Prefață ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [629453]
Universitatea Babeș -Bolyai Cluj -Napoca
Facultatea de Geografie
Extensia Universitară Bistrița
Barta András -István
TURISMUL ȘI
MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
Îndrumător de lucrări practice
1
Cuprins
Prefață ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 3
Lucrare practică 1. Repere conceptuale ………………………….. ………………………….. …………………. 5
Cercetarea globală a fenomenelor de risc ………………………….. ………………………….. ……………… 12
Riscul perceput și riscul evaluat ………………………….. ………………………….. ………………………….. 13
Analiza percepției și acceptabilității riscurilor environmentale ………………………….. …………….. 14
Dezvoltarea durabilă și impactul turismului asupra mediului ………………………….. ………………. 16
Impactul mediului asupra turismului ………………………….. ………………………….. ……………………. 22
Lucrare practică 2. Tipuri de indicatori utilizați în turism ………………………….. ……………….. 25
Indicatorii de mediu. Schimbările Climatice Globale și Turismul ………………………….. ………… 26
Capacitatea de suport a mediului pentru turism ………………………….. ………………………….. …….. 29
Lucrare practică 3. Impactul amenajărilor turistice asupra mediului înconjurător ……… 31
Turismul în peșteri: avantaje și dezavantaje ………………………….. ………………………….. ………….. 31
Studiu de caz: peștera „Baia lui Schneider”, Parcul Național Munții Rodnei ………………… 32
Impactul turismului asupra mediului în spațiul montan ………………………….. ………………………. 33
Impactul activității hoteliere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 35
Protecția resurselor de apă ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 41
Efluenți și emisii de gaze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 45
Impactul stațiunilor turistice asupra mediului ………………………….. ………………………….. ……….. 46
Stațiunile de schi ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 47
Lucrae practică 4. Impactul turismul de week -end și de agrement ………………………….. …….. 59
Turismul de week -end ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 59
Studiu de caz: inconștiență sau nepăsare? ………………………….. ………………………….. ………… 62
Impactul turismului de agrement ………………………….. ………………………….. …………………………. 63
Cicloturismul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 65
Impactului turismului asupra peisajelor, comunități locale și biodiversitate ……………………….. 78
Lucrare practică 5. Turismul rural și impactul asupra mediului înconjurător ……………….. 81
Turismul rural și dezvoltarea durabilă ………………………….. ………………………….. ………………….. 82
Caracteristici ale turismului durabil ………………………….. ………………………….. ………………… 83
2
Specificitățile turismului rural românesc ………………………….. ………………………….. ………………. 85
Constrângeri privitoare la mediul și infrastructura din spațiul rural ………………………….. … 88
Turismul rural și dezvoltarea durabilă a satului românesc contemporan ………………………. 89
Studiu de caz: turismul rural din județul Bistrița -Năsăud ………………………….. ……………….. 92
Lucrare practică 6. Deșeurile și impactul asupra mediului ………………………….. ………………… 96
Deșeurile rezultate în urma activităților turistice ………………………….. ………………………….. ……. 98
Lucrare practică 7. Evaluarea matriceală a riscurilor environmentale în Dealurile
Someșului Mare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 100
Evaluarea cantitativă a riscurilor în vederea stabilirii priorităților de management teritorial . 100
Studiu de caz: Dealurile Someșului Mare ………………………….. ………………………….. ……….. 101
Cauzele fenomenelor turistice de risc ………………………….. ………………………….. …………………. 111
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 113
3
Prefață
Studiul riscurilor turistice este un domeniu nou conturat în cadrul abordărilor geografice
și s-a impus, ca fiind necesară, datorită presiunii antropice exercitate de factorul uman prin
intermediul activităților turistice, asupra resurselor naturale sau artificiale și implicit asupra
mediului înconjurător. Desfășurarea activităților turistice implică o multitudine de consecințe,
care pot crea anumite avantaje și câștiguri, sau în cazuri nefaste dezavantaje (dezechilibre), în
relațiile care apar între turism și potențialul turistic oferit de mediul înconjurător. Optima
desfășurare a activităților turistice depinde de potențialul oferit de mediul înconjurător și de
parametrii de c alitate și funcționalitate ale acestuia. Astfel o activitate care se desfășoară în
parametrii care nu induc dezechilibre în relațiile care apar în mediul înconjurător, prezintă
oportunități și permanență în contextul exploatării durabile a resurselor acest uia.
Turismul este un mod de relaxare, un mod prin care oamenii vor să scape de grijile
cotidiene, așa că aceștia vor apela la însușirile mediului geografic pentru ași satisface nevoile
recreative sau curative . Antrenând mase enorme de personane, cu depl asarea lor temporară dintr –
o regiune în alta, turismul are inevi tabil un impact asupra mediului . Deși omul preia doar
însușirile estetice ale acestuia, efectele practicări turismului ajung singure sau prin cumulare să se
instituie în factori negativi, pert ubatori.
La originea acestor perturbați i stau manifestarea nerațională sau excesivă a fenomenelor
din sfera turismului, combinate adesea cu efec tele negative ale altor domenii . Intervenția
antropică asupra suportului material va produce modificări de mai mică sau mai mare amploare a
structuri acestuia având consecințe și în ceea ce privește zestrea lui atractivă.
În ceea ce privește relieful, formele impactului antropic de origine turistică vizează
modul și locul amplasări bazelor de cazare, tipul căilor d e acces și acțiunea de amenajare a
obiectivelor și spațiului turistic . Unitățile de cazare și de agrement prin însăși natura construcților
lor presupun lucrări ce modelează relieful aferent, indiferent dacă este vorba de nivelări,
consolidări . Repercusiuni le cele mai vizibile le are amplasarea elementelor infrastructuri turistice
în interiorul ariei turistice propriu -zise pe care o segm entează și o bulversează adesea . Unitățile
de deservire turistică pot afecta peisajul și prin arhitectura lor, prin neadap tarea la specificul
locului . Construirea căilor de acces, are o încărcătură mult mai pronunțată decât acțiunea de
amplasare a unităților de deservire deoare ce afectează suprafețe mai mari . Astfel, căile de acces
pot duce la distrugerea anumitor elemente ale reliefului, în plus prezența căilor de acces prezintă
un factor de risc în perimetrul traversat, datorită vibraților produse . Amenajarea obiectivelor cu
scopul introducerii lor în circuitele turistice necesită uneori, pe lângă construirea căilor de acces ,
lucrări de dotare ca poduri
Turismul este una dintre cele mai importante industrii și cunoaște o dezvoltare continuă.
Din ce în ce mai mulți oameni sunt interesați să exploreze destinații și culturi noi și cât mai
îndepărtate. Astfel, zonele care dispun de resurse naturale deosebite atrag tot mai mulți vizitatori,
cu atât mai mult dacă ele oferă și posibilități de cunoaștere a tradițiilor și obiceiurilor altor
culturi.
Când turismul și mediul înconjurător coexistă în armonie, mediul beneficiază de pe urm a
turismului. Există multe exemple de acest gen, majoritatea intrând în unul din cele două tipuri:
conservarea și reabilitarea mediului. Conservarea înseamnă păstrarea și utilizarea în cunoștință de
cauză a mediului natural și antropic. Conservarea și turi smul merg de multe ori mână în mână.
4
În întreaga lume mediul înconjurător a beneficiat de pe urma turismului în variate
moduri. Astfel au luat naștere parcurile și rezervațiile naturale, cu ajutorul cărora sunt conservate
diferite specii de plante și anuma le aflate pe cale de dispariție. Turismul nu oferă numai un motiv
pentru conservarea mediului natural și a celui antropic, ci furnizează și banii necesari pentru
conservare: o parte din venitul din turism poate fi utilizat pentru păstrarea mediului înconju rător.
Trebuie avut în vedere faptul că atât resursele naturale, cât și cele antropice trebuie
păstrate deoarece acestea sunt disponibile o singură dată; odată consumate, capacitatea de
existență a destinației turistice este terminată. Acțiunile distructiv e ale unor activități turistice se
manifestă, în principal, prin folosirea necorespunzătoare a mediului ambiant, în scopuri recreative
și de agrement, dublată de o intervenție brutală a omului asupra peisajului și resurselor naturale.
Turismul este un cons umator de spațiu și resurse turistice, participând implicit la degradarea și
poluarea mediului înconjurător și a potențialului turistic. Această degradare se realizează fie prin
presiunea directă a turiștilor asupra peisajului, florei și faunei sau altor o biective turistice pe care
turismul le poate deteriora parțial sau total, fie prin concepția greșită de valorificare a unor zone,
puncte și obiective turistice. În mare parte pagubele provocate de turism mediului înconjurător
sunt cauzate de numărul mare d e vizitatori sosiți la destinațiile a căror capacitate optimă de
primire a fost depășită. Rareori mediul înconjurător scapă de efectele negative cauzate de
numărul foarte mare de turiști. Calitatea apei și a aerului și diversitatea florei și faunei sunt
inevitabil afectate într -un fel, ca și peisajele, orașele și monumentele.
Poluarea naturii se intensifică și datorită turismului automobilistic al cărui efect nociv
este alterarea calităților aerului, distrugerea pajiștilor, a arbuștilor și a florei. Un alt mod de
degradare a mediului îl constituie realizarea investiților cu caracter turistic neștiințific și
nerațional, investiții care se concretizează prin: supradimensionarea stațiunilor din punct de
vedere al capacității de primire și de tratament, nerespec tarea principiilor generale de exploatare
aresurselor naturale. Aspectele analizate sugerează că alături de celelalte activități economico –
sociale, turismul constituie o importantă sursă de poluare ceea ce impune o dezvoltare ecologică
a acestuia.
Acțiunea de protecție și conservare a potențialului turistic și a mediului se conturează ca
o activitate distinctă, având probleme specifice, care solicită colaborarea specialiștilor din
domenii variate. Formarea în contextul unei dezvoltări durabile trebuie să în ceapă odată cu
școala, deoarece având foarte multe exe mple pozitive încă din perioada studiilor , există mai
multe șanse ca la rândul tău să fii un exemplu pentru generațiile viitoare.
5
Lucrare practică 1. Repere conceptuale
Mediul înconjurător reprezintă starea creată prin contribuția factorilor și condițiilor
naturale și antropice, care intrând în relație cu un component sau un grupde componente(abiotice,
biotice, antropice) îi (le) asigură existența și funcționalitatea (I. Mac ,1996).
Fenomenele de risc fac parte din categoria riscurilor geografice, în analiza lor trebuie
avute în vedere noțiuni ca hazardul și riscul . Fenomenele cu potențial de a cauza riscuri au
condus la apariția unei intense preocupări din partea cercetătorilor, deoarece imposibilitatea
prevenirii în unele cazuri a condus la urmări negative, afectând, ireversibil comunitatea umană și
mediul înconjurător. Din această cauză, Adunarea Generală a Națiunilor Unite, din 11.12.1987, a
adoptat rezoluția nr. 42/169, prin care deceniul 1990 -1999 a fost declarat Deceniul Internațional
pentru Reducerea Efectelor și Dezastrelor Naturale , prescurtat IDNR. În aceeași perioadă, sub
egida UNESCO și a Secretariatului IDNR a fost elaborat, în 1992, un dicționar de termeni
tehnici, î n trei limbi de circulație internațională (engleză, franceză și spaniolă), tocmai în scopul
utilizării unui limbaj de specialitate, științific și unitar (Zăvoianu, Dragomirescu, 1994).
În contextul clasificării termenilor și a noțiunilor utilizate ne vom raporta la acest
dicționar, precum și la schema terminologică folosita la noi în țară (Bogdan, Niculescu, 1999).
Formularea unei definiții univoce a riscului este realizată datorită prezenței situațiilor de
risc în toate compartimentele environmentale. Ris cul, după DEX, este “posibilitatea de a ajunge
într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil” (din
limba franceză ”risque”). Pe de altă parte, riscul este definit ca “probabilitatea cu care un
eveniment se va p utea produce”. după IDNDR riscul este definit “numărul posibil de pierderi
umane, persoane rănite, pagube asupra proprietăților și întreruperea activităților economice în
timpul unei perioade de referință și într -o regiune dată, pent ru un fenomen particul ar”. Prin
urmare este produsul dintre riscul specific și elementele de risc.
Toate aceste areale enunțate mai sus sunt su puse riscului într -o arie dată (Crozier, 1998).
Riscul specific sau riscul relativ arată gradul așteptat de pierderi provocate de un fenomen natural
particular în funcție de hazardul natural și de vulnerabilitate.
Riscul total exprimă valoarea pierderilor umane, a răniților, a daunelor cauzate
proprietăților și perturbării activităților economice datorate unui eveniment extern. Riscul
specific este raportul între periculozitate și vulnerbilitate. Riscul este dat de produsul dintre
numărul dezastrelor pe an și numărul morților pe dezastr u (exemplu, după datele lui Munich R.P.,
citat de I. Zavoianu, Ș. Dragomirescu, 1994):
– intervalul 1960 -1990: 114 dezastre cu 828.439 morți;
– frecvența: 114 dezastre: 30 de ani=3,8 dezastre /an;
– mărimea: 828439 morți; 114 dezastre=7.267 morți/dezastru;
– riscu l: 3,8 x 7267 = 27.614 morți/an.
Noțiunile de risc și hazard au fost impuse în problematica globală a cercetării științifice
și în preocupările la nivelul statelor de către evoluția fenomenelor și de dezvoltarea firească a
științelor și a societății. Acea sta constituie un exemplu elocvent de evoluție a gândirii științifice
interdisciplinare.
6
Fig. 1 . Elemente supuse riscului în areale cu diferite grade de vulnerabilitate
Considerând cercetarea fundamentală a fenomenelor extreme pre -dezastru ca priorit ară
pentru reducerea urmărilor negative ale dezastrelor asupra populației, sub egida UNESCO și a
secretariatului IDNDR s -a elaborat un dicționar de termeni în limbile engleză, franceză și
spaniolă cu scopul folosirii unui limbaj științific unitar, în veder ea elaborării unor sinteze la nivel
planetar. În acest dicționar (1992) hazardul este “un eveniment amenințător sau probabilitatea de
apariție într -o regiune și într -o perioada data, a unui fenomen natural cu potențial distructiv”.
După DEX, hazardul es te “împrejurare sau concurs de împrejurări (favorabile sau nefavorabile) a
căror cauză rămâne în general necunoscută; întâmplare neprevăzută, neașteptată, soartă, destin”.
Pornindu -se de la noțiunea de hazard ca “posibilitatea de apariție a unui fenomen”, sunt
necesare studii asupra valorilor extreme ale unui fenomen, în vederea calculării probabilității
apariției acestora. În acest context fenomenele fac parte din procesul natural de evoluție. Ele
semnifică trecerea peste anumite praguri sau intervale crit ice, în care are loc schimbarea
sistemului de la o stare la alta, respectiv de la starea de echilibru la cea de dezechilibru. Hazardul
este o categorie fenomenologică, referindu -se la obiecte și fenomene (mase de aer, apa, litomasă,
biomasă, populații, tor nade, epidemii, seisme avalanșe, etc.), la acțiunile acestora (inundații,
curgeri noroioase, alunecările de teren, surpări, etc.), precum și la însușirile acestora. Acestea din
urmă comportă o serie de necunoscute derivate din marea variabilitate a condiți ilor la limită:
circumstanțe de manifestare, îndeosebi momentul și locul apariției, caracterul inedit sau
repetitive, amploarea, direcția, sensul și mai ales, efectele pe care le generează producerea sa.
Dezastrul (din engleză) natural, sinonim cu catastro fă (din limba franceză) este definit în
dicționarul IDNDR (1992) ca “o gravă întrerupere a unei societăți, care cauzează pierderi umane,
materiale și de mediu, pe care societatea afectată nu le poate depăși cu resursele proprii”.
Elemente de
risc în areale
vulnerabile
populația
clădirile și
construcțiile
de inginerie
civilă
activitățile
economice
serviciile
publice
infrastruc –
tura
7
Dezastrele sunt adesea cla sificate în funcție de modul lor de apariție (brusc sau progresiv) sau de
originea lor (naturală sau antropică).
Una dintre problemele care stau în atenția specialiștilor este stabilirea limitelor de la care
un hazard este un dezastru. Criteriile sunt în f uncție de scara la care se analizează fenomenele. De
exemplu, un fenomen extrem este un dezastru pentru un anumit grup de indivizi, în timp ce
pentru alții el este înregistrat ca un fenomen ce poate fi depășit prin resurse proprii. La fel se pune
problema și la nivelul statelor. Posibilitatea de a diminua efectele negative ale fenomenelor
extreme face ca dezastrul să aibă valori mai reduse la statele puternic dezvoltate, decât în statele
slab dezvoltate. În același timp, în țările puternic industrializate f recvența riscurilor este mai mare
decât în cele bazate pe agricultură.
În ceea ce privește repartiția pe Glob a dezastrelor se constată ca 2/3 au loc în regiunile
lumii a treia, la care se adaugă Japonia și Australia. Tot aici numărul victimelor a fost de 2.066
morți/dezastru (în perioada 1960 – 1980), în America de Nord de 19 morți/dezastru, iar în
Europa Occidentală de 99 morți/dezastru.
Hazardul: Termenul provine din limba arabă, din cuvântul az-zahr și desemnează un
eveniment amenințător sau probab ilitatea, de apariție într -o regiune și într -o perioadă dată, a
unui fenomen natural cu potențial distructiv sau întâmplare neașteptată, șoaptă, destin (cf. Mic
Dicționar Enciclopedic, 1978, pag 453). Actualizat ca un eveniment obișnuit și neașteptat,
hazardul reprezintă faza premergătoare a apariției fenomenului de risc. Hazardul se regăsește ca
noțiune numai în relație cu o unitate, structură sau sistem și numai în cazul existenței unui factor
conștient (comunitate umană) natura necunoscând hazardul.
Trebuie identificate ordinele de mărime ale timpului secvențelor scurte sau lungi. Timpul
scurt nu trebuie neglijat ținându -se cont de înlănțuirea evenimentelor, de efectele cumulative la
nivel de luni, zile, ore, minute sau chiar fracțiuni mai mici de timp. Hazardul constituie pentru
cercetători punctul de intersecție în timp și spațiu a mai multor lanțuri de cauzalitate, care pot fi
considerate ca independente, fie în funcție de gradul diferit de cunoaștere. Lanțurile de
cauzalitate ale diferitelor fenomene ajung în punctul de intersecție după o evoluție mai lungă sau
mai scurtă, iar fenomenul propriu -zis se produce adesea într -un timp scurt pe o anumită suprafață
și cu o anumită intensitate (Antoine et al. 1994). Procesele nu evoluează liniar, ci prezintă
spasme, discontinuitate, salturi, dar după perioade lungi de pregătire prealabilă. Acestea se
materializează prin pragurile spațio temporale, prin schimbări calitative (salturi, calitative).
Aceste praguri sunt valori -prag, de acumulări cantitative ce pregăt esc o transformare calitativă și
continuarea procesului de evoluție a fenomenului. Aceste procese se regăsesc în cadrul
fenomenelor naturale de risc și reprezintă procesele de avansare succesivă. Apariția
discontinuităților în natură reprezintă elemente și procese de evoluție (Brunet, 1965).
Riscul : Este o categorie de stare desemnând conjunctura relațională care rezultă ca
urmare a asumării hazardului de către acei componenți ai geosistemului care posedă capacitate
de percepere a evenimentelor. (Mac, Petr ea, 2002). Riscul (lb. franceză – risque) este definit ca
numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube asupra proprietăților și
întreruperea activității economice, în timpul uni perioade de referință și într -o regiune dată,
pentru un fenomen natural particular (cf. Dicționarului IDNR, 1992, citat de Zăvoianu,
Dragomirescu, 1994, pag. 64), sau, altfel spus, riscul este un pericol inconvenient posibil (cf. Mic
Dicționar Enciclopedic, 1978, pag 834). Folosind o altă definire, riscul reprezintă un pericol mai
8
mult sau mai puțin previzibil, eventualitatea unui eveniment care nu depinde exclusiv de voința
părților și putând cauza victime omenești și pagube materiale (Petit Robert, 1976, pag 1567)
Riscul este rezultanta a două concepte. Este vorba des pre risc, întâmplare, hazard și
gradul de vulnerabilitate (Manche, 1997). Un areal intră sub incidența fenomenelor de risc, numai
atunci când acestea au un caracter aleator și se raportează la un factor conștient, ca capacitate de
percepție.
Riscul turistic apare ca un prag inerțial în devenirea fenomenelor din geosfera recreativ
– curativă care odată depășit determină o evoluție cu urmări negative ai acestora (Cocean et al. ,
2002).
Fig. 2 . Fenomene și procese turistice de risc
Riscul și haza rdul sunt grupate în limba franceză, sub noțiunea de aléa, și au în vedere
probabilitatea de a se produce a unui fenomen. (Choquet, 1995, citat Manche, 1997). Această
noțiune ține cont de intensitatea fenomenului, de frecvența și de durata sa de timp. Riscul poate fi
analizat prin prisma a trei forme potențiale (Varmes, 1984, citat de Selby, 1993) și anume:
Fenomene și
procese de
risc turistic
deteriorarea și
supralicitarea
infrastructurii de
acces la obiectivele
turistice
lipsa lucrărilor de
reabilitare și a celor
de reintroducere a
unor situri în
circuitul turistic
lipsa structurilor de
primire turistică sau
amplasarea
necorespunzătoare a
acestora și a căilor
de acces
capacitatea variabilă
a structurilor de
primire turistică
deteriorarea
obiectivelor turistice
prin
comportamentul
unor „turiști”
9
Riscul specific
Reprezintă gradul de pierdere așteptat, datorită unui fenomen natural particul ar
(Zăvoianu, Dragomirescu, 1994 , pag 64). Formula prin care se exprimă fiind:
HV Rs
unde R s – riscul specific;
V – vulnerabilitate;
H – hazardul natural;
Ținând cont de faptul că hazardurile și riscurile asumate se raportează la componenta
conștientă, capabilă să le perceapă (în marea majoritate a cazurilor componenta umană),
elementele supuse riscului reprezintă populația, clădirile și construcțiile de inginerie civil,
activitățile, sarcinile publice, utilitățile, infrastructura, supuse riscului dintr -o serie dată
(Crozier, 1988, citat de Zăvoianu, Dragomirescu, 1994 , pag. 64, Grecu, 19 97, pag. 11).
Riscul total
Riscul total semnifică numărul total de victime umane, răniți, persoane sinistrate, pagube
materiale sau dereglarea, stoparea activității economice, în urma manifestării unui fenomen
natural de risc. Ca urmare riscul total se calculează prin următoarea formulă:
) )(( ) )(( VHE RE Rs t
,
unde: R t – risc total;
E – elemente supuse riscului;
Rs – risc specific;
H – hazardul;
V – vulnerabilitatea..
O altă exprimare a riscului este cea care ține cont, de o funcție cu mai multe elemente
(Bertrand et al., 2000): ca urmare avem:
),,,,,( stIVEAfR
,
unde: R – risc;
f – funcția;
A – aléa;
E – elementele de risc;
V – vulnerabilitatea;
I – reziliența;
t – timpul;
s – spațiul.
– aléa este definită ca un eveniment care poate cauza pagube potențiale, pe anumite suprafețe
și de timp variabile;
10
– elementele supuse riscului reprezintă componentele unui sistem environmental, aflate sub
incidența unui fenomen extrem care por fi parțial sau total pierdute. Odată cu observare,
analiza și cuantificarea elementelor supuse riscului, pot fi estimate pierderile totale.
– vulnerabilitate , este definită ca reprezentarea expunerii factorului uman și a bunurilor
rezultate în urma activității sale, față de un fenomen extrem, vulnerabilitatea fiind indicatorul
daunelor potențiale rezultate în urma manifestării unui fenomen. Grad ul de vulnerabilitate poate
fi exprimat prin următoarele modalități și anume, pe o scară cuprinsă între cifra 0 și cifra 1,
simbolul 0 însemnând pierderi minime, nesemnificative sau nule, simbolul 1 reprezentând
distrugerea totală a bunurilor, pierderile t otale de vieți omenești și dereglarea, întreruperea
funcționalității sistemului afectat. O altă abordare fiind cea prin care vulnerabilitatea reprezintă
gradul de pierderi exprimate procentual (0 -100%), rezultate din potențialitatea unui fenomen de
a prov oca victime și pagube materiale. gradul de vulnerabilitate depinzând de nivelul de
dezvoltare socio -economică a teritoriului afectat, (Moldovan, 2003). Vulnerabilitatea este
condiționată atât de factori naturali (caracteristicile mediului natural, intensit atea, durata, și
frecvența fenomenelor extreme). cât și de factori antropici cum ar fi modul de gestionare a
riscurilor, nivelul de dezvoltare tehnologică, relațiile sociale, politice și economice (Mac, Petrea,
2002).
Vulnerabilitatea derivă din faptul că fiecare geosistem posedă susceptibilitate diferită de
a suferii daune specifice, în funcție de riscul asumat. Întrucât implică asumarea riscului,
vulnerabilitatea se centrează, în mod curent, pe susceptibilitatea sistemelor de a suferi pagube la
nivel ind ividual sau colectiv. Susceptibilitatea la dezechilibre sau pierderi este în strânsă legătură
cu mai mulți factori cum ar fi senzivitatea, reziliența și fragilitatea componentei perturbate de
fenomenele geografice extreme, iar răspunsul la aceste variabile este vulnerabilitatea.
Vulnerabilitatea se poate exprima și sub formă cantitativă, prin cuantumul sau valoarea absolută a
pagubelor suferite în urma expunerii la un risc. Cuantumul ei depinde de o multitudine de factori
cum ar fi caracteristicile mediului înconjurător, factorii demografici, relațiile inter -sociale, cele
economice și politice, nivelul de performanță instituțională, gradul de dezvoltare tehnologică, dar
nu în ultimul rând și de politicile decizionale folosite în gestionare fenomenelor geogra fice
extreme. Gradul de vulnerabilitate este determinată de intensitatea fenomenului extrem care
afectează o componentă a sistemului, sau durata de timp a expuneri.
– reziliența reprezintă capacitatea geosistemului de a -și menține integritatea structurală și
funcțională în cazul apariției unor perturbații, precum și viteza cu care revine la condiții
echivalente de echilibru prin asimilarea modificărilor induse de perturbații, este capacitatea unui
mediu fizic sau biologic, a unei societăți sau individ, de a trece printr -o experiență stresantă sau
traumatizantă, minimizând impactul și utilizând fenomenul în scopul de a -și organiza cât mai
bine propria dezvoltare. În acest caz, reziliența poate fi estimată pe baza unui coeficient, care, în
cazul când este egal ă cu 1, valoarea este minimă, nulă. În cazul în care răspunsul la perturbații al
unui sistem având capacitatea de percepere este neconcludent sub aspectul rezilienței, se
instalează riscul sau starea de fragilitate.
Vulnerabilitatea și reziliența sunt în s trânsă legătură, între ele existând o multitudine de
interacțiuni, astfel dacă gradul vulnerabilității este ridicat, iar capacitatea de reziliență este mică,
elementele supuse, aflate sub incidența riscului au o pondere și o valoare ridicată. Valoarea
aceasta este mai mică în cazul în care gradul de vulnerabilitate este redus iar capacitatea de
reziliență este mare.
11
Analiza anterioară are la bază faptul că parametrii riscului variază temporal și spațial
(timp -spațiu), din această cauză este necesară evaluar ea constantă a acestora, în scopul elaborării
cât mai exacte, a modelelor de prevenire și protecție.
Într-un mod sintetic, putem deduce că fenomenele geografie de risc optimizează
hazardul, conducând la o periculozitate iminentă prin intermediul cataclisme lor, dezastrelor etc.
Se poate observa faptul că folosirea sistemelor sociale ale resurselor nu operează independent în
sistemele atmosferic, hidrosferic, geometric și biotic (White, 1974, citat Gares et al, 1994, pag.
4). Considerându -se că procesul exclu siv al componentelor naturale și sociale este întrerupt
uneori de diferite forme de manifestare care pot genera noi forme, cu implicații în realizarea
autoreglării sistemului și a echilibrului său, fenomenul geografic de risc fiind definit ca o formă
de ma nifestare perceptibilă în evoluția actuală a fenomenului care marchează o abatere, o
dereglare, cu influențe directe în structura și funcționalitatea mediului. (Velcea, 199 5, pag. 3,
citat Voiculescu 2002, pag 31).
În cazul în care interacțiunile sunt anal izate prin prisma teoriei sistemice, se impune ca
fiind necesară amintirea unor noțiuni asociative cum ar fi senzivitatea și fragilitatea unor sisteme
geografice.
– starea de senzitivitate poate fi definită ca fiind măsura cu care se modifică geosistemul
sau un component al acestuia în corelație cu un factor de stres a cărui mărime este determinată,
senzivitatea exprimă ponderea modificării unui sistem geografic sau a unei părți componente a
acesteia în urma manifestării unui factor de stres oarecare.
– fragilitatea este rezultatul corelării senzivității cu reziliența , este un indicator derivate
din asocierea celor două proprietăți fundamentale menționate, fragilitatea rezultă din
interacțiunile care apar între capacitatea senzitivă și reziliența unui sistem , ca urmare a asocierii
acestora (Mac, Petrea, 2002, pag. 21). Drept consecință fragilitatea rezultă din senzitvitatea unui
geosistem corelată cu reziliența sa, ca, capacitate de a reacționa la impulsul dar de un anumit
stimul (perturbație) și de magnitudi nea acestuia. Senzivitatea accentuată corelată cu o reziliență
scăzută, duce la apariția unui geosistem cu fragilitate ridicată susceptibil de a avea pagube
majore.
Reziliența eficientă poate menține în condiții de echilibru dinamic chiar și geosistemele
care traversează periodic crize funcționale survenite pe fondul instalării unor episoade evolutive
metasensibile. Starea de fragilitate, apare atunci când există relații insuficient de solide în
cadrul sistemului, aspect reflectat în apariția disfuncționali tăților și conflictelor dintre
potențialul mediului și exploatarea resurselor acestuia. Conceptul de fragilitate ne învață că
mediul înconjurător rezistă în funcție de presiunile la care este supus chiar și cel mai bine
închegat și stabilizat ecosistem, su pus unor forfecări de limită va fi fragil (I. Mac, 1996 ).
– starea de stabilitate apare atunci când capacitatea de autoreglare a sistemului geografic
reușește să asimileze și să neutralizeze perturbațiile de origine externă fie ele naturale ori
antropice, această stare are un timp de manifestare scurt și suprafață de extindere redusă(arii
locale). Starea de stabilitate a mediului înconjurător este dată de robustețea și caracterul de
durabilitate a acestuia, trăsături rezultate din capacitatea de ajustare p roprie a intervențiilor
naturale sau socio -economice (I. Mac, 1996). Această stare are un caracter evident și este
reprezentativ pentru sistemele geografice la nivel microscalar. Stabilitatea se manifestă pe
perioade scurte de timp și doar în cazul întruni rii unor condiții favorabile, atunci când activitățile
umane nu depășesc capacitatea de suport a mediului înconjurător.
– regresivitatea este conceptul care urmează ideea că sistemele nu au întotdeauna o
evoluție pozitivă și continuă, aceasta trebuie core lată cu scara temporală și cu tendințele de
12
evoluție luate per ansamblu. În urma evoluției naturale și ca urmare a activităților umane mediul
înconjurător poate fi alterat rezultând perturbări pe termen scurt sau îndelungat, acestea având
uneori un caracte r ireversibil, intrând în decline. Starea de regresivitate conduce la apariția
dezechilibrelor în mediul înconjurător, rezultând mediile geografice critice cu nivele diferite de
degradare. Alterarea sistemului este data de acutizarea conflictelor dintre co mponentele mediului
sau ca urmare a suprasolicitării resurselor acestuia de către societate umană, atunci când
capacitatea de suport este depășită.
– Recordul reprezintă una dintre noțiunile utilizate în studiul fenomenelor natural de risc,
cu prec ădere a celor climatice. Definesc apogeul evoluției în timp, limita maximă a intensității
lor, fiind sinonim cu denumirea de fenomene extreme . situate la limita maximă de variație. Se
consideră că o astfel de valoare este semnificativă dacă perioada de observație se desfășoară pe o
perioadă mai lungă (Bogdan, 1996; Bogdan, Niculescu, 1999, citați de Voiculescu, 2002)
Cu privire la riscul climatic, în literatura de specialitate sunt folosite mai multe noțiuni
care exprimă posibilitatea distructivă, fie co nsecințele imediate ale unui astfel de fenomen:
fenomene climatice periculoase, hazarde meteorologice, hazarde climatice, catastrofe climatice,
fenomene, fenomene naturale extreme, recorduri naturale extreme, recorduri naturale, fenomene
extreme catastrofa le (Bogdan, 1999 , pag 30). În unele dintre aceste abordări, nu se face o strictă
delimitare între termenii de hazard , risc, catastrofă , provocând ambiguități, fenomenele naturale
de risc având intensități, viteze și manifestare și extindere spațio -temporal ă diferite, nu toate au
un caracter catastrofal sau dezastruos.
Cercetare a globală a fenomenelor de risc
În analiza fenomenelo r de risc trebuie urmată o anumită metodologie, în principiu ea
constă în:
– sistematizarea și tipizarea tuturor fenomenelor de risc;
– cunoașterea factorilor de risc;
– găsirea unui sistem uni al măsurării;
– stabilirea unor criterii și parametri de apreciere;
– alegerea nivelului admisibil al riscului;
– elaborarea hărții riscului, prin mijloace și metode de cartografiere.
Punând accent pe componenta antropică și pe implicarea fizică și decizională în alegerea
politicii de evitarea și atenuare a fenomenelor naturale de risc, (White 1974. citat de Gares et al.
1994), considerat unul din inițiatorii cercetării și analizei fenomenelor natura le de risc, a stabilit 5
elemente de analiză:
– extinderea estimată a locuirii umane în arealele supuse hazardelor și riscurilor naturale;
– determinarea rangului de posibilități de ajustare prin grupuri sociale a acestor evenimente
extreme;
– examinarea modului în care oamenii percep fenomenele naturale de risc;
– examinarea procedeului de reducere, atenuare a pagubelor și stoparea fenomenului;
– estimarea efectului deferitelor politici publice asupra procesului de alegere a procedurii.
În contextul securizării comp onentei umane, dar și a protecției mediului înconjurător,
care ulterior poate fi utilizat de om prin intermediul resurselor sale, Bertrand et al. (2000) au
considerat necesare trei tipuri de acțiuni majore:
13
– identificarea, prin percepție și evaluare, riscur ilor majore. Prin percepție se are în vedere
posibilitatea și probabilitatea de apariție a unui eveniment și a efectelor sale, iar prin
evaluare, analiza tuturor parametrilor, a elementelor ce definesc un risc major.
– prevenirea catastrofei are în vedere, p e cât posibil, diminuarea acurateței unei catastrofe
și limitarea consecințelor nefaste.
– gestiunea riscului, care pune accentul pe elaborarea politicilor de mediu, adică strategii
care să facă față unei catastrofe, precum și capacitatea de reabilitare și de reconstrucție.
Tipuri de activități umane care sunt luate în considerare în evaluarea riscurilor
antropice
În evaluarea și cunoașterea riscurilor antropice și a teritoriilor supuse lor este necesară
întocmirea unei liste cu tipurile de activități generatoare de astfel de fenomene:
– agricultura și practicile agricole (tradiționale, moderne, empirismul rural etc.);
– exploatările forestiere și prelucrarea lemnului;
– exploatarea lucrărilor hidroenergetice și piscicole;
– sectoare care țin de industria milit ară;
– industria extractivă (exploatări miniere), a materialelor de construcții, chimică,
metalurgică etc.;
– industria alimentară;
– distribuția și transportul gazelor naturale și alte transporturi speciale;
– uzine de diverse tipuri;
– sectorul energetic și distri buția energiei;
– depozitări și transport de substanțe potențial periculoase pentru mediu și sănătatea
umană;
– colectarea, transportul, depozitarea și neutralizarea deșeurilor;
– activități turistice și de agrement;
– sistemele curente de gospodărire a localități lor;
– transportul rutier, feroviar și aerian.
