Premise DE Dezvoltare A Geoturismului PE Valea Izei

PREMISE DE DEZVOLTARE A GEOTURISMULUI

PE VALEA IZEI

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1 . Aspecte teoretice și metodologice

. Concepte și definiri în geografia turismului

. Geoturismul

. Reflectarea în literatura de specialitate a arealului Valea Izei

. Metodologie și date

Capitolul 2 . Poziția geografică și limitele arealului

2.1 . Poziția geografică a arealului la nivel național

2.2 . Limitele arealului Văii Izei

Capitolul 3 . Cadrul fizico-geografic și potențialul turistic natural

3.1 . Relieful

3.2 . Geologia

3.3 . Geomorfologia

3.3.1 . Culoarul de vale Iza

3.3.2 . Dealurile Maremureșului

3.3.3 . Piemonturile Maramureșului

3.3.4 . Procese geomorfologice de risc

3.4 . Clima

3.5 . Hidrografia

3.5.1 . Caracteristici generale ale rețelei hidrografice în arealul Văii Izei

3.5.2 . Lacurile

3.5.3 . Izvoarele

3.6 . Componentele învelișului biogeografic

3.6.1 . Fauna

3.6.2 . Flora

3.6.3 . Rezervații forestiere

Capitolul 4 . Potențialul turistic antropic

4.1 . Obiective turistice de natură istorică

4.2 . Obiective turistice cu însemnătate arhitectonică și artistică

4.2.1 . Edifici civile

4.2.2 . Lăcașuri de cult

4.2.3 . Muzee , expoziți și case memoriale

4.2.4 . Monumente , statui și busturi

4.3 . Resurse turistice cu caracter etno-folcloric

4.3.1 . Muzee cu caracter etno-folcloric

4.3.2 . Arhitectura tradițională

4.3.3 . Sărbători populare și târguri

4.4 . Obiective cu caracter economic

4.5 . Alte obiective artistice

Capitolul 5 . Infrastructura turistică

5.1 . Baza tehnico materială a turismului

5.1.1 . Structuri turistice de cazare

5.1.2 . Structuri turistice de alimentație

5.1.3 . Structuri turistice de agrement

5.1.4 . Structuri turistice de tratament

5.2 . Infrastructura turistică de transport

5.3 . Circulația turistică

5.3.1 . Dimensiunea circulației turistice

5.3.2 . Indicatori

Capitolul 6 . Premise de dezvoltare a Geoturismului

6.1 . Evaluarea Geomorfositurilor

6.2 . Promovarea potențialului geoturistic al Văii Izei

6.3 . Marcarea traseelor geoturistice

6.4 . Dezvoltarea infrastructurii de acces

6.5 .

Capitolul 7 . Analiza SWOT

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Bazinul râului Iza este situat în partea central – nordica a României, în cadrul Carpaților Orientali, reprezentând o zonă ce deține un important potențial turistic antropic și natural.

Lucrarea „Premise de dezvoltare a Geoturismului pe Valea Izei” are principalul obiectiv de a contribui la cunoașterea patrimoniului geoturistic din această zonă și de a propune strategii de dezvoltare a geoturismului în contextul dezvoltării durabile. Opțiunea în alegerea acestei teme își are originea în dorința de a aprofunda cunoașterea resurselor naturale din acest areal și de a dovedi faptul că Valea Izei are și un important potențial turistic natural pe langa potențialul antropic care este foarte cunoscut .

În cadrul lucrării sunt surprinse principalele elemente ce dețin potențial geoturistic, sunt propuse strategii de promovare pentru dezvoltarea geoturismului. Elementele cadrului natural : relieful , geologia , clima , hidrografia , solurile și componentele învelișului bio-geografic , care sunt de asemenea foarte importante pentru dezvoltarea turismului , au fost analizate individual.

Potențialul antropic de care dispune arealul a fost de asemena analizat, identificându-se cele mai importante resurse antropice și motivul pentru care acestea atrag un număr mare de vizitatori .

Prin intermediul Sistemelor Informaționale Geografice au fost concepute o serie de hărți turistice pentru arealul Văii Izei deoarce în prezent nu există astfel de materiale. Aceste hărți oferă informații importante turiștilor despre amplasamentul infrastructurii turistice și a resurselor turistice din areal.

Ca o noutate pentru această zonă au fost identificate și evaluate Geomorfositurile , ele fiind elemente cheie în vederea dezvoltării Geoturismului .

Dezvoltarea geoturismului în acest areal poate fi realizată cu ușurință, prin implementarea unor strategii ce valorifică în mod corect resursele turistice naturale. Au fost propuse dezvoltarea infrastructurii de acces, de cazare, de alimentație publică și de agrement dar și valorificarea și promovarea potențialului geoturistic prin intermediul unor proiecte ce au la bază dezvoltarea durabilă.

În tot acest demers am beneficiat de sprijinul celui care mi-a fost îndrumător științific Prof. Dr. Dobre Robert. Îi mulțumesc acestuia pentru încrederea și susținerea acordate pentru realizarea acestei lucrări

CAPITOLUL I . ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE

1.1 . Concepte și definiri în geografia turismului

Geografia turismului este „știința genezei, repartiției și devenirii spațio-temporale a fenomenului turistic, acesta fiind considerat ca o interacțiune complexă, specifică la nivelul mediului geografic” (Cocean, 1996). Geografia turismului este o disciplină integratoare ce a apărut inițial ca o necesitate pentru studierea relațiilor ce se stabilesc între activitatea de turism, privită ca o activitate economică și mediu geografic, precum și cu celelalte domenii economice din spațiul respectiv. În cadrul acestei discipline este analizat fenomenul turistic cu toată complexitatea sa, inclusiv factorii care generează sau influențează fenomentul turitstic, impactul asupra mediului geografic, precum și relațiile care se stabilesc între turism și comunitățile umane. Prin intermediul obiectului său de studiu, geografia turismului cercetează existența și valorificarea potențialului turistic al unui teritoriu prin prisma condițiilor economice, sociale, politice și tehnice. (Glăvan, 2005).

Geografia turismului se găsește în strânsă legătură cu principalele discipline ale geografiei fizice, respectiv geomorfologia, hidrologia, climatologia, biogeografia, prin intermediul potențialului natural de atractivitate (relief, ape, climat, vegetație, faună). Totodată, această disciplină are numeroase puncte de tangență cu alte științe, precum geologia, istoria, biologia (participante și ele la constituirea potențialului de atractivitate al unor regiuni.

Turismul este definit ca fiind „fenomenul social – economic definitoriu pentru societatea umană actuală, în continuă creștere, care satisface nevoia umană de cunoaștere, de recreere și recuperare fizico – psihică în condițiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități materiale superioare pentru majoritate populației” (Gheorghilaș, 2008). Turismul reprezintă o latură a sectorului terțiar al economiei, în cadrul căreia acțiunile prestate au ca principal scop organizarea și desfășurarea călătoriilor, aici fiind incluse și serviciile care stau la baza satisfacerii nevoilor turiștilor. Turismul cuprinde activitățile desfășurate de persoane in cursul călătoriilor și șederilor lor in afara mediului lor obișnuit (reședinței obișnuite), pentru o perioadă consecutivă care să nu depășească un an, in scopuri de odihnă, pentru afaceri, vizitarea prietenilor și rudelor, tratament medical, religie, pelerinaj

Turismul durabil este un concept ce reprezintă „o abordare pozitivă cu intenția de a reduce tensiunile și fricțiunile create de complexitatea interacțiunilor dintre industria turistică, turiști, mediul natural și comunitățile locale ca gazde ale turiștilor“ (Dumbrăveanu, 2007).

Turismul durabil are la bază următoarele concepte: minimizarea impacturilor activității turistice asupra mediului natural în vederea obținerii durabilității ecologice contribuind la menținerea și îmbunătățirea stării de conservare prin întoarcerea unei părți a veniturilor la aria protejată; minimizarea impacturilor negative ale activității turistice asupra comunității locale și a membrilor ei în vederea obținerii durabilității sociale și minimizarea impacturilor negative ale activității turistice asupra culturii/tradițiilor/obiceiurilor comunităților locale în vederea obținerii durabilității culturale.

Potențialul turistic este definit ca fiind ansamblul componentelor naturale, culturale și socio – economice care oferă posibilitatea de valorificare în plan turistic și dau o anumită funcționalitate teritoriului, având un rol esențial în dezvoltarea activităților de turism (Organizația Mondială a Turismului).

În sfera potențialului turistic sunt incluse pe lângă resursele turistice și lucrări de amenajare și echipare, fiind necesare investiții de capital și un volum considerabil de muncă. Potențialul turistic formează, prin intermediul componentelor sale, suportul material și mediul ambiental al tuturor activităților turistice, iar prin însușirile cognitive, educative, estetice, curative și atractivitatea componentelor sale se constituie în motivații ce declanșează fluxuri turistice.

Fondul turistic grupează totalitatea „resurselor turistice, respectiv toate elementele de atracție turistică ce se pot diferenția după mai multe aspecte cum ar fi: originalitatea, unicitatea sau caracterul reprezentativ pentru o categorie mai largă de situații”. (Gheorghilaș, 2008). Pentru valorificarea rațională a fondului turistic este necesară existența unei concordanțe între valoarea sa și gradul de reprezentare a bazei materiale (Cândea, Simon, Bogan, 2012)

Patrimoniul turistic „constituie factorul fundamental ce se află la baza ofertei turistice și este format din bunuri proprietate publică și bunuri proprietate privată, valorificată și protejată în condițiile legii, reprezentând ansamblul resurselor turistice și structurilor realizate în scopul valorificării lor prin activități de turism” (Cândea, Simon, Bogan, 2012).

În cadrul patrimoniului turistic sunt inclus următoarele elemente: potențialul turistic, structurile de primire și de infrastructură specifice dar și factorii generali ai existenței umane ce au scopul de a asigura bună desfășurarea a activităților turistice (Gheorghilaș, 2008).

Atracția turistica este considerată a fi sinonimă cu resursa turistică, însă aceasta exprimă cu precădere latura afectivă, cognitiv – estetică a diferitelor elemente din structura potențialului turistic. Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat pot deveni, prin valoare lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă atracții turistice (Cândea, Simon, Bogan, 2012).

Turistul poate fi considerat „orcice persoană ce se deplasează în afara domiciliului sau pentru un interval de timp nedefinit, cu scopul principal al destinderii și refacerii fizico – psihice” (Gheorghilaș, 2008)

1.2 . Geoturismul /GEOMORFOSITURILE

Geomorfositurile sunt forme de relief sau procese geomorfologice care au primit în timp o anumită valoare ( estetică , științifică , culturală , istorică sau economică ) datorită percepției umane , generând astfel fondul necesar pentru dezvoltarea activităților turistice și infrastructurii specifice în zonă . ( Panizza 2001 ? )

Geomorfositurile sunt sisteme care au rezultat din interacțiunea agenților pasivi interni și activi externi în timp și teritoriu . Ele au o mare importanță în înțelegerea evoluției paleogeomorfologice a zonei locale și chiar mai mult .

Exemple de geomorfosituri : circuri glaciare , văi glaciare , morene , praguri glaciare , cascade , peșteri , avene , grote , treceri înguste și adânci , ace , creste peste 2100 metri , stânci abrupte , chei , defilee , canioane , turnuri ?

Metodologia de lucru abordată necesită mai multe etape

– Primul pas constă în studiul literaturii în domeniu , materialele folositoare fiind acelea legate de geologie , geomorfologie , aspecte biotice , de asemenea cele în conecție cu istoria , cultura , aspecte literare și de turism geografic .

– A doua etapă a studiului , etapa de teren . Aici sunt identificate și localizate geomorfositurile în area studiată și ulterior geomorfositurile sunt clasificate și ierarhiile sunt stabilite . Identificarea , clasificarea și ierarhizarea sunt foarte utile în realizarea și aplicării celei mai corecte și complete fișe de inventar .

– A treia etapă este creareorghilaș, 2008).

Atracția turistica este considerată a fi sinonimă cu resursa turistică, însă aceasta exprimă cu precădere latura afectivă, cognitiv – estetică a diferitelor elemente din structura potențialului turistic. Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat pot deveni, prin valoare lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă atracții turistice (Cândea, Simon, Bogan, 2012).

Turistul poate fi considerat „orcice persoană ce se deplasează în afara domiciliului sau pentru un interval de timp nedefinit, cu scopul principal al destinderii și refacerii fizico – psihice” (Gheorghilaș, 2008)

1.2 . Geoturismul /GEOMORFOSITURILE

Geomorfositurile sunt forme de relief sau procese geomorfologice care au primit în timp o anumită valoare ( estetică , științifică , culturală , istorică sau economică ) datorită percepției umane , generând astfel fondul necesar pentru dezvoltarea activităților turistice și infrastructurii specifice în zonă . ( Panizza 2001 ? )

Geomorfositurile sunt sisteme care au rezultat din interacțiunea agenților pasivi interni și activi externi în timp și teritoriu . Ele au o mare importanță în înțelegerea evoluției paleogeomorfologice a zonei locale și chiar mai mult .

Exemple de geomorfosituri : circuri glaciare , văi glaciare , morene , praguri glaciare , cascade , peșteri , avene , grote , treceri înguste și adânci , ace , creste peste 2100 metri , stânci abrupte , chei , defilee , canioane , turnuri ?

Metodologia de lucru abordată necesită mai multe etape

– Primul pas constă în studiul literaturii în domeniu , materialele folositoare fiind acelea legate de geologie , geomorfologie , aspecte biotice , de asemenea cele în conecție cu istoria , cultura , aspecte literare și de turism geografic .

– A doua etapă a studiului , etapa de teren . Aici sunt identificate și localizate geomorfositurile în area studiată și ulterior geomorfositurile sunt clasificate și ierarhiile sunt stabilite . Identificarea , clasificarea și ierarhizarea sunt foarte utile în realizarea și aplicării celei mai corecte și complete fișe de inventar .

– A treia etapă este crearea unei baze de date în care atributele ce caracterizează geomorfositurile se introduc .

