Premise ale Dezvoltarii Sectorului Intreprinderilor Mici Si Mijlocii In Republica Moldova
Premise ale dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova
CUPRINS
Declarația privind propria răspundere
Introducere
I. Aspecte teoretice privind dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii
1.1. Criterii de definire și esența întreprinderilor mici și mijlocii pe plan internațional
1.2. Locul și rolul micului business în economiile contemporane
1.3. Căile și mijloacele de stimulare a ÎMM-lor (experiența mondială)
II. Evoluția sectorului ÎMM în Republica Moldova
2.1. Condiția și tendințele de reglementare juridică a micului business în Republica Moldova
2.2.Analiza comparativă a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii din Republica Moldova cu cel din Uniunea Europeană
2.3.Mecanismul de finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova
III. Problematica dezvoltării sectorului ÎMM-lor în Republica Moldova
3.1. Radiograma problemelor existente în sectorul ÎMM-lor și metodele de gestionare ale acestora
3.2. Efectele implementării Programului de stat de susținere a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2009 – 2011
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Adnotare ( în română )
Adnotare ( în engleză )
Anexe
INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate și gradul de studiere a acesteia. Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” grație celei mai mari contribuții la crearea noilor locuri de muncă și creșterii economice, stimularea concurenței, favorizarea inovațiilor și tehnologiilor. În Moldova activitatea sectorului ÎMM a început să prindă contur ca fenomen al dezvoltării social-economice a țării aproximativ cu 14-15 ani în urmă, după finalizarea privatizării în masă și conturarea proprietarilor reali. La etapa actuală, o atenție deosebită trebuie acordată sectorului ÎMM-lor, așa cum acesta deține o pondere enormă din numărul total de întreprinderi, asigură majoritatea populației cu locuri de muncă, contribuie la cifra totală de afaceri pe economie și asigură o mare parte din profitul net total pe economie.
Scopul lucrării constă în depistarea premiselor de dezvoltare ale sectorului ÎMM-lor, aprecierea tendințelor de dezvoltare ale acestuia, evidențierea rolului sectorului dat în dezvoltarea social-economică a țării și fundamentarea direcțiilor de bază privind mecanismul de finanțare și politicile de susținere a acestui sector.
Scopul propus este concretizat în următoarele sarcini ale cercetării:
– studierea conceptului de întreprinderi mici și mijlocii;
– argumentarea importanței sectorului ÎMM-lor pentru societate;
– studierea contribuției întreprinderilor mici în economia diferitelor grupuri de țări cu economii avansate, precum și a celor care creează bazele economiei de piață;
– generalizarea experienței internaționale privind politica de stat de reglementare a micului business din agricultură, a metodelor, direcțiilor și nivelurilor de susținere;
– efectuarea analizei multilaterale a activității întreprinderilor mici și mijlocii din Moldova, a structurii și dinamicii de dezvoltare a businessului mic, evidențierea elementelor de bază privind contribuția lor la dezvoltarea social-economică a țării;
– evidențierea componentelor principale privind contribuția întreprinderilor mici și mijlocii la dezvoltarea social – economică a R. Moldova, estimând valorile calitative și cantitative ale acestora;
– evaluarea stării actuale și a oportunităților de finanțare a sectorului ÎMM-lor;
– examinarea particularităților de finanțare a ÎMM-lor la etapa actuală și generalizarea vulnerabilităților pârghiilor existente în procesul de creditare bancară;
– abordarea într-o viziune sistemică a celor mai importante probleme implicate în proiectarea, înființarea, funcționarea și dezvoltarea întreprinderilor din sfera ÎMM-lor;
– analiza sistemului de susținere a sectorului ÎMM-lor de către stat în Republica Moldova, inclusiv a modalităților de aplicare a metodelor economice, organizatorice și juridice.
Subiectul cercetării include relațiile economice și organizatorico – juridice dintre organele administrației publice de toate nivelurile, autorizate să elaboreze, să adopte și să realizeze măsuri de reglementare ale activității ÎMM-lor , precum și relațiile dintre organele menționate și antreprenorii din domeniu. Drept obiect al cercetării au servit subiecții ÎMM-lor din Republica Moldova.
Scopul și sarcinile investigate au condiționat structura tezei, care include: introducerea, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografia și anexe.
În Introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt definite scopul și sarcinile cercetării, este menționat suportul teoretico-metodologic al tezei, noutatea științifică și importanța practică a lucrării.
În Capitolul I: ” Aspecte teoretice privind dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii” , structurat în 3 paragrafe, sunt enumerate diverse criterii de definire a întreprinderile mici și mijlocii, este cercetat rolul deosebit ale acestora și funcțiile ca forță motrice a dezvoltării societății contemporane și este caracterizată esența dezvoltării micului business. Sunt prezentate principalele caracteristici ce determină ÎMM-le ca sector deosebit al economiei, precum și criteriile raportării întreprinderilor la categoria de subiecți ai micului business utilizate în diferite țări. O deosebită atenție se acordă la evidențierea particularităților specifice ale aportului micro- și micilor întreprinderi în cadrul țărilor cu un grad avansat de dezvoltare economică și celor care edifică economia de piață.
În Capitolul II: ”Evoluția sectorului ÎMM în Republica Moldova”, compus din 3 paragrafe, este examinată evoluția cadrul legislativ al Republicii Moldova ca factor de încurajare al antreprenorilor la inițierea și gestionarea micilor afaceri. De asemenea este efectuată o amplă analiză a stării de lucruri, structurii, dinamicii și tendințelor de dezvoltare ale micului business în țară comparativ cu alte state europene, sunt studiate problemele dezvoltării micro- și micilor întreprinderi la diverse etape de evoluție, sunt cercetate particularitățile dezvoltării micului business, prioritățile susținerii statale a sectorului dat, fiind evidențiate discrepanțele semnificative ale indicilor cantitativi în activitatea micro- și micilor întreprinderi din ramura agricolă amplasate în diferite regiuni ale țării, precum și particularitățile calitative în procesul formării și activității lor în teritorii. În acest capitol autorul a analizat instituțiile bancare și nebancare care oferă posibilități de finanțare a micului business în Moldova și oportunitățile de perfecționare a mecanismului de finanțare a acestui sector.
În Capitolul III: ” Problematica dezvoltării sectorului ÎMM-lor în Republica Moldova”, structurat în 2 paragrafe, sunt cercetate diverse probleme cu care se confruntă sectorul ÎMM-lor și sunt propuse o serie de soluții pentru depășirea dificultăților enumerate. De asemenea a fost elaborată o analiză detaliată a realizărilor ce au avut loc în anul 2010 ca urmare a implementării Programului de stat de susținere a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2009 – 2011.
În Concluzii și recomandări sunt formulate concluziile respective, principalele sugestii și recomandări privind măsurile de perfecționare a mecanismului de reglementare și de finanțare a sectorului ÎMM-lor din Republica Moldova.
Drept suport metodologic și teoretico-științific al cercetării au servit lucrările ce fundamentează dezvoltarea și reglementarea micului business și a mecanismului de finanțare a lui. Aceste probleme sunt reflectate în lucrările unor cercetători străini, cum ar fi: P.F. Drucker, D. Story, D. Smallbone, Scarborough N.M., Zimmer T.M., O. Niculescu, și alții. Diverse aspecte ale acestei teme sunt prezentate și în lucrările cercetătorilor autohtoni, printre care: V. Afanasiev, L. Cobzari, V. Doga, M. Doga-Mârzac, Botnari N., Bușmachiu E., Maxim I., Graur E., Cirișău E, etc.
Drept surse de informații pentru investigare au servit: cadrul legislativ al Republicii Moldova și al altor țări cu privire la reglementarea ÎMM-lor, publicații la tema de cercetare, rapoarte și elaborări ale instituțiilor științifice de profil și ale economiștilor din țară și de peste hotare, rapoartele statistice și financiare generalizatoare privind dezvoltarea antreprenoriatului, inclusiv dezvoltarea micului business din agricultura Republicii Moldova, rezultatele sondajelor sociologice.
Baza informațională a constituit-o materialele următoarelor instituții: Biroul Național de Statistică al RM, Ministerul Economiei și Comerțului al Republicii Moldova, Banca Națională a Moldovei, publicațiile speciale ale structurilor naționale susținute de structurile internaționale (TACIS, CNFA, USAID, ACSA, SOROS Moldova, RISP, BIZPRO etc.), Internetul, rapoartele publicate de EUROSTAT, SBA, etc., investigațiile și observațiile proprii.
Elementele de inovație științifică a rezultatelor obținute constau în:
– evidențierea particularităților calitative și cantitative ale întreprinderilor mici și mijlocii, precum și a locului și rolului acestor întreprinderi în economia de piață a Republicii Moldova;
– argumentarea rolului sectorului ÎMM-lor în soluționarea problemelor socio-economice;
– argumentarea și definitivarea mecanismului de finanțare a ÎMM-lor;
– fundamentarea unor aspecte în definirea și clasificarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Capitolul I : ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEZVOLTAREA SECTORULUI ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII
Criterii de definire și esența întreprinderilor mici și mijlocii pe plan internațional
Primele relatări despre micul business au apărut cu 4000 de ani în urmă, în timpurile în care bancherii acordau împrumuturi în bani, achiziționând dobândă. De atunci întreprinzătorii au început să-și realizeze producția și serviciile lor consumatorilor. Datorită micului business civilizația s-a răspândit în țările existente î.e.n. În consecință, micile întreprinderi au stat la baza dezvoltării întregii civilizații, astronomiei babilonene, filozofiei grecești, calendarului evreiesc și dreptului roman.
În condițiile în care apariția și afirmarea activității întreprinderilor mici și mijlocii în economiile de tranziție reprezintă un fenomen nou și o componentă centrală a oricărui program de reformă economică, adoptarea unei perspective globale asupra fenomenului, atât din motivul de economie, cât și din cel al conexiunilor presupuse de existența lui la nivel micro- și macroeconomic, reprezintă o condiție esențială pentru realizarea unei cercetări pertinente.
Un punct central de plecare în cercetarea problematicii întreprinderilor micului business îl reprezintă modul în care acestea sunt definite, compararea definițiilor, a rolului acestui tip de întreprindere și a politicilor de asistență în diferite țări ale lumii, precum și analiza impactului tipului respectiv de întreprindere asupra structurii macroeconomice.
În teoria economică nu exista o definiție universală a micului business, lipsind criteriul unic acceptat și în practică, fiecare țară stabilindu-și independent standardele ce trebuie să le îndeplinească o afacere pentru a fi considerată mică. Diferă chiar și terminologia în denumirea micii afaceri. De exemplu, în țările anglo-saxone este utilizat termenul de "mic business", în Japonia și țările Europei Occidentale – cel de "întreprindere mică și mijlocie" (ÎMM), în timp ce în Federația Rusă și Ucraina este aplicat termenul de ” antreprenoriat mic”. Indiferent de termenul utilizat, drept criterii cantitative în definirea micului business sunt aplicate (Tabelul 1.1.): mărimea activelor, volumul producției realizate pe domenii de activitate, numărul angajaților, sau o combinare dintre criteriile enumerate. Lipsa unui numitor comun, privind determinarea indicatorului unic pentru definirea micului business, se explică prin faptul că nici unul din criteriile menționate nu permit defiliticilor de asistență în diferite țări ale lumii, precum și analiza impactului tipului respectiv de întreprindere asupra structurii macroeconomice.
În teoria economică nu exista o definiție universală a micului business, lipsind criteriul unic acceptat și în practică, fiecare țară stabilindu-și independent standardele ce trebuie să le îndeplinească o afacere pentru a fi considerată mică. Diferă chiar și terminologia în denumirea micii afaceri. De exemplu, în țările anglo-saxone este utilizat termenul de "mic business", în Japonia și țările Europei Occidentale – cel de "întreprindere mică și mijlocie" (ÎMM), în timp ce în Federația Rusă și Ucraina este aplicat termenul de ” antreprenoriat mic”. Indiferent de termenul utilizat, drept criterii cantitative în definirea micului business sunt aplicate (Tabelul 1.1.): mărimea activelor, volumul producției realizate pe domenii de activitate, numărul angajaților, sau o combinare dintre criteriile enumerate. Lipsa unui numitor comun, privind determinarea indicatorului unic pentru definirea micului business, se explică prin faptul că nici unul din criteriile menționate nu permit definirea completă a acestuia.
În unele domenii de activitate, mărimea activelor este unul dintre cei mai importanți indicatori, deoarece prezintă potențialul real productiv al întreprinderii. Însă, nu întotdeauna acest indicator caracterizează "adecvat" întreprinderea, deoarece există întreprinderi valoarea activelor cărora este apreciabilă, datorită folosirii noilor tehnologii, a unui echipament sofisticat, în același timp ele având un număr mic de angajați și o cifră redusă de afaceri.
Tabelul 1.1.
Criterii de definire a întreprinderilor mici și mijlocii
Sursa: [2.18, p.12].
De asemenea, activele sunt supuse uzurii fizice și morale, permanent apărând problema evaluării și actualizării valorii acestora. Evidența numai a mărimii activelor în definirea ÎMM-lor complică efectuarea comparațiilor internaționale, din cauza instabilității cursului de schimb între monedele naționale.
Volumul producției realizate sau cifra de afaceri este un alt criteriu frecvent utilizat în literatura de specialitate. Acesta caracterizează valoarea afacerii pe o anumită perioadă de timp, reflectând corespunzător mărimea ei. În cazul dat, ca urmare a fluctuației monetare, a proceselor inflaționiste, etc., apar unele deformări în aprecierea ÎMM. Indicatorul menționat este mult influențat de domeniul de activitate: dacă pentru un domeniu mărimea cifrei de afaceri este mare, aceeași mărime, pentru alt domeniu, poate fi nesemnificativă.
Indicatorul cel mai frecvent folosit în definirea micului business este numărul angajaților. Excluzând neajunsurile generate de indicatorii valorici, ca fluctuația cursurilor de schimb, a monedei naționale, etc., indicatorul numit asigură continuitatea seriilor de date în perspectiva integrării economice europene și mondiale, precum și permite efectuarea unor comparații în dinamică.
Americanul Peter Drucker, consideră că numărul angajaților ”nu caracterizează decât un aspect al businessului. Pentru a determina cât de mare sau cât de mică este compania, e nevoie de a studia o totalitate de factori, cei de bază fiind: numărul angajaților, volumul vânzărilor, valoarea adăugată (unde este aplicabilă), complexitatea și diversitatea produselor, numărul piețelor, complexitatea tehnologiilor, etc. E necesar de luat în considerație și structura ramurii industriale, cota întreprinderii pe piață, precum și un număr de alți factori, din care nici unul nefiind decisiv și imposibil de a fi luat independent" [2.5].
Tabelul 1.2.
Criteriile folosite la definirea ÎMM-lor aplicate în diferite țări
Sursa: [2.18, p.13].
Pe lângă criteriile cantitative, în teoria și practica economică sunt aplicate paralel și o serie de criterii calitative: conducerea unică, desfășurarea activității în cadrul unor piețe-nișe, aplicarea pe larg a inovațiilor, etc.
Fiecare țară clasifică ÎMM-le în funcție de criteriile pe care aceasta le consideră reprezentative pentru statul său (Tabelul 1.2.). În continuare sunt prezentate definițiile micului business pentru diverse țări.
Uniunea Eropeană
Conform Recomandărilor Comisiei Europene din 6 mai 2003, ÎMM-le sunt definite drept întreprinderile în care sunt angajate mai puțin de 250 persoane, realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro sau dețin active totale de până la 43 milioane euro. În Uniunea Europeană, ÎMM-le sunt grupate în trei clase de bază [4.8]:
micro întreprinderi: mai puțin de 10 angajați;
întreprinderi mici: 10-49 angajați;
întreprinderi medii: 50-249 angajați.
Potrivit Recomandării Directoratului Genera1 XXIII (Politica întreprinderilor, Comerțul, Turismul și Cooperativele) al Comisiei Uniunii Europene din mai 2003 (Tabelul 1.3.) drept criterii de bază pot fi aplicați următorii indicatori: numărul angajaților, cifra de afaceri, bilanțul anual, precum și principiul de independență, conform căruia cota de participare a unei întreprinderi mari în capitalul statutar sau dreptul de vot nu poate fi mai mare de 25%.
Tabelul 1.3.
Clasificarea ÎMM-lor conform Recomandării Directoratului General XXIII
Sursa: www.ec.europa.eu.
Din punct de vedere calitativ, Uniunea Europeană definește ÎMM ca o întreprindere ce aparține și este condusă de o persoană fizică, o familie sau o grupă de persoane. Aceasta e o întreprindere care este supusă unor riscuri mari. A fi o ÎMM înseamnă a soluționa singur toate problemele și a suporta prin experiență proprie toate avantajele și dezavantajele independenței și autonomiei. ÎMM lucrează, de regulă, cu resurse limitate și într-un mediu, mai mult sau mai puțin, nedeterminat, în care toate persoanele cointeresate sunt strâns legate între ele (clienții, furnizorii, organele locale, băncile, juriștii, etc.).
SUA
În SUA există mai multe definiții ale micului business. Small Business Act, legea publică PL 85-536 cu privire la micul business adoptată în 1954 și completată prin legea PL 104-208 în 1996, definește micul business ca o întreprindere ”independent posedată, independent condusă și nedominantă în ramura sa de activitate” [2.16]. O altă definiție calitativă este cea aprobată de Committee for Economic Deployment’s Standards, în corespundere cu care o afacere e considerată mică, dacă îndeplinește cel puțin 2 din următoarele 4 trăsături [2.17, p.17]:
Managementul este independent. De obicei, managerii sunt și proprietarii.
Capitalul este oferit de o persoană sau de un grup mic, aceștia fiind proprietarii afacerii.
Aria de activitate este, de obicei, locală. Lucrătorii și proprietarii fac parte din aceeași comunitate. Piețele nu sunt obligatoriu locale.
Businessul este mic, când în comparație cu cea mai mare întreprindere din ramura dată este mic.
Cea mai răspândită definiție este cea oferită de Administrația Micilor Afaceri (SBA), care se bazează, în principal, pe 2 criterii (Tabelul 1.5.): numărul persoanelor angajate și volumul anual al vânzărilor pe domenii de activitate. De asemenea, SBA definește un ÎMM drept o companie care:
este organizată pentru a genera profit;
are un loc de activitate în SUA;
activează în primul rând în SUA sau aduce o contribuție majoră economiei SUA prin plata taxelor sau utilizarea produselor, materiei prime sau forței de muncă americane;
este deținută și operează independent;
nu este monopol în domeniul în care activează.
Tabelul 1.5.
Criterii de definire ale micului business conform SBA
Sursa: www.sba.gov, Table of Small Business Size Standards, 2010.
În unele state americane sunt adoptate propriile criterii de definire a micului business. De exemplu, în statul Florida întreprinderea poate fi considerată mică dacă este condusă individual, are maximum 25 de angajați și cifra de afaceri nu depășește 0,5 mil. dolari [2.15, p.23].
Japonia
În Japonia, "Legea de bază a întreprinderilor mici și mijlocii" atribuie întreprinderile la categoria ÎMM, în funcție de mărimea capitalului, numărul lucrătorilor și apartenența ramurală. În industria extractivă și prelucrătoare, transport, comunicații și construcții întreprinderea este mijlocie, dacă dispune maximum de un capital de 100 mil. yeni (660 mii dolari) și de 300 angajați. În comerțul cu ridicata, respectiv până la 30 mil. yeni (200 mii dolari) și până la 100 angajați; în comerțul cu amănuntul și servicii: capital maxim de 10 mil. yeni (66 mii dolari) și 50 de angajați. Întreprinderi mici sunt considerate cele care au până la 5 angajați în comerț și servicii și cel mult 20 de angajați în celelalte domenii.
Ungaria
În Ungaria nu există standarde privind definirea întreprinderilor micului business, însă Oficiul Central de Statistică pentru colectarea și înregistrarea informației despre întreprinderi le grupează pornind de la numărul angajaților, astfel [2.1]:
– întreprinderile care au până la 10 angajați sunt considerate microîntreprinderi,
– între 11-50 angajați – întreprinderi mici și
– între 51 și 300 – întreprinderi medii.
Federația Rusă
În Federația Rusă, conform Legii Nr. 88-43 din 14 iunie 1995 ”Privind susținerea din partea statului a întreprinderilor mici și mijlocii din Federația Rusă”, la definirea micului business se ia în considerație numărul angajaților pe domenii de activitate. Sunt considerați subiecți ai antreprenoriatului mic întreprinderile în care numărul mediu al angajaților, în perioada de dare de seamă, nu depășește următoarele niveluri [2.26]:
industrie, construcții și transport: 100 angajați;
agricultură și domeniul științifico-tehnic: 60 angajați;
comerțul cu ridicata: 50 angajați;
comerțul cu amănuntul și prestarea serviciilor populației: 30 angajați;
alte domenii: 50 angajați.
Un alt criteriu este cota de participare în capitalul statutar, a statului, a societăților obștești sau religioase, a întreprinderilor mari, ce nu trebuie să depășească 25 la suta din mărimea totală [2.27].
Ucraina
Conform legislației Ucrainei, subiecți ai antreprenoriatului mic sunt considerate persoanele fizice și juridice ce desfășoară activitatea de antreprenoriat, indiferent de forma organizatorico-juridică, în care [2.28]:
numărul mediu scriptic al angajaților, în perioada de dare de seamă, nu depășește 50 persoane;
volumul producției realizate pentru un an nu este mai mare de 1 mil. grivne.
România
Potrivit "Legii privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii ", în România, întreprinderile mici și mijlocii se clasifică, în funcție de numărul mediu de salariați și de cifra de afaceri anuală netă sau activele totale pe care le dețin, în următoarele categorii:
a) microîntreprinderi – au până la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 2 milioane euro, echivalent în lei;
b) întreprinderi mici – au între 10 și 49 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 10 milioane euro, echivalent în lei;
c) întreprinderi mijlocii – au între 50 și 249 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane euro [1.4].
Republica Moldova
În Republica Moldova în calitate de criterii ale definirii micului business servesc numărul mediu anual de angajați, suma anuală a vânzărilor și valoarea de bilanț a activelor. Astfel, "Legea cu privire la susținerea și protecția micului business" definește sectorul întreprinderilor mici și mijlocii ca totalitatea întreprinderilor micro, mici și mijlocii. Este întreprindere micro agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anual de salariați de cel mult 9 persoane, suma anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 3 milioane de lei și valoarea totală anuală de bilanț a activelor ce nu depășește 3 milioane de lei. Este întreprindere mică agentul economic ce are un număr mediu scriptic anual de salariați de cel mult 49 de persoane, suma anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 25 milioane de lei și valoare totală anuală de bilanț a activelor ce nu depășește 25 milioane de lei. Întreprinderea mijlocie este agentul economic care are un număr mediu scriptic anual de salariați de cel mult 249 de persoane, suma anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 50 milioane de lei și valoare totală anuală de bilanț a activelor ce nu depășește 50 milioane de lei.
Nu sunt subiecți ai sectorului întreprinderilor mici și mijlocii agenții economici:
care dețin o poziție dominantă pe piață;
în al căror capital social cota membrului fondator (asociatului, participantului, acționarului) persoana juridică ce nu este subiect al sectorului întreprinderilor mici și mijlocii depășește 35%, cu excepția organizațiilor necomerciale;
companiile fiduciare și companiile de asigurare;
fondurile de investiții;
importatori de mărfuri supuse accizului;
băncile, organizațiile de microfinanțare, asociațiile de economii și împrumut, alte instituții financiare;
casele de schimb valutar și lombardurile;
întreprinderile din domeniul jocurilor de noroc [1.6].
Locul și rolul micului business în economiile contemporane
O lungă perioadă de timp în rândul economiștilor și a practicienilor, predomina opinia că în economia de piață și în lupta de concurență au șanse de dezvoltare și reușită numai întreprinderile mari, care oferă o cantitate mare de produse standardizate, dispun de resurse financiare considerabile, au un număr mare de angajați calificați și pot garanta o ofertă în creștere.
Începând cu anii '60, mai întâi în SUA, apoi în Europa Occidentală devine tot mai populară ideea dezvoltării întreprinderilor mici, unul din promotorii căreia este J. Schumacher și care lansând sloganul "Small is Beautiful" (Ce este mic este frumos), în cartea sa cu același titlu, a dat un imbold puternic dezvoltării acestor unități economice.
În prezent, e imposibil de găsit o țară cu o economie de piață în care n-ar exista întreprinderi mici și micro. Supranumite și coloana vertebrală a economiei, de către mulți cercetători, ele contribuie esențial la realizarea obiectivelor de bază ce stau în fața oricărei societăți. Fiind o componentă numeric preponderentă și alcătuind pe plan mondial, până la 99,7% din numărul întreprinderilor existente, aproximativ 60% din numărul total al angajaților și jumătate din volumul total al vânzărilor din sectorul privat, micul business ocupă un loc important în viața economică și socială a societății.
În SUA, de exemplu, în 2006, 99,7% din numărul întreprinderilor existente sunt considerate mici și mijlocii. Ele produc mai mult de 50% din PIB, iar, în unele ramuri ale economiei americane, aceste activități ocupă chiar poziții de bază. În comerțul cu ridicata, lor le revin 86% din produsul sectorului privat, 81% în sfera serviciilor, 80% – construcții, 55% – comerțul cu amănuntul, 21 % – industria prelucrătoare. În ÎMM americane se concentrează 57,3% din numărul total al lucrătorilor ocupați în sectorul privat. De asemenea, majoritatea exportatorilor (97%) sunt ÎMM-ri [2.22].
O situație similară se constată și în țările membre ale Uniunii Europene, unde în medie 99,8% din numărul total al întreprinderilor existente sunt ÎMM. Potrivit informațiilor furnizate de statisticile EUROSTAT, în Uniunea Europeana în anul 2008 existau aproximativ 20,7 mil. de ÎMM, în cadrul cărora activează circa 89,9 mil. Persoane [5.1].
Cel mai frecvent ÎMM sunt create în: comerțul cu amănuntul și cu ridicata – 32%, prestarea serviciilor – 26%, industria prelucrătoare și construcții – câte 12% fiecare.
Importanța micului business în țările economic dezvoltate este motivată de mai mulți factori:
1. Schimbările structurale ale cererii. În ultimele decenii se observă o creștere relativ rapidă a
cerințelor în domeniul serviciilor, care pot fi satisfăcute mai bine în sfera micului business.
2. Schimbările tehnologice în producție și dezvoltarea rapidă a "economiei pe baza cunoștințelor", ce oferă micului business noi posibilități și au condus la apariția unor noi tipuri de mărfuri și ramuri industriale. Elaborarea și implementarea noilor tehnologii, inclusiv a celor obținute în urma unor serioase cercetări științifice, se realizează mai eficient în sfera micului business. În SUA, 41% din angajații high-tech ( oameni de știință, ingineri, programiști) lucrează la ÎMM-ri.
3. Creșterea numărului șomerilor la începutul și mijlocul deceniului al 8-1ea, al sec. XX și dorința oamenilor de a se autoangaja și/sau a găsi un loc de muncă în schimbul celui pierdut.
4. Diversitatea și individualizarea cererii, mai ales în domeniul consumului personal, unde un rol decisiv îl au nevoile specifice ale unor grupuri mici de consumatori. Aceasta a contribuit la destandardizarea producției și apariția unor întreprinderi flexibile ce pot rapid satisface nevoile variate ale consumatorilor.
5. Modificările în structura organizatorică a întreprinderilor mari în direcția independenței maximale a filialelor și a subdiviziunilor și necesitatea reducerii cheltuielilor la întreprinderile mari prin descentralizarea (divizarea) procesului de producție.
