Premise de Individualizare Geografica Si Istorica a Zonei

În această primă parte o să vă prezint foarte succint un mic rezumat ale datelor care urmeză a fi prezentate, concluziile la care am ajuns, dar și anumite propuneri pe care le-am gândit.

Am decis să elaborez pe larg o temă a orașului natal, Mediaș, deoarece îmi este o zonă dragă mie, și am putut sa fac cercetări foarte amănunțite despre elementele pozitive și negative din cadrul acestuia, ajungând la concluzia ca este nevoie de investiții durabile pentru a avea un grad mai mare de vizitare de către turiști. Așadar am propus noi festivaluri tematice, construcțtii de mici magazine cu suveniruri, meșteșuguri specifice zonei, precum și salonul maestrului în arta pânzei de paianjen, Emil Mureșan, artist unic de acest fel in România, lucru care poate aduce popularitate orașului.

Am îmbinat in elaborarea lucrării elemente proprii dar și a altor autori pe care i-am precizat dupa caz, și îmi asum conținutul și originalitatea acestora, exceptand informațiile autorilor menționați.

INTRODUCERE

Scopul lucrării este de tip informativ, detaliat, sunt explicate elementele care țin de geografia locului, floră și faună, climă, hidrografie, dar și elemente de ordin antropic, monumente culturale, ahitecturale, toate îmbinate pot crea atracția turistică a Mediașului. Prin această lucrare vreau sa promovez imaginea orașului medieval, al culturii populației locale și a tuturor obiceiurilor zonei, să exemplific monumentele importante și de ce nu, unicate ale acestui mic oraș cu potențial destul de mare.

Am ales această temă deoarece Mediașul reprezintă locul în care am început să învăț despre mersul lucrurilor, aici am început să tind spre lucruri mărețe, am prins drag de acest oraș și am decis să îi mulțumesc oarecum printr-o încercare de a-l promova la nivel național și internațional, în special în Germania, deoarece Mediașul a fost așezare săsească.

Dispun de informații clare și concise, cunosc domeniul care urmează a fi abordat, am folosit o metodă de cercetare pe teritoriu, unde la fața locului am constatat ca se pot implementa unitați de infrastructura cu scop turistic între zidurile fostei cetăți medievale, Mediaș.

Captiolul 1. Premise de individualizare geografica si istorica a zonei

Premise geografice

Orașul Mediaș este situat între coordonatele 24o21’8” longitudine estica și 46o10’7” latitudine nordica, cota topografică medie fiind de 310m.

Așezat pe malurile Târnavei Mari, la confluența cu pârâul Moșna, se observă o așezare în inima Ardealului, între vestitele pante cu vii ale Dealurilor Târnavelor, la nord și cele din Podișul Hârtibaciului, la sud. La nord vest se afla Dealul Baznei, avand o înalțime de 598m, dominând zona de mijloc a Târnavelor. Cu o prelungire spre est-sud, până în apropierea Mediașului se află Dealul Wewern, cu înălțimea de 555m, oferind o priveliște excepțională, cu foioase de esențe tari, gorun, fag, stejar, care îmbracă versanții sudici ai dealurilor și care se coboară până în vecinătatea de nord-vest a orașului, oferindu-i colorit si aer curat.

La sud, dealurile au un aspect domol, cu pante fragmentate de către numeroase terase, în această zonă aflându-se cea mai mare parte a terenurilor agricole din vecinatatea orașului.

Râul Târnava Mare formează în dreptul Mediașului un bazinet care atinge dimensiuni de 2 km, îngustându-se apoi până la 1 km atât în aval, între dealurile Stempel și Gura Câmpului, cât și în amonte, între dealurile Buzdului si dealul Furcilor.

Climatul este de tip continental cu o medie anuală de 8-9oC cu precipitații medii anuale de 590mm.

Flora și fauna este în strânsă legatura cu factorii climatici, favorizând o dezvoltare a speciilor din zona de podiș.

Istorie și cultura în contextul actual

Situată într-una din regiunile cele mai bogate în resurse ale țării, așezarea medieșană are o existență multiseculară. Rezultatele cercetărilor arheologice și numeroasele documente istorice îndreptățesc afirmația că încă din timpuri vechi, favorizată și de o poziție geografică bună, s-a desfășurat în această regiune, o intensă activitate agricolă, apoi meșteșugărească și respectiv comercială.

Ca urmare a celor mai noi cercetări arheologice, s-au scos la iveală vestigii aparținând epocii neolitice (5500 – 2500 î.e.n). S-a descoperit un topor din aramă din epoca eneolitcă, păstrat într-un Lepizului.

Descoperirile sus menționate afirmă faptul că teritoriul actual al Mediașului a fost locuit, rând pe rând, de triburile cunoscutelor si valoroaselor civilizații Petrești, Coțofeni, Glina.

Localitatea este atestată documentar la 3 iunie 1267, printr-un document oficial al lui Ștefan al V-lea al Ungariei. În secolele XII-XIV, își are așezământul o populație care poartă numele de sași. Aceștia au fost chemați de către regele maghiar, dintr-un teritoriu cuprins între malurile Atlanticului și curba fluviului Elba (mai exact din Flandra până în Saxonia Superioară),. La venirea sașilor, podișul transilvănean era deja locuit de obști românești, ba chiar maghiari si secui în anumite areale.

După colonizare, localitatea începe o evoluție devenind un centru important în zonă, cu un statut între târg (oppidum) și civitas.

La adăpostul zidurilor, medieșenii împarțiți in bresle având diferite meserii, au desfașurat pe tot parcursul Evului Mediu o activitate intensă și laborioasă de productivitate și comercială. Breslele au avut un rol foarte progresist, producția fiind una corespunzătoare feudalismului din acea vreme. Printre cei mai vestiți au fost meșterii aurari, aceștia au creat adevărate opere de artă din aur și argint. Breasla orfevrierilor ajunge printre cele mai bogat din ținut, aici producându-se căni, pahare, pocale, obiecte de artă decorative, obiecte de cult, inele cercei etc.

În secolul al XVII-lea, o serie de reprezentanți ai breslelor medieșene dețin funcții de seamă, în anul 1826, Petru Aurarul era jude scăunal; în 1633, Johannes din breasla stănarilor era senator al orașului; anul 1640 îl are pe Mihai Simion Aurifaber ca senator al orașului.

La 1642 existau in cetatea Mediașului 28 de bresle, iar pana la finalul secolului numarul acestora a atins cifra de 33. Având o existență multiseculară, Mediașul a fost martorul multor evenimente însemnate din istorie. În 1438, otomanii ajung pe teritoriul Transilvaniei, unde Mediașul, dar și Sighișoara cad pradă pe mâinile dușmanilor. La 1 august 1448, Iancu de Hunedoara vine la Mediaș, pentru a înștiința regele polon Cazimir al IV-lea de apropiata sa plecare în Campania cea lungă de la sud de Dunăre.

În timpul răscoalei din anii 1437-1438, feudalii maghiari, alaturi de fruntașii sași si secui, încheie o bine cunoscuta „unire frățească” care poartă numele de „Unio trium nationum” și care se îndreaptă împotriva țăranilor răsculați. Datorita poziției patriciatului săsesc din Mediaș, prima reînnoire de acest fel are loc în 1459 la Mediaș, a doua fiind cea de la Sighișoara din anul 1505.

În Mediaș, stăpânirea austriacă își pune amprenta treptat asupra întregii vieți socio-economice, orașul cunoscând un curs ascendent în toate domeniile. Pe vremea cand Gheorghe Banffy al II-lea guverna (1787-1822), patriciatul săsesc devine foarte permisiv acestei influențe din partea maghiara. Relațiile dintre sași și români se înscriu pe noi coordonate, fiind caracterizate prin respect și înțelegeri reciproce. Menționăm de asemenea, atitudinea justă a evenimentelor din Transilvania (revoluția din 1848, Memorandumul). Marii gânditori germani, Stephan Ludwig Roth, Georg Daniel Teutsch, susțin acordarea de drepturi egale pentru populația majoritara și se opun alipirii Transilvaniei de Ungaria.

În paginile de mai sus câteva din elementele din istoria Mediașului, care au marcat nașterea și dezvoltarea medievală a acestuia, pentru a înțelege de ce sunt descrise anumite monumente medievale și pentru a ști de ce sunt ele importante în evoluția stilului arhitectonic.

Populatia

Monitorul de Mediaș, de la data de 22 iulie 2013 publica următoarea știre „Populația județului Sibiu a scăzut cu 24.000 de persoane în ultimul deceniu, potrivit cifrelor finale ale recensământului din 2011. Cea mai mare parte a celor 47.000 de medieșeni s-au declarat români, dar în oraș trăiesc și greci, polonezi, sârbi, ucraineni sau chiar chinezi.”

Institutul Național de Statistică a reușit să centralizeze datele recensământului general din 2011. Rezultatele Recensământului Populației și al Locuințelor indicau, la data de 20 octombrie 2011, o populație stabilă a județului Sibiu de 397.322 de persoane, cu 24.402 mai puține față de situația de la recensământul anterior, din 2002.

Pleacă în Vest

Numărul persoanelor plecate în străinătate pentru o perioadă de cel puțin un an, dar care nu fac parte din populația stabilă, este de 15.093 persoane, însă acestea nu sunt decât o parte din numărul emigranților externi. Cei mai mulți au ales să emigreze în Germania, Spania sau Italia. 