1.3 . Metodologie și date

Metodologia folosită pentru identificarea potențialului turistic în arealul Văii Izei a presupus utilizarea unor strategii și tehnici de cercetare specifice geografiei în urma carora au fost extrase , analizate și prelucrate date . Acestea au fost folosite în final la conceperea unor strategii de valorificare a potențialului geoturistic de care această zona dispune .

Principalele metode folosite în studiul de față prezintă atat metode specifice cercetării geografiei clasice cât și moderne . Cele mai importante metode sunt : analiza cantitativă și calitativă ( evaluare vizuală ) , metode cartografice( realizarea hartilor ) , metoda comparativă , metode statistice și matematice , metode grafice , metode fotografice , observația directă ( deplasarea pe teren ) , operații cu Sisteme Informatice Geografice ( GIS ) .

În timpul deplasărilor pe teren s-a realizat identificarea geomorfositurilor și a obiectivelor turistice naturale și antropice , infrastructurii turistice ( unități de cazare , transportul în comun ) și au fost realizate cartări și fotografieri .

Cele trei etape de lucru ce pot fi delimitate în metodologia realizării lucrării sunt : etapa pregătitoare sau de cabinet , etapa de teren și cea finala .

Prima etapă , etapa de cabinet presupune o serie de demersuri în urma cărora a fost stabilit obiectivul cercetarii și a fost stabilit planul lucrării . Faza strângerii de informații a presupus documentarea bibliografică și cartografică . Materialul bibliografic a fost accesat în următoarele biblioteci : Biblioteca Națională a României , Biblioteca Central Universitară Carol I , Biblioteca Facultații de Geografie Universitatea București .De asemenea au fost accesate sursele online ( siteul primăriilor , INS ) . Baza de documentare a fost alcatuita din cărți , hărți turistice, anuare statistice , rapoarte , atlase.

Etapa de teren a presupus identificarea geomorfositurilor și a celorlalte obiective turistice , identificarea infrastructurii turistice : unitați de cazare , unitați de alimentație – pentru a completa baza de date și pentru a compara rezultatele obținute cu cele oferite de Institutul Național de Statistică . În etapa de teren s-au realizat si fotografiile si evaluarea geomorfositurilor .

Ultima etapă , etapa de cabinet a constatat in analiza și sinteza materialului obținut în celelalte două etape , redactarea materialelor grafice , redactarea textului , a schițelor , graficelor , schemelor si cartografierea harților .

Capitolul II . POZIȚIA GEOGRAFICĂ ȘI LIMITELE AREALULUI

2.1. Poziția geografică a arealului Valea Iza la nivel național

Județul Maramureș este situat în partea de nord-vest a României , se învecineaza cu județul Satul Mare în vest , Sălaj în sud-vest , Bistrița Nasăud în sud-est iar în nord-est cu județul Suceava ,în partea nordică facând graniță cu Ucraina .

Bazinul hidrografic al râului Iza este situat în partea central – nordica a României ,din punct de vedere administrativ teritorial aflându-se în totalitate pe suprafața județului Maramureș . Zona este accesibilă în mod facil dinspre București atât pe cale ferată cât și rutieră. Din celelalte regiuni accesul se realizează ușor . Din București traseul este următorul : București – Brașov – Sighișoara – Târgul Mureș – Reghin – Bistrița – Liviu Rebreanu – Năsăud – Săcel

În ceea ce privește distanța față de punctele extreme ale țării acesta se află la …km distanță față de Zimnicea și la …km distanță față de Sulina .

Poziționarea în cadrul teritoriului țării a avut o influență atât asupra condițiilor de mediu determinând tipul de climat, geologia, hidrologia, relieful, tipurile de sol, vegetația, toate acestea fiind interconectate, cât și asupra caracteristicilor culturale și implicit asupra dezvoltării turismului în acest areal .

Din punct de vedere hidrogeografic, zona de studiu se situează în cadrul bazinului hidrografic al râului Iza, iar geomorfologic se suprapune pe trei regiuni: sectorul montan, sectorul deluros și sectorul depresionar. Valea Izei este situată în Depresiunea Maramureșului în cadrul Carpaților Orientali, grupa Nordică .

2.2. Limitele arealului Văii Izei

În prezenta cercetare, delimitarea arealului Văii Izei a fost realizată ținându-se cont atât de cumpăna de ape a bazinului hidrografic al râului Iza dar și de unitățile administrativ teritoriale.

Limitele de nord – vest, vest și sud – vest ale arealului urmăresc limita Depresiunii Maramureșului au fost stabilite pe aliniamentul următoarelor vârfuri: Vf Secătura ( 434 m ) , Vf În Râturi ( 441 m ) , Vf Rupturilor ( 540 m ) , Vf Trestii ( 763 m ) , Vf Tiganu ( 1222 m ) , Vf Negru ( 1221 m ) , Vf Măgura Mică ( 1131 m ) , Vf Preluca Catele ( 1179 m ) , Vf Pleșca Mare ( 1302 m ) , Vf Tarsei ( 1194 m ) , Vf Breze ( 1253 m ) , Pasul La Cruce 900 m , Vf Pietricica ( 1171 m ) , Vf Iezurile ( 1091 m ) , Vf Creasta Crișului ( 1162 m ) , Pasul Gutâi 987 m , Vf Măgura ( 1125 m ) , Vf Secătura ( 1391 m ) , Vf Gutâi ( 1442 m ) , Vf Gutâiul Mic ( 1397 m ) , Pasul Neteda 1322 m , Vf Neteda ( 1322 m ) , Vf Prislopului ( 1332 m ) , Vf Văratecului ( 1351 m ) , Vf Secului ( 1311 m ) , Vf Runcașului ( 1163 m ) , Vf Măgura Porcului ( 1221 m ) , Pasul Botiza 1000 m , Vf Maguriței ( 1263 m ) , Vf Stegior ( 1472 m ) , Vf Țibleș ( 1839 m ) , Vf Comarnicelor ( 1064 m ) , Vf Ștefănița ( 1181 m ) , Pasul Șetref 817 m , Vf Posiusiu ( 1103 m ) , Vf Muncelul Râios ( 1703 m ) , Vf Bătrânei ( 1709 m ) . Limita sudică o reprezintă localitațile Săcel –Moisei

Limita sud-estică , estică , nord-estică în arealul montan a fost delimitată pe vârful Dealurilor Maramureșului : Vf Dealul Frăsinișului ( 837 m ) , Vf Buciumului ( 952 m ) , Vf lui Dan ( 1037 m ) , Vf Cetățelul ( 783 m ) , Vf Rupturilor ( 671 m ) , Vf Rascu ( 858 m ) , Vf Plesca ( 775 m ) , Vf Stornicău ( 702 m ) , Vf Fata Plostii ( 745 m ) , Vf Mare ( 784 m ) , Vf Arborilor ( 800 m ) , Vf Dosul Bradovei ( 580 m ) , Vf Săgeții ( 727 m ) , Vf Măgura Osoiu ( 505 m ) , Vf Săratei ( 664 m ) , Vf Sorbistei ( 603 m ) . Limita nordică o reprezintă municipiul Sighetul Marmației .

Harta

Capitolul III . CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC ȘI POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

3.1 Relieful

3.1.1. Principalele unități de relief din arealul Valea Izei

În ceea ce privește relieful,râul Iza izvorăște din Munții Rodnei iar bazinul hidrografic al râului Iza drenează în vest Munții Oaș , Gutâi și Țibleș , iar în est Dealurile Maramureșului .

Diferența de nivel în cadrul reliefului din Valea Izei este (vezi harta )

Rezervația mixtă Peștera și Izvorul Albastru al Izei

Rezervația naturală, Izvorul Albastru al Izei, denumită de asemenea și Izbucul Izei, este situată in localitatea Săcel, și are suprafața de 100ha. Și fost declarată rezervație prin Legea 5/2000

Izbucul reprezintă resurgența apelor intrate in subteran in peștera Izei (la sud Vârful Bătrâna) fiind un monument al naturii, clasa B, categoria a-III-a UICN.

Custodia acestei arii protejate este realizată de către Administrația Parcului Național Munții Rodnei fiind situată pe teritoriul administrative al acestuia.

Fenomenele carstice se dezvoltă în calcare eocene care stau peste cristalinul Munților Rodnei, marcând vechea linie de țărm din Eocen. În amonte de izbuc se află ulița de piatră , defileu săpat în calcare eocene , cu pereții stâncoși de 8-10 metri înălțime , pe alocuri cu aspect de canion cu pereții apropiați.

Rezervația are rolul de a conserva habitatul natural al florei și faunei din zonă. Accesul se face din Dealul Moiseiului, pe drumul forestier ce face legătura cu localitatea Romuli peste Pasul Pietrei.

Peștera de la Izbucul Izei, se află în apropierea Izbucului Izei, are o lungime de 2500m( fiind cea mai mare peșteră din județul Maramureș ) este situată pe versantul nordic al Vârfului Bătrâna la altitudinea de 1250 metri .

Peștera are săli de 20 – 30 metri înălțime , cascade înalte de până la 15 metri , denivelare de 170 metri , iar la 300 metri de la intrare , apele ajung la baza calcarelor . La contactul cu șisturile cristaline s-a format’ argila de iza ‘ un amestec de minerale argiloase ( prezența oxizilor de titan ). Se dezvoltă în șisturi cristaline sericito-cloroase și calcare sedimentare. Importanța peșterii este dată de geneza sa , determinată prin captarea în subteran a unui pârâu ( Izvorul Bătrâna ) și constituirea unui dren carstic de mari dimensiuni pe contactul dintre calcar și șisturile cristaline , apoi prin situația stratigrafică , tectonică și hidrogeologică pe care o reflectă , precum și prin prezența , geneza și mineralogia depozitelor de caolin . La importanța științifică a peșterii se mai adaugă frumusețea galeriilor și a cascadelor . ( Iușan Claudiu )

Ponorul de la intrarea în Peștera Izei este o fostă dolină cu pereții stâncoși în care apele pârâului Măgurii pătrund printr-un mic canion cu cascade pâna la 30 metri adâncime , rezultând fenomene endocarstice de excepție dezvoltate în calcare eocene.

Peștera cu Oase de la Poiana Botizii

Pestera se află localizată în masivul calcaros Piatra Pintii pe versantul nordic al Văii Poienii la altitudinea de 665 metri , în comuna Băiuț , satul Poiana Botizii . Este un monument al naturii , clasa B , categoria a III-a UICN . Administrativ , Peștera cu Oase se află în custodia Clubului de Speologie Montana din Maramureș .

Peștera are o dezvoltare de 40 de metri și o singură intrare . Accesul se face de la Gura Văii Poienii , se urcă pe drumul spre Poiana Botizii circa 2 kilometri , apoi se traversează valea și se urcă pe poteca dintre cele două fire ale izvorului Pietrei până sub Piatra Pintii, intrarea fiind situată pe versantul vertical al stâncii de sus .

Este o pesteră fosilă , dezvoltată pe direcția generala vest-est , sud-est , intrarea are înălțimea de 3 metri , urmează un sector descendent până la cota 2,8 metri , după o săritoare de 2 metri înălțimea galeriei are 3 metri . În dreapta este o galerie de 6 metri lungime și înălțimea de 2,5 metri , se continuă ascendent de la 2,8 metri la 7,7 metri până cand galeria ajunge la 8,8 metri . Galeria urmează descendent pâna la terminus pe o lungime de 20 de metri unde e partea concreționată a peșterii. Lățimea generală este de 1 metru , terminusul fiind o restricșie de 0,2 metri lățime la cota de -1,9 metri .

Motivele pentru care această peșteră este ocrotită sunt : în secolul al XIX-lea de aici s-a extras un depozit de oase de Ursus speoleus și oase de ierbivore roase ; s-au găsit urme de locuințe , concrețiuni ; prezintă un microcarst complex într-un olistolit mic din pânza wildflișului .

Peștera din Dealul Solovan

Este situată în Sighetu Marmației , pe Dealul Solovan , este un monument al naturii , clasa C, categoria a III-a UICN și are suprafața de 1 hectar .

Administrarea acestei arii protejate se face de către primăria municipiului Sighetu Marmației și are ca scop protejarea și conservarea biodiversității biologice cavernicole .

Dealul Solovan este format din roci sedimentare ( gresii , argile și conglomerate ) situate în general orizontal . Roca iese la suprafață pe abrupturile cu pante de peste 30-40 grade ( la Ciredi , pe alocuri pe serpentine , deasupra gradinii Bota ) . În câteva cazuri s-au format alunecări de teren – Lazu Șesiului , Valea Spinului .

În partea superioară a serpentinelor se gasește o peșteră săpată în gresii oligocene de ape în baza unui perete stâncos de 5-6 metri înălțime , cu bancuri de gresie .Peștera este formată în gresii badeniene și se prezintă sub forma unei galerii unice . Intrarea are înalțimea de 0,8 metri și lățimea de 0,5 metri . Un prim tronson are lungimea de 6 metri și înălțimea de 0,7 metri și lățime de 0,8 metri cu orientarea vest-est . Galeria își schimbă orientarea către sud , apoi spre est pe o lungime de 5 metri , apoi spre est pe lungimea de 5 metri . Are o dezvoltare de 26 de metri , o denivelare de -0,5 metri și este lipsită de concrețiuni .

Există potecă marcată din Grădina Morii – circa o oră

Cheile Tătarului

Aria naturală protejată Cheile Tătarului este situată în comuna Desești , satu Mara, pe Platoul Vulcanic Maramureșean ( Munții Igniș ) la altitudinea de 850 metri , în suprafață de 15 hectare și lungimea de 0,7 kilometri . A fost declarată arie protejată prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național secțiunea III a zone protejate având codul 2578 .

Cheile Tătarului reprezintă un defileu fierăstruit în andezite piroxenice de Igniș-Mara , format prin coborârea treptată a nivelului de bază . Au versantul vestic aproape vertical , stâncos , cu surplomb , în timp ce versantul estic este construit din grohotișuri și zone de pădure . Depresiunea vulcanică Tătaru , care are o rețea hidrografică importantă , a fost drenată prin Cheile Tătarului , apele sculptând un defileu în roci vulcanice dure . O parte din chei vor fi inundate de apele barajului Runcu , baraj format din anrocamente . Barajul se află în construcție pe Valea Mara și va bloca afluenții Valea Runcului și Valea Brazilor , în aval de confluența lor

Vegetația este formată în special din mușchi și licheni .