Riscul perceput și riscul evaluat
Psihologia riscului este importantă în contextul evaluării și gestionării acestuia. Baza
psihologiei procesului de decizie subiectivă este aceea că, pentru a da sens celor ce-l înconjoară,
omul creează o imagine mentală a realității și mediului (harta mentală). În realitate, reacția umană
la risc sugerează o frecventă schimbare a riscului perceput și subiectiv chiar. Dacă nu există o
modificare a probabilității sau gravități i acestuia. Importantă pentru autoritățile și comunitățile
locale este ciclul probleme -atenție care prezintă trăsăturile caracteristice raportării problemelor
environmentale generate de către riscuri. În S.U.A. sunt delimitate cinci studii ale ciclului
problemă -atenție:
– studiul pre -problemă (pre -risc);
– descoperirea alarmantă și entuziasmul euforic;
– realizarea costului progresului semnificativ;
– scăderea graduală a interesului intens al publicului;
– stadiul postproblemă. (Panizza, M., 1986 )
14
De asemenea un alt aspect important în managementul riscului antropic din teritoriile
administrative date este legat de modalitățile de răspuns ale indivizilor și comunităților locale la
riscuri și hazarde antropice. În acest sens, pot fi menționate patru forme majore de răs puns uman
la hazard și risc (și în condițiile unei probabilități cunoscute de producere a unui dezastru):
1) Lipsa acțiunilor:
– viziune fatalistă asupra evenimentelor extreme;
– credința ca hazardul nu va avea loc;
– credința ca oficialitățile pot rezolva problema ;
– impedimente de natură economică, socială sau financiară, etc.;
2) Acțiuni personale:
– protecție structurală;
– părăsirea ariei supuse riscului;
– asigurare a vieții și bunurilor personale;
– evaluare temporară;
3) Acțiuni sociale:
– participarea în sistemul de avertizare;
– ajutorarea în caz de pericol a umanității;
4) Acțiuni politice:
– presiuni pentru protejare împotriva hazardelor;
– presiuni pentru implementarea de măsuri de prevenire a hazardelor;
– presiuni pentru implementarea unor sisteme de avertizare a produceri i hazardelor.
Răspunsul uman la hazard sau risc (Barrow, 1997).
Analiza percepției și acceptabilității riscurilor environmentale
Riscul sau pericolul implică un anumit grad de probabilitate, legat de incidența apariției
unor situații de impact ce pot constitui cauza unor consecințe nefavorabile pentru environment și
om. Dezvoltarea tehnologică rapidă, a dus la necesitatea identificării modului de percepție și la
cuantificarea riscurilor.
Orice proces decizional comport; o evaluare a riscului și o a naliză risc -beneficiu,
finalizată printr -o decizie care este rezultatul unui bilanț între câștig și pierdere.
Percepția riscurilor
O problemă dificilă în procesul de evaluare a riscului dar care este necesară pentru a se
depăși reticența și rezistența societății, în ceea ce privește acceptarea implementării, într -un
anumit sit, a unor noi activități antropice, este estimarea riscurilor, nu atât pe baza datelor și a
metodologilor științifice, ci a unor evaluări subiective de tip i ntuitive și emoțional. Riscul poate fi
estimate sau evaluat cantitativ, cu toate precauțiunile ce au fost deja evidențiate, dar fiecare
individ percepe riscurile după o manieră particulară, proprie. Dacă riscul corespunde unei
activități sau tehnologii cu valoare socială, percepția riscului poate prejudicia acceptabilitatea
publică a unor investiții care se reflectă direct asupra calității vieții societății.
Este extreme de dificilă cuantificarea percepției riscului, atât cea individuală, cât și cea
socială , fiind o funcție variabilă de la un individ la altul și influențată de multiple condiții interne
și externe.
15
Modalitatea de percepție a riscului reprezintă un element fundamental în acceptarea unor
noi activități antropice la nivelul societății.
Tabel 1 .Condiții care determină o percepere redusă a risc urilor (după S. Ragusa, 1989 )
Activități voluntare;
Controlul personal al riscului;
Identificarea incorectă a cauzelor accidentelor;
Incidente explicabile prin legi fizice simple;
Lipsa consecințelor pentru generațiilor viitoare;
Consecințe necatastrofice;
Consecințe reversibile;
Tehnologii nemoderne, învechite;
Tehnologii care nu presupun modele restrictive de viață;
Slaba memorare a evenimentelor;
Activități fără alternative;
Implicarea unei singure sau doar a câtorva clase sociale.
Acceptabilitatea riscurilor
O etapă extrem de importantă în analiza riscurilor o reprezintă un element fundamental în
acceptarea unor noi activități antropice la nivelul societății.
Din punct de vedere al acceptabilității riscurilor acestea au fost clasificate în:
– riscuri voluntare;
– riscuri involuntare.
Pentru prima categorie situațiile sunt analizate de fiecare individ sau grup social și
asumate, apreciindu -se acceptabilitatea sau inacceptabilitatea riscurilor. Alegerea este dependentă
de gradul de cunoaștere a fenomenului de risc și de un bilanț adesea efectuat în mod intuitive
dacă ne referim la individ, între riscuri le asumate și beneficiile obținute. În categoria riscurilor
voluntare, se înscriu cele care privesc fumatul, activitățile sportive sau riscurile asumate în
activitatea economică și în jocurile de hazard.
Atunci când riscurile sunt create de activități antr opice și privesc interesele omului sau
integritatea environmentală sau sunt naturale și implică potențiale efecte negative asupra omului
și mediului, problemele de stabilire a acceptabilității sunt mult mai complexe și trebuie integrate
în procesul decizio nal privind managementul environmentului și analiza aspectelor legislative în
domeniu.
Estimarea și asumarea riscurilor
Oamenii percep riscul în funcție de natura acestora și de experiența lor anterioară.
Percepția riscului este, în general, puternic influențată de posibilitatea controlului uman asupra
fenomenelor de risc. În numeroase cazuri, percepția umană poate fi alterată de numeroși factori
subiectivi sau obiectivi.
Psihologia riscului este importantă în contextual evaluării și gestionăr ii acestuia. Baza
psihologiei procesului de decizie subiectivă este aceea că pentru a da sens celor ce -l înconjoară,
16
omul creează o imagine mentală a realității. În realitate, reacția umană la risc sugerează o
frecventă schimbare a riscului perceput și sub iectiv, chiar dacă nu există o modificare a
probabilității sau gravității acestuia.
Dezvoltarea durabilă și impactul turismului asupra mediului
Încă din deceniul opt al secolului XX, țări europene cu tradiție în turism și-au pus
problema găsirii un or parametrii de stabilire și măsurare, în termeni relative, a gradului de
dezvoltare turistică și de ocupare a terenurilor. În relația dintre activitățile turistice și mediul
înconjurător, în timp și spațiu, se produc modificări asupra componentelor de mediu prin
intermediul infrastructurii și circulației turistice.
Pentru fiecare unitate turistică ce se propune a se realiza este nevoie de elaborarea unor
studii detaliate, de impact între consecințele activităților turistice și protecția resurselor naturale
cu valențe turistice, mai ales că cea mai mare parte a peisajelor au valori unice ce nu pot fi
restaurate sau înlocuite. Aprecierea gradului de impact a turismului asupra mediului înconjurător
se poate face mai întâi prin stabilirea cadrului de lucru, cu punctarea principalelor probleme.
Urmărirea datelor statistice trebuie realizată prin indicatori specifici, prin monitorizarea
activităților și circulației turistice și prin elabor area detaliată a studiului de impact . Pe baza unor
asemenea studii se pot stabili noile strategii de dezvoltare a activităților și circulației turistice sau
de diminuare a lor pentru a se asigura păstrarea calității mediului natural și antropic, care sunt în
ultimă instanță, cele mai importante “materii prime” pentru industria turistică.
În România, prin intermediul Agențiilor Județene de Protecție a Mediului și cu ajutorul
Legii mediului nr. 137/1995, au fost inițiate primele monitorizări a unor factori de poluare și s -au
stabilit metodologiile de realizare a bilanțurilor de mediu și a studiilor de impact . Practicarea
turismului și în special a turismului ecologic, presupune o dezvoltare a infrastructurii, o
echilibrare rural -urban durabilă, utilizarea unor forme de energie neconvențională, tehnici mai
puțin poluante, stabilirea în funcție de tipurile de p eisaj și de mediu , a capacităților de
suportabilitate.
17
Fig. 3 . Modele de dezvoltare a turismului durabil (Buckley, 1996)
Dezvoltare ecologică
durabilă
Limitele schimbării
acceptabile
Starea mediului natural
Impactul asupra
mediului natural Monitorizarea stării
mediului de către
industria turismului și
de către guvern Marketing: mediul
natural ca atracție
turistică
Managementul
mediului pentru
industria turismului:
structura corporativă,
echipamente, tehnici,
practici operative,
programe educaționale Managerii
ariilor
naturale
protejate Legislația
ariilor
protejate și
a resurselor
naturale Satisfacția
consumatorului
pe baza atracțiilor
naturale sau a
performanței de
mediu Clienți cu
preocupări de
mediu sau
interesați de
atracții
naturale
Dezvoltare economică
durabilă Profitabilitate continuă:
reinvestirea profiturilor
acționarilor
18
Tabel 2 . Indicatori ai dezvoltării durabile (după Comisia ONU pentru Dezvoltare
Durabilă, 1995)
Comisia de dezvoltare durabilă – Indicatori tematici
Componenta Subcomponenta Indicator
Mediul Înconjurător
Atmosfera Modificări climatice Emisii de gaze cu efect de seră
Diminuarea stratului de ozon Consumul de subst. ce consuma ozon
Calitatea aerului Concentrația poluanților din aer
Solul Agricultura Terenul arabil
Utilizarea îngrășămintelor
Utilizarea pesticidelor
Păduri % sup. pădurilor din totalul teritoriului
intensitatea exploatării lemnului
Deșertificare terenuri afectate de deșertificare
Urbanizare Sup. așezărilor urbane oficiale și neofic.
Mări, oceane, țărmuri
Zone costiere Pescuitul Concentrația de alge în apele costiere
% pop. care trăiește în reg. litorale
Cantit. anuală de specii importante
pescuită
Apa proaspătă Calitatea apei proaspete Reducerea anuală a apelor subterane și
de suprafață (în % din total cant. de
apă)
Calitatea apei Consumul biochimic de oxigen
Concentrația de fecale (coliforme) în
apa proaspătă
Biodiversitatea Ecosisteme Suprafața ecosistemelor
Arii Naturale Protejate (% din tot.
suprafață)
Specii Abundența speciilor
Economic
Structura
economică Performanțe economice
PNB/locuitor Ponderea investițiilor în total PNB
Comerțul Balanța comercială a bunurilor și
serviciilor
Statutul financiar Datoria publică în % față de PNB
Total asistență pentru dezvoltare ca %
din PNB
Factorii de
producție și
consum Consumul de materiale
Intensitatea consumului material
Energia utilizată Consumul anual de energie/locuitor
Ponderea consumului de resurse
energetice regenerabile
Intensitatea consumului de energie
19
Producerea și managementul
deșeurilor Generarea de deșeuri industriale și
municipale solide
Generarea de deșeuri periculoase
Managementul deșeurilor radioactive
Managementul deșeurilor și reutilizarea
lor
Transport Distanța de călătorie/locuitor după
modul de transport
Instituțional
Cadrul
instituțional Strategia implementării DD
Strategia Națională a Dezvoltării
Durabile
Cooperare internațională Implementarea acordurilor globale
ratificate
Infrastructură, comunicații Accesul la informație
Numărul de deținători de internet/1000
loc.
Linii telefonice individuale/1000 loc.
Știință și tehnologie Cheltuieli de cercetare și dezvoltare ca
% din PIB
Preîntâmpinarea dezastrelor și
răspunsul Pierderi de vieți omenești și economice
datorate dezastrelor
Impactul activităților turistice asupra mediului înconjurător se manifestă prin rmătoarele:
– deteriorarea esteticii peisajului prin construcții cu scop de cazare și alimentație publică în
ariile naturale.
– amenajarea căilor de acces în zonele turistice.
– gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor rezultate în urma activităților turistice, cât și a
deșeurilor lăsate în urmă de către turiști în timpul drumețiilor.
– poluarea apelor de munte curgă toare și freatice prin deversarea apelor uzate rezultate din
activitățile turistice.
– poluarea aerului prin mijloace de transport, acest lucru este mai evident în zonele
turistice dezvoltate, cât și prin folosința în scop turistic al unor mijloace de trans port
(ATV -uri, mașini de teren).
– zgomot și vibrații rezultate în urma activităților turistice.
– amenajarea infrastructurii turistice de agrement (pârtii de schi, piste de ATV și motocros,
teleschiuri, telecabine etc.).
– lipsa de respect față de speciile de plante și animale, care fără voia lor sunt implicate în
activitățile turistice, fie prin ținerea lor în captivitate, fie prin modificarea obiceiurilor
comportamentale, restrângerea habitatelor sau chiar provocarea unor mutații în cadrul
unor specii.
– reduce rea biodiversității prin retragerea din circuitul natural al unor specii de plante și
animale (vânătoare și pescuit sportiv, culegerea ciupercilor, a fructelor de pădure și a
plantelor medicinale).
Mediul și calitatea acestuia reprezintă condiția funda mentală a activității turistice .
Resursele turistice naturale își vor menține gradul de atractivitate atâta timp cât mediul
20
înconjurător va continua să reprezinte un argument al călătoriei turistice . Din acest motiv,
turismul joacă un rol important în protejarea mediului și menținerea calității lui, atât în cadrul
stațiunilor turistice cât și în afara acestora. Aceste preocupări trebuie corelate și cu faptul că atât
spațiul turistic cât și resursele naturale pe care turismul le utilizează sunt limitate.
Factori de influență:
– deplasarea persoanelor pe distanțe din ce în ce mai mari, spațiul destinat activităților
umane fiind din ce în ce mai vast;
– creșterea timpului liber care oferă posibilitatea unei explorări mai intense a mediului
natural ;
– utilizarea automobilului și posibilitatea parcurgerii unor distanțe din ce în ce mai mari în
timp tot mai scurt ;
– creșterea frecvenței turismului de weekend petrecut în natură ;
Componente ale mediului afectate :
– peisajul : suferă o urâțire datorită construcțiilor , a designul acestora, culorii, materialelor,
amplasării; rezultă o monotonie a peisajului ; înmulțirea elementelor de infrastructură
duce la urâțirea peisajului .
– solul : este afectat de exploatarea excesivă ;
– litoralul – este cea mai fragilă zonă deoarece este o zonă în formare, spațiul vizat este
limitat la câteva sute de metrii, densitatea instalațiilor și a vizitatorilor sunt foarte mari –
aceste neajunsuri se întâlnesc și la nivelul celorlalte zone dar la un nivel mai restrâns.
– flora : este afectată neg ativ de exodul masiv al turiști lor, în special către zonele forestiere ;
efectele negative sunt rezultatul prezenței masive a turiștilor, comportamentul acestora,
sporirea dotărilor și implantărilor turistice ca și a infrastructurii;
– fauna: modificarea habitatului animalelor datorită construcțiilor și infrastructurii necesare
turismului; practicarea unor forme de turism ca vânătoarea și pescuitul nerațional.
– râurile și lacurile : suportă o supra exploatare turistică atât în sensul numă rului foarte
mare de turiști care sunt atrași de ele cât și datorită numărului mare de amenajări
destinate acestora, sporturile nautice , folosirea motoarelor cu combustie interna la
ambarcațiuni.
– orașele și monumentele : sunt afectate prin creșterea densită ții urbane, apariția
construcțiilor foarte mari, sistematizarea defectuoasă, poluarea atmosferică , zgomotul
etc.
Tabel 3 . Impactul turismului asupra mediului
Componente Indicatori
Măsurarea impactului
potențial al turismului asupra
mediului – Rapoarte privind evaluarea științifică a potențialului de mediu
(număr, profunzime)
– % din proiecte pentru care se face evaluarea impactului
turismului
– % din proiectele de conservare realizate cu contribuția
financiară rezultată din turism
Surse de fina nțare pentru
conservarea și menținerea – % din zona protejată, bugetul de conservare a sitului generat
de activitățile turistice (cash, v aloarea contribuțiilor în natură)
21
biodiversității în zonele
protejate (necesitatea unor
sume minime de finanțare /
contribuția la proiecte de
conservare) – Valoarea generată de taxele de vizitare a parcurilor
– Valoarea contribuției operatorilor (taxe de concesiune,
donații, servicii oferite)
– Valoarea donațiilor turiștilor
– % din businessul legat de destinația turistică, car e contribuie
la conservare
– % din produsul turistic (tururi, etc.) cu contribuție specifică
inclusă în preț
– Numărul și % de sprijinire a cluburilor (prietenii parcului,
local și în străinătate)
Alternative economice
pentru localnici pentru a
reduce expl oatarea resurselor
naturale și faunei în sit – Valoarea încasărilor de către comunitatea locală
– % din populația locală angajată în turism
– % din populația locală angajată în activități de conservare
– Număr de participanți la programe locale
– Cuantificarea eforturilor de atragere a localnicilor în activități
de protecție (număr de întâlniri, programe, cheltuieli)
– Numărul și % localnicilor participanți activi la programele de
conservare
– % din bunuri și servicii achiziționate local
– Valoarea in vestițiilor companiilor de turism în infrastructură
– Valoarea și % de reduceri sau stimulente pentru localnici
Sprijin pentru promovarea
activităților de conservare a
biodiversității de către turiști – % de turiști care participă la activități de protecți e
– % din turiști care contribuie la activități de conservare (după
tipul de contribuție: taxe, donații, timp pentru voluntariat,
etc.)
– Nivelul activității de atragere a turiștilor în activități de
protecție (se măsoară fiecare tip de informație, programe
informaționale, etc.)
– % turiștilor sensibilizați de existența sitului de conservare
– % turiștilor care primesc materiale educaționale privind
conservarea, % celor care citesc și răspund
– % de creștere / descreștere al corespondenței cu cei ce au
vizitat a nterior situl (inclusiv scrisori de mulțumire, scrisori
de oferire de sprijin, sugestii, site -uri create pe internet de
foștii vizitatori)
– % localnicilor care primesc materiale privind conservarea, %
din cei ce răspund
– % celor cărora li se oferă material e în limba natală
Reglementări specifice
sitului (protecția
ecosistemelor în stare critică
sau în dificultate) – Aplicarea codurilor de conduită (dimensiunea grupurilor,
modul de transport, echipamente, gestiunea deșeurilor,
poluarea sonoră, eficiența energetică, materiale de
construcție) destinate micșorării impactului negativ – % de
respectare a acestui cod (se ref eră la secțiunile specifice
corespondente fiecărui tip de impact)
Oferirea de oportunități
turiștilor pentru a participa la – Număr de organizații pentru conservare care coordonează
activitatea de turism în ariile de destinație
22
activitățile de conservare – Numărul de programe / activități de conservare deschise
turiștilor (zile de curățenie, evenimente educaționale sub
îndrumarea ghizilor, etc.)
– Număr de tur -operatori care oferă activități de conservare ca
parte a programului turistic
– Chestionare privind gradul de satisfacție (% de completare a
chestionarelor, % celor ce marchează contribuții oferite)
– % din turiști care primesc materiale de marketing, care oferă
oportunități de a contribui la programele de conservare
– Existența unui cod de practici și ori entări ale clienților (% de
respectare a acestui cod)
– Coduri de utilizare a vehiculelor și a altor echipamente cu
motoare (% câți au primit, % câți au respectat)
– Nivelul sensibilității culturale a materialelor educaționale (se
impune o analiză a textului )
(Sursa: Indicators of Sustainable Development for Tourism Destinations, WTO, 2004)
Impactul mediului asupra turismului
Mediul înconjurător este un factor care influențează cererea turistică . Având în vedere
faptul că cererea pentru produsele turistice este parțial determinată de calitatea acestuia, mediul
înconjurător poate avea un impact pozitiv sau impact negativ asupra turismului .
Condițiile oferite de cadrul natural , prin componentele sale – relief , climă , hidrografie ,
vegetație , faună , monumente naturale , rezervații naturale – contribuie la atragerea de fluxuri
turistice și își exercită influența asupra activității turis tice, determinând, la rândul lor, forme
particulare de manifestare a acestuia. Totodată, potențialul turistic antropic – vestigii arheologice
și monumente de artă , elemente de etnografie și folclor , instituții și evenimente cultural -artistice ,
realizări tehnico -economice și științifice contemporane, așezările umane – atrage la rândul său
fluxurile de turiști.
Componentele potențialului natural și potentialul antropic prezintă interes prin valoarea
estetică, cognitivă și recreativ -distractivă, calitatea factorilor naturali de cură, posibilitatea
practicării unor sporturi, aportul formativ și inst ructiv -educativ.
Calamitățile naturale care s -au abătut asupra lumii în ultimul timp reprezintă un
avertisment dramatic pentru oamenii care trăiesc în conflict cu mediul înconjurător. Scenele
televizate surprinse în zonele distruse de inundații sau furtuni , imaginile nenumăratelor localități
invadate de ape sau, pur și simplu, spulberate de alte urgii îi pun pe turiști pe gânduri, aceștia
orientându -se către destinații liniștite și care să le ofere siguranță.
Impactul pozitiv
Turismul este una dintre cele mai importante industrii și cunoaște o dezvoltare continuă.
Din ce în ce mai mulți oameni sunt interesați în explorarea destinațiilor și culturilor noi și cât mai
îndepărtate. Astfel, zonele care dispun de resurse naturale deosebite atrag t ot mai mulți vizitatori,
cu atât mai mult dacă ele oferă și posibilitatea de a cunoaște tradiții și obiceiuri ale altor culturi.
Când turismul și mediul înconjurător coexistă în armonie, mediul beneficiază de pe urma
turismului. Există multe ex emple de acest gen, majoritatea intrând în unul din cele două tipuri:
conservarea și reabilitarea mediului. Conservarea înseamnă păstrarea și utilizarea în cunoștință de
cauză a mediului natural și antropic. Conservarea și turismul merg de multe ori mână î n mână.
23
Multe monumente istorice și arheologice au fost salvate de la distrugere datorită
interesului turiștilor față de ele. Sute de case cu valoare istorică din Marea Britanie nu ar mai fi
fost astăzi decât niște ruine sau ar fi fost demult d emolate dacă nu ar fi fost valoroase pentru
turiști. Nu au fost salvate în acest fel doar casele impunătoare și castelele. Beamish Museum,
lângă Newcastle, este un muzeu în aer liber care cuprinde un mare număr de clădiri cu un aspect
umil, cum ar fi colib ele minerilor și magazine datând de la începutul secolului XX. Aceste au fost
salvate de la demolare datorită valorii lor de atracție turistică.
În întreaga lume mediul înconjurător a beneficiat de pe urma turismului în variate moduri.
Câteva ț ări din Africa de Est, precum Kenya și Tanzania, și -au făcut parcuri naționale și rezevații
de vânat imense pentru conservarea vieții sălbatice, cele mai cunoscute fiind Masai Mara și
Seregeti. Au făcut acest lucru știind că viața sălbatică este cea mai im portantă resursă naturală
care atrage turiști în Africa de Est. Parcurile și rezervațiile naturale au reușit să protejeze multe
specii care altfel ar fi fost distruse de vânatul necontrolat. Astăzi, Kenya are 13 parcuri naționale
și 24 de rezervații, repre zentând circa 7,5% din suprafața țării. Turismul nu oferă numai un motiv
pentru conservarea mediului natural și a celui antropic, ci furnizează și banii necesari pentru
conservare: o parte din venitul din turism poate fi utilizat pentru păstrarea mediului înconjurător.
De exemplu, multe din parohiile din Anglia utilizează donațiile pe care le primesc de la vizitatori
pentru reparații și restaurații.
Lumea este plină de exemple de clădiri individuale și de zone întregi cărora turismul le -a
dat o șansă prin reabilitarea ca atracții turistice. Vechile fabrici și -au început o nouă viață ca
muzee; zone industriale au fost convertite în locațiile unor festivaluri; o mare varietate de castele
și case impozante care se aflau în paragină au devenit spații de cazare pentru turiști. Asemenea
exemple demonstrează cum poate beneficia mediul de pe urma turismului salvându -se ceea ce
altfel ar fi fost pierdut în întregime.
Trebuie avut mereu în vedere faptul că atât resursele naturale cât și cele ant ropice trebuie
păstrate deoarece acestea sunt disponibile o singură dată; odată consumate, capacitatea de
existență a destinației turistice este terminată.
Impactul negativ
Acțiunile distructive ale unor activități turistice se manifestă, în pri ncipal, prin folosirea
necorespunzătoare a mediului ambiant, în scopuri recreative și de agrement, dublată de o
intervenție brutală a omului asupra peisajului și resurselor naturale. Turismul este un consumator
de spațiu și resurse turistice, participând i mplicit la degradarea și poluarea mediului înconjurător
și a potențialului turistic. Această degradare se realizează fie prin presiunea directă a turiștilor
asupra peisajului, florei și faunei sau altor obiective turistice pe care turismul le poate deterio ra
parțial sau total, fie prin concepția greșită de valorificare a unor zone, puncte și obiective
turistice.
Presiunea omului asupra mediului natural crește zi de zi, oamenii deplasându -se mai des
și pe distanțe mai mari față de trecut. Petrece rea timpului liber oferă prilejul unei exploatări mai
intense și unei cuceriri a mediului natural, cea mai mare parte a timpului liber petrecându -se în
afara orașului, în natură. Ieșirea periodică din oraș spre zonele verzi – sub forma excursiilor, a
week -end-urilor sau a vacanțelor – a devenit un obicei social cu efecte negative asupra mediului.
Multe din pagubele provocate de turism mediului sunt cauzate de numărul mare de
vizitatori sosiți la destinațiile a căror capacitate optimă de primire a fost depășită. Mediul
înconjurător scapă rareori de efecte negative atunci când numărul de turiști este foarte mare. În
zonele de mare atractivitate este favorizată desfășurarea de activități care pun în pericol calitatea
24
mediului. Astfel de zone sunt, d e obicei, obiectivele turistice situate în afara traseelor marcate și
special amenajate, unde circulația turistică tinde să fie necontrolată.
Circulația turistică necontrolată efectuată la obiectivele turistice naturale sau antropice
provoacă d e cele mai multe ori distrugerea ireversibilă a unora dintre elementele care le -au
consacrat ca atracții turistice (distrugerea vegetației și florei, ruperea copacilor și în special a
puieților, braconaj ul, degradarea peisajului ș.a.). Poluarea naturii se intensifică și datorită
turismului automobilistic al cărui efect nociv este alterarea calităților aerului, distrugerea
pajiștilor, a arbuștilor și a florei etc.
Un alt mod de degradare a mediului îl constituie realizarea investițiilor cu caract er turistic
neștiințific și nerațional, investiții care se concretizează prin: supradimensionarea stațiunilor din
punct de vedere al capacității de primire și de tratament, nerespectarea principiilor generale de
exploatare a resurselor naturale.
Aspectele analizate sugerează că alături de celelalte activități economico -sociale, turismul
constituie o importantă sursă de poluare ceea ce impune o dezvoltare ecologică a acestuia.
Impactul turismului poate fi adeseori redus crescând inform area și schimbând
comportamentul atât al turiștilor, cât și al lucrătorilor în industria turismului local. Un exemplu
care să evidențieze relația reciprocă complexă dintre turism și mediu, în general, și impactul
negativ pe care -l manifestă unul asupra celuilalt, în special, îl constituie dispariția în ultimii 20 de
ani a 14 cabane din Carpații românești, dispariție datorată unor incendii. Cauzele acestora sunt
diverse: trăsnet, scurt circuit electric, scurgeri de gaz metan, neglijența turiștilor, lipsa de
prevedere a celor care le gospodăreau și faptul că toate aceste cabane de altitudine nu aveau
sisteme de prevenire a incendiilor, nici măcar nu posedau extinctoare, iar instalațiile erau
improvizații periculoase.
Una dintre aceste cabane est e Cabana Diham, o destinație turistică în sine, care, prin
distrugerea cu ani în urmă a cabanei Mălăiești, rămăsese unul dintre puținele adăposturi montane
ce puteau deservi fluxul turistic din zona nordică a masivului Bucegi, cu destinația în special
Vârful Omu.
Protecția și conservarea potențialului turistic și a mediului se conturează ca o activitate
distinctă, având probleme specifice, care solicită colaborarea specialiștilor din domenii variate.
Această acțiune poate avea o eficiență satis făcătoare, numai în condițiile asigurării unui cadru de
desfășurare juridico -administrativ adecvat care impune organizarea administrativă, existența unor
resurse economice, un suport legislativ eficient și o susținută activitate de educație cetățenească.
Aplicație practică:
– Analizați elementele supuse riscului într -un areal turistic vulnerabil (fig. 1) și găsiți
exemple în orizontul local
– Observați procesele și fenomenele de risc turistic (fig. 2), găsiți intercondiționări între
acestea și propuneți solu ții de ameliorare ale acestora
– Analizați percepția și acceptabilitatea riscurilor în funcție de condițiile care le determină
(tab. 1) și de actorii implicați (factori politici, societatea civilă, mediul economic, etc.)
– Faceși o corelație între dezvoltare a durabilă ecologică (fig. 3) și idicatorii dezvoltării
durabile (tab. 2)
– Faceți o legătură între fenomenele și procesele turistice de risc (fig. 2) și impactul
acestora asupra mediului înconjurător (tab. 3)
25
Lucrare practică 2. Tipuri de indicatori util izați în turism
După clasificarea OMT (2004), una dintre cele mai larg utilizate, în funcție de factorii de
decizie se diferențiază în afară de alți indicatori și următorii:
– indicatori ai impactului turismului asupra mediului natural și socio -economic (creșterea
consumului de apă, indicele gradului de defrișare, schimbările în modelele de consum,
creșterea / scăderea nivelului veniturilor în comunitatea locală);
– indicatori ai efortului managerial (costul desalinizării apei potabile, costul de
decontamin are al apei potabile, costul reducerii gazelor cu efect de seră, costul
reamenajării unor pârtii de schi afectate de lipsa zăpezii; reamenajarea porțiunilor de
țărm afectate de tsunami, cicloni, uragane; costul colectării gunoiului menajer);
Tabel 4 . Indicatorii de bază ai dezvoltării durabile (după WTO, 1997)
Nr. Indicatorul Instrumente specifice de măsurare
1. Protecția arealului Categoria de protecție a arie conform clasificării UICN
(glosar)
2. Presiunea asupra aerului Numărul turiștilor care vizitează aria (pe an/lună)
3. Intensitatea utilizării Intensitatea utilizării în perioada de vârf (turiști/ha)
4. Impactul social Raportul turiști/locuitori (media și perioada de vârf)
5. Controlul dezvoltării Existența unei metode de studiu a mediului sau de control
real al planificării și densității utilizării
6. Managementul deșeurilor Procesul de tratare a apelor uzate
7. Procesul de planificare Existența unei planificări sistematice
8. Ecosisteme fragile Numărul de specii rare sau în curs de dispariție
9. Satisfacția consumatorului Gradul de satisfacție al vizitatorilor (conform unui
chestionar)
10. Satisfacția locuitorilor Gradul de satisfacție al localnicilor (conform unui
chestionar)
11. Contribuția turismului la
economia locală Procentul activităților economice globale datorate
turismului
Indici compoziți
12. Capacitatea de suport Instrument compozit de alertă asupra stării factorilor cheie
care influențează capacitatea ariei de a or ganiza turismul la
diferite nivele
13. Tulburarea sitului turistic Instrument compozit de măsurare a nivelelor impactului
asupra sitului (de ex. asupra caracteristicilor naturale și
culturale sub presiunea constrângerilor turismului și a altor
sectoare)
14. Gradul de interes Instrument de măsurare calitativă a caracteristicilor ce
determină atractivitatea unei arii pentru turism, ce se poate
schimba în timp
26
Dintre resursele naturale, apa și energia sunt principalele resurse utilizate în majoritatea
ariilor de destinație, în cantități mai mari decât consumul localnicilor.
Peisajul este o altă resursă naturală ce trebuie luată în considerație. Construirea unor
indicatori care să reflecte evaluarea stării peisajelor este necesară pentru dezvoltarea durabil ă a
turismului (Dumitrașcu, 2005) .
Indicele de naturalitate reprezintă ponderea suprafeței acoperite de pădure și suprafața
analizată (localitatea):
Inat = Spădure / Stotală×100
EX:
– Comuna Bistrita Bargaului:
S fondului forestier -13571 ha
S totala -18890 ha
– Bistrita
S fondului forestier -3657 ha
S totala -14905 ha
Indicele transformării environmentale, este dat de raportul dintre suprafața pădurilor și a
pajiștilor și suprafața construită:
Itr.e = (Spădure+Spajiște)/Sconstruită
Suprafața construită cuprinde și suprafețele ocupate de căile de comunicație terestră.
Acest indice trebuie adaptat la specificul diferitelor peisaje. Astfel, pentru Câmpia Olteniei s -a
introdus în formulă si sup. agricolă (arabil, vii, livezi), ca factor de dezechilibru, avân d în vedere
ca agroecosistemele sunt entități artificiale, fără capacitate de autoreglare, și suprafața acvatică ,
ca suprafață oxigenantă.
Astfel,
Itr.e. m. = (Spădure+Spajiște+ Sacvatică)/(Sconstruită+Sagricolă)
Indicatorii de mediu. Schimbările Clima tice Globale și Turismul
Grupul pentru Scenarii Globale din cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu
(UNEP), a elaborat trei clase de scenarii:
– Lumea convențională , prevede o evoluție similară cu cea din ultimele decenii, iar
problemele mediului se vor accentua;
– Lumea barbară , în care se vor adânci decalajele economice și sociale, iar societatea va
avea probleme de adaptare la modificările globale ale mediului;
– Marea Tranziție , o dezvoltare durabilă cu reducerea decalajelor economice și sociale, cu
respect pentru protecția și conservarea mediului
27
Printre indicatorii utilizați pentru măsurarea schimbării climatului și evaluarea nivelului de
adaptare la încălzire sau răcire sunt:
– numărul de camere cu aer condiționat;
– % vizitatorilor în vârf de sez on / sezon marginal
În 2003 în Tunisia a avut loc prima conferință internațională cu titlul „Schimbările climatice
globale și turismul”, sub patronajul OMT, unde sunt recunoscute relațiile reciproce dintre acești
factori.
1. Impactul schimbărilor climatice asupra turismului
– zonele litorale și regiunile montane sunt cele mai expuse, prin urmare piața turistică de
aici va suferi schimbări;
– devin vulnerabile regiunile aride și cele cu risc de inundații;
Concret:
– este influențată negativ planificarea activități lor de turism;
– este afectat mediul natural, patrimoniul cultural, infrastructura și comunitățile urbane și
rurale;
– sunt afectate sănătatea populației și practicile de asigurare;
Tabel 5 . Principalele componente ale schimbării climatice și indicatori recomandați
Componente ale schimbării
climatice: adaptarea Indicatori
1. Nivelul pagubelor datorate
evenimentelor climatice extreme – Frecvența evenimentelor climatice extreme
– Valoarea pag ubelor produse turismului
2. Gradul de expunere la risc – Procentul infrastructurii turistice (hoteluri,
restaurante, etc.) situate în arii vulnerabile
3. Gradul de planificare pentru
impactul Schimbărilor Climatice – Valoarea infrastructurii turistice în regi unile litorale
sub nivelul maxim estimat
4. Impactul asupra zonelor litorale – Valoarea anuală a pagubelor datorate furtunilor sau
inundațiilor
– % ariilor turistice și infrastructurii cu protecție față
de mare (clasificate după nivelul de protecție)
5. Impactul asupra regiunilor montane – % arii schiabile cu echipament de făcut zăpadă
artificială
– % ariilor de schi dezvoltate care pot bloca accesul la
condiții de schi datorită încălzirii (utilizarea unor
scenarii de încălzire pentru destinație)
6. Impactul asupra mediului natural
(vieții sălbatice) și a biodiversității – % turismului dependent de prezența speciilor
indicatoare (% de specii indicatoare considerate
vulnerabile la schimbări climatice)
– % ariilor naturale protejate afectate, din totalul țării
(Sursa: Indicators of Sustainable Development for Tourism Destinations, WTO, 2004)
28
Tabel 6 . Impactul încălzirii globale asupra turismului: previziuni ale evoluției numărului
de vizitatori în primele 10 țări receptoare, 1995 – 2025
Fără modificări
climatice Cu o creștere
globală de 1°C
Franța -29% -30%
SUA -27% -25%
Spania -30% -32%
Italia -28% -31%
Marea Britanie -29% -28%
Ungaria 50% 52%
Mexic 8% -10%
Polonia 51% 60%
China 112% 140%
Austria -29% -25%
(Sursa: http://www.newscientist.com/article/dn7409 -will-global –
warming -impact -tourism -hotspots.html)
Fig. 4 . Previziuni ale evoluției numărului de vizitatori în primele 10 țări receptoare, 1995
– 2025
2. Impactul turismului asupra schimbării climei
– poluarea datorată serviciilor de transport;
– consumul de apă și energie pe locuitor (încălzirea / răcirea camerelor) .