Tot mai mulți bătrâni

În ceea ce privește structura pe grupe de vârstă, persoanele mature între 25 și 64 de ani dețin majoritatea, cu un procent de 56,35% din populație, urmate de copii cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani, cu o pondere de 16,68%, persoane de peste 65 de ani, cu 14,07%, și populația tânără de 15-24 de ani, cu un procentaj de doar 12,9%. Persoanele în vârstă de 85 de ani și peste dețin în județul Sibiu o pondere de 1,12%, reprezentând 4.444 de persoane din totalul populației stabile.

Populația stabilă

Municipiul Mediaș are, oficial, 47.204 locuitori, din care 22.538 de bărbați și 24.666 de femei. Doar 159 de medieșeni și 362 de medieșence au vârste de peste 85 de ani. Cifrele sunt ceva mai mari decât la rezultatele preliminare, dar indică tendința clară de scădere. Din punct de vedere etnic, 36.222 de medieșeni s-au declarat români. Cea mai importantă minoritate este cea a maghiarilor, cu 4.548 de reprezentanți. Mediașul mai are și 1.910 romi, 700 de germani, 19 ruși lipoveni, unsprezece greci, nouă polonezi, șase sârbi, cinci italieni, patru evrei și tot atâția ucraineni, dar și trei chinezi. 25 de locuitori s-au declarat de altă etnie, iar peste 3.700 nu au completat nimic la această rubrică. Reședința județului numără 147.245 de persoane, orașul Agnita are 8.732 de locuitori, Dumbrăveni – 7.388, iar Copșa Mică – 5.404. Comunele Șeica Mare și Bazna se numără printre cele mai mari din județ, cu 4.470, respectiv 3.792 locuitori.

La extreme

În ceea ce privește nivelul de instruire al celor recenzați, județul Sibiu se situează peste media pe țară în ceea ce privește numărul absolvenților de studii superioare. Mai exact, este vorba de peste 56.000 de persoane, ceea ce reprezintă o medie de 15,88%. Cei mai mulți, însă, în procent de 45%, sunt persoane cu nivel mediu de pregătire, iar 2.753 de persoane sunt analfabete.

Capitolul 2. Resurse naturale

2.1 Forme de relief

Podișul Mediașului se încadrează în totalitate în sectorul Podișul Târnavelor, situat în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, mărginit la nord de văile Mureșului și Nirajului, iar spre sud extinzându-se până la culoarul depresionar Făgăraș – Sibiu – Sebeș

Cuvertura geologică a teritoriului administrativ al Podișului Mediașului este alcătuită din depozite sedimentare neogene (sarmațiene și panoniene) și depozite cuaternare. Geologia Podișului Mediașului conferă particularitățile reliefului deluros mai înalt decât al unităților de la nord de Mureș, este fragmentat de văi cu terase bine conturate ce se suprapun culmilor netede (orientate pe direcția principală de curgere a apelor est-vest) și văi adânci, cu versanți abrupți, bine împăduriți. Prezența celor două nivele de bază joase și apropiate (văile Mureșului și Oltului) ca și înălțările generale recente ale regiunii, au determinat o viguroasă acțiune de adâncire a râului, media frecventă a energiei de relief  fiind de 220 m (peste 70% din suprafață prezentând văi cu adâncimi cuprinse între 300 m și 500 m).

Târnava Mare formează în dreptul Mediașului un mic bazinet, o lărgire a văii, ce atinge dimensiuni de 2 km, îngustându-se apoi până la 1 km. Valea Târnavei Mari are un caracter asimetric, pe malul drept pantele abrupte ajung la 400-500m, în dealurile Piscului, Spinarea Câinelui, Cucului, Mierlei, Cetatea Furcilor. Le despart văile scurte, înguste și adânci care sunt săpate la rândul lor de pârâiașe, având debit mic, care în cursul verii, iau forma unor torenți. Asemena văi sunt cea a Wewernului, a Grewelnului, Hulei dar si Valea Câmpului de Jos.

Microregiunea Podișul Mediașului dispune de bogate resurse naturale, astfel:

a)      Resursele subsolului sunt: gazul metan, sare, izvoare cu apă sarată, iodurată și sulfuroasă, exploatarea argilelor și marnelor (în cariere sau balastiere). Complexul Băile Ocna Sibiului, unde se mențin 12 lacuri de ocnă prăbușită, 5 lacuri de tasare pe sare și 3 lacuri cu heliotermie (Mâțelor 36-40°C, lacul Fără Fund 30-35°C, Cloșca 25-30°C) și 3 lacuri sărate: Horia, Cloșca, Crișan. Efectul terapeutic al lacurilor a fost cunoscut încă din secolul al XVI-lea, dar amenajările complexului au început după anul 1844.

b)      Resursele de sol – cadrul natural al microregiunii Podișului Mediașului oferă condiții favorabile plantațiilor de viță de vie, livezi de pomi fructiferi, dar și fânețe întinse destinate pășunatului. Pe arii reduse, în special în luncile fertile ale râurilor, se practică agricultura intensivă. O altă resursă importantă a acestei zone o constituie pădurile de foioase și materialul lemnos, reprezentat în special de stejar, exploatat de locuitorii zonei din cele mai vechi timpuri.

2.2 Rețeaua Hidrografică

Târnava Mare este cel mai important râu al Ținutului Odorheiului.  Izvorăște de la poalele muntelui Șumuleu Mare, de la o altitudine de 1455m, are o lungime de 221 km și mărimea estimativă a zonei de captare este de 3.606 km2 , se varsă în lacul de acumulare de la Zetea, unde se unește cu pârâul Șicasău și pârâul Szencsed. Curge lin pana in dreptul localitatii Blaj, unde se uneste cu Tarnava Mica, formand impreuna raul Tarnava, care, cativa km mai jos se varsa in Mures, cam in dreptul localitatii Mihalt.

Pe teritoriul judetului Sibiu, parcurge cca 30 km, de la granita judetelor Sibiu si Mures, imediat dupa localitatea Dumbraveni, si pana mai jos de Copsa Mica, la granita dintre judetele Sibiu si Alba. Pe aceasta zona, aspectul raului este unul tipic colinar, cu meandre, cu zone line , curs constant, alternand cu repezisuri rare, ideal pentru pestii specifici apelor colinare si de ses .

Pentru zona parcursa de Raul Tarnava pe teritoriul judetului Sibiu, Ajvps Sibiu detine Autorizatia nr. 257/2011 eiberata de ANPA, pescuitul recreativ putand fi practicat in conditiile legii si cu respectarea Regulamentului Intern al Ajvps Sibiu, aprobat de ANPA .

In privinta faunei piscicole, pe raza judetului Sibiu, sunt bine reprezentate speciile: scobar, mreana, clean, porcusor, beldita, oblete, dar in zonele mai adanci, prin gropi ascunse, mai salasuiesc inca exemplare de somn si crap care pot surprinde placut pescarul aflat in zi de pescuit pe malul acestei ape.

In materie de pescuit recreativ, caracteristic zonei se remarca pescuitul stationar al scobarului la paine, adesea mai eficient decat la orice alta momeala dedicata acestui peste, nadirea fiind absolut necesara, iar priceperea cu care se face aceasta nadire, hotaratoare pentru rezultatul zilei de pescuit.

2.3 Clima

Microregiunea Podișul Mediașului se încadrează climatului temperat cu ușoare influențe oceanice, specific dealurilor și podișurilor cu altitudini cuprinse între 300 și 600 de metri, cu topoclimate de luncă și de vale, care în mod specific influențează regimul termic și al precipitațiilor, ducând la inversiuni de temperatură, frecvența cețurilor și a curenților de culoar. La Dumbrăveni se află o stație meteorologică complexă.

Constanta termică a regiunii calculată pentru lunile mai – octombrie dovedește că Podișul Mediașului asigură un climat favorabil dezvoltării unei vegetații naturale bogate, fiind totodată și un climat prielnic culturilor agricole. Orașul Mediaș, se înscrie și el în zona climatului continental, cu o temperature medie anuala de 9oC; media lunii ianuarie este de 4oC, iar cea a lunii iulie de 20oC. Perioada medie vegetativă cuprinde aproximativ 220 de zile. Verile sunt calde și lungi, iar iernile blânde, excepția fac unele zile cu ger și temperaturi foarte scăzute. Precipitațiile medii anuale sunt cuprinse intre 590mm – 800mm, foarte rar acestea scad sub 500mm. Marea majoritate a precipitațiilor cad sub formă de averse puternice în lunile mai și iunie . Iarna, precipitațiile sub formă de zăpadă ating în medie 84,5 cm3/m2, grosimea medie a zăpezii fiind de 13cm.

2.4 Flora și fauna

A. Flora

Din punct de vedere floristic, arealul Podișul Mediașului se încadrează în Regiunea Central Europeană și anume partea vestică a Districtului de vegetație de deal și podiș, specific  sud-estului Transilvaniei. Vegetația naturală marchează caracterul de tranziție al regiunii între Câmpia Transilvaniei la nord și Podișul Hârtibaciului la sud.

Arealul Podișul Mediașului se încadrează în totalitate zonei pădurilor cu trei etaje (în succesiune, pe măsură ce altitudinea crește) și silvostepei (etaj secundar al zonei de stepă). Local, pe areale restrânse, influențate de condițiile naturale (ariditate, umiditate, inversiuni de temperatură etc.) se întâlnesc subzone de vegetație cu particularități distincte ca: pădurile de luncă, plantațiile sau împăduririle antropice etc.). Astfel, platourile și versanții cu expoziție sud-estică, ce corespund unei radiații solare mai intense, sunt acoperiți cu păduri de cvernicee, iar versanții cu expoziție nordică și nord estică sunt acoperiți cu păduri de fag și carpen. Coniferele se întâlnesc pe areale foarte restrânse.