6. Dezvoltarea relațiilor de subcontractare cu ÎMM în domeniul producției și de franchising în comerț și servicii. Mii de ÎMM au devenit în prezent contractori ai marilor întreprinderi. De exemplu, din 50 mii de furnizori ai concernului german "Simiens AG", două treimi sunt ÎMM-ri.
7. Reorientarea economiei în direcția diversificării serviciilor . Se observă o creștere considerabilă a numărului ÎMM-lor prestatoare de servicii, atât de tip industrial, cât și pentru populație. De exemplu, în SUA, din 1980 până în 1988, numărul angajaților în domeniul prestării serviciilor a crescut cu 15.230 mii persoane și în 1988 a constituit 70% din numărul total al lucrătorilor din sectorul privat. În 2006, firmele mici au angajat 50,9% din forța de muncă a sectorului privat și au generat 50,7% din PIB [2.24].
8. Mondializarea economiilor naționale , datorită dezvoltării comerțului internațional, colaborării între întreprinderile străine, creșterii ponderii investitorilor străini etc.
9. Politica guvernelor occidentale în domeniul susținerii micului business prin oferirea unor facilități financiare considerabile, crearea rețelelor specializate de informație, servicii de consultanță, cursurilor de instruire, etc.
Toți acești factori au contribuit la ridicarea rolului și importanței micului business în economia țărilor occidentale.
Micul business contribuie, în primul rând, la ameliorarea situației economice și stimulează creșterea ei pe o cale relativ mai calmă, fără să provoace inflație. Crearea întreprinderilor mici contribuie la formarea noilor locuri de muncă, ce asigură cu venituri deținătorii acestora. Creșterea dată aduce, implicit, venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior celorlalți membri ai societății.
Satisfacerea cererii
O contribuție esențială își aduce micul business la diversitatea produselor / serviciilor, creșterea calității lor și, ca rezultat, satisfacerea cererii consumatorilor. Dispunând de resurse materiale și financiare reduse, ÎMM-le nu au posibilitatea de a produce bunuri omogene în cantități mari, de aceea, pentru a reuși, folosesc breșele și locurile libere pe piață sau creează noi piețe de tip nișă, propunând o gamă variată de produse ce ar corespunde gusturilor și exigentelor diferitelor grupe de consumatori. În prezent, pe plan mondial, se observă o tendință de renunțare la producția în masă și serie mare, în favoarea seriei mici sau a producției la comandă. În SUA, Germania, Italia, Franța, Japonia, aproximativ 80% din volumul producției fabricate se produce în cantități de 50 până la 300 de unități. Cererea dată poate fi satisfăcută numai de o ÎMM, întrucât la întreprinderea mare fabricarea în cantități mici ar duce la depășirea veniturilor de cheltuieli și costuri, ÎMM au o mai mare capacitate de modificare a structurii într-un timp relativ mai scurt, comparativ cu întreprinderile mari.
În ce privește ridicarea calității, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau altui bun era condiționată, în mare măsură, de preț, în prezent rolul decisiv în alegerea data îi revine calității. De aceea, pentru a reuși pe piața competițională, ÎMM-le își concentrează eforturile, în primul rând, spre ridicarea calității.
Încurajarea inovațiilor
Un rol important îi revine micului business și în procesul inovațional. Întreprinderile mici devin deseori surse de inovații. Un număr restrâns de întreprinderi mici, mai flexibile și mai receptive decât firmele mari la schimbările pieței, implementează în munca lor cele mai noi tehnologii, dinamizând dezvoltarea economică a unei întregi regiuni.
Deși pare dificil pentru ÎMM să influențeze dezvoltarea tehnologică, în prezent în cooperare cu întreprinderile mari și centrele de cercetări, ele realizează inovații spectaculoase. Din 61 de inovații, cu adevărat, revoluționare pentru secolul XX, 48, ca: antibioticele, insulina, climatizorul, camera foto Polaroid, fibrele optice, lentilele de contact, computerul personal etc. au fost elaborate la ÎMM-ri.
În SUA, de exemplu, micului business îi revin 55% din totalul inovațiilor create până în 1996, în Germania și Japonia, indicatorul dat e la nivelul de 20-30%, o situație similară fiind caracteristică și pentru alte țări industrial dezvoltate. Aceasta se datorează, în primul rând, numărului mare de ÎMM-ri ce se ocupă de procesul inovațional. Conform statisticii americane, 70% din firmele ce folosesc tehnologiile de vârf sunt întreprinderi cu un număr de până la 20 angajați, 17% – până la 99 angajați, 6% – de la 100 până la 499 de angajați și numai 7% sunt întreprinderi mari cu un personal de peste 500 de angajați [2.27]. Spre deosebire de întreprinderile mari, ce lucrează simultan asupra realizării mai multor proiecte, ÎMM își concentrează tot potențialul lor creativ și material spre elaborarea uneia sau a două inovații. Aceasta face ca procesul inovațional în ÎMM să fie mai productiv, în comparație cu cel din întreprinderea mare. Astfel, ÎMM la l dolar de cheltuieli asimilează, în medie, de 17 ori mai multe inovații.
Un alt moment important este climatul favorabil de creativitate din ÎMM, ce se caracterizează prin stimularea inițiativei, cointeresarea materială și morală a fiecărui lucrător în găsirea unor soluții tehnice cât mai ieftine și eficiente de muncă, valorificarea rapidă a ideilor aplicabile etc. Ca rezultat, în ÎMM-le americane fiecare lucrător elaborează de 2 ori mai multe inovații decât în întreprinderea mare. Tot ÎMM-le americane elaborează de 14 ori mai multe patente decât firmele mari. Remarcăm că activitatea micului business în domeniul inovațional nu se reduce numai la elaborarea unor produse și/sau tehnologii noi. Un aport esențial au adus ÎMM în perfecționarea tehnologiei deja existente, prin introducerea unor modificări și modernizări a procesului de producție, cât și prin oferirea unor produse analogice mai calitative.
Stimularea exporturilor
Semnificativă este și poziția micului business în domeniul relațiilor economice externe. Întreprinderile mici tind să-și comercializeze mărfurile peste hotarele regiunii (sectorului, județului) în care sunt amplasate.
Un timp îndelungat se considera că domeniul dat este prerogativa întreprinderilor mari, o data cu mondializarea relațiilor economice, constituirea Pieței Unice Europene, crearea Organizației Internaționale de Comerț etc., s-a constatat că ÎMM-le încep să ocupe un loc tot mai important. În Germania, Olanda, Italia, Belgia și Japonia ÎMM-le constituie 35 – 40% din numărul total al întreprinderilor exportatoare. În SUA, cifra dată este mai mare și în prezent a atins nivelul de 97% [4.11].
Creșterea numărului ÎMM-lor exportatoare duce la activizarea întregului sistem de comerț extern, lărgirea asortimentului produselor oferite și accelerarea renovării lor. În cadrul economiilor naționale, ÎMM-le exportatoare oferă întreprinderilor locale posibilități de a stabili relații comerciale directe cu partenerii străini și de a atrage noi investiții și, ce nu-i mai puțin important, să ofere noi locuri de muncă. De exemplu, în Canada, conform pronosticurilor specialiștilor, creșterea cu 2% a numărului ÎMM-lor exportatoare va aduce la crearea a 85 mii locuri noi de muncă.
Crearea noilor locuri de muncii
Micul business este o sursă importantă de creare a locurilor de muncă. Specialiștii recunosc că în ultimii zece ani întreprinderile mici din țările dezvoltate oferă locuri de muncă într-un ritm mai accelerat decât firmele mari. Problema amplasării în câmpul muncii a oamenilor face ca întreprinderile mici să se afle în centrul atenției guvernanților acestor țări. Conform datelor Camerei de Comerț a SUA, în 2006 firmele ce au mai puțin de 500 salariați, au angajat 1,86 mil. de persoane, în timp ce firmele mari au pierdut 181 mii lucrători. Direct sau indirect micul business asigură mijloace de existență pentru peste 100 mil. de americani, iar statul primește miliarde de dolari în formă de impozite pe venit achitate de acestea [2.22].
Considerăm că este destul de elocventă în problema vizată și distribuția procentuală a numărului de angajați în economia țărilor membre ale Uniunii Europene (Anexa 1). După cum se observa din anexă, majoritatea populației UE este angajată în ÎMM-ri. Un aspect semnificativ îl reprezintă faptul că tot mai multe persoane inițiază și activează în propria întreprindere, creându-și practic propriul loc de muncă. Tendința dată se va menține și în continuare, astfel la începutul mileniului III se estimează că fiecare a 6-a persoană din Uniunea Europeană se va autoangaja, prin crearea propriei afaceri cu sediul la domiciliu. Același fenomen este caracteristic și pentru SUA, unde tot mai mulți tineri, între 15 și 24 ani, tind să-și devină sieși patroni. Un rol important în creșterea numărului persoanelor din aceste categorii îl are și susținerea din partea statului, care face ca aspirațiile miilor de persoane pentru o viață mai prosperă și un loc de muncă să devină o realitate.
Examinarea aportului adus de micul business nu se reduce doar la constatările privind mărireanumărului locurilor de muncă. Pentru unii cercetători occidentali rămân discutabile două probleme: calitatea locurilor de muncă în cadrul micului business și dacă aceasta constituie într-adevăr o soluție importantă pentru dezvoltarea acestuia.
Diversificarea structurilor economiei
Întreprinderile mici contribuie la diversificarea structurilor economiei. În comparație cu întreprinderile mari, ele sunt în stare să însușească mult mai repede noile forme de activitate, producerea noilor tipuri de mărfuri, mai ales dacă cererea lor nu e prea mare. Procesul diversificării se realizează cu mai mult succes în condițiile colaborării firmelor mari și cu cele mici. O modalitate eficientă de diversificare este separarea micilor întreprinderi dintr-o firmă mare. Cheltuielile întreprinderilor mici se dovedesc a fi mai mici decât dacă ar fi rămas în componența firmelor mari, iar calitatea producției fabricate trebuie să corespundă cerințelor și standardelor acestora din urmă.
Toate tipurile de aport al întreprinderilor mici la dezvoltarea economică prezintă interes nu numai pentru țările dezvoltate, dar și pentru statele care se află în tranziție la economia de piață. După părerea unor cercetători, pentru ultima grupă de state, dezvoltarea businessului mic este factorul esențial de creștere a economiei. Importanța micului business în dezvoltarea economică a țărilor care instituie relații de piață are, cel puțin, două motivații. Prima – prezența nesatisfăcătoare a întreprinderilor mici și mijlocii în economia postcomunistă. Această particularitate este numită uneori “gaura neagră socialistă”. Disproporția dintre sectorul nedezvoltat al întreprinderilor mici și extensiunea sferei businessului mare deseori este considerată de către specialiști drept una din cauzele principale ale ineficienței economiei țărilor în tranziție. În majoritatea acestor țări reformele au fost însoțite de crize, scăderea producției și falimentarea multor întreprinderi. Aceasta a condus la creșterea șomajului și reducerea nivelului de trai al populației. În atare condiții businessul mic este iminent, lui îi revine un amplu spectru de funcții.
Subestimarea sectorului micului business din țările în tranziție la economia de piață este o consecință a vechiului sistem administrativ și de planificare. Analizând mecanismul funcționării sistemului centralizat de planificare, literatura de specialitate argumentează că dezvoltarea întreprinderilor mari și lipsa micului business erau motivate obiectiv de principiile inerente acestui model, el conducând inevitabil la dezvoltarea întreprinderilor mari, și nu a celor mici:
• economia de plan era orientată spre ofertă, nu spre cerere. Organele de conducere dictau întreprinderilor lista tipurilor de mărfuri ce urmau a fi produse. Aceasta, de obicei, era o producție-standard de larg consum, pentru care erau suficiente câteva întreprinderi mari;
• în economie predomina punctul de vedere că eficientă poate fi doar întreprinderea de proporții, cu cheltuieli specifice mici, relativ constante;
• sistemul administrativ de planificare n-ar fi fost în stare să conducă întreprinderile mici și mijlocii din motive pur tehnice – numărul lor enorm.
Analizând procesul formării întreprinderilor mici în țările cu economie de tranziție, specialiștii disting patru etape: fondarea, dezvoltarea rapidă, saturația (abundența producției) și autogestiunea înaintării.
Prima etapă, fondarea – s-a caracterizat printr-o ameliorare evidentă a indicilor de dezvoltare a businessului mic: se mărea vertiginos numărul întreprinderilor mici și mijlocii, creșteau constant indicii absoluți și relativi ai numărului celor angajați în acest sector, sporea valoarea resurselor disponibile întreprinderilor mici și volumul comercializării, etc.
Cea de a doua etapă în dezvoltarea întreprinderilor mici s-a remarcat prin scăderea ritmului lor de dezvoltare, iar în unele țări – prin reducerea totală sau parțială a sectorului businessului mic și a aportului său în totalul producției. Aceste procese în diverse țări s-au manifestat în mod diferit, situația putând fi explicată prin multiple cauze. Astfel, într-o serie de țări din Europa Centrală și de Răsărit (Polonia, Cehia, Ungaria) scăderea ritmului de creștere a micului business poate fi explicat, într-o anumită măsură, prin “saturația” economiei cu întreprinderi mici. În aceste state funcționează mecanismele autoreglării micului business care, totuși, se realizează cu susținerea activă din partea statului.
În majoritatea țărilor CSI reducerea indicilor de dezvoltare a micului business este condiționată de alte cauze: criza economică legată de căderea valutelor care s-a produs în 1998, sistemul ineficient de susținere a businessului mic din partea statului sau chiar lipsa acestui suport. Tendințele dezvoltării micului business în aceste țări este dificil de pronosticat. Totul depinde de capacitatea guvernanților de a promova o politică de susținere a micului business, schimbând în mod radical condițiile mediului de dezvoltare a antreprenoriatului [2.6].
Caracteristicile cantitative și calitative ale micului business (în dezvoltarea economiei) în statele cu o economie de piață dezvoltată se deosebesc față de cele din țările în care economia de piață abia se formează. În primul rând, anumite componente ale aparatului managerial au funcții diferite în cele două grupuri de state. În al doilea rând, în țările cu economie de tranziție există anumite elemente în aparatul întreprinderilor mici care lipsesc în țările europene. Există deseori elemente calitative în aportul întreprinderilor mici din statele dezvoltate economic și cele care abia au trecut la economia de piață. Astfel, în ultimul grup de state, întreprinderile mici își comercializează producția (își prestează serviciile), de regulă, exclusiv pe piața internă a țării. În țările dezvoltate economia businessului mic tot mai frecvent exportă producție, inclusiv, utilizând agenții de desfacere de peste hotare. Există și alte particularități. Astfel, importanța întreprinderilor mici este deosebit de mare în satisfacerea cererii diferențiate, precum și în ocuparea forței de muncă a păturilor socialmente vulnerabile.
Căile și mijloacele de stimulare a ÎMM-lor (experiența mondială)
Conștientizând importanța și rolul ÎMM-lor în succesul economiei naționale, guvernele țărilor cu o economie de piață au inițiat o serie de programe pentru susținerea și dezvoltarea micului business, a cărei coordonare și realizare se efectuează de ministere ale micilor afaceri, agenții de stat, departamente și secții create în cadrul Ministerului Comerțului, Industriei sau Economiei, sau de structuri independente create special pentru aceasta: centre de business, bănci comerciale, etc.
Una din primele structuri guvernamentale organizate pentru susținerea micului business este Administrația Micilor Afaceri (Small Business Administration – SBA) din SUA. Creată de Congres în 1953, agenția are o rețea de 70 de centre de susținere a micului business în toată țara. În Marea Britanie, de problemele ÎMM-lor se preocupă, în mod special, Organizația pentru stimularea inițiativei întreprinzătorilor (Entreprise Initiative), ce ține de Departamentul pentru Comerț și Industrie. În Franța – Secretariatul de Stat al industriei mici și mijlocii; în Germania și Olanda – secțiile de coordonare a sprijinului acordat micului business în Ministerul Economiei; în Japonia – Direcția întreprinderilor mici patronată de Ministerul Comerțului Extern și Industriei, precum și Comisia privind Afacerile echitabile, organ administrativ cu drept de minister, care controlează respectarea legislației antimonopol, iar în Canada a fost creat chiar și Ministerul Micilor Afaceri.
Sarcina de bază a tuturor acestor instituții, indiferent de țară, este crearea unui climat favorabil pentru dezvoltarea micului business și acordarea unor ajutoare de ordin fiscal, financiar și organizatoric, ce ar susține și stimula inițiativa privată. În toate țările industrial dezvoltate au fost elaborate și se aplică o serie de legi și acte normative ce reglementează activitatea ÎMM-lor, precum și determină modalitățile de susținere și protecție a lor. De exemplu, în Japonia există 12 legi destinate special micului business.
În SUA – 15 legi și 13 regulamente, acestea reflectă practic toate momentele din activitatea ÎMM-lor. În ce privește ajutorul oferit ÎMM-lor, el poate fi extrem de diversificat și acordat pentru:
crearea noilor întreprinderi mici și mijlocii;
încurajarea exporturilor;
sprijinirea financiară a ÎMM-lor;
aportul la dezvoltarea regională a țării, în cazul existenței unor regiuni slab dezvoltate, ex., Grecia, Spania, Italia, etc.;
crearea noilor locuri de muncă;
stimularea inovațiilor și introducerea noilor tehnologii;
organizarea instruirii și asigurarea informațională și consultativă a ÎMM-lor, etc.
Înlesnirile de ordin fiscal
Înlesnirile fiscale prevăd reducerea sau eliberarea totală sau parțială de la achitarea de ÎMM a unor impozite, ceea ce permite întreprinderii să folosească suma dată pentru dezvoltarea producției, reutilarea tehnică, reducerea cheltuielilor de producție, etc.
În Germania, de exemplu, statul a acordat ÎMM-lor zeci de tipuri de înlesniri fiscale, cum ar fi: micșorarea impozitului pe venit, scutirea de impozitul pe corporație, reducerea impozitului pe patrimoniu și a impozitului pe moștenire, etc. În urma reformei fiscale realizate în perioada 1986-1990 de guvernul german, suma totală a venitului neimpozabil s-a mărit de 17 ori. Ca rezultat, sectorul privat a obținut 52 mlrd. mărci adăugătoare pentru autofinanțare [2.18, p.29].
În Franța, de înlesnirile fiscale beneficiază, de regulă, întreprinderile noi sau cele ce creează minimum 20 de locuri de muncă suplimentare pe parcursul unui an de activitate. De exemplu, sunt scutite de plata impozitului întreprinderile create după 01.10.88 în mărime de 100% în primii 2 ani de funcționare, 75% în al treilea an, 50% în al patrulea, 25% în al cincilea, dacă, indiferent de forma de proprietate, desfășoară o activitate industrială, comercială sau artizanală (întreprinderile agricole, financiare, de asigurare, gestiune sau închirieri de imobile nu beneficiază de scutirea plății impozitului); activitatea este cu adevărat nouă și capitalul statutar este deținut direct sau indirect de alte societăți în proporție de cel puțin 50% [3.1, p.23].
În Belgia, legislația prevede scutirea totală sau parțială de impozit pentru întreprinderile care activează în zone cu mulți lucrători , oferind acestora noi locuri de muncă. Dacă întreprinderea cu peste 50 lucrători angajează un lucrator suplimentar, atunci ea este scutită de impozit pe un venit de 150.000 franci belgieni. Întreprinderile, care timp de doi ani au cel puțin 10 angajați, se bucură, de asemenea, de avantaje fiscale. [3.2, p.4].
Importante stimulente fiscale sunt acordate ÎMM în Japonia. Pentru ÎMM este stabilită o taxă a impozitului pe corporație mai redusă, în comparație cu întreprinderile mari. Dacă un ÎMM, cu un venit anual până la 8 mil. yeni, plătește un impozit în mărime de 30% din suma venitului, celelalte companii – 42%. Sunt acordate înlesniri fiscale pentru stimularea dezvoltării unor domenii de activitate și formarea fondului de rezervă. Aceeași modalitate se practică și în Statele Unite. ÎMM-le plătesc cote diferite de impozitare pentru diferite valori ale profitului. În SUA, ÎMM-le cu venituri anuale mai mici de 75 mii dolari au posibilitatea să treacă la uzură echipamentul nou în valoare până la 10 mii dolari timp de un an [2.18, p.31].
O altă înlesnire fiscală importantă este permisiunea aplicării de către ÎMM a sistemului accelerat de amortizare. Aceasta face posibilă reducerea termenului de servire a echipamentului, care poate fi lichidat timp de 2-5 ani, ce duce automat la ridicarea cheltuielilor legate de amortizare și reducerea respectiv a venitului impozabil. În Germania, de exemplu, ÎMM-le din ținuturile din est au posibilitatea să calculeze amortizare pe o perioadă de 3 ani. În primul an, norma de amortizare constituind 50%, în al doilea – 30% și al treilea – 20%. Astfel, pe o perioadă de 3 ani, ÎMM-le au posibilitatea să-și creeze noi surse pentru dezvoltarea tehnică.
De o serie de înlesniri fiscale, ca reducerea taxei de import, scutirea de la plata TVA pentru produse importate, etc. se bucură ÎMM-le care se ocupă cu exportul de bunuri și servicii.
Înlesnirile de ordin financiar
Una din problemele de bază, cu care se confruntă majoritatea ÎMM-lor, atât în momentul inițierii afacerii, cât și dezvoltării ei, este insuficiența resurselor financiare pentru investiții pe termen lung și capital circulant pentru activitatea curentă. Pentru a satisface necesitatea întreprinderilor, guvernele țărilor occidentale folosesc diferite pârghii financiare, atât directe – din bugetul statului prin intermediul băncilor comerciale, companiilor de asigurări sau a fondurilor de susținere a micului business, cât și indirecte – prin oferirea de către stat a unor garanții băncilor, ce acordă credit ÎMM-lor.
În Grecia, Marea Britanie, Franța, S.U.A., Portugalia și Danemarca, susținerea financiară a micului business începe cu oferirea alocațiilor șomerilor ce doresc să creeze o afacere proprie. Pentru prima dată, astfel de programe au fost lansate în Franța în 1979 "Chorneurs – Createur" și Marea Britanie în 1983 "Entreprise Alowance Scheme". În cinci ani de desfășurare a programelor, peste 250.000 de persoane au participat la ele. Prezintă un interes mare experiența Danemarcii. Datorită subvențiilor date șomerilor și după inițierea propriei afaceri, numai în perioada 1985-1995 au fost create 9000 ÎMM-ri. Începătorii au avut posibilitatea să primească un capital inițial, necesar pentru "start" și în același timp să primească un "salariu" garantat, timp de 3,5 ani în mărime de 10.000 dolari anual, ce constituie jumătate din suma subvenției pentru șomaj. În 1992 a fost înfăptuită prima evaluare a rezultatelor programului, în scopul determinării eficienței și necesității continuării ei. Analiza rezultatelor a demonstrat eficiența programei, deoarece 30% din persoanele ce au primit ajutor, au inițiat propria afacere numai datorită sprijinului financiar din partea statului.
În Olanda, Japonia, SUA, susținerea financiară se concentrează, de regulă, asupra sistemului de asigurare a garanțiilor pentru împrumuturi. De exemplu, în SUA, prin intermediul programului «7 A», SBA oferă garanție întreprinderilor mici nou-create care doresc să obțină credite bancare. Astfel, în funcție de scopul împrumutului, termenul de scadență și sumă, garanția poate acoperi 75% din creditul ce nu depășește 750 mii dolari și 80% pentru suma ce nu depășește 100 mii dolari. De regulă, creditele se oferă pe un termen până la 10 ani pentru mijloacele circulante și până la 25 de ani pentru capitalul fix. O astfel de modalitate de acordare a creditului este convenabilă statului, deoarece economisește resursele bugetare, care trebuiau să fie alocate pentru dezvoltarea micului business, cât și băncilor, prin obținerea garanției în restituirea mijloacelor împrumutate.
Alte înlesniri de ordin financiar, des aplicate, sunt: acordarea de credite investiționale, credite pentru mijloacele circulante din bugetul statului. În Germania, conform programului regional "Renașterea Europei", ascendent al planului Marshall, mijloacele din fondul bugetar special se distribuie băncilor particulare specializate, care la rândul lor, acordă ÎMM-lor credite investiționale cu o dobândă preferențială.
ÎMM-le au posibilitatea să obțină resurse financiare adăugătoare și prin intermediul fondurilor și societăților de dezvoltare și susținere a antreprenoriatului.
În SUA, prin intermediul programului «504» Certified Deployment Company» (CDC), SBA oferă credite ÎMM-lor deja existente care doresc să-și lărgească afacerea și s-o modernizeze. Mărimea creditului este de până la 750 mii dolari și acesta poate fi obținut pe termen lung pentru procurarea echipamentului, tehnologiilor sau imobilului.
O dată cu mondializarea relațiilor economice și crearea pieței unice europene, de o reală susținere financiară au început să se bucure ÎMM-le exportatoare. Majoritatea guvernelor țărilor occidentale au elaborat strategii complexe și au lansat programe de stimulare a exportului ca "Euro-fitnes" în Germania, "Inițiativa de export" din Marea Britanie sau "Exportă azi" în SUA. Programele date prevăd o serie de măsuri financiare de stimulare a exportului: asigurarea ÎMM-lor de riscurile posibile, oferirea unor subvenții sau credite preferențiale, etc.
În Marea Britanie, guvernul achită 50% din cheltuielile totale ale ÎMM-lor legate de deschiderea reprezentanțelor peste hotare și inițierea contactelor cu noii consumatori, creditul fiind restituit numai dacă activitatea dată de export a avut succes. În Franța, de asemenea, politica de creditare stimulează exportul, fiind larg răspândită practica creditării exportatorilor la etapa fabricării producției, indiferent de prezența contractelor fixe de export.
Un alt mecanism de susținere a ÎMM-lor exportatoare este asigurarea la riscuri, ce pot apărea în procesul fabricării, transportării, precum și cele politice, valutare, etc. De exemplu, Compania Franceză de asigurare a comerțului extern asigură ÎMM-le exportatoare, în caz de eșec pe piața străină, cu o recompensă în mărime de 75% din suma cheltuielilor suportate.
De un ajutor financiar esențial din partea guvernelor occidentale se bucură ÎMM-le preocupate de inovații. În Franța, ajutoarele pentru proiectele de inovare sunt oferite de Agenția Națională de Valorificare a Cercetărilor, care compensează ÎMM-le cu până la 35% din cheltuielile legate de însușirea tehnicii noi și acoperă 50% din cheltuielile legate de elaborarea noilor produse și tehnologii. În SUA, în 1982, din inițiativa Congresului a fost lansat Programul de cercetare a inovațiilor în micul business (Small Business Innovation Research – SBIR), prelungit până la 31 mai 2011 [4.12]. SBIR prevede ca toate agențiile federale, în bugetul cărora se prevăd cheltuieli în valoare mai mare de 100 milioane dolari pentru cercetare-dezvoltare (C&D), sunt obligate să transfere programului SBIR 2,5% din suma alocată pentru companiile mici pentru a desfășura activități de cercetare inovatoare sau de cercetare și dezvoltare, care au un potențial de comercializare și de utilitate publică. Astfel, până în perioada curentă, programul SBIR a alocat 16 bilioane de dolari pentru susținerea proiectelor inovaționale ale ÎMM-lor. În prezent, la programul SBIR participă 11 agenții federale: Fondul Stiințific Național, NASA, Departamentul Energeticii și Transportului, Ministerul Sănătății și Serviciilor Sociale, Ministerul Apărării, Departamentul Comerțului, Departamentul Agriculturii, Agenția de Protecție a Mediului (EPA) și Departamentul Educației. În 1992 a fost lansat Programul de transfer al tehnologiei micului business (STTR), prelungit până în mai 2011. Acest program prevede ca toate agențiile federale, în bugetul cărora se prevăd cheltuieli mai mari de 1 bilion dolari pentru cercetare-dezvoltare (C&D), sunt obligate să transfere programului SBIR 0,3% din suma alocată. La moment 5 agenții federale participă la acest program și în anul 2010 au fost alocate 74 milioane dolari.