-60-40-20020406080100120140160
% Fără modificări climatice Cu o creștere globală de 1 °C
29
Capacitatea de suport a mediului pentru turism
Se utilizează pentru a defini raportul dintre numărul de turiști care pot fi cazați într -un
anumi t loc fără a produce daune locului respectiv și fără a reduce satisfacția turiștilor .
Alegerea unei destinații este influențată de prezența unei atracții (valențele naturale sau
cultural -istorice ale mediului). P rezența resurselor în cantitate suficientă și de bună calitate este
importantă dar nu hotărâtoare în alegerea unei destinații turistice . Turistul urmărește să trăiască o
experiență turistică valoroasă (dacă se poate unică), în destinația aleasă, prin intermediul unor
servic ii de calitate. N umărul m are de turiști poate induce saturația ariei, rezultând o calitate
redusă a experienței turistice.
Raportul dintre intensitatea utilizării unui areal turistic și satisfacția turiștilor variază
pentru diferite atracții. EX: un muzeu atinge nivelul de saturație odată cu nivelul atins de
capacitatea atracțiilor . În cazul atracțiilor naturale, saturația va fi atinsă înaintea capacității de
atracție;
Există mai multe tipuri de capacitate de suport:
capacitatea fizică, numărul de turiști care pot fi cazați la un moment dat într -o arie
turistică;
capacitatea ecologică , numărul de turiști care pot fi cazați fără a afecta mediul;
capacitate economică , numărul de turiști care pot fi primiți fără a induce probleme
economice (creșterile de preț ale terenurilor);
capacitate socio -culturală, numărul de turiști ce pot fi cazați fără a afecta
ireversibil comunitatea locală sub aspect social și cultural;
capacitatea de percepție, numărul de turiști ce pot fi cazați fără a deteriora
experiența turistică;
capacitatea inf rastructurii
Fig. 5 . Cele șase tipuri de capacitate de suport (după Swarbrooke, 1999)
Capacita –
tea de
suport
fizică
ecologică
economică
socio –
culturală
a
infrastruc –
turii
percep –
tuală
30
Aplicație practică:
– Pornind de la tabelul 4, analizați indicatorii dezvoltării durabile elaborați de către WTO
și viabilitatea instrumentelor de măsură a acestora
– Analizați relația dintre mediul înconjurător, turism și schimbările climatice, ținând cont
de componentele schim bării climatice (adaptarea) și indicatorii acestora din urmă (tab.
5)
– Observați capacitatea de suport a mediului și implicațiile asupra turismului, ținând cont
de impactul schimbărilor climatice asupra activităților turistice (tab. 6), având ca
exemplu fi gura 4 (previziuni asupra evoluției numărului de turiști în primele zece țări
receptoare de turiști)
– Analizați tipurile de capacitate de suport a mediului pentru turism (fig. 5) în funcție de
variabile regionale
31
Lucrare practică 3. Impactul amenajărilor turistice asupra
mediului înconjurător
Turismul în peșteri: avantaje și dezavantaje
Avantajele turismului în peșteri.
Avantajele turismului în peșteri derivă din doi poli de interes: originalitatea peisagistică
și emotivitatea turistului aflat în spațiul subteran.
Originalitatea peisagistică este aproape indiscutabilă. Beneficiind de prezența unor forme
de exprimare geol ogică inedite, imposibil de găsit la suprafață, cum ar fi speleotemele de diverse
naturi chimice, formele de coroziune și eroziune endocarstică, aluvionară, biotopul faunistic
aparte și inedit, peșterile vor conserva, întotdeauna, un important interes al v izitatorului, dispus să
cheltuiască timp și bani pentru a pătrunde, în interesul relaxării personale și al actului de cultură,
în laboratoarele subpământene.
Cel de -al doilea pol interes pentru turist este emotivitatea. Acesta urmează unor reflexe
de cons ervare, care determină modificări ale parametrilor de percepție senzorială ale turistului
aflat în subteran. Ființa umană este una eminamente solară, de aceea orice incluziune în spațiul
subpământean va genera emoții irezistibile. Sesizarea pericolului (ch iar și în cele mai asigurate și
confortabile peșteri turistice), întunericul, dereglarea ritmului nictemeral, activarea „ceasului
biologic”, sentimentul de aventură și gustul adrenalinei vor crea o stare de spirit care generează
interesul turistului, de or ice categorie ar fi acesta. Specialiștii au remarcat că factorul emoțional
este cu atât mai accentuat cu cât gradul de amenajare al peșterii este mai redus. O peșteră lăsată
cât mai sălbatică, cu amenajări minime sau chiar inexistente, cu iluminat personal , pe casca
turistului, va emoționa mult mai accentuat pe acesta, față de una sofisticat amenajată, cu
trenulețe, trotuare cimentate, mâini curente, lumini exorbitante și fond muzical ambiental. Din
acest punct de vedere, România are un enorm potențial al t urismului speologic de aventură, doar
câteva peșteri beneficiind de amenajări turistice semnificative (Peștera Urșilor, Peștera Muierilor
de la Baia de Fier, Dâmbovicioara, Ialomiței, Ungurului M are, Polovragi, Scărișoara, etc .)
Pe de altă parte, amenajăr ile turistice vor fi amortizate cu ușurință, fiind știut faptul că
mediul speologic va genera întotdeauna interesul turiștilor, beneficiind, în același timp, și de
efectul unei permanențe sezoniere.
Dezavantajele turismului în peșteri.
Dezavantajele turi smului în peșteri sunt sesizabile mai mult de specialiști, chiar factori
din domeniul protecției mediului dovedind, adeseori, că scapă din vedere impactul negativ, sub
raportul protecției mediului, asupra acestui spațiu.
În primul rând, costurile de amena jare sunt foarte mari. Derocări, iluminat, amenajări de
echipări de trasee, electrificări, transporturi pe cablu, căi de acces, platforme de regrupare,
construcții de interior și exterior, toate aceste duc la un nivel foarte ridicat al investiției inițiale .
Al doilea dezavantaj ar fi acela al impactului de mediu asupra cavernamentului. Cadrul
natural, peisagistic, este sacrificat, adesea, de necesitatea construirii de clădiri și amenajări, de
șosele, parcări, etc. Uneori se modifică morfologia internă a peș terii, prin derocări, decolmatări,
32
galerii artificiale, trotuare, etc. Acestea, la care se adaugă impactul de mediu produs de fluxurile
turistice (în special cel generat de aportul de material biologic adus de vizitator, precum și sutele
de litri de CO 2 emanate în procesul de expirație, duc la desicarea speleotemelor, la apariția unui
proces de decrepitudine, la dispariția faunei cavernicole, uneori și a coloniilor de chiroptere, care
se mută în alte spații, la perturbarea gravă sau definitiva compromitere a populațiilor de
coleoptere subterane. O peșteră supusă unui proces de amenajare consistent devine cu totul
altceva decât a fost inițial, parte dintr -un sistem natural complex.
Studiu de caz: peștera „Baia lui Schneider”, Parcul Național Munții Rodnei
Peștera „Baia lui Schneider” este poziționată în Parcul Național Munții Rodnei, pe aria
administrativ -teritorială a județului Bistrița -Năsăud.
Din punct de vedere legislativ, acest cavernament se află în aria de autoritate a
A.P.N.M.R., prin efectul leg ii 5/2000 de amenajare a teritoriului național al României.
Din punct de vedere al protecției naturale, ea este o peșteră de categoria B, ceea ce
permite un turism speologic, practicat de persoane cu pregătire fizică, cu echipamente speciale,
însoțite de un custode sau ghid, având cunoștințe de specialitate și un anumit grad de pregătire.
Peștera prezintă evidente avantaje turistice. În primul rând, poziționarea ei, în apropierea
unui traseu turistic consacrat, care străbate localitatea Valea Vinului, spr e Dealul Popii, mergând
până la rezervația cu narcise din Masivul Saca, permite încadrarea acestui obiectiv turistic într -un
circuit preexistent, organizat de A.P.N.M.R., de tip ecvestru, pe timp de 1 -3 zile.
Din punct de vedere peisagistic, peștera oferă turistului ocazia întâlnirii cu atracții
specifice mediului speologic. Speleoteme calcitice, printre care celebrul aragonit, foarte rar în
cavernamentele din Munții Rodnei, fenomene de incazionare, situri arhe ologice medievale
subterane, și, elementul de inedit absolut în Rodnei, prezența urmelor mineritului medieval într -o
peșteră calcaroasă, în orizontul de joncționare a calcarelor eocene cu șisturile cristaline și
minereurile neferoase (tunele artificiale, u rme de stații de încărcare a detriturilor derocate de
mineri, urmele manoperei în zona de interes minier, etc.) Peștera măsoară 350 de metri, poate fi
străbătură cu ușurință, datorită unei declivități mici, sub 20%, are surse de apă potabilă și
reprezintă adăpostul a trei specii de chiroptere, în perioada de hibernare, de tip colonie, și în
restul anului, de tip individual.
Amenajarea acestei peșteri se poate face în urma unor studii de impact complexe, care să
cuprindă următoarele etape:
– cartarea peșter ii în sistem GIS și proiecția ei la suprafață;
– zonarea climatică a peșterii;
– studiul climatului subteran;
– analiza apei în peșteră;
– inventarul faunistic;
– inventarul speleotemelor și evaluarea gradului de atractivitate peisagistică;
– situația terenurilor supraterane cu impact asupra endocarstului;
– realizarea unui plan de management eficient și impementarea actului de turism în
acesta.
Amenajarea peșterii „Baia lui Schneider” poate fi minimalizată, prin evitarea folosirii
materialelor alohtone , rezumându -se la instalarea unei mâini curente pe planșeul de la intrare,
precum și la marcarea cărării speologice cu materiale reflectorizante inerte din punct de vedere al
33
impactului de mediu, în așa fel încât să se poată vizualiza speleotemele peșterii . Procesul de
amenajare trebuie început cu instalarea unei porți la intrare, care să protejeze atât peștera de
eventualele acte de vandalism de mediu, cât și pseudoturiștii care se pot accidenta grav în absența
unui ghid autorizat. Realizarea acestui studi u de impact, deși costisitoare și de lungă durată
(minim 2 -3 ani), poate așeza acest obiectiv în cadrul unui fenomen turistic de amploare, care să
genereze fluxuri turistice și eficiență economică în gestionarea acestui spațiu, cu respectarea
echilibrului natural, al mediului înconjurător, în spiritul unei reale dezvoltări durabile.
Impactul turismului asupra mediului în spațiul montan
Serviciile au un aport important în crearea condițiilor pentru petrecerea timpului liber și
în folosirea acestuia. Prin diversificarea ofertei de servicii în mod special și a ofertei de servicii
turistice se produc efecte benefice asupra dimensiunilor și modului de utilizare a timpului liber și
pentru creșterea calității vieții populației, în special în condiții de stres a ccentuat ce caracterizează
civilizația modernă. În acest sens dezvoltarea activităților care privesc petrecerea plăcută,
agreabilă a timpului liber la locul destinației turistice și anume a serviciilor de agrement
reprezintă o cerință majoră ȋn practicarea unui turism modern .
Impactul pozitiv al turismului asupra mediului, turismul fiind una dintre cele mai
importante industrii și cunoaște o dezvoltare continuǎ. Astfel, zonele care dispun de resurse
naturale deosebite atrag tot mai mulți vizitatori cu atât mai mult dacă ele oferă și posibilitatea de
a cunoaște tradiții și obiceiuri. Când turismul și mediul înconjurător coexistă în armonie, mediul
beneficiază de pe urma turismului. Există multe exemple de acest gen, majoritatea intrând în unul
din cele două tipuri: conservarea și reabilitarea mediului, acestea merg de multe ori mână în
mână. Un exemplu elocvent este potențialul turistic al județului Bistrița –Năsăud este dat atât de
resursele naturale cât și de resursele antropice foarte variate care se găsesc aici.
Zona montană formată din masivele Țibleș, Rodna, Suhard, Bîrgău și Călimani,
îndeplinește funcții complexe de odihnă, cură și tratament, drumeție și sport, acestea au fost
salvate de la demolare datorită valorii lor de atracție turistică. Datoritǎ unor peisaje de un pitoresc
unic și obiceiurilor și tradițiilor care încă se păstrează. Ȋn ultimii ani a început să se dezvolte și să
funcționeze o rețea de agroturism, lipsită de popasuri amenajate este indicată pentru alpinism și
drumeții cu cortul. Di ntre lacuri amintim: Lala Mare (în apropierea vârfului Ineu, la altitudinea
de 2.279 m), Lala Mică, Ineu, Cetatele (cunoscut și ca Tăul Căianului), Colibița (în munții
Bîrgăului), Tăul Zânelor, precum și lacuri amenajate pentru agrement.
Turismul la fel ca orice activitate umană produce și un impact negativ asupra mediului
când nu se respectă regulile generale de management și comportament. Dezvoltarea rapidă a
sectorului turismului și creșterea numărului de turiști face ca influența asupra mediului
înconjurător să fie din ce în ce mai mare. Pe lângă consumurile ridicate de energie și apă,
comportamentul turiștilor poate periclita în mod constant peisagistica și pot pune în pericol
numeroase specii de plante, animale și pești. Deșeurile aruncate la în tâmplare, apele reziduale
evacuate fără a fi epurate, distrugerea unor zone verzi prin incendieri sunt doar câteva din
exemplele cu privire la impactul negativ al turismului asupra mediului.
Turismul montan bistrițean deține un potențial de mare complexita te datoritǎ diversității
și pitorescului peisajelor alpine, formele de relief carstic, glaciare, domeniul ce se pretează
sporturilor de iarnă. Pentru ca aceste atracții turistice de mare valoare să devină viabile din punct
de vedere turistic și economic sunt necesare o serie întreagă de măsuri. Posibilitățile de
34
practicare a turismului se pot lărgi printr -o îmbunătățire a calității serviciilor oferite și a dotărilor
necesare oferirii unor servicii de agrement diverse.
Tabel 7 . Tipuri de medii montane (prelucrare după Swarbrooke, 1999)
Zonele montane izolate Zonele montane accesibile
– Zone montane care au început recent să
atragă un număr însemnat de turiști
– Zone montane cu un număr redus de
localnici
– Zone montane unde ecoturismul este
principala atracție
– Zone montane sălbatice – Zone montane recunoscute ca destinații
turistice
– Zone montane cu un număr însemnat de
localnici
– Zone montane unde activitățile recreative
sunt principala atracție
– Zone montane locuite, unde se practică
agricultura
În multe din stațiunile montane, cu toate că resursele naturale sunt extrem de atractive
atât prin originalitate cât și prin diversitate, circulația turistică nu atinge cote prea mari, de aceea
se impun e conceperea și punerea în practică a programelor de reamenajare a dotărilor (baza
materială de cazare, alimentație, agrement), dar și realizarea unor amenajări care să permită o
valorificare optimă a zonelor respective. Este necesară o rețea de cabane ca re să asigure pe
traseele turistice montane principale, serviciile de cazare, masă și securitatea turiștilor. Se impune
de asemenea o rețea de poteci marcate care să permită accesul la aceste cabane inclusiv la cele
amplasate în zone izolate și la altitudi ne mare.
Accesibilitatea către zonele turistice se realizează în principal pe cale rutieră și feroviară
și una dintre problemele cele mai mari este dată de infrastructura de acces la zonele turistice care
este încă slab dezvoltată la nevoile locale. Sta rea actuală a unor bunuri de patrimoniu impune în
mod obligatoriu intervenții de restaurare, punerea lor în valoare din punct de vedere turistic
depinzând în mod clar de starea lor fizică și condițiile de conservare și păstrare. Dintre acestea
menționăm:
– reabilitarea, restaurarea și conservarea monumentelor istorice și a zonelor de protecție a
acestora;
– marcarea traseelor turistice și realizarea centrelor de vizitare și a punctelor de informare;
– acțiuni de conștientizare a comunității locale și a agenților economici privind importanța
practicării turismului ecologic;
– crearea unui circuit turistic al monumentelor istorice în municipiul Bistrița, semnalizarea,
iluminarea nocturnă și identificarea corespunzătoare a acestora;
– amenajarea malurilor râului Bistrița, legarea acestora de structura verde a orașului istoric
și includerea în zona de agrement a orașului a Dealului Schifferberg;
– promovarea meșteșugurilor și meseriilor tradiționale precum și integrarea acestora în
conceptul turistic general.
Circulația turistică necontrolată efectuată la obiectivele turistice naturale sau antropice
provoacă de cele mai multe ori distrugerea ireversibilă a unora dintre elementele care le -au
consacrat ca atracții turistice (distrugerea vegetației și flo rei, ruperea copacilor și în special a
puieților, braconajul, degradarea peisajului ș.a.). Poluarea naturii se intensifică și datorită
turismului automobilistic al cărui efect nociv este alterarea calităților aerului, distrugerea
pajiștilor, a arbuștilor ș i a florei etc..
35
Concluzia care se desprinde este aceea cǎ problemele mediului ȋnconjurator fac parte din
problemele grave ale omenirii, turismul de agrement și serviciile de agrement sunt importante ȋn
creearea condițiilor de petrecere a timpului liber, ȋn acest sens dezvoltarea activitǎților care
privesc petrecerea plǎcutǎ, agreabilǎ a timpului liber la locul destinației turistice produc și efecte
negative asupra mediului ȋnconjurator atunci cȃnd nu sunt respectate regulile generale de
management și comp ortament. Pe lȃngǎ consumurile ridicate de energie și apǎ, comportamentul
turiștilor poate afecta peisagistica și poate pune ȋn pericol numeroase specii de plante, animale și
pesti, de aceea amenajǎrile turistice se pot face concentrat avȃnd un impact mai puțin
dezavantajos și toate activitǎțile poluante legate de prezența omului avȃnd o arie de desfǎșurare
mai restrȃnsǎ precum și disperasat, amplasǎrile spațiilor de cazare pot fi fǎcute ȋn perimetrul
localitǎților avȃnd un impact social deosebit sau separ ate de acestea avȃnd un impact ecologic.
Multe din pagubele provocate de turism mediului sunt cauzate de numărul mare de
vizitatori sosiți la destinațiile a căror capacitate optimă de primire a fost depășită. Mediul
înconjurător scapă rareori de efectele negative atunci când numărul de turiști este foarte mare.
Calitatea apei și a aerului și diversitatea florei și faunei sunt inevitabil afectate ca și peisajele,
orașele și monumentele.
Cred cǎ noile nevoi de consum și totodată noile exigențe privind calita tea componetelor
turistice vor atribui noi funcțiuni ale agrementării timpului liber și timpului de vacanță.
Acestea vizȃnd urmǎtoarele aspecte:
– odihna în ambianța unui sejur agreabil, de bună dispoziție, realizată în combinație cu
destinderea activă , dinamică, ceea ce constituie remedii contra oboselii psihice și a
tensiunii nervoase;
– distracția și divertismentul care prin formele oferite permit “debarasarea” față de
activitățile cotidiene;
Pe lȃngǎ acestea turiștii trebuie sa fie mult mai respons abili și ȋn același timp mai grijulii
cu mediul natural luȃnd cu ei ambalajele lǎsate la voia ȋntȃmplǎrii sau cel puțin sǎ fie aruncate
la coșurile special amenajate.
Impactul activității hoteliere
Turismul excesiv dezvoltat sau prost planificat afectează mediul natural de destinație. În
multe areale, gândirea și exploatarea comercială a turismului au permis apariția unor construcții
neaspectoase (hoteluri, moteluri sau pensiuni) care nu se potrivesc cu arhitectura sau cu mediul
ambiant. Evident au fost construite pentru atragerea turiștilor, dar și pentru câștiguri imediate,
fără a se gândi cineva la încadrarea lor în peisaj. Efectele devin uneori dramatice, mai ales când
sunt completate cu gunoaiele și resturile acestei „dezvoltări“ datorate turiștilor, ale cărei urme se
imprimă pe întinse suprafețe cu soluri fertile, pe malurile apelor (râuri, lacuri, mări), pe terenuri
din localități sau din apropierea acestora.
Fiecare unitate hotelieră trebuie s ă-și cree ze propriile politici de protecț ie pro -activa a
mediului ambiant, indiferent dacă face parte dintr -o companie puternică sau este o afacere de
familie. Politicile cor porative respectiv cele ale lanțurilor hoteliere, naționale sau internaționale,
nu pot să nu ț ina seam a de zona de localizare a unităț ii hote liere, de climatul, condiț iile specifice
de operare, constrângerile legale din punct de vede re al politicilor de mediu din țara respectivă.
Dacă aceste politici oficiale lips esc, operatorii acestor corporații au datoria morală de a le
36
introduce. Oricum, fi ecare unitate hotelieră are identitatea ei, particularitățile ei și, de aceea, este
necesar să se folosească creator și să se aplice concret informațiile despre mediul ambiant .
Experienț ele pozitiv e de succes, trebuie să țina seama – în procesul aplică rii lor în
practica curentă – de legislația națională și de c onstrângerile la care sunt supuș i în momentul dat,
pentru a funcționa în parametri de performanță, pă strând nealterat mediul ambiant și cali tatea
serviciilor oferite. Politica fiecărei unităț i trebu ie să se bazeze și pe cererea reală a consumatorilor
de servicii turistice, pe implicarea clienților în punerea în practică a acestor concepte – ca parte
activă și conștientă – alături de personalul unității. Trebuie deci să se educe în permanență
personal ul și chiar clienț ii.
Politica de protecție a mediului urmată de un hotel trebuie urmărită în permanență ală turi
de re alizarea indicatorilor de încasă ri sau gradul de ocupare. Rezul tatele se pot obs erva numai
dacă se menț in standardele de operare, cu reducerea co nsumurilor nejustificate de: apă , energie
sau combustibili, cu evacuarea resturilor menajere la canal. Rezultate le se mai pot observa și prin
măsurare: raportarea consumurilor la alte per ioade din trecut dar și la reacția clienților față de
atitudin ea "prietenoasă " cu mediul.
Tabel 8 . Indicatorii privind gradul de satisfacție al turiștilor
Componente Indicatori
Determinarea gradului de satisfacție
a turiștilor la plecare – Gradul de satisfacție a turiștilor la părăsirea destinației
– Plângerile primite
Măsurarea impactului gradului de
satisfacție al turiștilor asupra
industriei turismului – Procentul turiștilor care se reîntorc la destinație
– Schimbări ale prețurilor medii pe cameră
– Plângerile înregistrate
– Clasificările destinațiilor în ghidurile turistice
(Sursa: Indicators of Sustainable Development for Tourism Destinations, WTO, 2004)
În cadrul politicii de protecț ie a med iului înconjurator este necesară realizarea unui plan
de punere în practică. Astfel, prima fază este cea a evaluă rii, în care se stabileste în ce stadiu se
găsesc unitatea și localitatea. În a doua fază, cea a provocării, este necesară atragerea tinerilor
lucrători, a celor care au r olul de control din partea agenției de protecție a mediului, a autorității
publice locale, anunț area presei locale și chiar centrale, implicarea filialelor locale , a asociațiilor
profesionale din branșă. Următoarea etapă, acțiunea, necesită un plan simplu, cu obiective clare,
care trebuie fă cut cunoscut întregului colectiv. Este necesară stabilirea responsabililor de acț iuni,
implicarea departamentului tehnic în u rmărirea consumurilor, metodelor și căilor de reducere fără
afectarea p roceselor tehnologice normale și calitatea serviciilor. Totodată trebuie alocați și
cheltuiț i bani pentru înlocuir ea acelor utilaje care, pe lângă consumuri neeconomice, pot pune în
pericol și viața clienț ilor. Politicile de protecție ecologică trebuie să aducă hotelierilor avantaj e
multiple. Pe de o parte o creș tere a volu mului de afaceri, iar pe de altă parte reduceri însemnat e în
costurile de operare, adică un profit mai mare.
37
Fig. 6. Politicile de protecție ecologică aducătoare de avantaje multiple hotelierilor care le
implementează
Realizările sunt obț inute printr -o planificare riguroasă, cu obiective clare și o urmărire
atentă a îndeplinirii acțiunilor, dar mai ales, datorită unei decizii de demarare a acțiunilor
necesare protecț iei mediului.
Multe din rezultatele pozitive sunt obținute prin măsuri simple, fără a implica costuri
deosebite. Altele sunt o combinație de mă suri simple și c osturi relativ reduse, dar și măsuri de
investiț ii – cu costuri relativ mari, însă ramb ursate înainte de termenul prevă zut prin economiile
realizate prin:
– consumuri redu se de energie, combustibili, apă și taxe de gospodărie comunală reduse
(pentru deversări de efluenț i / ape menajere tratate;
– colectare deș euri compactate ș i reduse ca volum, vânzarea deș eurilor reciclabile -hârtie,
cartoane, sticle, doze d e aluminiu, lemn de la europaleț i și ambalaje etc.).
Oricare d in aceste demersuri sau combinații de măsuri simple cu investiț ii relativ
costisitoare aduc beneficii companiilor sau unităț ilor operative.
În toată lumea, hotelurile și restaurantele, indiferent de localizarea lor, gradul de con fort
sau specific, natura clienților etc. consumă cantităț i importante de resurse, pentru a satisface
cererea consumatorilor și pentru a menț ine standardele de operare.
Resurs ele consuma te în industria ospitalităț ii sunt v ariate: materialele de construcț ii
utilizate pentru realizarea acestor obiective – noi sau renovate; resurse le energetice (energie
electrică primită prin rețeaua națională sau produsă pe loc, în zonele și loca litățile izolate;
combustibilii fosili – de obicei gaz metan și combustibilii lichizi ); resurse utilizate pentru
încălzirea unităț ilor, prepa rarea apei calde menajere, funcționarea tuturor instalaț iilor,
echipamentelor, iluminat, comunicaț ii etc.; apa: car e poate fi potabilă sau nu; echipamente și
instalații înglobate în construcț iile propriu -zise, pentru a conferi destinaț ia de furnizor de s ervicii:
hoteliere, de alimentaț ie, catering etc.; materiale și dotări necesare operă rii cur ente: mobilier,
lenjerie, veselă , tacâmuri, detergenți, materiale de curăț enie, material e publicitare etc.; alimente,
băuturi, ingrediente, produse semiconservate etc.
Avantajele
hotelierilor ca
urmare a
politicilor de
protecție
ecologică
consum redus,
concretizat în
costuri mai mici
loialitatea clienților
și o mai bună
imagine publică
atragerea și
păstrarea unui
personal devotat
conlucrarea cu alți
colegi din branșă și
demonstrarea de
bune practici
38
Cantităț ile de resurse consumate depind de o serie de factori, între care amintim câț iva:
localizarea unității re spective, oraș, stațiune turistică, de -a lungul unor că i de transport rutier,
naval sau feroviar; accesibilitat ea la resurse (furnizarea de apă din apropiere sau prin aducțiuni
lungi și costisitoare; reț ea de transpo rt energie sau energie electrică creată de generatoare cu
combustibili lichizi sau gaz metan);
dotările tehnologice ale unităț ii (echipamente cu consumuri reduse, reciclare apă pentru alte
utilizări, staț ii de tratare a apei pota bile, iluminat prin becuri și lămpi economice); nivelul de
"conștii nță ecologi că" al lucrătorilor respectivelor unităț i și programelor de econo misire aplicate;
nivelul de preț uri sau tarife ale resurselor consumate, care pot, deseori, să inhibe consumul
neeconomicos și să oblige la măsuri de economisire, fără a dăuna însă calităț ii serviciilor.
Raporturile cu terții : furnizori ai indu striei, constructori, proiectanți și arhitecți, firme de
întreținere curentă etc. trebuie să fie orientate spre achiziț ii ecologice, nu numai din punct de
vedere al industriei hoteliere, dar m ai ales di n punctul de vedere al clienț ilor.
Turismul, ca activitate economică , poate cauza pagube mari ar iilor protejate, în special
dacă nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce și mari beneficii. Presiunile din partea
turismului cresc rapid. Ariile naturale prote jate devin tot mai mult destinații turistice pentru
vacanțe de lungă durată , pentru excursii sau pentru practicarea sporturilor.
Unele dintre acestea înregistrează un numă r foarte mare de vizitatori, ceea ce afectează
resursele naturale, iar altele, din ca uza unui management necorespunzător, permit pătrunderea
turiștilor în cele mai îndepă rtate și izo late zone, astfel încât circulația turistică scapă de sub
control. În plus, construirea echipamentelor turisti ce în unele arii protejate intră în conflict cu
obiectivele de conservare a peisajelor naturale, care s unt astfel afectate. Trebuie reținut însă că , în
anumite tipuri de arii protejate, turismul nu poate fi admis.
La nivel global, grija față de mediul ambiant este în continuă creș tere, a tât la nivelul
organismelor guvernamentale naționale, asociaț iilor civi ce – neguvernamentale de protecț ie a
mediului, în organismele internaț ionale, dar și în rândul operator ilor industriei turismului și
călătoriilor.
Lanțurile hoteliere și de restaurante, deși au propriile p olitici de operare și de protecț ie a
mediulu i ambiant, și în ciuda concurenț ei între ele din punct de vedere ecologic, toate îsi reun esc
eforturile în ceea ce privește protecț ia me diului. În rândurile lor se află în derulare programe de
protecț ie a mediului turistic –hotelier. Aceasta stare de veghe din cadrul fiecărei unităț i turistice
face parte din alertarea hote lierilor și restauratorilor față de cererea din ce în ce mai mare a
consumatorilor de servicii turistice pentru oferte ecolog ice, “curate ”. Mediul reprezintă în
prezent, din ce în ce mai mult, o condiț ie a succesului în afaceri.
Fiecare unitate hotelieră trebuie să -și cree ze propriile politici de protecție pro -activă a
mediului ambiant, indiferent dacă face parte dintr -o compan ie puternică sau este o afacere de
familie.
Pregătirea acț iunilor ecologice ale unui hotel, presupun co ntrolul ecologic care trebuie să
ajute în lua rea deciziilor în ceea ce privește mă surile cele mai importante de care ar benef icia
unitatea. Trebuie real izată astfel o privire de ansamblu asupra problemelor de mediu ce afectează
comp ania precum și asupra performanț elor de care ea dispune.
Toate hoteluril e, oricât de mici, sunt o povară pentru mediul înconjură tor. Dat fiind faptul
ca ele:
– consumă materii prime, apă , energie pentru a furniza servicii turiș tilor;
– folosesc substanț e nocive (cum ar fi CFC -clorofluorcarbon – folosit pentru frigidere, sau
înălbitori pe baza de clor);
39
– generează deș euri și produc ape menajere și emisii de gaze care poluează ;
– multe din produsele ce se cumpără au un impact asupra mediului, a sociate cu modul lor
de fabricaț ie, utilizare și eliminarea lor.
Există multe mă suri pe care le pot lua hotelurile. Problema este să se știe de unde să se
înceapă – cum se definesc cele mai po trivite domenii pentru acț iunile ce vor aduce foloase reale
mediului și beneficii companiei.
Acestea variază de la un ho tel la altul, din cauza diferenț elor în caracteristicile
operaț ionale și clientela, în punctul de pl ecare (unele hoteluri au deja măsuri privind protecția), în
legislația dintr -o țară sau alta, în priorităț ile locale și re gionale privind mediul înconjură tor.
Lista acț iunilor practice ce trebuie luate este necesar să cuprindă aspectele utilizării apei,
al achizițiilor, deșeurilor, calității aerului, poluării fonice, comunică rii etc. Sunt prezentate în
continuare cele patru domenii principale în care se poate acționa în privința protecției mediului
înconjură tor.
Energia
Hotelurile utilizează cantităț i foa rte mari de energie sub forma că ldurii și energiei
electrice. Principalele utiliză ri ale energiei sunt:
– încălzire, ventilație și condiț ionarea aerului;
– spălătoria și curătătoria chimică ;
– iluminat;
– dotării suplimentare cu m ar fi piscine;
– producț ia culinară și refrigerarea;
– combustibili pentru vehicule.
Fig. 7 . Utilizarea energiei sub forma căldurii și energiei electrice în hoteluri
Utilizări
ale
energiei în
hoteluri
încălzire,
ventilație și
condiționare
a aerului
spălătoria și
curățătoria
chimică
iluminat
dotări
suplimentare
(de ex.
piscine)
producția
culinară și
refrigerarea
combustibili
pentru
vehicule
40
Această energie vine în primul râ nd de la combustibil i fosili (că rbune, gaze și petrol), fie
prin ardere directă sau folosiți pentru a genera electricitate, care este primită prin sistemul
național. Arderea combustibil ului fosil este principala cauză pentru încălzirea Pă mântului, ploile
acide și alte problem e legate de poluarea aerului. Reducând utilizarea energiei, hotelul poate
genera avantaj e reale privind mediul înconjură tor. Se p ot, de asemenea, reduce substanț ial
costurile de exploatare curente.
Studiile au arătat că , majoritatea hotelurilor folosesc energia în mod ineficient și că ele
pot obți ne economii reale prin practici de housekeeping mai economicoase de utilizare a ener giei
și prin investiții în mă suri eficiente de reducere a costurilor energetice.
Apa
Apa este una dintre resursele cele mai utilizate de industria ospitalității pentru: camerele
clienților – spălat, grupuri sanitare, curățenie; în restaurante – gătit, spă lat alimente, zarzavaturi,
veselă etc.; agent circulant de răcire în instalaț iile de cond iționare a aerului; piscine; udat sp ații
verzi și terenuri de sport etc.
Pentru a fi de calitate, apa captată din diversele surse trebuie testată, controlată și avizată
pentru consum. Cu cât în amonte se află mai puțini utilizatori “neprietenoș i” cu mediu l – fabrici,
combinate, aglomerări u rbane, exploatări de cărbune etc. – ce deversează apele uzate în aceste
surse de apă , cu atât mai mult apa trebuie să treacă prin diverse faze de tratare, cu costuri foarte
mari.
La consumator – hoteluri și restaurante – este recomandat ca apa, indiferent din ce sursă
provine, sa fie tratată corespunzator pentru a se apropia de puritatea apei de izvor.
Tabel 9 . Indicatorii apei potabile (după Mihaela Dinu, 2005)
Componente Indicatori
Puritatea apei potabile – % infrastructurii turistice care utilizează apa tratată
la standarde internaționale
– % populației locale care are acces la apa tratată
(indicatorii ONU ai dezvoltării durabile)
– Numărul de accidente de contaminare
Impactul contaminării asupra sănătății
turistului – Frecvența bolilor datorate apei: % vizitatorilor care
reclamă îmbolnăviri
Impactul apei contaminate asupra
imaginii destinației – Percepția curățeniei apelor și alimentelor
Consumurile de apă din hoteluri presupun utilizarea unor filtre pre cum și utilizarea unor
detergenț i biodegradabili fol osiți în spălătoriile de veselă sau de lenjerie astfel încât să se
marească durata de viață a instalaț iilor de circuit interior al ape i, al echipamentelor și instalaț iilor
iar apele deversate ca efluenț i vor fi mai curate și mai putin nocive. Devine astf el necesară
punerea în practică a unor mă suri de reducere a costurilor de operare și de economisire a apei
precum și implicarea pe rsonalului și solicitarea clienților de a fi parte activă în punerea în
practică a mă surilor luate.
Apa este o resursă rară în multe părți ale globului, iar utiliză rile în sfera serviciilor legate
de turism pot afecta dramatic furnizarea acesteia că tre alte nevoi locale, cum ar fi agricultura.
41
Economisirea și păstrarea calităț ii apei proaspete sunt elemente foarte importante în aceste
unităț i. Hotelurile acordă deseori prea puțină atenție acestei probleme. Cu toate că apa costă
destul, economisirea ei poate avea și rezultate financiare pozitive la fel ca și cele ecologice.
Tabe l 10. Indicatori ai conservării apei
Componente Indicatori
Cantitatea totală de apă uzată – Utilizarea apei: volumul total consumat, l/turist/zi
Conservare și rezultate – Păstrarea apei: % reducerii consumului, apei reciclate
– % apelor poluate reciclate
– Numărul de așezări care participă la programele de
conservare a apei; aplicarea tehnicilor de conservare a
apei; reciclarea apelor poluate (pentru irigații, pentru
igiena toaletelor, etc.)
