Pregatirea Pentru Integrarea Socio Profesionala a Viitorilor Absolventi de Asistenta Sociala

Pregătirea studenților

în domeniul asistenței sociale

în vederea integrării lor profesionale

Cuprins

Introducere / 4

1. Cadrul teoretic și legislativ / 7

1.1. Asistența socială în România / 7

1.1.1. Asistența socială în perioada tradiționalistă / 9

1.1.2. Norme etice în antichitate / 10

1.1.3. Evoluția formelor de asistență socială /11

1.1.4. Asistența socială în sistemul general al protecției sociale / 13

1.1.5. Rolul asistenței sociale / 14

1.2. Valori și practici în asistența socială / 16

1.2.1. Valorile treptelor de competență profesională ale asistenților sociali / 17

1.2.2. Competențele asistenților sociali debutanți / 23

1.2.3. Profesiograme în domeniul asistenței sociale / 25

1.3. Tinerii și incluziunea pe piața muncii / 29

1.3.1. Inserția tinerilor pe piața muncii / 29

1.3.2. Așteptările tinerilor de la piața muncii / 30

1.3.3. Cum găsești un loc de muncă / 32

1.3.4. Surse de informare pentru obținerea unui loc de muncă / 33

1.3.5. Oportunități și perspective de angajare / 37

1.3.6. Tinerii și nevoile lor în raport cu piața muncii / 39

1.4. Inteligența emoțională / 41

2. Metodologia de cercetare / 43

2.1. Obiectivele cercetării / 45

2.2. Ipotezele cercetării / 45

2.3. Cercetarea cantitativă / 46

2.4. Ancheta sociologică / 47

2.5. Analiza și interpretarea datelor / 50

3. Concluzii și recomandări / 82

Bibliografie / 87

Introducere

Într-o lume aflată în perpetuă schimbare din punct de vedere social, economic și politic, mai cu seamă în ultimele două-trei decenii, și din punctul de vedere al lui Toffler, al intrării umanității în era informațională, asistența socială apara ca o constantă.

Ca practică, asistența socială are probabil aceeași vechime cu cea a comunităților umane; ca profesie, asistența socială în țara noastră a apărut în perioada interbelică, a dispărut în perioada comunistă și a reapărut în ultimii 25 de ani; ca instituție, măsuri și politici sociale, asistența socială este „atestată” în România încă din secolul al XVIII-lea.

Asistentul social este chemat spre această profesie dintr-o dorință lăuntrică de a-și ajuta semenii aflați în dificultate. Așa s-au cristalizat înaltele valori care definesc profesiile din sfera asistenței sociale și tot așa am simțit și eu chemarea spre această carieră.

Am cunoscut asistenți sociali impresionanți prin profesionalismul lor și aparențele arătau că și-au croit ușor drum în carieră mânați de pasiunea lor, însă la o aprofundare a subiectului inserției profesionale a absolvenților specializării asistență socială am constatat că lucrurile nu stau chiar așa, ci adeseori absolventul studiilor universitare de profil asistență socială a trebuit să lucreze în alte domenii și abia ulterior să răspundă pasiunii lor.

Astfel s-a născut necesitatea abordării pregătirii studenților în domeniul asistenței sociale în vederea integrării lor profesionale, ca temă de cercetare în rândul studenților care încă se află pe băncile facultății din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), pentru a determina măsura în care aceștia sunt conștienți de posibilele dificultăți pe care le pot întâmpina pe traseul lor profesional și totodată de ceea ce pot face pe perioada rămasă din anii de studii universitare pentru a-și spori șansele de a se integra pe piața muncii, de a ajunge să se simtă împliniți din punct de vedere vocațional.

Alegând tema, grupul țintă și aria de cercetare, s-a conturat necesitatea de a aborda cercetarea atât din punct de vedere cantitativ, pentru reprezentativitatea populației investigate, cât și din punct de vedere calitativ, pentru a cuprinde cât mai multe aspecte ale problematicii temei.

Scopul cercetării de față este de a determina măsura în care studenții absolvenți ai specializării asistență socială din cadrul UAIC Iași sunt pregătiți pentru a intra pe piața muncii.

Obiectivul general al cercetării este studierea relației dintre motivațiile și așteptările studenților din domeniul asistență socială.

Obiectivele specifice ale cercetării sunt:

O1: determinarea gradului de motivație al studenților în alegerea profesiei de asistent social;

O2: determinarea nivelului de percepție al studenților referitor la utilitatea dobândirii de experiență profesională prin stagii de practică, internship sau voluntariat;

O3: corelarea situației materiale și financiare a familiei de proveniență a studenților cu nivelul de implicare al acestora în activități de voluntariat;

O4: aflarea relației dintre motivația studenților de profil asistență socială din cadrul U.A.I.C pentru cariera de asistent social și nivelul inteligenței emoționale a acestora;

O5: Corelarea nivelului de implicare a studenților profil asistență socială în activități de voluntariat cu nivelui inteligenței lor emoționale;

O6: corelarea motivației studenților specializării asistență socială din cadrul U.A.I.C pentru cariera de asistent social cu nivelul lor de implicare în activități de voluntariat în comunitatea locală;

O7: Elaborarea unui model de intervenție pentru dezvoltarea abilităților de inserție pe piața muncii a viitorilor absolvenți de studii superioare în domeniul asistenței sociale pe baza analizei opiniilor și aspirațiilor acestora.

Ipotezele cercetării sunt ierarhizate în: o ipoteză principală și 7 ipoteze secundare.

Ipoteza principală: Gradul de mulțumire al absolvenților studiilor universitare specializarea asistență socială este influențat în mare măsură de nivelul de autoimplicare.

Ipotezele secundare:

Ipoteza secundară 1: Cu cât mai variate sunt motivele studenților de alegere a carierei de asistent social, cu atât mai mult sunt interesați de formarea continuă și angajarea în domeniul asistenței sociale.

Ipoteza secundară 2: Cu cât studenții care urmează specializarea asistență socială efectuează mai multe ore de stagii de practică/ internship sau de voluntariat în cât mai diverse domenii sau instituții și organizații, cu atât mai mult ei vor fi conștienți de utilitatea experienței profesionale pentru cariera de asistent social.

Ipoteza secundară 3: Cu cât situația financiar-economică a familiei de proveniență a studenților este mai precară, cu atât mai mult aceștia se implică în activități de voluntariat.

Ipoteza secundară 4: Cu cât inteligența emoțională a studenților este mai ridicată, cu atât sunt mai motivați să urmeze o carieră în domeniul asistenței sociale.

Ipoteza secundară 5: Dacă studenții au fost implicați în acțiuni de voluntariat, atunci nivelul lor de inteligență emoțională este mai ridicat;

Ipoteza secundară 6: Cu cât studenții se implică mai mult în activități de voluntariat, cu atât mai mult crește motivația lor de a urma o carieră în domeniul asistenței sociale;

Ipoteza secundară 7: Cu cât studenții sunt sprijiniți în planificarea carierei, cu atât ei au mai multe șanse de angajare.

Pentru abordarea științifică a temei, a fost necesar să aflu rezultatele altor cercetări asemănătoare, o documentare aprofundată asupra aspectelor teoretice și legislative mai importante în domeniile asistenței sociale și consilierii în carieră și apoi analiza datelor obținute în teren prin aplicarea instrumentelor de cercetare.

Am ales această temă dintr-o serie de motive:

– deși în ultimii 20 de ani au fost derulate studii ce abordează conceptul de asistență socială, și de asemenea studii despre consiliere și orientare în carieră, studii ce acoperă aspecte teoretice și practice din ambele domenii, un studiu aflat la intersecția celor două domenii și în beneficiul absolvenților de studii universitare profil asistență socială este inedit;

– în cadrul dinamicii profesiilor de la acest început de mileniu, când dispar unele profesii tradiționale, iar altele noi răsar într-un ritm tot mai alert, profesiile din sfera socială și mai precis a într-ajutorării umane par să aibă o mai mare stabilitate și perspectivă de viitor;

– a treia motivație se datorează interesului personal în ambele domenii.

1. Cadrul teoretic și legislativ

1.1. Asistența socială în România

În perioada de tranziție începută imediat după anul 1989, situația scăzută a nivelului de trai a dus la oferirea asistenței sociale de la acțiuni de caritate pâna la constituirea unor instituții de asistență socială atât în domeniul guvernamental, cât și în cel neguvernamental, însă ciclurile electorale au influențat în mod negativ dezvoltarea instituțională și legislativă a asistenței sociale.

În această perioadă mediul universitar românesc a identificat în mod corect nevoia de pe piața muncii și a început să formeze specialiști în domeniul asistenței sociale începând cu anii ′90 (Radovan, 2009, pag. 3).

Pe de altă parte, mediul organizațional neguvernamental a preluat o parte a prestațiilor și a serviciilor sociale, în mod fragmentat și fără să fie susținute de strategii pe termen lung, ci doar pe baza nevoilor identificate în comunitățile locale (educația copiilor cu dizabilități, asistarea persoanelor supuse violenței domestice, adăpostirea copiilor străzii ș.cl.) sau pe baza nevoilor unor grupuri țintă specifice (copii cu cerințe educaționale speciale, persoane care trăiesc cu HIV/ SIDA, persoane vârstnice fără apartenenți, mame adolescente, copiii străzii, copii instituționalizați ș.a.).

În domeniul asistenței sociale, atât pe plan local, cât și regional sau național, s-a pus accentul pe descentralizarea măsurilor de asistență socială, pe monitorizarea realizată de către instituțiile de stat în colaborare cu cele neguvernamentale și pe accesarea de fonduri și adaptarea de programe europene.

În noiembrie 2004 a intrat în vigoare legea privind Statutul asistentului social, iar în luna decembrie 2011 a fost adoptată Legea asistenței sociale. În februarie 2005 s-a constituit Colegiul Național al Asistenților Sociali ca organizație profesională, neguvernamentală și de interes public, apolitică și nonprofit, în baza Legii 466/ 2004.

Cele mai reprezentative prestații de asistență socială, bazate pe nevoile persoanelor sau grupurilor defavorizate și pe realitățile sociale și economice sunt:

acordarea venitului minim garantat;

acordarea de alocații de stat pentru copii;

alocații complementare;

alocația de susținere a familiilor monoparentale;

indemnizații pentru nevăzători;

alocația pentru nou-născuți;

subvenții acordate organizațiilor neguvernamentale;

indemnizații lunare de hrană pentru persoanele care trăiesc cu HIV/ SIDA;

ajutor pentru încălzirea locuinței;

ajutoare financiare acordate populației cu venituri reduse;

asistență socială acordată persoanelor vârstnice;

fondul național de solidaritate;

ajutoare bănești pentru situații de urgență;

ajutoare pentru refugiați (rambursabile);

finanțare pentru lucrări de construcții, reparații, amenajări și modernizări pentru instituțiile sociale și medico-sociale.

În România, furnizorii publici de servicii sociale sunt:

– serviciul public local sau județean de asistență socială;

– servicii publice specializate locale sau județene;

– instituții publice cu departamente de asistență socială.

Serviciul public local de asistență socială este responsabil pentru crearea, menținerea și dezvoltarea serviciilor sociale bazate pe nevoile personale identificate, în scopul susținerii funcționalității sociale în mediul propriu de viață familial și comunitar al persoanelor vulnerabile.

Conform Legii nr. 292/ 2011, numită și Legea asistenței sociale, sistemul național de asistență socială este un “ansamblu de instituții, măsuri și acțiuni prin care statul reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor sau comunităților”(2011, Legea nr. 292/ 2011, Legea asistenței sociale, art. 2 alin. (1), pag. 1).

Toți cetățenii români și cetățenii care locuiesc pe teritoriul României au dreptul la asistență social reparații, amenajări și modernizări pentru instituțiile sociale și medico-sociale.

În România, furnizorii publici de servicii sociale sunt:

– serviciul public local sau județean de asistență socială;

– servicii publice specializate locale sau județene;

– instituții publice cu departamente de asistență socială.

Serviciul public local de asistență socială este responsabil pentru crearea, menținerea și dezvoltarea serviciilor sociale bazate pe nevoile personale identificate, în scopul susținerii funcționalității sociale în mediul propriu de viață familial și comunitar al persoanelor vulnerabile.

Conform Legii nr. 292/ 2011, numită și Legea asistenței sociale, sistemul național de asistență socială este un “ansamblu de instituții, măsuri și acțiuni prin care statul reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor sau comunităților”(2011, Legea nr. 292/ 2011, Legea asistenței sociale, art. 2 alin. (1), pag. 1).

Toți cetățenii români și cetățenii care locuiesc pe teritoriul României au dreptul la asistență socială și de a fi informați asupra modalităților de acordare a măsurilor de asistență socială (2011, idem, art. 4 alin. (1) și (2), pag. 1).

În România profesia de asistent social a apărut la începutul perioadei interbelice și a fost aproape uitată în perioada anilor 1948-1989. În anul 1929 a fost înființată prima școală de asistență socială, Școala Superioară de Asistență Socială „Principesa Elena”, cu aprobarea Ministerului Sănătății și al Ocrotirii Sociale și la inițiativa lui Dimitrie Gusti, Henri Stahl și a colaboratorilor acestora. Aceștia au pus la baza descrierii profesiei de asistent social datele obținute în cercetările lor de monografie a satelor românești.

1.1.1. Asistența socială în perioada tradiționalistă

Poporul român fiind în general creștin ortodox, a practicat din cele mai vechi timpuri acordarea necondiționată de ajutor și generozitatea. Împăratul Constantin cel mare (313), care a legiferat creștinismul ca religie de stat, considera că Biserica era cea mai în măsură să înlesnească ajutorarea săracilor prin donațiile și bunurile celor mai înstăriți (Radovan, 2009, pag. 5).

Comunitățile fiind mici, susținerea financiară și materială a asistenței sociale ar fi fost dificilă dacă preoțimea nu ar fi îndrumat enoriașii mai înstăriți spre asistarea socială a săracilor, orfanilor, văduvelor, a persoanelor sau grupurilor care au avut de suferit de pe urma unor calamități, a persoanelor cu dizabilități fizice (Bocancea, 1999, pag. 5).

Pentru ca gesturile de asistență socială să își asigure continuitate, preoții scoteau în evidență aspectele morale și creștine ale acestora:

– omenia, pentru a satisface nevoia individului de a se simți util comunității și de a crește prestigiul familiei;

– respectul față de strămoși

– ispășirea păcatelor proprii și ale familiei/ strămoșilor

– asigurarea normalității în comunitate.

Activitățile de asistență socială s-au dezvoltat cu precădere în jurul mănăstirilor, în secolul al XIII-lea fiind înființate "bolnițe", respectiv aziluri pentru bătrânii săraci, pentru bolnavii foarte săraci și pentru invalizi.

În secolele XIV-XVII domnitorii (Radu Basarab, Negru Vodă) înființau astfel de instituții pentru cei "mizeri", sau "calici", pentru adăpostirea ologilor, orbilor și șchiopilor. Radovan (2009) descrie cum fondurile pentru asistați erau strânse de la cutia milei, din taxe de divorț, din încasări vamale și donații de la Domnie (pag. 5-6).

Asistența socială s-a dezvoltat astfel de-a lungul timpului mai întâi ca ocupație, apoi ca profesie, știință, instituție cu caracter civic și religios care funcționau pe baza unor norme juridice, finanțate din bugetul public.

Practic asistența socială modernă s-a născut odată cu apariția primei legi de protecție (1775) pentru copii și înființarea de instituții specializate pentru acordarea de ajutor și sprijin unor persoane aflate în dificultate.

În mod oficial, ca sistem complex susținut de legislație, respectiv Regulamentul Organic, asistența socială și-a făcut apariția în anul 1831 (Zamfir, 1999, pag. 239).

1.1.2. Norme etice în antichitate

Ca activitate formală, asistența socială este relativ recentă, însă la nivel informal, asistența socială a început să existe odată cu orice formă de într-ajutorare din primele comunitățile umane.

Asistența socială a cunoscut o mare varietate de manifestări, în strânsă dependență cu atitudinile și mentalitățile formate și existente referitor la persoanele vulnerabile, și cu obiceiurile locale.

Istoria scrisă a popoarelor antice ne furnizează informații despre modul în care comunitățile vremii tratau persoanele aflate în situația de a nu fi capabile de a-și satisface nevoile elementare.

Mijloacele de asistare socială erau tot atât de diferite precum categoriile de persoane considerate defavorizate. Aceste categorii includeau copiii orfani, persoanele care aveau o infirmitate, persoanele extrem de sărace, bătrânii, bolnavii, cu diferențe de la un popor la altul.

De exemplu, referitor la copii, la evrei, egipteni, persani, indieni, germani sau incași copiii erau socotiți o binecuvântare, iar cei orfani beneficiau de o protecție specială.

La persani, orfanii minori rămâneau în grija preoților, incașii îi încredințau unei femei văduve care nu avea copii și care îi creștea pe cheltuiala statului, la bătrânețe, văduva urmând să fie la rândul său îngrijită de copilul crescut de ea.

Grecii și romanii însă nu apreciau copiii, nu doreau să aibă mai mult de unu sau doi copii, încurajau practicile abortive și abandonau copiii nedoriți la marginile orașelor, de unde putea să îi ia cine dorea pentru a fi crescuți pentru a fi vânduți ca sclavi.

Incașii aveau o grijă deosebită pentru toți cei aflați în nevoie, manifestând o solidaritate rar întâlnită în istorie: „Fiecare om din popor avea obligația să lucreze în primul rând Pământurile Soarelui (ale templelor), apoi cele ale bătrânilor, bolnavilor, văduvelor,orfanilor minori și cele ale soldaților de serviciu efectiv. Urmau în ordine – pământul destinat familiei sale, dar și pământul vecinului dacă acesta era în nevoie. În sfârșit – pământul aparținând lui Inca, suveranului.” (Drâmba, vol. II, p. 216, în Sorescu, Berilă, 2005, p. 24). Drâmba (1968/ 2008) afirmă că bătrânii se bucurau de un respect deosebit, iar infirmii – care nu se puteau căsători decât între ei – își aveau la fel ca și ceilalți bucata lor de pământ, pe care dacă nu-l puteau lucra singuri erau ajutați de ceilalți membrii ai comunității.” (pag. 233).

1.1.3. Evoluția formelor de asistență socială

Într-ajutorarea umană se poate spune că s-a dezvoltat în paralel cu așezămintele umane, datorită faptului că în comunități se pun bazele socializării și că în fiecare comunitate apar persoane sau grupuri de persoane defavorizate într-o mai mică sau mai mare măsură sau evenimente nedorite la nivel de familie sau comunitate.

Asistența socială este însă menționată ca domeniu profesionalizat odată cu apariția „legii săracilor” în Anglia anului 1601, prin care statului îi revenea sarcina de a sprijini persoanele dependente, iar comunităților locale și parohiilor le revenea sarcina de a înlătura cerșetoria (Sorescu & Berilă, 2005, pag. 23).

În țara noastră, asistența socială modernă și formală a apărut după mijlocul secolului al XVIII-lea când, în 1775, persoanele asistate social primeau ajutoare de la Domnie (Mănoiu & Epureanu, 1996, pag. 13).

Dezvoltarea serviciilor de asistență socială până în perioada celor două războaie mondiale a dus și în țara noastră la ridicarea nivelului de trai al populației și la creșterea speranței de viață.

Din perioada postbelică și până în anii ′90 a fost construit și perpetuat un sistem de asistență socială centralizat, în care persoanele asistate erau instituționalizate și depersonalizate pe perioade lungi de timp.

Sistemul de asistență socială începând cu anul 1990 a fost influențat de o serie de factori, precum:

* tranziția și reforma politică, cu efecte majore în plan economic și social;

* ciclurile electorale au încetinit operaționalizarea conceptelor și construirea structurii de bază a sistemului public de asistență socială din punct de vedere instituțional și legislativ;

* mediul universitar a reacționat pozitiv la schimbările ivite în piața muncii, propunând și acreditând programe de studii în domeniul asistenței sociale;

* capacitate redusă a comunităților de adresare a problemelor sociale din ce în ce mai diverse;

* practicarea de servicii și prestații sociale de către organizații neguvernamentale fără a avea strategii sau politici sociale pe termen lung (Radovan, 2009, pag. 4).

Rezultatele vizibile după două decenii sunt:

* politici sociale ce reprezintă doar niște pârghii de exercitare a puterii politice;

* reducerea finanțării de la bugetul de stat a sistemului de asistență socială;

* creșterea ratei sărăciei; apariția de noi grupuri de persoane vulnerabile;

* reducerea numărului de specialiști, datorită constrângerilor de buget.

În prezent, asistența socială din România beneficiază de sprijin legislativ după cum urmează:

legislația privind prestațiile de asistență socială;

legislația privind ajutoarele sociale;

Normele metodologice de aplicare a Legii asistenței sociale, standardele de calitatea în serviciile de asistență socială, metodologia acreditării acestora;

legislația privind protecția și promovarea drepturilor copilului, adoptată în anul 2004, sub presiunea Uniunii Europene;

legislația privind protecția persoanelor vârstnice, care se cere a fi îmbunățățită/ actualizată;

legislația privind persoanele cu handicap;

legislația privind protecția persoanelor victime ale violenței în familiei;

legislația specifică unor servicii sociale comunitare;

legislația privind problematica marginalizării sociale;

legislația referitoare la problematica persoanelor care trăiesc cu HIV/ SIDA.

1.1.4. Asistența socială în sistemul general al protecției sociale

Protecția socială a fost concepută pentru a asigura un standard de viață elementar pentru toți membrii societății.

Statul este obligat moral și prin sistemul legislativ să elaboreze și să pună în practică o politică socială națională de dezvoltare, care oferă posibilitatea creșterii continue a bunăstării întregii populații a țării, fără vreo discriminare (Buzdugea, 2009, pag. 22).

În prezent acțiunile de protecție socială vizează în principal domeniile care necesită eforturi colective, precum: sănătatea, instruirea și educația, cultura, condițiile de odihnă și recreere.

Există o serie de categorii de persoane, conform sociologului Payne (2011) care necesită protecție socială (pag. 13):

* șomeri,

* persoane cu dizabilități,

* copiii și tinerii,

* persoane aflate temporar în incapacitate de a-și asigura un trai decent,

* cazurile de deces,

* incapacitate de muncă,

* boli profesionale.

În cadrul protecției sociale, asistența socială reprezintă o componentă importantă, ca ansamblu de instituții, programe, măsuri, norme, activități, servicii specializate acordate persoanelor sau grupurilor aflate în dificultate (http://www.dgaspc-sectorul1.ro/pagina.aspx).

În asistența socială caracterul serviciilor sociale implică relații directe între oameni, așadar poate fi privită ca un proces de schimb în care indivizii specializați (asistenții sociali) deservesc alți indivizi aflați în situație de dificultate (clienți/ beneficiari).

Scopul protecției sociale îl constituie diminuarea sau eradicarea consecințelor unor riscuri asupra mediului și nivelului de trai ale unor segmente din populație, iar asistența socială este mecanismul principal prin care societatea intervine pentru a preveni, atenua sau înlătura efectele negative ale unor evenimente care se produc asupra persoanelor sau grupurilor vulnerabile (Prelici, 2001, pag. 36).

Începând din anul 2000, se fac eforturi la nivel național pentru descentralizarea sistemului de asistență socială, punându-se accentul pe rolul autorităților locale în luarea deciziilor și a furnizării de servicii în pentru nevoile concrete ale familiei și comunității.

Pentru realizarea acestor aspecte, statul și-a asumat responsabilitatea de realizare a măsurilor de asistență socială prin elaborarea unor legi speciale și de asigurare a transferului de atribuții și mijloace financiare necesare, spre autoritățile publice locale, servicii publice descentralizate și societatea civilă.

