Prejudecatile Si Atitudinile Adolescentilor Asupra Persoanelor cu Tulburari Psihice
LUCRARE DE LICENȚĂ
PREJUDECĂȚILE ȘI ATITUDINILE ADOLESCENȚILOR
ASUPRA PERSOANELOR CU TULBURĂRI PSIHICE
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. CARACTERISTICI GENERALE ALE ADOLESCENȚEI
1.1 Definiție
1.2 Substadii ale adolescenței
1.3 Formarea și dezvoltarea gândirii
1.4 Comportamente și atitudini
1.5 Atitudini și dezvoltare socială
CAPITOLUL II. PERSPECTIVE ASUPRA TULBURARĂRILOR PSIHICE
2.1 Istoric
2.2 Etiologia tulburărilor psihice
2.3 Bolnavul psihic și tulburarea mintală
2.4 Atitudinea nespecialiștilor, mass–mediei, specialiștilor și a bolnavilor despre
tulburarea psihică.
2.4.1 Atitudinea nespecialiștilor
2.4.2 Atitudinea mass-media
2.4.3 Atitudinea specialiștilor
2.4.4 Atitudinea bolnavilor
CAPITOLUL III. PREJUDECAȚILE OAMENILOR ASUPRA TULBURĂRILOR
PSIHICE
3.1 Definiții ale prejudecăților
3.2 Caracterizarea generală a prejudecăților
3.2.1 Sursele prejudecăților
3.3 Societatea și atitudinea față de tulburarea psihică
3.4 Stigmatizarea socială
3.5 Cunoștințele și atitudinile tinerilor asupra tulburărilor psihice
CAPITOLUL IV. PREZENTAREA CERCETĂRII
4.1 Scop și obiective
4.2 Aspecte metodologice
4.3 Populație și lot de subiecți
4.4 Prezentarea instituției
4.5 Prezentarea și analiza datelor
4.6 Concluzii ale cercetării
CAPITOLUL V PLANUL DE INTERVENȚIE
5.1 Problema identificată și scopul intervenției
5.2 Obiectivele intervenției
5.3 Populația generală și cea vizată
5.4 Metode de intervenție
5.5 Plan de activități
5.6 Descrierea detaliată a activităților
5.7 Concluzii ale intervenției
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
2
INTRODUCERE
În ziua de azi tulburările psihice se tratează la fel ca oricare altă boală, majoritatea
dintre ele ajungând la vindecare. Discrepanța dintre cunoștințele medicilor și ale restului
populației este mare, puținele cunoștințe ale indivizilor despre diferitele tulburări duc la o
stare de teamă și mai departe la apariția prejudecăților.
Motivul studierii prejudecăților la care sunt supuși cei afectați de tulburări este
acela că aceste persoane au dreptul la viață și la participarea în societate ca și noi. Scopul
lucrării de față a vizat modul în care adolescenții percep persoanele cu diferite tulburări,
modul lor de manifestare și de gândire. O mai bună cunoaștere a părerilor acestor tineri,
poate furniza un fundament pentru dezvoltarea unor strategii de prevenire și combatere a
multor idei preconcepute.
Una din problemele sesizate, nu a fost într-adevăr manifestarea prejudecăților în
totalitate ci mai degrabă lipsa cunoașterii tulburărilor și a informării despre viețile celor
afectați, a fost sesizată în mare parte nevoia de a ști mai multe despre acești oameni și
scepticismul în exprimarea părerilor despre ei.
Astfel intervenția și-a propus într-o oarecare măsură să redea unele aspecte ale diferitelor
boli, să explice schimbările care vin în viața celui afectat în urma administrării
tratamentului adecvat și faptul că acești oameni sunt capabili de multe lucruri doar dacă
sunt acceptați și înțeleși.
O prejudecată reprezintă atitudinea negativă și nejustificată, asupra unui grup sau a
unei categorii de indivizi sau practicile culturale. Prejudecățile asupra unui grup, aduc cu
sine un disconfort emoțional puternic ca, displăcere, ură fățișă pentru diferiți membrii. De
cele mai multe ori se bazează pe stereotipii negative care rezistă unui argument rațional. În
urma unor ore de practică efectuate la un centru de zi în care se aflau persoane cu tulburări
mintale, am fost curioasă să aflu cât mai multe lucruri în special părerea celorlalți despre
acești oameni.
Acești oameni nu prezintă nici o vină pentru tulburările care le au, așadar mai multă
compasiune și înțelegere din partea celorlalți ar duce la schimbări benefice în viața celor
afectați.
3
Prezența miturilor determină ca stigma și prejudecățile să fie tot mai prezente în
rândul celor care privesc de la distanță misterioasa viață a celor afectați de tulburări.
Persoanele cu tulburări se confruntă zilnic cu încărcătura simptomelor, iar pe lângă acestea
trebuie să mai facă față și altor probleme, cum ar fi: presiunea societății, neacceptarea pe
piața muncii, lipsa afecțiunii și neînțelegerea.
Asistarea și îngrijirea acestor persoane alături de calitatea serviciilor sociale aduce
cu sine integrarea și desfășurarea politicilor sociale. Așadar asistenții sociali care care oferă
servicii de îngrijire și asistare pentru aceste persoane trebuie să intervină într-un mod
eficient, acționând conform teoriilor și paradigmelor de ultimă oră, dar și să dea dovadă de
empatie, respect, afecțiune. Majoritatea bolnavilor nu mai sunt tratați corespunzător pentru
că sunt considerați fără șansă de vindecare, niște oameni incapabili, însă tratamentul
corespunzător administrat la timp poate produce multe schimbări și treptat la ameliorarea
simptomelor.
Când este cazul mass media aduce în prim plan de obicei acele lucruri și întâmplări
care strică imaginea bolnavului și-l plasează alături de cei care comit crime, violuri,
diferite acte de violență.
Ca posibile explicații ale atitudinii generale a publicului în privința persoanelor cu
probleme de sănătate mintală (și în special în privința celor cu probleme severe) ca
periculoase, imprevizibile și “diferite” se pot formula mai multe ipoteze:
1. procesul stigmatizării, care presupune, printre altele, etichetarea negativă a
diferențelor, este puternic activat în cazul problemelor de sănătate mintală severe și este
influențat de mecanisme culturale și de distribuție a puterii
2. îngrijorarea publică este o reflectare a eșecului sistemului de îngrijiri în a conține
fenomenul violenței
3. mass-media, în special prin emisiunile de divertisment, contribuie la ideea că
boala mentală este strâns legată de violență.( http://cnsm.org.ro/documente/manual3.pdf)
În acest context dorim să cunoaștem atitudinile și părerile adolescenților când vine
vorba de tulburări mintale și modul în care aceștia s-ar raporta la aceste persoane în
contextul actual.
4
CAPITOLUL I.
CARACTERISTICI GENERALE ALE ADOLESCENȚEI
1.1 Definiție
Este foarte bine cunoscut de toți faptul că adolescența reprezintă o etapă prin care
trece fiecare ființă umană în procesul său de dezvoltare atât pe plan biologic cât și
psihologic. Încă nu sunt definite foarte precis granițele acesteia, momentul când ea începe
și când se termină. Acest lucru este de fapt și imposibil de determinat într-un mod foarte
exact deoarece fiecare individ are propriul ritm de dezvoltare, adeseori vârsta biologică și
cea psihologică fiind într-un oarecare decalaj de la individ la individ.
Totuși pentru că adolescența a fost în mod foarte serios studiată de multiple ramuri
ale științelor, cercetătorii din diverse domenii au ajuns la un anumit acord relativ în ceea ce
privește începutul și sfârșitul acestei perioade. În general este vorba de sfârșitul copilăriei
și începutul tinereții. În continuare vom menționa opiniile a doi autori pentru a oferii suport
afirmațiilor anterioare.
Astfel, Dincă Margareta în cartea „Adolescenții într-o societate în schimbare”
afirmă următoarele:
Adolescența a fost definită relativ recent ca etapă a evoluției umane care se
situează între copilărie și vârsta adultă. Până la începutul secolului XX această
perioadă nu era considerată stadiu specific de dezvoltare. Copilăria era urmată
de pubertate care era definită mai degrabă prin prisma transformărilor
fiziologice decât a modificărilor psihologice, iar etapa următoare era una de
„învățare” a abilităților necesare unei relații specifice vârstei mature. (Dincă,
2004, p. 41)
Un alt autor, Sion Grațiela, axându-se mai mult pe partea biologică ce
caracterizează vârsta, afirmă: „Biologic, adolescența semnifică perioada de la pubertate la
maturitate, alteori adolescența este descrisă ca începând cu pubertatea și încheindu-se în
perioada adultă.” (Sion, 2003, p. 190)
Acestea sunt liniile mari între care este încadrată perioada adolescenței. În
continuare vom expune un plan al subetapelor, menționând pentru mai multă precizie și
vârsta biologică, în ani, caracteristică acestora.
5
1.2 Substadii ale adolescenței
Există diferite păreri, studii și mai multe etape în care adolescența a fost descrisă,
iar o parte din autori au descris intervale de timp diferite.
J. Piaget consideră adolescența între 15 și 18 ani, iar A. Gessel, între 10 și 16
ani. Alți cercetători împart perioadele de la 11 ani până la 20 de ani în 4 stadii:
preadolescență, adolescență timpurie, adolescență mijlocie și adolescență
târzie. UNESCO apreciază că vârsta tinereții se întinde între 14 și 28/30 de ani.
Ursula Șchiopu și E. Verza propun câteva stadii ale adolescenței, după cum
urmează: preadolescența, adolescența propriu-zisă (16-18 până la 20 de ani) și
adolescența prelungită care cuprinde tineretul integrat în forme de muncă sau
studii (18/20-25 de ani). (Sion, 2003, p. 190)
1.3 Formarea și dezvoltarea gândirii
Din multitudinea subiectelor abordabile în cadrul temei adolescenței ne oprim doar
asupra specificului dezvoltării gândirii în această perioadă deoarece subiectul este direct
legat de modul în care individul se va raporta prin atitudinea și acțiunile sale la problema
persoanelor care suferă de tulburări mintale.
Așa cum afirmă și Dincă Margareta, faptul că adolescența este o perioadă care
reprezintă o bună dezvoltare a cogniției așadar există capacitatea de a asimila un volum
considerabil de informații. Aceste lucruri dobândite vor ajuta la apariția și îndeplinirea
altor procese cognitive, adolescentul fiind capabil să perceapă situațiile și modul lor de a se
lega între ele. (Dincă, 2004, p. 37).
Aceeași autoare redă alte aspecte ale gândirii și cogniției pe care le reîntâlnim la
adolescenți între anumite perioade de timp. “În jurul vârstei de 17 – 18 ani gândirea critică
se realizează la parametrii înalți și permite orientarea independentă în sursele de informare,
aderarea la teorii și explicații, testarea și evaluarea ideilor și soluțiilor elaborate. Tot
gândirea critică este cea care permite adolescenților să-și evalueze propriile cunoștințe, să
conștientizeze importanța lor în unele domenii”. (Dincă, 2004, p. 39)
“Deși multe întâmplări și acțiuni sunt concrete, tinerii tind să fie sceptici cu privire
la aceste lucruri. Această trăsătură a gândirii le permite adolescenților să construiască și să
înregistreze o infinitate de soluții la fiecare situație și totodată determină capacitatea de a
raționa ipotetic, chiar dacă, cel mai frecvent, gândirea adolescentului este impregnată de
egocentrism – semnal al imaturității cognitive” (Dincă, 2004, p. 47).
6
După cum am observat perioada adolescenței, odată cu multitudinea de schimbări
ce apar pe parcurs, reprezintă un stadiu în care gândirea se dezvoltă. În acest context are
loc o intelectualizare mai intensă și o acumulare de obiceiuri preluate de la adulți. Acest
nou stadiu în care adolescentul ajunge, îl ajută să facă față provocărilor vieții cu mai multă
ușurință treptate pe parcursul anilor făcându-se trecerea la maturitate.
Această etapă a vieții aduce cu sine după cum am menționat mai sus și alte
schimbări cum ar fi cele de comportament și atitudini. Mai departe vom prezenta modul în
care adolescentul reacționează și felul în care se raportează la ceilalți și în diferite situații.
1.4 Comportamente și atitudini
Etapa aceasta în care adolescentul se dezvoltă și dobândește cunoștințe, reprezintă
un stadiu în care el se percepe ca fiind în atenția tuturor și își construiește o lume
imaginară. Anxietatea poate apărea în această perioadă tocmai din nevoia continuă de a
primi aprecieri de la cei din jur. Aceste manifestări anxioase apar frecvent prin
comportamente agresive care reies din legătura dintre potențialul adolescentului și ceea ce
așteptă familia din partea lor. (Dincă, 2004, p. 46)
Modul în care adoadolescenților să construiască și să
înregistreze o infinitate de soluții la fiecare situație și totodată determină capacitatea de a
raționa ipotetic, chiar dacă, cel mai frecvent, gândirea adolescentului este impregnată de
egocentrism – semnal al imaturității cognitive” (Dincă, 2004, p. 47).
6
După cum am observat perioada adolescenței, odată cu multitudinea de schimbări
ce apar pe parcurs, reprezintă un stadiu în care gândirea se dezvoltă. În acest context are
loc o intelectualizare mai intensă și o acumulare de obiceiuri preluate de la adulți. Acest
nou stadiu în care adolescentul ajunge, îl ajută să facă față provocărilor vieții cu mai multă
ușurință treptate pe parcursul anilor făcându-se trecerea la maturitate.
