Pregatirea Copilului Pentru Scoala Prin Activitatile Matematice din Gradinita

Capitolul I. Dezvoltarea psihică a copilului la vârsta preșcolară

1.1. Profilul psihologic al vârstei preșcolare

Grădinița depășește orizontul restrâns al familiei, punând în fața copiilor noi cerințe, mult mai deosebite de cele din familie. În viața copilului se produc noi schimbări atât din punct de vedere al dezvoltării somatice cât și din punct de vedere al dezvoltării psihice.

Nicio perioadă a dezvoltării psihice umane nu are caracteristici atât de numeroase, explozive, neprevăzute ca perioada preșcolară. Această perioadă, intră ca notificație în cei „7 ani de acasă”, sintagma prin se care evocă rolul formativ deosebit de mare al familiei în dezvoltarea psihică a copilului.

Deoarece dezvoltarea conștiinței și inteligenței sunt încă restrânse, în perioada preșcolară psihicul este centrul de achiziții de experiență de orice trăire, fapt care explică în mare măsură importanța deosebită ce se acordă acestei perioade, pe care acești psihologi o consideră că ar marca întreaga viață psihică ulterioară.

Descriem în continuare caracteristicile componentelor psihice specifice preșcolarilor fără a avea pretenția că încercăm și o ierarhizare a acestora:

– Sensibilitatea copilului se adâncește și se restructurează;

– Sensibilitatea auditivă și cea vizuală trec pe primul plan, ele fiind cele care captează prioritar informațiile;

– În general se consideră de diverși autori că la 6 – 7 ani, sensibilitatea auditivă devine de două ori mai fină decât la vârsta de 2 – 3 ani;

– Fără a-și pierde semnificația, sensibilitatea tactilă se subordonează văzului și auzului, ca instrument de control și susținere a acestora; ( Golu, P., Zlate, M., Verza, E., 1994, p. 81),

– Exuberanța motrică și senzorială a perioadei preșcolare se exprimă atât în perfecționarea sensibilității tactile, cât și în creșterea rolului acesteia în explorarea mediului înconjurător. (Tomșa, Gh., Oprescu, N., 2007, p. 63)

– Procesele senzorial – perceptive, atât de legate de cele motorii–acționale, suportă o serie de transformări, se cizelează, se modelează și se perfecționează în conformitate cu noile schimbări.

– Prin percepția tactilă se diferențiază 9 categorii de însușiri perceptive ale obiectelor,și anume: temperatura, forma suprafeței, caracterul corporal, mărimea, distanța, direcția, apăsarea, greutatea și mișcarea; (Șchiopu, U., 1967, p.150)

– După vârsta de 5 ani are loc o importantă dezvoltare tactilo- vizuală; (Șchiopu, U., 1967, p.151)

– În percepția copilului preșcolar, „însușirile obiectelor sunt reflectate în mod inegal, că adesea preșcolarul se oprește mai mult la forma și la culoarea obiectelor pe care le percepe mai clar decât la volumul lor”; (Șchiopu, U., 1967, p.152)

– Elementul vehiculator, cuvântul, permite să se desfășoare o largă activitate de identificare perceptivă de la vârsta de 4 – 5 ani;

– La 4 – 5 ani, percepțiile unui copil se caracterizează printr-o mare saturație afectivă – cuprinde aglomerări relativ amorfe de emoții și o oarecare multilateralitate în direcționare; (Șchiopu, U., 1967, p.152)

– Mișcarea joacă un rol important în trecerea de la percepție la reprezentare. ( Albu, C., Albu, A.,Vlad, T.L., Iacob, I., 2006, p. 17)

– Percepția apare atunci când procesele cerebrale intervin în reținerea unei informații, iar persoana devine conștientă de acest aspect. În cadrul activității de percepție se perfecționează inițial coordonarea mișcărilor oculare, urmează dezvoltarea coordonării oculo-motorii ce permite consolidarea activității perceptive prin manipulare. Manipularea urmată de percepția obiectului permite formarea la nivel cerebral a reprezentării acestuia; ( Meilă, P., Milea, S., 1988, p. 269)

– Percepția spațiului realizează progrese importante. În perioada preșcolară, această corectare practică a percepției în ansamblu se realizează treptat și lent (Șchiopu, U., 1967, p. 152); totodată se realizează modelarea spațială a reflectării;

– În dezvoltarea percepției de timp, există, de asemenea, unele etape:

– prima etapă este cea a definirii timpului prin acțiuni, contiguități;

– a doua se caracterizează prin orientarea verbală în timp.

În concluzie, dezvoltarea percepțiilor este foarte activă în această perioadă.

– La vârsta preșcolară, are loc o amploare a raporturilor dintre copil și realitatea lui înconjurătoare; formele și conținutul comunicării devin mai complexe și mai variate;

– Limbajul se îmbogățește continuu, atât sub raport cantitativ, prin creșterea volumului vocabularului, cât și calitativ, ca urmare a capacității de formulare logico – gramaticală, a frazării coerente și a introducerii unor conținuturi cu sens și semnificație tot mai precise și mai bine structurate; (Tomșa, Gh., Oprescu, N., 2007, p.67)

– Atunci când copilul nu cunoaște cuvinte potrivite pentru diverse situații din mediu, el le construiește pornind de la cele însușite de la adulți; (Tomșa, Gh., Oprescu, N., 2007, p.68)

– La vârsta de 3 ani, limbajul situativ, completat de gesturi, domină; treptat își însușește vorbirea contextuală, care este o formă evoluată a limbajului coerent;

– În cursul perioadei preșcolare are loc perfecționarea laturii fonetice a limbajului;

– La preșcolarii mari, expresivitatea vorbirii se obține mai ales prin efecte verbale, prin conținutul și structura propoziției; se înregistrează progrese importante în corectitudinea pronunțării, încep să se diminueze mult perseverarea, contaminarea, eliziunea;

– Dezvoltarea limbajului are loc concomitent cu dezvoltarea funcțiilor de comunicare, fixare a experienței cognitive, de organizare a activității;

– Concomitent cu dezvoltarea capacității de verbalizare orală, are loc și un proces intens de formare a vorbirii interioare.

– Datorită plasticității pronunțate a sistemului nervos, legăturile temporare se formează repede, ceea ce explică ușurința cu care copilul memorează;

– Datorită dezvoltării progresive a limbajului, memoria începe să capete particularități mai evoluate, să devină o memorie ce operează activ, cu reprezentări complexe, evocate verbal; (Golu, P., Zlate, M., Verza, E. 1994, p. 156)

– La 3 – 4 ani predomină memoria involuntară, bazată pe asociații de contiguitate;

– În condițiile jocului, memoria este mai productivă și capătă un caracter vădit voluntar încă de la vârsta de 4 – 5 ani; (Golu, P., Zlate, M., Verza, E. 1994, p. 156)

– La 4 ani, copilul începe să sesizeze în joc cerința fixării și păstrării sarcinilor ce i se trasează;

– La 5 – 6 ani caută să utilizeze procedee elementare de reproducere și face uneori încercări active de a-și aminti ceea ce a uitat;

– Progresele evidente ale memoriei între 3 și 7 ani arată că există o creștere nu numai a funcțiilor plastice ale sistemului nervos central, ci și a sistematicii și dinamicii corticale; caracteristic totuși pentru această perioadă este și faptul că ei uită foarte repede;

– În această perioadă, în funcție de conținutul materialului care se memorează și se reactualizează, distingem următoarele forme ale memoriei: memorie motrică, memorie plastic – intuitivă, memorie afectivă și memorie verbal logică. Conținutul esențial al memoriei motrice îl formează deprinderile motrice. Având un caracter profund afectogen, memoria prezintă mari inegalități, determinate de jocul intereselor, al particularităților modului de viață și al trăsăturilor mediului apropiat în care trăiește.

– Atenția constituie una dintre cele mai importante condiții ale fixării și păstrării experienței personale; (Tomșa, Gh., Oprescu N., 2007, p. 71)

– Atenția contribuie la formarea abilității de a cunoaște, a deprinderilor de orientare și investigație, de concentrare și percepere;

– La această vârstă, atenția dobândește câteva proprietăți, și anume: atenția voluntară, susținută de creativitatea copilului, creșterea volumului atenției, sporirea mobilității atenției, dezvoltarea concentrării și stabilitatea atenției (dependentă de gradul de adecvare a activității la capacitățile copilului, noutatea și caracterul stimulativ și antrenant al acesteia; (Tomșa, Gh., Oprescu N., 2007, p. 71)

Stabilitatea atenției, care depinde de copil, de activitatea pe care o desfășoară și de starea de moment a copilului variază, astfel: la unii copii de 4 ani, durata medie a atenției este de 11 min, pe când un nivel ridicat al atenției este considerat astfel: la preșcolarii mici – 5 – 7 min., la cei mijlocii 20 –25 min., iar cei mari 45 – 50 de min.;

– Atenția scade pe parcursul activităților obligatorii sau care nu satisfac nevoile copilului, și pe acest fond se poate instala oboseala.

– Imaginația este un proces mijlocit de cunoaștere a realității obiective, copilul transformă în coordonatele conținutului și subiectului jocului, obiectele cele mai neînsemnate;

– La preșcolarul mic predomină imaginația reproductivă, pe când la cel mare se structurează elementele imaginației creatoare;

– La 3–4 ani, imaginația prezintă trăsături asemănătoare imaginației copiilor antepreșcolari – instabilitate, inconsecvență, fluctuație;

– La 5 ani, imaginația se exprimă pregnant în activitatea de construcție și uneori la muzică fiind impregnată de caracteristicile experienței și educației dobândite;

– La 6 ani, imaginația se exprimă în creația de basme, ceea ce permite să se considere că în perioada preșcolară are loc constituirea ontogenetică a imaginației creatoare;

– Specific pentru imaginația copilului preșcolar este și faptul că ea se interrelaționează cu o gândire care nu-i aptă încă de control și evaluare, fapt pentru care în imaginație se petrec rapid și necontrolat treceri de la un plan transformativ la altul și deci evoluții de cele mai multe ori fanteziste; (Tomșa, Gh., Oprescu N., 2007, p. 70)

– Instabilitatea, inconsecvența și multilateralitatea în planul imaginar, imprimă un conținut bogat imaginației copilului preșcolar, care în același timp este și foarte încărcat afectiv;

– Dezvoltarea imaginației în această perioadă, constituie un indiciu al dezvoltării psihice intense a copilului.

– Gândirea copilului este legată de reprezentări și de limbaj;

– La vârsta de 3 – 4 ani, gândirea este elementară și simplistă cu caracter animist, în sensul că toate obiectele și fenomenele din jurul lui sunt însuflețite(Tomșa, Gh., Oprescu N., 2007, p. 65). După vârsta de 5 ani, această caracteristică dispare treptat;

– Gândirea preșcolarului este preconceptuală sau cvasiconceptuală, ceea ce înseamnă că ea operează cu o serie de constructe care nu sunt nici noțiuni individualizate, dar nici noțiuni generale; (Golu, P., Zlate, M., Verza, E., 1994, p. 84)

– Până la vârsta de 4 – 5 ani, copilul are o gândire prelogică și preoperatorie, după care se instalează gândirea concret operatorie, care se extinde până în perioada vârstei școlare mici;(Tomșa, Gh., Oprescu N., 2007, p. 66)

– Datorită caracterului îngust al experienței copilului, controlul practic redus, capacitatea slabă a operațiilor sale de gândire, duc la stabilirea relațiilor la întâmplare dintre fenomenele asupra cărora acționează gândirea;

– Gândirea preșcolarului mic este elementară, primitivă, simplistă; (Șchiopu, U., 1967, p. 165)

– Gândirea preșcolarului mare devine mai analitică, mai preocupată de raportul dintre datele perceptive; (Roșca, A., Chircev, A., 1975, p. 65)

– Principala caracteristică a gândirii preșcolarului este intuitivitatea, în sensul că „poate gândi ceea ce percepe, dar gândirea lui nu merge mai departe de reprezentarea elementului perceput”. (Tomșa, Gh., Oprescu N., 2007, p. 66) Copilul preșcolar, crede ce percepe și nu simte nevoia controlului prin experiment mintal;

– Unii autori consideră că perioada preșcolară este perioada în care se formează capacitatea de exprimare prin judecăți și raționamente, deși gândirea și inteligența copilului sunt îndreptate spre găsirea de saceastă caracteristică dispare treptat;

– Gândirea preșcolarului este preconceptuală sau cvasiconceptuală, ceea ce înseamnă că ea operează cu o serie de constructe care nu sunt nici noțiuni individualizate, dar nici noțiuni generale; (Golu, P., Zlate, M., Verza, E., 1994, p. 84)

– Până la vârsta de 4 – 5 ani, copilul are o gândire prelogică și preoperatorie, după care se instalează gândirea concret operatorie, care se extinde până în perioada vârstei școlare mici;(Tomșa, Gh., Oprescu N., 2007, p. 66)

– Datorită caracterului îngust al experienței copilului, controlul practic redus, capacitatea slabă a operațiilor sale de gândire, duc la stabilirea relațiilor la întâmplare dintre fenomenele asupra cărora acționează gândirea;

– Gândirea preșcolarului mic este elementară, primitivă, simplistă; (Șchiopu, U., 1967, p. 165)

– Gândirea preșcolarului mare devine mai analitică, mai preocupată de raportul dintre datele perceptive; (Roșca, A., Chircev, A., 1975, p. 65)

– Principala caracteristică a gândirii preșcolarului este intuitivitatea, în sensul că „poate gândi ceea ce percepe, dar gândirea lui nu merge mai departe de reprezentarea elementului perceput”. (Tomșa, Gh., Oprescu N., 2007, p. 66) Copilul preșcolar, crede ce percepe și nu simte nevoia controlului prin experiment mintal;

– Unii autori consideră că perioada preșcolară este perioada în care se formează capacitatea de exprimare prin judecăți și raționamente, deși gândirea și inteligența copilului sunt îndreptate spre găsirea de soluții practice de adaptare și nu spre dezvăluirea adevărului absolut;

– Gândirea, ca și observația, servește ca unealtă a acțiunii de adaptare a omului, iar pentru copil nu are valoare în sine și nu este pentru el decât un instrument care-i servește să rezolve problemele practice ale vieții lui cotidiene și să-și satisfacă țelurile ludice. (Aebli, H., 1973, p.34)

– În această perioadă se dezvoltă sentimentele superioare și anume: sentimentele morale, intelectuale și estetice. Acestea sunt înnăscute, dar ele se formează și se dezvoltă sub influența societății, a educației și activităților desfășurate;

– Primele sentimente morale cu care preșcolarul intră în contact sunt: sentimentul de rușine – când o faptă contravine normelor de conduită morală, sentimentul de mulțumire – când copilul este apreciat, lăudat, sentimentul de prietenie – relații cu caracter selectiv și stabil care se formează între copii, sentimentul de dragoste – manifestat față de obiecte, animale, persoane, sentimentul de grup – bucuria manifestată în cadrul unor activități desfășurate în comun;

– În cadrul sentimentelor intelectuale forma elementară de manifestare este satisfacerea unor curiozități legate de anumite fenomene și situații prin răspunsurile adultului care îi satisfac această curiozitate. Tot aici se dezvoltă sentimentul de mirare – prin apariția unui fenomen care nu se încadrează în cele cunoscute de ele;

– Sentimentele estetice sunt în strânsă corelație cu cele morale și intelectuale și constau în satisfacerea copilului când acționează cu obiecte frumoase (jucării, povești, muzică, culori, mișcări ritmice etc.);

– La vârsta de 3 ani apar „exploziile afective” (de furie, mânie), reticențe emotive în relațiile cu cei din jur;

– La 4 ani apar sentimentele de mândrie;

– La 5 ani apare sentimentul de protecție, atenție față de alt copil care plânge (îl mângâie, îl alintă);

– La 6 ani apare criza de prestigiu, mai ales în situațiile de mustrare publică a copilului;

– La finalul acestei perioade adultrismul trece într-o perioadă nouă.

– Pe ansamblu, viața afectivă la vârsta preșcolară, prezintă câteva particularități: (Tomșa, Gh., Oprescu, N., 2007, p. 73

Viața afectivă a preșcolarului este mult mai bogată și mai diversificată;

Pozitivarea progresivă și mai amplă a vieții afective a copilului preșcolar;

Viața afectivă a preșcolarului este în mare măsură situativă;

Creșterea complexității vieții afective;

Vibrația afectivă sau rezonanța emoțională imediată și intensă la solicitări și evenimente;

Apariția învățării afective;

Structurarea primelor mecanisme de reglare a conduitelor emoționale;

Cristalizarea sentimentelor.

– Conduita voluntară presupune organizarea internă a acțiunii, asigurarea dominării unor motive principale, care își subordonează alte motive; rezultatele cercetărilor experimentale arată că în această perioadă, capacitatea de a asigura dominarea unor motive se dublează;

– În această perioadă în împrejurări deosebite, se manifestă primele tulburări de conduită și tulburări ale actului de voință;

– Toate defectele de voință au la bază greșeli de educație (răsfăț exagerat, neglijențe în educarea sa, dezordine în atitudinea diferiților membrii ai familiei față de el); (Șchiopu, U., 1967, p. 185)

– În condiții favorabile de dezvoltare, perioada preșcolară este perioada în care se formează o serie de trăsături pozitive ale voinței – stăpânirea de sine, ierarhizarea motivelor devine evidentă și în final acestea vor deveni componente ale aparatului operativ al caracterului;

– În condiții nefavorabile de dezvoltare, perioada preșcolară este perioada în care se formează o serie de trăsături negative ale voinței – capriciile și încăpățânarea;

– În ceea ce privește momentul actului voluntar, deliberarea este actul reprezentativ; unii deliberează defectuos (sunt egoiști, capricioși, egocentriști), alții deliberează contrar pozițiilor adulților (încăpățânați, negativiști), un număr redu rămân fără capacitatea de a delibera, sunt copii sugestionabili;

– De asemenea, momentul central al actului voluntar îi corespunde luarea hotărârii;

– În legătură cu o altă etapă a actului voluntar, este cea a acțiunii

Dezvoltarea psihică a preșcolarului parcurge trei subetape care au corespondență implicații educative particularizate (mică, mijlocie, mare).

Jocul este activitatea prioritară, și ca o activitate dominantă, constituie izvorul unei experiențe complementare celei de adaptare, experiențe cu rol formativ deosebit de mare și multilateral. Activitățile de joc dezvoltă atât câmpul psihologic, cât și angajarea inteligenței în diverse și numeroase situații. Asistăm, deci, la complicarea și adâncirea proceselor de cunoaștere, la schimbarea atitudinii față de mediul înconjurător și la perfecționarea formelor de activitate ale copilului. Preșcolaritatea este perioada descoperirii realității fizice, a realității externe care nu depinde de el, dar de care trebuie să țină cont dacă vrea să-și atingă scopurile.

În perioada preșcolară au loc nuanțări ale relațiilor interfamiliale și extrafamiliale care încep să aibă ponderi mai intense. Această latură a dezvoltării psihice duce la dezvoltarea conduitelor interne, a celor personale ce au fost supuse cercetării psihosociale.

Lărgirea cadrului relațional cu obiectele, constituie una dintre premisele dezvoltării psihice a copilului în toate planurile. Cunoaște astfel o dezvoltare a limbajului și gândirii. Copilul venind în grădiniță își formează anumite deprinderi de igienă, de îmbrăcare, toate acestea ducând la sporirea gradului de autonomie a copilului.

În perioada preșcolară mică se trece de la manipularea obiectelor și a jucăriilor la implicarea acestora în accesorii de viața cât mai complexe. În cadrul jocurilor de mișcare cu reguli, cum este jocul „De-a ascunselea”, apar și se înlocuiesc conduite semnificative. Astfel, preșcolarul mic se ascunde adeseori, încât el să nu-l vadă pe cel ce-l căuta, punând astfel în evidență o capacitate redusă de a se pune în locul celui care îl caută.

Preșcolarul mijlociu se adaptează mai ușor în grădiniță. El este mult mai preocupat de joc, de activități, de realitatea externă, i se dezvoltă percepția care devine un proces orientat de sarcini și modalități proprii de realizat. Limbajul cunoaște o dezvoltare intensă, se implică imaginația creatoare a copilului. Jocul devine aproape obsedant. Curiozitatea preșcolarului mijlociu este exprimată prin întrebări de genul: „de ce?, pentru ce?, cum?”, iar pentru situații noi, complexul cum ar fi: „de ce plutește balonul pe stradă?, de ce unele lucruri plutesc?, de ce vine umbra după om?” „Preșcolarul mijlociu trăiește eșecul și succesul, manifestă timidități și agresivități, remușcări și admirații.

Observăm astfel o dilatare a personalității, creșterea intereselor și aspirațiilor ca expresii ale proiectării personalității, scăzând totodată egocentrismul ce înainte cu un an se exprima prin atenția excesivă de tot într-un mod acaparator. Jocul în colectiv este foarte dorit mai ales jocurile de mișcare.

Preșcolarul mare se adaptează rapid nu numai la mediul grădiniței, ci și la orice tip de situație nouă. Forma dominantă de activitate este jocul, alături de care își fac loc din ce în ce mai mult activitățile de învățare sistematică. Copilul vrea să afle, să știe cât mai multe lucruri, iar curiozitatea lui este vie și permanentă. Sensibilitatea lui se adâncește și se restructurează, pe prim plan trecând sensibilitatea vizuală și auditivă, deoarece le captează prioritar informațiile. La vârsta prescolarității mici se diferențiază și se denumesc culorile fundamentale (roșu, galben, verde, albastru), iar cele intermediare (portocaliu, indigo, violet) sunt diferențe ce se cunosc abia la vârsta de 5 ani.

Sensibilitatea tactilă a copilului se subordonează văzului și auzului, acestea fiind instrumentul de control al acesteia. Relația dintre sensibilitatea vizuală și cea tactila este insuficient coordonată deoarece copilul întâmpină greutăți în recunoașterea tactilă a obiectelor percepute anterior vizual, dacă obiectul perceput vizual este cunoscut, recunoașterea lui doar prin pipăit se realizează cu succes, iar recunoașterea vizuală a unui obiect care a fost anterior perceput doar prin pipăit este mult mai simplu de realizat pentru copil.

Acest fenomen îl putem explica prin legăturile stabilite între analizatorul tactil- chinestezic și cel vizual, iar celelalte forme de sensibilitate, cum ar fi gustativă, olfactivă, care continuă să se dezvolte, ele nefiind în aceeași măsură cu cea vizuală și auditivă, acestea cunoscând o serie de specializări interioare, deci o dezvoltare intensă a auzului verbal și cel muzical. Copilul recunoaște obiectele după sunetele pe care acestea le scot la atingere, lovire, ciocnire.

Apar forme noi de percepție, cum ar fi: forma, mărimea, relieful, adâncimea care se realizează mult mai ușor, deoarece sunt puși în funcție mai mulți analizatori. Percepția vizuală a copilului se poate realiza prin mișcarea mâinii pe linia conturului unui obiect, iar dezvoltarea percepției formei obiectelor se dezvoltă prin activitățile de modelaj și încercarea de redare prin desen. Deoarece copilul întâmpină greutăți în ceea ce privește atât percepția mărimii obiectelor, cât și constanța acestora, educatoarea este cea care trebuie să intervină verbal prin corectarea greșelilor făcute de către preșcolar, reușind astfel să diferențieze obiectul după mărime.

Constanța percepției de mărime este strâns legată de dezvoltarea percepției distanței, care se produce spre sfârșitul preșcolarității (aproape, departe, a orientărilor în raport cu anumite repere spre stânga, spre dreapta, în față, în spate, sus, jos, a poziției lor deasupra, dedesupt).

Reprezentările la această vârstă au un caracter intuitiv, situativ cu caracter schematizat, generalizat doar spre sfârșitul prescolaritatii. Contactul direct cu obiectele favorizează informarea prin marea diversitate de obiecte, fenomene, împrejurări și relații ce se stabilesc între acestea. Volumul de cunoștințe permite copilului să opereze cu ele în situații noi mai complexe, mai interesante, mai creative. Operarea angajează atenția, memoria, imaginația, gândirea și alte procese psihice, care, în ansamblu, alcătuiesc intelectul.

Intelectul copilului, deși insuficient format, înregistrează în perioada preșcolarității o serie de restructurări importante. Cu ajutorul cuvântului, care este simbol, copilul reușește să-și prezinte realitatea. Treptat, preconcepțiile vor câștiga în generalitate, în precizie, conducând astfel la construirea claselor logice. Cu toate acestea, gândirea are un caracter intuitiv, ea rămâne legată de imaginație și de dimensiunile individuale, de aceea uneori este incomunicabilă. Strâns legată de evoluția gândirii este și evoluția limbajului. De altfel limbajul impune gândirii exigente culturale contribuind în felul acesta la restructurarea ei, limbajul îmbogățindu-se sub aspect cantitativ. De la 5 la 10 cuvinte pronunțate de copilul de un an, vocabularul activ al copilului crește la circa 300-400 de cuvinte la 2 ani, la aproximativ 800-1000 de cuvinte la 3 ani, la 1600-2000 de cuvinte la 4 ani, la circa 3000 de cuvinte la 5 ani, pentru ca la 6 ani el să ajungă la peste 3500 de cuvinte. Totodată se dezvoltă coerența limbajului, caracterul său închegat, structura. De la limbajul situativ, specific antepreșcolariății se face trecerea la limbajul contextual. (Bonchiș, E., 2004, p.32)

Când copilul se referă la experianța sa nemijlocită, caracterul situativ al limbajului este foarte prezent, la adult acest caracter se diminuează. Așadar, la vârsta preșcolară conținutul cunoștințelor trebuie să fie în așa fel ales, încât operând cu acestea în activitățile sistematice, memoria, gândirea, imaginația copilului, să-și pună în evidență unele calități (flexibilitatea, rapiditatea în gândire, fiabilitatea în memorie, creativitatea) care se constituie ca rezultat al acestei operații. La vârsta preșcolară formele elementare ale memoriei se dezvoltă odată cu formarea primelor reflexe condiționate. Memoria copilului preșcolar are un caracter spontan datorită dezvoltării gândirii, limbajului interior. Se dezvoltă și memoria mecanică, logică, involuntară și voluntară. Primele manifestări ale memoriei și reproducerii voluntare apar la vârsta de 4-5 ani. Volumul memoriei și performanțele acesteia cresc în condițiile naturale de joc și ca urmare a exersării acestora, are un caracter incoerent, nesistematizat, haotic. Preșcolarul memorează ușor, dar și uită repede, iar amintirile lui sunt fragmentate, izolate.

Gândirea preșcolarului este preconceptuală, intuitivă, egocentrică și magică. Mentalitatea sa egocentrică derivă din incapacitatea de a distinge suficient de bine realitatea obiectivă de cea personală, iar gândirea preșcolarului este concret intuitivă. O altă caracteristică a gândirii o constituie apariția noțiunilor empirice alături de care încep să se contureze primele operații ale gândirii, preșcolaritatea fiind perioada de organizare și dezvoltare a gândirii.

În acest timp se dezvoltă și viața afectivă a preșcolarului. Aceasta o continuă pe cea a antepreșcolarului, suportând modificări atât de natura cantitativă, cât și calitativă (se îmbogățesc și diversifică formele existente, apar forme noi). Asemenea modificări sunt posibile, în principal, datorită noilor condiții de viață ale preșcolarului, noilor solicitări cu care el se confruntă. Una dintre sursele cele mai evidente ale restructurării afectivității o constituie contradicția dintre trebuința de autonomie a preșcolarului și interdicțiile manifestate de adult față de el. Satisfacerea nevoii de independență se asociază cu apariția unor stări afective, pozitive, plăcute, tonifiante, de bucurie și satisfacție, în timp ce contrazicerea sub blocarea ei se asociază cu manifestarea unor stări emoționale de insatisfacție, mulțumire.

Dezvoltarea unor elemente componente ale intelectului copiilor nu ar fi posibilă fără prezența atenției care este capacitatea de orientare, focalizare și concentrare asupra obiectelor și fenomenelor în vederea reflectării lor adecvate. Deci, copilul își concentrează privirea spre obiectul cercetat, mobilizându-și în același timp și cunoștințele pe care le are. Pentru cunoștințele noi pe care le dobândește modifică valoarea de acțiune a celor anterioare.

Dacă până la începutul preșcolarității copilul a achiziționat ambele forme de atenție, voluntară și involuntară, în preșcolaritate, sub influența gândirii și limbajului, începe procesul organizării atenției voluntare. Stabilitatea și concentrarea ei crește, se mărește volumul, atenția capăta un tot mai puternic caracter activ și selectiv.

Cert este faptul că în perioada preșcolară ierarhizarea motivelor, stăpânirea de sine, încep să devină tot mai evidente. Preșcolarii, mai ales cei mijlocii și mari, reușesc să desfășoare activitățile care le plac mai puțin sau chiar le displac. Evident, acest lucru este posibil numai în anumite condiții, când prin realizarea activității respective, copiii își deschid calea îndeplinirii altor activități plăcute și într-adevăr dorite, când produc satisfacții părinților, educatoarei, etc.

Aceste consolidări ne atrag atenția asupra faptului că motivația devine unul dintre factorii importanți ai susținerii minții, așa încât, dacă dorim să formăm, să educăm voința preșcolarului, trebuie să-i oferim motivații puternice, mai ales pe cele cu valoare socială. (Tomșa, Gh., Oprescu, N., 2007, pp.17-32)

1.2. Necesitatea cunoașterii psihopedagogice a copilului în vederea pregătirii lui pentru școală

Luarea în considerare a particularităților de vârsta și individuale are astăzi bogate și solide temeiuri psihopedagogice, făcând saltul la nivelul preocupării pentru tratarea diferențiată a copiilor, pentru individualizarea activității instructiv- educative.