Susținerea businessului mic inovațional este benefică atât pentru ÎMM-ri, deoarece are posibilitatea să se dezvolte, cât și pentru stat. Numai în perioada 1983-1995, ÎMM-le din SUA au vărsat în buget 4 bilioane de dolari.
Înlesnirile de ordin organizatoric
Pe lângă ajutoarele de ordin fiscal și financiar, ÎMM-lor li se oferă ajutoare de ordin organizatoric, care prevăd un set de servicii de consultanță, informare și instruire. Scopul comun al acestor măsuri este promovarea celor mai bune practici în afaceri și creșterea competitivității produselor și/sau serviciilor prestate.
Guvernele multor state au lansat programe speciale de instruire și informare atât pentru firmele mici inițiate, cât și pentru cele ce intră în afaceri. În Marea Britanie, de exemplu, "Serviciul pentru micile firme", ce operează prin 11 oficii și o rețea de aproape 300 birouri de consultanță, numai în 1989 a dat răspunsuri la 281.000 întrebări, a ajutat 3.000 de mici afaceri prin consultații și a ținut 43.000 de sesiuni de consultare. În scopul creării unei infrastructuri instituționale pentru dezvoltarea micului business, în Occident au fost create centre de susținere a micului business, parcuri tehnologice, poligoane industriale, incubatoare de afaceri, etc.
La începutul anilor '70, în Europa de Vest și America de Nord, au apărut primele incubatoare de afaceri, menirea cărora era acordarea unui ajutor practic la faza inițială de activitate a ÎMM-lor și soluționarea problemelor legate de finanțarea, amplasarea și conducerea eficientă a întreprinderii.
Incubatorul de afaceri este o instituție specializată care oferă întreprinderilor nou-create, în primii 2-3 ani de activitate, anumite facilități și servicii. Ei reprezintă o clădire, în care activează mai multe întreprinderi mici și mijlocii în același spațiu, împărțind în comun serviciile și echipamentul. Chiriașii sunt scutiți complet sau plătesc chirii sub prețul pieței, iar folosirea în comun a serviciilor de birotică, telefon, fax, procesare, etc. micșorează esențial cheltuielile fiecărei întreprinderi. În același timp, întreprinderile incubate au posibilitatea, prin intermediul managerului incubatorului, să primească consultații calificate în problemele financiar-contabile, de management și marketing, tehnice, juridice, în unele cazuri, întreprinderilor incubate li se acordă și sprijin financiar, prin oferirea creditelor preferențiale. De regulă, peste 2-3 ani întreprinderile incubate părăsesc incubatorul de afaceri oferind locul altora. Conform datelor statistice, supraviețuirea întreprinderilor incubate constituie 80-90%, pe când întreprinderile create în afara incubatorului au șanse de a supraviețui în 20 de cazuri din 100.
În prezent, în scopul oferirii unui ajutor mai eficient ÎMM-lor, guvernele occidentale își unesc eforturile lansând programe și creând organizații interstatale pentru susținerea micului business. Pentru a susține eforturile businessului mic și mijlociu îndreptate spre găsirea unor parteneri străini și stabilirea unor relații reciproc avantajoase pe termen lung, Comisia Europeana a lansat în 1987 Programul Europarteneriat. De două ori pe an, în unul din orașele Europei sunt invitați conducătorii a 300- 400 de ÎMM-ri din întreaga Europa să participe la un seminar de două zile al Europarteneriatului. Având posibilitatea să se întâlnească direct cu potențialii săi furnizori și/sau beneficiari, în jurul a 30-40% din întreprinderile participante încheie relații de cooperare.
De asemenea, în Uniunea Europeana au fost create Centre Europene de Informare (Euro Info Centres – EIC), care au ca prim scop îmbunătățirea fluxului de informație către ÎMM-ri. În peste 237 de EIC și 13 centre corespondente amplasate în 37 de țări europene, agenții micului business obțin informații cu privire la legislațiile naționale ale țărilor din UE, condițiile de participare la programele comunitare, standardele naționale și internaționale, posibilitățile de obținere a subvențiilor si creditelor, etc. ÎMM-le pot să ceară această informație fie direct, fie prin poștă, telefon, fax, etc. Numai în primii ani de activitate, 1991- 1992, EIC au oferit 600.000 de răspunsuri. EIC organizează cursuri și seminare pentru antreprenori în schimbul unor taxe reduse de participare. De asemenea, ajută la găsirea partenerilor de afaceri.
Succesul tuturor inițiativelor, fie de ordin fiscal, financiar sau organizatoric, ar fi fost imposibil fără crearea unui climat sociopsihologic favorabil antreprenoriatului și dezvoltării micului business. În majoritatea țărilor industrializate, se cultivă respectul societății față de cei ce-și deschid propria afacere. Sunt lansate campanii publicitare, organizate cursuri pentru școlari și studenți, create scoli pentru antreprenori, etc. "Prosperare prin propria afacere", un slogan lansat de guvern, a devenit deviza pentru milioane de oameni, fără aportul cărora ar fi fost imposibilă bunăstarea de azi din țările industrial dezvoltate.
Capitolul II . Evoluția sectorului Întreprinderilor mici Și mijlocii în Republica Moldova
2.1. Condiția și tendințele de reglementare juridică a micului business în Republica Moldova
Bazele dezvoltării antreprenoriatului din Republica Moldova au fost puse în a doua jumătate a anilor ‘80 ai secolului trecut. În etapa inițială a apărut posibilitatea utilizării la întreprinderile de stat a relațiilor de arendă și a diferitelor modele de autogestiune. În luna mai 1987, a fost adoptată Legea URSS „Cu privire la activitatea de muncă individuală”, care a permis cetățenilor să se ocupe cu businessul privat. În 1991, în Moldova, existau 3250 de cooperative, antrenate în construcții, deservirea populației, producerea mărfurilor de larg consum. După adoptarea, în 1992, a Legii „Cu privire la antreprenoriat și întreprinderi”, care reglementează dezvoltarea antreprenoriatului în țară și stabilește formele organizatorico-juridice posibile ale activităților de întreprinzător, multe din cooperativele existente au fost reorganizate în întreprinderi individuale, societăți cu răspundere limitată, societăți pe acțiuni. În plus, a fost stimulată crearea noilor întreprinderi de diferite forme organizatorico-juridice, partea considerabilă a cărora o constituie întreprinderile mici.
Totuși, despre dezvoltarea micului business în R. Moldova, putem vorbi numai din 20 mai 1994, când a fost adoptată ”Legea cu privire la susținerea și protecția micului business”, fiind prima lege din republică ce determină principiile de bază, direcțiile, modurile și formele de susținere a întreprinderilor mici, garanțiile și mijloacele de protecție a lor, independent de formele de proprietate, formele juridice și organizatorice de activitate economică, de apartenență la ramură, criteriile de raportare a subiecților economici la microîntreprinderi și întreprinderi mici [2.18, p.38].
Recunoscând responsabilitățile ce revin autorităților guvernamentale în facilitarea și sprijinirea inițiativei particulare, în Republica Moldova a fost elaborată legea menționată mai sus, precum și un șir de alte legi și acte normative [Anexa 2], care presupun crearea unor condiții favorabile de ordin legislativ, economic și organizatoric ce au menirea de a contribui la înviorarea antreprenoriatului, crearea mediului de concurență, sporirea eficienței agenților economici, etc.
Actualmente, politica statului de susținere a antreprenoriatului continuă să fie direcționată, în primul rând, spre crearea unor condiții stabile și favorabile dezvoltării acestuia. Astfel, Ministerul Economiei și Comerțului al R.M., în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, promovează politica economică a statului orientată spre susținerea și protecția micului business, contribuind la eficientizarea și optimizarea reglementării de către stat a activității de antreprenoriat, la asigurarea unor condiții stabile, propice consolidării întregului sector antreprenorial al economiei naționale.
Trebuie de menționat faptul că Ministerul Economiei și Comerțului – în calitate de minister coordonator – în cooperare cu celelalte instituții publice – se află într-un proces continuu de dezvoltare a unui cadru economico-financiar benefic asigurării stabilității cadrului legislativ-normativ. La inițiativa acestui minister au fost modificate un șir de acte legislative, fiind totodată elaborate și adoptate acte normative noi, scopul principal al cărora este atât reducerea presiunii fiscale, dezvoltarea infrastructurii, stimularea investițiilor, cât și simplificarea procedurilor de înregistrare, impozitare, suspendare și lichidare a activității întreprinderilor. În același timp are loc optimizarea tarifului vamal în direcția stimulării exporturilor și raționalizării sistemului de licențiere prin micșorarea numărului de activități supuse licențierii și reducerea numărului de documente necesare pentru obținerea acesteia. De asemenea, Ministerul Economiei și Comerțului, este promotorul reformei reglementării de stat a activității antreprenoriale a Republicii Moldova, realizarea căreia va contribui la diminuarea substanțială atât a gradului de dependență a întreprinderilor de reglementarea administrativă a activității antreprenoriale, cât și a cheltuielilor financiare și de timp suportate de către antreprenori [2.4].
Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat și întreprinderi a fost adoptată la 3 ianuarie 1992 sub nr. 845-XII, pe parcursul anilor suferind nenumărate modificări. Prezenta Lege stabilește agenții economici care au dreptul, în numele lor, să desfășoare activitatea de antreprenoriat în R. Moldova și determină principiile juridice, organizatorice și economice ale acestei activități. Ea nu se extinde asupra persoanelor juridice și a persoanelor fizice care desfășoară o altă activitate decât cea de antreprenoriat.
Legea Republicii Moldova cu privire la susținerea și protecția micului business nr. 112-XIII din 20.05.94 (cu modificările ulterioare) stabilește temeiurile juridice, economice și organizatorice ale dezvoltării, susținerii și protecției microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, bazate pe proprietatea nestatală.
Hotărârea privind Fondul pentru susținerea antreprenoriatului și dezvoltarea micului business nr. 659 din 21 octombrie 1993 a fost adoptată de către Guvernul Republicii Moldova în scopul finalizării operațiunilor de dezvoltare a antreprenorului și a concurenței.
Hotărârea privind reforma reglementării de stat a activității antreprenoriale nr.141 din 17 februarie 2004 a fost adoptată în scopul optimizării sistemului de reglementare administrativă a activității antreprenoriale.
Pentru reglementarea activității întreprinderilor micului business au fost adoptate și alte acte legislative, cum ar fi: (I) Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor; (II) Hotărârea cu privire la punerea în aplicare a numărului de identificare de stat unic al întreprinderilor și organizațiilor; (III) Hotărârea privind reglementarea controalelor; (IV) Hotărârea cu privire la serviciile cu plată prestate de către autoritățile administrației publice centrale și organele cu funcții de control; (V) Hotărârea despre aprobarea regulamentului cu privire la Lista furnizorilor (antreprenorilor) calificați; (VI) Legea privind acordarea de licențe pentru unele genuri de activitate; (VII) Hotărârea cu privire la stimularea comerțului bursei; (VIII) SNC nr.4 „Particularitățile evidenței în întreprinderile micului business”; (IX) Legea R.M. privind susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, etc.
Crearea unui nou cadru legislativ complet nu înseamnă, însă, și crearea unui cadru efectiv. Se consideră că este foarte important pentru stimularea dezvoltării micului business, nu numai elaborarea unor legi ce i-ar acorda unele facilități, dar și propaganda acestora. Antreprenorii trebuie să le cunoască și să beneficieze din plin de ele. Organul central guvernamental de specialitate este Agenția Națională de Dezvoltare a Antreprenoriatului (ANDA), creată pe baza Direcției „Dezvoltarea businessului mic și mijlociu” a Ministerului Economiei și Comerțului și a „Fondului pentru susținerea antreprenorului și dezvoltarea micului business”, sarcinile de bază ale căreia sunt: elaborarea și promovarea politicii de stat în vederea susținerii și dezvoltării micului business; elaborarea programelor și a strategiilor de stimulare a dezvoltării micului business și a schemelor și tehnicilor de implementare ale acestora; organizarea instruirii, oferirea consultațiilor și informației; și, un moment foarte important care, cu regret, în multe programe guvernamentale este neglijat – înaintarea unor metode de evaluare a rezultatelor obținute.
Politica de stat cu privire la dezvoltarea micului business ar trebui să fie orientată spre: crearea condițiilor egale de activitate a micului business; stimularea inițierii unor noi întreprinderi; sprijinirea întreprinderilor agricole existente. Experiența a demonstrat că există o mare deosebire dintre numărul întreprinderilor înregistrate și al celor care efectiv activează; crearea unui climat favorabil pentru dezvoltarea întreprinderilor și a activităților lor de lungă durată.
Dezvoltarea micului business nu depinde numai de crearea unor condiții juridice și instituționalizate pozitive, dar presupune și crearea unui climat favorabil dezvoltării lui, prin luarea în considerație a condițiilor socio-psihologice. Venim cu toții dintr-o societate în care orice inițiativă economică particulară era privită ca ceva negativ, iar persoanele care încercau să întreprindă ceva erau etichetate ca speculanți. A fi bogat, a fi prosper, chiar și datorită inițiativei și riscului antreprenorial, se considera un viciu. În prezent, în societatea noastră postsocialistă, apar unele schimbări, începe să crească respectul față de antreprenori, față de cei care, datorită capacității și aptitudinii lor, obțin succese în afaceri, asigurând un nivel de trai decent, atât pentru sine, cât și pentru angajații săi.
În prezent, majoritatea întreprinderilor înregistrate în Republica Moldova aparțin sectorului businessului mic. În Moldova se utilizează divizarea întreprinderilor, ce aparțin businessului mic, în micro, mici și mijlocii. Criteriile de referire a agenților micului business la întreprinderi micro, mici sau mijlocii sunt stabilite în Legea „Cu privire la susținerea și protecția întreprinderilor mici și mijlocii ” și includ indicatorii numărului mediu anual de salariați, suma anuală a vânzărilor și valoarea de bilanț a activelor [2.4].
La începutul anilor 2000, politica de stat în domeniul micului business în mare parte s-a efectuat în baza Programului de Stat de susținere a micului business pentru anii 2002-2005 și principiilor Cartei Europene a întreprinderilor mici, la care Republica Moldova a aderat în 2004.
Pentru realizarea prevederilor programului și obiectivelor Cartei europene, Guvernul a întreprins acțiuni concrete ce țin de perfecționarea cadrului legislativ aferent activității antreprenoriale, ceea ce a dus la simplificarea impozitării, facilitatea accesului subiecților micului business la resursele financiare, informație, creșterea forței de muncă ce activează în acest sector.
Pentru stabilirea unor coraporturi dintre reglementarea de stat și piață, asigurarea schimbării calitative a creșterii economice înregistrate în ultimii ani, a fost lansată reforma sistemului reglementării de stat a activității antreprenoriale (oficializată prin H.G.R.M. nr. 141 din 17 februarie 2004). Aceasta direcționează spre minimizarea atât a gradului de dependență a întreprinderilor de reglementarea administrativă a activității antreprenoriale, cât și a cheltuielilor suportate de întreprinderi (financiare și de timp) în procesul lansării și desfășurării activității economice.
Direcțiile de reformare a sistemului de reglementare sunt:
perfecționarea activității organelor de control, reorientarea funcțiilor de sancționare spre acordarea ajutorului îndeplinirii corecte a prevederilor legislației;
micșorarea cuantumului și numărul serviciilor publice prestate cu plată subiecților pieței, cu anularea în perspectivă a acestei practici;
optimizarea sistemului de autorizații în etapa inițierii activității antreprenoriale prin implementarea sistemului oficiilor unice pentru deservirea în complex a începerii activității de către subiecții pieței;
simplificarea dărilor de seamă financiare și statistice.
Pe parcursul ultimilor ani, Guvernul a depus eforturi considerabile de reducere a poverii fiscale pentru agenții economici, simplificarea raportării fiscale și facilitarea accesului la finanțe. În perioada care rămâne a fi dificilă, au fost obținute progrese semnificative. Soluționarea problemelor privind impozitarea și finanțarea businessului agricol rămâne a fi prioritatea primordială a strategiei Guvernului în domeniul micului business. Pe parcursul anului 2004 au fost modificate, completate sau adoptate un șir de legi: astfel, întru diminuarea poverii fiscale suportată de întreprinderile mici și stimularea ieșirii agenților micului business din economia tenebră, a fost modificat și perfecționat articolul 49 al Codului Fiscal privind scutirea agenților micului business de plata impozitului pe venit (Legea nr. 185-XV din 10 iunie 2004). Conform noilor prevederi, scutirea se oferă doar în baza cererii depuse de solicitant la Serviciul Fiscal de Stat, în așa mod procedura birotică de încheiere a acordurilor între cele două părți fiind totalmente simplificată. În corespundere cu redacția nouă a articolului, agenții micului business cu un număr de până la 19 lucrători și cifra de afaceri 3 mil. lei beneficiază de scutirea integrală de plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 ani și o scutire de 35% pentru următorii 2 ani, cu condiția să nu aibă restanțe la plățile pentru buget și să activeze în profit, fiind excluse condițiile de reinvestire a sumei și majorare a locurilor de muncă.
Prin intrarea în vigoare a Legii cu privire la investițiile din activitatea de întreprinzător nr.81-XV din 18 martie 2004, care reglementează activitatea în domeniul investițiilor în Republica Moldova, au fost oferite drepturi și stimulente financiare investitorilor autohtoni egale cu cele ale investitorilor străini.
Au fost introduse modificări în Legea cu privire la tariful vamal (Legea nr. 1380-XIII din 20.11.1997), prin care au fost micșorate tarifele vamale la importul mărfurilor în Moldova la circa 35 de poziții tarifare.
Pentru a reduce presiunea fiscală a agenților economici , a fost micșorată rata impozitului pe venit – de la 28% în 2001, la 15% în 2006, în 2008 atingând cota de 0%.
A fost redus impozitul pe venit al persoanelor fizice. Astfel, în 2006, dacă veniturile erau mai mici de 16.200 lei anual, rata impozitului era de 8%; pentru cei care obțineau venituri între 16.200 și 21.000 lei, rata curentă a impozitului era 13%; pentru persoanele fizice care obțineau venituri mai mari de 21.000 lei rata curentă constituia 20%. În 2008 aceste rate s-au redus și mai mult constituind: 7% din venitul anual impozabil ce nu depășește suma de 25.200 lei; și respectiv 18% din venitul anual impozabil ce depășește suma de 25.200 lei.
La etapa actuală, politica de stat de susținere a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii este axată pe realizarea Programului de stat de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2009-2011, elaborat în concordanță cu Acordul de Parteneriat și Cooperare dintre Republica Moldova și Uniunea Europeana și Planul de Acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeana și determină direcțiile strategice de activitate a Guvernului în domeniu.
Asigurând continuitatea Strategiei de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii pentru anii 2006-2008 și durabilitatea rezultatelor obținute în urma implementării acesteia, Programul poate servi drept bază pentru elaborarea și implementarea planurilor de acțiuni ale autorităților publice centrale și locale și a proiectelor de asistență tehnică ale partenerilor de proiect, destinate dezvoltării sectorului. Programul va asigura continuitatea direcțiilor prioritare identificate de Strategie și va promova soluții noi de susținere a dezvoltării sectorului.
Obiectivele de bază ale prezentului Program, realizarea cărora va influența în continuare benefic dezvoltarea ÎMM-urilor sunt:
reglementări adecvate sectorului;
acces facil la instrumentele de finanțare;
capacități înalte de producție;
forță de muncă calificată;
servicii performante de consiliere și asistență.
Cu scopul realizării obiectivelor enumerate, Guvernul a trasat pentru anii 2009-2011 următoarele direcții prioritare:
Asigurarea unui cadru legislativ și normativ favorabil înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.
Ameliorarea mediului financiar pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Promovarea culturii antreprenoriale și performanțelor manageriale ale întreprinderilor.
Dezvoltarea competitivității și internaționalizarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Intensificarea dialogului dintre Guvern și sectorul privat.
În concluzie trebuie de subliniat că ponderea și progresul micului business depinde foarte mult de condițiile mediului economic, inclusiv de eficiența politicii statului. Cu cât susținerea întreprinderilor mici este mai activă și mai direcționată de către stat, cu atât acestea sunt mai capabile să contribuie la dezvoltarea economiei naționale.
2.2. Analiza comparativă a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii din Republica Moldova cu cel din Uniunea Europeană
Dezvoltarea antreprenoriatului este un element important în procesul de creare a unei economii de piață eficiente și prospere. Sectorul micului business, în esență, constituie un promotor de inițiative tehnologice, un factor determinant al economiei concurențiale și principala sursă de creare a noilor locuri de muncă. În Moldova, activitatea micului business a început să se desfășoare ca fenomen independent al dezvoltării social-economice a țării aproximativ cu 18 ani în urmă, dezvoltându-se în condiții economice nefavorabile și nedeterminate ale perioadei de tranziție de la economia planificată la economia cu relații de piață.
O importanță deosebită în conceperea rolului micului business în economia de piață, a necesității și susținerii dezvoltării lui l-a avut Decretul Președintelui Republicii Moldova „Cu privire la susținerea și protecția de către stat a antreprenorului” (1993).
La momentul actual, micul business reprezintă elementul inalienabil și cel mai dinamic al economiei de piață fiind, totodată, un promotor de inițiative tehnologice și economice, o sursă primară a inovației, precum și un factor determinant al productivității înalte și al economiei competitive, aceasta fiind relevant și pentru Republica Moldova. Astfel, îmbunătățirea mediului de afaceri și dezvoltarea adecvată al acestuia asigură dezvoltarea continuă a economiei și contribuie, în mod esențial, la evoluția socială prin crearea locurilor de muncă, asigurarea ritmului stabil de creștere a volumului producției, desfășurarea cu succes a reformelor economice și soluționarea unui număr mare de probleme de ordin social.
Rolul deosebit al micului business în Moldova este condiționat de existența unui șir de premise, favorabile pentru dezvoltarea lui, de exemplu: ponderea considerabilă a ramurilor preferabile de businessul mic (agricultura, industria ușoară, alimentară și cea prelucrătoare), inclusiv resursele materiale secundare pentru prelucrare, numărul mare al orașelor și orășelelor mici în structura localităților, fapt ce favorizează crearea întreprinderilor mici, care preferă să activeze într-un segment îngust al pieței, volumele mari ale utilajului „înghețat” neutilizat.
Sectorul micului business în Moldova, de altfel ca și în majoritatea statelor în dezvoltare, a apărut drept urmare a reformelor structurale, efectuate pentru trecerea de la economia centralizată la cea de piață. După 19 ani de tranziție, întreprinderile micului business dețin peste 97% din totalul agenților economici, astăzi fiind considerate „coloana vertebrală” a economiei. Datele statistice, înregistrate de agenții micului business pe parcursul ultimilor ani, denotă o mică stagnare cauzată de criza economică mondială. Chiar dacă numărul ÎMM-lor este în continuă creștere, veniturile aferente activității lor și numărul persoanelor angajate înregistrează careva diminuări. Însă, începând cu anul 2010, se observă o ușoară redresare a economiei, fapt ce va duce și la ameliorarea situației economice a întreprinderilor mici și mijlocii. Astfel, tendințe pozitive au înregistrat majoritatea indicatorilor ce reflectă activitatea întreprinderilor micului business. Aceleași tendințe se observă și în statele din UE, unde, în 2009, întreprinderile medii și mari au înregistrat cele mai mari rate de scădere (6,4%, respectiv 6,5%) [5.1].
Tabelul 2.2.1
Dinamica numărului ÎMM-lor
Sursa: calculată de autor în baza datelor Biroului Național de Statistică al RM.
Rata agenților micului business în numărul total al agenților economici are tendință de creștere. Dacă în anul 1997 sectorul ÎMM reprezenta 83,3% din numărul total de întreprinderi, atunci în 2006, numărul acestora atinge apogeul, constituind 98,1%, după care se observă o mică scădere a ratei micului business, ce se explică prin adoptarea în același an a ”Legii cu privire la susținerea și protecția întreprinderilor mici și mijlocii”, prin care sunt modificare criteriile de definire a ÎMM-lor. Însă, în anii următori se observă iarăși o tendință de creștere, în 2009 sectorul ÎMM atingând cifra de 97,8%, fapt ce reflectă o creștere stabilă a sectorului, atât datorită îmbunătățirii mediului de afaceri, cât și datorită perfecționării cadrului regulatoriu ce ține de activitatea antreprenorială (Tabelul 2.2.1.). Tot în anul 2009, numărul întreprinderilor mici și mijlocii a constituit 43,7 mii, sau cu 2,6 mii întreprinderi mai mult față de anul 2008.
Tabelul 2.2.2.
Evoluția ponderii întreprinderilor mici și mijlocii în totalul întreprinderilor
în anii 2006 – 2009
Sursa: BNS.
Din Figura A3.1, observăm că în perioada 2002-2008, numărul ÎMM-lor în UE a crescut mai rapid decât numărul firmelor mari, întreprinderile micro și mici înregistrând cele mai înalte rate de creștere. Numărul ÎMM-lor a crescut cu 2,4 mil., iar cel al companiilor mari doar cu 2000 de firme. Acest lucru se datorează în mare parte apariției și dispariției firmelor, fuziunilor și separărilor, etc.
Numărul persoanelor care activează în întreprinderile mici și mijlocii în perioada de referință a constituit 316,2 mii persoane, deținând 58,7% din numărul total de angajați ai întreprinderilor (Figura A3.2). Comparativ cu anul 2003, când numărul angajaților era de 148,8 mii, observăm o creștere dublă, fapt ce demonstrează evoluția sectorului dat.
Veniturile din vânzări ale întreprinderilor mici și mijlocii în perioada anului 2009 au însumat 57.480,0 mil. lei sau 39,2% din venituri din vânzări în total pe economie, înregistrând o creștere de 411% față de veniturile din anul 2003.
Analiza ÎMM indică asupra diminuării dimensiunii întreprinderilor din sectorul dat (Tabelul 2.2.2.). Astfel veniturile din vânzări în medie pe o întreprindere a constituit 1315,3 mii lei sau cu 265,8 mii lei (cu 16,8%) mai puțin față de anul 2008. Veniturile din vânzări ale ÎMM în mediu la un salariat constituie 181,8 mii lei sau cu 16,3 mii lei (cu 8,2%) mai puțin față de anul 2008. Numărul de salariați în mediu pe o întreprindere în anul 2009 a constituit 7 persoane, cu o persoană mai puțin față de anul 2008.
Analiza demografiei ÎMM-lor arată că în anul 2006 pragul ÎMM-lor a fost depășit de către 116 întreprinderi considerate ÎMM în anul 2005, în anul 2007 – de 211 întreprinderi, în anul 2008 – de 196 întreprinderi, în anul 2009- de 106 întreprinderi. Datorită acestui fapt, întreprinderile nominalizate care au trecut pragul au contribuit la majorarea venitului din vânzări a întreprinderilor mari în anul 2006 cu 5269,1 mil. lei, în anul 2007 cu 10003,3 mil. lei, în anul 2008 cu 8947,8 mil. lei, în anul 2009 cu 4058,9 mil. lei.
Tabelul 2.2.3.