Scopul principal al declarării ariei naturale Cheile Tătarului este cel de conservare a diversității biologice .

Cascada Sărita Iezerului

Este o cascadă cu debit variabil , ce se află pe pârâul Iezerul , ce izvorăște din mlaștina oligotrofă Rezervația Iezerul Mare . Accesul la această cascadă se face din localitatea Sat Șugatag sau Desești . Din centrul localității Sat Șugatag se urcă pe un drum ce urmărește Valea Cheii până la izvoare , trecem pe sub Vârful Pietrei pe care îl lăsăm în dreapta și ajungem la Mlaștina oligotrofă Iezerul Mare . Urmărim pârâul ce izvorăște din tinov și după circa 0,5 kilometri ajungem la baza abruptului , de unde se poate admira cascada .

Apa cade peste un abrupt de andezit de la o înălțime de 6 metri . Accesul la cascadă este dificil și se face coborând abruptul prin stânga sau prin dreapta cascadei , unde vom constata că pârâul dispare după 3-4 metri , reapărând după aproximativ 1 kilometru ( Timur Vasile Chiș )

Cascada Strungi

Este o cascadă cu debit variabil , care se află pe Valea Bârlanului , la altitudinea de 1025 metri . Apa cade peste un abrupt vertical de andezit înalt de 15 metri , iar pe timp de iarnă cascada îngheață , formând un bloc de gheață .

Accesul la cascadă se face din localitățile Vadu Izei și Sighetu Marmației ( cartierul Iapa ) . Din localitatea Sighetu Marmației se merge cu autobuzul până în Iapa , de unde pe traseul marcat cu cruce albastră urcăm circa 2 ore până la Cabana Agriș la altitudinea de 854 metri . Din Valea Hotarului , un drum forestier de 9 kilometri duce la cabană . De la cabană se urmează traseul marcat cu cruce roșie ce pleacă din localitatea Sighet , până înainte de a urca spre Strunga Țiganului , iar de aici accesul se face pe traseul turistic marcat cu triunghi albastru , ce duce la Cascada Strungi . Accesul din Vadul Izei spre cascadă se poate face și pe drumul forestier ( 12 km ) ce ne duce pe Valea Bârlanului , sau pe traseul turistic marcat cu triunghi albastru .

Cascada Ciuiori

Se află în localitatea Sarasău ( bazinul hidrografic al râului Tisa ) , în bazinul Văii Sarasău , vale ce izvorăște din zona abruptului vulcanic al Platoului Vulcanic Maramureșean ( Munții Igniș ) și are o lungime de circa 7 kilometri , vărsându-se în Tisa .

Este o cascadă cu debit variabil , aflată pe pârâul Ciuroi , afluent al Văii Sarasăului . Este cea mai înaltă cascadă din Munșii Igniș , având o cădere de aproximativ 20 de metri , peste abruptul vertical de andezit al Pietrei Ciuroiului . Pe timp de iarnă cascada îngheață complet , fiind un bloc de gheață care poate fi excaladat de alpiniști . Primăvara când debitul este maxim este cea mai spectaculoasă cascadă din zonă .

Accesul la cascadă se face din localitatea Sarasău , pe drumul forestier ce pleacă din centrul localității pe Valea Sarasău , iar de aici pe drumuri de căruțe până la baza Pietrei Ciuroiului unde se află cascada sau din localitatea Iapa urmând traseul turistic crucea albastră ce duce la Cabana Agriș și dupa circa o oră ne îndreptăm spre Piatra Ciuroiului , lăsând în stânga drumul forestier .

Oncești – Grota din Cetățeaua . Este o peșteră mică , descendentă de 7,3 metri lungime și o denivelare de -2,95 metri . Se află în interiorul turnului feudal ( secolul XIV ) . Peștera a fost săpată manual în gresie , materialul fiind folosit la construcția zidului , iar peștera ca pivnița . Peștera poate fi vizitată , fiind nevoie doar de o lanternă .

Trasee turistice :

Oncești : Traseul turistic marcat cu triunghi albastru pe fond alb : Oncești – Borcuțurile din Dealul Osoi – Valea Cetății – Așezarea Dacică – Zidurile Turnului Feudal – Grota din Cetățeaua , de aici se poate ajunge la Coștiui ( traseul este nemarcat și urmărește vechiul drum al sării ce pleacă din localitatea Coștiui ) .

Traseu de cicloturism :

Oncești – Ferești – Valea Cosăului

Oncești – Vadu Izei – Valea stejarului

3.2 . Geologia

Geologia a avut de-a lungul timpului și are și în prezent o mare importanță asupra activităților agricole și în mică măsură importanță asupra construcțiilor

De la ieșirea din munte și până la Săliștea de sus , Iza iși sapă valea în gresia de Borșa . În primii 13 km valea străbate un defileu săpat în calcare eocene , unde s-au format mai multe repezișuri . Sedimente eocene se întâlnesc în cursul inferior și mijlociu a Văii Izei . Sillurile sunt frecvente pe platou între localitatea Remeți și Mara , alcatuind la margini abrupturi stâncoase .

De la intrarea în Depresiunea Maramureșului , Valea Izei , în cursul superior , este relativ largă , formată în sedimente oligocene și eocene , slab rezistente la eroziune . Versantul drept este puternic afectat de procese actuale încât uneori marnocalcarele de culoare alba apar la suprafață ( Coasta Bolovanului ) .

Din aval de localitatea Strâmtura și până la intrarea în localitatea Bârsana , valea se îngustează , râul Iza săpând în roci eocene mai rezistente ( gresii de Strâmtura ) defileul de la Surduc ( 2 km lungime ) . La Iza-Botiza apar intrusiuni de tip andezite și microdiorite , microgranodiorite și dacite . Între Remeți și Vadu Izei , zona piemontană este străpunsă de roci constituite din andezite bazaltice .

După ieșirea din defileu râul Iza pătrunde în Culoarul Depresionar Bârsana – Vadul Izei unde străbate depozite tortoniene . Depozitele tortoniene sunt bine dezvoltate ( 700m grosime ) , sunt așezate discordant ( după o perioadă de eroziune ) peste stratele mai vechi . În aceste depozite s-au identificat patru orizonturi : a tufului cu globigerine , a sării ( exploatate la Coștiui și Ocna Șugatag ) , a șisturilor cu rodiolari și a marnelor cu Spiralis . Depozitele sarmațiene ating 1000 m grosime și sunt formate din marne , argile marnoase , gresii și conglomerate . Depozitele sedimentare ( sunt mai bine dezvoltate cele de origine paleogenă ) apar sub forma faciesului de fliș .

Aval de Vad și pâna la confluența cu Tisa , Iza are în general un caracter subsecvent , prezentând cueste masive pe stânga săpate în depozite badeniene .

La contactul morfologic dintre depresiune și ramura montană marginală s-au format piemonturi de acumulare , depozite acumulative constituite pe suprafețe netede ușor înclinate , pe care s-au acumulat produsele dezagregate de eroziune , provenite din zona înaltă de pe marginea depresiunii .

Depozite piemontane : Piemontul Desești–Săpânța ( de natură crioclastică-periglaciară ) , Piemontul Săcel–Șugatag ( cu depozite de natură aluvio-proluvială constituite din orizonturi cu pietrișuri în fazele interglaciare și cu argilă în fazele interglaciare și cu argilă în fazele glaciare ) , Piemontul Rodnei sau Piemontul Borșa-Moisei ( cu caracter fluvio-glaciar )

Platoul Munților Gutâi este alcătuit din andezite cu piroxeni , amfiboli și biotit precum și din dacite . Rocile s-au format din racirea curgerilor de lave , erupte din mai multe canale în locul actualelor varfuri stâncoase rămase în relief după roaderea suprafeței platoului . Rezistența mai mare a rocilor dintr-un canal și înalțarea marginii de nord a eruptivului , erodarea mai intensă a rocilor din jurul canalului au dat naștere unui perete stâncos , aproape vertical , brazdat adânc în diaclaze , alcătuit din andezite cu piroxeni ,amfiboli și biotit , numit sugestiv Creasta Cocoșului.

3.3 . Geomorfologia

3.3.1 . Culoarul de vale Iza

S-a format în locul unui golf pliocenic și cuprinde mai multe terase , dintre care trei sunt mai dezvoltate : culoarele de la Săcel , Rozalvea și Oncești , precum și lărgiturile în formă de bazinete de la Săliștea , Dragomirești , Bârsana și Vadul Izei .

De sub înșeuarea de la Moisei apar terasele de 25 și 35 metri , iar de sub dealul Frăsinișului terasa de 60 metri . Prezența unor elemente vulcanice pe terasa de 25 metri , provenite probabil de la cea de 60 metri , se poate să fie dovada că au existat anumite remanieri ale rețelei hidrografice în zona înșeuării de la Moisei .

Valea Izei se largește mult in aval , semn că râul se adapteaza la morfologia și tectonica Depresiunii Maramureșului . Pe primii 13 km panta râului Iza este accentuata , fiind de 50 % .

De la intrarea în Depresiunea Maramureșului , în amonte de localitatea Săcel și pâna la intrarea în localitatea Săliștea de Sus , este prezentată doar albia minoră , care are o lățime de 10-15 metri , râul fiind practic aproape îndiguit natural , zăvoiul fiind dezvoltat doar pe o lățime de 2-3 metri .La confluența cu Valea Carelor și Bistrița , valea se largește , căpătând aspectul unei depresiuni alungite care își trimite ramificații și pe aceste văi . Din dreptul localității Săliștea de Sus și pâna în localitatea Rozalvea nu exista un zăvoi propriu-zis , fiind prezenta albia minora și în unele locuri albia majoră a râului .

Dacă pe dreapta Iza are un versant abrupt ce se ridică imediat deasupra albiei minore , pe partea stânga la nivelul teraselor inferioare și medii , valea ajunge la o lățime de 2 km .

Pâna in aval de Strâmtura , din localitatea Rozalvea , valea Izei este meandrata și rămâne relativ larga , albia minoră se lărgește fiind de 20-25 metri , rar de 30 metri , iar împreună cu albia majoră poate ajunge la lățimi de 50 pănă la 100 metri . Zăvoiul este bine dezvoltat în aval de localitatea Rozalvea și în amonte de localitatea Strâmtura unde are circa 20-60 metri , iar in rest predomina lățimea de 2-3 metri . În unele zone din acest sector zăvoiul lipsește complet , apa săpând în malul râului , ceea ce face ca după fiecare viitură râul să-și schimbe cursul cu câțiva metri .

Profilul transversal al Văii Izei se îngustează brusc la defileu , numit în mod sugestiv Strâmtura , unde lunca și terasele lipsesc , iar profilul longitudinal este destul de accentuat . Odată scăpată din îngustarea de la Strâmtura , valea se lărgește înspre bazinetul Bârsanei .

În defileul Surduc , albia râului este îndiguită natural de doua maluri abrupte , de 2-3 metri , care sunt bine stabilizate de vegetație ( salcia alba și arinul negru ) , lățimea albiei fiind în acest sector de 15-20 metri. După ieșirea din defileul Surduc , Iza este meandrată , albia minoră se lărgește la 20-30 metri , iar albia majora împreună cu zăvoiul atinge între 10 și 30 metri . În aval de Valea Slatinii se află o balastieră care exploatează nisip și pietriș din râu . În amonte de podul Văii Morii este un braț mort al râului , lung de 200 metri și lat de 5 metrii , aici zăvoiul fiind dezvoltat pe o lățime de 30 metri , În această zonă se află o groapă de gunoi a localitații Bârsana , care afectează pânza freatică și care la viituri poate fi inundată .

Din localitatea Bârsana și până în localitatea Nănești , Iza este meandrată și are o lățime de 20-30 metri iar zăvoiul este slab dezvoltat având o lățime de 1-3 metri , foarte rar fiind mici portiuni de 10-40 metri . În unele sectoare , datorită lipsei zăvoiului , apa erodează continuu malul râului . In dreptul localității Nănești și până în localitatea Oncești , pe partea dreaptă a râului Iza a fost construit un dig pentru evitarea inundării localităților . Lângă dig în dreptul localității Nănești sunt doua bălți: una de aproximativ 100/5-10 metri și una de 20 /7 metri . In dreptul Văii Slatinii și în aval pe partea stângă este un tufăriș și un braț mort care seacă temporar pe unele porțiuni .

În dreptul localității Oncești Iza este îndiguită în mod natural , zăvoiul fiind dezvoltat pe o lățime de 2-3 metrii , fiind format din sălcii batrâne. După ieșirea din localitatea Oncești , Iza are un curs meandrat ,zăvoaiele în unele locuri lipsesc , ceea ce duce la eroziunea malului , iar in alte locuri zăvoaiele sunt dezvoltate fiind formate din sălcii tinere . Între localitatea Oncești și Vadul Izei sunt câteva brațe moarte pe partea dreaptă a Izei , care formează bălți și zăvoaie bine dezvoltate : o balta care are 50 metri lungime și 10 metri lațime , alta de 100 metri lățime și 10 metri lungime și continuă cu un zăvoi bine dezvoltat pe fosta albie a râului Iza . Balta de lângă punte s-a format recent prin schimbarea cursului apei în anul 2001 cînd s-a format un braț mort lung de 100 metri și lat de 20 metri . Pe partea stângă a Izei , sub terasă se afla cea mai cunoscută baltă din zonă , formată într-un braț mort al Izei , are o lungime de 200-250 metri și lățime de 10 metri .