„Cunoașterea copilului este cheia de boltă a pedagogiei; problema cunoașterii copilului este o adevărată revoluție copernicioasa în pedagogie” (Claparede Ed., 1975, p.23) „Cunoașterea personalității copilului este tot atât de importantă ca și cunoașterea lumii în care și prin care învățământul își atinge scopurile”.( Suchodolski, B.,1970, p.16.)

Perioada preșcolară este una de rapide achiziții intelectuale, de dezvoltare a gândirii copilului. El pipăie, combină, exprimă – în același timp acționează, gândește acțiunea și o vorbește. Copilul este în plină evoluție a operațiilor gândirii. El este un explorator investigând lumea și proprietățile sale.

Este important să cunoaștem copilul deoarece numai așa îi asigurăm o creștere sănătoasă, o dezvoltare a proceselor psihice ca, în final să facă față cerințelor de mai târziu impuse de activitatea școlară. (Epuran, M., 2002, p.32)

Dezvoltarea psihică, intelectuală și morală a copilului depinde de modul cum știe adultul să-l susțină în a-și edifica propriul destin.

Cunoașterea copilului semnifică activitatea sistematică a educatorilor și părinților pentru identificarea suporturilor sale ca personalitate și proiectarea corectă a strategiilor educaționale favorizând în fiecare etapă a dezvoltării valorificarea și amplificarea potențialului nativ. Pentru a ajunge la o cunoaștere cât mai completă și mai complexă copilului am parcurs o serie de etape în colectarea informațiilor. O primă etapă a reprezentat-o întâlnirea cu părinții cu unii dintre ei purtând discuții chiar de la înscrierea copilului în grădiniță. O altă etapă a reprezentat-o convorbirile individuale cu copiii apoi complexele activități de evaluare pe care le parcurgem în primele două săptămâni de la începutul anului școlar. Vizitele la domiciliu au reprezentat prilejuri speciale de studiu ale manifestărilor copilului în cadrul familial (comportament, limbaj, atitudine). Discuțiile individuale cu părinții au reprezentat modalități de obținere a informațiilor pe care doream să le cunoaștem sau să le transmitem.

Cu toate că am colectat nenumărate informații despre copii, de un real folos ne-au fost și chestionarele pe care le-am aplicat părinților cu prilejul întâlnirilor programate.

Studiind cu deosebită atenție și interes rezultatele obținute în urma aplicării chestionarelor ne-am îmbogățit informațiile despre copil, fiindu-ne de un real folos în cunoașterea, evaluarea și proiectarea demersului didactic. Gama metodelor de culegere a datelor despre copii a fost completată de întâlnirile săptămânale cu părinții (ziua părinților) prilej cu care au ocazia să-și împărtășească ideile, experiențele în ceea ce privește educația și dezvoltarea copiilor lor.

De un interes deosebit s-a bucurat cursul pentru părinți ,,Educați așa!" inițiat de fundația ,,Copiii noștri" care este un mod de informare educațional preventivă și de sprijin acordat părinților în realizarea unei bune relații între părinte și copil deoarece aceasta este condiția dezvoltării sănătoase și armonioase a copilului.

Experiența câștigată în urma acestor acțiuni ne-au ajutat să înțelegem multe aspecte al comportamentului în clasă, ca făcând parte din moștenirea lui culturală sau ca făcând parte din caracteristicile sale individuale. Informațiile cu privire la sănătatea și dezvoltarea fizică a copilului le-am cule s de la părinți, cabinetul medical sau medicul de familie.

Metoda cea mai lesne și la îndemâna oricărui cadru didactic este observarea directă în mediul familiar, în sala de grupă, în aer liber, cu prilejul vizitelor, excursiilor, a zilelor onomastice. Pentru cunoașterea cat mai aprofundată a copilului am întocmit liste de comportamente observabile pe domenii de activitate: limbaj, motricitate, abilități fizice și intelectuale.

Conversația cu copilul este o altă modalitate de a-l cunoaște. Discutând cu acesta am aflat mai multe despre felul în care gândește, cel preocupă, ce bagaj de cunoștințe are, ce-l interesează, cum vorbește, ce vocabular are, dacă are defecte de vorbire și care sunt acestea.

Planificarea unui mediu educativ structurat pe joc constituie baza pentru dezvoltarea biopsihică a copiilor. În acest caz am folosit materiale educative care să implice activ copii să-i solicite permanent mai ales în exersarea proceselor biopsihice constatate ca deficitare. Să-l provoace să reacționeze. Este bine știut faptul că rezultatele nu se pun în evidență imediat. Copiii au perioade de acumulări latente, uneori au salturi mai mult sau mai puțin observabile care uneori (în cazuri deosebite) ne pot demoraliza. Orice activitate cu copilul nu este numai fiziologică sau numai psihologică pentru că desfășurându-se conștient, chiar și cea mai banală solicitare fizică este în același timp și o solicitare psihică.

Pregătirea pentru școală însemnă pentru copil pe lângă tot ceea ce implică cuvântul ,,pregătire" și acea stare psihologică pozitivă în raport cu apropiata intrare în școală, de așteptare pentru evenimentul întâlnirii cu școala dar și pentru specificul activităților proprii școlarului. De entuziasm deosebit s-au bucurat întâlnirile-lecții dintre școlari și preșcolari cu ocazia diferitelor schimburi de experiență la nivel de unități.

Cunoașterea psihologică a copiilor în vederea integrării în activitatea școlară înseamnă formare, antrenare și cultivare de abilități, deprinderi, atitudini și modalități acționale, disponibilități motivaționale afective care să-l facă apt pe copil pentru a face față solicitărilor specifice situațiilor cu care se va confrunta în debutul școlarității.

Toate aceste achiziții contribuie la structurarea "aptitudinii de școlaritate" ca rezultat al interacțiunii dintre învățare și dezvoltare, dintre demersul instructiv-educativ și consecințele acestuia în planul dezvoltării psihice.

Pentru susținerea cerinței psihopedagogice cu caracter logic, se pot aduce multiple și solide argumente, legate de scopul general al educației, de principiile educației permanente privind prospectarea personalității umane.

Așadar, copilul trebuie cunoscut pentru a dirija, cu cât mai multe șanse de succes, dezvoltarea personalității lui. Modelarea ființei umane în conformitate cu scopurile propuse nu se poate realiza decât pe baza cunoașterii echipamentului bio-psihic al copilului, prin stimularea potentelor sale interne și prin dirijarea dezvoltării acestuia în ritmuri „proprii” („educația pe măsură” și „școala pe măsură”).

Întreaga activitate instructiv-educativă se bazează pe cunoașterea personalității copilului, „individualizarea ca principiu educativ implică cunoașterea structurii personalității celui ce urmează să fie educat, întrucât, pentru a obține rezultatele dorite, trebuie să o folosim în raport cu fiecare copil în parte”. ( Pavelescu, V., 1962, p.53)

Didactica modernă se bazează pe racordarea acțiunilor instructiv-educative la reușită și potentele copiilor, pe considerarea particularităților de vârsta și individuale ca indicator orientativ prioritar. Cunoașterea copilului trebuie considerată ca punct de plecare în orice acțiune formativă, strategia individualizării, educația și învățământul nu-și poate justifica menirea și nu-și poate dovedi eficientă decât pe baza unei bune cunoașteri a copiilor.

Datorită caracterului prospectiv al educației, studierea și cunoașterea personalității copilului are o nuanță socială. Protecția personalității acestuia începe din frageda copilărie. Învățământul preșcolar deschide porțile spre cultura și descifrează direcțiile dezvoltării copilului. Dar aceasta deschidere și proiectare pe care o face grădinița în calitate de continuatoare o operei formative a familiei, nu poate fi rezultatul unei simple inspirații, ci ea presupune, cu precădere, studierea și cunoașterea personalității copiilor.

Grădinița, ca prima instituție de educație organizată, ca prima verigă a sistemului de învățământ, prin competenta educatoarelor, va trebui să cunoască modul cum funcționează intelectul copiilor, să sesizeze mugurii inclinațiilor lor, să le descopere sensibilitățile, pentru a fi în măsură să facă predicții asupra fiecărui copil și să-i deschidă drumurile formative în direcția inclinațiilor lui.

În conturarea personalității copilului, vârsta preșcolara se constituie ca perioada celei mai intensive, receptive modalități și sensibilități psihice, perioada progreselor, remarcabile în toate planurile și în special, în sfera sentimentelor.

Maturitatea școlară constituie expresia unei faze de dezvoltare a copilului, ea marcând acel nivel al dezvoltării la care activitatea de tip școlar poate contribui din plin la dezvoltarea în continuare a personalității sale. În acest nivel se plasează de obicei copiii între 5-7 ani.

Mediul socio-cultural, familial poate favoriza dezvoltarea intelectuală a copilului său întârzierii datorate unui mediu socio-cultural familial, în cadrul căruia au crescut și au trăit.

Modul lor de receptare, vocația în această perioadă fiind diferită, ei vor trebui să beneficieze diferențiat de mijloacele socio-culturale ale mediului inedit. Diferența între copiii de 5-7 ani, decalajul între viață cronologică, dezvoltarea morfofuncționala, psihomotorie în experiența socială cristalizata în inteligența verbală vor avea întotdeauna urmări pe plan școlar (sub forma inadaptării școlare, a rămânerii în urmă la învățătură, a eșecului școlar). Și un decalaj de câteva luni poate determina prevenirea sau eliminarea intereselor școlare.

Dintre laturile esențiale ale maturității școlare amintim: maturitatea intelectuală și maturitatea socială a copiilor.

Oportunitatea unei adaptări școlare inițiale constituie indicele de pregătire pentru activitatea de tip școlar a copilului aflat în iminenta înscrierii în clasa I. Concepută ca unul din obiectivele majore ale taxonomiei educaționale, pregătirea pentru școala trebuie înțeleasă ca o adaptare reciprocă, pe de o parte a copilului la școală, pe de altă parte a școlii la copii.

Aprecierea pregătirii unui copil pentru școlarizare presupune stabilirea nivelului de dezvoltare somato-psihica și a conduitei sociale. Acestea constituie premisele asimilării în condiții favorabile, mediocre sau insuficiențe a rolului și statutului de elev.

Copilul apt pentru scoală are o memorie bună și cunoaște conexiunea dintre genul proxim și diferența specifică a noțiunilor cotidiene. El poate clasifica și ordonă obiecte concrete respectând criterii diferite. Cunoaște și folosește noțiunile de timp și spațiu. Poate opera în termeni care exprima raporturi de cantitate (mult, puțin, mare, mai mic, mai mult, mai puțin, tot atâtea). Cracteristica importanta a capacității de învățare o reprezintă receptivitatea copilului fata de asimilarea conținutului informațional, priceperea de a-l interpreta și modul cum aplica cunoștințele însușite în rezolvarea unor probleme similare.

Adaptarea în grădiniță presupune o dezvoltare corespunzătoare a modalităților de operare a gândirii, analiza, sinteză, abstractizare, generalizare, concretizare, precum și promptitudine, flexibilitate și independentă aflate în deplină evoluție pe parcursul școlarizării. Maturitatea copilului constă și în necesitatea de a se încadra în colectiv, de a se subordona regulilor impuse de acesta, de a-și asuma anumite sarcini bine delimitate și de a le îndeplini cu simț de răspundere.

Capitolul II. Specificul introducerii noțiunilor matematice în grădiniță
2.1. Locul noțiunilor matematice în curriculumul pentru educația timpurie

În condițiile actuale de tranziție, școala românească trebuie să renască, să fie cu adevărat expresia vie, puternică, reală a năzuințelor neamului nostru, nu numai de a-i conserva valențele culturale și sufletești moștenite, ci de a crea valori noi în vederea desăvârșirii ființei sale naționale. Ea trebuie să aibă ca ideal formarea de specialiști bine pregătiți profesional, capabili de a se angaja creator în efortul constructiv al țării.

Epoca actuală are nevoie de inteligența creatoare, de oameni cu gândire independentă, creativă. Jean Piaget menționează că în societatea contemporană însăși condiția de existență a omului se concentrează tot mai mult către inteligență și creativitate, adică inteligența activă.
Direcțiile de evoluție a învățământului matematic în ciclul preprimar sunt următoarele:

– Conștientizarea obiectelor formative, creșterea ponderii formativului în întreaga activitate, având ca vector o didactică a intelectului;

– Apropierea matematicii școlare de matematică ca – știință contemporană, în sensul reducerii decalajului dintre acestea;

– Învățarea structurată, modulară a conținuturilor, ce permite extrapolări în concentre numerice succesive, în reducerea timpului destinat formării unor deprinderi calculatorii;

– Accentuarea caracterului interdisciplinar al cunoștințelor și priceperilor matematice, precum și o mai evidentă conectare la cotidian, la realitatea înconjurătoare;

– Dobândirea unor strategii de rezolvare a problemelor (nu numai probleme cu soluție unică, ci și probleme cu mai multe soluții sau probleme fără soluție, apariția unor probleme cu răspuns non-cantitativ), cu extensia activităților suplimentare și a compunerii de probleme.

Toate acestea se înscriu în formula idealului pedagogic al învățământului românesc: formarea personalității deschise, adaptabilă la schimbări de tip inovator.
Matematica, pătrunzând în aproape toate domeniile de cercetare și aducându-și contribuția la dezvoltarea tuturor științelor, este chemată să-și îndeplinească rolul de factor esențial la adaptarea rapidă a fiecărui cetățean la cerințele mereu crescânde ale societății în care trăim. Bazele unei bune pregătiri și formări matematice se pun încă din ciclu preprimare, cu accentul pe dezvoltarea capacității intelectuale ale elevilor în cilu primar și a priceperii de a le utiliza în mod creator.. Metodele și mijloacele de învățare trebuie să pună accentul pe copil. Ele trebuie să insiste pe motivație și de aceea se axează pe activitățile ludice și pe acelea care corespund intereselor lor. În scopul realizării acestui deziderat, trebuie găsite procedee care să solicite activitatea elevilor. Copilul trebuie îndrumat în permanență ca tot ceea ce scrie să treacă prin filtrul gândirii. Lucrul trebuie să fie individualizat. Cadrul didactic trebuie să intervină în activitate și trebuie să participe astfel încât elevii să dobândească cunoștințe și deprinderi de natură matematică.

Mijloacele de învățământ rămân cel mai adesea manualele care se cer mereu înbunătățite, dar este necesar a fi folosite mai mult fișele de lucru și alte materiale didactice adecvate.
Noii generații trebuie să i se transmită spiritul matematic, gustul și mijloacele de a opera cu regulile raționamentului bine condus. Experiența demonstrează că elevii din clasa I și chiar mai devreme pot să-și însușească sau cel puțin să înțeleagă sau să fie familiarizați cu conținutul unor noțiuni de matematică modernă. Prin introducerea predării în spiritul unor asemenea concepte, pe baza unor metode euristice, prin antrenarea gândirii elevilor la un efort gradat și judicios dozat, prin însușirea matematicii prin efort propriu, în clasele I-IV se pot pregătii condițiile pentru un învățământ unitar și structural al matematicii. De asemenea, pe această cale se poate spori eficiența formativă a învățământului matematic, contribuind cu precădere la dezvoltarea mobilității gândirii și la sporirea interesului elevilor pentru studiul matematicii.
Matematica modernă următește antrenarea sistemică și gradată a gândirii elevilor în rezolvarea exercițiilor și problemelor, disciplinarea gândirii elevilor și formarea capacității de a gândii condesat, în tensiune maximă, care solicită gândirea la un efort susținut și gradat.

În condițiile vieții contemporane, asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță deosebită, deoarece acestea stimulează semnificativ dezvoltarea intelectuală generală a copilului, influențând pozitiv dinamica vieții sale. Deci, grădinița trebuie să constitue o etapă fundamentală în dezvoltarea copilului, nu doar prin conținutul științific, al procesului instructiv-educativ, ci și prin libertatea de acțiune a preșcolarului, care stimulează interesele de cunoaștere.

Științele matematice au pătruns în toate formele vieții moderne, iar prezența lor activă din Antichitate este dovada vie a perenității lor. De-a lungul secolelor, ele s-au dovedit folositoare omenirii prin multiple aplicații practice.

Astăzi, științele matematice constituie fundamentul culturii moderne, viața dovedind că, indiferent de domeniul în care activează omul secolului XXI, trebuie să posede o gândire care să-ți permită selectarea informațiilor și luarea unor decizii rapide.

Deoarece matematica se învață din viață și pentru viață, înțelegerea conceptelor ei, operarea cu ele conduce la formarea unei gândiri logice și creatoare.

Cu cât educația preșcolară va pune accent prin mijloace specifice, pe dezvoltarea intelectuală, cu atât mai performantă va fi aptitudinea pentru școlaritate.

În dezvoltarea sa stadială, vârsta preșcolară reprezintă una dintre cele mai intense perioade de dezvoltare, implicând interiorizarea acțiunilor, multiplicarea schemelor diferențiate și asimilate reciproc, expansiunea simbolisticii reprezentative a semnalizării și comunicării verbale. În timpul acestui stadiu se constituie operațiile de scriere, precum și cele de clasificare, operație mult mai complexă, deoarece necesită gruparea elementelor asemănătoare dintr-o mulțime heterogenă de obiecte, după diverse criterii. Acum, gândirea parcurge drumul de la acțiune la operație, etapă denumită de J. Piaget, stadiul gândirii simbolice, când operațiile sunt prezente, dar numai în măsura în care sunt susținute de percepții. Preșcolarul rămâne în această perioadă tributar ireversibilității perceptive, manifestată ca imposibilitate de a trece de la aspecte de formă, culoare înregistrate pe cale perceptivă, imposibilitatea surprinderii unor raporturi, fenomene inaccesibile simțurilor, cum ar fi invarianța (conservarea masei, a greutății, a volumului).

În finalul perioadei preșcolare, apare conceptul de număr, prin asocierea cantității la număr, prin sintetizarea scrierii și clasificării, aspectul ordinal și cardinal, „numerele naturale sunt noțiuni abstracte care nu au o existență concretă, ele fiind proprietăți relative ale mulțimilor de obiecte. Înțelegerea noțiunii de număr se poate realiza prin cunoașterea lumii obiectelor, apoi a lumii mulțimilor – aceasta fiind intermediară între prima și lumea numerelor.” (Oprescu, N., 1993, p.29.)

Studiile de specialitate au demonstrat că începând cu vârsta de 5 ani, performanțele înregistrate de preșcolari se modifică de la an la an cu 30-40%, de aceea trecerea de la o perioadă de dezvoltare la alta este mult mai rapidă. În preajma vârstei de 5 ani începe, după H. Wallon, o nouă fază care se caracterizează printr-o mare sensibilitate afectivă. Cel de-al 6 – lea an de viață marchează saltul spre o nouă etapă de dezvoltare în care se lichidează sincretismul personal și cel al inteligenței. Acum începe să se afirme o orientare personală rațională, copilul luând în stăpânire unele dintre propriile posibilități de gândire și acțiune. De asemenea, această perioadă se caracterizează prin echilibrul dezvoltării intelectuale și al cooperării cu adulții și cu ceilalți copii. Apar premisele gândirii categorice și ale raționamentului, iar înțelegerea dobândește un câmp mai larg, copilul reușind să se adapteze satisfăcător la condițiile unei activități mai complexe. În același timp, copilul intră în zona învățării reactive (prin acomodarea mentală la obiect), ceea ce îl face pe copil apt pentru instrucția școlară. (Wallon H., 1964, p. 84)

Activitățile matematice la grupa mare și pregătitoare, conduc la formarea unor deprinderi intelectuale, cum ar fi: a asculta cu atenție, a acționa direct în baza unor cerințe, a răspunde la întrebări, a urmări acțiunea celorlalți, a formula întrebări.

La aceste grupe activitatea matematică vizează formarea unei suite de abilități (deprinderi, priceperi, capacități) ce favorizează structuri perceptiv-motrice specifice conceptelor matematice. Ele sunt rezultatul dezvoltării bazei de cunoaștere și al familiarizării cu forme ale gândirii matematice, logice, decurgând din acțiunea concretă care declanșează actul intelectual.

Abilitățile matematice pot fi ierarhizate după nivelul de dezvoltare a bazei senzoriale de cunoaștere:

de identificare a obiectelor și a mulțimilor;

de triere, sortare și formare a mulțimilor;

de eliberare a judecăților de valoare și de exprimare a unităților logice;

de ordonare, clasificare, scriere, în varianta cantității;

apreciere globală a cantității;

grupare, asociere a obiectelor în perechi;

sesizarea schimbărilor care survin într-o cantitate.

De asemenea activitățile matematice „vizează stimularea dezvoltării intelectuale, trecerea de la gândirea concret intuitivă la gândirea abstractă, în esență pregătirea copiilor pentru însușirea conștientă a matematicii în școală” (Roman, M., 1993, p. 21)

Deoarece abilitățile matematice nu se pot dezvolta decât într-un climat educativ, formativ, la grupa pregătitoare se acordă un timp mai mare activităților independente și metodelor activ-participative. În acest fel preșcolarul dobândește pas cu pas cunoștințele (descoperindu-le și înțelegându-le singur – ele sunt temeinice), își dezvoltă simțul de răspundere, de rezolvare a sarcinilor încredințate determinând sporirea încrederii în propriile posibilități.

Dezvoltarea intelectuală este determinată de folosirea metodelor activ-participative deoarece ele:

pun accentul pe procesele de cunoaștere – învățare și nu numai pe rezultatul acestora;

facilitează interacțiunea colectivă;

intensifică schimbul de informații, confruntarea de opinii;

creează anumite situații problematice care determină implicarea copiilor în descifrarea situațiilor noi;

stimulează dezvoltarea gândirii creatoare, a imaginației, a memoriei și a voinței.

Strategiile didactice utilizate în activitățile matematice trebuie să accentueze caracterul ludic astfel încât să se dezvolte gândirea matematică fără a resimți negativ efortul psihic. Mintea copilului de 6-7 ani poate explora fenomene matematice complexe și de aceea poate fi exersată capacitatea de explorare și utilizate receptivitatea, disponibilitatea și flexibilitatea gândirii. Activitățile matematice la grupa pregătitoare se pot constitui într-un veritabil antrenament mental

2.2. Organizarea activităților cu conținut matematic în grădiniță

Reușita oricărei activități didactice depinde în mare măsură de structurile organizatorice în care aceasta are loc, deoarece există o interacțiune dinamică între conținutul activității și forma ei de realizare. Cu cât o activitate are un conținut mai bogat cu atât forma organizatorică în care se realizează este mai complexă, mai pretențioasă. Tipul de activitate poate fi considerat drept un model, care are rolul de a încadra un șir de activități într-o structură reprezentativă. Încadrarea unei activități matematice în una dintre structuri, ajută la identificarea variantelor de activități, a formelor de organizare, cât și la selectarea strategiilor adecvate.

Tipurile fundamentale ale activităților matematice sunt următoare :

activități de predare (de dobândire de noi cunoștințe)

activități de consolidare și formare a unor priceperi și deprinderi (activități în care se reactualizează cunoștințele predate sub altă formă)

activități de sistematizare și verificare

Această clasificare reiese mai ales în proiectarea didactică, în concordanța dintre organizarea secvențelor unei lecții și timpul acordat acestora. De exemplu, într-o de predare accentul cade pe secvența prezentării conținutului și dirijării învățării. Acestea vor ocupa un loc mai privilegiat sub raportul timpului. La o activitate de consolidare, secvența reactualizării cunoștințelor sub noi variante este mai dominantă, iar la o activitate de sistematizare și verificare se acordă un timp mai îndelungat obținerii performanței – adică activității directe și independente a copiilor.

Între obiectivele prevăzute în cadrul. activităților matematice de prim ordin sunt acelea care rezolvă în mod sistematic dezvoltarea gândirii logice pe de o parte și ușurează asimilarea conștientă a cunoștințelor și deprinderilor incluse în programa de învățământ, a claselor I pe de altă parte.

Forme de realizare

Forma de realizare se referă la cadrul de lucru, la felul în care educatoarea își concepe și își conduce activitatea.

Se identifică două forme specifice de organizare a activităților matematice:

activități matematice pe bază de exerciții;

activități matematice sub formă de joc didactic-matematic.

Activitățile pe bază de exerciții sunt forme de organizare specifice ce permit realizarea cu eficiență a tuturor tipurilor fundamentale ale activității matematice prin exerciții.

Câteva caracteristici ale acestei forme de activitate sunt:

include un sistem de exerciții articulat pe obiective operaționale ale activității;

îmbină activitatea frontală cu cea diferențială și individuală;

solicită, dar nu cu necesitate, prezența unui model;

impune folosirea de material individual;

exercițiile sunt structurate pe secvențe didactice;

sarcinile exercițiilor constituie o bază în evaluare;

permit și asigură învățarea conștientă, activă și progresivă a conținutului noțional matematic;

formează deprinderi de muncă independentă și autocontrol;

asigură însușirea și folosirea unui limbaj matematic corect, prin motivarea acțiunii;

folosește ca metode explicația și demonstrația;

introduce elemente de algoritmizare.

Eficiența acestei forme de activitate este asigurată și prin materialul didactic variat și mijloacele didactice folosite.

Structura unei activități pe bază de exercițiu cu material individual cuprinde următoarele momente :

captarea atenției;

enunțarea scopului și obiectivelor;

reactualizarea cunoștințelor ;

prezentarea conținutului și dirijarea învățării;

obținerea performanței și asigurarea conexiunii inverse;

asigurarea retenției și a transferului;

evaluarea performanței.

Sistemul de exerciții utilizat în astfel de activități este determinat de sarcina didactică și are la bază exercițiul și metoda.

Proiectarea unei activități matematice pe bază de exerciții trebuie să fie adaptată structurii de organizare a activității în funcție de nivelul de vârstă căruia i se adresează.

Activitățile pe bază de joc didactic-matematic sunt forme specifice ce permit realizarea cu eficiență a instruirii, cu funcții diferite, pe nivele de vârstă. La copiii de 3-4 ani, prin joc didactic se asigură efectuarea, în mod independent, a unor acțiuni obiectuale, se stimulează descoperirea prin efort direct a unor cunoștințe care vor conduce treptat spre însușirea unor noi cunoștințe matematice. La copiii de 6-7 ani, jocul didactic dobândește o nouă funcție, aceea de consolidare și verificare a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor. El constituie un mijloc eficient de verificare pentru cadrul :lactic.

Caracteristică acestei forme de activitate este prezența elementelor de joc în cadrul fiecărei secvențe didactice, iar specificul său este determinat de componentele sale:

scop didactic;

sarcină didactică;

elemente de joc;

conținut matematic;

material didactic.

În mod obișnuit, desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele momente :

introducerea în joc;

prezentarea materialului;

titlul jocului și scopul acestuia;

explicarea și demonstrarea regulilor jocului;

fixarea regulilor;

demonstrarea jocului de către educatoare;

executarea de probă a jocului;

executarea jocului de către copii;

complicarea jocului, introducerea de noi variante;

încheierea jocului; evaluarea conduitei de grup sau individual.

În funcție de conținutul noțional prevăzut pentru activitățile matematice organizate sub formă de joc, jocurile didactice se clasifică în:

jocuri didactice de formare de mulțimi;

jocuri logico-matematice;

jocuri didactice de numerație.

Clasificarea are la bază observațiile lui Piaget asupra structurilor genetice în funcție de care evoluează jocul: exercițiul, simbolul și regula, adaptate etapelor de formare a reprezentărilor matematice.

2.3. Procesul de formare a noțiunilor matematice în învățământul preșcolar, elemente de continuitate între grădiniță și școală

Pe parcursul celor patru ani de grădiniță, datele senzoriale se îmbogățesc foarte mult,datorită lărgirii sferei de contact a copiilor cu noi și variate obiecte și aspecte ale mediuluiambiant și ca urmare a activității din ce in ce mai diferențiate a analizatorilor. De pildă, dacăla 3 ani copiii percep global obiectele, în special forma lor, pe măsura ce cresc, percep despre aceleași obiecte atributele semnificative, pe care, la început, le treceau cu vederea. Astfel, la început, toate categoriile de dimensiuni sunt percepute sub denumirea generală de mare sau mic. Treptat, ca urmare a exercițiului sistematic cu obiectele, în toate categoriile de jocuri practicate în grădiniță, datorită perfecționării analizatorilor, ca și a dezvoltării gândirii șilimbajului, percepțiile se diferențiază. Se lărgește gama culorilor pe care le percep copiii, ca și pozițiile spațiale pe care le au diferitele obiecte. Copiii le recunosc ușor și denumesc pozițialor în spațiu cu cuvintele corespunzătoare.

Evoluția formării reprezentărilor matematice nu rămâne numai la nivelul înregistrării unor date, la memorarea și denumirea lor. Pe baza datelor senzoriale, începe să acționeze gândirea. Furnizate în mod sistematic și gradat, acestea constituie un permanent prilej pentru activizarea gândirii. Conducându-se în activitatea lor după un anumit criteriu, copiii pot alcătui mulțimi de obiecte, pot sorta dintr-o mulțime dată mai multe grupe.

 Exemplu: din mulțimea de jucării se pot realiza mai multe grupe clasificând jucăriile după  formă  (grupe de păpuși, grupe de iepurași, grupe de cărucioare); aceleași jucării se potsorta după culoare (grupa de  jucării roșii, etc.); după mărime (mari, mici, mijlocii). De observat că același obiect poate intra în alcătuirea unor grupe diferite. Aceste acțiuni trebuie făcute cu multă răbdare, în mod treptat, folosind pas cu pas progresele înregistrate în dezvoltarea judecății copiilor, precum și în îmbunătățireavocabularului cu expresii care să redea cât mai adecvat relațiile dintre mulțimile de obiecte. Procesele gândirii (analiza, sinteza, comparația), ca și însușirile ei (rapiditate, flexibilitate,independență) se exersează intens și sistematic, ca urmare a activității permanente și variate,desfășurată cu copiii în scopul alcătuirii mulțimilor după anumite criterii. Acesta este un prim pas pe care-l face copilul în înțelegerea relațiilor dintre obiectele lumii înconjurătoare șinumai după aceasta poate înțelege un alt tip de relații, mai abstracte- relații cantitative. Copiii pot compara mulțimile, întâi prin apreciere globală, apoi, mai precis, prin punere încorespondență a elementelor unei mulțimi cu elementele altei mulțimi. Tot pe baza datelor acumulate pe cale senzorială, copiii pot să compare mulțimile date pentru a verifica echi potența sau neechipotența lor. Tot ca urmare a activității gândirii, a proceselor de analizăși comparație, copiii pot ordona mulțimile.