Numărul ÎMM-lor și a persoanelor angajate în ÎMM-ri în UE în anul 2008
Sursa: Eurostat, elaborat de EIM.
În 2008, în UE erau mai mult de 20 milioane de ÎMM-ri, acestea constituind 99,8% din totalul întreprinderilor (Tabelul 2.2.3.). Din toate ÎMM-le, 92% sunt micro-întreprinderi, în care lucrează până la 10 angajați, ele reprezentând o firmă tipică europeană. Întreprinderile mici constituie 1,4 milioane, sau 7% și numai 1% este reprezentat de întreprinderile medii. Numărul persoanelor angajate la ÎMM-ri depășește numărul de 89,9 mil. persoane și constituie 67,4% din totalul forței de muncă. În mediu, iese că o firmă din UE angajează 4,3 persoane.
Tabelul 2.2.4.
Evoluția în dinamică a numărului ÎMM pe principalele genuri de activitate
Sursa: BNS.
ÎMM-le din aproape toate sectoarele economiei naționale înregistrează valori pozitive de dezvoltare. Chiar de la începutul activității acestora, întreprinderile antrenate în sfera comerțului se caracterizează prin cea mai mare productivitate a muncii, deoarece numărul de salariați este cel mai mare din totalul întreprinderilor mici și de aceea cel mai mare număr de întreprinderi activează în sfera dată. Astfel, în 2009 în sfera comerțului au activat circa 18 mii unități, sau 41,2% din totalul întreprinderilor mici și mijlocii, fiind urmată de domeniul tranzacțiilor imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate întreprinderilor și de industria prelucrătoare, în care au activat 6,6 mii unități sau 15,1% și respectiv 5,1 mii unități sau 11,7% (Tabelul 2.2.4.).
Dinamica cea mai accentuată înregistrată în anul 2009 rămâne a fi tot în domeniul comerțului cu ridicata și cu amănuntul, unde ponderea veniturilor din vânzări constituie 52,4% din totalul veniturilor realizate de către acestea, apoi în industria prelucrătoare 14,1% și în construcții 6,9% (Figura 2.2.1.). Comparativ cu 2008, venitul din vânzări a înregistrat o scădere ușoară. Această evoluție deosebită în comerț este consecința flexibilității ÎMM-lor din domeniu, majoritatea încadrându-se în clasa microîntreprinderilor cu activități de comerț, care îndeplinesc funcția de intermediari pe piață. Acestea sunt caracterizate de o volatilitate suplimentară (intră /ies sau se restructurează și se reorientează mult mai rapid).
Figura 2.2.1: Ponderea veniturilor din vânzări ale ÎMM-lor aferente genurilor principale de activitate în anul 2009
Sursa: BNS.
Întreprinderile din UE-27 sunt distribuite inegal pe sectoarele industriei (Tabelul 2.2.5.). Cele trei sectoare ale industriei (Comerț cu ridicata și cu amănuntul; Tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate întreprinderilor; Construcții), cu cel mai mare număr de întreprinderi sunt sectoare tipice mici scalate în ceea ce privește dimensiunea medie a firmei. În unele sectoare există o tendință de micșorare a mărimii întreprinderilor, ca urmare a privatizărilor recente.
Comparativ cu R.M., se observă că și în UE numărul ÎMM-lor este dominant în sectorul comerțului cu ridicata și cu amănuntul, însă pe următoarele locuri se află sectorul tranzacțiilor imobiliare și a construcțiilor, în timp ce în R.M. pe locul 2 și 3 se amplasează industria prelucrătoare și alte activități.
Tabelul 2.2.5.
Numărul ÎMM-lor pe principalele genuri de activitate în UE în anul 2008
Sursa: Eurostat, elaborat de EIM.
Implicarea unui număr din ce în ce mai mare de ÎMM-uri în sectorul industrial dovedește că acest sector se află în faza de dezvoltare – proces cu multiple implicații, deoarece în întreprinderile mici și mijlocii din sectorul industrial au loc procese organizatorice și de producție complexe, care induc infrastructură performantă, personal calificat și stabilitate pe piață. Contribuția cea mai importantă la realizarea cifrei de afaceri a sectorului, au avut-o întreprinderile mici, cumulând 51,7%, urmate de întreprinderile din categoria mijlocie cu 35,9%, microîntreprinderile realizând 12,4% din cifra de afaceri a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii.
Ponderea întreprinderilor mici și mijlocii în PIB este în creștere și constituie 35,5%.
Suma profitului obținut de întreprinderile mici și mijlocii în anul 2009 a constituit 2.243,2 mil. lei, sau cu 3.240 mil. lei (de 2,4 ori) mai puțin față de anul 2008 (Tabelul A4.1).
Analizând tabelul 1 din anexa 4, observăm că cele mai mari profituri sunt obținute de întreprinderile mici antrenate în domeniul comerțului cu ridicata și cu amănuntul, profitul acestora reprezentând 29,3 % din total profituri. Întreprinderile mijlocii se află pe locul 2 la obținerea de profituri, în 2009 înregistrând profituri în sumă de 725,6 mil. lei.
În UE, întreprinderile mici și mijlocii par să fie mai profitabile ca cele micro, care au o putere mică de a influența prețurile de intrare și de ieșire. Ce ține de genurile de activitate, cele mai rentabile sunt următoarele sectoare: industria extractivă; energie electrică, gaze și apa și tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate întreprinderilor.
Spre deosebire de UE, în RM sectorul energiei electrice, gaze și apă a obținut de-a lungul anilor rezultate negative, în 2009 înregistrând pierderi în sumă de 24,1 mil. lei. Tot în 2009 au obținut pierderi și ÎMM-le ce activează în sectorul agriculturii, vânatului și silviculturii, atingând o cifră negativă de 74,8 mil. lei. Această situație, într-o anumită măsură, este determinată de pregătirea profesională insuficientă a antreprenorilor, de multe ori fiind uimitoare ușurința cu care unele persoane, inițiind o afacere, se desemnează în funcția de director fără a avea cea mai elementară pregătire în domeniul managementului. Cercetătorii din domeniu susțin că doar 5 – 10 la sută din populația unei țări posedă aptitudinile necesare de întreprinzător, dar mai există și dificultățile însușirii relațiilor de piață, absența culturii și tradițiilor întreprinderilor mici și o serie de alte piedici, mult mai grave, în calea dezvoltării micului business în Republica Moldova [3.6].
Majoritatea covârșitoare a întreprinderilor businessului mic, încă de la începuturi, este bazată pe proprietatea privată, aceasta constituind – 93,71% în 2007, 89,88% în 2008 și 90,22% în 2009. Întreprinderile publice au rămas la același număr de 658 întreprinderi. ÎMM-le cu capital străin își mențin cota constantă de 3,77%, pe când întreprinderile mixte suferă o mică scădere, de la 4,29% în 2007, la 4,03% în 2009 (Figura 2.2.2.).
Figura 2.2.2: Ponderea ÎMM după forma de proprietate
Sursa: efectuată de autor în baza datelor BNS.
Cea mai mare eficiență este caracteristică pentru ÎMM-le străine și mixte, în care unui lucrător îi revine o sumă a vânzărilor ce depășește de 1,35 – 2,2 ori nivelul mediu pe întreprinderile mici și mijlocii. La întreprinderile cu formă privată de proprietate un lucrător produce marfă în sumă de 192 mii lei vânzări nete, ceea ce depășește cu 4,3% nivelul mediu și aproape de 3 ori – indicatorul corespunzător al întreprinderilor cu participarea statului (Tabelul A4.2). Astfel, cea mai puțin eficientă este activitatea întreprinderilor mici cu formă publică de proprietate.
Cel mai activ sunt create întreprinderile mici în sferele comerțului și prestării serviciilor – ramuri ce se caracterizează prin viteza mare a circulației activelor rentabile incluse și nivelul mic al riscului. În special, în astfel de tipuri de activitate precum comerțul, reparația automobilelor și prestarea serviciilor sociale sunt antrenate, practic, jumătate din întreprinderile mici și mijlocii (41,2%).
Datele statistice arată că întreprinderile micului business, care au obținut profit drept urmare a activității economico-financiare desfășurate, dețin ponderea majoritară în totalul ÎMM-lor cu profit din țară – aproximativ 36 mii de întreprinderi sau 95,46%. Cea mai mare parte din profit au obținut-o întreprinderile cu formă de proprietate privată – 2.593 mil. lei, urmate de întreprinderile publice cu 30,1 mil. lei. Întreprinderile mixte și străine au obținut pierderi în sumă de 379,9 mil. lei, fapt ce ne arată că acestea au fost afectate mai mult de criza economică, devenind nerentabile. (Tabelul 2.2.6.). Aceste date demonstrează o evoluție pozitivă a sectorului ÎMM-lor comparativ cu rezultatele înregistrate la începutul anilor 2000, când un număr de doar 10 mii de întreprinderi au obținut profit (doar 36 la sută din totalul de întreprinderi a micului business).
Tabelul 2.2.6.
Rezultatul financiar până la impozitare: profit (+) pierdere (-)
a ÎMM în anul 2009
Mil. lei
Sursa: BNS.
Conform profilului teritorial, cele mai mari rezultate financiare au fost obținute de întreprinderile din municipiul Chișinău și Regiunea de Nord, tot ele deținând ponderea cea mai importantă în totalul întreprinderilor care au obținut beneficiu, deținând respectiv ponderea de – 81% în Chișinău; de – 12,5% în Regiunea de Nord, restul fiind împărțiți între agenții economici care își desfășoară activitatea în celelalte 2 regiuni ale republicii și UTA Găgăuzia.
Datele de mai jos arată că dezvoltarea micului business este sesizabilă, deocamdată, doar în mun. Chișinău, unde sunt concentrate 66% din numărul total de întreprinderi mici și mijlocii. Alte 4,57% din întreprinderi ale micului business sînt înregistrate în mun. Bălți, iar 3% în UTA Găgăuzia (Tabelul A4.3).
Tabelul 2.2.7.
Rezultatele activității întreprinderilor mici și mijlocii în profil teritorial în anul 2009
Sursa: BNS.
De menționat că întreprinderile micului business din Chișinău sînt mai mari decît celelalte, atît după cifra de afaceri și numărul de salariați, cât și după cheltuielile efectuate pentru întreținerea personalului. Bunăoară, întreprinderile de acest tip din capitală realizează 67% din întregul volum al vînzărilor realizate de micul business din întreaga țară, aici fiind ocupați circa 53,32% din toți salariații întreprinderilor mici și mijlocii (Figura 2.2.3.).
Figura 2.2.3: Numărul de salariați ai ÎMM-lor după profil teritorial
Sursa: creată de autor în baza datelor BNS.
Acest lucru se explică prin faptul că condițiile de a activa și mediul economic din regiunea dată sunt mai favorabile și aduc mai multe venituri întreprinderilor mici și mijlocii.
2.3.Mecanismul de finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova
Sectorul ÎMM-lor în întreaga lume este considerat factorul determinant al economiei concurențiale, principala sursă a creșterii economice și de creare a noilor locuri de muncă. În Moldova activitatea sectorului ÎMM-lor a început să prindă contur ca fenomen al dezvoltării social-economice a țării aproximativ cu 14-15 ani în urmă, după finalizarea privatizării în masă și conturarea proprietarilor reali. Acest sector s-a format și dezvoltat în condiții economice nefavorabile și incerte ale perioadei de tranziție. Deși condițiile de finanțare s-au îmbunătățit în ultimii ani, accesul la finanțare constituie încă o problemă majoră pentru majoritatea întreprinderilor din acest sector.
Problema cea mai dificilă pentru un întreprinzător o reprezintă asigurarea resurselor financiare necesare constituirii, funcționării și dezvoltării întreprinderii. Iată de ce, considerăm absolut necesar să abordăm principalele aspecte referitoare la finanțarea întreprinderilor mici și micro-, în principal din perspectiva antreprenorului. Subliniem acest ultim aspect, întrucât majoritatea abordărilor tratează problematica finanțării activităților antreprenoriale prioritar din punct de vedere al furnizorilor de fonduri, mai ales al băncilor și fondurilor cu capital de risc. Din această perspectivă este recomandabil să subliniem, în primul rând, de ce întreprinzătorul are nevoie de fonduri și în ce scop le utilizează (Tabelul A5.1).
Practica antreprenorial-managerială demonstrează că obținerea resurselor financiare de către întreprinzătorii mici este un proces complex și anevoios, necesitând abilități și eforturi deosebite. În Tabelul A5.2 prezentăm o sinteză a acestor obstacole.
Accesul la finanțare este o problemă nu numai pentru ÎMM-le din Republica Moldova. Literatura internațională de specialitate abundă de studii și analize referitoare la așa-numitul „financial gap” în finanțarea ÎMM-lor. Deși se recunoaște că problema respectivă există în toate economiile, inclusiv cele dezvoltate, este unanim recunoscut că aceasta este mult mai acută în țările în tranziție și în curs de dezvoltare. Printre cauzele unei asemenea situații se invocă:
1. Instituțiile financiare din țările respective nu au suficiente stimulente pentru a opera în sectorul ÎMM;
2. Antreprenorii care reprezintă ÎMM-le, tind să evite reglementările și impozitele din sectorul formal, activând total sau parțial în sectorul informal;
3. Guvernele din țările respective nu au suficiente capacități administrative pentru a aplica eficient legile și reglementările.
Aceleași studii și analize evidențiază 4 bariere principale în calea accesului ÎMM-lor la finanțare, și o a 5-ea, caracteristică, în special, țărilor în curs de dezvoltare [4.13]. Barierele respective sunt:
1. Lipsa de informații, sau asimetria informațională existentă între micul business, pe de o parte, și creditori sau investitori, pe de altă parte. Problema asimetriei informaționale rezultă din faptul că antreprenorii dispun de informații despre business-ul lor care nu poate fi ușor accesată, sau nu poate fi accesată deloc de către creditorii/investitorii potențiali. Aceasta creează o dublă problemă: pe de o parte, creditorii/investitorii nu pot diferenția între companiile sau proiectele „de calitate înaltă” și cele „de calitate joasă” (problema selecției adverse), iar pe de altă parte, odată ce banii au fost alocați, aceștia nu pot aprecia dacă mijloacele sunt utilizate în mod corespunzător. În timp ce problemele respective sunt caracteristice și în raport cu businessul mare, ele sunt mult mai acute în cazul ÎMM-lor. Informația, pe care ÎMM-le o pot pune la dispoziția creditorilor/investitorilor (sub formă de rapoarte financiare, business planuri, etc.), este lipsită, de cele mai multe ori, de detalierea și rigurozitatea necesară. Problema este agravată și de nivelul mai redus de cunoștințe specifice, din care cauză antreprenorii nu-și pot argumenta și susține corespunzător demersurile. Deseori, informația nu este înde-ajuns de exactă și realistă, clară și transparentă.
2. Riscurile mai mari asociate cu business-ul mic și mijlociu. Creditorii/investitorii percep business-ul mic și mijlociu ca fiind mai riscant dintr-un șir de motive. În primul rând, ÎMM-le se confruntă cu un mediu mai incert și mai competitiv decât întreprinderile mari – acestea au rate de rentabilitate mai mari, dar și rate ale eșecurilor mai mari. În al doilea rând, ÎMM-le sunt dotate mai slab din punct de vedere al resurselor umane și de capital, pentru a face față condițiilor adverse de piață. În al treilea rând, există problema sistemelor de contabilitate, care subminează accesibilitatea și credibilitatea informației referitoare la profitabilitate și la capacitatea de plată. În țările în curs de dezvoltare la acestea se adaugă problema mediului de operare mult mai volatil, care influențează negativ siguranța tranzacțiilor.
3. Costurile administrative și de tranzacție mai mari în cazul finanțării ÎMM-lor. Indiferent de gradul de risc, finanțarea ÎMM-lor comportă costuri mai mari în comparație cu business-ul mare. Majoritatea costurilor implicate (administrative, de analiză, de înregistrare, de monitorizare, etc.) sunt costuri fixe, care nu variază în funcție de mărimea finanțării. Din nou, problema este mai acută în țările în curs de dezvoltare din următoarele considerente: (i) instituțiile financiare duc lipsă de sisteme adecvate de management informațional; (ii) sectoarele de furnizare a informației economice sunt slab dezvoltate; (iii) serviciile publice asociate cu înregistrarea drepturilor de proprietate, gajurilor, etc. sunt slab dezvoltate. Problema este parțial rezolvată prin perceperea unor dobânzi sau comisioane mai ridicate, practicate în cadrul schemelor de microfinanțare, acest lucru este însă posibil până într-o anumită măsură.
4. Lipsa gajului. Pentru a diminua riscurile legate de problemele „selecției adverse” și a „hazardului moral”, creditorii solicită, de obicei, gaj. Acesta este, probabil, cel mai des citat obstacol întâlnit de ÎMM-le în căutarea finanțării. Este larg recunoscut că această problemă este mult mai acută în țările în curs de dezvoltare.
5. În țările în curs de dezvoltare obstacolele enumerate sunt agravate de factorii juridici și instituționali. În primul rând, multe din aceste țări au un sector bancar foarte concentrat și necompetitiv. Deseori, acesta este rezultatul reglementărilor restrictive. Situația respectivă întărește tendința băncilor de a adopta politici conservative în creditare sau de a percepe dobânzi înalte. Dacă băncile pot prospera cu un număr stabil de clienți foarte buni, acestea nu vor avea stimulente reale pentru a-și îmbunătăți gama de produse și, în particular, nici un stimulent să meargă „în jos” pe scara creditării, pentru a satisface necesitățile de finanțare ale micului business. Același lucru este adevărat și în cazul când băncile pot obține profituri substanțiale doar prin simpla cumpărare-vânzare a datoriei de stat, fapt ce rezultă în abandonarea business-ului mic în afara schemelor de creditare. În al doilea rând, sistemele juridice insuficient de dezvoltate împiedică apariția anumitor instrumente financiare, ca elemente de diminuare a riscurilor. De exemplu, prevederile legale referitoare la dreptul de gaj (cum acesta este protejat, cum este determinată prioritatea în exercitarea dreptului de gaj, etc.) sunt de o importanță crucială în determinarea eficienței gajului ca instrument de diminuare a riscului de credit. În mod similar, dacă legislația comercială oferă protecție limitată acționarilor minoritari, dezvoltarea capitalului de risc și a „îngerilor” financiari va fi afectată negativ. Aceste probleme au fost mai cu seamă acute la începutul perioadei de tranziție a fostelor țări socialiste. În al treilea rând, chiar dacă o legislația adecvată este prezentă, există probleme cu aplicarea în practică a acesteia. Acest lucru se referă la procedurile îndelungate de înregistrare a gajului, intrare în posesia gajului, obținerea informațiilor referitoare la statutul anumitor active, corupție, etc. În al patrulea rând, „infrastructura informațională” este în mare parte subdezvoltată. Lipsesc birourile de creditare, alte mecanisme de colectare și schimb a informațiilor despre capacitatea de plată a debitorilor. Acestea, fără îndoială, sporesc asimetria de informații dintre debitori și creditori/investitori.
Comportamentul instituțiilor financiare și factorii instituționali nu sunt unicele impedimente în calea accesului mai bun al ÎMM-lor la finanțare. Există bariere și pe partea de „cerere” a finanțării. Bancherii și investitorii din întreaga lume menționează 3 bariere principale în acest context: a) Calitatea joasă a proiectelor propuse spre finanțare; b) Lipsa de abilitatea a ÎMM-lor de a utiliza cu maximă eficiență resursele financiare disponibile; c) Atitudinea adversă a ÎMM-lor față de investițiile în capital.
Cercetările efectuate în Europa de Vest, de cunoscuta firmă de consultanță „Deloite Touche Tohmatsu” au relevat că cele mai frecvente surse de finanțare pentru întreprinderile micului business sunt băncile comerciale, băncile de investiții și societățile de leasing. În continuare sunt analizate principalele surse de finanțare a ÎMM-lor în Republica Moldova.
1. Ofertele de finanțare din partea băncilor comerciale
Creditarea din partea băncilor înregistrează la moment o revenire, după declinul cauzat de criza financiar-economică mondială. Valoarea portofoliului brut de credite a depășit deja în luna august 2010 nivelul de la sfârșitul lunii septembrie 2008 – cel mai înalt nivel al creditării de până la criză, considerat convențional și punctul de început al crizei în sistemul bancar. Creditele noi acordate de asemenea se află în creștere, însă acestea nu au atins încă nivelul anului 2008 (2318 mil. lei lunar), media lunară în primele 11 luni ale anului 2010 fiind de 1888 mil. lei. Figura 2.3.1. prezintă evoluția soldului total al creditelor, soldului creditelor pentru business și al creditelor noi acordate începând cu luna decembrie 2005 (datele sunt prezentate pentru sfârșitul lunii decembrie a fiecărui an).
Figura 2.3.1: Evoluția creditelor bancare în perioada dec. 2005 – noi. 2010, mil. lei
Sursa: alcătuit în baza datelor BNM.
Din păcate, nu există o statistică permanentă referitoare la creditele acordate sectorului ÎMM de către bănci. Conform datelor Organizației pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii din Moldova (ODIMM), în anul 2009 ÎMM-urile din Republica Moldova au beneficiat de credite în valoare de 7540,9 mil. lei, sau 31,45% din totalul creditelor pe economie, cu 1267 mil. lei sau 3,65 p. p. mai puțin decât în anul 2008 [3.4]. Aceste date confirmă concluzia mai multor studii și experți că sectorul ÎMM-lor a beneficiat într-o măsură mică de această creșterea impresionantă a creditării de până la criză [2.9].
Băncile creditează de obicei întreprinderile active pe piață, ofertele pentru start-up-uri lipsesc complet sau sunt limitate.
Băncile oferă un spectru relativ larg de produse de creditare tradiționale: credite la termen, linii de creditare, garanții, acreditive, etc. Cu toate acestea, lipsesc sau sunt puțin utilizate o seamă de produse, larg utilizate pe piețele bancare ale țărilor dezvoltate, printre care cel mai mult instrumentele de finanțare a comerțului exterior: finanțarea comenzilor de livrare, garanțiile de export, asigurările de export, etc. Utilizarea acreditivelor ca instrument de creditare este de asemenea limitată. Sunt puține produse adaptate necesităților întreprinderilor micro, mici și mijloci, companiilor agricole. Termenele de creditare nu depășesc de cele mai multe ori 2-3 ani. Ofertele de creditare pe termen mai lung sunt limitate și se rezumă, de obicei, la resursele liniilor de creditare externe ale băncilor.
Din cauza deficitului de resurse pe termen lung, termenele de rambursare ale creditelor deseori nu corespund cu termenele de realizare a proiectelor finanțate și cu capacitatea de rambursare a companiilor debitoare.
Analiza creditară e efectuată cel mai des în baza rapoartelor financiare, a prognozelor financiare și a disponibilității clienților de a oferi gaj. Scenariile de probabilitate, analiza comparativă, analiză a sensibilității sunt puțin utilizate.
Ratele dobânzilor la credite sunt în toate cazurile fluctuante și pot fi modificate des, când situația pe piața monetară este instabilă. Transparența formării prețurilor la credite este extrem de redusă.
În ceea ce privește ponderea creditelor acordate de către sectorul bancar în PIB (Figura A6.1) conform datelor Băncii Mondiale, Moldova se afla cu 39,81% în anul 2008 în urma majorității țărilor din regiune și cu mult în urma țărilor cu venituri înalte din Organizația pentru cooperare economică și dezvoltare (OCED) – 192,27%, țărilor din zona euro (142,72%), precum și în urma țărilor cu venituri medii (76,05%). Una din problemele existente în finanțarea ÎMM-urilor rezultă din rețeaua bancară slab dezvoltată. Într-o țară cu populație preponderent rurală, există foarte puține sucursale/filiale ale băncilor în localitățile rurale.
După gradul de penetrare al serviciilor bancare (numărul de filiale ale băncilor la 100 mii de adulți), conform unui studiu al Grupului Consultativ de asistență pentru cei săraci (CGAP) al Grupului Băncii Mondiale, Moldova se situa la începutul anului 2010 pe unul din ultimele locuri în regiune și printre țările cu trecut comun, depășind doar țări cu teritorii vaste, așa ca Rusia și Ucraina, și țări din Asia Centrală. Numărul mediu de filiale bancare la 100 mii de adulți în Moldova era de doar 9,57. În ceea ce privește gradul de penetrare cu servicii bancare a localităților rurale, Moldova se află pe ultimul loc printre țările selectate (țările din regiune și cu trecut comun), chiar și în urma țărilor din Asia Centrală, cu doar 0,20 filiale la 100 mii de adulți (Tabelul A5.3). Tabelul 2.3.1. prezintă un sumar al ofertelor curente de credite ale băncilor comerciale în ceea ce privește ratele dobânzilor oferite, termenele de creditare și preferințele în materie de gaj:
Tabelul 2.3.1.
Ofertele de creditare ale băncilor comerciale din Moldova (generalizat)
Sursa: Adaptat după Kemal Seitveliiev, „Overview of the banking sector”, prezentare în cadrul forumului moldo-german pentru finanțarea IMM, 30 noiembrie 2010.
2. Ofertele de finanțare din partea sectorului de microfinanțare
În raport cu sistemul bancar, microfinanțarea rămâne a fi sursa alternativă de creditare, apărută în Republica Moldova pe la sfârșitul anilor ’90, pentru a suplini deficitul de finanțare lăsat de bănci în privința microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici, în special a celor din zonele rurale. Astfel, specificul acestui sector este dat, în primul rând, de clientela spre care se adresează, reprezentată de persoanele fizice, întreprinderile micro, mici și mijlocii, categoriile cele mai mult expuse dificultăților de accesare ale finanțării. Din cauza ofertei reduse de facilități de finanțare pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici, aproximativ 85% din investițiile în întreprinderile mici în Republica Moldova trebuie să fie finanțate din resursele proprii ale întreprinzătorilor și din resursele interne ale companiilor respective, față de un procent de 66% în țările din vest [2.2].
În Republica Moldova microfinanțarea constituie o bună oportunitate pentru OMF-urile care procură sau dispun de resurse financiare mai ieftine comparativ cu cele ale instituțiilor bancare, iar reglementările liberale atrag noi operatori pe acest segment, în special cu capital străin. Astfel, în timp ce la data de 21.12.2009 existau 29 de OMF-uri, către 30.09.2010 numărul acestora s-a majorat până la 35. Tabelul A5.4 prezintă evoluția principalilor indicatori ai activității OMF-urilor în perioada anilor 2006 – 2009.
Pe parcursul anului 2009 sectorul OMF a înregistrat o reducere a activelor cu peste 524 milioane lei, sau cu 20,9% și o reducere a portofoliului de credite cu peste 134 milioane lei, sau cu 6,8%. În timp ce cauza principală a reducerii indicatorilor respectivi se regăsește în efectele crizei asupra economiei, o mare parte din reducerea portofoliului de credite s-a datorat și situației aparte a portofoliului ProCredit S.R.L. Această OMF nu a mai acordat credite începând cu 01.01.2008, odată cu deschiderea băncii ProCredit, toate cererile de creditare fiind preluate de bancă. Fără această organizație, sectorul OMF a înregistrat chiar o creștere a portofoliului de credite cu peste 17 milioane lei, sau 1,5%, spre deosebire de sectorul bancar, care a înregistrat o reducere a portofoliului brut de credite cu 9,5%. Tot spre deosebire de sistemul bancar, sectorul OMF per ansamblu a înregistrat creșteri la capitolul „capitalul propriu”, cu 22,4%, iar profitul net nu numai că nu s-a redus, ci a crescut chiar cu 10,1%, în timp ce sistemul bancar a înregistrat per ansamblu, în anul 2009, pierderi pentru prima dată în istoria sa.