Lipsa sezonieră a apei – Numărul de zi le/an fără apă
– % pierderilor prin sistemul reticular
– % alimentării cu apă adusă din alte regiuni
Distribuirea apei pe utilizatori:
rezidenți, agricultură, cazarea
turiștilor, mari consumatori (parcuri
acvatice, terenuri de golf, etc.) – Cantitatea totală utilizată ca % din capacitatea
instalată
– Cantitatea totală utilizată de fiecare sector (turismul
ca % din totalul utilizatorilor)
Costul și prețul apei – Prețul apei / litru sau / m3
(Sursa: Indicators of Sustainable Development for Tourism Destinations, WTO, 2004)
Protecția resurselor de apă
– resursele naturale de apă sunt neuniform distribuite și au un caracter limitat, în timp ce
cerințele de apă cresc continuu;
– există o diferență între calitatea surselor naturale de apă și calitatea apei solicitate de
consumatori (diferența este eliminată cu ajutorul tehnologiilor de tratare);
– exacerbarea activităților industriale a determinat accentuarea acestei diferențe;
– Soluția iniția lă? ( căutarea altor surse, descoperirea unor noi tehnologii de tratare);
– Consecințele? (consumuri energetice ridicate, lucrări de investiție costisitoare, costuri ale
apei ridicate);
– problema calității apelor trebuie legată și de folosirea acestora: condi țiile calitative impuse
variază de la o folosință la alta așa cum limitele considerate admisibile variază de la o țară la
alta;
– apa este o resursă cu mari posibilități de refolosire; o aceeași cantitate de apă fiind posibil a
fi reutilizată succesiv de mai multe folosințe în lungul aceluiași curs de apă, ceea ce mărește
gradul de valorificare;
– gradul de refolosire a apei poate fi limitat de fenomenul de poluare.
42
Tabel 11 . Indicatorii calității apei
Componente Indicatori
– Contaminarea (chiar și întâmplătoare) poate
afecta sănătatea înotătorilor sau a
ecosistemelor costiere (fauna marină,
recifurile fragile, sistemele acvatice,
platformele continentale și habitatele
peștilor)
– Degradarea treptată a calității apei prin
efecte cumulate ale efluenților industriali,
urbani sau din agricultură – Nivelul contaminării apei de mare cu
materii fecale, diferite bacterii
– Nivelul contaminării cu metale grele
– Numărul de zile de plajă / plajă închisă
datorită accidentelor de contaminare
– Turbiditatea apei (teste simple)
– Indicatori indirecți acolo unde nu se pot
face teste de laborator sau sunt prea
scumpe
– Frecvența creșterii explozive a algelor
– Numărarea peștilor și păsărilor moarte de
pe plajă
– Frecvența speciilor indicatoare vulnerabi le
(bureți, corali, etc.)
– Scăderea fluxurilor de turiști asociată cu
contaminarea apei sau schimbarea
regimului scurgerii (inclusiv schimbarea
unor factori ca temperatura, cantitatea de
alge, turbiditatea, salinitatea) – Percepția turiștilor asupra calită ții apei de
mare
– Notarea aspectelor interesante în special
pentru destinațiile din zona de plajă:
curățenia plajei, eroziunea arealelor
costiere, percepția asupra calității plajei,
densitatea utilizării zonelor costiere
(Sursa: Indicators of Sustainable Development for Tourism Destinations, WTO, 2004)
Surse de poluare
– după modul de organizare: surse organizate și surse neorganizate;
– după acțiunea în timp : permanente, nepermanente și accidentale;
– după modul de generare a poluării : surse naturale și artificiale, care pot fi subdivizate în ape
uzate și depozite de deșeuri;
Apele uzate – după proveniență se clasifică în:
– menajere;
– publice;
– industriale;
– ape uzate de la unitățile agrozootehnice și piscicole;
– rezultate din sat isfacerea nevoilor tehnologice ale sistemelor de canalizare;
– rezultate din spălatul străzilor și incintelor;
– ape meteorice infectate;
43
Protecția surselor de apă
Fig. 8 . Direcțiile de acțiune a politicii de protecție a apelor
Tabel 12 . Indicatorii scurgerii apelor tratate
Componente Indicatori
Scurgerea tratată – % scurgerii de la destinație / locul tratării
– % scurgerii tratate (de ex. pentru irigații)
Extinderea sistemelor
de tratare a scurgerii – % construcțiilor de cazare turistică și a sistemelor de tratare
– % destinațiilor afectate de sisteme de furtuni (separarea scurgerii
apelor utilizate de scurgerea naturală și suprafața de drenaj)
Efectul tratării
scurgerii – Numărul cazurilor de contaminare sau poluare pe an (sau pe lună) în
cursurile care primesc afluenți
(Sursa: Indicators of Sustainable Development for Tourism Destinations, WTO, 2004)
Măsuri suplimentare de natură economică:
– tarife crescătoare;
– penalit ăți;
– taxa pentru descărcare, etc.
Politica de
protecție a
apelor
realizarea
unui
complex de
lucrări de
amenajare
reglementări
privind
calitatea
apelor
naturale și
efluenților
reducerea
poluării
supraveghere
a și controlul
calității
formarea de
specialișri
sensibilizarea
opiniei
publice
44
Aspecte legislative
LEGEA 107/1996 – Legea apelor (extrase)
Cap II
Regimul de folosire a apelor și a albiilor
Secțiunea 1
Regimul de folosire a apelor
Art.9. – (3) Orice persoană, pe proprie răspundere, poate utiliza liber apele marine, din afara zonelor
de restricție, pentru îmbăiere.
Art.10. – (1) Satisfacerea cerințelor de apă ale populației are prioritate față de folosirea apei în alte
scopuri.
Art.16. – (1) Pentru protecția resurselor de apă se interzic:
c) arunca rea sau introducerea în orice mod, în albiile cursurilor de apă, în cuvetele lacurilor sau ale
bălților, în Marea Neagră și în zone umede, precum și depozitarea pe malurile acestora a deșeurilor
de orice fel;
f) spălarea în cursuri de apă sau în lacuri și pe malurile acestora a vehiculelor, autovehiculelor, a
altor utilaje si agregate mecanice […];
i ) spălarea în cursurile de apă sau în lacuri, pe malurile acestora, pe diguri sau baraje a obiectelor de
uz casnic, cu folosirea substanțelor chimice de oric e fel;
Art.24. – (1) Utilizatorii de apă din aval, care au suferit daune materiale cauzate de o poluare
accidentală, produsă în amonte, sau de distrugerea unei construcții de retenție a apei din amonte, au
dreptul la despăgubire de la persoana fizică sau p ersoana juridică ce se face vinovată, potrivi legii;
(2) Cheltuielile efectuate de persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv de către Regia Autonomă
„Apele Române”, pentru înlăturarea efectelor poluării accidentale, se suportă de cel care a produs
poluarea.
Mecanismul economic în domeniul apelor
Art.80. – (2) Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative și calitative a apelor
include sistemul de plăți, bonificații și penalități […];
(4) Sistemul de plăți prevăzut la alin. (2) se bazează pe regula: beneficiarul plătește, în funcție de
serviciile prestate […];
Taxe pentru evacuarea apelor uzate
– experiența arată că se impune existența unui sistem de plăți / penalități, cu consecințe directe și
substanțiale asupra bilanțului eco nomic al fiecărei unități care poluează
– la nivel practic se urmăresc două direcții:
– corelarea taxelor cu prețul de cost al apei epurate;
– corelarea taxelor cu valoarea pagubelor provocate în aval;
– taxele trebuiesc corelate cu posibilitățile de pl ată ale unităților poluante;
– concluziile unor studii privind valoarea epurării apelor uzate raportat la valoarea producției, arată
că nivelul costului epurării variază între 0,1 -5% din valoarea producției industriale;
– unitatea de bază pentru stabilirea plăților în domeniul apelor este bazinul hidrografic, condițiile
nefiind uniforme pe întreg teritoriul unei țări sau regiuni;
45
Efluenț i și emisii de gaze
Această secțiune se referă la degajarea (pe sol, în apă sau î n aer) a lichidelor sau
substanțelor gazoase care por afecta sănă tatea oamenilor sau mediul în general.
Unitățile hoteliere elimină și cantităț i mari de deș euri lichide, provenite di n procesele
tehnologice din spațiile de producție culinară , din grupu rile sanitare comune și de la băile din
camere, din spălătorii -curăță torii.
Fig. 9. Emisii poluante de la unități hoteliere
În multe părț i ale globului, eliminarea substanțelor poluante este controlată strict de lege.
Neîndeplinirea acestor norme poate conduce la am enzi sau chiar pierderea reputației. Chiar și
când nu există forța legii, trebuie micș orate emisiile și eliminate sub control lichidele și gazele.
Deprecierea calității aerului este extrem d e dăunătoare circulaț iei turistice. Pen tru cei
care conduc și prestează activități de clasă superioară există posibilitatea implementă rii unui set
de concepte curtoazi a alegerii – acomodarea clienților fumători și nefumă tori în industria
ospitalității , con cepte care oferă soluț ii complexe, a tât pentru operarea prietenoasă , ecologică , cât
și din punct de vedere al sistemelor de ventilație sau de condiț ionare a aerului.
Emisii
poluante
din unități
hoteliere
eliminarea
apelor uzate
netratate, în
surse de apă
proaspătă sau
în mare
emisiile de
gaze de la
cazanele
încălzite cu
combustibili
fosili
eliminarea
chimicalelor
periculoase în
sistemul de
canalizare
emisiile de
gaze de la
vehicule
CFC de la
instalațiile de
refrigerare și
condiționare a
aerului
scurgeri de
combustibil
sau chimicale
periculoase pe
pământ sau în
apă
mirosurile din
bucătării sau
spălătorii
zgomotul
nocturn din
discoteci sau
de la vehicule
46
Tabel 13 . Indicatorii emisiilor de gaze cu efect de seră
Componente ale SCG: prevenir e Indicatori
Emisia de gaze cu efect de seră de către
destinațiile turistice și de către componentele
turismului Totalul CO 2 produs ca urmare a energiei
consumate
Consumul total de combustibil fosil pe locuitor
pentru transport
Transportul combustibilului utilizat în aria de
destinație Consumul total de combustibil fosil utilizat
pentru transportul turiștilor
Consumul de energie raportat la temperatură Numărul de camere și % cu aer condiționat sau
încălzire
Răspândirea arii lor naturale protejate
(schimbările în timp) Procentul de acoperire în teritoriu a ariei de
destinație
(Sursa: Indicators of Sustainable Development for Tourism Destinations, WTO, 2004)
Impactul stațiunilor turistice asupra mediului
Poluarea peisajelor stațiunilor și localităților balneoturistice și degradarea resurselor care
asigură starea de funcționare optimă este realizată în urma a trei factori, și anume, naturali, cei
legați de dezvoltarea economică și cei care intervin în valor ificare resurselor turistice.
Factorii naturali materializați în procese de eroziune, alunecări de teren, cutremure,
inundații, etc. au determinat degradarea sau chiar distrugerea unor surse de ape minerale, mai ales
în Transilvania sau regiunile subcarpa tice. A doua categorie de factori, cei economici, prin
diversitatea lor, constituie tot atât de multe modalități de poluare și degradare a mediului
stațiunilor balneare și a împrejurimilor lor (poluarea aerului, a lacurilor terapeutice, a solului și
apelor freatice minerale sau potabile, poluare sonoră, la care se adaugă degradarea mediului prin
halde de steril, cariere de calcar, defrișarea pădurilor din apropierea stațiunilor, etc.) Fie prin
presiunea directă exercitată asupra peisajului, faunei și florei sau a altor obiective, fie prin
valorificarea greșită a unor resurse turistice, chiar și turismul poate avea un efect dăunător asupra
mediului, constituindu -se astfel în cel de -al treilea factor de degradare. Circulația turistică
necontrolată în anumite a reale vulnerabile duce la degradarea acestora; turismul automobilistic
care nu dispune încă de amenajări corespunzătoare în unele stațiuni (datorită ritmului rapid în
care s -a impus) poluează fonic; în urma exploatării neștiințifice și neraționale a resurs elor
minerale balneare (cu un grad ridicat de vulnerabilitate la acțiunea factorilor exogeni), acestea își
schimbă parametrii fizici sau chimici pe baza cărora au fost declarate resurse terapeutice (de
obicei, factorii de degradare a acestor resurse sunt l egați de forarea, captarea, transportul,
distribuția și utilizarea propriu -zisă).
Scăderea atractivității unei stațiuni balneare sau a unui areal turistic, în general, se poate
realiza și prin dezvoltarea nesistematizată și necontrolată, stabilirea de ame najări neadecvate și
inestetice, neadaptarea stilului arhitectural cu cel al zonei în care se construiește, baze materiale și
tehnice disproporționate ca dimensiune și structură cu capacitatea de primire a teritoriului și
rezervelor hidrominerale; rezultat ul unor astfel de practici necorespunzătoare este
supraîncărcarea unor stațiuni, ajungându -se până la urbanizare.
47
Pentru combaterea acestor efecte negative asupra mediului sau măcar reducerea lor, e
nevoie de o colaborare a specialiștilor din domenii vari ate, acțiune care, pentru a fi eficientă are
nevoie și de un cadru juridico -administrativ eficient. Acesta este reprezentat de către studiul
denumit „Fundamentarea unor criterii și norme de clasificare a stațiunilor turistice” (ICT 1992) și
de către OMS 1/ 1980, care conțin componentele obligatorii ale unei exploatări optime și care să
nu altereze zăcământul, păstrând un echilibru fizic și chimic, hidrologic și biologic; acestora li se
adaugă normele unei exploatări de calitate printr -o organizare și constru ire a instalațiilor de
transport, lucrări supravegheate de institutele de proiectare care aleg varianta tehnologică și
economică adecvată.
Comunitățile locale și posibilii investitori trebuie să țină cont, în realizarea proiectelor, de
noile norme impuse de România în vederea alinierii la standardele Uniunii Europene privind
protecția mediului.
Stațiunile de schi
Turismul joacă un rol important pent ru protejarea mediului prin staț iuni și programe de
protejare și dezvoltare durabilă, insă majoritatea stațiunilor dezvoltate sau în plan de dezvoltare
degradează și afectează mediul. Intr -un mediu afectat peisajul are cel mai mult de suferit datorită
construcțiilor, a designul acestora, culorii, materialelor, amplasării; rezultă o monotonie a
peisajului; î nmulțirea elementelor de infrastructură duce la urâțirea peisajului, apoi solul care este
afectat de exploatarea escesivă. Flora este afectată negativ de numărul masiv de turiș ti, în special
în zonele fores tiere; fauna este și ea afectată datorită construc țiilor și infrastructurii necesare
turismului și prac ticarea unor forme de turism; râ urile și lacurile suportă o supra exploatare
turistică atât în sensul numărului foarte mare de turiști care sunt atrași de ele cât și datorită
numărului mare de amenajări destinate acesto ra; sporturile nautice. Datorită numărului mare de
turiști este necesară sporirea dotărilor turistice și a infastructurii .
În vederea amenajării unei staț iuni de schi trebuie avut în vedere im pactul amenajă rii
asupra naturii. În planul proi ectului se include:
– Pârtii de schi;
– Instalație de transport pe cablu tip telegondolă aferentă pârtiei principale;
– Instalatii de transport pe cablu tip teleschi aferente pârtiilor secundare;
– Zonă administrativă (birouri, vestiare, sală de comunicații/rel atii clienti, casă
de bilete, magazie pentru echipamente, punct sanitar, grupuri sanitare);
– Modernizarea drumului de acces în zonă și extinderea acestuia;
– Parcare;
– Realizarea rețelelor utilitare (energie electrică, alimentare cu apă,
canalizare).
Odată cu amenajarea acestora mediul ș i natura implicit va fi afectată în mod direct, în
primul rând trebuie pregătit terenul care în zona montană este impădurit deci este nevoie de
defriș are, d esigur una controlată insă odată cu defriș area dis pare fauna și flor a se modifică, și
având în vedere că pentru a amenaja o staț iune pentru schii este nevoie de o suprafață importantă
mediul are numai de suferit.
48
Fig. 10 . Amenajări specifice unei stațiuni de schi care trebuie incluse în planul proiectului
Odată cu începerea lucrărilor apar maș inile, cu emisiile mixte de pulberi , gaze nocive,
substanț e iritante ș i mirositoare produse de unităț i ale acestor industrii pot polua resursele ce stau
la baza desfășurarii de activităț i specifice turismului. Apoi apar constr ucțiile de cabane și
adăposturi care modifică peisajul, partiile care necesita escavatii și modificarea solului. Iar
oadata cu aparitia turistilor apar mormane d gunoaie în urma lor, și resturi menajere. Oadata cu
aparitia partiilor de schii și a statiun ilor destinare acestor sporturi de iarna supun intregul masiv la
modificare.
Un alt mod de degradare a mediului îl constituie realizarea investițiilor cu caracter
turistic neștiințific și nerațional, investiții care se concretizează prin: supradimensionare a
stațiunilor din punct de vedere al capacității de primire și de tratament, nerespectarea principiilor
generale de exploatare a resurselor naturale.
Un exemplu care să evidențieze relația reciprocă complexă dintre turism și mediu, în
general, și impactul negativ pe care -l manifestă unul asupra celuilalt, în special, îl constituie
dispariția în ultimii 20 de ani a 14 cabane din Carpații românești, dispariție datorată unor
incendii. Cauzele acestora sunt diverse: trăsnet, scurt circuit electric, scurgeri de gaz metan,
neglijența turiștilor, lipsa de prevedere a celor care le gospodăreau și faptul că toate aceste cabane
de altitudine nu aveau sisteme de prevenire a incendiilor, nici măcar nu posedau extinctoare, iar
instalațiile erau improvizații periculoase.
O altă problemă o reprezintă calamităț ile naturale care s -au abătut asupra lumii în ultimul
timp și reprezintă un avertisment dramatic pentru oamenii care trăiesc în conflict cu mediul
înconjurător. Scenele televizate surprinse în zonele distruse de inunda ții sau furtuni, imaginile
Amenajări
specifice unei
stațiuni de schi
pârtii de
schi
instalații
de
transport
pe cablu
zone
adminis –
trative
drumuri
de acces
moderni –
zate
parcări
rețele
utilitare
49
nenumăratelor localități invadate de ape sau, pur și simplu, spu lberate de alte urgii și avalanș e
care îi pun pe turiști pe gânduri. Multe din pagubele provocate de turism mediului sunt cauzate
de numărul mare de vizitatori sosi ți la destinațiile a căror capacitate optimă de primire a fost
depășită. Mediul înconjurător scapă rareori de efecte negative atunci când numărul de turiști este
foarte mare. Calitatea apei și a aerului și diversitatea florei și faunei sunt inevitabil afec tate într –
un fel, ca și peisajele, orașele și monumentele.
Presiunea exercitată asupr a mediului cu intensități crescâ nde duce la o suprasolicitare a
mediului și implicit la apariț ia fenomenelor de risc. Iar excesiva exploatare a turismului în unele
areale și intensa exploatare a acestora poate duce la epuizarea timpurie a factorului ce
implementează aceste activități. În concluzie relaț iile dintre turism și mediu inconjură tor sunt
complexe și complem entare: o dezvoltare echilibrată și benefică nu se poate concepe fără măsuri
serioase de protecț ie a t eritoriului afectat și a populaț iei sale rezidente.
Impactul negativ
Degradarea vegetației și a solului fragmentări de habitate de floră și faună de pe
amplasament pe perioada de defrișare, pregătirea terenul ui, transportul masei lemnoase, scoaterea
cioatelor, etc.
Modificări în stratele superioare de pământ prin decopertarea stratului vegetal, miscări
de terasamente cu excav ații în traseu ori în gropi de î mprumut .
Perturbarea habitatelor , faunei și florei, de pe suprafețele laterale ale zonei de lucru prin
zgomot și noxe. Acestea vor produce stres semnificativ asupra faunei din apropierea șantierului
cu efect de retragere a animalelor în zonele din vecină tate. Nivelul ridicat de zgomote și vibrații
va fi perceput cu o mai mare amplitudine la nivelul acestor receptori, determinând migrația spre
alte zone mai prielnice supravieț uirii. Datorită zgomotelor produse este deci posibilă migrarea
faunei salbatice în alte zone, dar dupa terminarea lu crărilo r și reinstalarea liniștii în pădure vor
reveni în această zonă î ntrucât nu li se va distruge biotopul. Vegetația forestieră aflată în imediata
apropiere poate să primească temporar fauna care ar putea fi deranjată de execuția lucrărilor
prevăzute i ar după terminarea lucră rilor, acesta va reveni în căutarea unor surse de hrană.
Emisii de pulberi minerale în suspensie și sedimentabile la lucrările de manevrare a
pământului și noxe produse de gazele de eșapament de la motoarele puternice ale mijloacelo r
mecanice de transport și ale utilajelor de construcții, care nu se pot identifica ulterior în fenomene
remanente de poluare .
Aparitia eroziunii solului și modificări în capacitatea de drenaj a apelor pluviale:
eroziunea afectează terenurile natural e după defrișare și platforma pâ rtiei în amenajare. Eroziunea
pământului are efect negativ și asupra apelor de suprafață și se va manifesta numai în perioadele
cu ploi abundente.
Forța de muncă este un factor important în ceea ce reprezintă impactul construcțiil or
asupra mediului. Aruncarea gunoaielor și a diferitelor substanțe care se găsesc în șantier pe
spațiile verzi, în râuri sau în păduri.
Impactul pozitiv
Dezvoltarea cu caracter temporar a unor activități economice legate de realizarea
proiectului: pr ocurarea de materiale de construcții semi ori prefabricate și întreținerea mijloacelor
de transport și a utilajelor aferente. Dezvoltarea unui flux comercial pentru bunuri de consum, în
special de alimente pentru muncitorii ce lucrează pe șantier.
50
Crear ea temporară de locuri de muncă , pentru cei care lucreaz ă la construirea cabanelor
sau hotelurilor și a locurilor de muncă pentru cei care o să lucreze în acest sector după finalizarea
construcțiilor. Forța de muncă se va asigura pe plan local.
Dezvoltarea tursimului în zona în care se construiesc hoteluri și cabane, deoarece turistul
merge cu mai mai mare î ncredere în locuri unde ș tie că i se poate oferii tot confortu l, decât în cele
în care știe că trebuie să se descurce singur în mijlocul naturii.
Fig. 11 Impactul presiunii asupra mediului generată de amenajarea turistică
Impact negativ
Degradara vegetației
și a solului,
fragmentarea
habitatelot de floră și
faună
Modificări în stratele
superioare de pământ
Perturbarea
habitatelor florei și
faunei
Emisii de pulberi
minerale în suspensie
și sedimentabile
Apariția eroziunii
solului
Deșeurile generate de
forța de muncă
Impact pozitiv
Dezvoltarea cu
caracter temporar a
unor activități
economice
Crearea temporară de
locuri de muncă
Dezvoltarea
turismului
51
Impact economic
Turismul are o varietate de implicații economice, întrucât turiștii contribuie la vânzările,
profi tul, locurile de muncă , veniturile din taxe și veniturile în general înregistrate într -o zonă
turistică. Din analiza costuri/beneficii economice efectuată pe o p erioadade 10 de ani la nivel
inplemental luâ nd în calcul, turiștii care vor folosi noile cabane/ hoteluri rezultă beneficii
importante prin creșterea ven iturilor ca urmare a impactului economic creat.
Fig. 12 . Componentele efectelor economice ale turismului (după WTO, 1994)
Mediul înconjură tor reușește să își pă streze atracti vitatea turistică dacă acesta este
conservat și nu suferă modifică ri negative. De aceea pe ntru fiecare amenajare turistică trebuie
elaborat un studiu de impact asupra mediului pentru a d iminua efectul negativ pe care î l are
asupra sa.
Un turism excesiv dezvolta t sau prost planificat afectează mediul natural de destinație. În
multe areale, gândirea și exploatarea comercială a turismului au permis apariția unor construcț ii
neaspectoase (hoteluri, moteluri sau pensiuni) care nu se potrivesc cu arhitectura sau cu mediul
ambiant. Evident au fost c onstruite pentru atragerea turiștilor, dar și pentru câștiguri imediate,
fără a se gân di cineva la î ncadrarea lor în peisaj. Efectele dev in uneori dramatice, mai ales câ nd
sunt completate cu gunoaiele și resturile a cestei dezvoltări datorate turiștilor, ale cărei urme se
imprimă pe intinse suprafeț e cu soluri fertile, pe malurile apelor (râ uri, lacuri, mări), pe terenuri
din localităț i sau din apropierea acestora.
În cele mai multe cazuri finanț atorii pun pe primul plan recâștigarea investiției lor și nu
investiț iile în reabilitarea mediului. În ultimii ani, studiile se ocupă de rezolvarea problemelor de
mediu în special în ariile de destinaț ie cerute de dezvoltarea turismului și deschiderea unor noi Efectele economice
ale turismului
Cheltuielile
comunității Investiții în turism
Beneficii nete Locuri de muncă Venituri din turism Modificări în costul
vieții
52
areale turistice. Dezvoltarea accelerată a turismului din ultimele decenii, continuată în acelaș i
ritm și în prezent, impune o abordare în conc ordanță cu preocupările tot mai concrete pentru
păstrarea mediului înconjurător. Experiența din trecut raportată la scara globală subliniază
efectele pozitive ș i negative ale raporturilor dinamice dintre cei doi termeni . Judecarea evoluției
lor trebuie să aibă un aspect spaț ial și unul temporar. Ceea ce este pozitiv azi se poate ușor
transforma în negativul de mâine, fiecare amenajare turistică are efecte atât pozitive câ t și
negative și de aceea trebuie să impunem mă suri de protejare a mediului.
Fig. 13. Efectele negative asupra mediului înconjurător datorate amenajării unei pârtii de schi
Fig. 14 . Efectele economice pozitive induse de amenajarea unei pârtii de schi
Pentru a limita efectele negative găsim măsurile de protecție cum ar fi, aspectul v izual
pentru a nu fi alterat se cere amplasare construcț iei și integrarea ei în mediul montan folosindu –
se matereale precum ar fi lemnul și piatra. Amejarea de locuri d e parcare pentru a reduce
distrugerii solului, stabilirea traseelor și marcarea acestor a, realizarea unei circulaț ii turistice
Efectele negative asupra mediului ale amenajării unei pârtii de schi
Defrișarea unor zone împădurite
Distrugerea habitatului din zona respectivă
Erodarea solului
Ocuparea terenului
Distrugerea unei părți din floră
Amenajarea de noi drumuri de acces care vor permite accesul motorizat
Amenajarea pilonilor, distrugerea aspectului estetic
Poluarea aerului, apelor, solului, biodiversității
Poluarea fonică (în timpul sezonului)
Efectele economice
pozitive ale
amenajării unei
pârtii de schi
Crearea de noi locuri
de muncă
Șansa creșterii
pregătirii
profesionale
Creșterea veniturilor
locale și generale
Modernizarea
principalelor căi de
comunicație
53
controlate, amenjarea de spații de colectare a deș eurilor, păstrâ ndu-se tot timpul zona curată ,
educarea turiș tilor în scopul de conserva mediul, încercarea de a armoniza legatura om natură.
Evaluarea impactului turismului asupra cadrului natural se traduce prin prezentarea
principalelor efecte nedorite care se pot produce și care influențează echilibrul ecologic al
ecosistemelor componente. S pre exemplu, nu trebuie uitat că turismul este legat în dezvoltarea sa
de industrie și de agricultură , care practicate în/sau apropierea ariil or protejate conduce la
modifică ri irever sibile asupra mediului înconjurător. Încercă rile de reducere a impact ului negativ,
respectarea cerințelor de protecț ie a mediului, acordarea unu i sprij in real unor astfel de activități,
realizarea unor colaboră ri multidisciplinare și a cooperă rii tuturor actorilor loca li, pot deschide
calea dezvoltă rii turismului durabil.
Studiu de caz: pârtii de schi amenajate pe Valea Prahovei
Tabel 14 . Pârt ii de schi amenajate pe Valea Prahovei
Stațiune / pârtia de schi Grad de dificultate Lungime (m)
Poiana Brașov
Lupului dificil 2860
Sulinar mediu 2441
Kanzel 1, 2 mediu 350
Ruia 1, 2 dificil 540
Subteleferic dificil 1000
Drumul Roșu ușor 3821
Bradul ușor 458
Slalom Poiana mediu 575
Stadion ușor 300
Sinaia
Carp dificil 2500
Papagal dificil 2140
Vanturis mediu 2350
Valea Dorului mediu 1180
Turistica mediu 2800
Dorului mediu 600
Azuga
Slalom Sorica dificil 2100
Olimpica dificil 3042
Bușteni
Kalinderu mediu 1500
Predeal
Cocoșul mediu 2250
Clăbucet mediu 2100
Subteleferic dificil 1200
Clăbucet sosire ușor 800
Clăbucet variantă ușor 790
Clăbucet școală f. ușor 200
Subteleferic st. Inf. f. ușor 670
Clăbucet 3 mediu 3200
Pârâul Rece mediu 520
54
Fig. 15 . Lungimea pârtiilor de schi de pe Valea Prahovei
2860 2441 350 540 1000 3821 458 575 300 2500 2140 2350 1180 2800 600 2100 3042 1500 2250 2100 1200 800 790 200 670 3200 520
0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500 4000 4500LupuluiSulinarKanzel 1, 2Ruia 1, 2SubtelefericDrumul Roșu BradulSlalom PoianaStadionCarpPapagalVanturisValea DoruluiTuristicaDoruluiSlalom SoricaOlimpicaKalinderuCocoșul ClăbucetSubtelefericClăbucet sosireClăbucet variantăClăbucet școală Subteleferic st. Inf.Clăbucet 3Pârâul RecePoiana Brașov Sinaia AzugaBușt
eni Predeal
Lungime (m)
55
Tabel 15 . Instalații de transport pe cablu pe Valea Prahovei
Stațiunea /
Teleschi Lungime
(m) Diferență de
nivel (m) Capacitate de
transport (pers/h)
Poiana Brașov
Kanzel 314 128 900
Ruia 501 198 720
Slalom 575 217 600
Bradul 458 77 900
Subteleferic 492 188 500
Stadion 300 32 900
Azuga
Sorica 1830 561 400
166 164 600
Predeal
Clăbucet 1713 392 1800
Clăbucet 2 1713 392 1800
Clăbucet sos. 1 640 154 1800
Clăbucet sos. 2 648 154 1800
Clăbucet plecare 489 149 1800
Miniteleschi 200 30 200
Pârâul Rece 480 156 –
314 501 575
458 492
300 1830
166 1713 1713
640 648
489
200 480
0200400600800100012001400160018002000
Kanzel
Ruia
Slalom
Bradul
Subteleferic
Stadion
Sorica
Clăbucet
Clăbucet 2
Clăbucet sos. 1
Clăbucet sos. 2
Clăbucet plecare
Miniteleschi
Pârâul Rece
Poiana Brașov Azuga PredealLungime (m)
56
Fig. 16 . Lungimea instalațiilor de transport pe cablu de pe Valea Prahovei
Fig. 17 . Diferența de nivel a instalațiilor de transport pe cablu de pe Valea Prahovei
Fig. 18 . Capacitatea de transport a instalațiilor de transport pe cablu de pe Valea Prahovei
128 198 217
77 188
32 561
164 392 392
154 154 149
30 156
0100200300400500600
Kanzel
Ruia
Slalom
Bradul
Subteleferic
Stadion
Sorica
Clăbucet
Clăbucet 2
Clăbucet sos. 1
Clăbucet sos. 2
Clăbucet plecare
Miniteleschi
Pârâul Rece
Poiana Brașov Azuga PredealDiferență de nivel (m)
900
720
600 900
500 900
400 600 1800 1800 1800 1800 1800
200
0200400600800100012001400160018002000
Kanzel
Ruia
Slalom
Bradul
Subteleferic
Stadion
Sorica
Clăbucet
Clăbucet 2
Clăbucet sos. 1
Clăbucet sos. 2
Clăbucet plecare
Miniteleschi
Pârâul Rece
Poiana Brașov Azuga PredealCapacitatea de transport (pers/h)
57
Capacitatea de primire poate fi:
– optim ă;
– ecologic ă gradul de dezvoltare turistică peste care mediul devine degradat;
– fizică nivelul dezvoltă rii turi stice la care facilităț ile teritoriului sunt saturate,
datorit ă suprasolicită rii unei infrastructuri inadecvate;
– social -perceptiv ă – nivelul de saturație al populației locale care începe să
respingă vizitatorii și reacția turiștilor la diminuarea toleranț ei localnicilor; –
– economic ă – capacitatea unei locații de a absorbi funcțiunile turistice, fără să
apară degradarea mediului;
– psihologic ă – nivelul de satisfacție al turiștilor în funcție de atitudinea
negativă a localnicilor, de gradul de aglomerare, de gradul de deteriorare a
mediului fizic;
– capacitate de schimb turistic – nivelul de exploatare turistică a unei zone
până la care poate asigura satisfacția vizitatorilor, fără să afecteze resursele.
Fig. 19 . Diferitele aspecte ale capacității de primire turistică
De multe ori aceste praguri optime nu sunt luate în considerare, fiind afectate calitatea
apei, aerului, diversitatea flore i și faunei, peisajele . Incendiile provocate de turiști afectează solul
și împiedică regenerarea plantelor. Braconajul afectează fauna, ducând la dispariț ia unor specii.
Fațetele
capacității de
primire
turistică
optimă
ecologică
fizică
social –
perceptivă
economică
psihologică
capacitate
de schimb
turistic
58
Mulți turiști nu cunosc urmă rile gestului de a culege un buchet de flori frum oase, gest care duce
la dispariția florii de colț, a garofiței de munte, a garofiț ei Pietrei Craiului, deș i sunt ocrotite de
lege.
De multe ori se realizează necorespunzător și din neștiinta investiț ii turistice care pot
duce la secă tuirea, degradarea resurselor naturale de ma terii prime necesare turismului, în multe
zone, obiectivele t uristice au un nivel scăzut al amenajarilor, lipsesc căile de acces în rezervații,
ceea ce duce la o circulație anarhică cu efecte negative. Lucrările pentru amenajarea că ilor de
acces și a marcajelor pot necesita defrișări, ziduri de protecț ie, viaducte, piloni, acestea afectând
frumusețea peisajului, în frumusețea peisajului trebuie să se încadreze și spaț iile de cazare care
trebuie să pă streze specifi cul etnografic, arhitectural, fără aglomerări care să creeze impresia de
urbanizare .
Aplicație practică:
– Observând studiul de caz al peșterii Baia lui Schneider, analizați avantajele și
dezavantajele amenajărilor turistice din peșterile intens vizitate
– Analizând informațiile din tabelul 7, comparați impactul turismului asupra zonelor
montane izolate, respectiv asupra celor accesibile
– Observați impactul implementării politicilor de protecție ecologică ale hotelierilor (fig. 6)
asupra gradului de satisfacție a turiștilor (tab. 8)
– Analizați impactul consumului de energie în hoteluri (fig. 7) asupra mediului înconjurător
și propuneți soluții de ameliorare
– Analizați impactul consumului de apă în hoteluri (tab. 9) asupra mediului înconjurător și,
ținând cont de indicatorii conservării și calității apei (tab. 10, tab. 11, tab. 12, fig. 8),
prognozați consumul necesar și optim
– Observați emisiile poluante gazoase ale unităților hoteliere (fig. 9) și realizați o corelație
a cestora cu indicatorii emisiilor de gaze cu efect de seră (tab. 13)
– Pe baza exemplului stațiunilor de schi, analizați impactul negativ, respectiv pozitiv și
presiunea pe care o exercită amenajările specifice (fig. 10, tab. 14, tab. 15, fig. 15 – 18)
asupra mediului înconjurător (fig. 11, fig. 13)
– Observând figura 12, dedu ceți implicațiile economice rezultate din amenajările unei
stațiuni de schi (fig. 14)
– Analizând figura 19, deduceți capacitatea de primire a unor stațiuni turistice, la alegere
59
Lucrae practică 4 . Impactul t urismul de week -end și de
agrement
Turismul de week -end
S-a estimat de către ANAT că o mare parte din populația acestei țări preferă practicarea
unui turism de week -end, pe cont propriu, datorită marilor problemelor financiare apărute în
întreaga lume dar, nu numai. Din păcate acest turism de week -end nu aduce beneficii mediului
înconjurător ci mai exact daune. Turismul de week -end preferat de noi românii este practicat fie
la periferia marilor aglomerări urbane, în apropierea unor păduri, fie în cadrul unor poienițe sau
chiar de -a lungul unor import ante axe hidrografice.
