Prefa Ńă ……………………………………………………………………………………………………….7 Capitolul 1…. [622686]

5

CUPRINS

Prefa Ńă ……………………………………………………………………………………………………….7

Capitolul 1. Conceptualizarea leg ăturii om-animal. Fundamentarea teoretic ă
a terapiei asistate de animale [Alina S. Rusu] ………………………………..9

Capitolul 2. Efectele terapiei asistate de animale: Investiga Ńie meta-analitic ă
[Lavinia M. T ăutu, Alina S. Rusu] ……………………………………………..27

Capitolul 3. Interven Ńia psihologic ă asistat ă de animale: Implicarea animalelor
în actul psihoterapeutic și de consiliere psihologic ă [Bianca Macavei] ….45

Capitolul 4. Efectele torsului pisicilor domestice (Felis silvestr is catus) asupra
st ării de anxietate a subiec Ńilor umani – studiu în condi Ńii de laborator
[Livia Apostol, Alina S. Rusu] ……………………………………………………69

Capitolul 5. Factori umani implica Ńi în decizia de sterilizare a animalelor
de companie [Roxana I. Cocia, Alina S. Rusu] …………………………….95

Capitolul 6. Identificarea factorilor de stres în interac Ńiunea apar Ńin ător-câine-
medic veterinar [Irina Forgaciu, Alina S. Rusu] ………………………..115

Capitolul 7. Interac Ńiunea om-animal reflectat ă în metodele de persuadare
online utilizate în cadrul site-urilor organiza Ńiilor pentru drepturile
animalelor – studiu transcultural [Liuba Oniujec, Alina S. Rusu] …143

Nota autorilor……………………………………………………………………………………………175

7

PREFA łĂ

Acest ă carte ofer ă un corpus de no Ńiuni teoretice și practice de con știentizare a
valorii terapeutice a interac Ńiunilor om-animal în procesul de îmbun ătăŃire a calit ăŃii
vie Ńii și stimularea interesului pentru abordarea interdisc iplinar ă a comportamentului
uman și animal. Cartea are ca și obiective conceptualizarea leg ăturii om-animal din
perspectiva etologiei aplicate și psihologiei, precum și valorificarea studiului știin Ńific
al efectelor interac Ńiunii cu animalele în dezvoltarea normal ă psiho-social ă uman ă.
Lucrarea întrune ște investiga Ńiile echipei Laboratorului de studiu al interac Ńiunii
om-animal , din cadrul Programului de modele biologice (etologice și evolu Ńioniste)
ale psihopatologiei (director Alina S. Rusu), Catedra de Psiholog ie Clinic ă și
Psihoterapie, Facultatea de Psihologie și Știin Ńe ale Educa Ńiei, Universitatea
Babe ș-Bolyai. Editorul acestei c ărŃi, Alina S. Rusu, de forma Ńie principal ă biolog, a
ob Ńinut titlul de doctor în Știin Ńe naturale (studiul comportamentului animal) în 200 4,
la Departamentul de studiu al comportamentului animal, Unive rsitatea din Zurich,
Elve Ńia. A urmat o preg ătire postdoctoral ă în România, la Institutul Interna Ńional de
Studii Avansate de Psihoterapie și S ănătate Mintal ă Aplicat ă, Cluj-Napoca. Dup ă
un curs de formare în Terapia și Activit ăŃile Asistate de Animale (TAAA) oferit de
Delta Society și Universitatea de Nord Texas, SUA, Alina S. Rusu, împreun ă cu
membri ai Catedrei de Psihologie Clinic ă și Psihoterapie, Universitatea Babe ș-Bolyai,
au ini Ńiat în premier ă na Ńional ă un curs postuniversitar de TAAA cu aplicabilitate în
îmbun ătăŃirea vie Ńii animale și umane. Aceast ă carte este primul material în limba
român ă dedicat studiului știin Ńific al interac Ńiunii om-animal, având ca și grupuri
Ńin Ńă nu doar studen Ńi din domenii ca biologia, medicina veterninar ă, psihologia, ci
toate persoanele de Ńin ătoare de animale de companie interesate de în Ńelegerea și
managementul interac Ńiunilor om-animal.

9

CAPITOLUL 1
CONCEPTUALIZAREA LEG ĂTURII OM-ANIMAL.
FUNDAMENTAREA TEORETIC Ă
A TERAPIEI ASISTATE DE ANIMALE
Alina S. Rusu
Animalele sunt peste tot lâng ă noi și cu noi.
De ce? Un r ăspuns poate veni simplu din
încercarea de a ne imagina via Ńa f ără
privirea câinelui, f ără torsul pisicii, sau
fără cântecul p ăsării de lâng ă noi.
În ultimele trei decenii, s-a observat plasarea int eresului oamenilor pentru animale
din sfera de Ńinerii acestora ca și animale de companie în sfera cercet ării știin Ńifice a
interac Ńiunii om-animal. Acest interes știin Ńific a fost animat atât de nevoia cunoa șterii
mecanismelor care stau la baza efectelor benefice pe care a nimalele de companie le
pot avea la nivel fiziologic și psihologic asupra oamenilor, cât și de nevoia realiz ării
unor studii știin Ńifice riguroase ale interac Ńiunii om-animal în cadrul tuturor
disciplinelor deschise spre acest subiect. Câteva dintre aceste discipline sunt: etologia
(studiul comportamentului animal), psihologia dezvolt ării, psihologia clinic ă,
antropologia, asisten Ńa social ă, psiho-pedagogia, kinetoterapia, medicina uman ă,
medicina veterinar ă și mai nou, terapia asistat ă de animale-robo Ńi (robo-terapia).
Domeniul care în ultimii ani a solicitat cel mai mult abordar ea știin Ńific ă a
leg ăturii om-animal în sensul conceptualiz ării acesteia și a valid ării unor metode
clare de m ăsurare a efectelor psihologice și fiziologice ale animalelor asupra
oamenilor, este unul relativ nou: terapia asistat ă de animale (TAA; engl. Animal
Assisted Therapy ). TAA promoveaz ă interac Ńiunea pozitiv ă între om și animal prin
încorporarea tr ăsăturilor psihologice, comportamentale și fizice ale unui animal
într-un mediu terapeutic, cu scopul de îmbun ătăŃire a calit ăŃii vie Ńii umane în
general și de facilitare a procesului de recuperare a persoanelor c e necesit ă îngrijire
medical ă fizic ă și/sau psihic ă, în particular (Chandler, 2005). Dupa o defini Ńie
simpl ă dat ă de unul dintre cei mai cunoscu Ńi speciali ști în domeniu, Cynthia

10 Chandler, terapia asistat ă de animale și activit ăŃile asistate de animale sunt dou ă c ăi
prin care animalele pot s ă fie de ajutor oamenilor (Chandler, 2005). Mai jos sunt
defini Ńiile de lucru ale TAA și AAA, a șa cum sunt ele prezentate de Organiza Ńia
Delta, o organiza Ńie interna Ńional ă care ofer ă programe de instruire și aplicare a
TAA ( www.deltasociety.org ; Delta, 2004; Delta, 2005).
Terapia asistat ă de animale (TAA)
„TAA este o interven Ńie direc Ńionat ă, deci cu un scop bine definit, în
care un animal ce întrune ște anumite criterii este parte integrant ă a
unui proces de tratament. TAA este realizat ă și/sau coordonat ă doar
de c ătre personal instruit în domeniu. TAA poate fi realizat ă într-o
varietate de medii și poate fi individual ă sau de grup. Procesul de
realizare a TAA trebuie documentat și evaluat, necesitând întotdeauna
supervizarea unui profesionist” (Delta, 2005).
Activit ăŃile asistate de animale (AAA)
„AAA ofer ă oportunit ăŃi motiva Ńionale, educa Ńionale și/sau recrea Ńionale
de îmbog ăŃire a calit ăŃii vie Ńii. AAA se realizeaz ă într-o varietate de
medii de c ătre traineri specializa Ńi, paraprofesioni ști și/sau voluntari,
în asocia Ńie cu animale care intrunesc anumite criterii” (Delta, 2005).
Specific ăm c ă autorii c ărŃii de fa Ńă consider ă activitate asistat ă de animale
(AAA) orice interac Ńiune pozitiv ă între om și animal, fie c ă acesta ne apar Ńine ca și
animal de companie, fie c ă apar Ńine prietenilor no ștri, sau este un animal în condi Ńii
naturale și/sau captivitate (ferme, gr ădini și parcuri zoologice).
TAA este considerat ă un complex de proceduri adjuncte ale unui tratament
terapeutic de baz ă, nu un tratament în sine (Fine, 2000). Astfel, un profesionist
(consilier psihologic, psihoterapeut, terapeut ocupa Ńional, fizioterapeut, logoped
etc.) poate s ă încorporeze interac Ńiunile om-animal în orice stil profesional pe care
îl de Ńine. Sesiunile TAA pot fi integrate în terapii individuale sau de grup și pot fi
utilizate pe diverse clase de vârst ă și în diverse medii (spitalice ști, ambulatorii,
familiale, institu Ńii educa Ńionale, centre de deten Ńie etc.). Este important de re Ńinut
că TAA este o modalitate practic ă, nu o profesie independent ă. Persoanele implicate
în coordonarea și realizarea sesiunilor TAA trebuie s ă fie antrenate corespunz ător
și s ă aib ă licen Ńe acordate de c ătre organiza Ńii acreditate pentru instruirea TAA
(pentru detalii, a se vedea www.deltasociety.org ).
Este general cunoscut faptul c ă între oameni și animalele de companie (în
special câini și pisici) exist ă o tendin Ńă natural ă de formare a unei rela Ńii de
ata șament, bazată pe empatie și afec Ńiune (Chandler, 2005). Datorit ă acestei tendin Ńe
naturale, în timpul ședin Ńelor TAA, un animal de terapie are ca sarcin ă de baz ă s ă
fie el însu și, iar rela Ńia client-animal de terapie se va construi de la si ne. În literatura

11 de specialitate exist ă studii care consider ă leg ătura client-animal de terapie ca fiind
asem ănătoare cu leg ătura om-animal de companie. Dup ă Ianuzzi și Rowan (1991),
leg ătura om-animal de companie este autentic ă dac ă îndepline ște urm ătoarele condi Ńii:
• implic ă o relaŃie continu ă, nu una temporar ă;
• produce nu doar un beneficiu, ci mai multe beneficii semnificative a tât
pentru om, cât și pentru animal; aceste beneficii trebuie s ă reprezinte unul
din aspectele centrale existen Ńiale ale omului și animalului de companie
implica Ńi într-o astfel de leg ătur ă;
• implic ă o rela Ńie voluntar ă și bidirec Ńional ă.
O întrebare frecvent pus ă de clinicieni este: De ce s ă fie implicate animalele în
anumite forme de terapie ? În lucrarea Terapia asistat ă de animale în consiliere
(Chandler, 2005) sunt expuse modurile prin care prezen Ńa unui animal poate s ă
influen Ńeze dinamica unui proces de terapie (orice form ă de terapie: psihoterapie,
kinetoterapie, terapie ocupa Ńional ă etc.). Acestea sunt urm ătoarele (dup ă Chandler, 2005):
• dorin Ńa de a petrece timpul cu un animal de terapie ar pu tea cre ște motiva Ńia
unei persoane de a participa la ședin Ńa de terapie;
• aten Ńia clientului ar putea fi mutat ă dinspre disconfortul asociat unei anumite
condi Ńii (de exemplu, durere) spre interac Ńiunea cu un animal, maximizându-se
astfel eficien Ńa unei ședin Ńe terapeutice;
• clientul ar putea s ă beneficieze de grij ă și afec Ńiune prin intermediul interac Ńiunii
fizice (mâng ăiat, atingere) cu animalul;
• clientul ar putea beneficia de acceptare necondi Ńionat ă din partea animalului;
• clientul ar putea experimenta pl ăcere și bucurie în urma interac Ńiunii cu
animalul;
• clientul ar putea s ă stabileasc ă mai u șor o rela Ńie bazat ă pe încredere cu un
terapeut capabil s ă interac Ńioneze cu un animal, decât cu un terapeut care nu
demonstreaz ă aceast ă capabilitate;
• în unele cazuri, datorit ă unor caracteristici specifice ale condi Ńiei clientului,
acesta ar putea s ă realizeze activit ăŃi și s ă atinga obiective pe care nu le-ar
putea atinge f ără asisten Ńa unui animal de terapie.
În procesul de încorporare a TAA într-un plan terapeutic este i mportant s ă
existe o deschidere a clientului spre interac Ńiunea cu un animal. De aceea, este
nevoie de o investigare atent ă a clientului în ceea ce prive ște aceast ă deschidere.
Aceast ă investigare pre-interven Ńie se face cu ajutorul unor fi șe speciale care includ
printre altele și o serie de scale cu întreb ări referitoare la atitudinea clientului fa Ńă
de animale și la interac Ńiunile anterioare ale clientului cu animalele. Chiar dac ă în
general, prezen Ńa unui animal aduce confort și pl ăcere, în unele cazuri pot s ă nu
existe diferen Ńe semnificative între rezultatele terapiei cu interven Ńii de tip TAA și
cele ale programelor de terapie f ără interven Ńii TAA (Chandler, 2005).

12 În general, cele mai multe interven Ńii de tip TAA sunt asociate cu beneficii
psihosociale și psihofiziologice, cum ar fi: cre șterea longevit ăŃii pacien Ńilor cardiaci,
sc ăderea tensiunii arteriale la pacien Ńii vârstnici, sc ăderea nivelului de stres și a
nivelului de anxietate la copiii cu diferite tulbur ări de dezvoltare (emo Ńionale și
comportamentale), cre șterea nivelului de socializare în cazul delicven Ńilor juvenili,
etc. Rela Ńia dintre un client și animalul de terapie nu este menit ă s ă fie un substitut
al rela Ńiei dintre terapeutul uman și client. Dimpotriv ă, unul dintre rolurile acesteia
este de a facilita pe cât posibil formarea unei rela Ńii adecvate între terapeut și client.
Este important ca înainte de introducerea procedurii TAA în planul de terapie, s ă se
fac ă o documentare atent ă în ceea ce prive ște existen Ńa unor evenimente cu valen Ńă
traumatic ă între client și animale, fric ă sau fobie fa Ńă de animale, alergii etc. În
astfel de cazuri, introducerea unui animal în procesul terape utic se va face numai la
cererea clientului.

Repere istorice ale apari Ńiei TAA
Prezent ăm mai jos câteva dintre momentele marcante ale dezvolt ării terapiei
asistate de animale (pentru detalii a se vedea Chandler, 20 05 și Fine, 2000; mai
multe informa Ńii despre apari Ńia TAA vor fi oferite în Capitolul 2):
♦ TAA dateaz ă oficial din a doua decad ă a secolului XX (1919), în SUA,
când ministrul de interne la acea vreme (F.K. Lane) a demara t ac Ńiunea de
utilizare a câinilor în procesele de tratament al pacien Ńilor din Spitalul
Psihiatric St. Elisabeth, Washington, D.C.
♦ Lucrarea Câinele ca și co-terapeut (1962) certific ă profesional și știin Ńific
TAA. Autorul c ărŃii, Boris Levinson, este primul psiholog clinician care
abordeaz ă știin Ńific terapia asistat ă de animale în contextul tratamentelor
copiilor cu tulbur ări mentale. Terapia asistat ă de cai (hipoterapia) apare și ia
amploare în SUA dup ă 1960. Hipoterapia este azi una dintre cele mai comune
tipuri de TAA în SUA și, mai recent, în Europa. În România, interesul pentru
hipoterapie a început s ă apar ă relativ recent. În acest sens, una dintre
organiza Ńiile care a început implementarea știin Ńific ă a terapiei asistate de
animale în România este Asocia Ńia Român ă de Activit ăŃi și Terapii Asistate de
Animale (pentru hipoterapie, a se vedea http://hipoterapie.blogspot.com ).
♦ Apari Ńia centrelor de tratament TAA este marcat ă în 1970 de transformarea
unei ferme zootehnice din New York ( Green Chimneys ) în institu Ńie de oferire
de servicii TAA pentru copii și adolescen Ńi cu dizabilit ăŃi emo Ńionale de
rela Ńionare și integrare social ă. Centrul pentru copii și adolescen Ńi Green
Chimneys func Ńioneaz ă cu succes și în prezent.
♦ Psihiatrii Sam și Elizabeth Corson, în 1975, continu ă cu succes lucr ările de
tip TAA ale lui Levinson, prin integrarea animalelor de companie în mediile

13 spitalice ști (spitale de zi, centre reziden Ńiale pentru vârstnici și persoane cu
dizabilit ăŃi psihice și motorii). Ei au fost primii care au început monitorizarea
detaliat ă și pe termen lung a efectelor TAA asupra s ănătăŃii fizice și mentale a
pacientilor.
♦ Prima organiza Ńie interna Ńional ă a câinilor de terapie ( Therapy Dogs
International ) este fondat ă în 1976 în SUA de c ătre asistenta medicala Elaine
Smith, de origine englez ă. TDI este cea mai veche organiza Ńie de acest tip din
lume, acoperind peste 10500 de echipe (câine-practicant TAA) în S UA,
Canada și câteva Ńă ri europene.
♦ În prezent, cea mai recunoscut ă organiza Ńie interna Ńional ă pentru formarea
practican Ńilor TAA și pentru coordonarea programelor TAA în sistem medical
și educa Ńional este Organiza Ńia Delta ( Delta Society ). Aceasta a fost fondat ă în
1990. Statisticile efectuate în 2003 au ar ătat c ă Organiza Ńia Delta are peste
6500 de echipe animal-practicant TAA în SUA, Canada și, mai recent, câteva
Ńă ri europene, cum ar fi Suedia, Olanda, Italia și Fran Ńa. Organiza Ńia Delta
promoveaz ă și acrediteaz ă programele de TAA cu câini, pisici, p ăsări,
roz ătoare de talie medie și mic ă, cai și animale de ferm ă, într-o varietate de
medii, cum ar fi: gr ădini Ńe, școli, spitale, c ămine, centre de deten Ńie etc. Cele
mai multe institu Ńii de s ănătate permit accesul echipelor TAA numai cu
certificat de competen Ńă acordat de organiza Ńii de profil, cum ar fi Organiza Ńia
Delta. Certificatele de competen Ńă în TAA acordate de Organiza Ńia Delta sunt
recunoscute în orice Ńar ă a lumii.
♦ Din 1990 și pân ă în prezent au fost publicate foarte multe articole în jurnale
de specialitate privind efectele terapiei asistate de a nimale în tratamentele
deficitelor motorii, emo Ńionale, aten Ńionale, în rezolvarea unor probleme de
rela Ńionare, integrare social ă, în sc ăderea nivelului de anxietate și stres în
general și imbun ătăŃirea calit ăŃii vie Ńii. Categoriile de persoane pe care s-au
realizat interven Ńii TAA sunt foarte variate (copii, adolescen Ńi, vârstnici), precum
și mediile în care au fost realizate aceste interven Ńii (familiale, școli, spitale,
centre de deten Ńie etc.). TAA acoper ă azi foarte multe arii de cercetare în domeniul
sănătăŃii fizice și psihice.

Beneficiile aduse de terapia asistat ă de animale
Analiza beneficiilor aduse de introducerea unui ani mal în procesul de tratament
al unei persoane se face din perspectiva triadei interac Ńionale: client – animal –
practicant TAA . Prezent ăm mai jos câteva dintre dimensiunile prin care TAA poate
să contribuie la îmbun ătăŃirea calit ăŃii vie Ńii umane (pentru detalii a se vedea Delta,
2005; Chandler 2005 și Capitolul 2).

14 1. Empatia
Exist ă numeroase rapoarte care indic ă faptul c ă prezen Ńa unui animal (câine,
pisic ă, iepure ș.a.) în c ăminele de copii îmbun ătăŃește semnificativ abilit ăŃile empatice
și de comunicare ale copiilor. Animalul poate fi v ăzut ca un prieten de joac ă, iar
abilit ăŃile empatice înv ăŃate în copil ărie se presupune c ă se vor transfera ulterior în
rela Ńiile interumane.
2. Centrarea spre exterior
Persoanele diagnosticate cu tulbur ări mintale și emo Ńionale au tendin Ńa de a se
centra spre sine. Interac Ńiunile cu animalele reprezint ă o metod ă adecvat ă de
redirec Ńionare a aten Ńiei dinspre sine spre exterior, deci spre ac Ńiunile și emo Ńiile
animalului, precum și spre leg ătura om-animal.
3. Abilit ăŃile de îngrijire (engl. nurturing abilities )
Majoritatea abilit ăŃilor de îngrijire a propriei persoane și a altora sunt înv ăŃate
pe parcursul dezvolt ării ontogenetice a unei persoane. Grija fa Ńă de un animal
reprezint ă o modalitate adecvat ă de dezvoltare a acestor abilit ăŃi.
4. Abilit ăŃile de rela Ńionare
În multe cazuri, animalele pot duce la formarea unor pun Ńi spre dimensiunea
emo Ńional ă a unei persoane, care pot fi mai stabile decât cel e create de interac Ńiunea
interuman ă. În plus, aceste conexiuni emo Ńionale nu amenin Ńă formarea rela Ńiei
între terapeut și client, ci dimpotriv ă, o poate ajuta (de exemplu, dac ă un terapeut
are pe birou poza cu animalul s ău de companie, clientul poate interpreta acest lucru
ca fiind un aspect pozitiv al personalit ăŃii terapeutului, sporind încrederea form ării
rela Ńiei cu acesta). Date recente colectate prin aplicarea de c hestionare persoanelor
vârstnice care posed ă animale de companie sau sunt vizitate de echipe TAA arat ă
că, în cele mai multe cazuri, aceste persoane au raportat rela Ńii de prietenie cu
animalele lor la fel de intense sau chiar mai intense decât cele formate cu al Ńi
oameni (Delta, 2005).
5. Acceptarea
Este binecunoscut faptul c ă animalele au tendin Ńa de a accepta necondi Ńionat
indivizii umani, dac ă ace știa interac Ńionez ă adecvat cu ele. Aspectul fizic al unei
persoane, sau diferitele dizabilit ăŃi motorii, de exemplu, nu reprezint ă factori limitativi
în a fi acceptat de c ătre un animal. Aceast ă acceptare simpl ă și necondi Ńionat ă poate
să aib ă efecte semnificative în îmbog ăŃirea calit ăŃii vie Ńii unor persoane.

15 6. Amuzamentul
Prezen Ńa unui animal, chiar f ără ca acesta s ă fie neap ărat implicat în vreo
activitate anume, este de cele mai multe ori antrenant ă și plin ă de amuzament chiar
și pentru persoanele care nu sunt foarte atrase de animale în g eneral. Atmosfera
interac Ńional ă între clien Ńi și personalul institu Ńiilor implicat în tratamentul acestora
devine mult mai relaxant ă în timpul vizitelor animalelor TAA (Delta, 2005).
7. Socializarea
În literatura de specialitate exist ă date care arat ă c ă atunci când animalele TAA
(câini, pisici) viziteaz ă un centru de s ănătate, se înregistreaz ă o frecven Ńă mai mare
a comunic ării interumane și o cre ștere a frecven Ńei comportamentelor prosociale.
Într-un cadru institu Ńional relativ tensionat, prezen Ńa unui animal poate s ă faciliteze
trei direc Ńii de socializare: între clien Ńi și animal , între clien Ńi și personal , precum și
între clien Ńi și al Ńi vizitatori . Datele prezentate în rapoartele Organiza Ńiei Delta indic ă
o comunicare mult mai facil ă între clien Ńi și personalul implicat în tratamentele
acestora în timpul și dup ă vizitele animalelor de terapie (Delta, 2005).
8. Stimularea mintal ă
Una dintre direc Ńiile de stimulare mintal ă oferite de TAA este c ă prezen Ńa unui
animal îmbun ătăŃește substan Ńial sfera subiectelor de conversa Ńie între clien Ńi și
familiile și/sau prietenii acestora. Animalul de terapie ofer ă oportunit ăŃi de evocare
a unor episoade și interac Ńiuni om-animal din trecutul clientului. Date experi mentale
indic ă faptul c ă la copiii diagnostica Ńi cu autism, comunicarea cu un animal (tactil ă
sau verbal ă) se face în unele cazuri mult mai u șor și mai rapid decât comunicarea
cu indivizi umani. Prezen Ńa animalelor de terapie sau companie diminueaz ă semnificativ
tendin Ńele de izolare social ă ale indivizilor umani în general.
9. Contactul fizic, atingerea
Exist ă cazuri în care atingerea fizic ă din partea altor persoane poate s ă aib ă
valen Ńe traumatice (copiii sau adul Ńi abuza Ńi fizic), dar nu și atingerile efectuate de
către sau asupra animalelor de terapie. łinerea în bra Ńe a unui animal sau mâng ăierea
acestuia pot s ă îmbun ătăŃeasc ă semnificativ capacit ăŃile de rela Ńionare ale unui
client (Delta, 2005).
10. Beneficii fiziologice
Exist ă numeroase studii care indic ă efectele benefice ale interac Ńiunii cu animale
asupra unor parametric fiziologici, cum ar fi frecven Ńa cardiac ă, tensiunea arterial ă
și hormonii de stres (epinefrina și norepinefrina). Chiar și simpla observare a pe știlor
dintr-un acvariu poate s ă duc ă la o sc ădere semnificativ ă a tensiunii arteriale și a
nivelului hormonilor de stres.

16 11. Beneficii spirituale
Pe lâng ă beneficiile men Ńionate mai sus, interac Ńiunile cu animalele induc de
cele mai multe ori și sentimente de împlinire spiritual ă, în direc Ńia apropierii de
natur ă. Acest lucru este cel mai adesea explicat prin teoria sociobiologic ă a biofiliei ,
enun Ńat ă de c ătre sociobiologul E. O. Wilson (1984), care consider ă biofilia ca
fiind nevoia fundamental ă a fiin Ńei umane de a se afilia emo Ńional și spiritual cu
alte organisme vii din natur ă.

Mecanisme ale terapiei asistate de animale (modele propu se)
Domeniul TAA sufer ă momentan de lipsa unui cadru teoretic larg acceptat
pentru explicarea mecanismelor care stau la baza efec telor terapeutice ale animalelor
(LaJoie, 2003). Literatura de specialitate relev ă o serie de mecanisme propuse
pentru explicarea efectelor TAA, cele mai multe fiin d centrate pe atributele intrinseci
și presupuse unice ale animalelor TAA. Prezent ăm mai jos cele mai des vehiculate
fundamet ări teoretice ale mecanismelor TAA:
1. Animalele ca și agen Ńi facilitatori ai interac Ńiunilor sociale
Exist ă numeroase studii care se refer ă la abilitatea animalelor de a facilita
comunicarea și interac Ńiunile sociale dintre clien Ńi și terapeu Ńi în particular și dintre
oameni în general (Rochberg-Halton, 1985), unele di ntre aceste studii fiind puternic
sus Ńinute de date (Corson et al., 1975). Sunt necesare înc ă multe investiga Ńii pentru
a elucida de ce animalele sunt capabile s ă elicite aproape întotdeauna r ăspunsuri
sociale pozitive emo Ńionale și comportamentale (r ăspunsuri prosociale) într-o mare
varietate de contexte, chiar și în cele care sunt ini Ńial considerate neconfortabile de
către terapeu Ńi și/sau clien Ńi. Acest lucru este probabil datorat faptului c ă animalele
sunt suficient de similare la nivel psiho-social cu oamenii pentru a facilita interac Ńiunile
sociale pozitive și suficient de disimilare fa Ńă de oameni pentru a induce reac Ńii de
alert ă sau fric ă în contextul interac Ńiunilor sociale (Myers, 1998; Serpell, 1996).
2. Animalele ca și simboluri și metafore
În domenii ca antropologia social ă și psihoanaliza, dar și în altele, este recunoscut
faptul c ă imaginile animalelor poart ă înc ărc ături simbolice, fiind foarte des utilizate
de oameni pentru a exprima st ări emo Ńionale sau afecte care nu sunt u șor de
verbalizat (Serpell, 1996). Tot mai mul Ńi terapeu Ńi promoveaz ă utilizarea imaginilor
animale ca și vehicule ale proiec Ńiilor clien Ńilor (frici, îngrijor ări incon știente,
memorii cu înc ărc ătur ă afectiv ă negativ ă sau pozitiv ă etc.), stimulând formarea de
discursuri direc Ńionate în jurul figurilor animale.

17 3. Animalele ca și agen Ńi de centrare a aten Ńiei și ai sc ăderii arousalului
Foarte mul Ńi autori din domeniul TAA și etologiei aplicate, consider ă c ă
oamenii au o predispozi Ńie de a fi atra și de alte forme de via Ńă , în special de c ătre
animale. Aceast ă tendin Ńă , cunoscut ă sub numele original de biofilie (Wilson, 1984),
este mai puternic ă în perioadele timpurii de dezvoltare ontogenetic ă ale indivizilor
umani, deci la copii.
Din perspectiv ă evolu Ńionist ă, biofilia are la baz ă aten Ńia pe care str ămo șii
no ștri erau nevoi Ńi s ă o acorde animalelor atât în timpul c ăut ării hranei, cât și în
ap ărarea fa Ńă de pericole. Se presupune c ă biofilia are o înc ărc ătur ă adaptativ ă în
termeni de supravie Ńuire și de asigurare a succesului reproductiv, deci de
transmitere mai departe a genelor într-un mediu ancestral, în c are aten Ńia acordat ă
animalelor se presupune c ă era esen Ńial ă (Myers, 1998). Acest mediu ancestral este
cunoscut în domeniul psihologiei evolu Ńioniste ca mediul adapt ării evolu Ńioniste
(environment of evolutionary adaptedness – EEA; Buss et al., 1998; Ermer et al.,
2006 – pentru detalii a se vedea David, Benga și Rusu, 2007).
Unii autori consider ă c ă aten Ńia acordat ă animalelor în timpul vizitelor TAA
este suficient ă pentru a explica efectele benefice ale interven Ńiilor TAA, în termeni
de redirec Ńionare a aten Ńiei de la o anumit ă problem ă la animal și implicit de
sc ădere a activ ării psiho-fiziologice (arousal) asociate acelei probleme ( Katcher et
al., 1983). Alte studii consider ă c ă prezen Ńa animalelor și comportamentul lor natural
au ele însele un efect calmant asupra oamenilor, pentru c ă oamenii au dezvoltat în
timp evolutiv o capacitate specific ă de a beneficia de animale și de comportamentul
lor (sunete de alarm ă, de exemplu) ca și santinele împotriva pericolelor din mediu
(Melson, 2000).
Chiar dac ă mediul de via Ńă actual al speciei umane difer ă de EEA ancestral, o
serie de adapt ări (comportamentale, fiziologice și psihologice) au fost p ăstrate în
procesul selec Ńiei naturale. De asemenea, chiar dac ă nu exist ă înc ă date care s ă
dovedeasc ă existen Ńa unui grup de gene specifice pentru ata șamentul sau aten Ńia
fa Ńă de animale, explica Ńia biofiliei r ămâne una dintre cele mai vehiculate paradigme
în aria fundament ării teoretice a interven Ńiilor asistate de animale. Este unamim
recunoscut faptul c ă aten Ńia și ata șamentul fa Ńă de animale sunt fenomene complexe,
fiind supuse ac Ńiunii unor variabile multiple, cum ar fi genul, rel igia, vârsta, cultura,
educa Ńia și experien Ńa individual ă.
4. Animalele ca și obiecte de ata șament
Exist ă numeroase studii privind investigarea calitativ ă a rela Ńiilor de ata șament
care se formeaz ă între clien Ńi (în special copii) și animalele de companie utilizate în
terapia asistat ă de animale; aceste rela Ńii sunt adeseori considerate ca fiind un factor
major în asigurarea eficien Ńei actului terapeutic (Bardill și Hutchinson, 1997). Spre
deosebire de o juc ărie, un animal este mult mai eficient în deveni o b az ă de ata șament

18 pentru un copil, ca urmare a r ăspunsurilor comportamentale și emo Ńionale pe care
le ofer ă. De asemenea, o explica Ńie frecvent vehiculat ă în astfel de studii este c ă
animalele ar putea func Ńiona ca și obiecte de tranzi Ńie în context terapeutic ( engl.
transitional objects ), favorizând formarea unor pun Ńi emo Ńionale spre un nivel de
func Ńionare mai bine acceptat social (Katcher, 2000).
5. Animalele ca și surse ale suportului social
De și posibilitatea oferirii suportului social de c ătre animale este considerat ă
unul dintre factorii majori ai evolu Ńiei leg ăturii om-animal de companie (Bonas et al.,
2000), acest concept a fost foarte pu Ńin abordat știin șific în domeniul terapiei
asistate de animale. Acest lucru poate fi datorat faptului c ă leg ătura om-animal în
TAA, spre deosebire de leg ătura om-animal de companie în general, este vazut ă ca
fiind prea tranzient ă pentru a lua în calcul suportul social (Bonas et al., 2000). Cu
toate acestea, unii autori consider ă că abilitatea animalelor de a accepta necondi Ńionat
chiar și persoane necunoscute la prima întâlnire cu acestea, ar p utea fi luat ă în
considerare ca un element de oferire a suportului social (în gener al) și a suportului
emo Ńional (în particular) în contextual vizitelor TAA (Fine, 2000).
6. Animalele ca și instrumente ale înv ăŃă rii
Multe programe TAA pornesc de la ideea c ă animalele pot juca rolul unor
instrumente eficiente pentru inducerea unor modific ări la nivel de cogni Ńii și
comportamente, cum ar fi de exemplu, promovarea cogni Ńiilor pozitive și a
comportamentelor prosociale (Fine, 2000). În studiile de specialitate se presupune
că o serie de atribute ale animalelor de companie ar putea fa cilita aceste modific ări
prin: îmbun ătăŃiri ale abilit ăŃilor sociale și de îngrijire, îmbun ătăŃiri ale sentimentelor
de responsabilitate, îmbun ătăŃiri ale abilit ăŃilor de reglare a comportamentelor
disfunc Ńionale, cre șterea stimei de sine și a autoeficacit ăŃii etc.
Animalele de companie sunt animale care depind de specia uman ă. Din cauza
acestui statut de specii dependente , ele elicit ă în mod natural comportamente
parentale, de îngrijire și acordare de aten Ńie. În plus, prin oferirea de feedbackuri
rapide și oneste în ceea ce prive ște stimulii cu valen Ńe pozitive sau negative, animalele
reprezint ă instrumente optime de modelare a comportamentului și atitudinilor umane.
Unele specii de animale, cum ar fi câinii și caii, pot fi dresate/antrenate, facilitând
achizi Ńionarea unor abilit ăŃi relative dificile, cum ar fi alegerea unor obiecte, fixar ea
hamurilor sau c ălăritul. Spre deosebire de alte tehnici care nu impli c ă animale,
prezen Ńa animalelor în TAA aduce un plus motiva Ńional semnificativ mai mare în
procesele de înv ăŃare instrumental ă (Chandler, 2005).