Această etapă a vieții aduce cu sine după cum am menționat mai sus și alte
schimbări cum ar fi cele de comportament și atitudini. Mai departe vom prezenta modul în
care adolescentul reacționează și felul în care se raportează la ceilalți și în diferite situații.
1.4 Comportamente și atitudini
Etapa aceasta în care adolescentul se dezvoltă și dobândește cunoștințe, reprezintă
un stadiu în care el se percepe ca fiind în atenția tuturor și își construiește o lume
imaginară. Anxietatea poate apărea în această perioadă tocmai din nevoia continuă de a
primi aprecieri de la cei din jur. Aceste manifestări anxioase apar frecvent prin
comportamente agresive care reies din legătura dintre potențialul adolescentului și ceea ce
așteptă familia din partea lor. (Dincă, 2004, p. 46)
Modul în care adolescentul se exteriorizează între vârstele 12 și 15 ani este
reprezentat ca manifestându-se prin agresivitate în această perioadă de timp:
– 12 ani: comportament relativ pozitiv, deschis și abilitate interrelațională ;
– 13 ani: evoluție spre introversie cu comportamente agresive când este provocat sau
„obligat să iasă din această cochilie” ;
– 14 ani: rebeliune, comportamentele agresive sunt determinate de orice impunere
reală sau reprezentare a impunerii;
– 15 ani: tendințe de echilibrare, potențialul agresiv scade;
– 16 ani: agresivitatea este în descreștere evidentă; (Dincă, 2004)
„Nu există o perioadă a creșterii în care evoluția să fie mai sensibilă decât în timpul
adolescenței. Această evoluție nu se produce numai în domeniul corporal și afectiv, așa
cum se crede de obicei. Ea se manifestă în toate domeniile vieții mentale, ca și în cel al
personalității sociale (Crețu, 2007, p. 177)”.
7
Acest stadiu de continuă creștere și dezvoltare a adolescentului, îl aduce față în față
cu diferite situații în care treptat se ajunge de la manifestări agresive, la diminuarea acestor
comportamente și la manifestări mult mai blânde după cum este relatat mai sus.
Se consideră că acest concept de criză în perioada adolescenței nu face referire la
reacții scandaloase cu preponderent mare. Astfel se observă o diferență între trăsăturile
adolescenței din secolul XX despre care mulți autori au scris că reprezintă o perioadă a
vârstei plină de „furtuni și stres” în comparație cu perioada contemporană. (Crețu, 2007, p.
188)
De altfel în același spirit sunt și teoriile social-istorice asupra adolescenței. Se
consideră că adolescența este chiar produsul unui anumit moment istoric, al unei societăți
care se caracterizează prin: a) nivelul mijloacelor de trai; b) modele și norme de
comportare; c) structură și organizare. În acest caz trebuie făcute diferențe între
adolescenții anilor ’60, ’70, ’80 etc. Cercetătorii respectivi susțin că adolescența evoluează
odată cu societatea. (Crețu, 2007, p. 183)
Din cele relatate mai sus observăm manifestări diferite de la o generație la alta, de
la un secol la altul. Această perioadă este una de formare și de schimbări multiple în plan
social, fiziologic la nivel cognitiv. Părerile împărțite asupra acestei perioade considerată ca
fiind una plină de frustrări și neidentificare se manifestă diferit de la o persoană la alta
având în vedere aspecte ca educația, mediul social etc.
După ce am observat câteva etape prin care adolescentul trece și cu ajutorul cărora
se dezvoltă, în continuare vom urmări modul în care acesta se integrează în societate și
felul în care se raportează față de ceilalți.
1.5 Atitudini și dezvoltare socială
Perioada adolescenței contribuie la o dezvoltare a competențelor din mediul
social. Abilitățile de comunicare evoluează; înainte predomina în rândul fetelor
acum și pentru băieți. Aspectele relaționale dintre băieți și fete, dar și în spațiile
cu persoane de același sex iau amploare într-o manieră profundă. În acest
context al dezvoltării există etapa în care adolescentul este dependent întru totul
de familie, iar nevoia de independență contribuie la creșterea și dezvoltarea
individului. Acest stadiu în care se câștigă o independență parțială îl ajută pe
adolescent să se raporteze ca individ în grupul de prieteni. (Sion, 2003, pg.
198,199)
8
Adolescența printre multe altele mai reprezintă și o etapă de acces către
societatea cea mare. După cum s-a mai precizat, adolescenții au dorința de a ieși
din spectrul familial și cel școlar, pentru a se încadra în mediul de viață al
comunității, pentru a se implica în mod interesat de problemele omenirii și din
când în când să acționeze în multitudinea de evenimente și să se evidențieze
prin acțiuni ca o generație aparte. (Crețu, 2007, p. 258)
„Adolescența este deci, stadiul unui mare disponibil de dezvoltare, dar care
se exprimă în performanțe intelectuale numai în condițiile stimulative oferite de
societate, de nivelul general de cultură și de măsura în care motivația asigură
receptivitate, implicare, autoreglare, efort”. (Crețu, 2007, p. 40)
Trecerea adolescentului de la copilărie spre viața adultă semnifică o etapă sensibilă, prin
faptul că se dezvoltă o abilitate de asumare corectă a rolurilor sociale ce presupun
respectarea unor norme și reguli. Socializarea și integrarea adolescentului în societate prin
formele de învățământ asigură acestuia felurite capacități și deprinderi dobândite pe
parcurs.
Deprinderea anumitor abilități de comunicare, relațiile interpersonale și celelalte
deprinderi dobândite asigură la sfârșitul acestei perioade tranziția adolescentului la o altă
etapă a vieții. Odată cu sfârșitul adolescenței se încheie o parte importantă și mare ce
însoțește individul în continua schimbare.
9
CAPITOLUL II.
PERSPECTIVE ASUPRA TULBURARĂRILOR PSIHICE
2.1 Istoric
„Nebunul este acela care vine dintr-un necunoscut misterios și imprevizibil;
misterioasă și imprevizibilă rămâne atât destinația sa cât mai ales misiunea propriei
existențe. Europa medievală a creat pentru magicul și neînțelesul personaj, o lume și un
spațiu numai a lui; o delimitare clară recunoscută și respectată de către normali.” (Majuru,
2006, p. 536)
Aspectele, delimitarea spațiului și a poziției celui cu deficiențe mintale au rămas
impregnate în cultura românească fiind predominată de obiceiuri. În Occidentul medieval,
oamenii cu deficiențe psihice au reușit să-și facă simțită prezența; aceștia existau“ închiși
în spațiul sacru al miracolului; formele utilizate pentru a-i pedepsi se refereau la o biciuire
ușoară sub formă de glumă, fără a provoca dureri, iar de multe ori din bugetul orașului
proveneau banii necesari pentru îndepărtarea acestor oameni din acel spațiu social (Majuru,
2006, p. 537).
În cele relatate mai sus se observă faptul că cel cu tulburări psihice era privit ca
nefăcând parte din lumea aceasta, fiind un mister pentru ceilalți, o enigmă care nu putea fi
descifrată în nici o parte a vieții sale. Totuși acești mister nu-i făcea pe ceilalți să-și
dorească o mai bună cunoaștere, ci în repetate rânduri aceștia erau expulzați din sate și
orașe, fiind trimiși în altă parte.
Cu veacul al XVII-lea, proiecția imaginară a nebuniei se transferă din
transcendental în cotidianul apropiat temporal și spațial. De acum, „nebunia este
percepută pentru prima oară prin intermediul unei condamnări etice a leneviei și
într-o imanență socială garantată de comunitatea de muncă.” Secolul al XVII-
lea, scoate percepția nebuniei din sfera miologică aceasta ajungând o problemă
ce sensibiliza mediul social. Adesea acești oameni ce stăteau închiși erau expuși
publicului larg, însă sub greutatea lanțurilor și în atenția temnicerului ce nu ezita
să-l biciuiască.” Apoi, în veacul al XVIII-lea, nebunia cu lumea sa bizară se
transformă într-un veritabil spectacol public, destul de atractiv; a devenit ceva
de privit. Nebunul nu mai este „monstrul ascuns în sine, ci animal cu
mecanisme ciudate, bestialitate în care omul multă vreme este abolit. Această
situație va dura până la început de veac XIX. (Majuru, 2006, p. 538)
10
Istoricul tulburărilor psihice ne-a relatat aspectele și modul în care era tratat cel cu
tulburări și felul în care acesta era perceput de ceilalți. Mai departe vom descrie cauzele și
apariția acestor tulburări.
2.2 Etiologia tulburărilor psihice
„Tulburările psihice cunosc o etiologie complexă, mult mai bogată și diferită în
raport cu cea a bolilor somatice. În general, se consideră că bolile psihice pot fi: ereditare,
cu un factor de transmitere familial; dobândite – legate de modul de viață al individului;
corporale sau etiologice (traumatice, toxice, infecțioase etc.). (Enăchescu, 2004, p. 299).
S-a constatat faptul că cei care suferă de schizofrenie, mai departe pot fi afectați de
tuberculoză pulmonară așa cum cei care au tuberculoză pot face schizofrenie. Faptul
interesant îl reprezintă modul în care odată cu apariția tuberculozei se reduce semnificativ
tablou clinic al schizofreniei așa cum tratarea psihozei schizofrenice duce la ameliorarea
tuberculozei. (Enăchescu, Tratat de psihopatologie, 2005, p. 352)
Există puține dovezi ale etiologiei tulburărilor disociative de identitate. Aceste
cauze au fost asociate cu abuzul fizic și psihic din copilărie, traume datorate decesului
prietenului apropiat sau martori ai unui eveniment traumatic. (Joseph Wals, 2005, p. 46)
Modul în care aceste, boli și tulburări apar diferă din multe puncte de vedere și
după cum este descris mai sus acestea se pot dezvolta datorită moștenirii genetice, din
cauza stilului de viață pe care un anumit individ îl are, sau în urma unor traume din trecut
și a unor infecții.
Se observă în evoluția bolii câteva moduri de manifestare referindu-se la fazele
de „atac”, „fază” și „perioadă”. „Faza este alterarea vieții psihice de natură
endogenă sau produsă de anumiți stimuli insuficient cunoscuți. Ea poate dura
săptămâni, luni sau chiar ani, după care se retrage, fiind urmată de o restaurare
completă. Atacul este o fază de foarte scurtă durată, care constă, de regulă, într-
un simptom izolat ce provoacă o dezordine a personalității. Perioada este faza
de origine endogenă care revine cu regularitate periodică, la intervale egale de
timp, separate între ele prin etape de acalmie”. ( Enăchescu, 2004, p. 299)
11
Factorii endogeni ai apariției tulburărilor psihice:
–
–
–
Deficiența mintală prin mecanism poligenic (fără patologie asociată).
Deficiența mintală cu transmitere mendeliană (cauzată de gene majore mutante).
Deficiența mintală prin anomalii cromozomiale (anomalii ale numărului și
morfologiei cromozomilor).
Factorii exogeni ai apariției tulburărilor mintale
–
–
Factorii prenatali (progenetici, embriopatici, fetopatici)
Factorii perinatali (cei care intervin în timpul nașterii) (Neamțu, 2011, p. 905)
După ce am detaliat câteva din cauzele apariției tulburărilor psihice mai departe
vom trece de la boală la bolnav pentru a înțelege modul de manifestare și gândire.
2.3 Bolnavul psihic și tulburarea mintală
„Prin natura sa particulară, boala mintală se deosebește de restul patologiei, cum de
altfel, și bolnavul psihic este o altfel de ființă umană aflată în suferință. (Enăchescu, 2004,
p. 59).
Acești oameni cu tulburări psihice au în vedere realitățile acestei lumi obscure,
pline de enigme, unde multe lucruri iau altă întorsătură și orice se poate întâmpla, unde
neașteptatele evenimente și situații domină destinul. Manifestările acestora nu sunt
anormale, exprimarea și atitudinile lor sunt în concordanță cu cele ale persoanelor normale,
însă aceste aspecte nu sunt înțelese la nivelul nostru, pentru că provin dintr-o altă lume și
de aceea este imposibil de descifrat aceste gesturi. (Majuru, 2006, p. 540)
După cum se observă, în ciuda tuturor tulburărilor și piedicilor, cel în cauză este o
ființă la fel de complexă ca ceilalți. Imprevizibilul din viața acestor oameni face ca
lucrurile să ia mereu o altă întorsătură, acesta luând amploare într-un mod pe care noi de
multe ori nu-l putem înțelege.
„În viața psihică nu se poate stabili cu exactitate o demarcație netă între normal și
patologic, între starea de sănătate mintală și cea de boală psihică”. (Enăchescu, 2004, p.
60)
12
Cel cu probleme mintale prezintă diverse stări și modificări psihice, acestea
manifestându-se prin următoarele aspecte:
–
–
–
–
–
–
–
–
–
inadaptare la realitate;
stare de oboseală, cu performanțe intelectuale scăzute;
variații emoțional – afective;
tulburări de conștiință;
tulburări de gândire privind tematica ideilor, fluența, coerența, asociațiile bizare,
conținutul;
dificultăți de activitate;
tulburări de comportament;
tulburări de identitate, de autopercepere sau reprezentare a propriei persoane;
tulburări de percepție (iluzii, halucinații); (Enăchescu, 2004, p. 61)
Modul în care bolnavul se manifestă reprezintă incapacitatea lui de a fi în
conformitate cu normele și modul de viață al celorlalte persoane. Aceste persoane suferă
destul din cauza tulburărilor și au parte de stări care nu le dă dreptul să aleagă ceea ce să
facă și ce nu. Mai departe vom dezvălui diferite atitudini ale unor specialiști, ale mass-
mediei și ale bolnavilor în legătură cu tulburarea psihică.