B. Fauna

Fauna Podișului Mediașului aparține Provinciei Central-Europene, Subprovincia Dacică, care  se încadrează în domeniul faunei pădurilor de foioase, dezvoltarea ei fiind în strânsă legătură cu zonele de vegetație. Acesteia i se adaugă fauna luncilor și a apelor, iar diversitatea acestora este dată de specii valoroase, precum:

fluturii de talie mare, viu colorați și cu desene multicolore pe aripi. Din Ordinul Odonate reprezentativă este Libelula imperiala care are statut de specie vulnerabilă, conform Ordonanței de Urgență privind regimul ariilor protejate nr.236/2000.

13 specii de pești dintre care se remarcă: pietrarul cu  statut protejat, porcușorul de nisip și lipanul alături de care se întâlnesc specii comune precum: crapul, cleanul, mreana,  șalăul și bibanul, acestea din urmă fiind specifice cursurilor inferioare ale râurilor.

Păsări dintre care cele mai reprezentative sunt acvila țipătoare mică, gaia neagră, gaia roșie. Ele își au habitatul în pădurile bătrâne de foioase de la deal și câmpie, dar și în vegetația arboricolă de luncă din lungul văii Târnavei Mari. Ca măsură de protecție pentru ocrotirea lor, se impune menținerea arborilor în care acestea își au habitatul. Statutul este de specie critic periclitată, iar  vânarea lor este, conform Legii fondului cinegetic, strict interzisă

Mamiferele specifice silvostepei rozătoarele (șoarecele de câmp, hârciogul, popândăul cârtița, șobolanul mare, șoarecele de casă, nevăstuica. În pădurile de foioase mamiferele de interes cinegetic sunt: țapul, cerbul comun (Cervus elaphus), căprioara, lupul, mistrețul, vulpea și iepurele. La unele specii s-a constatat o restrângere a arealului și chiar a numărului de exemplare, cum ar fi lupul (Canis lupus), reducerea considerabilă a numărului de exemplare fiind cauzată de vânarea lui excesivă până în anul 1993 (apoi după această dată fiind ocrotit de lege). Acestora li se alătură mustelidele – familie de mamifere carnivore mici și mijlocii, din care fac parte: viezurii, bursucii (meles meles), jderii, nevăstuicile, etc. Câteodată, din fauna montană coboară spre  pădurile din Ghisdorf, ursul brun (ursus arctos) și mai rar veverițele (gri, roșcate Sciurus vulgaris sau dungate).

În concluzie, microregiunea Podișul Mediașului beneficiază de ecosisteme terestre și acvatice alcătuite dintr-o mare diversitate de specii cu număr semnificativ de indivizi, ceea ce reflectă starea de sănătate a mediului. Biodiversitatea habitatelor și a microhabitatelor este determinată de prezența și menținerea zonelor umede, a suprafețelor împădurite extinse și rezervații naturale protejate, unde intervenția antropică este minimă.

În arealul municipiului Mediaș, flora și fauna sunt în strânsă legatură cu factorii climatici, aici s-au dezvoltat o flora și faună specific zonelor de podiș.

Aspectul tipic al vegetației inițiale s-a schimbat în decursul secolelor datorită cultivării cu viță de vie a unei parți destul de mari din terenurile plane și chiar porțiuni de pantă. Începând din lunci și mergând spre crestele dealurilor, vegetația cuprinde numeroase tipuri de plante ierboase. Pe malurile Târnavei și pe cele ale afluenților săi, cresc copaci precum sălcii, anini, plopi, salcâmi. Culturile agricole cele mai întâlnite sunt orzul, grâul, porumbul, sfecla de zahăr etc. Pe versanții dealurilor cu expunere sud-vestică întâlnim flora tipică acestei zone și anume buchete de rușcuță de primavera, migdalul pitic, laleaua pestriță (acestea sunt monumente ale naturii), alaturi de ciuboțica cucului, lumânărică, albăstrea, coada șoricelului, specii care pot fi întâlnite în majoritatea zonelor verzi. La marginea pădurilor, începând de la tufișurile de porumbar, alun, păducel până la umbra stejarilor, a carpenilor și fagilor toate pot crea o stare de relaxare și armonie om-natura. Coexistând cu acestea se mai pot întâlni pe alocuri și salcâmi, paltini, frasini dar și ulmi.

Fauna este adecvata zonei din care face parte municipiul. În apele curgătoare se pot găsi specii de pești de la scobar, clean, somn, mreana pana la tot felul de specii mai micuțe precum săbioara, porcușor. În heleșteul amenajat la ieșirea din municipiu, pe drumul către Moșna întâlnim specii de crap și caras. La contactul cu apa își duc viața păsări precum rața sălbatică, găinușa de apă, bâtlanul și stârcul cenușiu. În pădurile din împrejurimi își au sălașul speciile de cerbi, țapi roșii, vulpi, bursuci, lupi și mistreți. Alte animale din aceste paduri sunt o serie de păsări insectivore sau scurmătoare, anume mierla, cucul, ciocănitoarea, porumbelul și turturica, pițigoiul, sticleții.

Capitolul 3. Resurse antropice

3.1 Vestigii arheologice

Cercetările arheologice din împrejurimile cetății medievale Mediaș a scos la iveala o serie de vestigii aparținând mai multor epoci.

Astfel, epocii bronzului și a perioadei de tranziție spre epoca fierului îi aparțin descoperirile de vase ceramice întregi sau fragmente ale acestora de tip Wietenberg și Noua, acestea au fost găsite pe malul râului care străbate orașul. Tot în acea perioada este încadram și bordeiul cu vatră de foc aparținând culturii Wietenberg, descoperit în anul 1893, la „Baia de Nisip” din sud-vestul municipiului, dar și un celt de bronz care datează de la sfârșitul epocii bronzului, descoperit pe Cetățuie, în partea nordica a orașului.

Descoperirile arheologice care aparțin de epoca fierului (800 î.e.n – sec I e.n) sunt numeroase la rândul lor. Prima perioada a acestei epoci poartă numele de Hallstatt, de aici datează întinsa așezare de pe Cetățuie și cimitirul de incinerație, pe locul numit „Luna Ciorilor” (Krahen-Wiesen). Au fost descoperite vase bitronice păstrate în colecția muzeului din localitate. Din necropolă au fost scoase vase cu proeminențe și caneluri, cărbune și oase incinerate. Resturi ceramice asemănătoare au fost descoperite în mai multe zone ale orașului. Pe baza descoperirilor de acest tip a fost identificată o fază specifică din dezvoltarea primei epoci a fierului din Transilvania, denumită „cultura Mediaș”. Asezarea cunoaște în tot cursul epocii fierului o dezvoltare amplă, devenind, se pare, un important punct strategic, fapt atestat de numeroasele lucrări de fortificație care pot fi atribuite în mare parte, culturii La Tene dacice.

Tot de epoca dacică aparțin mormântul de inhumație descoperit în 1853, tezaurul format din 53 de piese, majoritatea fiind obiecte de argint printre care se numara: fibule, brățări, pandantive cu împletituri sau spirale, catarame, un lanț, cercei, verigi, inele cu pandantive, scos la lumina în viile de la est de oraș, în 1899.

Epoca romană presupune descoperirea unui castru care însă, nu a fost identificat în teren până în prezent. După retragerea aureliană, teritoriul medieșan a fost locuit în continuare, ca și întreaga Dacie postromană, de mai multe comunități rurale destul de compacte, date fiind atestările dese de ordin arheologic și numismatic, ca cele de la Șeica Mică, Noul, Copșa Mică, cu o frecvență mai mare decât în alte părți.

În urma unui sondaj arheologic din zona sud-vestică a localității s-a găsit ceramică datată în secolele III-IV e.n și tot în acea perioada se încadrează și o urnă în formă de amforă, ce culoare cenușie, cu două toarte, care conținea oase incinerate. Toate acestea reprezintă continuitatea populației daco-romane pe acest teritoriu. Li se mai adauga însă un candelabru descoperit la Biertan, constituit din bronz (în care este scrisă crucea monogramă a lui Hristos) de care atârnă o tăbliță de bronz și care are inscripționat cu litere „ajurate”, „Ego Zenovius votum posui” , adică, „Eu Zenovius am pus această danie”. Ambele obiecte sau piese, făceau parte dintr-un candelabru confecționat în imperiu, pe care Zenovius (un misionar oriental) l-a dăruit comunității creștine din fosta Dacie, în epoca constantiniană. Alte zeci și sute de urme arheologice au mai fost descoperite, mărturii toponimice și lingvistice sunt argumentate, acestea infirmă teoriile potrivit cărora Dacia a fost părăsită de populația ei la 271 e.n, odata cu retragera armatei și administrației de ordin roman.

O serie de piese numismatice, aflate la vremea lor în circulație, au fost descoperite în arealul Mediașului. Putem aminti obiecte precum o monedă dacică, o tetradahmă suberată de la Antiochus IV Epiphanes, o monedă thasiană de argint, denari de la Pompeius, Augustus, Hadrian, Antonius Pius și Elagabal, o monedă de bronz de la Gallienus, dar și un bronz mic de la Claudius al II-lea. Au mai fost descoperite și două monede de aramă, aparținând lui Ioan Tzimiskes și Constantin X Ducas.

