 11,3ºC la Buzău

-Primăvara temperaturi medii între 10,9ºC la Buzău

Valorile termice extreme , inregistrate in jud. Buzau, nu corespund lunilor celor mai friguroase sau calduroase. Cele mai mari temperaturi au fost inregistrate in luna august ( Nehoiu 38, 0 gr. C. – 1952, Buzau 39, 6 gr. C. – 1951), iar cele mai scazute temperaturi au fost inregistrate in luna februarie ( Buzau -29, 6 gr. C. in 1942, Rm. Sarat – 26, 2 gr. C, in 1940)

Regimul inghet – dezghet, generator partial al fenomenului alunecari teren, apare din momentul in care temperaturile scad sub zero grade. Data medie de aparitie a primului inghet este 1 octombrie , in zona montana, 20 octombrie, in zona de deal si prima decada a lunii noiembrie pentru zona de campie.

Precipitatii

Precipitațiile, dacă sunt lichide, constituie condiții climatice restrictive, nefavorabile derulării activității turistice.

Regimul precipitatiilor variaza sub aspectul cantitatilor anuale din zona dealurilor este intre 600 – 800 mm. Semestrul cel mai ploios este aprilie – septembrie, luna iulie inregistrand maximul de precipitatii ( Nehoiu 86,8 mm, Lopatrari 100,4 mm ; Cislau 71,9 mm. In semestrul rece octombrie – martie , cantitatea de precipitatii este mai scazuta , circulatia generala atmosferica fiind sub regim anticiclonal . Minimul de precipitatii apare in luna ianuarie , in zona dealurilor incadranduse intre 27,9 si 29, 4 mm . In luna octombrie , in sezonul rece se remarca o cantitate medie mai ridicata a precipitatiilor (47,0 mm ) .

Precipitatiile anuale cat si cele lunare scad de la nord la sud ca urmare a descarcarii maselor de aer umedoceanic dar si a scaderii altitudinilor reliefului . Culmile orientate tranversal fata de dorectia principala a maselor de aer ( Dealul Ciolanu ) sau cele care au in nordul lor o zona depresionara, primesc o cantitatee mai mare de precipitatii din cauza advectiei termice.

O serie de masive deluroase (Istrița, Ciolanu, Botanu, Bocu) precum și îngustările de văi pe care le creează (Bădila, Colnești), constituie piedici nu numai în calea maselor de aer dinspre nord, ci și a celor dinspre sud care condesnează pe clima lor sud – estică lăsând cantități de precipitații (Ciolanu 66,5 mm, Pârscov 660,0 mm, Vintilă – Vodă 649,8 mm) mai mari decât în zona de la nord – vest de aceste înălțimi (Cislău 543,1 m, Cozieni 566,8 m, Odăile 588,2m).

Prima zi de zapada apare in luna noiembrie , in jurul datei de 20 noiembrie . Aparitia primului strat de zapada este legata de regimul circulatiei generale a maselor de aer si de altitudinea absoluta . Astfel, numărul de zile din această perioadă este de 80-100 în zona de întrepătrundere carpato – subcarpatică de 60-80 pe culmile dealurilor, iar depresiuni și la contactul subcarpați – câmpie de 40 – 60 (Buzău 40, Pietroasele 42, Pătârlagele 45). Din cauza numărului redus de zile cu zăpadă în cursul unui an, regiunea studiată nu beneficiază nici de dotările corespunzătoare pentru sporturi de iarnă, aceste practicându-se spontan și la scară redusă.

Nebulozitatea

Nebulozitatea, slăbește vizibilitatea și reduce durata de strălucire a soarelui, devenind chiar element de stres. Nebulozitatea ce a mai crescuta se inregistreaza in lunile de iarna si primavara cand gradul de acoperire este de 6 – 7. Sezonul de vara in inceputul toamnei se caracterizeaza printr-un timp senin , accentuata in aceasta zona ca urmare a efectelor fohnale.

În Subcarpații Buzăului , nebulozitatea înregistrează valori minime în subcarpații externi în sudul regiunii, valori medii în zona subcarpaților interni (în centrul regiunii), iar maximă (>5,5) în zona de întrepătrundere carpato – subcarpatică. Maximum de nebulozitate are loc în luna decembrie, iar minimum de nebulozitate în septembrie.

Numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 50-60, fiind mai mare în părțile sudice decât în cele nordice.

Vanturi

Vântul, in cele mai multe cazuri influențează negativ activitățile turistice, accentuând disconfortul termic și stresul climatic cutanat mai ales când se asociează cu temperaturi extreme. Subcarpații Buzăului sunt însă mai protejati , vânturile au o frecvență redusă datorată poziției munților Buzăului și masivei culmi a Ivănețului – în calea vântului dominant.

Prezenta maselor de aer fohnizate contribuie la crearea unui mediu ambiant plăcut, favorizând activitățile turistice cum ar fi drumeția, plimbările în aer liber . Fenomen se realizeaza mai ales primăvara și toamna și se datorează încălzirii maselor de aer în contact cu crestele munților Buzăului.

Masele de aer cald coboară peste culmile subcarpatice, rezultand un climat plăcut al zonei cât și aparitia unor speciilor submediteraneene. În timpul iernii zona este mai puțin primitoare din cauza crivățului, vântul care aduce viscole și mari scăderi de temperatură.

Dinspre vest și sud-vest se resimte în timpul primăverii austrul – vânt uscat care aduce secetă și cer senin. Băltărețul suflă dinspre sud aducând ploaie, iar dinspre nord vântul local "munteanul". La toate acestea se mai adaugă brizele de culme și cele de vale.

Valorile medii anuale și lunare ale temperaturii sunt mai moderate ; nebulozitatea și gradul de umiditate sunt mai ridicate decât în zonele de câmpie, presiunea atmosferică, durata de strălucire a soarelui și vânturile mai moderate – ceea ce face ca adaptarea organismului să se facă mult mai repede. Calmul atmosferic, medie an : 30,6% la Pătârlagele, laBuzău 24,8% din an.

Hidrografia

Dispozitia in trepte si varietatea reliefului , conditiile climatice diferentiate si complexistatea litologiei si structurii geologice a regiunii se reflecta intr-o multitudine de aspecte pe care le imbraca atat regiunul scurgerii de suprafata cat si cel al apelor featice si subterane .

Prin caraceristicile sale in subcarpaților Buzăului apa a generat turismul balnear, turismul de recreere, turismul de sfârșit de săptămână, dar și turismul profesional.

Apele freatice si subterane

Zona dealurilor suvcarpatice se caracterizeazahidrogeologic prin existenta a doua sectoare . Cel situat la vest de de Valea Slanicului avand o litologie si o tectonica variata ( gresii, marne, nisipo-argiloase ) ce permit circulatia si acumularea apelor subterane la mari adancimi . Prezenta masivelor de sare , a argilelor sarate si a ghipsurilor influenteaza chimismul apelor subterane , dandu-le un grad ridicat de mineralizare . Asfel se explica si existenta numeroaselor izvoare cloro-sodice, dintre cele mai numeroase sunt cele din dealurile Meledic, Gavanele si din valea Slanicului .

Sectorul la est de Valea Slanicului se caracterizeaza prin predominarea , gresiilor, nisipurilor si pietrisurilor cu strate acvifere dispuse diferentiat . Pe intrefluvii apele subterane se gasesc la mare adancime . Mineralizarea apelor freatice din acest sector este destul de ridicata , inregistrandu-se chiar o ‘zonalitate hidrochimica’ .

Apele minerale – genereaza una dintre cele mai vechi forme de turism – turismul balnear, avand o eficienta in curele difereitelor afectiuni . In ciuda varietatii si cantitatii mari a apelor minerale, ele nu beneficiaza de o valorificare foarte mare .

Cele mai importante izvoare apar în raza stațiunii balneo – climaterice Sărata Monteoru și sunt sulfuroase, clorosodice, sulfatate și bicarbonatate.

Pe lângă cele de la Monteoru, ape minerale mai apar și la Nehoiu, Fișici, Nifon, Lopătari, însă acestea sunt insuficient valorificate.

Apele curgatoare

Principala artera hidrografica ce strabate judetul si care dirijeaza aproape intregul regim hidrografic este Buzaul . El aduma apele de pe clina estica a Muntilor Ciucas si primeste ca afluenti , la Vama Buzaului pe Buzoel si Dalghiu . De aici curge prin Depresiunea Intorsura Buzaului unde are un curs lenes si siunos, executand un cor de peste 90 . Buzăul, străbate regiunea subcarpatică pe o distanță de 74 km.Intra apoi in judetul Buzau unde strabate cele trei mari unitati de relief : munte , deal si campie .

In sectorul subcarpatic , majoritatea afluentilor pe care Buzaul ii primeste sunt vai autohtone , dealuri subcarpatice , exceptie facand doar Barsca Chiojdului , Sibiciul , Balaneasa si Slanicul . Printre afluentii autohtoni cei mai importanti sunt : Panataul, Saratelul Muratoare Paclelor si Niscovul . Forma baziunului se mentine si aici asimetrica . Caracterul torential al precipitatiilor , despaduririle masive , friabilitatea rocilor , influenteaza sistemul hidrologic al Buzaului dar mai ales al afluentilor . Pe dreapta, Buzăul primește apele Bâscii Chiojdului, râu cunoscut prin numeroasele sale repezișuri, tot pe partea dreapta intre Cislău și Niscov primeste mulți afluenți foarte scurți. Ultimul afluent important al Buzăului pe partea dreaptă este Nișcovul care primește la rândul său câțiva mici afluenți și anume : Tisău, Haleșu, Izvoranu, Bărbunceasca.

Pe partea stângă, Buzăul primește ca afluenți pe Bălăneasa, Murătoarea, Sărățelul, Slănicelu și Slănicul – cel mai mare afluent al Buzăului. Numele râuri fac aluzie la conținutul lor bogat în sare.

Din punct de vedere hidrodinamic in sectorul subcarpatic se manifesta doua aspecte :

afluentii Buzaului care au o dinamica cu caracter pulsatoriu , ce se manifesta pe un fond general de adancire continua

Valea Buzaului care isi pastreaza caracterele hidrodinamice specifice sectorului montan .

Regiumul hidric al raurilor

Debitul mediu multianual in bazinele Buzaului si Ramnic releva o variatie normala – Nehoiu 18,4m/s, Magura 21,6 m/s, Ramnicu Sarat 17,7m/s . si o etajare pe verticala , date de cele trei mari tipuri de relief pe care se dezvolta . Subcarpatii introduc o nota aparte prin rocile lor cu o scara mare a permeabilitatii ce fac ca valorile debitelor medii multianuale sa fie diferite de la un rau la altul .

Scurgerea medie lunara

Lunile de primavara au valorile cele mai ridicate . In zona dealurilor, datorita topirii zapezilor , valoare scurgerii incepe sa creasca din luna martie. In aprilie se contopesc nivelurile maxime din zona de dealuri cu cele din zona montana = > maxima scurgerii medii lunare ( Magura 67,8mm ) , in noiembrie are loc o usoara crestere a debitului ca urmare a ploilor tarzii de toamna .

Regiumul termic si de inghet

Urmeaza, in general desfasurarea temperaturilor aerului. Temperaturile medii multianuale inregistrate pe raul Buzau variaza intre 7,5 si 10,9 C , acestea sunt pregnant influentate de altitudine si particularitatile perimetrului udat . In ceea ce priveste fenomenele de inghet data cea mai timpurie in aparitia lor se inregistreaza in prima decada a lunii noiembrie , iar cea mai tarzie in ultima decada a lunii marie .