2.4 Atitudinea nespecialiștilor, mass–mediei,
specialiștilor și a bolnavilor despre tulburare psihică.
Multitudinea de idei preconcepute și percepții formate greșit provin dintr-o serie de
aspecte ce au legătură cu bolnavul psihic și părerea celor din jur după cum se observă mai
jos:
Toate aceste teorii decurg din următoarele:
–
–
–
–
–
aspectul imprevizibil al nebuniei;
nebunia reprezintă un fel de amenințare pentru rațiune și sănătatea mintală;
asupra nebunului este proiectată agresivitatea socială;
crearea unei bariere între persoana bolnavului psihic și societate;
invidia față de persoana nebunului, care „poate spune” și „poate face” orice, spre
deosebire de persoanele normale. (Enăchescu, Tratat de psihopatologie, 2005, p. 84)
13
2.4.1 Atitudinea nespecialiștilor
Acești oameni sunt introvertiți, sceptici când vine vorba de o persoană cu tulburări
psihice și îi percep pe cei în suferință ca nefăcând parte de pe acest pământ. Pentru ei
nebunul este un individ ciudat, de neînțeles ce lasă o impresie că este de pe altă lume. Pe
lângă aceste lucruri se mai manifestă și neacceptarea, închidere în sine. (Enăchescu, Tratat
de igienă mintală, 2004, p. 84)
2.4.2 Atitudinea mass-media
Mass-media conturează acea imagine a nebuniei. Iar celelalte persoane fac legătura
între nebunie și violență, însă nebunia nu presupune rațiune la fel ca și violența. Deși
statutul de nebun este același, rolurile diferă după cum regăsim acest lucru în Tratatul de
psihopatologie: „femeia este victima propriei sale nebunii, returnând violența nebuniei
asupra ei înșiși, pe când bărbatul este nebun, periculos și violent, descărcându-și pulsiunile
asupra celorlalți. Femeia recurge la suicid, pe când bărbatul la crimă”. ( Enăchescu, 2004,
p. 85)
2.4.3 Atitudinea specialiștilor
„În acest sens se disting două curente principale de opinii:
–
psihiatria clinic tradițională consideră nebunia, în conformitate cu modelul de gândire
medicală, ca pe o “boală psihică”, iar nebunul este etichetat drept “bolnav mintal”,
fiind tratat ca atare. Este vorba de o atitudine terapeutico-medicală.
–
Antipsihiatria consideră nebunia o construcție artificială a psihiatriei, iar persoana
nebunului, o victimă a psihiatrilor, adoptând față de aceasta o atitudine contestatară
sau cel puțin revizionistă”. (Enăchescu, Tratat de psihopatologie, 2005, p. 85)
2.4.4 Atitudinea bolnavilor
Bolnavii psihic își trăiesc viața într-un mod chinuitor această răsturnare a naturii
lor, a contactului cu celelalte persoane, cu societatea. De obicei bolnavul psihic
se raportează la propria suferință în concordanță cu atitudinile de indiferență și
repulsie față de boală și bolnav. Din această cauză aceștia tind să-ți ascundă
propriile deficiențe și tulburări pentru a-și putea menține un anumit statut. În
general bolnavii psihic își dau seama de atitudinile nepăsătoare din partea
celorlalți față de ei. (Enăchescu, Tratat de igienă mintală, 2004, p. 85)
14
Aceste atitudini din start iau dreptul celor cu tulburări de a se exprima și de a-și
crea prin diferite activități un nume bun. Un rol important în alimentarea anumitor idei
preconcepute îl are mass-media, iar acest fapt face ca în mod automat cei din jur să fie
sceptici cu privire la oamenii aceștia defavorizați, și să-și piardă dreptul de a avea parte de
înțelegere și cunoaștere. În continuare vom descrie prejudecățile oamenilor asupra bolilor
mintale, felul în care ei acționează față de cei în cauză.
15
CAPITOLUL III.
PREJUDECAȚILE OAMENILOR ASUPRA TULBURĂRILOR PSIHICE
3.1 Definiții ale prejudecăților
În dicționarul Oxford se regăsesc două sensuri ale cuvântului prejudice: 1) opinie
preconcepută care nu este bazată pe un motiv sau opinie actuală; 2) antipatie, ostilitate,
comportament nedrept derivat din idei preconcepute și nefondate.
O prejudecată reprezintă o atitudine negativă nejustificată, asupra unui grup, o
categorie de persoane sau practicile culturale. Prejudiciile asupra unui grup, aduc cu sine
un disconfort emoțional puternic ca, displăcere, ură fățișă asupra acestor membrii. De
multe ori se bazează pe stereotipii negative care rezistă unui argument rațional. (Wade,
1990, p. 664)
Prejudecata reprezintă o atitudine negativă asupra unei persoane, sau față de
calitatea ei de membru într-un grup. Comportamentul principal al prejudecății este
discriminarea, care implică faptul de a trata persoanele cu indiferență, de obicei într-un
mod negativ, referitor doar la membrii din acest grup. (Sdorow, 1990)
“Prejudecata se referă la o atitudine asupra unui grup care îi conduce pe indivizi la
o evaluare negativă asupra acestui grup. La nivel cognitiv, prejudecata se rezumă la
așteptările asupra grupului țintă care se va comporta urât, atunci când va lucra, sau pot
avea la un moment dat un comportament criminal. La nivel afectiv prejudecata corespunde
cu atitudinile negative ca displăcere sau ură. Comportamental aceasta se manifestă prin
evitare, agresiune și de asemenea după cum se observă, discriminare “. (Rathus, 1991, p.
525)
Punctul comun pe care îl au toate aceste definiții este părerea negativă asupra unei
persoane ssau un grup care rezultă din unele convingeri și păreri nefondate. Ura și
nepăsarea se manifestă în mod deosebit în rândul celor care au prejudecăți față de o
persoană de altă etnie, vârstă, religie, sex.
16
Prejudecata este o atitudine negativă nejustificată față de o persoană care aparține
unui anumit grup. Grupul care se află împotriva celui prejudecat, acesta poate fi compus
dintr-o rasă aparte, grup etnic, sex, vârstă, religie, națiune sau alte caracteristici. (Larue
Allen, 1993)
Termenul prejudecată, care desemnează la origine orice judecată a priori
(favorabilă sau nefavorabilă) față de altul, califică în mod obișnuit atitudinile negative față
de un grup particular. (R. Doron, p.602)
Tratatul de Asistență Socială relatează că prin deficiență psihică se înțelege
reducerea semnificativă a capacităților intelectuale și psihice care determină o
serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare ale individului la
condițiile în permanentă schimbare ale mediului înconjurător și la standardele
de conviețuire socială dintr-un anumit areal cultural, fapt care plasează individul
într-o situație de incapacitate și inferioritate, exprimată printr-o stare de
handicap în raport cu ceilalți membri ai comunității din care face parte.
(Neamțu, Tratat de asistență socială ediția a II a, 2011)
Toate aceste definiții ale prejudecăților ne redau diferite aspecte și perspective de a
înțelege atitudinile, modul în care se manifestă și amploarea pe care o iau aceste păreri și
convingeri nefondate. În continuare vom relata diferite păreri și opinii din partea cadrelor
medicale din spitalele de psihiatrie, a angajatorilor dar și a celorlalți oameni care au contact
cu persoanele cu tulburări dar și cei care nu au avut nici un contact.
3.2 Caracterizarea generală a prejudecăților
Părerile oamenilor cu privire la bolile mintale au fost adesea împărțite, bazate pe
convingeri false. Ștefănescu apud Roth afirmă că:
Există multe credințe false despre tulburările psihice care creează și întrețin
stigmatizarea și se manifestă în comportamente discriminative.
Prejudecățile cel mai frecvent întâlnite în cazul tulburărilor psihice ar putea fi
sintetizate în următoarele aspecte:
– persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt periculoase și violente
– oamenii cu schizofrenie nu își revin niciodată
– majoritatea oamenilor cu schizofrenie trebuie să fie instituționalizați (să stea
la azil) trebuie închiși și izolați
– majoritatea celor cu boli psihice sunt săraci și retardați (Roth, 2008, p. 48)
17
Atitudinile și părerile nefondate iau formă sub diferite aspecte. Modul în care unele
persoane percep lumea, face ca acești indivizi să aibă anumite atitudini, să gândească într-
un anumit fel și să aibă unele simțăminte în legătură cu alte persoane. Aceste lucruri sunt
definite ca fiind stereotipuri, prejudecăți sau discriminare, iar Susan T. Fiske relatează
acest legătura și felul în care acestea trei se manifestă:
“În timp ce stereotipul este componentă cognitivă, prejudecata reprezintă
componenta afectivă (emoțională), iar discriminarea – componenta comportamentală;
reacțiile pe care le avem față de indivizii aparținând altor grupuri sociale sunt percepute ca
fiind semnificativ diferite de cele ale grupului nostru”. (Chelcea, 2008)
Starea de sănătate mintală sau tulburare psihică intră sub incidența acestui
sistem de judecăți. Pe de altă parte, imaginea sănătății mintale sau a bolii
psihice se constituie după M. Foucult, ca un episteme, sumă a cunoștințelor de
la acel moment referitoare la subiectul respectiv. Societatea este cea care
“produce “ și “atribuie” valorile de normal și anormal persoanei și vieții
psihice. Spitalele de psihiatrie se rezumă doar la a-i păzi pe oamenii cu
probleme mintale, de a-i feri de lumea din exterior. Aceștia afirmă: “ Cu ei nu
poți face nimic”. Lipsește cunoștința despre faptul că oamenii cu probleme
mintale, se pot aduce la rândul lor beneficii societății. (Roth, 2008, p. 58)
„Oamenii cu probleme mintale sunt adesea criticați pentru comportamentele lor,
dar lucrul acesta nu reflectă întreaga lor existență. Potrivit cu Johnstone (2001), unul din
trei state restricționează drepturile celor diagnosticați cu probleme mintale nu au dreptul de
vot sau să facă parte din juriu, și o jumătate din toate statele restricționează dreptul de
adopție a unui copil celor diagnosticați cu problem mintale.” ( Stacy, 2008, p. 144)
După cum observăm prejudecățile vin și din partea celor care nu au avut nici un
contact cu persoanele afectate de tulburări psihice dar și din partea cadrelor medicale din
spitalul de psihiatrie care știu despre cât de neajutorați sunt acești oameni și de câtă
înțelegere și acceptare trebuie să acorde celor marginalizați.
„Stigma și discriminarea din partea angajatorilor poate să fie un factor important în
excluderea socială a bolnavilor psihic din piața muncii, principalele griji ale angajatorilor
amintite de bolnavi sunt: vor crea problem și vor avea influență negativă asupra atmosferei
de lucru, vor fi mult timp în concediu de boală și vor fi agresivi” (Roth, 2008, p. 52)
18
Deși oamenii diagnosticați cu o anume tulburare mintală, primesc respingeri din
multe părți: în căutarea unui loc de muncă, respingeri din partea unor oameni sau prieteni,
surprinzător este faptul că și spitalele psihiatrice abordează pacienții într-un mod
respingător uneori plin de stereotipii și lipsă de respect.
Părerea psihiatrilor este aceea că bolnavii sunt doar niște legume, ei sunt ținuți închiși și
priviți ca pe niște creaturi care nu au nici un rost în viață. Modul în care ei se raportează la
acești bolnavi este reprezentat de faptul că medicii nu le mai dau nici o șansă, precizând că
nu se mai poate face nimic în privința acestor oameni. (Roth, 2008, p. 58)
Aceste idei preconcepute, stereotipuri care distorsionează imaginea celor
defavorizați cauzează prejudicii, restricționează accesul pe piața muncii, face imposibilă
comunicarea cu ceilalți și multe alte aspecte care nu dau șansa la dezvoltarea, înțelegerea și
acceptarea de care au nevoie acești oameni. Mai departe, după ce ne-am făcut o idee asupra
a ceea ce înseamnă prejudecata și modul în care aceasta se manifestă vom descrie
proveniența, aspectele și oamenii care reprezintă sursa prejudecăților.
3.2.1 Sursele prejudecăților
Autorul Spencer A. Rathus relatează posibile căi din care apar prejudecățile:
1. Ipoteze de neasemănare: Noi suntem apți să fim atrași sau să plăcem persoane
care împărtășesc aceleași atitudini ca ale noastre. În formarea de atitudini asupra celorlalți,
suntem influențați de atitudinile asemănătoare sau neasemănătoare precum și de rasă.
Oamenii de diferite religii sau rase au diferite fundaluri și valori dând naștere la atitudini
diferite.
2. Conflict social: Există de asemenea o lungă istorie a conflictului social și
economic dintre oamenii de diferite rase și religii. Conflictul și competiția duc la atitudini
negative.
3. Autoritarism: Bazat pe teoria psihanalitică și interpretarea ei asupra
Holocaustului, unii oameni de știință socială au susținut că minoritățile rasiale și religioase
servesc drept țapi ispășitori pentru majoritatea grupului.
4. Învățare socială: După cum s-a menționat, copii au tendința de a dobândi unele
atitudini de la alții, în special de la părinți prin identificare și socializare. Copiii imită
19
părinții într-un sens mai larg, iar părinții adesea influențează copiii să facă acest lucru. În
această direcție prejudiciile sunt mai probabil de transferat din generație în generație.
5. Procesarea informației: Ca atitudini, prejudecățile acționează ca filtre cognitive
prin care percepem mediul social. Prejudecățile influențează procesul informațiilor sociale.