În anii 1960-1961 s-au descoperit pe teritoriul Mediașului, în urma unor săpături arheologice 17 morminte dintr-un cimitir biritual, 14 de incinerație și 3 de inhumație. După observațiile autorului cercetării se ajunge la concluzia unei contemporaneități a celor două ritualuri, cimitirul datând în secolele IX-X e.n. Aceste descoperiri dovedesc că teritoriul medieșan a fost locuit fară întrerupere de-a lungul veacurilor.

3.2 Obiective religioase

Biserica Sfânta Margareta.

Cercetări arheologice recente au arătat că pe locul actualei biserici a existat un cimitir databil din sec. XII și ulterior alte trei construcții sacrale din piatră. Prima, a fost o bazilică cisterciană, din secolul XIII. Prima mențiune documentară a bisericii datează din 1414. Noua biserică a fost trecută în 1545 din proprietatea călugărilor benedicțini, în cea a comunității evanghelice lutherane. Timp de peste 5 secole, biserica devine centrul în jurul căreia gravitează viața spirituală a comunității săsești.

Colateralul nordic este cea mai veche parte a bisericii, aparținând goticului matur. În a doua etapă au fost construite sacristia, corul și absida corului. Impresionează altarul triptic de la sfârșitul secolului XV, amplasat în absida corului, pictat sub influența școlii de pictură austriacă. Cele 8 pietre de mormânt sculptate, amplasate în spatele altarului, îmbogățesc patrimoniul bisericii. Prima lespede e a prim-preotului și poetului umanist Chirstian Schescheaus. A treia etapă de construcție este cea a navei centrale și a colateralului nordic. A patra etapă a constat în prelungirea bisericii, incluzând și turnul.

Orga bisericii, decorată în stil baroc, are o acustică perfectă, cu 24 regiștrii sonori și peste 1300 fluiere. Biserica a fost înzestrată cu numeroase obiecte de artă de factură religioasă. Cel mai vechi obiect este cristelnița (cel mai vechi obiect de cult din Transilvania), realizată din bronz masiv. Este împodobită cu 18 reprezentări figurative dispuse în brâie, dar și o inscripție în relief cu minuscule gotice. Turnul bisericii are o înalțime de 68.5 m și o deviație de la verticala de 2.28 m. Se presupune ca înclinația lui se datorează dorinței de a-l înalța, pentru a rivaliza cu Turnul Sf. Ștefan din Viena, așezându-se înca trei niveluri, la cele cinci existente. Presiunea asupra solului fiind prea mare, s-a încercat ridicarea unui zid de beton pentru a-l stabiliza. O altă legendă spune că locuitorii orașului au dorit să se înalțe cât mai sus spre ceruri, însa Dumnezeu i-a pedepsit, le-a dat raspuns prin înclinarea turnului. Trâmbițasul orașului avea misiunea de a alarma prin sunete de trompetă în cazul apariției unor pericole. Erorile lui erau aspru sancționate, mergând pâna la aruncarea lui din turn. De aici provine numele turnului, Turnul Trompeților. Pe turn s-au succedat trei statui: statuia din lemn a lui Turre Pitz (Petrică din Turn), care în prezent se află la Muzeul Municipal; statuia lui Roland, din lemn de stejar, care a fost așezată în memoria unui lucrător care a cazut de pe acoperiș, în timpul reparațiilor. Apoi, în anul 1984, Roland a fost înclocuit cu o replică a lui Pitz. Cetatea castelului era apărată de trei rânduri de ziduri, protejată suplimentar de un șanț de apă. Intrarea principală în cetate o cosntituie un gang cotit, boltit, deasupra cu Turnul Clopotelor. Turnul Funarilor este un turn cu 5 nivele. În urma dispariției tuturor membrilor breslei în timpul epidemiei de ciumă, breasla curelarilor a solicitat cedarea turnului. În secolul XIX, a devenit turn al slăninilor, unde toată comunitatea săsească își depozita slănina afumată. În ultimii ani, a fost depozitată arhiva bisericii, cu biblii vechi, prinse în scoarță de copac.

Casa natală Stephan Ludwig Roth, este o construcție mai mică, construită în stil neoclasic, în a doua jumatate a secolului XVIII. Casa parohială, construita în exteriorul primului zid de apărare al Castelului, este alipită Turnului Mariei. Este cea mai veche locuință zidită din Mediaș, fiind și singura locuință ridicată de la bun început în spațiul Castelului. Este construită în forma de L, pastrând numeroase elemente de decor gotice. Fațadele au aspect neoclasic. Locuința capelanilor a fost construită perpendicular pe direcția laturii mari a casei parohiale, creând senzația unei curți interioare. Modificările și reparațiile interioare i-au schimbat aspectul medieval, conferindu-i un aspect sobru baroc. În spațiul dintre cele două clădiri, se mai poate vedea un fragment din vechiul șanț de apărare. Turnul Mariei este construit deasupra unei pivnițe, cu o scară la intrare. Se spune că turnul a servit drept capelă pentru slujbele din timpul epidemiilor de ciumă. Se spune de asemenea, ca și Vlad Țepes, a fost închis timp de 4 ore în turn, în drumul lui spre Visegrad.

Scara acoperită, construită în stil neoclasic, reprezintă o a doua cale de acces în castel. Bolta scării este realizată în stil gotic tardiv, având pe cele doua paliere uși de acces în vechea închisoare (stânga) și la grădinița (dreapta). Gradinița a fost amenajată în locul vechiului șanț cu apă care înconjura castelul, pe locul fostei locuințe a temnicerului, fiind încadrată de zidul exterior al incintei și un fragment al zidului de protecție exterior.

Vechea Primarie, atestată documentar în anul 1583 este construită deasupra unor încaperi semicilindrice, care au fost folosite ca închisoare o perioada lungă. Parterul și etajul au fost reconstruite în stil neoclasic. Înspre curtea castelului, vechii primarii au atașat un culoar de acces în salile de clasă, pe doua nivele, facând notă discordantă cu ansamblul medieval al castelului. Turnul Croitorilor, turn care la timpul său a fost dat în grija breslei croitorilor, are amplasat semnul breslei în vârful turnului. La ultimul nivel are o serie de guri de aruncare, evidențiate de console de susținere și de arce. Gurile de aruncare sunt mici burdufuri fara fund, scoase în consolă, prin care se aruncau proiectile, apă sau grăsime fierbinte, aduse printr-un coridor de alimentare interior.

Daca rolul bisericii de edificiu de apărare colectivă a disparut, atributul ei religios s-a păstrat pâna în zilele noastre. Comunitățile săsești îsi dau întâlnire, duminica și de sărbători, în bisericile din apropierea satelor lor. Istoria care acoperă perioada construirii monumentelor medievale din Mediaș se împletește cu istoria satelor din jurul lor. Țăranii din satele din apropiere au participat direct la ridicarea cetății orașului, au facut schimburi comerciale, au concurat cu meșterii breslași din Mediaș, au luptat alături împotriva dușmanilor, au plătit birul luat de epidemiile care bântuiau Europa, au plătit birurile luate de turci și cadourile pe care principii le pretindeau.

În perioada verii, până pe 15 septembrie, biserica poate fi vizitată în intervalul orar 10:00-19:00, urmând ca după această dată, până pe 14 iunie, când vara își va reintră pe deplin în drepturi, monumentul să poată fi vizitat numai de la ora 10:00 până la ora 15:00.

Catedrala Ortodoxă „Buna Vestire”

Catedrala ortodoxă din orașul sibian Mediaș, una dintre cele mai vechi din județ, a revenit de curând în atenția publicului și credincioșilor din întreaga țară pentru meritul de a găzdui în premieră națională moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, aduse tocmai de la Muntele Athos. Evenimentul vine ca o încununare firească a unei istorii de peste 80 de ani, în slujba creștinității ortodoxe din Ardeal. Catedrala ortodoxă din Mediaș, purtând hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, a fost construită între anii 1929 și 1935, fiind astfel una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe din Transilvania, în condițiile în care această parte a țării este renumită mai ales pentru bisericiile și catedralele greco-catolice, vechi chiar și de 500 de ani.

Clădirea acestei mari biserici, cu rang de catedrală, deși în orașul Mediaș nu slujește totuși un episcop, a venit ca o reafirmare a spiritului și credinței ortodoxe, într-o zonă în care monumentele arhitectonice aparținând acestui rit au fost întotdeauna în minoritate. Poate tocmai pentru a rivaliza cu bijuteriile artei gotice, catedrala în stil bizantin se întinde pe o suprafață impresionantă, de peste 500 de metri pătrați. Picturile interioare au fost realizate, cu mare trudă, de pictorul piteștean Gheorghe Belizarie, în circa doi ani de zile, urmând să fie restaurate apoi, de-a lungul vremii, de către alți artiști români.

Exteriorul catedralei este la fel de impresionant ca și interiorul, aici putând fi identificate influențe clare ale stilului brâncovenesc. Pentru a face față anilor mai bine, acoperișul original al catedralei a fost înlocuit, la un moment dat, cu tablă din cupru, iar pereții exteriori au fost acoperiți cu un praf fin de marmură. Cele două turnuri impresionante ale catedralei pot fi văzute de la mare depărtare, din tot Mediașul, având înălțimea unui bloc cu patru etaje, dar fără ca în zonă să existe alte clădiri cu înălțimi similare, care să o scoată din scară.