 În urma activității matematice sistematice, treptat complicate și permanent conștientizatede copii, se ajunge spre sfârșitul perioadei preșcolare la momentul în care gândirea lor înregistrează noi salturi calitative. Pe baza acestora, mai precis a proceselor de analiză,comparație și generalizare, copiii pot să intuiască numărul, care este o noțiune abstractă.

 Copiii mici, puși să numere câteva jucării, care sunt întrebați câte jucării sunt, după ce au terminat de numărat, nu pot răspunde, ci reiau număratul de la început, aceasta pentru că ei nu înțeleg semnificația noțiunii de număr și nu pot efectua încă generalizarea. 

De aceea, respectând etapele de dezvoltare psihică a copiilor trebuie să-i solicităm în permanență la o activitate conștientă, care să ducă, mai târziu, la maturizarea proceselor decunoaștere, la formarea unor reprezentări despre mulțimi și echipotența lor, despremodalitățile în care se poate opera cu ele.  În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii răspund prompt, mai întâi, prinacțiune, reușind mai greu să explice operațiile pe care le-au efectuat sau rezultatele pe care le-au obținut, din cauza rămânerii în urmă a planului verbal. De aici, necesitatea ca educatoarele să insiste pentru însușirea și utilizarea de către fiecare copil a limbajului matematic adecvat și a exprimării corecte și logice.

Pornind de la observarea atentă a copiilor sub aspectul exprimării cunoștințelor matematice în timpul rezolvării sonore a problemelor în joc, ne putem da seama undeîntâmpină aceștia greutăți, care sunt expresiile pe care nu și le-au însușit și pe care trebuie săle fixăm, ce confuzii fac și pe care trebuie să le înlăturăm din gândirea și vorbirea copiilor. Concepția socio-constructivistă a învățării se bazează pe rolul activ al copilului, care îșiconstruiește cunoștințele plecând de la reprezentările, concepțiile și cunoștințele sale anterioare. Chestiunea care intervine atunci pentru educatoare este de a ști cum să aducă copilul să treacă de la concepție inițială la o concepție nouă ce vizează o noțiune dată.

 Obiectivele matematice surprind succesiunea treptelor de învățare în domeniul cognitiv,iar organizarea învățării matematicii trebuie să se realizeze ținând cont de implicațiile pe care Piaget le atribuie dezvoltării stadiale:

•ordinea achizițiilor matematice să fie constantă – achiziția conceptului de număr este ulterioară achiziției noțiunii de mulțime, iar în succesiunea temelor ce pregătesc numărulexistă o ordine logică (grupare, clasificare, ordonare, seriere, unere în perechi, conservare,număr);

 • fiecare stadiu se caracterizează printr -o structură– cunoașterea condițiilor specificefiecărui nivel intermediar ce influențează dezvoltarea joacă un rol important în metodologia obiectului;

•caracterul integrator al structurilor – structurile specifice unui substadiu devin parte integrantă în structurile vârstei următoare și determină implicații matematice în achizițiaconceptului. Achizițiile matematice dintr-un anumit stadiu sunt preluate și valorificate în condiții noi la nivelul următor; de exemplu, achiziția conceptului de conservare a maseitrebuie valorificată la conservarea numerică pentru a fi înțeleasă descompunerea numărului. 

Z. P. Diènes valorifică implicațiile matematice ale teoriei lui Piaget în elaborarea unui sistem de învățare a conceptelor matematice cu accent pe învățarea prin acțiune și experiență proprie a copilului și folosirea materialelor structurate (piese logice, riglete). În acest sistem,structurile matematice sunt dobândite sub forma acțiunii, imaginii sau simbolului, materialele structurate constituind mijloace de construcție prin acțiune a structurilor. Valoarea materialului structurat crește în măsura în care el reușește să evidențieze atributele esențialeale noțiunii iar jocul capătă o poziție privilegiată, în sensul că, prin joc și îndeosebi prin jocullogic, se înlesnește dobândirea noțiunii de mulțime, a noțiunii de relație și a elementelor de logică.

 Z. P. Diènes identifică trei stadii în formarea conceptelor matematice la vârsta preșcolară,cărora le sunt specifice diferite tipuri de jocuri:

 Stadiul preliminar– în care copilul manipulează și cunoaște obiecte, culori, forme, încadrul unor jocuri organizate fără un scop aparent.

 Stadiul jocului dirijat– jocuri structurate organizate în scopul evidențierii constantelor și variabilelor mulțimii.

 Stadiul de fixare și aplicare a conceptelor– care asigură asimilarea și explicitarea conceptelor matematice în așa-numitele jocuri  practice și analitice

Z. P. Diènes formulează patru principii de bază de care trebuie să se țină cont înconceperea oricărui model de instruire centrat pe formarea unui concept matematic:

 Principiul constructivității orientează învățarea conceptelor într-o succesiune logică, de la

nestructurat la structurat. Astfel, este indicat să se treacă de la jocul manipulativ (nestructurat)la jocul de construcții (structurat), în scopul clarificării noțiunilor.

 Principiul dinamic este reflectat în drumul parcurs de copil în instruire prin activitățiludice. Astfel, învățarea progresează de la un stadiu nestructurat de joc, la un stadiu mai structurat,

de construcție, în care se asigură înțelegerea unui fapt matematic și care apoi seintegrează într-o structură matematică.

  Principiul variabilității matematice asigură formarea gândirii matematice care are la bază procesele de abstractizare și generalizare. Se impune, deci, ca familiarizarea cu noțiunile matematice să se facă în situații matematice variate,  prin experiențe.

  Principiul variabilității perceptuale exprimă faptul că formarea unei structuri matematice

se realizează sub forme perceptuale variate. Respectarea acestui principiu conduce la apariția operației de abstractizare, ce va sprijini formarea gândirii matematice.

 Integrarea în practica educațională a acestor principii conduce la dobândirea unor reprezentări matematice. Conceptele sunt prezente sub forma concretizărilor pe materialestructurate în scopul transferului aceleiași structuri matematice prin acțiune dirijată, imagine, simbol verbal sau nonverbal. Aceasta se justifică prin faptul că diversele însușiri ale obiectului nu apar în aceleașicondiții în percepție și în reprezentare. Astfel, cercetările au dovedit că în reprezentările preșcolarilor, au prioritate însușirile funcționale, componente prin care se acționează, chiar dacă acestea nu sunt dominante. Reprezentarea se formează deci ca o construcție ce apare încondiții speciale. Jean Piaget consideră că reprezentarea rezultă din imitația conduitei umane,exercițiile de imitare organizate vor sprijini reproducerea prin imagine a obiectului, dacă suntintegrate într-un context operațional perceptiv, reprezentativ pentru copil. Astfel, funcția desimbolizare pe care o îndeplinește reprezentarea este determinată de contextul activității.

 Perioada preșcolară este caracterizată printr-o învățare care face apel la experiențacopilului, iar literatura de specialitate demonstrează că accelerarea dezvoltării psihice a preșcolarului se poate obține prin introducerea de orientări intuitive și verbale adecvate.

 Orientarea verbală în perioada preșcolară este superioară celei intuitive, dar cuvântuldevine eficient numai asociat cu intuitivul (reprezentările). În formarea gândirii, orientareaverbală are un rol activizator, iar în activitățile matematice este utilă valorificarea  posibilităților sale funcționale; cuvintele pot îndeplini funcții de planificare în acțiune numaidacă semnificația lor reflectă o anumită experiență legată de obiectele cu care acționează.

 Astfel, cercetările efectuate de psihologi relevă faptul că preșcolarii înțeleg raporturilespațiale indicate prin cuvintele sub și deasupra și acționează corect numai dacă aceste cuvintese referă la raporturi obișnuite, normale, dintre lucruri și acțiuni cunoscute: sarcina „pune acoperișul deasupra casei” are sens pentru copil. În caz contrar, dacă sarcina cere să „așeze acoperișul sub casă”, copiii greșesc, sunt dezorientați și ignoră sensul cuvântului pentru căraporturile spațiale cerute ies din normal.

 La copilul de 3-4 ani, experiența ce constituie suportul semantic al cuvintelor este de ordinsenzorio-motor și perceptiv. Copilul afirmă, dar nu explică; gândirea care însoțește limbajulnu este de fapt gândire logică, ci inteligență intuitiv-acțională, întrucât gândirea preșcolaruluinu operează cu concepte abstracte (este prelogică). J. Piaget afirmă că logica gândirii infantileeste intuiția. Restructurarea acestei forme de gândire se produce prin interiorizarea acțiunilor.Există deci o legătură și o interacțiune directă între planul concret acțional și cel verbal. Aceste planuri se află în strânsă corelație și se îmbogățesc reciproc.

 La vârsta de 5-6 ani acțiunile verbale nu mai sunt subordonate situațiilor sincretice, ci se supun logicii obiectelor, în măsura în care sunt dirijate de reguli.

 Lev Vîgotski introduce în procesul învățării cuvântul și limbajul ca instrumente deinstruire în completarea percepției și observației prin acțiuni. Formarea noțiunilor matematice necesită relevarea, compararea și reunirea mai multor caracteristici precum: numărul obiectelor într-o mulțime, relațiile cantitative între mulțimi pentru a determina proceseleactivității perceptive obiectuale și a celei mentale, necesare pentru formarea noțiunilor corespunzătoare.

2.4. Finalitățile învățământului preșcolar în cadrul activităților matematice și obiectivele din programa de matematică a clasei I

  Familiarizarea cu mulțimile de obiecte ale căror elemente, întâlnite în mediul înconjurător, au o natură variată, contribuie la lărgirea sferei de cunoștințe, precum cele referitoare la cantitate, mărime, culoare, numărul de elemente. Descoperirea și perceperea corectă a acestor însușiri se realizează prin legătura nemijlocităcu realitatea din jur, în procesul mânuirii de către copil a obiectelor concrete sau a imaginilor acestora. Această acțiune directă cu obiectele favorizează dezvoltarea analizatorilor  tactili,vizuali, auditivi, olfactivi, gustativi. Pe baza aceasta, se acumulează primele cunoștințe despre mulțimi, despre modul cum sunt distribuite în spațiu, despre modul concret prin care se conservă, crește sau descrește o cantitate. În acest fel se stimulează dezvoltarea proceselor de cunoaștere ca percepțiile, reprezentările, memoria.

 Gândirea, cu procesele sale (analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea) și însușirile ei (rapiditatea, flexibilitatea, independența, originalitatea) se exersează intens și sistematic, ca urmare a activității permanente și variate desfășurate cu copiii, în scopul alcătuirii mulțimilor după anumite criterii (formă, mărime, culoare, poziție spațială), al stabilirii de relații între diferite mulțimi (echipotență, neechipotență), al ordonării acestora, alasocierii numărului cu mulțimile de obiecte.

Rezolvarea acestor sarcini de către copii contribuie totodată la educarea atenției voluntareși a puterii de concentrare asupra aceluiași gen de activitate pe perioade de timp din ce în cemai lungi, a interesului pentru activitate, la coordonarea mișcărilor mâinii de cătreanalizatorul vizual și auditiv.

 În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii își exercită vorbirea, își însușesc terminologia adecvată, care îi ajută să exprime corect și cu ușurință ceea ce gândesc și rezolvă practic diferite sarcini. Activitățile desfășurate în scopul formării reprezentărilor matematice permit realizarea unei permanente corelații între toate cunoștințele însușite de copii în cadrul altor activități (observări, lecturi după imagini, desen, jocuri didactice). Exercițiul individual efectuat sistematic, în conformitate cu cerințele educatoarei,contribuie la formarea deprinderilor de muncă intelectuală și practică, a simțului de ordine și disciplină.

Obiectivele activităților matematice

Activitățile matematice, în grădinița de copii, au rol important în dezvoltarea proceselor cognitive și afectiv – motivaționale. Însușirea noțiunilor matematice conduce la formarea unor deprinderi de lucru, deprinderi de a rezolva situații problema, utile în activitatea practică a copilului, cu influențe în plan atitudinal și social al acestuia. Activitățile matematice favorizează medierea cu lumea științelor, prin intermediul operațiilor intelectuale efectuate de copil.

În perioada preșcolară, copilul învață „sistematic și gradat anumite concepte”, exersează intelectual procesele de cunoaștere, descoperă „relații abstracte sub aspectul concret al situațiilor intâlnite in activitatea sa”. ( Gherghina, D., Oprescu, N., Dănilă, I., Novac, C., Ilie,V., Bunăiașu,C., Cămărașu,G., Păunescu, A., 2007, p.9)

Copilul preșcolar asimileaza cunoștințe, noțiuni și concepte fundamentale în matematică : mulțime, relație, operație, număr, figuri geometrice care se transformă în mod progresiv în cunoștințe abstracte, ce conduc la formarea unui anumit mod de a gândi, de a învăța pe copil să gândeasca. Primii pași ai copilului spre o gândire rațională, în cadrul activităților matematice din grădiniță, sunt reprezentați de recunoașterea și înțelegerea regulilor de combinare a diferitelor jocuri logice, concepute în sensul descoperirii de către copil a unor insușiri ale obiectelor și a relațiilor dintre acestea.

În cadrul activităților matematice de clasificare, seriere, ordonare a obiectelor după anumite criterii, de comparare a mulțimilor preșcolarului învață noțiunea de număr natural și operațiilor cu numere naturale (adunarea si scăderea).

Formarea noțiunilor matematice în perioada preșcolară impune folosirea de către educatoare, a unor metode și procedee active, în cadrul activităților matematice, și realizarea obiectivelor generale ale matematicii precum :

– formarea capacității intelectuale ;

– formarea gândirii logice.

Obiectivele activităților matematice se clasifică în :

– obiective cadru;

– obiective de referință;

– obiective operaționale.

Obiectivele cadru cuprind sarcinile educației matematice pentru un nivel de pregătire ce se bazează pe componente cognitive, afective si psihomotorii.

Obiectivele de referință orientează activitatea didactică într-o perspectivă mai apropiată.

Programa pentru învățământ preșcolar prevede obiectivele cadru și obiectivele de referință și pentru activitățile matematice.

Obiectivele operaționale sunt definite în mod concret, cu componente observabile și măsurabile, mod care să permită realizarea strategiilor și tacticilor instruirii, oferind imaginea concretă a ceea ce vă trebui evaluat.

Obiectivele operaționale se formulează pentru fiecare activitate matematică, în concordanța cu obiectivele prevăzute de programă.

Obiectivele de referință sunt în interdependența cu obiectivele operaționale iar scopul nu poate fi atins decât prin operaționalizarea acestora, pe nivele de vârstă.

Această abordare globală și unitară este impusă de necesitatea abordării spiralate, dar secvențiale, orizontal și verticală, în vederea dobândirii noțiunilor matematice la preșcolari.

„Conținutul dobândește o organizare adecvată dacă articulează logica obiectului cu logica pedagogică, subordonată principiului accesibilității.” (Neagu, M., G.Beraru, G., 1995, p.29)

Obiectivele operaționale ale activităților matematice se pot clasifica în :

– obiective de învățare (cognitive) – se referă la cunoștințe cu caracter matematic ce vor contribui la formarea reprezentărilor matematice și a conceptelor (mulțime, operație, număr natural, etc.) specifice treptei de cunoaștere ;

– obiective de transfer (formative) – se referă la capacitatea de a utiliza cunoștintele asimilate în alte situații (similare sau noi) ;

– obiective de verbalizare (de exprimare) – se referă la capacitatea de a comunica și motive acțiunile efectuate.

În operaționalizarea obiectivelor de verbalizare se va ține cont de faptul că limbajului matematic este legat de formarea structurilor cognitive și operatorii la copilul preșcolar.

Astfel, activitățile matematice oferă copiilor, la nivelul lor de ințelegere, posibilitatea explicării corecte din punct de vedere științific a acțiunilor matematice care conduc la formarea unor concepte.

În ințelegerea limbajului matematic, specific conceptelor abstracte, se va insista mai intâi pe înțelegerea noțiunilor prin acțiune, apoi pe acțiunea însoțită de exprimare verbală accesibilă, limbajul matematic precizându-se odată cu evoluția procesului de formare a conceptului.

Pentru o proiectare corectă a activităților matematice, cadrele didactice din invățământul preșcolar trebuie să parcurgă mai multe etape :

1) Cunoașterea obiectivelor cadru, a obiectivelor de referință și conținuturilor programei ;

2) Formularea clară a obiectivelor educaționale ale activității didactice pe care intenționează să le realizeze;

3) Analiza resurselor materiale și a resurselor educaționale de care dispune, pentru a realiza obiectivelor stabilite;

4) Alegerea unor strategii didactice adecvate pentru realizarea obiectivelor;

5) Asigurarea corelației : obiective – conținuturi – strategii didactice;

6) Stabilirea metodologiei de evaluare a eficienței activității pe care o va realiza.

Obiective cadru

I. Dezvoltarea operațiilor intelectuale prematematice ;

II. Dezvoltarea capacităților de a înțelege și de a utiliza numerele și cifrele ;

III. Dezvoltarea capacității de cunoaștere, denumire, construire și utilizare a formelor geometrice;

IV. Dezvoltarea capacității de a utiliza corect unitățile de măsura, întrebuințând un vocabular adecvat;

V. Dezvoltarea capacității de rezolvare de probleme prin achiziția de strategii adecvate.

Obiective de referință pentru fiecare obiectiv cadru :

I.1) Să înțeleagă relațiile spațiale, să plaseze diferite obiecte într-un spațiu dat ori să se plaseze el insuși in raport cu un reper dat ;

2) Să perceapă desfășurarea unor evenimente temporale în raport cu propriile sale activități ;

3) Să realizeze serieri de obiecte și finite, după unul sau mai multe criterii asociate ;

4) Să realizeze serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de el insuși ;

5) Să stabilească relații între obiecte și grupuri de obiecte, după diferite criterii, realizând comparații ;

6) Să construiască diferite structuri după un model dat.

II.1) Să numere de la 1 la 10, recunoscând grupele de obiecte ;

2) Să plaseze în mod adecvat un număr sau o cifră, între 1 și 10, în interiorul șirului crescător sau descrescător de numere (cifre) ;

3) Să identifice poziția unui obiect într-un șir, utilizând numeralul ordinal ;

4) Să efectueze operații de adunare și de scădere cu 1 – 2 unități în limitele 1 – 10 ;

III.1) Să recunoască, să denumească, să construiască, și să utilizeze forma geometrică cerc ;

2) Să recunoască, să denumească, să construiască și să utilizeze forma geometrică pătrat ;

3) Să recunoască, să denumească, să construiască și să utilizeze forma geometrică triunghi.

IV.1) Să măsoare lungimi, inălțimi, lățimi, utilizând unități de masură nestandard și unități – etalon ;

2) Să măsoare greutatea obiectelor, utilizând unități de masură nestandard si unități – etalon ;

3) Să măsoare timpul prin intermediul ordonării evenimentelor, precum și cu ajutorul instrumentelor adecvate ;

4) Să înțeleagă măsurarea valorii unui obiect cu ajutorul banilor.

V.1) Să compună probleme simple, implicând adunarea și scăderea în limitele 1 – 10 ;

2) Să exprime conținutul problemelor în simboluri matematice ;

3) Să utilizeze diferite strategii pentru a rezolva o problemă dată.

Conținuturile activităților matematice

Unele obiective formulate au caracter mai larg, în sensul că definesc comportamentele unui întreg sistem de activități dintr-o anumită unitate de conținut.

Evaluarea inițială pentru fiecare unitate de conținut se concepe prin raportarea la obiectivele operaționale ale unității de conținut (obiectiv de referință) din grupa anterioară.

„Secvențialitatea orizontală urmărește succesiunea psihologică, de la simplu la complex, de la cunoscut și accesibil la complicat, precum și constructia logică de ansamblu a conținutului matematic pentru fiecare obiectiv specific pe intreg ciclul preșcolar”. (Neagu, M., Beraru, G., 1995, p.34)

„Secvențialitatea verticală este asigurată de operaționalizarea pe verticală a obiectivului de referință, evidențiindu-se acumulările cantitative și transformările calitative, de la o temă la alta, cât și de anticiparea pașilor ce trebuie parcurși în formarea corectă a reprezentărilor matematice. Prin secvențialitatea verticală se evidențiază astfel organizarea conținutului matematic pe ansamblul fiecărei grupe, iar ierarhizarea conturează adăugiri succesive de informații și amplificarea exogentelor față de calitatea activității cognitive anterioare.” (Neagu, M., Beraru, G., 1995, p.34)

Această abordare sistematică lasă libertate educatoarei în selectarea conținuturilor și organizarea formelor de activitate, ușurându-i munca de proiectare didactică.

Cadrul didactic gestionează conținuturile în scopul desfășurării activității de redare – invățare. Rolurile sale se diversifică în planul repartizării inițiativelor în alegerea nivelului de organizare a colectivului și a registrelor de comunicare didactică, precum și a modalităților de evaluare”. (Costandache, M, 2006, p.14).

Unitățile de conținut trebuie abordate astfel încât :

– să le îmbogățeasca copiilor reprezentările despre obiecte, fenomene, situații;

– să le formeze receptivitatea față de probleme;

– să faciliteze însușirea unor modalități de operare a gândirii, atât algoritmice, cât și euristice;

– să le dezvolte gândirea convergentă și divergentă;

– să le dezvolte imaginația reproductivă și anticipativă;

– să le dezvolte trebuința de cunoaștere și să ajute la cristalizarea primelor elemente ce vizează interesele științifice, matematice si creative;

– să le dezvolte trebuința de independența, de autoexprimare, de autodepașire;

– să le cultive spontanetitatea și independența;

– să le formeze capacitatea de a-și exprima propriile idei și soluții;

– să le formeze receptivitatea pentru cooperare cu ceilalți în orice situație.

Unitățile de învățare propuse de programa actuală pentru învățământul preșcolar au in vedere simplificarea activităților matematice din perspectiva organizării acestora și a bogației informațiilor abordate în cadrul fiecărei activități.

Acțiunile educative întreprinse trebuie să satisfacă nevoia de cunoaștere a copilului, să vină în sprijinul formării personale, a dezvoltării unor capacități, priceperi și deprinderi pe care să le poată utiliza singur, oricând are nevoie.

Domeniul matematicii, în preșcolaritate, trebuie prelucrat și transpus astfel incât fiecare activitate matematică să devină o joacă „de-a descoperirea”, și nicidecum un stres care presupune calcule și algoritmi memorați mecanic.

„În funcție de natură și specificul obiectivelor educaționale, trebuiesc selectate toate celelalte elemente sau variabile ale procesului de învățământ, afirmație care poate fi vizualizată prin intermediul schemei următoare :

obiective – conținuturi – metode de instruire – mijloace de invățământ – modalități de organizare a instruirii – modalități și forme de comunicare didactică.” (Frunză, V., 2003, p.84)

„Conținuturile procesului de invățământ reprezintă o variabilă foarte importantă a procesului de invățământ, iar această poziție de prim rang se explică prin faptul că obiectivele educaționale nu pot fi atinse dacă nu sunt selectate și trimise copiilor conținuturi adecvate acestora.” (Frunză, V., 2003, pp.131- 158)

Pornind de la aceste observații, se conturează necesitatea realizării unor corelații clare între obiectivele specifice și conținutul matematic ce se impune a fi accesibilizat pe nivele de vârstă. Stabilirea conținutului noțional prelucrat în fiecare activitate se stabilește după gradul în care copiii cunosc materialul ce urmează a fi supus atenției lor și prelucrat, precum și după gradul de articulare a efectului intelectual, la stadiul de dezvoltare al copiilor.

Matematica – Clasa I

OBIECTIVE CADRU

1. Cunoașterea și utilizarea conceptelor specifice matematicii

2. Dezvoltarea capacităților de explorare/investigare și rezolvare de probleme

3. Formarea și dezvoltarea capacității de a comunica utilizând limbajul matematic

4. Dezvoltarea interesului și a motivației pentru studiul și aplicarea matematicii în contexte variate

Matematica – Clasa I

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

1. Cunoașterea și utilizarea conceptelor specifice matematicii

Obiective de referință și exemple de activități de învățare

1.1. să înțeleagă sistemul zecimal de formare a numerelor (din zeci și unități), utilizând obiecte pentru justificări

– exerciții de grupare a unor obiecte (bile, bețișoare);

– exerciții de comparare a grupurilor de obiecte (bile, bețișoare, puncte) prin diferite procedee;

– jocuri de numărare cu obiecte în care grupele de câte 10 se înlocuiesc cu un alt obiect;

– gruparea și regruparea obiectelor;

– exerciții de descompunere a numerelor în zecile și unitățile din care sunt formate;

1.2. să scrie, să citească, să compare și să ordoneze numerele naturale de la 0 la 100

– exerciții de reprezentare prin obiecte sau desene a numerelor; trecerea de la o formă de reprezentare la alta (din sistem numeric în reprezentare obiectuală a numerelor sau desene și invers);

– exerciții de scriere și citire a numerelor de la 0 la 100;

– exerciții de numărare cu pas dat, “înainte” și “înapoi”, cu și fără sprijin în obiecte sau desene; exerciții de grupare și regrupare a obiectelor sau desenelor numărate în funcție de

„pasul „numărării;

– exerciții de comparare și ordonare a grupurilor de obiecte folosind procedee diferite.

– exerciții de comparare a numerelor folosind diferite reprezentări ale acestora;

– exerciții de comparare a numerelor folosind algoritmul de comparare;

1.3. să efectueze operații de adunare și de scădere:

– în concentrul 0-30, fără trecere peste ordin

– *în concentrul 0-100 fără trecere peste ordin

– exerciții de adunare și scădere cu numere naturale de la 0 la 30 fără trecere peste ordin; verificarea rezultatelor cu ajutorul obiectelor;

– *exerciții de adunare și scădere cu numere naturale de la 0 la 100 fără trecere peste ordin; verificarea rezultatelor cu ajutorul obiectelor;

– exerciții de compunere și descompunere a numerelor în sume sau diferențe de numere;

– exerciții de observare a legăturii dintre adunare și scădere, fără efectuarea probei operației;

– exerciții de operare cu numere prin calcul mintal, folosind sprijin cu obiecte sau desene; exerciții de scriere a acestor operații.

2. Dezvoltarea capacităților de explorare/investigare și rezolvare de probleme

2.1. să stabilească poziții relative ale obiectelor în spațiu

– exercitii-joc de poziționare a obiectelor în spațiu (stânga, dreapta, sus, jos, deasupra, sub, interior, exterior etc.);

– exerciții de recunoaștere și numire a poziției pe care o ocupa diverse obiecte în spațiu (stânga, dreapta, sus, jos, deasupra, sub, interior, exterior etc.);

2.2. să recunoască forme plane, să sorteze și să clasifice obiecte date sau desene, după criterii diverse

– exerciții de observare și descriere verbală empirică a figurilor geometrice cunoscute;

– identificarea formelor plane în modele simulate și în natura;

– jocuri de construcții;

– selectarea unor figuri geometrice desenate după criterii date și decuparea lor;

– sortarea și clasificarea unor obiecte date după criterii date sau identificate prin observare; precizarea criteriilor utilizate;

– recunoașterea formei fetelor unor corpuri;

2.3. să sesizeze asocierea dintre elementele a două grupe de obiecte, desene sau numere mai

mici ca 30, pe baza unor criterii date;

– exerciții de identificare a elementelor unei mulțimi, când se știe regulă de corespondență și elementele celei de-a două mulțimi;

– exerciții de identificare a regulii de corespondență dintre grupuri de obiecte, desene sau numere ordonate;

– exerciții de trecere de la șirul obiectual la șirul numeric și invers;

2.4. să continue modele repetitive reprezentate prin obiecte, desene sau numere mai mici decât 10

– exerciții de continuare a unor modele repetitive reprezentate prin obiecte, desene sau numere;

2.5. să exploreze modalități de a descompune numere mai mici că 30 în sumă sau diferența folosind obiecte, desene sau numere

* să exploreze modalități de a descompune numere mai mici că 100 în sumă sau diferența folosind obiecte, desene sau numere

– exerciții de compunere și de descompunere a numerelor folosind obiecte, desene și numere;

– exerciții de descompunere a numerelor în forme echivalente și utilizarea acestora pentru efectuarea operațiilor;

– exerciții de identificare și aplicare de scheme pentru efectuarea adunărilor și scăderilor;

2.6. să rezolve probleme care presupun o singură operație dintre cele învățate

– exerciții de analiză a părților componente ale unei probleme;

– exerciții de adăugare sau extragere de elemente dintr-o mulțime de obiecte și exprimarea operației verbal și în scris; verificarea prin numărare;

– rezolvarea de probleme cu obiecte sau desene și verificarea rezultatului prin numărare;

– rezolvarea de probleme de tipul a+b=x, a-b=x, în care a, b sunt numere date;

2.7. să formuleze oral exerciții și probleme cu numere de la 0 la 30

– exerciții de transformare a problemelor păstrând numerele neschimbate;

– schimbarea numerelor într-o problemă dată, cu păstrarea tematicii;

– exerciții de schimbare a componentelor unei probleme fără ca tipul de problema să se schimbe;

– formularea de probleme cu sprijin concret în obiecte sau desene;

– formularea de probleme pornind de la o temă dată;

– formularea de probleme pornind de la numere date;

2.8. să măsoare dimensiunile, capacitatea sau masa unor obiecte folosind unități de măsură

nestandard aflate la îndemâna copiilor

– alegerea etalonului potrivit pentru o anumită măsurătoare;

– exercitii-joc de măsurare a dimensiunilor, capacității sau masei unor obiecte folosind unități de măsură nestandard (creion, gumă, palma, vase de capacități diferite, balanțe improvizate etc.);

– exerciții de măsurare a unor obiecte folosind etaloane diferite; consemnarea rezultatelor și discutarea lor;

– exerciții de ordonare a unor obiecte după dimensiune, sau după masa prin comparări succesive și exprimarea rezultatelor ("mai lung", "mai înalt", "mai ușor", "mai greu", "cel mai lung" etc.);

– înregistrarea în diverse forme (desene, numeric etc.) a rezultatelor măsurărilor;

2.9 Să recunoască orele fixe pe ceas. – exerciții de localizare a evenimentelor cotidiene în

termenii: înainte, după, în timp ce;

– exerciții de citire a orelor fixe pe ceas;

– exerciții de plasare în timp a unor evenimente cotidiene; compararea duratei unor activități;

– exerciții de înregistrare a evenimentelor pe parcursul unei ore, zile, săptămâni, luni.