Regiumul hidrochimic

Este determinat in principal de structira geologica si de climat . Prezenta gresiilor , marnelor, argilelor , nisipurilor a benzilor de sare si gips determina aparitia in apele raurilor a anumitor saruri solubile si a unor suspensii minerale. In perioadele secetoase se inregistreaza o crestere a mineralizarii apelor iar in cele ploioase precipitatiile produc o enzime puternica a solurilor care influenteaza negativ calitatea apelor . Importanța mare a apelor curgătoare din zonă, constă și în aceea că prezența lor sporește atractivitatea oricărui tip de peisaj – peisaj de pădure, de poiană, etc. – contribuind la relaxarea turiștilor atât prin efectul vizual, dar și auditiv (de la susur la zgomotul produs de apele învolburate în repezișuri) pe care îl are asupra turiștilor.

De asemenea, malurile joase ale râurilor acoperite cu pajiști de luncă oferă condiții excepționale pentru campare, mai ales pentru cei care practică drumeția sau turismul itinerant, dar și turismul de sfârșit de săptămână.

Lacurile

Hidrografia judetului Buzau este completata de un numar insemnat de ochiuri lacustre care, sub aspectul marimii , al gradului de evolutie si al genezei , se prezinta foarte variat.

Lacurile naturale, sunt cele mai numeroase , dupa originea cuvei ele pot fi de mai multe tipuri :

Lacurile formate intre valurile de alunecare , sunt cele mai numeroase , fapt explicat prin intensitatea alunecarilor de teren . Ele nu dainuie foarte mult timp si apar grupate sau insotite de zone mlastinoase. Cele mai frcvente se intalnesc pe valea Saratelului , dar si in alte locuri unde domina marno-argilele . Printre acestea amintim, grupul de lacuri de la Joseni , lacurile de la Policiori, lacurile de pe valea Grabicina, lacul Odaile – Badila si lacul de la Mlajet .

Lacurile de baraj natural se intalnesc in zona montana si in subcarpati si apar atunci cand masa alunecata ajunge in albia minora a raurilor , acoperind-o total . In cazul bararii partiale , apar numai procese locale de lacuire . In prima categorie intra Lacul Talharilor de pe valea Hansaru , laucul de pe valea Casoca, bararile partiale apar frecvent pe Birsca Mica si Birsca Mare.

Lacul Talharilor ( Sursa : http://www.skytrip.ro/lacul-talharilor-din-judetul-buzau-ob-251.html )

Ochiurile din craterele vulcanilor noroiosi , au dimensiuni mici si forma circulara si character efemer . Se intalnesc la Pacalele si Beciu .

Lacurile carsto-saline – sunt legate de fenomenele de dizolvare si tasare existente de-a lungul ivirilor de sare . Acestea sunt grupul de lacuri de la Meledic, Lacul de la Odăile situat la izvoarele Murătoarei. Până în prezent nu au fost create condiții pentru valorificarea proprietăților lor terapeutice.

Sursa : http://ioanstoenica.com/2012/05/22/de-ziua-mariei-circuit-prin-masivul-ivanet-muntii-buzaului/dsc_7788/

Lacurile din subcarpații Buzăului prezintă un deosebit interes turistic și prin faptul că (unele dintre ele) sunt amplasate în zone care dețin și alte obiective turistice – cum sunt lacurile de la Meledic, lacul Odăile – Bădila, lacurile de la Vulcanii Noroioși, sporind frumusețea acestor zone.

Sursa : www.larevista.ro

Solurile

Varietatea si complexitatea reliefului si tipurile de vegetatie au determinat trecerea de la zonalitatea latitudinala a solurilor, la desfasurarea lor etajata .

Solurile treptei subcarpatice se caracterizeaza printr-o mare varietate de tipuri si subtipuri.

In nord , la contactul cu zona monta se dezvolta solurile podzolice ( pe gresii ) . Pe menilite si disodile s-au format soluri brune si negre.

La vest de Valea Buzaului , in bazinele depresionare , apar soluri negre de faneata , la locurile puternic umezite soluri gleice, pe culmile ce le delimiteaza sunt soluri brune .

La est de rau Buzau procesele de eoziune si alunecare au dus la inlaturarea pe mari suprafete a paturei de sol sau a unor orizonturi ale acesteia . Ca urmare , alaturi de soluri brune , brune-galbui, argiloiluviale podzolite, apar si soluri in diferite stadii de degradare , uneori chiar roca la zi . Prezenta marnelor si argilelor mai ales in depresiuni determina formarea pe locuri mai putin umezite a pseudorendzimelor. Litosolurile ocupa suprafete foarte intinse , desfasurandu-se sub forma unor bezi de la Buzau la Calnau . Prezenta rocilor cu continut bogat in saruri determina dezvoltarea salurilor saraturoase.

In grupa sudica a subcarpatilor pe depozitele de la Cindesti si pe gresii se desfasoara soluri brune podzolite , iar pe versanti soluri brune acide ,

Pe calcarele din masivele Istrita si Ciolanu sant legate rendzinele si pseudorendzinele . Baza versantilor construita din marne cu gipsuri si tufarisuri este acoperita cu soluri brune de padure . Depresiunea Niscovului este captusita cu soluri brune .

Vegetatia si fauna

Pozitia geografica si relieful judetului au condus la o mare bogatie de elemente faunistice si de vegetatie .Relieful a avut un rol important in repartizarea complexelor si etajelor biogeografice . In distributia vegetatiei si mai ales in ceea a unor specii de animale , a intervenit mult si omul. Un expemplu poate fi defrisarile care au dus la schimbarea peisajului natural pe mari suprafete , dar si practicarea abuziva a vanatului si pescuitului au determinat imputinarea speciilor sa disparitia acestora . Aceste situatii au impus punerea spre ocrotire a anumitor zone sau specii de plante si animale .

În funcție de aceste particularități vegetația naturală a subcarpaților Buzăului aparține etajelor pădurilor foioase mezofile, stejaretelor, silvostepei și stepei.

Etajul foioaselor

a) Subetajul pădurilor de amestec – rășinoase și fag întâlnit doar pe culmile mai înalte ale Ivănețului și a Brăzăului. În cadrul acestui subetaj predomină bradul (Abies alba) și molidul (Picea excelsa), iar pe pantele sudice se întâlnește facul (Fagus silvastica) ;

b) Subetajul făgetelor apare în zona de întrepătrunderea carpato – subcarpatică prezentând o dezvoltare mai mare în culmea Ivănețului ; Pe vaile largi ( Barsca Chiojdului , Buzau ), la baza versantilor, fagul apare in asociere cu cu aridul, alunul, pe vaile inguste umbroase si cu umezeala accentuata alaturi de el apar paltini , ulmi si o serie de specii hidrofile . Dintre arbustii frecventi in deosebi la marginea padurii se remarca tulchinul, soclul negru si soclul rosu . In general arbustii apar in zonele despadurite si lipsesc complet in interiorul padurii de fag, aici dezvoltandu-se plante secundare, adaptate la conditiile impuse.Primavara infloresc plante geofite iar dupa inflorirea completa a padurii aceste sunt inlocuite cu plante ombrofite . In zonele defrisate recent se dezvolta asociatii cu padurisca , toparisca, zmeura , mure .

Arboretele sunt alcătuite din fag la care se adaugă diseminat bradul (Abies pectinata) și paltinul de munte (Ulmul montana).

Lumea animala este bogata , conditiile de viata din padurile de fag si molid fiind deosebit de favorabile . Se poate remarca si existenta catorva strate de viata animala , incepand cu solul si frunzarul bogat in insecte , viermi, moluste si terminand cu coroanele arborilor in care isi duc viata pasarile , insectele si unele mamifere.

Cerbul carpatin (Cervus elaphus) , constitue una din podoabele cele mai de pret a acestor paduri și ursul brun (Ursus arctos) sunt localizați mai ales în zona de contact carpato-subcarpatică. In padurile buzoiene se intalneste si Mistrețul (Sus scrofa), cel mai important element faunistic și vânătoresc este căprioara (Capreolus capreolus).

Condițiile de hrană mai bune au făcut ca în regiunea de dealuri, numărul exemplarelor de mistreți să se înmulțească mai mult decât în regiunea de munte.

In arbori isi petrec o mare parte din viata veveritele, jderii, rasii , pe potecile intunecoase poate fi intalnit si ursul brun (Ursus arctos). La acestera se adauga , lupul, vulpea , iepurele, soarecele de padure , precum si numeroase pasari , cocosul de munte, mierlele, struzii, privighetoarele, ciocanitoare pestrita , ciuful de padure, uliul si unele specii de vulturi .

Subetajul gorunului

Se desfasoara predominant in dealurile subcarpatice. Padurile constituite predominant din gorun s-au pastrat intre Buzau si Ramnic in grupa centrala a subcarpatilor buzoieni. Pe versantii vailor expusi spre nord si nord – est se dezvolta sporatic si fagul .

Gorunul este întâlnit în dealurile Priporu, Cornetu, Salcia și Pănătăului, precum și pe pantele nordice ale culmii Ciolanului și pe culmea Istrița. Se mai întâlnește și la nord și sud de Valea Slănicului, pe dealurile Bocului și Lopătari. Depresiunile care le înconjoară : Calvini, Pătârlagele, Sibiciu, Ghiocai, Lopătari sunt acoperite cu pajiști secundare și terenuri agricole.

Fagul vegeteaza pe fundul vailor si in locuri umbroase , pe cand gorunul pe pantele cu expunere sudica si pe platourile dealurilor . Sub aceasta forma se desfasora din bazinul Barscei Chiojdului pana pe dealul Istrita . Asociat cu ele apare plopul ( Plopulus tremula ) si mesteacanul ( Betula verrucoasa ), iar in locurile umede arinul.

In Bazinul Niscovului , pe dealurile Magura si estul Istritei, gorunul devine predominant si alaturi el se dezvolta plantele termofile . Elementele stepice apar spre sud spre Culmea Istrita . Dealurile subcarpatice dintre Barsca Chiojdului si Saratel pastreza pe versantii cu expunere sudica elemente xeroterme. Elementele termfile submediteraneene duc la aparitia mojdreanului si a liliacului .

In lungul anticlinalului Berca – Arbanasi , pe solurile sarate se dezvolta asociatii de plante halofile si tufarisuri de Nitraria schoberi – specie relicta .

In arealul subetajului gorunui sunt frecvente specii de animale existe si in subetajele anterioare dar unel provin si din stepa si silvostepa . Dintre acestea amintim : veveritele, caprioarele, rasii , lupii, iepurii , soarecii gulerati . Dar si numeroase specii de pasari – mirla , struzul potarnichea, ciocarlia, pitigoiul, dar si reptile – sarpele orb , soparla .

5.3. Silvostepa

Silvostepa ocupa aproape jumatate din suprafa buzaului . Zona se desfasoara in partea de sud și sud – est a subcarpaților Buzăului sub forma unui brâu îngust ce cuprinde pantele sudice și sud – estice ale culmii Istriței și ale Piemontului Blăjanilor. Silvostepa patrunde ca o zona de tanzitie , avand o latime maxima intre Calnau si Slanic , de unde patrunde inspre nord , ajungand pana in subcarpati . Aceasta zona de tranzitie se remarca prin prezenta stejarului brumariu si stejarului pufos.

Caracteristica padurilor silvostepei o da tipul de padure de amestec de stejar brumariu si stejar peduculat cu predominarea pinului pe solurile compacte , cu exces de umiditate .

Stepa pătrunde din sud acoperind îngusta fâșie de contact a glacisului Istriței fiind prezentă până în Depresiunea Pârscov. În lungul apelor se dezvoltă o vegetație de luncă în cadrul căreia abundă specii mezofile și hidrofile – salcia, trestia, papura etc.

Rezervatiile si monumentele ale naturii

Exista o serie de plante si animale cu valoare stiintifica deosebita, precum si unele fenomene si regiuni cu aspecte inedite , care au fost declarate rezervatii si monumente lae naturii.

Rezervatia mixta geologica si botanica Paclele Mari si Paclele Mici

Vulcanii noroiosi au creat aici platouri largi argiloase cu eflorescente saline, dominate de conuri cu inaltimi de cativa metri. Cele mai impunatoare conuri se afla la Paclele Mici . Salinitatea a impiedicat dezvoltarea unei vieti vegetale si animale intense. Totusi doua plante au persistat, doi arbusti halofili : Nitraria schoberi denumita popular garduririta care constitue un endemism si Obione verrucifera.