Prin Legea nr. 705/2001 si H.G. nr. 90/2003 privind Sistemul Național de Asistență Socială, se reglementează organizarea și funcțtionarea Sistemului de Asistență Socială, atât la nivel central, cât și la nivel teritorial.

Cadrul legislativ referitor la asistența socială și serviciile sociale este reglementat de o serie de acte normative (Pașa & Pașa, 2004, pag. 69-73).

1.1.5. Rolul asistenței sociale

Rolurile asistenței sociale în societate sunt:

1. de a stabili legătura dintre indivizi și grupuri ce au nevoie de servicii comunitare;

2. de a ajuta individul sau grupul să își determine nevoile, să-și clarifice, să-și indentifice propriile probleme și să-și stabilească o strategie de lucru;

3. de a oferi atenție problemei ivite sau potențialei probleme (Miftode, coord., 2010, pag. 83);

4. de a interveni în dispute dintre părți, pentru a le ajuta să ajungă la un consens;

5. de a aduna împreună acele persoane care sunt în conflict și de a încerca să le ajute să ajungă la un compromise sau o soluție de mijloc ce asigură părților existența în comun;

6. de a oferi informații individului/ grupului defavorizat;

7. de a dezvolta capacitatea individului/ grupului de a-și rezolva problemele;

8. de a cerceta și analiza literatura de specialitate, de a evalua rezultatele și de a studia nevoile comunitare;

9. de a vorbi în public pentru reprezentarea intereselor indivizilor, grupurilor, comunităților beneficiare, pentru informare și pentru sensibilizarea comunității (Zastrow, 2002, pag. 163);

10. de a planifica și administra programe, rol ce presupune activități specifice de scriere de proiecte și de evaluare a lor în vederea dezvoltării și susținerii resurselor, serviciilor și programelor sociale;

11. de a asigura asistență în cazul unor cercetări precum și a altor specialiști sau servicii în efortul de înțelegere și rezolvare a problemelor sociale;

12. de a superviza personalul sau studenții care efectuează stagii de practică, spre îndrumare;

13. de a desfășura activități în cadrul unei echipe, prestatori de servicii sociale dintr-o instituție sau agenție. Echipa poate fi una interdisciplinară, deci asistentul social va colabora cu ceilalți specialiști ai serviciului asistenți sociali, medici, psihologi, avocați etc.;

14. de a populariza serviciile sociale în vederea strângerii de fonduri în vederea dezvoltării și implementării de programe sau servicii;

15. de a planifica și desfășura activități de relații cu publicul în numele agenției, instituției, cabinetului sau profesiei.

1.2. Valori și practici în asistența socială

Conform Legii asistenței sociale, sistemul național de asistență socială este întemeiat pe următoarele valori și principii (2011, Legea nr. 292/ 2011, art. 5, pag. 3-6):

– solidaritate socială,

– subsidiaritate,

– universalitate,

– respectarea demnității umane,

– abordarea individuală,

– parteneriatul,

– participarea beneficiarilor,

– transparența,

– nediscriminarea,

– eficacitatea,

– eficiența,

– respectarea dreptului la autodeterminare,

– activizarea,

– caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistență socială,

– proximitatea,

– complementaritatea și abordarea integrată,

– concurența și competitivitatea,

– egalitatea de șanse,

– confidențialitatea,

– echitatea și focalizarea.

Fiecare asistent social are îndatorirea de a-și însuși aceste valori și principii, urmând ca acestea să se regăsească în comportamentul său, astfel încât să nu aducă vreodată vreun prejudiciu imaginii profesiei de asistent social.

Există riscuri ale profesiei de asistent social, și anume riscuri de rănire, lovire, expunere la viruși și contaminări virale datorită interacțiunii cu diferite medii defavorizate; există și riscul de epuizare psihică.

1.2.1. Valorile treptelor de competență profesională ale asistenților sociali

Treptele de competență profesională în domeniul asistenței sociale sunt prevăzute în Anexa nr. I a Codului deontologic al profesiei de asistent social, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 173/ 06.03.2008 astfel:

– asistent social debutant,

– asistent social practicant,

– asistent social specialist,

– asistent social principal.

Caracteristicile acestor trepte profesionale sunt redate mai jos.

Treptele de competență profesională ale asistenților sociali sunt incompatibile cu orice altă gradație profesională sau administrativă, constituind singurul temei în acordarea sau recunoașterea competențelor profesionale.

Valori pentru asistentul social debutant.

Asistentul social debutant este o persoană ce întrunește condițiile de formare profesională inițială sau generală prevăzute în Legea nr. 466/ 2004 și în Normele privind standardele de competență profesională a asistenților sociali și care a acumulat o experiență în profesie mai mică de 1 an (http://www.cnasr.ro/profesie-8-0-ro-Procedura-si-conditii).

Asistentul social debutant poate obține avizul de exercitare a profesiei de asistent social, având treapta de competență profesională – debutant.

După ce perioada de debut în profesie a fost efectuată, asistentul social poate solicita obținerea unei trepte profesionale superioare.

Asistentul social debutant poate desfășura următoarele tipuri de activități:

– prevenirea situațiilor de risc;

– evaluarea inițială a nevoilor și resurselor comunitare;

– inventarierea și prezentarea de caz.

Asistentul social debutant poate activa în cadrul uneia din următoarele organizații:

* servicii publice de asistență socială din cadrul primăriilor,

* direcții județene de asistență socială și protecția copilului,

* organizații neguvernamentale,

* biserici.

Nivelele de competență ale asistentului social debutant sunt:

– culegerea datelor;

– adaptarea mesajelor la specificul beneficiarilor și al contextului de comunicare;

– comunicare verbală-nonverbală;

– intervievare;

– stabilire a indicatorilor;

– intervenție în situație de stress;

– redactare;

– utilizarea instrumentelor de evaluare.

Valorile asistentului social debutant sunt:

– acceptare și nediscriminare;

– relaționare profesională;

– empatie;

– observare;

– analiză și acțiune.

Valori pentru asistentul social practicant.

Asistentul social practicant este persoana care îndeplinește condițiile formării profesionale inițiale sau generale prevăzute în Normele privind standardele de competență profesională și care are o experiență în profesie de cel puțin 1 an.

Asistentul social care a obținut avizul de exercitare a profesiei de asistent social are treapta de competență profesională – practicant.

Prin excepție, persoanele prevăzute la art. 34 alin. (1) si (2) din lege, care la data intrării în vigoare a legii îndeplineau atribuții de asistent social și fac dovada că sunt înscrise și urmează după caz, cursurile universitare sau postuniversitare prevăzute de lege pot dobândi titlul de asistent social practicant.

Activitățile pe care le derulează asistentul social practicant:

– activități de prevenire a situațiilor de risc;

– evaluare inițială a nevoilor și a resurselor;

– evaluare detaliată;

– munca în echipă-rețea.

Instituții în cadrul cărora asistenții sociali practicanți își pot desfășura activitatea:

* servicii publice de asistență socială;

* Direcții de asistență socială și protecția copilului, generală sau județene;

* Direcții de Muncă și Protecție Socială;

* spitale;

* poliție;

* instituții de învățământ;

* organizații neguvernamentale;

* biserici.

Nivele de competență ale asistentului social practicant:

– culegerea datelor;

– adaptarea mesajelor la specificul clientului și al contextului de comunicare;

– comunicare verbală-nonverbală;

– intervievare;

– stabilire a indicatorilor;

– intervenție în situație de stress;

– redactare;

– utilizarea instrumentelor de evaluare;

– analiză și sinteză;

– mobilizare și valorificare a experienței specialiștilor;

– identificare a potențialului din rețelele sociale.

Valorile asistentului social practicant sunt:

– acceptare și nediscriminare;

– relaționare profesională;

– empatie;

– observare;

– analiză și acțiune.

Valori pentru asistentul social specialist.

Asistentul social specialist este persoana care întrunește condițiile de formare profesională inițială sau generală prevăzute în Normele privind standardele de competență profesională și care are o experiență în profesia de asistent social de până la 5 ani, dar nu mai puțin de 1 an.

Asistentul social specialist își poate exercita profesia în sectorul public sau privat, în regim salarial sau independent.

Asistentul social specialist își poate exercita profesia în regim independent cu condiția asocierii cu un asistent social care a obținut atestatul de liberă practică în asistența socială cu treapta de competență profesională – principal, pentru asigurarea managementului calității actului profesional în asistența socială.

Activități pe care le desfășoară asistentul social specialist:

– evaluare detaliată,

– munca în echipa – rețea,

– intervenție specializată,

– dezvoltarea planului de interventie pentru client,

– management de caz.

Instituții unde își pot desfășura activitatea asistenții sociali specialiști:

* DGASPC județene și de sector,

* Direcții de muncă și protecție socială,

* penitenciare,

* spitale,

* unități de învățământ,

* poliție,

* ONG,

* biserici.

Nivelele de competență ale asistentului social specialist sunt:

– identificare și formulare obiective;

– ierarhizarea nevoilor;

– planificare a activităților și estimare a timpului de realizare a lor;

– implementare a acțiunilor planificate;

– negociere;

– evaluare;

– mobilizare și lucru în echipă;

– monitorizare;

– orientare și adaptare la context;

– advocay;

– abilități de consiliere;

– intervenție la nivel individual/ la nivelul familiei/ la nivel de grup;

– empowerment (conferirea de putere).

Valori pe care asistentul social specialist și le asumă:

– corelarea nevoilor clientului cu resursele interne și externe ale acestuia;

– nediscriminare.

Valori pentru asistentul social principal.

Asistentul social principal este persoana care îndeplinește condițiile formării profesionale inițiale sau generale prevăzute în Normele privind standardele de competență profesională și care are o experiență în profesie de cel puțin 5 ani. Cod COR (2007): 244601.

Asistentul social prevăzut care a obținut atestatul de liberă practică va avea treapta de competență profesională principal.

Asistentul social principal își poate exercita profesia în sectorul public sau privat, în regim salarial sau independent.

Asistentul social principal poate asigura formarea profesională continuă a asistenților sociali, expertiză în asistență socială, precum și coordonarea activității asistenților sociali debutanți sau stagiari.

Activitățile pe care le derulează asistentul social principl sunt:

– managementul serviciilor;

– elaborarea de politici sociale/ strategii; activități de mediere și negociere;

– expertiză profesională în asistența socială;

– lobby si advocacy.

Instituții unde își pot desfășura activitatea asistenții sociali principali:

* ministere/ agenții/ instituții centrale;

* instituții de cercetare;

* organisme internaționale;

* forme independente: SCP, cabinete individuale sau asociate, societăți civile;

* tribunale;

* secții de psihiatrie;

* centre de sănătate mintală;

* centre de reabilitare.

Nivelele de competență ale asistentului social principal sunt:

– sinteză;

– prioritizare/ ierarhizare;

– observare și autoevaluare;

– analiza comparativă;

– monitorizare;

– gândire strategică;

– abilități de previzionare;

– realizare a interconexiunii între evenimente și analiza legăturilor dintre acestea;

– evaluarea riscurilor și a impactului;

– supervizarea individuală și de echipă;

– coordonare;

– formare;

– facilitare;

– expertiză profesională în asistență socială.

Valorile asistentului social principal: în cei 5 ani de practică în domeniu, asistentul social își va fi asumat deja toate valorile profesiei, așa cum sunt stipulate în lege.

După o perioadă de cel puțin 5 ani de practică în domeniu, asistentul social poate opta pentru obținerea atestatului de liberă practică și să înființeze cabinet individual, cabinet asociat sau societate civilă profesională, în condițiile legii (2004, Legea nr. 466/ 2004, art. 9 alin. (2) și (5), pag. 3).

1.2.2. Competențele asistenților sociali debutanți

Conform Legii nr. 466/ 2004 privind statutul asistentului social, art. 2 alin. (2) (pag. 1), titlul de asistent social poate fi deținut de persoanele care au absolvit o specializare în domeniul asistenței sociale în cadrul unei instituții de învățământ superior de lungă sau scurtă durată acreditată conform legii, și dețin o diplomă de licență care certifică acest lucru.

Așa cum sunt concepute în România programele de studii universitare în domeniul asistenței sociale și conform Legii nr. 466/ 2004, art. 3, absolvenții acestui profil dobândesc pe perioada acestor studii competențe profesionale și competențe transversale.

Competențele profesionale dobândite de absolvenții studiilor universitare în domeniul asistenței sociale sunt (http://edu.uvvg.ro/programe-de-studii/licenta/asistenta-sociala.html):

Capacitatea de a identifica și culege informații, de a se documenta, de a evalua și înregistra informațiile, de a analiza, evalua și interveni în mod specific în vederea reducerii riscurilor sociale la nivel de individ, de familie, de grup, la nivel comunitar și social;

Capacitatea de a elabora, implementa și evalua proiecte, programe și politici sociale pentru diferitele categorii defavorizate sau aflate în dificultate, la nivel local, județean, național și internațional, promovând bunăstarea materială (2004, Legea nr. 466/2004,art. 3 alin. (2), pag. 1);

Abilitatea de a dezvolta și oferi servicii și activități de prevenire, și suport acordate beneficiarilor sistemului de asistență socială;

Consultanță oferită unor persoane și grupuri sociale, la cererea acestora sau când situația impune aceasta, care sunt excluse sau se află în risc de excludere socială în vederea accesării de resurse comunitare, respectiv instituții, servicii sau prestații;

Capacitatea de a oferi consiliere și alte metode de intervenție specializată acordată cu respectarea normelor, a valorilor etice și principiilor deontologice specifice asistenței sociale în cadrul familiei sau în cadru instituțional, respectiv în spitale, în școli, în penitenciare sau centre de dezintoxicare, în cadrul unor instituții specializate de asistență socială etc.;

Capacitatea de a comunica și relaționa într-o manieră profesională cu beneficiarii serviciilor de asistență socială și cu ceilalți actori sociali implicați.

Competențele transversale dobândite de absolvenții specializării asistență socială sunt (http://edu.uvvg.ro/programe-de-studii/licenta/asistenta-sociala.html):

Capacitatea de a aborda în mod obiectiv și a argumenta teoretic practic, unele situații problematice, pentru soluționarea eficientă a acestora, respectând valorile și principiile specifice asistenței sociale;

Capacitatea de a aplica tehnicile de muncă eficientă în echipe transdisciplinare pe diverse nivele ierahice la nivel intrainstituțional și interinstituțional;

Capacitatea de autoevaluare obiectivă a propriei nevoi de formare profesională, de a identifica resursele și modalitățile de dezvoltare personală și profesională în vederea adaptării la cerințele pieței muncii și a inserției profesionale.

Conform legislației în vigoare, asistentul social poate desfășura următoarele feluri de activități (2004, Legea nr. 466/ 2004, art. 3, alin. (3), pag. 2):

identifică beneficiarii;

identifică și evaluează situațiile sociale de risc dintr-o comunitate, localitate sau regiune;

dezvoltă măsuri, planuri de acțiune, programe și servicii specializate;

sensibilizează opinia publică referitor la situația socială problematică;

stabilește prin evaluarea nevoilor modurile în care pot fi accesate serviciile și prestațiile de asistență socială;

dezvoltă programe de cercetare științifică și de formare profesională.

Profesia de asistent social, conform Legii nr. 466/ 2004, poate fi exercitată doar de persoanele care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții (art. 7, pag. 2):

* cetățenie română sau a altui stat, conform legii;

* a absolvit un program de studii universitare în specializarea asistență socială;

* este înregistrată în Registrul național al asistenților sociali din România;

* este compatibil cu profesia, conform legii.

Asistentul social își poate desfășura activitatea în domeniu numai după momentul în care cererea de înscriere ca membru în Colegiul național al asistenților sociali a fost aprobată.

Aprobarea acestei cereri determină automat înregistrarea în Registrul național al asistenților sociali din România și eliberarea avizului de exercitare a profesiei (art. 8, alin. (1), pag. 3).

Sociologul prof.dr.Zamfir C. (1995) definește asistența socială drept: „un ansamblu de instituții, programe, măsuri, activități profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităților cu probleme speciale aflate temporar în dificultate, care din motive de natură economică, socioculturală, biologică sau psihologică nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace și eforturi proprii un mod normal, decent de viață” (pag. 100).

1.2.3. Profesiograme în domeniul asistenței sociale

Dacă până acum a fost prezentată profesia din sfera asistenței sociale din punct de vedere al valorilor și practicilor specifice acestui domeniu, în continuare aceasta este prezentată dintr-un unghi mai tehnic, al profesiogramei.

Abordarea lumii profesiilor, a profesiogramelor este una dintre etapele de lucru din cadrul serviciilor de consiliere profesională și orientare și orientare în carieră oferite celor aflați în căutarea unui loc de muncă, respectiv viitorilor absolvenți ai instituțiilor de învățământ.

Profilele ocupaționale sau profesiogramele includ descrierea ocupației, sarcinile, atribuțiile, contextul muncii, nivelul de educație necesar, cunoștințe și deprinderi necesare exercitării ocupației, aptitudini necesare, alte carcteristici relevante ale postului, eventual perspectiva profesiei pe piața muncii, categoria de salarizare și ocupațiile similare. Este redat mai jos un model.

Profesia de asistent social are cod COR 244601, iar specialistul care ocupă o astfel de poziție acordă asistență specializată persoanelor, familiilor, grupurilor și comunităților aflate în dificultate în vederea integrării lor sociale și creșterii bunăstării întregii comunități (Cognitrom, 2007, pag. 1).

Atribuțiile asistentului social sunt de a:

* depista și realiza interviuri cu persoanele și familiile defavorizate, abuzate, care necesită sprijin pentru a se reabilita;

* consilia și îndruma tinerii care părăsesc Centrele de Plasament;

* studia și urmări comportamentele minorilor proveniți din familii monoparentale, din familii dezorganizate sau care au unul sau doi părinți plecați la muncă în străinătate;

* realiza anchete sociale pentru investigarea cazurilor de abuz sau neglijență a copilului;

* consilia indivizi, grupuri, familii sau comunități cu privire la probleme de sănătate mentală, de sărăcie, șomaj, abuz de substanțe, reabilitare, recuperare dupã boală, adaptare socială, îngrijirea;

* evalua natura și calitatea mediului oferit de persoanele care au făcut demersuri de adopție;

* oferi asistență copiilor asistați în cadrul audierilor și depune mărturie în vederea oferirii de informații relevante pentru plasarea în custodie a acestora;

* asista părinții copiilor care au dizabilități pentru adoptarea mãsurilor adecvate problemei în cauză;

* aduna și verifica informațiile necesare asistării clientului, cum sunt fișele medicale, fișele de angajare, rapoarte psihologice, psihiatrice, școlare sau de altă natură și de a elabora rapoarte pentru cazurile asistate;

* media relațiile dintre elevi, școală, familie, medici, tribunal pentru a ajuta persoanele care se confruntã cu probleme ca abuzul, sărăcia sau dizabilitățile;

* orienta persoanele asistate spre resursele comunitare de servicii precum plasarea forței de muncă, asistența financiară, consilierea profesională, tratament medical;

* se consulta cu părinții și profesorii pentru a identifica și pune în aplicare soluții în cazul unor probleme precum absenteismul școlar și comportamentul deviant;

* recomanda, când este necesar, un adăpost temporar pentru persoanele aflate în situații de criză, servicii de suport ca îngrijirea prenatală, consiliere, tratament pentru abuz de substanțe care provoacă dependență, etc.

Contextul muncii cuprinde:

* mediul fizic – o parte dintre activitățile de asistență socială se desfășoară în spații interioare, precum birouri, tribunal, centre de reabilitare sau de sănătate mintală; o altă parte o reprezintă deplasări la domiciliul persoanelor asistate sau la sediile altor instituții;

* mediul socio-organizațional – asistentul social are un orar de lucru fix, interacțiuni sociale frecvente, consecințele erorilor pot fi grave, incidență ridicată de situații conflictuale, echipe de lucru multidisciplinare și riscuri (de rănire, lovire, expunere la contaminări virale datorită interacțiunii cu diferite medii defavorizate, riscul de epuizare psihică).

Nivelul de pregătire – educație și calificare – necesar este de nivel N6, respectiv studii universitare de specialitate de nivel licență.

Pentru practicarea acestei ocupații sunt necesare cunoștințe de:

– sociologie,

– legislație și guvernare,

– psihologie,

– consiliere,

– servicii clienți și personal,

– educație și instruire,

– resurse umane.

Deprinderile necesare unui asistent social sunt deprinderile sociale, de rezolvare de probleme și de învățare.

Referitor la abilitatea generală de învățare, este necesar să fie dezvoltată maxim pentru ca asistentul social să-și poată desfășura în mod optim activitatea.

Alte aptitudini, necesare la un nivel mediu superior, sunt:

– aptitudinea verbală,

– rapiditatea în reacții,

– capacitatea decizională.

Aptitudini de nivel mediu necesare sunt:

– aptitudinea numerică,

– abilități administrative.

Aptitudinea spațială și cea de percepție a formei sunt necesare asistenților sociali la un nivel mediu inferior de dezvoltare.

Alte aptitudini, necesare relaționării cu alte persoane în diferite contexte oferite de această profesie, sunt:

– claritatea în vorbire,

– acuitate auditivă,

– acuitate vizuală.

Interesele profesionale (Holland) necesare prestării de servicii caracteristice asistenței sociale sunt Social – Investigativ – Realist.

Satisfacția muncii unui asistent social, conform profesiogramei Cognitrom (2007), provine din:

– munca în echipă,

– recunoaștere,

– statut social,

– responsabilitate,

– servicii în folosul celorlalți,

– valorificarea unor aptitudini proprii,

– realizarea personală,

– activitățile specifice în sine.

Tot în profilul ocupațional al profesiei de asistent social oferit de Cognitrom (2007), sunt date caracteristicile de personalitate care ar trebui să le aibă practicantul unei astfel de ocupații, respectiv:

– înclinație spre interacțiuni sociale,

– înclinație spre acțiune,

– toleranță la situații conflictuale,

– ușurință în comunicare,

– nivel ridicat de conștiinciozitate,

– capacitatea de a gândi critic, atât sintetic, cât și analitic,

– înclinație spre cercetare și investigare.

Perspectiva ocupației de asistent social pe piața muncii este în creștere.

Categoria de salarizare este de la 1,5 până la 4 ori salariul minim pe economie.

Ocupațiile similare cu cea de asistent social sunt:

– lucrător social,

– asistent social de nivel mediu,

– mediator social,

– consilier de reintegrare socială și supraveghere,

– inspector de reintegrare socială și supraveghere.

1.3. Tinerii și incluziunea pe piața muncii

1.3.1. Inserția tinerilor pe piața muncii

Misiunea pe care și-o asumă specializarea asistență socială din cadrul universităților corelează foarte bine cu formarea deprinderilor și aptitudinilor necesare viitorilor asistenți sociali comunitari, fiind totodată în concordanță cu normativele legislației Uniunii Europene și cu cerințele pieței forței de muncă din România și din Europa.

Așa cum s-a specificat mai sus, mediul universitar românesc s-a pliat pe de-o parte nevoile pieței muncii, adăugând profilul de asistență socială în cadrul facultăților de științe socio-umane și pe de altă parte nevoilor studenților, oferind acestora oportunitatea de a cunoaște domeniile în care se pot angaja după finalizarea studiilor universitare.

Studenții absolvenți ai studiilor universitare din domeniul asistență socială sunt preferați de angajatorii din domeniile:

– administrație publică,

– învățământ,

– justiție,

– sistem bancar,

– avocatură,

– sectorul neguvernamental,

– agenți economici.