3. Formarea și dezvoltarea capacității de a comunica utilizând limbajul matematic

3.1. să verbalizeze modalitățile de calcul folosite în rezolvarea unor probleme practice și de calcul

– exprimarea în cuvinte proprii a modului de lucru folosit în rezolvarea unor sarcini care solicită operarea cu obiecte, desene sau numere;

– exerciții de utilizare adecvată a limbajului matematic în situații cotidiene;

– exerciții de descriere a procedeelor utilizate pentru măsurarea și compararea obiectelor.

4. Dezvoltarea interesului și a motivației pentru studiul și aplicarea matematicii în contexte

variate

4.1. să manifeste o atitudine pozitivă și disponibilitate față de utilizarea numerelor

– exercitii-joc de utilizare a numerelor în diverse situații concrete;

– utilizarea numerelor în activități din viață cotidiană;

– jocuri cu numere;

4.2. să conștientizeze utilitatea matematicii în viața cotidiană

– exerciții de numărare a frecvenței cu care apar numerele sau alte concepte matematice într-un text, emisiune de televiziune etc.

– să sesizeze situațiile în care memorarea sau utilizarea unui număr este utilă (numărul unui

apartament, un număr de telefon, numărul unui mijloc de transport în comun etc.)

CONTINUTURlLE ÎNVĂȚĂRII:

Elemente pregătitoare pentru înțelegerea unor concepte matematice:

orientare spațială și localizări în spațiu;

grupare de obiecte și formare de mulțimi după criterii date sau identificate;

sortarea și clasificarea obiectelor sau a mulțimilor după criterii variate;

aprecierea globală, compararea numărului de elemente a două mulțimi prin procedee

variate, inclusiv punere în corespondența.

1 Pe tot parcursul clasei I, se vor utiliza pentru efectuarea calculelor, obiecte (bețișoare, biluțe etc.).

Numere naturale: de la 0 la 10; de la 10 la 30; de la 30 la 100: citire, scriere, comparare, ordonare.

Adunarea și scăderea numerelor naturale în concentrul 0-10.

Adunarea și scăderea numerelor naturale în concentrul 0-30, fără trecere peste ordin.

Probleme care se rezolvă cu operațiile cunoscute (o operație sau mai mult de o operație*).

*Adunarea și scăderea numerelor naturale în concentrul 0-100 fără trecere peste ordin.

Figuri geometrice: triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc.

Măsurări cu unități nestandard (palma, creion, bile, cuburi etc.) pentru lungime, capacitate, masa.

Măsurarea timpului; recunoașterea orelor fixe pe ceas.

Unități de măsură: oră, ziua, săptămână, luna.

Analiza comparativă a programelor pentru învățământul preprimar și clasa I

PLANUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

OBIECTIVE CADRU

Analizând comparativ cele două programe, se poate observa că la grupa pregătitoare un număr mai mare de ore este repartizat activităților care au continuitate în clasa I, iar unele activități nu se regăsesc în programa clasei I, ci ele se vor regăsi în clasele următoare din ciclul primar. Se poate observa, de asemenea, legătura strânsă dintre obiectivele cadru, continuitatea lor. Unele obiective cadru de la grupa pregătitoare nu se regăsesc la clasa I, dar am constatat că ele se contribuie la realizarea altor obiective cadru ale clasei I. Din analiza comparativă a celor două programe reiese clar necesitatea frecventării grupei pregătitoare, cu regularitate, pentru obținerea unor rezultate cât mai bune în clasa I, continuitatea între grupa pregătitoare și clasa I.

Raportul dintre grădiniță și școală trebuie să fie un raport de continuitate ce vizează: planificarea, organizarea, obiectivele, conținutul, metodele, mijloacele, relația cadrul didactic-copil. Din păcate în momentul de față în cele mai multe cazuri, el este însă discontinuu. Există încă un prag între cele două instituții, în cadrul cărora se practică, în bună măsură, o pedagogie diferită. Climatul grădiniței este mai non-directiv, bazat pe ponderea evidentă a activităților libere, a jocurilor, a relațiilor cu un plus de afectivitate între educatoare și copil. De la acest climat se trece apoi brusc la un climat directiv, bazat pe o disciplină fermă, care solicită îndeplinirea cu regularitate și conștiinciozitate a sarcinilor activităților de învățare. În aceste condiții rolul grădiniței nu este să-și școlarizeze copiii, ci să-i „socializeze“ și să le asigure achiziții educativ-instructive în școală, să ofere copilului o anumită experiență și activități care favorizează accesul la învățământul primar fără a se substitui școlii. Există și un punct de discontinuitate între cele două trepte de învățământ preșcolar și primar. O depășire mai puțin reușită a acestui prag poate duce la o dificilă adaptare a unor copii la cerințele clasei I și, în ultimă instanță la eșecuri școlare. Atunci apar întrebările: „Ce?“, „Cât?“ și „Cum?“ trebuie să facă grădinița pentru a ridica întreaga formație a copilului la un stadiu superior în dezvoltarea lui fizică, intelectuală și comportamentală. „Ce?“, „Cât?“ și „Cum?“ trebuie să facă școala primară pentru a prelua și dezvolta în continuare, cu maximum de exigență, achizițiile cu care vine copilul din grădiniță?

Atât din studiul cât și din practica pedagogică am desprins câteva metode și procedee ce se pot utiliza în desfășurarea activităților matematice care să-l pregătească pe copil să depășească cât mai ușor acel „prag invizibil“, dar resimțit de el care există între grupa mare și clasa I.

Grădinița oferă un cadru organizat, instituționalizat în dezvoltarea generală polivalentă a copilului și în pregătirea specifică pentru școală.Aceasta nu poate fi realizată doar în pragul debutului școlarității, ci pe parcursul vârstelor preșcolarității ansamblul formelor de activitate din grădiniță pot împlini efecte formative, sporite în pregătirea copilului pentru școală. Anumite activități din grădiniță ca: dezvoltarea vorbirii, cunoștințe despre natură, activitatea matematică, educație fizică, educație muzicală vor fi continuate la alt nivel și în clasa I, ajungându-se la discipline școlare relative distincte. Învățătorul trebuie să cunoască capacitățile mintale , deprinderile și schemele operaționale formate, pe care să se bazeze în activitatea instructive-educativă cu elevii clasei I.

Față de o asemenea realitate, apare necesară asigurarea unei continuități firești intre activitatea specifică celor două etape în dezvoltarea copiilor. O asemenea continuitate va asigura o mai rapidă adaptare a copiilor în clasa I la particularitățile muncii de învățare. Este vorba de trecerea de la o anumită activitate dominantă în perioada preșcolară la o altă activitate dominantă, caracteristică vârstei școlare mici, respective de la joc la învățătură.

Încă de la vârsta preșcolară. În condițiile jocului ca activitate dominant, apar atât în cadrul acestei activități , cât și în forme special organizate, elemente ale muncii de învățare. Prin urmare, învățătura, dominant vârstei școlare, este prezentă și în cadrul activității matematice în grădiniță, ea izvorând din necesitatea de a satisface interesul, curiozitatea copilului pentru cunoaștere. Pe de altă parte, o data cu intrarea copilului în școală, chiar în condițiile învățăturii ca activitate ce va deveni dominant, se menține în cadrul orelor de matematică și jocul didactic ca activitate ce asigură un echilibru necesar, o continuitate firească între cele două stadii, o adaptare treptată a copiilor cu însușirea cunoștințelor matematice. Așadar, jocul își justifică existent lui nu numai ca mod de adaptare a copiilor din clasa I la activitatea școlară, ci și ca formă eficientă de învățare.

Jocurile introduse în structura lecțiilor la clasa I sunt folosite în orele de matematică sub forma activităților de completare pentru că jocul are valențe de cunoaștere, iar prin joc se rezolvă, într-o manieră specifică, numeroase sarcini de învățare, rolul lui fiind doar lucid. Învățătorii de clasa I vor continua sub alte forme jocuri care în prealabil au fost desfășurate la grupa mare-pregătitoare:”Găsește-ți locul”,”Așează-mă la căsuța mea”,”Trenul”,”Jocul intersecțiilor”,”Jocul reuniunilor”etc. Pregătirea copilului pentru școală îmbracă forme și conținuturi multiple și diverse, de la procurarea rechizitelor și uniformei, până la formare motivației școlare.

Există discontinuitate între activitățile din grădiniță și școală materializată în caracterul familial al sălii de grupă la grădiniță și mai sobru al sălii de clasă la școală. Acest lucru poate fi înlăturat, dacă se menține o legătură permanent între educatoare și învățător și invers. La grădiniță, pe măsură ce se predau numerele se afișează planșa cu ajutorul căreia se demonstrează procesul de formare a unui număr nou. La școală se afișează același tip de planșă, în plus, fiind adăugat semnul mai mic sau mai mare. După ce se predă numărul în limitele 1-10 se poate afișa altă plansă reprezentând tot numerele 1-10, cu cifra corespunzătoare, dar așezate dispersat, iar obiectele desenate sunt de diferite mărimi. La fel procedează și învățătorul clasei I. Aceste planșe îl ajută pe copil să înțeleagă că indifferent de locul pe care îl ocupă în spațiu și de mărimea acestora cantitatea respective reprezintă același număr de obiecte, La grădiniță cifrele se arată copilului și se insistă să raporteze corect cantitatea la număr și numărul la cantitate, în clasa I elevii, în plus, scriu cifrele. La grupa pregătitoare se fac exerciții de compunere și descompunere a numerelor, bazate pe material didactic concret sau pe fișe cu ajutorul semnelor grafice învățate.

La clasa I elevii învață în mod abstract tabla adunării și a scăderii, la baza acestora fiind exercițiile practice efectuate în grupa pregătitoare. Activitățile matematice din grădiniță se desfășoară ca activități obligatorii, de sine stătătoare, cu o durată de 30-35 minute la grupa pregătitoare, constituind astfel activități premergătoare lecțiilor de matematică de la clasa I care au o durată de 45-50 minute.

La grădiniță nu se notează copiii cu note/calificative, totuși ca măsură de evaluare a rezultatelor și răspunsurilor copiilor folosim stimulente de diferite culori: roșii, pentru rezultatele foarte bune, albastre- bune, maro- satisfăcătoare. Tot o măsură, pe care o considerăm necesară în realizarea continuității dintre activitățile matematice la grupa pregătitoare și clasa I este cea referitoare la tema pentru acasă, care de obicei, se dă elevilor de la clasa I. La grădiniță se poate cere copiilor să deseneze acasă pe o foaie de hârtie asemănătoare celor care lucrează la grădiniță, o mulțime de flori, de fluturi, o mulțime de cinci –șase sau alt număr, deferite obiecte, învățate să le execute la desen sau la exercițiile grafice.

Intrarea și ieșirea din grupă, apoi în clasă, fixarea locului la măsuță, apoi în bancă, folosirea pauzei, apoi a recreației, deprinderea de a saluta și ținuta vestimentară, apoi uniforma, deprinderea de a fi atent, de a răspunde numai când e întrebat și deprinderea de muncă independent urmăresc să le formeze copiilor din grădiniță, deoarece ele constituie alte premise pedagogice ale pregătirii pentru viața școlară.

De asemenea, formarea deprinderilor în colectiv, grupe, apoi clasă, de respectarea cerințelor care asigură eficiența activităților contribuie la scurtarea perioadei de adaptare și integrare a copilului în mediul școlar.

Aceste sunt doar câteva din posibilitățile de a corela organizarea activităților matematice din grădiniță în clasa I. Gama aceasta este variată și vastă. Fiecare educatoare și fiecare învățător trebuie să stabilească o corelare bună a cunoștințelor matematice de la grădiniță cu cele de la clasa I, astfel încât să înlăture acea notă de discontinuitate între cele două trepte de învățământ.

Capitolul III. Metodologia cercetării

3.1. Prezentarea și descrierea eșantionului cercetării

Pregătirea copilului pentru școală se înscrie ca unul dintre obiectivele majore ale taxonomiei educaționale preșcolare. După cum se știe, indicele acestei pregătiri îl constituie criteriul școlarizării, disponibilitatea copilului de a se integra, fără dificultăți deosebite, în mediul școlar instituționalizat.

În cadrul acestui proces compex și de durată, se pune un accent deosebit pe dezvoltarea însușirilor fizice și psihice ale copiilor, a capacității lor intelectuale, pe formarea unor deprinderi de comportare, tehnice, de vorbire. Această cerință de bază are la vârsta preșcolară o pondere cu atât mai mare, cu cât este știut faptul că se prevede intrarea copiilor în școală la șase ani.

Grădinița de copii, fiind prima treaptă a sistemului nostru de învățământ, urmărește ca pe baza unui cuantum restrâns de cunoștințe și abilități să-i pregătească pe copii pentru activitatea școlară care începe cu un an mai devreme.

Pregătirea copilului pentru școală constă într-un un proces de dezvoltare a acelor însușiri și capacități care vor permite o adaptare ușoară a copiilor la cerințele clasei I. O astfel de pregătire are la bază cerințe privitoare la continuitatea între diferitele trepte ale sistemului de învățământ. Obiectul acestei cercetări pedagogice este ,,Pregătirea copilului pentru școală prin activitățile matematice din grădiniță".

Mi-am propus să efectuez o cercetare pentru a vedea modul cum se face pregătirea copilului pentru școală prin activitățile matematice din grădiniță prin continuitatea obiectivelor, metodelor între grădiniță și școală, mai ales în ceea ce privește matematica. M-am orientat asupra unui eșantion reprezentând o grupă de preșcolari cu vârsta cuprinsă între 6-7 ani de la Grădinița cu Program Normal nr…., ….. .Dintre cei 25 de copii, 13 sunt băieți, 12 sunt fete 40% dintre părinții copiilor au studii medii și 60% superioare, constatându-se la aceștia o mare deschidere spre cunoaștere, dorind să asigure copiilor o cât mai bună educație. Am mai folosit în cercetare și un număr de 10 educatoare, de asemenea 10 părinți apartinând preșcolarilor. Eșantioanele prezente în această cercetare nu au fost selecționate, deci pe ansamblu, cercetarea poate fi reprezentativă pentru învățământul preșcolar românesc de masă.

Grafic 1.Componența pe sexe a eșantionului de preșcolari

Grafic 2 Studii părinții preșcolarilor

Grafic 3. Studii eșantionul de educatoare

3.2. Ipoteza de lucru și obiectivele cercetării

3.2.1. Scopul cercetării

Îmi propun să fac o cercetare prin care să demonstrez că dacă este continuitate între obiective, conținuturi, metode și procedee în predarea-învățarea noțiunilor matematice, se folosesc metode adecvate în predarea noțiunilor matematice, șocul trecerii între cele două trepte de învățământ va fi mai ușor resimțit.

3.2.2. Obiectivele cercetării

Obiectivul general este realizarea unei cercetări privind atitudinea cadrelor didactice față de utilizarea metodelor cele mai eficienteîn învățământul preșcolar, dar mai ales la la activitățile matematice în pregătirea copilului pentru școală și rolul acestor metode în optimizarea performantelor școlare la matematică, activizarea și optimizarea potențialului intelectual și fizic, dobândirea unor însușiri sociale.

Obiectivele specifice ale cercetării

O1- identificarea celor mai eficiente metode în activitățile matematice

O2- evidențierea legăturii între utilizarea metodelor adecvate particularităților de vârstă și individuale, performanțele cognitive ale copiilor și dobândirea unor însușiri sociale

3.2.3. Ipotezele cercetării

Ip.1 Cadrele didactice cunosc necesitatea optimei pregătiri pentru clasa I, atunci acestea pot le valorifica eficient în acest scop, mai ales în activitatea matematică.

Ip.2 Dacă se dorește implicarea preșcolarilor și realizarea de performanță cognitivă la preșcolari, atunci este nevoie de organizarea cât mai atractivă a activităților utilizând metode și mijloace adecvate.

Ip.3 Prin utilizarea și integrarea adecvată în activitățile de matematică a metodelor cele mai eficiente, se poate ajunge la creșterea eficienței învățării noțiunilor matematice și prin aceasta la pregătirea optimă pentru școală a copiilor din învățământul preprimar.

Ip.4 Prin utilizarea, în orele de matematică, a metodelor active de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al elevilor, pot fi influențate rolurile în cadrul grupului, și prin acestea pregătirea optimă pentru școală.

3.3. Metode folosite la cercetare

În vederea demonstrării ipotezelor mi-am propus declanșarea unei cercetări psihopedagogice în care am folosit o serie de metode de cercetare: experimentul, observarea, testarea cunoștințelor. Având la îndemână asemenea instrumente putem ca viitori sau actuali practicieni în domeniul educației copiilor să obținem date pe care simpla observație nu ni le-ar putea oferi. Ele au importanța lor în cunoașterea detaliilor. Metodele, procedeele și tehnicile de cercetare trebuie adaptate continuu, în funcție de caracteristicile, de evoluția și modificările ce intervin în cadrul fenomenului real. Cadrul cel mai direct al experienței pedagogice este activitatea zilnică la clasă, contactul cu preșcolarii, dându-ne posibilitatea să-i verificăm tehnicile de lucru, să alegem soluțiile eficiente. Concomitent cu activitatea de instruire și educare, cadrul didactic- cercetător inițiază și un demers de cunoaștere a personalității copilului, cele două acțiuni – educația și cunoașterea celui educat – aflându-se într-o strânsă legătură. Această legătură se datorează faptului că solicitările externe (sarcinile de învățare, măsurile și cerințele educaționale), înainte de a duce la anumite rezultate și de a se concretiza în anumite performanțe, se răsfrâng prin prisma condițiilor interne ale personalității copilului. Variabilele psihologice care mediază performanțele și manifestările preșcolarului sunt numeroase: trebuințele și interesele, disponibilitățile și înzestrările generale, aptitudinile specifice, structurile tipologiei comportamentale, fondul emoțional, atitudinile caracteriale, însușirile intelectuale, achizițiile anterioare.

În grădiniță, dar și în afara ei, educatoarea are la îndemână numereoase ocazii de a-și cunoaște copiii din grupă, prin modalități simple, accesibile dar și prin experimentare, cercetare psihologică și pedagogică. Mi-am propus să folosesc rezultatele obținute în cadrul activităților desfășurate cu preșcolarii la Activitățile Matematice. Cercetarea se va focaliza cu precădere pe dinamica schimbării în acest sens observând comportamentele manifestate la nivelul grupei pregătitoare. Preșcolarii care participă la această cercetare sunt neselecționați, fac parte din învățământul preșcolar de masă, deci este o cercetare reprezentativă pentru învățământul românesc, rezultatele putând folosi atât practicienilor, cât și cercetătorilor din domeniul învățământului.

Pentru a verifica validitatea ipotezei, folosesc următoarele metode de cercetare:

Metode de colectare a datelor cercetării (constatative):

3.3.1. Observația.

3.3.2.Experimentul pedagogic.

3.3.3.Metoda testelor.

3.3.4.Analiza produselor activității.

3.3.5.Convorbirea.

3.3.6.Metoda biografică

3.3.7. Metoda chestionarului

3.3.7. Metoda sociometrică

Metode de măsurare a datelor / faptelor procurate:

metoda ordonării;

metoda comparării perechilor;

Metode de evaluare:

numărarea (raportul procentul);

scările de evaluare (notele școlare, teste docimologice);

clasificare (așezare în serie, comparația binară și baremul);

Metode de prezentare și prelucrare statistico – matematică:

tabelul de rezultate;

reprezentările grafice.

Valorificarea rezultatelor acestei cercetări se concretizează în lucrarea ,, Pregătirea copilului pentru școală prin activitățile matematice din grădiniță". De asemenea, rezultatele ei le voi folosi în îmbunătățirea activității didactice personale. Concluziile le voi prezenta și în diferite reviste de specialitate și pe site-uri educaționale pentru educatoare.

3.4. Organizarea cercetării (teste inițiale, exemple de activități, teste finale)

3.4.1. Stabilirea variabilelor

Din ipotezele formulate se desprind 2 feluri de variabile ale cercetării:

Variabilă independentă- metode interactive de predare-învățare în cadrul activităților de matematică;

Variabilele dependente

– creșterea eficienței însușirii operațiilor aritmetice și implicit a progresului preșcolarilor.

– toate modificările produse la nivelul proceselor psihice (gândire, limbaj, memorie, imaginație, creativitate), în atitudinea elevilor, comportamentul lor

– rezultatele obținute în urma organizării activităților didactice matematice

3.4.2. Etapele cercetării

►Etapa constatativă : 20 septembrie-16 octombrie 2011

►Etapa formativă : 16 octombrie 2011 -18 mai 2012

Introducerea „factorului de progres” – metode interactive de predare-învățare a matematicii

►Etapa evaluativă : 21mai-25mai 2012 concluzii, recomandări

3.4.2.1. Etapa constatativă : 20 septembrie-16 octombrie 2011

În vederea demonstrării acestei ipoteze mi-am propus declanșarea unei cercetări psihopedagogice care are ca obiectiv dovedirea eficientei jocului didactic în activitățile matematice

Pentru culegerea datelor, tehnica utilizată a fost aceea a administrării directe, folosind ca instrument de cercetare chestionarul aplicat celor 10 cadre didactice de la Grădinița………….

Proiectul se aplică pe un lot de subiecți aleși și clasificați după următoarele criterii:

a)      vârsta :

Grafic 4

b)      sex:

Grafic 5

c)      mediu rezidențial:

Grafic 6

d)      performante școlare:

Grafic 7

Grafic 8

Grafic 9

Grafic 10

Grafic 11

Acesta este unul dintre cele mai des utilizate instrumente de cercetare. Avantajul chestionarului îl reprezintă anonimatul care determină manifestarea naturală, liberă a subiectului.

Am elaborat un chestionar care cuprinde un număr de 11 întrebări de tipuri diferite, care să acopere realitatea vizată de obiectivele și ipotezele cercetării.

În realizarea chestionarului am folosit diferite tipuri de întrebări cum ar fi:

Întrebări deschise – întrebările numărul 2,5,6,11.

Întrebări de tip „evantai” – întrebările numărul 1,3,4,7,9.

Întrebări închise – întrbările numărul 5,8,10.

Analiza și interpretarea calitativă a datelor obținute în urma aplicării chestionarului cadrelor didactice

La prima întrebare a chestionarului aplicat: ,,Care este cea mai eficientă formă de realizare a activităților matematice în opinia dumneavoastră:” datele obținute relevă care este cea mai eficientă forma de realizare a activităților matematice- jocul didactic – confirmând și prima ipoteză de la care am plecat în realizarea cercetării.

Grafic 12

Dintre cadrele intervievate 40% consideră jocul ca formă eficientă în realizarea activităților matematice, dar și combinat cu alte forme de realizare, 20% dintre cadrele didactice consideră că trebuie combinate toate metodele, 10% împreună cu fișa matematică, 10% cu exercițiul cu material individual sau cu jocul logic.

Întrebarea nr.1

„Facilitează jocul formarea deprinderilor de muncă intelectuală specifice vârstei preșcolare ?”

Grafic 13

100% dintre cadrele chestionate consideră jocul ca fiind primul pas în formarea deprinderilor de muncă intelectuală la preșcolar.

Întrebarea nr.11

“Precizați 3 puncte tari și 3 puncte slabe ale utilizării jocului didactic matematic”

Grafic 14

40% din cadrele chestionate consideră că jocul didactic nu prezintă puncte slabe în utilizarea la activitățile instructiv-educative.

10% consideră că slaba concentrare a copiilor în timpul activității se datorează jocului,să fie așa într-adevăr…….?

10% consideră că exercițiul individual se desfășoară mai greu în timpul jocului didactic.

În graficul de mai jos se pot observa cu ușurință multitudinea de avantaje pe care le are utilizarea jocului didactic în cadrul activităților matematice în special ,dar și în cadrul tuturor activităților desfășurate în grădiniță, în general.

Grafic 15

20 % din cadre consideră că jocul didactic implică copiii în activitate, le dezvoltă relaționarea,contribuie la dezvoltarea funcțiilor cognitive, dar în același timp le dezvoltă și creativitatea.

20 % din cadre consideră că jocul didactic implică copiii în activitate, le dezvoltă relaționarea,contribuie la dezvoltarea funcțiilor cognitive

10% din cadre consideră că jocul didactic dezvoltă și creativitatea.

10% consideră jocul ca fiind cea indicată modalitate de realizare a evaluării.

10 % au observat că prin utilizarea jocului didactic preșcolarii se obișnuiesc cu respectarea regulilor impuse

10 % cred că prin joc se pot fixa cunoștințele pe care preșcolarii le dobândesc în cadrul activităților instructiv-educative.

Această etapă s-a desfășurat în luna septembrie, 2011, după ce m-am documentat asupra temei alese, studiind lucrări de referință din literatura de specialitate românești și traduceri din literatura de specialiatate străină. Ea a constat în teste psihologice de cunoaștere a copiilor, chestionare aplicate părinților, teste sociometrice, convorbiri cu copiii, cu părinții și bunicii copiilor, studierea unor documente. Aceste chestionare au vizat cunoașterea unor date despre copii.

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

Nume și prenume părinți, studii, loc de muncă:

Câți copii aveți?

– un copil

– doi

– trei

– patru sau mai mulți

Aveți serviciu?

DA NU

Dacă răspunsul este DA răspundeți la întrebarea următoare:

Cu cine rămâne copilul când sunteți plecat?

…………………………………………………………………………………………….

Vă cunoasteți bine copilul?

DA NU

Sunteți mulțumit de comportamentul copilului dumneavoastră?

DA NU

Cine considerați că trebuie să se ocupe de educația copilului dumneavoastră?

…………………………………………………………………………………………..

Obișnuiți să-i stabiliți copilului anumite reguli?

DA NU

Copilul respectă regulile?

DA NU

Considerați că “bataia este ruptă din rai”?

DA NU

Există păreri diferite între membrii familiei privind educația copilului?

DA NU

Cu cine vă sfatuiți privind educația copilului?

– cu familia

– cu apropiații

– cu educatoarea

– cu psihologul

– cu nimeni

Ce așteptări aveți de la grădiniță?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Rezultatele obținute au fost următoarele

Grafic 16.Situația preocupărilor familiilor pentru educația copilului

Se observă că familiile din care provin copiii au preocupări pentru cunoașterea și educația copiilor lor, mai sunt însă și familii care cred că bătaia este o măsură educativă pentru copii. Este de observat că aceia care au neînțelegeri cu copilul folosesc această măsură de disciplinare.

Al doilea chestionar a fost destinat cunoașterii preocupărilor familiei pentru limbajul copiilor.

1. Cât de mult vă preocupă limbajul copilului?

a) Foarte mult.

b) Suficient.

c) Puțin.

d) Alte opinii:

2. Vă implicați în jocurile copilului?

a) Frecvent.

b) Foarte puțin.

c) Niciodată.

d) Alte opinii:

3. Cât timp acordați pentru discuții, explicații cu copilul?

a) Suficient.

b) Foarte puțin.

c) Deloc.

d) Alte opinii:

4. Cum participați la îmbogățirea vocabularului copilului?

a) Oferind explicații cerute de copil în legătură cu un cuvânt nou.

b) Folosind dicționarul pentru explicația cuvântului nou.

c) Folosind, personal în vorbire, cuvinte noi și explicându-le.

d) Alte opinii:

5. Sunteți interesați de discuții cu copilul?

a) Discutăm foarte mult, în timpul liber.

b) Discutăm foarte puțin.

c) Nu discutăm.

d) Alte opinii:

6. Solicitați copilul să povestească întâmplări, vise, imagini, programe vizionate?

a) Da.

b) Uneori.

c) Nu.

d) Alte opinii:

O altă metodă de cercetare folosită în etapa constatativă a fost testul psihologic pentru a cunoaște nivelul de inteligență al acestora.

Testul “ Omulețul ” este foarte complex ca interpretare, obținându-se indicii ai dezvoltării mentale. La copiii preșcolari desenul persoanei este mai superficial la vârste mici și devine din ce în ce mai complet la vârste mai mari. Ceea ce este vizibil și ușor de observat în desenul unei persoane este maniera de execuție, caracteristicile desenului. Un omuleț foarte mic poatre fi un simbol al unei timidități, al îngrădirii, al frustrării, descurajării. Relațiile din cadrul familiei pot fi observate cu ușurință în desen. Copilul poate să-și deseneze membrii familiei, sau poate să-i omită, fiindcă așa simte în acel moment sau așa dorește el. Distanța dintre membrii familiei poate semnifica anumite bariere, restricții sau chiar interdicții. Copiii abuzați de tată îl vor omite din desene de cele mai multe ori, sau, îl vor desena mai departe de ceilalți membrii.