În localitatea Vadul Izei , pe partea sângă a râului Iza se află , sub vârful Osoi , cel mai mare zăvoi de pe Valea Izei precum și o baltă de 100 metri lungime și 10 metri lățime . În aval de confluența cu Valea Porcului , Iza se separă în două brațe și formează singura insulă de pe Valea Izei , care are o lungime de 300 metri și o lățime de 50-100 metri . Din localitatea Vadul Izei și până la confluența cu râul Tisa ( în localitatea Sighetu Marmației ) , râul Iza străbate circa 10 km , unde zăvoiul este slab dezvoltat . În dreptul localității Sighetu Marmației râul Iza a fost îndiguit , pentru a se evita revărsările apei spre oraș în timpul viiturilor . (Timur Vasile Chiș )

3.3.2 . Dealurile Maramureșului

Sunt situate între șaua Moisei și Valea Tisei și separa Valea Izei de Valea Vișeului . Primul compartiment are altitudini mai mari ( Varful lui Dan 1038 m ) , fiind mai golaș și cu frecvente alunecări de teren . Mai împădurite sunt dealurile din ultimul compartiment . Ele închid o mică depresiune , cea a Ronișoarei , un vechi golf tortonian cu depozite de sare .

Compartimentele dealurilor Maramureșului sunt : Culmea Bocicoiel , Dealurile Plăiuțului , Culmea Judeleva .

3.3.3 . Piemonturile Maramureșului

Sunt situate la poalele munților și a platoului vulcanic maramureșean și sunt următoarele : Piemontul Mara-Săpânța , Piemontul Gutâiului , Piemontul Văratecului , Piemontul Botizei , Glaciesul Săcelului , Piemontul Borșa-Moisei . Sunt despadurite și cu regim pastoral .

La poala Piemontului Gutâiului s-a format Bazinetul Brebului , iar la poalele Piemontului Săpânța-Mara s-a format culoarul Marei .

Între Valea Izei și a Marei se află Podișul Șugatagului , unde s-au acumulat depozite salinifere în axa anticlinalului . Vechile saline s-au prăbușit , iar în locul lor s-a format un complex lacustru și forme haotice de relief .

3.3.4 . Procese geomorfologice generatoare de risc .

Riscul geografic reprezintă estimarea pierderilor potențiale-materiale-valorice sau umane acceptabile sau nu , provocate de procese naturale ( alunecari de teren , inundații , imlăștiniri , procese de eroziune și tasare , etc ) sau de natură antropo-tehnogenă ( poluarea apelor , solului , aerului , accidente tehnologice ) .

Procesele geomorfologice de risc de pe Valea Izei sunt : eroziunea ( afectează cu precădere versanții cu înclinație sudică , sud-vestică și sud-estică , cu o vegetație degradată prin suprapășunat) . Cele mai importante terenuri afectate sunt în zona Strâmtura , Bârsana , Văleni , în cazurile extreme ducând la apariția unui relief ruiniform – pământuri rele sau bad lands ( cum este cazul la Cornești ) , procesele de alunecare – Cornești , Strâmtura , Coștiui .

În localitatea Săliștea de Sus rocile ce domină în dealuri sunt marne și argile friabile ce determină intense alunecări de teren și fenomene de eroziune de pantă chiar și în profunzime , dând vailor un aspect de chei . O notă distinctă sub aspect morfologic , constă în existența unor bazinete depresionare de eroziune , mai reduse ca dimensiuni cum ar fi : Bazinetul Bulesei , bazinetul Văii Câmpul Cailor și bazinetul Văii Poianei .

3.4 . Clima

Climatul este cel care condiționează starea de desfășurare a activităților turistice și poate rezulta o stare favorabilă sau nefavorabilă actului recreativ .

Clima este temperat continentală cu cele patru anotimpuri și se află atât sub influența maselor de aer umed din vest și nord-vest , cât și a centurii muntoase care o înconjoară . Diferențele de altitudine dintre vatra Văii Izei și rama muntoasă duc la frecvente inversiuni termice . Temperatura diferă foarte mult de la un anotimp la altul . Maximele de temperatură pot ajunge până la 38-39 * Celsius , iar minimele pot coborî uneori până la -30 * Celsius

Climatul localităților este dat de fundalul general topoclimatic de adăpost dar relativ rece si umed al Depresiunii Maramureș .

Valorile medii anuale variază încarându-se în jur de 8-9 * Celsius în partea centrală , între 6 și 8 * Celsius în zonele piemontane din vest , sud-vest și est și între 4-6 * Celsius la periferie în zona înalta a Dealurilor Maramureșului..

Precipitațiile medii variază între 700 – 800 mm/ an în nordul Văii Izei , 800 – 1000 mm/ an în cea mai mare parte a văii și 1000 – 1200 mm/ an la contactul cu munții .

Stratul de zăpadă în zonele mai înalte poate depăși 1 metru destul de frecvent . Numărul zilelor cu îngheț însumează în medie 135 zile în timp ce numărul mediu de zile cu ninsoare atinge 55 de zile /an .

Vânturile se formeaza sub influența circulației generale din nord-vest și nord precum și a rolului culoarului Iza în orientarea maselor de aer . Se remarcă prezența foehnului care bate dinspre Rodna și Gutâi în deosebi în sectorul Mara – Cosău . Nu întâlnim vânturi puternice decât în cazuri foarte rare .

3.5 . Hidrografia

3.5.1 . Caracteristici generale ale rețelei hidrografice în arelul Văii Izei

Râul Iza izvorăște din Munții Rodnei , de sub Vârful Bătâna la o altitudine de 1380 m dintr-un izbuc ( Izvorul Albastru ) și se varsă în Tisa la vest de Sighetu Marmației la altitudinea de 268m.

Suprafața bazinului hidrografic este de circa 1.303 km patrati , iar lungimea râului este de 83 km

Cei mai important afluenti , afluenții montani , sunt cei de stânga : Baicu , Slatina , Ieudul , Botiza , Slatioara , și cel mai important afluent al sau Mara .

Mara este un râu lung de 40 km și cu o suprafață a bazinului de 406 kmp , ce izvorăște din zona vulcanică . Mara are ca afluent Pârâul Brazilor , care și-a sapat printr-o eroziune regeresivă , pe o lungime de 700 m , o vale îngustă , printre stânci , înalte de câteva zeci de metri , ce formează Cheile Tătarului . Râul Mara se varsa în Iza după ce primește pârâul Cosău la Vadul Izei .

Afluenții de dreapta ai Izei sunt majoritatea pâraie mici : Valea Satului , Valea Muntelui , Valea Caselor și cel mai important pârâu Ronișoare ce are o lungime de 22 km .

Bazinul Izei se încadrează în tipul de regim hidrologic carpatic vestic , cantitatea de precipitații este cuprinsă între 950 mm și 1350 mm , iar debitul mediu de vărsare este de 16,3 m cubi / secunda .

Debitul maxim al Izei apare primăvara în urma ploilor și topirii zăpezilor când se scurge 42,6 % din volumul total anual . Iarna se scurge o cantitate mai mare de apă , 21,8% decât vara 20,5 % , iar toamna are cel mai scăzut procent , fiind de 15,1 % .

Datorită pantei foarte mici în Depresiunea Maramureșului ( media pantei fiind de 11,3 % ) râul Iza are o viteză mică de scurgere . Din această cauză , durata medie a podului de gheață este de 22 de zile la Săcel și crește până la 40 de zile în cursul inferior , iar în anii geroși poate avea o durată maximă de 100 zile .

Turbiditatea râului Iza atinge în localitatea Vadu Izei 497g/ m cub fiind cea mai ridicată din grupa râurilor nordice , iar scurgerea solidă specifică este de 2,07 t/ha/an . Conținutul în oxigen al râului Iza este de 10-14 mg/l .

Din punct de vedere chimic , apele Izei au un grad de mineralizare scazut în zona de izvor , care creste spre varsare , pH-ul are o scădere a valorii alcalinității de la 8,3 la intrarea in Depresiunea Maramureșului ( Săcel ) la 6,4 la Vadul Izei . Acest fapt se datoreaza prezentei calcarelor în bazinul superior , gresiilor silicioase din bazinul inferior și a formațiunilor acide din bazinele superioare ale afluentilor ce coboara din zona eruptive neogena . În aval de localitatea Dragomirești , gradul de mineralizare sporește și se reflectă mai ales în conținutul de cloruri , care crește de la 2,4 la 260 mg/l , datorită formațiunilor salinifere .

Pâraiele grefate pe saliniferul de la Săliștea de Sus , Dragomirești , Bogdan Vodă , Ieud , Botiza , Slătioara , Oncești , Ocna Șugatag și Coștiui au uneori ape puternic clorurate , unele izvoare fiind foarte sarate , astfel că sunt folosite de localnici ca saramură .

3.5.2 . Lacuri

Lacul Morărenilor

Lacul Morărenilor ( sau Tăul Brebului cum îi spun localnicii ) este situat in comuna Ocna Șugatag, satul Breb în partea superioarî a piemontului Gutâiului , la altitudinea de 855 metri și are suprafața de 20ha . Suprafața lacului este sub un 1ha, zona ocrotită având o suprafață de 20 ha.

S-a constituit ca arie protejată prin legea 5/2000 privind planul de aprobare a Teritoriului Național Secțiunea a-III-a fiind o rezervatie de categoria a-IV-a UICN. Scopul principal al declarării Lacul Morărenilor este cel de conservare al diversității biologice a acestui ecosistem acvatic.

Este un lac de baraj natural care s-a format printr-o alunecare de teren ( alunecarea unei coline) are o formă aproape circulară și un luciu de apă de 0,45ha , pH de 7,0 avand o adâncime maximă de 20m. Lacul se alimentează de la un pârâu cu debit constant și de la izvoarele suberanare iar surplusul se scurge în Pârâul Valea Mare, afluent al râului Mara.

Malul lacului este de fapt o mlaștină eutrofă ce prezintă un covor compact de mușchi ( Sphagnum sp. ). Pe marginea lacului s-a format un ariniș format din toate cele trei specii de arin .

Flora reprezentativă este : trifoiște de baltă ( Menyanthes trifoliata ) , curechi de munte ( Dryopteris cristata ) , fagul ( Fagus silvatica ) , alunul ( Corylus avellana ) , salcia aurie ( Salix aurita ) . Fauna rezervației este variată , reprezentată de vertebrate și nevertebrate , dintre care : tritonul ( Triturus montondoni ) , buhai de baltă cu burta galbenă ( Bombina veriegata ) , rața sălbatică mare ( Anas platyrhynchos ) , crocodel cu gât negru ( Podiceps nigricollis ) , broasca roșie de munte ( Rana temporaria ) .

O baladă tradițională spune că doi îndrăgostiți , neavând învoirea părinților , s-au dus în Tăul Morărenilor și s-au înecat , iar din trupurile lor au crescut ‘rug și rujiță ‘ . În zilele însorite și senine , Creasta Cocoșului se oglindește în tău și recompensează pe deplin eforturile turistului .

Din anul 2004 rezervația intră în circuitul turistic prin marcarea unui traseu turistic cu cruce roșie, ce pleacă din localitatea Ocna Șugatag și urmează linia Hoteni-Breb-Tăul Morărenilor-Tăul Chendroaiei-Creasta Cocoșului.

Lacul Albastru

Aria naturală protejată Lacul Albastru este situată în orașul Baia Sprie pe dealul Mineila altitudinea de 565 metri și are suprafața de 0,5ha. Este un monument al naturii de categoria a-III-a UICN și are ca scop principal conservarea habitatului acvatic unic în Romania.

Lacul Albastru este de origine antropică și este aflat într-o mică depresiune formată în urma surpării lucrărilor miniere de exploatare de filonul Domnișoara din anii 1919-1929. Lacul are o adâncime de 4m, formă eliptică. aproape circular cu raza de 40-45m. Apa provine de la un izvor pe o veche galerie , din precipitații si mici alte mici izvoare ce provin din precipitațiile infiltrate în lucrările miniere din versatul sudic al Dealului Minei.

Culoarea verde intens, ușor albăstruie, este determinată de conținul de sulfuri din vechile escavații miniere. Este prezent de asemenea acidul sulfuric liber (7,8mg/L), melanterit și calcarit.

Prin chimismul apelor sale, Lacul Albastru este unic în Romania.

Din punct de vedere administrative acesta se află în custodia Direcției Silvice Maramureș.

Complexul lacustru de la Ocna Șugatag

Aparține administrativ de comuna Ocna Șugatag și reprezintă cea mai important zonă umedă amenajată pentru practicarea turismului . Amenajarea acestor lacuri a început în anul 2007.

– Lacuri formate prin prăbușirea ocnelor de sare :

Lacul Găvrilă : este cel mai mare lac format în urma prăbușirilor galeriilor de mină din România. S-a format în luna septembrie 1966 prin surparea platoului de mină . Are o suprafață de 23.541 metri patrati , adâncimea medie de circa 11 metri , iar adâncimea maximă de 30 metri . Apa lacului la suprafață este dulce , ceea ce permite existența unei faune dulcicole .

Tăul fără fund : este amplasat lângă Băile Vechi , actualmente Hanul Zagoni . Este cel mai adânc lac de mină din Maramureș , adâncimea maximă de 32,9 m ( Pânzariu ,1969 ) . Are o suprafață de 1.035 metri pătrați , acualmente datorită prăbușirilor , suprafața tăului este de peste 0,6 ha și este străbătut de Valea Sărată . Tăul etse acoperit in proporție de 80 % cu papură .

Lacul Bătrân : este singurul lac sărat format în urma prăbușirii galeriilor de mină din zonă . Are o suprafață de 6.226 metri pătrați și adâncimea maximă de 15,7 metri ( Pânzariu , 1969 ) .

Lacul Vrăjitoarea : se află lângă Lacul Bătrân într-o adâncitura și are apă dulce .

Lacul Roșu : are apă dulce , ceea ce permite existența unei faune dulcicole ( crap și caras ) . Lacul este acoperit de papură ( Typha sp. ) și broscăriță ( Potamogeton natans ) .

Urniturile de Sus și Urniturile de Jos : sunt lacuri aflate în adâncitura unei doline , formată prin prăbușirea minei .

– Lacuri formate în doline prin dizolvarea sării :

Lacul Vorsing se află lângă Lacul Găvrilă și este format din două lacuri mai mici care comunică între ele , apa fiind sărată .

Lacul Mihai se află lângă Lacul Găvrilă , fiind o suprafață cu apă dulce , pe care se află papură .

Lacul Alb se află lângă Lacul Bătrân , este aproape colmatat și acoperit cu papură .

Lacul Pipiriga de Jos este un lac aproape colmatat , aici fiind și un izvor de apă sărată .