19
Obiective ale programelor de terapie asistat ă de animale
Echipa TAA (practicant TAA și animal de terapie) poate participa într-o varieta te
de programe, atât la domiciliul clientului, cât și în diferite institu Ńii cum ar fi: școli,
gr ădini Ńe, centre de asisten Ńă medical ă, spitale, c ămine de b ătrâni, centre de deten Ńie,
centre de recuperare psiho-motorie etc. Prezent ăm mai jos câteva domenii func Ńionale
care pot fi acoperite de interven Ńiile de tip TAA (dup ă Delta, 2005):
1. Domeniul fizic
• îmbun ătăŃirea abilit ăŃilor motorii fine și grosiere;
• îmbun ătăŃirea deprinderilor folosirii scaunului cu rotile;
• îmbun ătăŃirea echilibrului și a posturii corporale.
2. Domeniul s ănătăŃii mentale
• îmbun ătăŃirea comunic ării verbale;
• îmbun ătăŃirea deprinderilor aten Ńionale;
• dezvoltarea deprinderilor de relaxare;
• îmbun ătăŃirea stimei de sine;
• reducerea nivelului de anxietate;
• reducerea sentimentelor de singur ătate;
• diminuarea tendin Ńei de izolare social ă.
3. Domeniul educa Ńional
• îmbun ătăŃirea vocabularului;
• valorificarea memoriei de lung ă sau de scurt ă durat ă;
• valorificarea cuno știn Ńelor și a diferitelor concepte (num ăr, form ă, m ărime,
culoare etc.);
• promovarea unei educa Ńii ecologice adecvate, adic ă a unei atitudini pozitive
și respect fa Ńă de fiin Ńele vii și fa Ńă de natur ă în general.
4. Domeniul motiva Ńional
• valorificarea dorin Ńei de a fi implicat într-o activitate de grup;
• valorificarea interac Ńiunilor cu ceilal Ńi;
• valorifica interac Ńiunilor cu personalul;
• exersarea pa șilor spre atingerea unui scop proxim;
• îmbun ătăŃirea abilit ăŃilor de organizare a unei activit ăŃi etc.

20
Ce categorii de profesioni ști pot încorpora TAA în programele lor?
Echipele TAA pot veni în contact cu o diversitate d e profesioni ști din domeniul
sănătăŃii și educa Ńiei. Dac ă un program de tratament implic ă colaborarea între un
psihoterapeut (sau terapeut ocupa Ńional) și un fizioterapeut, ace știa vor hot ărî împreun ă
dac ă programul de tratament al unui client este compati bil cu interven Ńiile de tip
TAA. Dac ă aceast ă compatibilitatea exist ă, echipa TAA va fi informat ă cu privire
la scopurile dorite de la o astfel de interven Ńie (de exemplu, îmbun ătăŃire motorie
fin ă, mers, aten Ńie, rela Ńionare, memorie de scurt ă durat ă etc). Prezent ăm pe scurt
descrierea câtorva categorii de profesioni ști care coopereaz ă de obicei cu echipele
TAA (pentru detalii vezi Delta, 2005):
♦ Terapeutul ocupa Ńional (TO) lucreaz ă în general pe deprinderile fizice,
sociale, voca Ńionale și cognitive ale clien Ńilor. Scopurile programelor concepute
de TO pot include activit ăŃi zilnice comune, cum sunt îmbr ăcatul, plimbarea și
hr ănirea. TO poate include o varietate de instrumente și echipamente pentru
atingerea scopurilor tratamentului, cum ar fi: unelte de gr ădin ărit, instrumente
de cusut, instrumente de pictat sau sculptur ă ș.a.m.d. Instrumentele necesare
toaletajului și hr ănirii animalelor pot fi u șor incluse în repertoriul programelor
alc ătuite de TO.
♦ Fizioterapeutul lucreaz ă la îmbun ătăŃirea abilit ăŃilor motorii grosiere ale
clientului, folosind cât mai multe grupe de mu șchi. Plimbatul unui câine, de
exemplu, poate fi o metod ă u șor de încorporat într-un program de înt ărire a
mu șchilor picioarelor unui client aflat într-un progra m de practicare a mersului.
♦ Terapeutul recrea Ńional alc ătuie ște și coordoneaz ă programe recrea Ńionale
pentru clien Ńi, care pot s ă includ ă acti Ńivit ăŃi de tipul TAA și AAA (de
exemplu, demonstra Ńii de dresaj oferite de școlile canine).
Pe lâng ă categoriile men Ńionate mai sus, echipele TAA pot colabora cu psihol ogi,
psihoterapeu Ńi, logopezi, asisten Ńi sociali, asisten Ńi medicali, medici generali ști,
medici de familie, personal tehnic, personal al gr ădinilor zoologice etc. Indiferent
de profesioni știi cu care vine în contact, practicantul TAA trebu ie s ă ofere informa Ńii
clare asupra principiilor și tehnicilor TAA și, în func Ńie de caz, de predic Ńiile unor
astfel de interven Ńii.

Situa Ńii în care interven Ńiile TAA nu sunt indicate
Atât echipa TAA, cât și colaboratorii acestora care coordoneaz ă programele de
tratament, trebuie s ă fie con știen Ńi c ă nu orice caz este compatibil cu interac Ńiunile
de tip TAA. Interven Ńiile TAA ar putea s ă nu fie benefice pentru clien Ńi în
urm ătoarele situa Ńii (Delta, 2005):

21 • animalele pot deveni surs ă de rivalitate și competi Ńie în grup (de exemplu, o
persoan ă poate deveni posesiv ă fa Ńă de un animal și poate reac Ńiona agresiv
chiar fa Ńă de practicantul TAA);
• persoanele cu leziuni cerebrale, dificult ăŃi în dezvoltare, boli mintale sau
senilitate pot provoca la atac un animal în mod neinten Ńionat, deci f ără ca
ele s ă fie con știente de acest lucru;
• persoanele cu tulbur ări de percep Ńie pot crede c ă un animal le respinge, lucru
care poate s ă accentueze sc ăderea stimei de sine;
• persoanele care au fobii sau st ări de anxietate crescut ă fa Ńă animale;
• persoane din culturi diferite fa Ńă de cultura practicantului TAA, cu semnifica Ńii
diferite atribuite animalelor și interac Ńiunilor cu acestea;
• persoane cu alergii fa Ńă de animale.
Interven Ńiile TAA ar putea s ă nu fie benefice pentru animale în urm ătoarele
situa Ńii (Delta, 2005):
• animalul poate s ă fie r ănit ca urmare a unei interac Ńiuni neadecvate;
• condi Ńiile în care se realizeaz ă vizitele TAA nu pot s ă asigure confortul
minim al animalului (de exemplu, accesul la ap ă sau la un loc de latrin ă);
• animalul d ă semne clare de disconfort la prima vizit ă.

Tipuri de animale implicate în TAA
Cele mai des utilizate animale în interven Ńiile TAA sunt câinii, urma Ńi îndeaproape
de pisici, cai, roz ătoare de talie mic ă și de talie medie (gerbili, iepuri), delfini,
păsări și pe ști de acvariu. Animalele de ferm ă (porci pitici, oi, capre, lame, sau
foarte rar, c ămile) sunt și ele utilizate cu succes în TAA. Reptilele și amfibienii nu
sunt de obicei folosite în TAA, datorit ă dificult ăŃilor de acordare de îngrijire adecvat ă
pe parcursul vizitelor, precum și riscurilor de r ănire a clien Ńilor (posibilitate relativ
redus ă de control a comportamentelor acestor animale). Este importan t s ă se fac ă o
distinc Ńie clar ă între dou ă categorii de animale (animalele utilitare și animale de
terapie) în ceea ce prive ște implicarea acestora în ac Ńivit ăŃi TAA (Chandler, 2005;
Delta, 2004).
1. Animale utilitare (engl. service animals )
Dupa defini Ńia dat ă de Organiza Ńia Delta, animalele utilitare sunt animale
antrenate individual pentru a realiza servicii în s prijinul persoanelor cu dizabilit ăŃi
mintale și/sau fizice, care limiteaz ă în mod substan Ńial una sau mai multe din
activit ăŃile unei persoane. Câteva dintre aceste servicii sunt: ghi dajul indivizilor cu
probleme de vedere, alertarea persoanelor cu dizabi lit ăŃi auditive sau cu alte condi Ńii
medicale. Animalele utilitare realizeaz ă diverse sarcini pentru a diminua dizabilitatea
persoanei care de Ńine animalul. Sistemul legislativ al unei Ńă ri trebuie s ă permit ă

22 accesul animalelor utilitare și al posesorilor acestora în toate spa Ńiile publice,
inclusiv în zonele în care accesul animalelor de companie es te interzis în mod
normal. Animalele utilitare nu sunt considerate animale de co mpanie și, de obicei,
nu sunt utilizate în programele de tip TAA (Delta, 2004).
2. Animale pentru terapie (engl. therapy animals )
Animalele pentru terapie nu se centreaz ă pe o singura persoan ă, ca în cazul
animalelor utilitare. Spre deosebire de animalele utilitare, a nimalele de terapie
interac Ńioneaz ă cu numeroase persoane, care pot sau nu s ă aib ă dizabilit ăŃi și pot fi
spitalizate sau nespitalizate. Animalele pentru terapie sunt de obicei animalele de
companie ale persoanelor antrenate TAA, fiind parte a echipelor TAA. Pentru a
deveni membru al unei echipe TAA, un animal trebuie s ă îndeplineasc ă anumite
criterii de s ănătate și comportament, s ă primeasc ă un antrenament specific și s ă fie
examinat de comisii de specialitate (Chandler, 2005 și Fine, 2000).

Poten Ńiala valoare terapeutic ă a animalelor în psihologia clinic ă
Studii ap ărute în ultimii zece ani în direc Ńia implement ării terapiei asistate de
animale în psihologia clinic ă arat ă nu doar existen Ńa unui puternic interes știin Ńific,
dar și faptul c ă aceast ă implementare poate fi abordat ă din câteva perspective
superpozabile:
1. animalele TAA ca și instrumente de facilitare a terapiei (la nivelul tuturor
componentelor procesului terapeutic);
2. animalele TAA ca și vehicule de dobândire de noi cuno știn Ńe și aptitudini;
3. animalele ca și mijloace de îmbog ăŃire și men Ńinere a unei atmosfere
comunica Ńionale adecvat ă între profesioni ști și clien Ńi (Fine, 2000; Chandler, 2005):
• prezen Ńa unui animal poate s ă fac ă un mediu terapeutic s ă par ă mai pu Ńin
amenin Ńă tor pentru viitorii clien Ńi, lucru care va facilita formarea unei bune
rela Ńii terapeutice (având animalul TAA ca și obiect de tranzi Ńie – aten Ńia
clientului se va transfera treptat de la animal spre terapeut).
• animalul poate func Ńiona ca o surs ă de recompens ă (confort, calm, bucurie),
crescând astfel motiva Ńia clientului de a r ămâne în procesul terapeutic;
• animalele ofer ă feedbackuri comportamentale rapide și clare, facilitând
utilizarea lor în înt ărirea anumitor comportamente ale clientului. Clien Ńii (în
special, copiii) pot înv ăŃa mai u șor leg ătura de tip cauz ă-efect cu ajutorul
demonstra Ńiei realizate de un câine, de exemplu.
În afar ă de multiplele beneficii pe care TAA le aduce clien Ńilor, un rol important
a început s ă se acorde model ării comportamentale și emo Ńionale pe care animalele
de terpie o au asupra terapeutului și personalului implicat în procesele de terapie
(Katcher și Wilkins, 2000). Prezen Ńa animalelor în diferitele institu Ńii promoveaz ă o

23 atmosfer ă prosocial ă și relaxant ă, reducând semnificativ nivelul de stres asociat
locului de munc ă (Fine, 2000).
Apelarea la terapia asistat ă de animale poate s ă apar ă în unele cazuri când
orice alt tip de tratament a e șuat. De aceea, o importan Ńă major ă a început s ă se
acorde în ultimii ani elabor ării de planuri de interven Ńie clare, dup ă modelul
studiilor clinice controlate (m ărimea probei, existen Ńa grupului de control, luarea în
calcul a tr ăsăturilor specifice ale popula Ńiei în cauz ă etc.). Pe viitor, este important
ca efectele TAA s ă fie evaluate nu doar în contextul terapeutic, ci și în afara
acestuia. Studii meta-analitice recente propun ca T AA s ă fie adresat ă la trei niveluri
ale proceselor terapeutice: (1) dezvoltarea aptitudinilor clien tului, (2) men Ńinerea și
motiva Ńia particip ării clientului în terapie și (3) construc Ńia rela Ńiei terapeutice.
Pentru proiectarea în manier ă știin Ńific ă a interven Ńiilor TAA, este important s ă
se identifice foarte clar comportamentele Ńint ă c ărora li se vor aloca planurile de
interven Ńie adecvate. Un subiect care necesit ă înc ă foarte multe studii știin Ńifice îl
reprezint ă evaluarea efectelor TAA și identificarea tipurilor de design adecvate
pentru ob Ńinerea efectelor maxime ale unei forme de terapie combinat ă cu TAA.
Tipul de design de augumentare ( engl. augmentation design ) const ă din ad ăugarea
unui animal în mediul terapeutic și compararea rezultatelor cu cele care s-ar ob Ńine
în mod normal, f ără prezen Ńa animalului. În cazul unui tip de design comparativ
(engl. comparison design ), se compar ă rezultatele unei forme de terapie în care se
introduce TAA, cu rezultatele acelea și forme de terapie în care se introduce o alt ă
form ă de activitate, cum ar fi gr ădin ăritul sau jocul cu animale de plu ș. Un alt tip
de design care ar permite evaluarea efectelor TAA este designul prospectiv
longitudinal ( engl. prospective longitudinal design ), care permite investigarea pe
termen mai lung a dinamicii rela Ńiei între client și terapeut, precum și rela Ńiei între
client și animalul TAA (Kruger, Tractenberg și Serpell, 2004).

Protocol propus pentru includerea TAA în tratamentul
persoanelor diagnosticate cu sindromul Asperger
(dup ă Kruger, Trachtenberg și Serpell, 2004)
Sindromul Asperger se caracterizeaz ă printr-o tulburare global ă a dezvoltarii,
în care individul afectat are dificult ăŃi în in Ńelegerea modalit ăŃilor de interac Ńiune
social ă. Persoanele cu sindrom Asperger au unele manifest ări de autism (concentrare
anormal ă asupra propriei persoane, caracterizat ă prin tulbur ări de comunicare,
dificulta Ńi de concentrare și interac Ńiune social ă), în special abilit ăŃi sociale slabe și
tendin Ńa spre rutin ă. Spre deosebire de autism, în sindromul Asperger, copiii ince p
sa vorbeasc ă in jurul vârstei de doi ani. Nivelul lor de inteligen Ńă este normal sau
peste medie.

24 Cadrul de desf ăș urare: școal ă special ă, sau centrul de zi al unei funda Ńii.
Subiec Ńii: Persoane de gen feminin și masculin, cu vârsta cuprins ă între 10 și
20 de ani. Dat ă fiind prevalen Ńa mai mare a acestui sindrom la b ăie Ńi, se a șteapt ă ca
subiec Ńii s ă fie în majoritate de gen masculin. Dup ă stabilirea diagnosticului, se vor
selecta subiec Ńi cu abilit ăŃi verbale dezvoltate și cu valorile la scorul inteligen Ńei
peste medie.
Design și implementare: Scopul studiului este evaluarea unei interven Ńii de
tip îmbun ătăŃire a abilit ăŃilor sociale (engl. school-based social skills intervention )
pentru subiec Ńii de vârst ă școlar ă diagnostica Ńi cu sindromul Asperger. Ipoteza
acestui studiu este c ă încorporarea TAA în interven Ńie va avea un efect mai mare
asupra dezvolt ării abilit ăŃilor sociale, teoriei min Ńii și/sau asupra st ărilor de
izolare/depresie/ singur ătate, decât programul standard de training pentru de zvoltarea
abilit ăŃilor sociale școlare. Studiul se va extinde pe o perioad ă de 2 ani și va include
grupuri de tip TAA (engl. in-class animal-assisted social skills groups ). Grupul de
control va primi programul standard de training pentru dezvoltarea a bilit ăŃilor
sociale școlare. Grupurile TAA se vor întâlni cu echipa TAA pentru cât e 60 de
minute pe s ăpt ămân ă, timp de 30 s ăpt ămâni. Fiecare grup va consta din 4 subiec Ńi
și dou ă echipe TAA (persoan ă și animal TAA). Sesiunile TAA se vor centra pe
punerea în perspectiv ă (engl . perspective taking ) și pe grija și interac Ńiunea cu
animalul TAA. Studiul poate include și o component ă de training a p ărin Ńilor/
tutorilor subiec Ńilor, pentru ambele grupe (cu și f ără TAA).
Rezultatele vor include date ob Ńinute prin m ăsur ători standard ale depresiei,
teoriei min Ńii, comunic ării și pe baza utiliz ării unor instrumente specifice simptomatologiei
Asperger. Un astfel de protocol permite dezvoltarea unui instr ument specific, care
să includ ă m ăsur ători ale modific ărilor la nivel de percep Ńii, nivelul de satisfac Ńie
cu programul și m ăsur ători ale calit ăŃii vie Ńii (pentru clien Ńi și p ărin Ńii/tutorii
acestora). În plus, se vor cuantifica și observa Ńiile comportamentale ob Ńinute pe
baza înregistr ărilor audio-video din timpul ședin Ńelor. Secven Ńele care vor fi luate
în calcul pentru codarea și analiza înregistr ărilor vor cuprinde: contactul vizual,
ini Ńierea și sus Ńinerea conversa Ńiei, num ărul de cuvinte utilizate într-o sesiune,
perioadele de focusare a aten Ńiei etc. Intrumente standard vor fi utilizate pentru
cuantificarea performa Ńei școlare și abilit ăŃilor sociale de c ătre profesori și de c ătre
părin Ńi/tutori.
Animalele de terapie: Într-un astfel de program se recomand ă utilizarea
câinilor preg ăti Ńi pentru interven Ńiile TAA. Echipa TAA va avea carnetele de s ănătate
ale animalelor la zi, precum și dovada c ă animalele au fost evaluate conform
standardelor TAA.

25
Referin Ńe bibliografice
Bardill, N., Hutchinson, S. (1997). Animal-assisted therapy with hospitalized adolescents.
Journal of Child and Adolescent Psychiatric Nursing , 10, 17-24.
Bonas, S., McNicholas, J., Collis, G.M. (2000). Pet s in the network of family relationships:
An empirical study. In: A.L. Podberscek, E.S. Paul, & J.A. Serpell (Eds.), Companion
Animals and Us: Exploring the Relationships Between People and Pets. Cambridge
University Press.
Buss, D.M., Haselton, M.G., Shackelford, T.K., Bles ke, A.L., Wakefield, J.C. (1998).
Adaptations, exaptations, and spandrels. American P sychologist, 53, 533-548.
Chandler, K. C. (2005). Animal Assisted Therapy în Counseling. NY: Routledge.
Corson, S.A., Corson, E.O’L., Gwynne, P.H. (1975). Pet-facilitated psychotherapy. In: R.S.
Anderson (Ed.), Pet Animals and Society. Baltimore, MD: Williams and Wilkins.
David, D., Benga, O, Rusu, A.S. (2007). Fundamente de Psihologie Evolu Ńionist ă și
Consiliere Genetic ă. Integr ări ale psihologiei și biologiei. Editura Polirom.
Delta Society (2004). Animal Assisted Therapy Appli cations I, Student Guide.
Delta Society (2005). Team Training Course Manual, A Delta Society Program for
Animal-Assisted Activities and Therapy, www.deltasociety.org .
Ermer, E., Guerin, S., Cosmides, L., Tooby, J., Mil ler, M. (2006) Theory of mind broad and
narrow: Reasoning about social exchange engages ToM areas, precautionary reasoning
does not. Social Neuroscience, 1, 196-219.
Fine, A, ed. (2000). Handbook of animal-assisted th erapy. NY: Academic Press.
Katcher, A.H., Friedmann, E., Beck, A.M., Lynch, J. J. (1983). Looking, talking and blood
pressure: The physiological consequences of interac tion with the living environment.
In: A.H. Katcher & A.M. Beck (Eds.), New Perspectiv es on Our Lives with Companion
Animals. Philadelphia, PA: University of Pennsylvan ia Press.
Katcher, A.H. (2000). The future of education and r esearch on the animal-human bond and
animal-assisted therapy. In: A.H. Fine (Ed.), Handb ook on Animal-Assisted Therapy.
New York: Academic Press.
Katcher, A.H., Wilkins, G.G. (2000). The Centaur’s lessons: Therapeutic education through
care of animals and nature study. In: A.H. Fine (Ed .), Handbook on Animal-Assisted
Therapy. New York: Academic Press.
Kruger, K., Trachtenberg, S., Serpell, J.A. (2004). Can animals help humans heal?
Animal-assisted interventions in adolescent mental health. Available on-line .
LaJoie, K.R. (2003). An Evaluation of the Effective ness of Using Animals in Therapy.
Unpublished doctoral dissertation, Spalding Univers ity, Louisville, KY.
Levinson, B. (1970). Pets, child development, and m ental illness. Journal of the American
Veterinary Medical Association, 157 (11), 1759-1766 .

26 Melson, G.F. (2000). Companion animals and the deve lopment of children: Implications of
the biophilia hypothesis. In: A.H. Fine (Ed.), Hand book on Animal-Assisted Therapy.
New York: Academic Press.
Myers, O.E. (1998). Children and Animals. Boulder, CO: Westview Press.
Rochberg-Halton, E. (1985). Life in the Treehouse: Pet therapy as family metaphor and
self-dialogue. Marriage & Family Review, 8 (3-4), 1 75-189.
Serpell, J.A. (1996). In the Company of Animals: A Study of Human-Animal Relationships
(Canto Ed.). Cambridge, England: Cambridge Universi ty Press.
Wilson, E.O., Kellert, S.R. (1984), The Biophilia H ypothesis. Washington, DC: Island Press.

27

CAPITOLUL 2
EFECTELE TERAPIEI ASISTATE DE ANIMALE:
INVESTIGA łIE META-ANALITIC Ă
Lavinia M. T ăutu, Alina S. Rusu

Introducere
Terapia asistat ă de animale (TAA) este o practic ă des întâlnit ă în Ńă rile vestice.
Startul încorpor ării acestei practici în procedurile de tratament a fost dat în anii
1960 în SUA de c ătre psihologul Boris Levinson (1962). Indiferent dac ă este
încorporat ă în practica medical ă sau în cea de consiliere psihologic ă și psihoterapie,
TAA î și g ăse ște cu u șurin Ńă utilitatea. Astfel, majoritatea cercet ărilor din domeniu
indic ă rolul covâr șitor pe care animalele îl au în asigurarea st ării de bine și în
îmbun ătăŃirea calit ăŃii vie Ńii umane (Chandler, 2005). A șa cum s-a specificat și în
Capitolul 1, în studiile de specialitate se face distinc Ńia între TAA și activit ăŃile
asistate de animale (AAA). Conform organiza Ńiei Delta Society (2005), diferen Ńa
între cele dou ă sfere de activitate este dat ă de câteva caracteristici ale fiec ăreia. Pe
scurt, TAA este o interven Ńie ghidat ă de un scop terapeutic și este bazat ă pe
leg ătura om-animal. Procedura TAA face parte efectiv din procesul terapeutic,
putând fi practicat ă atât individual cât și la nivel de grup și se poate aplica la toate
categoriile de vârst ă (Chandler, 2005). AAA reprezint ă activit ăŃile orientate spre
îmbun ătăŃirea calit ăŃii vie Ńii pacien Ńilor prin intermediul interac Ńiunii om-animal
(Chandler, 2005). Activit ăŃile pot c ăpăta și ele valen Ńă terapeutic ă, îns ă acestea nu
sunt planificate în acest scop și nu sunt practicate neap ărat de c ătre un specialist.
De și prin defini Ńie TAA și AAA sunt distincte, în practic ă, de cele mai multe ori,
cele dou ă nu pot fi atât de u șor de separat (Chandler, 2005). Prezent ăm mai jos cele
mai importante elemente distinctive între TAA și AAA (dup ă Chandler, 2005 și
Delta Society, 2004):
♦ (1) TAA este dirijat ă și supravegheat ă de c ătre o persoan ă acreditat ă în
domeniul s ănătăŃii. Aceast ă persoan ă poate s ă fie: medic, asistent, logoped,
kinetoterapeut, psiholog, psihoterapeut, asistent social etc. Anim alul poate fi

28 manipulat fie de c ătre un voluntar sub îndrumarea specialistului TAA, fie chiar
de c ătre specialist. Pentru a putea fi considerat ă TAA, activitatea trebuie sa
cuprind ă un specialist care încorporeaz ă animalul în practica sa curent ă în
domeniul de activitate prestat. De exemplu, un logoped poate s ă încorporeze
animalul în contextul specialit ăŃii logopedice. Dac ă acela și logoped ar duce
animalul în vizit ă la un grup de copii, vizita fiind informal ă, aceasta ar fi
considerat ă AAA.
♦ (2) TAA este ghidat ă de un scop terapeutic precis. Fiecare vizit ă TAA are
ca și scop atingerea obiectivelor propuse la începutul programului de terapie.
Dac ă scopurile finale nu sunt identificate și clar definite la începutul sesiunii
de terapie, se consider ă c ă activitatea nu este TAA.
♦ (3) TAA este documentat ă. Fiecare ședin Ńă este înregistrat ă și documentat ă
în fi șa personal ă a pacientului, împreun ă cu activitatea și cu progresul
înregistrat (pentru detalii, a se vedea Delta Society, 2004).
♦ Pentru a fi considerat ă TAA, o procedur ă trebuie s ă prezinte toate cele trei
caracteristici prezentate mai sus. În caz contrar, dac ă prezint ă doar una sau
dou ă caracteristici sau poate nici una, activitatea este catalogat ă ca fiind AAA.
Așa cum s-a precizat și în Capitolul 1, TAA nu este o form ă de tratament în
sine, ci un un instrument adjuvant la îndemâna terapeutului. Un terapeut poate
încorpora procedurile TAA în aproape orice stil profesional de terapie pe care
acesta îl practic ă (Chandler, 2005). Cu toate acestea, literatura de specialitate indic ă
faptul c ă TAA nu se poate desf ăș ura eficient în orice condi Ńii. În primul rând este
nevoie de un animal care s ă îndeplineasc ă anumite criterii, de un mediu de lucru
adecvat și nu în ultimul rând de o persoan ă special preg ătit ă pentru desf ăș urarea
activit ăŃilor de tip TAA. Rigorile practic ării TAA presupun ca pacientul s ă fie
evaluat înainte de începerea ședin Ńelor de TAA (screening pre-TAA) în vederea
stabilirii compatibilit ăŃii acestuia cu tipul de terapie și cu tipul de animal utilizat
(Chandler, 2005).
Boris Levinson (1962), specialist în psihologia cop ilului, a fost primul clinician
care a investigat în mod formal și documentat rolul animalelor de companie în terapi e.
Observa Ńiile sale au fost publicate în lucrarea de referin Ńă Dog as a Co-therapist
(Levinson, 1962). Cercet ările lui Levinson în direc Ńia TAA au început în momentul
în care acesta a observat ca atunci când câinele s ău participa la ședin Ńele de terapie
cu clien Ńi copii, starea clien Ńilor s ăi se ameliora în mod considerabil comparativ cu
ședin Ńele în care animalul nu participa. În prezent în SU A, TAA (considerat ă adesea
o form ă de terapie ocupa Ńional ă) este foarte larg r ăspândit ă și încurajat ă, nu numai
datorit ă beneficiilor evidente, ci și datorit ă populariz ării masive de care s-a bucurat
în mass-media (de exemplu, prin publicarea unor pove ști reale).
De și practicat ă în SUA înc ă din timpul primului r ăzboi mondial, TAA a fost
certificat ă știin Ńific abia în 1990, odat ă cu apari Ńia primelor lucr ări știin Ńifice în

29 acest domeniu. De și cu o tradi Ńie de peste 40 de ani, TAA nu este des practicat ă in
mod știintific în Ńă rile din Europa, fiind considerat ă înc ă un domeniu nou de
frontier ă. Astfel, literatura de specialitate sugereaz ă c ă în cele mai multe situa Ńii,
lipsa unei metodologii clare, a protocolului știin Ńific în ceea ce prive ște TAA, a
studiilor clinice controlate și a unei paradigme știin Ńifice care s ă explice eficacitatea
terapiei, descurajeaz ă practicarea acesteia. Totu și, nu trebuie ignorate studiile
știin Ńifice care indic ă faptul c ă TAA are efecte benefice cuantificabile cu metode
validate, atât în plan psihologic, medical cât și comportamental. În România, pân ă
în prezent, TAA este foarte pu Ńin promovat ă și de asemenea foarte pu Ńin practicat ă,
studiile știin Ńifice în acest domeniu fiind cvasi-inexistente.
Liderul mondial în formarea profesional ă a echipelor TAA este organiza Ńia
Delta Society din SUA, care și-a început activitatea în 1990 (Delta Society, 2004;
www.deltasociety.com ). Aceast ă organiza Ńie folose ște mai multe tipuri de animale
de terapie, cum ar fi: câini special dresa Ńi, cai, pisici, p ăsări, animale mici, cum sunt
hamsterii, cât și animale specifice unei ferme, spre exemplu, vaci, oi, porci, l ame
etc. Toate aceste animale sunt folosite într-o varietate de medii, cum ar fi: școli,
spitale, azile de b ătrâni, școli de corec Ńie, închisori, centre de plasament etc.
Reu șita TAA rezid ă foarte mult în animalul utilizat (Chandler, 2005). Din acest
motiv, în selectarea animalului ce va fi folosit în terapi e, trebuie s ă se Ńin ă cont de
mediul terapeutic, de vârsta participan Ńilor, de tulburarea sau gradul de dizabilitate,
de circumstan Ńe și context și nu în ultimul rând de particularit ăŃile individuale cât și
de caracteristicile animalului de terapie. În momentul î n care este selectat un
animal de terapie, trebuie s ă se aib ă în vedere rolul pe care acesta îl va juca în
diferitele etape ale procesului terapeutic (Fine, 2000; Chandle r, 2005). TAA nu va
demara f ără ca în prealabil pacientul s ă fie evaluat cu privire la atitudinile sale fa Ńă
de animale și cu privire la istoricul s ău legat de animale. Preferin Ńele pacien Ńilor
pentru un anumit animal, sau o anumit ă ras ă sunt influen Ńate foarte mult de istoricul
familial cu privire la animalele de companie. Astfe l, o persoan ă care a avut în copil ărie
ca și animal de companie un câine de talie mic ă, la vârsta adult ă va manifesta cu o
probabilitate mare preferin Ńe spre câinii de talie mic ă; de aceea, înainte de începerea
ședin Ńelor TAA, este indicat pe cât posibil, s ă se Ńin ă cont de aceste preferin Ńe.
O cerin Ńă important ă în selectarea unui animal TAA este cunoa șterea posibilelor
avantaje și dezavantaje legate de folosirea unei anume rase sau specie de animal
(Fine, 2000). Caracteristica principal ă a animalelor de terapie este c ă acestea ofer ă
răspunsuri rapide și oneste clientului (mai pu Ńin animalele mici, cum sunt iepurii,
hamsterii, p ăsările etc). De aceea, cel mai des utilizat animal de tera pie este câinele
și tot din acest motiv, utilizarea unor specii de animale care nu ofer ă r ăspunsuri
comportamentale clare (u șor de descifrat), cum ar fi reptilele, este contraindicat ă în
TAA. În TAA se prefer ă speciile de animale care ofer ă reac Ńii predictibile și u șor

30 de procesat. Dup ă standardele de practic ă ale Delta Society, un animal de terapie
trebuie s ă întruneasc ă patru caracteristici fundamentale :
1. Animalele TAA trebuie s ă fie sociabile, s ă accepte și s ă caute compania
oamenilor și s ă nu manifeste anxietate fa Ńă de interac Ńiunea cu persoane
necunoscute, sau fa Ńă de alte animale cu care pot avea contact în timpul
procesului terapeutic.
2. Animalul TAA trebuie s ă fie obi șnuit cu atingerea uman ă, chiar și când
aceasta vine din partea unor persoane necunoscute. Este recomandat ca în
procesul terapeutic, animalul s ă accepte atingerile clienului; dac ă este
nevoie, clientul va fi înv ăŃat în prealabil cum s ă ating ă adecvat un animal.
Retragerea brusc ă a unui animal în momentul atingerii poate fi asociat ă de
client cu disconfort sau fric ă fa Ńă de viitoarele interac Ńiuni.
3. Animalul TAA trebuie s ă fie antrenat special (de exemplu, dresaj de
obedien Ńă ) pentru interac Ńiunile cu oamenii în TAA. Acest dresaj special
este necesar în special câinilor și cailor. Aceste animale trebuie s ă cunoasc ă
comenzile de baz ă din dresaj și s ă le execute cu promptitudine ori de câte
ori li se adreseaz ă comanda, indiferent de context, mediu sau persoan ă.
Este indicat ca pentru facilitarea procesului terapeutic, animalul s ă fie înv ăŃat
anumite trucuri speciale, cum ar fi l ătratul la comand ă, rostogolirea, aportul
obiectelor etc. Aceste trucuri speciale pot determina percep Ńia pozitiv ă a
animalului de terapie și, implicit, o mai bun ă desf ășurare a procesului
terapautic (Chandler, 2005).
4. Un animal TAA nu trebuie s ă reac Ńioneze negativ la stimulii distractori.
Acest lucru presupune ca animalul de terapie s ă nu evadeze din spa Ńiul de
interac Ńiune la auzirea unui zgomot puternic, s ă manifeste un comportament
agresiv, s ă urineze de fric ă, sau s ă latre la intrarea unei persoane necunoscute
(Delta Society, 2004).
Un alt aspect important al TAA este managementul riscurilor asociate interac Ńiunilor
cu animale. Pe lâng ă beneficiile evidente pe care TAA le poate aduce pacien Ńilor,
exist ă o serie de riscuri care pot amenin Ńa atât animalul de terapie cât și pacientul
(Chandler, 2005; Fine, 2000; Delta Society, 2004, 2004). Prezent ăm mai jos câteva
strategii de management al riscurilor asociate interac Ńiunilor om-animal în practica
TAA (dup ă Chandler, 2005):
1. PracticanŃii TAA trebuie s ă parcurg ă în un curs de special de preg ătire (de
exemplu, cursuri oferite de diferite universit ăŃi sau asocia Ńii acreditate în
domeniu).
2. Compatibilitatea clien Ńilor cu procedurile TAA trebuie obligatoriu evaluat ă
înainte de începerea TAA. Clien Ńii care prezint ă sau au prezentat antecedente
de violenŃă fa Ńă de animale, cei care manifest ă fric ă, fobie sau alergii fa Ńă
de animale nu vor fi accepta Ńi în programul terapeutic. Clien Ńii care au un