Cu alte cuvinte, când observăm comportamentul membrilor grupului împotriva cărora
suntem ținta prejudecăților, avem tendința de a acorda o atenție specială și de a ne aminti
cazuri de comportament care sunt în concordanță cu prejudecățile noastre. (Rathus, 1991,
p. 526)
Avem tendința după cum se observă în cele relatate mai sus să condamnăm și să
criticăm diferite grupuri și rase care nu se aseamănă cu noi dar și de a dobândi convingeri
uneori iraționale având drept exemplu modelul parental care este benevol și adânc
impregnat în mintea copiilor.
3.3 Societatea și atitudinea față de tulburarea psihică
Putem afirma că imaginea socială a fiecărei persoane este în strânsă legătură cu
statutul social, locul pe care acesta îl are în societate.
„Avem de-a face cu două tipuri de societăți: o societate de tip protector-tolerant și
una de tip represiv-punitiv. Primul tip de societate acceptă tulburarea sănătății mintale ca
pe o suferință psihică, un accident medical, o consideră și o tratează în consecință, ca pe
oricare altă afecțiune care intră în cadrul medicinii” (Enăchescu, 2004, p. 346)
„Al doilea tip de societate refuză boala psihică. Ea face o separație netă – sau, cel
puțin, mascată formal – între patologia medicală și bolile psihice și, în al doilea rând,
operează o separare a bolilor psihice și a bolnavilor mintal de restul societății”.
(Enăchescu, 2004, p. 346)
„Mai există și un al treilea tip de societăți moderne, caracterizat printr-un exces de
reglementare socială, în care – deși formal boala este inclusă în programul de asigurări
sociale și asistență medicală, nemaifăcându-se nici un fel de deosebire între afecțiunile
medicale și cele psihice.” (Enăchescu, 2004, p.346)
În mai toate societățile, nebunia este asemănată cu momentele în care cel în cauză
este vinovat, rușinat și în pericol. Bolnavul este văzut ca o persoană care poate face rău și
20
nebunia o stare în care ființa umană nu mai este pură. Datorită acestui lucru, stadiul
nebuniei face ca individul să fie fără valoare și boala mintală se aseamănă cu rușinea și
dezordinea. (Enăchescu, Tratat de igienă mintală, 2004, p. 347)
Deși există o mare diversitate între oameni și între părerile lor, societatea la rândul
ei are o etichetă ca fiind mai permisivă față de cei cu tulburări sau din contră de a-i pedepsi
și a-i marginaliza pe acești oameni. Deși aceste tipuri de societăți acționează în
conformitate cu gradul de acceptare a acestor persoane, totuși părerile sunt aceleași de o
parte și de alta cum că cel cu tulburări este agresiv, vinovat de ceea ce i se întâmplă, etc.
Mai departe vom descrie diferitele tipuri de stigmă și modul în care aceasta îi afectează pe
cei în cauză.
3.4 Stigmatizarea socială
”Stigmatizarea reprezintă o activitate care:
a) implică identificarea și însemnarea caracteristicilor indezirabile în conformitate
cu normele de dorit ale comunității
b) reprezintă un set de consecințe distinctive, cea mai des întâlnită fiind izolarea
socială”. (Courtwright, 2011, p. 2)
Erving Goffman, a descris trei tipuri de stigmă, toate acestea ducând la alterarea identității
sociale cauzate de diformități fizice, făcând legătura cu diformitățile psihice, stigma tribală
generată de etnie, religie, gen și învinovățiri ale caracterului individual precum:
nefolositor, criminal, bolnav mintal. (Florez, 2012, p.1)
” S-au identificat două tipuri de stigmă: internă și externă. Stigma internă (auto-
stigmatizare) se referă la sentimente internalizate de rușine, vinovăție, inferioritate și
dorința de intimitate și confidențialitate. Acest lucru împiedică pacienții să vorbească
despre experiențele lor și îi împiedică să caute ajutor. Astfel, diagnosticarea unei afecțiuni
psihice la un individ sau internarea într-un spital de psihiatrie are multiple consecințe
personale (conflicte familiale), sociale (reducerea interacțiunilor sociale normale),
profesionale și financiare. Acești pacienți încep să se perceapă ei înșiși ca fiind diferiți,
apărând astfel auto-stigmatizarea.
Stigma externă (discriminarea) se referă la atitudinea nedreaptă din partea celorlalți,
tratamentul inechitabil față de persoanele cu tulburări mentale. Discriminarea presupune
negarea drepturilor și responsabilităților, poate apărea la un nivel interpersonal, reflectând
dorința pentru distanță socială și excludere dar și la nivel structural când persoanele cu
tulburare mentală sunt excluse din viața publică printr-o varietate de mijloace legale,
economice, sociale și instituționale.
21
Stigma internă poate să aibă efecte la fel de devastatoare la fel ca și cea externă deoarece duce la
izolare socială și la restricționarea suportului social”.
(http://centrudezioradea.webs.com/Lucrari/stigma%20si%20discriminarea%20bolnavilor%20psihic
i%20bun%20site.pdf)
3.5 Cunoștințele și atitudinile tinerilor asupra tulburărilor psihice
S-a constatat că acele convingeri și păreri ce duc la stereotipuri izvorăsc din
domeniul cognitiv, jena rușinea frica și agresivitatea revin domeniului afectiv, iar la nivel
comportamental apar situații de evitare, izolare și discriminare asupra acelui aspect. Un
studiu care s-a efectuat în școlile norvegiene, demonstrează faptul că băieții prezentau un
procent mai mare de atitudini și convingeri stigmatizatoare asupra tulburărilor mintale în
comparație cu fetele. (Skre, 2013)
„O insuficientă cunoaștere a cauzelor simptomelor și tratamentul în cazul bolilor
mintale și lipsa contactului personal cu persoanele care suferă de aceste deficiențe, poate
duce la respingere și atitudini negative asupra lor și apoi la stigmatizare, excludere socială
și discriminare.” (Baumann, 2007)
Deși lipsa cunoștințelor într-un anumit domeniu duce la stereotipii sau prejudecăți,
pe de altă parte anumite programe de televiziune prezintă imagini și păreri distorsionate
asupra multor aspect ale vieții ca și în cazul deficiențelor psihice.
„Altă arie din mass media în care bolile mintale sunt descrise negativ sunt în
programele destinate copiilor. În 2003 Wahl a descoperit noi forme în programele tv ale
copiilor în care erau incluse desene animate și filme. Wahl a distins în aceste programe
destinate copiilor imaginea formată asupra oamenilor cu dizabilități psihice la fel ca aceea
care le era adresată adulților în celelalte programe. Bolile mintale sunt dezvăluite ca fiind
neatractive pline de violență și criminalitate”. (Stacy, 2008, p. 147)
În ciuda tuturor convingerilor și părerilor nefondate, unii adolescenți dau frâu
liber curioziții spunând că le-ar plăcea să fie informați cu privire la modul de a știi
cât mai multe lucruri despre promovarea sănătății mintale după cum reiese din
următorul citat: “Tinerii afirmă că le-ar plăcea să afle cât mai multe informații despre
sănătatea mintală. Există o evidență crescută a faptului că intervențiile timpurii cu scopul
22
de a păstra dezvoltarea optimă și de a reduce riscul apariției bolilor mintale induse în
copilărie și adolescență pot ajuta la reducerea dezvoltării problemelor mintale în anii ce
vor urma”. ( Chishlom, 2012, p. 2)
Bolnavii psihici devin violenți atunci când sunt „ajutați“ de societate prin variate
mijloace: stigmatizare și rele tratamente, rejectare – provocare de către cei din anturajul
imediat, neglijare terapeutică, abandon și marginalizare socială cu „alunecarea“ în medii
subculturale deviante, în care violența este frecventă, când asociază, datorită oricăreia
dintre
situațiile
mai
sus
citate
,consumul
de
alcool.
(http://www.romjpsychiat.ro/article/violenta-si-boala-psihica)
Mass- media ar trebui să dezvăluie părțile pozitive ale celor cu tulburări mintale, să
scoată la lumină capacitățile lor și faptul că au nevoie de înțelegere și susținere pentru a se
integra în societate și a nu mai fi ținta prejudecăților.
Promovarea drepturilor acestor oameni afectați de tulburări ar trebui făcută publică
mai des și o cale bună de a face acest lucru este mesajul mass-mediei asupra întregii țări
care poate fi pus în aplicare instantaneu.
Educația în școli ar putea include și aspecte introductive despre tulburările mintale,
o educație adecvată timpurie poate reduce din stigma și prejudecățile asupra oamenilor cu
tulburări psihice.
23
CAPITOLUL IV.
PREZENTAREA CERCETĂRII
4.1 Scop și obiective
Pornind de la ideea că oamenii cu tulburări psihice sunt stigmatizați și aproape în
orice context sunt ținta prejudecăților, scopul acestei cercetări a vizat părerile și
cunoștințele adolescenților cu privire la oamenii cu tulburări psihice.
Pentru realizarea scopului s-au stabilit următoarele obiective:
1.
2.
3.
4.
Identificarea cunoștințelor elevilor cu privire la tulburările psihice
Explorarea opiniilor lor privind cauzele care duc la apariția acestor tulburări
Identificarea atitudinilor subiecților față de tulburările psihice
Identificarea convingerilor lor în legătură cu tulburarea psihică
Pentru realizarea scopului și a obiectivelor se vor avea în vedere următoarele
întrebări de cercetare:
1. Care este nivelul cunoștințelor elevilor despre tulburarea psihică?
2. Ce tip de cauze sunt invocate în apariția acestor tulburări?
3. Cât de dispuși ar fi acești tineri să intre în discuție cu oamenii afectați ? Dar
să le ofere ajutor?
4. Care sunt părerile și impresiile tinerilor în legătură cu manifestările celor
afectați de tulburări?
4.2 Aspecte metodologice
Problema prejudecăților asupra oamenilor cu tulburări mintale în mare parte este
dificil de studiat deoarece populația țintă prezintă păreri diferite în ceea ce privește
tulburarea psihică, lotul de subiecți a fost unul limitat în comparație cu restul populației.
Obiectivele și modul abordării problemei de cercetare au dus la cercetarea
aplicativă prin utilizarea interviului structurat. Chelcea definea metoda interviului ca fiind
una în care se obțin informațiile necesare de la anumit persoane, cu ajutorul întrebărilor și
răspunsurilor, pentru verificarea și validarea scopurilor și obiectivelor.
24
“De altfel, ghidul de interviu nu reprezintă altceva decât o listă de întrebări sau de
probleme ce urmează a fi discutate în cadrul interviului. Firește, ghidurile de interviu pot fi
mai mult sau mai puțin detaliate, dar le trebuie să cuprindă problemele esențiale ce nu pot
fi omise, fără de care obiectivul studiului nu s-ar realiza”. (Chelcea, 2004, p. 159)
Studiul a încercat să descopere modul în care se raportează adolescenții atunci când
vine vorba de oameni ce suferă de tulburări psihice, punând accent pe părerile și
comportamentele lor când vine vorba de acești indivizi.
Pentru realizarea interviului a fost conceput un ghid de interviu care a constat în
întrebări bazate pe obiectivele și întrebările de cercetare. Primele întrebări s-au referit la
primele cuvinte care le vin în minte adolescenților când aud termenul de tulburare psihică,
o definiție a acestui termen și exemple de boli sau tulburări psihice pentru cei care au auzit
sau au avut contact cu astfel de persoane. Pe urmă s-a continuat cu întrebări care se referă
la cauzele apariției tulburărilor psihice, cum se manifestă o astfel de persoană și dacă
adolescenților le-ar plăcea să socializeze cu acești oameni care suferă de tulburări.
Următorul grup de întrebări a vizat dacă acești tineri au avut sau nu contact cu
acest gen de persoane și modul în care ei cred că ar reacționa sau reacția pe care au avut-o
la un astfel de contact. S-a continuat cu întrebări legate de disponibilitatea adolescenților
de a acorda ajutor acestor persoane și impactul cunoașterii diferitelor tulburări în
schimbarea percepției tinerilor față de oamenii aceștia afectați de tulburări. Mai departe
alte întrebări au s-au referit la cât de sociabili vor deveni tinerii în urma contactului cu
aceste persoane și dacă cei cu tulburări manifestă un comportament agresiv. În ultima parte
a interviului o întrebare a făcut referire la șansa acestor grupuri de oameni vulnerabili de a
se integra în societate și pe piața muncii și disponibilitatea tinerilor de a afla informații
despre sănătatea mintală, prin ce mijloace.
Metoda de prelucrare a datelor obținute de la subiecți în urma aplicării interviului a
fost analiza de conținut calitativă.
Pentru a facilita interpretarea rezultatelor, interviurile au fost redactate, urmând
analiza răspunsurilor. În urma analizării răspunsurilor, s-a răspuns întrebărilor de cercetare.
25
4.3 Populație și lot de subiecți
Populația generală a cercetării este reprezentată de adolescenții de la Liceul
Teologic Adventist “Ștefan Demetrescu”.
Din această populație a fost selectat un lot de subiecți, în număr de 15 adolescenți,
9 fete și 6 băieți. Criteriul de selecție al subiecților a fost aleatoriu.
4.4 Prezentarea instituției
Instituția de învățământ în care am realizat cercetarea este Liceul Teologic
adventist „Ștefan Demetrescu” din București, tipul acestei unități este aceea de seminar
teologic. Acesta a fost înființat în anul 1992, după un lung traseu al întocmirii
documentelor necesare și obținerii aprobărilor.
Specializările acestui liceu sunt: filologie, matematică-informatică, teologie
adventistă, iar programul de funcționare este de 5 zile pe săptămână, câte 6-7 ore pe zi,
numărul elevilor fiind de 280.