Lacul Pipiriga de Mijloc este colmatat .

Lacul Pipiriga de Sus este aproape colmatat .

Pe lângă aceste lacuri mai mari se află circa 10 lacuri mai mici , formate în doline de dizolvare situate în zona mlaștinii de pe Valea Sărată .

3.5.3 . Izvoare

3.6 . Solurile

Procesele pedogenetice sunt determinate de factori climatici , de natura stratului litologic și de forme de relief . În funcție de aceste influențe solurile pot fi împărțite în doua grupe : soluri zonale identic dezvoltate cu etajele de vegetație și soluri intrazonale-azonale .

Lipsa pădurilor , pășunatul intensiv și energia mare de relief sunt cauzele care alături de natura rocii au dus la dezvoltarea regosolurilor pe versanți . În schimb în lunca Izei și pe conul de depunere al Bâlesei , s-au dezvoltat soluri aluvionare , luto-nisipoase pe alocuri , însă prea puternic umezite având nivelul freatic la mică adâncime . Aceste soluri au un grad mare de fertilitate și sunt optime pentru culturi agricole în condițiile eliminării excesului de umiditate .

Până în aval de Strâmtura , versantul drept este puternic afectat de procese de versant . Regosolurile sunt parțial scoase din circuitul agricol , fiind acoperite în cea mai mare parte cu pășuni și fânețe slab productive .

Răspândirea cea mai mare o au solurile brune luvice și brune cu un grad ridicat de aciditate pe interfluvii și în zona piemontană

La Bogdan Vodă solul este sărac pentru agricultură , platformele și terasele fiind așezate pe pe roci de solidificare puternic alterate ( gresii , marne , aglomerate vulcanice ) și au dezvoltat podzolul secundar format din straturi de lut argilos , în timp ce regiunea este dominată de pajiști.

Tipul de sol dominant la Oncești este solul brun-argilic și podzolul . Pe versanții cu o pantă mai mare de 7 grade ( cu cât este mai mare panta și lipsește terasarea solului ) solurile suferă spălări intense .Aceste degradări se pot finaliza prin alunecări de teren .

În foarte multe locuri , datorită eroziunii , apare la suprafață pietriș sedimentar , dovadă a faptului că râul Iza a modelat solul pe o plajă foarte mare .

3.7 . Componentele învelișului biogeografic

Componentele învelișului biogeografic: flora și fauna reprezintă importante resurse turistice ce diversifică potențialul turistic natural și generează noi forme de turism. Atât fauna cât și flora prezintă interes turistic datorită valorilor: estetice, recreativ-cinegetice, dar și științifice.

Vegetația poate diversifica potențialul turistic natural, însă aceasta este puternic influențată de alți factori ai cadrului natural: geologia, morfometria, hidrografia dar și de condițiile morfologice și climatice ce influențează răspândirea speciilor vegetale. Fauna constituie un mediu atrăgător în special pentru locuitorii ariilor urbane deoarce aceasta stimulează drumețiile și excursiile. Componentele fitogenetice au un grad de atractivitate diferit acesta variind în funcție de: „dimensiunea și vârsta plantelor, ciclul de vegetație, varietatea compoziției floristice, forme de creștere mai puțin obișnuite” (Cândea, Simon,Bogan, 2012)

3.7.1 . Fauna

Principalele mamifere care se adăpostesc în aceste păduri sunt : ursul brun , lupul , cerbul carpatin , vulpea ( Vulpes vulpes ) , mistrețul ( Sus scrofa ) , iepurele de câmp ( Lepus europaeus ) , etc .

Fauna este bogată în mare parte din animale de talie mijlocie , având și animale de talie mare : lupul , ursul , cerbul . Animale de talie mică : nevăstuica , dihorul sau vidra , cârtița ( Talpa europaea ) , veverița ( Sciurus vulgaris )

Speciile de pești prezente în râul Iza și în zonele umede sunt : cleanul ( Leuciscus cephalus ) , boișteanul ( Phoxinus phoxinus ) , mreana ( Barbus barbus ) , scobarul ( Chondrostoma nasus ) , grindelul ( Orthrias barbatulus ) , avatul , dunărița , fusarul , etc . Dintre amfibieni menționăm speciile de triton cu creastă , țestoasa de apă dulce , triton carpatin , izvoraș cu burtă galbenă .

Avifauna este reprezentata de următoarele specii : cristelul de câmp , pescărelul albastru , cufundarul polar , șoimul de iarnă , eretele de câmp , chira de baltă , sfrânciocul roșiatic , cocoșul de munte , ciocănitoarea , etc .

3.7.2 . Flora

Flora s-a diferențiat ca urmare a influenței factorilor precum altitudinea , luminozitatea , umiditatea și natura substratului .

Pe Valea Izei întalnim o diversitate mare a tipurilor de vegetație specifice pădurilor de foioase , pădurilor de amestec , molidișurilor , pajiștilor de joasă altitudine , zonelor umede , turbăriilor , mlaștinilor turboase de tranziție

În comuna Vadul Izei se află falnice păduri de stejar după cum însuși denumirea satului aparținător ne spune Valea Stejarului . Pe versanții umbriți ai dealurilor se dezvoltă păduri de gorun și fag în amestec cu alte specii cum ar fi carpenul , paltinul , ulmul , cireșul sălbatic .

Paduri de foioase : stejar , tei , carpen ( Carpinus betulus ) , arțar , frasin , fag ( Fagus sylvatica ) , plop , alun ( Corylus avellana ) , gorun ( Quercues petraea ) Conifere : molid ( Picea abies ) , brad și pin ( Pinus sylvestris ) , mesteacăn ( Betula pendula ) , anin negru ( Alnus glutinosa ) , larice ( Larix decidua )

Caracteristice stâncăriilor calcaroase sunt specii de ruginiță , frigure , strașnic , ferigă de stâncă , cujucărea de munte .

În zăvoaiele râului Mara și Iza întâlnim arin negru , salcia albă , răchița roșie , plopul , etc . În zona belților se află stuf ( Phragmites communis ) și papură ( Typha latifolia ) .

Covorul ierbos este format din diferite specii de graminee și o mulțime de plante cu flori frumos colorate cum sunt : garofița , margarita , sunătoarea ( Hypericum perforatum ) , trifoiul sălbatic , păpădia ( Taraxacum officinale ) .

În cadrul sitului Valea Izei și Dealul Solovan se păstrează cea mai întinsă și reprezentativă suprafață de păduri virgine din nordul Carpaților . Păduri de molid și păduri de amestec molid – brad – fag , cu vârste de peste 150 – 200 de ani . Situl include habitate naturale de interes comunitar , habitatul prioritar fiind reprezentat de turbăriile active . Aceste habitate sunt obiective de conservare .

Dintre structurile cele mai importante care compun peisajul , etajul arborilor deține un rol esenșial sub aspectul fizionomiei și sub aspectul funcționalității . Pădurile generează privitorului efectul de margine și efectul de insulă care se bazează pe ” legea contrastelor ” conform căreia schimbarea bruscă a peisajului sporește interesul turiștilor . Amplasate în apropierea unor centre urbane sau a unor stațiuni turistice , o anumită categorie de păduri are o funcție preponderent turistică . Exemple : Pădurea Crăiască , Pădurea de larice de la Coștiui sau Pădurea de pe dealul Solovan , Pădurea Ronișoara ( Mirela Krizsan )

3.7.3 . Rezervații forestiere

Pădurea Crăiască este localizată în comuna Ocna Șugatag pe Piemontul Gutâiului , în bazinul Marei , are o suprafață de 44 hectare și reprezintă o arie naturală protejată cu o valoare reprezentativă a patrimoniului național din Depresiunea Maramureșului .

Scopul rezervației naturale forestiere pădurea Crăiasca ( categoria a IV-a UICN )este cel de conservare a diversității biologice și se află în custodia Direcției Silvice Maramureș. Se urmărește excluderea și prevenirea activităților de exploatare sau utilizarea resurselor naturale care contravin obiectivului de conservare .

Pădurea se dezvoltă pe versantul vestic al unui deal terasat , substratul este reprezentat de roci sedimentare badeniene – marne , gresii , tufuri . Vegetația caracteristică este reprezentată de arboretele de gorun ( Quercus petraea ) și larice ( Larix decidua ) . Vârsta arboretului e apreciată la 150 – 200 de ani , aici se remarcă un exemplar cu diametrul trunchiului mai mare de 2 metri , care depășește vârsta de 300 de ani . În partea de nord pădurea se amestecă cu carpen și este mai tânără fiind în regenerare . Pădurea are valoare științifică ( se desfășoară studii cu caracter teoretic și aplicativ în scopul studierii biocenozelor ) , peisagistică și recreativă , mai ales pentru turiștii aflați la tratament și odihnă în stațiune .

Pădurea cu Larice de la Coștiui este localizată în comuna Rona de Sus , sat Coștiui la altitudinea de 575 metri , cu o suprafață de 0,7 hectare . Este o rezervație forestieră naturală , categoria a IV-a UICN , se află în custodia Direcției Silvice Maramureș și are ca scop conservarea habitatelor naturale , a florei și a faunei sălbatice și a diversității biologice . Aici vegeteaza exemplare importante și grandioase de larice ( Larix decidua ) , cu vârsta cuprinsă între 125-150 de ani , cu diametrul de 80-90 centimetri și o înalțime de circa 35 de metri .

Se estimează că suprafața rezervației urmează să se extindă și să cuprindă și lacurile sărate din stațiunea balneară de la Coștiui , completând valoarea științifică cu peisagistică , balneară și turistică .

Pădurea Ronișoara este o rezervație de gorunet (Quercus petraea ) localizată în comuna Rona de Sus pe dealul Hera și are o suprafață de 62 de hectare . S-a constituit ca arie protejată prin Legea 5/ 2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național secțiunea III a zone protejate și este o rezervație naturală categoria a IV-a UICN . Pădurea are ca scop conservarea habitatelor naturale , a florei și faunei sălbatice a diversității biologice și se află în custodia Direcției Silvice Maramureș . Prezintă o valoare biologică deosebita prin prezența unei specii de gorun cu trunchiul viguros și înalt , ce se aseamănă cu cel al coniferelor . Aici fauna este reprezentată prin cerb ( Cervus elephus ) ,căprior ( Capreolus capreolus ) și mistreț ( Sus scrofa ).

CAPITOLUL IV . POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

Potențialul antropic este format din resurse materiale ce pot fi mobile sau imobile și resurse imateriale sau spiriturale, împreună reprezentând o „însumare de elemente cu funcție recreativă create de om” (Cocean, 2002). Importanța resurselor este dată de caracteristicile lor legate de vechime, unicitate, inedit, dimensiune sau funcția pe care o îndeplinesc.

Potențialul turistic antropic este reprezentat de bunurile culturale ce au valoare deosebită din punct de vedere istoric, științific, documentar, etnografic și artistic acestea putând sta la baza dezvoltării diferitelor forme de turism, precum turismul cultural, turismul itinerant sau turismul religios.

Potențialul turistic pe Valea Izei este foarte bine reprezentat de resursele antropice , fiind format din obiective turistice de natură istorică, obiective turistice cu însemnătate arhitectonică și artistică (biserici și mănăstiri, porți maramureșene , edificii civile, monumente, statui și busturi, muzee, expoziții și case memoriale), obiective turistice cu caracter etno – folcloric (muzee cu profil de artă și arhitectură populară, ateliere meșteșugărești, sărbători populare și târguri), obiective cu caracter economic și activități culturale și artistice

4.1 . Obiective turistice de natură istorică

În localitatea Oncești se află așezarea „Pe Corni/Pe Mocira“, datată din Epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus, precum și așezarea, „Bolteni“, din perioada Hallstatt, Cultura Gava. În vecinătate se află și ruinele unei cetăți medievale, „Fortificația Cetățeaua“.

Bogdan Vodă a fost reședință a voievozilor români din Maramureș. In această vreme a fost ridicată o cetate pe malul înalt al Izei, și o biserică din piatră ale căror ruine se mai pot vedea și acum.De aici a plecat în 1359, împreună cu oștenii săi cei mai de seamă, voievodul Bogdan către Moldova. Ruinele resedinței feudale din sec. XIII-XIV de pe Dealul Cetății, pe malul din partea de miazăzi a Izei și urmele unei biserici de piatră – mănăstire domnească, cea mai veche biserică de zid din Maramureș, în lunca Izei langă biserica din lemn care a fost folosită de credincioșii comunei în vremea cînd biserica cea nouă era în construcție.

Dintre monumentele arheologice din localitatea Bogdan Vodă menționăm așezarea „La Podeț“ care datează din Epoca bronzului, precum și așezarea fortificată „Grădina lui Cârlig“ (sec.XIII-XIV, aflată în vecinătatea localității Bogdan Vodă).

La Vadu Izei s-a descoperit un depozit de 12 brățări din epoca bronzului, lucrate artistic cu un desen geometric, asta demonstrând că localitatea este mult mai veche. La Strâmtura, este o așezare foarte veche și a constitut un important centru înainte de timpul stăpânirii romane. Dovadă o constituie obiectele de bronz descoperite la 14 mai 1885, obiecte care, după părerea specialiștilor datează din secolul XI î.e.n.

Cetatea de pe Solovan, de la începutul epocii fierului, una din cele mai mari așezări fortificate din România, a fost supusă atacurilor în contextul exploatării metalelor din munții Maramureșului. Numeroase urme ale dacilor liberi din zonă (Oncești ,Călinești) și descoperirile arheologice din feudalismul timpuriu certifică arheologic perimetrul orașului ca vatră de existență a strămoșilor noștri daco romani și apoi români. Cea mai veche construcție rămasă pănă azi, este biserica reformată (sec. XIV), care este și cea mai înaltă clădire din oraș (aprox.60m). Clădirea Comitatului Maramureș (Palatul Prefecturii) este de la sfîrșitul sec. XVII (1691-1697).

4.2 . Obiective turistice cu însemnătate arhitectonică și artistică

Înglobează elemente ale creației umane rezultate de-a lungul secolelor , ele relevând atat curente artistice naționale cât și influența unora de rang internațional care au fost adaptate .