Pădurea de stejar (Q. pubescens) de la Crivineni

Se găsește pe dreapta Buzăului, în apropierea localității de la care și-a luat numele, Crivineni (la nord de Pătârlagele). Ea acoperă partea superioară a versantului estic al interfluviului dintre Valea Muscelului și Valea Buzăului. Are o suprafață de 128 ha.

În compoziția floristică a arboretului predomină stejarul pufos, iar către vale apare rar carpenul (Carpinus betelus), tei pucios, (Tilia cordata). Subarboretul este format din mojdrean (Fraxinus ornus), corn (Cornu mas), păducel (Crataegus monogyna), măceș (Rosa canina). În pătura ierbacee există : Frăgurel (Potentilla miorantha), trifoi (Trifolium apestre), bărbușoara de munte (Arabis turrita), morcov (Daucus carota).

Prin vegetație de pădure mediterană și de pajiști cu numeroase elemente pontice, submediteraneene-pontice și mediteraneene aceasta zona prezintă un deosebit interes științific, adăugând și o notă aparte în peisajul depresiunii Pătârlagele.

Rezervația "Muchia cu liliac"

Se găsește la sud vest de Sătuc (circa 3 km de Berca), pe dreapta Buzăului, la altitudinea de 431 m. Aici se dezvoltă tufărișuri alcătuite din liliac, scumpie, mojdrean, corn, drob, cu diferite plante ierboase xerofile și xeromezofile : Seseli gracile, Malampyrum arvense, Asperula cynanchica, Cnidium silaifolia, Galium verum, Campanula glomerata.

Rezervația Pădurea de stejar pufos, cu liliac și scumpire de la Cernătești

Se află la est de Cernătești. Ca și rezervația Pâclele Mari și Pâclele Mici se găsește în silvostepă, astfel ca vegetația lor se aseamănă foarte mult. Are o suprafață de 1,5 ha.

Liliacul sălbatic (Syringa vulgaris) înalt până la 7 m, constitue o particularitate de seamă a covorului vegetal al Subcarpaților, fiind întâlnit azi în zona Pâclelor, în perimetrul vulcanilor noroioși.

Rezervația botanică Lacul Manta

Se găsește pe interfluviul dintre Valea Chiojdului și Buzău, la altitudinea de peste 900 m, spre nord vest de Pătârlagele (circa 7 km pe linie dreaptă). Lacul s-a format la izvoarele unui pârâiaș de sub Vărful Manta spre sud est de aceasta, în etajul pădurilor de fag (Fagus sylvatica).

Prin pădurile de fag tinere se dezvoltă și pâlcuri de mesteacăn (Betula pendula) cu care exemplare de plop tremurător (Populus tremula), arin (Alnus glutinosa), scoruș (Sorbus aucuparia).

Lacul este acoperit cu un strat plutitor de turbam format din diferite specii de mușchi ca și dentița (Bidens tripartitus), papua (Tyoha latifolia), diferite specii de rogoz (Carex).

Tot aici crește și un pui de pin (Pinus silvestris), iar spre vârful Manta se dezvoltă pădurea de mesteacăn cu afini (Vaccinium syrtillus), în care diseminat se găsesc și rare exemplare de scorus (Sorbus aucuparia).

Parcul dendrologic Monteoru

Este situat în sud-estul culmii Istrița, în bazinul superior al pârâului Sărata, în localitatea Monteoru, pe fostul domeniu al familiei Monteoru.

Suprafața sa este de circa 2 ha și a fost înființat cu circa 90 ani în urmă. Altimetric se alfă situat între 200-275 m. Versanții acestei culmi sunt fragmentați de mai multe ravene și torenți cu desfășurare est – vest și nord-est – sud-vest care se situează căre albia Sărații.

Aici există specii forestiere indigene și exotice, care prin varietatea lor prezintă un interes științific deosebit. Parcul oferă un cadru ambiant deosebit de plăcut și atractiv.

Structura variată și complexă a vegetației, aspectul său decorativ, importanța științifică pe care o reprezintă face ca Parcul Monteoru sa fie unul dintre cele mai importante obiective turistice din Valea Buzaului.

Capitolul IV. Evaluarea potențialului turistic antropic ( )

În sens larg, potențialul turistic al unui teritoriu reprezintă ansamblul elementelor naturale, economice și cultural – istorice, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică, dau o anumită funcționalitate pentru turism și deci constituie premise pentru dezvoltarea activității de turism. (G Erdeli, 1996).

Potențialul antropic este format din resurse materiale ce pot fi mobile sau imobile și resurse imateriale sau spiriturale, împreună reprezentând o „însumare de elemente cu funcție recreativă create de om” (Cocean, 2002). Importanța resurselor este dată de caracteristicile lor legate de vechime, unicitate, inedit, dimensiune sau funcția pe care o îndeplinesc.

Un teritoriu interesează din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice, acestea fiind privite ca atracții turistice sau resurse turistice.

Turism și marketing turistic – Cristian Stoian, Mădălina Spânu, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2003

Potențialul turistic antropic cuprinde creațiile omului de-a lungul timpului, concretizate în elemente de cultură, istorie, artă și civilizație, care prin caracteristicile lor atrag grupurile de turiști.

Structura potențialului antropic cuprinde elementele:

• vestigii arheologice și monumente de artă (cetăți, castele, statui, biserici);

• etnografie și folclor (obiceiuri și tradiții, port popular, muzică și dansuri populare ș.a.);

• instituții și evenimente cultural-artistice (muzee, case memoriale, târguri și expoziții);

• realizări tehnico-economice și științifice contemporane (porturi, poduri și viaducte, baraje și lacuri de acumulare);

• așezări umane (orașe, sate turistice).

4.1. Potențialul turistic cultural – istoric

Zona subcarpaților Buzăului este deținătoarea unui tezaur remarcabil de vestigii arheologice, monumente istorice de arhitectură și de artă care atestă evoluția și continuitatea pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și a artei poporului român.

Vestigii arheologice și ruine de cetăți

Teritoriul subcarpatilor, a pastrat peste vreme, numeroase marturii care atesta existența și continuitatea de locuire a populației pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri.

Săpăturile arheologice efectuate atesta faptul ca într-o arie geografică atât de restrânsă s-au concentrat mai multe așezări omenești aparținând tuturor epocilor cunoscute în istorie.

La contactul dintre deal și câmpie au fost descoperite vestigiile unor așezări puternice din epocile bronzului și a fierului.

Importanta uniune de triburi tracice a creeat una dintre cele mai interesante culturi ale bronzului carpatic – cultura Monteoru. Primele vestigii ale acesteia au fost identificate în 1895 pe pantele dealului Cetățuia de la Sărata Monteoru.

Buzâul, atestat înca de la 12 aprilie 372, într-un document papal, este un stravechi loc de convietuire înca din epoca pietrei.

Denumirea Buzău este de orgine tracă, spun lingviștii, de la buz-capră/oaie. De la traci/daci au preluat denumirea și slavii (Bazav) și românii (Buzău), ultimii fiind urmașii dacilor liberi din zonă.

Epoca fierului se remarcă prin numeroase descoperiri arheologice, iar cea mai interesantă dintre ele este statuia zeiței Anaithis găsită întâmplător în 1893 la Fântânele – Năieni sub culmea dealului Colarea. In 1978 primele vase din ceramică lucrate la roata olarului, datând din secolul al V-lea I.Hr.

Sursa : www.turismbuzau.ro

Deosebita bogatie economica a zonei, ca si pozitia strategica a determinat construirea aici, în secolul IV a unui castru roman de catre Imperiul Roman de Rasarit. Legat de acest castru de la Pietroasele este Tezaurul "Closca cu puii de aur" , descoperit într-o cariera de piatra in 1837 si atribuit barbarilor goti.

Sursa : ziarullumina.ro

Din perioada geto-dacă datează singura "davă" din zonă -cetatea de la Gruiul Dării – Pietroasele – Cetatea a fost fortificata cu un zid gros de doi metri, iar dupa ce au locuit-o un timp dacii au transformat-o intr-un loc de cult .

O importanță deosebită, printre descoperirile de la Cârlomănești, o au fragmentele de statuete zoomorfe și antropomorfe, ce apar în număr foarte mare (câteva sute), cea mai importantă dintre acestea fiind cunoscută sub numele de "Lupul de la Cârlomănești".

Materialul arheologic descoperit este extrem de bogat și constă din: ceramică lucrată la mână sau la roată, unelte, ustensile, arme, podoabe, piese de harnașament și un tezaur de monede din argint.

Din perioada feudala s-au păstrat numeroase vestigii sub forma ruinelor unor ziduri de apărare sau cetăți ca la Vintilă-Vodă și obârșia Cricovului Sărat, ruinele cetății de la Tisău, Berca.

Printre cele mai cunoscute si vizitate se inumara complexul așezărilor rupestre din aria localităților Nucu – Bozioru, Aluniș – Colți, Ruginoasa – Brăiești și sunt săpate în gresie de Tarcău. Dintre acestea cea mai importantă este Peștera lui Iosif datată din secolul al IV-lea e.n.

Sursa : www.pinterest.com

4.2. Obiective turistice cu însemnătate arhitectonică și artistică

Potențialul cultural al așezărilor umane de pe Valea Buzaului este diversificat, fiind alcătuit dintr-o serie de obiective turistice cu însemnătate arhitectonică și artistică precum: edificii civile (palate domnești sau castele), biserici, monumente, statui și busturi dar și muzee, expoziții și case memoriale, mărturii ale evoluției culturii și civilizației românești.

Edificii civile

Cetatea-manastire Bradu:

Este situata pe raza satului Hales, comuna Tisau, pe malul stang al paraului Niscov;

A fost ridicata de familiile boierilor Cadesti si Patarlageni in prima jumatate a secolului XVII;

Complexul este format din zidul de incinta al cetatii, Casa domneasca, construita la sfarsitul secolului XVII – inceputul secolului XVIII, ruinele chiliilor si spatiilor de locuit sau de servicii, turnurile de colt si biserica "Sfantul Dumitru", construita in 1634;

Refacuta de Doamna Neaga, sotia domnitorului Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591), de aceea este cunoscuta drept "manastirea Doamnei Neaga";

Cetatea-manastire Berca:

situata la marginea de nord-vest a localitatii Berca, pe malul stang al raului Buzau, la confluenta cu paraul Saratel;

biserica construita in anul 1694 a devenit manastire-cetate in secolul XVIII, cand a fost intarita cu zid.

Castrul roman Pietroasele:

situat in comuna Pietroasele, la 25 km de municipiul Buzau;

construit de imparatul Constantin cel Mare intre anii 324-328/330, in perioada campaniei impotriva gotilor de la nord de Dunare; facea parte din sistemul de aparare a teritoriului nord-dunarean recucerit, asigurand supravegherea si inchiderea, in caz de primejdie, a culoarului dintre Carpatii de Curbura si Dunarea dobrogeana;

ocupa o suprafata de 124 m x 158 m;

unicul monument din categoria fortificatiilor romane tarzii din Campia Romana, situat la peste 100 km departare de Dunare;

in necropola alaturata castrului s-au descoperit monede din perioada imparatului Constantin al II-lea, iar in situl arheologic din apropiere au fost gasite fragmente de olane romane, provenind din reteaua de alimentare cu apa a castrului si asezarii civile, precum si o instalatie de aductiune si de distribuire a apei, sapata in piatra;

construirea si prezenta castrului au jucat un rol semnificativ in continuarea procesului de romanizare a populatiei locale si in raspandirea crestinismului ;

la 400 m est de castru, se situeaza un edificiu cu hipocaust, construit in aceeasi tehnica, el reprezinta un monument unicat in spatiul romanesc

Ruinele cetatii-manastire Menedic (Vintila Voda):

situata in comuna Vintila Voda, localizata la 45 km de municipiul Buzau;

construita de familia viitorului domnitor Vlad Vintila Voda de la Slatina/Sarata/Saratel (1532-1535), inainte de 1480;

astazi se mai pastreaza ruinele zidurilor, acoperite de pamant; situl arheologic se afla in pericol de disparitie, din cauza prabusirii malului.