Nivelul de inserție pe piața forței de muncă într-un interval de timp de până la șase luni de la absolvirea facultății, în cadrul Universității din București este cuprins între 65% și 85% din totalul absolvenților (http://admitere.unibuc.ro/un-plan-de-cariera-solid/).

În cadrul Universității de Vest din Timișoara s-a întreprins un studiu în anul 2011 (http://www.psihologietm.ro/download/cercetare/Asistenta_sociala_raport_de_cercetare.pdf), conform căruia nivelul de inserție profesională a studenților absolvenți ai este de 78% angajați full-time, 4,5% angajați part-time și 17,5% șomeri.

Peste jumătate dintre tinerii angajați lucrează în domeniul asistenței sociale.

De la înființarea în anul 2005 a Universității de Vest “Vasile Goldiș”, au absolvit specializarea asistență socială peste 500 de studenți (http://edu.uvvg.ro/programe-de-studii/licenta/asistenta-sociala.html ), care în prezent lucrează în majoritate în domeniul pentru care s-au pregătit, în primăriile localităților rurale sau urbane, în cadrul unor organizații neguvernamentale cu scopuri caritabile sau care oferă populației servicii sociale, a Direcțiilor Generale de Asistență Socială din județele Arad,  Hunedoara, Mehedinți, Satu Mare și Maramureș.

Dintr-un studiu al A.N.S.I.T. din anul 2008 asupra a peste 1200 tineri cu vârste cuprinse între 14-35 ani, rezultă că mediul colegial plăcut, pentru marea majoritate a tinerilor (84%) este elementul cel mai apreciat în ceea privește locul de muncă este, ca și în anul precedent, după care urmează, pe locul al doilea, relațiile mulțumitoare cu superiorii (75% dintre tineri), probând faptul că locul de muncă la români este evaluat în primul rând prin prisma relațiilor sociale.

În schimb, mai puțin de jumătate dintre tineri declară că sunt satisfăcuți de salariu, dar într-o ușoară creștere față de 2007 (48% în 2008, 43% în 2007), iar numai 14% afirmă că dețin o funcție de conducere la locul de muncă, în descreștere de la 20% în anul precedent (2008, Starea socială și așteptările tinerilor din România. Barometrul de Opinie Publică – Tineret 2008, pag. 37).

După cum reiese dintr-un studiu asupra regiunilor de dezvoltare Vest, Nord-Vest, Centru, Sud-Est, Sud-Vest, Sud-Muntenia, Ilfov și București (Pop ș.a., 2010, pag. 21-22), părerile tinerilor sunt împărțite între a se angaja pe timpul studiilor universitare, imediat după finalizarea acestora sau după o perioadă de pauză.

1.3.2. Așteptările tinerilor de la piața muncii

După cum reiese din sumarul studiului ANBCC, citat mai sus, așteptările tinerilor, pe baza analizei focus grup, sunt (Pop ș.a., 2010, pag. 8-9):

de a avea un salariu corespunzător unui trai decent;

de dezvoltare profesională la locul de muncă;

programe specifice pentru tinerii aflați în situații vulnerabile;

transparența instituțiilor publice față de scoaterea la concurs a unor posturi;

contracte de muncă pe perioadă nedeterminată;

promovarea în funcții să fie realizată întotdeauna pe criterii de competență și conform studiilor de specialitate;

existența locurilor de muncă suficiente în concordanță cu pregătirea tinerilor;

salarii conforme pregătirii tinerilor și volumului de muncă prestată de aceștia;

respectarea drepturilor angajaților conform Codului muncii de către angajatori.

Potrivit rezultatelor raportului “Primii pași pe piața muncii”, realizat de Deloitte, peste 80% dintre  tinerii care își caută un loc de muncă au tendința de a-și supraevalua nivelul de pregătire și consideră că instituțiile superioare de învățământ nu contribuie suficient la pregătirea lor pentru a se angaja și a-și exercita profesia la nivel performant la primul loc de muncă, iar o mare parte dintre studenții și absolvenții marilor universități central-europene au tendința de a-și supraevalua propriile abilități față de cele ale celorlalți contracandidați pe piața muncii.

De altfel, așteptările lor financiare pentru primul loc de muncă depășesc nivelul pe care angajatorii din regiune sunt dispuși să îl plătească și sunt adesea semnificativ mai mari decât salariul mediu pe economie din țara de origine.

Cercetarea a fost făcută cu asupra a peste 4000 de studenți și absolvenți din Europa Centrală. Aceasta semnalează discrepanțe între așteptările actorilor din piața muncii și provocările sistemului de învățământ superior (http://www.stiri.com.ro/stire-46714/tinerii-si-asteptarile-lor-de-la-piata-muncii.html).

Aproape 50% dintre respondenți consideră că pregătirea de care beneficiază în cadrul instituțiilor de învățământ superior este slabă sau foarte slabă, comparativ cu responsabilitățile lor profesionale viitoare.

Studenții afirmă, de asemenea, că nu primesc suficient sprijin pentru procesul de căutare a unui loc de muncă (72% dintre ei apreciază că instituțiile de învățământ la care sunt înscriși au o contribuție modestă în acest sens).

Răspunsurile studenților români în cadrul studiului citat confirmă concluziile raportului regional; în general, tinerii au „tendința de a-și supraevalua competențele înainte de primul lor contact cu realitatea din câmpul muncii, fapt ce este confirmat și prin experiența noastră de recrutare”, spune Carmen Baibarac, Senior Manager Resurse Umane, Deloitte România.

„Este o atitudine specifică vârstei, cu toții ne aducem aminte de propriul entuziasm din anii facultății. Dusă la extrem, însă, atrage riscul dezamăgirii în viața reală, atunci când angajatorii nu le confirmă opinia pozitivă pe care o au despre calitățile și abilitățile personale, fie la momentul interviului de selecție, fie ulterior, la evaluarea performanțelor” de la locul de muncă (http://www.cariereonline.ro/articol/tinerii-si-asteptarile-lor-de-la-piata-muncii).

Într-un studiu al A.N.S.I.T. din anul 2008 reiese că majoritatea tinerilor consideră că își pot folosi cunoștințele și capacitățile la locul de muncă, în 73% din cazuri, că pot avea siguranța locului de muncă (62%), dar și că au șanse de promovare, în cazul a jumătate dintre răspunsuri (2008, Starea socială și așteptările tinerilor din România. Barometrul de Opinie Publică – Tineret 2008, pag. 37).

1.3.3. Cum găsești un loc de muncă

Angajatorii utilizează mai multe modalități de mediatizare a posturilor disponibile. Este important pentru tineri să identifice aceste modalități, apoi să urmărească anunțurile și să aplice pentru posturile care corespund cu pregătirea, abilitățile și experienței lor (voluntariat, stagii de practică sau chiar ani lucrați efectiv în domeniu).

Aceasta este o abordare pasivă de căutare a unui loc de muncă, și se poate realiza acest lucru și într-un mod activ și mai eficient.

Este necesar ca tinerii să identifice firmele/ companiile/ organizațiile în care și-ar dori să-și găsească un post, să aducă intereseul lor la cunoștința reprezentanților acestora și să le trimită C.V.-ul lor, alături de o scrisoare de intenție, prin care să-și motiveze aplicația.

De asemenea este necesar ca tinerii să identifice și să utilizeze cât mai multe surse de informare – mass-media, internet, prieteni, cunoștințe – despre domeniul sau domeniile de interes, pentru a se orienta spre ceea ce le-ar plăcea să facă și spre locurile de muncă în care și-ar putea scoate în evidență calitățile.

Pentru a afla mai multe despre firmele în care și-ar dori să lucreze, ar putea să se intereseze despre:

– serviciile sau produsele pe care le furnizează firma;

– numărul de angajați;

– istoricul firmei;

– locația/ punctele de lucru/ cu ce mijloace de transport se poate ajunge acolo;

– situația financiară a firmei;

– fluctuația de personal și motivele acesteia, dacă este ridicată.

Primul pas în elaborarea unei strategii de căutare a unui loc de muncă este elaborarea scrisorii de intentie și a curriculum vitae-ului (CV) personalizate și profesioniste, clare și foarte concise.

CV cuprinde date personale, educația și pregătirea profesională, experiența anterioară, competențe dobândite și în alte contexte, recomandări.

Aflați în căutarea unui loc de muncă tinerii sunt obligați să pătrundă și să studieze "vâltoarea" pieței muncii, care poate fi "vizibilă", prin anunțurile publicate în diverse medii, și poate fi "ascunsă", care poate fi accesată numai prin intermediul rețelelor sociale.

De aceea este indicat ca tinerii să își exprime deschis dorința obținerii unui loc de muncă și astfel să fie posibil să fie recomandați de prieteni sau cunoștințe în cazul apariției oportunității unui job disponibil în cadrul firmei în care lucrează aceștia.

1.3.4. Surse de informare pentru obținerea unui loc de muncă

Conform studiului sus-menționat (Pop ș.a., 2010, pag. 30), sursele preponderente de informare utilizate de tineri în vederea angajării sunt:

– anunțurile în ziare, în peste trei sferturi dintre cazuri;

– recomandările prietenilor/ cunoștințelor/ rudelor;

– anunțurile agențiilor locale pentru ocuparea forței de muncă;

– anunțurile pe website-urile de specialitate (e-jobs, myjob, etc.);

– anunțuri pe website-urile instituțiilor/ firmelor care recrutează;

– contractarea de companii specializate în recrutarea de personal.

Este interesant că tinerii participanți la acest studiu consideră că informații corecte și concrete se găsesc „direct la acel loc de muncă” (Pop ș.a., 2010, pag. 29).

Este important pentru tineri ca ofertele de muncă să fie atrăgătoare, să le trezească interesul și să ofere informații precum:

– salariul,

– beneficiile acordate,

– posibilitățile de a avansa în carieră,

– descrierea condițiilor de lucru,

– descrierea sarcinilor și responsabilităților postului,

– programul de lucru,

– alte informații despre firmă.

În realitate, tinerii descoperă unele anunțuri ambigue, incomplete, nerealiste, sau chiar care oferă piste false, ei trebuind să descopere, să discearnă și să se documenteze suplimentar asupra informațiilor date (Stevenson ș.a., 2007, pag. 16).

Iată mai jos o prezentare a principalelor surse de informare (http://www.via-consiliere.ro/sfaturi_pentru_angajare/index/modalitati_de_cautare_loc_de_munca.html) pentru aflarea ofertelor de muncă:

1. Site-urile de job-uri: este necesar ca tinerii să-și creeze un cont pe site-uri specializate, precum e-jobs, bestjobs, myjob, bizoo, totaljob ș.a.

Este metoda "tradițională" actuală, utilizată foarte mult de recrutori, fiind o modalitate practică, cu rezultate destul de rapide.

Tinerii își creează contul, primind periodic alerte ce cuprind posturi disponibile din domeniile de interes precizate anterior.

Din acest moment depinde de abilitățile fiecărui tânăr:

* de a crea un curriculum vitae profesionist ce prezintă informații relevante, clare și concise despre pregătirea și experiența sa;

* de a analiza anunțurile cu mare atenție pentru a stabili gradul de compatibilitate al ofertei cu background-ul și așteptările sale;

* de a aplica doar la anunțurile unde există compatibilitate cu cerințele cerute prin ofertă

* de modalitatea de exprimare din scrisoarea de intenție.

CV-ul se poate trimite în mod direct spre firma care face recrutări.

Adresa fizică și adresa de e-mail a firmei pot fi găsite pe website-ul acesteia, astfel că tânărul poate contacta direct prin e-mail sau personal la sediul firmei, exprimându-și interesul pentru postul ofertat.

2. Anunțurile din mass-media – presă scrisă, radio și televiziune.

Tinerii pot urmări anunțurile și să aplice pentru posturile ale căror cerințe corespund cu pregătirea și formarea profesională.

Pe lângă anunțurile radio, TV și din presa locală sau centrală la secțiunea de anunțuri de mică publicitate, anunțuri de oferte de locuri de muncă se găsesc și în publicațiile de specialitate pe domenii de interes, precum revistele de resurse umane, IT, vânzări, psihologie etc.

3. Târgurile de cariere sunt oportunități de întâlnire și discuții cu reprezentanți ai mai multor angajatori, sporind șansele tinerilor de identificare a unui post potrivit.

Tinerii pot lăsa C.V.-ul lor pentru posibilități de angajare care pot apărea în timp în firmele care prezintă interes.

4. Evenimente ale companiilor, precum "zilele porților deschise". Sunt evenimente în care tinerii au ocazia să obțină informații, din plan intern, despre companie, despre modalitățile în care se desfășoară activitățile, se stabilesc strategiile, mediul de lucru și în ce măsură acestea se potrivesc cu aspirațiilor sale.

5. Asociațiile studențesti. Tinerii care aderă la o asociație studențească, își pot spori șansele de angajare, acestea fiind în contact cu firmele care caută tinere talente și poate fi primul loc de unde se cer recomandări pentru pozițiile de entry-level.

6. Recrutarea în campusurile universitare. Avizierul facultății sau ziarul studențesc, în caz că există oferă de asemenea anunțuri de recrutare entry-level și de workshopuri organizate cu lectori reprezentanți ai firmelor interesate de tinere talente.

Tinerii pot contacta și pot păstra legătura cu reprezentantul firmei, arătându-și interesul pentru angajare.

7. Agenția Națională/ Județeană de Ocupare a Forței de Muncă (http://www.via-consiliere.ro/sfaturi_pentru_angajare/index/modalitati_de_cautare_loc_de_munca.html). Este o sursă oficială de locuri de muncă de diferite niveluri și nu trebuie exclusă din lista de oferte de muncă. AJOFM aplică politici și strategii în domeniul ocupării și formării profesionale a persoanelor care sunt în căutarea unui loc de muncă, elaborate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Tinerii pot găsi aici informații utile legate de locuri de muncă vacante, muncă în străinătate, formare profesională, burse de locuri de muncă etc.

8. Agenții de recrutare. Tinerii se pot înscrie în bazele de date ale agențiilor de recrutare, ca să fie luați în considerare pentru posturile care corespund C.V.-ului lor.

Agențiile de recrutare au posturi disponibile în diverse domenii și astfel tinerii au acces la locuri de muncă din firme care nu recurg la procese de recrutare și selecție clasice.

Fiind în baza de date a unei firme de recrutare tinerii pot fi solicitați pentru mai multe oferte de lucru.

9. Rețeaua de prieteni/ cunoștințe/ rude. Este de dorit ca intenția de angajare a tinerilor să fie cunoscută de cât mai multe persoane, chiar și în anturajul lor.

Tinerii pot comunica deschis cu persoanele care le pot oferi ajutor, precizându-le exact ce anume îi interesează și în ce condiții sunt dispuși să înceapă activitatea la un nou loc de muncă.

Astfel tinerii pot avea ocazia să abordeze și piața "ascunsă", situațiile în care posturile vacante nu sunt mediatizate, existând în unele firme modalități de identificare a potențialilor noi angajați prin "recomandări" interne.

10. https://europass.cedefop.europa.eu/cvonline/cv.jsp?localeStr=ro_RO Aici tinerii își pot completa C.V.-ul Europass online.

Europass este un portofoliu personal de documente pe care cetățenii europeni îl pot folosi pentru a-și face cunoscute calificările și competențele în Europa, în scopul facilitării accesului pe piața muncii sau al accesului la programe de educație și formare.

Europass nu este un instrument de recunoaștere oficială a competențelor și calificărilor, ci o platformă comună de prezentare a acestora, care facilitează recunoașterea lor la nivel european.

11. http://www.scrisoaredeintentie.ro/ Pe acest website tinerii pot găsi modele de scrisori de intenție, scrisori de recomandare, curriculum vitae și sfaturi pentru aplicarea corectă la un job.

12. http://www.hipo.ro/locuri-de-munca/vizualizareArticole/2/Instrumente-cariera Acest website oferă tinerilor acces la o bază bogată de resurse ce include locuri de muncă, sfaturi legate de carieră, articole de carieră.

13. http://www.evenimentestudentesti.ro/ Este un website al unui proiectul ce își propune să țină la curent studenții din România cu oferte variate, de la târguri de carieră, workshopuri de creație, expoziții de fotografie, cursuri etc. Include un calendar al evenimentelor studențești din România.

Lista de mai sus nu este exhaustivă și este important de știut pentru tinerii absolvenți ai specializării asistență socială să aplice doar pentru posturile pentru care pregătirea și experiența lor îi recomandă, acolo unde studiile, abilitățile, aptitudinile, experiența anterioară și mai ales aspirațiile personale sunt compatibile cu cerințele locului de muncă pentru care își exprimă interesul.

1.3.5. Oportunități și perspective de angajare

În Legea nr. 76/2002 privind șomajul, sunt stipulate măsuri pentru stimularea ocupării forței de muncă care vizează: creșterea șanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, stimularea angajatorilor să creeze noi locuri de muncă și promovarea participării tinerilor aflați în risc social pe piața muncii (2002/2014, Legea nr. 76/ 2002, art. 53, pag. 8).

Tot în această lege sunt prevăzute măsuri pentru creșterea șanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă (2002/ 2014, Legea nr. 76/ 2002, art. 56 alin 1, pag. 8-9)., respectiv:

* de informare și consiliere profesională;

* de mediere a muncii;

* de formare profesională;

* de evaluare și certificare a competențelor profesionale dobândite prin modalități informale;

* de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente;

* de completare a veniturilor salariale ale angajaților;

* de stimulare a mobilității forței de muncă

De asemenea, există o altă serie de măsuri privind stimularea angajatorilor pentru încadrarea în câmpul muncii a șomerilor (2002/2014, cap. V, secțiunea 3, art. 77, pag. 12 și art. 80 – 84, cu actualizări 2014, pag. 12-13), precum:

* subvenționarea de locuri de muncă;

* acordarea de credite în condiții avantajoase pentru crearea de noi locuri de muncă;

* acordarea de facilități angajatorilor care încadrează în muncă absolvenți ai unor instituții de învățământ.

Studenții care urmează studii universitare în specializarea asistență socială pot opta pentru a lucra:

în administrație publică: la nivel județean sau al municipiului București în cadrul Direcțiilor de Asistență Socială județene, centre județene de resurse și asistență educațională; la nivel local în cadrul serviciilor specializate, școli, spitale, penitenciare; la nivel central în cadrul ministerelor etc.);

pentru protecția familiei și copilului ;

pentru asistența grupurilor aflate în situații de risc;

să desfășoare activități de tip consiliere și protecție a victimelor

în cadrul școlilor și liceelor să ofere asistență și consiliere școlară

să desfășoare activități de consiliere psiho-socială

în instituții specializate pe managementul proiectelor

în instituții de stat în cadrul departamentelor de politici sociale

în cadrul organizațiilor care derulează programe de dezvoltare comunitară

în cadrul organizații neguvernamentale acreditate pentru oferirea de servicii sociale

pentru elaborarea de politici sociale, programe sociale și programe socio-medicale

în domeniul juridic pentru probațiune

pentru supervizare în domeniul asistenței sociale

în cadrul Centrului de Cercetare și Inovație în Servicii Sociale cu care colaborează Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București (http://admitere.unibuc.ro/un-plan-de-cariera-solid/).

Studenții se pot angaja și pe perioada vacanțelor, existând în acest sens măsuri legale de acordare de stimulente angajatorilor de a încadra studenți sau elevi, pentru maxim 60 de zile (2007, Legea nr. 72/2007, consolidată cu O.U.G. nr. 126/ 2008, art.1 și 3, pag. 1).

1.3.6. Tinerii și nevoile lor în raport cu piața muncii

Nevoile tinerilor în raport cu piața muncii se încadrează, în linii mari, aceleași categorii în diferite zone ale țării:

– percepția lor sau preluată de ei din anturaj asupra situației social-economice și a dinamicii acesteia în perspectivă în localitatea sau regiunea din care provin;

– oferta de locuri de muncă pe plan local, județean/ regional sau național;

– nivelul de pregătire personal;

– nevoile și aspirațiile tinerilor de dezvoltare personală și profesională.

O nevoie foarte importantă a studenților, conștientizată de aceștia sau nu, este nevoia de consiliere profesională.

Opțiunea tinerilor pentru o anumită carieră fără a beneficia de nici un sprijin extern este foarte dificilă, favorizând astfel alegerile greșite, ezitările, abandonul, amânarea, având un impact negativ asupra viitorului lor profesional.

Este necesar ca studenții să conștientizeze inconsistența unora dintre criteriile de alegere a profesiunii, precum: e „la modă”, este bine remunerată, mi se pare interesantă, are prestigiu etc.

Decizia de carieră este influențată de exterior, de părinți, de grupul de prieteni, de modele de carieră (din anturaj sau promovate prin mass-media), oportunități existente.

Unii părinți își subapreciază sau supraapreciază copiii și le impun trasee educaționale și profesionale pentru realizarea cărora aceștia vor face față cu greu, cu eșecuri repetate sau rezultate mediocre, nefiind vorba de motivația lor proprie, ci doar de a-i mulțumi pe părinți.

Argumentele și motivele alegerii carierei utilizate în familie sunt de natură economică, afectivă, de păstrare a tradițiilor, de poziție socială și sunt, în cele mai multe cazuri, diferite de cele ale specialiștilor în consiliere și orientare profesională (Stevenson ș.a., 2007, pag. 8-11).

Consilierea în carieră vizează “dezvoltarea abilităților pentru rezolvarea unor probleme, dificultăți specifice legate de carieră” (Bócsa, 2010, p. 2).

Orientarea în carieră este importantă pentru “a-i ajuta pe tineri să se înțeleagă pe sine, să aprofundeze instrumentele de care au nevoie pentru a înțelege oportunitățile de muncă disponibile și să-și dezvolte abilitățile de care au nevoie pentru a se corela cu respectivele oportunități” (2002, Centre for Guidance Studies Review ).

Orientarea profesională are scopul de a-i ajuta pe tineri să își folosească cunoștințele și abilitățile pe care le dobândesc din educația pentru carieră atunci când iau decizii. Este extrem de important ca orientarea să fie imparțială (Stevenson ș.a., 2007, pag. 27).

Alegerea și planificarea carierei este foarte importantă, iar specialiștii în orientare vocațională utilizează metode și tehnici științifice pentru cunoașterea personalității studentului și de analiză a compatibilității dintre interesele, aptitudinile și trăsăturile sale comportamentale cu cerințele diferitelor profesii.

Consilierea vocațională are scopul de a-l determina pe tânăr să fie coparticipant la propriul său destin, prin informare și educare, să fie dornic de autoformare și autoorientare, să fie capabil să își aleagă un traseu educațional și profesional rațional, justificat și pentru care să se simtă mereu motivat. Părinții, testele de aptitudini și cele psihologice, consilierii de carieră pot fi resurse importante pentru tineri, însă în final doar ei trebuie să decidă.

Referitor la carieră, consilierea urmărește dezvoltarea abilităților tinerilor de planificare și management al propriei cariere, rezolvarea dificultăților caracteristice deciziei de carieră, de anxietate legată de carieră, de insatisfacție, nesigurațna unei profesii etc.

Potrivit definiției oferite de Asociația Națională de Dezvoltarea Carierei (1993), cariera implică totalitatea experiențelor de muncă, remunerată sau neremunerată, realizată de o persoană pe parcursul întregii sale vieți.

Consilierii de orientare în carieră oferă servicii ce cuprind următoarele tipuri de activități:

autocunoaștere și dezvoltare personală;

cunoașterea unor profesiograme din domeniile de interes;

explorarea unor trasee educaționale și profesionale;

metode de promovare personală.