31 sistem imunitar deficitar sau cei care nu sunt con știen Ńi de consecin Ńele
faptelor lor, trebuie aten Ńi superviza Ńi în cadrul ședin Ńelor pentru a preîntâmpina
eventualele accident ări care pot surveni (Chandler, 2005). Pe baza unor
proceduri standard efectuate de comisii acreditate pentru ev aluare TAA,
animalul de terapie și echipa TAA vor fi evaluate înainte de începerea v izitelor.
În cazul animalului TAA, accentul se pune pe evaluarea comportam entului
agresiv și a nivelului de socializare.
3. Se va avea în vedere în permanen Ńă atât starea de s ănătate a animalului cât
și dispozi Ńia lui afectiv ă. Trebuie atent monitorizate toate semnele stresului
manifestate de c ătre animalul TAA. Ședin Ńa de terapie va fi sistat ă în
momentul în care animalul manifest ă comportamente specifice reac Ńiei de
stres (de exemplu, tremurat, saliva Ńie excesiv ă, semne de agresivitate etc.).
Pentru prevenirea infec Ńiilor, se recomand ă sp ălarea pe mâini dup ă fiecare
contact avut cu animalul de terapie. În cazul clien Ńilor cu imunitate sc ăzut ă
se recomand ă utilizarea m ăș tilor de protec Ńie pentru a preveni inhalarea
părului sau a contactului direct cu respira Ńia animalului, a unor m ănu și și a
ochelarilor de protec Ńie. O condi Ńie esen Ńial ă în terapia asistat ă de animale,
este ca animalul de terapie s ă fie la zi cu vaccinurile și s ă fie deparazitat
atât extern cât și intern.
4. Pentru a putea preveni r ănirea accidental ă a animalului de terapie, se va
face o evaluare de c ătre specialistul TAA și a mediului în care urmeaz ă s ă
aib ă loc ședin Ńele și pe cât posibil se vor elimina eventualele pericole de
accidentare. Prevenirea r ănirii atât a animalelor, cât și a pacien Ńilor este o
condi Ńie imperativ ă în terapie (Chandler, 2005). De aceea este necesar ca
animalul s ă nu fie l ăsat singur sau în prezen Ńa persoanelor necunoscute,
deoarece poate s ă devin ă agitat și astfel s ă se r ăneasc ă sau s ă r ăneasc ă
accidental pe cei din jur.
Domeniile de activitate în care se poate implementa TAA viz eaz ă aria cognitiv ă,
comportamental ă, emo Ńional ă, fizic ă, psihosocial ă și de limbaj (Delta Society, 2004;
Chandler, 2005; Fine, 2000). Pentru fiecare domeniu în parte exist ă o gam ă diversificat ă
de exerci Ńii menite s ă înlesneasc ă atingerea scopului terapeutic. Diferitele tipuri de
exerci Ńii specifice unei anumite arii pot fi transpuse și în celelalte domenii de
activitate, dac ă se consider ă ca acestea vor aduce îmbun ătăŃiri adi Ńionale în calitatea
vie Ńii pacientului. Studiile efectuate în acest domeniu indic ă faptul c ă TAA are
efecte benefice într-o gam ă diversificat ă de tulbur ări, cum ar fi: tulburarea de
anxietate generalizat ă, ADHD, tulburarea bipolar ă, personalitate de tip borderline,
tulburarea depresiv ă major ă, sindromul stersului post-traumatic, diverse tipuri de
demen Ńă etc (Chandler, 2005). Pe lâng ă efectele benefice pe care animalul TAA le
poate aduce în domeniile men Ńionate mai sus, acesta poate contribui semnificativ la
dezvoltarea rela Ńiei terapeutice. Se știe c ă rela Ńia terapeutic ă reprezint ă aproximativ

32 30% din totalul componentelor ce duc la ameliorarea simptomatologiei (David,
2006). Nicio etap ă a procesului psihoterapeutic nu se poate desf ăș ura optim f ără
stabilirea în prealabil a unei rela Ńii terapeutice bune, pozitive. Aceasta este descris ă
ca fiind o alian Ńă de lucru, caracterizat ă printr-o atitudine colaborativ ă și de încredere
a pacientului fa Ńă de terapeut, determinat ă de speran Ńa pacientului c ă simptomatologia
va fi eliminat ă și de acceptarea necondi Ńionat ă a acestuia de c ătre terapeut (David,
2006). Mijloacele prin care se poate crea o rela Ńie terapeutic ă pozitiv ă sunt empatia ,
acceptarea necondi Ńionat ă, congruen Ńa și colaborarea (David, 2006). De asemenea,
exist ă patru tipuri de r ăspuns la ceea ce pacientul relateaz ă, care de asemenea
faciliteaz ă producerea rela Ńiei terapeutice și anume: reflec Ńia, parafrazarea, clarificare
și sumarizarea (Chandler, 2005). În TAA se poate reflecta, parafra za, clarifica și
sumariza comportamentul și expresiile animalului de terapie, a pacientului și a
interac Ńiunii dintre cei doi (Chandler, 2005; pentru mai mu lte detalii privind implicarea
animalelor TAA în construirea rela Ńiei terapeutice, a se vedea capitolul 3). De
asemenea, animalele de terapie ofer ă pacientului acceptare necondi Ńionat ă deoarece
sunt mereu disupuse s ă fie în preajma pacien Ńilor și de a stabili interac Ńiuni cu
ace știa. Practic, animalul de terapie ajut ă clinicianul s ă demonstreze pacientului c ă
poate și merit ă s ă fie iubit (Fine, 2000). De o importan Ńă deosebit ă în actul terapeutic
în ceea ce prive ște TAA, este interac Ńiunea clientului și reac Ńiile acestuia fa Ńă de
animal, acest lucru putând s ă aduc ă informa Ńii relevante despre starea emo Ńional ă a
pacientului, despre atitudinile sale, abilit ăŃile și stilul de rela Ńionare (Chandler, 2005).
Pe parcursul ședin Ńei de terapie, psihologul poate aduce în aten Ńia pacientului
aspecte particulare din interac Ńiunea acestuia cu animalul de terapie, facilitându-se
astfel procesul de auto-în Ńelegere a clientului și de reînt ărire a proceselor introspective
ale acestuia (Chandler, 2005)
Fiind un domeniu relativ nou (mai ales în Europa), studiile știin Ńifice în TAA
sunt relativ pu Ńine. Cele mai multe rezultate par a indica efectele benef ice ale TAA
în plan psihologic, fizic și comportamental, îns ă exist ă și studii care prezint ă rezultate
neconcludente sub aspectul beneficiilor existente. În ceea ce prive ște beneficiile TAA,
s-au putut observa atât efecte pe termen lung cât și pe termen scurt.
Efectele pe termen lung se m ăsoar ă pe o scal ă a timpului de câteva luni putând
dura chiar și toat ă via Ńa (cum este cazul persoanelor care de Ńin un animal de companie).
Cele mai evidente efecte pe termen lung ale animalelor T AA se refer ă la sc ăderea
presiunii arteriale (Katcher et al., 1983) și prevenirea apari Ńiei unei boli de natur ă
cardiac ă (Anderson et al. 1992). De și prezenta lucrare nu î și propune analizarea
efectelor pe termen lung, cele mai semnificative rezultate merit ă s ă fie amintite
pentru a avea o imagine cât mai clar ă asupra beneficiilor TAA. Investiga Ńiile efectelor
TAA pe termen lung eviden Ńiaz ă că pisicile par a aduce beneficii diferite asupra
st ării de s ănătate a persoanelor în compara Ńie cu câinii. Astfel c ă, st ăpânii de câine
au o rat ă de supravie Ńuire de 8.6 ori mai mare dup ă un an de zile de la un infarct

33 miocardic decât persoanele care de Ńin pisici (Friedmann & Thomas, 1995). Aceste
efecte diferite au fost observate și în ceea ce prive ște nivelul distresului psihologic
cauzat de evenimente de via Ńă stresante (Fine, 2000).
Efectele pe termen scurt se m ăsoar ă pe perioade de la câteva ore la câteva
săpt ămâni. Aceste cercet ări s-au focalizat mai mult asupra a trei aspecte din TAA și
anume: efectele explicite prin simpla observare a animalelor sau a pozelor cu
animale, efectele implicite ale observ ării sau simpla vecin ătate cu animalul și
efectele implicite ale interac Ńiunii om-animal (Fine, 2000). Efectele pe termen scurt
vizeaz ă strict domeniul TAA, f ără a include efectele animalelor de companie.
Privirea sau observarea animalelor de companie este asocia tă în general cu
relaxarea, ceea ce se eviden Ńiaz ă prin valori sc ăzute ale indicatorilor neuro-endocrini
(Fine, 2000). Presiunea sangvin ă a subiec Ńilor normotensivi și hipertensivi a sc ăzut
progresiv în timp ce ace știa priveau un acvariu cu pe ști (Katcher et al., 1983). De
asemenea pozele și imaginile care includ animale sunt cotate ca fiind mult ma i
prietenoase și mai pu Ńin amenin Ńă toare decât în cazul în care imaginile cu animale
nu sunt prezente (Lockwood, 1983; apud. Fine, 2000). De asemena, observ area
animalelor sălbatice din parcurile sau gr ădinile zoologice are un efect pozitiv
asupra nivelului de stres al indivizilor umani (Ohman et al., 1978; Eddy, 1995,
1996). Observarea implicit ă și situarea în imediata apropiere cu animalelor dome stice
are un impact direct asupra arousalului fiziologic (Friedmann e t al., 1983b) și
asupra st ării de s ănătate (Sebkova, 1977; Holcomb et al., 1997). De asemenea,
observarea implicit ă a unui animal modeleaz ă r ăspunsul la stres a unei persoane
(Friedmann et al.,1983b, 1986; Grossberg et al., 1988; Allen et al., 1991; Rajack,
1997). S-a eviden Ńiat faptul c ă și simpla observare sau aflarea în aceea și înc ăpere
cu o pas ăre în colivie scade nivelul depresiei la pacien Ńii spitaliza Ńi (Halcomb et al.,
1997). De asemenea, interac Ńiunea cu un câine pare s ă scad ă și nivelul perceput de
durere a unui copil (Sobo, 2006). Eviden Ńe sunt și în ceea ce prive ște sc ăderea
nivelului anxiet ăŃii și al distresului prin interac Ńiunea pozitiv ă între pacient și
animalul de terapie (Barker & Dawson, 1998; Shiloh, 2003). Prezen Ńa unui animal
de terapie într-o unitate de îngrijire a pacien Ńilor cu Alzheimer determin ă o cre ștere
semnificativ ă a gradului de socializare a participan Ńilor la studiu (Batson et al.,
1998). De asemenea, s-a observat o sc ădere a comportamentelor de agita Ńie motorie
și o cre ștere a socializ ării pacien Ńilor cu demen Ńă de la pre-test la post-test în urma
utiliz ării TAA (Richeson, 2003). TAA are influen Ńe benefice semnificative asupra
regl ării consumului nutri Ńional la persoanele diagnosticate cu Alzheimer (Edwards,
2002) și asupra percep Ńiei calit ăŃii vie Ńii la persoanele vârstnice institu Ńionalizate
(Colombo, 2006). Interac Ńiunile TAA diminueaz ă considerabil manifest ările anhedonice
la persoanele diagnosticate cu Alzheimer (Nathans-B arel, 2005) și cre ște semnificativ
nivelul comunic ării non-verbale (Kovacs, 2006).

34 De și investiga Ńiile efectelor TAA la copiii sunt semnificativ mai pu Ńine decât
la adul Ńi și vârstnici, se constat ă c ă practica TAA este eficient ă și în cazul acestei
categorii de vârst ă. În cazul copiilor cu tulbur ări de dezvoltare (autism), TAA indic ă
îmbun ătăŃiri semnificative la nivel comportamental, cum ar fi reducere a frecven Ńei
manifest ărilor autiste și cre șterea frecven Ńei comportamentelor prosociale (Redefer
& Goodman, 1989). Interac Ńiunile cu animalele TAA (câini) îmbun ătăŃesc semnificativ
comportamentul social al copiilor cu tulbur ări pervazive de dezvoltare (Martin &
Farnum, 2002). Interac Ńiunile TAA cresc semnificativ nivelul aten Ńional și frecven Ńa
interac Ńiunilor verbale și non-verbale la copiii cu sindrom Down (Chandler, 2005).
În cazul persoanelor cu dizabilit ăŃi fizice, TAA are efecte semnicative asupra
cre șterii stimei de sine și auto-eficacit ăŃii (Tomaszewski et al., 2001), cât și o cre ștere
a nivelului de angajare în conversa Ńii cu str ăinii (Mader & Hart, 1989). Acela și
efect al TAA în îmbun ătăŃirea nivelului comunic ării verbale a fost observat și în
cazul adul Ńilor cu afazie, în urma interac Ńiunii cu un câine de terapie (LaFrance
et. al., 2005). În cazul persoanelor vârstnice institu Ńionalizate, TAA are efecte
semnificative în ceea ce prive ște reducerea sentimentului de singur ătate (Banks &
Banks, 2000), sc ăderea depresiei și cre șterea calit ăŃii vie Ńii (Bernstein et. al., 2000).
În ceea ce prive ște fundamentarea teoretic ă a domeniului, exist ă un num ăr
redus de teorii privind mecanismele efectelor TAA asupra subiec Ńilor umani. În
plus, aceste teorii nu și-au asigurat înc ă o sus Ńinere știin Ńific ă solid ă prin studii
controlate. Probabil acest lucru se datoreaz ă faptului c ă TAA este înc ă un domeniu
de frontier ă, cu deschideri interdisciplinare multiple. Singura teorie care în cearc ă s ă
explice de ce persoanele tind s ă creeze o leg ătur ă special ă cu animalele este teoria
biofiliei (Wilson, 1984). De și frecvent citat ă, aceast ă teorie nu este înc ă validat ă
știin Ńific, fiind înc ă nevoie de cercet ări riguroase în domeniul interac Ńiunii om-animal
din perspectiva propus ă de Wilson (1984). Aceasta sugereaz ă c ă în timp evolu Ńionist,
ca urmare a convie Ńuirii omului cu alte specii de animale), indivizii umani au
dobândit o atrac Ńie biologic ă bazal ă pentru natur ă și pentru toate formele de via Ńă
ale acesteia. Mai precis, prin aceast ă convie Ńuire, oamenii au înv ăŃat s ă descifreze
informa Ńiile despre mediul înconjur ător pe care animalele le transmit și s ă recunoasc ă
poten Ńialele pericole.
Leg ătura om-animal cap ătă astfel valoare adaptativ ă, în sensul îmbun ătăŃirii
capacit ăŃilor de supravie Ńuire și transmitere mai departe a genelor indivizilor uma ni.
Aceast ă teorie aduce o contribu Ńie important ă în identificarea aspectelor particulare
ale dezvolt ării copiilor unde animalele ar putea juca un rol important, în spe cial
modul în care acestea pot influen Ńa dezvoltarea (Fine, 2000). Teoria biofiliei sugere az ă
că interac Ńiunea cu animalele are poten Ńialul de a dezvolta sentimente de securitate
și siguran Ńă a unui copil. Teoria biofiliei propune 3 ipoteze (Wilson, 1984):
1. Dac ă exist ă o tendin Ńă ineic ă de a asocia prezen Ńa unui animal sociabil cu
sentimentul de securitate, atunci copiii ar trebui s ă poat ă extrage sentimente de

35 siguran Ńă din interac Ńiunile cu acel animal, chiar și în lipsa figurilor de
ata șament. Mai mult decât atât, aceast ă interac Ńiune ar trebui s ă produc ă efecte
de relaxare indiferent de istoricul interac Ńiunilor copiilor cu animalele.
2. Animalele pot fi încadrate în categoriile perceptuale și cognitive ale copiilor,
ceea ce presupune c ă acestea pot fi stimuli eficien Ńi pentru mul Ńi copii în captarea
și sus Ńinerea aten Ńiei, encodarea informa Ńiei în memorie și organizarea gândurilor
din punct de vedere lingvistic.
3. Interesul v ădit al copiilor în ceea ce prive ște animalele vii poate stimula inferen Ńe
privind gândurile animalelor, ajutând astfel la formarea teoriei min Ńii . Ceea ce
face ca animalul s ă fie candidatul perfect la formarea teoriei min Ńii la copii, este
faptul c ă st ările mentale ale acestuia se manifest ă f ără echivoc în comportamentul
exterior, fapt care faciliteaz ă în Ńelegerea sentimentelor și gândurilor animalului.
Îns ă de multe ori, cei mici î și transpun gândurile și sentimentele proprii peste
cele ale animalului, ducând adesea la supozi Ńii inacurate, tratând astfel mintea
animalului într-un mod antropomorfic (Fine, 2000).
Prima ipotez ă este sus Ńinut ă de o serie de studii, în care se eviden Ńiaz ă c ă subiec Ńii
copii care experen Ńiaz ă sentimente de întristare, singur ătate, furie, team ă sau când
simt nevoia s ă se confeseze, apeleaz ă la ajutorul animalelor de companie (Ros &
Hartmann, 1994; Covert et al., 1985; Melson et al., 1998).
A doua ipotez ă este sus Ńinut ă de trei categorii de studii:
♦ Studiile efectuate în domeniul dezvolt ării semantice, care arat ă c ă unele
cuvinte precum câine , pisic ă, cal, sunt printre primele cuvinte pe care un copil
din America le va achizi Ńiona, pe lâng ă mama și tata (Nelson, 1973). Aceste
studii arat ă c ă exist ă o preferin Ńă perceptual ă foarte timpurie, poate chiar
înn ăscut ă pentru fiin Ńele vii în compara Ńie cu cele inanimate și de asemenea c ă
acei copiii care înva Ńă o limb ă str ăin ă sau limbajul semnelor, arat ă aceea și
prevalen Ńă a acestor cuvinte în vocabularul incipient (Casselli et al ., 1995). O
posibil ă explica Ńie pentru acest fenomen rezid ă în folosirea de c ătre p ărin Ńi a
imaginilor reprezentând fie animale vii, fie animale inanim ate, pentru a capta
aten Ńia copiilor (Fine, 2000).
♦ A doua categorie de studii care sus Ńine ipoteza biofiliei vine din partea
cercet ărilor desf ăș urate în domeniul percep Ńiei infantile și care arat ă c ă între 6
și 7 luni (îns ă nu mai repede de 6 luni), copiii percep diferen Ńiat mi șcarea unui
corp animat natural și mi șcarea unui corp animat artificial, spre exemplu de
mâna omului (Spelke et al., 1995). Aceste reac Ńii diferite au fost interpretate de
către psihologii cognitivi ști ca fiind, pe de o parte, dovada form ării teoriei
biologice naive , prin care copiii î și explic ă ce sunt fiin Ńele și, pe de alt ă parte,
dovada form ării teoriei fizice naive , prin care copiii î și explic ă cum sunt obiectele
(Siegler, 1998).

36 ♦ A treia categorie de studii vine din partea cercet ărilor observa Ńionale f ăcute
cu subiec Ńi copii cu vârsta mai mare de 6 luni, care întâlnesc atât an imale vii în
mi șcare cât și animale de plu ș inanimate, în care se constat ă o preferin Ńa
copiilor fa Ńă de animalele vii. Astfel, în prezen Ńa animalelor vii, copiii emit
mai multe semnale sonore, zâmbesc mai mult și se arat ă mult mai interesa Ńi
fa Ńă de animal decât fa Ńă de juc ăriile sub form ă de animale (Kidd & Kidd,
1987). Una dintre explica Ńiile pentru aceast ă preferin Ńă vine din faptul c ă
animalele vii posed ă cele trei elemente cheie pentru captarea și sus Ńinerea
aten Ńiei și anume: mobilitate, contrast și anima Ńie.
Având în vedere heterogenitatea studiilor TAA în ceea ce priv e ște abord ările
metodologice și teoretice, în investiga Ńia de fa Ńă ne propunem efectuarea unei
analize meta-analitice a literaturii de specialitat e recente, având ca obiective specifice:
(1) analiza m ărimii efectului din articolele selectate pentru a certi fica eficacitatea
interven Ńiilor TAA în îmbun ătăŃirea calit ăŃii vie Ńii umane și (2) g ăsirea unui cadru
teoretic unitar pentru investiga Ńiile TAA sus Ńinute de studii clinice controlate.
Investiga Ńia de fa Ńă este o meta-analiz ă calitativ ă și cantitativ ă a literaturii de
specialitate în domeniul TAA (analiza unor lucr ări selectate be baza unor criterii
specifice și calcularea m ărimii efectului pe baza formulei propuse de Cohen, d).

Metode
Selectarea articolelor
Studiile analizate în aceast ă investiga Ńie au fost selectate din cinci baze de date
care au permis accesul online (serverul Universit ăŃii Babe ș-Bolyai, Cluj-Napoca):
SAGE, PROQUEST, APA, EBSCO și ISI WEB of SCIENCE. Baza de date ISI
WEB of SCIENCE a fost accesat ă prin intermediul Universit ăŃii din Zurich, Elve Ńia.
Cuvintele cheie folosite pentru a c ăuta articolele în cele cinci baze de date au fost:
animal-assisted intervention, animal-assisted thera py și pet-facilitated intervention .
În urma utiliz ării cuvintelor cheie, a fost g ăsit un num ăr de 235 de lucr ări.
Urm ătorul pas metodologic a fost introducerea criteriil or de selec Ńie a articolelor
găsite pe baza utiliz ării cuvintelor cheie. Criteriile de selec Ńie au fost întocmite în
conformitate cu obiectivele investiga Ńiei noastre și pe baza criteriilor men Ńionate în
literatura de specialitate, dup ă cum urmeaz ă:
♦ Primul criteriu a fost ca studiile prezentate s ă fie doar în domeniul TAA.
S-au exclus articolele în care se f ăcea referire la activit ăŃi asistate de animale
sau la beneficiile aduse persoanelor de c ătre animalele de companie, studiile
care utilizau în locul animalelor adev ărate în grupul experimental, juc ării din
plu ș sau animale robot. De asemenea, au fost articole care f ăceau referire la
beneficiul adus de animalele utilitare, cum ar fi câinii înso Ńitori, având în

37 vedere c ă ace știa pot fi considera Ńi animale de companie, mai degrab ă decât
animale TAA (câinii înso Ńitori î și petrec tot timpul lâng ă de Ńinătorii acestora).
♦ Al doilea criteriu de selec Ńie a fost ca articolele s ă fie scrise în limba
englez ă și s ă fie publicate în perioada 2000 – 2008.
♦ Al treilea criteriu a fost accesibilitatea la textul integra l al articolului.
♦ Al patrulea criteriu a fost ca autorii s ă ofere suficiente date pentru a permite
calcularea m ărimii efectului.
Nu au fost excluse din analiz ă studiile cu un singur subiect, sau cu loturi
experimentale și de control cu efective mai mici, atâta vreme cât autorii au oferit
suficiente informa Ńii pentru a permite calcularea m ărimii efectului, cum ar fi: existen Ńa
grupului de control, m ărimea grupurilor utilizate, valori statistice compl ete ale evalu ărilor
efectuate etc. Au fost incluse în analiz ă și acele articole care nu utilizau un grup de
control, dar ofereau informa Ńii detaliate ale evalu ărilor pre-test și post-test.
Dinamica analizei
Din cele 235 de titluri ap ărute în urma introducerii cuvintelor cheie, dup ă
analiza p ărŃii de sumar a fiec ărui articol, s-a constatat c ă un num ăr de 70 de articole
satisf ăceau primul criteriu de selec Ńie. Dintre aceste 70 de articole, 65 au fost
procurate integral fie prin accesul oferit de bazele de date , fie direct de la autori,
prin intermediul po ștei electronice. Dup ă parcurgerea textului integral al celor 65
de articole, s-a constat c ă un num ăr de 14 articole au îndeplinit celelalte criterii de
selec Ńie necesare atingerii obiectivelor propuse. De și doar 9 articole au oferit
informa Ńii suficiente pentru calcularea m ărimii efectului, toate cele 14 articole au
facut subiectul meta-analizei calitative.

Rezultate
Analiza calitativ ă a articolelor din aceast ă meta-analiz ă este prezentat ă mai jos
pentru fiecare dimensiune abordat ă în interven Ńia TAA:
♦ Categoria de vârst ă a subiec Ńilor umani în TAA – cea mai utilizat ă grup ă de
vârst ă în TAA este cea a adul Ńilor (6 articole din 14), urmat ă de vârstnici (5
articole din 14) și de copii (3 articole din 15). De și este citat ă des în literatura
de specialitate ca fiind o popula Ńie compatibil ă cu principiile și metodele TAA,
categoria adolescen Ńi nu a fost abordat ă în niciunul din studiile de fa Ńă . unde se
poate lucra cu TAA, în studiul de fa Ńă niciun articol nu utilizeaz ă ca și grup
Ńint ă adolecen Ńii.
♦ Problema prezentat ă – cele mai frecvente probleme abordate în articolele
TAA selectate sunt cele psihologice (7 articole din 14), urmate de cele medicale
(4 articole din 14) și de cele comportamentale (3 articole din 14).

38 ♦ Tipul de animal utilizat în TAA – de departe, cel mai utiliza t animal TAA
este câinele (8 articole din 14), urmat de cal (2 articole din 14). De și literatura
de specialitate sugereaz ă c ă pisicile sunt animale foarte des întâlnit în practicile
TAA, în studiul de fa Ńă , în niciun articol nu s-a utilizat acest tip de animal. În 2
articole s-au utilizat mai mult de 2 animale diferite (i epure, câine, Ńestoase), iar
în celelalte dou ă articole s-au utilizat animale de talie mic ă (hamster, p ăsări).
♦ Loca Ńia TAA – în studiile investigate, se distinge preferin Ńa pentru azile (4
articole din 14), urmat ă de spitale (3 articole din 14). În urm ătoarele studii,
loca Ńia TAA a constat într-o combina Ńie de mai multe medii au combinat (2
studii), unitate de tratament (2 studii), înc ăpere special amenajat ă (1 studiu),
laborator experimental (1 studiu) și o tab ără pentru copii (1 studiu).
♦ Modul de aplicare a TAA – interven Ńia TAA la nivel de grup s-a observat
în majoritatea studiilor analizate (11 articole din 14). Î n celelalte 3 articole, s-a
aplicat metoda TAA la nivel individual.
♦ Durata ședin Ńei TAA – în general, timpul dedicat unei ședin Ńe variaz ă între
2 și 60 minute (Chandler, 2005). Cele mai multe articole utilizeaz ă ca și durat ă
a ședin Ńei 60 de minute (9 articole). În celelalte 5 articole, durata ședin Ńei TAA
variaz ă între 15 și 50 de minute.
♦ Utilizarea grupului de control – în șapte articole din cele 14 analizate a fost
utilizat grup de control.
Analiza cantitativ ă a eficien Ńei interven Ńiilor TAA în studiile selectate s-a
realizat pe baza calcul ării m ărimii efectului ( d, Cohen). Un total de 9 articole au
permis calcularea m ărimii efectului cu ajutorul mediei și a abaterii standard, utilizând
astel formula lui Cohen ( d) și care se traduce prin:

d = M 1 – M 2 / σpooled, , unde σpooled = σ [( σ 1²+ σ 2²) / 2]

Pentru calcularea lui d s-a utilizat o variant ă de calculator disponibil online, la
http://web.uccs.edu/lbecker/Psy590/escalc3.htm. În tabelul de mai jos (Tabel 1) sunt
prezentate rezultatele analizei cantitative a articolelor TA A.
Pentru a evalua dac ă terapia asistat ă de animale a produs un anumit efect asupra
variabilelor dependente (VD), s-a calculat m ărimea efectului utilizând formula lui
Cohen (1988), prezentat ă mai sus. Mărimea efectului (d) este considerat ă ca având
o valoare mare dac ă scorul este mai mare de 0,80, sau cel pu Ńin în jurul acestei
valori. Un rezultat de 0,50 este considerat ca fiind o m ărime a efectului moderat ă,
iar valorile sub 0,20 sunt considerate mice, dar nu nesemnif icative. Pentru interpretarea
mărimii efectului se mai poate lua în calcul și procentul de suprapunere între cele
dou ă grupe, respectiv lotul experimental și cel de control (sau m ăsur ătorile pre-test
și post-test). O m ărime a efectului egal ă cu 0,0 indic ă faptul c ă distribu Ńia scorurilor
pentru grupul experimental se suprapune peste distr ibu Ńia scorurilor pentru lotul de
control, adic ă procentul de non-suprapunere este 0%. O m ărime a efectului de 0,20

39 indic ă un procentaj de nesuprapunere în ceea ce prive ște distribu Ńia celor dou ă
loturi de 14,7%, un scor de 0,5 indic ă un procentaj de nesuprapunere de 33,0% iar
un scor de 0,8 indic ă un procentaj de nesuprapunere de 47,4%.
Tabel 1. Valorile m ărimii efectului interven Ńiei TAA la grupul experimental (compara Ńie cu
grupul de control) și pretest versus post-test (în studiile unde nu s-a lucrat cu grup de control)
Autor principal Anul Test folosit Dimensiuni m ăsurate M ărimea
efectului (d)
Friedmann E. 2007 Dinamap 845 x Presiunea arterial ă sistolic ă
Presiunea arterial ă diastolic ă – 0,92
– 0,16
Kanamori M. 2001 MMSE
N-ADL
Behave-AD 0,34
0,048
0,29
Klontz B.T. 2007 BSI

POI Global Severity Index (GSI)
Time Component (TC)
Inner Directed (I) 0,79
– 0,86
– 1,17
Nathans-Barel M. 2005 SHAPS
QLESQ
SQLS
PANSS
SANS
PANSS pozitiv 0,82
0,34
– 0,47
– 0,05
– 0,33
0,62
Sobo E. 2006 nu se
precizeaz ă Durere fizic ă
Durere emo Ńional ă 0,95
1,27
Richeson N. 2003 C-MAI 1,20
Colombo G. 2006 MMSE
BSI

LEIPAD

BSI-Som
BSI-ObsComp
BSI-Dep
BSI-Anx
PFS
DAS
SFS
LSS – 0,04
0,49
0,77
0,25
0,85
0,66
0,62
0,62
0,81
•
Valoarea d a studiilor ce utilizeaz ă grup de control reprezint ă diferen Ńa dintre
mediile post tratament a grupului de control și a grupului experimental împ ărŃite la
radicalul abaterii standard adunate\2, conform formulei lui Cohen

d = M 1 – M 2 / σpooled, unde σpooled = σ [( σ 1²+ σ 2²) / 2].

Pe de alt ă parte, exist ă îns ă articole care au utilizat mai multe grupuri tratam ent/
terapie și grupuri de control. Pentru acestea, d-ul a fost calculat tot conform
formulei de mai sus, îns ă interpretarea este distinct ă. În cazul studiilor care nu au
folosit grup de control valoarea lui d semnific ă diferen Ńa dintre rezultatele pre test
și post teste\abaterea standard adunata.

40 Pentru articolele din Tabelul 2, interpretarea m ărimii efectului este urm ătoarea:
valorile pozitive ale m ărimii efectului sugereaz ă c ă TAA este superioar ă ca și
eficacitate celuilalt tratament, o valoarea negativ ă indic ă faptul c ă cel ălalt tratament
are o eficaciate mai crescut ă decât TAA, iar valorile care sunt apropiate de 0
sugereaz ă c ă efectele tipurilor de terapie sunt egale. În compararea di feritelor tipuri
de terapie cu grupul de control (Shiloh, 2003), interpretarea m ărimii efectului se va
face modular, la fel ca și în articolele precedente.
Se poate observa c ă în toate cele 14 articole analizate, în afar ă de teoria
biofiliei, nu exist ă alte paradigme de la care s ă porneasc ă demersul terapeutic în
TAA. În conformitate cu defini Ńia TAA, aceasta nu este o form ă de terapie în sine,
ci este adi Ńional ă terapiei standard specific ă unei anumite tulbur ări, ce vine ca și o
completare în atingerea scopului terapeutic. Cu excep Ńia cazurilor în care TAA este
efectuat ă pe popula Ńia non-clinic ă, precizarea faptului c ă pacientul urmeaz ă în
paralel un tratament standard este necesar ă pentru a elimina impresia c ă TAA este
singura modalitate de tratament cu eficacitate exclusiv ă. Un singur articol din
aceast ă meta-analiz ă precizeaz ă existen Ńa unui tratament alternativ (Nathans-Barel,
2005). Acest lucru sugereaz ă o nerespectare a unui protocol știi Ńific în ceea ce
prive ște TAA.
O cercetare știin Ńific ă trebuie s ă precizeze instrumentele de m ăsur ă a V.D .
manipulate în studiu. Toate cele 14 articole din aceast ă meta-analiz ă îndeplinesc
acest criteriu, ceea ce sugereaz ă din acest punct de vedere respectarea protocolului
știin Ńific. Referitor la utilizarea grupului de control , se poate observa c ă din totalul
de 14 lucr ări analizate, doar 7 folosesc grup de control. Conform studiilor de
specialitate, un protocol știin Ńific trebuie s ă includ ă printre altele și folosirea
grupului de control. Acest lucru se impune pentru a se observa mult mai bine
efectele unei noi terapii, cum este și TAA în anumite tulbur ări. Se poate spune
despre acele articole care nu utilizeaz ă grupul de control c ă nu respect ă criteriile
studiilor clinice controlate. Studiile sus Ńin c ă o cercetare clinic ă controlat ă trebuie
să includ ă grup experimental, grup de control și grup placebo. Deoarece în TAA
este imposibil de stabilit un grup placebo, se nume ște cercetare știin Ńific ă controlat ă
acea cercetare care utilizeaz ă numai grupul de control și grupul experimental. În
ceea ce prive ște rezultatele la variabilele moderatoare se poate observa c ă de
departe cel mai folosit animal în TAA este câinele, ceea ce este în conformitate cu
constat ările celorlalte studii cu privire la acest lucru. Surprinz ător este faptul c ă
de și literatura de specialitate sugereaz ă c ă pisica este de asemenea foarte des
folosit ă în TAA, în meta-analiza de fa Ńă nici un studiu nu utilizeaz ă acest animal.
Un singur articol prezint ă animalele de terapie ca fiind un câine și o pisic ă, îns ă
deoarece este vorba de o utilizare mixt ă a celor dou ă, au fost încadrate împreun ă la
categoria mixt a variabilelor moderatoare, nefiind cotate separat. De asem enea, tot
la categoria variabilelor moderatoare, se poate observa c ă TAA este cel mai des

41
Tabel 2. Analiza m ărimii efectului în articolele care prezint ă mai mult de 2 grupuri de control/tratament/ experi mentale .
Capul de tabel cuprinde: prim autor, anul apari Ńiei lucr ării , grup experimental 1, grup experimental 2, gru p experimental 3 ,
grup experimental 4, grup experimental 5 – grup de control – , instrumentul folosit pentru m ăsurarea V.D., m ărimea
efectului. Între paranteze sunt date grupurile într e care s-a f ăcut compara Ńia în ceea ce prive ște efectul investiga Ńiei TAA

42 aplicat ă la nivel de grup, nu la nivel individual. Probabil acest luc ru se datoreaz ă
num ărului mare de participan Ńi în studiu, ceea ce face mai greu accesibil ă aplicarea
individual ă a TAA. Referitor la loca Ńia de desf ăș urare a TAA se poate observa c ă
cele mai multe studii utilizeaz ă mediul spitalicesc și cel din azile pentru TAA. O
posibil ă explica Ńie pentru acest lucru rezid ă în u șurin Ńa cu care se pot g ăsi subiec Ńi
pentru un studiu în aceste dou ă medii.