De mai bine de 50 de ani, în catedrala ortodoxă din Mediaș slujește cu smerenie preotul Ovidiu Ioan Găban, un venerabil părinte protopop, care la vârsta de 75 de ani continuă încă să se ocupe cu stăruință de biserică, dar și de enoriași, turiști și oricine calcă pragul lăcașului de cult – toti sunt întâmpinați cu o vorbă bună, un sfat înțelept și o vorbă de duh, din experiența remarcabilă de viață a preotului.

Sinagoga Mediaș

“După Julie Dawson, Letiția Cosnean și Anda Reuben” aflăm că orașul Mediaș a fost fondat de coloniști sași în secolul XII. La mijlocul secolului XIX existau deja multe familii evreiești în satele din împrejurimi și câteva chiar în Mediaș. După revoluția din 1848 și înlesnirea ulterioară în privința restricțiilor legate de dreptul de rezidență, multe dintre familiile evreiești de la sat s-au mutat treptat în Mediaș, astfel punându-se bazele comunității din Mediaș. Aproximativ în această perioadă, David Bäumel din Wolfersdorf, Bohemia, a ajuns în această regiune. El a devenit primul rabin al comunității și s-a căsătorit cu Lotte Kappel, fiica unei familii înstărite care locuia în Mediaș încă de la sfârșitul secolului XVIII. La începutul secolului XX, comunitatea era bine conturată și construise o sinagogă nouă și impunătoare, la marginea zidurilor orașului medieval. . Oficial, comunitatea era vorbitoare de limba germană, în conformitate cu majoritatea săsească a populației. David Bäumel a decedat în 1899, iar în anul 1905, un nou rabin, Moishe Reich din Budapesta, și-a asumat responsabilitățile rabinice. În anii ‘20, președintele comunității, Benjamin Czitron, a finanțat construirea unei școli evreiești și a băii rituale, mikva, alături de sinagogă. Comunitatea a supraviețuit Celui De-al Doilea Război Mondial cu relativ puține pierderi, însă la sfârșitul războiului comunitatea s-au produs o serie de schimbări semnificative: Rabinul Reich a decedat în 1945, mulți dintre membrii importanți ai comunității au emigrat, și un număr mare de evrei din Bucovina și nordul Transilvaniei s-au refugiat în oraș. Precum mulți evrei din România, în anii ‘50 și ‘60, majoritatea evreilor de aici au emigrat în Israel și alte țări. Odată cu căderea comunismului, la sfârșitul anilor ‘80, mai rămăsese o mână de oameni. În prezent, sinagoga este goală, iar documentele de arhivă și cărțile de rugăciuni sunt adăpostite în fosta clădire administrativă, lângă clădirea sinagogii.

Clădirea a fost construită în 1896, cu unele modificări aduse de-alungul anilor, cum ar fi cele două camere laterale, de ambele părți ale vestibulului. În spatele acestei sinagogi se află școala si baia rituală, mikva. Arhitectura sinagogilor din Transilvania a fost influențată de stilul de sfârșit de secol XIX din Imperiul Austro-Ungar. Stilul sinagogii din Mediaș este eclecticism de secol XIX, cu o puternică influență romantică și maură: profile dantelate, pilaștrii masivi, ferestre înalte și rotunjite etc. Este foarte posibil ca arhitectul acestei sinagogi să se fi inspirat din arhitectura observată în Viena și Budapesta și să o fi adaptat la nevoile comunității și la arhitectura regională. Spațiul interior este împărțit în două zone: zona de la intrare și sala de ceremonii. Zona de la intrare este împărțită în trei camere plasate pe partea de vest. Camera din dreapta intrării era dedicată studiului Torei, iar în partea stângă se află casa scărilor care duc către balconul femeilor.

Sala de ceremonii are dimensiuni generoase – 18X11 metri și este încadrat pe trei laturi de balconul femeilor. În mijlocul navei se află o platformă, numită bima, decorată cu elemente sculptate din lemn și înconjurată de bănci. Aici erau aduse sulurile de Tora pentru a fi citite congregației. Atunci când nu erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, sulurile de Tora era păstrate într-un dulap numit arcă, aflat pe o platformă pe peretele de est, în direcția în care se află Ierusalimul. Deasupra arcei se află cele două table ale legii, cu Cele 10 Porunci. Picturile murale sunt reprezentări artistice ale unor elemente tradiționale: menora, lei, steaua lui David, Cele 10 Porunci, cetatea Ierusalimului, diverse elemente vegetale.

Arhiva comunitatii evreiești din Medias. În anul 2008, a fost descoperit în interiorul sinagogii un număr mare de documente, cărți și obiecte care au aparținut comunității evreiești din Mediaș. Cele mai vechi documente datează încă de la sfârșitul sec. XIX și foarte multe din perioada interbelică și post-belică. În perioada mai 2014 – aprilie 2015 se desfășoară un proiect menit să catalogheze și să digitalizeze această arhivă. Donatorul cu ajutorul căruia a fost finanțat acest proiect a dorit să își păstreze anonimatul. Activitatea proiectului este susținută prin intermediul Fundației Mihai Eminescu Trust. Materialele digitalizate vor fi disponibile online datorită Leo Baeck Institute din New York, SUA, care desfășoară un studiu pe termen lung al materialelor de arhivă legate de istoria evreilor din Transilvania și Bucovina.

3.3 Obiective culturale

Pentru a înțelege cât mai bine aceste obiective o să acordam o mare atenție fortificațiilor, pentru că acestea constituie cea mai amplă parte a edificiilor medievale rămase încă în picioare în orașul de pe Târnava Mare. Dintre acestea, cele mai vechi sunt cu siguranță grupate în centrul orașului, pe o colină ce domină Piața Republicii (Piața Regele Ferdinand I după noua sa denumire) și sunt cunoscute sub denumirea de „Castelul”. Primele documente apar în anul 1450, unde se face referire la comitetul Nicolausz Szasz, fost castelan al mai multor cetăți printre care si Mediașul. La sfârșitul secolului XIII exista o biserică pe acest loc, fapt ce atesta existența castelului, chiar și poziția geografică fiind una foarte favorabilă pentru fortificații. Așa cum arătase P. Niedermaier, mărimea incintei inițiale ar corespunde situatiei demografice din prima jumătate a secolului XIV, iar Turnul Mariei se plasează în interior față de ziduri. În prima jumătate a secolului al XV-lea a fost definitivată prima incintă, cu un traseu eliptic, întărită cu cinci turnuri. Se remarcă construcția părții interioare ca fiind construită din piatră, ceea ce dovedește o vechime mai mare, iar la mijlocul secolului s-a trecut la realizarea celei de-a doua incinte (din cărămidă de această dată), prevăzuta cu șanț de apărare la exterior. Proiectul de fortificare al lui G.M Visconti semnalează existența primăriei construite în spațiul dintre cele două ziduri precum și a două rondele semicirculare situate în nordul și sudul cele de-a doua incintă.

În cursul secolelor XVIII-XIX, prin construcția mai multor clădiri pe traseul celor două incinte s-a ajuns la situația existentă și azi, prin care, deși fortificațiile exterioare au fost foarte afectate, se mai păstrază însemnate porțiuni ale zidului interior, precum și turnurile de apărare, cinci la număr.

Începem așadar enumerarea celor mai importante obiective culturale a municipiului Mediaș, încercăm să menținem o ordine in funcție de importanța fiecăruia.

Turnul Trompeților (Trâmbițașilor) este fără niciun dubiu monumentul reprezentativ pentru Mediaș, fiind printre primele 10 construcții din lume ridicate înclinat (o înclinație de 2,29m de la baza spre vârf), având o înălțime de 68,5 metri. Numele provine de la trâmbițașul orașului care avea sarcina de a sufla în trâmbiță în caz de pericol, incendii, inundații.

Coiful acoperișului este încadrat de patru turnuri de colț, simbolizând dreptul orașului de a pronunța și executa pedeapsa capitală. Orașul a folosit acest dreăt cu ocazia arderii pe rug a unor vrăjitoare în secolul XVII. În anul 1783 acoperișul a fost refăcut în întregime, iar cele patru turnulețe au fost reparate. Globul aurit montat în anul 1550 a fost coborât și conform obiceiului timpului, a fost citită corespondența depusa înăuntrul acestuia, un document referitor la distrugerile provocate de curuți și la reparațiile care au fost efectuate.

În anii 1927-1930, pentru a evita accentuarea înclinării se adoptă o soluție de încorsetare interioare și exterioară, într-o centură de beton armat pâmă la nivelul primelor trei etaje, la o înălțime de 14 m. A fost detronată statuia din lemn a lui Turre Pitz, care timp de trei secole a vegheat orașul și care poate fi admirată astăzi la muzeul municipal; aceasta a fost înlocuită cu o altă statuie din lemn numită Roland. Legenda spune ca în timpul reparațiilor, un lucrător a căzut de pe acoperiș această statuie fiind destinată în memoria acestuia. În regiunile din nordul Germaniei, „roland” este un simbol ar orașelor vechi, acesta este reprezentat de un bărbat cu capul descoperit și cu un paloș în mână, fiind păzitor al instituțiilor feudale. În 1984 Roland este înlocuit cu o replică a lui Turre Pitz, realizată de Kurtfritz Handel. Consolidarea din 1927 s-a dovedit insuficientă și o nouă operațiune are loc în anii 1966-1977, cu o centură suplimentară de 8 metri.

Știați că…?

Legenda spune că turnul s-a înclinat încă din timpul construcției și muncitorii au încercat cu ajutorul frânghiilor să-l îndrepte. Însă un tânăr care trăgea de frânghie  a observat o tânără domniță trecând pe lângă turn și, uitându-se după ea, a uitat să dea drumul frânghiei și așa turnul s-a înclinat în partea cealaltă. Astfel a rămas turnul cu o înclinație de 2.29 metri și are o înălțime de 68.5 metri.