Calitatea mediului este afectată în general de două mari categorii de factori esențiali,
factori cu caracter obiectiv și factori cu caracter subiectivi – cauzați de activitățile umane. Printre
multiplele ac tivități prin care omul poa te să contribuie la distrugerea mediului se includ și
activitățile turistice, desfășurate nerațional și necontrolat, în teritoriu.
Acțiunile distructive ale acestor activități turistice practicate de om în cadrul turismului
de week -end, asociat oarecum cu turismul de recreere, se manifestă în principal prin folosirea
necorespunzătoare a mediului ambiant, a pădurilor, poienițelor etc., în scopuri recreative și de
agrement, amplificată de o intervenție necorespunzătoare a oamenilor asupra peisajelor, asupra
locurilor virgine și implicit asupra resurselor naturale. În foarte multe orașe ale României
pădurile de la periferie sunt mai mult sau mai puțin amenajate în scopuri turistice. Acestea în
special în perioadele de week -end atrag fluxuri importante de turiș ti, derulându -se astfel o
circulație turistică necontrolată. Marea majoritate a prejudiciilor aduse mediului de către noi
oamenii sunt ireversibile.
Din păcate totul pleacă de la o ignoranță a tot ceea ce înseamnă și reprezintă spațiul
verde, faună, floră care, din cauza activitaților turistice, a deșeurilor, rezidurilor, poluării sonice
toate fiind puse în pericol. Majoritatea turiștilor se abat de la traseele amenajate de acces și
pătrund pe drumuri ocolite, nemarcate, oprindu -se în poienițele pitorești, care nu sunt amenajate
pentru campare, pentru instalarea grătarelor, a corturilor, și care din păcate duc la distrugerea lor,
a pajiștilor, a arbuștilor, a florei în general. Tot în cadrul acestor poienițe, prejudiciile pricinuite
sunt profunde și ireversi bile, care duc la distrugerea vegetației, la ruperea copacilor sau tăierea
acestora pentru aprinderea focului, foc plasat în locuri neamenajate, afectarea sau distrugerea
unor plante sau flori de o mare însemnătate ducând oarecum la dispariția lor, de pild ă acțiunile
necontrolate ale unor oameni cu privire la ruperea unor specii de plante ocrotite de lege și aflate
pe cale de dispariție . Cu privire la instalarea corturilor și staționarea pentru picnic -uri în spațiile
neadecvate, oamenii nu conștientizează g ravitatea faptelor lor în ceea ce privește tasarea solului
și implicit a urmelor reziduale lăsate la întâmplare de turiști la locurile de popas.
Bineînțeles că starea mediului înconjurător depinde numai și numai de fiecare dintre noi,
care ne poate afecta pozitiv sau negativ viața și sănătatea noastră. Am observat și s -a evidențiat
de-a lungul timpului atât prin intermediu l mass -mediei sau chiar a internetului prin postarea
diverselor articole care din păcate relevă faptul că românii doresc o Românie mai cu rată cu un
spațiu mai verde însă fără de a participa la acest lucru. Aproximativ în fiecare sezon estival,
60
moment din an care le permite oamenilor să se simtă bine, să profite de spațiile verzi și de timpul
cald, majoritatea pădurilor sunt invadate de deșe uri, reziduri, peturi și diverse alte materiale
dăunătoare.
Calitatea solurilor are de suferit, poluarea acestora fiind o consecință a unor obiceiuri
neigienice sau practici necorespunzătoare în ceea ce privește depozitarea la întâmplare a
deșeurilor și a resturilor de alimente comestibile rezultate din activitatea oamenilor, care mai
degrabă preferă aruncarea acestora în apropierea spațiilor de campare, a cursurilor de ape
curgătoare și nu în cadrul spațiilor special amenajate pentru depozitarea lor, sau chiar în pungile
aduse special de ei.
Ca și măsuri de prevenire a tuturor problemelor cu care se confruntă pădurilor și
poienițele eu aș propune o implicare mult mai mare a autorităților care sa fie interesate de a
atragerea diverse fonduri cu privire la amenajarea corespunzătoare a câtorva dintre ele, zone care
ar trebui sa fie dotate c u un mobilier adecvat – bănci ; să dețină spații amenajate pentru campare,
pentru locurile de aprindere a focurilor, de instalare a grătarelor, spații de depozitare a deșeur ilor
sau a resturilor – în acest caz trebuie calculată cu atenție distanța dintre aceste depozite pentru a
acoperi întreaga zonă, precum și instalarea diverselor scene în cazul organizării diverselor
concerte în aer liber, marcarea traseelor sau pavarea cu pietriș a drumurilor care duc spre
poienițe.
În concluzie: Un mediu curat – o viață sănătoasă ar trebui să fie deviza pe care ar fi
indicat să se axeze întreaga populație a globului. Este nevoie de o mai multă atenție din partea
fiecărui cetățean și de o mai multă responsabilitate și dorință de a trăi într -un mediu mai curat,
pentru a dispune de spații adecvate de recreere, pentru a respira un aer curat, a bea apă curată și
pentru a putea folosi condițiile de viață pe care ni le oferă natura. Din nefericir e, s-a observat
faptul că oamenii tratează totul cu neglijență, ceea ce duce la agravarea procesului de degradare și
poluare a mediului și implicit la distrugerea a tot ceea ce înseamna verde, plante și chiar animale.
Tabel 16 . Principalele componente ale protecției și indicatorii recomandați
Componentele protecției Indicatorii
Gradul de protecție – Existența unor arii protejate în destinațiile turistice,
clasificate conform prevederilor UICN
– Suprafața ariilor protejate (km2)
Intensitatea utilizării ariei protejate – Controlul activităților turistice (presiune, număr de
turiști)
Prejudiciul adus elementelor
protejate (speciilor și ecosistemelor
fragile, impactul asupra speciilor
rare sau pe cale de dispariției) – Sănătatea populațiilor cu rol de „spec ii indicator”
(numărare, locuri de belvedere)
– Ritmul înmulțirii speciilor selectate
Costurile menținerii protecției – Costul protecției / reabilitării
– Contribuția turismului la protecție și reabilitare
(Sursa: Indicators of Sustainable Development for Tourism Destinations, WTO, 2004)
În Ro mânia, turismul de week -end este unul dintre cel mai promovat tip de turism și asta,
datorită lipsei de timp a oamenilor și datorită faptul ca este mai putin c ostisitor, în funcție de
distanta pe care un turist trebuie să o parcurgă pentru a practica turismul de weekend remarcam:
61
– distanț a de 1 -5 km în funcție de oraș ul generator de fluxuri turistice, parcurs e cel mai
des pietonal și care înregistrează maximu l de încarcatură pe unitatea de suprafață.
– distanța apropiată î ntre 5 -20 km pa rcursă cu mijloace mixte: pietonale sau
automobolistice .
– distanța medie cuprinsă între 20 -50 de km parcursă în totalitate cu mijloace mecanice.
Turismul de week -end se adresează tuturor categoriilor de turiști, de la copii, până la
vârstnici. Week -endul, este pentru unii oameni singura posi bilitate de relaxare și distrac ție. Un
lucru , nu foarte plăcut, este acela că în românii au ajuns să practice turismul de week -end to t mai
mult și din acest punct de vedere țara noastră a ajuns să fie o țară de week -end în industria
turist ică. Pe lângă stațiunile în care putem să ne petrecem sfârșitul săptămânii, mulți aleg ca
aceste zile să fie de stinate ieșirii la iarbă verde în zonel e apropiate oraș elor, pe marginea apelor,
la marginea pădurilor. Î n sezonul cald mai ales, a ceste oaze de relaxare ajung să fie extrem de
aglomerate. Încă din zorii zilei orășenii pornesc la drum în că utarea locului perfec t în care se vor
destinde, vor în cinge grătarele și va cânta muzica. Problema este că la finalul z ilei, în urma lor,
mediul suferă modificări drastice datorită mormanelor de deș euri.
Avem de a face cu turism de week -end montan sau litoral, dar mai nou în sezonul estival
cei mai mulți dintre turiști preferă plaja, nisipul, marea. Turis mul montan are și el o influență
asupra turiș tilor care locu iesc departe de litoral și nu își permit o vacanță la mare , preferă un
week -end la munte și cei care s -au săturat de aglomerațiile de pe plajă și aleg vacanț ele la munte.
Se practica organizat sau individual, iar cazarea este opțională : se poate realiza într -un spaț iu
special amenajat pentru cazare sau în corturi. Printre activităț ile turistice de week -end se remarcă
și cunoașterea tainelor naturii , culesul ciupercilor și a fructelor de pădure, plimbări și drumeții
într-o serie de locuri interesante cum ar fi: puncte de belvedere, izvoare cu apă bună etc. De
asemenea alții preferă turismul de week -end pentru a-și reface sănă tatea cu ajutorul , aerului curat
fără poluanț i.
Așadar turismul de week -end redă oamenilor șansa ca după o săptămână de lucru
aglomerată și locuirea într -un spațiu aglomerat să practice turismul de week -end în scopuri
amintite mai sus. De remarcat este și faptul că unii oameni preferă acest tip de turism pentru
agrement: pârtii de schi, terenuri de te nis, zbor cu parapanta, ciclism , înot etc.
Impactul pe care î l are turismul de week -end asupra populaț iei este unul pozitiv, dar
impactul pe care î l avem noi este de mul te ori negativ asupra mediului înconjură tor din diferite
motive: poluarea apelor , aerului, solurilor, faunei să lbatice și florei. Din lipsă de respect pentru
natură apar diferite acț iuni distructive: circulaț ia cu diferite mi jloace de transport care polueză ,
circulația turistică necontrolată în spatii verzi neamenajate, mizeriile lă sate la plecare etc.
Relația turis m-mediu ambiant are o importanță deosebită , ocrotirea și conserv area
mediului ambia nt reprezentând condiția primordială de desfăț urare și dezvoltare a turismului.
Această legătură este un a complexă, ea manifestându -se în ambele direcț ii. Mediul natural, pr in
componentele sale, reprezintă resursele de bază ale turismului, iar pe de altă parte activitatea
turistică are influentă atât pozitivă, câ t și negativă asupra mediului ecologic, modificându -i
elementele componente. În consecintă, conservarea funcțiilor igienico -sanitare, recreative și
estetica elementelor componente ale mediului natur al constituie garanția unei dezvoltări continue
a societății umane.
62
Fig. 20. Factorii care trebuie identificați într -un studiu privitor la impactul turismului de
week -end asupra mediului înconjurător
În cele mai multe caz uri arealele în care ajung turiș tii în week -enduri fac f ață cu greu
stresului provocat d e aceștia, mai ales cele din vecinătatea orașelor mari; apele poartă nenumărate
PET-uri d e plastic și pungi care se agață în vegetația de pe maluri, f ocurile făcute greșit distrug
multe suprafețe verzi pentru că nu sunt amplasate în suprafeț e special amenaj ate sau în acele
grătare portabile care au încorporat și loc ul special pentru vatră astfel încât să nu fie afectată
suprafaț a solului.
Studiu de caz : inconștiență sau nepăsare?
Situată la 15 km de Bistrița, localitatea Orheiul Bistriței dispune de un areal special, cu
un major potențial turistic.
Acesta este unul din cele 5 locuri din țară în care crește laleaua pestriță. Floare
asemănătoare cu celelalte lalele, doar că este mai mică și mai fragilă, de culoare liliachie. Situată
în pădurea de stejari, floarea a apărut în anii 85 -86, după ce localnicii au drenat apa din zonă,
semințele fiind aduse de vânt sau păsări. Un areal protejat de lege dar pentru care autoritățile
locale nu fac nimic pentru a proteja dezvoltarea plantei.
Turismul de weekend este foarte activ în zonă, în fiecare sfârșit de săptămână locul fiind
plin de mașini. Din cauza neimplicării autorităților în protejarea zonei, oam enii pot intra, fără nici
o problemă pe arealul în care crește planta. De fiecare dată se fac focuri, se intră cu mașina și se
lasă gunoaie, toate acestea afectând mediul și flora din zonă. Mai grav de atât este faptul că
oamenii, în perioada de înflorire a lalelei (prima săptămână din luna mai), merg și rup florile,
astfel florile sunt tot mai rare de la an la an.
În ziarele locale apar tot mai multe articole referitoare la lipsa de interes a autorităților
din zonă față de protejarea zonei. În unul dintre articole directorul Ocolului Silvic de la Dealul
Negru, de care Rezervația Naturală aparține, declara: … problema nu este faptul că oamenii rup
lalelele, ceea ce duce la stimularea înmulțirii vegetative, ci faptul că le iau cu tot cu bulb, o
acțiune car e ar trebui pedepsită cu până la 5.000 de lei amendă.”
Un alt lucru controversat este organizarea festivalului dedicat lalelei pestrițe. Acesta se
organizează în fiecare a treia duminică din luna mai, fiind prezenți o mulțime de oameni atât din
satele din jur, cât și din alte localități. Chiar dacă rezervația dispune de un areal de 79 ha, laleaua
pestriță crește doar pe 6 ha, loc în care se organizează festivalul. În fiecare an, pe locul în locul în
Sursa de pericol
Vectorii de transfer
Sursa protejată
63
care planta crește se amplasează tarabe cu mici, bere, hai ne, jucarii, iar în mijlocul rezervației
este amplasată o scenă pe care se desfășoară diferite activități culturale.
Biologii au recomandat ca festivalul să se organizeze în altă parte pentru că există riscul
ca planta să nu mai răsară. Cu toate acest ea în fiecare an plantele sunt calcate în picioare și
autorităților nici nu le pasă. În plus de asta după fiecare astfel de manifestare în zonă rămân o
mulțime de deșeuri de care nu se mai ocupă nimeni, rolul autorităților manifestându -se doar la
organizar ea evenimentului, nu și la curățarea zonei după. Toate acestea se întâmplă pentru că
oamenii nu sunt pregătiți să ocrotească resursele naturale pentru care nu au făcut nimic ca să le
aibă și care pot fi valorificate mai mult pentru dezvoltarea turistică a zonei.
În ultimul an, mai multe organizații non -guvernamentale s -au implicat în curățirea zonei
și se încearcă găsirea unei soluții pentru protejarea mai bună a lalelei pestrițe.
Impactul turismului de agrement
România privită din punct de vedere turis tic dispune de o gamă largă de oferte turistice
de interes general sau specifice. Activitățile în aer liber sunt practicate de multă vreme în țara
noastră cu mult entuz iasm, astfel încât termenul de turism de agrement a devenit pentru mulți
dintre noi sino nim cu practicarea atât a sporturilor de vară (alpinism, ciclism, mountain -biking)
sau a celor de iarnă (schi), cât și a sporturilor nautice ( wind surfing, schi nautic și scufundări,
caiac și canoe pe râuri și lacuri). Este cunoscut faptul că industria turi stică joacă un rol important
în prosperitatea unei țări, fiind un generator în primul rând de locuri de muncă și permițând
totodată încasări generoase atât în mondea națională, cât și în valută, ajutând astfel la dezvoltarea
comunităților locale. Acest ci clu poate fi descris destul de simplu: turistul este atras de țara sau
zona tuistică dorită, pentru un anume serviciu turistic.
Referindu -ne în acest context la impactul unor astfel de activități turistice de agrement
asupra mediului înconjurător și al na turii, este de menționat faptul că amenajarea și organizarea
acestora are un efect preponderent negativ. Nu de puține ori este semnalată derularea activităților
turistice necontrolată, aleatoare, fără luarea în calcul a standardelor de amenajare și exploa tare,
care conduc treptat la degradarea mediului, respectiv a resurselor turistice. Aceste efecte negative
provocate de aceste activități survine în primul rând din cauza lipsei de educație turistică și
ecologică, aceasta concretizându -se printr -un comport ament distructiv al multor turiști. Acest
lucru are loc îndeosebi în zonele sau la obiectivele la care se conturează o mare concentrare
turistică fiind susțin ut și de condițiile în care dotările și amenajă rile turistice nu corespund
cerințelor de protectie a mediului.
În categoria acestor acțiuni distructive mai des întâlnite intră următoarele aspecte, acestea
fiind provocate de:
1) o circulatie turistică necontrolată mai al es în afara traseelor marcate, având ca efecte
distrugerea solului, a vegetației și perturbarea faunei. De asemenea sunt de menționat și
declanș area de incendii, practicarea braconajului, acestea ducând la împiedicarea refacerii
ecologice și chiar la dispariția unor specii. Un alt aspect este că circulația turistică necontrolată,
în grupuri mari, are influențe negative și asupra obiectivelor culturale;
2) lipsa unor amenajă ri specifice, destinate popasurilor, instalării corturilor, în zonele și
traseele de mare interes turistic, mai ales în ț ările în curs de dezvoltare cum este și țara noastră.
64
Inexistența acestora duce treptat la o degradare a peisajului, prin acumularea de deșeuri, gunoaie
la suprafața apelor;
3) distrugeri cauzate de turișmul automobilistic prin parcarea și circulația în locuri
interzise, cu abatere de la drumurile p rincipale, cu oprirea în poieni, pe malul apelor, acestea
ducând la poluarea aerului din zonele turistice prin: gaze de eșapament, zgomot, distrugerea de
specii de plante;
4) exploatarea intensivă a resurselor naturale care au o însemnă tate turistică (ape
minerale, nă moluri, plaje, apa lacurilor sărate). În acest sens a r fi necesară limitarea exploată rii
acestor resurse în raport cu valoarea rezervelor omologate, prin asigurarea unei exploatări
raționale, dar și prin respectarea perimetrelor hidrogeologice și a normelor sanitare de protecție a
hidrozăcamintelor cu valoare balneară;
5) structurile turistice de primire, cum ar fi cele de alimentație publică, care de în cele
mai multe cazuri nu dispun de dotări de folosire a energiei alternative, a reciclării sau a epurării
apelor utilizate, a depozitării și compostării gunoaielor.
Fig. 21 . Acțiuni distructive mai des întâlnite în cadrul turismului de agrement
Având în vedere dezvoltarea rapidă a acestor activitați turistice de agrement, fenomenul
de impact negativ se accentuează de regulă . Acest lucru poate fi pus pe seama extinderii
structurilor și serviciilor turistice, în loc de utilizarea complexă a dotă rilor existente, dar și prin
creșterea g radului de urbanizare a localită ților, această cr eștere fiind influențată și de fluxul extins
de turiști care duce la suprasaturarea infrastructurilor turistice existente și diversificarea formelor
de poluare. Sub acest aspect, se pune în vedere poblema dezvoltării unui turism controlat și
dirijat, în special în zonele turistice care au statut de rezervații și parcuri naționale. Așadar,
Turismul de
agrement –
acțiuni
distructive
Circulația
turistică
necontrolată
lipsa unor
amenajări
specifice
distrugeri
cauzate de
turismul
auto-
mobilistic
exploatarea
intensivă a
resurselor
naturale
structuri
turistice de
primire
dotate
necorespun –
zător
65
activitățile turistice derulate într -o arie naturală protejată trebuie să fie în conc ordanță cu
capacitatea de încărcare ecologică și cu particularitățile ecosistemelor existente. Amenajarea și
valorificarea turistică adecvată și prudentă, cât și gestionarea eficace trebuie să devină un pilon
important pentru menținerea unor astfel de resu rse.
Denumit generic ecoturism, practicarea acestui gen de turism inclusiv în oganizarea
tursimului de agrement, principiul cel mai important trebuie să fie acela de exploatare echilibrată
a tuturor resurselor naturale, umane ș i culturale, într -un mod car e să asigure pe de o parte
suportabilitatea ecologică, dar să confere pe de altă parte și satisfacții deo sebite turiștilor și
posibilităț i de dezvoltare temeinică a așeză rilor turistice aferente.
Deși la prima vedere activitațile turistice sunt poate cel mai puțin poluante, totuși în timp
ele conduc treptat ș i la poluarea mediului înconjură tor, atât de important pentru zonele protejate.
Acest lucru este influențat de creș terea populației și a mediului urban, prin dispariția zonelor
naturale virgine , a pădu rilor și nu în ultimul rând a terenurilor agricole prin extinderea
infrastructurii. La toate aceste aspecte se mai adaugă și o serie de aspecte tehnice, precum
circulația turistică intensă cu vehicule particulare, generând mai multe forme de poluare (a
aerului, fonică, a solului, a apei). Prezentând toate aceste aspecte, preoponderent negative cauzate
de derularea activităților de agrement în aer liber, ar trebui să fie un factor motivant pentru
sprijinirea acestora, atât de către unitățile turistice care p un la dispoziție realizarea lor, cât și de
către turiști, scopul final fiind practicarea durabilă a acestor activități turistice într -un mediu
natural cât mai prietenos.
În concluzie, turismul de agrement, ca și celelalte tipuri de turism dealtfel, este be nefic și
necesar atât pentru turiști cât și pentru economia unei țări ș i chiar pentru mediul înconjurător dacă
este practicat cu î ntelepciune, respect și bun simț față de aceasta; altfel astăzi pierde natura,dar pe
viitor cu siguranță vom pierde și noi.
Cicloturismul
Impactul asupra mediului
Ciclismul montan este o activitate relativ nouă, a cărei impact asupra mediului și
contribuție în degrada rea solului încă nu sunt cunoscute în totalitae . Ca toate activitățile
recreaționale, ciclismul montan contribuie într -un anumit grad la degradarea mediului. În ultimii
ani însă, un număr de studii au fost realizate pentru a ajuta la clarificarea situației în ceea ce
privește impactul ciclismului monta n asupra mediului.
Traseele de ciclism montan sunt considerate ca elemente fundamentale ale parcurilor de
ciclism montan și a altor amenajamente destinate acestui sport. Acestea asigură accesul în zone
izolate, reprezintă fundamentul și pentru alte activi tăți în aer liber, cum ar fi hiking -ul, de
exemplu și limitează impactul antropic asupra zonei în care se află respectivul traseu, întrucât
restrânge și concentrează suprafața pe care se deplasează un anumit turist la cea a traseului și o
zona restrânsă pe lângă acesta.
Traseele destinate special ciclismului montan sunt în general construite de la zero, ceea
ce implică curățarea zonei de vegetație și excavarea solului. Aceste acțiuni asupra mediului sunt
considerate inevitabile, în contrast cu cele evitabi le, cum ar fi lățirea traseelor, reamenajarea
acestora, etc.
66
Fig. 22 . Impacturi comune asupra mediului datorate cicloturismului
Impactul asupra vegetației
Pe traseele dedicate cicloturismului, majoritatea vegetației este îndepărtată de cele mai
multe ori în timpul construcției traseelor, în timpul întreținerii acestora dar și în timpul folosinței
acestora. Acest impact este necesar și de neevitat, pentru ca cicliștii să aib ă un traseu clar
delimitat. Un ț el în construcția traseelor și în întreținerea l or este acela de -a îndepărta doar atâta
vegetație câ t este nevoie pentru ca ciclistul să se deplaseze în siguranță. Trasele mai late decât
este necesar ciclismului montan re prezintă o formă de impact evitabil . O dublare a lățimii unui
traseu nu înseamnă doar o dublare a impactului ciclismului montan asupra mediului dar aceste
trasee sunt supuse unui proces de eroziune de către apă și vânt mai accelerat.
Crearea și întreținerea coridoarelor de trasee pentru ciclism câteodată du c și la
îndepărtarea arbuștil or și chiar a unor copaci, permițând luminii să pătrundă până la suprafață
solului, ceea ce duce la îmbogățirea florei pe marginea traseelor. Introducerea acestor trasee în
anumite ecosisteme duce și la înlocuirea unor plante mai fragile cu unele mai rezis tente la traficul
uman.
Plantele care nu sunt îndepărtate în procesul de amenajare a traseelor pentru ciclism
montan sunt supuse degradării și datorită călcării acestora cu piciorul sau cu roata bicicletei.
Acest lucru contribuie la o gamă mai largă de imp acturi asupra vegetației, inclusiv asupra
frunzelor plantelor, a tulpinilor și rădăcinilor acestora, în reducerea creșterii în înălțime a
plantelor, în schimbarea compozitiiei unor specii și la micșorarea suprafeței acoperite cu
vegetație. Călcatul plantel or datorită activităților pe lângă traseele amena jate se încadrează în
impactul evitabil și duce repede la degradarea vegetației, ceea ce duce în consecință la crearea
unei poteci vizibile, ceea ce încurajează uzul acesteia în viitor de către alte persoane . În pădurile
umbroase, pierderea completă a vegetației se produce rapid și mai puțin rapid în zonele deschise,
cu vegetație ierboasă, mai rezistentă la abuzul factorilor externi. Studiile au arătat că impactul
asupra vegetației este cel mai semnificativ a tunci când traseele sunt amenajate, acesta reducându –
se semnificativ chiar dacă crește frecvența cu care este practicat acel traseu.
Modificări ale compoziției vegetației de -alungul traseului are atât efecte benefice cat și
efecte adverse. Plantele reziste nte la călcare asigură o acoperire durabilă a solului și îl protejează
pe acesta de eroziunea apei și a vântului iar rădăcinile rezistente stabilizează solul împotriva
fărâmițării din cauza traficului intens. Impacturile ecologice ale acestor schimbări com poziționale
nu sunt încă complet înțelese, î nafara cazurilor în care vegetația străină acelor loc uri este
Efecte negative ale
cicloturismului
pierderea de
vegetație și schimbări
în compoziția
acesteia
compactarea sau
eroziunea solului
apariția noroiului
datorită practicării în
timpul și după
precipitații
deranjarea faunei
67
introdusă în mediu și s e răspândește de -alungul coridoarelor tra seelor. Unele plante alohtone
zone i , odată introduse pot să depășeas că zona coridoare lor de trasee ș i să se extindă și în afară
acestora în habitate nederanjate. Acolo acestea pot aglomera vegetația și pot pune la rândul lor în
pericol vegetația indigenă. Aceste specii invazive sunt indezirabile, însă îndepărtarea acestor
specii este dific ilă și costisitoare. Cu toate acestea, studiile au arătat că impactul ciclismului
montan în aceste habitate nu este diferit de impactul produs de turiștii care practică hiking -ul și
drumețiile și este semnificativ mai redus decât impactul creat de turismul ecvestru.
Cei ce construiesc și întrețin traseele de cicloturism pot fie să evite sau să minimizeze
impactul asupra vegetației prin plănuirea cu atenție a traseului, construcția și întreținerea sa și de
asemenea prin supravegherea modului prin care aceste trasee sunt utilizate de către cicliști.
Enumerate mai jos sunt câteva moduri prin care se poate minimiza impactul asupra
vegetației:
• traseele construite să aibă un design suficient de atractiv încât cei ce le utilizează să nu
fie tentați să se aventureze inafara traseelor amenajate;
• plasarea traseelor inafara zonelor cu plante și animale rare și inafara habitatelor
sensibile sau critice a unor specii de plante și animale;
• păstrarea traseelor cat mai înguste pentru a micșora suprafața totală afectată, pentru a
obliga cicliștii să ruleze cu viteze mai reduse și pentru a minimiza impactul asupra vegetației și
solului;
• atunci când traseele sunt construite, impactul asupra vegetației din imediata vecinătate
a traseelor să fie cat mai puțin afec tate; amenajarea traseelor cu unelte de mână este o metodă
mult mai puțin invazivă decât cu ajutorul utilajelor;
• traseele să fie construite pe dealuri cu o înclinație mai ridicată, atunci când este
posibil; construirea traseelor pe versanți necesită un i mpact inițial asupra vegetației și solului mai
mare, însă terenul înclinat de pe marginile traseului vor delimita clar traseul și vor concentra
traficul strict pe traseu. Traseele pe teren mai plat, deși implică un impact inițial mai redus, vor
permite lăț irea traseelor datorită devierii cicliștilor de pe linia inițială;
• utilizarea unor tehnici de construcție a traseelor care să “recicleze” solul și plantele
îndepărtate de pe traseu, prin îndepărtarea întregului strat vegetal și repoziționarea acestuia în alt
loc.
De asemenea există considerente importante pentru a menține și întreține trasee pentru a
evita impacturi nenecesare și constante asupra vegetației:
• Deși este necesar ca traseele să fie păstrate curate de vegetație, atunci când se
întreprind a cțiuni de curățare a traseelor ar trebui să se urmărească ca vegetația rămasă să
limiteze penetrarea razelor solare pe suprafața solului, care stimulează schimbarea
compozițională a plantelor și creșterea plantelor non -native.
• Un program activ de întreți nere a traseelor, prin îndepărtarea copacilor căzuți și a
vegetației moarte de pe marginea acestora va duce la delimitarea clară a extremităților traseelor,
ceea ce îi va determina pe cicliști să nu devieze de pe acestea. O varietate de acțiuni de întrețin ere
pot descuraja lățirea traseelor prin toaletarea redusă a vegetației din împrejurimea traseelor,
delimitarea marginilor traseelor cu ajutorul bolovanilor, a buștenilor căzuți dar și alte obiecte care
însă nu vor bloca drenarea traseelor.
• Educarea cicl iștilor pentru a nu devia de pe traseele stabilite, lucru care va duce
repede la crearea de noi trasee pe lângă traseele stabilite și deci la îndepărtarea nenecesara a
68
covorului vegetal. Asemenea rute adeseori se degradează rapid și sunt abandonate în favo area
rutelor adiacente, care măresc inutil impactul asupra mediului.
• Educarea cicliștilor cu privire la transportarea semințelor de plante non -native pe
bicicletele și hainele lor și încurajarea acestora să le îndepărteze prin spălarea bicicletei dar și a
echipamentului utilizat. Prevenirea introducerii de plante non -native într -un habitat este esențială,
întrucât îndepărtarea lor este costisitoare și dificilă.
Fig. 23 . Măsuri de protecție a vegetației în cadrul activităților cicloturistice
Impactul asupra solului
Construcția și utilizarea traseelor de cicloturism duce de asemenea și în deteriorarea
solului. La fel că și î n cazul deteriorării stratului vegetal, cea mai mare deteriorare a solului are
loc la construcția traseului. În timpul construcției, materiale organice aflate la suprafața solului
(de exemplu crengi, frunze, ace de brad, etc.) sunt înlăturate , împreună cu stratul fertil ; traseele
construite pe versanți necesită o și mai mare excavare a solul ui. În plus, profilul de sol de sub
traseu este compactat în timpul construcției și a utilizării traseului pentru a se crea o suprafață
propice deplasării pe traseu.
În contrast, săpături ulterioare finalizării traseului, eroziunea solului și formarea zonelor
noroioase reprezintă forme de impact care pot fi evitate, care necesită o atenție sporită din partea
celor care întrețin traseele, pentru a se evita o degradare de d urată a resurselor. Această degradare
poate reduce gradul de utilitate al traseelor. De exemplu, eroziunea solului duce la descoperirea
bolovanilor și a rădăcinilor, ducând la o suprafață de rulare inegală. Eroziunea poate continua curățarea
traseelor de
vegetație păstrarea unei vegetații
suficiente pentru a
limita pen etrarea
razelor solare pe sol toaletarea redusă a
vegetației la limita
traseelor, delimitarea
clară a marginilor
schimbarea
compozițională
a plantelor lățirea traseelor
prin devierea de
la acestea
crearea de noi
trasee
educarea
cicliștilor
pentru a nu devia de la
trasee
pentru a nu transporta
semințe alohtone pe
haine și biciclete N
E
R
E
S
P
E
C
T
A
R
E Măsuri de protecție Cerințe Consecințe ale
nerespectării măsurilor
69
singură odată ce roțile au săpat sub stratul de sol, concentrând cursurile de apa spre acea porțiune
din traseu și astfel accelerând eroziunea și mărind șansele formării unor zone noroioase. Traseele
care devin din ce în ce mai noroioase sunt și mai puțin atractive pentru cicliș ti și de asemenea tot
din această cauză procesele de lățire a traseelor și degradare a stratului vegetal de pe lângă traseu
se accelerează. Astfel de condiții măresc dificultatea traseelor și pot pune în pericol siguranța
cicliștilor.
Cele mai întâlnite f orme de degradare a solului sunt:
– Compactarea solului
– Formarea noroiului
– Deplasarea solului
– Eroziunea
Compactarea : Se datorează greutății celor care străbat traseele, care este transmisă prin
picioare, roți, etc.
Solurile compactate sunt mai dense și mai puțin permeabile, ceea ce sporește riscul de
formare a șanțurilor pe suprafața traseelor. Însă solurile compactate rezistă mai bine eroziunii și
strămutării solului și reprezintă căi de acces durabile. Mai mult, o metoda esențială de limitare a
deterior ării marginilor traseelor este aceea de a concentra traficul pe o potecă îngustă. Acest lucru
va duce inevitabil la o compactare mai accentuată a solului.
Utilizarea repetată a traseului duce inevitabil la coborârea nivelului suprafeței traseului
fată de marginile acestuia, lucru care va duce la colectarea apei provenită din precipitații. Pe
traseele cu o înclinație scăzută, această apă va forma zone noroioase, iar pe traseele cu o
înclinație ridicată, aceste ape for fi canalizate pe traseu, formând ogase și mărind gradul de
eroziune al solului.
Deplasarea solului : Cei ce utilizează traseele pot muta pământul lateral, ducând la
formarea și a contrapantelor. Această deplasare este mai evidentă când solul este îmbibat cu apă
și afânat iar cicliștii se deplas ează cu o viteză mai mare și creaza mișcări laterale prin viraje,
frânare, etc. Toate acestea duc la deteriorarea traseelor în timp și la probleme legate de eliminarea
apei de pe traseu iar dacă aceste probleme nu sunt remediate, pot duce la impracticabili tatea
trasului.
Noroiul : Atunci când traseele sunt localizate în zone cu irigare proastă sau cu sol hiper –
organic, care reține umezeala, noroiul poate fi o problemă persistentă. De cele mai multe ori acest
fenomen apare în zone unde apa este deviată pe tra seu sau în zone plate, de unde apa nu mai are
unde să curgă. Compactarea deplasarea și eroziunea solului pot accelera procesul de creare a
noroiului și a zonelor mlăștinoase, prin crearea unor porțiuni adâncite unde apa din precipitații se
adună.
Eroziun ea: Eroziunea solului este un impact indirect și relativ ușor de evitat, acesta
putând fi erodat de vânt și cel mai des de apa curgătoare. Pentru a evita eroziunea, traseele de
durată sunt construite cu o foarte ușoară înclinație într -una din părți (când t raseul este amenajat
pe un versant) și cu o ușoară curbura spre ambele părți, pentru a permite apei să se scurgă în
ambele părți (mai ales pe traseele construite în zone plate). Cu toate acestea, uzul repetat al
traseelor duce la tasarea sau deplasarea so lului de -a lungul timpului și duce la inversarea acestor
înclinații și curburi, care vor concentra apa pe suprafața acestora. Apa astfel concentrată va eroda
și va muta particule de sol în aval.
70
Gradul de eroziune depinde de asemenea și de înclinația tras eului, care va accelera viteza
cu care se deplasează apa, dar și de volulul de apă care străbate traseul la un moment dat, întrucât
un volum mai mare de apă este mai eroziv. Odată ce apa încetinește, aceasta va depune
sedimentele, lucru care va duce la înf undarea jgheaburilor de drenaj dacă acestea nu sunt
întreținute și verificate periodic. Aceste cursuri de apă pot ajunge în parauri sau râuri, ducând la
impacturi secundare asupra ecosistemelor acvatice. Un traseu bine gândit nu va pierde mai mult
de 6,3 m m de sol pe an.
Eroziunea solului este una din cele mai de durată consecințe, astfel că minimizarea
eroziunii și formării noroiului sunt cele mai importante obiective atunci când se urmărește
întreținerea unui traseu. Solul nu poate fi înlocuit cu ușurință pe trasee, iar unde acesta este se
deplasează rămân expuse rădăcini care fac evacuarea apei de pe traseu mai dificilă și amplifică
fenomenul de lățire a traseului.
Există mai multe tactici pentru a minimiza impactul asupra solului:
– Descurajarea sau inter zicerea accesului inafara traseului. Pătrunderea în exteriorul
traseului duce repede la formarea de poteci care, nefiind amenajate vor duce la o
eroziune accelerată, în special datorită lipsei activităților de întreținere de care traseele
special amenajate au parte. Excepții fac zonele cu rocă solidă și cele cu pietriș.