Potențialul cultural al așezărilor umane de pe Valea Izei este diversificat, fiind alcătuit dintr-o serie de obiective turistice cu însemnătate arhitectonică și artistică precum: edificii civile , biserici ( dintre cele opt biserici de lemn UNESCO , cinci se află pe Valea Izei ) , muzee , expoziții , case memoriale dar și monumente și statui. Cele mai numeroase și diverse edificii civile se găsesc în municipiul Sighetu Marmației , în restul localităților dominând bisericuțele de lemn și porțile maramureșene .

4.2.1 . Edificii civile

În Sighetu Marmației Centrul istoric al orașului (sec. XVII),

Liceul pedagogic (1802) și Sinagoga (1902) reprezintă monumente de arhitectură, alături de sediul Lojei francmasonice (1890) și Casa Mihaly de Apșa.

Clădirea Comitatului Maramureș (Palatul Prefecturii) este de la sfîrșitul sec. XVII (1691-1697).

4.2.2 . Lăcașuri de cult

Bisericile sunt răspândite pe întreg teritoriul Văii Izei , fiecare comună având lăcașuri de cult ce se remarcă prin tradiționalism , frumusețe, vârstă sau istorie .Cinci dintre cele opt biserici de lemn UNESCO , se află pe teritoriul Văii Izei , acestea fiind : Biserica de lemn din Budești , Josani ; Biserica de lemn cu hramul ”Cuvioasa Paraschiva” din Desești ; Biserica de lemn din Botiza ; Biserica de lemn din Poienile Izei ; Biserica de lemn din Ieud Deal .

Biserica de lemn monument UNESCO din Desești

Se află la doar 30 de kilometri de Baia Sprie, iar drumul până acolo oferă panorame superbe, trecând și prin Pasul Gutâi. Anul ridicării bisericii „Cuvioasa Paraschiva” este o enigmă și în ziua de azi, cercetătorii neputând ajunge la o concluzie clară. Cei mai mulți sunt de părere că a fost ctitorită în anul 1770. Aceasta își păstrează aspectul original, cu excepția „ferestrelor” dintre naos și pronaos care au fost amenajate ulterior. Datorită întregului armonios și a picturilor bine păstrate a fost declarată monument UNESCO în decembrie 1999.

Din câte am înteles biserica este în uz și în zilele noastre, aici ținându-se slujbe în fiecare duminică și de sărbători.

Întreaga pictură a bisericii din Desești încântă ochii, însă cea mai impresionantă scenă este Râul de Foc, reprezentată pe peretele sudic. Aceasta prezintă râul iadului, de un roșu arzător, care duce sufletele condamnate în burta monstrului Leviatan. Pictura murală, realizată de zugravul Radu Munteanu, reprezintă faza de rusticizare a picturii postbizantine din Maramureș. În scena Judecății de Apoi din pronaos sunt zugrăviți tătari, turci, nemți aluzie la realitățile istorice ale timpului și zonei.

Biserica de lemn UNESCO din Bârsana

Biserica din Bârsana are hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică și este inclusă în patrimoniul universal datorită picturii interioare, de o valoare inestimabilă. Legenda începe în jurul anului 1711, când Ioan Ștefanca (un preot văduv care s-a retras pe Valea Slătioarei, împreună cu fiul său, Gavril) a construit o biserică de lemn. Mai târziu, Gavril a devenit episcop și a mutat biserica pe platoul actualei mănăstiri din Bârsana, transformând-o în schit. Însă în jurul anului 1780, călugării au părăsit schitul, îndreptându-se către o mănăstire din Neamț, iar biserica a fost închisă. Pentru a nu fi lăsată în paragină, sătenii au mutat-o pe Dealul Jbarului, în cimitirul unde erau înmormântați ciumații.

O altă dată de referință este estimată la 1805-1808. Atunci, Toader Hodor, din Vișeu de Mijloc și Ioan Plohod, din Dragomirești (doi țărani, pictori de biserici) au pictat interiorul bisericii. Rezultatul: cel mai coerent ansamblu decorativ din Maramureș, reprezentat de singura pictură naivă cu elemente baroc.

Biserica de lemn din IEUD – Monument UNESCO – Maramures

Biserica veche din deal de la Ieud a fost construita de familia nobila locala Balea la începutul secolului al XVII-lea. Biserica datatå din a doua decada a secolului al XVII-lea[1], fiind cu un secol mai veche decât "Biserica de lemn din Ieud Ses", a doua biserica de lemn din sat si una dintre cele mai vechi pastrate în Maramures.

În austeritatea ei exterioara, încalzita în interior de cioplitura consolelor si de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din Ieud Deal reprezinta un vârf al artei si tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramures. Valoarea ei este dublata de un ansamblu pictural de cea mai buna calitate, cea mai reprezentativa opera a cunoscutului zugrav itinerant local Alexandru Ponehalschi. Biserica a fost inclusa în 1999 de UNESCO pe lista monumentelor cu valoare de patrimoniu cultural mondial, împreuna cu alte sapte biserici de lemn din Maramures.

Biserica cea batrâna din deal în Ieud a intrat în centrul atentiei înca de la începuturile cercetarii românesti în Maramures, în urma cu un secol. Ioan Mihalyi de Apsa a remarcat-o în 1900 printre cele mai frumoase din Maramures. În 1909, Ioan Bîrlea a adunat inscriptiile din biserica în valoroasa sa colectie de însemnari din bisericile maramuresene. Doi ani mai târziu, Tit Bud a datat biserica din 1364, considerând-o cea mai veche biserica din Maramures. Binecunoscutul etnograf Tache Papahagi a remarcat biserica din Ieud Deal în cercetarea sa în Maramures, în primii ani dupa primul razboi mondial, pentru picturile murale bine conservate, pe care le-a ilustrat în unul din putinele clisee aparute în cartea sa.

4.3.3 . Muzee , expoziții și case memoriale

Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei anticomuniste

Inchisoarea din Sighet a fost construita in 1897, ca inchisoare de drept comun. Dupa 1945 prin Sighet se facea repatrierea fostilor prizonieri si fostilor deportati din U.R.S.S. In august 1948 a devenit loc de detentie pentru un grup de studenti, elevi si tarani maramureseni, dintre care o parte traiesc si azi la Sighet. In zilele de 5-6 mai 1950 au fost adusi la penitenciarul Sighet peste o suta de demnitari din intreaga tara (fosti ministri, academicieni, economisti, militari, istorici, ziaristi, politicieni), unii dintre ei condamnati la pedepse grele, altii nici macar judecati. Majoritatea aveau peste 60 de ani.

+Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei este cel mai important obiectiv turistic al orasului (aflat in apropierea Primariei municipiului). Fosta inchisoare, transformata intr-un memorial al durerii, ajunge in anul 1995 sub egida Consiliului Europei. Primele sali ale muzeului au fost inaugurate in 1997, an in care Memorialul a fost declarat “ansamblu de interes national”, totodata fiind recunoscut ca cel mai important proiect dedicat de societatea civila reconstituirii si analizei trecutului comunist, unic in tarile est-europene.

Casa Memoriala Ellie Wiesel

Casa Muzeu Elie Wiesel este situata in Sighetu Marmatiei, str. Tudor Vladimirescu nr. 1, in zona centrului istoric, cuprinzand o impresionanta colectie de fotografii, obiecte de cult, mobilier si alte exponate ale comunitatii evreiesti din Maramures.

Ellie Wiesel s-a nascut in anul 1928 la Sighetul Marmatiei, primii 15 ani petrecandu-i in Romania. In anul 1944 Ellie Wiesel impreuna cu intreaga familie si ceilalti evrei din Sighet si Maramures, in numar de peste 38. 000, au fost deportati de catre horthysti si nazisti in lagarele mortii. Tanarul adolescent va fi marcat toata viata de crimele si ororile de neinchipuit petrecute in lagarele de la Auschwitz, Birkenau si Buchewald.

Cunoscutul romancier, dramaturg, eseist si memorialist Ellie Wiesel a pledat atat in trecut, cat si in prezent pentru pace. Prima sa carte de memorii, La Nuit, apare in 1958, si cuprinde experientele sale in lagarele de concentrare germane. Din acel an, sub semnatura sa au aparut aproape 40 de carti, toate inspirate din suferintele evreilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Din lucrarile sale transpare interesul profund fata de situatia evreilor si a altor grupuri, care au suferit persecutii si umilinte din cauza religiei, rasei si a originii nationale.

4.3.4 . Monumente , busturi și statui

Grupul statuar Bogdan Voievod, opera sculptorului maramureșan Ioan Marchiș. Monumentul a fost inaugurat la 29 iunie 2008 de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. In centrul comunei troneaza impunatoare statuia vestitului voievod Bogdan-Voda, calare pe un falnic armasar, de fapt un adevarat grup statuar, voievodul fiind incadrat de bravi osteni.

Monumentul Holocastului a fost construit în memoria a 38.000 de evrei din Maramureș uciși de către tabere de concentrare naziste

Monumentul Săpunului este un memorial pentru cei uciși la Auschwitz și se află în Cimintirul Evreiesc .

4.3 . Resurse turistice cu caracter etno-folcloric

Pun în evidență obiceiuri străbune , obiective ale creației populare , festivaluri artistice populare . Aici se încadrează muzeele cu profil de artă și arhitectură populară , arhitectura tradițională (construcțiile de lemn : case , porți , biserici ) , ceramica populară , sărbătorile populare , târgurile , etc .

4.3.1 . Muzee cu caracter etno-folcloric

Muzeul Maramuresului din Sighetul Marmatiei

Muzeul dispune de 202 colectii, cuprinzand 24740 de obiecte reprezentative pentru intreaga depresiune a Maramuresului

Sectii:

– arta populara – etnografie cu expozitie pavilionara permanenta

– arhitectura populara cu expunere in aer liber

– stiintele naturii si istorie

Un alt obiectiv important situat in partea sud-estica a orasului Sighetu Marmației este “Muzeul Satului Maramuresean” (muzeu in aer liber). Muzeul este constituit ca o rezervatie de monumente de arhitectura taraneasca, urmarindu-se recrearea unui sat cu specific zonal, cu case si gospodarii grupate pe principalele subzone ale Maramuresului Istoric.

Tot în Sighetu Marmației , amintim “Muzeul Etnografic al Maramuresului“, situat in centrul orasului, in cladirea care azi gazduieste “Cinematograful Mara”. In expozitiilor se pot vedea obiecte folosite de-a lungul timpului in ocupatiile de baza din zona etnografica Maramures. De asemenea sunt expuse icoane pe sticla si lemn, piese din portul popular, masti si costumatii purtate cu ocazia datinilor din preajma sarbatorilor de iarna etc.

Muzeul satului Ieud . Amenajat într-o fostă gospodărie țărănească, la baza dealului pe care se află cea mai veche biserică de lemn din Maramureș, muzeul cuprinde o colecție de obiecte de port popular și unelte specifice acestei zone.

4.3.2 . Arhitectura tradițională

În Maramures a inflorit, mai mult decat in alte regiuni ale țării noastre, arta prelucrarii lemnului. Ca vizitator nu ai cum sa nu te minunezi de frumusetea vechilor case, porti si biserici intalnite aici. Maramureșenii i-au dat lemnului cele mai felurite forme, de la blidul din care mâncau, pană la acoperamantul de deasupra capului și bisericile în care se inchinau.

Unul dintre simbolurile cele mai de pret ale Maramureșului este Poarta Maramureșeana. Construita in general pe trei stalpi și un "fruntar” (pragul de sus al portii) din lemn de stejar, avand "haizasul” (acoperisul) sindreluit, portile din aceasta zona au fost comparate adesea cu adevarate "arcuri de triumf”.

Porțile de lemn ale gospodariilor tradiționale din Maramures sunt situate îndeosebi în satele de pe vaile Mara, Cosau și Iza, dar si in unele localitati din Țara Lapusului.

În inscriptiile scrise in limba romana cu litere chirilice sau in limba latina apar nume de mesteri, de proprietari, de demnitari locali, cu diferite ranguri sociale, preoti si juzi, maramuresenii simtind nevoia sa-si inobileze casele cu asemenea consemnari pentru a atesta vechimea constructiilor si a le conferi valori in plus.

Construcția, incizarea motivelor si actul de trecere pe sub pragul portii suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credinte profunde (cu conotații mai degrabă mitice).

Motivele sculptate aveau substraturi magice (unele), insa decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate de mesterii populari ne permit incursiuni intr-un univers mitologic, antecrestin.

Stâlpii de porți sunt expresia marilor mituri din cultura noastra populara. Motivele sculptate in lemn au, fiecare, semnificatia lor bogata:

Funia rasucita reprezinta infinitul, necuprinsul, dar si legatura dintre cer si pamant.

Soarele, simbolul Dumnezeirii este "datator de viata”. El vede tot, stie tot si mai presus de toate, stie adevarul. Maramuresul si-a increstat Soarele in poarta, ca semn al vietii, ca in fiecare zi sa treaca, sa intre ori sa iasa pe sub el. Discul solar, cultul soarelui nu lipseste de pe nici o poarta, nici de pe leagan, ori de pe lada de zestre si alte obiecte de trebuinta.

Arborele vieții simbolizeaza viata veșnica, tineretea fara batranete. Figurile antropomorfe sculptate in stalpii portilor aveau rolul de a proteja casa, gospodaria de fortele Raului.

În prezent, in Maramures, mai pot fi vazute porți vechi de lemn, in special in satele de pe Valea Cosaului, precum si in Muzeul Satului din Sighetu Marmației. Cât despre porțile noi, acesetea au elemente decorative mult îmbogatite, de inspirație recenta, dar și-au pierdut din semnificatiile initiale, păstrand doar componenta esteticului.

Casa de lemn a lui Deac Vasile "Moșu" de la Bogdan Vodă este monument etnografic, atât exteriorul cât și interiorul păstrând toate caracteristicile arhaice ale spațiului de locuire tradițional.