Muzee, expoziții și case momoriale

Muzeul Chihlimbarului din Colti:

situat in comuna Colti, la circa 65 de km de municipiul Buzau;

aici a fost singura exploatare de chihlimbar din Romania, inchisa in 1948; pe aceste meleaguri, extractia acestei pietre dateaza din epoca bronzului; muzeul se afla langa fosta mina;

a fost deschis in 1973 si este singurul astfel de muzeu din Romania;

functioneaza intr-o casa in stil popular;

adaposteste o bogata colectie de chihlimbar, colectii de flori de mina, roci, fosile si pietre semipretioase, documente privind exploatarea chihlimbarului, proprietatea asupra pamantului, atestarea documentara a localitatii Colti, invatamantul, cultura si istoria acestor meleaguri; la etaj se afla o colectie de etnografie, compusa din obiecte taranesti vechi, donate de locuitori: razboi de tesut, stergare, lazi de zestre, piepteni pentru lana, piepteni pentru canepa, cofe, cric din lemn, opinci din lemn etc., dar si o interesanta colectie de batiste cusute manual;

cel mai mare chihlimbar din lume, Romanit, de 3,450 kg, a fost achizitionat de Muzeul Judetean Buzau;

Tabara de sculptura in aer liber de la Magura:

situata la 28 de km de orasul Buzau, pe raza administrativa a localitatii Magura;

amplasata in apropierea Manastirii Ciolanu;

apartine de Muzeul Judetean Buzau;

marcheaza cele 16 secole de atestare documentara a Buzaului, fiind astfel conceputa ca, timp de 16 ani, 16 sculptori, mereu altii, sa lucreze in poienile Magurei si sa lase cate o lucrare distincta ce-i reprezenta;

s-a deschis oficial in august 1970 si s-a repetat pana in 1985;

cand fenomenul s-a incheiat, au ramas aici 256 de lucrari in piatra, lucrate de 163 de scluptori, adevarate capodopere ale geniului, ce se intind pe 21 ha;

Casa memoriala Vasile Voiculescu:

Situata in localitatea Parscov, locul unde s-a nascut, la 13 octombrie 1884, poetul, dramaturgul, publicistul si editorul Vasile Voiculescu, personalitate remarcabila a literaturii romanesti, membru al Academiei Romane, din 1993, post mortem;

a devenit casa memoriala in 1996; aici sunt expuse documente personale tablouri, desene, ;

in memoria sa, in curtea casei, in 1974, cu prilejul aniversarii a 90 de ani de la nastere, a fost dezvelit un bust din bronz, opera sculptorului Oscar Han.

Fantana lui Mihai Viteazul de la Ciuta:

situata in satul Ciuta, comuna Magura, judetul Buzau;

ridicata in anul 1975, cand s-au sarbatorit 375 de ani de la trecerea lui Mihai Viteazul pe Valea Buzaului spre Ardeal;

marcheaza locul unde domnitorul si oastea sa au poposit o noapte, in octombrie 1599;

monumentul este realizat de sculptorul Gheorghe Coman, unul dintre initiatorii Taberei de sculptura in aer liber de la Magura.

Tabara de sculptura Meledic:

Situata in comuna Manzalesti; contine aproximativ 25 de statui din lemn, rezultate in urma taberei de sculptura din iunie 2001; lucrarile sunt expuse intr-o poiana aflata in drumul ce duce la lacul Meledic.

Herghelia Cislău

Herghelia si depozitul de armăsari Cislau s-a înfiintat in anul 1894 cu scopul de a produce armasari si iepe de prasila .

Herghelia de Pur Sange Englez. Herghelia Cislau este una dintre cele mai vechi herghelii din tara care in ciuda tuturor transformarilor suferite reuseste si astazi sa-si pastreze scopul initial acela de a produce si creste cai de rasa in conditii optime de clima si relief. La momentul actual Herghelia Cislau este singura herghelie care produce si creste cai din rasa Pur Sange Englez.

Lăcașuri de cult

Manastirea Ratesti:

situata in comuna Berca, prima atestare documentara dateaza din anul 1634 ;

biserica manastirii poarta hramurile "Sfanta Treime" (24 mai) si "Sfantul Mare Mucenic Dimitrie – Izvoratorul de mir" (26 octombrie); si este manastire de maici;

edificiul imbina structurile compozitionale ale arhitecturii ecleziastice autohtone cu cateva elemente din stilul neoclasic;

Manastirea Gavanu:

situata in satul Jghiab, comuna Manzalesti;

intemeiata in anul 1707; in 1821, turcii ard din temelii biserica schitului, jefuind si ucigand atunci mai multi boieri din Buzau, refugiati aici; o noua biserica, tot din lemn, este ridicata in 1828; in anul 1959, manastirea este desfiintata, iar in 1990 reactivata;

manastire de calugari cu hramul hramul "Adormirea Maicii Domnului", biserica este monument istoric.

s-a pastrat un clopot care dateaza din 1792;

Manastirea Ciolanu:

situata in comuna Tisau, este singura dintre asezarile monahale din judetul Buzau atestata documentar inca din secolul al XVI-lea;

manastire de calugari formata din doua biserici , prezinta si un muzeu unde pot fi admirate icoane, unele pictate de Gheorghe Tattarescu prin anul 1886, obiecte de cult si vestminte religioase;

in jurul anului 1830, au fost aduse din Grecia moastele mai multor sfinti – Sfantul Gheorghe, Sfantul Mercurie, Sfantul Pantelimon, Sfantul Haralambie, Sfantul Trifon, Sfantul Eftimie, Sfantul Ignatie, Sfantul Acachie, Sfantul Neofit si Sfanta Parascheva, care se afla intr-o racla, in biserica mare.

Manastirea Barbu:

situata in satul Leiculesti, comuna Tisau,

construita intre 1662-1669;

denumita dupa numele ctitorului sau, vel capitanul Barbu Badeanu;

staretia, monument istoric, dateaza din secolul XVIII.

Manastirea Berca:

situata la marginea de nord-vest a localitatii Berca, pe malul stang al raului Buzau, la confluenta cu paraul Saratel;

biserica a fost construita in anul 1694 si poarta hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil";

in secolul XVIII, a fost intarita cu zid, devenind manastire-cetate;

turnul clopotnita a fost ridicat dupa cutremurul din anul 1802; bombardat de artileria germana in 1944, s-a daramat pana la nivel de parter, dupa anul 1992;

Manastirea Carnu:

situata in satul Tega, comuna Panatau, plasata pe dealul cu acelasi nume;

construita la mijlocul secolului XVI; Matei Basarab a refacut-o in 1643; la mijlocul secolului XIX, manastirea a fost distrusa iar dupa 1990, refacuta ;

poarta hramul "Sfintii Mihail si Gavriil"; si este o manastire de maici;

Biserica Sfantul Dimitrie a fostei Manastiri Bradu:

situata pe raza satului Hales, comuna Tisau, pe malul stang al paraului Niscov;

contruita in anul 1634 si pictata intre 1640-1641, apartine fostei manastiri-cetate Bradu;

refacuta de Doamna Neaga, sotia domnitorului Mihnea Turcitul e aceea este cunoscuta drept "manastirea Doamnei Neaga";

Biserica Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul din Alunis:

situata pe Culmea Martiriei, la 6 km de centrul satului Alunis, comuna Colti;

face parte din complexul schiturilor rupestre Alunis;

poarta hramul "Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul";

este unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult crestine de pe teritoriul Romaniei;

a fost sapata in stanca, in anul 1274, de doi ciobani

atestata documentar in anul 1351, a fost schit de calugari pana la 1871, dupa care a devenit biserica ortodoxa a satului;

Schitul Cetatuia:

situat pe Varful Cetatuia (632 m), in partea nord-vestica a Dealului Ciolanu, pe raza comunei Magura;

conform istoricilor, dateaza din secolul al XVIII-lea;

biserica veche, asezata in punctul cel mai inalt al culmii, a fost ridicata intre anii 1854-1862, cu hramul "Schimbarea la Fata"; piatra folosita la ridicarea acestui lacas de cult a fost integral cioplita manual;

in dreapta intrarii in biserica, se afla o cruce mare din piatra, cu inscriptie, ridicata in 1849

4.3 Resurse turistice cu caracter etno – folcloric

Obiectivele turistice cu caracter etno – folcloric au în primul rând rolul de a păstra identitatea culturală a unui popor, acestea „punând în evidență obiceiuri străbune, obiective ale creației populare, festivaluri artistice populare”. Aceste resurse antropice se remarcă prin orginialitate, autenticitate sau unicitate, putând fi grupate astfel: muzee cu profil de artă și arhitectură populară, construcții de lemn, ateliere meșteșugărești și sărbători populare sau târguri. (Comanescu Laura, Ielenicz M, 2006)

Evaluarea patrimoniului etnografic si folkloric – arhitectura traditional

In aceasta zona satele de aici ocupă asezari stravechi atestate arheologic din paleolitic și confirmate de elementele de etnografie și folclor. Satele impresionează prin intinderea gospodăriilor cu fața spre soare și zone deschise, rezultand o vedere amplă și plină de verdeață.

Asezate dupa o forma clasica punctul central al satului îl reprezintă biserică cu arhitectură ce amintește de casele tradiționale. Satele buzoiene oferă prin mărime, arhitectură și tematica picturală, date socio-economice despre viața și trăirile sătenilor. Se pot citi multe detalii despre viata acestora in picturile interioare ale lacaselor de cult . În afara scenelor religioase, pereții bisericilor erau acoperiți cu imagini din viața sfinților ocrotitori ai copiilor, vădanelor și familiei. Un exemplu îl reprezintă biserica din Jețu – Nehoiu, arsă in trecut dar reconstituită după planurile inițiale. In pridvorul bisericii, se remarca pictura exterioară cu Raiul în stânga și iadul în dreapta, încântată prin décor și modul direct de prezentare a personajelor din lumea satului.

Biserica Jețu-Nehoiu

Pictură murală-Raiul și iadul

Tipică este casa cu pivnită și constructii anexe pentru preparatul și depozitatul fructelor și vinului.

Casele sunt așezate la drum iar constructiile anexe în continuarea lor sau pe un șir paralel.

Interiorul locuințelor sătești, este dominant de cromatica deschisă dată de albul pereților, al perdelelor, ștergarelor și cearceafurilor de perete. Se purta foaret mult ștergarul legat în formă de fluture și pus desupra icoanei pe peretele de răsărit. Un element remarcat pentru ștergarele ornamentale din Subcarpații buzoieni este terminația acestora, marginea obținută prin înodare și încheiată cu ciucuri.

Pereții din camera de oaspeții erau acoperiți cu covoare de lână, având ca ornament predominant roata – simbolul soarelui, al cerului și devenit, mai târziu, simbolul divinității.

Pentru zona Buzăului, în mod deosebit la Lopătari și Mânzălești, între decorațiunile de interior se remarcă țesăturile din păr de capră folosite ca preșuri.

Credintele si obiceiurile strãvechi, îndeosebi cele privind momentele importante ale vietii omului – nasterea, cãsãtoria si moartea, prezintã un mare interes pentru localnici.

Indiscutabil, folclorul chiojdean este arhitectura acestor meleaguri, folclorul local exprimã un întreg univers de gânduri, stãri si sentimente, credinte si relatii sociale, fiind astfel o autenticã enciclopedie anonimã, realizatã într-o formã artisticã elevatã.

Zona Chiojdului constituie o punte de legãturã, a creatiei populare locale cu , folclorul din zona Munteniei, Moldovei si Transilvaniei.