– Construirea traseelor cu înclinații care să permită evacuarea apei de pe suprafața
traseului.
– Atunci cnad este posibil, traseele să se construiască pe soluri uscate, care se compactează
ușor și conțin un procent mai ridicat de material de pe traseu și roci. Aceste soluri rezistă
mai bine eroziunii vântului și apei și deplasării solului.
– Minimizarea șanselor formării zonelor noroioase prin evitarea construirii traseelor pe
suprafețe drepte, te renuri umede sau a zonelor unde apa se adună în mod natural.
Fig. 24 . Tactici de minimizare a impactului cicloturismului asupra solului Impact minim asupra solului construirea
traseelor pe
terenuri
uscate construirea
traseelor pe
suprafețe
înclinate,
drenabile descurajarea
sau
interzicerea
accesului în
afara
traseului
71
În final, este important de știut faptul că accesul pe trasee atunci când acestea
sunt umede va duce la o eroziune a solului mult mai ridicată decât atunci când traseele
sunt uscate. Astfel, descurajarea utilizării traselor predispuse spre eroziune atunci când au
loc precipitații sau atunci când are loc topirea zăpezii este o altă metodă de a preveni
impactul asupra solului.
Impactul asupra resurselor de apă
Traseele de ciclism împreună cu utilizarea pot afecta de asemenea și calitatea apei.
Impacturile asupra resurselor de apă cauzate de traseele de ciclism includ introducerea de
particule de sol, nutrienti și organisme patogene (de ex. Giardia), și pot altera felul în care apa
este absorbită de către sol. Totuși, în practică, aceste impacturi sunt evitabile iar traseele
construite și întreținute corespunzător n -ar trebui să afecteze calitatea apelor.
Traseel e plasate și întreținute necorespunzător pot fi erodate de apă iar sedimente din
traseu să fie purtate de torenți. În mod normal, dacă se folosesc mijloace de evacuare a apei de pe
traseu corespunzătoare, sedimentele sunt depuse în apropierea traseelor, un de sunt blocate și
filtrate de către vegetație. Traseele aflate în imediată vecinătate a resurselor de apă necesită un
design special și management adecvat pentru a preveni infiltrarea sedimentelor de pe traseu în
aceste ape. Solul erodat care pătrunde în sursele de apă măresc impuritatea apei și accelerează
procesul de sedimentare, care poate afecta organismele acvatice. Păstrăvul și alți pești care își
depun icrele pe fundul râurilor și a lacurilor sunt în special afectați. Sedimentele pot deranja și
organismele nevertebrate, care servesc drept hrană pentru pești și alte viețuitoare. În plus, unele
sedimente pot stimula dezvoltarea algelor care afectează nivelul de oxigen din apă atunci când
mor.
Traseele prost concepute pot de asemenea altera fluxurile hi drografice – de exemplu,
traseele care interceptează și deviază apa de la cursul lor natural sau de la izvoare, ape care
servesc unor funcții ecologice importante. În unele cazuri, apa poate străbate o distanță
semnificativă pe traseu, ducând la formarea zonelor mlăștinoase și la eroziunea accelerată a
solului.
Eforturi în plus care trebuie făcute, pentru a proteja resursele de apă:
– Trebuie să se evite plasarea traseelor în imediata vecinătate a surselor de apă, și să se
verifice ca nu cumva în urma precipitațiilor sau topirii zăpezii, apele care se scurg de pe
traseu să ajungă direct în cursurile de ape.
– Este indicat să se minimizeze traversările pâraielor. Acolo unde acestea sunt necesare,
este recomandată căutarea zonei cele mai rezistente a pârâul ui, care să aibă maluri
stabile.
– Trecerile să fie concepute astfel încât să se coboare în pârâu si să se urce afară din el,
pentru a evita scurgerea de apa pe traseu.
– Trebuie să se folosească tehnici de prevenire a infiltrării apei pe trasee în apropierea
cursurilor de apă, pentru a evida ca această apă să migreze apoi în respectivele cursuri.
– Pe traseele intens circulate, construcția de pouri este recomandată.
– Atunci când traseele sunt intersectate de cursuri de apă permanente sau temporare, se pot
folos i face jgheaburi căptușite cu bolovani care să păstreze cursul apei si să nu lase apa să
se infiltreze pe traseu.
72
Fig. 25 . Măsuri specifice pentru protejarea resurselor de apă de pe traseele cicloturistice
Impactul asupra faunei
Traseele și utlizatorii acestora pot afecta și fauna. Traseele pot degrada și fragmenta
habitatele și pot disturba activitatea animalelor din împ rejurimi, făcându -le pe unele să se
îndepărteze din zona din vecinătatea traseelor, și altele, cum ar fi animalele de pradă, să se
apropie de trasee, în căutarea hranei (Hellmund, 1998; Knight & Cole, 1991). În timp ce
majoritatea formelor de impact sunt l imitate unui coridor îngust , deranjul asupra vieții
animalelor se poate extinde considerabil pe lângă acesta.
Speciile diferite de animale reacționează diferit în preajma celor care utilizează traseele.
Majoritatea se acomodează rapid cu prezența acestor a. Acest lucru poate duce chiar la
acomodarea animalelor cu prezența omului atât de mult, încât la prezența acestora, animalele să
nu se îndepărteze, lucru care este foarte benefic pentru cei pasionați de privitul și fotografiatul
animalelor în mediul lor natural.
Alte moduri de obiș nuire a animalelor cu prezența omului nu sunt însă la fel de dorite.
Unii vizitatori hrănesc animalele fie intenționat fie prin deșeurile alimentare pe care le lasă în
urmă, ceea ce poate duce la un comportament îndrăzneț al animalelor care se apropie de oameni
pentru mâncare. În locurile unde turiștii se opresc pentru a servi masa, animalele asociază rapid
aceste zone cu mâncarea, pierzându -și frica nativă fată de om și întorcăndu -se frecvent în aceste
locuri , a căuta restur i de mâncare sau chiar pentru a ataca proviziile de mâncare ale turiștilor.
Aceste obiceiuri pun în pericol animalele nu doar din perspectiva pierderii instinctului acestora
evitarea plasării
traseelor în
vecinătatea
surselor de apă
minimizarea
traversării
pâraielor
tehnici de
prevenire a
infiltrării apei pe
trasee
construcția de
poduri pe traseele
intens circulate
realizarea de
jheaburi căptușite
cu bolovani Protejare
resurselor de
apă pe trasee
cicloturistice
73
de a căuta mâncare în natură ci și din pricina alimentelor alterate și a ambalajel or în care această
mâncare adesea se găsește, care pot obstrucționa căile aeriene sau crea disfuncții digestive.
Multe din potențialele impacturi asupra viețui toarelor pot fi evitate prin asi gurarea
faptului că traseele nu se intersectează cu cele mai sen sibile și critice habitate ale faunei, inclusiv
cele ale animalelor rare și/sau protejate. Există mai multe tactici pentru a realiza acest lucru:
– traseele să fie amenajate în așa fel încât să evite terenurile riverane și zonele mlăștinoase,
în special în m ediile unde acestea sunt întâlnite des. În fazele incipiente schițării traseului
trebuie consultați experți în viața marină și fauna sălbatică.
– pentru traseele deja existente, este indicat să se limiteze accesul în perioadele sensibile
(sezoane de imperech iere de exemplu), pentru a proteja fauna de stress.
Educația celor care utilizează traseele este de asemenea un factor important și potențial o
opțiune foarte eficientă de management pentru protejarea viețuitoarelor dintr -un anumit habitat.
Organizațiile ar trebui să încurajeze practici viabile ș i să educe comportamentul corespunzător în
zone unde sunt întâlnite animale sălbatice:
– păstrați mâncarea în siguranță și nu lăsați firim ituri în urmă,
– este în regulă dacă un animal sălbati c iți simte prezența însă ești prea aproape sau prea
gălăgios dacă un animal se oprește din ceea ce făce a sau chiar se îndepărtează de t ine.
– cel mai bine este ca viețuitoarele să fie urmărite cu ajutorul binoclurilor, teleobiectivelor
și a altor mijloace de supraveghere de la dista nță.
– toate animalele sălbatice au potențialul de a fi periculoase – asigurați -vă că în preajma
dumneavoastră nu există animale sălbatice și de asemenea păstrați o distanță suficientă
pentru a asigura atât siguranța dumneavoastră câ t și a lor.
Fig. 26 . Reprezentarea traseelor de cicloturism pe harta judetului B -N
74
Fig. 27. Imagine satelitară in perspectivă a traseului “Heniu 1”, de la bază spre vârf
Fig. 28. I magine satelitarã in perspectiva a traseului “Heniu 2”
75
Fig. 29. Imagine satelitarã in perspectivã a traseului “Ineu”
Fig. 30. Imagine satelitarã in perspectivã a traseului “Sebiș”
76
Fig. 31. I magine satelitarã cu traseul “Colibița Bike Fest”
Fig. 32. I magine satelitarã cu traseul “Colibița Poteca Pastoral ă”
77
Fig. 33.I imagine satelitarã cu traseul “Colibița – Valea Măgurii”
Fig. 34.I imagine satelitarã cu traseul “Colibița – Valea Străjii”
78
Impactului turismului asupra peisajelor, comu nități locale și
biodiversitate
Circulația turistică necontrolată efectuată la ob iectivele turistice naturale sau antropice
provoacă, de cele mai multe ori, distrugerea ireversibilă a unora dintre elementele care le -au
consacrat ca atracții turistice, dar care asigură valoarea intrinsecă, uneori având caracter unicat.
Vizitarea intensivă a unor monumente istorice, arhitectonice și de artă, în condiții
improprii (iluminat cu lumânari, lipsa dotarilor tehnice de aerisire sau de poluare etc.) a condus la
degradarea frescelor de mare valoare a unor mănăstiri, a picturilor din cadrul unor monumente
istorice și de artă, distrugerea formațiilor carstice din interiorul peșterilor etc. Tot la acest capitol
se înscrie și inexistenta în zonele (sau de -a lungul traseelor) turistice, a unor demarcări precise a
locurilor de popas și campare. St aționarea pentru picnic sau instalarea de corturi în zone de mare
atractivitate provoacă, inevitabil, degradarea peisajului și a altor componente ale mediului
ambiant, ca urmare a tasării solului și, în special, a urmelor reziduale lăsate la întâmplare de
turiști la locurile de popas. Astfel de situații de întâlnesc, de obicei, în zonele destinate turismului
de odihnă și recreere, în preajma stațiunilor și a centrelor urbane și, în special, pe pajiștile
montane, în apropierea cabanelor, pe malul râurilor sa u lacurilor etc.
Fenomenul poluării naturii s -a amplificat odată cu pătrunderea turismului automobilistic
în locuri pâna nu demult inaccesibile pentru acest mijloc de transport. Abătându -se de la traseele
amenajate de acces, turiștii pătrund pe drumuri oc olite, oprindu -se în poieni pitorești și
provocând distrugerea pajiștilor, a arbuștilor și a florei, în general, prin strivirea acesteia sau sub
influența gazelor de eșapament, scurgerilor de ulei etc. Efectul nociv al turismului automobilistic
se face res imțit și prin intensificarea circulației în stațiunile balneoclimaterice. În absența unor
restricții de acces în stațiuni, a unor zone amenajate de parcare, turismul automobilistic alterează
calitățile aerului ori ale factorilor de cură, influențând negati v și tratamentele balneare specifice.
Concepția greșită de valorificare a resurselor naturale și, în special a factorilor naturali de
cură afectează potențialul turistic, prin exploatarea științifică și nerațională a acestuia și realizarea
necorespunzatoar e a obiectivelor de investiții cu caracter turistic, care se concretizează prin:
– supradimensionarea stațiunilor din punctul de vedere al capacităților de primire și
tratament, comparativ cu capacitatea potențialului resurselor destinate unei exploatări r aționale;
– nerespectarea principiilor generale de protecție și exploatare a substanțelor minerale
balneare, cu deosebire a apelor minerale și termominerale, cum fi: limitarea zăcămintelor în
raport cu rezervele omologate de substanțe minerale balneare, e xecutarea lucrărilor geologice în
conformitate cu prevederile cercetărilor și proiectelor de specialitate, evitarea exploatării
zăcămintelor până la epuizare, protejarea și evitarea altor acțiuni care pot conduce la degradarea
factorului de cură (exemplu, nămolurile terapeutice), asigurarea perimetrelor hidrogeologice și
sanitare ale resurselor împotriva unor agenți poluanți etc.
79
Fig. 35 . Efectele negative ale dezvoltării nesistematizate a localităților turistice
Fig. 36 . Efecte negative ale activităților turistice de agrement
proiectarea necorespunzătoare a
obiectivelor de investiții cu caracter
turistic
stabilirea de amplasamente neadecvate
pentru baza materială turistică
ocuparea intensivă a spațiului cu
construcții turistice
realizarea de construcții inestetice,
neadaptate specificului arhitectonic
local
Dezvoltarea nesistematizată a
localităților turistice
Efecte
negative ale
activităților
turistice de
agrement
degradarea
vegetației și
solului datorită
potecilor
suprasolicitate
cantonarea
faunei în locuri
inaccesibile
turiștilor duce la
scăderea
resurselor de
hrană
modificarea
componenței
covorului
vegetal, dipariția
plantelor cu
aspect și colorit
deosebit
degradarea
habitatelor
datorită
accesului cu
mijloace de
transport
motorizate
degradarea
peșterilor prin
distrugerea
speleotemelor și
modifcarea
parametrilor de
habitat
perturbarea
habitatelor prin
camparea în
locuri
neamenajate și
apariția
depozitelor de
gunoaie
80
Turismul influențează în mod favorabil situația economică a comunităților locale dar se
poate vorbi și de un impact negativ asupra acestora și mai ales asupra activităților tradiționale
dacă nu ex ită un plan coerent de dezvoltare a zonei.
De asemenea se practică un turism necontrolat din punct de vedere al protecției mediului
printr -un management defectuos al deșeurilor și al apelor uzate.
Din aceasta cauză administrația Parcului Natural Bucegi a f ăcut eforturi logistice și
financiare pentru îmbunătățirea managementului deșeurilor în teritoriul pe care îl are în
administrare, prin montarea de recipienți pentru colectarea deșeurilor și instalarea de panouri
avertizoare.
Aplicație practică:
– Analizân d tabelul 16 și figura 20, deduceți impactul turismului de week -end asupra
mediului înconjurător făcând corelații între indicatorii componentelor protecției și factorii
necesari unui studiu de impact
– Observând figura 21, realizați o corelație între acțiunile distructive ale turismului de
agrement asupra mediului
– Pa baza figurilor 22, 23, 24 și 25, analizați impactul cicloturismului asupra
componentelor mediului și identificați măsurile de minimizare a acestuia
– Observând figurile 26 – 34, determinați densitatea și extinderea spațială a traseelor de
cicloturism din județul Bistrița -Năsăud
– Urmărind figurile 35 și 36, căutați să identificați direcțiile de acțiune optime în
desfășurarea activităților de a grement
81
Lucrare practică 5. Turismul rural și impactul asupra
mediului înconjurător
Tendința tot mai mare este de întoarcere la natură, ceea ce face ca turismul rural, ca
formă a turismului durabil, să se constituie într -o potențială sursă de venit regenerabilă, care să
asigure o existență decentă și de ce nu într -o afacere civilizată, me nită să perpetueze nu numai
natura, dar și valorile, tradițiile și individualitatea unei nații. România a fost demult identificată și
marcată pe harta posibilelor destinații turistice drept zona cu cel mai mare potențial din Europa în
ceea ce privește dezv oltarea turismului rural ca o sursă de venit importantă, atât pentru
investitori, cât și pentru bugetul țării.
Turismul rural, fiind un consumator de spații și resurse turistice, participă implicit la
degradarea și poluarea mediului înconjurător a potenți alului turistic, fie prin presiunea directă a
turiștilor asupra peisajului, florei și faunei sau altor obiective turistice pe care le pot deteriora
parțial sau total, fie prin concepția greșită de valorificare și echipare a unor zone, puncte sau
obiective turistice. De aceea, în conformitate cu normele europene este necesară promovarea unor
forme de turism durabil, bazate pe cunoașterea profundă a ecosistemelor și a capacității de suport
a mediului în ceea ce privește activitățile turistice rurale.
Turismul rural trebuie să reprezinte un mijloc de valorificare a patrimoniului natural și
cultural -istoric, conform principiilor dezvoltării durabile și de dezvoltare rurală prin extinderea
ariei ofertei specifice și crearea de venituri și locuri de muncă în mediu l rural, altele decât cele de
bază, ameliorând condițiile de viață și sporind veniturile populației locale în echilibru cu
protejarea mediului.
În condițiile respectării și promovării principiilor de dezvoltare durabilă, turismul
constituie un mijloc de pr otejare, conservare și valorificare a potențialului cultural, istoric,
folcloric și arhitectural al țărilor.
Studii de specialitate din cadrul W.T.O. au identificat principalele mega -tendințe ce se
înregistrează în domeniul turismului, până în prezent și care se va amplifica în perspectiva anilor
2020, în ceea ce privește cererea și oferta turistică. Printre cele mai semnificative aspecte, pot fi
menți onate următoarele:
– un număr mereu crescând de turiști doresc să -și satisfacă hobby -urile și interesele lor speciale,
bazate pe natură, locuri istorice, activități economice și interese profesionale;
– turismul etnic, reprezentat de cei ce doresc să -și vi ziteze locurile unde s -au născut ei sau
strămoșii lor este în creștere; o latura aparte o formează turismul religios format din persoanele
care, prin pelerinaje, vizitează locuri sfinte, legate de convingerile lor religioase;
– sporește preocuparea pentru menținerea sau ameliorarea stării de sănătate și în acest fel,
stimulează dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice și centrelor de tratament balneare; hotelurile
clasice din stațiuni încep să se adapteze la noile orientări ale cererii, incluzând facilităț i și unități
pentru gimnastică, fitness, alte tratamente și proceduri netradiționale etc., crescând interesul
solicitanților;
– se constată o tendință de sporire a numărului de vacanțe de durată mai scurtă, aceasta permițând
dezvoltarea mai multor destinaț ii turistice, iar pentru satisfacerea cererii, ocazia de a oferi
facilități și activități pentru turiști, în toate anotimpurile;
– creste numărul persoanelor de vârsta a III -a care sunt mai active și dornice de călătorii, fără să
se înregistreze reduceri l a numărul de persoane de vârstă medie sau din rândul populației tinere;
82
în paralel, persoanele cu handicap călătoresc într -un număr crescând, fapt ce determină adaptarea
serviciilor și utilităților pentru necesitățile acestui segment de clientelă;
– sporeș te numărul turiștilor care sunt preocupați de problemele de mediu natural sau social și,
prin urmare, cresc căutările unor destinații foarte puțin poluate și fără probleme de mediu sau de
natură socială; ca urmare a acestor orientări, foarte multe destinaț ii sunt preocupate în adoptarea
unor programe de dezvoltare și doresc să încurajeze turismul de bună calitate, care evită
problemele de mediu sau de natură socială, optimizându -se și beneficiile economice;
– turismul utilizează într -o măsură tot mai mare, tehnologia modernă în domenii ca servicii de
rezervare sau marketing; în ultima perioadă Internet -ul a devenit un mijloc tot mai important de
informare și marketing.
Fig. 37. Tendințe majore în domeniul turismului până în 2020, conform WTO
Turismul rural și dezvoltarea durabil ă
S-a observat că lumea civilizată este din ce în ce mai convinsă de necesitatea dezvoltării
durabile, prin conviețuirea în bune condiții cu mediul înconjurător, în dorința de a petrece mai
mult timp în natura, de a fi mai apro ape de tot ceea ce este curat, viu și liniștit, și de a realiza o
dezvoltare economică responsabilă, care să asigure satisfacerea nevoii societății fără a pune în
pericol generațiile viitoare. Numărul celor ce solicită vacanțe în natură, în mediul rural, e ste în
creștere pe întreg globul.
Tendințele
turismului
până în
2020
creșterea
constantă a
numărului de
turiști
creșterea
turismului
etnic și
religios
creșterea
turismului
balneo –
climateric
sporirea
numărului de
vacanțe de
durată mai
scurtă
creșterea
numărului de
turiști de
vârsta a 3 -a
și cu
handicap
creșterea
numărului de
turiști
preocupați
de mediu
utilizarea
intensificată
a internetului
pentru
informare și
marketing
83
Conceptul de dezvoltare durabilă recunoaște nevoia creșterii economice care să satisfacă,
însă, nevoile societății nu doar pe termen scurt ci pe termen mediu și mai ales lung. Cu alte
cuvinte, accentul se mută de la bunăst area generației prezente la preocuparea pentru posibila
influență și consecințele acțiunilor prezente asupra generațiilor viitoare și consideră că
dezvoltarea trebuie să se realizeze astfel încât satisfacerea nevoilor prezentului să nu pună în
pericol pe c ele ale viitoarelor generații, în acest context, protejarea mediului înconjurător, văzut
ca sursă și cadru de derulare al activităților economice și al vieții în general, ocupă un loc foarte
important.
Fig. 38 . Forme ale turismului în mediul rural
Caract eristici ale turismului durabil
– utilizarea optimă a resurselor mediului, resurse ce reprezintă un element cheie în
dezvoltarea turismului, interferarea cât mai puțină în procesele ecologice esențiale,
susținerea păstrării moștenirii naturale și bi odiversității.
– respectarea autenticității socio -culturale a comunităților gazdă, păstrarea moștenirii
culturale existente, a valorilor tradiționale și contribuția la înțelegerea și toleranța
interculturală.
– asigurarea operațiilor economice de lungă dur ată, cu caracter viabil și care să fie
capabile să furnizeze beneficii socio -economice tuturor participanților la circuitul
economic, beneficii care să fie distribuite în mod egal (locuri de munca stabile, servicii
sociale pentru comunitate) și care să con tribuie la îndepărtarea sărăciei.
Forme ale
turismului în
mediul rural
turism rural
turism
ecologic
turism
sportiv și
de aventură
agroturism
turism
religios
turism
cultural
84
Operarea unui turism durabil într -o anumită țară reprezintă un proces continuu ce
necesită: o monitorizare constantă a impactului atât din partea actorilor economici cât și a
organismelor de reglementare(inclusiv prin adop tarea de măsuri preventive precum și de
implementare de acțiuni corective atunci când este necesar); comportament etic din partea
agenților economici și preocupare constantă în direcția menținerii unui standard ridicat de
calitate; preocupare constantă în direcția menținerii în parametri normali a calității mediului
înconjurător. La baza oricărei tipologii trebuie să se afle, cu siguranță, cadrul general de
dezvoltare al turismului și obiectivul fundamental al acestuia care se referă la nevoia umană de
recreere, refacere și culturalizare, în corelație cu durata timpului liber.
Turismul rural a pornit de la ideea împletirii activităților tradiționale cu cele legate de
ospitalitate și recreerea și a pornit de la următoarea premisă fundamentală: gospodăria agri colă se
află, în general intr -un cadru natural, nepoluat, cu resurse naturale încadrate în tendința de
alimentație bio care a împărțit atât de drastic piețele alimentare europene în ultimii ani și, în fine,
într-o zonă potențial bogată în tradiții și obice iuri strămoșești care, cel puțin pentru turistul străin,
furnizează acea necesară doză de exotism și necunoscut ce atrage și convinge la luarea deciziei
de petrecere a timpului liber.
În condițiile în care tendința lumii este de globalizare, de generalizar e și de uniformizare,
păstrarea unor elemente cu specific tradițional ocupă un loc important în turism. Pentru ca
turismul rural să devină durabil, el trebuie să păstreze, să conserve tocmai elementele esențiale
ale ruralului: densități reduse ale populați ei, suprafețe agricole, forestiere și întinse suprafețe de
pășuni. Această diversitate de resurse a satului a condus la forme de exprimare diferite a
turismului rural: agroturism, turism verde, ecoturism.
Fig. 39. Principiile unui turism rural durabil
inițierea
activității turistice
cu mijloace
locale
oferirea
de locuri de
muncă care să
îmbunătățeas –
că calitatea
vieții
stabilirea
unui cod de bune practici
conform standardelor
internaționale
implemen –
tarea de
programe
educaționale în
vederea
protecției
resurselor Principiile
turismului
rural
durabil
85
Specificitățile turismului rural românesc
Procesul complex și complicat de restructurare economică, la nivel global, obligă astăzi
economiile naționale și comunitățile locale la adaptare, pentru a -și menține și crește
competitivitatea economico -socială prin schimbări profunde atât în structura mediului rural, cât și
în modalitățile de utilizare și de valorificare a acestuia. Aceste schimbări, împreună cu ultimele
noutăți în materie de modalități de petrecere a ti mpului liber constituie suportul de bază al
dezvoltării turismului în zonele rurale într -un ritm susținut și ascendent (Mureșianu, 2010) .
Nu trebuie uitat apoi faptul că progresul tehnic realizat în producerea echipamentelor
turistice a generat o creștere importantă a mobilității și independenței turiștilor față de marile
centre urbane.
Pentru România, multiplele posibilități de dezvoltare a turismului rural și a
agroturismului sunt reprezentate de frumusețea peisajului de la „țară“, de sănătatea mediului
climatic rural, de fondul cinegetic și piscicol, de fondul viticol și pomicol, de etnografia și
folclorul, ceramica și artizanatul specifice, la care, cu siguranță, putem adăuga ospitalitatea și
căldura sufletului țăranului român.
Considerat drept o formă particulară de turism, turismul rural a apărut din nevoia
citadinului de a se refugia, pentru un timp mai lung sau mai scurt, într -un mediu natural, neatins
de poluarea și de stresul caracteristice orașului.
Relativa „tinerețe“ a acestei forme de turism și încercările de definire a fenomenului de
către o mare diversitate de specialiști (geografi, sociologi, psihologi, economiști, specialiști în
amenajarea teritoriului ș.a.) au generat mai multe accepții și nua nțe ale definițiilor, marea
majoritate evidențiind însă preocupări sporadice și eterogene ce poartă pecetea gândirii celor care
le-au conceput.
Conceptul de turism rural se caracterizează printr -o complexitate remarcabilă pentru că
vizează activitatea tur istică organizată și desfășurată în mediul rural, acolo unde cadrul
ambiental, natura și omul sunt elementele esențiale din ecuația succesului.
Turismul rural valorifică așadar, la un nivel superior și complex, resursele turistice locale
de la „țară“ (nat urale, culturale, umane), împreună cu dotările și echipamentele turistice (de la
cele de agrement și de cunoaștere, până la pensiunile și fermele agroturistice).
Ruralul este însă o entitate acceptată și definită diferit în țările lumii, fapt pentru care
conceperea și formularea unei definiții de largă acoperire sunt dificile și riscante. Așa cum arătau
D. Petrea și R. Petrea (2000, p.22), distincția, altădată netă, între urban și rural este astăzi
diminuată prin expansiunea periferiilor orașelor, a traseel or cotidiene de mare distanță ale
navetiștilor și prin dezvoltarea reședințelor secundare.
Apreciat ca o sumă de servicii oferite în cadrul unei ferme sau pensiuni agroturistice
(cazare, masă din produsele propriei gospodării, oportunități agrementale), agroturismul este o
formă particulară de practicare a turismului rural, cu o sferă de cuprindere mai restrânsă.
Agroturismul se derulează în areale rurale mai populate, mai intens antropizate prin intermediul
activităților agricole. Principalii clienți sunt din rândul celor care, dincolo de frumusețea și
liniștea satului, caută produsele tradiționale ale gospodăriei țărănești (de la laptele și ouăle de
casă, până la pâinea făcută în cuptor sau carnea provenită de la animalele din propria gospodărie).
86
Fig. 40. Dimensiunile fundamentale ale turismului rural
Diversitatea resurselor turistice din mediul rural generează o multitudine de oportunități
de a petrece timpul liber „la țară“ și, implicit, o tipologie a formelor de turism extrem de variată.
Eleme ntele care compun zestrea turistică a fiecărui sat în parte determină, în mod firesc,
orientarea pieței locale spre anumite oferte turistice și segmentarea clientelei în deplină
consonanță cu aceasta.
În condițiile în care piața turismului rural de masă e ste deja ocupată de țări cu tradiție,
care au investit câteva decenii pentru a ajunge la situația actuală, unele țări – printre care și
România – cu o infrastructură rutieră precară, dar cu elemente de favorabilitate remarcabile (un
spațiu rural divers, c u oportunități pentru „aventurieri“) pot să se concentreze și pe forme ale
turismului de nișă.
Dimensiunile
fundamentale ale
turismului rural
dimensiunea
geografică
dimensiunea psiho –
comportamentală
dimensiunea
politico –
administrativă
dimensiunea social –
economică
dimensiunea
sociologică
dimensiunea
culturală
dimensiunea
ecologică
dimensiunea
strategico -istorică
dimensiunea
informațională
dimensiunea
științifică
87
Fig. 41 Principalele caracteristici ale produselor ecoturistice
Măsurile privind constituirea și întărirea cadrului organizatoric necesar stimulării
turismului rural s -au concretizat în constituirea, cu sprijinul Ministerului Turismului, în 1994, a
ANTREC (Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural), ca organizație
neguvernamentală, apolitică și nonprofit. De la bun început, ANTREC s -a implicat într -o serie de
acțiuni concrete: identificarea și promovarea potențialului turistic rural românesc, organizarea de
cursuri de pregătire profesională, formarea unu i corp de experți (formatori), realizarea de
materiale de promovare, identificarea și clasificarea tuturor pensiunilor turistice, implicarea
activă în acțiuni de ameliorare a infrastructurii, constituirea și perfecționarea sistemului național
de rezervare pentru turism rural și integrarea acestuia în sistemul european. În urma propunerii
din 1994, în 1995 ANTREC devine membră a asociației europene de profil – EUROGÎTES; în
același an, săptămânalul economico -financiar „Capital“ îi acordă premiul „OSCAR – Capital“,
recunoscând și confirmând prin aceasta inițiativa cu cel mai mare impact social a anului.
În prezent, ANTREC deține o rețea de 30 de filiale județene, cu peste 2500 de membri și
cca 1000 de pensiuni turistice și agroturistice afiliate, omologate și clasificate. În anul 2008, de
pildă, și -au petrecut vacanța la țară, în rețeaua ANTREC, aproximativ 200.000 de turiști români
și străini, cu un sejur mediu de patru zile.
Caracteristici ale
produselor
ecoturistice
turism în
zonele rurale și
în arii naturale
protejate
impact negativ
minim asupra
comunităților
umane și
naturale
grupuri mici de
turiști
educația de
mediu este o
componentă
majoră a
ecoturismului
cazare cu
impact minim
asupra
mediului
oferă sprijin
comunităților
locale prin
încasările din
turism
sprijină
elementele
culturii locale
autentice
88
Spațiul rural românesc se caracterizează printr -un potențial turistic extrem de gener os,
grefat pe o sumă de particularități aparte, precum:
populația rurală deține 44,8% din totalul populației țării, conform datelor
recensământului din 2002 (în țările dezvoltate economic valoarea acesteia este sub 10%);
circa 90% din suprafața teritoriulu i național intră sub incidența administrativă a
ruralului (ponderea suprafeței ruralului în țările dezvoltate este în medie de 15 – 20%);
terenul agricol reprezintă cca 62% din suprafața țării;
fondul forestier deține aproximativ 26,7% din suprafața terito riului național;
în România există peste 13 mii de sate integrate administrativ în 2688 de comune;
populația medie a unei comune este de 3780 de locuitori, iar populația medie a unui
sat este de 800 de locuitori;
gospodăria rurală reprezintă prima formă or ganizată de gestiune sistematică a spațului
rural, un sistem socio -economic de producție și consum primar, specific din punct de vedere
structural, organizatoric și funcțional (Petrea R., Petrea D., 200 0, p. 106);
teritoriul național cuprinde, ca produs al tradițiilor și al experienței, gospodării cu
componente monobloc , care se remarcă prin prezența tuturor utilităților sub un singur acoperiș,
născute și practicate fie din rațiuni strategice (nevoia de apărare din trecut), fie din tendința de
economisire a spațiului) și gospodării cu componente detașate (grupate și dispersate), care se
caracterizează prin ocuparea extensivă a teritoriului, generând neajunsul interpunerii, între
componente, a unor spații nefuncționale;
tendința generațiilor tinere de a edifi ca noi tipuri de gospodării, cu randament sporit și
confort superior, este, în mare măsură, justificată și benefică, dar abandonarea totală a modelelor
tradiționale specifice fiecărei zone și promovarea unor linii arhitectonice „importate“ din țările pe
unde au fost la muncă contravine normelor elementare ale esteticii peisajului rural habital;
mediul rural românesc înseamnă spațiu generos și un rezervor important de resurse
umane;
diversitatea peisagistică a siturilor habitale, a locurilor de amplasare a v etrelor rurale;
gospodăriile țărănești din România se caracterizează printr -o remarcabilă diversitate
tipologică și printr -o originalitate aparte, în spațiul acestora depănându -se manifestări spirituale și
culturale tradiționale binecunoscute.
Toate aceste a recomandă spațiul rural românesc unei largi deschideri spre susținerea
intensă a activităților turistice capabile să satisfacă o clientelă exigentă, diversă și dornică să
pătrundă în tainele unei lumi care în țările dezvoltate s -a stins în urmă cu multe decenii.
Constrângeri privitoare la mediul și infrastructura din spațiul rural
Alegerea destinațiilor turistice rurale de către vizitatori este motivată de dorința acestora
de a se bucura de calitatea peisajului natural rural, dar și de elementele de c ultură și civilizație
aparținătoare cadrului antropic. Menținerea calității mediului reprezintă o condiție esențială
pentru ca zona respectivă să fie provocatoare și atractivă, iar infrastructura rutieră sau feroviară ar
trebui racordată la modernitatea vr emurilor pe care le trăim, atât din perspectivă calitativă, cât și
din cea a respectării normelor și politicilor de mediu.
Este necesar să se realizeze creșterea ponderii numărului de vizitatori ce utilizează
mijloacele de transport în comun pentru a ajung e la destinația turistică respectivă din multiple
89
perspective: descongestionarea circulației, diminuarea poluării, necesitatea unui spațiu mai redus
de parcare comparativ cu cel ocupat de autoturismele particulare individuale ș.a.
Un rol esențial îl au și unele dotări tehnico -utilitare care să sporească gradul de confort și
de igienă, fără a duce la urbanizarea agresivă a spațiului rural. Realizarea acestei cerințe devine o
condiție primordială pentru crearea și menținerea unor fluxuri turistice constante, care să asigure
amortizarea investițiilor și acumularea profitului. Nevoia dezvoltării și modernizării
transporturilor și a telecomunicațiilor devine stringentă într -un spațiu geografic rural foarte vast,
unde sunt probleme serioase legate de accesibilit atea în zonă și de existența semnalului care
facilitează comunicarea prin telefonia mobilă sau de pătrunderea internetului în lumea satelor mai
izolate (Mureșianu, 2010) .
Fig. 42 Principalele constrângeri cu care se confruntă turismul rural românesc
Turismul rural și dezvoltarea durabilă a satului românesc contemporan
Dezvoltarea rurală poate fi apreciată și acceptată ca o acțiune care are ca scop
creșterea durabilă a productivității individuale, comunitare și instituționale, ceea ce poate
determ ina asigurarea unui standard de viață ridicat locuitorilor din spațiul rural. Conceptul de
dezvoltare rurală durabilă cuprinde un cumul de acțiuni îndreptate spre îmbunătățirea vieții
populației care trăiește în spațiul rural, spre păstrarea peisajului nat ural și cultural, în deplină
consonanță cu condițiile și specificul acelor meleaguri. Un program pentru dezvoltarea rurală este
foarte complex și poate conține, raportat la necesități și condiții, proiecte în agricultură, turism,
infrastructură, întreprind eri mici și mijlocii, protecția mediului, învățământ, cultură și, nu în
ultimul rând, în viața comunității.
Constrângeri
ale turismului
rural
românesc
mediul și
infrastructura
lipsa unei Legi
a Turismului
Rural
lipsa
informației
resursele
umane
stimularea
micilor
întreprinzători
90
Dezvoltarea durabilă a satului nu poate fi decât rezultatul unei munci de planificare a
dezvoltării rurale în care să se împletească aspirațiile in dividuale cu cele comunitare. Turismul
rural poate și trebuie să fie o componentă consistentă a conceptului de dezvoltare rurală durabilă,
atâta timp cât promovarea acestuia în lumea satului are la bază pârghii legislative, administrative
și economice, ală turi de o gamă largă de priorități. Se impune protejarea turismului rural de
evoluțiile conjuncturale contraproductive și trebuie să primeze coexistența creșterii economice cu
stabilitatea identității culturale și spirituale a comunității respective, dubla tă de o politică
destinată conservării calității mediului natural.