Concluzii și discu Ńii
Cercetarea de fa Ńă i și propune s ă observe efectele introducerii TAA în
simptomatologia anumitor tulbur ări, analizarea tendin Ńei spre cercet ări de tip studii
clinice controlate a articolelor pe TAA și stabilirea unei baze de cuno știin Ńe de la
care ar trebui s ă porneasc ă studiile în domeniul TAA. În conformitate cu aceste
obiective, s-a alc ătuit demersul unei cercet ări meta-analitice de tip cantitativ și
calitativ. În vederea stabilirii eficacit ăŃii TAA s-a calculat m ărimea efectului dup ă
formula lui Cohen ( d), pentru fiecare instrument de m ăsur ă a variabilelor dependente
din text. Rezultatele nesemnificative din punct de vedere al m ărimii efectului se pot
datora și influen Ńei unor variabile moderatoare (de exemplu, preferin Ńa fa Ńă de o
anumit ă specie). Referitor la acest lucru, literatura de specialit ate sugereaz ă, de
exemplu, c ă oamenii se pot ata șa mai mult de o anumit ă specie de animal, în
func Ńie de istoria avut ă cu specia respectiv ă în cursul ontogenetic, sau c ă anumite
specii de animale au efecte diferite asupra st ării de s ănătate. Este indicat s ă se
calculeze într-un studiu viitor efectul pe care fiecare vari abil ă moderatoare îl are
asupra rezultatelor finale ale TAA. S-au constatat efecte a le TAA semnificative cât
și nesemnificative, ceea ce sugereaz ă faptul c ă nu în toate situa Ńiile terapia asistat ă
de animale are o influen Ńă pozitiv ă asupra st ării de s ănătate. R ămâne de investigat
care sunt acele variabile care influen Ńeaz ă eficacitatea TAA asupra st ării de s ănătate.
În urma analizei calitative a articolelor selectate, s -a putut observa c ă studiile
din domeniul TAA nu respect ă în totalitate criteriile unei cercet ări clinice controlate
(de exemplu, jum ătate dintre articolele analizate în aceast ă meta-analiz ă nu utilizau
grup de control). De asemenea s-a mai putut observa o anumit ă tendin Ńă în ceea ce
prive ște tipul de animal folosit în TAA (de preferin Ńă câine), loca Ńia de tratament
(cu preponderen Ńă azil), precum și modul de aplicare a TAA (cu preponderen Ńă la
nivel de grup). Deficitul major al articolelor se r efer ă la neprecizarea unei paradigme
știin Ńifice cu privire la mecanismele efectelor TAA. Analizând instrumentele de
măsur ă ale V.D. pentru care se analizeaz ă eficacitatea TAA, se poate observa c ă
lipsesc cu des ăvâr șire m ăsur ătorile fiziologice (de exemplu, hormoni de stres sa livari
sau din sânge) pentru animal și experimentator. În condi Ńiile în care principiul de
baz ă al TAA este chiar leg ătura om-animal, este necesar a se vedea modific ările
care apar în timpul sau dup ă ședin Ńa de terapie și în ceea ce prive ște starea

43 animalului. Propunem ca în cercet ările viitoare în domeniul TAA s ă se respecte
câteva criterii știin Ńifice clare, cum ar fi: utilizare lotului de control, asi gurarea
distribu Ńiei randomizate a subiec Ńilor, instrument validat știin Ńific și descrierea clar ă
scalelor utilizate, cât și descrierea suficient ă a animalului de terapie, astfel încât
șansa de replicabilitate a studiului s ă fie cât mai mare. Aceast ă meta-analiz ă a avut
și unele limite printre care se num ără: accesul limitat la scalele utilizate de diferi Ńi
autori cât și descrierea insuficient ă a acestora; accesul limitat la articolele fulltext și
la mai multe baze de date. Nedescrierea în detaliu a animal ului de terapie, face ca
interpretarea unor rezultate s ă fie relativ lacunar ă, cum este și în cazul articolului
lui Shiloh (2003).

Referin Ńe bibliografice:
Catanzaro, T. (2003). Section Introduction: Human-A nimal Bond and Primary Prevention.
American Behavioral Scientist, 47; 29.
Chandler, C. (2005). Animal Assisted Therapy in Cou nseling. Routledge. New York.
Colombo, G., Buono, D., Smania, K., Raviola, R. & D e Leo, D. (2006). Pet therapy and
institutionalized elderly: A study on 144 cognitive ly unimpaired subjects. Archives of
Gerontology and Geriatrics, 42; 207-216.
David, D. (2006). Psihologie Clinic ă și Psihoterapie. Collegium. Polirom.
Delta Society. (2004). The Human-Animal Health Conn ection. Animan-Assisted Therapy.
Application 1. Student Guide.
Delta Society. (2004). The Pet Partners Team Traini ng Course Manual. A Delta Society
Program for Animal-Assisted Activities and Therapy.
Edwards. N. & Beck, A.M. (2002). Animal-Assisted Th erapy and Nutrition in Alzheimer’s
Disease. Western Journal of Nursing Research, 24; 6 97.
Fine, H. (2000). Handbook on Animal-Assisted Therap y. Academic Press.
Friedmann, E., Thomas, S., Cook, L., Tsai, C-C. & P icot, S. (2007). A friendly Dog as
Potential Moderator of Cardiovascular Response to S peech in Older Hypertensives.
Anthrozoös, volume 20, issue 1; 51-63.
Johnson, R., Meadows, R., Haubner, J. & Sevedge, K. (2003). A complementary/
Alternative Medical Intervention for Cancer Patient s. American Behavioral Scientist,
vol. 47, no. 1; 55-69.
Kaiser, L., Spence, L.J., Lavergne, A., & Bosch K. (2004). Can a week of therapeutic riding
make a difference? A pilot study. Anthrozoös, volum e 17; 63.
Kanamori, M. et. al. (2001). A day care program and evaluation of animal-assisted therapy
(AAT) for the elderly with senile dementia. America n Journal of Alzheimer’s Disease
and Other Dementias. Volume 16, no. 4.

44 Klontz, B.T., Bivens, A., Leinart, D. & Klontz, T. (2007). The Effectiveness of Equine-
Assisted Experiential Therapy: Results of an Open C linical Trial. Society and Animals,
15; 257-267.
Kovacs, Z., Kis, R., Rosza, S. & Rosza L. (2004). A nimal-assisted therapy for middle-aged
schizophrenic patients living in a social instituti on. A pilot study. Clinical Rehabilitation,
18; 483.
Kovacs, Z., Bulucz, J., Kis, R. & Simon, L. (2006). An exploratory study of the effect of
animal-assisted therapy on nonverbal communication in three schizophrenic patients.
Anthroös, 19.
LaFrance, C., Garcia, J. & Labreche, J. (2007). The effect of a therapy dog on the communication
skills of an adult with aphasia. Journal of Communi cation Disorders, 40; 215-224.
Mader, B., Hart, A.& Bergin, B. (1989). Social Ackn owledgments for Children with
Disabilities: effects of service dogs.Child Develop ment, 60; 1529-1534.
Martin, F.& Farnum, J. (2002). Animal-Assisted Ther apy for Children with Pervasive
Developmental Disorders. Western Journal of Nursing Research, 24; 657-668.
McCabe, B., Baun, M., Speich, D. & Agrawal, S. (200 2). Resident Dog in the Alzheimer’s
Special Care Unit. Western Journal of Nursing Resea rch; 24(6); 684-696.
Nathans-Barel, I., Feldman, P., Berger, I., Modai, I & Silver, H. (2005). Animal-Assisted
Therapy Ameliorates Anhedonia in Schizophrenia Pati ents. Psychoterapy and
Psychosomatics, 74; 31-35.
Nimer, J.& Lundahl, B. (2007). Animal-Assisted Ther apy: A meta-Analysis. Anthrozoös;
vol. 20, issue 3; 225-238.
Sobo, E., Eng, B. & Kassity-Krich, N. (2006). Canin e Visitation (Pet) Therapy. Pilot Data
on Decreases in Child Pain Perception. Journal of H olistic Nursing; vol. 24; 51-57.
Souter, M., & Miller, M. (2007). Do animal-assisted activities effectively treat depression?
A meta-analysis. Anthrorozoös, vol. 20; 167-180.
Richeson, N. (2003). Effects of animal-assisted the rapy on agitated behaviors and social
interactions of older adults with dementia. America n Journal of Alzheimer”s Disease
and Other Dementias, 18; 353.
Shiloh, S., Sorek, G., & Terkel, J. (2003). Reducti on of state-anxiety by petting animals in a
controlled laboratory experiment. Anxiety, Stress a nd Coping, vol. 16; 387-395.
www. deltasociety.org
www.vierpfoten.ro
http://web.uccs.edu/lbecker/Psy590/escalc3.htm
http://web.uccs.edu/lbecker/Psy590/es.htm

45

CAPITOLUL 3
INTERVEN łIA PSIHOLOGIC Ă ASISTAT Ă DE ANIMALE:
IMPLICAREA ANIMALELOR ÎN ACTUL
PSIHOTERAPEUTIC ȘI DE CONSILIERE PSIHOLOGIC Ă
Bianca Macavei
Leilei, pisicu Ńa mea, care mi-a ar ătat ce
înseamn ă cu adev ărat iubirea necondi Ńionat ă.

Introducere
Rela Ńia om-animal a cunoscut de-a lungul istoriei
câteva transform ări importante. O astfel de schimbare a
marcat trecerea lui Homo sapiens de la statutul de
vân ător-culeg ător, la cel de agricultor, când animalele
pân ă atunci utilizate pentru hran ă și transport au fost
acceptate în locuin Ńele oamenilor, c ăpătând și statut de
companioni (Beck, 2000). Convingerile legate de cal it ăŃile
terapeutice și de influen Ńele pozitive în socializare ale
animalelor s-au dezvoltat îns ă mult mai târziu, prin
secolul al XVIII-lea, de când dateaz ă și primele încerc ări
de a folosi prezen Ńa animalelor de companie pentru
stimularea contactul social în cadrul unor institu Ńii de s ănătate mental ă (Serpell,
2000). Cu aproximativ 100 de ani în urm ă încep primele tentative oficiale de a
asigura protec Ńie animalelor utilizate deja în scop utilitar sau pentru compa nie, și
doar acum câteva decenii a început s ă se discute la modul serios despre respectarea
drepturilor animalelor implicate în experimente știin Ńifice (Beck, 2000).
Sfâr șitul secolului al XIX-lea, marcat de dezvolt ările medicinei și de nevoia
pentru rigoare știin Ńific ă a dus la o diminuare a interesului pentru implicar ea animalelor
în procesele curative. În ascensiunea sa spre recunoa ștere știin Ńific ă, psihologia
anilor ’50, experimental ă și pozitivist ă în esen Ńă , ignor ă valen Ńele terapeutice ale

46 interven Ńiilor asistate de animale și se centreaz ă exclusiv pe implicarea acestora în
experimentele de laborator, dedicate descoperirii unor procese psihof iziologice. În
anii 1960 îns ă, Boris M. Levinson, psihoterapeut american specializat în ter apia
copilului valorific ă tentativele trecutului, redefinind rolul animalelor în pro cesul
psihoterapeutic. Bazându-se pe propriile sale ședin Ńe de consiliere, în care și-a
implicat propriul câine, Levinson relanseaz ă conceptul de interven Ńie asistat ă de
animale, documentând în scris mai multe cazuri. Pe de alt ă parte îns ă, lipsa
suportului empiric reduce drastic posibilitatea de generalizare a observa Ńiilor
acestuia (Kruger, Trachtenberg, & Serpell, 2004).
De și cei mai mul Ńi dintre terapeu Ńii secolului trecut, care au implicat animale
de companie în practica lor, fie nu aveau o formare riguroas ă în ceea ce prive ște
metodele știin Ńifice de investiga Ńie, fie nu aveau resursele necesare derul ării unor
studii empirice de anvergur ă, spre sfâr șitul secolului al XX-lea s-au publicat câteva
studii în cunoscute reviste de specialitate. Acestea atra g aten Ńia în special asupra
efectului pozitiv pe care interac Ńiunea cu animalele îl are asupra reducerii tensiunii
arteriale (Katcher și colab., 1983), st ării generale de relaxare (Katcher, & Beck,
1983; Wilson, 1991), cre șterii expectan Ńei de via Ńă ulterior extern ării de pe sec Ńii de
cardiologie (Friedmann și colab., 1980), precum și prevenirii bolilor cardiovasculare
în general (Anderson și colab., 1992). Interac Ńiunea cu animalele s-a dovedit extrem
de benefic ă și în cazul stimul ării cre șterii interac Ńiunilor sociale și a st ării de bine
emo Ńional (Jorgenson, 1997), precum și în reducerea anxiet ăŃii în cazul adul Ńilor
spitaliza Ńi datorit ă unor probleme de ordin psihiatric (Barker, & Dawson, 1998).
În prezent, atât la nivelul dezvolt ării strategiilor și tehnicilor de interven Ńie, cât
și la nivelul identific ării mecanismelor schimb ării, interven Ńiile asistate de animale
se afl ă la început, a șteptându-și consacrarea prin studii experimentale atent contr olate.
Se încearc ă tot mai mult definirea și standardizarea terminologiei utilizate și a
procedurilor de interven Ńie (Kruger și colab., 2004).

Clarific ări conceptuale
„Știin Ńa este un proces, este o modalitate metodologic ă de abordare a unui
fenomen care duce la cunoa ștere adunat ă în sistem.” (David, 2003, pag. 33). Altfel
spus, orice fenomen poate face obiectul de studiu al știin Ńei, dac ă este abordat prin
metode știin Ńifice. În cazul interven Ńiilor psihologice, validarea știin Ńific ă are loc în
urma investig ării cu mijloace știin Ńifice a asump Ńiilor teoretice pe de o parte și a
pachetelor de tehnici de interven Ńie pe de alt ă parte. Consilierea psihologic ă și
psihoterapiile validate știin Ńific sunt oferite obligatoriu de profesioni ști forma Ńi în
respectivele forme de interven Ńie psihologic ă.
Consilierea psihologic ă este interven Ńia psihologic ă orientat ă spre autocunoa ștere,
optimizare personal ă, preven Ńie și/sau remiterea unor probleme emo Ńionale, cognitive

47 și de comportament (David, 2006). În cadrul consilierii psihologice se poate lucra
pe rezolvarea anumitor probleme specifice, f ără îns ă a se aborda boli psihice.
Consilierea psihologic ă se poate derula fie individual (consilierul lucreaz ă cu un
singur client o dat ă), fie în grup (consilierul lucreaz ă cu mai mul Ńi clien Ńi deodat ă,
putând fi asistat de unul sau mai mul Ńi al Ńi consilieri). În func Ńie de obiectul
interven Ńiei, consilierea psihologic ă poate fi individual ă (având ca obiect individul),
în grup (având ca obiect individul inserat într-un grup) sau de grup (având ca obiec t
grupul și dinamica acestuia) (David, 2006).
Spre deosebire de consilierea psihologic ă, în cadrul psihoterapiei se pot aborda
aspecte de psihopatologie. „Psihoterapia este interven Ńie psihologic ă în s ănătate și
boal ă” (David, 2006). Interven Ńia psihologic ă în s ănătate se refer ă la ac Ńiunea asupra
mecanismelor psihologice implicate în optimizarea s ănătăŃii și prevenirea instal ării
psihopatologiei. Interven Ńia psihologic ă în boal ă vizeaz ă ac Ńiunea pe mecanismele
implicate în apari Ńia și men Ńinerea psihopatologiei (David, 2006). Psihoterapia ca
proces se poate derula fie individual (terapeutul lucreaz ă cu un singur pacient o
dat ă), fie în grup (psihoterapeutul lucreaz ă cu mai mul Ńi pacien Ńi deodat ă, putând fi asistat
de unul sau mai mul Ńi co-terapeu Ńi). În func Ńie de obiectul interven Ńiei, psihoterapia
poate fi individual ă (având ca obiect individul), în grup (având ca obiect individul
inserat într-un grup) sau de grup (având ca obiect grupul și dinamica acestuia)
(David, 2006).
Terapia asistat ă de animale (TAA) este o form ă de interven Ńie orientat ă spre
scopuri bine definite în prealabil, în care un animal select at dup ă anumite criterii
devine parte integrant ă a procesului terapeutic, facilitând schimbarea clientului/
pacientului (Delta Society, 2007). În cadrul acestui tip de inte rven Ńie, de regul ă
lucreaz ă un psihoterapeut, un animal special preg ătit în acest sens, handler -ul
animalului (specialistul care manipuleaz ă animalul) și pacientul/pacien Ńii. Interven Ńia
poate fi individual ă, de grup sau în grup. Animalul, ca parte integrant ă a procesului
de interven Ńie, poate fi implicat pe toate componentele actului psihoterap eutic – de
la etapa de diagnostic și evaluare clinic ă, la structurarea rela Ńiei psihoterapeutice, la
elaborarea și oferirea conceptualiz ării clinice, pân ă la aplicarea tehnicilor care
vizeaz ă modificarea factorilor psihologici responsabili de apari Ńia și men Ńinerea
psihopatologiei sau a altor probleme emo Ńionale, cognitive și de comportament.
TAA nu este o form ă de psihoterapie, asemeni spre exemplu terapiei ra Ńional-
emotive și comportamentale, terapiei cognitive, terapiei comportamentale sau, mai
general, terapiilor cognitive și comportamentale. Terapeutul va ac Ńiona conform
form ării sale profesionale, folosind TAA pentru a facilita schimbar ea pacientului/
clientului. Astfel, un specialist format în psihoterapii cognit ive și comportamentale
va utiliza cuno știn Ńele sale, teoriile cognitive și comportamentale, precum și
pachetele de tehnici specifice pentru a gândi un plan terapeutic adecv at problemelor
identificate. În cadrul acestui plan, în colaborare cu handler-un a nimalului cu care

48 lucreaz ă, acesta va stabili anumite obiective terapeutice, care vor trebui atinse pentru
rezolvarea problemelor. Animalul poate fi implicat în activi t ăŃile menite s ă ajute la
atingerea diferitelor obiective terapeutice stabilite. Î n concluzie, un termen care ar
reflecta mai precis con Ńinutul și structura interven Ńiei ar fi cel de „ Terapii cognitive
și comportamentale asistate de animale” (TCCAA). Exemplele oferite în continuare
în acest capitol reflect ă angajamentul cognitiv-comportamental în interven Ńia
psihoterapeutic ă/de consiliere.
În situa Ńia în care interven Ńia psihologic ă oferit ă este consiliere psihologic ă (de tip
cognitiv-comportamental sau de un alt tip), putem vo rbi de consiliere psihologic ă
asistat ă de animale (CPAA) . În cadrul acestui tip de interven Ńie, de regul ă lucreaz ă
un consilier psihologic, un animal special preg ătit în acest sens, handler-ul animalului
(specialistul care manipuleaz ă animalul) și clientul/clien Ńii. Interven Ńia poate fi
individual ă, de grup sau în grup. Animalul, ca parte integrant ă a procesului de
interven Ńie, este implicat în modificarea factorilor psihologici res ponsabili de
autocunoa ștere, optimizare personal ă, preven Ńie și remiterea unor probleme emo Ńionale,
cognitive și de comportament.
Atât în consilierea psihologic ă asistat ă de animale, cât și în psihoterapia asistat ă
de animale, specialistul (consilier psihologic sau psihoterapeut) colaboreaz ă cu
handler-ul animalului în vederea elabor ării și urm ăririi unor scopuri comune,
interven Ńia fiind ghidat ă de acestea. Fiind forme de interven Ńie care combin ă
teoriile și tehnicile psihologice deja validate cu activit ăŃi noi, este important ca
eficien Ńa procedurilor rezultate s ă fie investigat ă în studii clinice controlate, pentru
a determina plusul de beneficiu (m ăsurat în eficien Ńă și eficacitate) pe care l-a adus
includerea interac Ńiunii cu animalul în interven Ńia deja consacrat ă.
Pe lâng ă includerea în interven Ńiile specializate, care reclam ă implicarea unor
speciali ști preg ăti Ńi prin formare pentru a folosi anumite teorii și pachete de interven Ńie
validate știin Ńific în scopul remiterii problemelor psihice, animalele pot fi implicate
și în forme de interven Ńie mai pu Ńin specializate. Astfel, activit ăŃile asistate de animale
(AAA) presupun interac Ńiunea om-animal în medii variate, în cadrul unor vizite cu
con Ńinut spontan, vizite care nu trebuie neap ărat ghidate de obiective dinainte stabilite.
AAA pot fi realizate individual sau în grup de profesioni ști în s ănătate mental ă,
paraprofesioni ști și/sau voluntari (Delta Society, 2007). În cadrul acestor vizite ,
animalele pot fi plimbate, periate, mângâiate, etc., pentru a am eliora dispozi Ńia
persoanelor implicate și/sau pentru a facilita și stimula recuperarea psihomotorie.
Interven Ńii asistate de animale (IAA) și interven Ńii facilitate de animale (IFA)
constituie termeni inter șanjabili, care denumesc la modul general includerea unui
animal selectat dup ă anumite criterii în activit ăŃi sau interven Ńii psihologice și/sau
de reabilitare psihomotorie.

49
Componentele actului psihoterapeutic / de consilier e psihologic ă
Orice interven Ńie psihoterapeutic ă / de consiliere, con Ńine mai multe ingrediente.
Aceste componente sunt (David, 2006):
• diagnosticul și evaluarea clinic ă;
• conceptualizarea problemei;
• rela Ńia psihoterapeutic ă/de consiliere;
• tehnicile de interven Ńie psihoterapeutic ă/de consiliere și
• evaluarea rezultatelor finale.
Orice interven Ńie psihoterapeutic ă/de consiliere începe cu procesul de evaluare
psihologic ă, în vederea stabilirii problemelor clientului/pacientului. Î n psihoterapie,
evaluarea clinic ă se poate încheia cu stabilirea unui diagnostic clinic (încadrar ea
într-o categorie de boal ă – ex., tulburare depresiv ă major ă), diagnostic care se
particularizeaz ă apoi într-o list ă de probleme (cum anume se exprim ă acea tulburare
în cazul pacientului concret – ex., la un pacient anume, tulburarea de presiv ă major ă
se poate manifesta prin sc ăderea persistent ă a interesului pentru majoritatea activit ăŃilor
cotidiene, insomnii, sc ădere semnificativ ă în greutate, asertivitate sc ăzut ă și dificult ăŃi
majore de rela Ńionare social ă, concentrare deficitar ă a aten Ńiei).
Procesul de evaluare include obligatoriu un intervi u clinic (liber, semistructurat
sau structurat), având la baz ă criteriile celor dou ă manuale de diagnostic recunoscute
la nivel interna Ńional – DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental D isorders)
și ICD (International Statistical Classification of Disease s and Related Health
Problems) și op Ńional alte instrumente psihologice (teste, chestionare etc.). Interv iul
clinic structurat pentru DSM IV (SCID), faciliteaz ă derularea interviului clinic,
contribuind la clarificarea și opera Ńionalizarea criteriilor diagnostice din DSM și
oferind modele de întreb ări standard pentru investigarea prezen Ńei sau absen Ńei
semnelor și simptomelor specifice diferitelor tulbur ări.
În consilierea psihologic ă, evaluarea st ării și a nevoilor clientului se finalizeaz ă
cu întocmirea listei de probleme, pe baza c ăreia se stabilesc apoi obiectivele interven Ńiei.
Pe baza informa Ńiilor culese în procesul de evaluare psihologic ă, se formuleaz ă
conceptualizarea, adic ă explica Ńia sau interpretarea simptomelor pacientului/client ului
(ce probleme sunt, de ce au ap ărut acestea și ce trebuie f ăcut pentru a le elimina)
(David, 2006). Pentru succesul interven Ńiei, este extrem de important ca explica Ńia
oferit ă de terapeut/consilier s ă fie în Ńeleas ă și acceptat ă de pacient/client.
Dup ă evaluarea problemelor, explicarea acestora și stabilirea scopurilor de comun
acord acceptate, interven Ńia continu ă cu abordarea succesiv ă a problemelor și utilizarea
diferitelor tehnici și strategii de interven Ńie pentru ameliorarea sau rezolvarea acestora.
Evaluarea rezultatelor finale ale interven Ńiei prin metode subiective (raportul
pacientului/clientului) și/sau obiective (m ăsur ători psihologice) informeaz ă asupra

50 modific ărilor survenite atât în cadrul tabloului clinic și a problemelor pacientului/
clientului, cât și în cadrul mecanismelor care au produs aceste manifest ări.
Toate aceste ingrediente se combin ă pe fondul unei rela Ńii terapeutice/de consiliere
adecvate, care în abordarea cognitiv-comportamental ă se caracterizeaz ă prin empatie,
acceptare necondi Ńionat ă, congruen Ńă și colaborare.
Estimând contribu Ńia diver șilor factori psihoterapeutici la amelior ările constatate
în urma interven Ńiei psihoterapeutice (Fig.1), Asay și Lambert (1999) au stabilit c ă:
• rela Ńia psihoterapeutic ă contribuie cu aproximativ 30% la amelior ările constatate;
• tehnicile de interven Ńie psihoterapeutic ă contribuie cu aproximativ 15%;
• aștept ările pacientului și speran Ńa de îns ănăto șire (efectul placebo) contribuie
cu aproximativ 15%;
• caracteristicile personale ale pacientului (ex., inteligen Ńă , nivel de educa Ńie,
posibilit ăŃi materiale, suport social) și evenimentele din afara terapiei contribuie
cu aproximativ 40%.

Întrucât TAA nu este o alt ă form ă de psihoterapie, ci un adjuvant menit s ă
îmbun ătăŃeasc ă formele deja existente, utilizarea acesteia ar aduce un plus de
eficien Ńă în m ăsura în care ar contribui la (1) reu șita structur ării optime a rela Ńiei
psihoterapeutice, (2) valorificarea mai bun ă a resurselor pacientului, (3) accentuarea
speran Ńei de îns ănăto șire, precum și la (4) utilizarea mai eficient ă a tehnicilor de
interven Ńie. Figura 1. Contribu Ńia componentelor psihoterapiei la eficien Ńa acesteia

51 1. Diagnosticul și evaluarea clinic ă /
evaluarea st ării și a nevoilor clientului
„Psihodiagnosticul se refer ă la cunoa șterea factorilor psihologici ai subiectului
uman, cu relevan Ńă pentru diverse activit ăŃi. Psihodiagnosticul clinic vizeaz ă
cunoa șterea factorilor psihologici cu relevan Ńă pentru s ănătate și boal ă.” (David,
2006, pag. 122). Ca urmare a procesului de evaluare, manifest ările constatate (ex.,
semne și simptome) pot conduce uneori la încadrarea nosologic ă, într-o categorie
de boal ă (ex., fobie social ă); ulterior, respectiva categorie se va particulariza în tr-o
list ă de probleme vizavi de care se elaboreaz ă obiectivele terapeutice. Alteori, nu
este necesar ă încadrarea nosologic ă, procesul de interven Ńie pornind direct de la
lista de probleme constituit ă și obiectivele asociate acesteia (David, 2006).
Procesul de evaluare psihologic ă are urm ătoarele caracteristici:
• permite (în cazul psihoterapiei) culegerea de infor ma Ńii care vor fi sintetizate
apoi într-un diagnostic clinic;
• permite culegerea de informa Ńii pe baza c ărora va fi structurat ă lista de
probleme și obiectivele interven Ńiei;
• permite culegerea de informa Ńii care vor sta la baza interpret ării/explica Ńiei
oferite pacientului/clientului;
• faciliteaz ă structurarea rela Ńiei terapeutice și aderen Ńa la tratament;
• permite ini Ńierea procesului terapeutic;
• permite ajustarea terapiei în func Ńie de posibilit ăŃile și nevoile clientului;
• permite culegerea de informa Ńii pentru evaluarea rezultatelor interven Ńiei la
sfâr șitul interven Ńiei și în perioada de urm ărire.
Comunicarea eficient ă cu pacientul/clientul este o condi Ńie necesar ă pentru
culegerea unor informa Ńii suficiente și precise, care s ă permit ă stabilirea clar ă a
problemelor care vor fi abordate în interven Ńie. Exist ă îns ă categorii de clien Ńi (ex.,
copii, persoane vârstnice, persoane cu diverse deficite de o rdin cognitiv) care au
dificult ăŃi în a-și verbaliza emo Ńiile, gândurile și senza Ńiile fizice. În acest caz, pe
lâng ă implicarea apar Ńin ătorilor, se poate recurge la metode indirecte de identifica re a
reac Ńiilor emo Ńionale și comportamentale. Pe lâng ă modalit ăŃile mai frecvent
utilizate (desen, joc etc.), interac Ńiunea direct ă cu animalele de companie, ca parte a
procesului terapeutic, constituie o modalitate simpl ă și pl ăcut ă de facilitate a
exprim ării și comunic ării.
Manifest ările unei tulbur ări pot fi identificate prin întreb ări directe, îns ă exist ă
situa Ńii în care persoana nu poate r ăspunde sau r ăspunsul acesteia nu este credibil
(ex., vârste foarte fragede sau foarte înaintate, deficit int electual, tulbur ări mentale
severe). În astfel de situa Ńii, pentru stabilirea unui diagnostic corect pe baza manu alelor
de diagnostic (ex., DSM, ICD) se recomand ă ob Ńinerea p ărerii apar Ńin ătorilor și a
persoanelor apropiate (ex., educatori), precum și observarea direct ă a comportamentului

52 de c ătre psihoterapeut. Interviul Clinic Structurat pentru DSM-IV, v ersiunea pentru
tulbur ările sugarului, copilului și adolescentului (KID-SCID) recomand ă centrarea
pe observa Ńia direct ă la copiii cu vârste sub 9 ani.
Multe dintre manifest ările tulbur ărilor psihice sunt comportamente sau expresii
emo Ńionale observabile. Dintre acestea, amintim spre exemplu:
• agita Ńie psihomotorie;
• balbism;
• comportamente nonverbale necesare în interac Ńiunile sociale (ex., expresia
facial ă, zâmbetul, contactul vizual, mimica, gestica, posturile corpului etc.);
• comportamentele compulsive și stereotipii comportamentale;
• comportamentul agresiv;
• coordonarea motorie (ex., coordonarea ochi-mân ă);
• expresivitatea emo Ńional ă – mimica și manifest ările care înso Ńesc tr ăirea
unor emo Ńii (ex., plâns, expresii faciale, postur ă etc.);
• exprimarea verbal ă sau nonverbal ă a empatiei (în Ńelegerea tr ăirilor emo Ńionale
ale unei alte persoane și comunicarea acestei în Ńelegeri);
• limbajul expresiv (ex., vocabular redus, erori în conjugarea verbel or, erori
în evocarea cuvintelor, etc.);
• perturb ări severe ale memoriei de lucru și/sau ale memoriei de lung ă durat ă
(ex., dificult ăŃi majore în a re Ńine și/sau reactualiza informa Ńii noi și/sau
informa Ńii deja re Ńinute în memorie);
• probleme în producerea sau organizarea sunetelor (ex., substituirea unui
sunet cu altul, omisiuni etc.);
• redirec Ńionarea spontan ă a aten Ńiei la interven Ńia unor stimuli irelevan Ńi;
• ticuri verbale și alte stereotipii de limbaj.
Manifest ările unei tulbur ări pot fi identificate:
• Prin întreb ări directe;
• Prin discu Ńii cu apar Ńin ătorii și alte persoane apropiate;
• Prin observa Ńii directe asupra pacientului (ex., vârste foarte fragede s au foarte
înaintate, deficit intelectual, tulbur ări mentale severe etc.).
Majoritatea studiilor efectuate pân ă în prezent indic ă rolul de catalizator și
facilitator pe care îl poate avea prezen Ńa unui animal în cadrul ședin Ńelor de
interven Ńie (Hoelscher, & Garat, 1993; Fine, 2000; Kruger și colab., 2004). Unele
cazuri raportate în literatur ă sugereaz ă modalit ăŃi în care interac Ńiunea cu animalul
poate fi utilizat ă inten Ńionat în demersul de diagnostic și evaluare clinic ă. Spre
exemplu, Aubrey Fine (2000) prezint ă cazul unei feti Ńe de 8 ani, abuzate sexual de
unul dintre bunici și care a fost adus ă la terapeut pentru a fi tratat ă de depresie.
Întrucât în cabinetul terapeutului exista o colivie cu p ăsări, feti Ńa a încercat s ă
mângâie una dintre acestea f ără s ă cear ă voie. Referin Ńele la abuzul sexual și-au

53 făcut ulterior loc în discu Ńie ca urmare a reac Ńiei p ăsării, care a sâsâit furioas ă în
momentul în care feti Ńa a încercat s ă o ating ă. Dincolo de rolul de facilitator al
comunic ării pe care l-a avut simpla prezen Ńă a p ăsărilor în cabinetul terapeutului,
cazul de mai sus este sugestiv pentru modalitatea în care s e pot elabora sarcini cu
valoare diagnostic ă pentru unele tulbur ări. Tulburarea de stres acut traumatic sau
stres posttraumatic ca urmare a unui abuz sexual, spre exemplu, care presupune
prin defini Ńie prezen Ńa unui eveniment activator bine determinat și reexperien Ńierea
acestuia, poate include în demersul diagnostic și activit ăŃi care presupun contactul
fizic cu un animal. Expunerile in vivo și/sau in vitro la contactul cu o alt ă fiin Ńă vie,
la reac Ńiile acesteia și la propriile reac Ńii pot fi incluse în probe diagnostice, a c ăror
eficien Ńă ar merita investigat ă în studii clinice controlate. Utilizarea tehnicilor de
realitate virtual ă ar putea l ărgi paleta itemilor posibili, în condi Ńiile unui mediu
foarte controlabil.
Alte situa Ńii diagnostice posibile, prin care persoana evaluat ă poate fi stimulat ă
să î și foloseasc ă capacit ăŃile cognitive sau motorii, astfel încât acestea s ă poat ă fi
investigate includ:
• evaluarea func Ńion ării memoriei de lucru prin activit ăŃi înalt motivante;
astfel, pacientul/clientul poate fi rugat s ă adune de pe jos și s ă pun ă într-o cutie
juc ăriile animalului prezent în cabinet. Dup ă închiderea cutiei, acesta va fi
rugat s ă numeasc ă toate sau cât mai multe dintre juc ăriile adunate.
• evaluarea distractibilit ăŃii aten Ńiei (redirec Ńionarea spontan ă a aten Ńiei la
interven Ńia unor stimuli irelevan Ńi) prin stabilirea unei sarcini (ex., identificarea
culorilor din bl ăni Ńa animalului, pe parcursul periajului) și includerea în mediu
a unor distractori care s ă interfereze cu sarcina stabilit ă (ex. prezen Ńa unui
alt animal);
• evaluarea abilit ăŃilor de interac Ńiune social ă, prin stimularea utiliz ării acestora
în rela Ńie cu animalul (ex., clientul poate fi rugat s ă salute animalul);
• identificarea ticurilor verbale, ale stereotipiilor de limbaj, etc. prin stimularea
comunic ării cu animalul;
• identificarea dificult ăŃilor de a exprima empatie sau alte st ări emo Ńionale
prin stimularea unui r ăspuns al pacientului la o reac Ńie a animalului (ex., la
Ńip ătul sau sâsâitul acestuia);
• manifestarea comportamentului agresiv la reac Ńiile animalului neconcordante
cu dorin Ńele pacientului;
• eviden Ńierea dificult ăŃilor în coordonarea motorie la interac Ńiunea fizic ă
dintre pacient și animal;
• eviden Ńierea prezen Ńei comportamentelor compulsive și/sau a agita Ńiei motorii
prin persisten Ńa acestora indiferent de feedback-ul pozitiv sau ne gativ primit
de la animal etc.