Înca unul dintre obiectivele strategice ale burgului medieval este Turnul Porții Forkesch, care avea drept scop apărarea porții sudice a cetății Mediașului. Turnul Forkesch era unul dintre cele trei turnuri principale ale sistemului de fortificație al orașului. Este un ansamblu masiv construit între anii 1494-1534, având trei etaje și acoperișul piramidal. Sub acoperiș se poate observa și acum o galerie de strajă din lemn, iar pe fațadele turnului se pot vedea goluri de tragere foarte înguste. Până în 1800 turnul a avut și un ceas care indica ora prin bătăi de gong, însă, o data cu renovările vremii, acesta a fost eliminat.

Astăzi în turn se află radio-ul local, Radio Mediaș și este deschis pentru vizitare turștilor.

Turnul Mariei apără partea sud-vestică a fortificației, având o siluetă elegantă, este un turn interior, cu părțile inferioare construite din piatră. Acoperișul are formă de pupitru, înzestrat cu creneluri a căror iluminare nocturnă conferă turnului un farmec deosebit. Lângă este casa parohială formată din mai multe clădiri alipite. La nivelul parterului, în încăperea folosită în evul mediu drept capelă, sunt frescele care reprezintă o “Coborâre de pe cruce”, “Mielul cu stindardul”, iar de jur imprejur, atributele celor patru evangheliști; fragmente pictate există pe pereții încăperii de la primul etaj și tot turnului se crede ca îi aparține “Răstignirea”, vizibilă în interiorul biroului parohial.

De asemenea se spune că în turn a fost închis Vlad Țepeș, timp de câteva ore, în drumul său spre Visegard. O altă poveste ne spune că a servit drept capelă în timpul epidemiilor de ciumă , iar în perioada înfloririi religiei luterane a fost cameră de tortură pentru cei ce nu se supuneau noilor orânduiri.

Continuăm cu Turnul Rotarilor, un turn de flancare de formă prismatică, transformat în locuință. A fost construit între anii 1480-1534, iar zidul dintre ultimele două turnuri, a cărui bază este din piatră, a fost reparat ulterior, în timpul primariatului lui Samuel Condrad. Golurile de tragere au fost desființate, iar turnul servește în prezent drept proprietate privată. Deși este un obiectiv turistic mai puțin cunoscut, acest turn întregește cetatea Mediașului alături de celelalte clădiri medievale.

Turnul Funarilor (Frânghierilor), numit asfel după breasla care îi asigura apărarea pe atunci, este construit pe 7 niveluri. Ultimul, scos în rezalit, se sprijină pe o friză de console între care se află guri de aruncare. Deasupra și de jur împrejur, prin grosimea zidului se deschideau ferestre de tragere pentru arme de foc, apoi urmează acoperișul piramidal. În interiorul acestui turn, primele 3 niveluri sunt boltite, iar următoarele sunt despărțite prin planșee de lemn. În secolul al XVIII-lea, se alătură turnului alte două clădiri, una dintre ele este vechea școală din anul 1713. În partea vestică se află un turn de apărare, Turnul Școlii, din care se mai păstrează doar primele două niveluri. Întreaga fațadă a clădirii păstrează o dispoziție neoclasică datorată intervențiilor din secolul trecut. O dată ce și-a pierdut rolul defensiv, în secolul XIX, turnul a preluat funcția de „turn al slăninilor”. La fel ca și în restul cetăților săsești, întreaga comunitate își depozita aici slănina afumată. Turnul găzduiește arhiva bisericii Sf. Margareta, bibliile vechi de câteva sute de ani și îmbrăcate în piele sau în scoarță de copac.

Turnul Clopotelor partea vestică a fortificației a avut rol de poartă la data ridicării sale. Este o construcție în plan trapezoidal și se înalță pe șapte niveluri, ultimul etaj fiind format dintr-o elegantă galerie exterioară din lemn, în interiorul căreia se află clopotele bisercii. Acoperișul este înalt, piramidal, iar in interior, accesul spre nivelurile superioare se face prin scări de lemn, excepție fac primele două niveluri, unde o scară este construită în interiorul zidului. Apărarea turnului se efectua prin intermediul meterezelor înguste de la etajele 4-6, precum și de la nivelul drumului de strajă de la ultimul etaj. Având în vedere poziția acestuia nu poate fi vorba de un turn de flancare, se crede, deci, că acesta datează din secolul al XV-lea. În ultimul deceniu al secolului XVIII, împreună cu întreg complexul casteului, a fost restaurat.

Turnul Pietrarilor se impune și delimitează teritoriul de altădată al orașului, străjuind ca un ostaș la apărarea granițelor. Turnul a fost construit în anul 1507, fiind una din porțile de intrare în orașul Mediaș. În interiorul turnului și-au desfășurat altădată activitatea breasla pietrarilor și a zidarilor. Dupa aproape cinci secole Turnul Pietrarilor își păstrează stilul, deși orașul a suferit multe schimbări și modificări. Acesta a fost grav avariat în anul 1705 când a fost atacat de armata curuților. În urma lucrărilor de reconstrucție au fost adăugate elemente arhitectonice aparținând stilului baroc. Gurile de tragere au fost înlocuite cu orificii în formă de cheie întoarsă destinate armelor de foc.

Turnul Aurarilor (Fierarilor)

Turnul Aurarilor, sau Goldschmiedgasser Turm, a fost ridicat în secolul al XVI-lea în stil baroc, deasupra canalului Morii, care aducea apî pârâului Moșna de la Izvorul Rece în oraș. Turnul are în partea superioară guri de aruncare și goluri de tragere. Pe fațada sudică într-un panou marcat de doua coloane și doua arcade geminate, este consemnat faptul că în anul 1641 meșterii Martin Petri și Petri Michaelis au terminat renovarea acestuia.

Turnul Croitorilor

Poziționat pe latura sudică a castelului fortificat, Turnul Croitorilor este un turn de flancare ce își are numele după breasla căreia îi aparținea. Semnul acestei bresle a fost amplasat în vârful turnului. Acest turn se dosebește de cel al Funarilor prin forma mai alungită a gurilor de aruncare și lipsa ferestrelor de tragere de deasupra acestora. La ultimul nivel este prevăzut cu o serie de guri de aruncare, evidențiate de console de susținere și arce care le încadrează. Gurile de aruncare sunt scoase în consolă, prin acestea se aruncă apă fierbinte sau grăsime pentru apărarea cetății. Trei dintre încăperile sale au fost folosite, în cursul evului mediu, drept închisoare. Turnul a fost încorporat, parțial, în edificiul primăriei vechi, reconstruit după anul 1583 cu fonduri cedate orașului de către principele Ștefan Bathory.
Accesul se face prin curtea Castelului.

Alte obiective culturale ale orașului sunt: Complexul arhitectural franciscan, Casa Rosenauer, Casa Schuller, Casa memorială Stephen Ludwig Roth, Casa memorială Hermann Oberth, Muzeul Municipal și mai recent modernul Muzeu al Gazelor Naturale. O să amintim câte ceva despre fiecare dintre ele în parte deoarece reprezintă simboluri de importanță națională și internațională.

Începem așadar cu Complexul arhitectural franciscan situat pe Zeckesh (Țecheș în termeni locali). Edificiul cuprinde două construcții masive: biserica și mănăstirea franciscană. Biserica posedă o sală cu un cor alungit față de proporțiile navei. Nava este boltită sub formă semicilindrică cu penetrații și întărită cu arcuri dublouri. Pereții au fost articulați prin patru perechi de pilaștri masivi, bogat profilați în părtile superioare. Corului prevăzut cu boltă în plasă, în nord, îi este atașată o sacristie deasupra căreia se ridică turnul bisericii, folosit ca și turn de apărare al cetății. Înspre sud, primelor două travee estice ale navei le corespunde o capelă cu absida încheiată în trei laturi, care păstrează o fereastră gotică cu muluri flamboaiante.

Este dificilă stabilirea succesului fazelor de construcție fără a face cercetări ample sau săpături arheologice. Conform Schematismului din 1838, în anul 1444 biserica se afla în posesia călugărilor franciscani. Totuși, mai multă certitudine oferă detalii de arhitectura păstrată în interior. Astfel, din faza gotică s-au păstrat fațada de vest cu portalul geminat, gotic târziu; corul, în care se află o frumoasă ușă gotică cu un chenar cu baghete încrucișate, cele patru ferestre ale corului cu muluri polilobate, precum și sacristia, la parterul căreia se păstrează două ancadramente gotice târzii.

În prezent întreg complexul are forma unui trapez străjuit în sud de biserică. Partea cea mai veche a mănăstirii este însă cea de est, corespunzătoare fazei gotice unde pivnița are trei trevee boltite semicilindric care comunică între ele prin arcade în arc frânt. Acestei laturi îi aparțin încăperea de lângă sacristie prevăzută cu o elegantă boltă stelată.

Casa Rosenauer este situată în Piața Regele Ferdinand I, construită în anul 1621 la sud de zidul exterior, având stilul Renașterii Transilvane. Se pot remarca încă, decorurile renascentiste de la ancadramentul ferestrelor de la etaj. În fațada din curtea interioară se văd stucaturi bogate, bolțile de la parter în stil “a vela”, care este adoptat mai târziu și la construcția scării acoperite. Fațada dinspre piață prezintă chenare baroce care încadrează ferestrele, conferind casei un aspect elegant și sobru. Casa este prezentă în planul Visconti din anul 1705, când conturul Pieței Mari era deja finalizat. Înspre castel există o rețea de tunele si pivnițe, lucru care dovedește folosirea casei pentru evadare în cazul ocupării fortăreței. Casa a aparținut familiei Rosenauer în secolul XIX, recunoscuți pentru afacerile viticole, iar în prezent este sediul unei agenții de turism.