4.5 Prezentarea și analiza datelor
Această întrebare face parte din categoria testelor asociativ-verbale, care apelează
la informațiile stocate, în sistemul de convingeri personale ale oamenilor, fără ca aceștia să
dețină un control puternic asupra lor.
Avem un lot de subiecți cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani, 9 fete și 6 băieți aceste
aspecte se regăsesc la întrebările Q1 și Q 2. Toți acești subiecți fac parte din clasa a X-a și
am ales aceste clase pentru accesibilitate. (Q 3)
26
Q 4. Care sunt primele cinci cuvinte la care vă gândiți atunci când auziți expresia
„tulburare psihică”?
Pentru acest item au fost create familii de cuvinte în scopul rafinării categoriilor și
restrângerii numărului de cuvinte:
Familiile de cuvinte obținute sunt:
1- indiferență (nepăsare)
2- psihiatrie (bolnav, spital, cămașă de forță, sedative, medic, pat spital, cătușe,
om care se leagănă, lanțuri)
3- boală (nebun, diformități, probleme mintale, dezechilibru mintal, gândire
ciudată, comportament anormal, retard, alienare)
4- depresie (întristare, închidere în sine, tulburări somn, tristețe, singurătate)
5- probleme (stres, dizabilitate în a purta o conversație)
6- anxietate (teamă, nervozitate, frică, neliniște, nesiguranță)
7- complex de inferioritate (închidere în sine, dezavantaj)
8- milă (compasiune)
9- oameni periculoși (violatori, oameni cu putere, agresivitate, aurolac)
Frecvențe obținute la item-ul 1, asociație liberă având cuvântul inductor
“tulburare psihică” – pe întregul lot de subiecți
FRECVENȚA
FAMILII DE
CUVINTE
INDUSE
CUVINTE
EXPRESII INDUSE
FRECVENȚĂ
DE APARIȚIE
NUMĂR DE
CUVINTE
INDUSE
DE APARIȚIE
PROCENTE
CUVINTE
INDUSE
NUMĂR
TOTAL
FAMILII
DE
CUVINTE
NR.
ORD.
diformități, bolnav,
nebun,
dezechilibru
mintal,
BOALĂ
probleme mintale,
gândire ciudată,
comportament
anormal, retard,
alienare
spital,
19
24,67 %
3
2
PSIHIATRIE
cămașă de forță
sedative, medic,
27
16
20,77 %
pat de spital,
cătușe, lanțuri,
om care se leagănă
teamă,nervozitate
3
ANXIETATE
om agitat, frică,
neliniște,
nesiguranță
întristare,
11
14,28 %
77
9
11,68 %
4
DEPRESIE
închidere în sine,
tulburări de
somn, singurătate
5
OAMENI
PERICULOȘI
MILĂ
violatori,
oameni cu putere
agresivitate,
aurolac
compasiune
stres,
dizabilitate în
a purta o
conversație
8
10,38 %
6
7
6
7,79 %
PROBLEME
4
5,19 %
COMPLEX DE
8
10
INFERIORITAT
E
INDIFERENȚĂ
închidere în sine,
dezavantaj
nepăsare
3
1
3,89%
1,29%
Q 5. Dacă ar fi să dați o definiție termenului de “tulburare psihică”, care ar fi
aceea?
Diferitele definiții care au fost date de către elevi au exprimat faptul că această
tulburare reprezintă o defecțiune la nivel biologic și psihic având ca procent 26,6 % dintre
răspunsuri. “Tulburarea psihică este reprezentată de un comportament bizar, pe baza unei
gândiri afectate de boală”, “ Proces psihic în care creierul nu mai funcționează normal”.
Stresul a fost precizat de 20 % dintre subiecți ca fiind o cauză a apariției acestor
tulburări.
Pe al treilea loc se regăsesc trei relatări despre tulburarea psihică care au același
procent de 13,3 % și anume că aceste tulburări se datorează factorilor externi cu care
28
persoana în cauză a venit în contact și trecerea prin diferite traume. A doua percepție a
tinerilor este că tulburările psihice reprezintă stadiul în care respectiva persoană nu mai
este în deplinătatea facultăților mintale. Ultima părere a acestor tineri este că oamenii care
sunt afectați de aceste tulburări prezintă comportamente bizare.
Alte procente:
6,6 % cauze ereditare, prezența unui stil de viață nesănătos
Q 6. Cunoașteți câteva denumiri (boli) de afecțiuni psihice? Dați exemple:
Denumirile de boli cele mai cunoscute au fost „alzheimer” în procent de 33,3 % și
„ schizofrenie ” 26,6 %, urmată de „ depresie ” cu un procent de 20 %.
26,6 % reprezintă răspunsurile unor elevi în care aceștia relatează faptul că nu
cunosc denumiri de afecțiuni psihice.
” Sindromul down”, „ paranoia ” și „ demență ” au fost la egalitate având fiecare
același procent din totalitatea de răspunsuri 13,3 %.
Următoarele denumiri au fost identificate de câte un singur elev în parte:
„ autism ”, „ psihoză ”, „ amnezie ”, „ scleroză “.
Q 7. Care sunt cauzele care determină apariția tulburărilor mintale?
Din diferitele cauze identificate de adolescenți, cea care se află în proporție de
60 % se datorează anumitor traume din trecut sau conflicte, urmată de factorii
ereditari sau genetici având un procent de 46,6 %.
Alți factori care în concepția acestor tineri duc la apariția tulburărilor mintale sunt:
stresul 40 %, alcoolul 13,3 % urmată de insomnie și depresie în proporție de 6,6 %.
Q 8. Cum se manifestă o persoană cu tulburări psihice ?
Modul de comportament cel mai des întâlnit în opiniile adolescenților este violența
fiind reprezentată de aproximativ jumătate din răspunsuri cu un procent de 40 %.
Alți tineri au fost de părere că manifestările sunt diferite de la un individ la altul în
funcție de tulburarea de care suferă, 20 %. „ inconștienți ”, „ neliniștiți ”, „ nu socializează
„ acești termeni au fiecare în parte un procent de 13,3 5 din totalitatea de răspunsuri.
29
Următoarele păreri expuse de câte un singur elev sunt: „ intră în panică ”, „ nervoși
”, „ amnezici ”, „ fără opinie personală ”, „ se izolează ”, „ pașnic ”, „ introvertit ”, „ geniu
”, ” vorbește singur ”, „ idei fixe ”.
Q 9. Ți-ar plăcea să intri în discuție cu o astfel de persoană?
În procent de 40 %, tinerii au răspuns că le-ar plăcea să intre în contact cu o astfel
de persoană „ Sunt curios să observ gândirea lor ”, „ I-aș mulțumi Lui Dumnezeu că sunt
sănătos ”, „ Aș intra în discuție doar cu cei care iau tratament „
În proporție tot de 40 % au fost răspunsurile negative, tinerii argumentând câteva
motive pentru care nu ar dori să aibă contact cu persoane ce suferă de tulburări:
„ Mi-e frică că o să mă agreseze ”, „ Mi-e milă tare de aceste persoane, prefer să
stau deoparte „. Doi dintre elevii intervievați au fost reticenți în a da un răspuns concret și
doar o singură persoană a relatat faptul că are contact zilnic cu o astfel de persoană dorind
să păstreze confidențialitatea.
Q 10. Ai venit în contact / te-ai întâlnit până acum cu o persoană de acest gen?
Descrie trăirile avute.
53,3 % din răspunsuri au vizat faptul că acești tineri au observat în diferite contexte
persoane cu comportamente bizare, pe stradă, în metrou, vecinul, verișoara. Procentul de
33,3 % se datorează celor care au relatat că nu au avut contact cu astfel de persoane și doar
o persoană a răspuns afirmativ precizând că zilnic relaționează cu o persoană ce prezintă
tulburări psihice.
Q11. Cum crezi că ai reacționa / reacționat la un prim contact cu o persoană de
acest gen?
26,6 % reprezintă procentul în care o parte din adolescenți au relatat faptul că le-ar
fi teamă să intre în contact cu acele persoane ce prezintă tulburări. Alte trei păreri fiecare în
parte având același procent de 13, 3 % s-au referit la faptul că unii ar fi curioși, alții ar
încerca să relaționeze iar ceilalți ar adopta un comportament normal doar dacă cel cu
tulburări ar fi liniștit.
Celelalte păreri legate de reacția la un prim contact cu astfel de persoane sunt:
„ Nu aș știi cum să reacționez ”, „ indiferent, aș pleca ”, „ compătimire ”, „șocat”,
„ ciudat ”.
30
Q 12. Cât de dispus ai fi să acorzi ajutor unei astfel de persoane ?
În funcție de ajutor și de situație, 33.3 % din răspunsuri au fost condiționate față de
aceste două situații. O altă parte din răspunsuri au fost pozitive, 20 % din totalul celor
intervievați.
Procentul de 13,3 % s-a referit la faptul că dacă acești adolescenți ar avea
cunoștințe în a ajuta aceste persoane cu deficiențe psihice, le-ar ajuta.
Alte răspunsuri cu procent foarte mic au fost următoarele: „Nu, nu aș avea răbdare
”, „ nu aș vrea să am contact cu aceste persoane ”, „ da, aș acorda ajutor doar dacă este
liniștit ”, „ da, doar dacă îmi este rudă ”.
Un singur elev a relatat faptul că a fost voluntar într-un loc unde se aflau copii cu
deficiențe.
Q13. Crezi ca dacă ai cunoaște mai bine simptomele diferitelor tulburări, îi vei
privi altfel pe acești oameni?
În ciuda părerilor împărțite cu privire la oamenii cu deficiențe psihice, 60 % dintre
elevi au relatat că e posibil să-și schimbe părerea după aflarea mai multor lucruri despre
tulburări psihice și oamenii afectați de ele.
20 % dintre răspunsuri au prezentat o oarecare reticență, elevii neputându-se
decide, iar 13,3 % au precizat faptul că acești oameni nu mai au nici o șansă și nici o
scăpare. „ Degeaba cunosc simptomele, dacă nu știu cum să-i ajut ”.
Q 14. Contactul cu astfel de persoane te-ar ajuta să-ți schimbi părerea și să fii mai
sociabil?
33,3 % reprezintă procentul pentru câteva din răspunsurile elevilor care au fost
afirmative în legătură cu schimbarea părerilor în urma contactului cu cei care suferă de
tulburări. Răspunsurile care vor fi enumerate au fost precizate de câte o singură persoană
în parte: „ nu aș vrea să am de a face ”, „ nu, că mi-aș pierde și eu mințile ”, „ da, dar dacă
ar fi nepoliticos, eu m-aș retrage ”, dacă ar fi mare nevoie ”, „ nu, în nici un caz ”, „ poate
m-aș obișnui ”, „ depinde de poziția celui cu tulburări ”.
31
Q15. Consideri că cei cu tulburări mintale sunt agresivi?
53,3 % din totalul de răspunsuri la această întrebarea au vizat faptul că agresivitatea
la acești oameni se manifestă în funcție de tulburare și de administrarea corectă a
tratamentului. Răspunsurile pozitive au fost în proporție de 26,6 %, iar alte răspunsuri au
pus accentul pe apariția manifestărilor violente atunci când sunt prezente acele stări de
criză, 20 %.
Q16. Crezi că aceste persoane au șansa de a se integra în societate și pe piața
muncii?
Aproape jumătate din cei intervievați, în procent de 46,6 % au precizat că acești
oameni se pot integra pe piața muncii doar cu ajutorul celorlalți, alte păreri au vizat faptul
că aceștia se pot integra în funcție de tipul de tulburare, 26,6 %, iar un total de 20 % de
procente din toți elevii au prezentat răspunsuri negative. Un elev a presupus că acești
oameni se pot integra doar în societate și alt elev că doar școlile speciale îi mai pot ajuta
pe acești oameni să se dezvolte.
Q17. Ți-ar plăcea să fii informat cu privire la sănătatea mintală? În ce mod prin ce
mijloace?
80 % din răspunsurile adolescenților au fost afirmative, aceștia spunând că ar
prefera să fie informați prin cursuri, lectură personală, seminarii, mass-media, psiholog,
practică și discuții cu specialiști. Restul de 20 % nu s-au arătat interesați de aceste metode
de informare.
4.6 Concluzii ale cercetării
Cercetarea și-a propus să identifice părerile și prejudecățile adolescenților în
legătură cu oamenii afectați de tulburări psihice. Cercetarea calitativă pe care am realizat-o
a urmărit modul în care oamenii cu tulburări sunt văzuți și percepuți de către adolescenți,
având în vedere faptul că marea majoritate nu au avut contact cu astfel de persoane.
Au fost evidențiate cunoștințele acestor elevi în legătură cu afecțiunile psihice și ce
factori influențează apariția acestor afecțiuni.
32
Mai departe s-a avut în vedere disponibilitatea acestor tineri de a intra în discuție
cu cei afectați și modul în care ei cred că ar reacționa la un prim contact cu aceste persoane
și șansele oamenilor cu tulburări de a se integra pe piața muncii și în societate.
Conform cu obiectivele, au fost stabilite cinci întrebări de cercetare. Pe baza
acestora vor fi prezentate concluziile cercetării calitative.
1. Care este nivelul cunoștințelor elevilor asupra denumirilor diferitelor tulburări
psihice ?
Majoritatea elevilor nu au cunoștințe despre tulburările psihice, modul în care
acestea apar și cum se manifestă în viața omului. Aproape jumătate din elevii intervievați,
în procent de 33,3 % și-au amintit de boala Alzheimer, schizofrenia a fost recunoscută de
26,6 % de elevi, iar depresia în procent de 20 %.