Autocunoașterea este startul dat în alegerea unei profesii și a unei cariere potrivite intereselelor, aptitudinilor, valorilor, trăsăturilor de personalitate și a stilului de viață dorit. Dacă tânărul alege o ocupație care nu îi place sau nu i se potrivește, însă care momentan este considerată o profesie de succes, atunci eșecul său în carieră este asigurat (Jigău, 2001, pag. 69).

Rolul unui consilier de carieră (Giarini & Liedtke, 2001, pag. 121) este acela de:

acordare de informații corecte și exacte, aplicabile imediat, suport moral și emoțional tinerilor care sunt indeciși cu privire la propriul viitor profesional și social;

a arăta tinerilor modalități de a alege și că au libertatea luării deciziilor;

a sprijini tinerii să-și construiască propria strategie de înaintare în viața socio-profesională;

sprijinirea tinerilor să gândească flexibil pentru a se putea adapta la dinamica socială, economică și deci și profesională;

combaterea stereotipurilor referitoare la profesii: bine sau prost plătite, de înalt statut social sau degradante, profesii rezervate doar anumitor clase sociale etc.

reducerea presiunii emoționale a șomajului prin găsirea soluțiilor alternative.

Consilierea vocațională sprijină tinerii să își dezvolte încrederea în propria capacitate de a lua decizii referitoare la viitor și aplicarea lor în practică.

O decizie de carieră bazată pe informare corectă, concretă și actuală, în acord cu propriile aptitudini, cu personalitatea și cu interesele și aspirațiile personale este un indicator al reușitei și mulțumirii interioare pentru tineret.

1.4. Inteligența emoțională

Un coeficient de inteligență (QI) ridicat nu reprezintă un factor care să ducă fără echivoc la reușită în viață. Oameni cu un QI peste medie sunt adesea underachiever-i, nu-și găsesc adesea modalitatea de a-și exprima și valorifica în mod optim abilitățile.

Pe de altă parte există persoane care nu au fost capabile să-și finalizeze studiile liceale, însă au demarat afaceri de succes. Diferența constă în inteligența emoțională, acea capacitate care ne face abili în a recunoaște și valorifica propriile trăiri și sentimente și mai ales în depășirea obstacolelor și rezolvarea de probleme prin automotivare. Aceste aspecte au fost mai întâi abordate de Howard Gardner (1983), care a fost primul care a pus la îndoială valoarea incontestabilă a unei singure dimensiuni a inteligenței (Goleman, 2007, pag. 55), împărțind-o inițial în opt dimensiuni.

Abilitățile interpersonale, sau în accepțiunea lui Gardner (1983) inteligența emoțională, reprezintă un aspect foarte important al inteligenței emoționale și, așa cum este descris mai sus, profilul ocupațional al asistentului social, sunt necesare pentru practicarea acestei profesii. Acesta este motivul pentru care era necesară abordarea inteligenței emoționale în cadrul teoretic al lucrării de față.

Inteligența emoțională este capacitatea de a identifica, înțelege și administra stări afective personale sau ale persoanelor cu care o persoană relaționează.

Spre deosebire de inteligența clasică (QI), care se dezvoltă până la 16 ani și apoi stagnează, inteligența emoțională se dezvoltă permanent de–a lungul ontogenezei.

Dezvoltarea inteligenței emoționale presupune dezvoltarea conștiinței de sine, automotivarea și dezvoltarea inteligenței interpersonale.

Daniel Goleman, jurnalist și doctor în psihologie, a propus și analizat acest concept de inteligență emoțională în 1995. El a pornit analiza inteligenței emoționale, precum Charles Darwin (1872), de la originea fiziologică din punct de vedere filogenetic a exprimării emoțiilor la animale și la om, pentru a aduce în prim plan funcția socială a acestor exprimări de stări; a analizat din punct de vedere neurologic creierul emoțional, precum mai recentele cercetări ale lui Joseph LeDoux (1998).

Primul dintre cele trei aspecte importante ale inteligenței emoționale, conștiința emoțiilor proprii trăite în diferite contexte de viață, arată deja o mare diferență de la un individ la altul, de unde tot mai marile diferențe la nivel de capacitate de automotivare și de percepție a stărilor afective ale altor persoane cu care interacționează și comunică individul.

De altfel, și Gardner (1983, în Goleman, 2007, pag. 56) consideră că „inteligența interpersonală este capacitatea de a-i înțelege pe ceilalți […] este o capacitate corelată, orientată spre interior. Este acea capacitate de a forma un model plin de acuratețe și de veridicitate a sinelui și de a fi în stare să folosești acest model pentru a acționa eficient în viață”.

Abilitatea de a gestiona stările afective indiferent de tip, intensitate sau durată este un talent de a evita extremele, respectiv complacerea în trăirea stării respective sau rezistența la trăire și ne readuce în față termenul „aurea mediocritas” al soldatului poet Horațiu (65 î.e.n. – 8 e.n.).

Această măsură a capacității de gestionare a emoțiilor poate oferi individului în viața de zi cu zi nu numai consolidarea sau alienarea relațiilor intime, familiale, profesionale, sociale în general, ci și relația cu propriul corp, respectiv păstrarea unui nivel de sănătate optim sau degradarea acesteia (Goleman, 2007, pag. 211).

Inteligența emoțională își are rădăcinile în familia de proveniență și poate fi dezvoltată și reeducată permanent, chiar și în urma trăirilor unor traume de către individ. Goleman (2007, pag. 335) ridică problema alfabetizării emoționale și chiar regândirea școlilor prin promovarea de modele.

Este evident că a înțelege emoțiile interlocutorilor și dorința de a oferi sprijin persoanelor defavorizate, atribute majoritare și intrinseci ale persoanelor care îmbrățișează cariera de asistență socială, înseamnă un nivel peste medie a inteligenței emoționale, și intenția cercetării de față este de a evidenția și acest aspect.

2. Metodologia de cercetare

Etapele clasice ale unei cercetări privind un fenomen uman, după Mucchielli (1996), sunt: analiza problemei; definirea obiectivelor generale ale studiului; studiile pregătitoare ale anchetei; reformularea problematicii; alegerea metodei (ansamblul programat de tehnici de anchetă); eșantionarea; culegerea de informații; redactarea sintezelor, rapoartelor și recomandărilor; prezentarea orală a rezultatelor. Calitatea rezultatelor finale ale unei cercetări calitative se bazează pe buna aplicare a tuturor etapelor acestui program.

Modelul cercetării de față începe cu alegerea temei și stabilirea obiectivelor de cercetare, care au determinat formarea ipotezelor de lucru, ca răspunsuri la întrebările reprezentate de obiectivele cercetării. În luna martie 2014 a fost realizată o mică anchetă-pilot pentru eliminarea itemilor redundanți din chestionarul adresat studenților programului de studii universitare în domeniul asistenței sociale, UAIC Iași. În urma acesteia s-au operat modificări de concepție a modelului de cercetare, mai precis asupra metodelor de cercetare, asupra populației investigate, obiectivelor și ipotezelor cercetării. Astfel autoarea a decis să renunțe la metodele calitative de cercetare, respectiv interviul semistructurat asupra studenților domeniului asistență socială, și interviul structurat asupra unor absolvenți angajați în acest domeniu, într-un final metoda de lucru selectată a fost doar cantitativă, respectiv ancheta sociologică restrânsă și testarea psihologică a subiecților, iar populația investigată fiind reprezentată de studenți UAIC profil asistență socială, anul III de studiu în anul școlar 2013-2014.

În urma operării acestor modificări asupra metodelor de lucru și asupra populației investigate, au fost elminate unele obiective specifice și s-au ivit altele și, corespunzător obiectivelor, de asemena ipotezele de cercetare au suferit modificări.

A urmat apoi documentarea teoretică, iar cadrul teoretic prezentat în primul capitol al lucrării de față, respectiv prezentarea generală a conceptelor de asistență socială și a aspectelor legate de angajarea absolvenților profilului de asistență socială, a urmărit ghidarea activității de cercetare concretă.

Pentru abordarea alegerii carierei în domeniul asistenței sociale a fost selectată cercetarea de tip cantitativ, intersubiectivă, experimentală, factorială. Intervenția constă în aplicarea unui chestionar autoaplicat în rândul studenților UAIC Iași, profil asistență socială, în vederea atingerii obiectivelor prezentate mai jos, în perioada lunilor aprilie – mai 2014.

După culegerea datelor din teren a urmat validarea chestionarelor completate, analiza și interpretarea datelor; iar cercetarea se finalizează prin expunerea de concluzii și eventual recomandări, având în vedere aplicabilitatea rezultatelor în domeniul orientării în carieră pentru studenții profilului asistență socială.

Populația investigată în acest studiu cuprinde studenți din anul III de studiu, an școlar 2013-2014, profil Asistență socială, din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, respectiv dintr-un total de 83 studenți au răspuns interviului un număr de 72 studenți din cadrul acestui profil.

Aria de cercetare se rezumă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, care derulează programe de studii de licență în domeniul Asistență Socială în cadrul Facultății de Filozofie și Științe Social-Politice, inclusiv în anul școlar 2011-2012, când au început studiile universitare actualii studenți din anul III.

Perioada de recoltare a datelor a fost în lunile aprilie și mai 2014.

În prealabil în luna martie a fost realizată o prospectare/ anchetă-pilot, când au fost intervievați 5 studenți în scopul de a verifica chestionarul adresat studenților (vezi anexa nr. 1) pentru reformularea unor întrebări, eliminarea (la întrebarea nr. 24 referitoare la tipul de studii au fost eliminate 3 variante de răspuns, referitoare la specializarea asistența socială studii postuniversitare, masterat și respectiv școală doctorală și au fost înlocuite primele variante anterioare de răspuns „locuri de la bugetul de stat” și „locuri cu taxă” cu variantele „învățământ cu prezența în campus” și „învățământ la distanță”) sau adăugarea unor variante de răspuns (la întrebarea nr. 18 referitoare la sursele de informare au fost eliminată varianta de răspuns „altceva, ce anume?” cu două variante, și anume „prieteni/ cunoștințe/ rude” și „ziare, reviste”).

2.1. Obiectivele cercetării

Obiectivul general al cercetării este studierea relației dintre motivațiile și așteptările studenților din domeniul asistență socială.

Obiectivele specifice ale cercetării sunt:

O1: determinarea gradului de motivație al studenților în alegerea profesiei de asistent social;

O2: determinarea nivelului de percepție al studenților referitor la utilitatea dobândirii de experiență profesională prin stagii de practică, internship sau voluntariat;

O3: corelarea situației materiale și financiare a familiei de proveniență a studenților cu nivelul de implicare al acestora în activități de voluntariat;

O4: aflarea relației dintre motivația studenților de profil asistență socială din cadrul U.A.I.C pentru cariera de asistent social și nivelul inteligenței emoționale a acestora;

O5: corelarea nivelului de implicare a studenților profil asistență socială în activități de voluntariat cu nivelui inteligenței lor emoționale;

O6: corelarea motivației studenților specializării asistență socială din cadrul U.A.I.C pentru cariera de asistent social cu nivelul lor de implicare în activități de voluntariat în comunitatea locală;

O7: Elaborarea unui model de intervenție pentru dezvoltarea abilităților de inserție pe piața muncii a viitorilor absolvenți de studii superioare în domeniul asistenței sociale pe baza analizei opiniilor și aspirațiilor acestora.

2.2. Ipotezele cercetării

Ipotezele cercetării sunt ierarhizate în: o ipoteză principală și 7 ipoteze secundare.

Ipoteza principală: Gradul de mulțumire al absolvenților studiilor universitare specializarea asistență socială este influențat în mare măsură de nivelul de autoimplicare.

Ipotezele secundare:

Ipoteza secundară 1: Cu cât mai variate sunt motivele studenților de alegere a carierei de asistent social, cu atât mai mult sunt interesați de formarea continuă și angajarea în domeniul asistenței sociale.

Ipoteza secundară 2: Cu cât studenții care urmează specializarea asistență socială efectuează mai multe ore de stagii de practică/ internship sau de voluntariat în cât mai diverse domenii sau instituții și organizații, cu atât mai mult ei vor fi conștienți de utilitatea experienței profesionale pentru cariera de asistent social.

Ipoteza secundară 3: Cu cât situația financiar-economică a familiei de proveniență a studenților este mai precară, cu atât mai mult aceștia se implică în activități de voluntariat.

Ipoteza secundară 4: Cu cât inteligența emoțională a studenților este mai ridicată, cu atât sunt mai motivați să urmeze o carieră în domeniul asistenței sociale.

Ipoteza secundară 5: Dacă studenții au fost implicați în acțiuni de voluntariat, atunci nivelul lor de inteligență emoțională este mai ridicat;

Ipoteza secundară 6: Cu cât studenții se implică mai mult în activități de voluntariat, cu atât mai mult crește motivația lor de a urma o carieră în domeniul asistenței sociale;

Ipoteza secundară 7: Cu cât studenții sunt sprijiniți în planificarea carierei, cu atât ei au mai multe șanse de angajare.

2.3. Cercetarea cantitativă

Metoda de cercetare propusă este o tehnică cantitativă, respectiv ancheta sociologică indirectă restrânsă. Nu este necesar calculul eșantionului și reprezentatvității acestuia, deoarece instrumentul de cercetare, respectiv chestionarul este aplicat asupra întregii populații investigate, respectiv 72 studenți din anul III profil asistență socială, Facultatea de filozofie și științe social-politice din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Pentru nuanțarea rezultatelor cercetării, a fost adăugată o testare a nivelului inteligenței emoționale pe baza un test adaptat de Mihaela Roco după Bar-On și D. Goleman (vezi anexa nr. 2).

2.4. Ancheta sociologică indirectă

Ancheta sociologică este una dintre cele mai complexe și mai vechi tehnici de investigare, definită mai recent de sociologii francezi drept chestionarea „unui număr de indivizi în vederea unei generalizări (Ferréol, 1998, pag. 21).

Ancheta sociologică utilizată în această lucrare (anexa nr. 1) a fost selectată pentru a obține date de la studenții profilului asistență socială și se referă la opiniile, motivațiile, aspirațiile caracteristicile mediului universitar și datele demografice ale respondenților.

În lucrarea de față este utilizată ancheta sociologică indirectă (după modalitatea de ajungere a chestionarului la subiecți, chestionarul fiind înmânat respondenților de către autoarea lucrării, contactul cu aceștia fiind redus la obținerea acordului de completare și oferirea de instrucțiuni de completare, pe lângă cele din introducerea chestionarului), restrânsă (după universul anchetei, populația investigată fiind de 72 subiecți), selectivă (după gradul de cuprindere a populației de studenți profil asistență socială anul III de studiu, numai respondenții care și-au dat acceptul de a participa în acest studiu), descriptivă (după criteriul metodologiei, este utilizată pentru a măsura efectele), de opinie (după natura conținutului), de diagnostic (din punct de vedere al scopului, prezintă ipoteze care se supun verificării și prezintă o stare de lucruri) (Miftode, 1982, pag. 107-109).

Instrumentul metodologic este mijlocul de culegere a datelor ca informație științifică și intermediarul dintre cercetător și realitatea pe care o studiază.

Deoarece studiul de față include o metodă cantitativă, respectiv ancheta sociologică restrânsă, preluarea datelor va necesita un instrument cantitativ: chestionarul sociologic de opinie autoaplicat.

Instrumentul care stă la baza anchetei restrânse asupra studenților este un chestionar de opinie autoadministrat, prezentat în anexa nr. 1. El este alcătuit exclusiv din întrebări așezate într-o ordine logică și psihologică, începând cu o întrebare de debut ce invită la dialog și al cărui răspuns oferă informații asupra motivației respondentului de a-și fi ales o carieră în domeniul asistență socială.

Chestionarul este construit pe bază de variabile cantitative (vârstă, sex, perioadă de timp necesară angajării după absolvirea studiilor, opțiunea de a lucra în străinătate, tip studii), variabile calitative (opinia asupra factorilor care pot duce la angajare, opinia asupra utilității consilierii de carieră) și variabile ordinale (motivația alegerii carierei, opinia asupra factorilor care pot duce la angajare).

Chestionarul (anexa nr. 1) debutează cu instrucțiuni utile respondenților pentru ca răspunsurile să poată fi normate și se finalizează cu întrebări de tip factual. Prima întrebare din chestionar se referă la prima asociere pe care a făcut-o respondentul cu termenul de asistență socială, ca o invitație făcută respondentului de a răspunde în mod deschis întrebărilor următoare din chestionar. Ultimul item al chestionarului este indicarea rezultatului obținut la testul de evaluare a coeficientului de inteligență emoțională a subiectului.

Chestionarul cuprinde întrebări referitoare la motivația alegerii unei cariere în domeniul asistenței sociale; nivelul de mulțumire al respondenților asupra nivelului de cunoștințe acumulat în timpul studiilor de până acum; nivelul de mulțumire referitor la aptitudinile dobândite pe perioada studiilor universitare de până acum; opinia respondenților referitoare la utilitatea aptitudinilor dobândite pe perioada studiilor universitare până la momentul de față; faptul că respondentul a beneficiat sau nu de servicii de consiliere profesională; faptul că în cadrul acestor ședințe de consiliere respondentul a realizat un plan de carieră sau nu; opinia respondentului asupra utilității serviciilor de consiliere profesională; opinia asupra perioadei de timp necesare de la absolvirea studiilor și până la angajare; opinia subiecților asupra factorilor care pot determina un recrutor să selecteze subiectul pentru angajarea într-un job din domeniul asistenței sociale; opțiunea în perspectivă de a lucra în străinătate și întrebări factuale pentru analiza statistică a populației investigate.

Din punct de vedere al conținutului întrebărilor, chestionarul adresat studenților profilului asistență socială din cadrul UAIC (vezi anexa nr. 1) cuprinde 26 itemi, dintre care 11 întrebări factuale (întrebările nr. 7, 8, 11, 12, 13, 14, 22, 23, 24, 25 și 26) și 15 întrebări de opinie (întrebările nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 15, 16, 17, 18, 19, 20, și 21). Datele factuale au putut fi prelucrate statistic referitor la populația investigată. Răspunsurile la întrebările de opinie sunt utile pentru a putea analiza opiniile și nivelul de mulțumire al respondenților asupra aspectelor legate de perioada studiilor universitare de până acum și de factorii care influențează motivația acestora de alegere a carierei de asistență socială.

După forma răspunsului, chestionarul adresat absolvenților studiilor în domeniul asistență socială care sunt angajați în acest domeniu (anexa nr. 1) cuprinde 1 întrebare cu răspuns deschis (întrebarea nr. 1), 3 întrebări cu răspuns semiînchis (întrebările nr. 2, 15 și 17) și 22 întrebări cu răspuns închis (întrebările nr. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 16, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25 și 26). Dintre acestea din urmă, întrebarea nr. 26 are o singură variantă de răspuns; întrebările nr. 7, 8, 11, 22, 24 și 25 sunt dicotomice, care oferă doar două variante de răspuns; 15 întrebări fiind policotomice, oferind mai multe variante de răspuns (întrebările nr. 3, 4, 5, 6, 9, 10, 12, 13, 14, 16, 18, 19, 20, 21 și 23).

În funcție de numărul de variabile pe care le generează, chestionarul din anexa nr. 1 cuprinde 20 întrebări care generează o singură variabilă nominală (întrebările cu o singură variantă de răspuns nr. 1, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25 și 26); trei întrebări care generează câte trei variabile ordinale (întrebările cu 3 variante de răspuns, respectiv nr. 2, 6 și 17) și trei întrebări care generează mai multe variabile de răspuns (întrebările nr. 12, 13 și 19). Din punct de vedere al funcției instrumentale, chestionarul din anexa nr. 1 cuprinde o întrebare de debut, respectiv întrebarea nr. 1, desemnată să creeze respondentului o stare favorabilă de comunicare și două întrebări de filtraj (întrebările nr. 7 și 15).

Pentru recoltarea datelor din teren a fost utilizat instrumentul de cercetare, respectiv chestionarul adresat studenților profilului asistență socială din anul de studiu III din cadrul UAIC.

Contactarea respondenților chestionarului s-a făcut printr-un sondaj între studenții UAIC și pe site-ul de socializare facebook în perioada februarie-aprilie 2014, a urmat apoi programarea întâlnirilor pentru înmânarea chestionarelor și întâlnirilor secunde pentru recuperarea chestionarului completat. Un chestionar nu au mai putut fi recuperat.

Aplicarea chestionarelor asupra studenților a început din aprilie 2014, însă sub presiunea psihologică a reducerii timpului pentru analiza și interpretarea datelor în defavoarea numărului de chestionare autoaplicate și recuperate; și s-a finalizat în 23 mai 2014 pentru a rezerva timp necesar analizei și interpretării datelor obținute, autoarea oprindu-se la colectarea celui de al 72-lea chestionar.

Nu au fost întâmpinate dificultăți majore în recoltarea informațiilor, dacă nu sunt luate în calcul discuțiile cronofage cu studenții respondenți interesați de subiectul studiului de față și de opțiunile lor de consiliere profesională.

Din feed-back-ul studenților referitor la timpul de completare a chestionarelor a reieșit o durată de minimum 10 minute și maximum 20 minute.

2.5. Analiza și interpretarea datelor

Înaintea oricărui demers referitor la rezultatele cercetării de față, sunt necesare câteva precizări asupra limitelor investigației.

Referitor la investigația cantitativă, un aspect important care poate îngrădi analiza este numărul restrâns (72) al subiecților, care la prima vedere ar constitui doar o reprezentare parțială a absolvenților profilului asistență socială, însă cest număr reprezintă majoritatea studenților din anul III de studiu profil asistență socială din cadrul Facultății de filozofie și științe social-politice al UAIC.

Autoarea consideră că datele colectate sunt suficiente pentru a veni în întâmpinarea atingerii obiectivelor specifice ale analizei cantitative, respectiv efectuarea unor corelații între datele obținute din analiza chestionarului.

Alte aspecte limitative ale investigației sunt consecințele colectării datelor din teren în mod simultan; numărul mic de date factuale rezultate din testări de aptitudini (testul de evaluare a nivelului de inteligență emoțională a respondenților) și resursele reduse de timp pentru analiza și interpretarea datelor, respectiv perioada sfârșitului lunii mai – iunie 2014.

În cele ce urmează sunt analizate și interpretate datele recoltate de la studenții din anul III profil asistență socială din cadrul Facultății de Filozofie și Științe Social-politice a UAIC din Iași. Acest demers nu este prezentat în ordinea itemilor din chestionarul din anexa nr. 1, ci într-o anumită ordine logică.

Primele aspecte care se impun a fi analizate într-o investigație științifică sunt referitoare la structura populației investigate.

Referitor la structura populației de respondenți ai chestionarului din anexa nr. 1 în funcție de sex, așa cum se poate vedea în figura nr. 1, aproape trei sferturi dintre subiecți (72,2%) sunt de gen feminin și sub o treime (27,8%) dintre studenți sunt de sex masculin.

Figura nr. 1. Graficul distribuției populației investigate în funcție de sex (%).

Dintre respondenții chestionarului din anexa nr.1, respectiv studenți de profil asistență socială, aproape jumătate au vârste cuprinse între 19 – 22 ani, și cealaltă jumătate au vârste cuprinse între 22 – 25 ani (31,9%), între 25 – 30 ani (13,9%) și doar 11,1% dintre respondenți au vârste de peste 30 de ani, conform datelor prezentate în diagrama din fig. nr. 2.

Figura nr. 2. Structura populației de studenți profil asistență socială după criteriul vârstei (%).

Referitor la mediul de proveniență al studenților profil asistență socială din cadrul UAIC Iași respondenți, peste două treimi (68,1%) provin din mediul urban, și aproape o treime provin din mediul rural (31,9%), așa cum se pote vedea în figura nr. 3.