Testul a fost aplicat colectiv. Fiecare subiect a avut o cutie cu șapte creioane colorate: albastru, verde, roșu, galben, violet, cafeniu, negru, precum și un creion negru, o gumă și o coală de hârtie A4, așezată vertical. Le-am spus să deseneze un omuleț cât pot ei de frumos, dacă doresc pot să-l și coloreze.

Copiii au fost lăsați să deseneze cum au dorit, fără să li se acorde ajutor și fără să fie formulate critici, aprecieri sau sugestii. Am stimulat copiii nehotărâți, fiind încurajați cu formule de tipul: “Foarte bine, continuă.” Dacă au pus întrebări în ceea ce privește maniera în care trebuie executat desenul li s-a răspuns să procedeze cum doresc ei, cum cred ei că e mai frumos.

Pentru cotarea și analiza desenului omulețului am utilizat foaia de cotare. Am însemnat pe foaia de cotarea itemii prezenți în desenul considerat. Am atribuit un punct pentru fiecare item prezent. Am obținut astfel cinci note brute:

1. Nota C , reprezintă numărul de itemi reușiți din scala “cap”;

2. Nota S, reprezintă numărul de itemi reușiti din scala “schema corporală”;

3. Nota V, reprezintă numărul de itemi reușiți din scala “îmbrăcăminte”;

4. Nota T (totală), reprezintă nota C + nota S + nota V;

5. Nota L (culoare), se numără itemii reușiți, din întreaga listă de itemi.

Notele brute obținute au fost raportate la etalon.

Am calculat Coeficientul de Inteligență folosind formula clasică:

Vârsta de maturitate x 100 = coeficient de maturitate

Vârsta reală

Prezentarea coeficientului de inteligență

Grafic 17. Coeficientul de inteligență la grupa experimentală

După cum se observă , dintr-un număr de 25 de copii , majoritatea, ( 20 copii/19 copii ) prezintă ” inteligență normală ” doar 5/6 copii prezentând ” încetineală intelectuală ” , un singur copil/doi copii ( A.S.) având un intelect la ” zona marginală a normalului”. Cele două grupe sunt echilibrate și din punctul de vedere al inteligenței. Chestionarul

Chestionar pentru depistarea inteligențelor multile. Este necesar pentru stabbilirea tipulurilor de activitate nonformală care se potrivesc fiecărui elev din lotul experimental.

Desenează ce-ți place :

Să vezi !

Să miroși !

Să guști !

Să pipăi !

Să auzi !

Am interpretat răspunsurile elevilor la chestionar, iar analiza acestora se regăsește în tabelul de mai jos:

Grafic 18

Grafic 19 Tipul de inteligență predominant

CINE CU CINE (Test sociometric)- se completează individual, educatoarea citește întrebarea, copilul răspunde oral, apoi completează ajutat de educatoare.

Instructaj: Răspunde la următoarele întrebări făcând referire la colegii din grupă.

Numele și prenumele: ––––––––––––––––

Grupa: –––––––

Anul școlar: ––––––––-

Cine cu cine se înțelege mai bine

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cine cu cine colaborează în rezolvarea sarcinilor comune

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cine cu cine ar putea colabora

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cine cu cine nu se înțelege ( se respinge )

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cine este prietenul tău

Grafic 20 Statutul preferențial la începutul experimentului

Evaluarea inițială docimologică:

TEST DE EVALUAREA INIȚIALǍ- GRUPA MARE/MARE/PREGĂTITOARE –DOMENIUL ȘTIINȚĂ

1. Colorează:

a.copacul mai înalt;

b.floarea mai mică;

c.norul de deasupra copacului;

2. Formează perechi între elementele celor două mulțimi:

3. Grupează elementele care au aceeași formă, indiferent de culoare:

4. Desenează:

a.tot atâtea cercuri câte flori sunt sunt;

b.mai puține pătrate decât flori;

c.mai multe liniuțe decât flori;

5. Desenează în căsuțele goale tot atâtea cerculețe cât arată cifra:

6. Colorează cu un element mai puțin decât arată cifra:

7. Desenează din primul cerc un soare, din al treilea o floare, din al patrulea un cap de copil și din ultimul o minge

II. OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1-să compare obiectele conform criteriilor:înalt/scund;mare/mic și să recunoască poziția obiectelor în spațiu;

O2-să formeze perechi realizând corespondența element cu element;

O3-să grupeze elementele care au aceeași formă;

O4-să compare numărul de elemente a două mulțimi:tot atâtea elemente,mai puține elemente, mai multe elemente;

O5-să deseneze în căsuțele goale tot atâtea cerculețe cât arată cifra, demonstrând recunoașterea cifrelor și număratul în limitele 1-5;

O6-să coloreze cu un element mai puțin decât arată cifra;

O7-să deseneze din primul cerc un soare, din al treilea o floare, din al patrulea un cap de copil și din ultimul o minge, demonstrând înțelegerea numeralului ordinal în limitele 1-5;

III. DESCRIPTORI DE PERFORMANȚǍ:

V.REZULTATE:

Rezultate obținute la evaluarea inițială

Grafic 21

CONSTATǍRI:

Dintr-un efectiv de 25 preșcolari de la grupa experimentală

2 preșcolari au avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor;

3 preșcolari au avut comportamente în dezvoltare

10 preșcolari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;

la O3, 8 preșcolari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;

la O4, 9 preșcolari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;

la O5, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O6, 11 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O7, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;

S-au impus următoarele măsuri de recuperare pentru preșcolarii care au greșit:

-antrenarea permanentă în activități a preșcolarilor respectivi;

-rezolvarea unor exerciții de formare de mulțimi după diferite criterii;

-punerea în corespondență și comparare a unor mulțimi cu număr diferit de elemente;

-organizarea sub formă de concurs a unor jocuri, având drept scop gruparea unor obiecte de același fel, precum și mărirea sau micșorarea numărului de elemente din fiecare grupă realizată conform indicațiilor;

-organizarea de jocuri având ca scop principal recunoașterea cifrelor și raportare lor la cantitatea corespunzătoare;

-organizarea de jocuri didactice în vederea însușirii corecte a numeralului ordinal;

Măsuri de performanță:

-exerciții de sortare, clasificare, grupare și formare de mulțimi după formă și culoare;

-exerciții pentru realizarea corespondenței element cu element;

-jocuri având ca obiective principale: recunoașterea cifrelor, raportarea lor la cantitate, utilizarea corectă a numeralului ordinal;

În acest moment am introdus variabilă independentă pentru îmbunătățirea performanțelor„factorul de progres” –metode activ-participative+jocul didactic, deci am trecut la faza următoare a experimentului

3.4.2.2. Etapa formativă : 16 octombrie 2011 -18 mai 2012

După probele inițiale, prin care educatoarea a stabilit nivelul la care se afla grupa de

preșcolari la începutul anului școlar, a urmat perioada de formare, care a constat în jocuri

didactice cu caracter matematic.

Observând nivelul cunoștințelor matematice la care se situează preșcolarii la începutul

anului școlar, mi-am propus ameliorarea rezultatelor prin desfășurarea unor activități antrenante,

care să stimuleze interesul acestora față de matematică.

Activizarea copiilor s-a realizat printr-o serie de activități și fișe didactice (anexa 10), în cadrul cărora am utilizat metode activ-participative precum: cubul, brainstormingul, metoda cadranelor, metoda bulgărelui de zăpadă, învățarea în echipă, învățarea prin descoperire, ghicitorile, precum și metode specifice altor categorii de activități: memorizarea, cântecul, jocul muzical, colajul, pictura, desenul, povestirea.

Aceste activități au urmărit ca preșcolarii să atingă, în mod conștient și activ, câteva dintre

obiectivele activităților matematice propuse de programa pentru grupa mare/pregătitoare.

Astfel s-a urmărit consolidarea și evaluarea:

– conceptelor prematematice (culori, mărimi, lungimi, grosimi, poziții spațiale) și a

operațiilor cu aceste concepte (comparații între obiecte prin raportarea la aceste noțiuni

prematematice, clasificări – de la cel mai mic la cel mai mare, etc., formări de mulțimi;

– numerelor în limitele 1-10 (recunoașterea și scrierea cifrelor în limitele 1-10);

– operațiilor cu numere ( adunări, scăderi în limitele 1-10 cu o unitate și cu 2 unități,

descompuneri, compuneri);

– formelor geometrice (cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi), recunoașterea, descrierea

lor: culoare, formă, mărime, grosime; compararea lor: identificarea asemănărilor și deosebirilor;

– capacității de rezolvare și compunere de probleme (ghicitori, povestiri) matematice;

Dintre activitățile matematice având ca mijloc de realizare jocul didactic, aplicate la grupa mare/pregătitoare în anul școlar 2011-2012 amintim:

1. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Surprizele toamnei”;

Mijloc de realizare: joc didactic;

Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual;

Scop:

– consolidarea și evaluarea operațiilor prematematice, consolidarea limbajului

matematic specific acestui nivel de vârstă, dezvoltarea atitudinilor pozitive față de matematică,

implicarea activă a preșcolarilor în activitate;

Obiective operaționale:

O1 să enunțe ghicitori, cântece și poezii despre un fruct sau o legumă, din punct de

vedere al formei, culorii, mărimii, gustului sau mirosului, fructe și legume de toamnă;

O2 să ghicească fructul sau leguma descrisă de un coleg ;

O3 să compare două fructe, două legume sau un fruct și o legumă, raportându-se la cele 5

caracteristici ( culoare, formă, mărime, gust, miros) ;

O4 să formeze, prin desen, pictură și colaj, mulțimi de obiecte după mărime, culoare,

formă, gust, miros;

O5 să efectueze exerciții fizice repetitive;

O6 să respecte regulile jocului și partenerii de joc;

Strategii didactice:

– metode și procedee: metoda cubului, ghicitoarea, conversația, explicația, jocul

didactic, exercițiul, demonstrația,munca independentă, munca în echipă, turul galeriei,

problematizarea, aplicația, tăiere după contur, lipire.

– material didactic: jetoane cu fructe și legume, fructe, legume, cartoane mari ,

foarfeci, imagini cu fructe si legume pentru decupat mari și mici, lipici;

Desfășurarea activității:

Educatoarea intuiește împreună cu copiii cubul, explicând ce semnificație are fiecare față a

acestuia:

– I față: o pară desenată doar pe jumătate-ghicește ce fruct sau legumă este;

– a II-a față: un măr spune ce știi despre fructul sau leguma aleasă-descrie;

– a III-a față: un ursuleț cu un măr-gustă și spune ce ai gustat;

– a IV-a față: un ursuleț cu o carte-spune o poezie sau un cântec despre fructe și legume de

toamnă;

– a V-a față: un ursuleț cu un borcan: pregătește un preparat din fructe și legume;

– a VI-a față: gutuia și roșia-compară două fructe sau legume;

Copilul ales de educatoare aruncă cubul și rezolvă sarcina de pe latura cubului care i-a

nimerit. Dacă ghicește va primi jun fruct sau o legumă și și-l v-a prinde în piept.

Pe parcursul jocului educatoarea va solicita copiii să se grupeze în diferite mulțimi dupa culoare,

formă, mărime, fel și să efectueze diferite exerciții fizice repetititve: sărituri, rotiri, bătăi din palme, răsuciri, alergări.

Ex: “Toate fructele mici să sară de 10 ori întrun picior”;

Sau “Legumele mari să sară ca mingea”

Obținerea performanței:

Educatoarea le spune că zâna le mulțumește pentru ajutor și că îi roagă acum să o ajute să

prepare salată de fructe, salată de legume, murături și compot.

Ea le explică copiilor că acestea trebuie preparate după anumite reguli. Pentru început așează copiii la măsuțe: I grup: cei cu fructe mici; al II-lea grup: cei cu fructe mari; al III-lea grup: cei cu legume mici și al IV-lea grup: cei cu legume mari.

– Grupul I: va lipi în coșulețul roșu fructele galbene, maro și verzi;

– Grupul II: va lipi pe borcan legume mari;

– Grupul III: va lipi în coșulețul verde fructe roșii, portocalii și mov;

– Grupul IV: va lipi pe coșulețul portocaliu legume mici;

Se va realiza evaluarea lucrărilor prin metoda turului galeriei;

Concluzii:

– atenția voluntară a fost menținută pe tot parcursul activității de majoritatea

preșcolarilor.

– la proba de activitate practică copiii au colaborat pentru rezolvarea ei, fapt care a

contribuit la dezvoltarea spiritului de echipă;

2. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Iarna”;

Forma de realizare: joc didactic;

Forma de organizare: cu toată grupa, individual;

Scop:

– evaluarea capacității de a număra și de a scrie cifrele în limitele 1-6, a capacității de a forma mulțimi în limitele 1-6 și de a integra elementele mulțimilor întro temă dată;

Regulie jocului:

Un copil solicitat de educatoare aruncă un cub care avea pe fiecare față o cifră (1-6) și spunea: « Desenați atâtea elemente (căsuțe, copaci) cât arată această cifră ». Ceilalți copii desene ază atunci pe o foaie de hârtie atâtea elemente câte arăta cifra, apoi notează în dreptul fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare ;

Elemente de joc: aruncarea cubului, aplauze, participarea păpușii la joc, invitarea la joc

prin bagheta magică;

Strategii didactice:

– metode didactice: metoda cubului, desenul, explicația, demonstrația, jocul didactic;

– material didactic: o păpușă cu baghetă, un cub cu cifre, foi de desen, culori;

Obiective operaționale:

O1 să citească cifrele în limitele 1-6;

O2 să formeze mulțimi de elemente prin asociere la o cifră în limitele 1-6;

O3 să scrie în dreptul fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare;

O4 să deseneze respectând așezarea în pagină, realizând un peisaj de iarnă;

Desfășurarea jocului:

Deoarece știe că preșcolarii grupei mare/pregătitoare sunt artiști desăvârșiți, Păpușa Ana îi roagă să o ajute și să deseneze împreună un peisaj de iarnă pentru Zâna Iarnă.

Păpușa explică apoi regulile și modul în care se va desfășura activitatea, apoi se va realiza inturirea materialului și jocul de probă. După ce copiii au înțeles regulile și sarcinile activității se va trece la desfășurarea propriu-zisă a activității. Un copil aruncă un cub care are pe fiecare fața o cifră, o citește, iar ceilalți desenează mulțimi cu tot atâtea elemente specifice anotimpului iarna, astfel încât, la sfârșit, să rezulte un tablou de iarnă și asociază fiecărei mulțimi cifra potrivită.

3. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema : “În pădurea cu alune”;

Forma de realizare: fișe individuale ( anexa 10 – fișa 1 individuală);

Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;

Scop:

– evaluarea numerației 1-10, evaluarea capacității de a efectua corect operații de adunare cu o unitate, recunoașterea semnelor +,-, =, dezvoltarea capacității de a stabili relații între numere/mulțimi

Obiective operaționale:

O1 să intuiască materialul cântecului „În pădurea cu alune”;

O2 să interpreteze câte o strofă din cântec pentru a identifica personajele din

fiecare strofă.

O3 să deseneze în fiecare cadran personajele din strofa corespunzătoare;

O4 să afectueze în fiecare cadran operația de adunare cu o unitate;

O5 să identifice în ultimul cadran numărul de personaje, în condițiile în care mai

vine un personaj care nu face parte din cântec;

Strategii didactice:

– metode didactice: metoda cadranelor, cântecul, jocul didactic interdisciplinar,

observația, demonstrația, desenul, explicația, conversația, turul galeriei.

– mijloace didactice: CD cu cântecele pentru copii în format video, coșuleț cu bilețele

pe care sunt scrise cifrele 1-10; coli de hârtie împărțite în 4 cadrane, culori.

Desfășurarea activității:

Educatoarea solicită copiii să interpreteze câte o strofă din cântec, apoi identifică împreună câte personaje sunt în căsuță la fiecare strofă, câte sosesc și câte sunt la sfârșitul strofei, iar copiii desenează în fiecare cadran atâtea personaje câte sunt în fiecare strofă și efectuează operația de adunare ( de ex. În prima strofă sunt 2 pitici + 1 pupăză = 3 personaje).

În ultimul cadran (al IV-lea) copiii desenează din imaginației un personaj care nu face parte din cântec și rezolvă operația de adunare, identificând câte personaje ar intra în cazul acesta în căsuță. La sfârșitul activității se interpretează cântecul în cor și se evaluează lucrările prin metoda turul galeriei.

4. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Cifre fermecate”;

Forma de realizare: joc didactic;

Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;

Scopul:

– identificarea cifrelor în poveștile cunoscute de preșcolari, recunoașterea cifrelor,

asocierea de mulțimi la cifre și invers, evaluarea numerației 1-7, evaluarea cunoștințelor despre povești prin joc didactic.

Obiective operaționale:

O1 să enumere povești care conțin în titlu cifre;

O2 să numere personajele după diferite criterii ( personaje bune – personaje

rele, personaje feminine-personaje masculine, personaje animale-personaje păsări,etc);

O3 să asocieze o cifră la o mulțime de personaje dintro poveste;

O4 să numere personajele dintr-o poveste cunoscută;

O5 să compare două mulțimi de personaje prin punere în coresponență,

precizând care are mai multe sau mai puține elemente;

O6 să efectueze operații de adunare și scădere pentru identificarea diferențelor

dintre numărul de personaje din 2 povești;

Reguli de joc: răspunde cel arătat cu bagheta magică, se vor așeza personajele doar la

tabloul potrivit poveștii din care fac parte;

Elemente de joc: bătăi din palme, indicarea cu bagheta;

Strategii didactice:

– metode didactice: jocul didactic, observația, explicația, demonstrația, povestirea,

problematizarea, învățarea în echipă;

– material didactic: scene ilustrate din povești, personaje din povești din carton,

cifre, tablă, cretă;

Desfășurarea activității:

Activitatea debutează cu cântecul caprei din povestea „Capra cu trei iezi”. Apoi copiii și

educatoarea povestesc fragmente din povești care conțin cifre: „Capra cu 3 iezi”, „Albă ca

Zăpada și cei 7 pitici”, „Cei 3 purceluși”, „Iedul cu 3 capre”. La fiecare poveste un copil așază pe tablă personajele, formând mulțimi, apoi asociază fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare și le compară.

La complicarea jocului copiii vor identifica diferențe între personaje (ca număr) din

povești care au în titlu aceași cifră. De exemplu: „Sunt 3 povești care au cifra 3 în titlu: Capra cu 3 iezi, Iedul cu 3 capre, Cei 3 purceluși, dar fiecare are de fapt un număr diferit de personaje. În povestea Capra cu 3 iezi sunt 4 personaje, în povestea Iedul cu 3 capre sunt 7 personaje, în povestea Cei 3 purceluși sunt 4 personaje”. Copiii vor găsi numărul total de personaje din fiecare poveste și prin operațiile de adunare și scădere, sau prin comparația mulțimilor, vor identifica povestea cu cele mai multe personaje, povestea cu cele mai puține, precum și cu câte personaje sunt mai multe sau mai puține.

5. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Cel mai bun croitor”;

Forma de realizare: joc didactic;

Forma de organizare: pe echipe;

Scop:

– consolidarea și evaluarea operațiilor intelectuale prematematice vizând grosimea,

lungimea, culoarea, textura materialelor.

Obiective operaționale:

O1 să confecționeze din materiale diverse (hârtie, materiale textile, ațe, carton, pungi

de plastic), hăinuțe pentru păpuși respectând diferite criterii: lungime, culoare, grosime;

O2 să măsoare lungimi utilizând unități de măsură standardizate (metrul), dar și

nestandardizate (degetele, brațul, bețișoare);

O3 să confecționeze prin lipire, colaj, tăiere, legare, coasere, haine potrivite pentru

fiecare păpușă, respectând cerințele educatoarei;

O4 să compare materiale și produsele rezultate (culoare, formă, textură, lungime, lățime);

O5 să identifice, prin comparație, diferențe și asemănări între cele 4 rochițe, pentru a le

confecționa în ceea ce privește culoarea, lungimea, lățimea;

O6 să lucreze în echipă, respectând partenerii de activitate și cerințele educatoarei;

Strategii didactice:

– metode didactice: tăiere după contur, aplicația, conversația, explicația, jocul didactic,

învățarea prin descoperire.

– material didactic: păpuși de diferite mărimi; hârtie glasată, creponată, materiale

textile de diferite culori, foarfece, lipici, ace, ață, pungi, metru, bețișoare pentru măsurat.

Desfășurarea activității:

Grupa este organizată sub forma a 3 magazine unde se confecționează haine. O păpușă e necăjită fiindcă nu reușește să le găsească celor 4 copii ai ei hainele potrivite. Cele 4 păpuși au toate nevoie de haine speciale:

– prima păpușă este foarte înaltă și are nevoie de haine lungi. Culoarea ei preferată este roșu, dar și orice nuanță care este aceași gamă (roz, vișiniu, portocaliu);

– a doua păpușă este mai plinuță și are nevoie de haine mai largi. Culorile ei preferate

sunt culorile cerului și a ierbii (verde și albastru) și îi plac hainele mai groase;

– a treia păpușă este scundă. Culorile ei preferate sunt culorile soarelui și a portocalei

(galben și portocaliu) și îi plac hainele subțiri;

– a patra păpușă este nehotărâtă. Nu vrea haine nici prea lungi, nici prea scurte, nici prea largi, nici prea stramte. Și vrea ca hainele ei să aibă o culoare unică, pe care să n-o poarte altă păpușă. Copiii, așezați la cele 3 croitorii vor începe să lucreze. Pentru început ei vor nota ce dorește fiecare păpușă, ce lungime, ce culoare, ce mărime să aibă hainele. Apoi vor măsura cu ajutorul metrului, a degetelor, a bețișoarelor: lungimea brațelor, a bustului, a picioarelor. Vor trasa pe hârtie schițele hainelor, folosindu-se de lungimile aflate, apoi le vor tăia după contur și le vor îmbrăca pe păpuși utilizând tehnici ca: lipirea, cusutul, legarea cu ață.

Complicarea jocului:

Deoarece a patra păpușă este mai pretențioasă, ea oferă un premiu croitoriei care va reuși să îi satisfacă cerințele:

– hainele vor fi mai scurte decât ale primei păpuși, dar mai lungi decât ale celei de-a treia ( pot să aibă aceași lungime ca și celei de-a doua păpuși);

– hainele ei vor fi mai largi decât ale primei sau ale celei de-a treia păpuși, dar mai strâmte decât alei celei de-a doua;

– culorile nu trebuie să fie la fel cu ale celorlalte păpuși.

Copiii compară lungimile, mărimile și gama de culori ale celor 3 rochii pentru a identifica cu ce materiale mai pot să lucreze pentru a respecta cerințele.

6. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Al câtelea iepuraș a fost prins?”;

Forme de organizare:

– în formații de câte 2, 4 sau 8;

– în șir crescător sau descrescător ( în limitele 1-8);

Scop:

– consolidarea cunoștințelor despre numerație în limitele 1-8 prin efectuarea unor exerciții fizice, prin exerciții de mers, alergare, săritură, îndoire, răsucire, prin organizarea în formații specifice activităților de educație fizică.

Obiective operaționale:

O1 să formeze corect șirul numeric crescător și descrescător în limitele 1-8;

O2 să efectueze corect diferitele tipuri de mers și de alergare, respectând formațiile: câte

1, câte 2;

O3 să se așeze în formație câte 4, respectând ordinea cifrelor de pe tricouri;

O5 să efectueze exercițiile pentru influnțarea selectivă a aparatului locomotor;

O6 să păstreze ritmul din timpul exercițiilor prin efectuarea numerației 1-8.

Strategii didactice:

– metode didactice: jocul (fizic și muzical), exercițiul fizic, explicația, demonstrația.

– materiale didactice: jetoane cu cifre de la 1 la 8;

Desfășurarea activității:

Copiii iși aleg câte o cifră de la 1 la 8 și se așează într-un șir crescător, apoi descrescător până au format șirul pentru începerea activității de educație fizică. Exercițiile de mers în coloană, de alergare, săriturile și alte exerciții de încălzire se vor efectua prin enumerarea ritmică 1-2-3-4.

Așezați câte 4, copiii vor efectua apoi exerciții în formații, pastrându-se di nou ritmul prin numerație. La sfârșitul activității se va desfășura jocul: „Al câtelea iepuraș a fost prins?” Copiii vor fi așezați pe două șiruri de câte 8. Copiii din primul șir sunt lupii, iar cei dintr-al-doilea sunt iepurașii. Unul dintre „lupi”, la semnalul educatoarei, va alerga spre grupul advers și „va fura” un iepuraș. Ceilalți vor striga: „Repede, repede să alergăm, pe-al 6-lea coleg să îl recuperăm”.

Ei îl aduc înapoi pe iepuraș și îl așează în „adăpost”, la locul său. Jocul se va termina când toți iepurașii vor fi așezați în șir numeric de la 1 la 8.

7. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Flori-fructe-legume!”;

Forma de realizare: metoda diamantului (fișa 2 individuală);

Forma de organizare: frontal pe grupe și individual;

Scop:

– evaluarea cunoștințelor despre flori, legume și fructe de toamnă și de primăvară, a operațiilor prematematice, a capacității de a forma mulțimi și de a asocia cifre la mulțimile formate, a numerelor ordinale;

Obiective operaționale:

O1 să deseneze în căsuța de sus a diamantului un fruct cu coaja tare;

O2 să deseneze pe rândul al doilea de sus al diamantului 1 fruct și o legumă de culoare mov;

O3 să deseneze pe rândul al treilea 3 legume rotunde;

O4 să deseneze pe rândul al patrulea 2 flori de toamnă;

O5 să deseneze pe rândul al cincilea o floare de primăvară;

O6 să asocieze cifra la mulțimea legumelor, fructelor și florilor desenate.

O7 să compare elementele a două mulțimi, precizând care din ele are mai multe – mai puține elemente;

Strategii didactice:

– metode didactice: metoda diamantului, conversația, explicația, jocul didactic;

– material didactic: foi de hârtie pe care e desenat diamantul, culori;

Desfășurarea activității:

Educatoarea aduce un coș în care sunt jetoane cu fructe, legume și flori. Se intuiește materialul. Fiecare copil are în față o foaie pe care e desenat diamantul. Pe baza acestei metode active, copiii formează mulțimea fructelor cu coajă tare, fructe și legume de culoare mov, legume rotunde, flori de toamnă, prima floare de primăvară. Apoi copiii formează prin adunare mulțimea fructelor, mulțimea legumelor și mulțimea florilor, asociază cifrele și le compară.

Evaluarea formativă

La mijlocul perioadei de formare, care a constat în activități matematice cu caracter interdisciplinar, s-a desfășurat o probă de evaluare sumativă, care a constat într-o fișă individuală, pentru a se stabili progresul preșcolarilor și eficiența activităților interdisciplinare desfășurate până acum, precum și pentru a identifica eventualele obstacole pe care preșcolarii le-ar putea întâmpina referitor la obiectivele matematice propuse.

 Probă de evaluare formativă la grupa mare/pregătitoare:

Categoria de activitate: activitate matematică;

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Căsuța din pădure!”

Forma de realizare: fișă individuală

Forma de organizare: individuală;

Scop:

– evaluarea formelor geometrice, a numerației în limitele 1-10, a capacității de a

efectua adunări și scăderi în limitele 1-10, a capacității de a compara 2 mulțimi, evaluarea

termenilor +, -, <,>;

PROBA DE EVALUARE FORMATIVĂ

Unitatea de învățare: Numere naturale de la 5 la 10

Descriptori de performanță

V.REZULTATE:

Rezultate obținute la evaluarea formativă

Grafic 22. Rezultate la testarea formativă

CONSTATǍRI:

Dintr-un efectiv de 25 preșcolari de la grupa experimentală

1 preșcolar a mai avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor;

2 preșcolari au avut comportamente în dezvoltare

10 preșcolari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;

la O3, 8 preșcolari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;

la O4, 9 preșcolari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;

la O5, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O6, 11 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O7, 12 preșcolari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;

După înregistrarea datelor în tabelul centralizator 2 și întocmirea histogramei nr. 2, a

poligonului de frecvență nr. 2 și a diagramei radiale nr. 2 s-a constatat că:

– 12 copii au obținut calificativul FB

– 10 copii au obținut calificativul B

– 3 copii au obținut calificativul S și I

În urma evaluării sumative s-a constatat că:

– au progresat față de evaluarea inițială de la calificativul Suficient la calificativul Bine

un număr de 2 copii. Au mai rămas 2 copii cu calificativul Suficient, care au înregistrat

progrese mai reduse, unul I. Dintre aceștia unul dintre ei este cel cu retard mental ușor, iar ceilalți 2 au avut probleme de sănătate, având multe absențe.

– au trecut de la calificativul Bine la calificativul Foarte Bine 5 copii;

– toți copiii au înregistrat progrese, chiar dacă unii dintre ei au stagnat ca și calificativ, mai precis 10 copii au obținut tot calificativul Bine, ca și la evaluarea inițială, iar 3 dintre ei calificativul Suficient și insuficient.

– s-au constatat dificultăți în ceea ce privește reprezentarea grafică și recunoașterea

cifrelor 2,5,3, 6 și 9, și denumirea corectă a formei geometrice dreptunghi.

În vederea ameliorării rezultatelor copiilor, se vor desfășura activități recuperatorii, care vor consta în activități matematice monodisciplinare și în activități matematice cu caracter interdisciplinar, cum ar fi:

– povestiri, poezii, cântece, ghicitori, despre cifre și forme geometrice (în vederea consolidării numerației și a capacității de a recunoaște și denumi cifrele și formele geometrice;

– jocuri didactice matematice simple și cu caracter interdisciplinar;

Fișă matematică de recuperare

Numele copilului: Data:

-Deseneză atâtea buline câți struguri sunt.Colorează-i diferit

-Desenează atâtea triunghiuri câte veverițe sunt.Coloreaz-o pe a doua și pe a șaptea.

