Prelevarea Produselor de Urina

CAPITOLUL III

PRELEVAREA, TRANSPORTUL ȘI CONSERVAREA PROBELOR

3.1. Prelevarea produselor de urină

3.1.1. Prelevari uzuale

Recoltarea urinii se poate realize prin mai multe metode: metoda “curata”, prelevarea de la copilul necooperant si prelevarea din zbor a jetului mijlociu de urina.

Metoda “curata” , este reprezentata prin colectarea intr-un vas steril a unei cantitati de urina preluata din mijlocul unui jet urinar. Meatul uretral sau glandul pinian trebuie spalate cu grija cu apa si sapun si apoi uscate cu un burete/tampun steril. Nu se vor folosi solutii dezinfectante, care pot inhiba dezvoltatrea agentului etiologic. Recoltarea urinei este realizata intr-un cabinet pentru recoltari si de catre pacienti cooperanti (Buiuc, 2008).

Prelevarea de la copilul necooperant (nou-nascut, sugar) este o metoda dificila de prelevare a urinii. Pentru o prelevare eficienta se fixeaza in jurul penisului sau vulvei orificiul unei pungi sterile din material plastic, zonele respective fiind prealabil sterilizate.

Proba prinsa in zbor din jetul mijlociu de urina se realizeaza fara decontaminarea speciala a organelor genitale.

Volumul necesar de urina este aproximativ 20 ml pentru depistarea cantitativa a microorganismelor conditionat iar pentru depistarea unor patogeni specifici este necesar 50 ml de urina.

3.1.2. Prelevari speciale

Aspiratia suprapubiana este o prelevare speciala, este favorizata la copil datorita pozitiei mai ventrale a vezicii urinare.

Prelevarile prin cateter reduc riscul contaminarii probei, dar expun pacientul la riscul infectiei. Prelevarile prin cateter sunt de competent specialistului urologic. Aceste prelevari se realizeaza doar la pacienti care nu mictioneaza din cauze neurologice sau urologice si pentru a diferentia bacteriuria renala de cea vaginala.

3.2. Expedierea probelor de urina la laborator

Probele de urina trebuie examinate microbiologic in maxim 2 ore, indiferent de modul de prelevare a urinei. Daca intervalul de timp nu poate li respectat, probele trebuie refrigerate la 4 °C imediat dupa prelevare.

Cererea de analiza trebuie sa cuprinda pe langa datele necesare identificarii probei si urmatoarele informatii: diagnosticul clinic, tipul pelevatului, ora precisa a prelevarii, daca pacientul a fost sub cura antimicrobiana sau de diureză, examenul solicitat.

La primirea probelor de urina in laborator se verifica daca informatiile necesare sunt correct completate (daca volumul probei este suficient, daca recipientul este corespunzator tipului de prelevare si evamenului solicitat).

3.3. Examenul citobacteriologic al urinei

3.3.1. Examenul microscopic

Examinarea microscopica a sedimentului urinar prezinta o importanta deosebita in diagnosticul prezumtiv al afectiunilor căilor urinare si a rinichilor.

Examenul microscopic se face pe sedimentul urinar obtinut dupa centrifugare. Centrifugarea se face timp de 5 minute la 2000 de rotatii/minut. Daca volumul probei este prea mic pentru a fi centrifugata, se examineaza direct la microscop, dar se consemneaza in raportul final de analize ca rezultatul se refera la urina necentrifugata. Se elimina supernatantul, lasandu-se ~1 mL, iar sedimentul se resuspenda si se examineaza la microscop intre lama si lamela. Numararea structurilor din urina se face pe 10–15 campuri.

Pentru raportarea cilindrilor, celulelor epiteliale, leucocitelor, hematiilor se folosesc urmatoarele modalitati de exprimare a rezultatelor:  „rare”, „relativ frecvente”, „frecvente”, „foarte frecvente”. In cazul cristalelor se raporteaza doar prezenta lor sau prezenta abundenta.

Hematiile sunt cellule rotunde, cu diametru de 7 μm, biconcave, anucleate, cu citoplazma galben pala, omogena. In urina hipertona hematiile se ratatineaza si devin crenellate, iar in urina hipotona su umfla, se rup si apar ca “fantome” celulare. pot fi confundate cu levuri, insa acestea au blastoconidii, cu cristale de acid uric, cu spiculii rupti sau cu picaturi de grasime, care au insa dimensiuni variabile in aceiasi proba.

Leucocitele au aspectul unor globule sferice granulate, de marimi diferite, mai mari decat eritrocitele; pot aparea izolate sau grupate; sunt in principal neutrofile si pot fi recunoscute dupa granulatiile caracteristice si nucleul lobulat. In urina normala este prezent un numar mic de leucocite. Leucocitele se micsoreaza in urina hipertona; se umfla si se lizeaza in urina alcalina sau hipotona. Cand numarul lor este foarte mult crescut si prezinta un aspect degradat (piurie) sau apar grupate este suspectata o infectie acuta a cailor urinare.

Celulele epiteliale din urina pot avea originea in orice portiune a tractului urogenital, incepand cu tubii contorti proximali pana la uretra sau vagin. In mod normal se intalnesc in urina ca urmare a descuamarii fiziologice a celulelor senescente. O crestere semnificativa indica inflamatii in zona tractului urinar din care sunt derivate aceste celule. Se pot raporta 3 tipuri de celule epiteliale: tubulare renale, tranzitionale si scuamoase.