54

Figura 2. Exemplu de explica Ńie/conceptualizare pe baza modelului stres-vulnerab ilitate

SITUA łIA

Animalul preferat are momente când nu face exact ce dore ște st ăpânul.
VULNERABILITATE
PSIHOLOGIC Ă

Aștept ări rigide fa Ńă de
comportamentul celor din
jur și tendin Ńa de devalorizare
a propriei persoane.
(ex., „Dac ă nu î și dore ște s ă
se joace cu mine, înseamn ă
că nu m ă iube ște, deoarece
sunt o persoan ă rea”)
PROBLEME /
MANIFEST ĂRI

/square4 deprimare,
/square4 izolare social ă,
/square4 vinov ăŃie.

55 2. Explicarea/conceptualizarea problemelor
Explica Ńia/Conceptualizarea f ăcut ă problemelor pacientului/clientului se refer ă
la clarificarea și prezentarea leg ăturilor dintre problemele constatate și cauzele acestora.
În abordarea cognitiv-comportamental ă, deoarece psihoterapeutul și clientul/pacientul
lucreaz ă împreun ă pentru a rezolva problemele constatate, în Ńelegerea modului în
care acestea au ap ărut de c ătre fiecare dintre cei doi este fundamental ă pentru remiterea
problemelor. O bun ă în Ńelegere a situa Ńiei și a modului în care aceasta s-a dezvoltat
stimuleaz ă speran Ńa de îns ănăto șire și motiva Ńia de a conlucra ale clientului/pacientului.
Explica Ńia poate fi una general ă, referindu-se la modul în care apar problemele
comportamentale și dificult ăŃile emo Ńionale în general, și/sau specific ă, explicând
apari Ńia și men Ńinerea unei singure probleme. De regul ă, conceptualizarea general ă
se face pe baza modelului stres-vulnerabilitate (Da vid, 2006) (Fig. 2). Aceast ă explica Ńie
subliniaz ă modul în care situa Ńiile prin care trece persoana vin în contradic Ńie cu
aștept ările, dorin Ńele, gândurile, valorile acesteia (ex., se confrunt ă cu atitudinea
dispre Ńuitore a unei persoane de la care și-ar dori respect), contradic Ńie din care pot
rezulta probleme emo Ńionale și/sau de comportament. Cu cât a ștept ările persoanei
sunt mai rigide și distorsiunile în modul în care aceasta în Ńelege și interpreteaz ă
evenimentele de via Ńă sunt mai accentuate, cu atât cre ște vulnerabilitatea de a dezvolta
probleme psihice, chiar în condi Ńiile în care evenimentele de via Ńă nu sunt extrem
de negative.
Pentru ca o explica Ńie s ă fie eficient ă în psihoterapie sau consiliere, aceasta
trebuie (1) s ă fie acceptat ă de client/pacient, (2) s ă clarifice pentru persoana în cauz ă
situa Ńia în care aceasta se afl ă, și (3) s ă sugereze existen Ńa unui mod de rezolvare a
problemelor (David, 2006).
Conceptualizarea clinic ă specific ă se face pentru fiecare problem ă în parte, în
abordarea cognitiv-comportamental ă utilizându-se modelul ABC cognitiv (Beck, 1976;
Ellis, 1994) (Tabel 1). Spre exemplu, o problem ă specific ă ar putea fi starea de furie.
Conform teoriei REBT (Ellis, 1994), aceasta este o problem ă emo Ńional ă, care rezult ă
din prezen Ńa convingerilor de tipul „Preten Ńii rigide vizavi de comportamentul altora
și toleran Ńă sc ăzut ă la frustrare”.
Aplicarea modelului ABC cognitiv asupra acestei probleme spec ifice va scoate
în eviden Ńă : (1) o problem ă practic ă: dificult ăŃi de comunicare și în Ńelegere a
animalului (A); (2) o problem ă emo Ńional ă: furie (C); (3) mecanismele cognitive:
credin Ńe ira Ńionale de genul „C ăŃelul trebuie cu necesitate s ă se joace cu mine
(gândire absolutist ă), astfel nu pot suporta (intoleran Ńă la frustrare) (B).
Tabelul 1. Aplicarea modelului ABC cognitiv la o problem ă specific ă
A (situa Ńia) B (convingerile persoanei) C (consecin Ńe emo Ńionale
și comportamentale)
„C ăŃelu șul este obosit și
refuz ă s ă se joace” „Trebuie neap ărat s ă se joace cu
mine acum, altfel nu pot suporta.” – furie

56
Tabelul 2. Exemple de emo Ńii negative și credin Ńele care le determin ă, (Ellis & Dryden,1997)

57 Conceptualizarea/explica Ńia trebuie s ă r ăspund ă la trei întreb ări: (1) ce probleme
sunt, (2) de ce au ap ărut aceste probleme, și (3) ce trebuie f ăcut pentru a ameliora
aceste probleme (David, 2006). Uneori, datorit ă vârstei sau limit ărilor de ordin
cognitiv, pacientului îi va fi greu s ă în Ńeleag ă mecanismele problemelor asemeni
terapeutului; în aceste situa Ńii, se poate oferi un mit terapeutic în locul explica Ńiei
știin Ńifice, adev ărate. Este mai important ca explica Ńia s ă fac ă sens pentru pacient
decât s ă fie neap ărat adev ărat ă.
De multe ori, psihoterapeu Ńii/consilierii se confrunt ă cu dificultatea clientului
de a surprinde și în Ńelege problemele cu care se confrunt ă și cauzele acestora. În
consecin Ńă , pentru a facilita în Ńelegerea și, implicit, acceptarea este necesar ă
deseori confruntarea cu multe exemple simple, din via Ńa curent ă a persoanei. Spre
exemplu, unul dintre elementele esen Ńiale care asigur ă succesul interven Ńiei de tip
cognitiv-comportamental este sesizarea leg ăturii dintre felul în care gândim asupra
evenimentelor din via Ńă pe de o parte și reac Ńiile noastre emo Ńionale și comportamentale,
pe de alt ă parte. Pentru copii în special, poate fi mai u șor de sesizat modul în care
reac Ńiile unui c ăŃelu ș se schimb ă de și nu s-a schimbat nimic în mediu sau r ămân
identice, de și situa Ńia extern ă s-a schimbat. Punând aceste varia Ńii pe seama „gândurilor”
căŃelu șului putem s ă ne plas ăm mai aproape sau mai departe de o explica Ńie clinic ă,
îns ă cu siguran Ńă ne ofer ă un mit terapeutic extrem de eficient.
Credin Ńele ira Ńionale pot uneori s ă se refere la un domeniu particular din via Ńa
persoanei (ex., rela Ńia cu o persoan ă anume) sau la unul mai general (ex., rela Ńia cu
orice fiin Ńă ). Cu cât acestea sunt mai generale, cu atât impactul lor as upra consecin Ńelor
emo Ńionale și comportamentale este mai mare. Altfel spus, o persoan ă cu cerin Ńe
ira Ńionale fa Ńă de foarte multe fiin Ńe, lucruri, evenimente etc., va dezvolta mai frecve nt
reac Ńii emo Ńionale și comportamentale nes ănătoase și nepotrivite. Reac Ńiile acestuia
în raport cu animalul favorit pot constitui exemple utile pentru analizarea și schimbarea
distorsiunilor din gândire. Ex., Pentru a ar ăta persoanei modul în care intoleran Ńa la
frustrare produce st ări de furie și poate duce la comportamente agresive se vor lua
în discu Ńie situa Ńiile în care animalul favorit nu se comport ă exact cum dore ște el.
Mai mult, atunci când reac Ńiile emo Ńionale sau comportamentale violeaz ă norme
sociale importante (ex., acte agresive, indiferen Ńa p ărin Ńilor fa Ńă de copii etc.) pot s ă
apar ă reac Ńii defensive care s ă interfereze puternic cu acceptarea mecanismelor
subiacente problemelor abordate în terapie. Fiind suficient de a sem ănătoare pentru
a stimula reac Ńiile avute fa Ńă de parteneri sociali, dar în acela și timp destul de
diferite pentru a nu constitui un pericol (real sau perceput) a nimalele reprezint ă
„parteneri sociali optim disimilari” („optimally discrepant social others – Myers,
1998). Spre exemplu, un adult poate admite mai u șor (fa Ńă de sine și fa Ńă de al Ńii) c ă
își love ște animalul de fiecare dat ă când acesta nu face ce vrea el, decât ar admite
acela și comportament fa Ńă de copiii s ăi, stimulând astfel eviden Ńierea unei preten Ńii
absolutiste fa Ńă de comportamentul celor din jur. La fel, un copila ș poate accepta s ă

58 vorbeasc ă mai degrab ă despre cum crede el c ă î și pedepse ște o pisicu Ńă puii
neascult ători decât despre cum este el excesiv pedepsit de p ărin Ńi.
3. Rela Ńia psihoterapeutic ă/de consiliere
„Rela Ńia terapeutic ă este caracterizat ă
ca o alian Ńă de lucru și este descris ă ca o
atitudine cald ă, colaborativ ă și de încredere
a pacientului fa Ńă de terapeut, determinat ă
de speran Ńa pacientului c ă simptomatologia
va fi eliminat ă și de acceptarea necondi Ńionat ă
a pacientului de c ătre terapeut. Ea poate
reduce anxietatea pacientului, ceea ce reduce
la rândul s ău simptomatologia, furnizând
clientului o nou ă experien Ńă emo Ńional ă și
oportunitatea de a discrimina între trecut și
prezent” (Bergin & Garfield, dup ă David, 2006, pag. 148).
În abordarea cognitiv-comportamental ă, rela Ńia terapeutic ă se caracterizeaz ă în
principal prin acceptare necondi Ńionat ă, empatie, congruen Ńă și colaborare, generând
un cadru facilitator pentru evaluare, conceptualizare, interven Ńie și urm ărire.
♦ Acceptarea necondi Ńionat ă – presupune adoptarea unei atitudini necritice
asupra persoanei ca fiin Ńă , recunoscând valoarea intrinsec ă a acesteia, criticând
și evaluând doar anumite comportamente negative.
♦ Empatia – presupune în Ńelegerea celor comunicate de c ătre interlocutor și
exprimarea acestei în Ńelegeri, f ără a implica și identificarea cu acesta.
♦ Congruen Ńa – presupune concordan Ńa dintre comportamentul manifest (ex.
reac Ńii nonverbale) și comportamentul interior (ex., gânduri, emo Ńii). Se refer ă
în principal la exprimarea sincer ă a gândurilor și emo Ńiilor fa Ńă de interlocutor.
♦ Colaborarea – presupune acordul privind problemele identificate și scopurile
vizate în procesul de interven Ńie.
În interven Ńia psihologic ă (psihoterapeutic ă sau de consiliere) asistat ă de animale,
elementele specificate anterior apar atât în rela Ńia direct ă terapeut-pacient, cât și
mijlocit de animalul implicat în procesul terapeutic. Astf el, acceptarea necondi Ńionat ă
din partea c ăŃelu șului aflat în cabinetul terapeutului faciliteaz ă sentimentul de
siguran Ńă și acceptare și din partea terapeutului. Colaborarea dintre pacient și
pisicu Ńa sau poneiul cu care se joac ă poate precede și preg ăti colaborarea client-
terapeut. Congruen Ńa dintre comportamentul manifest și cel interior manifestat ă de
terapeut în raport cu pisicu Ńa sa poate deveni model de comunicare între terapeut și
pacientul s ău.
Levinson (1983) a documentat impactul pozitiv pe care simpla prezen Ńă a unui
câine în cabinetul terapeutului îl are asupra ini Ńierii rela Ńiei cu clientul.

59 Hutton (1982) atrage aten Ńia asupra faptului c ă animalele demonstreaz ă calit ăŃi
considerate necesare asisten Ńilor sociali. Astfel, acestea dau dovad ă de capacitatea
de a stabili rela Ńii repede, de a recunoa ște și r ăspunde adecvat la emo Ńiile celor din
jur, de a mobiliza resursele persoanei.
Mai mult, animalele tind s ă manifeste spontan acceptare necondi Ńionat ă, empatie,
congruen Ńă și colaborare, stimulând manifestarea acestora în rela Ńiile interumane.
Astfel, animalul îl accept ă pe client de la început, indiferent de problemele sau
dificult ăŃile acestuia; mai mult, acesta va penaliza prompt și Ńintit un comportament
inadecvat (ex., gest agresiv), dar va reveni ulterior în rela Ńie acceptând persoana.
Calitatea interac Ńiunii copiilor cu animalele în cadrul unui program școlar cu durata
de un an s-a dovedit a corela cu nivelul general de empatie pent ru fiin Ńele umane
(Ascione & Weber, 1996). Manifest ările animalelor exprim ă congruen Ńă maxim ă;
ele rareori î și ascund emo Ńiile sau inten Ńiile reale. Chiar mai mult decât fiin Ńele
umane, animalele sunt capabile s ă perceap ă emo Ńiile celor din preajm ă, la care
reac Ńioneaz ă repede și adecvat prin apropiere sau retragere. În fine, animale le sunt
capabile de implicare și colaborare maxim ă în activitatea pe care o desf ăș oar ă,
nefiind distrase de alte gânduri sau inten Ńii.
Demonstrând aceste calit ăŃi, nu este surprinz ător rezultatele numeroaselor studii
care au eviden Ńiat impactul pozitiv pe care interac Ńiunea cu animalele îl are în cazul
bolnavilor cronici, suferind de cancer (Muschel, 1985).
4. Tehnicile psihoterapeutice/de consiliere
Tehnicile de interven Ńie sunt modalit ăŃi de ac Ńiune asupra mecanismelor
responsabile de boal ă și sunt strâns legate de explica Ńia terapeutic ă. În cadrul interven Ńiei
psihoterapeutice asistate de animale, interac Ńiunea pacientului cu acestea poate deveni
parte dintr-o tehnic ă prin care se ac Ńioneaz ă asupra mecanismelor etiopatogenetice
responsabile de boal ă.
Astfel, comunicarea cu animalul, facilitând decentr area de pe propria persoan ă,
poate ajuta la identificarea distorsiunilor cogniti ve de la baza problemelor emo Ńionale.
Conform lui Veevers (1985), aproape orice interac Ńiune om-animal implic ă o anumit ă
doz ă de antropomorfism. U șurin Ńa cu care transfer ăm propriile noastre gânduri unei
fiin Ńe necuvânt ătoare ne permite uneori accesul mai facil la propriile cogni Ńii. Mai
jos prezent ăm un exemplu de exerci Ńiu care poate pune în eviden Ńă leg ătura dintre
credin Ńa ra Ńional ă și consecin Ńele sale adaptative.
(a) C ăŃelu șul revine la tine dând din coad ă de și e pu Ńin nemul Ńumit c ă l-ai c ălcat
pe codi Ńă . Ce crezi c ă Ńi-ar spune dac ă ar putea vorbi?
• Ești un om r ău c ă m-ai lovit.
• Ai gre șit c ă m-ai lovit, nu îmi place, îns ă te iert deoarece și eu mai fac
gre șeli.
• De fapt, nu e ceva r ău c ă m-ai lovit.

60 (b) Pisicu Ńa m ănânc ă mâncarea pe care i-o dai, chiar dac ă ast ăzi ai uitat s ă îi
cumperi mâncarea preferat ă. Ce crezi c ă Ńi-ar spune dac ă ar putea vorbi?
• Nu pot accepta deloc aceast ă mâncare! Nu pot suporta c ă nu mi-ai cump ărat
hrana mea preferat ă!
• Mi-aș fi dorit hrana mea preferat ă, dar pot s ă o m ănânc și pe aceasta, de și
nu îmi place la fel de mult.
• De fapt, nu este r ău c ă ai uitat s ă îmi cumperi hrana preferat ă.
Simularea diferitelor tipuri de interac Ńiune cu animalul în mediu controlat permite
testarea și schimbarea gândurilor automate și a credin Ńelor ira Ńionale. Spre exemplu,
în tulburarea de stres posttraumatic – ulterior unui abuz fizi c violent, intens și/sau
repetat, persoana supus ă la un astfel de tratament poate dezvolta structuri cognitiv e
de tipul „Atingerea fizic ă este periculoas ă”. Ulterior, activarea respectivelor structuri
în situa Ńii sociale faciliteaz ă interpret ările eronate și evalu ările catastrofice ale unor
gesturi benigne. Interac Ńionând ini Ńial cu un „surogat” uman, neamenin Ńă tor, în persoana
animalului de companie, respectivele structuri cogn itive se flexibilizeaz ă, permi Ńând
contactele umane care vor infirma ulterior credin Ńa format ă ca urmare a abuzului.
Distragerea aten Ńiei este o tehnic ă extrem de utilizat ă în st ările de panic ă,
anxietate, precum și în controlul durerii fizice acute. În controlul durerii perc epute,
redirec Ńionarea resurselor de procesare spre al Ńi stimuli pentru a diminua procesarea
stimulilor durero și este facilitat ă de complexitatea, noutatea, atractivitatea animale lor
utilizate ca stimuli-distractori. Animalele întrune sc prin natura lor și comportamentele
lor inedite, amuzante, toate condi Ńiile necesare rolului de distractori, în special în
cazul copiilor și al persoanelor în vârst ă (Sobo, Eng, & Kassity-Krich, 2006). O situa Ńie
asem ănătoare apare și în cazul tulbur ării hiperkinetice cu deficit de aten Ńie (ADHD),
care afecteaz ă în num ăr tot mai mare copiii cu vârste cuprinse între 6-12 ani.
Tr ăsăturile cardinale ale acestei tulbur ări sunt concentrarea deficitar ă a aten Ńiei,
impulsivitatea și hiperactivitatea (Barkley, 1994). Antrenamentul pentru contro lul
aten Ńiei și al cre șterii capacit ăŃii de a tolera frustrarea presupune utilizarea unor
stimuli relevan Ńi pentru copii, cu valoare de recompens ă ridicat ă. Studiile efectuate
pân ă în prezent arat ă impactul pozitiv pe care îl are implicarea copiilor cu ADH D
în programe educa Ńionale structurate, în care ace știa înva Ńă prin interac Ńiune cu
animalele autocontrolul impulsurilor, modalit ăŃi eficiente de interac Ńiune social ă,
respectarea regulilor de conduit ă în grup etc. (Katcher, & Wilkins, 1994; 1998;
1999; 2000).
În autism, lipsa de interes și dificultatea de a comunica și de a interac Ńiona cu
alte persoane pot fi ameliorate prin exersarea interac Ńiunii cu animalele. Acest canal
alternativ de comunicare cu persoana afectat ă faciliteaz ă schimbul dintre aceasta și
terapeut, m ărind astfel beneficiul interven Ńiei (Redefer, & Goodman, 1989).
Tulbur ările depresive au ca mecanism principal imaginea de sine negat iv ă și
dificultatea de acceptare necondi Ńionat ă a propriei persoane (Ellis, & Dryden, 1997).

61 În aceste tulbur ări, tehnicile cele mai utilizate sunt cele de activ are comportamental ă
și restructurarea cognitiv ă. Restructurarea cognitiv ă presupune schimbarea credin Ńelor
ira Ńionale (ex., etichetarea global ă negativ ă a propriei persoane sau a altuia) în credin Ńe
ra Ńionale (ex., acceptarea persoanei penalizând comportamentul).
Acceptarea necondi Ńionat ă oferit ă de animale stimuleaz ă acceptarea necondi Ńionat ă
a propriei persoane. Totodat ă, grija pentru un c ăŃelu ș sau pentru o pisicu Ńă pot
deveni obiective pe termen scurt, mediu sau lung cu impact poz itiv asupra fix ării
de scopuri personale. Se poate ajunge în acest fel la satisfa cerea nevoii de sens și
semnifica Ńie, cu impact pozitiv asupra motiva Ńiei de a dep ăș i propriile probleme
ajutând o alt ă fiin Ńă .
5. Evaluarea rezultatelor interven Ńiei
În principal, evaluarea rezultatelor se face urmând structura evalu ării ini Ńiale,
de la începutul interven Ńiei. Evaluarea rezultatelor interven Ńie este important ă deoarece:
• ofer ă informa Ńii despre măsura în care interven Ńia a remis problemele
identificare, atingându-se obiectivele stabilite;
• ofer ă informa Ńii despre m ăsura în care interven Ńia a modificat mecanismele
cauzale ale problemelor diagnosticate;
• ajut ă la stabilirea momentului potrivit pentru întreruperea interven Ńiei
• ofer ă date importante prind eficien Ńa anumitor strategii sau tehnici în tulbur ări
specifice (David, 2006).

Terapia asistat ă de animale în tratamentul tulbur ărilor psihice
Terapia asistat ă de animale reprezint ă un domeniu relativ nou, în cadrul c ăruia
studiile au vizat în principal impactul implic ării animalelor în actul psihoterapeutic,
la diferite nivele. exist ă îns ă pu Ńine cercet ări efectuate și chiar mai pu Ńin consens în
ceea ce prive ște mecanismele prin care prezen Ńa animalului ac Ńioneaz ă pentru a genera
efectele pozitive constatate. explica Ńiile existente pân ă în prezent în literatura de
specialitate merg pe dou ă direc Ńii principale (Kruger și colab., 2004):
• eficien Ńa interac Ńiunii cu animalele în cadrul terapiei / consilierii se datoreaz ă
utiliz ării acestora ca instrumente în cadrul unor tehnici deja consacrate și validate;
• eficien Ńa interac Ńiunii cu animalele rezult ă din anumite atribute particulare
pe care acestea le au și le manifest ă în rela Ńie cu omul.
Ar putea fi luat ă în calcul, desigur, și varianta în care ambele situa Ńii ar fi valabile,
în diferite combina Ńii. dintre func Ńiile prin intermediul c ărora animalele pot influen Ńa
omul amintim (Kruger și colab., 2004):
♦ Func Ńia de catalizatori ai interac Ńiunilor sociale pe care o au animalele, în
postura lor de „parteneri sociali optim disimilari” („optima lly discrepant social
others” – Myers, 1998). Animalele sunt suficient de asem ănătoare cu omul

62 pentru a stimula exprimarea unor manifest ări emo Ńionale și comportamentale,
îns ă în acela și timp suficient de diferite pentru a nu constitui o amenin Ńare
fizic ă sau social ă. în aceste condi Ńii, ele nu se afl ă în postura de a judeca sau
critica, putând la nevoie s ă î și asume f ără probleme și f ără a protesta unele
dintre deficien Ńele noastre (a se vedea rolul animalelor în fabule, pove ști etc.);
♦ Func Ńia simbolic ă, de personificare a unor emo Ńii umane intense. Asociat ă
ini Ńial unor ritualuri religioase, aceast ă func Ńie persist ă în prezent mai ales în
cadrul artefactelor cu rol de simbol (steme, embleme etc.) și în reclame, în care
acestea exprim ă de regul ă idei ca putere, siguran Ńă , amuzament (Linnett, 2000;
Roth, 1995; Cheney, 1990).
♦ Func Ńia de stimul relevant din punct de vedere motiva Ńional. Pornind de la
teoria biofiliei (Wilson, 1984), conform c ăreia oamenii au o tendin Ńă înn ăscut ă
de a-și orienta resursele de procesare spre activit ăŃile animalelor, au fost
elaborate dou ă posibile explica Ńii. Pe de o parte, orientarea aten Ńiei spre activit ăŃile
desf ăș urare de animale are un efect calmant prin simplul fapt c ă acestea nu
constituie în nici un fel o amenin Ńare; în lipsa discrepan Ńelor cognitive date de
evaluarea în termeni de pericol a acestor stimuli, consecin Ńa fireasc ă este
reducerea activ ării fiziologice. o explica Ńie alternativ ă face trimitere la istoria
comun ă a fiin Ńelor vii de pe p ământ, într-o epoc ă în care sim Ńurile dezvoltate
ale unor animale erau utilizate de primii hominizi pentru a dete cta pericolele
care se puteau apropia de ei. Prezen Ńa relaxat ă a animalelor care îi acompaniau
constituia a șadar garan Ńia lipsei amenin Ńă rilor imediate, crescându-le șansele
de supravie Ńuire (Melson, 2000).
♦ Func Ńia de obiect de ata șament pe care o poate juca un animal, pornind de
la calitatea acestuia de a r ăspunde prin manifest ări înc ărcate afectiv. Totodat ă,
capacitatea animalelor de acceptare necondi Ńionat ă, noncritic ă și nonevaluativ ă
a fiin Ńelor umane st ă la baza alegerii acestora ca surogat, în condi Ńiile absen Ńei
unor persoane ofertante de acceptare necondi Ńionat ă.
♦ Surs ă de suport social – prin intermediul sim Ńurilor lor superior dezvoltate,
animalele sunt capabile s ă detecteze cele mai discrete manifest ări ale prezen Ńei
tr ăirilor afective, fie ele comportamentale sau biofiz iologice. mai mult, îndelungata
istorie comun ă al ături de oameni le permite s ă emit ă r ăspunsuri valorizate
social, înt ărite în cursul timpului.
♦ Func Ńia de instrumente în cadrul proceselor de înv ăŃare. Pornind de la capacitatea
animalelor de a oferi și solicita feedback imediat și de a stimula manifest ările
prosociale (ex., exprimarea solicitudinii, a grijii, etc.), acestea pot fi implicate
cu succes în interven Ńiile vizând dezvoltarea autoeficacit ăŃii percepute, a stimei
de sine, a deprinderilor de comunicare, a accept ării necondi Ńionate a propriei
persoane și a celorlal Ńi.

63 Centrându-se pe unul sau mai multe dintre mecanismele men Ńionate anterior,
interven Ńia psihoterapeutic ă poate viza:
1. Amelior ări ale situa Ńiei concrete (ex., problemele practice cum ar fi
îmbun ătăŃirea abilit ăŃilor sociale, ameliorarea diferitelor func Ńii psihice și
psihofiziologice etc.);
2. Modific ări ale vulnerabilit ăŃilor persoanei (ex., modific ări la nivelul distorsiunilor
cognitive);
3. Reducerea manifest ărilor prin interven Ńie de tip simptomatic (ex., reducerea
activ ării fiziologice).
1. Implicarea animalelor în rezolvarea problemelor de ordin practic:
♦ Asistarea în via Ńa de zi cu zi a persoanelor cu dizabilit ăŃi (psiho) motorii și
alte dizabilit ăŃi fizice (Allen, & Blascovich, 1996);
♦ Limitarea izol ării și implicarea în activit ăŃi practice de grup a bolnavilor
psihic interna Ńi în spitale de boli mentale (Holcomb, & Meacham, 1989);
♦ Stimularea comportamentelor prosociale la persoanel e în vârst ă institu Ńionalizate
(Perelle, & Granville, 1993);
♦ Stimularea interac Ńiunii sociale și cre șterea calit ăŃii vie Ńii la persoanele cu
handicap motor, aflate în scaun cu rotile (Allen, & Blascovich, 1996);
♦ Compensarea lipsei sistemului de suport social (Miller, & Lago, 1990);
♦ Stimularea socializ ării cu alte persoane (Hunt și colab., 1992).
2. Implicarea animalelor în reducerea distorsiunilor cognitive și în
stimularea func Ńiilor cognitive:
♦ Stimularea func Ńiilor cognitive la copiii cu handicap mental sever (Nathanson,
1998; Nathanson & Defaria, 1993);
♦ Stimularea motiva Ńiei pentru a se implica în activit ăŃi fizice (Siegel, 1990; 1993);
♦ Mobilizarea aten Ńiei și recentrarea acesteia, cu efect de calmare (Fritz și
colab., 1995);
♦ Restructurarea gândirii eronate/distorsionate prin oferirea de exemple și
contraexemple.
3. Implicarea animalelor în reducerea manifest ărilor prin interven Ńie
de tip simptomatic:
• Reducerea tr ăirilor depresive, a tensiunii, agresivit ăŃii, st ărilor de confuzie,
oboselii și stimularea la persoanele în vârst ă institu Ńionalizate (Crowley-
Robinson și colab., 1996);
• asigurarea unui „tampon” împotriva depresiei la persoanele sing ure (Siegel,
1993).

64
În încheiere
Respectul fa Ńă de celelalte fiin Ńe vii este cea mai bun ă m ăsur ă a respectului pe
care îl ai fa Ńă de propria ta fiin Ńă . Înc ă de la începuturile vie Ńii oamenilor pe
Pământ, animalele ne-au stat al ături, în vremuri bune și în vremuri rele. La început
le-am respectat deoarece unele dintre ele erau mai puterni ce sau mai abile în a
înfrunta mediul ostil. Treptat, am înv ăŃat s ă le respect ăm deoarece, prin contribu Ńia
lor, asigurau via Ńa și prosperitatea comunit ăŃilor. Pe parcursul ultimelor decenii
rela Ńia om-animal s-a îmbog ăŃit prin reconsiderarea pozi Ńiei noastre fa Ńă de nevoile
lor; astfel au ap ărut legi și regulamente care s ă le protejeze de abuzuri și neglijen Ńă .
În prezent, în Statele Unite ale Americii, în peste 60% dintr e locuin Ńele oamenilor
tr ăiesc unul sau mai multe animale de companie, situa Ńie similar ă cu cea din alte
Ńă ri dezvoltate ca Anglia sau Germania (Barker, 2005). Prin ele , care nu au inten Ńii
rele, nu au scopuri perfide, nu judec ă, nu critic ă, nu se r ăzbun ă și iart ă f ără regrete
putem s ă ne reg ăsim mai u șor pe noi în șine.
Aspecte posibile ale interven Ńiei asistate de animale în tulbur ările psihice
Tulburarea Aspecte avute în vedere în cadrul IAA
Tulbur ări de anxietate
(ex., fobii simple,
fobie social ă,
anxietate generalizat ă,
anxietate de separate,
anxietate școlar ă) Reducerea activ ării fiziologice ca urmare a contactului
fizic cu animalul;
Utilizarea interac Ńiunii cu animalul ca și context pentru
generarea de experien Ńe de înv ăŃare în vederea modific ării
credin Ńelor pacientului;
Oferirea unui context pentru recondi Ńionare;
Oferirea unui context pentru înv ăŃarea și exersarea
abilit ăŃilor sociale;
Utilizarea interac Ńiunii cu animalul ca și context pentru
modificarea tendin Ńelor de catastrofare (vizavi de
nocivitatea stimulului fobic, consecin Ńele separ ării de
obiectul de ata șament, reac Ńiile critice ale celorlal Ńi, etc.)
Stresul acut traumatic
și stresul posttraumatic,
mutismul selectiv
posttraumatic. Reducerea activ ării fiziologice ca urmare a contactului
fizic cu animalul;
Oferirea unui context neamenin Ńă tor pentru identificarea
traumei;
Oferirea unui context neamenin Ńă tor pentru identificarea
reac Ńiilor emo Ńionale asociate traumei;
Oferirea unui context neamenin Ńă tor pentru dezvoltarea
abilit ăŃilor de gestionare a traumei;
Oferirea unui context neamenin Ńă tor pentru dezvoltarea
abilit ăŃilor de comunicare;
Oferirea unui context neamenin Ńă tor pentru integrarea
traumei în istoria de via Ńă .