-Desenează și tu, în caseta de jos, atâtea mere, câte sunt în copac.Colorează ultimul desen (mărul).

–

-n–n- -Fișă FF

Fișă de dezvoltare

Continuă șirul:

__________ __________ __________

2. Încercuiește cifra corespunzǎtoare numǎrului de steluțe:

5 3 7

6 4 8

7 9 4

3. Completeazǎ șirul numeric crescǎtor cu numerele care lipsesc

4. Scrie care sunt vecinii numerelor

5. Numără și scrie cifra corespunzătoare:

____________

____________

____________

6. Completează piesele de domino, așa cum îți arată cifra!

3.4.2.3. Etapa evaluativă : 21mai-25mai 2012

La sfârșitul perioadei de formare (și în urma activităților ameliorative) s-a realizat evaluarea finală. În acest sens, în vederea stabilirii nivelului de pregătire pe care preșcolarii l-au atins la matematică, s-a aplicat un test individual, care au constat într-un număr de 11 sarcini didactice, corespunzătoare obiectivelor matematice stabilite pentru grupa mare/pregătitoare, dar și testul sociometric pentru a vedea evoluția socializării copiilor.

CINE CU CINE (Test sociometric)- se completează individual, educatoarea citește întrebarea, copilul răspunde oral, apoi completează ajutat de educatoare.

Instructaj: Răspunde la următoarele întrebări făcând referire la colegii din grupă.

Numele și prenumele: ––––––––––––––––

Grupa: –––––––

Anul școlar: ––––––––-

Cine cu cine se înțelege mai bine

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cine cu cine colaborează în rezolvarea sarcinilor comune

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cine cu cine ar putea colabora

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cine cu cine nu se înțelege ( se respinge )

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cine este prietenul tău

Grafic 23 Statutul preferențial la finalul experimentului

 Probă de evaluare finală la grupa mare/pregătitoare:

Categoria de activitate: activitate matematică;

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „La bloc cu Matematica!”

Forma de realizare: fișă individuală

Forma de organizare: individuală;

Scop:- evaluarea operațiilor prematematice, a formelor geometrice, a numerației în limitele 1-10, a capacității de a efectua adunări și scăderi în limitele 1-10, a capacității de a compara 2 mulțimi, evaluarea termenilor +, -, <,>, a capacității de compunere și rezolvare de probleme;

PROBA DE EVALUARE

Unitatea de învățare: Numere și cifre

Obiective operaționale:

O1 – să încercuiască și să coloreze mulțimile de elemente indicate;

O2 – să completeze / elimine elementele mulțimii pentru a fi tot atâtea cât indică cifra;

O3 – să stabilească mulțimea cu mai multe (puține) elemente prin punerea în corespondență

O4 – să identifice locul unui număr in șirul numerelor naturale (1-7)

O5 – să completeze tabelul cu numărul de figuri geometrice corespunzător;

O6 – să coloreze figuri care prin alăturare pot forma figura geometrică dată;

O7– să creeze șiruri pe baza unor reguli date;

Conținutul itemilor:

I1 – Încercuiește mulțimea formată din 4 și 7 elemente și colorează mulțimea formată din 10 elemente.

I2 – Să fie tot atâtea!

I3 – Încercuiește mulțimile și colorează-le!

În care mulțime sunt mai multe elemente? Cum afli?

Taie bulina din dreptul mulțimii cu mai multe elemente.

I4 – a) Desenează cu roșu căciula celui de-al treilea pitic și cu albastru cingătoarea ultimului pitic

b) Taie cu o linie vecinii celui de-al cincilea pitic.

I5 – Observă, numără și completează tabelul:

I6 Numerotează la fel celelalte figuri geometrice. Formează mulțimi după criteriul:

I7 – Desenați un cerc, un pătrat, un triunghi și continuați șirul în același mod, cât vă permite spațiul

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………… Colorează figurile care prin alăturare pot forma figura din față

Descriptori de performanță

V.REZULTATE:

Rezultate obținute la evaluarea finală

Grafic 24. Rezultatele testării finale

CONSTATǍRI:

Dintr-un efectiv de 25 preșcolari de la grupa experimentală

1 preșcolar a avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor;

3 preșcolari au avut comportamente în dezvoltare

10 preșcolari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;

la O3, 8 preșcolari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;

la O4, 9 preșcolari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;

la O5, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O6, 11 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O7, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;

În urma evaluării finale s-a constatat că:

– 56%, adică 14 dintre copii au reușit să rezolve singuri itemii, obținând calificativul

FB (Foarte Bine);

– 40%, adică 10 copii au obținut calificativul B (Bine).

– s-a înregistrat un calificativ de S (Suficient);

– au înregistrat progrese chiar și cei care au avut calificativul Suficient, precum și cei doi copii cu probleme de atenție și cu retard mental ușor. S-a constatat o creștere semnificativă a interesului față de activitățile matematice, atenția voluntară s-a îmbunătățit și, de asemenea s-a constatat o ameliorare semnificativă a rezultatelor la activitățile matematice;

– comparativ cu evaluarea inițială s-a constat că preșcolarii au progresat; astfel de la calificativul Suficient au trecut toți cei 2 copii la calificativul Bine, iar de la calificativul Bine la calificativul Foarte Bine au trecut 4 copii;

– un preșcolar a stagnat ca și progres, iar ca și calificativ au rămas la calificativul suficient, adică au înregistrat un progres mai mic (comparativ cu evaluarea formativă), un număr de 8 copii;

Rezultatele cercetării

În urma desfășurării la grupa pregătitoare de la Grădinița…………………….., alături de jocurile didactice matematice obișnuite, ale unor activități matematice interdisciplinare, s-au constatat următoarele:

– jocurile didactice matematice au oferit educatoarei posibilități mai diversificate de

organizare a activităților în vederea atingerii obiectivelor propuse;

– prin diversitatea formelor de organizare, activitățile matematice au răspuns problemelor actuale ale copiilor (nevoia de mișcare, de acțiune, de manipulare, deficit de atenție, nevoia de socializare).

Pentru stabilirea gradului de evoluție a preșcolarilor la activitățile matematice s-au întocmit: tabel privind rezultatele testelor inițiale, sumative și finale, grafice simple și comparative care demonstrează evoluția preșcolarilor de la evaluarea inițială la cea sumativă – prin care se poate observa progresul de la începutul aplicării cercetării până la evaluarea finală, folosind jocul didactic matematic.

REZULTATE COMPARATIVE:

Rezultate obținute la cele trei evaluări:

Grafic 25 Rezultatelecomparative ale testării inițiale, testării formative și testării finale

Grafic 26 Compararea statutului preferențial la începutul și finalul experimentului

Atfel, comparând rezultatele obținute la cele 3 evaluări (inițială, sumativă și finală) se constată că:

Numărul copiilor care au obținut rezultate foarte bune a crescut de la testare la testare, iar numărul copiilor cu rezultate de insuficient și suficient a scăzut de la o testare la alta.

S-ar putea crede că preșcolarii care au obținut rezultate bune(calificativul bine) au stagnat, ceea ce nu este adevărat. Preșcolarii de la insuficient au urcat la suficient, cei de la suficient au urcat la bine, iar cei de la bine la foarte bine. Au înregistrat progrese chiar și copiii cu probleme (retard mental ușor).

Se constată că a scăzut numărul copiilor indiferenți de la 32% la 16%, a celor marginalizați de la 20% la 12%, iar numărul copiilor acceptați a crescut de la 48% la 72%., prin urmare a crescut gradul de socializare(de pregătire pentru clasa I).

Cap. IV. CONCLUZII. PROPUNERI METODICE

Ne-am propus o cercetare constatativ-formativă care a avut următoarele obiective:

Obiectivul general este realizarea unei cercetări privind atitudinea cadrelor didactice față de utilizarea metodelor cele mai eficienteîn învățământul preșcolar, dar mai ales la la activitățile matematice în pregătirea copilului pentru școală și rolul acestor metode în optimizarea performantelor școlare la matematică, activizarea și optimizarea potențialului intelectual și fizic, dobândirea unor însușiri sociale.

Obiectivele specifice ale cercetării

O1- identificarea celor mai eficiente metode în activitățile matematice

O2- evidențierea legăturii între utilizarea metodelor adecvate particularităților de vârstă și individuale, performanțele cognitive ale copiilor și dobândirea unor însușiri sociale

Ipotezele cercetării au fost:

Ip.1 Cadrele didactice cunosc necesitatea optimei pregătiri pentru clasa I, atunci acestea pot le valorifica eficient în acest scop, mai ales în activitatea matematică.

Ip.2 Dacă se dorește implicarea preșcolarilor și realizarea de performanță cognitivă la preșcolari, atunci este nevoie de organizarea cât mai atractivă a activităților utilizând metode și mijloace adecvate.

Ip.3 Prin utilizarea și integrarea adecvată în activitățile de matematică a metodelor cele mai eficiente, se poate ajunge la creșterea eficienței învățării noțiunilor matematice și prin aceasta la pregătirea optimă pentru școală a copiilor din învățământul preprimar.

Ip.4 Prin utilizarea, în orele de matematică, a metodelor active de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al elevilor, pot fi influențate rolurile în cadrul grupului, și prin acestea pregătirea optimă pentru școală.

Desfășurând experimentul cele patru ipoteze au fost validate. Deci:

Atunci când cadrele didactice cunosc necesitatea optimei pregătiri pentru clasa I, acestea pot le valorifica eficient în acest scop, mai ales în activitatea matematică-validare 100%

Este nevoie de organizarea cât mai atractivă a activităților utilizând metode și mijloace adecvate dacă se dorește implicarea preșcolarilor și realizarea de performanță cognitivă la preșcolari.-validare 100%

Prin utilizarea și integrarea adecvată în activitățile de matematică a metodelor cele mai eficiente, se poate ajunge la creșterea eficienței învățării noțiunilor matematice și prin aceasta la pregătirea optimă pentru școală a copiilor din învățământul preprimar. –validare 100%

Prin utilizarea, în orele de matematică, a metodelor active de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al elevilor, pot fi influențate rolurile în cadrul grupului, și prin acestea pregătirea optimă pentru școală. –validare 100%

Consider că ipotezele cercetării au fost confirmate, dovedind încă o dată că utilizarea metodelor adecvate în activitățile matematice, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al copiilor, contribuie la dezvoltarea intelectuală a acestora, la integrarea socială și implicit la creșterea randamentului școlar. Strădania mea de a prezenta modul în care metodele activ-participative și jocul didactic își evidențiază valoarea formativ-educativă constituie o încercare de de a aplica în practică cunoștințele teoretice din lucrările de specialitate, îmbinate cu propria experiență acumulată la catedră.

Jocurile didactice constituie o excelentă școală a educației, a conduitei, a fanteziei și imaginației, a energiei, fiind un instrument indispensabil pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor .  

„Cine nu știe să se joace cu copiii și este destul de nepriceput ca să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator“ (C.G. Salzmann)

Activitățile matematice în grădiniță au reprezentat, încă de la începuturi, una dintre activitățile didactice care au urmărit dezvoltarea intelectuală a copiilor, bazându-se pe antrenarea acestora în procesul didactic, pe stimularea implicării lor directe și antrenante în activitate.

Operând cu concepte care determină copiii să facă primul pas în procesul de trecere de la concret la abstract, activitățile matematice au fost nevoite să se adapteze capacităților și caracteristicilor preșcolarității (concretism, animism, înclinația spre joc, curiozitate, nevoie de socializare, de însușirile psiho-comportamentale). Ele au adoptat acele forme de organizare, metode și mijloace care au exploatat aceste trăsături, și care reușesc să conducă preșcolarul spre atingerea obiectivelor matematice propuse, dar mai ales spre formarea și dezvoltarea intelectuală și comportamentală a celor mici.

Axându-se pe dezvoltarea globală, holistică a personalității, pe crearea unor punți de legătură între domenii și indivizi interdisciplinaritatea depășește limitele jocurile didactice matematice care conduc subiectul învățării (în acest caz preșcolarul) spre o nouă etapă a vieții, școlaritatea. Jocurile didactice matematice ajută preșcolarii să se formeze ca și persoane active, deschise spre nou, capabile să stabilească corelații, să sesizeze legături, puncte comune între discipline și mai târziu între subiecte de viață diferite.

Jocurle didactice matematice ajută cadrul didactic să obțină o serie de avantaje:

– ajută preșcolarii să sesizeze relația matematicii cu alte discipline;

– ajută copiii să vadă că matematica face parte din viața de zi cu zi;

– ajută copiii să stabilească legături între conținuturi;

– se pot desfășura în orice moment al zilei atât la activitățile pe domenii experențiale, cât și la activitățile alese și de dezvoltare personală;

– se concentrează pe implicarea directă în activitate pe stimularea atenției, memoriei, gândirii critice și divergente, imaginației și limbajului copiilor, pe dezvoltarea colaborării, a spiritului critic;

– încurajează preșcolarii să caute și să descopere soluții diverse la probleme;

– prin metodele utilizate, activitățile matematice interdisciplinare îndrumă preșcolarii

spre sesizarea multitudinii de forme prin care se pot însuși conceptele prematematice și spre observarea punctelor comune între matematică și alte discipline;

– activitățile matematice oferă educatoarei o paletă largă de abordare a obiectivelor, ceea ce înseamnă că ea are la înemână un arsenal mult mai bogat de stimulare, de activizare a preșcolarilor. Jocul didactic matematic reprezintă o activitate de bază, organizată în grădiniță, în scopul dezvoltării intelectuale a copiilor preșcolari.

Urmărirea progresului înregistrat de copilul angajat în realizarea acestor activități permite observații prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă.

Observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților matematice în care se utilizează jocul didactic matematic permite o evaluare corectă a progreselor înregistrate de copil în dezvoltarea gândirii, îndeosebi în sfera operațiilor de analiză, sinteză, a progreselor în comportament, în activitatea de observare, în formularea unor aprecieri asupra evoluției probabile a copilului, cu posibilitatea intervenției în aspectele deficitare.

Observarea sistematică a conduitei intelectuale a copilului în cadrul activităților de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului optim de intrare în etapa micii școlarități.

Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând în acest fel un continuum între activitatea de învățare și cea de joc. Datorită faptului că preșcolarul își structurează operațiile și acțiunile fără a resimți efortul, învățarea prin intermediul jocului se realizează economicos și eficient. În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii își exersează vorbirea, își însușesc o terminologie adecvată, își dezvoltă vocabularul matematic. Ei se obișnuiesc să exprime corect și cu ușurință ceea ce gândesc și rezolvă practic, să stabilească o legătură firească între cuvânt și semnificația să. Copilul își exprimă gândurile și sentimentele cu ajutorul cuvintelor, deci el trebuie antrenat să le folosească pentru a-i forma deprinderi corecte de gândire și de limbaj.

Jocul „Te rog să-mi dai”, îi obișnuiește pe copii cu o exprimare clară, coerentă și o atitudine politicoasă față de partenerii de întrecere.

Jocurile logico-matematice, și-au dovedit valoarea educativă deosebită asupra dezvoltării gândirii corecte, evoluate a imaginației. La această vârstă gândirea copiilor se ridică treptat de la forme intuitiv-acționale senzomotorii, la forme intuitiv-imaginative și verbale. Dezvoltându-le copiilor gândirea logică, ei fiind puși în  situația de a căuta soluții și de a verbaliza acțiunile îndeplinite, ele contribuie la realizarea aspectului formativ al activităților matematice.

Prin aceste jocuri se dezvoltă potențialul intelectual și acțional-creator al preșcolarilor, spiritul de observație, unele calități ale gândirii, capacitatea de analiză, sinteză, comparația, abstractizarea și generalizarea. Prin joc copiii învață cu plăcere elementele de logică matematică.

„Jocul celor două cercuri”, în care copiii trebuie să plaseze în interiorul a două cercuri secante mulțimea de piese geometrice cu o proprietate caracteristică dată, astfel că în intersecție să apară toate elementele comune celor două mulțimi, pune în fața copiilor probleme de analiză, comparație, abstractizare.

Jocurile în care copilul este pus să grupeze obiectele după trăsăturile caracteristice dezvoltă operația de comparare. Pentru a le grupa, copilul le compară, desprinde notele lor comune și diferite, după care le clasifică în diferite categorii. Această clasificare nu este posibilă fără generalizare, astfel încât atunci când așează obiecte diferite în grupe, copilul trebuie să generalizeze notele comune și esențiale ale acestora și să le integreze într-o noțiune generalizatoare ( „piese mari”, „dreptunghiuri”, „piese roșii” ).

Jocul "Te rog să-mi dai" urmărește nu numai sesizarea complementarei unei mulțimi, determinarea atributelor unor piese folosind deducția logică, negația și conjuncția ci și obișnuirea copiilor de a folosi principii ale judecății logice: „O piesă nu poate fi simultan în ambele echipe” (contradicția); „Ea se află la noi sau la echipa adversă, o altă posibilitate nu există” (terțul exclus).

Inițiativa și inventivitatea, sunt trăsături psihice cultivate de jocuri prin conținutul și modul lor de organizare. Fiind pus în fața unei situații, copilul nu adoptă o atitudine contemplativă  ci reflectează asupra ei, își imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare, își confruntă părerile proprii cu cele ale colegilor, acționează, rectifică eventuale erori. Îi învață pe copii nu numai să rezolve probleme, ci și să le compună și să verifice singuri soluțiile prin faptul că uneori, rezolvarea poate fi găsită pe mai multe căi ceea ce-l determină pe copil să studieze diversele variante, să opteze pentru una sau alta, motivând alegerea făcută prin avantajele pe care le oferă ea în comparație cu celelalte. Rezolvarea sarcinilor de către copii contribuie la educarea atenției voluntare, la coordonarea mișcărilor mâinilor de către analizatorul vizual și auditiv, a interesului pentru activitate.

Formarea deprinderilor de muncă independentă are la bază activitatea individuală cu mulțimile de obiecte și fișele individuale. Pe măsură ce copilul devine stăpân pe aceste jocuri, el este în stare să acționeze și în mod independent, activitate de mare importanță în pregătirea pentru școală, unde începe munca intelectuală independentă.

Un mijloc eficient pentru realizarea educației morale, dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de inițiativă, a disciplinei conștiente, perseverenței și sociabilității trăsături de caracter și voinței îl reprezintă aceste jocuri logice.

Organizarea echipelor permite copiilor să se obișnuiască cu cerința de a munci în colectiv, de a cultiva relații interpersonale corecte între copii, cu organizarea schimbului de experiență ; în cadrul echipelor trebuie antrenați și cei mai  timizi. Astfel se formează spiritul de echipă, fiecare copil luptând pentru câștigarea competiției de către echipa sa. Educatoarea are rol de organizator, de îndrumător, de arbitru imparțial.

În cadrul jocului logic trebuie subliniată însemnătatea însușirii și respectării regulii de joc ceea ce-i conferă un preponderent rol formativ educând la copii, simțul de răspundere și onestitate. Copiii devin conștienți că nesocotirea regulilor de joc are uneori consecințe grave: trenul poate deraia, construcțiile se pot dărâma etc., de aceea nerespectarea lor are drept consecință sistarea jocului. Astfel, bibliotecara nu împrumută decât cărțile care sunt denumite corect și complet, constructorii refuză să ridice case care nu respectă regulile date.

Jocul didactic matematic constituie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului și socotitului. El conține o problemă, o sarcină didactică pa care copilul trebuie s-o îndeplinească concomitent cu participarea lui la acțiunea jocului. Experiența probează că jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația sistematizării, consolidării și verificării cunoștințelor.

Consolidarea sau verificarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat al activității, de forma pe care o îmbracă acțiunea jocului și de materialul folosit de educatoare. Unele jocuri pot crea copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine știe să numere mai bine?”), de a stabili suma obiectelor numărate (,,Câți porumbei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în șirul numeric (,,A câta jucărie lipsește?”), de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare și invers (,,Dă-mi tot atâtea jucării”). În alte jocuri au prilejul să compare cantitățile (,,Cine are același număr”) sau să efectueze operații de adunare și scădere (,,Să adăugăm – Să scădem”). Jocul didactic matematic poate apărea deci atât ca element al unei activități comune, cât și ca activitate independentă.

Sarcina jocului didactic matematic este legată de conținutul acestuia, de structura lui. Astfel, pot fi concepute drept sarcini didactice recunoașterea cifrelor și raportarea lor la cantitate (,,Cine are același număr?”), respectarea succesiunii numerelor în ordine crescătoare și descrescătoare, în intervalul 1-10 (,,Cine știe să numere mai bine”), compararea numerelor în limitele 1-10 cu diferență de o unitate (,,Caută vecinii”), precizarea locului numărului în șirul numeric (,,A câta minge lipsește?”), sesizarea locului numerelor în șirul natural al numerelor, deci folosirea numeralelor cardinale și ordinale (,,Al câtelea brad și a câta ciupercă lipsește?”).

Fixarea sarcinilor didactice în joc ne oferă posibilitatea desprinderii unor elemente metodice și anume: formulează o problemă care trebuie rezolvată de toți copiii și conține indicația concretă a acțiunii pe care trebuie să o desfășoare aceștia în cursul jocului propus, au în vedere numai un singur aspect al număratului și socotitului, exersează operațiile gândirii – comparația, analiza, sinteza -, verifică divers cunoștințele și deprinderile copiilor. Sarcina didactică a jocului matematic se realizează prin acțiunea dirijată a copiilor, împletindu-se strâns deci cu elementele propriu-zise de joc. Sudura dintre sarcina didactică și acțiunea jocului o realizează regula. Fiecare joc didactic matematic trebuie să conțină cel puțin două reguli: una de transpunere a sarcinii didactice în acțiune concretă, atractivă, iar alta este cea care vizează organizarea copiilor. Acceptarea și respectarea regulilor, după cum observa J. Piaget, determină copilul să participe la efortul comun al grupului din care face parte.

Prezenta lucrare nu a vrut decât să aducă, alături de alte cercetări axate pe problema jocurilor didactice în general și a celor matematice, în special, un argument în favoarea deschiderii cadrelor didactice spre această formă de organizare a activității matematice. Jocul didactic matematic, fie că se desfășoară sub formă de jocuri didactice, în care se folosesc metode moderne active, fie sub formă de experimente, memorizări, cântece, ghicitori, fie că se desfășoară cu întreaga grupă, pe grupe sau individual, și indiferent de momentul zilei, contribuie cu certitudine la implicarea activă a preșcolarilor în procesul însușirii noțiunilor prematematice, dar și la dezvoltarea globală a personalității lor pentru integrarea în etapa următoare de viață: școlaritatea.

ANEXE

A.JOCURI DIDACTICE MATEMATICE

Anexa 1 „AL CÂTELEA URSULEȚ S-A ASCUNS”

SCOP : folosirea corectă a numeralelor ordinale până la 3 ; fixarea locului numerelor în șirul numeric ; exersarea atenției , a spiritului de observație , a memoriei ; familiarizarea cu pozițiile spațiale : în față , în spate , în , lângă .

SARCINA DIDACTICĂ : recunoașterea locului ocupat de ursuleț și a numărului în șirul numeric .

ELEMENTE DE JOC : mișcarea , aplauze , închiderea și deschiderea ochilor .

REGULI DE JOC : copilul numit de educatoare va preciza al câtelea ursuleț s-a ascuns și ce loc ocupă el în șirul numeric . Vor închide și vor deschide ochii la fluierul educatoarei .

MATERIAL : un copac din crengi fixat într-un suport de brad (acoperit) , trei ursuleți (jucărie) așezați în ordine pe o măsuță în fața copiilor .

VARIANTE DE JOC

Ursuleții sunt așezați în sistem liniar orizontal cu distanță potrivită între ei. La fluierul educatoarei , copiii închid ochii , timp în care educatoarea ascunde un ursuleț . La următorul fluier copiii deschid ochii . Educatoarea întreabă :”Al câtelea ursuleț s-a ascuns ?” . Copilul numit trebuie să răspundă :”Al doilea ursuleț s-a ascuns”. Răspunsurile corecte vor fi răsplătite cu aplauze .

Se descoperă copacul . Se vor intui pozițiile spațiale : în , în fața , în spatele , lângă copac . Se atrage copiilor atenția că unul din ursuleții din șirul nostru vor ocupa una din aceste poziții . Ei trebuie să răspundă al câtelea ursuleț se află în acea poziție .La fluierul educatoarei copiii închid ochii , timp în care educatoarea așează un ursuleț în fața copacului . La următorul fluier copiii deschid ochii . Educatoarea întreabă:”Al câtelea ursuleț s-a așezat în fața copacului ?” .Copilul numit răspunde :”Al treilea ursuleț s-a așezat în fața copacului „ .Răspunsul corect este răsplătit cu aplauze .

Copiii vor fi solicitați să așeze ei un ursuleț în poziția indicată de educatoare : „ Așează primul ursuleț lângă copac „ ; „Așează al doilea ursuleț în copac „ ; „Așează al treilea ursuleț în spatele copacului „ ,etc.

Anexa 2. JOC DIDACTIC: SĂCULEȚUL CU SURPRIZE

SCOPUL: recunoașterea numărului de obiecte prin analizatorul tactil; consolidarea

număratului între 1 și 2; dezvoltarea atenției, gândirii logice și a analiza-

torului tactil.

SARCINA DIDACTICĂ: separarea obiectelor de același fel și denumirea lor prin

analizatorul tactil; folosirea corectă a numeralului cardinal.

ELEMANTE DE JOC: căutarea, mișcarea, ghicirea și aplauze, legarea ochilor și

surpriză.

REGULI DE JOC: copilul numit introduce mâna în sac fără să privească, pipăie

obiectul, îl denumește, îl scoate și îl așază pe masă. Alt copil va căuta

obiecte de același fel, procedând ca mai sus. Acțiunea va fi verbalizată.

MATERIAL: un săculeț cu jucării (două mingi, o păpușă,două cuburi,o mașină etc.)

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Copilul numit de educatoare introduce mâna în sac, pipăie jucăria și, fără s-o privească, o denumește, o scoate din sac, o arată copiilor și o așază pe masă, spunând ce jucărie a scos. Alt copil va căuta în sac și tot prin pipăire va trebui să scoată o jucărie la fel cu precedenta. Dacă în sac nu vor mai fi jucării de aceleși fel, copilul va trebui să precizeze aceasta. Jocul va continua în acest fel până se vor termina jucăriile din sac.

COMPLICAREA JOCULUI: copilul chemat la masa educatoarei va fi legat la ochi. Pe masă se va lăsa o singură grupă de obiecte formată din una sau două jucării de același fel, pe care le va pipăi cu amândouă mâinile și va spune câte sunt și ce sunt. După această acțiune, copilul va fi dezlegat la ochi pentru a vedea dacă răspunsul este corect. Atât în prima parte cât și în cea de-a doua, răspunsurile corecte vor fi aplaudate.

Anexa 3. JOC DIDACTIC: CINE AȘAZĂ MAI BINE?

SCOPUL: alcătuirea de grupe de obiecte de același fel; stimularea operațiilor gândirii și dezvoltarea calităților ei; corectitudinea, promptitudinea, independența și rapiditatea.

SARCINA DIDACTICĂ: separarea, gruparea și denumirea corectă a grupelor de obiecte

de același fel.

ELEMENTE DE JOC: mânuire, mișcare, surpriză, întrecere, închiderea și deschiderea

ochilor, aplauze.

REGULI DE JOC: copiii separă și grupează obiectele de același fel conform exempla-

rului primit. Ei acționează independent prin întrecere și denumesc pe rând grupele de obiecte formate.

MATERIAL: cinci – șase feluri de obiecte (mingi, castane, păpuși, mașini, bețișoare ,

etc.), un coș și un șervețel pentru acoperit coșul.

DESFĂȘURAREA JOCULUI: Copiii numiți de educatoare (cinci-șase, după câte feluri de obiecte sunt folosite în joc) vor primi primi câte unul din obiectele existente, se vor așeza cu fața spre ceilalți copii și spre obiectele de pe covor, iar la cuvintele: ,, Cine așază mai bine?”, ei vor grupa obiectele de același fel și pe rând le vor denumi. De exemplu: ,, Eu am format grupa mingilor”, ,, Eu am format grupa mașinilor” etc. Gruparea se face prin întrecere și cei care așază repede și bine sunt aplaudați.

Repetarea grupării obiectelor rămâne la latitudinea educatoarei.

COMPLICAREA JOCULUI: Copiii numiți să grupeze obiectele nu vor mai primi câte un exemplar, ci, la cerința verbală a educatoarei, vor efectua acțiunea tot prin întrecere. În continuarea jocului, la primul semnal, copiii vor închidă ochii, în timp ce educatoarea mai adaugă și alte obiecte prin grupele de obiecte deja formate, de exemplu: în grupamașinilor mai apare și o păpușă sau în grupa mingilor apare o castană et. La al doilea semnal, copiii deschid ochii și trebuie să sesizeze greșeala și să o corecteze.

Anexa 4. JOC DIDACTIC: CINE ARE ACELAȘI NUMĂR?

SCOPUL: compararea numerelor alăturate pe bază de material concret; recunoașterea

cifrelor și raportarea lor la cantitatea; înțelegerea și folosirea termenilor matematici necesari verbalizării operațiilor efectuate.

SARCINA DIDACTICĂ: efectuarea unor operații de adunare și scădere; raportarea numărului la cantitate.

ELEMENTE DE JOC: mânuirea materialului, surpriza, aplauze.

REGULI DE JOC: la deschiderea cortinei apare un număr de rățuște. Copiii le numără în gând și le raportează la cantitatea de rățuște de pe jetonul primit, apoi vor raportă numărul la cifra corespunzătoare.