Cele mai mari OMF-uri după cota de piață deținută la 31.12.2009 erau: Prime Capital – 21,75%, Microinvest – 17,5%, ProCredit – 16,7% (Tabelul A5.5).
Atât menținerea la aproximativ același nivel a portofoliului de credite în condițiile crizei economice, când celelalte surse de finanțare s-au diminuat drastic, cât și viabilitatea OMF demonstrată prin creșterea profitabilității în aceleași condiții de criză, vorbește în favoarea necesității susținerii și dezvoltării sectorului respectiv. Aceasta, deoarece sectorul OMF poate constitui o alternativă sistemului bancar în ceea ce privește creditarea ÎMM-lor, mai ales în perioadele de criză, datorită adaptabilității mai mari a OMF la schimbările de conjunctură, cât și a sistemului mai liberal de reglementare. Cu toate acestea, o analiză mai pertinentă a sectorului e greu de făcut, în condițiile în care lipsesc datele referitor la structura pe destinații a creditelor acordate de OMF, inclusiv creditele acordate ÎMM, durata creditelor, etc. Se poate totuși de concluzionat, că importanța acestui sector în creditarea sectorului ÎMM-lor este încă destul de limitată, în condițiile în care creditele totale acordate de OMF constituiau în 2009 doar 5,7% din creditele totale acordate de sectorul bancar, iar o mare parte din creditele OMF sunt credite de consum și pentru procurarea imobilelor de către persoanele fizice.
O categorie aparte a OMF este reprezentată de către Asociațiile de Economii și Împrumut (AEÎ). Acestea au ca grupuri țintă locuitorii din zonele rurale, agricultorii și micile afaceri rurale. La sfârșitul trimestrul III, 2010 existau 398 de AEÎ, care întruneau 134.868 membri. Cu toate că numărul AEÎ a scăzut continuu începând cu 2005, se constată, în același timp, o majorare a numărului membrilor acestora, ceea ce înseamnă că asistăm la un proces de consolidare a AEÎ (Figura A6.2). Tot în 2009 numărul mediu de beneficiari ai împrumuturilor AEÎ a fost de 50.013, față de 23.448 de beneficiari de împrumuturi de la OMF.
Și volumul împrumuturilor acordate de AEÎ a crescut continuu, cu excepția perioadei 2009-2010 (Figura 2.3.2.). Totuși, segmentul AEÎ al pieței de microfinanțare, comparativ cu cel al organizațiilor de microfinanțare, înregistrează ritmuri mai mici de creștere. După o creștere continuă și relativ susținută până în 2008, începând cu trimestrul III, 2009 portofoliul de împrumuturi al AEÎ s-a redus cu mai mult de 115 milioane lei, sau cu circa 27%.
Figura 2.3.2: Portofoliul de împrumuturi acordate de AEÎ (mil. lei).
Sursa: Cebotariov A., „AEÎ – sursă alternativă de finanțare în spațiul rural”, prezentare în cadrul forumului moldo-german pentru finanțarea ÎMM-urilor, 30 noiembrie 2010.
AEÎ oferă în cea mai mare parte credite pe termen scurt (sezoniere) cu termene de rambursare de până la un an, pentru achiziționarea de mijloace circulante pentru activitățile generatoare de profit. De asemenea, acestea pot acorda și credite pe termen mediu, cu perioade de rambursare de până la trei ani (majoritatea sunt pe termen de până la 18 luni), pentru efectuarea de investiții. Vasta majoritate a creditelor, însă, sunt pe termen scurt, cu sume cuprinse între 200 lei și 50.000 lei. Aproximativ 90% din aceste credite sunt destinate activităților din agricultură, dar în scopuri de diversificare a riscurilor, AEÎ acordă de asemenea împrumuturi procesatorilor și celor cu activități afiliate agriculturii. Circa 10% din totalul portofoliilor de credite ale AEÎ sunt credite de consum.
Aproximativ 70% din membrii asociațiilor sunt implicați în agricultură, circa 20% sunt angajați în educație sau administrația publică, iar circa trei pătrimi din cei implicați în activități agricole constituie gospodăriile țărănești. Cifra de afaceri medie a 90% din companiile membre ale asociațiilor este mai mică de 20.000 lei. Doar 10% din companiile membre ale AEÎ sunt implicate în activități agricole sau de procesare la scară mai mare. Sursele de finanțare ale AEÎ includ cotele de participare ale membrilor, depozite de la membri și credite de la instituțiile financiare. Cele mai importante surse de împrumuturi pentru AEÎ sunt creditele de la băncile comerciale (în special de la Moldova-Agroindbank) și organizațiile de microfinanțare (Corporația de Finanțare Rurală și Microinvest).
Deficitul de resurse financiare proprii face ca împrumuturile AEÎ să fie mai scumpe în comparație cu cele ale băncilor și chiar cele ale OMF-urilor. Printre cauzele mobilizării insuficiente de resurse financiare de către AEÎ se numără:
• Nivelul redus al încrederii față de depunerile în AEÎ, rezultat din faptul că în condițiile unor comunități relativ restrânse este dificil să fie asigurat secretul comercial al depunerilor;
• Numai membrii asociațiilor au dreptul să facă depuneri;
• Depunerile la AEÎ nu sunt asigurate;
• Reluctanța generală a populației față de instrumentele de economisire în instituțiile financiare;
• Perceperea AEÎ, în primul rând, ca instituții de microcreditare
Avantajele instituțiilor de microfinanțare nebancare față de băncile comerciale sunt [2.8]:
• Acordarea creditelor solicitanților ce nu au o istorie de creditare anterioară (cca. 80-90% din debitori nu au beneficiat anterior de credite);
• Amplasarea oficiilor de creditare mai aproape de clienți (AEÎ în circa 550 de sate, ProCredit și MicroInvest dețin reprezentanțe în majoritatea centrelor raionale);
• Pachetul minim de documente (de la 3-4 până la maximum 10 documente), prezentate de către solicitanți, ceea ce reduce substanțial din timpul și costurile necesare pentru pregătirea documentelor;
• Acoperirea de către unele OMF a cheltuielilor ce țin de perfectarea documentelor, în special de înregistrarea la notariat a bunurilor depuse ca garanție;
• Viteza mai mare de examinare a cererilor,perfectare a documentelor și eliberare a creditului (nu mai mult de 2-3 zile);
• Numărul mai mare de credite negarantate (fără gaj) acordate (pentru AEÎ ponderea împrumuturilor negarantate în totalul împrumuturilor constituia 92,4% la 30.09.2010);
• Punerea la dispoziție a garanțiilor, ce pot fi utilizate pentru asigurarea creditelor acordate micilor antreprenori de către băncile comerciale, și a capitalului de risc (produse oferite de MicroInvest);
• Abordarea de grup a clienților, pe principiul „responsabilității mutuale colective”, ceea ce permite minimizarea riscurilor, a cheltuielilor de examinare și acordarea mai multor credite fără gaj;
• Analiza solicitărilor de credit se efectuează, în majoritatea cazurilor, prin consolidarea pozițiilor financiare ale firmei cu activele proprii ale întreprinzătorului, ca persoană fizică, ceea ce conceptualizează legătura indisolubilă între microîntreprinzător și firma pe care acesta o conduce.
Cu toate prioritățile existente față de sectorul bancar, rolul sectorului microfinanțării ca sursă de alternativă de împrumuturi pentru ÎMM rămâne, deocamdată, destul de limitat, acesta deținând o pondere de doar 2,79% în raport cu PIB la sfârșitul anului 2009 (Figura A6.3).
3. Alte surse de finanțare pentru ÎMM-le din Moldova
După creditele bancare și împrumuturile de la instituțiile de microfinanțare, alte surse de finanțare pentru ÎMM-le din RM includ serviciile de leasing, precum și diferite programe pentru susținerea sectorului, implementate de stat sau/și de donatorii internaționali, programele și proiectele de finanțare/creditare ale instituțiilor financiare internaționale și agențiilor internaționale de dezvoltare. Spre deosebire de țările dezvoltate și multe țări din regiune, piața de capital în RM este practic nefuncțională, iar capitalul de risc este inexistent (cu excepția produsului respectiv oferit de OMF Microinvest).
a.) Leasing-ul. Conform datelor BNS, în anul 2009 portofoliul de leasing a constituit 412,5 mil. lei, sau cu 67% mai puțin decât în anul 2008. În structura pe destinații predomină leasing-ul mijloacelor de transport – 370,8 mil. lei sau 89,9% din total. Mașinilor și utilajelor, clădirilor și construcțiilor, precum și altor mijloace fixe care se folosesc, de regulă, în activitatea de producție sau comercială le revin doar 41,7 mil. lei, sau 10,1% din total (Tabelul A5.6). 53,3% din locatarii de leasing erau reprezentați de întreprinderi și organizații, care dețineau 220 mil. lei din portofoliul total de leasing, 0,2% – de instituțiile financiare, iar 46,5% – de persoanele fizice (191,8 mil. lei). După termenul de achitare, 67,5% constituia leasing-ul de până la 3 ani, 32,2% – de la 3 la 5 ani, și doar 0,3% constituia leasing-ul cu termen de achitare mai mare de 5 ani.
Leasing-ul, ca sursă de finanțare pentru ÎMM-ri și pentru business, în general, prezintă o serie de avantaje:
• Nu este nevoie de dislocarea unor volume importante de lichidități din cadrul companiilor pentru achitarea integrală a mijloacelor fixe achiziționate;
• Nu e nevoie de gaj, iar termenul de achitare este relativ mare;
• Procedurile de contractare sunt mai simple, în comparație cu același credit bancar;
• Costurile mai mici ale tranzacției, întrucât nu este necesară evaluarea și înregistrarea notarială a gajului;
• Beneficiile de ordin fiscal (la impozitul pe venit și TVA), de care pot beneficia participanții la operațiunile de leasing.
În același timp, limitările leasing-ului în Republica Moldova sunt date de:
• Dobânzile relativ înalte practicate;
• Plățile inițiale relativ înalte, care ajung până la 30% din valoarea leasingului;
• Din cauza deficitului de resurse pe termen lung, ponderea finanțărilor de leasing cu termen mai mare de 5 ani este foarte mică;
• Nu în toate cazurile locatarii au posibilitatea să beneficieze de utilajul sau echipamentele de la producătorii sau furnizorii doriți;
• Lipsa ofertelor de leasingul operațional.
b.) Proiectele de finanțare ale instituțiilor financiare internaționale (IFI) sau agențiilor internaționale de dezvoltare (AID). Deficitul de finanțare al business-ului în Moldova a atras atenția pe parcursul anilor agențiilor de dezvoltare și a instituțiilor financiare internaționale, care au canalizat fonduri în proiecte sau programe de creditare/finanțare, majoritatea absolută a acestora adresându-se sectorului ÎMM. În general, acestea folosesc 3 scheme de finanțare: finanțarea directă a instituțiilor financiare locale, care la rândul lor acordă credite sectorului ÎMM la condițiile generale ale băncii; finanțarea „apex”, după principiul FCFS (First Come – First Served), în cadrul căreia fondurile sunt puse la dispoziția instituțiilor financiare pentru anumite scopuri strict delimitate, iar aprobarea creditelor se face inclusiv de IFI sau AID donatoare; finanțarea de leasing (proiectul 2KR), care utilizează scheme de finanțare quasi-leasing. Tabelul A5.7 prezintă sumarul acestor tipuri de finanțări în Moldova.
Avantajele finanțărilor din parte IFI și AID: termenele mai mari de finanțare în comparație cu finanțările din resursele locale (cu excepția proiectului 2KR); dobânzile mai mici (valabil doar în cazul finanțărilor de tip „apex” și 2KR); posibilitatea de a procura utilaje la prețuri mai mici datorită economiilor de volum și de a beneficia de training și consultații (în cazul 2KR).
Dezavantajele constau în insuficiența resurselor respective în raport cu cererea, procedurile mai complexe și termenele mai mari de acordare (unele proiecte de tip „apex” și 2 KR).
c.) Programele de suport a sectorului, finanțate de stat și/sau de donatori internaționali includ: Programul JNPGA de Susținere și Dezvoltare a Sectorului ÎMM, Proiectul Ameliorarea competitivității (PAC), Programul Național de Abilitare Economică Tinerilor (PNAET), Fondul de garantare a creditelor (FGC) al ODIMM, Societatea Interbancară de Garantare a Creditelor Garant Invest, Investiții în Sectorul Privat (PSI), Proiectul Abilitarea Socio-Economică a Tinerilor (PASET), Dezvoltarea ÎMM în Localitățile Rurale (SMERDA), Progamul-pilot de atragere a remitențelor în economie (PARE 1+1). Tabelul A5.8 prezintă un sumar al condițiilor generale de finanțare a programelor respective:
Avantajele programelor de susținere a ÎMM-urilor sun evidente: multe din ele sunt granturi sau au porțiuni de granturi, condițiile de finanțare sunt mai favorabile ca cele ale împrumuturilor sau creditelor comerciale.
Dezavantajele sunt că volumul acestor finanțări sunt foarte mici atât în comparație cu necesarul, cât și cu programele similare din alte țări. În plus, deseori condițiile de selectare nu sunt destul de transparente, nu există informație suficientă despre programele derulate și condițiile acestora.
d. ) Subvențiile de stat pentru agricultură: în anul 2010 Guvernul a alocat 400 mil. lei pentru măsurile de stimulare și subvenționare a agriculturii. Ca și în cazul altor programe de stat, sumele subvențiilor sunt foarte mici în comparație cu necesarul și pentru ca efectele să fie vizibile. În plus, mecanismul de acordare a acestor subvenții nu este destul de transparent, iar eficiența utilizării mijloacelor din fondul de subvenționare este redusă. În anul 2010, mijloacele fondului de subvenționare a producătorilor agricoli au fost repartizate după cum urmează:
a) stimularea creditării producătorilor agricoli de către băncile comerciale și instituțiile financiare nebancare – 10.908,8 mii lei;
b) stimularea mecanismului de asigurare a riscurilor în agricultură – 10.496,8 mii lei;
c) stimularea investițiilor pentru înființarea plantațiilor multianuale – 58.600,8 mii lei;
d) subvenționarea investițiilor pentru producerea legumelor pe teren protejat (sere de iarnă, solarii) – 2.000,0 mii lei;
e) stimularea investițiilor pentru procurarea tehnicii și utilajului agricol, precum și a echipamentului de irigare – 58.500,0 mii lei;
f ) susținerea promovării și dezvoltării agriculturii ecologice – 2.600,0 mii lei;
g) stimularea investițiilor pentru utilarea și renovarea tehnologică a fermelor zootehnice – 6.000,0 mii lei;
h) stimularea procurării animalelor de prăsilă și menținerii fondului lor genetic – 6.500,0 mii lei;
i) stimularea investițiilor pentru dezvoltarea infrastructurii postrecoltare și procesare – 15.594,4 mii lei;
j) compensarea cheltuielilor energetice pentru irigare – 10.000,0 mii lei;
j) subvenționarea utilizatorilor de produse de uz fitosanitar (pesticide) și de fertilizanți (îngrășăminte minerale) – 40.000,0 mii lei;
k) compensarea datoriilor:
pentru susținerea înființării plantațiilor viticole – 50.508,8 mii lei;
pentru subvenționarea utilizatorilor de produse de uz fitosanitar (pesticide) și de fertilizanți (îngrășăminte minerale) – 8.290,4 mii lei.
pentru subvenționarea producătorilor agricoli la livrarea pe teritoriul țării a producției agricole de fabricație proprie – 120.000,0 mii lei.
Capitolul III : Problematica dezvoltării sectorului ÎMM în Republica Moldova
3.1. Radiograma problemelor existente în sectorul ÎMM-lor și metodele de gestionare ale acestora
Cu toate că există un număr mare de legi și acte normative care conțin prevederi esențiale pentru sprijinirea efectivă a micului business, multe dintre ele rămân doar "pe hârtie", creându-se o divergență mare între prevederile legislative și măsurile reale întreprinse de Guvern și alte organe administrative atât la nivel republican, cât și local.
Micul business este nevoit singur să se opună tuturor constrângerilor ce apar în procesul inițierii și dezvoltării afacerii. Ca urmare a sondajului organizat de Centrul Moldo-American pentru Inițiativa Privată (MACIP) în cinci orașe ale repub1icii: Chișinău, Ungheni, Bălți, Cahul și Soroca, s-a constatat că, la întrebarea "Ați simțit vreo susținere din partea instituțiilor de stat și a organelor administrației publice locale?", majoritatea covârșitoare a răspuns negativ. Rezultatele date sunt departe de a fi îmbucurătoare, deoarece cele mai bune intenții au rămas 1a nivel teoretic, iar întreprinzătorii nu numai că nu au simțit o susținere din partea statului, dar văd în politica promovată de el un obstacol în dezvo1tarea lor [2.18, pag.47].
Analiza rezultatelor sondajului denotă că, pentru micul business, cele mai mari dificultăți apar ca urmare a politicii financiar – fiscale practicate de stat. Cele mai mari nemulțumiri trezesc numărul și mărimea impozitelor. După opinia respondenților, nivelul actual al impozitelor nu stimulează deloc dezvoltarea micului business. Pentru a-și face "dreptate", mulți întreprinzători, în discuții particulare, au recunoscut că aplică atât procedee legale, cât și semilegale de evaziune fiscală, prin tăinuirea sau reducerea veniturilor și mărirea cheltuielilor; înfăptuirea tranzacțiilor cash fără facturi; organizarea sau conducerea de evidențe contabile duble, etc.
Locul doi, în opinia respondenților, îi revine problemei legate de insuficiența resurselor financiare. E necesar de menționat că majoritatea întreprinzătorilor au inițiat afacerea bazându-se numai pe resursele financiare proprii, neapelând la credite bancare din cauza costurilor înalte ale creditului și a lipsei garanțiilor.
Mari dificultăți apar, de asemenea, din cauza legislației imperfecte, problema dată plasându-se pe locul 3 după importanță. Neclaritatea formulărilor din legi, care duce la interpretarea lor diversă de organele administrației publice (și aproape întotdeauna o interpretare în defavoarea întreprinzătorului), modificarea frecventă a legislației și a altor acte normative, neconcordanța diferitelor legi, lipsa informației și a propagandei legislative.
Pe ultimele două locuri se plasează problemele legate de lipsa experienței în producție și conducere. Cu toate acestea, consemnăm probabilitatea primirii unor răspunsuri nu pe deplin sincere, deoarece la întrebarea: "Aveți nevoie de servicii de consultanță și care sunt ele?"
– 90,2% din respondenți au răspuns afirmativ din care:
– 43% au menționat că au nevoie de consultanță contabilă;
– 16% au recunoscut nevoia unei consultante legate de activitatea de producție;
– 23% – consultanta cu privire la marketingul afacerii;
– 22% – finanțe;
– 14% – elaborarea planului de afaceri;
– 8% – alte consultații, inclusiv juridică.
Întreprinzătorilor li s-a mai propus să răspundă la următoarea întrebare: În activitatea lor s-au întâlnit cu așa fenomen ca utilizarea mitei reprezentanților instituțiilor publice, pentru rezolvarea pozitivă a problemei lor? Rezultatele obținute sunt alarmante. Doi din trei întreprinzători au plătit mită, indiferent de localitatea în care este amplasată întreprinderea, care-i dimensiunea ei sau cifra de afaceri. Dacă analizăm după forma organizatorico-juridică a întreprinderii, observăm că cel mai frecvent dau mită proprietarii întreprinderilor individuale, fiind urmați de SA-uri și SRL-uri.
În urma interviului acordat de către dl Eugen Roșcovanu, Președintele Asociației Micului Business din Republica Moldova referitor la problemele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi, businessmenii indică aceleași probleme, pe primul loc enumerând, piedicile birocratice:
sutele de acte normative și instrucțiuni, depășite de timp, protejează traiul liniștit al funcționarilor publici și favorizează abuzurile și corupția organelor de control;
politica fiscală nechibzuită cu multiplele impozite, taxe, penalități și amenzi.
Altă piedică în calea dezvoltării micului business constă în insuficiența mijloacelor financiare proprii ale întreprinderilor, atît pe termen scurt (capital circulant), cît și pe termen lung (pentru investiții) și accesul limitat la sursele externe de finanțare.
Neajunsul finanțării constituie una dintre dificultățile actuale de bază cu care se confruntă întreprinzătorii locali în încercarea de a organiza și dezvolta propria afacere, ceea ce în esență reflectă insuficienta elaborării mecanismului alocațiilor financiare la care aceștia au acces prin intermediul pieței financiare, precum și imperfecțiunea metodelor de finanțare utilizate.
Piața financiară a țării este alcătuită din 15 bănci comerciale și instituții de finanțare nebancare: organizații de microfinanțare, companii de leasing, factoring etc. Deși băncile sunt principalii deținători de mijloace financiare, ele rămîn, deseori, reticente în acordarea creditelor subiecților micului business, din cauza solvabilității insuficiente a întreprinderilor micului business, insuficiența garanțiilor, lipsa experienței etc. În plus, rata dobînzii solicitată de bănci este considerată de micii antreprenori exagerată și, deci, total neconvenabilă.
Drept urmare, întreprinderile micului business continuă să întâmpine dificultăți în accesul la finanțe. O dovadă e și faptul că ponderea creditelor direcționate pentru sectorul micului business este mică, iar majoritatea creditelor sînt acordate agenților economici din raza mun. Chișinău. Trebuie de menționat și faptul că majoritatea creditelor acordate micului business provin de la instituțiile financiare internaționale care au deschis linii de creditare la băncile comerciale, acestea din urmă împrumutând resursele financiare întreprinderilor din sector.
Comportamentul persoanelor de drept atinge uneori limita anarhiei. Ei abuză de autoritate ca organ suprem de control pentru a persecuta agenții economici. Instituțiile de supraveghere financiară, ca, de exemplu, cele de administrare fiscală și vamală dau dovadă de lipsă de profesionalism. Interpretarea unilaterală a legislației fiscale sau atitudinea preconcepută a inspectorilor fiscali induc în eroare plătitorii de taxe. Sunt cazuri când agentul economic plătește mai multe taxe decât ar trebui și chiar dacă acest lucru se știe. Organele fiscale nu-l înștiințează, cu toate că normal ar fi s-o facă.
Nivelul jos de coordonare între instituțiile de stat generează probleme semnificative pentru sectorul privat. De exemplu, companiile ce importă materii prime și exportă produsele creditează permanent statul. TVA deductive acumulate la importul materiilor prime, în cazul când depășește TVA la livrările locale, nu poate compensa TVA la importuri pentru lunile următoare, deoarece organele vamale și Inspectoratul Fiscal nu coordonează colectarea taxelor.
Trebuie să acordăm o atenție deosebită activității vamei, pentru că coruptibilitatea vameșilor, nu favorizează numai contrabanda, dar și la dezvoltarea economiei tenebre. Marile cantități de bunuri intrate ilegal în țara îi fac pe concurenți locali să ascundă activitatea economică pentru a rămâne competitive și astfel, contribuie la amplificarea evaziunii fiscale.
Uneori pentru deschiderea unei afaceri, pentru autorizarea unei activități se cer mai multe acte decât sunt necesare.
Specificul Moldovei îl constituie lipsa mijloacelor bănești pentru investiții și o piață mică internă de desfacere:
Întreprinderilor mici le este destul de greu să-și dezvolte singure afacerile, de aceea în multe state se procedează la încadrarea lor în executarea comenzilor de stat: lucrări de construcție, livrarea unor produse, etc. La noi au fost câteva propuneri din partea unor ateliere de încălțăminte să încalțe armata națională. Răspunsul a fost negativ pe motiv că este prea scump. De acord, dar cumpărările încălțămintei de la o întreprindere de a noastră și nu din Turcia, de exemplu, era un act de susținere a economiei naționale. Refuzul, de fapt, nu este ilegal, dar este un mod de a înțelege unilateral deciziile guvernamentale privind achizițiile publice, conform cărora ele se fac prin tender, care este câștigat de cei care propun cele mai avantajoase condiții.
Piața internă, infim de mică determină să ne orientăm spre piețele externe. Micii întreprinzătorii, desigur, nu pot singuri să-și exporte producția. De aceea este necesar asocierea lor, care tot trebuie să fie stimulată de către stat. De exemplu, Irlanda, au ajuns să exporte 90% din producția de lapte și 80% din cașcavaluri tocmai prin intermediul asociațiilor de fermieri și asociațiilor fabricilor de prelucrare a laptelui. Și trebuie de spus că statul le creează toate condițiile ca ele să activeze normal, pentru că altfel, pierderile ar fi enorme.
S-a vorbit de creditul fiscal stipulat în legea bugetului pe anul 2000. Dar până au fost elaborate instrucțiunile respective și modelul de contract cu inspectoratele fiscale a trecut anul și în fine au putut să beneficieze de acest credit doar vreo treizeci de firme. Astfel o idee bună a fost în ultima instanță compromisă.
Ar fi de folos pentru întreprinderi mici simplificarea evidenței contabile, iar dările de seamă la fisc și alte instanțe să se facă o dată pe an și nu trimestrial. După părerea d-lui Roșcovan E., președintele Asociației Micului Business este nevoie ca numărul de formulare contabile să fie redus cu 60-70%.
Cele mai grave probleme care influențează negativ activitatea antreprenorilor sunt:
imperfecțiunea bazei legislative a activității de antreprenoriat;
neeficacitatea sistemului de impozitare;
dificultatea și costul ridicat al înregistrării noilor întreprinderi;
imperfecțiunea sistemului de licențiere a activității de antreprenoriat;
dificultatea și costul ridicat al certificării și standardizării producției mărfurilor și serviciilor;
controlul și supravegherea excesivă asupra activității de antreprenoriat. Cele mai des efectuate controale sunt executate de:
Inspectoratul Fiscal de Stat – 96% din respondenți;
Garda Financiară – 89%;
Poliția Economică – 81%;
centrul de Medicină Preventivă – 56%;
Direcția Protecția Civilă și Apărarea împotriva incendiilor – 16%.
Fiecare al 10-lea control este efectuat de reprezentanții primăriei și poliției.
Crearea în anul 1994 a Fondului pentru susținerea antreprenoriatului și dezvoltarea businessului mic în Republica Moldova, fiind împuternicit de către Guvern de a se ocupa cu diferite tipuri de activități: creditarea businessului mic; garantarea creditelor; studierea, deservirea informațională și consultativă a antreprenorilor mici; realizarea și coordonarea politicii de stat de susținere a businessului mic, nu și-a realizat pe deplin misiunea. Pe întreaga perioadă de activitate Fondul a eliberat doar câteva zeci de credite, celelalte funcții rămânând nerealizate. În anii 1999-2000 finanțarea de către Fond a susținerii și dezvoltării micului business, practic s-a întrerupt, multe din întreprinderile înregistrate așa și nu și-au început activitatea antreprenorială din lipsa de capital inițial, altele au falimentat sau din cauza impozitelor exagerate au completat businessul «tenebru».
Problemele principale cu care se confruntă ÎMM-le pot fi sistematizate astfel:
decapitalizarea acestora ca urmare a inflației, fenomen care a condus la reducerea sustanțială a capacităților de producție;
incapacitatea de plată, care duce la faliment.
În concluzie, putem afirma că cele mai mari lacune cu care se confruntă sectorul întreprinderilor mici și mijlocii sunt următoarele:
imperfecțiunea legislației;
insuficiența mijloacelor financiare proprii ale întreprinderilor;
acces limitat la surse de finanțare externe;
lipsa experienței în producție și conducere;
numeroase taxe, impozite și controale;
etc.