Oamenii din aceste meleaguri s-au ocupat din cele mai vechi timpuri cu tãiatul lemnelor, cresterea vitelor, pãstoritul, cu tesutul borangicului, actiuni ce dau continuitate zonei noastre .

Pentru zona Buzăului, în special la Lopătari și Mânzălești, între decorațiunile de interior se remarcă țesăturile din păr de capră folosite ca preșuri .In aceasta creatie populara se remarca si creatoarea populară Adela Petre ce a căpătat un renume mondial cu aceste țesături.

Mobilierul simplu, era realizat din lemn de brad sau stejar, făcut să satisfacă toate necesitățile interne ale gospodăriei, cu ornamente fine și discrete, geometrice de veche tradiție, transmiteau “mesaje” și erau considerate purtătoare de noroc și sănătate.

Un element etnografic distinct este portul popular specific zonei. Costumul, în ansamblul său se înscrie în tipul carpatic a cărui origine se găsește în portul populației dacice.

Costumul popular femeiesc, este bine reprezentat si se compune din: ie cu decor în “broci” sau “muște”, fotă de lână cu fond negru și decor în “vergi” roșii și albe, purtată peste un fustar alb; pe cap se purta maramă, tulpan sau batic și în picioare opinci sau pantofi trași peste ciorapi albi din lână și bunbac. Cu totul deosebit pentru zona Subcarpaților Buzăului este portul androcului fustă creață din lână de culoare brună sau verde.

Portul bărbătesc este mult mai simplu și mai comun, asemănânduse cu toate regiunile subcarpatice muntenești. Este compus din cămașă, pantaloni din pânză (maron) și pantaloni din dimie (iarna), ciorapi albi (iarna), brâu lat, vestă din dimie brună sau neagră, opinci iar pentru cap pălării maron și căciulă, iarna. Costumele pentru copii sunt asemănătoare celor maturi.

Datorita zonei bogate în calcar, buzoienii s-au remarcat în mod deosebit ca meșteri pricepuți în prelucrarea pietrei. Crucerii de la Năeni, Pietroasele și Ciuta.

Sarbatori populare, targuri , dansuri si produse traditionale

“Zilele Vasile Voiculescu” constitue o manifestare culturală ce se desfășoară în fiecare an în luna octombrie si are loc la Casa memorială “Vasile Voiculescu” din Pârscov, reprezentand o manifestare dedicata cunoașterii vieții și operei marelui scriitor născut în această localitate buzoiană. Cu acesta ocazie , au loc expoziții și lansări de carte, dar mai ales dialoguri între creatorii și consumatorii de literatură.

“Toamna Buzoiană” reprezintă un festivalul concurs de interpretare a cântecului popular, manifestarea are loc in fiecare an la Nehoiu , la sfârșitul primei săptămâni a lunii octombrie. Cu o vechime de peste 29 de ani festivalul reunește soliști vocali și instrumentiști din toate zonele țării,

“Toamna Buzoiană” a devenit o adevărată instituție de valorificare a bogatei zone folclorice a Buzăului. Aducand o importantă contribuție la descoperirea și promovarea celor mai valoroți interpreți de muzică populară

Târgul Cucului” este o sărbătoare folclorică ce se desfășoară anual, corelată cu sărbătoarea religioasă „Izvorul Tămăduirii”. Are loc în cadru natural, situat în satul Muscel și are ca participanti ansambluri folclorice locale si interpreti de muzică populara.

În fiecare an, în Subcarpații Buzăului se organizează manifestări cultural- artistice, cu scopul de a conserva valori tradiționale de port și cântec.

– “PE URME DE BALADĂ”la Gura Teghii, în ultima duminică din luna mai;

– “TARGUL CUCULUI” la Pătârlagele, în prima duminică după Paște;

– “FESTIVALUL SLĂNICULUI” la Meledic-Mânzălești, în a treia duminică din luna iunie;

– “FLOARE DE COLT” la Colți, în a doua duminică din luna iulie;

– “TARGUL TRADITIONAL DE SFANTA MARIA” la Cozieni, pe data de 15 august, de Sfânta Maria;

– “PE PLAIURI BISOCENE” la Bisoca, a treia duminică din luna august.

– “COLECTIA PERMANENTĂ DE ARTĂ POPULARĂ CONTEMPORANĂ DE PE VALEA SLĂNICULUI” la Mânzălești-Grunj.

– “ZILELE MONTEORU ” – aniversarea atestarii documentare a statiunii Sarata Monteoru ce include punerea in functiune a bailor Sarata Monteoru, punerea in functiune a minei de petrol, atestare documentara a comunei Sarata Monteoru. Prima editie a acestui eveniment a avut loc la data de 4 iulie 2010, si se doreste organizarea lui in luna iulie a fiecarui an.

– “FESTIVALUL CARNTILOR DE LA PLESCOI – eveniment organizat anual la Plescoi, in cursul lunii octombrie

– “PARADA GOSPODARILOR ” – Sapoca – eveniment de septembrie

Dansuri traditionale

La fel de importante ca si sarbatorile sunt dansurile care aduc un strop de bucurie si veselie in sufeletele oamenilor .

Unul dintre cele mai frumoase si mai des întâlnite dansuri este “Ciobanasul”. Se danseazã în perechi care sunt asezate în cerc. Specifice acestui dans sunt strigãturile bãietilor însotite de chiuiturile fetelor:

Printre alte dansuri ce se gãsesc în zona Chiojdului se numarã: “Mândrulita”, “Brâuletul”, “Sârba” ,“Rata” si “Hora-mare”.

‘’Mândrulita’’ – este un dans popular care se joacã în perechi. Acestea sunt asezate sub formã de cerc.

“Brâuletul “ – este un dans bãtrânesc care se danseazã tot în cerc – bãieti si fete. În timpul dansului bãietii spun strigãturi si fetele rãspund prin chiuituri.

Unul dintre cele mai vechi dansuri populare întâlnite pe aceste meleaguri este –“Rata’’.

Toate aceste manifestari au o mare importanța pentru turism constituind posibilitatea vizitării a cât mai multor puncte de atracție.

Produse traditionale

“Descoperirea unui nou fel de mancare provoaca unui om mai multa fericire decat descoperirea unei noi stele” Jean Anthelme Brillat – Savarin (1755 – 1826, Consul si politician francez).

Gastronomia buzoiana, se remarca prin produse culinare unice, fara de care traditiile romanesti nu ar fi complete . Printre cele mai cunoscute delicatese culinare , se inumara :

Carnatii de Plescoi 

Au aparut inca din secolul XIII, cand erau vanduti la Targul Dragaicii.

Originea reala, nu e certa dar un singur lucru este cert: carnatii de Plescoi sunt unici, cu o identitate a gustului care nu poate fi ignorata.

Babicul si ghiudemul de Plescoi 

Covrigii de Buzau, marca recunoscuta a judetului, s-au `stabilit` aici de mai bine de 200 de ani. Simbolizand belsug si mandrie, secretul covrigilor este dat de coaja aurie si miezul moale, delicios. 

“Tuica mortala de Chiojdu” 

Ardeiul iute de Sapoca 

Tuica buzoiana de prune 

Tescovina dublu distilata

Painea de Rusetu (reprezentata in imaginea de alaturi)

Tamaiosa de Pietroasele 

Paine si cozonaci Berca 

Ceapa de “apa”/ Ceapa de Buzau 

Structura socio – demografica

Populația și așezările umane reprezintă factori importanți în dezvoltarea turismului, prin caracterisiticile lor putând favoriza sau condiționa dezvoltarea activităților turistice în unele areale. Relația dinte turism și capitalul uman poate fi considerată o relație complexă, de intercondiționare, fiecare dintre cele două elemente îndeplinind atât rolul de cauză și cât și pe cel de efect( Glăvan 1996 ).

Prin expozițiai sudica și sud-estică a dealurilor a fost favorizata apariția așezărilor omenești care în timp au evoluat atât ca suprafață, cât și sub aspect demografic conducând la formarea de sate și comune mari.

Condițiile prielnice ale zonei si inaltimea accesibila a dealuzilor au favorizat cultura viței de vie și a pomilor fructiferi, zona fiind recunoscută pentru podgoriile ei întinse cu o mare productivitate, care au dat naștere vinurilor din subcarpații Buzăului ca de exemplu podgoria Dealul Mare.

O importanta la fel de mare o resprezinta si topoclimatul de adăpost al depresiunilor din subcarpații Buzăului ce a permis apariția satelor mari, cu gospodăriile grupate pentru o utilizare cât mai eficientă a terenurilor.

La contactul dintre dealuri și câmpie apar sate grupate, care beneficiază de bogățiile zonei deluroase – cu vii și livezi, cât și de bogățiile zonei de câmpie – întinse terenuri agricole, dar și de importante resurse de subsol – țițeiul.

Iar satele de la contactul cu muntele se caracterizează prin prezența în teritoriul lor a unor întinse areale forestiere la care se adaugă si rezervele de sare a subsolului.

Populația județului Buzău era la data de 1 iulie 2010 de 480222 de persoane ceea ce reprezintă 17,1 % din populația regiunii de sud est. În perioada 1990-2010, populația județului a înregistrat o scădere continuă, tendința păstrându-se în continuare.Ca urmare a evoluțiilor demografice din ultimii ani și a celor previzionate, populația tânără își va reduce efectivele cu circa 17 %, (Planul Local de Acțiune pentru Învățământ). Zona se confrunta cu un proces lent de imbatranire demografica.

Ponderea mai mare a populației cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani din mediul rural decât cea din mediul urban (58,9 % față de 41,1 %).ridică problema adaptării rețelei școlare de formare profesională inițială și a adoptării unor măsuri eficiente pentru asigurarea accesului acestei categorii, cu asigurarea egalității șanselor; de asemenea, se observa si o preponderența populației feminine, inclusiv la categoria de vârstă 0-14 ani (51,09 % feminin față de 48,91 % masculin),

Evolutia populatiei in judetul Buzau

Din anul 1948 se remarca o crestere treptata a populatiei cu un maxim atins de 516961 locuitori in 1992, dupa care care zona se confrunta cu o scadere a numarului de locuiori , ajungand in anul 2010 la o populatie de 432050 , scadere ce se mentine si in prezent .

Structura religioasă a populației județului Buzău consemna in 2011 – 423441

ortodocși, 456 romano-catolici,penticostali 14, baptisti 51, adventisti 187, musulmani 2637, unitarieni 70, crestini dupa evanghelie 95, crestini de rit vechi 315, evanghelisti lutherani 3, evanghelisti augustini 168, mozaica 3, armeni 4, fara reliegie 52, atei 92, altii 124 , indisponibili 21143.

Structura etnică

În județul Buzău, nu există o mare diversitate etnică, lingvistică și religioasă și de aceea diferențele nu sunt semnificative; față de celelalte etnii și comunități, se detașează etnia rromă cu 2,9 %.

Distribuția pe grupe de vârstă

La 1 iulie 2010 în județul Buzău, distribuția populației pe grupe de vârstă se prezintă astfel: • Grupa de vârstă 0-14 ani are 14,8 %

• Grupa de vârstă 15-19 ani are 5,5 %

• Grupa de vârstă 20-24 ani are 7,1 %

• Grupa de vârstă 25-29 ani are 6,7 %

• Grupa de vârstă 30-64 ani are 47,8 %

Mișcarea migratorie

Conform estimării Oficiului Internațional pentru Migrații, migrația temporară a forței de muncă în străinătate se situa la nivelul țării în anul 2003 la aproximativ 1,7 milioane persoane. Fenomenul migrației, se manifestă din ce în ce mai puternic pe piața muncii județului Buzău, în special în rândul persoanelor calificate și al tinerilor.