4.3.3 . Sărbători populare și târguri

Relațiile interumane, în general, dar mai ales cele dintre membrii comunităților diferite, au dus la bun sfârșit o practică arhaică ce ține de comerț, foarte atractivă chiar și în zilele noastre: bâlciul. La drept vorbind, bâlciul este o piață în care oameni din sate foarte bine definite vin să cumpere sau să vândă diferite bunuri. Când se face o înțelegere, se bea adălmașul, un pahar de horincă, simbol al înțelegerii reciproce. Obiceiurile gastronomice ale moroșenilor sunt scoase la iveală la bâlci. Piețele de alimente sunt practic invadate de produse din lapte, mai ales lapte de oi și brânză de vacă, între luna mai și sfârșitul lunii septembrie, uneori chiar mai târziu. Brânza moale de casă (cu zer) sau urda și brânza proaspătă din oaie sau cașul – toate acestea sunt mâncate în timpul sezonului călduros

În aprilie Câte flori pe Iza-n sus – Dragomirești , Săliștea de sus : Festival popular, în prima duminică de după Paște, cu dansuri, cântece și costume populare.

Mai

Tânjaua de pe Mara – Hoteni. Festival de obiceiuri agrare, din satele Hoteni, Sat Șugatag și Hărnicești. Întreaga comunitate, purtând costume populare, se adună pentru a-l sărbători pe cel mai harnic bărbat, cel care și-a desțelenit prima dată ogorul. El este așezat pe o tileguță, acoperită cu covoare din lână colorate și trasă de mai mulți tineri. Perechi de tineri cară cele 12 tânje (de obicei, acesta e numărul), decorate cu rămurele, flori, prosoape albe și panglici colorate.

Obicei de primăvară – Ruptul Sterpelor, numit și Sâmbra oilor: Veche tradiție, prezentă în toate satele din Maramureș. La începutul lui mai, oile sunt grupate în turme și trimise la stână în munți, pentru toată vara. Oile fertile sunt separate de cele sterpe ; laptele este cântărit pentru a se stabili cantitatea produselor zilnice care trebuie dată proprietarilor. De aceea această tradiție se mai numește Mulsul măsurii sau Măsurișul laptelui.

Iunie

Nu vă uitați că-s micuț – Budești: Concurs folcloric pentru ansamblurile pentru copii care concură în dansuri și cântece.

Festivalul Gulașului – Ocna Șugatag: Sărbătoare a comunității ungare și a mâncării lor tradiționale: gulașul, precum și concurs de gătit.

Festivalul International de Nunti de la Vadu Izei din iulie este unul dintre cele mai populare festivaluri din timpul verii : La începutul lui iunie în cadrul festivalului se prezintă costumele populare tradiționale de nuntă, costume populare, dansuri și cântece.

Tot în iulie are loc tabăra de sculptură, pictură și ceramică din Sighetu Marmației unde artiști talentați în arta tradițională își expun obiectele făcute manual.

August

Pântru mândra din Botiza – Botiza: Muzică tradițională, parade costumelor populare, concursuri, foc de artificii.

Zilele Culturii “Roza Rozalina” – Rozavlea: Festival folcloric dedicat păstrării tradițiilor și obiceiurilor.

Jocul Satului – Sat Șugatag, Breb, Hoteni: La sfârșitul lui august – începutul lui septembrie, trei duminici la rand, una pentru fiecare sat.

Septembrie Zilele orașului Sighet – Sighetu Marmației: Muzică, târguri, concerte, dans, etc.

Octombrie

– Europa km 0 – Festivalul Internațional de Poezie – Sighetu Marmației: Recital de poezie, lansări de carte, evenimente folclorice.

– Serile de poezie “Nichita Stănescu” – Desești: Eveniment închinat poetului român Nichita Stănescu.

Decembrie Hanukkah Festival – Sighetu Marmației: Festival evreiesc de 8 zile, ținut la sfârșitul lunii decembrie de comunitatea evreiască din Sighet.

– Festivalul datinilor de iarnă “Marmația” – Sighetu Marmației: Un festival vechi de 40 de ani care sărbătorește tradițiile de iarnă din Maramureș.

4.3.4 . Ceramica populară

Ceramica de Săcel

Ceramica de Săcel este unul din cele mai marcante, și în același timp mai arhaice tipuri de ceramică tradițională din spațiul românesc.

Centrul de ceramică Săcel este singurul din țară în care vasele roșii nesmălțuite sunt decorate prin două tehnici :lustruire cu piatra și pictare având corespondență numai în ceramica neagră din nordul Moldovei. Aici s-a produs dintotdeauna doar ceramică roșie nesmălțuită, lustruită, nu și ceramică neagră lustruită.

Ceramica de Săcel este arsă din lutul roșu, de foarte bună calitate, scos de la o mare adâncime, din puțuri de 10-15 m adâncime.

Forma vaselor, elementele decorative și tehnicile de lucru sînt similare ceramicii dacice. Însă cuptorul în care ceramica se arde, datând din anii 1700 are o formă semisferoidală-ovaidală cu vatra neorganizată , simplă , fiind de tip roman( ultimul din Maramureșul istoric ) .

Ceramica de Săcel s-a produs într-o multitudine de forme: ulcioare, oale pentru lapte, ulcele pentru moși, strecurători, tigăițe cu trei picioare, oale la găluște, blide, fideauă. Acestea dupa ce erau lustruite , efectul decorativ era dat de vărgile în zig-zag ( zimții ) și liniile vălurite ( unda apei ) de culoare brună , vopseaua folosită fiind obținută dintr-un pământ colorat natural, pe care meșterul îl pisează cu o lespede de piatră și îl înmoaie în apă.

Se usucă treptat, se lustruiește cu o tehnica originală, după care se arde într-un cuptor timp de 24 ore, folosind lemne de molid uscate timp de 2-3 ani.

Acest tip de ceramică se făcea pînă pe la jumatatea secolului XX în mai multe centre de pe Valea Izei, iar Săcelul avea nu mai puțin de 9 olari. Acum mai este o singură familie care continuă această tradiție.

În anii 1970 pătrunderea produselor industriale părea să dea o lovitură finală și acestui ultim punct de rezistență. Producerea oalelor de lut fiind anevoioasă și costisitoare a fost abandonată, dar dupa câțiva ani reluată la insistențele specialiștilor etnografi, dar și stimulată de interesul în creștere al vizitatorilor pentru obiectele tradiționale.

Lutul roșu de foate bună calitate, care să asigure închiderea porilor fără smălțuire este tot mai greu de găsit și la adâncime tot mai mare. Acest lucru micșorează și mai mult producerea acestui tip de ceramică, și așa limitată de posibilitațile unui singur olar de a trece prin toate etapele.

Maramureșenii încă folosesc ceste vase deoarece iși păstrează calitățile care le-au făcut cunoscute : robustețea și rezistența la căldură , ele putând fi puse direct pe plita sobei sau chiar pe jar . De asemenea multe din vasele de Săcel atrag atenția turiștilor și colecționarilor .

4.4 . Obiective cu caracter economic

Instalații tehnice tradiționale între Mara și Cosău

Vâltorile reprezintă primele instalații care exploatează energia râurilor . Au o formă conică , fiind construite din scânduri înguste din lemn legate între ele cu nuiele sau sârmă . Moara este instalația pentru măcinat cereale , în special porumbul . Ea este prevăzută cu pietre mari de moara . Horincile sunt instalații de producere a alcoolului din fructe , acționate de apă . Ele sunt mai ales loc de întâlnire și comunicare și veselie . Gaterele folosesc energia hidraulică pentru tăierea lemnului . Botozele sunt folosite la treieratul ovăzului , orzului și a grâului . Piuele sunt instalații folosite la prelucrarea pănurei și a altor țesături din lână.

Moara lui Mecleș din Săcel

Moara lui Mecleș datează din 1890 și este compusă din două mori, o vâltoare și mașina de prelucrat lâna toate puse în mișcare doar cu puterea apei râului Iza cunoscut sub denumirea de Izorul Albastru al Izei.

Mașina de prelucrat lâna de origine germană, numită și popular “fosalai”, este în funcțiune din 1905. Lâna este scălmănată și prelucrată în două faze. Prima dată se introduce lâna pe o bandă printr-un scălmănător numit popular “leagăn” cu peste 1000 de dinți de oțel care rup lâna și o scalmănă. În cea de-a doua fază se introduce lâna pe a doua bandă unde este selectată prin mai mai multe turbine la turații foarte mari și se descarcă pe o dobă, urmând să fie preluată manual.

Ateliere tradiționale sunt și în localitatea Ieud , aproape în capatul satului, înainte de noua biserică de lemn, pe o străduță îngustă peste apă se află o gospodărie unde poate fi vizitat un complex mecanic încă funcțional cu moară, pivă și vâltoare.

4.5 . Alte obiective artistice

Cimitirul vesel de la Sapanta

Odata ajuns in Sapanta calatorului i se ofera una din cele mai frumoase lectii de viata, asa cum o inteleg oamenii acestor locuri. Stramosii lor socoteau moartea ca pe un inceput si nu ca pe un sfarsit. Aceasta credinta s-a perpetuat pana in zilele noastre, cimitirul vesel vine sa intareasca si sa ilustreza acest lucru. Cand cei ramasi in viata intapina moartea mai degraba cu bucurie decat cu intristare, vom intelege de ce crucile cimitirului reprezinta flash-uri din viata defunctului inchizand in cateva versuri satirice o viata de om.

A face haz de necaz – iata filozofia de viata a maramureseanului.

CAPITOLUL V : INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

Infratructura turistică reprezintă totalitatea bunurilor și mijloacelor create de om ce au scopul de a valorifica resursele turistice naturale și antropice. Infrastructura turistică are ca principal rol satisfacerea cererii turistice prin intermediul dotărilor, dar și a serviciilor specifice, astfel îndeplinindu-se funcția economică a turismului. Conform Monitorului Oficial, Hotărârea Generală Nr. 709/ 2009, structurile de primire turistică reprezintă „orice construcție sau amenajare destinată prin proiectare și execuție, cazării sau servirii mesei pentru turiști, împreună cu serviciile specifice aferente.”

Circulația turistică este influențată în mod direct de baza tehnico- materială a turismului, infrastructura turistică ocupând un loc important în cadrul patrimoniului turistic al unei regiuni. (Snak, 2005)

În localitățile de pe Valea Izei , infrastructura turistică este alcătuită din baza tehnico – materială, compusă din structuri de cazare, structuri de alimentație, structuri de tratament și structuri de agrement dar și din căile și mijloacele de transport turistic .

5.1. Baza tehnico – materială a turismului

Localitățile de pe Valea Izei dispun de o bază tehnico – materială diversificată, dotări de cazare, alimentație si agrement găsindu-se în majoritatea localităților , în special în Sighetu Marmației , Vadu Izei , Botiza . In Sighetu Marmației , Ocna Sugatag , Botiza , Vadu Izei s-au dezvoltat in special bazele de cazare, structurile de alimentație fiind incluse in cadrul acestora. Ocna Sugatag se remarcă prin structurile turistice de tratament, aici fiind valorificate calitățile terapeutice ale lacurilor sărate

5.1.1. Structurile turistice de cazare

Componentele cele mai importante ale bazei tehnico – materiale sunt structurile turistice de cazare ce influențează în mod direct fluxuri de turiști, favorizând sau restricționând desfășurarea activității turistice într-un areal. Baza de cazare este reprezentată de totalitatea construcțiilor ce au rolul de a asigura turiștilor înnoptarea și confortul pentru o anumită perioadă de timp, în baza unor tarife. Structurile de primire turistică cu funcție de cazare includ: hoteluri, hoteluri – apartament, moteluri, hoteluri pentru tineret, hosteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacantă, campinguri, apartamente de închiriat, nave fluviale și maritime, pensiuni turistice și agroturistice. (Monitorului Oficial, Hotărârea generală Nr. 709/ 2009).

Capacitatea de cazare turistică în funcțiune reprezintă numărul de locuri de cazare de care dispun structurile de cazare, în funcție de numărul de zile cât acestea sunt deschise într-o anumită perioadă de timp. Acest indicator se calculează înmulțind numărul de locuri cu numărul de zile cât sunt deschise și se exprimă în locuri – zile. (Institutul Național de Statistică)

Structurile de cazare se diferențiază în funcție de cererea turistică, în localitățile de pe Valea Izei predominând pensiunile turistice și motelurile datorită fluxului moderat de turiști.

Schimbările petrecute în structura bazei de cazare reflectă transformările prin care a trecut turismul de pe Valea Izei în ultimii ani . În anii 1990 locurile de cazare erau dispersate în zonă , cele mai multe locuri de cazare fiind înregistrate la Ocna Șugatag ( 307 ) și Sighetu Marmației ( 181 ) , după anii 1990 urmând o perioadă în care baza de cazare s-a degradat foarte mult în orașe , o parte din hoteluri aflându-se în renovări câțiva ani reducându-și numărul de locuri sau inchizându-se temporar ( exemplu : Hotelul Marmația din Sighetu Marmației ) . Totuși , puternica dezvoltare a turismului rural pe Valea Izei și organizarea unor rețele turistice puternice au făcut să se dezvolte o bază de cazare nouă , și anume pensiunile turistice care sunt specifice acestui tip de turism .

Pensiunile turistice pot oferi o mai bună satisfacere a cererii turistice , fiind mai flexibile pe piața turistică , mai adaptabile și sunt dispuse răsfirat în teritoriu .

Dintre cabanele turistice și forestiere existente în 1990 , o mare parte s-au degradat și nu mai pot fi folosite ca bază de cazare . Exemple de cabane încă funcționale sunt Cabana Agriș și Cabana de la Izvorul Izei .

Asociația ” Microregiunea de Dezvoltare Econimico-Socială a Țării Maramureșului” au deschis puncte de informare turistică la Sighetu Marmației , Bârsana , Vadul Izei , Ieud , Botiza , Săpânța , Budești . Acestea și apariția unor agenții de turism ( la Sighetu Marmației : Pangaea Proiect Turism , Eurolines , Coroana , Etnic Tour ) au dus la dezvoltarea turismului pe Valea Izei .

În prezent categoriile structural funcționale sunt :

Stațiuni balneoturistice . În cadrul stațiunii balneoclimaterice Ocna Șugatag avem 493 locuri de cazare ( Hotelul Crăiasca cu 177 locuri de cazare , Salina cu 136 locuri de cazare , motelul Miron cu 20 locuri de cazare și 160 locuri de cazare în căsuțe care funcționează în regim sezonier ) .