În urma sondajului organizat de Centrul Moldo-American pentru Inițiativa Privată (MACIP), un mare număr de opinii și sugestii au fost exprimate de respondenți ca răspuns la întrebarea: "Ce măsuri ar trebui luate din partea organelor de stat pentru îmbunătățirea situației întreprinderilor particulare?". Sistematizând rezultatele, s-a constatat că întreprinzătorii consideră că sunt necesare măsuri referitoare la politica economică a statului, perfecționarea sistemului fiscal și financiar [2.18, pag.51].
Referitor la politica economică respondenții propun:
1. Perfecționarea sistemului legislativ. Respondenții sunt de părerea că legislația existentă nu reflectă încă toate regulile de bază necesare în desfășurarea normală a activității micului business. Legile deja existente sunt complicate, ca rezultat fiind interpretate de organele administrative în diferite moduri, și nu în interesul întreprinzătorului. Unele legi și acte normative se contrazic reciproc, iar frecventele modificări și completări ale legislației fac imposibilă cunoașterea lor de mulți mici întreprinzători, creându-le probleme. Respondenții solicită o informare legislativă mai bine organizată, completă și la timp.
2. Tratarea egală a micului business și neimplicarea în activitatea lui. Cu toate că legal a fost declarată egalitatea în drepturi a tuturor agenților economici, indiferent de forma de proprietate, statut juridic sau mărime, microîntreprinderile, precum și micile întreprinderi simt o discriminare din partea organelor puterii de stat. Multor întreprinderi mari de stat le-au fost anulate datoriile enorme față de buget, ele primesc comenzi avantajoase, etc., pe când, dacă greșeala apare din partea vreunei întreprinderi mici sau micro, justiția e la paza intereselor statului.
3. Elaborarea unor programe viabile de susținere a micului business, deoarece până în prezent reprezentanții micului business o astfel de susținere n-au simțit-o, ci contrariu, mai ales acesta se referă la birocratizarea instituțiilor publice. Unii din respondenți nu cer ajutor, ci ar dori ca statul determinând regulile jocului economic să le respecte și să nu le schimbe după bunul plac al vreunui birocrat.
4.Simplificarea sistemului de licențiere și reducerea numărului de aprobări necesare pentru demararea și desfășurarea afacerii, aceasta ar reduce esențial numărul ocaziilor de mituire și ar ușura activitatea întreprinzătorilor.
5. Asigurarea consultativă și informativă gratuită sau la un preț rezonabil din partea statului. Din motivu1 că majoritatea actualilor întreprinzători au venit în business din diferite domenii îndepărtate de economie, chiar și cei ce au studii economice au absolvit atunci, când economia de piață era o caracteristică a capitalismului, este necesară organizarea unor cursuri de instruire în domeniul economic. Respondenții recunosc că e cu mult mai bine să înveți din experiența altor persoane, decât din propriile greșeli.
Exista o părere unanimă între întreprinzători vizavi de perfecționarea sistemului fiscal. Majoritatea celor chestionați propun o reducere și/ sau o scutire totală sau parțială de la plata impozitelor, atât pentru întreprinderile nou-create, precum și pentru cele din domeniul productiv. În opinia lor, impozitele existente, nu numai că nu stimulează dezvoltarea micului business, dar fac nerentabilă creșterea lui.
Referitor la soluționarea problemelor financiare respondenții propun:
1. Accesul mai ușor al micului business la sursele de finanțare, prin micșorarea ratei dobânzii, crearea unui fond de garanții, extinderea perioadei de grație pentru creditele acordate și oferirea creditelor pe o perioadă mai mare – de la 3 ani în sus, deoarece pentru întreprinderile ce-și propun producția, termenul până la 3 ani este nereal. De asemenea, respondenții propun practicarea restituirii sumei creditului la sfârșitul perioadei de creditare. Aceasta ar oferi întreprinzătorilor posibilitatea să acumuleze capital necesar atât pentru restituirea creditului, cât și pentru dezvoltarea în continuare a afacerii.
2. Înființarea unei bănci comerciale sau a unui fond de investiții care ar deservi micul business, ar oferi creditele preferențiale sau ar fi garant pentru proiectele viabile.
3. Gajul pentru credite să fie acoperit din echipamentul procurat cu creditul dat.
Înlăturarea diferitelor bariere enumerate anterior, în mare parte, depinde de voința statului de a realiza reforme reale în direcția optimizării cadrului regulatoriu al micului business și perfecționării politicii fiscale – reforme implementate în baza Programului de Stat de susținere a micului business pentru anii 2002 – 2005 și pentru anii 2009-2011 și principiilor Cartei europene pentru întreprinderile mici, la care Republica Moldova a aderat în anul 2004.
Reformarea cadrului regulatoriu:
– Perfecționarea activității organelor de control, reorientarea funcțiilor de sancționare spre acordarea ajutorului și motivației îndeplinirii corecte a prevederilor legislației. În acest sens primii pași au fost făcuți prin adoptarea, la 18 februarie 2003, a Hotărârii Guvernului nr. 168 „Cu privire la activitate de supraveghere și control”, care prevede măsuri de perfecționare a structurii și funcțiilor organelor de control, crearea sistemului informațional unic de supraveghere și control, de trecere a organelor de control la activitate planificată. Prin Hotărârea Guvernului nr. 395, din 1 aprilie 2003, frecvența controalelor efectuate de organele abilitate a fost redusă la o singură dată, pe parcursul a doi ani la aceeași întreprindere; iar controalele asupra respectării normelor tehnice, tehnologice, sanitare, condițiilor ecologice, de ocrotire a muncii etc., nu mai des decât o dată pe an.
În anul 2004, la 26 iulie, a fost adoptată și Hotărârea Guvernului nr.862 care prevede divizarea funcțiilor organelor de control de funcțiile instituțiilor de evaluare a conformității, comasarea mai multor organe de control, efectuarea anumitor controale numai în baza unor informații prealabile privind posibilele încălcări a cadrului legislativ și normativ, limitarea accesului, către agentul economic, al instanțelor de evaluare a conformității. Aceeași hotărâre mai prevede achitarea controalelor din contul bugetului de stat, a tuturor cheltuielilor, legate de efectuarea controalelor, inclusiv a serviciilor de evaluare a conformității.
– Micșorarea cuantumului și nomenclatorului serviciilor publice, acordate cu plată subiecților pieței, cu anularea în perspectivă a acestei practici. În prezent, Guvernul revizuiește nomenclatoarele și tarifele la serviciile cu plată, prestate de către autoritățile publice, întru diminuarea acestora.
– Optimizarea sistemului de autorizații la etapa inițierii activității antreprenoriale prin implementarea sistemului oficiilor unice. Este implementat sistemul „unui singur ghișeu”. Antreprenorul se prezintă la acest oficiu teritorial al Camerei Înregistrări de Stat numai de două ori – pentru depunerea cererii de înregistrare și pentru ridicarea certificatului de înregistrare, actele de constituire și ștampila întreprinderii. Până la crearea sistemului unui „singur ghișeu” procedura de înregistrare conținea 13 etape. Acum au rămas doar două: Camera de Înregistrare de Stat, care a unit 12 etape, și deschiderea unui cont în bancă. În prezent o firmă poate fi înregistrată în aproximativ 10 zile. Oficiile teritoriale și regionale sunt conectate într-o rețea unică care funcționează în regim on-line.
– Ca urmare a adoptării Legii cu privire la documentul electronic și semnătura digitală, a devenit posibilă trecerea treptată la evidența electronică a înregistrării întreprinderilor.
– Taxa de înregistrare a întreprinderii este una dintre cele mai mici din lume: între 250 și 550 lei, în funcție de forma juridică de organizare a întreprinderii.
În paralel cu simplificarea procesului de înregistrare a întreprinderilor, au fost făcuți și anumiți pași în direcția optimizării procesului de acordare a licențelor. Prin Legea nr. 214-XV din 24 iunie 2004 a fost anulată obligativitatea autentificării notariale a documentelor necesare obținerii licenței, agentul economic fiind scutit de plata serviciilor notariale.
De asemenea, în contextul reformei regulatorii, Ministerul Economiei și Departamentul de Statistică și Sociologie, asistați de consultanți străini, examinează sistemul actual de dări de seamă financiare și statistice în scopul optimizării acestuia.
Și, nu în ultimul rând, reforma regulatorie prevede și optimizarea cadrului normativ de reglementare care va fi efectuată în conformitate cu legea nr. 424-XV (din 16 decembrie 2004), supranumită „Legea ghilotinei”.
Facilități fiscale:
1. În scopul ieșirii agenților micului business din economia tenebră, a fost modificat și perfecționat articolul 49 al Codului Fiscal privind scutirea agenților micului business de plata impozitului pe venit.
În trecut, agenții micului business, cu un număr de angajați de până la 19 lucrători și o cifră de afaceri de 3 mil. lei, beneficiau de scutirea integrală de la plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 ani și în mărime de 35 la sută pentru alți 2 ani, cu condiția că agentul economic nu avea restanțe la plățile pentru buget și lucra în profit. Scutirea se oferea doar în baza cererii depuse de solicitant la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Însă din anul 2006 , rata impozitului devine 0%, fapt ce scutește întreprinzătorii de plata unui impozit.
2. Investitorii autohtoni au fost egalați în drepturi și stimulente financiare cu investitorii străini prin intrarea în vigoare a Legii cu privire la investițiile din activitatea de întreprinzător nr. 81 – XV din 18 martie 2004.
3. Au fost micșorate tarifele vamale la importul mărfurilor în Moldova la circa 35 de poziții tarifare prin adoptarea la 20.11.1997 a Legii nr. 1380 – XIII privind tariful vamal.
4. A fost modificat articolul 15 al Codului Fiscal, prin care se reduce impozitul pe venit al persoanelor juridice de la 28 la 0 la sută; a fost redus și impozitul pe venit al persoanelor fizice. Cetățenii cu un venit mai mic de 25,2 mii lei achită un impozit pe venit de 7 la sută; iar cei cu venituri mai mari de 25,2 mii lei achită un impozit pe venit de 18 la sută.
Cu toate acestea, reprezentanții micului business privesc cu mari rezerve reformele preconizate de stat, deoarece în țară nu există, deocamdată, o experiență de combatere eficientă a birocrației și corupției, iar susținerea statului este aproape insesizabilă pe lângă impactul negativ al cadrului regulatoriu și politicii fiscale. Chiar în Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei este recunoscut faptul că "actualul cadru regulatoriu are un efect advers asupra dezvoltării economice, iar activitatea economică în ansamblu este sub potențialul economiei, în special, în ceea ce privește activitatea întreprinderilor mici și mijlocii și investițiile". Actele normative care stabilesc împuternicirile organelor de control din Republica Moldova conțin mari deficiențe și lacune. Actele juridice adoptate la nivelul ministerelor, inspectoratului fiscal, departamentelor, de multe ori, contravin Constituției, Codului Fiscal, Codului Civil etc.
Toate aceste flagele sunt încurajate de ineficiența sistemului de drept, care a compromis ideea de justiție în țară. Cetățenii nu apelează la organele de justiție pentru a-și apăra drepturile, deoarece procesele judiciare durează inadmisibil de mult, necesită cheltuieli însemnate și, ceea ce e mai rău, deciziile lor sunt influențabile, atât prin mituirea judecătorilor, cât și prin indicațiile unor persoane sus-puse.
Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că micul business se afirmă tot mai convingător în calitate de factor determinant al renașterii economiei țării și face ca autoritățile statului să fie mai receptive la necesitățile statului.
3.2 Efectele implementării Programului de stat de susținere a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2009 – 2011
Politica de stat de susținere a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii este axată pe realizarea Programului de stat de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2009-2011 și este direcționată spre crearea unui mediu de afaceri adecvat, elaborarea cadrului legislativ corespunzător și colaborarea cu toți factorii implicați în dezvoltarea antreprenoriatului.
Pentru anii 2009-2011 s-au trasat următoarele direcții prioritare:
Asigurarea unui cadru legislativ și normativ favorabil înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.
Ameliorarea mediului financiar pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Promovarea culturii antreprenoriale și performanțelor manageriale ale întreprinderilor.
Dezvoltarea competitivității și internaționalizarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Intensificarea dialogului dintre Guvern și sectorul privat.
În anul 2010, acțiunile preconizate în Planul de acțiuni, au fost în mare parte implementate cu succes, urmare cărora s-au înregistrat următoarele rezultate:
I. Asigurarea cadrului legislativ și normativ favorabil înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.
Criza economică a scos în evidență toate carențele existente în domeniul reglementării afacerilor și a constituit un prilej deosebit pentru diminuarea și lichidarea constrângerilor. În acest sens, de către Ministerul Economiei a fost elaborat și se implementează cu succes Planul de eliminare a constrângerilor administrative în mediul de afaceri, menit să contribuie la eliminarea impedimentelor în calea desfășurării afacerilor, demonopolizarea importului și exportului, implementarea tehnologiilor moderne pentru raportare în scopul minimizării cheltuielilor de timp și resurselor financiare ale agenților economici și care vizează deficiențele reflectate în rapoartele „Doing Business” și studiul „Cost of Doing Business”. Beneficiile obținute în urma realizării măsurilor respective sunt incomensurabil de mari în comparație cu costurile de implementare a acestora.
Un element important al reformei regulatorii, asigurată de către Ministerul Economiei într-o manieră participativă, este activitatea Comisiei pentru reglementarea activității de întreprinzător. În anul 2010, Ministerul Economiei în parteneriat cu proiectul USAID│BIZTAR, a lansat „Ghilotina 2+”, care are ca scop facilitarea desfășurării afacerilor prin reducerea obstacolelor de ordin birocratic.
În scopul optimizării reglementărilor privind activitatea de întreprinzător, prin implementarea extinsă a „ghișeului unic” s-au efectuat modificări și completări a actelor legislative, astfel încât „Datele din documentele gestionate de autoritățile publice, eliberate pentru înregistrarea de stat, se verifică potrivit principiului ghișeului unic.
Începând cu 03.09.2010, data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative, precum și a altor legi, a fost instituit „ghișeul unic”, potrivit căruia organul înregistrării de stat, în colaborare cu autoritățile publice, obține avize și informații necesare pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, precum și remite acestor autorități, prin intermediul rețelelor electronice, informații privind înregistrarea de stat, fără implicarea în acest proces a solicitantului înregistrării. Prevederile sunt realizate în practică și din momentul înregistrării de stat a unităților de drept, acestea automat se pun în evidența agențiilor teritoriale ale Casei Naționale de Asigurări în Medicină ca plătitor de prime de asigurare obligatorie de asistență medicală.
Implementarea principiului “ghișeul unic” pentru perfectarea procedurilor vamale la posturile vamale de frontieră, începută în ianuarie 2009, asigură schimbul electronic de date între Serviciul Vamal și instituțiile implicate în procesul vămuirii mărfurilor. Pe parcursul anului 2010, a fost perfecționat sistemul informațional automatizat „Frontiera”, ajustat la necesitățile autorităților de control, care participă la „ghișeul unic”, asigurând schimbul de informații în regim on-line între autoritățile, investite cu atribuții de control a mărfurilor și mijloacelor de transport la frontieră.
Pe parcursul anului 2010, a fost implementată versiunea nouă a portalului serviciilor electronice fiscale www.servicii.fisc.md, completată cu o gamă de funcții și module noi. Portalul este conceput ca un „ghișeu unic”, care include în sine un ansamblu de mijloace soft și aplicații – web, destinate optimizării interacțiunii contribuabililor cu Serviciul Fiscal de Stat. Concomitent, pe parcursul anului 2010, au fost realizate diverse acțiuni privind optimizarea și dezvoltarea metodelor de raportare fiscală prin intermediul sistemului informațional automatizat „Declarația electronică” și „Declarația rapidă”. În scopul familiarizării agenților economici cu sistemul menționat, a fost lansată o campanie publicitară, desfășurată prin intermediul mass-media.
În cadrul elaborării sistemului informațional automatizat „Asigurarea Obligatorie de Asigurare Medicală”, pe parcursul anului 2010, a fost implementat un mecanism de prezentare a datelor referitoare la persoanele angajate, în formă electronică. În prezent, este în proces de elaborare programul E-raportare, care se preconizează a fi implementat de către Casa Națională a Asigurărilor Sociale cu susținerea Proiectului USAID/BIZTAR pe parcursul semestrului I al anului 2011 și care va reduce povara de raportare pentru agenții economici și cheltuielile de timp pentru prezentarea acestora.
II. Ameliorarea mediului financiar pentru întreprinderile mici și mijlocii.
În scopul sporirii accesului ÎMM-urilor la resurse financiare, Fondul pentru Garantarea Creditelor (FGC), care a fost suplinit cu 2 mil. lei din bugetul de stat, în anul 2010 a oferit două produse de garantare:
Pentru întreprinderile active – garanția reprezintă până la 50% din mărimea creditului, dar nu depășește 700 mii MDL. Perioada de garantare – până la 5 ani;
Pentru start-up – garanția constituie 70% din suma creditului, dar nu depășește 300 mii MDL. Perioada de garantare – până la 3 ani.
Concomitent, a fost micșorat comisionul garanției până la 1,5% pentru start-upuri, în timp ce pentru întreprinderile active acesta reprezintă 2% anual din suma garanției acordate. La finele anului 2010, portofoliul FGC era compus din 30 garanții active în sumă totală de 6,7 mil. lei, care asigură credite în valoare de cca 18 mil. lei.
Analiza impactului garanțiilor asupra întreprinderilor denotă faptul că, fiecare leu acordat sub formă de garanție, permite efectuarea investițiilor în valoare de 4 lei. Creditele garantate au contribuit la îmbunătățirea capacităților de producere în agricultură, industria alimentară, industria de prelucrare a lemnului. Ca urmare, beneficiarii garantării au înregistrat o creștere a veniturilor din vânzări în mediu cu 45%, 34% din producători și-au orientat producția la export și au sporit numărul angajaților cu 25%.
În cadrul Programului Național de Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET), în anul 2010, au fost acordate credite în sumă totală de 132,74 mil. lei, inclusiv grant 52,86 mil. lei, destinate pentru 474 proiecte. De asemenea, au fost organizate 15 seminare de instruire în 12 localități: mun. Chișinău, raioanele: Ștefan Vodă, Orhei, Ialoveni, Cahul, Călărași, Criuleni, Edineț, Strășeni, Ungheni, Nisporeni și Leova, prin intermediul căruia 405 persoane au fost instruite privind modalitățile de lansare și dezvoltare a propriilor afaceri, dintre care 61 de tineri sunt antreprenori, iar 188 – femei. Cu suportul financiar al Organizației Internaționale pentru Migrațiune (OIM), s-a organizat un curs de instruire antreprenorială pentru 21 tineri social vulnerabili din raionul Cahul, care, după absolvire, intenționează să-și înființeze o afacere proprie. Prin intermediul proiectului „Susținerea implementării componentei de migrațiune, dezvoltare a parteneriatului pentru mobilitate Moldova-UE”, implementat de OIM, cele mai viabile afaceri vor fi finanțate cu un grant de până la 2000 euro.
În anul 2010, în cadrul Programului de susținere a ÎMM-lor producătoare din sectorul rural ai Unității de implementare a grantului acordat de Guvernul Japoniei, au fost acceptate pentru finanțare 30 proiecte ale agenților economici în valoare totală de 48,6 mil. lei. Proiectele acceptate sunt destinate procurării echipamentului de păstrare și prelucrare a fructelor și legumelor, creșterea porcinelor și a iepurilor, etc., activități menite să sporească competitivitatea producției orientate la export.
Concomitent, a fost aprobat și lansat prin Hotărârea Guvernului nr. 972 din 18 octombrie 2010 Programul-pilot de atragere a remitențelor în economie „PARE 1+1” pentru anii 2010-2012, care are drept scop mobilizarea resurselor umane și financiare ale emigranților moldoveni în dezvoltarea economică a Republicii Moldova, prin stimularea creării și dezvoltării afacerilor. Din data lansării au fost depuse 36 dosare de participare și a fost organizată prima sesiune a cursurilor de instruire, la care au participat 21de persoane.
Pe parcursul anului 2010, cu suportul Programului BAS (Business Advisory Services) al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care are drept scop asistența întreprinderilor mici și mijlocii la creșterea competitivității acestora prin co-finanțare a serviciilor de consultanță locală, precum și dezvoltarea pieței serviciilor de consultanță și a gradului de competitivitate al companiilor locale, au fost aprobate spre finanțare 60 de proiecte.
Sectorul de microfinanțare, reprezentat de asociațiile de economii și împrumut ale cetățenilor și organizațiile de microfinanțare, constituie un instrument indispensabil pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a economiei țării. Acest sector este caracterizat prin oferirea unor împrumuturi mici, ușor accesibile, în mare parte neasigurate cu gaj (în special, în cazul asociațiilor de economii și împrumut), întreprinderilor mici și mijlocii, populației din mediul rural și a păturilor social vulnerabile, unde prezența băncilor comerciale este limitată.
Ca rezultat al implementării noilor prevederi ale Legii asociațiilor de economii și împrumut a urmat clasificarea asociațiilor pe categorii de licență (A și B). La situația din 01.12.2010, 329 de asociații dețineau licența de categoria A, iar 69 de categoria B. Pe parcursul anului 2010, dependența financiară a asociațiilor de economii și împrumut față de sursele externe s-a diminuat. Grație stimulării încrederii populației în serviciile acordate de aceste instituții, depunerile de economii atrase s-au majorat, majorându-se în același timp valoarea depunerilor de economii investite de membri în asociații.
Organizația de microfinanțare „Microinvest” oferă clienților din sectorul ÎMM-lor produse de creditare ajustate la cerințele etapelor de dezvoltare ale afacerii. În anul 2010 „Microinvest” a acordat 69 mil. lei pentru 1083 întreprinderi micro, 14 mil. lei pentru 58 de întreprinderi mici și 4 mil. lei pentru 7 întreprinderi mijlocii.
Pe parcursul anului 2010, criza financiară a adus schimbări importante în ofertele de creditare ale băncilor din Moldova. Piața produselor și serviciilor financiar–bancare destinate ÎMM-lor a fost afectată de impactul evenimentelor din sfera financiară. Pentru sectorul bancar aceasta a însemnat un efort și o oportunitate în valorificarea noilor dimensiuni oferite de către piață, printr-o creștere constantă și profitabilă în același timp.
În scopul asigurării funcționării corecte și securizate a serviciilor financiare (sistemul "cont pe cont", pc-banking, internet-banking, mobile-banking, phone-banking, ATM (bancomat)-banking)", protecției clienților și creșterii nivelului de încredere al populației față de aceste servicii, Banca Națională a Moldovei a aprobat Regulamentul privind utilizarea sistemelor de deservire bancară la distanță, care reglementează utilizarea sistemelor respective, precum și raportarea de către băncile comerciale a datelor privind funcționarea acestora. În acest sens, în anul 2010, 15 bănci licențiate, ce utilizează împreună o gamă extinsă de sisteme de deservire bancară la distanță, au raportat creșteri de ordin cantitativ și calitativ.
În anul 2010, ÎMM-lor le-au fost acordate credite de consum în sumă de 8,2 mil. lei, cu ponderea de 32,2% în totalul de credite acordate și cerințe privind leasingul financiar, ceea ce în comparație cu anul 2009 reprezintă un volum mai mare de credite de consum ÎMM-lor în sumă de 0,7 mil. lei.
Prin politica sa, Banca Comercială „Moldinconbank” S.A. își concentrează eforturile și resursele asupra maximizării volumului și ponderii portofoliului de credite pentru ÎMM-uri în structura portofoliului de credite, contribuie la dezvoltarea sectorului ÎMM-lor, oferind produse creditare competitive, relansând microcreditarea și soluționând problemele temporare legate de dificultatea de achitare a datoriilor de creditare prin restructurarea, rescadențarea, prolongarea creditelor, micșorarea ratelor dobânzii. În anul 2010, Banca a oferit sectorului ÎMM-lor credite în sumă totală de 832 mil. lei, rata dobânzii la credite fiind micșorată cu circa 6% și stabilită în dependență de garanțiile ce asigură creditele.
Banca Comercială ”Victoriabank” S.A., pe parcursul anului 2010, a acordat sectorului ÎMM-lor 403 credite, în sumă de 1,5 mld lei, soldul total cumulat al creditelor acordate ÎMM-lor la 31.12.2010 constituiau 1,7 mld lei. Rata medie ponderată a dobânzii pentru creditele acordate întreprinderilor mici și mijlocii constituie: 15,44% anual – pentru credite acordate în lei, 9,29% anual – pentru credite acordate în Euro și 9,92% anual – pentru credite acordate în dolari SUA.
Banca Comercială „Euro Credit Bank” S.A., pe parcursul anului 2010, a acordat ÎMM-lor 83 de credite și își concentrează eforturile spre finanțarea agenților economici profitabili, care au o poziție bine stabilită pe piață, o cifră de afaceri atrăgătoare și o istorie bună de creditare.
Ținând cont de evoluțiile pieței financiare și de politica Băncii Naționale a Moldovei, Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” S.A., pe parcursul anului 2010, a promovat o politică de reducere a dobânzilor la credite pentru ÎMM-uri, practicând la moment unele din cele mai mici rate ale dobânzii la credite. Urmare optimizării procesului de acordare a creditelor și diversificării produselor creditare, în dependență de necesitățile și categoriile clienților, Banca a implementat noi produse de creditare pe termen lung, la o rată a dobânzii mai mică decât rata dobânzii standard utilizată la credite din resursele Băncii sau din resursele Organizației Financiare Internaționale, conform acordului semnat între Mobiasbancă și Banca Europeană de Investiții.
În anul 2010, Banca Comercială „UNIBANK” S.A. a acordat ÎMM-lor din resursele proprii 198 credite în sumă de 154,7 mil. lei, 31,6 % fiind acordate întreprinderilor din zonele rurale, cu 77 credite în sumă de 42,6 mil. lei mai mult, în comparație cu anul 2009. Majoritatea creditelor, în sumă de 46,5 mil. lei, au fost acordate întreprinderilor industriale, 22,2 mil. lei – întreprinderilor agricole, 11,6 mil. lei – industriei alimentare, ÎMM-le constituind 90,7% din totalul de debitori ai Băncii.
Banca Comercială “Universalbank” S.A., în anul precedent, a acordat credite întreprinderilor mici și mijlocii în sumă de 78,5 mil.lei, cu 11,8 mil. lei mai mult decât în anul 2009. ÎMM-le creditate desfășoară o activitate ce nu implică investiții și fonduri substanțiale, sunt companii cu tehnologii avansate, care se dezvoltă foarte rapid și necesită utilizarea unor credite semnificative.
Banca Comercială „ProCreditBank”, a promovat o politică de majorare a termenului la credite. Pentru facilitarea accesului ÎMM-lor la resursele financiare, Banca a implementat produse noi de creditare, cum ar fi creditele cu rambursare amânată și credite pentru investiții în imobilul utilizat în afaceri. Pe parcursul anului 2010, au fost acordate ÎMM-lor 487 de credite în sumă de 403,6 mil. lei, înregistrând o creștere a numărului de credite debursate. Concomitent, Banca a implementat servicii noi ca: Internet Banking și sistemul de transfer rapid de bani „Быcтpая Пoчта”, în special, pentru agenții economici, care includ condiții preferențiale, adaptate la necesitățile financiare în funcție de specificul activității lor.
Banca Comercială „EnergBank” a finanțat 165 de ÎMM-uri în sumă 267 726 mii lei. Creditele au fost acordate din resursele proprii ale Băncii pe un termen de până la 5 ani și din resursele organizațiilor internaționale pe un termen de până la 8 ani, la rate ale dobânzii pentru lei moldovenești min – 6,56% anual și max – 24% și pentru valută străină min – 4,75% și max -16% anual. Din resursele primite de la Directoratul Liniei de Credit pe lângă Ministerul Finanțelor, Banca a elaborat un nou produs bancar pentru întreprinderile, care se ocupă cu exportul de mărfuri și servicii.