Capitolul V. Infrastructura turistică

Desfăsurarea activității turistice presupune existența, alături de elementele de atracție, a unor mijloace (resurse) materiale adecvate, capabile să asigure satisfacerea cerințelor turistilor pe durata si cu ocazia realizării voiajelor. Aceste mijloace, cunoscute sub denumirea generică de bază tehnico-materială (capitol tehnic), se prezintă într-o structură diversă (unități de cazare si alimentație, mijloace de transport, baze de tratament, instalații si dotări de agrement etc.), adaptată specificului nevoilor turistilor, funcțiilor economice si sociale ale turismului.

Circulația turistică este influențată în mod direct de baza tehnico- materială a turismului, infrastructura turistică ocupând un loc important în cadrul patrimoniului turistic al unei regiuni. (Snak, 2005).

Infrastructura însumează totalitatea bunurilor și mijloacelor prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic.

Circulația turistică este influențată în mod direct de baza tehnico- materială a turismului, infrastructura turistică ocupând un loc important în cadrul patrimoniului turistic al unei regiuni. (Snak, 2005) Alături de potențialul turistic, baza tehnico-materială contribuie la conturarea zonei subcarpatice buzoiene prin structuri de cazare, structuri de alimentație, structuri de tratament și structuri de agrement dar și din căile și mijloacele de transport touristic care au rolul de a spori atractivitatea regiunii.

1. Baza tehnico – materială a turismului

Infrastructura turistică, sau baza tehnico-materială, este alcătuită din toate dotările tehnice și edilitare necesare asigurării tuturor serviciilor necesare bunei desfășurări a fenomenului turistic. Aici se includ: capacitățile de cazare și alimentație publică, rețeaua de servicii aferente turismului, mijloace de agrement și tratament, căile de comunicație, infrastructura tehnică (rețele de energie electrică și termică, apa potabilă, canalizarea etc.), serviciile poștale, bancare, medico-sanitare etc.

Dezvoltarea turismului si realizarea rolului său social-economic este conditionată de modernizarea, dezvoltarea, diversificarea si perfectionarea continuă a bazei tehnico-materiale.

O bună promovare a nenumăratelor resurse turistice existente aici și modernizarea bazei tehnico – materiale care face posibilă exploatarea acestor resurse, sunt factori importanți pentru relansarea turismului în această zonă.

Structurile turistice de cazare

Baza de cazare este reprezentată de totalitatea construcțiilor ce au rolul de a asigura turiștilor înnoptarea și confortul pentru o anumită perioadă de timp, în baza unor tarife. Structurile de primire turistică cu funcție de cazare includ: hoteluri, hoteluri – apartament, moteluri, hoteluri pentru tineret, hosteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacantă, campinguri, apartamente de închiriat, nave fluviale și maritime, pensiuni turistice și agroturistice. (Monitorului Oficial, Hotărârea generală Nr. 709/ 2009).

În subcarpații Buzăului, înainte de 1990, toate echipamentele turistice destinate cazării se aflau în proprietatea statului și erau administrate de O.J.T. Buzău cu întreprinderile aferente, iar dupa 1990 a avut loc o restructurare a activității turistice.

In prezenta activitatea turistica hoteliera este administrate de Ministerul Turismului, Sind.Rom, Centrocoop, Ministerul Învățământului, precum și de către Consiliul Local Administrativ.

Ministerul Turismului este reprezentat de S.C. Pietroasa S.A. care administrează un număr relativ mare (45 %) de hoteluri și vile.

Echipamentele sindicatelor reprezintă proprietatea obștească, fiind administrate de Sind-Rom prin întreprinderea "Direcția Economică a Caselor de Odihnă și Tratament a Sindicatelor".

S.C. Federalcoop, proprietate cooperatistă este administrată de Centrocoop.

Prin intermediul societăților comerciale, 49 % din locurile de cazare respectiv – 1.285 locuri se află sub patronatul Ministerului Turismului, 30 % respecctiv – 771 locuri sub cel al Centrocoop-ului, 7 % insemnand 195 locuri sub cel al Sind-Rom-ului, iar restul de 6 % cu 159 locuri revin Consiliului Local Administrativ.

Structura pe societăți a echipamentelor de cazare

Analizand tabelul se observa ca cea mai mare pondere a echipamentelor de cazare este inregistrata in Monteoru respectiv 20 % . Procesul de privatizare se desfasora lent.

Din punct de vedere tipologic, structurile de primire ale județului Buzău se compun din unități de tip : hotel, han, motel, cabană, camping, vila turistică, tabere de elevi și preșcolari.

Deși potențialul turistic al zonei permite prezența unor unități de cazare precum satele de vacanta sau unitati de tip casute până în 1996 nu s-au făcut înregistrări .

În anul 2008, la nivelul județului Buzău au fost înregistrate 60 de unități de cazare turistice, pe categoriile: hoteluri, hanuri și moteluri, precum și pensiuni turistice rurale. Din datele statistice se poate observa în 2008 o creștere față de anul de referință 2004 a principalelor structuri de primire turistică ce au funcțiuni de cazare turistică. O creștere mai moderată, dar totuși importantă, se poate observa și cazul hanurilor și motelurilor. Analizând tipul unităților de cazare se remarcă proporția ridicată a pensiunilor.

Principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică -număr

Sursa – Direcția Județeană de Statistică Buzău

Numărul turiștilor cazați în hotelurile, hanurile și motelurile, dar mai ales în pensiunile din județul Buzău a crescut însă foarte puțin în perioada 2004 – 2008, cu doar 10%.

Cresterea slaba a numărului de turiști poate fi o consecinta a promavarii slabe a punctelor de interes din zona Subcarpatica.

Sursa : Direcția Județeană de Statistică Buzău

Prin analiza datelor rezulta faptul că hotelurile dețin supremația în ceea ce privește preferințele de cazare ale turiștilor – 65% , orientarea spre hanuri și moteluri și spre pensiuni agro-turistice fiind împărțite aproximativ în mod egal: 18 % – au preferat pensiunile turistice rurale și 17% – hanurile și motelurile.

În luna septembrie 2014, structurile de cazare turistică din județul Buzău au găzduit un număr de 7595 turiști, cu 502 mai puțini decât în luna august și cu 975 mai mulți decât în aceeași lună a anului precedent. Cei mai mulți dintre aceștia au optat pentru cazarea la hoteluri (55,2 %) și la pensiuni agroturistice (19,7 %).

Pe tot parcursul anului 2014 s-a constatat creșterea numărului turiștilor care ne-au vizitat județul și au înnoptat în structuri de cazare turistică de tipul pensiunilor agroturistice. Numărul înnoptărilor în principalele structuri de cazare turistică din județul Buzău în luna septembrie 2014 a fost de 21073, în scădere cu 4,0 % față de luna august și în creștere cu 3,9 % față de luna septembrie 2013.

Indicele de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune în județul Buzău în luna septembrie 2014 a fost de 22,3 %, în scădere cu 0,2 puncte procentuale față de luna august 2014 și în creștere cu 0,7 puncte procentuale față de luna septembrie 2013.

Sursa : Direcția Județeană de Statistică Buzău

Sursa : Direcția Județeană de Statistică Buzău

Cele mai multe unitati de cazare se afla in Sărata Monteoru chiar daca in ultima perioada a fost lasat in paragina . Totuși, aici se găsesc foarte multe hoteluri și pensiuni, dintre care, cele mai importante sunt: Hotel Montana, Hotel Monteoru, Hotel Cazinou, Pensiunea Olga, Pensiunea Caprice, Pensiunea Mădălin, Pensiunea Casa cu Tei și Complexul Paradis.

Hotel Monteoru Hotel Montana

Alte pensiuni din Sărata Monteoru: Pensiunea La Păducel, Pensiunea La Pădure, Pensiunea Cerbul, Pensiunea Marin Iuliu Trandafir, Pensiunea Favorit, Casa Camelia, etc.

Casa Matei situată în localitatea Berca, se bucură de o locație strategic aleasă, cât și de accesul la importante obiective turistice

Pensiunea Motel Maricor, situată în orașul Pătârlagele, este compusă din parter și două etaje – oferă 22 de locuri de cazar

Complexul Turistic Măgura. Complexul este structurat astfel: hotel, căsuțe tip camping, o sala de conferințe, un restaurant clasic cu 150 locuri, un restaurant rustic de 150 locuri, două terase, un foișor și parcare.

Alte pensiuni pe Valea Buzăului: Pensiunea Aninului, cu un cadru natural deosebit, situată la 2 kilometri de DN10, Pensiunea Elena, Pensiunea Roza, Pensiunea Hanul de Piatră, Pensiunea Mioara, Pensiunea Montana Touring, Pensiunea Dana-Maria, etc

Lângă Tabăra de Sculptură Măgura se află Hotelul Mc Pietroasa, realizat într-o concepție modernă, dar perfect integrat în peisajul zonal.

Structuri turistice de alimentație

Alimentația publică pentru turism, alături de baza de cazare, baza de tratament și agrement, diversifică oferta, contribuind la creșterea puterii de atracție a stațiunilor, orașelor sau altor obiective cu baze turistice la conturarea profilului acestora.

Dimensionarea bazei de alimentație publică este dependentă de mărimea capacității de cazare, iar profilul acesteia de complexitatea și specificul funcțional al obiectivelor turistice.

Spațiile de alimenție pentru turiști aparțin de regulă marilor hoteluri, dar și unităților independente.

Unitățile de alimentație publică din turism reprezintă o structură foarte variată. Ele au fost grupate în patru categorii de unități și anume :

• unități tip restaurant, care cuprind restaurante clasice, restaurante cu specific, grădini de vară, crame, braserii, berării, rotiserii ;

• unități tip bar, din care baruri de zi, baruri de noapte, cafenele, ceainării, discoteci, videoteci ;

• unități tip cofetărie – patisserie ;

• unități tip fast-food care include autoserviri și pizzerii.

În Subcarpații Buzăului, unitățile de alimentație publică pentru turism sunt concentrate în cele două orașe – Nehoiu și Pătârlagele – precum și în stațiunea balneo-climaterică Sărata Monteoru.

Numărul unităților de alimentație în Subcarpații Buzăului

Rețeaua unităților de alimentație publică cu funcție turistică din Subcarpații Buzăului totalizează un număr de 871 de unități.

În aria subcarpatică buzoiană se remarcă unitățile de alimentație publică din cadrul stațiunii balneo-climaterice Sărata Monteoru ce cuprind numeroase baruri de zi dar și de noapte, cofetărie, unități de tip fast-food, discoteci, restaurante, precum și cantina restaurant a Hotelului Ceres.

La Pietroasele, în cadrul stațiunii de cercetări viticole există o cramă unde turiștii pot face degustări de vinuri.

În privința numărului de locuri din unitățile de alimentație acestea au crescut în ultima perioadă de timp, ceea ce asigură o deservire corespunzătoare a turiștilor.

Repartiția locurilor la mese pe tipuri de unitate în Subcarpații Buzăului

Din analiza pe tipuri de unități a structurilor de alimentație, rezultă că, deși acestea satisfac necesarul în privința numărului de locuri, nu oferă potențialilor turiști posibilități mari de a alege. Unitaile de tip “Fast-food” lipsesc .

Numărul unităților de alimentație este relativ mare, existând multe alte unități de mică capacitate, expresie a inițiativei particulare, dar însă neclasificate.

Raspndirea unitatilor turistice de alimentatie.

Structuri turistice de tratament.

Turismul de tratament și cură balneomedicală este practicat încă din actichitate, fiind o formă specifică a turismului de odihnă, care a cunoscut o mare dezvoltare în deosebi în ultimile decenii, odată cu creșterea surmenării și a numărului bolilor profesionale provocate de stresul vieții moderne din marile aglomerații urbane.

Baza de tratament și existentă pe teritoriul județului Buzău se concentrează în stațiunile balneo-climaterice turistice de pe Valea Buzăului.