Unități hoteliere complexe cu peste 500 locuri de cazare, grupate la Sighetu Marmației ( hotelurile Tisa , Coroana , Vila Toplița , motelurile Buti , Siesta , Nova , Villa Royal , Perla Sigheteană ) la care se adaugă pensiunile urbane ( Sighet- Flamingo , Casa Iurca și în Ocna Șugatag 5 pensiuni cu 32 locuri de cazare )

Reședințe secundare . Au un impact nesemnificativ și se află în apropierea lacurilor saline , în locurile cu potențial peisagistic-recreativ deosebit sau în apropierea orașelor .

Sistemul pensiunilor familiale – rurale sunt reprezentative pentru satele centrate pe Valea Izei și a afluenților de stânga ai acesteia , unde sunt prezente areale cu habitat rural specific și activități cu caracter aparte . Totalizează un număr de 1853 locuri de cazare distribuite în 22 de pensiuni turistice rurale și urbane în mai puțin de 22 de localități ( sursa I. Benedek și Șt. Dezsi 2006 )

Inventarierea exactă a tuturor pensiunior turistice și a locurilor de cazare este destul de dificilă având în vedere dinamica accelerată care caracterizează turismul rural românesc .

Dintre dotările auxiliare infrastructurii turistice , la care pot apela turiștii enumerăm : casele de schimb , poșta , magazine , cinematografe , discoteci , poliția , telefonia mobilă având relee care acoperă în mare parte Valea Izei .

5.1.2 . Structuri turistice de alimentație

Rolul structurilor de alimentație este important în diversificarea și îmbunătățirea ofertei turistice, acestea putând să influenteza sensul și dimensiunea fluxurile turistice. Importanța și atractivitatea structurilor de alimentație este dată prin funcțiile pe care aceste le pot îndeplini: funcție de hrănire, funcție de loisir sau funcție de convivialitate.

5.1.3 . Structuri turistice de agrement

În cadrul bazei tehnico – materială a turismului din localitățile de pe Valea Izei se regăsesc și structurile de agrement ce au de asemenea o importanță ridicată în diversificare ofertei turistice.

Baza de agrement din zona studiată este alcătuită din mijloace și dotări special concepute, existând multiple posibilități de petrecere a timpului liber într-un cadru natural și peisagistic deosebit, zona fiind adecvată pentru recreere și drumeții. Cel mai cunoscut parc este parcul Grădina Morii , de aici pornind traseul către Peștera din Dealul Solovan . Structurile de agrement din localitățile de pe Valea Izei asigură turiștilor posibilități diverse de petrecere a timpului liber, în cadrul structurilor de cazare fiind amenajate: terenuri de sport unde turiști pot practica: fotbal, tenis, bowling, ping pong sau alte sporturi.

Alt mod de petrecere al timpului liber este practicarea cicloturismului unde potecile liniștite de munte și drumurile de țară , satele prietenoase și priveliștile încântătoare sunt ingredientele ademenitoare , acestea fiind promisiunile traseelor de bicicletă A2M , numite astfel după proiectul prin care au fost create : ACCES 2 MOUNTAIN . Urmând marcajul C roșu , traseele leagă zone verzi obiective turistice și văile : Mara , Cosău și Iza pe drumuri aproape în întregime ferite de trafic . O parte din aceste trasee merg pe urmele fostelor căi ferate care exploatau în trecut resursele forestiere și salinifere din zonă

5.1.4 . Structuri turistice de tratament

Zona Valea Izei dispune de resurse balneoclimaterice , cele mai importante fiind lacurile sărate , valorificarea turistică a resurselor balneo-climaterice făcându-se la Ocna Șugatag , lacul Gavrilă fiind cunoscut pentru calitățile sale terapeutice .

Stațiunea balneoclimaterică este amplasată la liziera pădurii Crăiasa la 50 kilometri de Săcel , la o altitudine de 490 metri la poalele munților Țibleș-Gutâi . Stațiunea funcționează permanent și primește 25.000 de turiști anual

Apele minerale de aici sunt recomandate în afecțiuni reumatismale degenerative ( spondiloză cervicală , dorsală și lombară , artroze și poliartroze ) , ale aparatului locomotor , sistem nervos periferic , boli respiratorii și ginecologice . Stațiunea dispune de ape clorurate , sodice și calcinate ; două bazine mari și unul mic cu apă minerală rece pentru băi și aerohelioterapie ; instalații pentru electroterapie ; instalații cu aerosol ; două bazine și trei vani cu ape minerale încălzite ; instalații pentru fizioterapie ; împachetări cu parafină ; duș subacval și băi galvanice .

Alături de apele minerale sodice și clorurate cu o concentrție ridicată ( 119g/l ) , climatul specific de depresiune intramontană cu veri răcoroase și ierni reci constituie un factor de cură important . De asemenea atmosfera este încărcată cu ioni negativi benefici datorită prezenței pădurilor , livezilor și a lacurilor .

La malul lacului Găvril , lângă Băile Vechi a fost inaugurat în iunie 2007 Complexul Turistic Lacul Sărat , cu terasă-restaurant , piscină cu apă sărată , iar pe malul lacului s-a amenajat o plajă cu dușuri , un ponton unde se inchiriază bărci și hidrobiciclete .

Centrul Terapeutic Tibuleac Plant oferă , complementar tratamentului din stațiune , tratamente de medicină naturistă precum reflexoterapie , fitoterapie , masaje speciale și presopunctură .

5.2 . Infrastructura turistică de transport

Căile și mijloacele de transport turistic împreună cu structurile de cazare, de alimentație și de agrement au o contribuție esențială în orientarea și canalizarea fluxurilor turistice. (Mara, Mara, 2011) .

Dezvoltarea industriei turistice se află în dependență cu transporturile, volumul circulației turistice, dar și dezvoltarea diferitelor forme de turism fiind condiționate de gradul de dezvoltare al transporturilor (Snak, Baron, Neacșu,2001)

Transportul asigură deplasarea turiștilor din localitățile de rezidență la locul destinat petrecerii vacanței, astfel realizându-se un trafic turistic considerabil. Căile de comunicație, chiar dacă nu reprezintă un element de potențial turistic, au un rol esențial deoarece prin intermediul acestora, turiștii au acces în zonele cu potențial turistic și în același timp este asigurat și transportul de bunuri utilizate pentru satisfacerea cerințelor turiștilor. (Cândea, Simon, Bogan, 2001 ).

Alegerea unui mijloc de transport de către turiști implică analizarea mai multor parametrii: distanța (numărul de km ce trebuie parcurși între reședința turistului și destinația aleasă), factorul timp, disponibilitatea și accesibilitate serviciului, securitatea și frecvența serviciului dar și confortul voiajului (Snak, Baron, Neacșu, 2001). Cel mai frecvent, turiștii aleg mijloacele de transport în funcție de timpul de care dispun și de posibilitățile financiare. Turiștii aleg următoarele tipuri de transport în funcție de distanța deplasării : pentru distanțe mai mici de 400 – 1000 metri nu se utilizează mijloace de transport, pentru distanțe de 100 kilometri se folosește transportul auto iar pentru distanțe cuprinse între 100 și 1000 kilometri se utilizează transportul feroviar.

Categoriile și mijloacele de transport utilizate pentru realizarea traficului turistic în zona Văii Izei sunt rutiere și feroviare însă pentru asigurarea accesului în unele areale este necesară combinarea lor.

Principalul punct de acces spre Valea Izei este Sighetu Marmației, acesta realizându-se fie cu autoturismul prin trecerea Munților Gutâi , Țibleș sau a Munților Maramureșului , apoi prin traversarea principalelor văi . Doar patru șosele leagă Sighetu Marmației ( respectiv Valea Izei ) de restul țării:

DN 19 dinspre județul Satul Mare , prin Pasul Fargau .

DN 18 dinspre municipiul reședință de județ Baia Mare , prin Pasul Gutâi .

DN 17 C ( continuat apoi cu DJ 186 sau DN 18 ) dinspre județul Cluj, Bistrița-Năsăud , prin Pasul Șetref spre Săcel .

DN 18 dinspre județul Suceava , prin Pasul Prislop .

DN 1 C ( E58 ) dinspre Sălaj și Satu Mare : Uzhhorod – Mukacheve – Livada – Baia Mare – Gildau – Dej – Beclean – Suceava .

Plecând din București traseul este următorul : București – Brașov – Sighișoara – Târgul Mureș – Reghin – Bistrița – Liviu Rebreanu – Năsăud – Săcel . Este un drum de 650 kilometri și 7 – 10 ore în funcție de popasurile făcute și de aglomerația de pe DN 1 . Din Săcel spre Vadul Izei starea drumului este acceptabilă . Din Vadul Izei drumul poate continua pe DJ 186 spre Sighetu Marmației , Săpânța , sau pe DN 18 pe Valea Marei spre Baia Mare ( drumul este actual în reparații ) .

Feroviar Săcel , Sighetu Marmației și Baia Mare sunt direct conectate de București prin intermediul căilor ferate . Drumul de la București la Sighetu Marmației durează 13 ore cu trenul Interregio .

Transportul în comun cel mai bine pus la punct este în Sighetu Marmației și este realizat de societatea de transport Mara-Nord deservind liniile de autobuz în întreg municipiu . De aici pornesc curse regulate pe Valea Izei și spre Baia Mare .

Valea Izei dispune și de drumuri sătești , comunale și forestiere care din păcate nu sunt asfaltate și necesită reabilitare .

Axa turistică Valea Izei este cea mai importantă axă turistică din Maramureș și este structurată de-a lungul unei căi de comunicații importantă și anume DJ 186 . Axa începe din Sighet și se termină în Săcel conectând și polii turistici de pe afluenții Izei : axa Valea Marei ( care este inclusă în axa Valea Izei ) integrează polii turistici situați pe DN 18 și axa Valea Cosăului ( de asemenea inclusă în axa Valea Izei ) are dezavantajul de a nu se situa pe un drum național ce ar permite o mai mare concentrare a fluxurilor turistice ( imag )

( sursa Mirela Krizsan 2011 )

5.3 . Circulația turistică

Circulația turistice reflectă gradul de atractivitate și nivelul la care potențialul turistic al unei zonei este valorificat. Circulația turistică reprezintă un element dinamic, depinzând în cea mai mare parte de oferta turistică, condiționând în același timp dezvoltarea infrastructurii turistice din areal.

Zona turistică Valea Izei este caracterizată de fluxurile turistice cele mai importante din Maramureș . În această zonă este practicat turismul cultural și cel balnear , turismul recreativ având o pondere mai puțin importantă .! Odată cu implementarea Geoturismului pe Valea Izei va crește fluxul turistic cu o nouă categorie de turiști .!!!

În anotimpurile de primăvară și toamnă perioada se sejur este scăzută , cererea turistică ajungând la cote minime sau se ajunge chiar la perioade de întrerupere a fluxului turistic . Acest dezavantaj este compensat de perioada sărbătorilor de iarnă și de perioada estivală când durata sejurului se prelungețte la 3-4 nopți de cazare / gospodărie . Capacitatea de utilizare a bazei de cazare nu depășește totuși 30 % / an .

Cel mai important bazin al cererii interne este sudul României și capitala țării București . Acestor turiști li se adaugă locuitorii din marile orașe , care au pierdut contactul cu mediul de viață rural .

În prezent datorită îmbunătățirii conjuncturii socio-economice în general și a turismului în special s-a lărgit spectrul de proveniență a turiștilor , bazinul principal al cererii externe fiind reprezentat de Belgia , Franța , Ungaria , Italia , germania și cu ponderi mai reduse Olanda , Austria , Spania , Israel , Elveția , Cehia , Polonia , Danemarca și Marea Britanie .

CAPITOLUL VI . PREMISE DE DEZVOLTARE A GEOTURISMULUI

6.1 . Evaluarea geomorfositurilor

Evaluarea geomorfositurilor poate fi o premisă pentru realizarea unor produse geoturistice și a hărților geoturistice .

Valuarea unui geomorfosit este foarte importantă având în vedere protecția lor viitoare și capitalizarea turistică . Stabilirea valorii lor este cu siguranță în cele mai multe cazuri subiectivă , dar este foarte utilă în compararea spațiilor mici în special când procesul de evaluare se face de către același cercetător .

Valuarea atribuită geomorfositurilor are două componente mari : valoarea științifică și valori suplimentare ( valoare cultural-istorică , economică , estetică , etc ) . Valoarea totală a geomorfositurilor este dată indiferent de caracteristicile suplimentare pe care le posedă , ingredientele cheie care diferențiază formele de relief obișnuite de geomorfosituri .

Deși valoarea științifică este de mai mare importanță pentru procesul didactic , de cercetare și scopuri cartografice , sunt alte caracteristici care fac geomorfositurile valoroase pentru industria turismului .

Scopul identificării și evaluării geomorfositurilor este de a dezvolta soluții adecvate pentru protecția lor și promovarea lor ca și destinații turistice . Scopul lucrării este de a crea o hartă geoturistică și de a dezvolta premise de dezvoltare a geoturismului pe Valea Izei .

Evaluarea geomorfositurilor este o problemă care a ridicat interesul geografilor din întreaga lume , ale căror eforturi s-au concentrat pe dezvoltarea metodelor de evaluare eficiente . Evaluarea mea a folosit ca referință un model propus de Pralong ( 2005 ) și Reynard et. al. ( 2007 ) .

Pentru industria turismului valoarea unui geomorfosit este calculat ca media a patru valori , folosind formula :

V.turistică = ( V.științifică + V.estetică + V.cultural-istorică +V.economică ) / 4

O scară de evaluare de la 1 la 0 a fost utilizată pentru fiecare criteriu . Scorurile finale pentru fiecare criteriu și ulterior, valoarea turistică globală au fost calculate folosind formula lui Pralong .

Tabel : criterii pentru evaluarea geomorfositurilor ( Pralong ,2005 ; Reynard et. al. , 2007 ; Coratza and Giusti , 2005 ) modificat

CAPITOLUL VII . ANALIZA SWOT