Pe parcursul anului 2010, Banca Comercială Română, a oferit 22 de credite pentru 15 ÎMM-uri, dintre care 12 credite în valută națională, 6 credite în Euro și 4 credite în dolari SUA.
În comparație cu anul 2009, în anul 2010, în procesul de creditare atât Băncile, cât și agenții economici s-au confruntat cu următoarele probleme:
– insuficiența mijloacelor atrase pe termen lung la rate reduse de dobândă, necesare asigurării competitivității debitorilor și dezvoltării afacerii acestora;
– impedimente în creditarea întreprinderilor nou create sau în dezvoltare, cu insuficiență de colateral, care au real nevoie de credite;
– specificul legislației în vigoare cu privire la gaj, care defavorizează băncile comerciale la etapa exercitării dreptului asupra garanțiilor constituite la credite în cazul neonorării de către debitori a obligațiilor contractuale;
– repercusiunile situației economice, care au „transformat” creditele pe termen scurt și mediu, acordate agenților economici în credite pe termen lung;
– rigiditatea condițiilor de finanțare în cadrul liniilor de credit oferite de donatorii străini etc.
III. Promovarea culturii antreprenoriale și a performanțelor manageriale ale întreprinderilor mici și mijlocii
Factorul cheie, care frânează procesul de creare a noilor întreprinderi și creează bariere în dezvoltarea celor existente, este nivelul scăzut al culturii antreprenoriale. Capitalul uman, care „de jure” ar trebui să constituie potențialul de creștere al companiilor este, „de facto” mult prea slab pregătit, în raport cu acele competențe strict necesare pentru sporirea competitivității întreprinderilor din sectorul ÎMM-lor.
Educația antreprenorială este parte componentă a cursurilor de profil economic și se conține în Curriculum Național, ca ore opționale recomandate de Ministerul Educației. Implementarea cursului de educație antreprenorială în învățământul preuniversitar se realizează prin intermediul Asociației obștești Junior Achievement Moldova (JA Moldova). Programele JA Moldova și toate evenimentele educaționale se desfășoară în coordonare cu Ministerul Educației. Acestea asigură suportul didactic integral pentru desfășurarea programelor în sălile de clasă, precum și formarea profesorilor prin intermediul stagiilor de inițiere și reactualizare. Activitățile de predare-învățare în baza manualelor și a ghidurilor de studiu sunt amplificate prin intermediul unor laboratoare practice (activități cu consultantul de afaceri, dezbateri etc.).
Printre tematicele de curs din aria curriculară Educație socio-umană se includ: Eu și economia persistării în școală, Spiritul întreprinzător în acțiune, Piața internațională, Economia în cifre, în registrul cărora se includ aspecte de economie personală până la tranzacții complicate din gestionarea firmei/afacerii. Pentru clasele primare se aplică o succesiune de programe cu genericul ABC-ul economic.
În vederea dezvoltării culturii antreprenoriale, Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii pe lângă Ministerul Economiei (ODIMM) implementează Programul de instruire continuă „Gestiunea Eficientă a Afacerii” (GEA), care are drept scop sporirea calificării întreprinzătorilor activi și a celor potențiali în domeniu antreprenorial și managerial. Astfel, prin intermediul Programului, au fost organizate 51 cursuri de instruire în 18 localități ale țării, în cadrul căruia au fost instruite 1480 de persoane, dintre care 475 sunt antreprenori și 1005 angajații din cadrul ÎMM-lor. Este important de menționat că, din numărul total de persoane instruite, 928 sunt femei (63%).
ODIMM, urmare analizei practicilor internaționale privind formarea culturii antreprenoriale și implementarea programelor de instruire, a identificat cele mai bune practici pentru stimularea dezvoltării sectorului IMM-urilor din Uniunea Europeană, ce va servi drept punct de inspirație în următoarele proiecte elaborare de Organizație.
În scopul dezvoltării culturii antreprenoriale și ale performanțelor manageriale, în anul 2010, Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum din Republica Moldova, în colaborare cu CNFA a efectuat o evaluare a sistemului cooperatist. Problemele, cu care s-au confruntat agenții economici din cooperația de consum în anul precedent, au fost: accesul limitat la finanțări, lipsa posibilităților de primire a creditelor preferențiale pentru dezvoltarea sectorului industrial cooperatist, precum și lipsa piețelor de desfacere a produselor fabricate. Astfel, s-a decis lansarea Programului de Instruire Continuă pentru managerii organizațiilor și întreprinderilor cooperatiste.
În cadrul Programului „Suport în lansarea Afacerii”, în raioanele republicii au fost organizate seminare de instruire, care au avut ca scop îmbunătățirea cunoștințelor și abilităților antreprenoriale în domeniile managementului financiar, legislației muncii, înregistrării în calitate de plătitor TVA și aplicarea legislației în domeniu, tehnicii vânzărilor eficiente. A fost creată o bază de date unică a Prestatorilor de Servicii în Afaceri (PSA), în care este inclusă informația descriptivă despre activitatea a 91 PSA activi, a căror servicii sunt orientate spre consultanța și acordarea suportului necesar antreprenorilor din Republica Moldova.
IV. Dezvoltarea competitivității și internaționalizarea întreprinderilor mici și mijlocii
Stimularea creșterii competitivității sectorului întreprinderilor mici și mijlocii este unul din factorii ce caracterizează importanța procesului de inovație în ÎMM-uri, necesar pentru prosperarea acestora pe plan internațional, dat fiind evoluției rapide a piețelor de desfacere și concurenței acerbe a economiilor. În acest sens, rolul principal îi revine Academiei de Științe a Moldovei și Agenției de Inovare și Transfer Tehnologic (AITT), care în urma colaborării cu Institutul Național de Statistică și IRECSON din România cu privire la ajustarea datelor statistice referitoare la indicatorii de inovare conform cerințelor Uniunii Europene, au inițiat acțiuni de colaborare cu Biroul Național de Statistică din Moldova în vederea calculării indicatorilor privind activitatea inovațională a ÎMM-lor.
În faza inițială, în vederea susținerii dezvoltării activităților de inovare în cadrul ÎMM-lor, AITT a elaborat Concepția de dezvoltare a antreprenoriatului inovațional în Republica Moldova.
În scopul impulsionării activității în domeniul inovării și transferului tehnologic, AITT, în colaborare cu Ministerul Economiei, a organizat Conferința Internațională “Rețele Inovative – Noua Formulă pentru Dezvoltarea Regională”, în cadrul săptămânii investiționale “Moldovan Business Week 2010”, cu participarea comunității științifice și de afaceri.
În anul 2010, în urma cooperării ÎMM-lor cu instituțiile de cercetare și inovare la nivel național, peste 50 de întreprinderi au implementat rezultatele inovațiilor și au fost stabilite 16 acorduri noi cu instituțiile naționale de cercetare, prin intermediul Proiectelor de Inovare și Transfer Tehnologic. Concomitent, pentru a continua dezvoltarea infrastructurii inovaționale în orașul Bălți, a fost deschisă filiala Incubatorului de Inovare ”Inovatorul”, iar la Cahul filiala Parcului „InAgro”.
În scopul promovării rezultatelor activităților de inovare, Agenția de Inovare și Transfer Tehnologic a facilitat participarea întreprinderilor inovaționale la cea de-a IX-a ediție a expoziției „Fabricat în Moldova„ care și-a desfășurat lucrările în perioada 27-30 ianuarie 2010, la C.I.E. „Moldexpo” S.A.. În cadrul acestei expoziții, au fost expuse produsele inovative obținute în cadrul Parcurilor științifico-tehnologice și Incubatorului de Inovare și produsele obținute în urma realizării proiectelor de transfer tehnologic. Prin intermediul proiectelor de inovare și transfer tehnologic, pe parcursul anului 2010, de către ÎMM-uri au fost achiziționate peste 30 de tehnologii noi. Volumul investițiilor realizate în acest scop constituie 18,9 mil. lei.
În octombrie 2010, a fost organizată Conferința Internațională ”Instrumente cheie pentru dezvoltarea fondurilor venture în Republica Moldova”, cu suportul mecanismului TAIEX al Comisiei Europene, în cadrul căreia comunitatea științifică și de afaceri implicată în activitățile inovaționale a fost familiarizată cu principalele mecanisme de finanțare venture. În contextul dat, proiectul de inovare și transfer tehnologic „Elaborarea mecanismelor de finanțare venture a proiectelor de inovare și transfer tehnologic” și-a propus elaborarea bazei legislative pentru crearea fondurilor venture în Republica Moldova.
Urmare dezvoltării și extinderii afacerilor, care beneficiază de serviciile de incubare în Incubatorul de Afaceri din or. Soroca, în anul 2010 au fost create 25 noi locuri de muncă, astfel încât dinamica înregistrată prezintă o creștere de la 55 locuri de muncă la începutul anului, până la 80 locuri de muncă la sfârșitul anului. La sfârșitul primului an de activitate, companiile rezidente în IAS, au atins o cifră totală de afaceri de 24,9 mil. lei. O companie din cadrul IAS, cu suportul financiar al programului BAS BERD Moldova, a fost asistată în promovarea produselor proprii pe piețele externe. Concomitent, pe parcursul anului 2010, incubatorul a găzduit multiple evenimente menite să contribuie la dezvoltarea abilităților antreprenoriale ale managerilor companiilor incubate.
Întru consolidarea capacităților administrației Incubatorului din Soroca , în cadrul proiectului „Instrumente concrete de susținere a sectorului ÎMM-lor – dezvoltarea clusterelor”, a fost organizată o vizită de lucru în Republica Cehă, în cadrul căreia participanții au luat cunoștință cu practicile europene privind administrarea incubatoarelor de afaceri și parcurilor tehnologice, înființate cu suportul financiar al autorităților locale sau centrale din Republica Cehă.
Ținând cont de situația reală din Moldova, în anul 2010, au fost trasate eventuale priorități ale statului la elaborarea politicii privind crearea clusterelor cu participarea întreprinderilor mici și mijlocii. În acest context, în octombrie 2010, s-a desfășurat masa rotundă cu tema „Crearea și dezvoltarea clusterelor în Republica Moldova – practica Republicii Cehe, la care au fost prezenți Jaromir KVAPIL – ambasador al Republicii Cehe, reprezentanții autorităților publice centrale și locale, mediul academic și mediul de afaceri. În cadrul mesei rotunde partenerii cehi ai proiectului comun „Instrumente concrete de susținere a sectorului ÎMM-lor – dezvoltarea clusterelor” au efectuat o prezentare exhaustivă a experienței creării și dezvoltării clusterelor în Republica Cehă. De asemenea, au fost puse în discuție posibilitățile de finanțare a eventualelor clustere, inclusiv accesul la finanțarea externă, tentativele de creare a clusterelor inovative și problemele întâmpinate de acestea, suportul instituțiilor academice în identificarea domeniilor și regiunilor relevante formării și dezvoltării clusterelor în Republica Moldova.
Reieșind din aceasta, au fost trasate următoarele eventuale priorități ale statului la elaborarea politicii privind crearea clusterelor cu participarea întreprinderilor mici și mijlocii:
introducerea noțiunii de cluster în documentele strategice și economice ale Republicii Moldova,
selectarea instituțiilor publice, care ar fi factorii (actorii) principali ai clusterelor,
selectarea sectoarelor principale, care sunt oportune de a fi susținute de către stat în cadrul clusterelor,
selectarea direcțiilor de dezvoltare ale întreprinderilor, considerate oportune de a fi susținute prin intermediul politicii statului privind clusterizarea,
elaborarea materialelor metodice și practice privind crearea clusterelor în ajutorul întreprinzătorilor.
Jaromir KVAPIL a menționat că Republica Cehia pune accentul pe dezvoltarea economică a Republicii Moldova, aceasta fiind unica din spațiul european, din cele 4 țări prioritare de dezvoltare pentru Cehia, cu posibilitatea acordării unui suport financiar pe parcursul anilor 2010-2017 a câte 2,5 mil. Euro anual.
În scopul optimizării și eficientizării potențialului întreprinderilor și instituțiilor în elaborarea, utilizarea și gestionarea obiectelor de proprietate intelectuală Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) a lansat noul tip de servicii – Prediagnoza Proprietății, care, începând cu anul 2009, se acordă în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii, urmând cele mai bune practici europene în domeniu. În anul 2010, a fost perfecționată metodologia de desfășurare a acestei prediagnoze, iar informația a fost pe larg diseminată în cadrul seminarelor și expozițiilor. AGEPI dispune de programe, materiale didactice și condiții tehnice necesare pentru școlarizarea directorilor și contabililor ÎMM-lor active din republică în domeniul evaluării proprietății intelectuale și includerii în capitalul social și în bilanțul contabil al ÎMM-lor.
În anii 2009–2010, circa 1039 întreprinderi din sectorul ÎMM-lor au obținut titluri de protecție asupra obiectelor de proprietate intelectuală.
În scopul antrenării ÎMM-lor în procesul de achiziții publice, Agenția Achiziții Publice a întreprins un șir de acțiuni pentru facilitarea accesului ÎMM-lor spre a fi incluse în Lista operatorilor economici calificați care urmează să participe la concursurile prin cererea ofertelor de preț, care este publicată pe site-ul oficial al Agenției www.tender.gov.md.
Dezvoltarea comerțului și businessului electronic în Republica Moldova ar putea să faciliteze integrarea Moldovei în societatea informațională globală. În acest scop, în anul precedent, Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, cu suportul proiectului PNUD „Edificarea e-guvernării în Moldova – 2”, au inițiat studii pentru a estima starea lucrurilor în utilizarea TIC de către companii și prestarea serviciilor B2B. Rezultatele studiului atestă faptul că mai mult de două treimi din ÎMM-uri utilizează calculatoare în activitatea cotidiană, dar totodată persistă o repartizare neuniformă a întreprinderilor dotate cu calculatoare. Decalajul considerabil există între mediul urban și cel rural, cel din urmă rămânând în inferioritate.
În prezent, fiecare a patra întreprindere dispune de rețea locală de calculatoare, ponderile celor conectate la intranet și extranet fiind mai mici, dar reciproc egale. Cel mai utilizat tip de conectare la Internet este: banda largă cu conexiune fixă, prin care este conectată la Internet practic fiecare a patra companie. Cel puțin, fiecare a 10-a companie este implicată în comerțul electronic, primind comenzi prin Internet, iar 2/3 din cele menționate plasează și comenzi on-line. La acest capitol, factorul determinat este forma de proprietate, companiile cu capital străin detașându-se semnificativ de firmele cu altă formă de proprietate. Cât privește ponderea comerțului electronic în întreprinderi, aceasta nu atinge, în mediu, nici a 25-a parte din total.
V. Intensificarea dialogului dintre Guvern și sectorul privat
În scopul susținerii dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii și promovării dialogului public-privat, în perioada 26-29 mai, 2010 a avut loc Forumul Internațional al Întreprinderilor Mici și Mijlocii. Acest eveniment, organizat în cadrul Săptămânii Europene a ÎMM-lor, a fost realizat într-un format practic, interactiv și inovativ, cuprinzând mai multe activități de interes sporit pentru antreprenori, precum:
Expoziția Întreprinderilor Mici și Mijlocii cu Programul adițional (mese rotunde și seminare informative pentru ÎMM-uri);
Conferința Internațională a Întreprinderilor Mici și Mijlocii;
Concursuri naționale pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii.
La expoziție au participat 212 întreprinderi micro, mici și mijlocii, meșteșugari și fermieri, care au prezentat produse și servicii din sectorul agricol, alimentar, construcții, textile, turism, etc. De asemenea, au fost prezenți reprezentanți ai proiectelor internaționale, companiilor de consultanță și băncilor comerciale, care au propus servicii și produse pentru ÎMM-uri. Expoziția a fost vizitată de aproximativ 4200 de persoane din toată republica și 150 din străinătate.
Expoziția ÎMM-lor și-a atins scopul propus prin intermediul promovării produselor și serviciilor autohtone, stimulării introducerii inovațiilor, modernizării proceselor tehnologice, identificării parteneriatelor de afaceri, precum și a potențialilor clienți, informării antreprenorilor privind facilitățile oferite de stat întru dezvoltarea sectorului ÎMM-lor.
Programul Adițional din cadrul Forumului a cuprins 6 mese rotunde, 2 seminare informative, 1 training și prezentări de companii și produse, care au contribuit substanțial la ridicarea gradului de informare a agenților economici referitor la interpretarea unor articole ale Codurilor Fiscal și Vamal, consolidarea pieței serviciilor de consultanță, creșterea gradului de profesionalism și nivelului de informare a prestatorilor de servicii de afaceri, etc.
Conferința Internațională a Întreprinderilor Mici și Mijlocii cu genericul: „Inovații. Modernizare. Management Performant” a servit drept platformă de discuții privind crearea și dezvoltarea unui mediu de afaceri competitiv, excluderea constrângerilor existente în accesarea resurselor financiare, îmbunătățirea infrastructurii de suport în afaceri, educarea unei culturi de management performant și a abilităților antreprenoriale inovative.
Conferința s-a desfășurat în 3 ateliere de lucru, în cadrul cărora au participat circa 250 de persoane, reprezentați ai mediului de afaceri, sectorului public, mediului academic, organizațiilor neguvernamentale și asociațiilor de afaceri, instituțiilor naționale și internaționale și au fost discutate subiectele:
Importanța asigurării accesului la finanțare întru dezvoltarea sectorului ÎMM;
Infrastructura de suport în afaceri – instrument de dezvoltare a ÎMM-lor;
Cultura antreprenorială și responsabilitatea social-corporativă.
Întru dezvoltarea instituțională a centrelor raionale de consultanță a ÎMM-lor, a fost organizat seminarul „Rolul autorităților publice locale pentru dezvoltarea sectorului ÎMM-lor”, eveniment ce a avut drept scop reuniunea tuturor reprezentanților secțiilor economie din cadrul Consiliilor raionale pentru a consolida capacitățile profesionale ale structurii date. Totodată, în vederea utilării centrelor cu tehnică modernă, cu suportul financiar al Organizației Internaționale pentru Migrațiune, a fost alocat câte o imprimantă multifuncțională și un memory stick pentru fiecare din subdiviziunile nominalizate.
Cu ajutorul proiectului USAID/BIZTAR din SUA au fost organizate seminare, mese rotunde, unde au fost abordate asigurările sociale, declarația rapidă, inventarierea actelor permisive eliberate de către autoritățile publice centrale, Ghilotina 2+ Plus.
Un suport real pentru mediul de afaceri autohton a oferit și Proiectul de Parteneriat moldo – german în domeniul businessului. Cu suportul proiectului s-a desfășurat o sesiune de instruire, au fost organizate mese rotunde și seminare referitoare la protejarea proprietății intelectuale a întreprinderii, forța majoră în activitatea de întreprinzător, marketing și comunicarea în vânzări, tehnica comunicării eficiente în cercurile de afaceri și protecția mediului înconjurător. De asemenea, s-a continuat dialogul eficient cu autoritățile publice locale, asociațiile neguvernamentale ce reprezintă interesele antreprenorilor.
Întru eficientizarea accesului la informații a antreprenorilor din toate regiunile țării, secțiunea Agende Raionale de pe www.businessportal.md a fost suplinită cu 11 agende raionale. Agendele raionale reprezintă un focar de informații utile antreprenorilor, care doresc sa-și lanseze o afacere în raioanele republicii.
În scopul coordonării și intensificării acțiunilor reciproce, întreprinse de către conducătorii întreprinderilor, organizațiilor structurilor bancare, gospodăriilor agricole (colective și de fermier) și de organele APL, în vederea consolidării eforturilor întru dezvoltarea economiei, implementării noilor tehnologii, dezvoltării sferei de producție și elaborării măsurilor de dezvoltare și susținere a sectorului ÎMM-lor, în raionul Cantemir, a fost creat un Consiliu Economic, în cadrul ședințelor căruia au fost abordate problemele stringente de dezvoltare a economiei raionului, cum este:
realizarea strategiei programului de dezvoltare socio-economică a raionului,
susținerea modernizării și implementării noilor tehnologii pentru crearea unei agriculturi cu o productivitate și competitivitate sporită,
crearea întreprinderilor noi în domeniul prelucrării producției agricole,
stabilirea relațiilor economice cu agenții economici din Polonia, Belarusi, România, Ucraina.
În raionul Călărași, întru susținerea IMM-urilor, pe parcursul anului 2010, a fost creată o Asociația a legumicultorilor în s. Meleșeni. Prin intermediul Proiectului GTZ, aceștia au beneficiat de 1660 mii lei pentru construcția unui frigider pentru păstrarea legumelor, fructelor cu o capacitate de 100 tone. De asemenea, prin intermediul acestui Proiect, au fost procurate și instalate baterii solare, au fost sădite 13 ha livezi de pruni, suma granturilor constituind 1540 mii lei.
În orașul Călărași activează Centrul de informare și consultanță „ACSA”, Federația Fermierilor, care oferă ÎMM-lor consultanță și informații utile, organizează seminare pe diferite tematici cu participarea specialiștilor din diferite domenii.
În raionul Drochia, pe parcursul anului 2010, 248 de agenți economici au beneficiat de serviciile Centrelor de Consultanță și Informare „ACSA” și „Agro-Cons”, care acordă consultații la cererea agenților economici.
În raionul Edineț, în anul 2010, de către specialiștii din Direcția Agricultură și Alimentație, „ACSA”, „AGROINFORM”, „FITO-MAG”, au fost organizate seminare de instruire a ÎMM-lor cu tematica „Acordarea subvențiilor în agricultură” și „Constituirea Asociațiilor producătorilor din agricultură”, „Fructele moldovenești – starea actuală și perspective”, în cadrul cărora s-au constituit multe asociații ale producătorilor din agricultură.
În corespundere cu programele economice sociale, unele raioane au încheiat acorduri de parteneriat cu Republica Belarusi, Ucraina, România (or. Bârlad), Republica Cehă (or. Praga).
Raionul Cantemir, în parteneriat cu „Fundația Terra Human” Polonia, participă la demararea proiectului „Zorile Prutului”, pentru susținerea dezvoltării ÎMM-lor în localitățile moldovenești din preajma râului Prut, în baza experienței poloneze pentru crearea localităților tematice unite într-un marșrut turistic și crearea unei zone turistice Europene „Valea râului Prut”.
Colaboratorii din cadrul Consiliului raionului Cantemir și conducătorii ÎMM-lor au participat la Forumul Economic „Cooperarea Transfrontalieră România – Republica Moldova”, organizat de către Consulatul General al României în Republica Moldova, în cadrul căruia s-au discutat problemele cheie de colaborare și cooperare internațională:
parteneriatele România – Republica Moldova pentru accesarea fondurilor europene,
utilizarea eficientă a afacerilor comerciale oferite de UE,
climatul investițional din Republica Moldova.
În concluzie, putem menționa că, pentru a soluționa problemele ce țin de îmbunătățirea cadrului normativ–legislativ și a mediului financiar pentru întreprinderile mici și mijlocii, este necesară implicarea statului prin oferirea de diverse facilități pentru suport și dezvoltare. Se propune: posibilitatea efectuării transferurilor valutare între agenții economici pe teritoriul Republicii Moldova; diminuarea timpului de restituire a TVA la buget; oferirea facilităților la procurarea carburanților pentru producătorii agricoli; dezvoltarea domeniului de asigurare a culturilor și roadei viitoare; diminuarea impozitelor pentru remunerarea muncii aferente angajatorilor.
Băncile, în continuare își orientează activitatea spre dezvoltarea portofoliului de credite destinate finanțării activității ÎMM-lor. Unele bănci aprobă programe specializate de creditare, ca exemplu fiind programul de creditare al întreprinderilor agricole.
De rând cu rezultatele obținute, problemele majore cu care se confruntă în activitatea sa întreprinderile mici și mijlocii rămân a fi:
competitivitatea joasă a ÎMM-lor din sectorul de producere și sfera prestări servicii;
insuficiența de promovare a instrumentelor financiare, de tipul capitalului de risc și a fondului de garantare a creditelor adresate ÎMM-lor;
cultura antreprenorială subdezvoltată și, drept consecință un grad insuficient de absorbție a forței de muncă specializate/calificate;
lipsa unor mecanisme și sisteme de consolidare a capacităților tehnologice a ÎMM-lor din domeniile prioritare de dezvoltare;
întârzierea achitării subvențiilor pentru producătorii agricoli și restituirea TVA în termenii stabiliți de legislație, etc.
Soluționarea problemelor enumerate cer implicarea cât mai activă a administrației publice centrale și locale, a instituțiilor financiar-bancare, a proiectelor de asistență tehnică, destinate dezvoltării sectorului dat în realizarea Programului de stat de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2009-2011.
Pe data de 28 mai 2011 și-a încheiat lucrările ediția a XI-a a Forumului Internațional al Întreprinderilor Mici și Mijlocii. În cadrul forumului s-au desfășurat: Expoziția Întreprinderilor Mici și Mijlocii; Conferința Internațională a Întreprinderilor Mici și Mijlocii cu genericul ,,Realizări și perspective”; Concursul “Cel mai bun antreprenor din Sectorul Întreprinderilor Mici și Mijlocii”; Programul de afaceri: mese rotunde, seminare și întâlniri de afaceri. Forumul s-a desfășurat sub patronajul Guvernului Republicii Moldova.
Efortul și cooperarea tuturor celor implicați în procesul de implementare a Programului, va fi urmat de creșterea numărului de întreprinderi mici și mijlocii, promovarea întreprinderilor mici și mijlocii din diverse domenii de activitate, îmbunătățirea nivelului de bunăstare a localității, regiunii în care activează.
CONCLUZII
Așadar, ca analiză a cercetărilor efectuate în domeniul dat, se observă că întreprinderile micro, mici si mijlocii joacă un rol esențial în economie, reprezentând principala sursa de abilități antreprenoriale, inovare și creare de locuri de muncă.
În baza investigațiilor efectuate concluzionăm că:
În teoria economică nu există o definiție universală a micului business, lipsind criteriul unic acceptat și în practică, fiecare țară stabilindu-și independent standardele ce trebuie să le îndeplinească o afacere pentru a fi considerată micro, mică sau mijlocie.
Sintetizând criteriile calitative și cantitative de sistematizare a întreprinderilor la categoria micului business s-a constatat, că noțiunea de „micul business” nu se definește numai în baza parametrilor cantitativi (numărul de angajați, costul activelor, vânzări nete, profit, etc.), dar și din unii parametri calitativi de bază (independența juridică, autonomia financiară libertatea managerială în luarea deciziilor, prezența concurenței pe piață, etc.).
Legislația Republicii Moldova definește întreprinderile micro, mici și mijlocii drept agenții economici care au un număr mediu scriptic de salariați până la 9, 49, și respectiv 249 persoane, iar suma anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 3, 25 și respectiv 50 milioane lei.
Ponderea și progresul micului business depinde foarte mult de condițiile mediului economic, inclusiv de eficiența politicii statului. Cu cât susținerea întreprinderilor mici este mai activă și mai direcționată de către stat, cu atât acestea sunt mai capabile să contribuie la dezvoltarea economiei naționale. În Republica Moldova, lipsește promovarea legislației și programelor implementate de către stat, fapt ce încetinește procesul de dezvoltare a sectorului ÎMM-lor.
Criza economică mondială a afectat și ÎMM-le din Republica Moldova, veniturile acestora înregistrând diminuări în ultimii ani.