Figura nr. 3. Structura populației investigate după mediului de proveniență (%).

Referitor la tipul de studii pe care le urmează studenții respondenți, 81,9% dintre ei urmează studii universitare de licență cu prezența în campus, iși peste o șesime 18,1% urmează studii universitare, învățământ la distanță. Acest raport este ilustrat în figura nr. 4.

Figura nr. 4. Tipurile de programe universitare frecventate de studenții respondenți (%).

Următoarele date factuale ale respondenților sunt determinate de autoaplicarea de către aceștia a unui test adaptat de Mihaela Roco după Bar-On și D. Goleman (vezi anexa nr. 2) pentru evaluarea scorului de inteligență emoțională.

Autoarea a distribuit studenților testul fără nota care se referă la semnificația globală a testului, așa cum apare în anexa nr. 2, respectiv fără grupele de rezultate „sub medie”, „mediu”, „peste medie” și „excepțional”, așa cum le-a delimitat Goleman (2007), pentru a nu influența respondenții în alegerea variantelor de răspuns.

Studenții care au răspuns chestionarului s-au încadrat în grupele descrise mai sus după cum urmează (vezi figura nr. 5): peste jumătate dintre respondenți (58,3%) au obținut scoruri de tip „mediu”, 23,6% au obținut scoruri sub medie, și numai 18,1% au obținut scoruri peste medie.

Cumulând scorurile mai mari, se obține 81,9%, ceea ce reprezintă un număr mare de studenți care au ales să îmbrătișeze cariera de asistență socială și care au obținut scoruri medii și peste medie la testul de evaluare a nivelului de inteligență emoțională.

Acest procent înseamnă o bună cunoaștere de sine, de gestionare a stărilor afective proprii și de înțelegere a stărilor prin care trec semenii, cu alte cuvinte nivele ridicate de inteligență intrapersonală și interpersonală.

Totodată, scorurile mari la testul de inteligență emoțională obținute de un număr destul de mare (81,9%) dintre studenții respondenți din cadrul profilului asistență socială duc la confirmarea ipotezei secundare emise pentru cercetarea de față, respectiv „Cu cât inteligența emoțională a studenților este mai ridicată, cu atât sunt mai motivați să urmeze o carieră în domeniul asistenței sociale”.

Figura nr. 5. Diagrama ce cuprinde scorurile obținute de respondenți la testul de evaluare a inteligenței emoționale (%).

Alte date factuale ce pot fi desprinse din datele culese de la studenți sunt situația materială și situația financiar-economică a familiilor de proveniență ale respondenților, așa cum sunt percepute de aceștia.

Referitor la situația materială a familiei de proveniență, 29,2% dintre studenți apreciază că familia lor se află într-o situație destul de bună; peste un sfert dintre ei (26,%) consideră că este asigurat strictul necesar; peste o șesime (18,1%) dintre studenți consideră că mai sunt necesare unele bunuri în gospodărie pentru a fi asigurat un nivel decent de trai; 15,2% dintre respondenți nu vor să răspundă sau nu se simt în măsură să dea aceste detalii și numai 6,9% dintre ei consideră că situația materială a familiei este una foarte bună. Aceste aspecte sunt evidențiate în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1. Tabelarea întrebării nr. 20 referitoare la opinia subiecților asupra situației materiale a familiei lor de proveniență.

Situația financiar economică a familiilor de proveniență a studenților respondenți de profil asistență socială este reflectată în tabelul nr. 2.

Din populația investigată, cel mai mare procent îl reprezintă studenții care consideră că familia lor are venituri lunare egale cu cheltuielile lunare (18,1%), urmați de două grupe de subiecți care reprezintă câte o șesime (16,7%) din totalul respondenților, pe de o parte sunt cei care consideră că familia lor reduce foarte mult cheltuielile pentru a se încadra în venituri, iar cealaltă șesime este reprezentată de subiecții care nu au vrut să dea detalii despre aceste aspecte, nu doresc să răpundă sau nu dețin informațiile cerute în chestionar.

Tabelul nr. 2. Tabelarea întrebării nr. 21 referitoare la situația economico-financiară a familiilor de proveniență a subiecților, în opinia acestora.

Un procent de 15,2% dintre respondenți consideră că veniturile lunare ale familiei lor depășesc cu puțin cheltuielile lunare; 12,5% dintre ei au optat pentru răspunsul „Cheltuielile lunare depășesc veniturile lunare ale familiei” din chestionar (anexa nr. 1); mai puțin de o zecime (9,7%) dintre studenți cred că familiei lor le sunt necesare împrumuturi de la o lună la alta pentru a face față cheltuielilor; 6,9% dintre ei consideră că veniturile lunare cumulate ale familiei permit oricând achiziționarea unor bunuri/ servicii necesare și costisitoare; iar 4,2% dintre studenți consideră că familia lor a acumulat mai multe datorii și nu se întrezăresc posibilități de redresare.

După analiza datelor factuale ale subiecților, în cele ce urmează vor fi analizate datele despre consilierea profesională și de orientare în carieră de care au beneficat sau nu studenții Facultății de Filozofie și Științe Social-Politice a UAIC Iași, anul III de studiu, profil Asistență socială.

Referitor la serviciile de consiliere profesională, peste o treime dintre studenții respondenți (34,7%) au beneficiat de aceste servicii și mai mult de două treimi (65,3%) nu au beneficiat de consiliere profesională sau orientare în carieră nici pe perioada studiilor liceale, nici în perioada studiilor universitare (vezi tabelul nr. 3).

Tabelul nr. 3. Distribuția studenților respondenți în funcție de consilierea profesională primită în perioada studiilor.

Dintre cei 47 studenți intervievați ce nu au beneficiat de servicii de orientare în carieră, au motivat în mai multe feluri acest fapt, iar autoarea a grupat aceste răspunsuri în categorii de răspunsuri asemănătoare. Astfel studenții afirmă că:

– nu au știut că există și în univeristate un cabinet sau un centru de consiliere și orientare profesională;

– „nu am fost nevoită și nu am vrut să mă angajez până acum și de aceea nu am considerat necesar că trebuie să aflu despre orientarea în carieră”;

– nu au avut timp în liceu de consiliere;

– nu au fost trimiși la cabinetul de consiliere și le era rușine să meargă neînsoțiți/ nerecomandați;

– în liceu le-a fost rușine de colegi să meargă la cabinetul de asistență psihopedagogică, pentru că în general se considera că elevii care frecventează cabinetul au probleme psihice sau chiar psihiatrice – acest răspuns se regăsește într-o formă sau alta la peste o treime dintre respondenții care n-au beneficiat de consiliere (34,2%);

– „nu am știut unde să merg” (în 10,5% dintre răspunsuri);

– „nu am vrut să merg” (2,6%);

– au fost îndrumați de rude („am considerat că mama mă sfătuiește îndeajuns de bine”), prieteni sau sunt autodidacți („m-am documentat singură de pe internet”).

Dintre studenții respondenți care au beneficiat de consiliere profesională, doar 36% au întocmit, asistați de un specialist în servicii de orientare în carieră, un plan de carieră, unul dintre respondenți afirmând „mi s-a explicat unde trebuie să aplic un interviu și unde trebuie să mă interesez pentru a obține un job”; iar ceilalți 64% nu au realizat acest lucru, majoritatea motivând ori că „nu mi s-a cerut așa ceva”/ „nu mi s-a cerut la momentul respectiv”, ori că în timpul ședințelor de consiliere și orientare în carieră au aplicat doar baterii de teste de determinare a trăsăturilor de personalitate și a aptitudinilor (vezi tabelul nr. 4).

Tabelul nr. 4. Măsura în care studenții respondenți care au beneficiat de servicii de orientare în carieră au realizat un plan de carieră.

Aceste ultime două aspecte analizate pot fi un efect al numărului foarte redus de consilieri școlari și profesionali raportat la numărul elevilor de liceu sau de studenți. Conform Regulamentului privind organizarea și funcționarea Centrelor și a Cabinetelor de Asistență Psihopedagogică, aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5555/ 2011, acestor cabinete le sunt arondați minimum 800 de elevi.

În realitate există cabinete de asistență psihopedagogică în țara noastră care au arondat un număr mai mare de 2.500 elevi, conform listelor emise anual de Centrele Județene/ al Municipului București de Resurse și de Asistență Educațională.

Datele colectate în acest studiu reflectă această situație de fapt. Nu toți elevii arondați unui cabinet de asistență psihopedagogică pot beneficia de consiliere profesională, datorită suprasolicitării consilierilor cu un număr prea mare de elevi sau studenți și pe de altă parte.

Cu atât mai puțin elevii și studenții pot beneficia de o calitate adecvată a serviciilor de orientare în carieră, din lipsă de timp suficient alocat fiecărui tânăr.

Din datele analizate din chestionarul din anexa nr. 1, se reliefează un alt aspect important, respectiv faptul că numărul studenților care au fost consiliați este mai mic decât al celor care nu au beneficiat de aceste servicii de consiliere profesională și orientare în carieră: este vorba de percepția greșită a elevilor și uneori și a studenților asupra a ceea ce se întâmplă în timpul ședințelor de consiliere profesională și deci slaba căutare a acestor servicii de către studenți și elevi.

În timp ce unii dintre respondenți consideră că aceste servicii se adresează doar celor cu probleme patologice sau incapabili de a se autogestiona în viață; alți respondenți sunt autosuficienți și/sau autodidacți.

Referitor la opinia studenților asupra utilității acestor servicii de orientare în carieră, aproape jumătate dintre ei (43,1%) afirmă că sunt utile; peste o treime (34,7%) consideră că sunt utile; un procent de 19,4% consideră aceste servicii potrivit de folositoare tinerilor și doar 2,8% dintre studenți consideră că sunt puțin utile (vezi tabelul nr. 5).

Tabelul nr. 5. Opinia studenților asupra utilității serviciilor de consiliere profesională.

În continuare sunt analizate datele referitoare la experiența profesională a studenților de profil Asistență socială, acumulată de aceștia prin activități de voluntariat, prin internship-uri și/ sau stagii de practică.

Referitor la voluntariat, peste jumătate 56,9% dintre studenții respondenți au efectuat stagii de voluntariat și 43,1% nu au efectuat ore de voluntariat (vezi tabelul nr. 6).

Tabelul nr. 6. Distribuția studenților respondenți în funcție de efectuarea de stagii de voluntariat în perioada studiilor.

Dintre cei 41 studenți intervievați care nu au efectuat stagii de voluntariat, au motivat în mai multe feluri această situație, iar autoarea a grupat aceste răspunsuri în categorii de răspunsuri asemănătoare. Astfel studenții afirmă că:

– nu au știut unde să apeleze pentru a începe să facă voluntariat;

– din comoditate;

– nu au acordat timp voluntariatului, pentru a acorda o mai mare importanță învățăturii;

– nu au văzut care pot fi beneficiile voluntariatului;

– nu consideră că este important să fie voluntari.

Dintre cei 31 studenți investigați care au efectuat stagii de voluntariat (dintr-un total 74 de răspunsuri), cei mai mulți (35,1%) dintre studenții respondenți au întreprins activități de voluntariat în domeniul asistenței sociale, 28,4% dintre ei au lucrat voluntari în domeniul educației non-formale, aproape un sfert (24,3%) dintre aceștia au desfășurat activități de voluntariat pentru protecția mediului, 9,4% au fost voluntari în domeniul sănătate, și doar 2,8% au întreprins activități administrative de voluntariat (vezi tabelul nr. 7).

Tabelul nr. 7. Domeniile în care studenții au efectuat stagii de voluntariat.

În ceea ce privește timpul mediu acordat voluntariatului pe parcursul unei săptămâni de către cei 31 studenți, aproape jumătate dintre aceștia (48,4%) au alocat mai puțin de 3 ore pe săptămână; 41,9% dintre ei au acordat între 4 și 6 ore de muncă voluntară pe săptămână; și numai 9,7% dintre studenți au alocat peste șase ore/ săptămână voluntariatului.

Aceste date sunt reprezentate în tabelul nr. 8.

Tabelul nr. 8. Tabel reprezentând numărul de ore alocate pe săptămână voluntariatului de către subiecți.

În ceea ce privește instituțiile în care cei 31 de studenți care au efectuat stagii de practică/ voluntariat sau internship, în peste jumătate dintre cazuri (54,8%) studenții au lucrat ca voluntari sau au efectuat stagii de practică în organizații neguvernamentale; în aproape o treime dintre situații (29,1%) au efectuat stagii de practică sau internship în departamentele de servicii din cadrul autorităților locale; 12,9% dintre studenți au efectuat stagii de practică sau internship în cadrul instituțiilor publice, iar 3,2% dintre studenții respondenți au efectuat stagii de practică și internship în cadrul unor firme (vezi tabelul nr. 9).

Tabelul nr. 9. Tabelarea întrebării nr. 13 referitoare la instituțiile în care subiecții au derulat activități de voluntaria/ stagii de practică sau internship.

Referitor la opinia studenților asupra utilității voluntariatului, aproape jumătate dintre ei (44,4%) afirmă că este foarte util pentru studenți pentru cariera lor; aproape o treime (30,6%) dintre ei consideră că este destul de util; iar un sfert (25%) dintre aceștia consideră că voluntariatul este potrivit de folositor tinerilor care doresc să îmbrățișeze o carieră în domeniul asistenței sociale (vezi tabelul nr. 10).

Tabelul nr. 10. Opinia studenților asupra utilității voluntariatului.

În cele ce urmează va fi analizată opinia studenților respondenți din cadrul profilului de asistență socială anul III, Facultatea de Filozofie și Științe Social-Politice a UAIC Iași referitoare la nivelul lor de pregătire.

Referitor la nivelul de cunoștințe asimilat în perioada studiilor universitare până în prezent, (40,3%) dintre subiecți se declară muțumiți de acest nivel, o treime (33,3%) se declară foarte mulțumiți, 25% dintre aceștia se declară potrivit de mulțumiți și doar 1,4% se consideră nemulțumiți de nivelul de cunoștințe dobândit până în prezent (tabelul nr. 11).

Tabelul nr. 11. Nivelul de mulțumire al studenților asupra cunoștințelor asimilate până acum în perioada studiilor universitare.

Referitor la nivelul de mulțumire al subiecților asupra aptitudinilor dobândite până acum în cadrul studiilor universitare, 45,8% dintre respondenți sunt mulțumiți, 37,5% se declară foarte mulțumiți de acest nivel, 15,3% se declară potrivit de mulțumiți și numai 1,4% dintre respondenți sunt nemulțumiți de nivelul aptitudinilor dobândite de ei până în prezent (vezi tabelul nr. 12).

Tabelul nr. 12. Nivelul de mulțumire al studenților asupra abilităților dobândite până acum în cadrul programelor de studii universitare.

Referitor la opiniile studenților asupra utilității aptitudinilor dobândite în perioada studiilor universitare de până acum, aproape jumătate (47,3%) dintre subiecți consideră aceste aptitudini destul de utile, peste o treime dintre ei (31,9%) declară că sunt utile și 20,8% dintre ei consideră că aptitudinile dobândite de către ei în perioada studiilor universitare de până acum sunt potrivit de folositoare (vezi tabelul nr.13).

Tabelul nr. 13. Opinia studenților asupra utilității abilităților dobândite până acum în cadrul studiilor universitare.

Referitor la opinia studenților respondenți la resursele personale investite în anii de studiu universitar (variabilă ordinală), cea mai importantă resursă este interesul și pasiunea studenților de profil asistență socială, în procent de 35,6%; urmată de voință, în aproape un sfert dintre opinii (24,8%); a treia resursă importantă este timpul și este reprezentată de o șesime din opiniile subiecților (16,7%); voluntariatul este o altă resursă importantă, în opinia a 14,1% dintre respondenți; în sfârșit, în 8,8% dintre opiniile subiecților se referă la resursele financiare alocate studiilor universitare (vezi figura nr.6).

Analiza datelor recoltate s-a făcut atribuind câte 3 puncte răspunsurilor selectate ca fiind cea mai importantă resursă, 2 puncte pentru resursa considerată de importanță secundară și un punct pentru resursa personală a subiectului căruia i-a fost acordatăo importanță de ordin terțiar. Astfel, cuantificarea datelor se face la nivel de răspunsurile ierarhizate în acest fel, iar nu la nivel de număr de respondenți.

Figura nr. 6. Ierarhizarea resurselor alocate de studenți pe parcursul studiilor universitare

În urma analizei datelor factuale și a datelor referitoare la opinia studenților intervievați, vor fi analizate în cele ce urmează proiecțiile în viitor ale studenților, respectiv cum își imaginează aceștia că vor obține postul pe care doresc să îl ocupe și dacă au intenția de a lucra în țară sau în străinătate în anii care urmează.

Pentru început se analizează, așa cum se poate vedea în tabelul nr. 14, în ce măsură studenții respondenți doresc să se angajeze imediat sau să își perfecționeze cunoștințele și abilitățile în domeniul asistenței sociale.

Astfel, aproape jumătate dintre subiecți (44,4%) au declarat că după absolvirea studiilor de licență intenționează să se angajeze în doemniul asistenței sociale; aproape o treime (30,6%) dintre studenți intenționează să își continue studiile universitare; iar un sfert dintre ei (25%) intenționează să lucreze și să își continue studiile concomitent.

În procentul de 25% de răspunsuri se regăsesc și variantele de răspuns „Altceva. Ce anume?”, în proporție de 5,55%, studenții specificând aici răspunsuri („să lucrez ca să îmi pot susține studiile în continuare”; „voi lucra și voi merge la facultate în același timp”; „vreau să continui cu masterul, însă va trebui să mă angajez”; „vreau să continui studiile, însă părinții nu mă vor mai putea susține financiar, așa că va trebui să mă angajez”) care au putut fi încadrate în varianta de răspuns nr. 3, respectiv „să lucrez în alt domeniu și să îmi continui studiile universitare/ postuniversitare”.

Tabelul nr. 14. Opțiunile de viitor ale studenților intervievați, după absolvirea studiilor universitare de licență.

De menționat că aproape trei sferturi (72,2%) dintre cei 18 studenți intervievați care declară că doresc să își continue studiile și să lucreze în același timp, urmează studii universitare de învățământ la distanță.

Alte opțiuni pentru viitor ale studenților de la profilul asistență socială din carul UAIC Iași investigați se pot regăsi în tabelul nr. 15, cu privire la intențiile lor de a lucra în țară sau în străinătate.

Peste jumătate dintre aceștia (58,4%) au declarat în mod clar că nu intenționează să plece în străinătate să lucreze, aproape o treime dintre subiecți ( 31,9%) sunt indeciși în această privință, iar aproape o zecime (9,7%) dintre studenții respondenți au declarat în mod ferm că intenționează să își găsească o slujbă în străinătate în anii ce urmează, eventual în domeniul asistenței sociale.

Tabelul nr. 15. Tabelarea întrebării nr. 18 privind intențiile de viitor ale studenților intervievați de a lucra în țară sau în străinătate.

Aceste procente reflectă pe de o parte că studenții sunt la curent cu migrația actuală a românilor peste hotare în căutarea de slujbe mai bine plătite, și pe de altă parte reflectă faptul că respondenții cunosc trendul în urcare al cererii de specialiști în domeniul asistenței sociale și nivelul de salarizare al acestora, ceea ce le-ar putea asigura condiții cel puțin medii de viață și de muncă.

Pe de altă parte studenții se pare că sunt informați în privința acestui trend în creștere al perspectivei de viitor a ocupațiilor din domeniul asistenței sociale, așa cum este menționat și în profesiograma descrisă mai sus la capitolul 2 (Cognitrom, 2007), și pe de o parte determinat de realitățile sociale actuale românești și pe de altă parte de schimbarea treptată a opticii guvernanților asupra problemelor sociale și adresarea lor.

Ajungând la acest aspect al inserției profesionale a studenților pe piața muncii, în continuare sunt analizate sursele de informare ale respondenților utile acestora în vederea angajării (vezi tabelul nr. 16).

Așa cum este menționat mai sus, autoarea a realizat o scurtă anchetă-pilot în luna martie 2014, în urma căreia a operat modificări asupra chestionarului din anexa nr. 1.

Una dintre modificările importante asupra instrumentului de cercetare a fost înlocuirea variantei de răspuns nr. 4 („Alte surse. Care?”) a întrebării nr. 19 referitoare la sursele de informare ale studenților intervievați utilizate în vederea angajării lor viitoare cu două variante de răspuns, respectiv „19.4 prieteni/ rude/ cunoștințe” și „19.5 ziare/ reviste”.

Această modificare a fost realizată pentru că în cadrul anchetei pilot, din 5 studenți respondenți 4 au ales ca variantă de răspuns nr. 4, respectiv „alte surse”, iar noile variante au ținut cont de interpretarea datelor din ancheta pilot.

Această modificare și-a dovedit utilitatea deoarece varianta de răspuns „prieteni/ rude/ cunoștințe” a ajuns să fie selectată de peste un sfert (26,4%) dintre respondenții anchetei finale, iar varianta de răspuns „ziare/ reviste” a reprezentat răspunsul a 20,8% dintre subiecți.

Ceilalți subiecți au răspuns astfel: 23,6% dintre ei utilizează ca sursă de informare anunțuri Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă/ Agențiilor Județene de Ocupare a Forței de Muncă, site-ul și revistele lor de specialitate; 18,1,% declară că folosesc ca sursă de informare în vederea angajării internetul și website-urile de specialitate; și numai 11,1% se informează în vederea angajării prin intermediul abonamentelor la newsletter-urilor site-urilor specializate în oferte de locuri de muncă.

Tabelul nr. 16. Tabelarea întrebării nr. 19 referitoare la sursele de informare pe care studenții intervievați intenționează să le utilizeze în vederea angajării lor viitoare.

Referitor la opinia studenților investigați referitoare la cât timp le va fi necesar până la angajare, datele recoltate de la aceștia sunt structurate în tabelul nr. 17.

Peste jumătate dintre subiecți (27,8%) consideră că se vor angaja în mai puțin de 3 luni după absolvirea studiilor; 22,2% cred că se vor angaja într-un răstimp de 3 până la 6 luni de la absolvirea studiilor; 15,3% dintre ei cred că se vor angaja după un an și doar 8,3 consideră că vor avea nevoie de 3 până la 6 luni după absolvirea studiilor ca să se angajeze.

Tabelul nr. 17. Tabelarea întrebării nr. 16 referitoare la opinia studenților asupra perioadei de timp după care ei consideră că se vor angaja după absolvirea studiilor.

Din analiza chestionarelor a reieșit că în prezent, 19 dintre studenții respondenți la acest studiu, lucrau la data investigării (aprilie-mai 2014), respectiv 26,4% din totalul populației investigate.

Urmărind datele din chestionare, 57,9% dintre studenții care lucrează la momentul investigării (aprilie – mai 2014) urmează studii universitare de tip învățământ la distanță, iar 42,1% dintre ei sunt urmează studii universitare cu prezența în campus.

Corelând cu vârsta subiecților, reiese că aproape jumătate (42,1%) dintre studenții respondenți care sunt angajați la data efectuării cercetării (lunile aprilie – mai 2014), au vârste mai mari de 30 de ani; peste un sfert dintre ei (26,4%) au vârste cuprinse între 26 și 30 ani; 21% dintre studenții respondenți angajați au vârste între 23 și 25 ani; și doar 10,5% au vârste între 19 și 22 ani.

Referitor la opinia studenților asupra factorilor ce ar duce la angajarea lor, datele sunt încorporate în tabelul nr. 18.