• Celulele epiteliale tubulare renale sunt ovale, putin mai mari decat leucocitele si se disting prin nucleul mare, rotund. Prezenta lor are semnificatie diagnostica, indicand leziuni tubulare asociate cu pielonefrite, necroza tubulara acuta, intoxicatie cu salicilat si rejetul grefei renale.

• Celulele epiteliale tranzitionale sunt rotunde, piriforme sau columnare, de 2-4 ori mai mari decat leucocitele si pot contine ocazional 2 nuclei. Provin din epiteliul care captuseste tractul urinar, de la pelvis pana in cele doua treimi proximale ale uretrei.

• Celulele epiteliale scuamoase sunt mari, plate, cu forma neregulata si contin un nucleu central mic. Provin din uretra si vagin.

Cilindrii urinari: se formeaza in lumenul tubilor renali ca urmare aaglutinarii de celule/alte materiale intr-o matrice proteica. Originea cilindrilor este intotdeauna renala, fiind indicatori de boli renale intrinseci. Astfel, pot fi prezenti in afectiuni glomerulare, tubulare, infectii renale. Cilindrii sunt clasificati pe baza aspectului si a componentelor celulare aflate in compozitia lor.

Cilindrii hialini sunt cei mai frecventi cilindri intalniti in urina; sunt formati din proteine Tamm-Horsfall gelificate si pot fi depistati in afectiuni renale usoare; in numar mic pot fi prezenti in urina normala, iar in cantitati crescute dupa efort fizic intens sau in stari de deshidratare. Cilindrii hialini se examineaza cu intensitate luminoasa mica deoarece sunt incolori si transparent.

Cilindrii leucocitari puri se intalnesc mai rar si prezenta lor indica pielonefrite acute, nefrite interstitiale, nefrita lupica, glomerulonefrite. Mai frecvent, leucocitele se depun pe cilindrii de mucus, hialini etc.

Cilindrii eritrocitari pot fi formati dintr-un numar redus de celule inglobate intr-o matrice proteica sau din celule numeroase strans impachetate; daca celulele sunt intacte, sunt numiti cilindri eritrocitari, iar daca elementele celulare sunt degenerate, sunt numiti cilindri hematici sau de hemoglobina. Cilindrii eritrocitari semnifica hematurie renala si prezenta lor este intotdeauna patologica, fiind de obicei diagnostica pentru boli glomerulare: glomerulonefrite (acute si cronice), nefrita lupica, sindrom Goodpasture, endocardita bacteriana subacuta, traumatisme renale. Pot fi intalniti si in infarct renal, pielonefrite severe, insuficienta cardiaca congestiva, hipertensiune maligna, tromboza de vena renala si periarterita nodoasa.

Cilindrii granulosi pot fi rezultatul degenerarii cilindrilor celulari sau pot rezulta prin precipitarea proteinelor serice intr-o matrice de mucoproteine Tamm-Horsfall. Apar in procese patologice renale grave, dar pot fi prezenti si tranzitoriu dupa efort fizic intens.

Cilindrii epiteliali se intalnesc foarte rar si se formeaza ca urmare a stazei si descuamarii celulelor epiteliale din tubii renali3. Pot fi prezenti in urina dupa expunerea la nefrotoxice sau virusuri (citomegalic, virusuri hepatitice), care produc necroza tubulara. De asemenea, pot aparea in boli renale cronice severe si in rejetul grefei renale.

Cilindrii cerosi rezulta din degenerarea cilindrilor granulosi; sunt intalniti in insuficienta renala cronica severa, hipertensiunea maligna, amiloidoza renala si nefropatia diabetica; de asemenea pot fi intalniti in boli renale acute, rejetul grefei renale, inflamatia si degenerescenta tubular.

Cilindrii grasosi contin picaturi de grasime si corpusculi ovali grasi degenerati, inglobati intr-o matrice proteica1. Sursa picaturilor de grasime este de obicei degenerescenta grasoasa a epiteliului tubular, iar acest tip de cilindri este intalnit in sindromul nefrotic, glomeruloscleroza diabetica, nefroza lipoida, glomerulonefrite cronice, lupus, toxice renale.

Alte structuri ce pot fi prezente in urina includ bacterii, levuri, cilindroizi, spermatozoizi, mucus si grasimi.

In mod normal, urina este sterila pana in vezica urinara, iar contaminarea poate aparea la nivelul uretrei sau vaginului sau din alte surse externe. Bacteriile (flora microbiana) prezente in urina proaspata corect recoltata si insotite de un numar mare de leucocite indica de obicei o infectie de tract urinar.

Levurile pot aparea in infectiile tractului urinar in special la pacientii diabetici; ele pot fi intalnite si ca urmare a contaminarii cutanate sau vaginale. Candida albicans este levura cea mai frecvent intalnita.

Cilindroizii au aspect asemanator cilindrilor, sunt de obicei hialini si, deoarece apar in conjunctie cu cilindrii, sunt considerati ca avand aceeasi semnificatie ca acestia.

Spermatozoizii apar in urina barbatilor ca urmare a emisiilor nocturne, convulsiilor epileptice, bolilor aparatului genital sau spermatoreei. Pot aparea la ambele sexe in urma unui contact sexual