65 Tulburarea
de hiperactivitate și
deficit aten Ńional (ADHD);
Opozi Ńionismul provocator
și comportamentul disruptiv Oferirea unui context motivant pentru modelare
comportamental ă;
Oferirea unui context motivant pentru antrenarea
aten Ńiei;
Oferirea unui context motivant pentru asimilarea și
exersarea regulilor de conduit ă social ă;
Oferirea unui context motivant pentru dezvoltarea
toleran Ńei la frustrare.
Tulbur ări de tip depresiv Implicare în activit ăŃi cu animalul în scopul activ ării
comportamentale;
Oferirea unui context pentru dezvoltarea accept ării
necondi Ńionate a propriei persoane și a celorlal Ńi;
Folosirea dependen Ńei animalului de om pentru a
stimula dezvoltarea stimei de sine, a autoeficacit ăŃii
percepute și a autodetermin ării;
Utilizarea rela Ńiei cu animalul pentru dezvoltarea de
scopuri, sens și semnifica Ńie.
Dificult ăŃi maritale
și de cuplu Utilizarea comunic ării cu animalul pentru a facilita
interac Ńiunea și gestionarea momentelor conflictuale;
Utilizarea îngrijirii animalului ca și context pentru
exersarea asum ării responsabilit ăŃilor;
Utilizarea interac Ńiunii cu animalul ca și context pentru
stabilirea regulilor casei;
Oferirea unui context pentru dezvoltarea abilit ăŃilor de
comunicare.
Tulburarea de conduit ă
și tulburarea de personalitate
de tip antisocial Folosirea grijii pentru animal și a interac Ńiunii cu
animalul pentru preven Ńia apari Ńiei tulbur ării prin
stimularea empatiei și a respectului fa Ńă de alte fiin Ńe;
Oferirea unui context motivant pentru asimilarea și
exersarea regulilor de conduit ă social ă;
Oferirea unui context motivant pentru modelare
comportamental ă și îmbog ăŃire instrumental ă;
Oferirea unui context pentru dezvoltarea accept ării
necondi Ńionate a propriei persoane și a celorlal Ńi.

Referin Ńe bibliografice
Allen, K.M., & Blascovich, J. (1996). The value of service dogs for people with severe
ambulatory difficulties. Journal of American Medica l Association, 275, 1001-1006.
American Psychiatric Association. (1994). Diagnosti c and statistical manual of mental disorders
(4th ed.). Washington DC: Author.
Anderson, W.P., Reid, C.M., & Jennings, G.L. (1992) . Pet ownership and risk factors for
cardiovascular disease. Medical Journal of Australi a, 157, 298-301.

66 Asay, T.P., & Lambert, M.J. (1999). The empirical c ase for the common factors in therapy:
quantitative findings. În M. Hubble, B.L. Duncan și S.D. Miller (Eds). The Heart and Soul
of Change: What Works in Therapy. Washington, DC: A merican Psychological Association.
Ascione, F.R., & Weber, C.V. (1996). Children’s att itudes about the humane treatment of
animals and empathy: One year follow–up of a school based intervention. Anthrozoos.,
vol. IX, no. 4, 188-195.
Barker, R.T (2005). On the edge or not? Opportuniti es for intrdisciplinary scholars in
bussiness communication to focus on the individual and organizational benefits of
companion animals in the workplace. Journal of Buss iness Communication, 42, 299-315.
Baker, S.B., & Dawson, K.S. (1998). The Effects of Animal-Assisted Therapy on Anxiety
Ratings of Hospitalized Psychiatric Patients. Psych iatric Services, 49, 797-801.
Barker, S.B., & Dawson, K.S. (1998). The effects of animal-assisted therapy on anxiety
ratings of hospitalized psychiatric patients. Psych iatric Services, 49, 797-801.
Barkley, R.A. (1994). Impaired delayed responding: A unified theory of attention-deficit
hyperactivity disorder. În D.K. Routh (Ed.), Disrup tive Behavior Disorders, in Childhood,
pag. 11-57. New York: Plenum.
Beck, A.M. (2000). The Use of Animals to Benefit Hu mans: Animal-Assisted Therapy. În
A.H. Fine (Ed.), Handbook on animal-assisted therap y: theoretical foundations and
guidelines for practice. San Diego, CA: Academic Pr ess.
Beck, A.T. (1976). Cognitive therapy for emotional disorders. International New York:
University Press.
Cheney, G. (1990). Rhetoric in an organizational so ciety: Managing multiple identities.
Columbia: University of South Carolina Press.
Crowley-Robinson, P., Fenwick, D.C., & Blackshow, J .K. (1996). A long-term study of
elderly people in nursing houses with visiting and resident dogs. Applied Animal
Behavior Science, 47, 137-148.
David, D. (2003). Castele de nisip. Știin Ńă și pseudo știin Ńă în psihopatologie. Bucure ști:
Editura Tritonic.
David, D. (2006). Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale. Ia și: Editura Polirom.
Delta Society (2007). Improving human health throug h service and therapy animals.
http://www.deltasociety.org/
Ellis, A. (1994). Reason and emotion in psychothera py. New York: Carol Publishing Group.
Ellis, A., & Dryden, W. (1997). The Practice of Rat ional Emotive Behavior Therapy.
Springer Publishing Company.
Fine, A.H. (Ed.) (2000). Handbook on animal-assiste d therapy: theoretical foundations and
guidelines for practice. San Diego, CA: Academic Pr ess.
Friedmann, E., Katcher, A.H., Lynch, J.J, & Thomas, S.S. (1980). Animal companions and
one-year survival of patients after discharge from a coronary care unit. Public Health
Reports, 95, 307-312.

67 Fritz, C.L., farver, T.B., Kass, P.H., & Hart, L.A. (1995). Association with companion
animals and the expression of noncognitive symptoms in Alzheimer’s patients. Journal
of Nervous and Mental Disease, 183, 359-363.Hoelsch er, K., & Garat, T. (1993).
Talking to the animals. Journal of Child and Youth Care, 8, 87-92.
Holcomb, R., & Meacham, M. (1989). Effectiveness of an animal-assisted therapy program
in an inpatient psychiatric unit. Anthrozoos, 2, 25 9-264.
Hunt, S., Hart, L., & Gomulkiewicz, R. (1992). Role of small animals in social interactions
between strangers. The Journal of Social Psychology , 132, 245-256.Hutton, J.S.
(1982). Social workers act like animals in their ca sework relations. Society for
Companion Animal Studies Newsheet, 3, 30.
Jorgenson, J. (1997). Therapeutic use of companion animals in health. Journal of Nursing
Scholarship, 29, 249-254.
Katcher A.H., & Wilkins G.G. (1994). The use of ani mal assisted therapy and education
with attention-deficit hyperactive and conduct diso rders. Interactions, 12, 1-5.
Katcher, A.H., & Beck, A.M. (Eds.) (1983). New pers pectives on our lives with companion
animals. Philadelphia, PA: University of Pennsylvan ia Press.
Katcher, A.H., & Wilkins, G.G. (1998). Animal-assis ted therapy in the treatment of disruptive
behavior disorders in children. The environment and mental health: A guide for clinicians,
193-204.
Katcher, A.H., & Wilkins, G.G. (1999). Helping chil dren with AD Hyperactive and conduct
disorders through Animal Assistant Therapy and Educ ation. Interactions, 12, 5.
Katcher, A.H., & Wilkins, G.G. (2000). The Centaur’ s Lessons: Therapeutic Education through
care of Animals and Nature Study. În A.H. Fine (Ed. ), Handbook of Animal-Assisted
Therapy: Theoretical Foundations and Guidelines for Practice. San Diego, CA:
Academic Press.
Katcher, A.H., Friedmann, E., Beck, A.M., & Lynch, J. (1983). Looking, talking and blood
pressure, the physiological consequences of interac tion with the living environment. În
A.H. Katcher & A.M. Beck (Eds.), New perspectives o n our lives with companion
animals. Philadelphia, PA: University of Pennsylvan ia Press.
Kruger, K.A., Trachtenberg, S.W., & Serpell, J.A. ( 2004). Can Animals Help Humans Heal?
Animal-Assisted interventions in Adolescent Mental Health.
http://www2.vet.upenn.edu/research/centers/cias/pdf /CIAS_AAI_white_paper.pdf
Levinson, B.M. (1969). Pet-Oriented Child Psychoteh rapy. Sprigfield, IL: Charles C. Thomas.
Levinson, B.M. (1983). În A. Katcher & A. Beck (Eds .), New Perspectives on our Lives
with Companion Animals (p. 283). Philadelphia: Univ ersity of Pennsylvania Press.
Linnett, R. ( 2000). Animal planet. Advertising Age , 37-38.
Melson, G.F. (2000). Companion animals and the deve lopment of children: Implications of
the biophilia hypothesis. În A.H. Fine (Ed.), Handb ook on animal-assisted therapy:
theoretical foundations and guidelines for practice . San Diego, CA: Academic Press.
Meyers, G. (1998). Children and animals: Social dev elopment and our connections to other
species. Boulder, CO: Westview Press.

68 Miller, M., & Lago, D. (1990). The well-being of ol der women: The importance of pet and
human relations. Anthrozoos, 3, 245-252.
Muschel, U. (1985). Pet therapy with terminal cance r patients. Social Casework: The Journal
of Contemporary Social Work, 451-458.
Myers, G. (1998). Children and animals: Social deve lopment and our connections to other
species. Boulder, CO: Westview Press.
Nathanson, D.E. (1998). Long term effectiveness of dolphin-assisted therapy for children
with severe disabilities. Anthrozoos, 11, 22-31.
Nathanson, D.E., & DeFaria, S. (1993). Cognitive im provement of children in water with
and without dolphins, Anthrozoos, 6, 17-29.
Perelle, I.B., & Granville, D.A. (1993). Assessment of the effectiveness of a pet facilitated
therapy program in a nursing home setting. Society and Animals, 1, 91-100.
Redefer, L.A., & Goodman, J.F., (1989). Pet-facilit ated therapy with autistic children.
Journal of Autism & Developmental Disorder, 19, 461 -467.
Roth, M. (1995). The effects of cultural and socioe conomic factors on the performance of
global brand image strategies. Journal of Marketing Research, 32, 163-176.
Serpell, J.A. (2000). Animal companions and human w ell-being: An historical exploration
of the value of human-animal relationship. În A.H. Fine (Ed.), Handbook on animal-
assisted therapy: theoretical foundations and guide lines for practice. San Diego, CA:
Academic Press.
Siegel, J.M. (1990). Stressful life events and use of physician services among the elderly:
The moderating role of pet ownership. Journal of Pe rsonality and Social Psychology,
58, 1081-1086.
Siegel, J.M. (1993). Companion animals: In sicknes and in health. Journal of Social Issues,
49, 157-167.
Sobo, E.J., Eng, B., & Kassity-Krich, N. (2006). Ca nine visitation (pet) therapy. Journal of
Holistic Nursing, 24, 51-57.
Veevers, J.E. (1985). The social meaning of pets: A lternate roles for companion animals. În
M.B. Sussman (Ed.), Pets and the family (pag. 11-30 ). New York: The Haworth Press.
Wilson, C.C. (1991). The pet as an anxiolytic inter vention. Journal of Nervous and Mental
Disease, 179, 482-489.
Wilson, E.O. (1984). Biophilia. Cambridge, MA: Harv ard University Press.

69

CAPITOLUL 4
EFECTELE TORSULUI PISICILOR DOMESTICE
(FELIS SILVESTRIS CATUS ) ASUPRA ST ĂRII
DE ANXIETATE A SUBIEC łILOR UMANI
– STUDIU ÎN CONDI łII DE LABORATOR –
Livia Apostol, Alina S. Rusu

Introducere
În acest capitol sunt sintetizate premisele, metodele și rezultatele unei cercet ări
care a avut ca obiectiv principal investigarea apar i Ńiei unor efecte la nivel psiho-fizilogic
asupra st ării de anxietate a persoanelor, în urma expunerii lor la sunetul de tors al
pisicilor domestice ( Felis silvestris catus ). Ipoteza conform c ăreia, în urma expunerii
la acest tip de sunet, persoanele participante la experiment vor resim Ńi o diminuare
a st ării de anxietate, cauzat ă de introducerea unui stimul stresor, are la baz ă
studierea prealabil ă a cercet ărilor efectuate într-o serie de domenii cum sunt terapia
asistat ă de animale, etologia, medicina uman ă, sau terapia prin muzic ă.
Torsul unei pisici este un sunet greu de confundat, cu care oameni i sunt atât de
familiariza Ńi încât ar putea fi enumerat printre cele mai reprezentati ve sunete din
lumea animal ă (Peters, 2002). Totu și, cercet ările care au abordat acest tip de
vocalizare sunt extrem de pu Ńine. Acest fapt se datoreaz ă deopotriv ă complexit ăŃii
fenomenului și dificult ăŃilor de ordin metodologic care apar în cercetarea lui. În
cadrul acestei cercet ări au fost sintetizate studiile din literatura de s pecialitate efectuate
pân ă în prezent despre tors. Analiza cuprinde aspecte l egate de fiziologia, producerea,
caracteristicile structurale, func Ńionalitatea, caracteristicile comportamentale și ipotezele
privind evolu Ńia acestui sunet și are ca scop o în Ńelegere aprofundat ă a fenomenului.
Torsul este definit ca o vocalizare (emisie vocal ă) asem ănătoare unui murmurat
continuu, ce se datoreaz ă vibra Ńiei laringelui și a diafragmei animalului. Torsul este
produs atât în timpul inspira Ńiei, cât și în timpul expira Ńiei, cu o scurt ă întrerupere
între cele dou ă cicluri respiratorii, care îns ă nu poate fi auzit ă (Denis, 1969;
Remmers & Gautier, 1972; Bradshow & Cameron-Beaumont, 2000). Torsul e ste

70 reprezentat de un impuls sonor emis în mod regulat la fiecare 30-40 milisecunde,
cauzat de activarea intermitent ă a mu șchilor interni ai laringelui. Aceast ă activare
este provocat ă de un pattern stereotip de impulsuri EMG care au loc de 20-30 de
ori pe secund ă (Remmers & Gautier, 1972; Frazer-Sissom, Rice & Peters, 199 1
apud . Bradshow & Cameron-Beaumont, 2000). La fel ca orice sunet, torsul pisicilor
are câteva caracteristici structurale specifice: frecven Ńă joas ă, intensitate mic ă,
durata variabil ă. Conform clasific ării vocaliz ărilor acestei specii, alc ătuit ă de
Moelek (1944), torsul este încadrat în categoria sunetelor murmurat e (eng. Murmur
patterns ), adic ă emise cu gura închis ă (Moelek, 1944; Denis, 1969; Brown et al .,
1978; Kiley-Wortington, 1984). Aceste unde sonore se transmit sub form ă de
vibra Ńii, care pot fi sim Ńite în tot corpul pisicii (Denis, 1969; Muggenthaler, 2006).
Caracteristicile structurale ale torsului pisicilor domest ice au fost m ăsurate și
analizate în mai multe studii, ale c ăror concluzii sunt prezentate pe scurt, în
continuare (Denis, 1969; Remmers & Gautier, 1972; P eters, 1981; Kiley-Worthington,
1984; Farzer Sissom et al ., 1991, Peters, 2002; Muggenthaler, 2006). Generarea
sunetului se produce aproape în mod continuu, pe o anumit ă perioad ă de timp, atât
pe parcursul inhala Ńiei, cât și pe parcursul expira Ńiei. Între cele dou ă faze ale
respira Ńiei, are loc o scurt ă întrerupere a sunetului, pe care auzul uman nu o poate
percepe. (Peters, 2002; Denis, 1969). Mecanismele neurofiziologice care permit
generarea sunetului sunt, probabil, diferite de cele implicate î n celelalte emisii
vocale ale pisicilor (Frazer-Sissom et al . 1991). Intensitatea sunetului (definit ă ca
magnitudinea vibra Ńiilor aerului datorate sunetului, în direct ă dependen Ńă de
amplitudinile componentelor sale sinusoidale; se exprim ă în decibeli) este în
general joas ă. În cadrul cercet ării sale, E. Muggenthaler (2006) a descoperit o
intensitate medie (stabilit ă în urma analizei acustice a înregistr ărilor torsului de la
20 de pisici) a torsului pisicii domestice de 62 dB . Valorile înregistrate în acest
studiu variaz ă între 55 dB și 78 dB (Muggenthaler, 2006). Intensitatea sunetului din
faza inspiratorie este pu Ńin mai mare decât cea a sunetului emis în faza expira Ńiei
(Peters, 2002).
Frecven Ńa este exprimat ă în Hz și reprezint ă num ărul de vibraŃii pe secund ă ale
sunetului. Urechea uman ă poate percepe sunete cu frecven Ńe cuprinse între 20 Hz și
16.000 – 18.000 Hz. Cu cât este mai joas ă frecven Ńa, cu atât localizarea sursei
sunetului este mai dificil ă. Torsului de pisic ă se afl ă foarte aproape de limita
pragului auditiv al animalelor (Heffner & Heffner 1985). Armonicile cele mai
comune acestui sunet sunt 50, 73, 75, 96, 100, 123 și 147 Hz (Muggenthaler,
2006). Frecven Ńa torsului depinde de la individ la individ (Denis, 1969). Frecven Ńa
fundamental ă este exprimat ă în Hz și reprezint ă frecven Ńa sinusoidei cu frecven Ńa
cea mai joas ă. Pentru toate pisicile domestice, frecven Ńa fundamental ă este de 25 Hz
(Muggenthaler, 2006; Frazer-Sissom et al . 1991). Frecven Ńa fundamental ă a torsului
este considerabil mai joas ă decât frecven Ńa fundamental ă a vocii pisicii (Peters, 2002).

71 Frecven Ńa respira Ńiei în timpul emisiei sunetului este dramatic modificat ă fa Ńă de
momentele în care pisica face alte comportamente. Rata re spira Ńiilor pe minut
cre ște în timpul torsului cu pân ă la 93%. Astfel, de la 23,9 respira Ńii pe minut în
timpul odihnei f ără prezen Ńa nici unui tip de vocalizare, se ajunge la 46,2 respira Ńii
pe minut în timpul emisiei torsului (Remmers & Gautier, 1972; Ki rkwood, 1987;
Peters, 2002).
Cercet ătorii care au observat și studiat comportamentul pisicilor domestice,
medicii veterinari, sau persoanele care îndr ăgesc aceste animale, au descoperit o
varietate de contexte și de situa Ńii în care se produce vocalizarea. Aceste situa Ńii pot
fi împ ărŃite în dou ă mari categorii în func Ńie de gradul lor de agreabilitate:
• 1. Situa Ńii în care numitorul comun este o dispozi Ńie relaxat ă, prietenoas ă,
securizant ă și/sau pl ăcut ă iar individul se simte bine, confortabil, mul Ńumit ,
sau dore ște s ă transmit ă un mesaj de nonagresiune sau submisiune (Denis,
1969; Remmers & Gautier, 1972; Kiley-Wortington, 1984 apud . Peters, 2002;
Leyhausen, 1979) cum ar fi: în timpul al ăpt ării la individul adult și la pui, în
timpul unei întâlniri prietenoase sau a contactului cu conspecifi ci sau oameni,
în timpul curt ării la femele, în timpul toaletajului reciproc, în timpul joc ului
social sau al jocului cu prada, înainte sau în timpul hr ănirii etc.
• 2. Situa Ńii de distres accentuat , sau circumstan Ńe patologice, boal ă sau
rănire (Denis, 1969; Leyhausen 1979; Beaver, 1992, apud . Bradshow &
Cameron-Beaumont, 2000; Muggenthaler, 2006). De exemplu, medicii
veterinari raporteaz ă c ă pisicile care prezint ă r ăni sau fracturi, sau care au fost
supuse unor interven Ńii chirurgicale și au dureri puternice, torc intens, perioade
lungi de timp, femelele pot toarce în timp ce fat ă, iar torsul a mai fost observat
și în alte circumstan Ńe stresante sau amen ănătoare, cum ar fi vizita la veterinar.
Dac ă se analizeaz ă cu aten Ńie comportamentele care înso Ńesc apari Ńia torsului
și situa Ńiile în care acesta se manifest ă, pot fi deduse dou ă func Ńii principale pe care
le îndepline ște vocalizarea specific ă felinelor. Aceste func Ńii sunt men Ńionate în
literatura de specialitate, îns ă disparat. Pân ă în acest moment, torsul pisicilor
domestice a fost privit ca având fie o func Ńie de comunicare (a unei st ări de bine,
relaxare și mul Ńumire, sau a unei dispozi Ńii calme, inofensive și neagresive, Denis,
1969; Remmers & Gautier, 1972; Peters, 2002; Bradshow & Cameron-Beaum ont,
2000), fie pe cea a unui mecanism de auto-vindecare (Muggenthaler, 2006).
Coexisten Ńa ambelor func Ńii a început s ă fie luat ă în considera Ńie (Morris, 1986;
Muggenthaler, 2006), îns ă se presupune c ă una dintre ele reprezint ă cauza
principal ă a p ăstr ării acestui comportament (rolul de auto-vindecare), în timp ce
func Ńia de comunicare este plasat ă oarecum periferic în acest cadru.
Func Ńia de comunicare pe care o îndepline ște torsul este sus Ńinut ă de toate
cercet ările de pân ă în acest moment pe aceast ă tem ă. Ea nu poate fi contestat ă, dac ă
se are în vedere faptul c ă torsul apare, în cea mai mare parte a timpului, în contexte

72 sociale . Puii de pisic ă încep s ă toarc ă înc ă din primele 48-72 de ore de via Ńă , atunci
când nu au înc ă toate sim Ńurile bine dezvoltate (Denis, 1969; Morris, 1986;
Bradshow & Cameron-Beaumont, 2000). Ace știa torc cu o frecven Ńă foarte ridicat ă
în primele luni de via Ńă , în timpul suptului, al groomingului reciproc, sau chiar în
timpul jocului. De asemenea, dac ă pisica î și cre ște puii prin preajma oamenilor,
ace știa vor interac Ńiona începând de foarte devreme, iar torsul se manifest ă atât în
compania oamenilor, cât și a altor conspecifici adul Ńi sau juvenili (Denis, 1969;
Leyhausen, 1979; Kiley-Worthington, 1984 apud . Bradshow & Cameron-Beaumont,
2000). Femela care are pui, toarce în timp ce îi al ăpteaz ă. E important s ă men Ńion ăm
că torsul este un sunet pe care puii îl pot produce și în timpul suptului, iar la multe
dintre speciile de mamifere la care se manifest ă acest tip de vocalizare (sau una
asem ănătoare), torsul se manifest ă doar la pui și doar în perioada în care sunt al ăpta Ńi
(Peters, 2002). Se presupune c ă torsul în aceste circumstan Ńe are rolul de a comunica
faptul c ă totul este în regul ă, c ă laptele ajunge la pui în cantit ăŃi satisf ăcătoare și
poate fi și un semnal care anun Ńă momentul hr ănirii (atât din partea pisicii, cât și
a omului).
Mul Ńi dintre cercet ătorii comportamentului animal sus Ńin ideea conform c ăreia
pisicile care sunt crescute de oameni p ăstreaz ă fa Ńă de ace știa aproximativ acelea și
comportamente pe care le au puii fa Ńă de pisic ă (Morris, 1986; Bradshow &
Cameron-Beaumont, 2000; Turner, 2000). Torsul, în acest caz, cap ătă acela și rol de
comunicare a faptului c ă totul este în regul ă, c ă ”pisica-copil„ este mul Ńumit ă atunci
când se află într-o situa Ńie securizant ă și relaxat ă al ături de omul care îndepline ște
rolul de mam ă (Denis, 1969; Morris, 1986; Peters, 2002; Bradshow & Cameron-
Beaumont, 2000).
Se mai poate întâmpla ca o pisic ă adult ă, crescut ă de oameni, s ă toarc ă în situa Ńii
stresante, de exemplu atunci când se afl ă într-un teritoriu necunoscut, e înconjurat ă
de persoane str ăine (de exemplu la medicul veterinar) și se simte în pericol (Denis,
1969, Bradshow & Cameron-Beaumont, 2000). De asemenea, în cadrul unor st ări
de arrousal crescut sau nervozitate, animalul poate fi auzit tor când, dac ă se afl ă în
prezen Ńa oamenilor. În aceste circumstan Ńe, torsul poate avea func Ńia unui semnal
de lini știre și împ ăciuire care indic ă faptul c ă emi Ńă torul este neajutorat și inofensiv
și are un rol ”manipulativ” de solicitare a contactului și a îngrijirii din partea
„părin Ńilor-oameni” (Bradshow & Cameron-Beaumont, 2000). Acela și rol de calmare,
sau poate chiar autolini știre, a fost invocat și în cazul situa Ńiilor în care o pisic ă
bolnav ă sau r ănită toarce (Denis, 1969; Leyhausen, 1979; Beaver, 1992 apud . Peters,
2002, Morris, 1986; Muggenthaler, 2006). Torsul în astfel de circumstan Ńe a fost
explicat de Leyhausen (1979, apud . Peters, 2002) ca fiind un semnal de auto-comunica re,
menit s ă lini șteasc ă animalul (eng. calming signal ), care poate fi comparat cu solilocvia,
morm ăitul sau cântatul care survin la oameni în acelea și circumstan Ńe.

73 Din cele expuse pân ă în acest moment, se deduce clar func Ńia de comunicare a
torsului, care apare aproape în exclusivitate în prezen Ńa sau în timpul contactului cu
persoane sau conspecifici, fiind strâns legat de via Ńa social ă a pisicilor.
Ideea torsului ca mecanism de auto-vindecare a ap ărut recent în studiile de
specialitate (Muggenthaler, 2006). Plecând de la faptul c ă torsul este un fenomen
care consum ă mult ă energie (cre șterea ratei respira Ńiei și a ritmului cardiac), cercet ătorii
s-au întrebat dac ă este normal ca acesta s ă apar ă la un animal care sufer ă și care ar
trebui s ă î și p ăstreze energia și resursele fizice pentru a supravie Ńui.
Pe de alt ă parte, torsul este prezent și la alte specii din familia Felidae și are
tr ăsături structurale extrem de asem ănătoare cu cele ale torsului pisicilor domestice
(Muggenthaler, 2006). Dac ă acest semnal sonor are costuri energetice atât de r idicate
și dac ă se manifest ă într-o varietate atât de larg ă de circumstan Ńe, s-a considerat c ă,
pentru a fi selectat și p ăstrat în genotipul acestor specii, trebuie s ă aduc ă și ni ște
beneficii considerabile animalului. În acest context, simpla func Ńie de comunicare a
unei st ări de bine nu a mai p ărut plauzibil ă, iar faptul c ă sunetul apare și în contexte
de suferin Ńă și patologie, i-a determinat pe cercet ători s ă caute r ăspunsuri în sfera
beneficiilor pe care torsul poate s ă le aduc ă pentru starea de s ănătate a pisicilor.
Analizele acustice ale sunetelor de tors înregistrate de la mai multe exemplare
apar Ńinând diferitelor specii de feline, împreun ă cu datele provenite de la medicii
veterinari în leg ătur ă cu problemele cele mai frecvente de s ănătate ale pisicilor
domestice și cu datele oferite de medicina uman ă care folose ște vibroterapia pentru
tratarea anumitor boli, sus Ńin ipoteza conform c ăreia torsul este un mecanism care
contribuie la men Ńinerea și/sau vindecarea pisicilor (Muggenthaler, 2006).
Din cercet ările de specialitate, din observa Ńiile medicilor veterinari, sau chiar
din zicalele populare, se poate deduce faptul c ă pisicile au mai pu Ńine probleme de
sănătate decât câinii și c ă sunt mai rezistente la diferite accidente sau boli. O
statistic ă efectuată în 1987 (Whitney & Mehlhaff) a stabilit c ă dintre 132 de pisici
care au c ăzut de la în ălŃime (medie de 5,5 etaje) și au suferit r ăni și fracturi severe,
90% au supravie Ńuit. De asemenea, comparând problemele de s ănătate ale pisicilor
cu cele ale câinilor, se poate observa c ă pisicile sufer ă mai pu Ńin de complica Ńii
postoperatorii , de boli precum artrita sau de probleme respiratorii ; de asemenea,
timpul de vindecare a fracturilor sau a r ănilor este mult mai rapid în cazul pisicilor,
iar starea de s ănătate general ă este mai bun ă la pisici fa Ńă de câini (Pollari &
Bonnett, 1996(a,b); Lund, Armstrong, Kirk et al. , 1999).
Oamenii au observat din totdeauna capacitatea extraordinar ă a pisicilor de a se
vindeca, iar aceast ă caracteristic ă, imposibil de explicat pân ă nu de mult, a contribuit
la crearea unei imagini fantastice și misterioase a pisicilor. Credin Ńe populare cum
sunt acestea: pisicile au nou ă vie Ńi, sau dac ă pui în aceea și înc ăpere un sac de oase
rupte și o pisic ă, oasele se vor vindeca , pot explica atitudinea preponderent negativ ă
pe care mult ă vreme oamenii din societatea occidental ă au avut-o fa Ńă de pisici.

74 Lucrurile care nu pot fi explicate, provoac ă supersti Ńie și fric ă, iar de aici pân ă la a
face din pisic ă un animal misterios și periculos, aliat al for Ńelor malefice, nu a fost
decât un pas. Ast ăzi, îns ă, cercet ările știin Ńifice au ajutat la g ăsirea unor explica Ńii
viabile pentru capacitatea ie șit ă din comun a pisicilor de a supravie Ńui. Torsul este,
fără îndoial ă, un mecanism pe care selec Ńia l-a men Ńinut și l-a îmbun ătăŃit, datorit ă
contribu Ńiei acestuia la supravie Ńuirea speciei și la cre șterea fitness-ului (poten Ńial
biologic adaptativ, sau capacitatea unui individ de a-și transmite genele în genera Ńiile
urm ătoare, fie prin participare direct ă la reproducere, fie prin investi Ńie în rudele sale).
Așadar, dac ă analiz ăm fenomenul din punct de vedere evolutiv, datorit ă
caracteristicilor structurale ale sunetului (frecven Ńa foarte joas ă și intensitate mic ă)
și a circumstan Ńelor în care se manifest ă la majoritatea speciilor (în timpul al ăpt ării
puilor), putem s ă presupunem c ă acesta este o adaptare la mediu, menit ă s ă creasc ă
fitness-ul indivizilor și s ă ajute la reproducere. Atât femela care al ăpteaz ă, cât și
puii acesteia sunt vulnerabili și expu și. Astfel, un sunet cu o intensitate foarte joas ă
(60 dB), care poate fi auzit doar de la o distan Ńă mic ă, sau poate s ă nu fie auzit
deloc, datorit ă faptului c ă este suficient s ă se transmit ă doar vibra Ńia, constituie un
semnal acustic potrivit într-un mediu ostil. Semnalizarea st ării de confort prin
intermediul torsului, nu expune femela și puii la pericole suplimentare în timpul
al ăpt ării (Peters, 2002).
Faptul c ă la cele mai multe specii la care apar semnaliz ări acustice de tip tors,
acestea se manifest ă cu preponderen Ńă la pui înainte de perioada de în Ńă rcare, este
un argument în favoarea acestei teorii. Func Ńia de comunicare a torsului este
sus Ńinut ă și de constat ările conform c ărora, vocalizarea se manifest ă aproape în
exclusivitate în contexte sociale. De altfel, teoria conform c ăreia torsul felinelor ar
fi evoluat ca un mecanism de auto-vindecare (Muggenthaler, 2006) nu exp lic ă de
ce torsul apare doar în contexte sociale (în prezen Ńa unor persoane, sau a unor
conspecifici – rar în cazul adul Ńilor). Rolul de men Ńinere a s ănătăŃii datorit ă efectelor
benefice aduse la nivel fiziologic de prezen Ńa torsului, nu poate fi contestat, îns ă
este probabil ca torsul s ă nu fi servit acestui scop în momentul apari Ńiei, ci s ă se fi
men Ńinut ulterior și datorit ă efectelor pozitive în aceast ă sfer ă, devenind din punct
de vedere evolutiv, o exaptare .
Fără a contesta nici una dintre cele dou ă ipoteze, putem ad ăuga un nou punct
de vedere din care poate fi analizat ă evolu Ńia torsului: modific ările aduse asupra
acestui comportament de domesticirea pisicilor . Este un fapt știut și dovedit acela
conform c ăruia în urma domesticirii, pisicile au adoptat un nou tip de vocal izare:
mieunatul (Denis, 1969; Morris, 1986; Bradshow & Cameron-Beaumont, 2000;
Nicastro, 2004). În favoarea acestei teorii exist ă mai multe argumente (Morris,
1986; Bradshow & Cameron-Beaumont, 2000; Turner, 2000 ; Nicastro, 2004; Belin,
Fecteau, Charest et al. , 2007): pisicile domestice sunt singura specie de feline la
care se manifest ă o vocalizare cu astfel de caracteristici structurale al e sunetului