În rezultatul cercetărilor stării de lucru și dinamicii dezvoltării micului business în Republica Moldova au fost calculați și analizați indicii principali ai activității întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv sub aspect regional, constatându-se mari discrepanțe în dezvoltarea micului business în teritoriu.
Atât în Moldova, cât și în UE, numărul ÎMM-lor este dominant în sectorul comerțului cu ridicata și cu amănuntul.
În RM există instituții financiare și nefinanciare care finanțează întreprinderile mici și mijlocii, dar procesul de obținere a împrumuturilor este extrem de dificil.
Băncile creditează de obicei întreprinderile active pe piață, ofertele pentru start-up-uri lipsesc complet sau sunt limitate.
Băncile oferă un spectru relativ larg de produse de creditare tradiționale: credite la termen, linii de creditare, garanții, acreditive, etc. Cu toate acestea, lipsesc sau sunt puțin utilizate o seamă de produse, larg utilizate pe piețele bancare ale țărilor dezvoltate, printre care cel mai mult instrumentele de finanțare a comerțului exterior: finanțarea comenzilor de livrare, garanțiile de export, asigurările de export, etc.
Cu toate prioritățile existente față de sectorul bancar, rolul sectorului microfinanțării ca sursă de alternativă de împrumuturi pentru ÎMM rămâne, deocamdată, destul de limitat.
Alte surse de finanțare pentru ÎMM-le din RM includ serviciile de leasing, precum și diferite programe pentru susținerea sectorului, implementate de stat sau/și de donatorii internaționali, programele și proiectele de finanțare/creditare ale instituțiilor financiare internaționale și agențiilor internaționale de dezvoltare. Spre deosebire de țările dezvoltate și multe țări din regiune, piața de capital în RM este practic nefuncțională, iar capitalul de risc este inexistent (cu excepția produsului respectiv oferit de OMF Microinvest).
Sectorul ÎMM-lor din Republica Moldova se confruntă cu numeroase probleme de ordin financiar, al instabilității legislației, birocrației excesive și altele. Cele mai importante bariere în dezvoltarea sectorului menționat constituie accesul limitat la resurse financiare, nivelul scăzut al abilității antreprenoriale, insuficiența de resurse informaționale, infrastructura de suport în afaceri slab dezvoltată, imperfecțiunea legislației, numeroase taxe, impozite și controale.
Nivelul jos de coordonare între instituțiile de stat generează probleme semnificative pentru sectorul privat.
În conformitate cu concluziile formulate, în baza cercetărilor efectuate asupra premiselor dezvoltării sectorului ÎMM-lor din Republica Moldova și mecanismului de finanțare a acestora, au fost propuse următoarele recomandări pentru eficientizarea sectorului dat:
Susținerea dezvoltării unor scheme de contractare și noilor forme de colaborare între întreprinderile mici și mijlocii și întreprinderile mari precum și stimularea cooperării și integrării acestora.
Subvenționarea inovării, înnoirii tehnologice și îmbunătățirii investiționale în micul business.
Consolidarea ÎMM-lor și îmbunătățirea performanțelor lor, în rând cu stimularea inițiativelor și susținerea intrării pe piață a întreprinderilor nou create prin prisma perfecționării și facilitării la obținerea resurselor financiare la condiții favorabile.
Simplificarea și îmbunătățirea cadrului legal, creșterea stabilității acestora, diminuarea birocrației și a corupției. Reglementările privind întreprinderile ce vor fi revăzute în lumina celor mai bune practici pe plan internațional (de exemplu, contabilitatea și sistemul de raportare financiare se vor fi simplifica și îmbunătăți cu scopul de a fi în conformitate cu standardele internaționale și bunele practici identificate).
Valorificarea potențialului ÎMM-lor de a fi principalul generator de locuri de muncă în economie, favorizarea accesul la fonduri, informații, resurse materiale, piețe interne și externe.
Îmbunătățirea accesului la microfinanțare a ÎMM-lor, intensificarea asistenței pentru consolidarea bazelor financiare a sectorului micului business, prin sprijinirea instituțiilor financiare pentru asigurarea unor finanțări adecvate și corespunzătoare și crearea unei infrastructuri de creditare și garantare pentru ÎMM-ri, în vederea reglementării mecanismului de finanțare.
Stimularea exporturilor efectuate de către ÎMM-ri și a fabricării în țară de produse și servicii pentru care există condițiile necesare. În contextul internaționalizării și integrării activităților, a integrării RM în UE, utilizarea pârghiilor unificate pe plan mondial de asistență financiară, managerială, marketing, tehnic, etc., pentru ca ÎMM-le să poată exporta, concomitent cu fabricarea de noi produse pentru care există resursele necesare și avantaje competitive pe piața internă și externă.
Îmbunătățirea ofertei de servicii pentru sprijinirea afacerilor, promovarea programelor pentru îmbunătățirea accesului întreprinderilor agricole ce aparțin micului business la informații despre piață și la servicii financiare, de management, marketing și informatice. De asemenea, promovarea cooperării între întreprinderi, dezvoltarea sistemului de subordonare, accesul ÎMM-lor la comerțul electronic.
Creșterea capacității de producție a întreprinderilor și armonizarea legislației la standardele UE, ce include dezvoltarea verigii de pregătire și consultanțe antreprenoriale (managerială, de marketing, financiară, juridică, informație și tehnică), punându-se accent pe intensificarea transferului de cunoștințe și know-how din țările UE și adaptarea la condițiile specifice a economiei naționale).
Tratarea egală a micului business și neimplicarea în activitatea lui, astfel încât să nu fie simțită o favorizare a companiilor mari.
BIBLIOGRAFIE
I. Acte legislative și normative
Hotărâre cu privire la Fondul pentru susținerea antreprenoriatului și dezvoltarea micului business, nr. 659 din 21.10.1993// Monitorul Oficial-1993.
Hotărâre cu privire la crearea Organizației pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, H.G. nr.538 din 17.05.2007.
Hotărâre cu privire la susținerea și protecția antreprenoriatului, nr. 78 din 2 iunie 1993 //Monitorul Oficial-1993.
Legea privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii din România Nr. 346 din 2004.
Legea R.M. cu privire la antreprenoriat și întreprinderi Nr. 845-XII din 03.01.1992.
Legea R.M. cu privire la susținerea și protecția micului business, nr.112-XII din 20 mai 1994, modificată și completată prin Legea nr. 629-XII din 3 noiembrie 1995// Monitorul Oficial al R.M..-1995.
Legea R.M. cu privire la patenta de întreprinzător, nr. 93-XIV din 15.07.1998.
Legea privind acordarea de licențe pentru unele genuri de activitate, nr. 332-XIV din 26 martie 1999// Monitorul Oficial-1999.
Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor, nr. 1265-XV din 5 octombrie 2000//Monitorul Oficial-2000.
Legea R.M. privind licențierea unor genuri de activitate, nr. 451-XV din 30.07.2001.
Legea R.M. cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător, nr. 81-XV din 18.03.2004.
Legea R.M. privind susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, nr. 206-XVI din 07.07.2006.
Programul de stat de susținere a micului business anii 1996 – 2000, H.G. nr. 750 din 05.08.1999.
Programul de Stat de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2009-2011 , H.G. nr. 123 din 10.02.2009.
Regulamentul privind modul și condițiile de susținere financiară a agenților economici pentru crearea locurilor noi de muncă, H.G. nr. 976 din 25.09.2000.
Strategia de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2006-2008, H.G. nr. 521 din 15.05.2006.
II. Manuale, monografii și lucrări didactice
Best practice in development of entrepreneurship and SMEs in countries in transition, The Czech experience, United Nations, New York and Geneva, p.10.
Business Intelligent Services, Analiza pieței serviciilor de microfinanțare din Moldova în anul 2008, martie 2009.
Cebotariov A., „AEÎ – sursă alternativă de finanțare în spațiul rural”, prezentare în cadrul forumului moldo-german pentru finanțarea ÎMM-urilor, 30 noiembrie 2010.
Doga-Mârzac, M. Reglementarea managementului financiar în agrobusinessul mic, Ed. ASEM, Chișinău, 2004, – 157 p.
Druker P., Management – Tasks, Responsabilities, Practices, Harper & Row, Publishers, New York, 1985, p.647.
Evoluția social-economică a Republicii Moldova în anul 1999, Ministerul Economiei și Reformelor al Republicii Moldova, Chișinău, martie, 2000.
Graur E., ” Mecanismul finanțării micului business în agricultura Republicii Moldova în contextul integrării în Uniunea Europeană”, teză de doctor în economie, Chișinău 2006, p.196.
Grigoriță C., ”Managementul sistemului de credit al Republicii Moldova în perioada de tranziție”.
IMF, Republic of Moldova: Financial System Stability Assessment, February 2005;
Nicolescu O., Managementul întreprinderilor mici și mijlocii: concepte, metode, aplicații, studii de caz, Editura Economică, București, 2001.
Recommandation de la Commission DC XXIII du 3 avril 1996, Definision des petites et moyennes entrepreses adoptee par la comision, Anexe, Article premier.
Ricardo Giucci: SME finance in Moldova, forumul moldo-german pentru finanțarea ÎMM, 30 noiembrie 2010.
Roșca Nicolae, Baieș Sergiu, ”Dreptul Afacerilor”, Vol.II, Chișinău 2006, Tipografia Centrală, p.432.
Roșca Nicolae, Baieș Sergiu, ”Culegere de acte normative la Dreptul Afacerilor”, Chișinău 2006, Tipografia Centrală, p.496.
Sandu P., Management pentru întreprinzători, Ed. Economică, București, 1997, p.23.
Scarborough N., Zimmere T., Wilson D., Effective Small Business Management, 9/E, Prentice Hall Publishing Company, 2009, p.928.
Scarborough N., Zimmere T., Idem, p.18.
Solcan Angela, ”Managementul micului business”, Chișinău 2001, Ed. ASEM, p.300.
Solcan Angela, ”Bazele antreprenoriatului. Inițierea unei mici afaceri”, Chișinău 2006, Tipografia ”Elena V.I.”, p.117.
Solcan Angela, ”Bazele antreprenoriatului. Dezvoltarea unei mici afaceri”, Chișinău 2006, Tipografia ”Elena V.I.”, p.176.
Solcan A., Buhaian L., Roșcovan M., Todirașcu Ș., ”Cum să-ți înființezi o afacere, Ghid practic pentru antreprenori”, Ch. : „MultiArt-SV” SRL, 2010, p. 228.
The Small Business Economy for data year 2006, A report to the President, United States Government Printing Office Washington, 2007, p.368.
Tornea I., Finanțarea ÎMM-urilor în Republica Moldova, Politici Publice, Nr.1, 2011, p.44.
U.S. Census Bureau data and the U.S. Small Business Administration, Office of Advocacy contract, The Small Business Share of GDP, 1998-2004, submitted by Kathryn Kobe, Economic Consulting Services, LLC, April 2007.
Ușurelu L., Balaban E., Iabanji I., ”Taxe și Impozite pentru IMM”, Preprintiva SRL, 2010, p.80.
Фeдepалъный Закoн Poccийcкoй Фeдepации o гocyдаpcвeннoй пoддepжкe малoвo и cpeднeвo пpeдпpиниматeлъcтвo в Poccийcкoй Фeдepации, Nr.88 – Ф3 oм 14 июня 1995 г.
E. B. Каpгапoлoва , Mалый бизнec в Poccии, Mocква, 2002 г, c.46.
Указ Пpeзидeнта Укpаины ”O гocyдаpcтвeннoй пoддepжкe малoгo пpeдпpиниматeлъcтва” oт 12 мая 1998 г., Nr. 456/98.
III. Articole din ediții periodice
Bonciu C., Marguș D., Situația întreprinderilor mici și mijlocii în Franța, Tribuna Economică, 1993/9, p.23.
Bonciu C., Marguș D., Situația întreprinderilor mici și mijlocii în Belgia, Tribuna Economică, 1993/1-2, p.4.
Graur E., ”Tendințe ale dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii din RM”, Săptămânalul „Economistul”, București, aprilie 2004.
Iabanji I., Oportunități de finanțare pentru ÎMM, Prezentare la forumul moldo-german pentru finanțarea ÎMM, 30 noiembrie 2010.
Info ProBusiness, nr.11, noiembrie 2007, p.12-13.
Mîțu V., Micul Business în Republica Moldova-Pași spre afirmare, Centrul de Monitorizare și Analiză Strategică, 2005.
IV. Site-ografia
www.biztar.md
www.bnm.md
www.businessexpert.md/index.php?r=10&s=324
www.businessportal.md/lista_proiectelor_in_domeniul_imm/programul_jnpga.html
www.census.gov/econ/smallbus.html
http://economics.about.com/od/smallbigbusiness/a/us_business.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Small_business
www.epp.eurostat.ec.europa.eu
http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/facts-figures-analysis
www.focus.com/fyi/small-business/small-businesses-and-hard-facts/
http://grants.nih.gov/grants/funding/sbirsttr_programs.htm
www.infodev.org
www.investcredit.md/
www.mec.gov.md/sector/241/977
http://moldova.usaid.gov/rumania_act.shtml
www.odimm.md/legal_odimm.htm
www.smallbusinessnotes.com/small-business-resources/how-important-are-small-businesses-to-the-us-economy.html
www.statistica.md
V. Alte surse
Annual Report on EU Small and Medium-Sized Enterprises 2009, EIM Business & Policy Research, European Commission 2009.
ANEXE
Anexa 1
Figura 1: Cota de participare a forței de muncă în ÎMM în economia țărilor UE
Sursa: www.epp.eurostat.ec.europa.eu.
Anexa 2
Legislația Republicii Moldova aferentă micului business
Sursa: [2.18] și completată de către autor.
Anexa 3
Figura 1: Dinamica numărului ÎMM-lor în UE 27, anii 2002-2008
Sursa: Eurostat.
Figura 2: Ponderea întreprinderilor mici și mijlocii în totalul întreprinderilor în anul 2009
Sursa: www.statistica.md
Anexa 4
Tabelul 1
Situația financiară a întreprinderilor mici și mijlocii
mil. lei
Sursa: www.statistica.md
Tabelul 2
Principalii indicatori ai activității ÎMM pe forme de proprietate
Sursa: calculată de autor în baza datelor Biroului Național de Statistică al RM.
Tabelul 3
Rezultatele activității întreprinderilor mici și mijlocii în profil teritorial în anul 2009
Sursa: www.statistica.md
Anexa 5
Tabelul 1
Principalele necesități de destinații ale finanțărilor ÎMM-lor
Sursa: O. Nicolescu „Managementul întreprinderilor mici și mijlocii”, București, 2001,
pag. 29.
Tabelul 2
Principalele obstacole în finanțarea ÎMM-lor din RM
Sursa: elaborată de autor în baza sursei 2.10, pag.448.
Tabelul 3
Gradul de penetrare al serviciilor bancare (numărul de filiale ale băncilor la 100 mii de adulți)
Sursa: Financial Access 2010, CGAP, the World Bank Group.
Tabelul 4
Dinamica principalilor indicatori ai OMF în perioada 2006-2009 (mil. lei)
Sursa: Alcătuit în baza informației Comisiei Națională a Pieței Financiare (www.cnpf.md).
Tabelul 5
Indicatorii de bază ai pieței OMF din Republica Moldova la data de 31.12.2009
Sursa: Adaptat după Artur Munteanu, „Piața OMF din Moldova”, prezentare în cadrul forumului moldo-german de finanțare a ÎMM, 30 noiembrie 2010.
Tabelul 6
Structura mijloacelor fixe acordate în leasing în anii 2007-2009
Sursa: BNS.
Tabelul 7
Scheme de finanțare utilizate de IFI și AID în Moldova (sumele și cifrele sunt la situația 01.01.2009)
Sursa: „Access to Agricultural Finance Assessment”, MCC Report.
Tabelul 8
Ofertele de finanțare ale diferitor programe de stat și organizații donatoare internaționale
Sursa: Alcătuit în baza prezentării „Oportunități de finanțare pentru IMM” și a site-ului
www.businessportal.md.
Anexa 6
Figura 1: Ponderea creditelor bancare în PIB în anul 2008, %
Sursa: World Development Indicators, the World Bank.
Figura 2: Evoluția numărului de AEÎ și a numărului de membri ai AEÎ în anii 1998-2010
Sursa: Alina Cebotariov, „AEÎ – sursă alternativă de finanțare în spațiul rural”.
Figura 3: Portofoliul de împrumuturi al instituțiilor de microfinanțare ca pondere în PIB
Sursa: Alina Cebotariov, „AEÎ – sursă alternativă de finanțare în spațiul rural”.
BIBLIOGRAFIE
I. Acte legislative și normative
Hotărâre cu privire la Fondul pentru susținerea antreprenoriatului și dezvoltarea micului business, nr. 659 din 21.10.1993// Monitorul Oficial-1993.
Hotărâre cu privire la crearea Organizației pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, H.G. nr.538 din 17.05.2007.
Hotărâre cu privire la susținerea și protecția antreprenoriatului, nr. 78 din 2 iunie 1993 //Monitorul Oficial-1993.
Legea privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii din România Nr. 346 din 2004.
Legea R.M. cu privire la antreprenoriat și întreprinderi Nr. 845-XII din 03.01.1992.
Legea R.M. cu privire la susținerea și protecția micului business, nr.112-XII din 20 mai 1994, modificată și completată prin Legea nr. 629-XII din 3 noiembrie 1995// Monitorul Oficial al R.M..-1995.
Legea R.M. cu privire la patenta de întreprinzător, nr. 93-XIV din 15.07.1998.
Legea privind acordarea de licențe pentru unele genuri de activitate, nr. 332-XIV din 26 martie 1999// Monitorul Oficial-1999.
Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor, nr. 1265-XV din 5 octombrie 2000//Monitorul Oficial-2000.
Legea R.M. privind licențierea unor genuri de activitate, nr. 451-XV din 30.07.2001.
Legea R.M. cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător, nr. 81-XV din 18.03.2004.
Legea R.M. privind susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, nr. 206-XVI din 07.07.2006.
Programul de stat de susținere a micului business anii 1996 – 2000, H.G. nr. 750 din 05.08.1999.
Programul de Stat de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2009-2011 , H.G. nr. 123 din 10.02.2009.
Regulamentul privind modul și condițiile de susținere financiară a agenților economici pentru crearea locurilor noi de muncă, H.G. nr. 976 din 25.09.2000.
Strategia de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2006-2008, H.G. nr. 521 din 15.05.2006.
II. Manuale, monografii și lucrări didactice
Best practice in development of entrepreneurship and SMEs in countries in transition, The Czech experience, United Nations, New York and Geneva, p.10.
Business Intelligent Services, Analiza pieței serviciilor de microfinanțare din Moldova în anul 2008, martie 2009.
Cebotariov A., „AEÎ – sursă alternativă de finanțare în spațiul rural”, prezentare în cadrul forumului moldo-german pentru finanțarea ÎMM-urilor, 30 noiembrie 2010.
Doga-Mârzac, M. Reglementarea managementului financiar în agrobusinessul mic, Ed. ASEM, Chișinău, 2004, – 157 p.
Druker P., Management – Tasks, Responsabilities, Practices, Harper & Row, Publishers, New York, 1985, p.647.
Evoluția social-economică a Republicii Moldova în anul 1999, Ministerul Economiei și Reformelor al Republicii Moldova, Chișinău, martie, 2000.
Graur E., ” Mecanismul finanțării micului business în agricultura Republicii Moldova în contextul integrării în Uniunea Europeană”, teză de doctor în economie, Chișinău 2006, p.196.
Grigoriță C., ”Managementul sistemului de credit al Republicii Moldova în perioada de tranziție”.
IMF, Republic of Moldova: Financial System Stability Assessment, February 2005;
Nicolescu O., Managementul întreprinderilor mici și mijlocii: concepte, metode, aplicații, studii de caz, Editura Economică, București, 2001.
Recommandation de la Commission DC XXIII du 3 avril 1996, Definision des petites et moyennes entrepreses adoptee par la comision, Anexe, Article premier.
Ricardo Giucci: SME finance in Moldova, forumul moldo-german pentru finanțarea ÎMM, 30 noiembrie 2010.
Roșca Nicolae, Baieș Sergiu, ”Dreptul Afacerilor”, Vol.II, Chișinău 2006, Tipografia Centrală, p.432.
Roșca Nicolae, Baieș Sergiu, ”Culegere de acte normative la Dreptul Afacerilor”, Chișinău 2006, Tipografia Centrală, p.496.
Sandu P., Management pentru întreprinzători, Ed. Economică, București, 1997, p.23.
Scarborough N., Zimmere T., Wilson D., Effective Small Business Management, 9/E, Prentice Hall Publishing Company, 2009, p.928.
Scarborough N., Zimmere T., Idem, p.18.
Solcan Angela, ”Managementul micului business”, Chișinău 2001, Ed. ASEM, p.300.
Solcan Angela, ”Bazele antreprenoriatului. Inițierea unei mici afaceri”, Chișinău 2006, Tipografia ”Elena V.I.”, p.117.
Solcan Angela, ”Bazele antreprenoriatului. Dezvoltarea unei mici afaceri”, Chișinău 2006, Tipografia ”Elena V.I.”, p.176.
Solcan A., Buhaian L., Roșcovan M., Todirașcu Ș., ”Cum să-ți înființezi o afacere, Ghid practic pentru antreprenori”, Ch. : „MultiArt-SV” SRL, 2010, p. 228.
The Small Business Economy for data year 2006, A report to the President, United States Government Printing Office Washington, 2007, p.368.
Tornea I., Finanțarea ÎMM-urilor în Republica Moldova, Politici Publice, Nr.1, 2011, p.44.
U.S. Census Bureau data and the U.S. Small Business Administration, Office of Advocacy contract, The Small Business Share of GDP, 1998-2004, submitted by Kathryn Kobe, Economic Consulting Services, LLC, April 2007.
Ușurelu L., Balaban E., Iabanji I., ”Taxe și Impozite pentru IMM”, Preprintiva SRL, 2010, p.80.
Фeдepалъный Закoн Poccийcкoй Фeдepации o гocyдаpcвeннoй пoддepжкe малoвo и cpeднeвo пpeдпpиниматeлъcтвo в Poccийcкoй Фeдepации, Nr.88 – Ф3 oм 14 июня 1995 г.
E. B. Каpгапoлoва , Mалый бизнec в Poccии, Mocква, 2002 г, c.46.
Указ Пpeзидeнта Укpаины ”O гocyдаpcтвeннoй пoддepжкe малoгo пpeдпpиниматeлъcтва” oт 12 мая 1998 г., Nr. 456/98.
III. Articole din ediții periodice
Bonciu C., Marguș D., Situația întreprinderilor mici și mijlocii în Franța, Tribuna Economică, 1993/9, p.23.
Bonciu C., Marguș D., Situația întreprinderilor mici și mijlocii în Belgia, Tribuna Economică, 1993/1-2, p.4.
Graur E., ”Tendințe ale dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii din RM”, Săptămânalul „Economistul”, București, aprilie 2004.
Iabanji I., Oportunități de finanțare pentru ÎMM, Prezentare la forumul moldo-german pentru finanțarea ÎMM, 30 noiembrie 2010.
Info ProBusiness, nr.11, noiembrie 2007, p.12-13.
Mîțu V., Micul Business în Republica Moldova-Pași spre afirmare, Centrul de Monitorizare și Analiză Strategică, 2005.
IV. Site-ografia
www.biztar.md
www.bnm.md
www.businessexpert.md/index.php?r=10&s=324
www.businessportal.md/lista_proiectelor_in_domeniul_imm/programul_jnpga.html
www.census.gov/econ/smallbus.html
http://economics.about.com/od/smallbigbusiness/a/us_business.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Small_business
www.epp.eurostat.ec.europa.eu
http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/facts-figures-analysis
www.focus.com/fyi/small-business/small-businesses-and-hard-facts/
http://grants.nih.gov/grants/funding/sbirsttr_programs.htm
www.infodev.org
www.investcredit.md/
www.mec.gov.md/sector/241/977
http://moldova.usaid.gov/rumania_act.shtml
www.odimm.md/legal_odimm.htm
www.smallbusinessnotes.com/small-business-resources/how-important-are-small-businesses-to-the-us-economy.html
www.statistica.md
V. Alte surse
Annual Report on EU Small and Medium-Sized Enterprises 2009, EIM Business & Policy Research, European Commission 2009.
ANEXE
Anexa 1
Figura 1: Cota de participare a forței de muncă în ÎMM în economia țărilor UE
Sursa: www.epp.eurostat.ec.europa.eu.
Anexa 2
Legislația Republicii Moldova aferentă micului business
Sursa: [2.18] și completată de către autor.
Anexa 3
Figura 1: Dinamica numărului ÎMM-lor în UE 27, anii 2002-2008
Sursa: Eurostat.
Figura 2: Ponderea întreprinderilor mici și mijlocii în totalul întreprinderilor în anul 2009
Sursa: www.statistica.md
Anexa 4
Tabelul 1
Situația financiară a întreprinderilor mici și mijlocii
mil. lei
Sursa: www.statistica.md
Tabelul 2
Principalii indicatori ai activității ÎMM pe forme de proprietate
Sursa: calculată de autor în baza datelor Biroului Național de Statistică al RM.
Tabelul 3
Rezultatele activității întreprinderilor mici și mijlocii în profil teritorial în anul 2009
Sursa: www.statistica.md
Anexa 5
Tabelul 1
Principalele necesități de destinații ale finanțărilor ÎMM-lor
Sursa: O. Nicolescu „Managementul întreprinderilor mici și mijlocii”, București, 2001,
pag. 29.
Tabelul 2
Principalele obstacole în finanțarea ÎMM-lor din RM
Sursa: elaborată de autor în baza sursei 2.10, pag.448.
Tabelul 3
Gradul de penetrare al serviciilor bancare (numărul de filiale ale băncilor la 100 mii de adulți)
Sursa: Financial Access 2010, CGAP, the World Bank Group.
Tabelul 4
Dinamica principalilor indicatori ai OMF în perioada 2006-2009 (mil. lei)
Sursa: Alcătuit în baza informației Comisiei Națională a Pieței Financiare (www.cnpf.md).
Tabelul 5
Indicatorii de bază ai pieței OMF din Republica Moldova la data de 31.12.2009
Sursa: Adaptat după Artur Munteanu, „Piața OMF din Moldova”, prezentare în cadrul forumului moldo-german de finanțare a ÎMM, 30 noiembrie 2010.
Tabelul 6
Structura mijloacelor fixe acordate în leasing în anii 2007-2009
Sursa: BNS.
Tabelul 7
Scheme de finanțare utilizate de IFI și AID în Moldova (sumele și cifrele sunt la situația 01.01.2009)
Sursa: „Access to Agricultural Finance Assessment”, MCC Report.
Tabelul 8
Ofertele de finanțare ale diferitor programe de stat și organizații donatoare internaționale
Sursa: Alcătuit în baza prezentării „Oportunități de finanțare pentru IMM” și a site-ului
www.businessportal.md.
Anexa 6
Figura 1: Ponderea creditelor bancare în PIB în anul 2008, %
Sursa: World Development Indicators, the World Bank.
Figura 2: Evoluția numărului de AEÎ și a numărului de membri ai AEÎ în anii 1998-2010
Sursa: Alina Cebotariov, „AEÎ – sursă alternativă de finanțare în spațiul rural”.
Figura 3: Portofoliul de împrumuturi al instituțiilor de microfinanțare ca pondere în PIB
Sursa: Alina Cebotariov, „AEÎ – sursă alternativă de finanțare în spațiul rural”.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Premise ale Dezvoltarii Sectorului Intreprinderilor Mici Si Mijlocii In Republica Moldova (ID: 144866)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.