Analiza datelor recoltate s-a făcut, la fel ca și în cazul tabelării întrebării nr. 6 din chestionar (întrebare referitoare la resursele investite de subiecți pentru a urma studiile universitare, anexa nr. 1), atribuind câte 3 puncte răspunsurilor selecționate ca fiind cel mai important factor, 2 puncte pentru factorul considerat de importanță secundară și un punct pentru factorul căruia studenții i-au acordat o importanță de ordin terțiar. Astfel, cuantificarea datelor se face la nivel de răspunsuri ierarhizate astfel, și nu la nivel de număr de respondenți.

Tabelul nr. 18. Tabelarea întrebării nr. 17 referitoare la opinia studenților investigați asupra factorilor determinanți care ar duce la angajarea lor.

Așa cum se poate observa în tabelul nr. 18, opiniile respondenților asupra factorilor care ar putea influența angajarea lor sunt ierarhizate după cum urmează: pe primul loc în acest clasament, cu un procent de 18,9% dintre răspunsurile subiecților, se situează cunoștințele și abilitățile dobândite de aceștia în perioada studiilor universitare; pe al doilea loc s-a situat voluntariatul, cu un scor de 18,7% dintre răspunsuri; al treilea loc este ocupat de internship-uri/ stagii de practică cu 16,4% dintre răspunsurile subiecților; al patrulea loc ca importanță pentru angajare se situează specializarea sau absolvirea studiilor postuniversitare de master într-un domeniu specific cu 14,8% dintre răspunsuri.

Pe locul cinci în acest clasament al opiniilor subiecților, cu un scor de 12,2% dintre răspunsuri fiecare se află doi factori, respectiv diplome/ certificate/ atestate/ recomandări și experiența de lucru anterioară angajării.

Însumând scorurile obținute de voluntariat (18,7%), internship/stagii de practică (16,4%) și experiența de lucru anterioară angajării (12,2%), se obține un scor de aproape jumătate (47,3%) dintre răspunsurile subiecților, reprezentând faptul că studenții respondenți, respectiv studenți din anul III ai Facultății de Filozofie și Științe Social-Politice, profilul Asistență Socială din cadrul UAIC Iași, sunt conștienți că, pentru a fi pregătiți să presteze activități în domeniul asistenței sociale au nevoie de abilitățile dobândite prin experiență de muncă, relaționare ierarhică în cadrul unei organizații, abilități funcționărești, relaționare cu clienții ș.a.

Este interesant de observat în tabelul nr. 18 că pe ultimul loc, cu 6,8%, ca factor determinant pentru angajare conform opiniei subiecților, se află cunoștințele de limbi străine, în opinia subiecților. În realitate, cunoașterea limbii engleze și eventual unei a doua limbi de circulație internațională sunt aspecte foarte importante pe care recrutorii din organizații le urmăresc în CV-urile aplicanților pentru joburile ofertate.

Cea mai importantă variabilă pentru confirmarea sau infirmarea ipotezelor, așadar pentru atingerea obiectivelor cercetării de față este motivația studenților de a-și fi ales o carieră în domeniul asistenței sociale. Aceasta a reieșit din analiza datelor obținute din studiu, prin răspunsurile la întrebarea nr. 2 din chestionarul din anexa nr. 1 și este prezentată în continuare în tabelul nr. 19.

Procedura de analiză a ierarhizării răspunsurilor la întrebarea nr. 2 este similară celei descrise mai sus, la analiza întrebării nr. 17 referitoare la factorii care pot determina angajarea în opinia studenților intervievați.

Varianta de răspuns „alte motive” însumează 11 răspunsuri pe care autoarea le-a subsumat aceleași categorii referitoare la trăsăturile de personalitate (este vorba de valori morale, trăsături de caracter și aspirații personale):

– „îmi place să am grijă de oameni”,

– „cel mai mult mă atrage pentru că pot să ajut persoanele în nevoie”,

– „de mică mi-a fost milă de copiii instituționalizați”,

– „bătrânii au nevoie să fie sprijiniți de persoane pregătite să facă asta”,

– „nu e un loc de muncă foarte frumos sau foarte comod, însă simt că acolo îmi este locul, să pot să îi ajut pe oameni”,

– „îmi place să lucrez mai mult pe teren, să cunosc oamenii direct în mediile lor”,

– „oportunitatea de a cunoaște cât mai mulți oameni, cu diverse probleme și situații sociale”,

– „doresc să lucrez alături de colegi care au același scop de a-și ajuta semenii aflați în dificultate, buni la suflet”,

– „vreau să lucrez într-o echipă care să aibă capacitatea de a schimba lucrurile pentru oamenii care suferă din diferite motive”,

– „vreau să pot ajunge acolo unde să decid sau să pot influența decidenții să nu mai existe oameni săraci în societate”,

– „doresc să pot schimba ceea ce se întâmplă acum în țara noastră”.

Tabelul nr. 19. Motivele alegerii carierei de asistență socială de către studenții chestionați.

Prin analiza cantitativă a motivației alegerii carierei în domeniul asistență socială de către studenții respondenți la acest chestionar s-au obținut date care se vor completa în mod complementar cu analiza răspunsurilor date la întrebarea de debut (întrebarea nr. 1 din anexa nr. 2), care a avut dublu scop:

– inițierea unei comunicări plăcute pentru studenții chestionați, pentru a-i determina să intre în atmosfera întrebărilor din chestionar, transpunându-se mai întâi (cel mai probabil, în opinia autoarei, primul contact al subiecților cu termenul de asistență socială a fost realizat în copilărie) într-o stare care le amintește studenților de momente din copilărie;

– analiza calitativă a motivației alegerii carierei în domeniul asistență socială de către acești respondenți.

Din datele recoltate de studenții chestionați, se poate reține sursa/ locul de unde au auzit aceștia prima oară termenul asistență socială, grupate pe categorii:

– de la TV: din desene animate, știri, reclame, filme, talk-show-uri sau „mergea televizorul și am auzit cuvântul «asistență socială»”;

– de la prieteni/ rude/ cunoștințe: fratele meu, mama, prietena mamei, un prieten/ o prietenă, tata, fratele bunicului, „o doamnă distinsă”, „cineva de la primărie”, „un prieten al tatălui meu care venea adesea pe la noi”, „am în familie un caz social, un văr care suferă de un handicap și acest lucru m-a ambiționat să aleg această specializare;

– „am fost voluntar într-un ONG și de acolo știu”;

– de pe internet: website-uri de specialitate, website-uri cu oferte de locuri de muncă, „când am căutat profile de facultate”, reclame;

– citind un articol într-un ziar/ revistă;

– în liceu: de la profesori/ diriginte/ consilierul școlar, „la ora de psihologie dintr-a zecea”, „am participat cu colegii mei la târgul de oferte educaționale”;

– „de la oameni care au pe cineva în grijă permanent acasă”,

– „când am vizitat serviciul tatălui meu și eram mai mică”.

Referitor la semnificația dată în acel prim moment termenului de asistență socială, ea nu este prea departe de o definire destul de corectă a conceptului și poate evidenția motivația alegerii acestei cariere de către respondenți. Semnificațiile date asistenței sociale de către subiecți au fost încadrate în câteva categorii, prezentate mai jos:

– sprijin pentru oameni aflați în dificultate,

– „un domeniu necunoscut dar care mă atrăgea în privința faptului că puteam ajuta persoanele în nevoie”,

– „de când eram mai mică auzeam de la mama mea că ajută oameni la nevoie și mi s-a părut interesant și în același timp benefic”,

– „o idee la fel de veche precum comunitățile umane”,

– „un concept preluat din Biblie «iubește-ți aproapele ca pe tine însuți»”

– ceva interesant/ modern,

– „un job care oferă multe satisfacții și uneori poate să fie bine plătit”,

– „un loc interesant de muncă, în care cineva poate cunoaște diferiți oameni cu diferite probleme de viață”,

– „ceva prin care se pot schimba multe în societate în bine, în mai bine”.

Interpretări corelative ale datelor obținute din cercetare

În cele ce urmează sunt realizate tabele de corelare a datelor obținute, pentru a putea analiza ipotezele lansate în introducerea lucrării de față.

Pentru analiza ipotezei secundare 1 („Cu cât mai variate sunt motivele studenților de alegere a carierei de asistent social, cu atât mai mult sunt interesați de formarea continuă și angajarea în domeniul asistenței sociale”) vor fi corelate motivațiile subiecților de alegere a carierei cu intențiile de viitor ale respondenților (vezi tabelul nr. 20).

Urmărind datele din tabelul nr. 20 obținute prin corelarea răspunsurilor subiecților la întrebările nr. 2 (motivații de alegere a carierei de asistență socială) și nr. 17 (intențiile subiecțiilor după absolvirea studiilor), se poate observa unde sunt obținute scoruri mai mari, respectiv:

– 34,4% dintre subiecții care intenționează să se angajeze în domeniul asistenței sociale consideră că acest domeniu li se potrivește din punct de vedere al trăsăturilor proprii de personalitate;

– peste un sfert (28,1%) dintre studenții respondenți care doresc să se angajeze în domeniu au ales asistența socială datorită unui model sau unei influențe din anturajul propriu, din comunitatea locală sau o personalitate din acest domeniu;

– peste o treime (36,4%) dintre subiecții care intenționează să-și continue studiile au fost influențați în alegerea carierei de asistență socială datorită aspectelor sociale din realitatea imediată;

– aproape jumătate (44,4%) dintre respondenții care au fost motivați în alegerea carierei în domeniul asistenței sociale sunt determinați să se angajeze și totodată să își continue studiile de specializare în domeniu.

Tabelul nr. 20. Corelație motivații de alegere a carierei cu intenții de viitor ale subiecților.

Practic, din această analiză reiese:

– aproape jumătate dintre respondenți (44,4%) intenționează să se angajeze după absolvirea studiilor de licență tot în domeniul asistenței sociale;

– cei mai mulți (36,4%) dintre studenții care intenționează să continue studiile universitare cu studii postuniversitare de masterat sau școală doctorală sunt studenții care au o viziune de ansamblu asupra realităților actuale din țara noastră, care au o gândire analitică și sunt interesați de aspectele de lobby, advocacy și elaborarea de politici sociale din domeniul asistenței sociale; așadar motivați profund să lucreze în acest domeniu;

– unii dintre studenții care intenționează să lucreze și să-și continue studiile în același timp au declarat în răspunsurile libere „altă situație, care?” (asimilate de autoare variantei de răspuns 3) „că intenționează să lucreze în domeniul asistenței sociale, însă să își continue studiile/ formarea în același timp sau că lucrează în orice domeniu pentru a-și susține financiar continuarea studiilor postuniversitare, în speranța că vor avea mai multe șanse de a lucra în domeniul asistenței sociale având și specializarea finalizată. Această opțiune de a lucra și de a continua studiile este impusă în majoritatea situațiilor de situația economico-financiară a subiecților, și nu reprezintă o piedică de a lucra în domeniul asistenței sociale în perspectivă. Se poate spune astfel că varietatea motivațiilor de alegere a carierei în domeniul asistenței sociale determină majoritatea studenților din cadrul acestui profil al UAIC să se angajeze în viitor în acest domeniu, ceea ce confirmă ipoteza secundară nr. 1.

În continuare este abordată ipoteza secundară 2, respectiv „Cu cât studenții care urmează specializarea asistență socială efectuează mai multe ore de stagii de practică/ internship, voluntariat sau chiar ore de lucru efectiv în cât mai diverse domenii sau instituții și organizații, cu atât mai mult ei vor fi conștienți de utilitatea experienței profesionale pentru cariera de asistent social”.

Ipoteza secundară 2 s-a confirmat parțial odată cu analiza datelor obținute din chestionarul din anexa 1, răspunsurile la întrebarea nr. 17 (vezi pag. 65-66), prin însumarea scorurilor obținute de activitățile de voluntariat (18,7%), internship/stagii de practică (16,4%) și experiența de lucru anterioară angajării (12,2%), ajungând la un scor de aproape jumătate (47,3%) dintre răspunsurile subiecților, reprezentând faptul că studenții respondenți, respectiv studenți din anul III ai Facultății de Filozofie și Științe Social-Politice, profilul Asistență Socială din cadrul UAIC Iași, acordă o mare importanță experienței de muncă pentru a fi pregătiți să presteze activități în domeniul asistenței sociale.

Urmărind rezultatele datelor corelate din tabelul nr. 21, respectiv corelarea opiniilor subiecților privind utilitatea voluntariatului pentru o carieră în domeniul asistenței sociale cu unele datele factuale oferite de subiecți despre voluntariat, se poate menționa:

– subiecții care au lucrat ca voluntari în domeniul asistenței sociale acordă o importanță deosebită voluntariatului ca utilitate în practicarea ocupațiilor din sfera asistenței sociale;

– cu cât mai mult ore pe săptămână (peste 7 ore/ săptămână) au lucrat studenții voluntari, cu atât mai mult aceștia (100% dintre ei) recunosc importanța voluntariatului pentru viitorul lor profesional în domeniul asistenței sociale;

– aproape trei sferturi (69,2%) dintre subiecții care au lucrat ca voluntari timp de 3-6 ore/ săptămână consideră voluntariatul destul de util pentru viitorul profesional al studenților de la profilul asistență socială;

– cei 31 de studenți care au lucrat voluntari au activat în cel puțin două domenii de activitate în medie, deoarece răspunsurile lor referitoare la domeniul de activitate este mult mai mult (74 răspunsuri referitoare la domeniul de activitate) decât dublul numărului lor;

– studenții respondenți voluntari care au efectuat stagii de practică sau voluntariat în cadrul organizațiilor neguvernamentale consideră că voluntariatul este foarte util, într-un procent de 52,9% dintre ei, în practicarea profesiilor din domeniul asistenței sociale.

Tabelul nr. 21. Corelarea opiniilor subiecților privind utilitatea voluntariatului pentru o carieră în domeniul asistenței sociale cu unele datele factuale oferite de subiecți despre voluntariat.

Aceste observații duc la confirmarea ipotezei secundare nr. 2.

În continuare este analizată corelația dintre starea materială și situația financiară a familiilor de proveniență a studenților respondenți în opinia acestora și măsura în care aceștia s-au implicat în activități de voluntariat, în vederea abordării ipotezei secundare 3, respectiv „Cu cât situația financiar-economică a familiei de proveniență a studenților este mai precară, cu atât mai mult aceștia se implică în activități de voluntariat”.

Tabelul nr. 22. Corelarea situației economico-financiare a familiei subiecților cu efectuarea activităților de voluntariat de către aceștia.

În tabelul nr. 22 se poate observa că raportul dintre situația economico-financiară a familiei subiecților și efectuarea activităților de voluntariat de către studenții profilului de asistență socială a UAIC este invers proporțional, ceea ce duce la confirmarea ipotezei secundare 3.

Pentru analiza ipotezei secundare 4 („Cu cât inteligența emoțională a studenților este mai ridicată, cu atât sunt mai motivați să urmeze o carieră în domeniul asistenței sociale”) este necesară o comparație între nivelurile de inteligență emoțională obținute de studenți la testul Bar-On-Goleman (vezi anexa nr. 2) și nivelul motivației de alegere a carierei în domeniul asistenței sociale (vezi tabelul nr. 23).

Tabelul nr. 23. Corelație între motivațiile de alegere a carierei și nivelul de inteligență emoțională al subiecților.

Din tabelul nr. 23 se pot extrage câteva idei, urmărind procentele cele mai semnificative:

– studenții care au motivat alegerea carierei în domeniul asistenței sociale în primul rând pentru că se potrivește cu personalitatea lor au doar nivele nivele ridicate de inteligență emoțională se regăsesc (68,4% dintre studenți au obținut la testul EQ valori de nivel mediu și 31,6% dintre ei valori peste medie);

– la studenții respondenți a căror motivație pentru alegerea carierei în domeniul asistenței sociale este realitatea românească actuală s-au obținut de asemenea doar valori medii (la 40% dintre respondenți) și peste medie (în 60% dintre cazuri);

– studenților care au motivat alegerea carierei datorită unor evenimente de viață care i-au marcat, le-a rezultat cele mai multe scoruri (80% ) de nivel mediu la testul EQ;

– studenții care au motivat alegerea carierei în domeniul asistenței sociale în mai mare măsură cunoștințelor și aptitudinilor potrivite domeniului au obținut jumătate din scorurile medii (50%) de EQ și o șesime (16,7%) din scorurile peste medie de EQ;

– cele mai mici scoruri la testul EQ Goleman – Bar-On au fost obținute de studenții respondenți care sunt motivați în alegerea carierei de modele sau influențe din anturaj sau comunitate;

– grupând motivațiile în motivații intrinseci (domeniul se potrivește cu personalitatea; aspecte sociale actuale din realitatea românească; evenimente marcante de viață) și extrinseci (model/ influență din anturaj/ comunitate) și considerând motivația că ”domeniul se potrivește cu cunoștințele și aptitudinile proprii” parțial intrinsecă, parțial extrinsecă, se poate observa că studenții motivați intrinsec în alegerea carierei din domeniul asistenței sociale au obținut scoruri de nivel mediu și peste medie la testul de inteligență emoțională.

O concluzie a observațiilor de mai sus este că studenții care au optat pentru profilul și cariera asistență socială dintr-o motivație intrinsecă au un nivel ridicat al inteligenței emoționale, astfel că ei vor fi capabili în practicarea profesiei să își gestioneze stările în mod optim stările afective și să relaționeze bine cu clienții și cu alți profesioniști din domeniu. Capacitatea ridicată de intrarelaționare și interrelaționare sunt cerute de profilul ocupațional al asistentului social (Cognitrom, 2007), ceea ce confirmă ipoteza secundară 4).

Analiza ipotezei secundare 5 („Dacă studenții au fost implicați în acțiuni de voluntariat, atunci nivelul lor de inteligență emoțională este mai ridicat) necesită o corelare a datelor obținute din întrebările nr. 11 și 26, corelare redată în tabelul nr. 24.

Această corelare între efectuarea activităților de voluntariat și nivelul inteligenței emoționale ale subiecților subliniază câteva aspecte:

– cel mai mare procent obținut (65,9%) este obținut de studenții care nu au efectuat voluntariat și au o inteligență emoțională de nivel mediu;

– valorile de inteligență emoțională de nivel sub medie (în 26,8% dintre cazuri) au fost obținute doar de studenții care nu au efectuat voluntariat până la data cercetării (aprilie – mai 2014);

– studenții de la profilul Asistență socială din cadrul UAIC Iași care au lucrat voluntari au numai scoruri de EQ de nivel mediu (41,9% dintre ei) și peste medie (58,1% dintre studenții care au efectuat activități de voluntariat).

Tabelul nr. 24. Corelație între efectuarea activităților de voluntariat și nivelul inteligenței emoționale ale subiecților.

Aspectele subliniate mai sus reprezintă tocmai confirmarea ipotezei secundare 5.

Ipoteza secundară 6 („Cu cât studenții se implică mai mult în activități de voluntariat, cu atât mai mult crește motivația lor de a urma o carieră în domeniul asistenței sociale”) este analizată în cele ce urmează prin corelarea datelor culese din teren cu ajutorul chestionarului (anexa nr. 1) respectiv a întrebărilor nr. 11 (referitoare la efectuarea voluntariatului de către subiecți) și nr. 2 (asupra motivațiilor subiecților de alegere a carierei).

Din acest tabel de corelație (tabelul nr. 25), urmărind cele mai mari și cele mai mici procente, reies următoarele:

– cel mai mare procent ce reprezintă studenți respondenți care nu au lucrat voluntari este de 39%, care au declarat că motivația alegerii carierei în domeniul asistenței sociale a fost determinată de persoane sau influențe din anturaj/ comunitate;

– cel mai mare număr (41,9%) dintre studenții care au lucrat voluntari sunt motivați în alegerea carierei de evenimente care le-au marcat viața; urmat de 29,1% studenți care au lucrat voluntari motivați în alegerea carierei în domeniul asistenței sociale de aspectele social-economice actuale din țara noastră; și în sfârșit urmat de 22,6% studenți care au efectuat stagii de voluntariat care au motivat alegerea carierei cu potrivirea trăsăturilor proprii cu cele cerute în acest domeniu.

Aceste trei motivații sunt intrinseci, iar implicarea în acțiuni de voluntariat este de asemenea intrinsecă și nu se influențează una pe cealaltă.

– cercetarea nu este de tip panel pentru a putea determina o creștere în timp a motivației de alegere a carierei în domeniul asistenței sociale și care factori – interni sau externi – ar putea să o influențeze.

Tabelul nr. 25. Corelație între efectuarea activităților de voluntariat și motivațiile de alegere a carierei de către subiecți.

Aceste observații duc la concluzia că ipoteza secundară 6 nu se confirmă.

În ceea ce privește ipoteza secundară 7 „Cu cât studenții sunt sprijiniți în planificarea carierei, cu atât ei au mai multe șanse de angajare” rămâne deschisă unei analize viitoare, deoarece ea se poate confirma numai prin continuarea studiului de față prin aplicarea instrumentelor din anexa nr. 3 (profilul absolventului de studii superioare în domeniul asistenței sociale ideal pentru angajatori) și anexa nr. 4 (plan de intervenție) asupra studenților din anii terminali, aplicarea unui chestionar de satisfacție și contactarea după un an a studenților asupra cărora s-a efectuat intervenția pentru a se putea determina inserția profesională a acestora, eventual prin aplicarea unui alt chestionar.

Timpul alocat colectării de date, analizei și interpretării datelor obținute prin aplicarea instrumentului metodei de cercetare, respectiv chestionarul adresat studenților din anul III din cadrul UAIC Iași, program de studii de asistență socială, nu a permis și utilizarea celor două instrumente propuse asupra studenților până la finalizarea anului școlar 2013-2014.

Pentru ca rezultatele acestei intervenții să poată fi analizate, este necesar să fie aplicată unui lot de cel puțin 20-30 studenți din anii terminali, pe o perioadă de 1 – 2 luni, respectiv 5-6 ședințe de consiliere per student, după care să fie aplicate studenților chestionarele de satisfacție.

Ipoteza principală („gradul de mulțumire al absolvenților studiilor universitare specializarea asistență socială este influențat în mare măsură de nivelul de autoimplicare”) propune analiza corelativă a datelor obținute din răspunsurile la întrebările 3 (gradul de mulțumire al studenților respondenți asupra nivelului de cunoștințe acumulate în perioada studiilor universitare până la momentul completării chestionarului – lunile aprilie – mai 2014), 4 (nivelul de mulțumire referitor la abilitățile dobândite de către student în domeniul asistenței sociale pe perioada studiilor universitare), 5 (opinia respondenților asupra utilității competențelor dobândite pe perioada studiilor universitare de până acum) și 11 (măsura în care subiectul a efectuat voluntariat sau nu) din chestionarul din anexa nr. 1 – vezi tabelul nr. 26.

Cele mai semnificative procente din tabelul nr. 26 permit observațiile următoare:

– peste jumătate (51,6%) dintre studenții care au desfășurat activități de voluntariat consideră competențele dobândite pe perioada studiilor universitare ca fiind foarte utile;

– variantele de răspuns „foarte nemulțumit(ă)” și nivelul „foarte puțin util” au fost excluse din tabel, neavând niciun răspuns;

– variantele de răspuns „nemulțumit(ă)” au valori total nesemnificative, ceea ce denotă că în general studenții chestionați sunt mulțumiți de nivelul general de cunoștințe și abilități dobândite pe perioada studiilor universitare.

Tabelul nr. 26. Corelarea nivelului de mulțumire al subiecților referitor la pregătirea pe perioada studiilor universitare până la data completării chestionarelor și efectuarea de stagii de voluntariat.