75 emis; pisicile domestice nu folosesc mieunatul pentru a comunica cu conspecificii;
în plus, a fost dovedit faptul c ă persoanele au anumite reac Ńii emo Ńionale (pozitive sau
negative, în func Ńie de stimulul la care sunt expuse), observabile și la nivelul
răspunsului cerebral, atunci când aud vocaliz ări de tip mieunat (Belin, Fecteau,
Charest et al. , 2007), ceea ce demonstreaz ă c ă modific ările s-au produs concomitent
la ambele specii, la pisici și la oameni.
Dac ă lu ăm în considerare faptul c ă la pisica domestic ă torsul se p ăstreaz ă și la
vârsta adult ă și se manifest ă cu o frecven Ńă aproape la fel de ridicat ă ca și la pui, în
acelea și contexte sociale de interac Ńiune cu „p ărin Ńii-oameni”, se poate presupune
că p ăstrarea comportamentului în toate aceste circumstan Ńe are leg ătur ă cu prezen Ńa
constant ă a oamenilor. Pentru a aduce un argument în plus în aceast ă privin Ńă ,
rămâne de descoperit care sunt reac Ńiile psihologice și/sau fiziologice pe care le-au
dezvoltat oamenii la auzirea torsului de pisic ă, acesta fiind obiectivul principal al
acestei cercet ări.
Torsul pisicilor este un stimul auditiv care are mai multe dintre caracteristicile
unor sunete ale c ăror efecte benefice în sfera s ănătăŃii umane au fost deja dovedite
empiric: este un sunet cu o frecven Ńă foarte joas ă (25-150 Hz), este un sunet natural
emis de o fiin Ńă vie și este un stimul în general asociat cu o stare de mul Ńumire și
relaxare. Influen Ńa sunetului asupra psihicului și fizicului uman a fost pe larg
studiat ă, iar rezultatele studiilor sunt folosite în diferite domenii. D e exemplu, în
psihologia aplicat ă sunetele au permis dezvoltarea terapiei prin muzic ă. Studii în
aceast ă privin Ńă au descoperit, printre alte efecte, o diminuare semnifica tiv ă a st ării
de anxietate, în urma expunerii subiec Ńilor la muzic ă (Smolen, Topp & Singer,
2002), dar în majoritatea acestor studii efectele relaxante al e terapiei prin muzic ă
au fost dovedite doar par Ńial, și anume doar la nivel psihologic. Metodologia și
tipul de subiec Ńi difer ă mult de la un studiu la altul, la fel și tipul muzicii ascultate.
În majoritatea cercet ărilor a fost aleas ă muzic ă ambiental ă (care prezint ă multe
elemente specifice sunetelor naturale) sau clasic ă, sunete din natur ă sau muzica
preferat ă a subiec Ńilor. Din concluziile acestor studii am re Ńinut urm ătoarele
caracteristici pe care ar trebui s ă le aib ă muzica cu efect anxiolitic: ritmuri simple și
repetitive, intensitate mic ă, tempouri lente, care s ă produc ă o sincronizare a
ritmurilor organismului (ritm cardiac, ritm respirator, tens iune arterial ă) cu cele ale
muzicii relaxante (Mc Clellan, 1991; Watkins, 1997).
În ziua de azi, folosirea sunetelor ca form ă de terapie, include diferite concepte de
tratament. În medicin ă, fizioterapeu Ńii sau osteopa Ńii folosesc ultrasunetele pentru
vindecarea r ănilor, sau a Ńesuturilor lezate, pentru a stimula circula Ńia sangvin ă și
pentru a gr ăbi procesele de vindecare, în general. Ultrasunetele sunt folosite în medicina
modern ă și ca o metod ă de diagnostic, pentru vizualizarea anumitor struct uri interne,
sau ca o alternativ ă la tratamentele invazive, pentru a vindeca cataracta, sau pen tru
a distruge calculii renali și chiar anumite tumori (Cochrane & Callen, 1992). De

76 asemenea, sunetele cu frecven Ńe joase și infrasunetele sunt folosite de medici în
cadrul vibroterapiei pentru a trata probleme ale si stemelor osteoarticular și muscular.
Medicina modern ă a descoperit c ă expunerea organismelor la vibra Ńii cu anumite
frecven Ńe, are efecte benefice, ajut ă la men Ńinerea în form ă și/sau vindecarea oaselor,
a ligamentelor, a tendoanelor și a mu șchilor, ajut ă la ameliorarea problemelor
circulatorii și respiratorii și reduce durerea (Muggenthaler, 2006).
Cercet ările au demonstrat c ă expunerea la frecven Ńe joase (25, 50, 100, 200 Hz)
ajut ă la cre șterea densit ăŃii oaselor cu pân ă la 30% și scade timpul de vindecare a
fracturilor (Chen, Han & Yang, 1994). Stimularea bi omecanic ă, o metod ă de tratament
dezvoltat ă de cercet ătorii ru și și folosit ă în sport și medicin ă, utilizeaz ă frecven Ńe
joase standardizate (între 3-120 Hz) pentru vindecarea și relaxarea mu șchilor,
tendoanelor și ligamentelor (Falempin, 1998; Klyscz et al ., 1999). Pentru pacien Ńii
cu boli respiratorii, expunerea la vibra Ńii joase (100 Hz), s-a dovedit eficient ă, întrucât
a ajutat la diminuarea dispneei (Cristiano & Schwartzstei n, 1997; Nakayama et al. ,
1998; Sibuya et al. , 1994). S-a demonstrat, de asemenea, c ă expunerea persoanelor
la frecven Ńe de 120 Hz determin ă o cre ștere a nivelului de B-tromboglobin ă, care
duce la o coagulare mai rapid ă a sângelui (Kent, Williams & Kester, 1994).
Pe de alt ă parte, sunetele din natur ă, sau sunetele emise de anumite animale ar
putea avea, de asemenea efecte benefice asupra bun ăst ării psihosomatice a oamenilor,
conform ipotezei biofiliei (Wilson 1984; Kellert 1993), menit ă s ă explice o rela Ńie
profund ă între om și natur ă, determinat ă la nivel genetic. Ipoteza biofiliei, a șa cum
este ea introdus ă de autorii men Ńiona Ńi, sus Ńine existen Ńa unei nevoi fundamentale și
determinate genetic de afiliere la formele de via Ńă (Wilson, 1984). Conform acestei
ipoteze, exprimarea emo Ńiilor fa Ńă de natur ă în varietatea sa de forme și interac Ńiunea
cu diferitele fiin Ńe, sunt tendin Ńe înn ăscute ale indivizilor umani, de aceea instinctul
biofilic apare în mod incon știent (Wilson, 1984 apud . Kahn, 1997).
Ipoteza biofiliei încearc ă s ă explice problemele de ordin psihologic și fiziologi c
care apar în societ ăŃile puternic industrializate, prin pierderea echilibrului biofilic ,
pierdere cauzat ă de lipsa contactului cu natura și cu fiin Ńele vii (Gelder, et al ., 1996
apud . Antonioli & Reveley, 2005). În marile aglomer ări urbane, în care natura este
atât de pu Ńin prezent ă, iar ritmul de via Ńă și obiceiurile cotidiene îl îndeamn ă pe om
la o existen Ńă solitar ă, artificial ă și puternic tehnologizat ă, echilibrul biofilic este
puternic tulburat. Etologul austriac K. Lorenz consider ă c ă acest dezechilibru între
om și natur ă se num ără printre cele opt p ăcate capitale ale omenirii civilizate
(Lorenz, 1972).
Studii efectuate pe aceast ă tem ă au demonstrat c ă interac Ńiunea sau chiar și
simpla vedere a animalelor, influen Ńeaz ă în mod pozitiv starea general ă a persoanelor,
în deosebi atunci când persoanele sufer ă de tulbur ări organice, func Ńionale sau
mentale (Katcher & Wilkins, 1993 apud . Kahn, 1997), sau c ă sunete naturale, cum
ar fi sunetul de ap ă curg ătoare, ploaie, voci de animale (ciripit de p ăsări, greieri,

77 tors de pisic ă), sau sunetul b ătăilor inimii umane, au fost deseori folosite cu succes
pentru a ajuta medita Ńia și/sau pentru a sus Ńine procesul de vindecare (Atwater,
1996). Unul dintre domeniile în care aceste efecte benefice ale interac Ńiunii om-
animal pot fi fructificate este terapia asistat ă de animale (TAA).
TAA este un domeniu relativ nou, care se bucur ă de un succes din ce în ce mai
mare, dar care este insuficient fundamentat teoretic și empiric. Chiar dac ă acest tip
de terapie este din ce în ce mai apreciat și solicitat și a fost adoptat de o varietate de
profesioni ști (asisten Ńi sociali, consilieri de cuplu sau de familie, psihologi sau
psihiatri) care au evaluat TAA ca fiind o tehnic ă eficient ă, se resimte în continuare
o mare nevoie de studii clinice controlate pentru evaluarea rezul tatelor ob Ńinute și
pentru în Ńelegerea mecanismelor de func Ńionare a acestei terapii. Pân ă nu de mult,
mare parte din literatura pe acest subiect, era constituit ă din studii descriptive, sau
studii de caz, în timp ce studiile experimentale efectuate î n condi Ńii controlate de
laborator, care s ă utilizeze analiza statistic ă a datelor, lipseau aproape în totalitate
(Brasic, 1998 apud . Shiloh, Sorek & Terkel, 2003). Aceast ă metod ă de terapie, care
face uz de principiile biofiliei, reprezint ă o oportunitate important ă pentru domeniul
sănătăŃii mentale. TAA prezint ă avantajul de a aduce strategii clinice alternative în
tratarea tulbur ărilor emo Ńionale, de anxietate, de dezvoltare sau de alt tip, sau în
încercarea de a ameliora calitatea vie Ńii la popula Ńia non-clinic ă.
Pentru ca acest tip de terapie s ă se poat ă dezvolta și pentru ca el s ă poat ă fi
introdus în practic ă și la nivelul altor Ńă ri (de ex: în România și în Europa, în
general, este considerat un domeniu de ni șă , despre care pu Ńini speciali ști în s ănătate
public ă au auzit, iar la nivelul popula Ńiei este în mare parte necunoscut) este nevoie
de o fundamentare teoretic ă riguroas ă, de o metodologie bine pus ă la punct și de tot
mai multe studii controlate, care s ă ajute la crearea cadrului organizatoric și
institu Ńional necesar.
Dovedirea existen Ńei unor efecte benefice asupra st ării de anxietate a persoanelor,
în urma expunerii la auzul torsului pisicii domestice, î și poate g ăsi utilitatea în
domenii care se ocup ă de s ănătatea psihic ă. Expunerea la sunetul de tors poate
constitui o metod ă de relaxare eficient ă și la îndemâna oricui, ce poate fi utilizat ă în
terapia asistat ă de animale, terapia prin muzic ă, psihoterapie și psihologie clinic ă,
psihiatrie, sau înafara oric ărei forme de tratament, în via Ńa de zi cu zi a persoanelor
din popula Ńia non-clinic ă.
Obiectivul principal al acestei cercet ări a fost examinarea efectelor pe care le
are torsul pisicilor domestice ( Felis silvestris catus ) asupra st ării de anxietate a
subiec Ńilor umani apar Ńinând popula Ńiei non-clinice. Scopul principal al studiului a
fost, deci, acela de a aduce dovezi empirice ale existen Ńei acestor efecte, de a
determina valen Ńa pe care o au ele (pozitive sau negative) și de a investiga rela Ńia
dintre prezen Ńa sau absen Ńa efectelor și anumite caracteristici ale persoanelor.
Pentru a putea testa apari Ńia unor efecte benefice de relaxare a subiec Ńilor, a fost

78 necesar ă în primul rând inducerea unei st ări de anxietate în cadrul experimentului
controlat în laborator. Tipul de sarcin ă introdus în aceast ă cercetare pentru inducerea
stresului (o sarcin ă de calcul matematic), este folosit în mod curent în experimentele
de laborator pentru c ă nu este invaziv și nu prezint ă riscuri, cauzând în acela și timp
modific ările a șteptate la nivelul st ării de anxietate a subiec Ńilor (Hembree, 1990
apud . Hong &Karstensson, 2001).
În studiile care au folosit aceast ă metod ă de inducere a stresului prin experimente
de laborator, s-au constatat diferen Ńe semnificative în nivelul st ării de anxietate de
dinaintea interven Ńiei comparativ cu cele post-interven Ńie. În aceste cercet ări s-au
folosit fie numai m ăsur ători psihometrice ale constructului, fie atât m ăsur ători
psihologice, cât și fiziologice (tensiune arterial ă, ritm cardiac etc. Hembree, 1990
apud . Hong &Karstensson, 2001). De asemenea, efectele introducerii sar cinii de
calcul asupra st ării de anxietate au fost mai puternice în cazul femeilor, decât în cel
al b ărba Ńilor. (Bander & Betz,1981; Benson, Bandalos& Hutchi nson, 1994; Hembree,
1988; Lussier,1996; Sowa & Lafleur, 1986, apud . Hong & Karstensson, 2001).
A fost stabilit ă, a șadar, urm ătoarea prim ă ipotez ă: nivelul st ării de anxietate a
participan Ńilor (opera Ńionalizat prin intermediul scorului la scala S.T.A.I. (A-star e),
tensiune arterial ă sistolic ă, tensiune arterial ă diastolic ă și ritm cardiac) va fi
semnificativ mai mare în momentul t 2 (dup ă administrarea sarcinii de calcul) fa Ńă
de momentul t 1 (nivel de baz ă , pre-interven Ńie). În urma inducerii unei modific ări a
nivelului st ării de anxietate pot fi studiate efectele pe care le are stimulul introdus
ca variabil ă independent ă, în acest caz torsul pisicilor domestice, asupra acestei
st ări a subiec Ńilor umani. De și a fost raportat ca fiind un stimul benefic și relaxant,
atât pentru pisic ă, cât și pentru persoanele care îl aud sau îi simt vibra Ńia, acest fapt
nu a fost dovedit empiric pân ă acum.
Pentru a diferen Ńia între efectele pe care le are torsul pisicilor a supra dispozi Ńiei
subiec Ńilor și efectele relaxante care pot ap ărea în urma expunerii la alt tip de sunet
din natur ă, a fost introdus ca variabil ă independent ă un sunet de fond din p ădure și
au fost comparate efectele rezultate din interven Ńie. Obiectivul acestui studiu a fost
de a investiga posibilitatea apari Ńiei unei st ări de relaxare în urma expunerii la un
stimul auditiv oarecare provenit din natur ă și nu am ales torsul ca fiind reprezentativ
pentru acest tip de sunete. Dimpotriv ă, ne referim la el ca la un stimul auditiv aparte,
ale c ărui efecte benefice asupra s ănătăŃii și st ării de bine a pisicilor ar putea fi
transferate și fructificate în rela Ńia cu oamenii. De aceea, am a șteptat s ă ob Ńinem
diferen Ńe semnificative între cele dou ă grupuri expuse la stimuli (cu o m ărime a
efectului mai mare în cazul grupului experimental_1, adic ă grupul expus torsului
de pisica), observabile cu preponderen Ńă la persoanele pentru care torsul de pisic ă nu
este doar un stimul neutru sau chiar dezagreabil, c i dimpotriv ă, are o valen Ńă pozitiv ă.
Prin urmare, cea de a doua ipotez ă formulat ă în cadrul studiului a presupus c ă
nivelul st ării de anxietate a participan Ńilor (opera Ńionalizat prin intermediul scorului

79 la scala S.T.A.I. A-stare, tensiune arterial ă sistolic ă, tensiune arterial ă diastolic ă și
ritm cardiac) va fi diferit (mai mic) în momentul t 3 (dup ă expunerea la stimulul
relaxant tors de pisic ă) la grupul experimental, fa Ńă de grupul de control (dup ă
pauza de relaxare, f ără prezen Ńa unui stimul) și fa Ńă de grupul expus la alt sunet
relaxant din natur ă. A șadar, în momentul t 3 (în urma expunerii la stimuli), nivelul
st ării de anxietate la cele trei grupuri (Experimental1_tors, Expe rimental2_p ădure
și Control) va prezenta diferen Ńe semnificative în urm ătorul fel:
• nivelul st ării de anxietate va fi semnificativ mai redus la grupul
Experimental1_tors decât la grupul Experimental2_p ădure și decât la
grupul Control (niciun stimul);
• nivelul st ării de anxietate va fi semnificativ mai redus la grupul car e este
expus la sunet de fond din p ădure (Experimental2_p ădure) decât la grupul
de Control (niciun stimul);
• diferen Ńele semnificative din punct de vedere statistic vor ap ărea atât la
nivel psihologic (scorul S.T.A.I.), cât și la nivel fiziologic (TA sistolic ă,
TA diastolic ă, ritm cardiac).
În continuare s-a avut în vedere investigarea existen Ńei unei rela Ńii mediatoare
între unele caracteristici ale persoanelor ce apar Ńin grupului experimental expus la
tors și felul în care se modific ă variabila dependent ă: atitudinea fa Ńă de animalele
de companie în general, atitudinea fa Ńă de pisici, în particular și faptul de a avea
sau nu o pisic ă ca animal de companie.
Cea de a treia ipotez ă a cercet ării a fost urm ătoarea: persoanele din grupul
Experimental1_tors, care au pisici ca animale de companie, agree az ă pisicile și/sau
au o atitudine pozitiv ă fa Ńă de animalele de companie, vor prezenta un nivel mai
sc ăzut al st ării de anxietate în urma expunerii lor la stimulul relaxant tor s de pisic ă,
fa Ńă de persoanele din acela și grup, expuse la acela și stimul relaxant care nu au
pisici, nu agreeaz ă pisicile și/sau au o atitudine neutr ă sau negativ ă fa Ńă de animalele
de companie. A șadar, s-a presupus c ă va exista o corela Ńie negativ ă între variabilele
etichet ă (agrearea pisicilor, de Ńinerea unei pisici și atitudinea pozitiv ă fa Ńă de animalele
de companie) și nivelul st ării de anxietate m ăsurat în momentul t 3 și opera Ńionalizat
prin intermediul scorului S.T.A.I., a tensiunii arteriale sis tolice și diastolice și a
ritmului cardiac.

Metode
Design experimental
Pentru a testa ipotezele acestei cercet ări, a fost ales un design experimental
multifactorial cu e șantioane independente (vezi Fig.1.). E șantionarea a fost f ăcut ă
aleator: dup ă anunŃul de selec Ńie a subiec Ńilor, ace știa s-au înscris pe listele cu program ări
disponibile, apoi au fost împ ărŃiŃi în cele trei grupuri în func Ńie de ordinea lor pe liste.

80
Figura 1. Rela Ńia dintre variabile și succesiunea manipul ărilor experimentale și a efectu ării m ăsur ătorilor

81 Starea de anxietate a fost evaluat ă prin m ăsurarea și observarea modific ărilor
ap ărute la nivelul variabilelor dependente : tensiune arterial ă sistolic ă (TAS), tensiune
arterial ă diastolic ă (TAD), ritm cardiac (RC) și scor S.T.A.I. (scala A-stare), în
func Ńie de manipul ările experimentale ale variabilei independente : prezen Ńa stimulului
auditiv (tors de pisic ă pentru grupul Experimental1_tors, zgomot de fond di n p ădure
pentru grupul Experimental2_p ădure), lipsa stimulului pentru grupul Control, în
urma inducerii stresului în condi Ńii controlate. Variabilele dependente au fost m ăsurate
în trei momente diferite:
• Momentul t1: m ăsurarea nivelului de baz ă a parametrilor psihofiziologici
(TAS1; TAD1; RC1; S.T.A.I.1), înainte de manipul ările experimentale;
• Momentul t2: m ăsurarea nivelului modificat a parametrilor psihofiziologici
(TAS2; TAD2; RC2; S.T.A.I.2) în urma introducerii sarcinii menite s ă
induc ă stresul;
• Momentul t3: m ăsurarea nivelului modificat a parametrilor psihofiziologici
(TAS3; TAD3; RC3; S.T.A.I.3) în urma expunerii experimentale la stimuli;
A fost investigat ă rela Ńia dintre variabilele dependente și variabilele etichet ă:
de Ńinerea unei pisici (are sau nu pisic ă), preferin Ńa pentru pisici (îi plac sau nu
pisicile) și atitudinea fa Ńă de animalele de companie . Aceste variabile au fost introduse
pentru a testa ipoteza specific ă conform c ăreia starea de relaxare indus ă de stimulul
auditiv tors de pisic ă este mediat ă de o atitudine pozitiv ă fa Ńă de animalele de companie
în general, fa Ńă de pisici, în particular și/sau de faptul c ă subiectul are o pisic ă ca
animal de companie. Variabilele etichet ă au fost m ăsurate în momentul t 3, dup ă
manipul ările experimentale și m ăsur ătorile psihofiziologice ale variabilelor dependente .
Subiec Ńi, metode, instrumente
Studiul s-a desf ăș urat pe un num ăr de 94 de subiec Ńi, dintre care 93 femei și un
bărbat, cu vârste cuprinse între 19 și 34 de ani, având o medie de vârst ă de 20,63
(SD = 1,79). To Ńi participan Ńii la studiul experimental au fost studen Ńi ai Facult ăŃii
de Psihologie și Știin Ńe ale Educa Ńiei, sec Ńia Psihologie, forma de înv ăŃă mânt zi, din
cadrul Universit ăŃii ”Babe ș-Bolyai”, Cluj-Napoca, din anii de studiu I, II și III.
Experimentul a avut loc în incinta Institutului de Psihologie din Cluj-Napoca, iar
procedura experimental ă a fost repetat ă pentru fiecare serie a câte cel mult patru și
cel pu Ńin doi participan Ńi. În cadrul experimentului au fost folosite mai multe
instrumente de m ăsur ă, stimuli auditivi și aparaturi, care vor fi prezentate pe scurt,
în continuare, împreun ă cu procedura experimental ă.
Pentru început, subiec Ńilor li s-a prezentat pe scurt procedura experimental ă,
care a durat 30 de minute pentru fiecare serie și pentru care a fost necesar ă o singur ă
prezentare a participan Ńilor. Subiectul cercet ării le-a fost prezentat distorsionat pentru a
nu biasa rezultatele ( experimentul studiaz ă performan Ńa la un anumit tip de sarcin ă,
în func Ńie de condi Ńiile de examinare ) și din acela și motiv au fost ruga Ńi s ă nu le

82 comunice colegilor care urmau s ă ia parte la cercetare, am ănunte privind procedura
experimental ă. Subiec Ńii au fost familiariza Ńi cu aparatura care urma s ă fie folosit ă
în cercetare (tensiometre electronice pentru încheietur ă, cu ajutorul c ărora au fost
măsurate tensiunea sistolic ă/diastolic ă și ritmul cardiac) și le-a fost cerut acordul
verbal pentru m ăsurarea parametrilor fiziologici.
În faza de început a experimentului, au fost înregistrate nive lurile de baz ă ale
tensiunii arteriale și ale pulsului cardiac și li s-a administrat scala de anxietate
S.T.A.I.-x1 [ Inventarul de anxietate stare-tr ăsătur ă – State Trait Anxiety Inventory
(Spielberger et al . 1983). Scala (A-stare) const ă din 20 de descrieri ale unor st ări,
iar instruc Ńiunile cer subiec Ńilor s ă indice modul în care ei se simt la un moment dat].
Subiec Ńii au fost apoi instrui Ńi în leg ătur ă cu sarcina de calcul matematic pe
care urmau s ă o primeasc ă, pentru care li s-a spus ini Ńial c ă au la dispozi Ńie 7 minute.
Testul de calcul matematic este o prob ă de tip creion-hârtie și a fost alc ătuit prin
modificarea testului de calcul matematic din compon en Ńa Bateriei de teste psihologice
de aptitudini , Aptitudine numeric ă, publicat ă de Editura ASCR din Cluj-Napoca,
ob Ńinând-se un test de o dificultate sporit ă și care s ă necesite un timp de rezolvare
mai lung. Dup ă fiecare minut cronometrat, ace știa erau anun ŃaŃi cât timp le-a mai
rămas, pentru a spori starea de tensiune. De asemenea, pentru a -i motiva pe
participan Ńi s ă rezolve calculele matematice le-a fost oferit ă ca miz ă ob Ńinerea unui
num ăr mai mare de ore de practic ă;
Pentru a evalua starea de anxietate înainte ca aceasta s ă se atenueze (datorit ă
încheierii testului), am întrerupt efectuarea sarcinii dup ă numai 5 minute cu
precizarea c ă vor primi testele de calcul înapoi pentru a le termina, dup ă ce vor mai
completa câteva chestionare. S-a trecut imediat la înregistrarea parametrilor fiziologici,
apoi s-a administrat pentru a doua oar ă S.T.A.I..
În continuare, procedura a diferit în func Ńie de grup. Pentru grupurile
Experimental1_tors și Experimental2_p ădure, procedura a fost urm ătoarea:
subiec Ńilor le-au fost puse la îndemân ă c ăș tile și au fost ruga Ńi s ă asculte timp de
cinci minute un sunet (tors de pisic ă pentru sau zgomot de fond din p ădure). Atât
stimulul auditiv tors de pisic ă, cât și cel de zgomot de fond din p ădure, au fost
studia Ńi din punct de vedere al propriet ăŃilor acustice și au fost edita Ńi de c ătre un
specialist. Frecven Ńa pe care o are torsul de pisic ă poate varia între 22 Hz și 160 Hz,
cu o frecven Ńă fundamental ă de 25 Hz, iar intensitatea sunetului este în medie de 62 dB
(Muggenthaler, 2006; Peters, 2002; Kirkwood et al . 1986; Remmers & Gautier,
1972; Denis, 1969), de aceea cele patru mostre de tors pe care le-am ales se
încadreaz ă în acest interval de frecven Ńă și au fost editate astfel încât s ă alterneze
pe durata a 5 minute. Am optat pentru sunete provenite de la mai mul te pisici
pentru a evita monotonia și interven Ńia plictiselii pe parcursul expunerii. De asemenea,
prin combinarea sunetelor de la mai multe pisici, s-a creat un stimul compozit
de specie, care transcende, deci, caracteristicile sonore ale unui singur individ.

83 Participan Ńilor nu li s-a spus ce urmeaz ă s ă aud ă, au fost ruga Ńi doar s ă se relaxeze
și s ă nu vorbeasc ă între ei.
În cazul grupului de Control, cercet ătorul a p ărăsit sala (timp de 5 minute
cronometrate) cu scuza unei conversa Ńii importante la telefon, rugându-i pe subiec Ńi
să nu vorbeasc ă între ei și s ă se relaxeze pân ă la revenirea sa. În acest timp,
asistenta de cercetare a r ămas în sal ă pentru a supraveghea participan Ńii, iar în cazul
în care ace știa începeau s ă vorbeasc ă le era amintit ă rug ămintea f ăcut ă anterior. Dup ă
expunerea la stimul (sau pauza de relaxare f ără expunere la stimul), au fost efectuate
pentru a treia oar ă m ăsur ătorile fiziologice și s-a administrat scala de anxietate.
La final au fost evaluate variabilele etichet ă prin administrarea Scalei de atitudine
fa Ńă de animalele de companie PAS-M (Pet Attitude Scale-Modified, Templer et al .,
1981; Munsell et al ., 2004) la care au fost ad ăuga Ńi doi itemi. Primul item a fost
ad ăugat pentru a vedea dac ă participantul are în prezent, sau a avut în trecut
animale de companie și ce fel de animal are sau a avut, iar prin a doua întrebare am
urm ărit s ă în Ńelegem care este atitudinea respondentului fa Ńă de pisici. Itemul le
cere subiec Ńilor s ă ordoneze în ordinea preferin Ńelor 5 animale de companie (1-îmi
place cel mai mult, 5- îmi place cel mai pu Ńin). Animalele alese (câine, hamster,
papagal, pe ște, pisic ă) sunt printre cele mai frecvent întâlnite animale de compani e.
Ace ști doi itemi au fost lua Ńi separat în calcul, ei reprezentând variabilele etichet ă:
preferin Ńa pentru pisici și de Ńinerea unei pisici.

Rezultatele cercet ării
Datele au fost prelucrate cu ajutorul programului SP SS v. 15.0. Pentru a observa
prezen Ńa unor modific ări al nivelului variabilelor dependente în urma manipul ărilor
experimentale și m ărimea efectului produs de variabilele independente, s-au
efectuat prelucr ările statistice descrise pe scurt mai jos. Pentru a calcula eve ntualele
diferen Ńe ap ărute între participan Ńii din cele trei grupuri și cele intraindividuale
ap ărute între cele trei momente diferite ale m ăsur ătorilor, s-au efectuat teste ANOVA
cu design mixt „momentul m ăsur ării” x „grup” x „are pisic ă” (3x3x2) pentru
variabilele dependente: TAS, TAD, PULS și S.T.A.I.. Au fost observate modific ări
semnificative din punct de vedere statistic la nive lul variabilelor dependente m ăsurate
și diferen Ńe între grupurile experimentale dup ă cum urmeaz ă:
♦ Tensiunea arterial ă sistolic ă (TAS) a participan Ńilor a crescut semnificativ
prin introducerea stimulului stresor prezentat sub forma testul ui de aptitudini
de calcul. (ANOVA, F=16,79, P<0,05). Au crescut semnificativ și nivelurile
tensiunii arteriale diastolice (ANOVA, F=8,84, P<0,001) și a ritmului cardiac
(ANOVA, F=11,08, P<0,05). Aceste rezultate ne indic ă faptul c ă situa Ńia
experimental ă în care au fost pu și participan Ńii a avut efectul scontat asupra
parametrilor fiziologici m ăsura Ńi. Tensiunea arterial ă și ritmul cardiac crescute

84 sunt indicatori ai accentu ării st ării de anxietate în urma expunerii participan Ńilor
la o situa Ńie stresant ă.
♦ Scorul S.T.A.I. al participan Ńilor a crescut semnificativ (ANOVA, F=63,62,
P<0,05) prin introducerea stimulului stresor prezentat sub forma testului de
aptitudini de calcul. Dintre variabilele dependente m ăsurate, scorul la scala de
anxietate prezint ă modific ările cele mai mari. Acest rezultat ne indic ă faptul c ă
anxietatea a fost resim Ńit ă la nivel psihologic de c ătre participan Ńi într-o m ăsur ă
mai ridicat ă decât au putut fi înregistrate modific ările parametrilor fiziologici.
Rezultatele prezentate pân ă în acest moment ne demonstreaz ă c ă prima ipotez ă
a acestei cercet ări a fost confirmat ă. Testul de aptitudini de calcul matematic
reprezint ă un stimul stresor eficient, iar introducerea lui ca manipulare experimental ă
a determinat apari Ńia unor modific ări în nivelul stării de anxietate a participan Ńilor.
Modificarea (în sensul prezis-cre șterea) st ării de anxietate a putut fi observat ă atât
la nivel psihologic, cât și la nivel fiziologic.
În continuare, s-au cercetat diferen Ńele existente între cele trei grupuri la
momentul t 3, adic ă în urma introducerii variabilei independente (diferit ă în func Ńie
de grup). Interac Ńiunea dintre efectul grupului și cel al test ării a fost explorat ă prin
teste posthoc Scheffe. Scorul S.T.A.I. de dup ă manipularea experimental ă (S.T.A.I.3)
difer ă semnificativ între grupul Experimental1_tors și grupul Control, F=5,68,
p<0,05. Acela și scor la scala de anxietate în momentul t 3 (S.T.A.I.3) nu difer ă
semnificativ între grupul Experimental1_tors și grupul Experimental2_p ădure,
F=2,40, ns. De asemenea, nu au fost g ăsite diferen Ńe semnificative între grupul
Experimental2_p ădure și grupul Control, F=3,28, ns. Prin ob Ńinerea acestor
rezultate, Ipoteza 2 a acestei cercet ări a fost doar par Ńial confirmat ă (vezi Fig. 2).
Astfel, datorit ă diferen Ńelor semnificative observate între scorurile la scala de
anxietate ob Ńinute de subiec Ńii din grupurile Experimental1_tors și Control, putem
afirma c ă expunerea la stimulul tors de pisic ă are efecte de reducere a st ării de
anxietate induse în laborator . Aceste efecte se manifest ă doar la nivel psihologic ,
având în vedere c ă modific ările la nivelul parametrilor fiziologici în momentul t3
nu au fost semnificative statistic. De asemenea, nu s-a putut demonstra faptul c ă
efectele relaxante ale torsului de pisic ă ar fi mai puternice decât cele ale altor
sunete din natur ă.
Faptul c ă între grupurile Experimental2_p ădure (subiec Ńii care au ascultat zgomot
de fond din p ădure) și Control (subiec Ńii care nu au fost expu și niciunui stimul auditiv)
nu exist ă diferen Ńe semnificative, la nivelul vreuneia dintre variabi lele dependente
măsurate, poate fi interpretat în felul urm ător: între cele trei grupuri au existat
diferen Ńe (vezi Fig. 3), care îns ă nu au fost suficient de puternice pentru a dep ăș i
pragul de semnifica Ńie. Aceste diferen Ńe ar fi fost probabil observabile în cazul unui
eșantion mai numeros.

85 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 stai3 Control
Exp_padure
Exp_tors

Figura 2. Diferen Ńele observate la nivelul st ării de anxietate (scor STAI)
în urma expunerii la stimuli (momentul t3), între c ele trei grupuri

Pentru a explora efectul variabilelor-etichet ă (a avea pisic ă, a agrea pisicile,
atitudinea fa Ńă de animalele de companie), s-a inspectat matricea de corela Ńii. Dintre
acestea, numai una coreleaz ă semnificativ cu nivelul anxiet ăŃii ca stare din momentul
t3 a subiec Ńilor din grupul Experimental1_tors. Corela Ńia negativ ă observat ă între
scorul S.T.A.I.3 și variabila a agrea pisicile ( r = –33 , p<0,05) confirm ă par Ńial cea
de a treia ipotez ă a acestei cercet ări. A șadar, cu cât subiectului îi plac mai mult Figura 3. Diferen Ńele observate la nivelul st ării de anxietate (scor STAI),
între cele trei grupuri, în cele trei momente ale m ăsur ătorilor

86 pisicile, cu atât scorul S.T.A.I. de la sfâr șitul experimentului este mai mic, deci cu
atât efectul relaxant al torsului se manifest ă mai puternic. Nu s-a putut observa nici
o corela Ńie semnificativ ă între variabilele dependente m ăsurate în urma expunerii la
stimulul auditiv și faptul de a avea o pisic ă sau atitudinea fa Ńă de animalele de
companie. Acest fapt ne sugereaz ă c ă efectele produse de expunerea la stimulul
tors de pisic ă nu sunt influen țate de aceste aspecte.

Concluzii și discu Ńii
Obiectivul principal al acestei cercet ări a fost acela de a investiga posibilele
efecte relaxante pe care auzul torsului de pisic ă le are asupra st ării de spirit și
dispozi Ńiei oamenilor. Mai precis, cercetarea și-a propus s ă observe eventuala reducere
a st ării de anxietate a subiec Ńilor, în urma expunerii lor la un stimul auditiv care
reprezint ă torsul mai multor pisici domestice ( Felis silvestris catus ).
Motiva Ńia principal ă a desf ăș ur ării acestei cercet ări a constat în dorin Ńa de
cunoa ștere cel pu Ńin a unuia dintre efectele pe care prezen Ńa acestui animal în apropierea
oamenilor îl are. Chiar dac ă torsul unei pisici este un sunet foarte familiar și u șor
de recunoscut, cercet ările care s-au ocupat de acest subiect au fost rela tiv pu Ńine de-a
lungul timpului. Torsul a constituit pentru mult ă vreme o necunoscut ă pentru lumea
știin Ńei, și un mister pentru oameni în general. Putem g ăsi cel pu Ńin dou ă âxplica Ńii
pentru acest fenomen.
Pe de o parte, studiile știin Ńifice efectuate în leg ătur ă cu acest comportament
vocal al pisicilor au fost pu Ńine la num ăr și disparate în timp, s-au confruntat cu
dificult ăŃi metodologice, s-au ocupat fiecare de aspecte particulare ale fenomenului
(fie structura sunetului, fie modalitatea de producere, fie f unc Ńionalitatea, etc.), fapt
care a îngreunat integrarea informa Ńiilor provenite din domenii diferite ale știin Ńei
și în Ńelegerea aprofundat ă a acestui fenomen complex.
Pe de alt ă parte, iubitorii de pisici în general, s-au interesat mai pu Ńin în
leg ătur ă cu organele responsabile de producerea sunetului sau de caract eristicile
structurale ale sale. Pentru sim Ńul comun, ceea ce este cel mai important este g ăsirea
sensului unei anumite manifest ări. Astfel, oamenii au observat c ă pisicile torc
atunci când se simt bine, sunt relaxate și mul Ńumite și au asociat probabil aceast ă stare
de bine a animalului cu o stare personal ă de bine. În rela Ńia de tip ”p ărinte-copil”
(Morris, 1986; Turner, 2000) care s-a dezvoltat de-a lungu l procesului de domesticire
și îngrijire a pisicilor, mesajul transmis de o pisic ă care toarce, st ăpânului s ău ar fi
unul de tipul: ”m ă simt bine cu tine, totul este în regul ă”. Este firesc, probabil, ca
un astfel de mesaj s ă creeze o stare de mul Ńumire și relaxare a persoanei. Aceast ă
asociere, odat ă f ăcut ă și bine stabilit ă, este probabil una dintre cauzele pentru care
ipoteza conform c ăreia torsul func Ńioneaz ă ca un mecanism de auto-vindecare
(Muggenthaler, 2006), a r ămas pentru atât de mult timp neluat ă în considera Ńie.