Politica generală de
dezvoltare
restructurarea și
rentabilizarea activităților
sectorului primar
dezvoltarea serviciilor de
bază
dezvoltarea serviciilor
complementare
susținerea instituțiilor de
cultură
realizarea unui echilibru
între modernizare și
natură
promovarea unei politici
generale de protecție a
mediului
Politica de dezvoltare a
turismului rural
prospectarea resurselor
turistice
conceperea și realizarea
planurilor de amenajare
turistică
evaluarea gradului de
atractivitate a obiectivelor
amenajarea specială și
specifică a fiecărui
obiectiv sau areal turistic
realizarea unei
semnalizări turistice
corespunzătoare
întreținerea în stare bună
a echipamentelor de
recreere
diversificarea ofertei
turistice
promovarea și încurajarea
inițiativelor menite să
protejeze specificul
tradițional
91
Fig. 43 Politicile de dezvoltare generale și pentru turismul rural
Carta Europeană a Spațiului Rural prevedea că la elaborarea politicilor de dezvoltare
durabilă trebuie să se țină seama de condițiile specifice ale regiunilor rurale, promovând o serie
de principii, enunțate și consemnate în cele zece puncte ale Declarației de la Cork (1996):
Fig. 44 Principiile enunțate în Declarația de la Cork (1996) care trebuie să stea la baza elaborarea
politicilor de dezvoltare durabilă, conform Cartei Europene a Spațiului Rural
Principiile
Declarației de la Cork
asigurarea
priorității
ruralului
dezvoltarea rurală
integrată
susținerea
diversității
durabilitatea
subsidiaritatea
simplificarea
programarea
finanțarea
îndrumarea
evaluarea și
cercetarea
92
Studiu de caz: turismul rural din județul Bistrița -Năsăud
Județul Bistrița -Năsăud este un spațiu cu un pronunțat caracter rural, fapt demonstrat și
de următoarele date:
Suprafață: 5355 km2, din care 4960,09 km2 (92,62%) spațiu rural;
Populație: 317.254 loc., din care 63,88% în spațiul rural;
Structură administrativ -teritorială: 4 orașe, 235 sate (în condițiile în care trei dintre
cele patru orașe – Sângeorz -Băi, Năsăud și Beclean – au, într -o măsură semnificativă,
caracteristici rurale.
Fig. 45 Structura populației pe medii în județul Bistrița -Năsăud
Agro -ecoturismul are în spațiul județului Bistrița -Năsăud un important „teren de joacă”
grefat pe existența unor arii protejate remarcabile, la periferia cărora se află importante axe
habitale, cu gospodari capabili să practice oricând o agricultură ecologică montană. Cea mai
importantă astfel de arie protejată este, fără îndoială, Parcul Național Munții Rodnei, ce oferă
numeroase oportunități de acest fel (Mureșianu, 2010) .
Situația pensiunilor tu ristice și a altor spații de cazare și de servire a mesei se prezintă
astfel:
Distribuție:
Peste 70% se află în zona montană a județului (între 500 – 1000 m alt.);
Aproximativ 20% sunt situate în dealurile mai înalte (Dealurile Someșului Mare,
Dealurile Bistriței), între 400 – 500 m;
Sub 10% în dealurile mai joase din Câmpia Transilvaniei (sub 400 m alt.).
Din peste 1000 de locații (pensiuni, gospodării bine echipate, case de vacanță, etc.), doar
97 sunt înscrise în circuite turistice, fiind active to t timpul anului, iar dintre acestea, doar 21
practică și activități specifice agroturismului, fiind susținute de gospodării bine organizate.
O altă categorie interesantă de gospodării care ar putea intra în circuite agroturistice sunt
sălașele („casele în câmp”, „căsoaiele”), peste 100 din cele câteva sute existente, în Munții
Rodnei, Bârgău, Călimani, Țibleșului, fiind racordate la surse de apă de munte de foarte bună
calitate și având condiții rezonabile de cazare și servire a mesei.
93
Fig. 46 Concentra rea în teritoriu a resurselor turistice naturale și antropice (Sursa: ANAT, 2007)
Stațiunea Colibița este un caz particular interesant, în cuprinsul căreia există peste 300 de
case de vacanță, considerate pensiuni, dintre care doar 21 se află în circuitu l turistic, iar dintre
acestea, doar 3 sunt omologate și plătesc taxele și impozitele aferente activităților de cazare și
servire a mesei.
Locațiile turistice din spațiul rural al județului care găzduiesc cele mai consistente fluxuri
de vizitatori sunt Complexul Alpina Blazna, din compartimentul estic al Munților Rodnei, și
Complexul Poiana Zânelor, de pe Valea Măriei Mari, de la contactul Mu nților Suhardului cu cei
ai Bârgăului, ele beneficiind de avantajul poziției geografice, a unor dotări și utilități de excepție
și, implicit, de cel al notorietății câștigate în timp.
94
Fig. 47 Distribuția pe unități de relief a pensiunilor din județul B istrița -Năsăud (după M.
Mureșianu, 2010)
Fig. 48 Structura locațiilor turistice rurale din județul Bistrița -Năsăud (după M. Mureșianu, 2010)
În concluzie, putem evidenția următoarele:
Județul Bistrița -Năsăud se caracterizează printr -o remarcabilă ofertă de favorabilități
ale cadrului natural și antropic, pe baza căreia ar putea să devină un prototip reprezentativ în
dezvoltarea turismului rural și mai ales a agroturismului.
Lipsa unei pregătiri de specialitate a potențialilor practicanți ai turismului rural, din
rândul celor care dețin pensiuni, case de vacanță și gospodării pretabile la astfel de activități, la
care se adaugă unele prejudecăți, infrastructura rutieră modestă, au genera t o stare de
subdezvoltare a turismului rural în județul BN.
Practic nici 10% din potențialul real și generos nu este exploatat.
Existența a 90% din suprafața Parcului Național Munții Rodnei pe teritoriul județului
Bistrița -Năsăud poate contribui la dezv oltarea agro -ecoturismului rural.
Susținerea de către stat și cu fonduri europene a unor proiecte de dezvoltare a
infrastructurii ar putea determina un curs favorabil în dezvoltarea acestui tip de turism care
beneficiază de resurse consistente.
Având în vedere numărul mare de pensiuni care practică activități turistice
„subterane”, credem că statul ar trebui să încurajeze, printr -o fiscalitate rezonabilă, racordarea
acestora la principalele asociații de turism care activează în România.
Se impune, de ase menea, sprijinirea dezvoltării unor baze de agrement care să asigure
îmbinarea utilului cu plăcutul în spațiul fiecărei locații turistice.
95
Aplicație practică:
– Pe baza figurii 37, determinați în ce măsură tendințele turismului până în 2020 la nivel
mondial se vor aplica la nivelul județului Bistrița -Năsăud
– Analizând figurile 38 și 39, aplicați principiile turismului rural durabil la formele
specifice de turism în mediul rural
– Observând figurile 40 – 42, determinați influența constrângerilor turismului rural
românesc asupra caracteristicilor produselor ecotu ristice, prin prisma diferitelor
dimensiuni fundamentale ale turismului rural
– Determinați posibilitatea implementării principiilor Declarației de la Cork (fig. 44) în
România în lumina politicilor de dezvoltare generale și specifice turismului rural (fig.
43)
– Analizând elementele turismului rural din județul Bistrița -Năsăud (fig. 45 – 48), indicați
direcțiile optime de dezvoltare ale acestuia
96
Lucrare practică 6. Deșeurile și impactul asupra mediului
Omenirea, datorită supradezvoltării (demografice, sup raoferta societății de consum și
lacunele educaționale etc.), este asaltată de deșeuri de tot felul: solide, lichide, gaze evacuate, dar
și de deșeuri radioactive, rezultate din procesele nucleare civile și militare. Miliarde de tone de
deșeuri de tot felu l sunt generate anual, iar problema depozitării, deversării, evacuării pentru cele
cu un coeficient mare de risc pentru populație și mediu este deja o problemă de supraviețuire.
Industria ospitalității generează cantități mari de deșeuri, atât prin utiliz area resurselor cât
și prin cele rezultate din resturile aduse de clienți și personal și aruncate apoi la lada de gunoi a
unităților. Majoritatea deșeurilor generate sunt deșeuri solide, formate din deșeurile normale
rezultate din operarea zilnică, deșeuri le provenite din materiale de construcții utilizate pentru
modernizări, reparații, zugrăveli -vopsitorii, din despachetările de produse utilizate în procesele
tehnologice din bucătării, baruri, spălătorii, sectorul tehnic și de întreținere și din procesele
zilnice de curătenie a spațiilor de producție, a celor comune și camerelor clienților, cât și din
spațiile unde activează personalul.
Succesul reciclării deșeurilor care se pretează acestui proces depinde de felul cum sunt
colectate aceste deșeuri de pers onalul de serviciu. Acesta însă trebuie instruit, urmărit și motivat.
Colectarea deșeurilor solide și sortarea lor din faza colectării usurează munca celor care fac
depozitarea deșeurilor, mai mult sau mai puțin nocive, mai mult sau mai puțin voluminoase d ar
mai costisitoare în colectarea lor. Deși, din faza colectării se pot alege deșeurile reciclabile:
cartoane, hârtie, sticle și geamuri sparte, lemn etc. acestea pot și trebuie să fie depozitate în
containere speciale, pentru a fi livrate companiilor care colectează deșeuri. Restul deșeurilor
solide pot fi departajate în:
– deșeuri organice, cele rezultate din procesele tehnologice din bucătării și laboratoare,
carmangerii etc. și cele din oficiile bucătariilor, cu resturi alimentare;
– deșeuri nereciclabile , adică mai bine spus adevăratul material în plus.
Aceste deșeuri pot fi colectate și utilizate ca hrană pentru animalele din gospodaria
anexă, vândute unor crescătorii de animale sau, pur și simplu utilizate ca îngrășământ natural.
Gunoiul propriu -zis trebuie sa fie colectat în pungi din plastic și arunca t în containere speciale, de
preferat europubele din plastic dur dar necasant, cu rotile și cu capace care nu permit exalarea
mirosurilor neplăcute.
Deșeurile constituie o problemă ecologică la nivel mondial. Impactul deșeurilor asupra
mediului înconjurăt or este puternic, în primul rând pentru că necesită energie și materiale pentru
a produce ceea ce vor deveni deșeuri și, în al doilea rând, pentru că creează probleme privind
poluarea, atunci când sunt aruncate în gropile de gunoi, când sunt incinerate sau pur și simplu
aruncate ilegal. Dacă de exemplu deșeurile ar fi aruncate în mare, acest lucru dăunează imaginii
zonei și face să se piarda clienți în zonele litorale. În multe tări, producătorii de deșeuri au o
îndatorire legală de a se asigura că deseuril e sunt depozitate în siguranță. Încălcarea acestei
îndatoriri poate duce la amenzi și costuri de curățenie foarte mari.
De aceea hotelurile trebuie să reducă la minimum materialele folosite, să recicleze și să
refolosească materialele uzate, acolo unde se poate și să depoziteze deșeurile reziduale în
siguranță. Experiența arată că există întotdeauna posibilități de a îmbunătății situația și că nu este
greu să faci economii substanțiale cu ajutorul unor măsuri practice bune.
97
Problemele cu care se confrun tă gestionarea deșeurilor în România pot fi sintetizate
astfel:
– depozitarea pe teren descoperit este cea mai importantă cale pentru eliminarea finală a
acestora;
– depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile (în apropierea locuințelor, a
apelor de suprafață sau subterane, a zonelor de agrement);
– depozitele de deșeuri nu sunt amenajate corespunzător pentru protecția mediului,
conducînd la poluarea apelor și solului din zonele respective;
– depozitele actuale de deșeuri, nu sunt operate corespunzător: nu se compactează și nu se
acoperă periodic cu materiale inerte în vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii
mirosurilor neplăcute; nu există un con trol strict al calității și cantității de deșeuri care intră
pe depozit; nu există facilități pentru controlul biogazului produs; drumurile principale și
secundare pe care circulă utilajele de transport deșeuri nu sunt întreținute, mijloacele de
transport nu sunt spălate la ieșirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevăzute cu
împrejmuire, cu intrare corespunzătoare și panouri de avertizare.
– terenurile ocupate de depozitele de deșeuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai
pot fi utilizate în scopuri agricole; la ora actuala, în Romania, peste 12000 ha de teren sunt
afectate de depozitarea deșeurilor menajere sau industriale;
– colectarea deșeurilor menajere de la populație se efectuează neselectiv; ele ajung pe
depozite ca atare, amestecate, astfel pierzându -se o mare parte a potențialului lor util
(hârtie, sticlă, metale, materiale plastice);
Fig. 49 Problemele actuale ale gestionării deșeurilor în România
Toate aceste considerente conduc la concluzia că gestiunea deșeurilor necesită adoptarea
unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deșeurilor în mediu. Respectarea
acestor măsuri trebuie să facă obiectul activității de monitoring a facto rilor de mediu afectați de
prezența deșeurilor. Nerespectarea condițiilor de depozitare a deșeurilor menajere au o influență
Gestionarea
defectuoasă a
deșeurilor în
România
depozitarea pe
teren descoperit
amplasarea
depozitelor în
locuri sensibile
amenajarea
necorespunzătoare
a depozitelor
operarea
necorespunzătoare
a deșeurilor
considerarea
terenurilor de
depozitare ca
terenuri degradate
colectarea
neselectivă a
deșeurilor
populației
98
negativă asupra mediului înconjurător, prin poluarea aerului, solului și implicit restrângerea
habitatului unor specii de animale ș i plante.
Deșeurile rezultate în urma activităților turistice
Dintre numeroasele probleme de mediu care amenință planeta noastră, o problema
majoră o constituie, fără nici o îndoială, deșeurile. Termenii de societate de consum , avalanșă de
deșeuri și criză a deșeurilor nu sunt decât câteva exemple care permit ilustrarea problemelor
create de deșeuri, cu care se confruntă mediul nostru înconjurător de astăzi. Noi, consumatorii,
suntem toți responsabili de aceste probleme și fiecare dintre noi va trebuie deci, pe viitor, să facă
eforturi ca sa menajeze resursele limitate și să reducem cantitățile de deșeuri. Este incontestabil
faptul că, astăzi, noi producem multe deșeuri care conțin materii valorificabile și substanțe
problematice care sunt considerate c a reziduuri.
Prin diminuarea cantităților de deșeuri reziduale dar și prin reducerea poluatorilor sau
reciclare toate deșeurile inevitabile nu trebuie toate, considerate gunoaie. Nouă ne revine sarcina
să le triem în așa fel încât să obținem materii prime de la care sa avem posibilitatea fabricării
unor produse de o excelentă calitate. Această triere are ca avantaj menajarea resurselor naturale
limitate. Problemele cu care se confruntă gestionarea deșeurilor în Romania pot fi sintetizate
astfel: depozitare a pe teren descoperit este cea mai importantă cale pentru eliminarea finală a
acestora; depozitele existente sunt uneori amplasate în locuri sensibile (în apropierea locuințelor,
a apelor de suprafață sau subterane, a zonelor de agrement); depozitele de de șeuri nu sunt
amenajate corespunzător pentru protecția mediului, conducând la poluarea apelor și solului din
zonele respective. Deși efectele asupra florei și faunei sunt teoretic limitate în timp la durata
exploatării depozitului, reconstrucția ecologică realizată după eliberarea zonei de sarcini
tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic inițial, evoluția biosistemului fiind
ireversibil modificată. Este de la sine înțeles că această schimbare nu se poate face de azi pe
mâine, dar aceasta es te mult mai rapidă, criteriile esențiale sunt transparența și credibilitatea,
motivația, acțiunea sistematică, o infrastructura bună și, să nu uităm, reducerea confortului nostru
individual.
Tabel 17 Perioadele de descompunere a diferitor deșeuri
Tip de d eșeuri Perioada de descompunere
recipient din sticlă 1 milion de ani
fire de pescuit 600 ani
sticle de plastic 450 ani
scutece de unică folosință 450 ani
Cutie de aluminiu 80 – 200 ani
talpă de încălțăminte 50 – 80 ani
pahar de plastic 50 ani
cutie de tablă 50 ani
piele 50 ani
textile din nailon 30 – 40 ani
ambalaje din plastic 20 – 30 ani
pungi din plastic 10 – 20 ani
filtre de țigarete 1 – 5 ani
99
șosete din lână 1 – 5 ani
plăci aglomerate din lemn (PAL) 1 – 3 ani
cutii de lapte 3 luni
cotoare de măr 2 luni
ziare 6 săptămâni
coji de portocală sau banană 2 – 5 săptămâni
prosoape de hârtie 2 – 4 săptămâni
Fig. 50 . Perioada minimă de descompunere a diferitelor deșeuri generate de activitatea turistică
Aplicație practică:
– Analizați impactul negativ a gestionării defectuoase a deșeurilor în România (fig. 49),
luând în considerare perioadele de descompunere a diferitelor tipuri de deșeuri rezultate
în urma activităților turistice, așa cum sunt prezentate în tabelul 17, respec tiv în figura 50
Eseu:
– Elaborați un eseu despre gestionarea durabilă a deșeurilor dintr -o anumită destinație sau
grefată pe o anumită activitate turistică, urmărind metode de reducere a cantității
acestora și neutralizarea corespunzătoare
0 100 200 300 400 500 600fire de pescuitsticle de plasticscutece de unică folosință Cutie de aluminiutalpă de încălțăminte pahar de plasticcutie de tablăpieletextile din nailonambalaje din plasticpungi din plasticfiltre de țigarete șosete din lână plăci aglomerate din lemn (PAL)cutii de laptecotoare de mărziarecoji de portocală sau bananăprosoape de hârtie
600 450 450 80 50 50 50 50 30 20 10 1 1 1 0,25 0,16 0,12 0,04 0,04
Ani
100
Lucrare practică 7. Evaluarea matriceală a riscurilor
environmentale în Dealurile Someșului Mare
Evaluarea cantitativă a riscurilor în vederea stabilirii priorităților
de management teritorial
Evaluarea riscurilor în contextul managementului teritorial are ca principale scopuri:
– identificarea surselor de risc environmental, a căilor de transmitere și a subiecților
riscurilor;
– caracterizarea riscurilor în vederea prioritatea de intervenție a lor;
– evaluarea cantitativă a riscurilor environmentale;
– stabilirea măsurilor de management a riscului în vederea îmbunătățirii calității mediului;
– controlarea și segregarea activităților antropice generatoare de risc;
– implementarea strategiilor de management teritorial.
În cadrul procesului de evaluare a risc ului, etapa de evaluare cantitativă este una dintre
cele mai importante și discutate aspecte. Evaluarea cantitativă trebuie să i -a în considerare
aspectele legate de magnitudinea la scară geografică, gravitatea, probabilitatea de producere și
vulnerabilita te teritorială precum și aspectele financiare și sociale legate de efectele riscurilor și
costurilor de diminuare ale acestora. Dificultatea majoră în evaluările cantitative constă în
stabilirea unui scor general de evaluare care să reflecte ponderea fiecă rei componente de risc în
cadrul unui indice general. Astfel, analizând componentele de riscuri identificate (gravitate,
magnitudine, persistență) se pot face o serie de evaluări cantitative pe marginea costurilor de
remediere și a minimizării efectelor, î n timp ce alte componente (probabilitatea, efectele
cumulative și sinergetice), precum și componenta socială a riscului sunt mult mai dificil de
evaluat cantitativ în termeni financiari.
Prioritățile de management teritorial trebuie să fie stabilite luând în considerare
componentele de risc care sunt evaluate atât cantitativ cât și calitativ. Prin prezentarea sectoarelor
omogene de risc care sunt delimitate teritorial, factorii de decizie pot promova un management
teritorial orientat eficient spre soluționa rea problemelor prioritare. Matricea de evaluare a riscului
este un instrument eficient în organizarea, analiza și prezentarea rezultatelor, metoda matriceală
fiind mult utilizată în studiile de evaluare a impactului environmental. În practică, metodele
matriceale oferă posibilitatea de a compara pe aceleași baze impacte de natură diferită și de a
organiza procedurile de evaluare a impactelor environmentale.
Avantajele utilizării matricelor de evaluare constau în faptul ca el furnizează date
cantitative pen tru factorii de decizie și prin interpretarea rezultatelor permit evaluarea impactului
și riscului pe componente de mediu și factori de presiune. Alegerea componentelor matricei
favorizează într -o oarecare măsură și explicitarea efectelor cumulative și sin ergice permițând o
privire generală asupra acestora si, după caz, aprofundarea lor prin studii amănunțite.
Flexibilitatea aplicării matricelor coroborată cu metode de reprezentare cartografică a rezultatelor
evaluării sprijină procesul de management terito rial.
101
Studiu de caz: Dealurile Someșului Mare
Matricea de evaluare a riscurilor a fost aplicată pentru Bazinul Superior al Someșului
Mare. Pe baza informațiilor și a datelor preliminare au fost stabilite șapte unități environmentale
omogene care au fost caracterizate prin următoarele caracteristici umane:
– substrat geologic și relief;
– resursele și modul de valorificare antropică;
– probleme de mediu similare.
Evaluarea riscurilor environmentale și a impactelor acestora a fost realizată prin
metodologia mat riceală amintită rezultând astfel cuantificarea gradelor de risc pe componente
(naturale și sociale). Pentru stabilirea gradului de risc general (calitativ: foarte mare, mare,
mediu, mic, redus) au fost însumate punctajele atribuite fiecărei categorii de r isc astfel delimitate.
În final, rezultatele obținute pentru fiecare unitate omogenă au fost prezentate intr -o matrice
cumulată (multicriterială). Scorurile environmentale stabilite pe baza evaluării matriceale permit
identificarea zonelor care necesită o intervenție managerială prioritară din punct de vedere a
riscurilor (Muntean, 2005) .
Unitățile environmentale omogene delimitate în Dealurile Someșului Mare sunt: Sectorul
montan al Văii Someșului; culoarul Someșului Superior; Coridoarele de transport: A. Rutier (E);
B. Feroviar; Sectorul deluros și de podiș.
Caracteristicile environmentale ale sectorului sunt date de:
– substratul geologic și de relief;
– resursele environmentale (resurse minerale, resurse agricole, concentrare de populație);
– modul de valorificare a resurselor (activități industriale, agricultura de tip intensiv,
exploatarea resurselor subsolului);
– probleme de mediu (poluarea apelor, aerului și solului datorită activităților industriale,
agricole și transport, probleme legate de stabili tatea albiei Someșului Mare, depozite
extinse de deșeuri menajere, afectarea calității vieții și a sănătății umane datorită poluării
fizico -chimice a aerului, apei și mediului).
Metodologia de întocmire a matricei de evaluare a riscurilor
În abordarea metodologică a riscului au fost luate în considerare procesele generatoare
de risc, au fost stabiliți indicatorii gradului de risc și a fost stabilită grila de apreciere a claselor de
risc. Componentele metodologice care vizează procesele generatoare de ri sc au fost stabilite în
funcție de trăsăturile environmentale ale teritoriului studiat și ținând cont de “subiecții” riscului
(mediul natural și comunitățile umane locale) (Muntean, 2005) .
În ceea ce privește procesele generatoare de risc analiza ia în con siderare două tipuri de
procese generatoare de risc: procese asupra mediului natural (afectarea substratului și a reliefului,
poluarea aerului, poluarea apei, degradarea solului, degradarea habitatelor naturale) și procese
generatoare de riscuri antropice și sociale (sănătate umană și calitatea vieții, nivelul de trai și
locuri de muncă).
Gradele de risc au fost analizate în funcție de următorii indicatori de risc:
– gravitatea impactelor (manifeste sau potențiale);
– magnitudinea impactelor (raportată la scara spațială și număr de locuitori afectați);
– persistența impactelor (la scară temporală);
– efectele cumulative și sinergice;
102
– probabilitatea impactelor.
Pentru fiecare dintre acești indicatori au fost acordate note de bonitare pe o scara de la 1
la 4.
Delimi tarea claselor de risc a fost realizată pe baza aprecierii riscului în teritoriu.
Aprecierea riscului pe componente se face pe baza însumării, indicatorilor de la 1 la 4 și
înmulțirea sumei cu coeficientul acordat indicatorului 5. Grila de apreciere a risc urilor are 5
clase:
A – risc redus (4 -8 puncte);
B – risc mic (9 -16 puncte);
C – risc mediu (17 -24 de puncte);
D – risc mare (25 -32 de puncte);
E – risc foarte mare (33 -64 de puncte).
Gradul de acuratețe a evaluării a fost unul mediu, folosindu -se în evaluare un sistem de
apreciere a riscurilor caracteristice pentru areale de întindere medie în cuprinsul unităților
environmentale omogene studiate. Riscurile identificate prin aceasta analiza au un caracter
general, pentru delimitarea lor fiind necesare măsuri care trebuie luate în colaborare de
autoritățile responsabile din unitățile administrative învecinate, în funcție de gravitatea riscului,
aceste probleme pot fi rezolvate la nivel intercomunal, interjudețean sau chiar național. Riscurile
punctiforme generate de procese și fenomene locale au fost studiate și analizate în cadrul PUG –
urilor și PUD -urilor.
Analiza riscurilor
Conform metodologiei prezentate în acest sector sunt vizate: riscurile induse antropic
asupra reliefului natural și riscurile indu se asupra componentei umane.
Riscurile induse antropic asupra mediului natural . Sunt vizate în acest sens substratul geologic și
relieful asupra cărora se manifestă următoarele tipuri de impacte: modificări ale profilului albiei
datorită exploatărilor de b alast; crearea unor forme de relief antropic prin depozitarea deșeurilor
industriale (halda de steril de la Făget) și menajere; procese erozionale datorate lipsei
amenajărilor.
Gravitatea impactului a fost apreciată cu nota 2, ținând cont de stabilitatea f enomenelor.
Magnitudinea pe scară geografică este apreciată cu 2 datorită numărului și extinderii restrânse a
arealelor de acest tip. Persistența impactelor de acest tip este apreciată cu nota 2 din cauza
durabilității în timp a formelor rezultate și a cos turilor relativ mici pentru reabilitare.
Efectele cumulative și sinergice sunt apreciate cu nota 3 datorită impactelor, în special
prin raportare la cele generate de depozitele de reziduuri de pesticide și menajere asupra:
– calității apelor (surse de poluan ți pentru apele de suprafață și freatice);
– solului (poluare directă prin acoperirea terenurilor productive, poluarea solului prin
infiltrații din levigatul de haldă) ;
– aerului (poluarea aerului cu pulbere antrenată);
– vegetației (poluarea cu pulbere transpo rtată de curenții de aer, poluarea cu infiltrații din
levigatul de haldă, conținând poluanți periculoși persistenți cu efecte bioacumulare și
bioconcentrare);
– efecte asupra sănătății umane datorate introducerii în mediu prin căile de transport
menționate.
103
Probabilitatea impactelor, referitor la modificarea substratului și reliefului este notată cu
2 datorită prezenței riscurilor manifestate. Nota totală pentru risc conform formulei de calcul este
(2+2+2+3) X 2 = 18. Această nota totală încadrează componen ta de risc în categoria C (risc
mediu).
Riscurile generate de poluarea aerului sunt corelate cu: degradarea calității aerului
datorată emisiilor industriale, cu efecte semnificative potențate de condițiile atmosferice de
dispersie defavorabile (canalizarea circulației aerului pe direcții preferențiale datorate Văii
Someșului, frecvența zile cu ceață și inversiuni atmosferice); poluarea datorată transportului auto.
În acest sens, gravitatea impactelor (manifeste sau potențiale) a fost apreciată cu nota 3,
ținând cont de caracterul redus al impactelor. Magnitudinea impactelor (la scară spațială și număr
de locuitori afectați) a fost apreciată cu nota 2, ținând cont de întinderea spațială limitată a
zonelor afectate. Persistența impactelor (la scară temporală) a fost apreciată cu nota 2 ținând cont
de reversibilitatea fenomenelor.
Efecte cumulative și sinergice au fost apreciate cu nota 4, datorită faptului că efectele
menționate sunt multiple și cu grad mare de periculozitate. Aici intră: efecte asupra florei ș i
faunei care trebuie minimizate în condițiile în care arealul are un potențial turistic ridicat, efecte
directe asupra sănătății umane.
Probabilitatea impactelor a fost apreciată cu nota 2, datorită frecvenței episoadelor de
poluare. Limitarea efectelor p oluării este posibilă prin aplicarea de măsuri ușor de îndeplinit și cu
costuri mici. Nota totală pentru risc conform formulei de risc este: (3+2+2+4) X 2 = 22, iar
aceasta notă totală încadrează componenta de risc în categoria C (risc mediu).
În același context riscurile impuse de către poluarea apei sunt asociate cu următoarele
tipuri de impacte: poluarea datorată substanțelor provenite din exploatările miniere din bazinul
Superior al Someșului Mare, precum și cea generată de activitățile economice local e: poluarea
apelor datorită deversărilor de ape menajere și impurificării datorate depozitării necontrolate a
deșeurilor.
Gravitatea impactelor (manifestate sau potențiale) a fost apreciată cu nota 3 ținând cont
de caracterul pronunțat al impactelor datora te în special poluării din exploatarea și prelucrarea
minereurilor. Magnitudinea impactelor (la scară spațială și număr de locuitori afectați) a fost
apreciată cu nota 3. Persistența impactelor (la scară temporală) a fost apreciată cu nota 3, ținând
cont de posibilitatea remedierii parțiale a impactelor în cazul înlăturării cauzelor fenomenelor.
Efectele cumulative și sinergice au fost apreciate cu nota 4 din cauza faptului ca efectele
menționate sunt multiple și cu grad mare de periculozitate. Aici intră: efectele asupra calității
solului din zona luncii inundabile; efectele asupra vegetației și florei acvatice și de luncă; efectele
asupra populației (risc de intoxicare).
Probabilitatea impactelor a fost apreciată cu nota 3, datorită frecvențelor episoade de
poluare majoră, pe fondul unei poluări de fond continue. Nota totală pentru risc conform formulei
de calcul este: (3+3+3+4) X 3 = 39. Această notă totală încadrează componenta de risc în
categoria E (risc foarte mare).
Riscurile generate de către degrad area solului sunt conexe următoarelor tipuri de
impacte: poluarea solului în zona luncii inundabile a Someșului datorită depunerii de poluanți
transportați de ape; ocuparea terenurilor cu sol fertile de către suprafețele ocupate cu deșeuri
menajere; degrad area caracteristicilor fizico -chimice ale solului datorită aportului de poluanți din
sursele menționate mai sus; procese erozionale datorate lipsei amenajărilor și tehnicilor agricole
necorespunzătoare.
104
Gravitatea impactelor (manifeste sau potențiale) a fo st apreciată cu nota 2 ținând cont de
modificările semnificative ale calității solului, mai ales în zona luncii inundabile. Magnitudinea
impactelor este apreciată pe scară geografică cu nota 2 datorită numărului și extinderii restrânse a
arealelor afectate . Persistența impactelor de acest tip este apreciată cu nota 3, datorită durabilității
în timp, a disfuncționalităților rezultate și a costurilor mari necesare pentru remediere.
Efectele cumulative și sinergice au nota 2 datorită impactelor asupra: vegetaț iei
(scăderea fertilității solului și afectarea productivității și contaminarea producției agricole
rezultate), precum și concentrarea poluanților de -a lungul lanțurilor trofice; efecte asupra
populației (risc indirect de intoxicare prin consumul produselo r agricole); efecte asupra calității
apelor (surse de poluanți pentru apele de suprafață și freatice).
Probabilitatea impactelor este notată cu 2, datorită prezenței riscurilor. Nota totală pentru
risc conform formulei de calcul este: (2+2+3+2) X 2 = 18. A ceastă notă totală încadrează
componenta de risc în categoria C (risc mediu).
Riscurile corelate cu degradarea habitatelor naturale constau în: înlocuirea habitatelor
naturale cu cele derivate, procese de degradare a ecosistemelor acvatice datorită fenomen elor de
poluare; afectarea florei și faunei datorită aportului de pesticide. Gravitatea impactelor (manifeste
sau potențiale) a fost apreciată cu nota 3, ținând cont de modificările semnificative ale
ecosistemelor. Magnitudinea impactelor (la scară spațial ă) este apreciată pe scară geografică cu 3
datorită numărului și extinderii arealelor afectate. Persistența impactelor este apreciată cu nota 3,
datorită durabilității în timp, a disfuncționalităților rezultate și a costurilor mari necesare pentru
remedier e.
Efectele cumulative și sinergice au primit nota 4 datorită impactelor asupra: calității
apelor și solului, efectelor asupra populației (risc de intoxicare). Probabilitatea impactelor este
notată cu 2, datorită prezenței riscurilor. Nota totală pentru ri sc conform formulei de calcul este:
(3+3+3+4) X 2 = 26. Această notă totală încadrează componenta de risc în categoria D (risc
mare).
Riscuri induse asupra componentei umane sunt cele care se repercutează asupra sănătății
umane, calității vieții și a activ ității socio -economice (locuri de muncă, etc.). Acestea sunt
corelate cu: creșterea numărului de îmbolnăviri; accesul dificil la resurse de apă potabilă;
scăderea potențialului economic și creșterea șomajului.
Gravitatea impactelor (manifeste sau potențial e) a fost apreciată cu nota 3, ținând cont de
efectele potențiale ale modificărilor de mediu:
– deprecierea calității apei;
– scăderea potențialului productiv al solului;
– limitarea funcțiunilor de bază ale habitatului natural.
Magnitudinea impactelor este apreciată pe scara geografică cu 2 datorită numărului și
extinderii restrânse a arealelor afectate și a numărului limitat de locuitori afectați, precum și a
existenței opțiunilor alternative de evitare a efectelor. Persistența impactelor este apreciată cu
nota 3, datorită durabilității în timp a disfuncționalităților rezultate și a costurilor mari necesare
pentru remediere.
Efectele cumulative și sinergice sunt apreciate cu nota 2 din cauza fenomenelor de
impact asupra mediului. Probabilitatea impactelor es te notată cu 2 datorită prezenței riscurilor.
Nota totală pentru risc conform formulei de calcul este: (3+3+3+2) X 2 = 22. Această notă totală
încadrează componenta de risc în categoria C (risc mediu).
105
În finalul evaluării, rezultatele obținute pentru fiec are unitate omogenă au fost prezentate
într-o matrice cumulate (multicriterială) (Tabel 1 și 2).
Analiza SWOT a metodologiei de evaluare matriceală
În scopul aprecierii utilității metodologiei de evaluare a riscurilor prezentate, a fost
efectuată analiza SWOT (Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats) asupra studiului de caz
prezentat. În urma analizei SWOT, rezultă că metodologia și matricea de evaluare pot fi
îmbunătățite sub raportul componentelor environmentale analizate, a indicatorilor de risc și a
domeniilor de utilizare. Menționăm faptul ca metodologia de evaluare a riscurilor environmentale
și implementarea în practică a metodei sunt perfectibile și vor fi aplicate și în alte studii de
evaluare environmentală.
Analiza SWOT a matricei de evalu are a riscului environmental cuprinde următoarele:
Puncte tari (S) : ușurința în utilizare, metoda accesibilă care necesită date primare simple,
procurabile cu investiții minore; rezultatele matricei sunt ușor de citit și de către persoane
neavizate; metodă obiectivă, rezultatele obținute sunt prezentate, într -o formă cuantificată,
utilizabilă în prezentarea problemelor în procesul de luare a deciziilor; analizează comprehensiv
toate elementele riscului; este o metodă multicriterială și deci poate acoperi î ntr-o mai mare
măsură problematica complexă a evaluării riscului; este o metodologie transparentă.
Puncte slabe (W): implică într -o oarecare măsură judecata subiectivă a evaluatorului;
acest avantaj fiind minimizat de experiența evaluatorului; necesită în prealabil studii laborioase
pentru delimitarea zonelor cu probleme similare de risc; nu surprinde până în intimitate efectele
cumulative și sinergice; scorurile atribuite componentelor de risc lăsa loc de interpretări
ulterioare.