Casa Schuller este printre cele mai celebre de pe teritoriul medieșan, datorită istoriei, stilului în care a fost construită, prin excepționala restaurare coordonată de arhitect dr. Hermann Fabini. Aceasta a fost atestată în anul 1588, cu ocazia întrunirii dietei în acel an la Mediaș, sub patronajul principelui Sigismund Bathory. Steagul de vânt de pe coama acoperișului are decupate în el datele unor reparații și renovări, primele două având loc în maniera Renașterii Transilvane, care și-a pus amprenta pe stilul întregii clădiri. În continuare casa a fost locuită de urmașii familiei Schuller, mulți ani având titlul de han sau birt. În ultimul secol a aparținut lui Helmut Karres, fost proprietar și actual coproprietar al fabricii Medimpact. În 1993 casa trece, prin hotărâre de guvern în administrarea primăriei Mediaș, acum fiind concesionată Forumului Democrat al Germanilor din Mediaș. În prezent este destinată unor manifestări cultural-artistice, expoziții, sesiuni de comunicări și nu în ultimul rând, aici este sediul Forumul.

Dispune de o sală de conferințe sau spectacole cu cca. 130 de locuri, săli de expoziții, protocol și șase camere moderne destinate vizitatorilor.

Spre piață, casa Schuller desfășoară o suită de elemente ornamentale renascentiste precum arcuri deasupra porții și a ferestrelor, pilaștrii încadrați în zid, ferestrele de la etaj având ancadrament de piatră. Unul dintre cele mai valoroase și pitorești elemente decorative îl constituie pilaștrii care încadrează arcada gangului boltit, pe care sunt așezați doi lei de piatră sculptați în manieră arhaică. Leii sunt plasați astăzi la intrare sunt copii fidele ale originalilor, care sunt păstrați în incinta bisericii Sf. Margareta.

Casa memorială Stephen Ludwig Roth

Aripa mai veche în care a locuit revoluționarul medieșean Stephen Ludwig Roth găzduiește începând cu anul 1970 o expoziție închinată memoriei sale. Clădirea este construită în stil baroc, compusă din trei încăperi, două cu vedere spre stradă, având bolți cu stucaturi. În exterior se remarcă fațada sobră, cu trei ferestre îmbrăcate în câte un grilaj din fier forjat de la începutul secolului trecut. Poarta are ancadrament semicircular, gangul de la intrare fiind boltit semicilindric cu arcuri dublouri. De aici, prin ușa din stânga, se pătrunde în încăperile amintite.

Dintre obiectele care i-au aparținut lui St. L. Roth se păstrează mantaua și haina, purtate de acesta în timpul execuției, o pușcă cu aer comprimat, un încălzitor de pat, un pocal din sticlă, un pahar din 1771, precum și o tabacheră de cositor. De asemenea se mai păstrează câteva piese de mobilier, precum și cărți de și despre înflăcăratul patriot și mare prieten al poporului român, executat în anul 1849.

Casa memorială Hermann Oberth

Muzeul este dedicat omului de știința Hermann Oberth (1894 – 1980), fizician german originar din Romania (nascut la Sibiu), unul din intemeietorii astronauticii moderne. In copilarie a fost fascinat de romanul lui Jules Verne "De la Pamant la Luna". Lucrarea lui de diploma "Racheta in spațiul planetar", acum o carte celebra, trata complicatele probleme ale zborului in spațiu cu 40 de ani inainte ca zborul in Cosmos sa devina o realitate. Muzeul a fost inaugurat in anul 1994, cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la nașterea marelui savant Hermann Oberth, pionier al zborurilor interplanetare și a tehnicii rachetei. Muzeul este structurat pe trei module expoziționale dedicate lui Conrad Haas, inventatorul primei rachete in trepte cu combustibil, Hermann Oberth, parinte al zborurilor spațiale și Dumitru Dorin Prunariu, primul cosmonaut roman. Muzeul cuprinde o serie de exponate tematice cum ar fi: costumul de antrenament de cosmonauți, machete ale navetei spațiale Buran, ale rachetelor V2 sau Saturn V. In sala audio-video se fac proiecții de filme documentare legate de istoria cuceririi spațiului cosmic. Funcționeaza ca Secție de Istorie a Rachetelor și Activitaților Spațiale a Muzeului Aviației din București.

Programul de vizitare al Casei Memoriale ”Hermann Oberth” este de luni până vineri de la 09 la 15 iar sâmbătă și duminică de la 10 la 12.

Muzeul Municipal Mediaș este adăpostit în clădirea fostei mănăstiri franciscane. Este cea mai veche dintre instituțiile de cultură existente astăzi la Mediaș, muzeul își are începuturile documentate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar fondarea sa este definitivată în anul 1901. Inițial, muzeul a fost obiectul preocupării unor profesori de la gimnaziul medieșean, apoi, comitetul constituit în scopul patronării lui a cerut ca acesta să fie trecut în proprietatea Bisericii Evanghelice, propunere aprobată și pusă în practică. Lipsa unui spațiu de depozitare și de expunere a făcut ca activitatea de colectare și cumpărare de obiecte să fie abandonată în 1903. Se pare că, în 1906, colecția a fost preluată de liceul german care, într-un spațiu cedat de biserică, a amenajat, începând din 1922, „Museum Alt – Mediasch” destinat uzului elevilor. Odată cu mutarea muzeului în clădirea fostei mănăstiri lucrurile încep să se așeze, într-o măsură mai mare, în cadrele normalității atât din punctul de vedere al depozitării obiectelor muzeale cât și din cel al activității cu publicul.

După anul 1990 spațiile deținute s-au redus, treptat, muzeul rămânând cu cele de la Mănăstirea franciscanilor și cu Casa memorială „St. L. Roth”. La baza constituirii patrimoniului muzeului a stat activitatea unor medieșeni entuziaști, dornici ca orașul lor să se integreze spiritului epocii în care trăiau. În acest sens trebuie menționate, pentru aducere aminte și pioasă recunoștință, numele profesorului Carol Römer, al pictorului bistrițean Fleischer, al directorilor gimnaziului din localitate Ludovic Leutschaft și Hermann Jekeli sau al farmacistului Fritz Auner. Principalele căi de realizare a acestui patrimoniu au fost, în ordinea numărului de piese intrate, cercetările de teren, achizițiile și donațiile. Ponderea acestor mijloace de îmbogățire a patrimoniului a variat în diferitele etape ale istoriei instituției: dacă donațiile au fost numeroase în perioada de început, deceniile 6, 7 și 8 ale secolului XX au fost benefice pentru cercetările arheologice fiind alocate sume destul de mari în acest scop. În anii 70 ai secolului trecut au fost de asemenea, date sume importante de bani pentru achiziționarea de piese de port popular specific zonei Târnavelor.

Vizitatorul regăsește aici valoroase piese arheologice, mărturii ale dezvoltării civilizației umane pe teritoriul mediașului, o machetă a Cetății Mediaș, cum ar fi arătat acesta în secolele trecute precum și alte piese unice și valoroase pentru cultură.

Sectorul de științe naturale conservă importante piese din domeniul botanicii (herbarul Josef Barth), ornitologiei, si entomologiei, precum și numeroase piese paleontologice.

Muzeul Gazelor Naturale Mediaș

Acest muzeu a fost inaugurat la data de 13 iunie 2010 și este parte integrată a Societății Naționale de Gaze Naturale Romgaz Mediaș. Muzeul gazului metan, clădirea deține pavilioane expoziționale permanente, centru de documentare și perfecționare, cabinete medicale și o agenție de turism pentru angajații instituției, precum și o sala de conferințe cu 100 de locuri. Clădirea veche de peste 100 ani a fost restaurată de antreprenorul general EURAS SRL iar proiectul de arhitectură a fost realizat de către dr. arh. Fabini Hermann. Valoarea tâmplariei de lemn stratificat este de peste 150.000 euro. Tâmplăria din lemn cu combinația tradițională de culori (alb, verde) dă întregului complex arhitectural o notă de eleganță. Obloanele sunt realizate în stilul local clasic.

În acest moment clădirile și parcul ce le înconjoară constituie o oază de liniste și relaxare pentru locuitorii Mediașului.

Așadar daca analizăm cele menționate mai sus observăm că Mediașul este într-adevăr un oraș medieval, plin de cultură care merită descoperită de fiecare vizitator pe care îl are. Baza de vizitare este foarte diversificată, iar elementele se îmbină creând o atmosferă a evului mediu.

Mai menționez faptul ca în momentul de față se lucrează intens la fortificarea și restaurarea vechii cetăți, se lucrează la ce a mai rămas din zidul de apărare dar și la turnurile de apărare, fostele locuințe ale breslelor, a caselor care au fost locuite de importante personaje și la fostele bastioane ale cetății medievale.

Capitolul 4. Baza materială

4.1 Infrastructura de transport

În cadrul sistemului urban zonal, ca nod important de circulație alcătuit din drumuri și căi ferate, Municipiul Mediaș se află într-o relație directă cu reședița de județ, Sibiu, cu orașul Blaj se face legătura pe la Copșa Mică, cu Sighișoara se leagă prin Dumbrăveni, iar cu Tg. Mureș și Turda legătura se face pe la Târnăveni.