MATERIAL: pentru fiecare copil, câte un jeton cu 1-10 rățuște, teatru de păpuși, un panou, o vulpe, zece boboci de rață și cifrele 1-10.

DESFĂȘURAREA JOCULUI: educatoarea atrage atenția copiilor că pe lac vor veni pe rând rățuște. Ei trebuie să privească rățuștele, să le numere și cel care are pe jeton un număr de rățuște egal cu numărul celor aflate pe lac, în acel moment, ridică jetonul, motivând acțiunea. Un alt copil va alege cifra corespunzătoare numărului de rățuște de pe lac. Așa se va proceda până vor fi așezate toate cele zece rățuște. Se va închide cortina. La redeschiderea cortinei, pe lac apare un număr de rățuște ( ex. patru). Se simulează apariția vulpii care mănâncă o rățușcă. În continuare se procedează ca mai sus (se numără, se ridică jetonul cu același număr de rățuște, apoi jetonul cu cifra corespunzătoare numărului, se motiveza ).

COMPLICAREA JOCULUI: educatoarea deschide cortina. Pe lac va fi un număr de rățuște. Educatoarea va cere copiilor să ridice jetonul cu o rățușcă mai puțin (mai mult), decât cele de pe lac. Copilul va motiva acțiunea. Astfel jocul va continua în limita timpului afectat.

Anexa 5. Jocul didactic “ Ce este și cum este această piesă? “

Sarcini de învățare:

Copiii formează prin triere și grupare mulțimea discurilor. Se lucrează pe această mulțime introducându-se noi criterii de culoare, apoi de mărime și de grosime.

Prin sarcina de lucru se va solicita copiilor descrierea pieselor astfel: “ Această piesă este un disc roșu, mare și subțire “.

Ordinea în care sunt enumerate atributele nu este esențială iar atenția educatoarei se va îndrepta spre enumerarea în totalitate a atributelor, exprimarea corectă și precisă a acestora.

Jocul continuă atâta timp cât este necesar pentru a se constata dacă fiecare copil posedă cunoștințele de bază legate de atributele pieselor.

Anexa 6. Descrierea pieselor trusei Dienes cu ajutorul atributelor și negației logice; intuirea complementarei unei mulțimi și discriminarea atributelor pieselor cu ajutorul negațiilor:

Jocul didactic “ Cum este și cum nu este această piesă? “

Sarcini de învățare:

Copilul alege o piesă și o caracterizează, precizându-i însușirile;

Se așteaptă răspunsul: “ Piesa este roșie, mare, groasă și are forma de triunghi ”.

Se cere copilului să precizeze și ce însușiri nu are piesa aleasă, în comparație cu proprietățile celorlalte piese ale trusei;

Se așteaptă răspunsul: “ Piesă nu este albastră, nu este galbenă, nu este subțire, nu este mică, nu este nici dreptunghi, nici disc, nici pătrat ”.

Se pot accepta, la început, răspunsuri incomplete, dar acestea vor trebui completate de ceilalți copii.

Treptat, în cadrul aceluiași joc, copiii vor fi conduși să facă unele deducții pentru a ușura răspunsul: “ Dacă piesa mea este roșie, înseamnă că nu este galbenă și nu e albastră; dacă este mare, cu siguranță nu este mică “.

Prin repetarea exercițiului, copiii grupei pregătitoare vor înțelege că este mai ușor să enumere succesiv variabilele fiecărei piese: formă, culoare, mărime, grosime și să utilizeze negația pentru aceste însușiri pe care piesă nu le posedă.

Intuirea operației de complementare și determinarea atributelor unor piese cu ajutorul negației și a deducției logice:

Anexa 7. Jocul didactic “ Te rog să-mi dai! “

Jocul se organizează în grupe de câte doi copii.

Piesele trusei se împart în mod egal între cei doi copii, fără a urmări un anumit criteriu de selecție. Se pot folosi 24 de piese sau 12, în funcție de nivelul grupei.

Sarcini de învățare:

Unul dintre copii solicită celuilalt o piesă pe care el nu o are în mulțimea primită, determinând-o cu cele patru atribute.

Dacă piesa a fost denumită corect și este corect identificată de colegul său, atunci el o primește; în caz contrar, nu primește nimic și este rândul celuilalt copil să solicite o piesă.

Aceeași sarcină o are și cel de-al doilea copil.

Câștigător este cel care va avea, la un moment dat, cele mai multe piese.

În urma unei bune activități de orientare în sarcină, condusă de educatoare, copilul observă și identifică toate atributele pieselor cu care lucrează și, treptat, optimizează procedeul de căutare și înțelege că nu poate descoperi piesele ce îi lipsesc, decât dacă organizează mulțimea pieselor în două grupe formate după criteriul mărimii.

Exemplu: pentru fiecare mărime copilul trebuie să aibă piese cu cele patru forme (disc, triunghi, pătrat, dreptunghi) și cele trei culori (roșu, galben, albastru) și poate forma perechi între piesele cu același atribut de culoare sau formă, dar de mărimi diferite. În acest fel, copilul va descoperi cu ușurință piesa care îi lipsește (vor rămâne piese fără pereche) și va ști ce piesă trebuie să ceară partenerului. Piesa va putea fi acum ușor de caracterizat cu ajutorul conjuncției și a negației logice.

Anexa 8. Negația unui singur atribut:

Jocul didactic “ Trenul cu o diferență “

Sarcina de învățare:

Fiecare copil trebuie să pună o piesă care să se diferențieze de cea anterioară printr-un singur atribut.

Jocul se poate începe cu orice piesă, aceasta fiind “locomotiva”, iar piesele următoare “vagoanele”. Dacă, de exemplu, s-a pus un pătrat mare, gros, albastru, se poate continua cu orice piesă care nu e pătrat sau nu e mare, sau nu e gros sau albastru. În acest fel, piesă cu care se continuă trenul are negat un singur atribut.

Prin acest joc, se pot exersa deprinderile de caracterizare a pieselor dobândite în jocul “ Cum este și cum nu este această piesă? “.

Anexa 9. JOCUL: APRECIAZĂ CORECT

1.    Scopul jocului:

Dobândirea cunoștințelor privind relațiile cantitative ale grupelor de obiecte: 'tot atatea', 'mai multe','mai puține;

2. Materiale:

-jetoane reprezentând meseriași, unelte, produse ale muncii;

– tabla magnetică,

– panou,

-fise de evaluare

– instrumente de scris;

3. Pregătirea jocului:

-pregatirea materialului didactic necesar desfășurării jocului;

-aranjarea scăunelelor

-asigurarea ordinii și disciplinei

4. Desfășurarea jocului:

Educatoarea citește scrisoarea primită de la grupa vecină:

,,Pentru ca noi, cei din grupa mică, nu putem aprecia dacă fiecare meseriaș are cu ce lucra sau dacă a lucrat ceva, am apelat la grupa vecină să aprecieze ei în care grupă sunt ,,mai multe”, ,,mai putine”, ,,tot atâtea” elemente (obiecte)”. Pentru ca să apreciem corect trebuie să formăm perechi. Ex : Grupa bucătarilor și grupa polonicelor pentru supă. Copiii vor pune în corespondenta de 1-1 elementele celor două grupe, apoi vor aprecia grupa cu ,,mai multe”, ,,mai putine”, ,,tot atâtea” elemente (obiecte). Se execută jocul ,,Apreciem corect”- grupa tâmplarilor și grupa ciocanelor sub îndrumarea educatoarei.

Anexa 10. Jocul : „NUMĂRĂ CORECT”

Obiective: să perceapă numerele după auz; să poată număra respectând succesiunea numerelor

Sarcina didactică: ascultă și numără corect bătăile din palme și alege numărul potrivit

Material didactic: cartonașe cu numerele de la 0 la 10

Desfășurare: educatoarea bate din palme, copilul alege cartonul cu numărul corespunzător bătăilor din palme

Anexa 11. Jocul : „CE NUMERE AU FUGIT?”

Sarcina didactică: stabilirea numerelor lipsă dintr-unșir dat

Material didactic: jetoane cu numere 0-10, tabele cu numere de la 0 la 10, conform figurii de mai jos:

l 0 l l 2 l l 4 l l 6 l l 8 l

l 7 l l 5 l l 3 l l 1 l

Desfășurarea jocului: se poate organiza pe echipe sau individual. Copilul vine și pune la locul potrivit numărul care lipsește.

Anexa 12. Jocul : „CE SEMN S-A ASCUNS?”

Scopul : exersarea deprinderii de calcul, folosirea corectă a semnelor grafice de operație (+,-)

Regula jocului: copiii trebuie să ghicească ce semn de calcul a dispărut

Desfășurarea jocului: Se prezintă copiilor planșe (pe rând), cu probleme ilustrate ce presupun adunări sau scăderi. Copiii au sarcina să ghicească semnul de calcul care lipsește. Jocul poate fi organizat pe echipe.

Anexa 13. Jocul didactic „Găsește locul potrivit” are ca scop:”Formarea deprinderilor de a efectua operații cu mulțimi” iar sarcina didactică este următoarea: „să formeze mulțimi după unul sau două criterii”.

Regulile jocului arată copiilor cum să rezolve sarcina didactică fiind condiționate de conținut și de sarcina didactică.

Anexa 14. Joc didactic "Jocul asemănărilor"

Scopul jocului: dezvoltarea capacității de a discrimina culorile

Sarcina didactică: să identifice culoarea obiectelor

Conținutul jocului: cunoștințele referitoare la culoarea obiectelor

Reguli de joc: Când Martinel ridică un steguleț de o anumită culoare, copiii așează jucăriile având culoarea indicată pe raftul identic colorat.

Elemente de joc: participarea lui Martinel la joc, semnal sonor, semnal vizual (stegulețe colorate), gruparea după culoarea medalionului, mânuirea materialului.

Materiale didactice: jucării de diferite culori, ursuleț, stegulețe colorate, medalioane colorate, trompetă, rafturi colorate amenajate în sala de grupă.

Obiectivele operaționale pe care le-am urmărit sunt:

– să denumească culoarea obiectelor (jucăriilor) prezentate;

– să clasifice obiectele în funcție de culoarea acestora;

– să verbalizeze acțiunile efectuate.

Desfășurarea jocului:

Ursulețul Martinel are foarte multe jucării, dar sunt amestecate și ar vrea să și le ordoneze. Se prezintă copiilor jucăriile ursulețului. În clasă sunt amenajate niște rafturi diferit colorate (roșu, galben, verde etc). Copiii vor alege jucăriile de culoarea stegulețului ridicat de Martinel și le vor așeza pe raftul de aceeași culori. Verbalizează apoi acțiunea efectuată, specificând caracteristicile (culoarea) jucăriilor.

Variantă

Fiecare copil primește câte un medalion de o anumită culoare. La semnalul sonor al educatoarei (suflă din trompetă) copiii se grupează în funcție de culoarea medalionului.

Anexa 15. Joc didactic: „Mai multe jucării, mai puține”

Scopul jocului: denumirea corectă a grupelor de jucării și compararea lor pe baza percepției globale, utilizând termenii: mai multe, mai puține. Dezvoltarea spiritului de observație,stimularea vorbirii, dezvoltarea operațiilor gândirii (analiza, sinteză, comparația).
Sarcina didactică: să denumească grupe de jucării, să compare grupe de obiecte și să aprecieze global cantitatea.

Conținutul jocului: grupe cu "mai multe" obiecte, grupe cu "mai puține" obiecte.

Regulile jocului: răspunde copilul care primește mingea.

Elemente de joc: aruncarea și prinderea mângâi, surpriza, semnal sonor, mânuirea materialului, aplauze.

Material didactic: grupe de jucării: mașini, avioane, tractoare, păpuși, minge, jetoane reprezentând mai multe/mai puține obiecte.

Obiective operaționale:

O1 – să denumească materialul utilizat;

O2 – să compare grupe formate, identificând relații cantitative existente;

O3 – să utilizeze în exprimare termenii "mai multe", "mai puține".
Desfășurarea jocului: Se prezintă copiilor două grupe de păpuși (I – 6 păpuși, a ÎI a – 3 păpuși). Se denumesc în mod corespunzător -" o grupă cu păpuși multe, o grupă cu păpuși puține". Se arată copiilor jucăriile care pregătite în diferite locuri în clasă și se stabilește unde sunt mai multe, unde sunt mai puține.

Se acoperă în continuare jucăriile așezate în fața copiilor și copilul care primește mingea aruncată de educatoare descoperă jucăriile

ascunse, le denumește și spune unde sunt mai multe, unde sunt mai puține. Exemplu: Eu am găsit ursuleți.

Aceasta este grupa cu mai mulți ursuleți Aceasta este grupa cu mai puțini ursuleți.

Variantă

Fiecare copil primește câte un jeton pe care sunt reprezentate mai multe sau mai puține jucării. La semnalul sonor (telefon) al educatoarei ridică jetonul copiii ce au reprezentate mai multe (sau mai puține) jucării.

. Anexa 16. Joc didactic :"Să împodobim bradul"

Scopul jocului: recunoașterea grupelor cu 1, 2, 3 obiecte și formarea deprinderii de a acționa cu obiectele.

Sarcina didactică: – să denumească jucăriile și să le aranjeze în brad

– să formeze grupe de 1-2-3 obiecte

Conținutul matematic: cunoștințe legate de numerație

Reguli de joc: Copilul numit de educatoare să împodobească bradul alege atâtea jucării câte îi indică educatoarea (una sau două). Jucăriile sunt așezate în brad de același copil, utilizându-se numeralele cardinale unu (un) și doi, una (o) și două.

Elemente de joc: împodobirea bradului, surpriza, prezența lui Moș Crăciun, hora copiilor, interpretarea cântecelului, mânuirea materialelor, sunetul clopoțelului.

Material didactic: un brăduleț, un părinte îmbrăcat în Moș Crăciun, un sac cu jucării (ciuperci), globuri, steluțe, fundițe, etc),bucăți de polyester (bulgări de zăpadă).

Obiective operaționale:

– să denumească obiectele aduse de Moș Crăciun;

– să numere până la 3;

– să împodobească bradul cu 1, 2, 3 jucării;

– să selecteze un grup de obiecte în funcție de cardinalul indicat;

– să verbalizeze acțiuni efectuate folosind termeni matematici ("grupă", "mai mulți", "mai puțini" etc.)

Desfășurarea jocului:

Sub formă de surpriză va fi invitat în sala de grupă Moș Crăciun. Acesta le-a adus copiilor un sac de jucării și un brad. Scoate din sac câte o jucărie și-i întreabă pe copii cum se numește fiecare. Educatoarea le propune copiilor să împodobească bradul. Se numește un copil care alege din sac o jucărie preferată ( de exemplu o steluță), o așează în brad, o numără prin încercuire și apoi spune: "Eu am împodobit bradul cu o steluță". Alt copil va împodobi bradul cu două jucării (globuri) procedând la fel ca primul. Educatoarea adresează întrebările: "Copii, cu ce am împodobit bradul?"(cu steluțe și globuri) "Unde sunt mai multe jucării,în grupa steluțelor sau în grupa globurilor?" (în grupa globurilor)

Variantă

Copiii fac o horă în jurul pomului, iar educatoarea le dă bulgări de zăpadă. La semnalul ei,(sună din clopoțel) fiecare copil, pe rând, aruncă un bulgăre sau doi bulgări de zăpadă, spunând în ordine câți bulgări a aruncat. Apoi prinși în horă, cântă:

"Brăduleț, brăduț drăguț,

Noi în casă te-am adus,

Cu toții te împodobim,

în jurul tău ne învârtim

Și daruri multe noi dorim."

În finalul jocului Moș Crăciun împarte copiilor câte o ciocolată și câte două bomboane.

Anexa 17. Jocul didactic " Dansul fetițelor și al băieților"

Scopul jocului: Alternarea obiectelor după un anumit criteriu, repetarea modelului în situații variate, recunoașterea și denumirea jucăriilor

Sarcina didactică: Să sorteze și să ordoneze obiecte după criteriul dat; Să denumească jucării.

Conținutul matematic: cunoștințe legate de forma și culoarea obiectelor.

Regulile jocului: Educatoarea cheamă copiii la horă pe versurile: « Rând pe rând să ne așezăm O horă ca să jucăm: O fetiță, un băiat Așa horă am format", astfel copiii se alternează.

Elemente de joc: Așezarea păpușilor pentru dans, surpriza, recitarea versurilor

Material didactic : jucării din sala de grupă, coșulețe, flori, frunze, fluturi colorați,

Obiective operaționale:

Să denumească materialele utilizate ;

Să precizeze caracteristicile obiectelor (formă, culoare);

Să alterneze obiecte după modelul educatoarei;

Să verbalizeze acțiunile efectuate.

Desfășurarea jocului:

Prima parte : La începutul jocului vine în grupă un copil mai mare și propune să joace împreună o horă. Astfel, cheamă pe rând câte o fetiță, un băiat etc. și împreună joacă o horă după o melodie cunoscută. Apoi se așează la scăunele tot alternându-se: o fetiță, un băiat.

Se prezintă apoi copiilor păpuși îmbrăcate în costume naționale, fete și băieți. Copiii chemați trebuie să aranjeze hora păpușilor după modelul horei copiilor.

A doua parte : Copiii primesc coșulețe cu flori și frunze pentru a le alterna, fluturi galbeni și fluturi albaștri etc.

Repetarea se face după modelul educatoarei, între grupe de copii, între un copil și

restul colectivului.

În încheierea jocului, copiii ies din sala de grupă unul după altul: o fată, un băiat etc.

Anexa 18. Jocul didactic « De câte ori te-am strigat ? »

Scopul jocului: Determinarea cantității prin analizatorul auditiv; consolidarea număratului în limitele 1-3; dezvoltarea memoriei auditive și vizuale.

Sarcina didactică : Să perceapă cantitatea pe baza analizatorului auditiv.

Conținutul jocului : cunoștințe legate de numerație

Reguli de joc : Copilul chemat va fi așezat cu fața la perete, va asculta cu atenție, va preciza de câte ori a fost strigat.

Elemente de joc: rostirea numelui, mișcarea, aplauze, bagheta fermecată

Material didactic : bagheta fermecată, buline, coșuleț, planșe.

Obiective operaționale:

O1 – Să recepteze mesajul transmis de „bagheta fermecată”;

O2 – Să precizeze de câte ori a fost strigat;

O3 – Să descrie imagini vizualizate anterior.

Desfășurarea jocului:

Un copil ales de bagheta fermecată va veni în fața clasei și va sta cu fața la perete. Bagheta fermecată va striga copilul pe nume o dată sau de două ori. După ce este strigat, copilul va scoate dintr-un coșuleț atâtea buline de câte ori a fost strigat. Răspunsurile corecte se aplaudă.

Varianta I

Un copil desemnat de bagheta magică va striga copilul ce stă cu fața la perete de atâtea ori câte baloane îi arată educatoarea.

Varianta a II a

Se prezintă copiilor o imagine reprezentând un copil care desenează și doi copii care construiesc. Se acoperă apoi imaginea, adresându-se întrebarea: «Câți copii desenau ? Dar câți construiau?». La fel se procedează cu două – trei imagini diferite.

Anexa 19. Joc didactic "Jocul culorilor"

Scopul jocului: dezvoltarea capacității de discriminare a culorilor; stimularea imaginației copiilor.

Sarcina didactică: Să asocieze corect culorile cu lucrurile (obiectele cunoscute).

Conținutul matematic : cunoștințe referitoare la culoarea obiectelor

Regulile jocului: Copilul îmbrăcat în haine de culoarea fațetei cubului va colora obiectul cunoscut în culoarea corespunzătoare.

Elemente de joc: vestimentația specială a copiilor (fiecare copil îmbrăcat într-o anumită culoare), rostogolirea cubului, așezarea copiilor în diferite poziții.

Material didactic : cub cu fațete diferit colorate, carioca, imagini ale unor obiecte, bețișoare

Obiective operaționale:

O1 – Să identifice colorile prezentate;

O2 – Să denumească corect culorile folosind analizatorul vizual;

O3 – Să stabilească legături corecte între culoare și obiectul care o posedă.

Desfășurarea jocului

Copiii sunt îmbrăcați în culori diferite: roșu, galben, alb, verde, albastru, portocaliu. Educatoarea rostogolește un cub cu fațete diferit colorate. Va veni în fața clasei un copil îmbrăcat în culoarea fațetei de deasupra. Alege carioca de aceeași culoare și colorează la flanelograf obiectul ce poate fi la fel.

Exemplu : pentru verde copiii pot colora un brăduț, o frunză etc.

Varianta I

Educatoarea este pictor și vrea să picteze diferite obiecte (floare, măr, fluture). Culorile de care se va folosi vor fi copiii.

Exemplu: pentru o floare, are nevoie de 2 copii – unul costumat în verde și unul în galben. Cel îmbrăcat în verde va sta întins, cel îmbrăcat în galben va sta ghemuit pentru a imita forma florii.

Varianta a II a

Copiii sunt împărțiți în două grupe. Primesc bețișoare colorate. Vor construi din bețișoarele colorate obiecte cunoscute, respectând culorile lor reale, (floare, copac etc).

La evaluare copiii au primit creioane colorate și câte o fișă în vederea completării. Sarcina a fost următoarea : alege culoarea preferată și desenează poate fi la fel.

Anexa 20. Joc didactic: „Unde s-au ascuns jucăriile?”

Obiective operaționale:

O1 – Să formeze grupe de obiecte după anumite criterii;

O2 – Să precizeze locul (poziția spațială) unde se află grupele de obiecte;

O3 – Să numere elementele din imagine;

O4 – Să identifice schimbarea efectuată în imagine.

Scopul jocului: – Dezvoltarea capacității de orientare în spațiu

– Cultivarea atenției și a spiritului de observație

Sarcina didactică:

– să perceapă pozițiile spațiale ale unor obiecte sau grupe de obiecte

– să denumească poziții spațiale simple, precum: „sus” , „jos” , „pe” , „sub” , „în” .

Conținutul matematic: cunoștințe legate de poziții spațiale : "sus", "jos","pe", "sub", "în” , "lângă".

Regulile de joc: Sarcinile jocului sunt propuse de rățoiul Donald, care dă semnalul de începere și finalizare a jocului. Copiii trebuie să denumească locul unde se află grupa de obiecte.

Elemente de joc: prezența rățoiului Donald, semnalul clopoțelului rostirea versurilor, închiderea – deschiderea ochilor.

Materiale: rățoiul Donald, jucării, clopoțel, maimuțică.

Desfășurarea jocului: Rățoiul Donald le aduce copiilor mai multe jucării pentru a se juca. Se grupează jucăriile după formă și mărime. La clinchetul clopoțelului, copiii închid ochii, timp în care o grupă de jucării se așează într-o anumită poziție spațială – La următorul semnal sonor copiii deschid ochii și observând unde "s-au ascuns" jucăriile vor denumi poziția spațială respectivă.

Variantă

Se prezintă o imagine ce poate fi intitulată "În parc"; conține aparate de joacă, bănci, copaci. Ca element surpriză al imaginii este o maimuțică ce poate fi detașabilă (cu magnet). Se recită versurile:

"Maimuțică jucăușă

În mișcări este ghidușă

Se dă huța, se ascunde,

Unde-i, unde?", timp în care copiii au ochii închiși și educatoarea schimbă locul maimuței în imagine, astfel încât, copiii să denumească poziția spațială pe care maimuța o ocupă.

Anexa 21. Joc didactic: "Capra cu trei iezi"

Scopul jocului: consolidarea cunoștințelor despre numeralul ordinal în limitele 1-3

Sarcina didactică: să utilizeze numeralul ordinal descoperind poziția pe care o ocupă obiectul denumit într-un număr de obiecte.

Conținutul jocului: cunoștințele despre numerație și numeralul ordinal

Reguli de joc: Jocul se desfășoară sub formă de teatru de păpuși. Copiii trebuie să stabilească, folosind numeralul ordinal, care ied – "al câtelea" a plecat să deschidă ușa.

Materialul didactic: păpuși, iezi și măști.

Elemente de joc: folosirea păpușilor, interpretarea rolurilor de iezi Obiective operaționale:

O1 – să numere conștient în limitele 1-3

O2 – să precizeze locul unui obiect într-un șir de 3 obiecte;

O3 – să denumească locul unde se află un obiect;

O4 – să se plaseze la poziția spațială indicată de educatoare.

Desfășurarea jocului: Jocul se va desfășura sub formă de teatru de păpuși. Iezii sunt așezați în șir în fața caprei. Primul ied este cel mare, al doilea cel mijlociu și al treilea iedul cel mic. Capra pleacă după mâncare și sosește lupul care bate la ușă. Copiii sunt întrebați: "Al câtelea ied a plecat?" Răspunsul dat va fi: "Primul ied a plecat". La îndemnul fraților iedul cel mare nu deschide ușa și se întoarce la locul lui în șir. Analog se procedează și cu ceilalți iezi.

Variantă

Se cheamă trei copii care primesc masca de ied. Ei vor fi așezați în șir iță spre ceilalți copii. Educatoarea va numi iedul care să plece și să se așeze în poziția spațială indicată de ea. Exemplu: "Iedul cel mijlociu să se așeze sub masă". "Al câtelea ied s-a așezat sub masă?" "Al doilea ied." Aceste jocuri s-au desfășurat cu succes. Spre mulțumirea mea, copiii față au demonstrat că pot fi atenți și mai mult de 4-5 minute cât ar fi putut să-și concentreze atenția la alte activități. Un rol important îl au prezența personajelor din poveste și desene animate care sunt mai aproape de ei prin participarea la joc.

Anexa 22. CAUTĂ-ȚI CĂSUȚA

SCOP: verificarea însușirii cunoștințelor copiilor privind denumirile formelor și culorilor predate: formarea priceperii de a compara după criteriul formei și al culorii

MATERIAL: pentru fiecare copil câte o căsuță confecționată din carton care are pe partea de sus lipită o figură geometrică de o anumită culoare,uși pe care sunt desenate figuri geometrice de diferite culori.

DESFĂȘURAREA JOCULUI: În fata grupei, pe flanelograf se afla mai multe căsuțe confecționate din carton care au pe partea de sus lipită o figură geometrică de o anumită culoare. La semnalul educatoarei fiecare copil cauta ușa potrivită, pe care sunt desenate figuri geometrice de diferite culori. După ce fiecare căsuța are ușa potrivită, se cere fiecărui copil să denumească forma și culoarea pe care o au figurile lipite pe căsuța și ușa să. Câștigătorii jocului vor fi cei care găsesc în mod corect ușa și care indica forma și culoarea figurii respective. La confecționarea ușilor, se va avea în vedere că aceeași formă și culoare să nu o aibă mai mulți copii.

Anexa 23. JOC CU BEȚIȘOARE

SCOP: fixarea reprezentărilor despre figurile geometrice; dezvoltarea atenției

MATERIAL: 20 de bețișoare pentru fiecare copil

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Fiecare copil are în fata grupa de bețișoare.La semnalul educatoarei toți copiii trebuie să combine bețișoarele în așa fel încât să formeze figuri geometrice cunoscute de ei (triunghi, pătrat, dreptunghi). Câștigă cel care a terminat primul, executând corect figurile geometrice.

Anexa 24. CONSTRUCTORII

SCOP: consolidarea cunoștințelor cu privire la figurile geometrice;dezvoltarea imaginației creatoare

MATERIAL: trusa cu figuri geometrice

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Educatoarea cere, spre exemplu, copiilor să scoată din trusa: un dreptunghi mare, două pătrate mici și un triunghi mare. Cu aceste piese, copilul care reușește să construiască primul o casă, este câștigătorul. Drept răsplată este chemat la tabla să deseneze o casă la fel cu cea construită de el.

La fel se pot construi și alte obiecte.

Anexa 25. GHICEȘTE UNDE S-A ASCUNS URSULEȚUL

SCOP: reconoastera figurilor geometrice, folosirea corectă a denumirii acestora, reconoasterea culorilor.

MATERIAL: figuri geometrice (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc) de culori diferite; un jeton cu ursuleț.

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Figurile geometrice sunt aranjate pe flanelograf, iar într-un colț al flanelografului stă ursulețul. Pentru început educatoarea are rolul de conducător, rol care va fi preluat fiecare dată de copilul care răspunde corect, iar ceilalți sunt vânătorii. Conducătorul jocului întreabă:

-Unde s-a ascuns ursulețul?

Copilul desemnat trebuie să răspundă, după care figură geometrică s-a ascuns ursulețul de vânător. Pentru ca răspunsul să fie corect trebuie să se precizeze și culoarea figurii geometrice.

Anexa 26. CÂTE SUNT?

SCOP: consolidarea deprinderii de numerație; dezvoltarea atenției și a spiritului de abservatie.

MATERIAL: cartonase pe care sunt scrise cifre.

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Educatoarea așează pe flanelograf un cartonaș care reprezintă un anumit număr de desene. Copiii vor trebui să așeza pe măsuțe cartonașul care reprezintă numărul de obiecte desenate.

Anexa 27. CE URMEAZĂ?

SCOP: formarea deprinderii de a număra de la 1-10

MATERIAL: cartonase pe care sunt scrise numerele de la 1-10

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Copiii sunt așezați sub forma de semicerc. Copiii primesc câte un cartonaș. Un copil însă nu va primi, ci va trece în mijlocul cercului.

Între timp ce copiii se învârt în joc și rostesc: ,,Dacă știi a număra, locul meu îl vei lua". Copilul din mijlocul cercului va indica un anumit copil și-i va spune: ,,Numără mai departe". Copiii se opresc, iar cel indicat va trebui să iasă din cerc și să numere mai departe, începând cu numărul imediat următor celui indicat pe cartonașul său. De exemplu, dacă pe cartonaș are cifra 7, va număra 8, 9, 10. Dacă număra corect înmânează cartonașul său celui din mijloc, iar rolurile se inversează.

Anexa 28. CINE SUNT FRAȚII TĂI?