Oportunități (O): metoda este perfectibilă și adaptabilă diverselor situații; poate fi
analizată în dezbateri publice și suportă schimbări în funcție de răspunsul comunității;
favorizează cooperarea interdisciplinară și abordările interdisciplinare.
Amenințări (T): lipsa de respo nsabilitate în stabilirea criteriilor, punctajelor și
elementelor supuse riscului; scăderea interesului comunităților umane amenințate; tendința de
apreciere unilaterală a riscului de către factorii de decizie și public fără utilizarea altor studii și
meto de de analiză.
Tabel 18. Matricea evaluării riscului în Dealurile Someșului Mare
Componente de
risc Indicatori de risc Risc
Spe-
cific Grad de
risc Gravi –
tate
Magnitudine Persis –
tență Cumulativitate
și sinergie Probabili –
tate
Componente
naturale
Substrat și relief
2
2
2
3
2
18 risc
mediu
Calitatea aerului
3
2
2
4
2
22 risc
mediu
Calitatea apei
3
3
3
4
3
39 risc
foarte
mare
Sol
2
2
3
2
2
18 risc
mediu
106
Habitatul natural
3
3
3
4
2
26 risc mare
Total
24,6 risc mare
Componen -ta
socială
Sănătate,
calitatea vieții
economice 3 3 3
2 2
2
2 risc
mediu
Total general
2
3,3 risc
mediu
Notă: Grila de apreciere a riscurilor are 5 clase:
A – risc redus (4 -8 puncte);
B – risc mic (9 -16 puncte);
C – risc mediu (17 -24 de puncte);
D – risc mare (25 -32 de puncte);
E – risc foarte mare (33 -64 de puncte).
Tabel 19. Matricea cumulată multicriterială de evaluare a riscurilor environmentale din Dealurile
Someșului Mare
Componente de risc Unități teritoriale omo gene
1 2 3 4 5A 5B 6 7
Componente naturale
Substrat și relief 20 18 16 24 18 18 4 39
Calitatea aerului 5 22 18 4 12 12 8 6
Calitatea apei 39 39 18 26 16 26 8 18
Sol 20 18 18 27 16 22 12 16
Habitate naturale 18 26 16 20 18 18 14 33
Total 20,4 24,6 17,2 20,2 16 19,2 8,8 22,4
Componenta socială
Sănătate, calitatea
vieții, economie
16
22
16
22
20
20
24
16
Risc total general 18,2 23,3 16,6 21,1 18 19,6 16,4 19,2
Cumularea scorurilor de risc pentru fiecare unitate teritorială omogenă permite
transpunerea pe o hartă a riscurilor unităților omogene luate în studiu cu menționarea categoriei și
gradului de risc identificat. Prezentarea grafică a rezultatelor poate fi suprapusă cu alte
reprezentări grafice furnizând astfel date proc esului de management teritorial. Ca atare, pot fi
identificate riscurile care necesită remedierea imediată și totodată pot fi apreciate costurile și
beneficiile remedierii. Pe baza celor menționate se pot stabili arii environmentale care necesită o
analiza suplimentară a riscurilor și impactelor environmentale. Prin aplicarea la intervale stabilite
de timp a metodei matriceale pot fi monitorizate rezultatele aplicării planurilor de management
teritorial și identificate noi direcții de acțiune pentru îmbunăt ățirea acestora.
107
Evaluarea impactului de mediu în Dealurile Someșului Mare
Dealurile Someșului Mare sunt o unitate geografică distinctă în cadrul Podișului
Someșan și se evidențiază, prin prezența unor arii degradate din punct de vedere al calității
medi ului.
Dealurile și culoarul ocupă sectorul cuprins între localitățile Dej și Sângeorz -Băi și
prezintă următoarele trăsături teritoriale:
– Este o regiune de convergență a fluxurilor teritoriale provenite din unitățile geografice
învecinate și un coridor informațional -infrastructural major;
– Este o axă de umanizare intensă, care reprezintă tot atâtea surse de generare a unor
disfuncționalități environmentale acolo unde relațiile societate -environment au un
caracter profund conflictual;
– Are un grad ridicat de populare umană, care impune o presiune antropică, accentuată
asupra teritoriului.
Metodologia de evaluare a impactului environmental
Evaluarea sintetică a impactului antropic asupra componentelor environmentale în
Dealurile Someșului Mare a fost reali zată prin utilizarea unei matrice rapide de evaluare
elaborată de Pastakia și Jensen în anul 1998.
Adaptarea metodei și a componentelor matriceale s -a realizat luând în considerare
particularitățile environmentale ale unități studiate și semnificația antr opică a acestora. De
asemenea, la baza evaluării au stat informații (date oficiale și observații efectuate pe teren, ceea
ce a permis o creștere a obiectivității evaluării propriu -zise).
Componentele environmentale specifice au fost stabilite pentru aceas tă regiune și au fost
încadrate în patru mari categorii:
a) Componente fizice și chimice (abiotice) (CFC) care se referă la aspecte biotice ale
environmentului;
b) Componente biologice și ecologice (abiotice) (CBE) care se referă la aspectele
biotice ale environ mentului;
c) Componente sociologice, culturale și de utilizare a terenurilor (CSC) care include
aspecte antropice ale environmentului;
d) Componente economice și operaționale (CEO) care permit identificarea calitativă a
efectelor economice și sociale care pot fi temporare și permanente asupra environmentului.
Componentele environmentale sunt prezentate detaliat în matricea de evaluare.
Majoritatea componentelor environmentale au fost selectate din matricea lui Leopold (1971) și
adaptate metodologiei de evaluare ș i contextului teritorial analizat.
În consecință, au fost stabilite criterii standard de evaluare precum și mijloacele de
obținere a unor valori cantitative .
Criteriile de evaluare sunt de două tipuri: (A) criterii care pot schimba, individual, scorul
environmental obținut; (B) criterii care, individual, nu pot schimba scorul environmental de
evaluare.
108
Tabel 20. Descrierea criteriilor de evaluare a impactului antropic și a scării notelor de evaluare
Criteriul de evaluare Scara Descrierea
A1
Importanța condiției/
Factorului environmental 4
3
2
1
0 Important pentru interese naționale/ internaționale
Important pentru interesele regionale, naționale
Important numai pentru arealele din proximitatea
localității
Important numai pentru fără importan ță
A2
Magnitudinea schimbării/
Efectului environmental +3
+2
+1
0
-1
-2
-3 Beneficiu major important
Îmbunătățire semnificativă a status quo -ului
Îmbunătățire a status quo -ului
Lipsă de schimbare a status quo -ului
Schimbarea negativă a status quo -ului
Dezavantaje sau schimbări negative semnificative
Dezavantaje sau schimbări negative majore
B1
Permanența 1
2
3 Fără schimbări
Temporar
Permanent
B2
Reversibilitatea 1
2
3 Fără schimbări
Reversibil
Ireversibil
B3
Cumulativitatea 1
2
3 Fără schimbări
Non cumulative/unic
Cumulative/sinergetic
Valorile aferente acestor tipuri de criterii au determinat stabilirea notelor de evaluare a
impactului environmental. Metoda de calcul și de atribuire a notelor de evaluare a avut la bază
următoarele formule:
(A1) x (A2) = (At) (1)
(B1) + (B2) + (B3) = (Bt) (2) Ec. 10.
(At) x (Bt) = (SE) (3)
Sistemul de notare presupune înmulțirea valorilor atribuite pentru criteriile din grupa A
(A1, A2, fiind evidențiată pondere a fiecărei note) și obținerea unei note (At).
Acesta la rândul ei este înmulțită cu nota (Bt) obținută prin însumarea notelor acordate
criteriilor de tip B (B1, B2, B3). Ceea ce rezultă este un scor de evaluare a impactului antropic
asupra componentelor en vironmentale (SE). Acest scor poate fi stabilit atât pentru fiecare
categorie de componente environmentale, dar și pentru evaluarea finală și sintetică a tuturor
impactelor generate de activitățile antropice existente în teritoriu.
În final pe baza scorur ilor și notelor de evaluare obținute au fost stabilite categorii de
impact antropic și a fost elaborată o scară de conversie a stocurilor de evaluare în categorii de
impact.
109
Tabel 21. Clasificarea și descrierea categoriilor de impact antropic pe baza sc orurilor
environmentale
Scorul environmental Categorii
de impact Descrierea categoriei
Peste +101 +E Schimbări/impacte pozitive majore
+76 la +100 +D Schimbări/impacte pozitive semnificative
+51 la 75 +C Schimbări/impacte pozitive majore
+26 la 50 +B Schimbări/impacte pozitive
+1 la 25 +A Schimbări/impacte ușor pozitive
0 N Lipsa schimbării status quo -ului / neaplicabil
-1 la -25 -A Schimbări/impacte ușor negative
-26 la -50 -B Schimbări/impacte negative
-51 la -75 -C Schimbări/impacte negative moderate
-76 la -100 -D Schimbări/impacte negative semnificative
Sub -101 -E Schimbări/impacte negative majore
Tabel 22. Matricea de evaluare a impactului environmental
Componente environmentale A1 A2 B1 B2 B3 SE C1
Componentele environmentale fizice și chimice
Substrat geologic 2 -1 1 1 1 -6 -A
Materiale de construcții 1 -1 1 1 1 -3 -A
Soluri 1 -1 2 2 2 -6 -A
Morfologia terenului 1 -2 3 2 3 -16 -A
Ape subterane 1 -1 2 2 2 -6 -A
Calitatea apei 1 -1 2 2 3 -7 -A
Ape de suprafață 1 -3 2 2 3 -21 -A
Calitatea aerului 1 -2 2 2 2 -12 -A
Microclimate și topoclimate 1 -2 1 1 2 -8 -A
Temperatura aerului 1 -1 1 1 1 -3 -A
Inundații 1 -1 2 2 2 -6 -A
Eroziunea torențială/liniară 1 -1 1 1 1 -3 -A
Sedimentare/colmatare 1 +1 2 1 1 +4 +A
Compactare/tasare 1 0 1 1 1 0 N
Stabilitatea terenului (alunecări
de teren) 1 +1 1 1 2 +4 +A
Eroziunea areală (deraziune) 1 -1 2 2 2 -6 -A
Scor environmental -95 -D
Componente environmentale biologice și ecologice
Copaci/arbori 1 -2 2 2 3 -14 -A
Tufișuri 1 -2 2 1 1 -8 -A
Iarbă 1 -2 2 1 1 -8 -A
Recolte 1 -2 2 2 1 -10 -A
Microfloră 1 -1 2 1 1 -4 -A
110
Plante acvatice 1 -2 2 2 2 -12 -A
Specii vegetale pe cale de
dispariție 1 0 1 1 1 0 N
Păsări 1 -2 2 1 1 -8 -A
Animale terestre și reptile 1 -2 2 1 1 -8 -A
Pești și crustacee 1 -2 2 1 1 -8 -A
Bentos 1 -2 1 1 1
Insecte 1 -3 2 1 1 -12 -A
Microfaună 1 -3 2 1 1 -12 -A
Specii animale pe cale de
dispariție 1 0 1 1 1 0 N
Coridoare ecologice 1 0 1 2 1 0 N
Scor environmental -100 -D
Componente environmentale sociologice și culturale
Utilizarea terenurilor 1 -2 1 1 2 -8 -A
Spații deschise și sălbatice 1 -1 1 1 1 -3 -A
Mlaștini 1 0 1 1 1 0 N
Areale împădurite 1 -2 1 1 1 -6 -A
Pășuni 1 -2 1 1 1 -6 -A
Terenuri agricole 1 -2 1 2 2 -10 -A
Parcuri și rezervații 1 0 1 1 1 0 N
Monumente ale naturii 1 0 1 1 1 0 N
Specii și ecosisteme rare și
unicate 1 0 1 1 1 0 N
Modele culturale/stil de viață 1 -1 1 1 1 -3 -A
Obiective/stiluri istorice și
arheologice 1 -3 1 1 1 -3 -A
Interese estetice și umane 1 -1 1 1 1 -3 -A
Calitatea peisajului 1 -1 1 1 1 -6 -A
Spații verzi 1 -1 1 1 1 -3 -A
Scor environmental -51 -C
Componente environmentale economice și operaționale
Sănătate și siguranță umană 1 -3 1 1 1 -3 -A
Vânătoare și pescuit 1 -2 2 2 2 -12 -A
Campare 0 0 1 1 1 0 N
Rata șomajului 3 -2 1 1 1 -18 -A
Turism și obiective turistice 0 0 1 1 1 0 N
Densitatea populației 1 +2 1 1 1 +6 +A
Depozitarea deșeurilor 2 -3 1 1 1 -18 -A
Structuri antropice 1 -2 1 1 1 -6 -A
Rețele de transport 1 -1 1 1 1 -3 -A
Rețele de utilități 1 -1 1 1 1 -3 -A
Cultura plantelor 1 -2 1 1 1 -6 -A
Creșterea animalelor 1 -2 1 1 1 -6 -A
Zone rezidențiale 1 -1 1 1 1 -3 -A
111
Zone comerciale 1 -1 1 1 1 -3 -A
Zone industriale 3 -2 1 1 1 -18 -A
Scor environmental -93 -D
Scor environmental total -339 -E
Din matricea de evaluare rezultă un scor environmental foarte scăzut (categoria –E –
schimbări / impacte negative majore), deci mediul natural din Dealurile Someșului Mare este
puternic afectat de activitățile antropice, ceea ce ar necesita acțiuni susținu te de reabilitare a
mediului natural.
Cauzele fenomenelor turistice de risc
În scopul evaluării cât mai exacte a impactelor și a disfuncționalităților induse de către
activitățile turistice asupra componentelor mediului înconjurător, se impune ca fiind necesară
evaluarea obiectivelor turistice naturale si antropice din dealurile Someșului Mare cât și
cunoașterea specificității impactelor și a diverselor mijloace prin care acestea pot fi prognozate,
prevenite și diminuate. În consecință se disting trei va riabile aflate în strânsă legătură cu
dezvoltarea turistică și anume:
a. managementul continuu al resurselor environmentale cu valențe turistice;
b. diminuarea, controlul și cuantificarea impactului asupra mediului, generat de
valorificarea turistică a potențial ului acestuia;
c. conservarea și îmbunătățirea componentelor mediului înconjurător, acolo unde acestea au
fost integrate în activități și circuite turistice, în scopul obținerii unor beneficii în
domeniul turismului, cât și al populației stabilite în arealele respective(Dezsi, Ciangă,
Rotar, 2002).
Fig. 51 . Variabilele legate de dezvoltarea turistică durabilă
Aplicație practică:
– Analizați scopurile, prioritățile managerial și avantajele elaborării matricei de impact a
riscurilor de mediu, cît și utilitatea practică a acestora
Proiect:
managementul
continuu al
resurselor
environmentale
cu valențe
turistice
diminuarea,
controul și
cunatificarea
impactului asupra
mediului
conservarea și
îmbunătățirea
componentelor
mediului
înconjurător
Dezvoltare
turistică
durabilă
orientată spre
protecția
mediului
112
– Elaborați o matrice de evaluare a impactului activităților turistice dintr -un areal
touristic anume, ținând cont de parametrii din tabelele 18 – 22, reliefând impactul
pozitiv sau negativ
113
BIBLIOGRAFIE
1. Antoine, S., Barr ére, Martine, Verbrugge, Geneviéve (1994), La Planete Terre entre
nos mains, guide pour la mise en oeuvre des engagements du Sommet planete Terre , La
Documentation francaise, Paris
2. Barnea M., Papadopol C. (1975), Poluarea și protecția mediului , Editura Științifică și
Enciclopedică, București.
3. Barrow, C. J. (1997), Environmental and Social Impact Assessment. An Introduction ,
Arnold, London – New York – Sidney – Auckland
4. Bart, O. ( 1983), The effects of air pollution on work loss and morbidity , Journal of
Environmental Economics and Management, nr.10.
5. Baumol, W., Oates, W. E. (1975), The Theory of Environmental Policy , Prentice
Hall.
6. Bălteanu, D. (1996), Semnificația geografică a modificării utilizării terenurilor,
Analele Univ. “ Ștefan cel Mare “ Suceava, secțiunea Geografie -Gologie, anul V.
7. Bălteanu, D. (2002), Cercetarea geografică și dezvoltar ea durabilă , Revista
Geografică, T. VIII.
8. Bălteanu, D., Popescu, C. (1996), Dezvoltarea durabilă în context geografic est –
european , Terra XXVI – XXVII.
9. Bălteanu, D., Șerban M. (2005), Modificările globale ale mediului, Edit. Coresi,
București.
10. Benedek, J. (2000), Organizarea spațiului rural în zona de influență apropiată a
orașului Bistrița, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca.
11. Benedek, J. (2002), Riscurile umane , Riscuri și catastrofe (editor V. Sorocovschi), Casa
Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
12. Berbecaru, I., Botez, M. (1977), Teoria și practica amenajării turistice , Ed. Sport –
Turism, București.
13. Bertrand, S., Frischknecht, Corinne, Laporte, J -D., Romerio, F., Rossiaud, J., Wagner,
J-J., Harding, W. (2000), Le management integre de risques de catastrophes: une
approche par acteur , în Actes du 5e Colloque transfrontalier CLUSE, Universite de
Geneve
14. Bleahu, M. (1987), Turismul și protecția peisajului , Ocrotirea naturii și a mediului
înconjurător , Nr. 1, Ed. Academiei R.S. România, Bu curești.
15. Bogdan O., Niculescu E. (1999), Riscurile climatice în România , Editura Academiei,
București.
16. Borza, Al. (1977), Posibilități de acțiune ale Ministerului Turismului în problema
protecției patrimoniului turistic împotriva factorilor de degradare , în vol. Zonarea
turistică a R.S. România, a IV -a Sesiune de Comunicări Științifice, aprilie 1976,
București.
17. Bran, F. ( 1998), Raportul Resurse -Mediu Înconjurător , Tribuna Economică, nr. 1,
București.
18. Bran, F. ( 2000), Ecologie generală și protecția mediului , Editura ASE, București.
19. Bran, F. (2 000), Probleme ecologice și riscuri economice , Editura ASE, București.
20. Bran, F. ( 2001), Probleme de mediu. Posibilități de reglementare , Tribuna economică,
nr. 15, București.
114
21. Bran, F. (2002) Relația economie -mediu la în ceputul mileniului al III -lea, Editura
ASE, București
22. Bran, F., Ioan, I. ( 2001), Ecosferă și politici ecologice , Editura ASE, București.
23. Bran, F., Simion, T., Nistoreanu, P. (2000), Ecoturism , Editura Economică, București
24. Bran, F., Stanciu, F. ( 2000), Relația mediul natural – locuri de muncă în viziunea
Uniunii Europene , Economistul, București.
25. Bran, F., Istrate, I. (1995), Turismul ecologic , Tribuna economică, Nr.23 -54, București.
26. Brown, R. L. ( 1994), Probleme globale ale omenirii , Editura Tehni că, București.
27. Brown, R. L. ( 1996), Starea lumii 1996 , Editura Tehnică, București.
28. Brown, R. L. ( 2000), Starea lumii 2000 , Editura Tehnică, București.
29. Brown, R. L. ( 2001), World Economy Expands în World Watch Institute, Vital Signs ,
W. W. Horton & Company.
30. Brunet, R. (1965), Les ph énomenes de discontinuité en géographie , These
complémentaire pour le doctorat d ’État es Lettres, Toulouse
31. Bryant, E.A. (1991), Natual hazards , Cambridge University Press.
32. Buckley, R. C. (1996), Sustainable Tourism, Issues and Management Tools , Annals of
Tourism Research
33. Busuioc, A. (2003), Schimbări climatice – perspective globale și regionale , Sesiunea
Științifică Anuală a INMH, București.
34. Caimcross, F. ( 1995), Guide to Business and the the Environment , Island Pr ess,
Washington DC,
35. Cammerer, C., Kunreuther, H. (1989), Decision processes for low probability events ,
Journal of Policy Analysis and Management nr. 8.
36. Chintăuan, I. (2000), Bistrița -Năsăud. Natura și monumentele sale , Ed. Carpatica, Cluj –
Napoca..
37. Ciangă , N. (1997), Turismul din Carpații Orientali , Ed. Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca.
38. Ciulache și Nicoleta I. (1992), Fenomene geografice de risc , Editura Științifică,
București.
39. Ciulache, S., Ionac, N. (2003), Schimbări climatice globale , Terra, an XXXI (LI), vol.
12/2001, București.
40. Cocean, P. (1999) , Geografia Turismului , Ed. Focul Viu, Cluj -Napoca.
41. Cocean, P. (2004), coord., Planul de amenajare a teritoriului regiunii de Nord – Vest.
Coordonate majore, Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoc a.
42. Cocean, P. (2007), Riscurile în etapa schimbărilor globale , Riscuri și catastrofe, VI,
Cluj Napoca.
43. Cocean, P., Cocean Gabriela (2007), Cauzele și efectele viiturii catastrofale din 20
iunie 2006 de la Târlișua , Studia UBB, 1, Cluj Napoca.
44. Cocean, P. (2006), Rolul fenomenelor orajoase în declanșarea alunecărilor de teren ,
Revista de Geomorfologie, 8, București.
45. Cocean, P., Barta, A.I. (2006), The Touristic Risks în Someșul Mare Hills , în „Rural
Tourism and Sustainabler Development”, Editura Universității din Oradea, Oradea.
46. Cocean, P., Chiotoroiu, Brândușa (1990), Aspecte privind evoluția habitatelor umane
din Dealurile Suplaiului, Studia UBB ,1, 4 pag., 1 fig., Cluj Napoca.
47. Cocean, P., Mureșianu, M. (1991), Circulația turistică în stațiunea Sângeorz -Băi în
intervalul l986 -l990, Studia UBB, 2, 4 pag., 2 fig., Cluj Napoca.
115
48. Cocean, P., Cocean, R. (2002), Zonarea funcțională a Regiunii de Nord -Vest, Studia
UBB, 1, Cluj – Napoca.
49. Cocean, P., Vlăsceanu, G., Negoiescu, B. (2002), Geografia generală a turismului , Ed.
Meteor Press, București, pag. 251.
50. Crozier, M. (1988), The Terminology of Natural Hazards Assessment , New Zealand
Journal of Geography, Wellington, NZ
51. Dăduianu, V. I. ( 1997), Mediul și economia , Edit. Didactică și Pedagogică, , Bucureș ti.
52. Dezsi, Șt., Ciangă, N., Rotar, G. (2002), Considerații privind impactul turismului
asupra mediului înconjurător și riscurile induse de activitățile turistice , în Vol. I,
Riscuri și Catastrofe , Editor Victor Sorcovschi, Ed. Casa Cărții de Știință Cluj -Napoca.
53. Dinu, Mihaela, coord. (2005), Impactul turismului asupra mediului: indicatori și
măsurători , Editura Universitară, București
54. Drăguț, L. (2000), Geografia peisajului, PUC, Cluj -Napoca.
55. Driga, B., Ianoș, I. (1986), Contribuții metodologice privind o rganizarea spațiului
geografic, SCG, XXXIII.
56. Dumitrașcu, Monica (2005), Indici utilizați în evaluarea gradului de transformare
antropică a peisajelor din Câmpia Română , Institutul de Geografie, București
57. Duțu, M. (2003), Dreptul mediului: abordare integr ată. Tratat , vol. 1, Editura
Economică, București.
58. Fărcaș, I., Croitoru, A.E. (2003), Poluarea atmosferei și schimbările climatice , Casa
Cărții de Știință, Cluj -Napoca.
59. Floca L.A. (1998), Metode și tehnologii de evaluare a stării și calității mediului , Note
de curs, Cluj -Napoca.
60. Floca L.A., Mac I., Mihăiescu R., Morariu V., Trifu M., Tudorancea C., Tudorancea M.
(1998), Relații fizice environment -organism v iu, vol I, II, Edit. Presa Universitară
Clujeană, Cluj Napoca.
61. Gares, A. P., Douglas, J. S., Nordstrom, F. K. (1994), Geomorphology and Natural
Hazards , Geomorphology, 10, pp. 1 – 18
62. Gerkin, S., Stanley, L. R. (1986), An Economic Analysis of Air Pollution and Health:
The Case of St. Louis , The Review of Economic and Statistics.
63. Giurgiu, V. (1995), Protejarea și dezvoltarea durabila a pădurilor , Editura Arta
Grafică, București.
64. Goodland, R., Ledec, G. (1987), Environmental management în Sustainable Economic
Development , International Association of Impact Assessment.
65. Grecu F. (1997), Fenomene naturale de risc – geologice și geomorfologice de risc ,
Editura Universității, București.
66. Hellmund, P. C. (1998), Planning Trails with Wildlife in Mind: A Handbook for Trail
Planners , Denver, Colorado State Parks
67. Ionescu, A., Săhleanu, V., Bândiu, C. (1989), Protecția mediului înconjurător și
educația ecologică , , Editura Ceres, București
68. Jelev, I. (2001), Managementul mediului înconjurător , SC F&F International SRL,
Gheorgheni.
69. Josan N. (2002), Sisteme globale de mediu, Edit Universității din Oradea, Oradea.
70. Kargel, W. (2000), Munții Bucegi, Drumeție, Alpinism, Schi , Editura Bel Alpin Tour,
București
116
71. Knight, R. L., Cole, D. N. (1991), Effects of Recreational Activity on Wildlife in
Wildlands , Transactions of the North American Wildlife and Natural Resource
Conference
72. Lave, L. B., Seskin, E. P. (1978), Air Pollution and Human Health , Resources for the
Future, Johns Hopkins , University Press Baltimore.
73. Mac,I. (1996), Geografia mediului încon jurător , Note de curs, Facultatea de Geografie,
Cluj-Napoca.
74. Mac, I., Floca, L., Mihaescu, R., Vescan, I., Munten, L.O. (1997), Strategii de planning
environmental în ariile de contact. Regiunea de Nord -Vest a României (fâșiile de
contact interjudețean), Simpozionul ,,geografia în contextul dezvoltării contemporane”,
Cluj-Napoca.
75. Mac, I. (2000), Mediul natural și ,,mediul construit ”, Studii și Cercetări de Geologie –
Geografie, no.5, Bistrița.
76. Mac, I., Petrea, D. (2002), Polisemia evenimentelor geografice extreme , în volumul
,,Riscuri și catasteofe”, editor V. Sorocovschi, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj –
Napoca.
77. Manche, Y. (1997), Propositions pour la prise en compte de la vulnerabilite dans la
cartographie des risques naturels previsibles , Revue de G eographie Alpine, No. 2,
Tome 85
78. Marin, I., et al. (2002), Gestiunea durabilă a peisajelor geografice prin organizare și
amenajare regională, Editura Ars Docendi, București.
79. Meyer, W.B. (1996), Human Impact on the Earth , Cambridge University Press.
80. Mihăil escu, V. (1970), Geografie -ecologie, regiune geografică -ecosistem , SCGGG,
XVII, 2.
81. Moldovan, F. (2003), Fenomene climatice de risc , Editura Echinox, Cluj -Napoca.
82. Moțoc, M. (1982), Ritmul mediu de degradare erozională a solului în RSR, Bul. Inf.
ASAS, 2, București.
83. Muntean, O. L. (2005), Evaluarea impactului antropic asupra mediului , Casa Cărții de
Știință, Cluj -Napoca
84. Mureșianu, M. (2000), Districtul Grăniceresc Năsăudean(1762 -1851). Studiu de
Geografie Istorică, Edit. Presa Universi tară Clujeană, Cluj -Napoca.
85. Mureșianu, M. (2010), Turismul rural și dezvoltarea durabilă a satului românesc
contemporan , edit. Napoca Star, Cluj -Napoca
86. Neacșu, N. (2000), Turismul și dezvoltarea durabilă , Editura Expert, București
87. Neag, Gh. (1997), Depo luarea solurilor și a apelor subterane , Casa Cărții de Știință,
Cluj-Napoca.
88. Niculescu, G. (1984), Valea Prahovei , Editura Sport -Turism, București
89. Oprea, C. V., Lupei, N. (1975), Echilibre și dezechilibre în biosferă , Ed. Facla,
Craiova.
90. Ozunu A. (2000), Elemente de hazard și risc în industrii poluante , Editura Accent,
Cluj-Napoca.
91. Panniza, M. (1996), Geomorphological Hazard Assessment and the Analysis of the
Geomorphological Risk , International Geomorphology, Part I, John Wiley & Sons,
Ltd., pp. 225 – 229
92. Pastakia, C. M. R., Jensen, A. (1998), The Rapid Impact Assessment Matrix (RIAM) for
EIA, Environmental Impact Assessment Review, 18, pp. 461 – 482
117
93. Petrea, Rodica, Petrea, D. (2000), Turism rural , edit. Presa Universitară Cluje ană, Cluj –
Napoca
94. Pop, I. (1977), Biogeografie, Editura Dacia, Cluj -Napoca.
95. Popescu, D., Man C., Crăiniceanu E. (1981), Zooigiena și protecția mediului
înconjurător , Editura Didactică și Pedagogică, București.
96. Primack, R.B., Pătroescu, M., Rozylowicz, L. , Joja, C. (2002), Conservarea diversității
biologice, Editura Tehnică, București.
97. Radiță A., Bălteanu D. (2000), Hazarde naturale și antropogene , Editura Corint,
București.
98. Ragusa, S. (1989), Introduzione all ’analisi del rischio nell’industria , Safety
Improvement
99. Răuță C., Cărstea S. (1979), Poluarea și protecția mediului înconjurător , Editura
Științifică și Enciclopedica, București.
100. Repetto, R. ( 2001), World resources 2000 -2001 – People and ecosystems , O.N.U..
101. Roberts, N. (2000), Schimbările majore ale mediului , All Educational, Bocurești.
102. Rojanschi V. (1977), Protecția și ingineria mediului , Editura Economică, București.
103. Rojanschi V., Bran F., Grigore F. (2004), Elemente de economia și managementul
mediului, Edit. Economică, Bucur ești.
104. Rojanschi V., Bran F. (2002), Politici și strategii de mediu, Editura Economică,
București.
105. Rojanschi, V., Bran, F., Diaconu, G., Iosif, G., Teodoriu, F. (1997), Economia și
protecția mediului , Editura Tribuna economică, București.
106. Rojanschi, V., Bra n, F., Diaconu, S., Grigore, F. (2003), Abordări economice în
protecția mediului, Editura ASE, București.
107. Roșu, A., Ungureanu, I. (1977), Geografia mediului înconjurător , Editura Didactică și
Pedagogică, București.
108. Selby, J. M. (1993), Hillslope Materials and Processes, second edition , Oxford
University Press
109. Soran, V., Borcea, M. (1985), Omul și biosfera , Editura Științifică și Enciclopedică,
București.
110. Sorocovschi V. (1998), Riscuri și catastrofe , Cluj -Napoca, vol. I.
111. Sorocovschi V. (2004), Riscuri și catastrofe, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj -Napoca,
vol. I și II.
112. Sorocovschi V. (2005), Riscuri și catastrofe, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj -Napoca,
vol. III.
113. Stugren B. (1994), Ecologie teoretică , Editura Sarmis, Cluj -Napoca.
114. Surdeanu V. (1998), Geografia terenurilor degradate , Presa Universitară Clujeana.
115. Swarbrooke, J. (1999), Sustainable Tourism Management , CABI Pub., New York
116. Vădineanu, A. (1998), Dezvoltarea durabilă. Teorie și practică , vol. 1, Editura
Universității, Bucureșt i.
117. Vișan S., Crețu S., Alpop i C. (1997), Mediul înconjurător: poluare și protecție , Editura
Economică, București.
118. Voiculescu, M. (2002), Fenomene geografice de risc în Masivul Făgăraș, Editura
Brumar, Timișoara.
119. Zamfir C. (1990), Efectele unor poluanți și prevenirea lor , Editura Academiei,
București .
118
120. Zăvoianu, I., Dragomirescu, S. (1994), Asupra terminologiei folosite în studiul
fenomenelor naturale extreme , Studii și Cercetări de Geografie, t. XLI, Editura
Academiei Române, București, pp. 59 – 67
121. Zylicz, T. (1996), Economic Instruments în Poland’s environmental policy , Harvard
Institute for International Development, Cambridge, MA.
122. * * * 2002 – Anuarul județean privind starea factorilor de mediu pe anul 2002 ,
Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Med iului, A.P.M. Bistrița -Năsăud.
123. * * * 2004 – Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2004 , Ministerul
Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.
124. * * * 2005 – Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2005 , Ministerul
Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.
125. * * * 2006 – Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2006 , Ministerul
Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.
126. * * * 2007 – Raportul privind starea factorilor de mediu p e anul 2007 , Ministerul
Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.
127. * * * 2008 – Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2008 , Ministerul
Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.
128. * * * 2009 – Raportul privind st area factorilor de mediu pe anul 2009 , Ministerul
Mediului și Gospodărirea Apelor, A.P.M. Bistrița – Năsăud.
129. * * * Agenda 21 – The United Nations Programme of action from Rio.
130. * * * Créer un cadre national propice a une approche intégrée du développement.
131. * * * Development Institut of World Bank , 1995.
132. * * * Executive Order 12291 of 1981, United States, Regulatory Impact Analysis
(RIA.).
133. * * * I.N.S. România Numărul de turiști și excursioniști beneficiari ai turismului
organizat de către agențiile de turism în trimestrul I, 2002.
134. * * * ISO 14001 – Sisteme de management de mediu – Specificații și ghid de utilizare.
135. * * * ISO 14004 – Sisteme de management de mediu – Ghid privind principiile,
sistemele și tehnicile de aplicare.
136. * * * ISO 14010 – Ghid pentru au dit de mediu – Principii generale.
137. * * * I SO 14011 – Ghid pentru audit de mediu – Proceduri de audit – Auditul sistemelor
de management de mediu.
138. * * * ISO 14012 – Ghid pentru audit de mediu – Criterii de calificare pentru auditorii
de mediu.
139. * * * ISO 140 15 – Managementul de mediu – Evaluarea de mediu a amplasamentelor și
organizațiilor.
140. * * * ISO 14020 – Etichete și declarații de mediu – Principii generale.
141. * * * ISO 14021 – Etichete și declarații de mediu – Declarații de mediu pe proprie
răspundere (Eco -etichetare de tipul II).
142. * * * ISO 14024 – Etichete și declarații de mediu – Eco-etichetare de tipul I – Principii
și proceduri.
143. * * * ISO 14031 – Evaluarea performanței de mediu – Ghid.
144. * * * ISO 14040 – Evaluarea ciclului de viață – Principii și cadru de lucru .
145. * * * ISO 14041 – Evaluarea ciclului de viață – Definirea scopului, domeniului de
aplicare și analiza de inventar.
146. * * * ISO 14042 – Evaluarea ciclului de viață – Evaluarea impactului ciclului de viață.
119
147. * * * ISO 14043 – Evaluarea ciclului de viață – interpretarea ciclului de viață .
148. * * * ISO 14050 – Management de mediu. Vocabular.
149. * * * ISO 14061 – Informații pentru a sprijini organizațiile silvice în utilizarea
standardelor SMM ISO 14001 și ISO 14004
150. * * * Mic Dicționar Enciclopedic, Editura Ș tiințifică și Enciclopedică, București, 1978
151. * * * Petit Robert Dictionnaire de la langue Francaise, SNL, Paris, 1976
152. * * * Regulamentul Parcului Natural Bucegi
153. * * * SR EN ISO 19011 – Ghid pentru auditarea sistemelor de management al calității
și/sau al mediului.
154. * * * Public Economics and Environment în a Imperfect World , Kluwer, Boston, 1995.
155. * * * R aportul Național al Dezvoltării Umane , România, 1999.
156. * * * Strategia protecției mediului în România – Ministerul Apelor, Pădurilor și
Protecției Mediului, 1995.
157. * * * The Economic Appraisal of Environmental Project and Polices – A Practical
Guide, OCDE, Economic.
158. * * * World Bank Environment. Paper nr. 3, The World Bank Washington DC.
Surse internet:
– http://www.un.org/esa/dsd
– http://www.wto.org
– http://www.who.int/en
– http://www.unep.org
– http://www.newscientist.com
– http://www.parcrodna.ro
– http://www.antrec.ro
– http://www.bucegi.go.ro
– http://www.bucegipark.ro
– http://www.carpati.org
– http://ro.wikipedia.org/wiki/Munții_Bucegi
– http:// www.europa.Eu.int/comm/dg11/ pubs/general.htm
– http://www.europa.eu.int/comm/de11/guide. contents.htm
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Prefață ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [629453] (ID: 629453)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.