La nivelul județului Sibiu, această rețea de drumuri cuprinde:

6 trasee de drumuri naționale, dintre care

2 trasee de drumuri europene, E 68 și E 81

1 traseu de drum național principal – DN 14

trasee de drumuri naționale secundare, DN 14A, DN 14B, DN 7C

51 trasee de drumuri județene

70 trasee de drumuri comunale

Lungimea drumurilor publice din județul Sibiu este de 15999 km, reprezentând 2.0% din totalul drumurilor publice din România care este de 79001 km. Densitatea drumurilor publice în județ este de 29,4 km/100 km2, județul situându-se pe ultimele locuri din țară.

Din totalul lungimii drumurilor publice se prezintă următoarea situație:

257 km – 16% sunt drumuri naționale

914 km – 59% sunt drumuri județene

398 km – 25% sunt drumuri comunale.

Drumurile naționale, printre care și DN 14, sunt modernizate, în totalitate pe toți cei 258 km. Aceste drumuri situându-se în clasele tehnice III și IV, având o stare tehnică considerată ca fiind bună .

Drumurile județene sunt modernizate într-un procent de doar 11%, pe 104 km, cu îmbrăcăminți asfaltice ușoare pe 415 km și nemodernizate pe 425 km. Drumurile județene sunt de clasă tehnică IV și V, cu o stare tehnică considerată satisfăcătoare.

Mediașul este străbătut de drumurile naționale și județene:

DN 14 – este principala legătură a municipiului cu capitala de județ, mergând spre SV, dar și cu Sighișoara, mergând spre NE. Acest drum traversează municipiul de la SV la NE, trecând prin partea de sud a centrului istoric al orașului.

DN 14A – aflat în partea de nord a orașului, face legătura cu Târnăveni.

DJ 141 – parasește orașul în partea sudică, se face legătura între Mediaș și comuna Moșna.

DJ 142A – iese din oraș prin partea de NE și se face legătura cu comuna Dârlos.

DC 10 – este drumul care face legătura între Municipiul Mediaș și satul aparținător Ighișu Nou, aflat în partea de sud a acestuia.

Municipiul Mediaș se află la o distanță de:

54 km de Municipiul Sibiu

36km față de Sighișoara

44 km de Blaj

80 km față de Târgu Mureș

12 km de Copșa Mică

333 km față de capitala București

Magistrala de cale ferată 300 pe traseul București – Brașov – Episcopia Bihorului, traversează Municipiul Mediaș de la E – SV. De asemenea CF 208 Sibiu – Copșa Mică – Mediaș se ramifică din magistrala 200, București – Brașov – Nădlac.

Magistrala 300: București – Predeal – Brașov – Blaj – Cluj Napoca – Oradea – Episcopia Bihor → cale ferată dublă electrificată pe sectorul Sighișoara – Mediaș – Blaj – Coridorul IV Trans – European

Stația S.N.C.F.R. Mediaș se află la km 323 pe ruta 300 București – Brașov – Războieni – Episcopia Bihorului.

Distanța pe sectorul feroviar este de:

56 km față de Sibiu

29 km de Sighișoara

41 km de Blaj

12 km față de Copșa Mică

167 km față de Brașov

323 km față de București

Lungimea drumurilor naționale existente în intravilanul municipiului sunt de 5, 056 km pentru DN 14 și de 2,500 km pentru drumul DN 14A.

Lungimea drumurilor județene existente în intravilanul municipiului sunt de 2,262 km pentru DJ 141, 1,400 km pentru DJ 142A și 0, 610km pentru DC10.

În interiorul orașului, rețeaua stradală are o configurație tentaculară cu un inel central dezvoltat în jurul Cetății Mediașului. Această rețea stradală majoră s-a dezvoltat pe direcțiile pe care penetrează în municipiu și implicit îl tranzitează.

Aceste drumuri constituie scheletul rețelei stradale majore, la care se adaugă în zona centrală legăturile între ele, care se realizează prin intermediul străzilor ce înconjoară cetatea medievală a orașului. Față de dimensiunile orașului, numărul de locuitori și respectiv gradul de monitorizare se poate aprecia că rețeaua stradală majoră este relativ sumară, insuficientă.

S-au realizat o serie de modernizări la rețeaua stradală a orașului, în urma analizei “Studiului de circulație” întocmit în anul 1980 și reactualizat în anul 1990, cum ar fi strada de legătură între Gura Câmpului și șoseaua Sibiului, amenajarea intersecțiilor de pe zona de vest a inelului central, sau ca urmare a inițiativelor Primăriei Municipiului, cum ar fi echipările recente cu instalații de semaforizare din unele intersecții.

Cu toate aceste eforturi se poate aprecia că rețeaua stradală este echipată insuficient, iar amenajările de circulație atât pe trasee cat și mai ales în intersecții sunt necesar a fi reanalizate.

Mai jos este prezentată o analiză SWOT a infrastructurii de circulație și transport:

Astăzi, situația infrastructurii de circulație și de transport nu corespunde cerințelor, dar există numeroase oportunități de dezvoltare și de îmbunătățire a calității acestora și un bun exemplu este construcția șoselei de centură Brașov – Cluj Napoca, care se va construi în apropiere. Cu toate acestea există pericolul ca această direcție de dezvoltare, în lipsa integrării ei într-o strategie globală privind sistematizarea orașului și a zonelor adiacente, sa ducă la sufocare.

4.2 Unități de cazare

Fiind un oraș-cetate, cu o istorie medievală deosebită, Mediașul nu duce lipsă de infrastructură de cazare, regăsindu-se unități de la mici pensiuni pana la hoteluri de 4 stele, varietatea locurilor de cazare fiind mult mai diversificată însă.

Așadar vom începe cu unitățile de cazare care oferă cele mai multe servicii si facilități și anume hotelurile.

Hotelul reprezintă principala unitate de cazare din turism și de asemenea cea mai mare, de multe ori ele având un rol promoțional pentru o anumită zonă.

Hotelul Binder Bubi este cel mai luxos hotel din oraș, singurul de 4 stele, cu o capacitate de 86 de locuri, este situat pe str. Plopului, nr. 30 la periferia orașului într-o zonă liniștită de pădure. Hotelul oferă servicii diverse precum organizări de evenimente, întruniri de afaceri, relaxare la piscină și spa (acestea sunt valabile și pentru cei care nu sunt cazați la hotel, contra-cost). Are propriul restaurant, bar la piscină, 3 săli de conferințe fiecare având o capacitate de până la 50 de locuri, iar pentru grupuri mai mari se poate folosi unul din saloanele – restaurant care depășesc 100 de locuri. Dispune și de o fermă proprie, Ferma „Trei Stejari” unde se pot practica activități din cadrul rural dar și relaxare. Centrul spa dispune de piscină, sală de fitness, sală de masaj și remodelare precum și programe de nutriție.

Tarifele de cazare sunt următoarele:

Continuăm cu Hotelul Dennis de trei stele, situat la ieșirea din oraș spre Târnăveni pe str. Baznei FN. Hotelul oferă oaspeților 21 de camere împărțite în 2 camere matrimoniale de lux, 5 camere matrimoniale standard si 14 camere twin standard. Pentru confortul turiștilor camerele au un design elegant, sunt spațioase și dotate cu telefon, baie proprie, cablu tv, televizor. De asemenea în cameră aveți MINIBAR GRATUIT, iar în permanență se poate accesa INTERNET WIRELESS GRATUIT în tot hotelul.

Facilitățile pe care le oferă sunt diverse, micul dejun este inclus în tariful camerelor, sub formă de bufet suedez. Hotelul pune la dispoziție un salon ideal pentru servirea mesei, având un total de 50 locuri. De asemenea,  hotelul este dotat cu sală de evenimente, având disponibil un numar de 120 locuri.

În continuare este prezentat Hotelul Edelweiss, inclus în categoria hotelurilor de 3 stele, hotelul reprezintă o unitate de cazare care aduce numeroase avantaje pentru turiștii și oamenii de afaceri sosiți în Mediaș, aceștia având posibilitatea de a accesa într-un timp foarte scurt atât obiectivele aflate în zona centrală a orașului cât și întreprinderile pentru care au venit să își desfășoare activitatea. Hotelul dispune de 29 de camere împărțite în camere single, duble și apartament. Prețurile sunt în funcție de camera dorită (mic dejun inclus):

Cameră single – 130 lei/zi

Cameră dublă – 160 lei/zi

Apartament – 205 lei/ ti

Hotelul Traube, este un hotel de trei stele, se poate spune ca este “înrudit” cu Hotelul Binder Bubi deoarece se află sub aceași conducere, în cadrul companiei Dafora SA. Este situat în inima municipiului, se poate spune ca este cel mai central hotel, având o eleganță deosebită, camerele fiind decoarate într-o manieră a secolelor trecute, de inspirație săsească. Hotelul dispune de 15 camere dotate cu mobilier original, recondiționat, internet gratuit, TV satelit, cabine de duș cu hidromasaj. Special la acest hotel este Grădina de Vară și Crama, deschise pentru clienți dar și pentru public. Reprezintă ceva unic în oraș, iar acest fapt duce la atragerea turiștilor, deoarece mulți localnici recomandă aceste locații. Prețurile sunt:

Motelurile, unități similare cu hotelul, atât structural cât și funcțional, au diferit față de acestea dependența lor față de turismul de tranzit, caruia îi este datorată durata lor de “viață”.