Termenul de tulburare psihică a fost asociat de o parte dintre elevi cu următoarele
cuvinte în ordinea frecvenței cele mai mari: nebun, milă, spital, depresie, oameni
periculoși, aceste cuvinte fiind cel mai frecvent întâlnite.
Modul în care cel cu tulburări psihice se manifestă, la aproape jumătate din
răspunsurile celor intervievați a fost manifestarea violentă, pe când alți elevi au asociat
manifestarea cu tipul de tulburare.
O mare parte dintre elevi au observat indivizi cu comportamente bizare pe stradă
sau la metrou, și o mică parte din ei au avut un contact cu persoane ce sufereau de tulburări
psihice. Totuși aproape toți adolescenții s-au arătat interesați de informațiile despre
sănătatea mintală și au specificat și modul în care le-ar plăcea ca acestea să le fie explicate,
doar un singur elev a răspuns negativ.
2. Ce tip de cauze duc la apariția acestor tulburări?
Mai mult de jumătate dintre cauzele presupuse de adolescenți au fost în procent de
60 %, apariția tulburărilor datorându-se traumelor din copilărie și diverselor conflicte. A
doua cauză s-a datorat moștenirii genetice cu un procent de 46 % urmat de stres 40 %. Alte
cauze precizate au fost depresie, insomnie, alcool.
3. Cât de dispuși sunt acești tineri să intre în discuție cu oamenii afectați? Dar să
le oferi ajutor?
40 % dintre tinerii intervievați au fost de acord să ajute pe cei cu tulburări psihice
din varii motive: curiozitate, să observe modul de a gândi, iar alt procent tot de 40 % a fost
33
reprezentat de răspunsuri negative din frica de a nu fi agresați de către aceste persoane
afectate, sau din cauza faptului că le este milă. Un singur elev are contact zilnic cu o astfel
de persoană, iar alți doi încă nu au fost deciși.
La cea de a doua întrebare răspunsurile au fost condiționate în funcție de tipul de
ajutor și de situație procentul fiind de 33,3 % din totalul celor intervievați. Doar 20 % din
răspunsuri au fost afirmative, iar 13,3 % au constat în nevoia de a acumula cunoștințe
pentru a-i ajuta cât mai bine și corect pe acești oameni.
În procente egale de 40 % o parte din elevi au precizat că le-ar face plăcere să intre
în discuție cu astfel de persoane, iar cealaltă parte au răspuns negativ din varii motive.
Referitor la reacția elevilor la un prim contact cu o persoană ce suferă de tulburări
răspunsurile au fost variate. Unii au precizat că nu și-ar dori din cauză că le este teamă,
alții ar fi indiferenți, o altă parte din ei ar fi curioși sau ar încerca să-i ajute și să-i înțeleagă
în vreun fel.
Contactul cu astfel de persoane nu ar ajuta pe toți elevii să-și schimbe părerea, însă
jumătate din ei ar fi reticenți, sau lucrurile ar depinde de dispoziția celui cu tulburări.
4. Care sunt părerile și impresiile tinerilor în legătură cu manifestările celor
afectați de tulburări psihice?
Comportamentul cel mai întâlnit, în legătură cu părerea adolescenților este
reprezentat de violență, având aproximativ jumătate din răspunsuri cu un procent de 40 %.
Ceilalți tineri au fost considerat că manifestările diferă de la o persoană la alta în
funcție de tulburarea de care suferă, 20 %. „ inconștienți ”, „ neliniștiți ”, „ nu socializează
” acești termeni au fiecare în parte un procent de 13,3 5 din totalitatea de răspunsuri.
Următoarele păreri relatate de câte un singur elev sunt: „ intră în panică ”, „ nervoși ”, „
amnezici ”, „ fără opinie personală ”, „ se izolează ”, „ pașnic ”, „ introvertit ”, „ geniu ”, ”
vorbește singur ”, „ idei fixe ”.
În urma cercetării care a fost realizată privind prejudecățile adolescenților asupra
tulburărilor psihice, a celor cincisprezece elevi intervievați s-au identificat aspecte și
păreri diferite de la un adolescent la altul.
Astfel atunci când au trebuit să enumere cuvinte care le vin în minte când aud de
tulburare psihică, au fost : boală, psihiatrie, anxietate, depresie. Aici cele mai întâlnite
34
răspunsuri relevă faptul că părerile exprimate nu au rol stigmatizator ci de o definire cât de
reală a tulburării.
Un alt rezultat după efectuarea cercetării este acela că principalele cauze ale
apariției tulburărilor sunt reprezentate de defecțiuni la nivel biologic și psihic, sau datorate
stresului zilnic.
Disponibilitatea de socializare a elevilor cu cei care suferă de tulburări psihice
rezultatele relevă o egalitate aproximativă între răspunsurile afirmative și cele negative,
40 % da și 40 % nu. Acest lucru demonstrează faptul că există disponibilitate într-o
oarecare măsură și prejudecățile nu sunt larg răspândite.
Referitor la disponibilitatea de a acorda ajutor jumătate din elevi au condiționat
acordarea de ajutor în funcție de tipul de ajutor și restul până la 50 % au răspuns afirmativ,
iar cealaltă jumătate nu a fost de acord din varii motive. De aici observăm păreri pozitive și
mod de abordare pozitiv și pe de altă parte negație când vine vorba de acordarea ajutorului
celor cu tulburări. Părerile sunt împărțite însă prejudecățile nu sunt prezente în procente
foarte mari.
Existența unor anumite limite ale acestei cercetări poate fi datorată numărului
restrâns de subiecți intervievați (15). O abordare și o analiză mai profundă a acestui subiect
ar fi fost posibilă printr-un studiu a unui lot mai mare de subiecți.
35
CAPITOLUL V
PLANUL DE INTERVENȚIE
În urma ghidurilor de interviu care au fost aplicate, s-a constat faptul că acești
adolescenți nu au cunoștințe prea multe în legătură cu tulburările psihice și majoritatea nu
au avut contact cu astfel de persoane. Acest fapt duce la păreri nefondate, prejudecăți și
neînțelegere a conduitei celor care sunt un pic diferiți față de noi.
Foarte multe persoane se lasă influențate de părerile celor din jur la fel cum se
întâmplă și la acești adolescenți care datorită prejudecăților au o reținere și o teamă când
vine vorba de comportamentul și felul de a fi a celor ce suferă de tulburări. Lotul de
subiecți fiind mic, după aplicarea interviului nu au ieșit tocmai toate acele prejudecăți și
stereotipii despre care am scris la început. O parte din adolescenți au privit într-o lumină un
pic mai bună pe acești oameni, alții nu.
5.1 Problema identificată și scopul intervenției
Problema identificată:
Lipsa informării acestor elevi despre anumite tulburări psihice și diferite păreri pe
care aceștia și le-au format.
Scopul:
Îmbunătățirea percepțiilor elevilor intervievați din cele două clase, dar și a restului
de colegi și conștientizarea calităților și posibilităților de dezvoltare pe mai multe planuri
a multor persoane cu tulburări mintale.
5.2 Obiectivele intervenției
–
însușirea de informații benefice în înțelegerea rolului tratamentului în viața
celui cu tulburări și modul în care acesta îl poate ajuta să se integreze în
societate
36
–
acceptarea celor cu tulburări psihice, prin înțelegerea faptului că aceste
persoane merită drepturile care le avem și noi și că pot aduce multe beneficii
societății
–
reducerea temerilor elevilor cu privire la comportamentul oamenilor cu
tulburări psihice
5.3 Populația generală și cea vizată
Populația generală a intervenției
Elevii Liceului Teologic Adventist, București
Populația vizată și populația client
Elevii a două clase de a X a din cadrul Liceului Teologic Adventist, București
5.4 Metode de intervenție
Metodele de intervenție care au fost folosite pentru conștientizarea și îmbogățirea
cunoștințelor despre tulburările psihice au fost:
1. Brainstorming-ul
Brainstormingul (furtună în creier) reprezintă „ o metodă colectivă de căutare a
unor idei noi, într-un mod cât mai rapid și cât mai puțin critic posibil, toate ideile inspirate
de o problemă ” (Peretti, Legrand, Boniface, 2001, p. 107)
2.
Aspecte introductive ale tulburărilor psihice
O altă metodă folosită în intervenție a fost cea a relatării elevilor a celor trei tipuri
de tulburări psihice și diferite aspecte ale acestora.
3. Vizionarea unui videoclip, o relatare a experiențelor unei doamne diagnosticată cu
schizofrenie
Acest lucru a dat posibilitatea elevilor să audă mărturia unei persoane cu
schizofrenie. După vizionarea videoclipului, fiecare și-a exprimat opiniile și a pus
întrebări.
37
4. Dezbaterea
Dezbaterea reprezintă o metodă care este folosită la unele întâlniri, aceasta
a constat în faptul că au fost diferite discuții în cadrul întâlnirii sau referitoare la
videoclipul vizionat.
5.5 Plan de activități
DATA
20.05.2014
11:00-12:00
23.05.2014
12:00-12:15
27.05.2014
10:00-12:00
02.06.2014
10:00-11:00
Brainstorming
Discutarea unui caz
Aspecte introductive ale tulburărilor psihice
Informarea tinerilor
Vizionare material video
Discuții, întrebări
Dezbatere
Relatări, concluzii
1h
1h și 30 min
1h 15 min
ACTIVITĂȚI
DURATĂ
1h
5.6 Descrierea detaliată a activităților
Prima întâlnire:
Tema: Brainstorming
Obiectiv: analiza unui caz prezentat, relatarea deciziilor luate
Data desfășurării activității: 20.05.2014
Durata: 1 h
Descrierea activității:
În această etapă a fost prezentat un caz la nivel individual, în care elevii se vor
muta în altă școală unde au de ales între două clase foarte bune, însă în una din ele se află
un copil cu tulburări psihice. Care clasă o vor alege acești elevi?
38
Loc de desfășurare: sala de clasă, cercetătorul în fața lor.
Continuarea jocului de rol a pus elevii în situația de a își imagina situația
respectivă, de a relata modul lor de gândire și acționare și s-au cerut următoarele lucruri:
–
–
–
în care dintre cele două clase și-ar dori să studieze
prezentarea motivelor pentru care au ales o clasă și nu pe cealaltă
răspunsuri din partea celorlalți elevi din clasă care nu au luat parte la
cercetare
Realizarea scenariului a încurajat exprimarea liberă a tuturor elevilor pe rând, fiind
propus brainstormingul ca metodă rezolutivă.
Prezentarea cazului dat spre rezolvare
Într-o zi când veniți de la școală, părinții vă anunță că trebuie să vă mutați în alt
oraș unde tatăl vostru și-a găsit un loc de muncă mai bine plătit față de cel care îl are
acum. Ajunși în orașul respectiv, după efectuarea mutărilor trebuie să vă înscrieți la o altă
școală. Aproape de zona în care v-ați mutat se află o școală renumită și există două clase
de a X a în care vă puteți muta, însă un mic detaliu o să condiționeze alegerea într-un fel
sau altul. Într-o clasă din cele două se află un copil cu tulburări psihice, dar care ia
tratament adecvat. În timp ce stați și vă gândiți, analizați situația în care clasă v-ar plăcea
să continuați studiile, în clasa unde se află un elev cu tulburări, sau în cealaltă?Precizați
alegerea și argumentați motivele.
Răspunsuri și reacții ale tinerilor
30% din elevii primei clase unde s-a prezentat cazul de mai sus au răspuns
afirmativ spunând că ar dori să învețe într-o clasă unde se află un copil cu tulburări psihice,
din următoarele motive:
–
–
–
–
ar fi o experiență interesantă
probabil îi pot acorda ajutor
ce-i așa ciudat? Mi-e mi-ar plăcea
dacă are ocupație, își concentrează memoria pe ceva, lucrul ăsta îl poate
ajuta
Ceilalți elevi au fost sceptici în a da un răspuns, pretinzând faptul că le-ar fi milă și
că indiferent de situație aceste persoane sunt imprevizibile.
39
În cea de-a doua clasă procentul celor care au răspuns precizând că le-ar plăcea să
învețe într-o clasă unde se află un copil cu tulburări psihice a fost de 50 %. Curiozitatea
fiind elementul principal din majoritatea motivelor invocate, observarea modului de
gândire, a comportamentului, cât de ușor poate lega prietenii, cum se descurcă în viața de
zi cu zi Pentru multe persoane, oamenii cu diferite tulburări reprezintă un necunoscut pe
care unii doresc să-l descopere, să-l înțeleagă iar alții nu vor pentru că le este teamă sau nu
vor să aibă contact cu aceste persoane.
Restul de 50 % încă nu au fost siguri dacă s-ar putea integra într-o clasă unde există
un elev cu tulburări psihice, invocând diverse motive referitoare la faptul că le este teamă
de imprevizibilitatea acestor oameni cu tulburări.
S-a observat în această etapă a intervenției care a fost folosită drept pre testare că
multe persoane care nu au cunoștințe despre bolile mintale, reprezintă o tendință mare de
anu-și dori contactul sau socializarea cu oamenii afectați de tulburări.
Concepțiile deja formate din relatările și părerile celorlalți duc la sentimente de
respingere și indiferență față de cei afectați. Elementul comun al multor persoane care face
ca acestea să fie sceptice și cu anumite îndoieli legate de comportamentul celor cu
tulburări, este teama.
Această teamă reprezintă temelia multor convingeri nefondate, unele lipsite de
compasiune și înțelegere, bazate nu pe contact direct cu persoanele în cauză ci cu imaginea
pe care de multe ori societatea o distorsionează.