Experiența voluntariatului oferă studenților o anume maturitate și discernământ, astfel că deși peste jumătate (51,6%) dintre respondenții care au lucrat voluntari au considerat foarte utile competențele dobândite în perioada studiilor universitare, nivelul lor de mulțumire referitor la abilitățile dobândite pe perioada studiilor nu are o reprezentare tot atât de mare la nivelul maxim „foarte mulțumit(ă)”, ci reprezintă doar aproape o treime dintre răspunsuri.

Rezultă din observațiile de mai sus că nivelele de mulțumire ale subiecților referitor la nivelul general de pregătire din perioada de studii universitare de licență este influența de nivelul în care studenții s-au implicat în activități de voluntariat sau nu, ceea ce confirmă ipoteza secundară 6.

Analiza și interpretarea datelor culese de autoare se oprește în acest punct în care au fost confirmate ipotezele secundare 1, 2, 3, 4 și 5, ipoteza secundară 6 a fost infirmată, ipoteza secundară 7 a rămas parțial confirmată, iar ipoteza generală a fost confirmată.

3. Concluzii și recomandări

Pentru atingerea primului obiectiv specific al cercetării de față („O1: determinarea gradului de motivație al studenților în alegerea profesiei de asistent social”) a fost realizată corelarea răspunsurilor subiecților la întrebarea nr. 2, respectiv motivațiile studenților respondenți de alegere a carierei de asistență socială, și întrebarea nr. 17, referitoare la intențiile subiecțiilor după absolvirea studiilor, ilustrată în tabelul nr. 20.

Al doilea obiectiv specific („O2: determinarea nivelului de percepție al studenților referitor la utilitatea dobândirii de experiență profesională prin stagii de practică, internship sau voluntariat”) este atins parțial prin analiza corelației opiniilor subiecților privind utilitatea voluntariatului pentru o carieră în domeniul asistenței sociale cu unele datele factuale oferite de subiecți despre voluntariat (vezi tabelul nr. 21); și parțial prin analiza datelor obținute din chestionarul din anexa 1, răspunsurile la întrebarea nr. 17 (vezi pag. 65-66), prin însumarea scorurilor obținute de activitățile de voluntariat (18,7%), internship/stagii de practică (16,4%) și experiența de lucru anterioară angajării (12,2%), ajungând la un scor de aproape jumătate (47,3%) dintre răspunsurile subiecților, reprezentând faptul că studenții respondenți, respectiv studenți din anul III ai Facultății de Filozofie și Științe Social-Politice, profilul Asistență Socială din cadrul UAIC Iași, acordă o mare importanță experienței de muncă pentru a fi pregătiți să presteze activități în domeniul asistenței sociale.

Corelația dintre starea materială și situația financiară a familiilor de proveniență a studenților respondenți în opinia acestora și măsura în care aceștia s-au implicat în activități de voluntariat, redată în tabelul nr. 22 a fost realizată pentru atingerea obiectivului specific O3: corelarea situației materiale și financiare a familiei de proveniență a studenților cu nivelul de implicare al acestora în activități de voluntariat.

Obiectivul specific 4 al studiului („O4: Aflarea relației dintre motivația studenților de profil asistență socială din cadrul U.A.I.C pentru cariera de asistent social și nivelul inteligenței emoționale a acestora”) a fost atins printr-o comparație între nivelurile de inteligență emoțională obținute de studenți la testul Bar-On-Goleman (vezi anexa nr. 2), și nivelul motivației de alegere a carierei în domeniul asistenței sociale (vezi tabelul nr. 23).

Atingerea obiectivului specific 5 („O5: Corelarea nivelului de implicare a studenților profil asistență socială în activități de voluntariat cu nivelui inteligenței lor emoționale”) s-a realizat printr-o corelare a datelor obținute din întrebările nr. 11 (referitoare la efectuarea activităților de voluntariat) și 26 (nivelul inteligenței emoționale ale subiecților) din chestionarul adresat studenților din anul III de studiu profil Asistență Socială din cadrul UAIC Iași, corelare redată în tabelul nr. 24.

Al șaselea obiectiv specific („O6: corelarea motivației studenților specializării asistență socială din cadrul UAIC Iași pentru cariera de asistent social cu nivelul lor de implicare în activități de voluntariat în comunitatea locală”) este atins prin corelarea datelor culese din teren cu ajutorul chestionarului (anexa nr. 1) respectiv a întrebărilor nr. 11 (referitoare la efectuarea voluntariatului de către subiecți) și nr. 2 (asupra motivațiilor subiecților de alegere a carierei), corelație reflectată în tabelul nr. 25.

Ultimul obiectiv specific al cercetării de față („O7: Elaborarea unui model de intervenție pentru dezvoltarea abilităților de inserție pe piața muncii a viitorilor absolvenți de studii superioare în domeniul asistenței sociale pe baza analizei opiniilor și aspirațiilor acestora”) a fost atins prin:

1. Alcătuirea unui model factorial al profilului studentului în domeniul asistenței sociale, stabilit în funcție de motivațiile, așteptările și opiniile sale care îi influențează inserția profesională, ideal pentru angajatorul interesat din acest domeniu. Acest profil se regăsește în anexa nr. 3.

2. Realizarea unui plan de intervenție în vederea dezvoltării abilităților de inserție pe piața muncii a viitorilor absolvenți de studii superioare în domeniul asistenței sociale. Planul de intervenție se regăsește în anexa nr. 4.

Obiectivul general al cercetării este studierea relației dintre motivațiile și așteptările studenților din domeniul asistență socială domeniul asistență socială și a fost realizat pe de o parte prin corelarea nivelului de mulțumire al subiecților referitor la pregătirea pe perioada studiilor universitare până la data completării chestionarelor și efectuarea de stagii de voluntariat (vezi tabelul nr. 26) și pe de altă parte prin atingerea tuturor obiectivelor specifice ale studiului.

Se poate astfel considera că scopul cercetării de față, de a determina măsura în care studenții absolvenți ai specializării asistență socială din cadrul UAIC Iași sunt pregătiți pentru a intra pe piața muncii, a fost atins prin întreg parcursul temei, din mai multe puncte de vedere, după cum urmează:

– axiologic, prin delimitare de concepte și referiri la teorii și abordări atât din domeniul asistenței sociale, cât și al practicii de orientare în carieră;

– epistemologic, prin studiul efectiv al cunoașterii temei abordate, prin însăși structura tezei;

– deontologic, prin respectarea procedurilor cercetării;

– metodologic, prin analiza teoretică a metodei și instrumentelor utilizate în cadrul studiului;

– ideologic, prin existența și analiza de variabile;

– praxiologic, prin elaborarea de instrumente utile și aplicabile în orientarea în carieră a studenților profilului Asistență socială.

Revenind la motivele abordării acestei teme, este important de menționat că lucrarea de față nu se dorește a fi exhaustivă, ci este o invitație de a continua acest tip de demers situat la răspântia dintre două domenii care au în comun dimensiunea practică și oferirea de servicii, însă care diferă radical prin activitățile lor specifice, în cazul de față asistență socială și orientarea în carieră a tinerilor în vederea inserției lor profesionale.

Deoarece asistența socială este o concepție de aceeași vechime cu existența comunităților umane, numeroase studii au abordat acest vast și complex concept. Pe de altă parte, există de asemenea studii ce acoperă aspecte teoretice și practice ale orientării în carieră. Un studiu ce abordează ambele domenii din punctul de vedere al fiecărei dimensiuni al unei cercetări științifice este destul de inedit.

Datorită trendului actual în creștere și dezvoltare a sferei asistenței sociale, profesiile din acest domeniu oferă stabilitate și perspectivă de viitor, pentru tinerii de azi care au nevoie să își dezvolte o mare flexibilitate în ceea ce privește aspirațiile lor personale și profesionale pentru a se adapta unei societăți în continuă și dinamică schimbare.

În sfârșit, demersul de față nu ar fi fost posibil decând având un puternic motor, cel al interesului personal al autoarei în domeniul asistenței sociale și al întrebărilor pe care i le ridică inserția profesională a tinerilor specializați în acest domeniu, odată cu absolvirea studiilor universitare.

Rezultatele cercetării sunt, pe lângă alăturarea de informații complexe și utile din două domenii de activitate destul de diferite, respectiv asistență socială și orientare în carieră, confirmările majorității ipotezelor printr-o serie de corelații între datele obținute „din teren” și două instrumente de lucru aplicabile în oferirea serviciilor de orientare în carieră și de consiliere profesională, respectiv profilul ideal al studentului candidat pentru un post în domeniul asistenței sociale (anexa nr. 3), și planul de intervenție (anexa nr. 4) aplicabil în cadrul ședințelor de orientare în carieră.

Teza de față este o lucrare care abordează în mod complex și complet două domenii diferite, este o lucrare la care se pot face referiri ulterioare, se poate completa, așa cum este specificat la finalul capitolului anterior, prin aplicarea instrumentelor și evaluări ulterioare și poate reprezenta o deschidere către alte direcții de cercetare legate de subiectul alegerii unei cariere de către tineri.

Asupra dificultăților întâmpinate pe parcursul elaborării lucrării, se pot menționa presiunea timpului în perioada recoltării chestionarelor, în perioada analizei și interpretării datelor (în puținul timp rămas din luna mai și jumătate din luna iunie 2014); dificultăți în identificare și contactarea studenților ce urmează studii universitare de asistență socială învățământ la distanță dispuși să participe în acest studiu; aceste aspecte coronofage s-au suprapus cu prelungirea întâlnirilor cu studenții respondenți pentru predarea și apoi recuperarea chestionarelor peste timpul prevăzut, datorită curiozității și interesului arătat de unii studenți respondenți.

Lipsa unei confirmări sau infirmări a ipotezei secundare 7 („Cu cât studenții sunt sprijiniți în planificarea carierei, cu atât ei au mai multe șanse de angajare”) poate fi considerat ca un punct slab al tezei, din punct de vedere al elaborării ipotezelor în corelație cu obiectivele și metodologia lucrării, aspect de care autoarea va ține cont în elaborarea de lucrări științifice ulterioare, însă poate fi și un atu pentru continuitatea și aplicabilitatea rezultatelor lucrării.

Contribuția personală a autoarei este elaborarea întregii structuri a lucrării, cercetarea sociologică în sine, interpretarea și redactarea tezei. În domeniul asistenței sociale lucrarea poate fi o sursă de informație utilă pentru recrutare și ca generator de idei noi. În domeniul orientării în carieră sunt utile informațiile adunate și prezentate în partea teoretică a tezei (subcapitolul 1.3. Tinerii și inserția lor ptofesională) și, din punct de vedere practic, instrumentele de lucru din anexele 3 și 4, respectiv profilul ideal al studentului candidat pentru un post în domeniul asistenței sociale și planul de intervenție.

Demersul de față reprezintă o contribuție originală în domeniul asistenței sociale, util angajatorilor care doresc să recruteze tineri absolvenți, motivați majoritar intrinsec pentru acest domeniu, din punct de vedere al analizei cererii pieței și așteptărilor pe care le au tinerii de la angajatori. O dovadă a parcurgerii unui program sau plan de orientare în carieră de către absolventul candidat pentru un post este o noutate în domeniul recrutării, însă un bonus pentru recrutori, care pot înțelege astfel mai bine nivelurile motivațiilor și aspirațiilor candidaților.

Ca o încheiere este recomandarea adresată consilierilor care oferă servicii de consiliere profesională, vocațională și de orientare în carieră, să abordeze domeniile de interes ale elevilor și studenților într-un mod complex și aprofundat, pentru a le oferi un sprijin de maximă calitate.

Lucrarea de față este practic o invitație adresată consilierilor de a aprofunda domeniile de activitate în care clienții lor de diferite vârste și ocupații intenționează să dezvolte o carieră de succes.

O carieră în domeniul asistenței sociale necesită informare și pregătire alături de un specialist, deoarece este în general admis și în lucrarea de față demonstrat că motivația alegerii acesteia este intrinsecă și dictată de dorința lăuntrică de a ajuta semenii aflați în dificultate. Pasiunea dublată de cunoaștere și autocunoaștere în domeniul profesional duce la împlinire personală și succes pe plan social.

Bibliografie

Andrioni, Felicia (2009). Repere deontologice în asistența socială. Petroșani: Editura Focus.

Bejan, Petru (coord., 2008). Asistența socială. Vol.V. Învățământ la distanță, Anul III, Semestrul I. Iași: Editura Universității „Al. I. Cuza”.

Blaga, Eugen (coord., 2011). Sociologia muncii. Metode și tehnici de acces pe piața muncii. București: Editura Universității din București.

Bocancea, Cristian (coord., 1999). Elemente de Asistență Socială. Iași: Editura Polirom.

Buzdugea, Doru (2009). Sisteme moderne de asistență socială. Tendințe globale și practici locale. Iași: Editura Polirom.

Chelcea, Septimiu (2000). Cum să redactăm în domeniul științelor socioumane – un raport de cercetare, o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific, o monografie. București: Școala Națională de Studii Publice “David Ogilvy”.

Chelcea, Septimiu (2001). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. București: Editura Economică.

Cognitrom, 2007. Asistent social de nivel superior. Profil ocupațional. Colecție de profile ocupaționale în format electronic pentru uzul consilierilor profesionali și de orientare în carieră.

Dumitrașcu, Hanibal (2012). Consilierea în asistența socială. Iași: Editura Polirom.

Ferréol, G., Cauche, Ph., Duprez, J.-M., Gadrey, N., Simon, M. (1998). Dicționar de sociologie. Iași: Editura Polirom.

Giarini, O., Liedtke, M., P. (2001). Dilema ocupării forței de muncă și viitorul muncii – Raport către Clubul de la Roma. București: Editura All Beck.

Goian, C. (2004). Deprinderi în asistența socială. București: Ed. Institutul European.

Goleman, Daniel (). Inteligența emoțională. Cucurești: Curtea Veche.

Jigău, M. (2001). Consiliere și Orientare. Ghid metodologic. București.

Lazăr, F. (2010). Introducere în Politici Sociale Comparate. Iași: Editura Polirom.

Mănoiu, Fl., Epureanu, V. (1996). Asistența socială în România. București, Editura All.

Mărginean, Ioan (2000). Proiectarea cercetării sociologice. Iași: Editura Polirom.

Miftode, V. (coord., 1995) – Dimensiuni ale asistenței sociale. Forme și strategii de protecție a grupurilor defavorizate. Botoșani: Editura EIDOS.

Miftode, V. (2011). Tratat de metodologie sociologică. Iași: Editura Lumen.

Miftode, V. (coord., 2010). Teorie și metodă în asistența socială. Suport de curs. Iași: Universitatea „Al. I. Cuza”.

Miftode, V. (2002). Tratat de asistență socială. Fundamente teoretice și practice. Vol. I. Iași: Editura Fundației Axis.

Mucchielli, Alex (coord., 2002). Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale. Traducere de Veronica Suciu. Iași: Editura Polirom.

Naisbitt, J. (1989). Megatendințe. Zece noi direcții care ne transformă viața. București : Ed. Politică.

Neamțu, G. (1996). Asistența socială. Elemente de teorie și strategii de mediere. Iași: A 92.

Neamțu, George (2003). Tratat de asistență socială. Iași: Editura Polirom.

Nițoi, Leontina (2010). Piața muncii în România. Drobeta Turnu-Severin.

Oprescu, Gheorghe (2001). Piața muncii. București: Editura Expert.

Pașa, Fl., Pașa, L. M. (2004). Asistența socială în România. Iași: Editura Polirom.

Payne, M. (2011). Teoria modernă a asistenței sociale. Trad. de Theodora E.D. Ene. Iași: Polirom.

Pică, A.-E., Păcurariu, A. (2002). Consilierea – soluție pentru integrarea socio-profesională a tinerilor. Sibiu: Editura Techno Media.

Pop, A., Tănase, I., Daragiu, M., Corad, B., Iamandi-Cioinaru, C., Neculau, G., Anton, S. (2010). Tinerii și incluziunea pe piața munci. Nevoi, așteptări, soluții, obstacole. București: Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni. Studiu realizat în cadrul proiectului „Întărirea capacității societății civile de a promova inițiative pentru incluziune socială”. Investește în oameni! Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Popp, L., Cojocaru, M., Rădoi, M. (2008). Politica ocupării forței de muncă. Iași: Editura Fundației Academica AXIS.

Prelici, V. (2001). Asistența socială: idee, demers, profesie. Timișoara: Editura Mirton.

Radovan, V. (2009). Asistența socială în România. Elemente definitorii în judetul Olt. Teză de doctorat. Rezumat. București: Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Școala doctorală.

Rosetti, I. (2001). Fundamentele practicii în asistența socială. Asistența socială a familiei în mediul rural. Timișoara: Editura Mirton.

Sandu, A. (2013). Asistența socială aplicată: tehnici de cercetare și modele de intervenție. Iași: Editura Lumen.

Sorescu, M. E., Berilă, I. (2005). Asistența socială – sistem și profesie. Craiova: Ed. Universitaria.

Stănculescu, M. S. (2009). Riscuri, vulnerabilități și soluții pe piața muncii (pag. 137), în: Preda, M. (2009). Riscuri și inechități sociale în România. Iași: Editura Polirom.

Stevenson, L., Miclea, M., Opre, A. (2007). Orientarea în carieră. București: Atelier Didactic.

Toea, A., Butuca, A. (1997). Integrarea socială activă a tinerilor. Alba Iulia: Ed. Balgrad.

Toffler, Alvin (1995). Powershift. Puterea în mișcare. București: Editura Antet.

Trandafir, Cornel (1998). Protecția socială a tinerilor. Craiova: Editura de Sud.

Wiggins, James, A., Wiggins, Beverly, B., Vander, Zanden, James (1994). Social Psychology, 5th edition (international edition).

Zastrow, Charles (2002). The practice of Social Work. 7-th edition. Wadsworth Publishing.
*** (2001). Situația tineretului și așteptările sale. Centrul de Studii și Cercetări pentru Probleme de Tineret.

*** (2004). Legea nr. 466/ 4 noiembrie 2004, privind Statutul asistentului social, publicată în M. Of. nr. 1088/ 23.11.2004.

*** (2005). Charter of Fundamental Rights of the European Union, European Commision, Directorate-General Justice, Freedom and Security. Paris: Editions BIOTOP, Collection Mini-Book.

*** (2005). Ghid juridic privind protecția copiilor și a familie. București: Organizația Salvați Copiii.

*** (2007). Legea nr. 72/2007 privind Stimularea încadrării în muncă a elevilor și studenților, publicată în M. Of. Partea I, nr. 217/ 30 martie 2007.

*** (2007). Probleme actuale ale populației tinere din România, în Raport al Observatorului Național al Ocupării și Formării Profesionale a Forței de Muncă. București: Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de șanse, Direcția programe și strategii forță de muncă.

*** (2008). Starea socială și așteptările tinerilor din România. Barometrul de Opinie Publică – Tineret 2008. Sondaj de opinie realizat de Agenția Națională pentru Sprijinirea Inițiativei Tinerilor (ANSIT)și finanțat de Autoritatea Națională pentru Tineret (ANT). București.

*** (2009). Strategia Națională pentru Tineret pentru anii 2009-2013, publicată în M. Of. nr. 68/ 192 din 07.04.2009.

*** (2010). Values and spirituality in social work practice selected papers from the International Conference "Spiritually oriented social work practice", 18-20 June 2010. Băile Herculane.

*** (2011). Legea nr. 292/ 20 decembrie 2011, Legea asistenței sociale, publicată în M.Of. nr. 905/20.12.2011.

*** (2014). Legea 76/2002, actualizată 2014, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, în http://www.euroavocatura.ro/legislatie/1141/Legea_somajului,_Actualizata_2014__Legea_76_2002.

http://www.cnasr.ro/.

Bibliografie

Andrioni, Felicia (2009). Repere deontologice în asistența socială. Petroșani: Editura Focus.

Bejan, Petru (coord., 2008). Asistența socială. Vol.V. Învățământ la distanță, Anul III, Semestrul I. Iași: Editura Universității „Al. I. Cuza”.

Blaga, Eugen (coord., 2011). Sociologia muncii. Metode și tehnici de acces pe piața muncii. București: Editura Universității din București.

Bocancea, Cristian (coord., 1999). Elemente de Asistență Socială. Iași: Editura Polirom.

Buzdugea, Doru (2009). Sisteme moderne de asistență socială. Tendințe globale și practici locale. Iași: Editura Polirom.

Chelcea, Septimiu (2000). Cum să redactăm în domeniul științelor socioumane – un raport de cercetare, o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific, o monografie. București: Școala Națională de Studii Publice “David Ogilvy”.

Chelcea, Septimiu (2001). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. București: Editura Economică.

Cognitrom, 2007. Asistent social de nivel superior. Profil ocupațional. Colecție de profile ocupaționale în format electronic pentru uzul consilierilor profesionali și de orientare în carieră.

Dumitrașcu, Hanibal (2012). Consilierea în asistența socială. Iași: Editura Polirom.

Ferréol, G., Cauche, Ph., Duprez, J.-M., Gadrey, N., Simon, M. (1998). Dicționar de sociologie. Iași: Editura Polirom.

Giarini, O., Liedtke, M., P. (2001). Dilema ocupării forței de muncă și viitorul muncii – Raport către Clubul de la Roma. București: Editura All Beck.

Goian, C. (2004). Deprinderi în asistența socială. București: Ed. Institutul European.

Goleman, Daniel (). Inteligența emoțională. Cucurești: Curtea Veche.

Jigău, M. (2001). Consiliere și Orientare. Ghid metodologic. București.

Lazăr, F. (2010). Introducere în Politici Sociale Comparate. Iași: Editura Polirom.

Mănoiu, Fl., Epureanu, V. (1996). Asistența socială în România. București, Editura All.

Mărginean, Ioan (2000). Proiectarea cercetării sociologice. Iași: Editura Polirom.

Miftode, V. (coord., 1995) – Dimensiuni ale asistenței sociale. Forme și strategii de protecție a grupurilor defavorizate. Botoșani: Editura EIDOS.

Miftode, V. (2011). Tratat de metodologie sociologică. Iași: Editura Lumen.

Miftode, V. (coord., 2010). Teorie și metodă în asistența socială. Suport de curs. Iași: Universitatea „Al. I. Cuza”.

Miftode, V. (2002). Tratat de asistență socială. Fundamente teoretice și practice. Vol. I. Iași: Editura Fundației Axis.

Mucchielli, Alex (coord., 2002). Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale. Traducere de Veronica Suciu. Iași: Editura Polirom.

Naisbitt, J. (1989). Megatendințe. Zece noi direcții care ne transformă viața. București : Ed. Politică.

Neamțu, G. (1996). Asistența socială. Elemente de teorie și strategii de mediere. Iași: A 92.

Neamțu, George (2003). Tratat de asistență socială. Iași: Editura Polirom.

Nițoi, Leontina (2010). Piața muncii în România. Drobeta Turnu-Severin.

Oprescu, Gheorghe (2001). Piața muncii. București: Editura Expert.

Pașa, Fl., Pașa, L. M. (2004). Asistența socială în România. Iași: Editura Polirom.

Payne, M. (2011). Teoria modernă a asistenței sociale. Trad. de Theodora E.D. Ene. Iași: Polirom.

Pică, A.-E., Păcurariu, A. (2002). Consilierea – soluție pentru integrarea socio-profesională a tinerilor. Sibiu: Editura Techno Media.

Pop, A., Tănase, I., Daragiu, M., Corad, B., Iamandi-Cioinaru, C., Neculau, G., Anton, S. (2010). Tinerii și incluziunea pe piața munci. Nevoi, așteptări, soluții, obstacole. București: Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni. Studiu realizat în cadrul proiectului „Întărirea capacității societății civile de a promova inițiative pentru incluziune socială”. Investește în oameni! Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Popp, L., Cojocaru, M., Rădoi, M. (2008). Politica ocupării forței de muncă. Iași: Editura Fundației Academica AXIS.