La nivelul județului Buzău, turismul balnear are ca punct tare Stațiunea Balneară Sărata Monteoru, aceast este o stațiune balneologică din județul Buzău, situată la cca 20 km nord-vest de orașul Buzău

Sărata Monteoru dispune de o bază de tratament cu o capacitate totală de 1760 proceduri majore în 8 ore și 3021 proceduri asociate (nămolterapie, electroterapie, hoidroterapie, aerosol, parafină, masaj, gimnastică etc) și are următoarele dotări : 4 bazine (2 a câte 30 m.c. și 2 a câte 15 m.c.) pentru hidrokinetoterapie, 6 căzi pentru băi cu plante, secție de hidroterapie cu instalații pentru dușuri (subacval, scoțian, masaj) ; secție de electrofizioterapie cu 40 de instalații, instalații pentru aerosol, sala pentru cultura fizică medicală și sală pentru masaj.

Cea mai modernă și mai bine întreținută bază de tratament din stațiune se află în incinta Hotelului Ceres.

Întrucât apele minerale din această zonă au proprietăți terapeutice recomandate în cure interne și externe, se impune consolidarea bazei de tratament și punerea în valoare a unei noi surse.

Pentru dezvoltarea acestei forme de turism este necesară o lărgire a gamei de ofertă prin dezvoltarea unui produs de înaltă calitate cu accent pe tratament, cazare de lux și structuri auxiliare, diversificarea produsului oferind programe de menținere a sănătății și fitness pentru atragerea unui alt segment de piață în locul clientelei tradiționale.

Sărata Monteoru

Structuri turistice de agreement

Turismul de agrement, formă de turism practicată de călătorii care caută să profite de frumusețile naturii (peisaje agreabile), de prilejul de a cunoaște oameni și locuri noi, istoria și obiceiurile lor și, în general, doresc să-și folosească timpul de vacanță pentru practicarea unor activități preferate (hobby etc.). Într-un sens determinant, turismul de agrement se interfereaza cu turismul cultural;

Agrementul se grupează în câteva categorii mari care sugerează varietatea și importanța acestei componente a bazei tehnico-materiale : mijloace destinare distracțiilor, cluburi, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri, mijloace de agrement sportiv, terenuri de sport, centre de călărie, patinaj, sporturi nautice, bazine de înot deschise sau acoperite. La acestea se adaugă unități prestatoare de servicii medicale și instalațiile de cură și tratament balneo – medical.

Agrementul turistic ocupă o poziție importantă în conținutul activității turistice, având un rol important în atragerea clienților și creșterea încasărilor din activitatea turistică.

Ansamblul mijloacelor și formelor capabile să asigure individului, unei grupări sociale, o stare de bună dispoziție, să dea senzația unei satisfacții, să lase o impresie și o amintire favorabile, definește conceptul de agrement turistic.

Agrementul turistic trebuie să răspundă atât nevoilor turistului (fizice – mișcare și psihice – destindere, recreere, instruire) cât și agenților economici pentru care reprezintă o sursă de creștere a încasărilor și a competitivității stațiunilor turistice.

Infrastructura turistică de transport

Căile și mijloacele de transport turistic asigură efectuarea călătoriei, si reprezinta una din componentele de baza ale prestatiei de baza .

Transportul asigură deplasarea turiștilor din localitățile de rezidență la locul destinat petrecerii vacanței, astfel realizându-se un trafic turistic considerabil. Căile de comunicație, chiar dacă nu reprezintă un element de potențial turistic, au un rol esențial deoarece prin intermediul acestora, turiștii au acces în zonele cu potențial turistic și în același timp este asigurat și transportul de bunuri utilizate pentru satisfacerea cerințelor turiștilor. (Cândea, Simon, Bogan, 2001 ).

Turismul actual datorează extrem de mult modernizării și diversificării căilor și mijloacelor de transport. Progresul obținut în acest domeniu a facilitat includerea în sfera turismului a unor resurse situate la distanțe apreciabile de centrele emițătoare de turiști sau surmontarea unor obstacole naturale deosebite.

Principalele căi și mijloace de transport implicate în turism sunt cele rutiere, feroviare, aeriene, navale și mijloacele de transport speciale.

Buzăul este un important nod feroviar, legând București și Ploiești de Focșani, Galați și Constanța. Gara din oraș a fost deschisă în 1872, împreună cu calea ferată București-Galați. O ramificație a acestei căi ferate, de la Buzău la Mărășești a fost deschisă după câțiva ani, pe 13 iunie 1881, devenind prima cale ferată proiectată de ingineri români. Linia Buzău-Nehoiașu, deschisă în 1908, leagă Buzăul de multe din localitățile de pe Valea Buzăului, inclusiv de orașele Nehoiu și Pătârlagele.

În regiunea subcarpatică buzoiană transporturile feroviare au și câteva neajunsuri care se referă la neacoperirea unor regiuni cu linii ferate si accesibilitatea limitată în teritoriu. Astfel, zona este străbătută de calea ferată ce însoțește cursul râului Buzău – Buzău – Nehoiașu – care trece pe la Berca, Pârscov, Cislău, Pătârlagele, Nehoiu și Nehoiașu -localități de interes turistic.

Partea sudică, estică și sud-estică, este traversată de magistrala feroviară care vine de la București, merge spre Iași și Suceava trecând prin localitățile Săhăieni, pe la sud de Pietroasele, Merei și apoi spre nord.

Transporturile rutiere sunt bine reprezentate în zonă în special prin căi rutiere locale ce se desprind în cea mai mare parte a lor din drumul european E85 și pătrund în zona subcarpatică și apoi spre zona montană.

Cea mai importantă șosea care traversează zona subcarpatică este șoseaua Buzău – Brașov ce trece paralel cu calea ferată Buzău – Neioașu trecând prin aceleași localități – Berca, Pârscov, Cislău, Pătârlagele etc. Acesta este DN10 din care se desprind o sumedenie de ramificații spre obiectivele turistică din județ.

Transportul se poate face si cu autocarul sau microbuzul. De exemplu, din Autogarile Sud sau Nord din Buzau, turistii pot ajunge la Sarata Monteoru, Pietroasele, la Viespesti, Naeni, Berca, Manzalesti si in multe alte comune mai aproiate sau mai indeparate.

Legăturile județului cu celelalte zone din țară:

• Drumul European E 85 (sau DN 2) dinspre București sau dinspre Suceava, Bacău, Focșani;

• DN 1B spre Ploiești;

• DN 10 spre Brașov (itinerar pe Valea Buzăului);

• DN 2B spre Brăila;

Circulația turistică

Analiză circulației turistice reprezintă o necesitate în analiza potențialului turistic al regiunii Sectorului subcarpatic a Văii Buzaului deoarce aceasta reflectă gradul de atractivitate și nivelul la care potențialul turistic al zonei este valorificat. Circulația turistică reprezintă un element dinamic, depinzând în cea mai mare parte de oferta turistică, condiționând în același timp dezvoltarea infrastructurii turistice din areal.

Dimensiunea circulației turistice

Măsurarea statistică a circulației turistice din localitățile de pe Valea Buzaului are atât scopul de a determina dimensiuna fenomenului turistic dar și de a oferi informații ce pot fi utilizate în dezvoltarea turismului. Indicatorii utilizați pentru determinarea volumului circulației turistice pentru arealul Văii Buzaului sunt: număr total de turiști (∑t ) sosiți în zonele de practicare a turismului și numărul mediu de turiști sosiți în zonele de practicare a turismului.

Numărul total de turiști (∑t) este un indicatorul ce reprezintă totalul numărului de persoane ce au călătorit în afara localității de reședință, pentru o perioadă de cel puțin o noapte și de cel mult 12 luni, și beneficiază de servicii organizate ale unităților turistice de cazare. Din această categorie se exclud persoanele care în urma realizării călătoriei sunt remunerate. (Cocean, 2002).

Din tabelul realizat se poate observa ascensiunea si declinul numărului de turiști în localitățile de pe Valea Buzaului între anii 2002 și 2014.

In Orasul Nehoiu numarul de sosiri este crescut doar in anii 2002 -2006 , iar dupa aceasta perioada se inregistreaza zona se afla in declin . In aceiasi situatie se afla si Comuna Beceni.

La polul opus se afla BERCA, TISAU, MEREI, MINZALESTI, MAGURA, CHIOJDU, CISLAU, unde se inregistreaza cresteri mari in compartatie cu anul 2002 cand, in unele dintre ele nu s-a inregistrat nici-o cazare .

Sosiri ale turistilor in structuri de primire turistica de pe Valea Buzaului

Sursa: INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA

Înnoptările în structurile de primire turistică reprezintă fiecare noapte pentru care un turist este cazat într-o unitate turistică cu funcție de primire.

Numărul maxim al înnoptărilor a avut loc în anul 2008, atunci fiind înregistrate 118880 înnoptări ale turiștilor, în timp ce numărul minim înregistrat a fost de 72306 înnoptări în anul

2002 . În perioada 2002 – 2014, ponderea cea mai mare a înnoptărilor în structurile de primire turistică din arealul Văii Buzaului este înregistrată în Tisau .

Indicatori ce reflectă intensitatea circulației turistice

Un alt indicator important folosit pentru determinarea intensității circulației turistice este durata medie a sejurului (Ds) acesta calculându-se prin raportarea numărului de înnoptări realizate (I) la numărul de sosiri ale turiștilor (t) (Cocean, 2002)

Ds = ,

În care: ∑ I = numărul de înnoptări turistice

∑ t = numărul de sosiri turistice

Din analiza graficului anterior se observă o evoluție instabilă a duratei sejurului românilor crescând într-un an, după aceea având următorul an o scădere urmată iar de o creștere și apoi o scadere. O evoluție mai bună a duratei sejurului pentru români a fost în anul 2005 când acesta a cresut la trei zile.

Sejurul mediu al românilor în hotelurile din județul Buzău în perioada 2001-2005

Densitatea circulației turistice (f) reprezintă raportul dintre numărul turiștilor (t) și numărul populației (p) (Cocean, 2002).

Densitatea turistică în raport cu populația, a românilor din județul Buzău în perioada 2001-2005

Densitatea turistică în raport cu populația pentru turiștii români este foarte scăzută de doar 0,1 turiști / locuitor, ceea ce înseamnă că județul Buzău nu reprezintă un punct de atracție pentru turiști, aceștia preferând alte zone turistice din tară.

Indicatori utilizați pentru determinarea eficienței folosirii bazei tehnico-

materiale de cazare

Pentru determinarea eficienței folosirii bazei tehnico – materiale de cazare sunt folosiți următorii indici: indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune (Iu) și gradul de ocupare al unității de cazare (Gu).

Indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune determină relația dintre capacitatea de cazare disponibilă turiștilor și utilizarea efectivă a acesteia (Cocean, 2002),

Coeficientul de utilizare a capacității hotelurilor din județul Buzău a scăzut în anul 2002 față de 2001, urmând ocreștere a acestuia până în anul 2004, dar suferind o scădere în următorul an.

EVALUAREA GEOMORFOSITURILOR DIN SUBCARPAȚII BUZULUI

Pentru a putea stabili o directie de dezvoltare a geoturismului al unui areal indentificarea si localizarea obiectivelor de interes sunt etape absolut necesare în analiză.

La o analiza simpla obiectivul turistic este definit ca fiind un loc care prezintă interes pentru turiști și poate constitui un factor favorizant al activității turistice într-o anumită zonă.

Identificarea și localizarea geomorfositurilor

Arealul sectorului subcarpatic a Vaii Buzaului prezintă un relief variat care a dat naștere mai multor forme de relief spectaculoase ce ulterior au devenit obiective turistice. Relieful Subcarpaților Buzăului se caracterizează printr-o alternanță a pantelor cu valori ridicate în zonele cu versanți ce au o morfodinamică ridicată și cu valori mici în arealul luncilor și depresiunilor, da nasterea unor peisaje si obiective unicate .