A doua întâlnire:
Tema: Aspecte introductive ale tulburărilor psihice
Obiectiv: Informarea tinerilor
Data desfășurării activității: 23.05.2014
Durata: 1 h și 15 min
Desfășurarea activității:
Pentru o înțelegere mai clară a tulburărilor psihice li s-au prezentat elevilor
categoriile bolilor psihice:
40
O clasificare a tulburărilor psihice după George Ionescu:
Nevroze
-tulburări psihice
comprehensibile (Jasper)
-omul are conștiența
bolii
-caută rezolvare
-rezolvare preponderent
psihoterapeutică
Psihoze
-fără discernământ,
gândire logică
-cel în cauză nu acceptă
tratamentul
-aceștia nu sunt
conștienți de existența
bolii
-în faza de remisiune a
simptomelor
pshihiatrice se apelează
la psihoterapie
-terapia nu ajută în fază
inițială
Tulburări de
personalitate
-inconstanți
-imprevizibili
-comportament
insuficient de adecvat
-încercare de rezolvare
prin psihoterapie
-de obicei aceste
tulburări nu se vindecă,
acestea sunt trăsături de
personalitate, nu
simptome psihiatrice
După explicarea celor expuse în tabel, a mai fost adăugat faptul că există o legătură
între aceste trei categorii de boli psihice. De la nevroză se poate trece treptat la psihoză, la
fel cum și de la tulburare de personalitate se poate trece la psihoză.
Acestor tineri li s-a explicat modul în care tratamentul adecvat luat la timp poate
aduce schimbări în viața celui care suferă de tulburări psihice și acceptarea celor din jur,
suportul familial și înțelegerea îl pot ajuta pe cel în cauză să conviețuiască, să se exprime,
să se poată integra mai ușor în societate.
Alt fapt care le-a dat de gândit tinerilor a fost acela că majoritatea diagnosticărilor
nu se pun în perioada adolescenței. Datorită schimbărilor care se petrec în viața
adolescentului și multitudinea comportamentelor rebele datorate acestor schimbări nu pot
afirma clar în cazul unor manifestări mai aparte că cel în cauză trece prin perioada
pubertății cu avalanșa de trăiri și reacții sau că ar avea o tulburare.
41
A treia întâlnire:
Tema: Incursiune în povestea de viață a unei doamne diagnosticată cu schizofrenie
cronică (material video)
Obiectiv: înțelegerea mărturiei a acestei doamne, schimbarea percepțiilor elevilor
Data desfășurării: 27.05.2014
Durata: 1 h și 30 minute
Descrierea activității și prezentarea materialului:
Prezentare material video
Pentru a ajuta la o mai bună înțelegere a faptului că cei cu tulburări mintale sunt
oameni ca și noi, pot lua parte la viața socială desfășurând diferite activități și au nevoie la
fel ca toți ceilalți de susținere, iubire, înțelegere a fost vizionat un videoclip.
În acest videoclip o doamnă diagnosticată cu schizofrenie cronică povestește o
parte din viața dumneaei, relatând că a absolvit facultatea de Drept Yale, iar în trecut a
fost internată de trei ori în spitalul psihiatric. În prezent această doamnă este profesor dr.
în Drept, Psihologie și Psihiatrie, este căsătorită și are mulți prieteni apropiați. Pe
parcurs își povestește experiențele psihotice notate într-un jurnal cu detalii și o intonație
clară și momentele prin care a trecut atunci când a fost internată în spitalul de psihiatrie,
unde a fost legată cu forța. O mare perioadă de timp a refuzat să ia tratament crezând că
boala ei nu este adevărată, însă după multe încercări s-a lăsat convinsă de prieteni și
familia că medicația e cel mai bun remediu. Face psihoterapie de 4- 5 ori pe săptămână de
10 ani și are parte de o medicație excelentă. În prezent lucrează la o instituție de Drept
unde i se cunoaște problema și este acceptată așa cum este, fiind un loc ce o stimulează
intelectual și o ajută foarte mult. La final această doamnă atrage atenția asupra cercetării
și tratamentelor pentru boli psihice și încetarea acuzelor care li se fac oamenilor cu
tulburări psihice. La finalul discursului, vorbind în numele multor bolnavi aceasta afirmă
dorința lor parafrazându-l pe Sigismund Freud, ce ne dorim noi este „să muncim și să
iubim”.
După vizionarea videoclipului tinerii din ambele clase au fost impresionați,
majoritatea dintre ei exclamând: „ a fost interesant”. Aceștia au înțeles rolul și importanța
medicației în viața celui cu tulburări și au fost impresionați de reușitele doamnei din
videoclip.
42
Perspectiva multora s-a schimbat, după ce au înțeles că de fapt acești oameni sunt
ca și noi cu mici excepții și că sunt capabili să ducă la îndeplinire multe sarcini și să-și ia
responsabilități.
Aceștia și-au dat seama de rolul mass-mediei care nu întotdeauna a creat o imagine
bună a celor cu tulburări și mulți dintre ei au precizat că ar fi o cale bună de a schimba
percepțiile preconcepute a multor oameni deodată în legătură cu oamenii afectați psihic.
S-a înțeles faptul că atâta timp cât se ia tratamentul aceste persoane nu recurg deloc
la violență și multe dintre temerile pe care le aveau înainte s-au schimbat.
Relatarea acestei doamne le-a schimbat în mare parte părerile despre oamenii
afectați de tulburări și au o altă perspectivă a vieții acestor oameni și la ceea ce le stă în
putință să facă pentru societate.
Ca o metodă de post testare după această activitate au fost adresate câteva întrebări:
Considerați că aceste persoane sunt violente?
Contactul cu astfel de persoane este contagios? Ne poate afecta în vreun fel?
S-a mai îmbunătățit părerea voastră despre aceste persoane?
După vizionarea videoclipului s-a observat o îmbunătățire în mod pozitiv a multor
percepții ale acestor tineri. Faptul că acea doamnă avea facultate a și predat la un moment
dat, iar acum are un post de muncă foarte apreciat, ia uimit.
Toți au înțeles faptul că atâta timp cât aceste persoane urmează un tratament
adecvat, nu se pune problema violenței, aceștia relatând că în mică măsură pot fi violenți
atunci când nu au medicația necesară.
Acești tineri au specificat faptul că aceste boli nu sunt contagioase și doar 20 %
dintre ei au menționat faptul că într-un fel contactul cu astfel de persoane ne poate afecta
dacă suntem zilnic cu o persoană căreia nu i se administrează tratamentul.
Părerile acestor tineri, ca de obicei au fost împărțite, însă în mare parte au înțeles că
oamenii cu tulburări au nevoie de acceptare și au lăsat la o parte stereotipiile încercând să-i
înțeleagă, mai ales pentru faptul că nu au nici o vină.
A patra întâlnire
Temă: Dezbatere
Obiectiv: Concluzii, discuții, relatări
43
Data desfășurării: 02.06.2014
Durata: 1 h
Descrierea activității:
Această întâlnire le-a dat posibilitatea adolescenților de a relata întâmplări sau
situații prin care au trecut sau în care au observat anumite persoane cu manifestări ciudate.
Mai departe aceștia au discutat despre nevoile persoanelor cu tulburări și despre
faptul că trebuie făcut ceva la nivel mondial, o conștientizare în masă a persoanelor care nu
cunosc multe lucruri despre bolile psihice.
Elevii au susținut ideea că în școli ar trebui să existe materii introductive despre
tulburările mintale, prevenire și medicație. S-a mai discutat despre faptul că cei cu tulburări
au nevoie exact de lucrurile care avem nevoie și noi, familie, iubire un loc de muncă,
înțelegere și mai ales acceptarea acestora în societate și sprijinul din partea celorlalți.
5.7 Concluzii ale intervenției
Proiectul de intervenție a fost realizat pe 2 clase de a X a de la Liceul Teologic
Adventist. Planul de intervenție a fost implementat prin următoarele metode:
brainstorming, aspect introductive privind tulburările psihice, studii de caz (videoclip) și
dezbaterea.
Proiectul de intervenție și-a propus să dezvolte cunoștințele adolescenților despre
diferitele tulburări psihice, deoarece majoritatea nu au auzit niciodată și nici nu au avut
contact cu persoane ce suferă de tulburări
Pentru atingerea obiectivelor au avut loc câteva activități pe parcursul întâlnirilor.
Acești elevi au dobândit cunoștințe despre categoriile de tulburări psihice, și au înțeles
etiologia acestora în urma prezentării unor aspecte introductive. La auzul detaliilor despre
diferite tulburări o parte dintre adolescenți au relatat întâmplări în care au observat diferite
persoane cu un comportament ciudat sau chiar cunoștințe sau vecini pe care i-au surprins în
ipostaze care dădeau dovadă de prezența unor tulburări.
Modul în care acești tineri s-au raportat la diferitele activități efectuate, a fost unul
lejer și plin de curiozități și uimire. Vizionarea videoclipului despre acea doamnă
44
diagnosticată cu schizofrenie le-a schimbat percepțiile și au rămas uimiți de realizările
acesteia.
Participanții s-au arătat interesați prin dobândirea de noi cunoștințe și au cooperat
manifestând curiozitate pe parcursul activităților prezentate.
Modul de gândire și percepția despre oamenii cu tulburări psihice s-a mai schimbat,
acești tineri dând dovadă de mai multă compasiune și înțelegere prin faptul că au încetat să
mai judece aceste persoane și au fost mult mai indulgenți atunci când vorbeau despre ele.
Pentru obținerea unor rezultate mai complexe se recomandă desfășurarea unei
activități de intervenție pe o durată mai mare de timp și de asemenea aplicarea pe un număr
mult mai mare de participanți. Mai multe întâlniri cu activități diverse ar duce o îmbogățire
a cunoștințelor despre tulburările psihice și o mai bună înțelegere a faptului că acești
oameni trebuie ajutați și acceptați așa cum sunt.
45
CONCLUZII
Studiului literaturii de specialitate și prezentarea teoriei a dus la înțelegerea
prejudecăților asupra oamenilor cu tulburări psihice pe care la un moment dat, aceștia le
dezvoltă și le perpetuează conform unor idei preconcepute. Pentru a avea cunoștințe mai
vaste despre perioada adolescenței cu toate schimbările și trăirile ei ne-am axat pe câteva
aspecte cum ar fi: definiție, stadiul, formarea și dezvoltarea gândirii, comportamente și
atitudini. Această perioadă a adolescenței reprezintă o etapă interesantă a vieții când
tânărul trece printr-o serie de schimbări, fizice, psihice și comportamentale, iar mai departe
încearcă să se integreze și să se afirme în societate ca dovadă a dobândirii treptate a
maturității.
Mai departe trecerea s-a făcut la tulburarea psihică ce a fost prezentată într-un scurt
istoric urmată de etiologia tulburărilor, bolnavul și tulburarea psihică iar pe urmă diferite
păreri ale specialiștilor, mass-mediei și ale bolnavilor despre tulburarea psihică. Aceste
aspecte ale tulburărilor psihice și diferitele opinii ale celorlalte persoane, au explicat
evoluția tulburărilor și modul în care bolnavii psihic sunt percepuți, situații cu care aceștia
se confruntă des și care nu sunt deloc plăcute datorită prejudecăților și stereotipiilor.
Adolescența și tulburarea psihică au fost descrise pe rând, acestea două creând
legătură între prejudecățile oamenilor asupra tulburărilor psihice și modul în care ei percep
pe cei afectați de tulburări. Adesea ideile preconcepute izvorăsc din neștiința altora, din
diferite relatări și păreri incriminatoare. Needucarea timpurie despre cauzele și efectele
diferitor probleme psihice, duce la păreri preconcepute și mai apoi la teamă.
Conștientizarea publicului larg de aspectele pozitive ale persoanelor cu tulburări poate
reduce din prejudecăți.
Școala ar putea educa viitorii adolescenți despre sănătatea mintală și să-i instruiască cu
privire la modul în care ei ar trebui să se comporte cu o persoană ce suferă de tulburări
psihice. Mass-media are o puternică influență în schimbarea percepției indivizilor despre
cei cu tulburări, însă de cele mai multe ori o face în sens negativ.
Rolul asistentului social în relaționarea cu individul ce prezintă tulburări este acela
de înțelegere și empatie, pentru a da dovadă celorlalți că este nevoie de noi pentru a face
46
viața mai ușoară acestor oameni. Modul în care adolescenții îi percep pe acești oameni nu
este rău intenționat însă lipsa cunoștințelor duce la tot felul de idei preconcepute.
Fenomenul identificat în partea de cercetare este acela al lipsei cunoștințelor
elevilor despre oamenii cu probleme psihice și lipsa relaționării cu astfel de persoane.
Prejudecățile nu au fost prezente în totalitate la toți elevii care au contribuit cu răspunsuri
la diferitele întrebări.
De altfel un alt aspect identificat la majoritatea adolescenților a fost acela de a știi
cât mai multe despre acești oameni, despre viața și modul lor de gândire.
Intervenția a schimbat în mare parte concepțiile tinerilor despre persoanele cu tulburări și a
făcut ca acești elevi să înțeleagă nevoile pe care ceilalți le au și pe de altă parte
conștientizarea drepturilor celor cu tulburări. Majoritatea adolescenților s-au arătat
interesați de diferitele activități susținute la partea de intervenție și au manifestat un interes
aparte legat de viața celor care sunt afectați de diferite tulburări psihice.
În concluzie putem spune că lipsa de informare a tuturor nu numai a adolescenților
duce la manifestări negative față de oamenii cu tulburări și construiesc o imagine sumbră a
acestora luându-le dreptul de a se exprima și de a se integra în societate.