SCOP: formarea deprinderii de a număra conștient de la 1 la 10; dezvoltarea atenției.

MATERIA: cartonașe cu cifre/numere 0-10.

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Educatoarea numește un copil căruia îi spune un număr, spre exemplu 7, după care întrebă:

-Care sunt frații tăi?

Copilul numit trebuie să indice fratele mai mic(6)și fratele mai mare(8).

Anexa 29. CAMPIONUL

SCOP: dezvoltarea spiritului de observație și a memoriei; consolidarea cunoștințelor privitoare la numerație și cifre.

Material: jetoane cu cifrele/numerele 0-10, foi de hârtie, creioane.

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Fiecare copil are câte un creion, o foaie de hârtie și un număr de jetoane cu cifrele/numerele 0-10. Educatoarea prezintă un jeton cu un număr de obiecte pe el, după care îl pune imediat la loc. Copiii trebuie să ridice jetonul care reprezintă numărul de obiecte care au fost prezentate.

Se repetă acest lucru cu un număr variat de jetoane, copiii trebuind să ridice de fiecare dată jetonul care reprezintă cifra corectă raportată la jetonul prezentat.

Pentru complicare, educatoarea prezintă jetonul ce reprezintă o anumită cantitate de obiecte, iar copiii trebuie să scrie pe foaie numărul corect raportat la cantitate.

La sfârșit se numără greșelile fiecăruia și se face clasificarea în ordinea scrierii corecte.

Anexa 30. JOCUL NUMERELOR

SCOP: dezvoltarea inteligenței practice

MATERIAL: cutia cu bețișoare

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Cine poate descompune un număr în cât mai multr moduri . De exemplu, pentru numărul 4:

Anexa 31. ALEGE CUM ÎȚI PLACE

Scop:

Verificarea număratului până la 2.

Raportarea numărului la cantitate.

Consolidarea deprinderii de a constitui grupe de obiecte după formă, mărime și culoare.

Sarcina didactică:

Separarea obiectelor de aceeași formă, mărime sau culoare și numărarea obiectelor din fiecare grupă constituită.

Regulile jocului:

Preșcolarii numiți vor rezolva sarcinile și vor răspunde întrebărilor educatoarei.

Fiecare răspuns corect este recompensat prin aplauze, iar cel greșit va fi îndreptat.

Elemente de joc: personajul îndrăgit.

Material didactic: creioane, ascuțitori, cărți, ceșcuțe, popice, bile, mingiuțe etc.

Desfășurarea jocului:

Un personaj îndrăgit de copii (iepuraș, ursuleț, păpușă) sosește în clasă și aduce copiilor o cutie cu jucării. Personajul va ruga preșcolarii să-1 ajute să separe jucăriile după formă (culoare sau mărime) și să precizeze numărul obiectelor din fiecare grupă.

Exemplu: Cine alege creioanele roșii? Câte sunt?

Cine alege popicele? Câte sunt?

Separați popicele mari de cele mici. Câte sunt din flecare?

Variantă:

Pe fiecare masă vor fi așezate jetoane reprezentând diverse obiecte. Preșcolarii vor avea sarcina de a le separa și de a le aduce educatoarei în ordinea solicitată.

Exemplu: Aduceți grupa în care este un obiect. Aduceți grupa în care sunt două obiecte.

Preșcolarii care execută sarcina motivează acțiunea.

Anexa 32. JUCĂRIILE BUCLUCAȘE

Scop:

Îmbogățirea cunoștințelor copiilor privind relațiile spațiale.

Sarcina didactică:

Denumirea poziției spațiale a unor obiecte sau grupuri de obiecte față de un reper dat.

Regulile jocului:

Copiii răspund numai după ce găsesc obiectele și precizează poziția spațială ocupată. Răspunsurile corecte sunt aplaudate.

Elemente de joc: aplauze, închisul și deschisul ochilor, mișcarea.

Material didactic: diferite jucării.

Desfășurarea jocului:

Jucăriile care vor fi ascunse vor fi stabilite împreună cu întreaga grupă de copii. Copiii închid ochii, iar educatoarea așază jucăriile sau grupele de jucării în diferite locuri din clasă. Copiii trebuie să caute jucăriile. Când le găsesc trebuie să precizeze locul respectiv.

Exemplu: Eu am găsit mașinuța pe raft.

Eu am găsit paharul în dulap.

Dacă s-au ascuns grupe de obiecte, copiii formulează răspunsuri cum ar fi:

Eu am găsit grupa de păpuși lângă televizor.

Eu am găsit grupa de ciupercuțe sub masă.

Variantă :

Copiii vor primi jucării pe care trebuie să le așeze în diferite poziții spațiale indicate de educatoare.

Variantă :

Un copil numit de educatoare așază o grupă de obiecte într-un anumit loc din clasă, iar restul copiilor vor preciza locul unde este așezată.

Anexa 33. CERCURI COLORATE

Scop:

Formarea deprinderii de a constitui grupe de cercuri după culoare.

Verificarea reprezentărilor copiilor despre culorile de bază.

Sarcina didactică:

Diferențierea cercurilor după culoare.

Reguli de joc:

La semnalul educatoarei, preșcolarii grupează cercurile după culoare în cele trei cutii aduse.

Elemente de joc: mânuirea materialului, mișcarea.

Material didactic: pentru fiecare copil șase cercuri colorate, trei cutii colorate î n roșu, galben și albastru, clopoțel, trei turnuri în aceleași culori ca cercurile.

Desfășurarea jocului:

Fiecare copil primește mai multe cercuri roșii, galbene și albastre. Educatoarea solicită sortarea și gruparea lor după culoare în cele trei cutii astfel: în cutia roșie cercurile roșii, în cutia galbenă cercurile galbene și în cutia albastră cercurile albastre. Preșcolarii încep să lucreze la semnalul educatoarei (un clopoțel, o bătaie în tobă etc). La sfârșit, preșcolarii verbalizează acțiunea.

Exemplu: Eu am așezat cercurile roșii în cutia roșie.

După gruparea cercurilor sunt denumite și grupele formate: grupa cercurilor roșii, grupa cercurilor galbene și grupa cercurilor albastre.

Variantă:

Educatoarea aduce în fața copiilor mai multe cercuri colorate (din carton decupate la mijloc). Preșcolarii au sarcina de a introduce cercurile de aceeași culoare pe un suport formând un turn colorat. Acțiunea se verbalizează.

Exemplu: Eu așez (arunc)cercul roșu la turnul roșu.

Anexa 34. CINE ARE O GRUPĂ LA FEL CA A MEA?

Scop:

Formarea deprinderii de a alcătui grupe de obiecte după dimensiune.

Formarea reprezentării despre noțiunile: mare – mic, lung – scurt, gros – subțire.

Sarcina didactică:

Recunoașterea și denumirea corectă a obiectelor și a dimensiunilor acestora (gros -subțire, mare – mic, lung – scurt).

Regulile jocului:

Preșcolarii grupează obiectele la semnalul educatoarei. Grupa identificată de copii trebuie confirmată de către personajul prezent.

Elemente de joc: piticul Barbă-Cot, aplauze, mișcarea, întrecerea.

Material didactic: grupe de obiecte de diferite mărimi, grosimi, culori, clopoțel.

Desfășurarea jocului:

Introducerea în activitate se realizează prin prezentarea piticului "Barbă-Cot" venit să-i ajute la activitate.Preșcolarii primesc mai multe obiecte (sau jetoane) pe care le denumesc, iar la semnalul educatoarei (sunetul unui clopoțel) constituie grupele după criteriul dat (mărime, grosime sau lungime). La întrebarea: Cine are o grupă la fel ca a mea?, preșcolarii caută o grupă echivalentă cu cea a educatoarei, o identifică și i-o dă piticului "Barbă-Cot" care le confirmă dacă au lucrat corect sau nu.

Variantă:

Rezolvarea unor fișe de lucru individuale având ca sarcină constituirea de grupe de obiecte după criteriul dat. Piticul va aprecia corectitudinea realizării fișelor.

Anexa 35. TRĂISTUȚA CU SURPRIZE

Scop:

Consolidarea cunoștințelor copiilor despre atributele pieselor geometrice (formă, mărime, culoare).

Sarcina didactică:

Recunoașterea, pieselor geometrice prin acțiunea analizatorilor.

Regulile jocului:

Un copil legat la ochi alege o piesă din trăistuță, o pipăie și precizează forma și mărimea acesteia.

Elemente de joc: surpriza, ghicirea, ritmizări.

Material didactic: o trăistuță, piese geometrice (cercuri, pătrate și triunghiuri).

Desfășurarea locului:

Educatoarea prezintă trăistuța cu surprize în care sunt piese geometrice. Preșcolarii sunt solicitați de educatoare să participe la joc prin versurile:

Să vină acum la mine,

Un copil ce știe bine,

Atingând o piesă doar

Forma să o spună clar.

Copilul chemat este legat la ochi. El introduce mâna în săculeț, alege o piesă, o pipăie și precizează forma și mărimea piesei geometrice.Piesa va fi arătată copiilor care vor aprecia corectitudinea răspunsului.În final, copilul va preciza și culoarea piesei.

Variantă:

Pe masa educatoarei sunt și alte piese geometrice. După ce copilul ghicește forma și mărimea piesei din trăistuță, un alt copil va alege de pe masa educatoarei alte trei piese de aceeași formă cu cea din săculeț și formează o grupă.

Exemplu: Eu am format o grupă de cercuri pentru că și piesa din săculeț era tot cerc.

Anexa 36. MICII GOSPODARI- FACEM ORDINE!

Scop:

Consolidarea deprinderii de a alcătui grupe de obiecte după criteriul lungimii.

Folosirea corectă a limbajului matematic.

Sarcina didactică:

Separarea obiectelor după criteriul lungimii.

Regulile jocului:

Preșcolarii vor identifica grupele care există pe masă. Fiecare grupă va fi separată în două subgrupe după criteriul lungimii. Răspunsurile copiilor vor fi apreciate printr-un ecuson.

Elemente de joc: aplauze, surpriza, mișcarea, întrecerea, recompensa.

Material didactic: grupe diferite (flori, bețișoare, creioane etc), ecusoane cu figuri triste și vesele, fișe.

Desfășurarea jocului:

Preșcolarii vor intui mai întâi materialul prezentat de educatoare și îl vor grupa după formă (grupa florilor, bețișoarelor, creioanelor etc).Câte doi copii vor aranja pe rând elementele fiecărei grupe după criteriul lungimii.

Exemplu: Așezați în prima vază florile cu coada lungă, iar în cea de-a doua pe cele cu coada scurtă.

Copilul care rezolvă corect sarcina va primi un ecuson reprezentând un copil cu fața veselă. În caz contrar, copilul va avea fața tristă.

Variantă:

După ce obiectele au fost grupate după criteriul lungimii, educatoarea va cere copiilor să închidă ochii și va ascunde una din grupele nou formate. Preșcolarii vor ghici grupa care este ascunsă. Este foarte important ca educatoarea să asigure vizibilitate maximă pentru toți preșcolarii asupra materialului didactic.

În final, preșcolarii vor rezolva o fișă a cărei sarcină va fi să formeze grupe după criteriul lungimii.

Anexa 37. SĂ CONSTRUIM UN CARTIER NOU

Scop:

Consolidarea deprinderii de a forma grupe de obiecte după criteriile date.

Consolidarea deprinderii de a compara două grupe global sau prin punere în corespondență.

Sarcina didactică:

Gruparea obiectelor date în funcție de anumite criterii; separarea unui element sau a mai multor elemente din grupe.

Regulile jocului:

Unul dintre copiii care a primit șapca va veni să rezolve sarcina dată. Șeful de șantier desemnat verifică dacă este corect realizat obiectivul.

Elemente de joc: aplauze, mânuirea materialului.

Material didactic: macheta sau panoul pe care se va realiza cartierul care are trasate deja străzi și spații verzi; elemente detașabile sau siluete ce reprezintă: copaci, case, bănci, blocuri, flori (de diferite forme și mărimi), truse lego, șapcă.

Desfășurarea jocului:

Copilul care primește șapca este constructorul șantierului și trebuie să realizeze sarcina încredințată. După ce o realizează se verifică de către șeful de șantier corectitudinea execuției.

Exemple:

Construiește un grup de case cu un etaj. (Copiii vor așeza cel puțin patru case realizate din piese Lego.)

Așază arborii mici cu coroană rotundă.

Așază o grupă de blocuri galbene în locul indicat.

Așază grupa de case cu două etaje în perechi cu cele cu un etaj.

Așază băncile maro în fața blocurilor.

Compară grupele de bănci și precizează care grupă are mai multe obiecte.
Toate răspunsurile se premiază cu ecusoane.

Variantă:

Copiii vor lucra în echipe. Ei primesc jetoane reprezentând: căsuțe, autobuze, semne de circulație etc.Fiecare echipă va avea de realizat o sarcină:

Lipește tot atâtea căsuțe câte curți sunt desenate pe panou.Așază câte un autobuz în fiecare stație.Numără tot atâtea semne de circulație câte arată cifra arătată de educatoare și așază-le pe machetă

B. PROIECTE DIDACTICE

Anexa 38- PROIECT DIDACTIC

GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL . Nr 4 -Motru

Grupa: Mare

Educatoare: Ciortan Jiustina

ARIA CURRICULARĂ: MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII

OBIECTUL: MATEMATICĂ

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: NUMERE NATURALE 0-10

TEMA LECȚIEI: NUMĂRUL ȘI CIFRA 3

TIPUL LECȚIEI: COMUNICARE DE NOI CUNOȘTINȚE

SCOPUL LECȚIEI:

utilizarea conceptelor specifice matematicii;

scrierea, citirea, compararea și ordonarea numerelor naturale;

sesizarea asocierii dintre elementele a două grupe de obiecte, pe baza unor criterii date;

manifestarea unei atitudini pozitive și disponibilități față de utilizarea numerelor

OBIECTIVE OPERAȚIONALE – La sfârșitul lecției copii vor fi capabili:

cognitive

O1 – să repete unele versuri învățate referitoare la cifrele 1,2 și 3;

O2- să recunoască cifrele 1, 2 și 3 din desene;

O3 – să completeze numărul de elemente al unei mulțimi;

O4 – să deseneze mulțimi cu un număr de elemente indicat de cifre;

O5 – să povestească „cum a luat naștere” cifra 3;

O6 – să compună numărul 3 prin gruparea unor elemente în mulțimi de 3 obiecte;

O7 – să precizeze din ce elemente grafice este formată cifra 3;

O8 – să precizeze corespondentul cifră – mulțime;

afective

O9 – să manifeste interes pentru participarea la lecție;

O10 – să trăiască bucuria reușitei personale și a clasei;

motrice

O11 – să-și coordoneze mișcările pentru scrierea corectă a elementelor grafice componente ale cifrelor.

STRATEGII DIDACTICE: inductive

Metode și procedee- conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, problematizarea, jocul didactic, povestirea

Mijloace- planșe, „Povestea cifrei 3”, caiete de muncă individuală, suport liniat pentru matematică; cifre – model

FORME ȘI TEHNICI DE EVALUARE:

frontală

observația sistematică

autoevaluare

individuală

evaluare de către colegi

BIBLIOGRAFIE:

Elena Joița, Didactica aplicată. Partea I – învățământul primar, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 1994

Mihail Roșu, Metodica predării matematicii, Editura Credis, București, 2004

Ștefan Pacearcă, Matematică, ghidul învățătorului, Editura Teora, 2004

Adina Nițu, Școala veselă,Editura ERC PRESS, București, 2004

Rodica Chiran, Matematica, clasaI, Editura Aramis, București, 2004

Victoria Pârâială, Matematica,culegere auxiliar al manualelor, Editura Euristică, Iași, 2004

ÎNCERCUIEȘTE NUMĂRUL CARE ARATĂ CÂTE OBIECTE SUNT ÎN FIECARE IMAGINE

2

2

2

SCRIE NUMĂRUL DE ELEMENTE DIN FIECARE MULȚIME!

PUNE ÎN CASETĂ ATÂTEA PUNCTULEȚE CÂTE OBIECTE SUNT!

DESENEAZĂ ATÂTEA BILE CÂTE ÎȚI INDICĂ NUMĂRUL!

SCRIE NUMĂRUL CORESPUNZĂTOR ÎN CASETĂ!

ÎNCERCUIEȘTE GRUPA CARE ARE 3 OBIECTE!

GRUPEAZĂ CÂTE 3 OBIECTE!

Anexa 39. PROIECT DIDACTIC

GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL . Nr 4 -Motru

Educatoare: Ciortan Jiustina

ARIA CURRICULARĂ: MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII

OBIECTUL: MATEMATICĂ

GRUPA : pregătitoare

CATEGORIA DE ACTIVITATE : activitate matematică

TEMA ACTIVITĂȚII:,,Cine știe, câștigă!”

FORMA DE REALIZARE: joc-concurs

TIPUL ACTIVITĂȚII :verificare și consolidare de cunoștințe

SCOPUL ACTIVITĂȚII : verificarea și consolidarea cunoștințelor matematice dobândite cu privire la numerația în limitele 1-10,utilizarea corectă a numeralelor ordinale,precizarea corectă a unui număr în șirul numeric,verificarea capacitații copiilor de a efectua operații simple de adunare și scădere cu 1,2 unități;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

O1-sa numere corect în sens crescător și descrescător în limitele 1-10,relaționând secventa verbală cu activitatea de manipulare a obiectelor ;

O2-sa denumească corect vecinii numerelor ,stabilind locul fiecărui număr în șirul numeric ;

O3-sa identifice locul obiectelor în șirul dat,folosind numeralul ordinal;

O4-sa efectueze operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu o diferență de 1-2 unități folosind un limbaj matematic adecvat.

SARCINA DIDACTICĂ: denumirea corectă a pozițiilor spațiale, utilizarea numeralului ordinal, folosirea unui limbaj matematic adecvat..

ELEMENTE DE JOC: întrecerea, surpriza, aplauze, mânuirea materialului.

REGULILE JOCULUI: copiii vor rezolva sarcinile primite, vor așeza jetoanele pe panou conform cerințelor.

STRATEGII DDACTICE:

a )-Metode și pocedee: explicația, conversația,descoperirea, problematizarea, demonstrația,jocul, problematizarea, algoritmizarea.

b) Mijloace de învățământ: jetoane cu imagini,cifrele de la 1 la 10, simboluri matematice, probleme ilustrate, panou.

Elemente de joc: surpriza, aplauzele, recompensa.

Reguli de joc: Copiii vor fi grupați în două echipe. Fiecare echipă are de rezolvat mai multe sarcini; membrii unei echipe se pot consulta în formularea răspunsului. Fiecare răspuns corect vă fi marcat printr-o steluță; câștigă echipa care a acumulat mai multe steluțe. Poate fi și egalitate

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe, individual.

FORME DE EVALUARE:continua prin observarea comportamentului copiilor,prin analiza acțiunilor și răspunsurilor,corectarea imediată a greșelilor, stimulare verbală,aplauze.

DURATA:35-40 min

LOCUL DESFĂȘURĂRII: sala de grupă

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

-„Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii”, M.E.C, 1999.

-Mihaela Neagu, Georgeta Beraru, „Activități matematice în grădiniță”, Ed. AS'S, 1995.

-„Jocuri didactice matematice pentru preșcolari”, E.D.P. , București, 1972

-Revista „Învățământul preșcolar” nr. 1 – 2 și 3 – 4 / 1977

-Viorica Preda, „Grădinița altfel – scrisori metodice”, Ed. Integral, București, 2003

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Anexa 40. Proiect didactic matematic

GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL . Nr 4 -Motru

Grupa: Mare

Educatoare: Ciortan Jiustina

ARIA CURRICULARĂ: MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII

OBIECTUL: MATEMATICĂ

Durata: 30 – 35 min

Categoria de activitate : Educație pentru știință – activitate matematică

Tema activității: „Cine știe mai bine?”

Mijloc de realizare : Joc didactic

Tipul activității: de consolidare și verificare a cunoștințelor matematice

Scopul activității: Verificarea cunoștințelor matematice privind însușirea conceptului de număr natural în concentrul 1 – 5 ; efectuarea unor operații simple de calcul oral cu diferență de una și două unități; stabilirea simbolurilor matematice : plus, minus și egal.

Exersarea unor operații ale gândirii ( analiza, sinteză, abstractizarea, generalizarea), precum și cultivarea unor calități ale gândirii ( corectitudinea, promptitudinea, rapiditatea).

Dezvoltarea atenției voluntare și a spiritului de observație.

Obiective operaționale:

O1. – să numere crescător și descrescător în concentrul 1 – 5 ;

O2. – să plaseze corect un număr sau o cifră în interiorul șirului numeric;

O3. – să compare numere – reprezentând cantități diferite în concentrul 1 – 5 pentru a determina „vecinii” mai mici / mai mari ai numerelor date;

O4. – să utilizeze corect numeralul cardinal și ordinal;

O5. – să rezolve probleme orale alegând operația corectă (adunare, scădere);

O6. – să rezolve sarcinile fișei date;

O7. – să răspundă cu un comportament adecvat și să se integreze în ritmul impus de activitate.

Sarcina didactică: efectuarea unor operații de adunare și scădere; raportarea numărului la cantitate; determinarea „vecinilor” ; utilizarea corectă a numeralului ordinal.

Regulile jocului: În funcție de obiectivele propuse se vor stabili regulile de joc, iar copiii vor răspunde numai când sunt întrebați.

Vor căuta jetoanele cu numărul de elemente corespunzător cifrei arătate de educatoare sau jetoanele cu cifre – arătând diferența (vecin mai mic sau mai mare) față de jetonul cu cifra arătată. Vor scrie la tabla magnetică rezolvarea problemei conform rezultatului – alegând operația efectuată.

Elemente de joc: mânuirea materialului, aplauze, surpriza „Iepurașul supărat”, întrecerea, mișcarea, sunetul clopoțelului.

Strategii didactice:

Metode și procedee: – conversația

explicația

demonstrația

instructajul verbal

problematizarea

exercițiul

jocul

Material didactic folosit: jetoane cu brăduți, oameni de zăpadă, iepurași, ursuleți (altele); jetoane cu cifre de la 1 la 5 și

semnele matematice ; jetoane cu grupe de elemente între 1 și 5, fișe de muncă independentă, instrumente de scris, tabla magnetică și siluete cu cifre și animale, tabla de scris, cretă, un iepuraș din cadrul teatrului de păpuși, un clopoțel, cronometru, doi brăduți din plastic, podoabe pentru pom, stimulente.

Material bibliografic:

„Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii”, M.E.C, 1999.

Mihaela Neagu, Georgeta Beraru, „Activități matematice în grădiniță”, Ed. AS'S, 1995.

„Jocuri didactice matematice pentru preșcolari”, E.D.P. , București, 1972

Revista „Învățământul preșcolar” nr. 1 – 2 și 3 – 4 / 1977

Viorica Preda, „Grădinița altfel – scrisori metodice”, Ed. Integral, București, 2003

Scenariul didactic

Ne jucăm cu numărul 5

Numără elementele fiecărei mulțimi și desenează în etichete cifra corespunzătoare numărului. Du corespondența între cele două mulțimi și arată prin semn care număr este mai mare

Numără brăduții și încercuiește cifra corespunzătoare.

Colorează adecvat primul, al treilea și al cincilea brăduț.

Scrie vecinii numerelor date:

FIȘE MATEMATICE

Anexa 41. FIȘĂ

1. Formează grupe de obiecte, numără-le și unește-le cu cifra corespunzătoare

2. Colorează prima frunză cu verde, a patra cu galben, a șaptea cu roșu; taie cu o linie a cincea și a opta frunză și încercuiește cea de-a treia și ultima frunză.

Anexa 42. FIȘĂ- Orientarea în spațiu prin cunoașterea pozițiilor și relațiilor spațiale

Anexa 43. FIȘĂ- compararea obiectelor după dimensiune

Încercuiește grupele de obiecte după dimensiuni (mare-mic, lung-scurt, îngust-lat, gros-subțire)

Colorează fructele.

Anexa 44. FIȘĂ- forme și figuri geometrice

Bibliografie

Aebli, H., (1973), Didactica psihologică – Aplicații în didactică a psihologiei lui Piaget, Jean, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.34

Alecu, Simona – „Metodologia cercetării educaționale”, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2005

Antohe, Georgeta; Barna, Iuliana – „Psihopedagogia joculu”, Ediția a doua completată. Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2006

Antohe, Valerian; Gherghinoiu, Constantin; Obeadă, Monica – „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Editura ExLibris, Brăila 2002

Barbu H., Popescu E., Șerban F., – „Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale”, Edit. Didactică și Pedagogică, București 1993

Bonchiș, E. ,Psihologia copilului, Editura Universității din Oradea, 2004, p.32

Claparede Ed.,(1975) Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București, Editura Didactică și Pedagogică,.

Colecția „Cathedra”- „Cunoașterea copilului preșcolar”- Revista de pedagogie, București, 1992

Cristea, Sorin – „Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Dăscălescu L., Giugiuman A., Lupu G., Jocul didactic matematic, rolul în activitățile formative, Revista Învățământul preșcolar nr. 2-3/1991

Debesse M., (1981), Etapele educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.75

Dima Silvia, Pâclea D., Țarcă E., Jocuri logico – matematice pentru preșcolari și școlari mici, Editată de Revista Învățământul preșcolar, București, 1998

Dumitrana, Magdalena – „Activități matematice în grădiniță – ghid practic”, Editura Campania, București 2002

Enache, Melania; Munteanu, Maria – „Jocuri didactice”, Editura Porto-Franco, Galați 1998

Epuran, M., (2002), Dezvoltarea psihică – Aspecte al dezvoltării psihice în ontogeneză, curs masterat, Bacău., p.32

Ezechil, Liliana Mihaela Lăzărescu-Păiși, (2006) Laborator preșcolar metodologic, ed. a III-a , Ed. V&I Integral, Buc, p.35

G. Ghetu., Diagnosticarea capacităților matematice la preșcolari, Editura Rovimed Publishers,Bacău, 2008

Golu, Florinda (2004), Dinamica dezvoltării personale la vârsta preșcolară, Editura Miron, Bucuresti, p. 78

Golu, Pantelimon, Mielu Zlate, Emil Verza, (1994), Psihologia copilului, Manual pentru clasa a XI-a, Școli normale, p. 34

Laborator preșcolar- Lileana Ezechil, Mihaela Păiși Lăzărescu, ed. V&I Integral, 2004

Liboteau, Ileana; Cicioc, Elena; Seling Mariana – „Jocuri didactice matematice pentru grădiniță”, Eidtura Integral, București 1998

Lupu, Costică; Săvulescu, Dumitru – „Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee pedagogice”, Editura Paralela 45, Pitești 2000

M.,Constandache, curs de “Pedagogia jocului,”Facultatea de Psihologie si Stiintele educatiei, Universitatea Ovidius, 2007

Manolache, A. și colaboratorii – „Dicționar de pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1979

Meilă, P., Milea, S., (1988), Tratat de pediatrie, vol.VI, Editura Medicală, București. p. 269

Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Gh. Cârtu, Craiova 2009

Oprescu, Nicolae, (1993), Bazele logicii, psihologice și metodologice ale formării conceptului de număr natural, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag.29.

Oprescu, Nicolae; Dănilă, Ioan; Novac, Cornel; Cămărașu, Gina; Păunescu, Anca – „Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar”, Editura Didactică Nova, Craiova 2007

P.Osterrieth, Introducerea în psihologia copilului, EDP., 1976, p.24

Pavelea, Cristina, Pavelea, D.T., Gh. Alexandru-“Psihopedagogie aplicată în activități de practică pedagogică”- Ed. „Gheorghe Alexandru” Craiova, 2005

Pavelescu, V. ,(1962), Psihologia pedagogică – E.S.D.P. Bucuresti, p.53

Păduraru, Veronica (coordonator) – „Activități matematice în învățământul preșcolar”, Editura Polirom, Iași 1999

Păiși, M- „Ghid pentru cunoașterea nivelului de dezvoltare psihică a copilului preșcolar” în Revista „Învățământ preșcolar”. Nr. 3-4, 1996

Piaget, J. (1976), Construirea realului la copil, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 103

Pistol, Mãdãlina Carte educativã pentru preșcolari- Activitãți matematice, Editura Erc Press, 2008

Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii- coord. Preda Viorica și Magdalena Dumitrana; ed. V&I Integral, 2005

Revista „Învățământul Preșcolar” nr.3-4 – „Implicațiile jocului în formarea intelectuală a copiilor”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Revista Invatamantul Prescolar-NR.4/2007 MECT –Activitati matematice pag.88

Roman, Magdalena, (1993), Pregătirea preșcolarului pentru însușirea unor elemente de matematică necesare în clasa I, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag. 21

Roșca, A., Chircev, A. (1975), Psihologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 65

S. Antonovici, C. Jalba, G. Nicu, Jocuri didactice pentru activitațile matematice din gradiniță, Editura Aramis, București, 2005

Sălăvastru, D., (2004), Psihologia Educatiei, Ed.Polirom, “Dimensiunile creativitatii, pag.99

Suchodolski, Bogdan.,(1970) Pedagogia și marile curente filozofice. București: Editura Didactică și Pedagogică, p.16.

Șchiopu, U., (1967), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 152

Șuteu Titus – „Cunoașterea și autocunoașterea elevilor”, Editura Politică, București, 1978

Tiberiu Kulcsar- „Factori psihologici ai reușitei școlare” EDP București, 1976

Tomșa Gheorghe, Oprescu Nicolae.(2007). Bazele teoretice ale psihopedagogiei prescolare, Bucuresti,V& I Integral, p.67

Voiculescu, E., 2005, Pedagogie școlară, Editura Aramis, București , p. 41

Voiculescu, Elisabeta, 2005, Pedagogie preșcolară, Ed. Aramis, p. 37

Wallon H., (1964), De la act la gândire, Editura Științifică, p. 84