Prelici, V. (2001). Asistența socială: idee, demers, profesie. Timișoara: Editura Mirton.

Radovan, V. (2009). Asistența socială în România. Elemente definitorii în judetul Olt. Teză de doctorat. Rezumat. București: Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Școala doctorală.

Rosetti, I. (2001). Fundamentele practicii în asistența socială. Asistența socială a familiei în mediul rural. Timișoara: Editura Mirton.

Sandu, A. (2013). Asistența socială aplicată: tehnici de cercetare și modele de intervenție. Iași: Editura Lumen.

Sorescu, M. E., Berilă, I. (2005). Asistența socială – sistem și profesie. Craiova: Ed. Universitaria.

Stănculescu, M. S. (2009). Riscuri, vulnerabilități și soluții pe piața muncii (pag. 137), în: Preda, M. (2009). Riscuri și inechități sociale în România. Iași: Editura Polirom.

Stevenson, L., Miclea, M., Opre, A. (2007). Orientarea în carieră. București: Atelier Didactic.

Toea, A., Butuca, A. (1997). Integrarea socială activă a tinerilor. Alba Iulia: Ed. Balgrad.

Toffler, (1995). Powershift. Puterea în mișcare. București: Editura Antet.

Trandafir, Cornel (1998). Protecția socială a tinerilor. Craiova: Editura de Sud.

Wiggins, James, A., Wiggins, Beverly, B., Vander, Zanden, James (1994). Social Psychology, 5th edition (international edition).

Zastrow, Charles (2002). The practice of Social Work. 7-th edition. Wadsworth Publishing.
*** (2001). Situația tineretului și așteptările sale. Centrul de Studii și Cercetări pentru Probleme de Tineret.

*** (2004). Legea nr. 466/ 4 noiembrie 2004, privind Statutul asistentului social, publicată în M. Of. nr. 1088/ 23.11.2004.

*** (2005). Charter of Fundamental Rights of the European Union, European Commision, Directorate-General Justice, Freedom and Security. : Editions BIOTOP, Collection Mini-Book.

*** (2005). Ghid juridic privind protecția copiilor și a familie. București: Organizația Salvați Copiii.

*** (2007). Legea nr. 72/2007 privind Stimularea încadrării în muncă a elevilor și studenților, publicată în M. Of. Partea I, nr. 217/ 30 martie 2007.

*** (2007). Probleme actuale ale populației tinere din România, în Raport al Observatorului Național al Ocupării și Formării Profesionale a Forței de Muncă. București: Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de șanse, Direcția programe și strategii forță de muncă.

*** (2008). Starea socială și așteptările tinerilor din România. Barometrul de Opinie Publică – Tineret 2008. Sondaj de opinie realizat de Agenția Națională pentru Sprijinirea Inițiativei Tinerilor (ANSIT)și finanțat de Autoritatea Națională pentru Tineret (ANT). București.

*** (2009). Strategia Națională pentru Tineret pentru anii 2009-2013, publicată în M. Of. nr. 68/ 192 din 07.04.2009.

*** (2010). Values and spirituality in social work practice selected papers from the International Conference "Spiritually oriented social work practice", 18-20 June 2010. Băile Herculane.

*** (2011). Legea nr. 292/ 20 decembrie 2011, Legea asistenței sociale, publicată în M.Of. nr. 905/20.12.2011.

*** (2014). Legea 76/2002, actualizată 2014, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, în http://www.euroavocatura.ro/legislatie/1141/Legea_somajului,_Actualizata_2014__Legea_76_2002.

http://www.cnasr.ro/.

=== Anexa_1 ===

ANEXA nr. 1

CHESTIONAR

Se adresează studenților din anii terminali, în domeniul de specializare asistență socială, masteranzilor și doctoranzilor din acest domeniu. Vă rugăm să citiți cu atenție întrebările, să reflectați și să răspundeți sincer. Informațiile sunt confidențiale și sunt folosite doar pentru prelucrare statistică.

1. Încercați să vă amintiți când ați auzit/ citit prima oară termenul «asistență socială». Ce înțeles avea atunci pentru dumneavoastră ? ___________________________ ___________________________________________________________________________

2. Ce anume v-a determinat să alegeți studii universitare în domeniul asistenței sociale? (maxim 3 răspunsuri, ierarhizate de la 1 la 3, în ordinea importanței acordate).

2.1. □ o rudă, un prieten, o cunoștință, o personalitate care lucrează în domeniu

2.2. □ evenimente deosebite de viață care v-au marcat

2.3. □ se potrivește cu aptitudinile și cunoștințele mele

2.4. □ aspectele sociale din realitatea românească actuală

2.5. □ este un domeniu în care pot să-mi manifest mai bine personalitatea

2.6. □ altceva, ce anume ?_____________________________________________________

3. Cât de mulțumit(ă) sunteți de nivelul de cunoștințe asimilat în timpul studiilor universitare de până acum?

3.1. □ Deloc mulțumit(ă)

3.2. □ Nemulțumit(ă)

3.3. □ Potrivit de mulțumit(ă)

3.4. □ Mulțumit(ă)

3.5. □ Foarte mulțumit(ă)

4. Cât de mulțumit(ă) sunteți de abilitățile practice dobândite în timpul studiilor universitare de până acum?

4.1. □ Deloc mulțumit(ă)

4.2. □ Nemulțumit(ă)

4.3. □ Potrivit de mulțumit(ă)

4.4. □ Mulțumit(ă)

4.5. □ Foarte mulțumit(ă)

5. Cât de utile considerați că vă vor fi competențele dobândite în timpul studiilor universitare în cariera dumneavoastră?

5.1. □ Deloc utile

5.2. □ Puțin utile

5.3. □ Potrivit de folositoare

5.4. □ Destul de utile

5.5. □ Foarte utile

6. Ce anume considerați că ați investit cel mai mult pentru pregătirea din timpul studiilor universitare? (maxim 3 răspunsuri, ierarhizate de la 1 la 3, în ordinea importanței).

6.1. □ Timp

6.2. □ Bani

6.3. □ Voință

6.4. □ Interes

6.5. □ Voluntariat

7. Ați beneficiat de servicii de consiliere profesională sau de orientare în carieră în perioada studiilor liceale sau universitare? (În cazul răspunsului negativ, detaliați și treceți direct la întrebarea nr. 9)

7.1. □ Da

7.2. □ Nu. De ce? ____________________________________________________________

8. Ați elaborat propriul plan de carieră în timpul întâlnirilor de consiliere profesională?

8.1. □ Da. Detaliați ___________________________________________________________

8.2. □ Nu. Detaliați ___________________________________________________________

9. Cât de utilă considerați că este consilierea profesională?

9.1. □ Deloc utilă

9.2. □ Puțin utilă

9.3. □ Potrivit de folositoare

9.4. □ Destul de utilă

9.5. □ Foarte utilă

10. Cât de important considerați a fi voluntariatul efectuat pe parcursul studiilor universitare drept un avantaj la angajare?

10.1. □ Deloc important

10.2. □ Puțin important

10.3. □ Potrivit de important

10.4. □ Destul de important

10.5. □ Foarte important

11. Ați efectuat stagii de voluntariat până acum? (dacă ați răspuns negativ, treceți la întrebarea cu nr. 15)

11.1. □ Da.

11.2. □ Nu. Motivați __________________________________________________________

12. În ce domeniu ați efectuat activități de voluntariat? (puteți bifa mai multe variante de răspuns)

12.1. □ protecția mediului

12.2. □ sănătate

12.3. □ asistență socială

12.4. □ educație non-formală

12.5. □ administrație

13. În ce tip de instituție ați efectuat stagiul de practică/ internship/ voluntariat?

(puteți bifa mai multe variante de răspuns)

13.1. □ Instituție publică

13.2. □ Autoritate locală

13.3. □ Agent economic

13.4. □ ONG

14. Cât timp ați alocat pe săptămână activităților de voluntariat?

14.1. □ < 3 ore

14.2. □ 4 – 6 ore

14.3. □ 7 – 10 ore

14.4. □ > 10 ore

15. Ce intenționați să faceți după absolvirea studiilor universitare?

15.1. □ Să mă angajez în domeniu

15.2. □ Să îmi continui studiile

15.3. □ Să lucrez în alt domeniu și să îmi continui studiile universitare/ postuniversitare

15.4. □ Altceva. Ce anume? ____________________________________________________

16. După cât timp de la absolvirea studiilor vă așteptați să vă angajați?

16.1. □ < 3 luni

16.2. □ 3 – 6 luni

16.3. □ 6 luni – 1 an

16.4. □ > 1 an

16.5. □ Sunt deja angajat

17. Ce anume considerați că v-ar ajuta cel mai mult pentru obținerea primului job după finalizarea studiilor? (maxim 3 răspunsuri, ierarhizate de la 1 la 3, în ordinea importanței acordate).

17.1. □ Cunoștințele și abilitățile dobândite în timpul studiilor universitare

17.2. □ Activitățile de voluntariat

17.3. □ Internship-uri/ stagii de practică

17.4. □ Experiența de lucru anterioară studiilor universitare

17.5. □ Specializarea/ master într-un domeniu specific

17.6. □ Cunoștințele de limbi străine

17.7. □ Diplome/ certificate/ atestate/ recomandări

17.8. □ Altceva. Ce anume? __________________________________________________ ___________________________________________________________________________

18. Intenționați să vă angajați în străinătate în anii următori?

18.1. □ Da

18.2. □ Nu

18.3. □ Sunt indecis(ă)

19. Ce surse de informare utilizați sau intenționați să utilizați pentru a căuta un loc de muncă? (puteți bifa mai multe variante de răspuns)

19.1. □ Website-uri de specialitate

19.2. □ Newsletter-e de oferte de job-uri (e-jobs, MyJob, hippo.ro, totaljob.ro, jobsinong etc.)

19.3. □ anunțuri ANOFM/ AJOFM și revistele lor de specialitate

19.4. □ Prieteni/ cunoștințe/ rude

19.5. □ Ziare, reviste

Date socio-demografice

20. Cum apreciați starea materială a familiei dvs. de proveniență? (un singur răspuns)

20.1. □ Situație foarte bună (locuință proprietate personală dotată și amenajată/ automobil/ posibilitatea de a petrece vacanțe într-o altă țară/ posibilitatea de a susține studiile și activitățile extrașcolare ale copiilor din familie/ deținerea unor alte bunuri mobile și imobile)

20.2. □ Situație destul de bună

20.3. □ Este asigurat strictul necesar

20.4. □ Ar fi necesare în casă câteva bunuri pentru un trai decent

20.5. □ Nu pot aprecia/ nu răspund

21. Cum apreciați situația economico-financiară a familiei dvs. de proveniență? (un singur răspuns; prin cheltuieli lunare se înțelege întreținere, chirie, transport, servicii, alimente, consumabile menaj, cheltuieli pentru petrecerea timpului liber; venituri cumulate înseamnă aici venituri salariele, pensii, alocații, indemnizații șomaj, VMG etc. )

21.1. □ Veniturile lunare cumulate ale familiei permit oricând achiziționarea unor bunuri/ servicii necesare și costisitoare

21.2. □ Veniturile lunare ale familiei depășesc cu puțin cheltuielile lunare

21.3. □ Veniturile lunare sunt egale cu cheltuielile lunare

21.4. □ Cheltuielile lunare depășesc veniturile lunare ale familiei

21.5. □ Familia reduce foarte mult cheltuielile pentru a se încadra în venituri

21.6. □ Sunt necesare împrumuturi de la o lună la alta pentru a face față cheltuielilor

21.7. □ Familia a acumulat mai multe datorii și nu se întrezăresc posibilități de redresare

21.8. □ Nu pot aprecia/ nu răspund

22. Proveniți dintr-un mediu…

22.1. □ Rural

22.2. □ Urban

23. Vârsta dumneavoastră

23.1. □ 19 – 22 ani

23.2. □ 23 – 25 ani

23.3. □ 26 – 30 ani

23.4. □ peste 30 ani

24. Sex

24.1. □ Masculin

24.2. □ Feminin

25. În prezent urmați studii, domeniu de specializare asistență socială…

25.1. □ universitare de licență, învățământ cu prezența în campus

25.2. □ universitare de licență, învățământ la distanță

26. Vă rugăm să treceți în căsuța din dreapta scorul obținut la testul alăturat.

=== Anexa_2 ===

ANEXA nr. 2

TEST PENTRU INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ (pentru adulți)

– adaptat de Mihaela Roco după Bar-On și D. Goleman –

Prezentăm în continuare zece situații (scenarii) în care se poate afla orice om. Imaginați-vă că vă aflați în situațiile respective și arătați cum veți proceda în mod concret. Pentru aceasta veți alege una dintre cele patru variante de răspuns.

1. Sunteți într-un avion care intră brusc într-o zonă de turbulență și începe să se balanseze puternic într-o parte și alta. Ce faceți?

a. Continuați să citiți sau să vă uitați la film, dând puțină atenție turbulenței.

b. Vă îngrijorați, urmăriți stewardesa și citiți fișa cu instrucțiuni în caz de pericol.

c. Câte puțin din a și b.

d. Nu observați nimic.

2. Mergeți în parc cu un grup de copii de 4 ani. O fetiță începe să plângă deoarece ceilalți nu vor să se joace cu ea. Ce faceți?

a. Nu vă amestecați, lăsați copiii să rezolve singuri problema.

b. Vorbiți cu ea și o ajutați să găsească o modalitate de a-i face pe ceilalți să se joace cu ea.

c. Îi spuneți cu o voce blândă să nu plângă.

d. Încercați să-i distrageți atenția și îi arătați câteva lucruri cu care se poate juca.

3. Imaginați-vă că sunteți student și doriți să obțineți o medie mare pentru bursă. Ați constatat că una dintre note vă scade media. Ce faceți?

a. Vă faceți un plan special pentru a vă îmbunătăți nota la cursul respectiv, fiind hotărât să urmați planul

b. Vă propuneți ca în viitor să luați note mai bune la acest curs

c. Considerați că nu contează mult ceea ce ați făcut la acest curs și vă concentrați asupra altor cursuri la care notele dumneavoastră sunt mai mari

d. Mergeți la profesor și încercați să discutați cu el obținerea unei note mai mari.

4. Imaginați-vă că sunteți agent de asigurări și telefonați la clienți pentru prospectare. 15 persoane la rând v-au închis telefonul și sunteți descurajat. Ce faceți?

a. Vă spuneți „ajunge pentru azi”, sperând că veți avea mai mult noroc mâine

b. Vă evaluați calitățile care, poate, subminează abilitatea dumneavoastră de a face vânzări

c. Încercați ceva nou la următorul apel telefonic și vă străduiți să nu vă blocați

d. Găsiți altceva de lucru

5. Sunteți managerul unei organizații care încearcă să încurajeze respectul pentru diversitatea etnică și rasială. Surprindeți pe cineva spunând un banc rasist. Ce faceți?

a. Nu-l luați în seamă – este numai o glumă

b. Chemați persoana respectivă în biroul dumneavoastră pentru a-i face observație

c. Vorbiți pe față, pe loc, spunând că asemenea glume sunt nepotrivite și nu vor fi tolerate în organizația dumneavoastră

d. Îi sugerați persoanei care a spus gluma să urmeze un program de școlarizare privind diversitatea.

6. Încercați să calmați un prieten înfuriat pe un șofer care era să-l accidenteze foarte grav. Ce faceți?

a. Îi spuneți să uite evenimentul pentru că nu a pățit nimic

b. Încercați să-i distrageți atenția de la acest eveniment vorbindu-i despre lucrurile care îi plac foarte mult sau care îl interesează

c. Îi dați dreptate, considerând, la fel ca și el, că celălalt i-a pus în pericol viața

d. Îi relatați că și dv. vi s-a întâmplat mai demult, ceva asemănător, dar după aceea v-ați dat seama că, după cum conduce, șoferul va ajunge în mod sigur la spitalul de urgență.

7. Dumneavoastră și partenerul de viață (prietenul) ați intrat într-o discuție aprinsă, care a devenit foarte repede un meci de țipete. Sunteți amândoi furioși și, în focul furiei, recurgeți la atacuri personale pe care într-adevăr nu le înțelegeți, dar le continuați. Care este cel mai bun lucru de făcut?

a. Luați o pauză de 20 de minute și apoi reluați discuția

b. Opriți cearta de îndată, pentru că nu contează ce spune partenerul dumneavoastră

c. Spuneți că vă pare rău și îi cereți partenerului să își ceară la rândul său iertare

d. Vă opriți un moment, vă adunați gândurile și, apoi, vă precizați punctul dvs. de vedere.

8. Imaginați-vă că ați fost numit șeful unei noi echipe care încearcă să găsească o soluție creativă la o problemă sâcâietoare de serviciu. Care este primul lucru pe care îl faceți?

a. Notați pașii necesari pentru rezolvarea rapidă și eficientă a problemei

b. Cereți oamenilor să-și facă timp pentru a se cunoaște mai bine între ei

c. Începeți prin a cere fiecărei persoane idei privind rezolvarea problemei, cât timp ideile sunt proaspete

d. Începeți printr-o ședință de dezlănțuire a ideilor (brainstorming), încurajând pe fiecare să spună orice idee îi vine în minte, indiferent cât de fantastică pare.

9. Fiul dumneavoastră este extrem de timid și a fost foarte sensibil și un pic înfricoșat de locurile și oamenii străini, de când s-a născut. Ce faceți?

a. Acceptați că are un temperament sfios, timid și căutați căi de a-l proteja de situații care să-l tulbure

b. Îl duceți la un psihiatru de copii

c. Îi expuneți intenționat la mai mulți oameni și în locuri străine, astfel încât să-și poată înfrânge frica

d. Organizați o serie neîntreruptă de experiențe care să-l învețe pe copil să ia treptat contact cu oameni și cu situații noi.

10. Considerați că de mulți ani ați dorit să reîncepeți să practicați un sport pe care l-ați încercat și în copilărie, iar acum pentru distracție, în sfârșit, v-ați hotărât să începeți. Doriți să vă folosiți cât mai eficient timpul. Ce faceți?

a. Vă limitați la timpul strict de exercițiu în fiecare zi

b. Alegeți exerciții care vă forțează mai mult abilitatea (care vi se par mai grele)

c. Exersați numai când, în mod real, aveți dispoziție

d. Încercați exerciții care sunt cu mult peste abilitățile dumneavoastră.

Modul de notare și interpretare a răspunsurilor

Se adună punctele la cele 10 răspunsuri.

Semnificația sensului global este:

la 100: SUB MEDIE 100-150: MEDIU

peste 150: PESTE MEDIE 200: EXCEPȚIONAL.

=== Anexa_3 ===

ANEXA nr. 3

Profilul absolventului de studii superioare profil asistență socială

ideal pentru angajatori

Trăsături de personalitate:

* motivație complexă de alegere a carierei în domeniul asistență socială

* tip social – investigativ-realist (după Holland)

* sociabilitate

* înclinație spre interacțiuni sociale

* atenție la ambianța fizică socială

* orientare spre acțiune

* toleranță facilă a situațiilor conflictuale

* ușurință în comunicare

* autonomie și independență în muncă

* acțiuni direcționate spre scopuri clar definite

* acțiuni izvorâte din evaluări critice

* conștiinciozitate

* meticulozitate

* exigență

* corectitudine

* autocunoaștere

* capacitate de automotivare

* dorință de a acționa asupra mediului

* stimă de sine ridicată

* motivație intrinsecă de provocare sau extrinsecă de recunoaștere a meritelor

* responsabilitate ridicată

* capacitatea de a identifica, gestiona și valorifica resurse

* înclinație spre activități ce implică investigare/ cercetare

Cunoștințe:

* cunoștințe temeinice de specialitate (servicii clienți și personal, sociologie, legislație și guvernare, psihologie, consiliere, educație și instruire, resurse umane și de personal) minim de nivel N6 (nivel licență);

* specializare dobândită prin studii universitare sau postuniversitare;

* cunoașterea a cel puțin unei limbi străine de circulație internațională;

* cunoașterea profesiogramei postului pentru care candidează;

* cunoștințe de elaborare CV țintit și scrisoare de intenție prin care să își evidențieze competențele.

Experiență profesională dobândită din voluntariat, stagii de practică, internship, perioade de muncă temporară sau angajări part-time, în cadrul căreia să își poată identifica, dezvolta și valorifica abilitățile descrise mai jos.

Aptitudini și abilități:

* abilități verbale la un nivel superior;

* rapiditate în reacții la un nivel superior;

* capacitate de decizie la un nivel superior;

* aptitudini numerice de nivel mediu;

* abilități administrative/ funcționărești de nivel mediu;

* aptitudinea de orientare spațială și cea de percepție de nivel mediu inferior;

* capacitate de autoprezentare într-un mod favorabil;

* abilități specifice domeniului (deprinderi sociale, de rezolvare a problemelor și deprinderi folosite de învățare, TIC);

* inteligență emoțională, respectiv inteligență intrapersonală și interpersonală (Gardner), de nivel mediu sau peste medie (Goleman);

* abilitatea de a lucra în echipă;

* aptitudini senzoriale – claritate în vorbire, acuitate auditivă și vizuală;

* capacitatea de a-și construi și remodela planul propriu de carieră, în funcție de cererea de pe piața muncii.

Referințe:

* recomandări din partea profesorilor;

* recomandări de la angajatorii de la locurile anterioare de muncă/ internship/ voluntariat.

=== Anexa_4_(_1) ===

ANEXA nr. 4

Plan de intervenție

1. Datele de identificare:

Numele și prenumele studentului:

Data nașterii:

An de studiu:

Unitatea de învățământ:

Specialiștii care intervin în realizarea planului:

2. Data realizării planului de intervenție:

Perioada aplicării planului de intervenție:

3. Scopul intervenției: dezvoltarea abilităților de inserție pe piața muncii a viitorilor absolvenți de studii superioare în domeniul asistenței sociale pe baza opiniilor și datelor factuale oferite de studenții din anul III de studiu, an școlar 2013-2014, profil Asistență Socială din cadrul Facultății de Filozofie și Științe Social-Politice a UAIC Iași

Obiectivele intervenției: O1 – autocunoaștere; O2 – analiza lumii profesiilor din sfera asistență socială; O3 – elaborarea unui plan de carieră în domeniu

Acțiuni asupra studentului: analiza SWOT personală pentru identificarea problemelor; aplicări de teste de personalitate (stimă de sine, stil decizional, profil motivațional, determinare sistem de valori, determinare tip personalitate după Holland); testări de aptitudini verbale și numerice; îndrumare spre modalități de dobândire de experiență profesională (voluntariat/ stagii de practică/ internship); analiza comună a profesiogramelor din domeniul de interes; analiza capacității studentului și îndrumarea lui în vederea elaborării unui CV țintit și a unei scrisori de intenție; elaborare plan carieră;

4. Resurse utilizate: teste tipărite, teste on-line, motivația de autodezvoltare a studentului, planificare calendaristică stagiu voluntariat; cărți, manuale, surse internet, reviste de specialitate; colaborarea cu profesorii coordonatori de practică;

Strategii utilizate: aplicare baterii de teste; utilizare de tehnici de consiliere cognitiv-comportamentale; utilizare hărți mentale; discuții;

Modalități de evaluare: Autoaplicare chestionar de satisfacție a studentului în urma aplicării planului de intervenție

5. Rezultate obținute: (analiza și interpretarea chestionarului de satisfacție)

6. Intervenția

Cabinet/ Centru de consiliere și orientare profesională

Unitatea de învățământ ______________________________

Psih. _____________________

Semnătura _____________