47
BIBLIOGRAFIE
Allen, L., Santrock, W.J., (1993). Psichology the context of behaviour. Dallas: WMC.
Brown Comunications
Bauman, A.E., (2007). Stigmatization, social distance an exclusion because of mentall
illness: The individual with mentall illness as a “ stranger “. Dusseldorf: International
review psychiatry. Accesat la data de 5.01.2014 de la:
http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=6&sid=2c72c096-299e-4191-
9cffffcb9b5f9518%40sessionmgr4005&hid=4101&bdata=jnnpdgu9zwhvc3qtbgl2zq%3d%
3d#db=aph&an=24905215
Chelcea, S. (2008). Psihosociologie, teorii, cercetări, aplicații. București: Economica
Chishlom, K.E., Patterson, P., Torgerson, C., Turner, E., Birchwood, M. (2012).
A randomised controlled feasibility trial for an educational school-based mental
healt intervention: study protocol. UK: BMC Psychiatry. Accesat la data de
5.01.2014 de la: http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=20&sid=2c72c096-
299e-4191-
9cffffcb9b5f9518%40sessionmgr4005&hid=4101&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3Qtb
Gl2ZQ%3d%3d#db=aph&AN=77672164
Courtwright, A. (2011). Stigmatization and public healt ethics. Boston: Bioethics. Accesat
la data de 7.01.2014 de la:
http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=26&sid=2c72c096-299e-4191-9cff-
ffcb9b5f9518%40sessionmgr4005&hid=4101&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3QtbGl2Z
Q%3d%3d#db=aph&AN=84676679
Dincă, M. (2001). Adolescenții într-o societate în schimbare. București: Paideia
Doron, R., Parot, F. (2006). Dicționar de psihologie. București: Humanitas
Enăchescu, C. (2004). Fenomenologia nebuniei. București: Paideia
Enăchescu, C. (2004). Tratat de igienă mintală. Iași: Polirom.
Enăchescu, C. (2005). Tratat de psihopatologie. Iași: Polirom.
Elyn Saks (2012). A tale of mental illness – from the inside, TED ideas worth spreading.
Accesat la data de: 22.05.2014 de la:
48
Florez, A, J., Stuart, H. (2012). From sin to science. Fithing the stigmatization of mental
illnesses. The Canadian journal of psychiatry. Accesat la data de 10.01.2014 de la:
http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=9&sid=f9693965-0810-4629-bc80-
defdc9fa3d5d%40sessionmgr4004&hid=4101&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3QtbGl2
ZQ%3d%3d#db=aph&AN=78854969
Ionescu, G. (1997). Tulburările personalității. București: Asklepios
Lelord, F., Andre, C. (1998). Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile. Iași: Trei
Maria Roth (2008). Societatea și bolnavii psihic. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană
Modorea, M. (2006). Imagine de sine și personalitate în adolescență. Focșani: Aliter
Neamțu, G. (2011). Tratat de Asistență Socială, ediția a II a. Iași: Polirom.
Overton, S.L., Medina, S. (2008). The stigma of mentall illness. Journal of counseling &
Development, volume 86. Accesat la data de 10.01.2014 de la:
http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=15&sid=f9693965-0810-4629-bc80-
defdc9fa3d5d%40sessionmgr4004&hid=4101&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3QtbGl2
ZQ%3d%3d#db=buh&AN=31792958
Pamfil, E., Ogodescu, D. (1976). Psihozele. Timișoara: Credis Paralela 45
Perreti, A. L., Boniface, J.A., (2001). Tehnici de comunicare. Iași: Polirom.
Rathus, Spencer A. (1991). Essentials of psychology. United States of America: The
Dryden Press, Saunders College Publishing
Sdorow, L. (1990). Psychology. Inc. United States of America: Wm C. Brown
Comunications
Sion, G. (2007). Psihologia vârstelor. București: Fundația României de Mâine
Skre, I., Friborg, O., Breivik, C,. Jhonsen, I.L., Arnesen, Y., Wang, A.E.C, (2013). A
school intervention for mental healt literacy in adolescents: effects of a non –
randomized cluster trial. Norway: BMC Public Healt. Accesat la data de
15.01.2014 de la: http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=39&sid=f9693965-
08104629bc80defdc9fa3d5d%40sessionmgr4004&hid=4101&bdata=JnNpdGU9Z
Whvc3QtbGl2ZQ%3d%3d#db=aph&AN=90642177
Tinca Crețu (2007). Adolescența și contextul său de dezvoltare. București: Credis
Toma, V.V., Majuru, A. (2006). Nebunia – O antropologie istorică românească. Pitești:
Paralela 45
Wade C, (1990). Psichology, second edition. New York: Harper & Row, Publishers.
49
Walsh, J., Green, R., Matthews, J., Bonucelli, P. B. (2005). Social Worker`s Views of the
Etiology of Mental Disorders: Results of a National Study. Social Work, volume
50.Accesat la data de 26.01.2014 de la:
http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=43&sid=f9693965-0810-4629-bc80-
defdc9fa3d5d%40sessionmgr4004&hid=4101&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3QtbGl2
ZQ%3d%3d#db=aph&AN=17313158
Bibliografie web
http://centrudezioradea.webs.com/Lucrari/stigma%20si%20discriminarea%20bolna
vilor%20psihici%20bun%20site.pdf 25.03.2014 ora 13
http://www.oxforddictionaries.com/ 2.04.2014 ora 12
http://www.romjpsychiat.ro/article/violenta-si-boala-psihica 21.04.2014 ora 18
50
GHID DE INTERVIU
LICEUL |____________| DATA|___|___| / |___|___| / 2014 (NR CHESTIONAR |___|___|___|___|)
Pentru redactărea lucrării de licență, în cadrul Facultății de Asistență Socială, ITA, Cernica, se efectuează o cercetare
pentru a cunoaște modul în care se percepe “sănătatea psihică”, precum și atitudinile pe care le avem față de persoanele care
se află în dificultate, din acest punct de vedere.
Răspunsurile voastre sunt confidențiale și vor fi prelucrate și utilizate doar în scop știintific. Pentru început vă rugăm
să precizați câteva date personale:
Q Vârsta:
1
<15
16
17
Q Sexul respondentului:
2
>18
M
F
a IX – a
Q Clasa:
3
aX-a
a XI – a
a XII – a
4.Care sunt primele cinci cuvinte la care vă gândiți atunci când auziți expresia "tulburare psihică"?
1. ___________________
2. ___________________
3. ___________________
4. ___________________
5. ___________________
5.Dacă ar fi să dați o definiție termenului de "tulburare psihică", care ar fi aceea?
R: ____________________________________
6.Cunoașteți câteva denumiri (boli) de afecțiuni psihice? Dați exemple:
R: ____________________________________
7.Care sunt cauzele care determină apariția tulburărilor mintale?
R: ____________________________________
8.Cum se manifestă o persoană cu tulburări psihice?
R: ____________________________________
9.Ți-ar plăcea să intri în discuție cu o astfel de persoană?
R: ____________________________________
10.Ai venit în contact / te-ai întâlnit , până acum, cu vreo persoană care are vreo astfel de tulburare?
În ce context?
R: ____________________________________
11.Cum crezi că ai reacționa / ai reacționat la un prim contact cu o persoană de acest gen? Descrie
trăirile avute.
R: ____________________________________
12. Cât de dispus ai fi să acorzi ajutor unei astfel de persoane?
R: ____________________________________
13.Crezi că dacă ai cunoaște mai bine simptomele diferitelor tulburări, îi vei privi altfel pe acești
oameni?
R: ____________________________________
14.Contactul cu astfel de persoane te-ar ajuta să îți schimbi părerile și să fii sociabil?
R: ____________________________________
15. Consideri că cei cu tulburări mintale sunt agresivi?
R: ____________________________________
16. Crezi că aceste persoane au șansa de a se integra în societate și pe piața muncii?
R: ____________________________________
17.Ți-ar plăcea să fi informat cu privire la sănătatea mintală? În ce mod / prin ce mijloace?
R: ____________________________________
BIBLIOGRAFIE
Allen, L., Santrock, W.J., (1993). Psichology the context of behaviour. Dallas: WMC.
Brown Comunications
Bauman, A.E., (2007). Stigmatization, social distance an exclusion because of mentall
illness: The individual with mentall illness as a “ stranger “. Dusseldorf: International
review psychiatry. Accesat la data de 5.01.2014 de la:
http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=6&sid=2c72c096-299e-4191-
9cffffcb9b5f9518%40sessionmgr4005&hid=4101&bdata=jnnpdgu9zwhvc3qtbgl2zq%3d%
3d#db=aph&an=24905215
Chelcea, S. (2008). Psihosociologie, teorii, cercetări, aplicații. București: Economica
Chishlom, K.E., Patterson, P., Torgerson, C., Turner, E., Birchwood, M. (2012).
A randomised controlled feasibility trial for an educational school-based mental
healt intervention: study protocol. UK: BMC Psychiatry. Accesat la data de
5.01.2014 de la: http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=20&sid=2c72c096-
299e-4191-
9cffffcb9b5f9518%40sessionmgr4005&hid=4101&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3Qtb
Gl2ZQ%3d%3d#db=aph&AN=77672164
Courtwright, A. (2011). Stigmatization and public healt ethics. Boston: Bioethics. Accesat
la data de 7.01.2014 de la:
http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=26&sid=2c72c096-299e-4191-9cff-
ffcb9b5f9518%40sessionmgr4005&hid=4101&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3QtbGl2Z
Q%3d%3d#db=aph&AN=84676679
Dincă, M. (2001). Adolescenții într-o societate în schimbare. București: Paideia
Doron, R., Parot, F. (2006). Dicționar de psihologie. București: Humanitas
Enăchescu, C. (2004). Fenomenologia nebuniei. București: Paideia
Enăchescu, C. (2004). Tratat de igienă mintală. Iași: Polirom.
Enăchescu, C. (2005). Tratat de psihopatologie. Iași: Polirom.
Elyn Saks (2012). A tale of mental illness – from the inside, TED ideas worth spreading.
Accesat la data de: 22.05.2014 de la:
48
Florez, A, J., Stuart, H. (2012). From sin to science. Fithing the stigmatization of mental
illnesses. The Canadian journal of psychiatry. Accesat la data de 10.01.2014 de la:
http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=9&sid=f9693965-0810-4629-bc80-
defdc9fa3d5d%40sessionmgr4004&hid=4101&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3QtbGl2
ZQ%3d%3d#db=aph&AN=78854969
Ionescu, G. (1997). Tulburările personalității. București: Asklepios
Lelord, F., Andre, C. (1998). Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile. Iași: Trei
Maria Roth (2008). Societatea și bolnavii psihic. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană
Modorea, M. (2006). Imagine de sine și personalitate în adolescență. Focșani: Aliter
Neamțu, G. (2011). Tratat de Asistență Socială, ediția a II a. Iași: Polirom.
Overton, S.L., Medina, S. (2008). The stigma of mentall illness. Journal of counseling &
Development, volume 86. Accesat la data de 10.01.2014 de la:
http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=15&sid=f9693965-0810-4629-bc80-
defdc9fa3d5d%40sessionmgr4004&hid=4101&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3QtbGl2
ZQ%3d%3d#db=buh&AN=31792958
Pamfil, E., Ogodescu, D. (1976). Psihozele. Timișoara: Credis Paralela 45
Perreti, A. L., Boniface, J.A., (2001). Tehnici de comunicare. Iași: Polirom.
Rathus, Spencer A. (1991). Essentials of psychology. United States of America: The
Dryden Press, Saunders College Publishing
Sdorow, L. (1990). Psychology. Inc. United States of America: Wm C. Brown
Comunications
Sion, G. (2007). Psihologia vârstelor. București: Fundația României de Mâine
Skre, I., Friborg, O., Breivik, C,. Jhonsen, I.L., Arnesen, Y., Wang, A.E.C, (2013). A
school intervention for mental healt literacy in adolescents: effects of a non –
randomized cluster trial. Norway: BMC Public Healt. Accesat la data de
15.01.2014 de la: http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=39&sid=f9693965-
08104629bc80defdc9fa3d5d%40sessionmgr4004&hid=4101&bdata=JnNpdGU9Z
Whvc3QtbGl2ZQ%3d%3d#db=aph&AN=90642177
Tinca Crețu (2007). Adolescența și contextul său de dezvoltare. București: Credis
Toma, V.V., Majuru, A. (2006). Nebunia – O antropologie istorică românească. Pitești:
Paralela 45
Wade C, (1990). Psichology, second edition. New York: Harper & Row, Publishers.
49
Walsh, J., Green, R., Matthews, J., Bonucelli, P. B. (2005). Social Worker`s Views of the
Etiology of Mental Disorders: Results of a National Study. Social Work, volume
50.Accesat la data de 26.01.2014 de la:
http://web.a.ebscohost.com/ehost/detail?vid=43&sid=f9693965-0810-4629-bc80-
defdc9fa3d5d%40sessionmgr4004&hid=4101&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3QtbGl2
ZQ%3d%3d#db=aph&AN=17313158
Bibliografie web
http://centrudezioradea.webs.com/Lucrari/stigma%20si%20discriminarea%20bolna
vilor%20psihici%20bun%20site.pdf 25.03.2014 ora 13
http://www.oxforddictionaries.com/ 2.04.2014 ora 12
http://www.romjpsychiat.ro/article/violenta-si-boala-psihica 21.04.2014 ora 18
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Prejudecatile Si Atitudinile Adolescentilor Asupra Persoanelor cu Tulburari Psihice (ID: 165907)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.