Subcarpații au o suprafață foarte mare, iar în cuprinsul lor sunt numeroase procese geomorfologice care au contribuit la formarea unor geomorfosituri, la periclitarea sau distrugerea altora. Clasificarea geomorfositurilor din arealul studiat se poate face după mai multe criterii:

• după formele de relief în care au fost identificate: defileele, culmile, platourile carsto – saline, peșterile, depresiunile de anticlinal, masivele izolate;

• litologic: geomorfosituri dezvoltate pe masivele de sare și brecia sării, hidrosituri, geomorfosituri dezvoltate pe gresie, geomorfosituri dezvolate pe formațiuni geologice vechi;

• în funcție de localizarea lor: geomorfosituri localizate în arealul văilor, geomorfosituri de versant, geomorfosituri de culme;

• în funcție de extensiunea lor spațială: geomorfosituri singulare, punctuale, geomorfosituri liniare, geomorfosituri areale.

Monumente ale naturii de interes național

Sarea lui Buzău – este un monument al naturii, este o arie protejată de interes național situată în județul Buzău, pe teritoriul comunei Viperești. Aria naturală cu o suprafață de 1,77 hectare se află în partea central-vestică a județului Buzău, pe Valea Buzăului în zona Subcarpaților de Curbură.

Chihlimbarul de Buzău – Chihlimbarul de Buzău este o arie protejată de interes național aflată în zona Subcarpatilor Buzaului situată pe teritoriul administrativ al comunei Colți. Aria rezervației are o suprafață de 2,52 hectare și se află în partea nord-vestică a județului Buzău, la poalele Masivului Ivănețu la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți.

Piatra Albă “La Grunj” este un monument al naturii cu statut de rezervație geologică, ce este situate pe raza comunei Mânzălești din județul Buzău. Prezintă o formă piramidală. Ocupa o suprafață de 0,025 ha la bază, are înălțimea de 18 m și diametrul de 15 m și, este localizat în lateral față de șuvoiul principal de apă. Ansamblul are în vârf o cruce.

Blocurile de calcar de la Bădila este un monument al naturii reprezinta o arie protejată de interes național pe teritoriul administrativ al comunei Viperești. Zona mai este cunoscută localnici sub denumirea La Surduci în al cărei teritoriu se găsesc mai multe formațiuni geologice, peste 40 de blocuri stâncoase constituite din calcare și conglomerate datând din Mezozoic.

Focul Viu este un fenomen natural datorat emanației de gaze naturale care iese la suprafață prin fisurile scoarței terestre formând flăcări ce ard. Zona se gaseste in Subcarpații Buzăului pe versantul vestic a culmii Breazău in comuna Lopatari .

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari este o arie protejată de interes național. Aria naturală se află în partea centrală a județului Buzău (la o altitudine de 322 m.), pe teritoriul administrativ al comunei Scorțoasa si are o suprafata de 4 ha.

Aceasta se află și reprezintă o zonă de interes geologic (datorită celor două cratere de vulcani noroioși aflate pe platou), floristic (plante ce se dezvoltă în mediu sărat) și faunistic (mamifere, reptile și amfibieni).

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici este o arie protejată de interes național aflată pe raza comunei Berca din județul Buzău. Pâclele Mici se află la o altitudine de 341 m și au o suprafață de 16,5 ha.

Dealul cu Lilieci Cernătești este o arie protejată de interes național pe teritoriul administrativ al comunei Cernătești. Aria naturală cu o suprafață de 10,59 hectare și reprezintă o arie naturală în Dealul Săpocii, cu rol de protecție pentru specia floristică de liliac sălbatic (Syringa vulgaris).

Platoul Meledic este o arie protejată de interes național ,rezervație naturală mixtă geologică, speologică, botanică și zoologică situată în județul Buzău, pe teritoriul administrativ al comunelor Lopătari și Mânzălești. Platoul este situat între 424 și 607 m altitudine, fiind delimitat de râul Slănic la sud, râul Jgheab la est, râul Meledic la nord și de Pârâul Sărat la vest.

Piatra sau Bolovanul Mortatului, Ploștina-Lopătari, un megalit din gresie, de-o monumentalitate extraordinară, ce se ridică în mijlocul unei poieni, mărginind pădurea, la nord de golul alpin, numit strategic “Poiana războiului”, deasupra satului Ploștina.

Masivul Ivănețu sunt o grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Ivănețu, având 1.191 m. Culmea Ivănețu, situată la contactul cu Subcarpații, prezintă importanță prin cele câteva obiective turistice aflate pe cei doi versanți. Totodată, prin drumurile și potecile ce o străbat, ea asigură o legătură directă între masivele și ariile de interes turistic din nordul Subcarpaților (Lopătari, Aluniș).

Peștera „6S Meledic” aflată în partea nordică a platoului Meledic , se găsește cu intrarea în fundul unei doline, ce face parte dintr-o uvală[în care au fost identificate alte 4 peșteri.Este situată la nord de Lacul Mare, la baza unui versantabrupt cu înălțimea de 15m. A obținut în 1980 recordul mondial ca cea mai lungă peșteră în sare. Aceasta peșteră se mai remarcă și prin abundența, varietatea și frumusețea concrețiunilor de sare.

"Peștera cu 3 intrări" are o dezvoltare de 300 m și cu denivelări de 44 m..Celelalte peșteri au dimensiuni relativ reduse, cu lungimi de 2-10 m, intrările fiind împodobite cu ansambluri de stalactite și concrețiuni de sare.

Arealul fosilifer Niculești – Vintilă Vodă – Beșlii . În zona Niculești – Vintilă Vodă – Beșlii, în albia râului Slănic se întâlnesc o mulțime de locuri cu scoici și melci conservați în piatră. Sunt animale marine cu vechime între 1-12 milioane ani din străvechiul Paratethys, din ce în ce mai vechi pe măsură se urcă în amonte.

Valurile de piatră de la Lopătari – Urme ale oceanului Tethys sunt relifate de Valurile de piatră de la Lopătari. Trebuie doar traversat Slănicul pe puntea de la intrarea în satul Lopătari. Se vede cum falezele de pe marginea râului au margini vălurite – pietre cu de urme de valuri de acum 16 milioane de ani.

Stâncile de la Malu Roșu – Sunt povârnișuri spectaculoase din stânci roșcate dure formate din menilit, de culoare roșiatică datorată oxizilor de fier. Sunt asociate cu pădure de mesteacăn, pin și paltin.

Babele de la Budești și Tronul lui Negru Vodă – În satul Budești din comuna Chiliile, pe culmea ce stă strajă satului – spre vârful Pinul cel Mare – se pot admira o serie de sculpturi în piatră: "Tronul Domnitorului Negru – Vodă", "Sculptori" – Vântul și Anotimpurile (sculptură în piatră cu copac) și "Babele de la Chiliile".

Rezervații naturale și monumente ale naturii

Pădurea Găvanu – rezervație forestieră prezenta in Subcarpații Buzăului, în bazinul superior al pârâului Jgheab, pe fața estică a culmii Breazăul. Rezervația prezinta interes pentru valoarea geofondului și genofondului forestier pentru specia Pin silvestru (Pinus sylvestri) care are creșterea, dezvoltarea și regenerarea naturală caracteristică tipului natural fundamental de pădure.

Padurea Milea-Viforata-este o rezervatie zoologica si forestiera intinsa pe 165 ha pe partea de sud a muntelui Viforata din Penteleu si este formata din molizi seculari, brazi seculari cu talie de peste 40-50 metri inaltime si diametrul de 0,8-1 metru. In apropierea de bazinul Brebului este o zona protejata a caprioarelor si cerbilor.

Lacul Mocearu –Este un lac carstic de apa dulce , format prin prabusirea dizolvariibunui strat subteran de sare . Il gasim pe Valea Slanicuui la altitudinea de 780 m, Lacul are o adancime de 10 – 12 m si o suprafata de 10h si apartine comunei Chiliile .

Lacul Mare, este un lac de apa dulce, cu o suprafata de 0,72 ha si cu o adancime maxima de 20 m. Vara, la mal apa lacului este mai calda dar la un metru de mal devin brusc foarte rece. Pe malul lacului se afla 25 de sculpturi din lemn apartinand unei tabere de sculptura, o pensiune si un camping.

Lacul Castelului. Este mai mic, cu o suprafata de 0,38 ha, si se afla la baza dealului pe care ar fi urmat sa fie construit castelul regal.

Trasee turistice

Traseu 1 : Buzau – Lopatari – Meledic

Plecare din Buzau pe rura Maracineni – Berca – Scortoasa – Prima oprire este la Vulcanii Noroiosi fenomen unic în lume, un peisaj absolut deosebit ce este vizitat de multi turiști, taxa de intrare este de 4 lei de adult . Vulcanii de la Paclele Mari au conurile mai inalte si si sunt mai rari , ei vor fi vizitati primii, iar dupa vom urca la Paclele Mici, aici vulcanii nu sunt atat de inalti dar sunt dezvoltati mai mult in suprafata . Aici exista si o pensiune – Pensiunea „Vulcanii Noroioși” ce se află la aproximativ 500 m de rezervație.

Parasim acest loc si ne intoarcem pe drumul principal ce duce la Beceni – Vintila Voda – Manzalesti , de pe sosea ne surprinde Piatra Alba de la Grunj un martor de eroziune format din tufuri dacitice de culoare alb-cenușiu-gălbui , o priveliste unicata, nevalorificata indicatoarele lipsind cu desavarsire . Intrand in Lopatrari pisajul se schimba brusc , pe partea dreapta isi face paritia un intreg munte de sare , dupa aceasta priveliste de neuitat urcam spre Platoul Meledic, vizitam frumosele lacuri si Tabara de Scluptura precum si Pestera in Sare care in mometul de fata este surpata. Pentru terminarea traseului ne oprim la Pensiunea Lacul Mocearu.

Traseu 2 : Lopatari – Terca – Polostina – Nucu – Aluniș – Colti – Bozioru.

Plecam din Lopatari spre Terca – Focul viu , poate fi admirat oricand, dar de preferat noaptea , se afla pe un deal din apropierea satului Terca , din sosea se merge circa un kilometru pe drum nemarcat , e de preferat sa folosim indicatiile localnicilor . Din Terca coboram spre Polostina , un drum pietruit cu o oarecare dificultate , din lipsa infrastructurii . In drum spre Bolovanul Mortatului. intram in padure ca mai tarziu sa apara o poiana cu flori si fan , aici se gaseste bolovanul . Lasam in urma pasunile si ne intoarcem la drumul asfaltat spre Nucu – Aluniș – Colti – Bozioru. Aici se află unul din cele mai interesante ansambluri de vestigii rupestre, constituit din chilii și biserici, galerii și cruci de piatră. În triunghiul greu accesibil cuprins între Aluniș (Colți), Pinul (Brăiești) si Nucu (Bozioru), se află un complex de așezări săpate în piatră, înconjurate de mister . Cazarea se poate face la Pensiunea Runcosu .

Traseu 3 : Bozioru – Ulment – Parscov – Tisau – Naeni – Merei – Sarata Monteoru .

Plecam din Bozioru si ne indreptam spre Trovantii de la Ulment , ei sunt alcatuiti dintr-o adunatura de pietricele de dimensiuni diferite, legate intre ele printr-un ciment carbonatic. Datorita aspectului oamenii le-am dat nume si au fabulat multe legende care amuza prin imaginatie. Plecam de aici si urmam drumul spre Parscov – Tisau , pentru a ajunge la frumoasa tabara de scluptura de la Naeni , chiar daca urscusul este putin dificil , nu v-om regret , lucrarile de arta cat si panorama maivelor incanta privirea . In apropiere se afla si Biserica dintr-o piatra realizata din calcar alb , monument unicat in tara .Nu departe pe Culme Istritei putream vedea si Grotele Preistorice care ating apogeul prin chilia lui Ambrosie . Tinem drumul spre Merei si ajungem in Centrul de Agrement Monteoru . tot aici intalnim si mina de petrol Sarata Monteoru unică în Europa și a doua din lume. Aici putem opta pentru una din numeroasele oferte de cazare .