87 Faptul c ă o pisic ă toarce atunci când este relaxat ă și se simte bine, nu înseamn ă c ă
scopul pentru care acest comportament a fost selectat și îmbun ătăŃit la nivelul
speciilor feline este neap ărat acela de a comunica și celorlal Ńi starea în care se afl ă.
Ipoteza torsului ca mecanism de auto-vindecare sus Ńine c ă func Ńia principal ă a
torsului este aceea de a contribui la men Ńinerea s ănătăŃii și la vindecarea animalului
în caz de r ănire sau alt ă form ă patologie (Muggenthaler, 2006), l ăsând în plan
secund func Ńia de comunicare, pe care nu o contest ă, dar nici nu propune posibile
explica Ńii în acest sens. F ără îndoial ă, este nevoie de mai multe studii, observa Ńii și
analize, înainte ca acest subiect s ă fie clarificat în totalitate. Întrebarea la care am
dorit s ă r ăspundem în aceast ă cercetare este dac ă, într-adev ăr, auzul torsului
pisicilor are efectele benefice care îi sunt atribuite.
Pentru atingerea acestui obiectiv, am încercat o încadrare la nivel teoretic a acestui
subiect în mul Ńimea cercet ărilor care trateaz ă subiecte similare. A fost nevoie de o
astfel de încadrare teoretic ă și datorit ă faptului c ă cercetarea include aspecte studiate
în domenii diferite: psihologie, terapie asistat ă de animale, psihoacustic ă, medicin ă
veterinar ă și etologie. Plecând, deci, de la premisa c ă torsul este un sunet natural,
emis de un animal de companie care este utilizat în te rapia asistat ă de animale pentru
diferitele beneficii pe care le are asupra psihicului uma n, am conceput un design
experimental care s ă ne permit ă investigarea efectelor torsului asupra st ării de
anxietate a persoanelor.
În urma analizei statistice a datelor am concluzionat c ă expunerea subiec Ńilor
umani la sunetul tors de pisic ă, pe o perioad ă de numai 5 minute, reduce semnificativ
starea de anxietate a acestora, modificare perceput ă la nivel psihologic. Obiectivul
principal al acestei cercet ări a fost atins, întrucât în urma acestui studiu controlat,
se poate afirma c ă torsul pisicilor domestice are un efect relaxant asupra st ării
psihice a persoanelor. În ce m ăsur ă aceste rezultate pot fi extrapolate la popula Ńia
general ă și la o varietate de contexte și situa Ńii, vom în Ńelege în continuare, din
trecerea în revist ă a obiectivelor specifice și a datelor ob Ńinute prin testarea celor
trei ipoteze ale studiului.
Experimentul multifactorial cu e șantioane independente a fost efectuat asupra
unui num ăr de 93 de subiec Ńi apar Ńinând popula Ńiei non-clinice și a urm ărit testarea
a trei ipoteze, care s-au pliat pe obiectivele specifice ale aces tei cercet ări.
Primul obiectiv specific a urm ărit inducerea unei st ări de anxietate participan Ńilor
la studiu, pentru a putea verifica apoi existen Ńa unor modific ări ale st ării în urma
expunerii la stimulul auditiv. Starea de anxietate a fost eval uat ă atât la nivel
psihologic, cât și la nivel fiziologic. Am ales s ă test ăm existen Ńa unui efect asupra
st ării de anxietate a persoanelor din mai multe considerente: s tarea de anxietate
reprezint ă o reac Ńie psiho-fiziologic ă intens ă a organismului uman la factorii de stres
și poate constitui un factor favorizant sau declan șator pentru anumite tulbur ări psihice;
este o problem ă cu care oamenii din societ ăŃile moderne se confrunt ă în num ăr

88 destul de mare și care poate duce la disfunc Ńii legate de func Ńionarea psiho-social ă
a indivizilor; este relativ u șor de evaluat (atât la nivel psihologic, cât și fiziologic);
este relativ u șor de manipulat în condi Ńii controlate, nivelul st ării de anxietate putând
fluctua cu rapiditate.
Prin introducerea stimulului stresor sub forma unui test de aptitudini matematice, a
fost ob Ńinut ă o modificare substan Ńial ă a st ării de anxietate. Rezultatele au ar ătat o
cre ștere a nivelului anxiet ăŃii ca stare, cre ștere care a putut fi observat ă atât la nivel
fiziologic (cre șterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac), cât și la nivel psihologic.
Consider ăm c ă stimulul stresor pe care l-am ales a avut un efect rapid și
puternic de cre ștere a st ării de anxietate și datorit ă efectului surpriz ă. Subiec Ńii au
fost anun ŃaŃi în momentul selec Ńiei c ă vor participa la un experiment care
investigheaz ă rela Ńia dintre oameni și animale, de aceea a ștept ările lor erau
orientate înspre alt fel de stimuli. De asemenea, nepl ăcerea provocat ă acestora prin
introducerea unui test care con Ńine calcule matematice și se desf ăș oar ă contra timp,
a fost exprimat ă de multe ori în mod direct. S-a întâmplat adesea, ca în momentul
în are erau anun ŃaŃi c ă urmeaz ă s ă li se administreze un test de calcul matematic,
subiec Ńii s ă î și exprime nelini ștea și dezam ăgirea. În plus, componen Ńa majoritar
feminin ă a grupurilor, dup ă cum a fost constat și în alte studii de specialitate, a
determinat o cre ștere mai mare a nivelului de anxietate.
Ipoteza a doua a cercet ării de fa Ńă a prezis apari Ńia unor modific ări semnificative
în nivelul st ării de anxietate a subiec Ńilor, dup ă ce ace știa au fost expu și stimulului
auditiv tors de pisic ă. Pentru a constata aceste modific ări, diferen Ńele ap ărute la
nivelul grupului experimental au fost comparate cu cele ale grupul ui de control,
care nu a beneficiat de expunerea la niciun stimul. În plus, a fost introdus un al
doilea grup experimental, care a fost expus la zgomote de fond din p ădure. Ipoteza
sus Ńinea apariŃia unei st ări de relaxare la ambele grupuri experimentale, dar mai
puternic ă pentru grupul expus torsului de pisic ă. În acest fel, s-a urm ărit diferen Ńierea
între torsul de pisic ă și alte sunete din natur ă și s-a presupus c ă torsul va avea un
efect relaxant mai puternic. S-a prezis c ă diferen Ńele semnificative din punct de
vedere statistic vor ap ărea atât la nivel psihologic (scorul S.T.A.I.), cât și la nivel
fiziologic (TA sistolic ă, TA diastolică, ritm cardiac).
În urma analizei statistice a rezultatelor, au fost ob Ńinute diferen Ńe semnificative
doar între grupul experimental care a fost expus la tors și grupul de control. Aceste
diferen Ńe au fost constatate numai la nivel psihologic, ceea ce în semn ă c ă starea
subiectiv ă de anxietate a subiec Ńilor care au ascultat stimulul tors a fost semnific ativ
redus ă fa Ńă de cea a subiec Ńilor care nu au ascultat nimic. A șadar, ipoteza a fost
par Ńial confirmat ă.
Exist ă dou ă elemente care, luate împreun ă, ne îndrept ăŃesc s ă consider ăm c ă
au existat diferen Ńe și între grupurile experimentale: rezultatele difer ă semnificativ
între grupul experimental expus la tors și cel de control; rezultatele nu difer ă

89 semnificativ între grupul experimental expus la sunet din p ădure și cel de control
sau cel experimental expus la tors. Acest fapt ne f ace s ă consider ăm c ă, în situa Ńia în
care e șantioanele ar fi fost mai numeroase, diferen Ńele ar fi atins pragul de semnifica Ńie.
Pe de alt ă parte, putem interpreta apari Ńia efectelor de relaxare numai la nivel
psihologic și prin prisma altor studii similare. Exist ă studii care au investigat reducerea
nivelului de anxietate a subiec Ńilor (popula Ńie clinic ă – pacien Ńi supu și la interven Ńii
medicale invazive) prin expunerea la sunete din natur ă, sunete și imagini din
natur ă, sau muzic ă. Cercet ătorii au urm ărit schimb ările st ării de anxietate la nivel
psiho-fiziologic și la fel ca în cercetarea de fa Ńă , au a șteptat s ă ob Ńin ă reducerea
anxiet ăŃii la ambele niveluri. Chiar dac ă expunerea la stimulul auditiv, deci perioada
de relaxare era mult mai lung ă decât în studiul de fa Ńă (15, 20, 30 minute), nu au
fost ob Ńinute diferen Ńe semnificative, decât la nivel psihologic. O posibil ă explica Ńie
pentru aceste rezultate ar fi natura stimulului stresor. Un eveniment perceput la
nivel psihologic ca foarte stresant și extrem de invaziv, cum sunt interven Ńiile medicale
de tipul bronhoscopiei sau colonoscopiei, expun și organismul la un stres major.
Chiar dac ă apare o relaxare la nivel subiectiv, interpretat ă ca o consecin Ńă pozitiv ă
a expunerii la stimulii auditivi, stresul la nivel fiziologi c se manifest ă în continuare
printr-o activare crescut ă a sistemului nervos vegetativ.
În cazul cercet ării noastre, aceste rezultate se pot datora de asem enea stimulului
stresor. Chiar dac ă subiec Ńii nu mai aveau în fa Ńă testele de calcul, ace știa nu le
terminaser ă. Pentru a putea m ăsura starea de anxietate înainte ca subiec Ńii s ă se
relaxeze, în urma termin ării sarcinii, aceasta a fost întrerupt ă dup ă 5 minute.
Participan Ńilor li s-a spus c ă urmeaz ă s ă primeasc ă testul de calcul înapoi pentru a-l
duce la bun sfâr șit. Exist ă, de aceea, posibilitatea ca subiec Ńii s ă nu se fi relaxat
complet, știind c ă vor trebui s ă continue calculele matematice, iar reac Ńiile de la
nivelul SNV s ă fi fost men Ńinute active, ca în cazul unei situa Ńii de alert ă.
Este posibil, de asemenea, ca aparatele de m ăsur ă utilizate s ă nu fie suficient
de precise, de și acestea au înregistrat, într-adev ăr modific ările majore survenite în
nivelul parametrilor fiziologici în momentul t2 (dup ă stimulul stresor). Pentru a
elimina acest neajuns, cercetarea ar putea fi repli cat ă pe viitor, iar pentru m ăsur ătorile
fiziologice ar putea fi folosite instrumente de m ăsur ă mai complexe (de ex: Bio Pak),
care s ă ne ofere un feedback exact și asupra modific ărilor subtile care apar la nivelul
electroconductan Ńei pielii sau a ritmului cardiac.
Dup ă ce au fost constatate efectele expunerii la torsul de pis ic ă asupra st ării de
anxietate a subiec Ńilor și au fost comparate cu cele pe care le are expunerea la un alt
sunet din natur ă, s-a urm ărit investigarea unor variabile care au poten Ńialul de a
influen Ńa acest proces. S-a considerat c ă efectul relaxant al torsului poate fi mai
puternic în cazul persoanelor care au o atitudine pozitiv ă fa Ńă de animalele de
companie în general, care prefer ă pisicile ca animale de companie și/sau care au
sau au avut o pisic ă. Pentru a testa cea de a treia ipotez ă a fost analizat ă matricea de

90 corela Ńii, în care s-au c ăutat corela Ńiile semnificative din punct de vedere statistic
între variabilele dependente (scorul S.T.A.I., tensiunea arteria l ă și ritmul cardiac)
măsurate în urma expunerii la stimulul tors de pisic ă, în momentul t3, în cadrul
grupului Experimental1_tors. Nu au fost g ăsite corela Ńii semnificative între nivelul
st ării de relaxare la finalul experimentului și atitudinea fa Ńă de animalele de companie
sau faptul de a de Ńine o pisic ă.
S-a putut observa o corela Ńie negativ ă între starea de anxietate resim Ńit ă la nivel
psihologic și atitudinea pozitiv ă fa Ńă de pisici. A șadar, dac ă unui subiect îi plac
pisicile, exist ă șanse mai mari ca acesta s ă se bucure de o sc ădere a nivelului de
anxietate în urma ascult ării torsului.
Dup ă cum s-a men Ńionat anterior, exist ă posibilitatea ca acest tip de vocalizare
să fie asociat implicit cu o stare de relaxare și mul Ńumire a animalului care îl emite.
Subiectul uman se va sim Ńi cu atât mai bine la auzul acestui stimul, cu cât acestuia
îi plac mai mult pisicile. Având în vedere c ă aceast ă posibil ă asociere este una
implicit ă, ea este o procesare care are loc rapid și aproape incon știent. Pentru a
determina dac ă, într-adev ăr torsul este perceput ca un semnal cu valen Ńă pozitiv ă, s-ar
putea alc ătui un instrument cu ajutorul c ăruia s ă se stabileasc ă în ce m ăsur ă
persoanele asociaz ă acest sunet cu o stare de relaxare și în ce m ăsur ă sunt dispuse s ă
îl accepte și ca un semnal specific st ărilor de distres ale animalului. A șadar, și cea de
a treia ipotez ă a fost confirmat ă doar par Ńial. Conform rezultatelor, singura variabil ă
din cele trei luate în considera Ńie în aceast ă cercetare, care are o influen șă asupra
prezen Ńei efectelor relaxante ale torsului este atitudinea pozitiv ă fa Ńă de pisici.
În concluzie, cercetarea de fa Ńă a reu șit s ă aduc ă dovezi empirice, ob Ńinute prin
intermediul unui experiment controlat, asupra existen Ńei unor efecte benefice la
nivel psihologic a expunerii la stimulul auditiv tors de pisic ă. Aceste efecte se
refer ă la reducerea nivelului st ării de anxietate a subiec Ńilor umani. Rezultatele au
mai demonstrat c ă relaxarea subiec Ńilor este influen Ńat ă și de m ăsura în care ace știa
agreeaz ă pisicile.
În continuare, vom discuta pe scurt limitele acestei cercet ări și posibile direc Ńii
de cercetare viitoare. Principalul neajuns al acestei cercet ări este componen Ńa majoritar
feminin ă a e șantionului folosit. Din p ăcate, aceast ă problem ă nu a putut fi rezolvat ă
în cadrul acestui studiu, deoarece cercet ătorii au fost limita Ńi în selectarea subiec Ńilor
de modalitatea de recompensare a participan Ńilor. Din acest motiv, nu a putut fi
investigat sexul ca o posibil ă variabil ă etichet ă, iar rezultatele nu sunt reprezentative
decât pentru popula Ńia de gen feminin. Se recomand ă, de aceea, replicarea studiului
pe un e șantion care s ă fie reprezentativ pentru popula Ńia general ă.
Modul în care subiec Ńii au fost expu și la stimuli este al aspect care ar putea fi
îmbun ătăŃit în cercet ări ulterioare. Consider ăm c ă ar fi fost necesar ă o perioad ă de
expunere mai lung ă pentru ob Ńinerea unor rezultate și la nivel fiziologic. Am ales o
durat ă de cinci minute, pentru ca perioada de relaxare s ă fie la fel de lung ă ca

91 perioada expunerii la stimulul stresor, dar și din motive de economie de timp,
având în vedere c ă procedura experimental ă s-a desf ăș urat de aproximativ 25 de ori
pe parcursul a 45 de zile.
De asemenea, este probabil ca efectele de reducere a st ării de anxietate s ă fi
fost mai puternice în cazul în care am fi prezentat un stim ul complex (sunet și
imagine, ambele virtuale sau animalul real). Aducerea unei pis ici în laborator ar fi
fost o provocare foarte mare. Chiar dac ă acest lucru ar fi fost posibil, condi Ńiile
experimentale ar fi avut mult de suferit. Ar fi intervenit v ariabile care nu puteau fi
controlate, ar fi existat mul Ńi subiec Ńi care nu ar fi dorit s ă participe la experiment
din diferite motive legate de prezen Ńa unui animal, iar pisica ar fi trebuit s ă toarc ă
invariabil la fel pentru fiecare dintre cei peste 90 d e subiec Ńi. Consider ăm c ă prezen Ńa
animalului în carne și oase și interac Ńiunea pozitiv ă între el și persoan ă este modul cel
mai potrivit și mai eficient în care aceasta se poate bucura de b eneficiile pe care acesta
le aduce. Totu și, s-a exclus aceast ă variant ă de la început, datorit ă inconvenientelor
mult prea numeroase pe care le aducea în cercetarea noastr ă.
S-a exclus ulterior și varianta de prezentare a unui stimul complex format din
sunet și imagini, din dorin Ńa de a controla cât mai bine stimulii și de a afla cu
exactitate c ărui aspect se datoreaz ă efectul de relaxare ap ărut. În plus, efectul benefic
al expunerii la vibra Ńii cu frecven Ńe joase, similare celor ale torsului de pisic ă, a fost
deja demonstrat asupra organismului uman și este folosit în medicin ă. Cercetarea
de fa Ńă și-a propus s ă investigheze existen Ńa unor efecte benefice ap ărute în urma
simplei ascult ări a sunetului torsului, iar în continuare vom vedea care su nt poten Ńialele
domenii de aplica Ńie în care s-ar putea folosi expunerea la stimulul auditiv pentr u
ob Ńinerea unor beneficii asupra s ănătăŃii umane. Folosirea torsului de pisic ă ca un
stimul auditiv ce influen Ńeaz ă starea de s ănătate psihic ă a persoanelor î și poate g ăsi
utilitatea în domenii precum terapia asistat ă de animale, psihologia clinic ă și psihoterapia,
sau în via Ńa de zi cu zi a persoanelor care simt nevoia unui moment de relaxare.
Utilizarea torsului pisicilor domestice ca simplu stimul audi tiv prezint ă unele
avantaje care merit ă exploatate:
• este un mijloc u șor de folosit pentru care este nevoie de pu ține resurse
materiale, deci este pu Ńin costisitor;
• are efecte imediate și este potrivit pentru a fi folosit în medii septic e, cum sunt
spitalele, acolo unde accesul cu animalele de companie este dificil;
• permite folosirea lui și de c ătre persoanele care sufer ă de alergii;
• este la îndemâna oricui, poate fi ascultat aproape oriunde și în orice situa Ńie etc.
Toate acestea pot constitui un avantaj important în implementarea unor programe
de terapie asistat ă de animale sau de robo Ńi în Ńările în care aceste metode sunt pe
cale de apari Ńie și recunoaștere în cadrul legislativ. Ob Ńinerea unor rezultate
satisf ăcătoare în urma aplic ării principiilor TAA, pe baza expunerii pacien Ńilor la
stimuli precum torsul de pisic ă, sau diferite animale robotice, poate crea premisele

92 accept ării și recunoa șterii acestei metode de terapie și în Ńara noastr ă. Este nevoie,
de asemenea, de desf ăș urarea unor studii ulterioare, menite s ă descopere mecanismele
care stau la baza apari Ńiei acestor efecte, astfel încât, ele s ă poat ă fi folosite cu
maximum de eficien Ńă și s ă fie aplicate acolo unde exist ă probabilitatea cea mai
bun ă de a ob Ńine rezultate.

Referin Ńe bibliografice
Atwater, F. H. (1996). Complementary Concepts on th e Effects of Sound on Consciousness.
The Second Annual International Symposium on Dolphi n-Assisted Therapy.
Belin, Pascal, Fecteau, Shirley, Charest, Ian, Nica stro, Nicholas, Hauser, Marc D. & Armony,
Jorge L. (2008). Human cerebral response to animal affective vocalizations. Proceedings
of the Royal Society, 275, 473-481.
Bradshaw, John & Cameron-Beaumont, Charlotte (2000) . The signaling repertoire of the domestic
cat and its undomesticated relatives. In Turner, C. Denis & Bateson, Patrick (ed.), The
domestic cat. The biology of its behaviour, 2 nd edition, Cambridge University Press.
Denis, Bernard Roger Jean (1969). Contribution a l’ etude du ronronnement chez le Chat
domestique (Felis catus L.) et chez le Chat sauvage (Felis silvestris S.). Aspects
morpho-fonctionnels, acoustiques et ethologiques. A lfort, 1 bis Avenue Gambetta.
Hong, E. & Karstensson, L. (2002). Antecedents of S tate Test Anxiety. Contemporary
Educational Psychology 27 , 348–367.
Kahn, P. H., (1997) Developmental Psychology and th e Biophilia Hypothesis: Children’s
Affiliation with Nature. Developmental Review, 17, 1–61.
Frazer Sissom, D.E., Rice, D. A. & Peters, G. (1991 ). How cats purr. Journal of Zoology,
London, 223, 67-78.
Lorenz, Konrad (2001), Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate. Ed. 2-a, Humanitas,
Bucure ști.
Leyhausen, P. (1979). Cat behaviour: the predatory and the social behaviour of domestic
and wild cats. New York: Garland STPM Press.
McClellan R (1991) The Healing Forces of Music: His tory, Theory and Practice. Element
Inc., MA, USA.
Moelek, M. (1944). Vocalizing in the house cat: a p honetic and functional study. American
Journal of Psychology, 57, 184-205.
Morris, Desmond (1986). Catwatching. Jonathan Cape, Thirty-two Bedford Square London.
Nicastro, Nicholas (2004). Perceptual and acoustic evidence for species-level differences in
meow vocalizations by domestic cats ( Felis catus ) and African wild cats ( Felis
silvestris lybica ). Journal of Comparative Psychology, 118 no. 3, 28 7-296.

93 On Kei Lee, Chung, Y.F.L., Chan, M.F. & Chan, W.M. (2005) Music and its effect on the
physiological responses and anxiety levels of patie nts receiving mechanical
ventilation: a pilot study. Journal of Clinical Nur sing, 14, 609–620.
Peters, G. (2002). Purring and similar vocalization s in mammals. Mammal Revue, 32, 245-271.
Remmers, J. E. & Gautier, H. (1972). Neural and mec hanical mechanisms of feline purring.
Respiration Physiology, 16, 351-361.
Smolen, D., Topp, R. & Singer, L. (2002). The effec t of self-selected music during colonoscopy
on anxiety, heart rate, and blood pressure, Applied Nursing Research, 126-136.
Shiloh, Shoshana, Sorek, Gal & Terkel, Joseph. (200 3). Reduction od state-anxiety by petting
animals in a controlled laboratory experiment. Anxi ety, Stress and Coping, vol. 16 no. 4,
387-395.
Turner, C. & Bateson, P. (2000). Questions about ca ts. In Turner, C. Denis & Bateson,
Patrick (ed.), The domestic cat. The biology of its behaviour, 2 nd edition, Cambridge
University Press.
Von Muggenthaler, Elizabeth K. (2006). The felid pu rr: low frequency therapeutic
biomechanical stimulation. 12 th International Meeting on Low Frequency Noise and
Vibration and its Control, Bristol UK 18-20 Septemb er 2006.

95

CAPITOLUL 5
FACTORI UMANI IMPLICA łI ÎN DECIZIA
DE STERILIZARE A ANIMALELOR DE COMPANIE
Roxana Ioana Cocia, Alina Simona Rusu

Introducere
Impactul steriliz ării asupra vie Ńii animalului de companie
și asupra rela Ńiei om-animal
Procesul de sterilizare (extirparea chirurgical ă a gonadelor masculine și feminine)
era considerat ă în trecut un apanaj al marilor talente sau genii m uzicale de oper ă. Ori
de câte ori un b ăiat dovedea talente vocale excep Ńionale,se apela de cele mai multe
ori la un mijloc neconven Ńional de conservare a vocii, adic ă se executa sterilizarea.
Astfel au ap ărut cânt ăre Ńii de oper ă, numi Ńi sugesiv castrati . În peisajul muzical din
trecut, ace știa erau inconfundabili, având un aspect somatic efeminat, prepuber al,
datorat nedezvolt ării caracterelor sexuale secundare. Pe lâng ă cânt ăre Ńii castra Ńi, cazul
eunucilor (p ăzitorii haremurilor) este un alt exemplu de sterilizare uman ă f ăcut ă în
acest caz nu pentru conservarea unei tr ăsături (vocea, în cazul cânt ăre Ńilor), ci pentru
a împiedica probabil participarea la reproducere a acestor p ăzitori de haremuri.
În prezent, sterilizarea poate fi considerat ă un mijloc de pedeaps ă extrem ă în
lumea uman ă. A șa este cazul steriliz ării pentru cele mai grave infrac Ńiuni de abuz
sexual, pedeaps ă care se aplic ă înc ă în California. În ceea ce prive ște animalele de
companie, sterilizarea este o practic ă relativ obi șnuit ă care începe și se încheie cu o
vizit ă relativ scurt ă la veterinar. Totu și, de și aparent simplu de realizat fizic, aceast ă
practic ă de rutin ă nu este lipsit ă de consecin Ńe pentru animalul de companie. Astfel,
unele dintre comportamentele deranjante pentru st ăpân ajung s ă fie înlocuite de
comportamente deranjante pentru animal. În plus, se pare c ă decizia de castrare a
unui animal de companie, precum și evenimentul în sine, pot s ă aib ă consecin Ńe
psihologice variate asupra de Ńin ătorilor animalelor de companie, ducând uneori la
afectarea bunei func Ńion ări a rela Ńiei om-animal.

96 O parte dintre comportamente ulterioare steriliz ării unui animal sunt considerate
ca având impact negativ asupra fitness-ului animalelor (Spain, Scarlett și Houpt, 2004).
Conceptul de fitness a fost introdus de Hamilton (1964) și se refer ă la poten Ńialul
biologic adaptativ al unui individ, deci capacitate a acestuia de a transmite materialul
genetic unei noi genera Ńii. În urma steriliz ării, unele animale, în special câinii,
ajung s ă dezvolte o serie de simptome comportamentale, cum a r fi: fric ă fa Ńă de obiecte
inanimate, anxietate de separare, fobii legate de zgomot, com portamente care le
aduc un handicap în func Ńionare în via Ńa de zi cu zi și al c ăror risc de producere cre ște
pe m ăsur ă ce sterilizarea este f ăcut ă mai devreme în dezvoltare, deci sub 6 luni
(Spain, Scarlett și Houpt, 2004).
În unele cazuri, sterilizarea (prin sistarea producerii anumi tor hormoni) poate
să produc ă modific ări morfologice, cu implica Ńii la nivel estetic. Astfel, consecin Ńele
unei asemenea interven Ńii atunci când aceasta este prematur ă vârstei de 6 luni
const ă de cele mai multe ori în malforma Ńii ale structurii osoase. Pisicile care au
fost sterilizate înaintea vârstei de 6 luni prezint ă alter ări ale morfologiei faciesului,
reducându-se m ărimea maxilarelor (Sanborn, 2007). La câini, consecin Ńele unei
steriliz ări înaintea vârstei de 6 luni sunt mult mai vizibile; astf el, pl ăcile de cre ștere
în urma steriliz ării întârzie s ă se închid ă prin osificare, fiind într-o modificare
continu ă. Devreme ce aceste pl ăci se închid la intervale diferite ale procesului de
cre ștere, rezultatul poate fi un animal dizarmonic propor Ńionat, cu unele membre
mai alungite decât altele.
În ceea ce prive ște modific ările în func Ńionarea cognitiv ă ca urmare a steriliz ării
animalului, studiul lui Hart (2001) intrig ă prin descoperirile sale. Conform studiului,
câinii masculi steriliza Ńi prezint ă un risc crescut fa Ńă de exemplarele nesterilizate de
a progresa mai rapid de la o degenerarea cognitiv ă moderat ă, rela Ńionat ă cu vârsta,
la una sever ă. Rezultatele studiului sunt puse pe seama asocierii dintre de celerarea
testosteronal ă ca urmare a steriliz ării și apoptoza neuronal ă („moartea neuronilor”),
care are ca și consecin Ńă declinul cognitiv (Hart, 2001). Acest declin se manifest ă
în: dezorientare spa Ńial ă, schimb ări în interac Ńiunea social ă cu membrii familiei,
laten Ńă crescut ă în recunoa șterea acestora, modific ări în ciclul nocturn – diurn al
animalului (Hart, 2001). Evident, pe lâng ă poten Ńialele efecte negative ale steriliz ării
enumerate mai sus, exist ă și o serie de beneficii ale acestei interven Ńii care determin ă
men Ńinerea ei ca procedur ă de control a unor comportamente în rela Ńia om-animal.
Printre aspectele benefice ale steriliz ării se enumer ă: eliminarea riscului de cancer
la nivelul gonadelor, reducerea riscului de cancer mamar (deoarece studiile arat ă c ă
unii metaboli Ńi estrogenici sunt carcinogeni, conducând la multiplicarea celula r ă
anormal ă; Sánchez-Barceló et al, 2005).
Dintre toate consecin Ńele steriliz ării unui animal (la nivel comportamental,
fiziologic, emo Ńional și cognitiv), cea mai important ă r ămâne cea biologic ă, adic ă
de scoatere a acestuia din arena reproducerii. Astfel, ace ast ă interven Ńie în dimensiunea

97 fitness-ul animal (prin stoparea transmiterii mater ialului genetic la o nou ă genera Ńie)
este una major ă și ireversibil ă. Motiva Ńia studiului prezentat urm ăre ște în Ńelegerea
acelor factori care ac Ńioneaz ă asupra opiniei despre sterilizare și care duc în unele
cazuri la materializarea opiniilor în decizii, care pot avea numeroase consecin Ńe
pentru st ării de bine a animalului și implicit, pentru buna func Ńionare a rela Ńiei
om-animal de companie.
Antropomorfizarea animalelor de companie
Antropomorfizarea animalului de companie este una din poten Ńialele influen Ńe
asupra opiniei despre sterilizarea animalului. Conc eptul general de antropomorfizare
face referire la atribuirea de st ări mintale umane (gânduri, sentimente, motiva Ńii,
inten Ńii) fiin Ńelor animate dar și inanimate, iar conceptul specific face referire la
atribuirea de st ări mintale doar animalelor (Kennedy,1992). Tendin Ńa de a descrie
lucrurile în termeni antropomorfi este transcultural ă și evident ă începând cu vârsta
de 5 ani. Apare în situa Ńii de incertitudine, în fa Ńa unor stimuli percepu Ńi ca fiind
ambigui . Comportamentul animal modificat sau nu ca urmare a steriliz ării este un
astfel de stimul ambiguu, deci vulnerabil la interpr etare. Ca urmare a tensiunii
generate de incertitudine, creierul uman caut ă reducerea acesteia, iar cele mai la
îndemân ă interpret ări sunt cele în termenii propriilor cuno știn Ńe antropocentrice,
ceea ce duce la antropomorfizarea animalului. Liter atura de specialitate indic ă faptul
că de interpretarea semnifica Ńiei stimulilor ambigui sunt r ăspunz ătoare în primul
rând zonele corticale, ceea ce denot ă existen Ńa unui efort cognitiv. Ca în orice efort
cognitiv este nevoie și de gestionarea aten Ńiei, care se face în func Ńie de trebuin Ńe,
interese, indici externi (context). Atunci când este vorba de pr ocesarea unor stimuli
percepu Ńi ca fiind sociali, intervin și zone subcorticale precum complexul amigdalian.
Persoanele cu leziuni bilaterale ale amigdalei au defici te în antropomorfizarea
stimulilor, deficit care se asociaz ă cu un vocabular s ărac în cuvinte saturate emo Ńional.
Aceste atribuiri subiective, argumentate neurologic, duc la gratificarea unor
trebuin Ńe umane, precum cele de afiliere. Studiile antropologice relatea z ă cazuri de
mame care au dus atât de departe percep Ńia similarit ăŃii om-animal, încât au hr ănit
la sânul lor pui de animale (Serpell, 1996). Un astfel de exemplu demonstreaz ă
faptul c ă antropomorfizarea la nivele ridicate duce la comportamente fa Ńă de
animalele de companie similare cu cele direc Ńionate fa Ńă de oameni Devreme ce
animalul este v ăzut ca având atribute similare omului este posibil ca persoane le
care î și antropomorfizeaz ă la un nivel mai ridicat animalul s ă se opun ă steriliz ării
acestuia. Aceast ă opozi Ńie deriv ă din transferul opiniei despre sterilizarea uman ă în
opinia despre sterilizarea animalului (nu este vorba despre a nimalele foosite în
scop utilitar, pentru acestea se aplic ă un sistem de valori total diferit).

98 Consecin Ńe ale subiectivit ăŃii antropomorfice
Dac ă succesul evolu Ńionist tinde s ă fie evaluat în termeni de succes reproductiv
și supravie Ńuire, cu siguran Ńă via Ńa în preajma oamenilor le-a adus animalelor de
companie un beneficiu. Pe de alt ă parte, selec Ńia antropomorfic ă, adic ă selec Ńia în
favoarea atributelor fizice și comportamentale, care faciliteaz ă atribuirea de st ări
mintale omene ști altor specii, impune și o presiune asupra acestor animale. Unele
din caracteristicile selectate de oameni pentru animalele lor s unt de tip estetic și fac
apel la gândirea antropomorfic ă. De cele mai multe ori, îns ă, astfel de selec Ńie
pentru anumite caractere aduce deficite fitnesului animal . Unul dintre cel mai relevante
exemple este cel al buldogului englez (Panckeri, Sc hotland, Pack, & Hendricks, 1996).
Cu un craniu bradicefalic, cu mandibula curbat ă în sus, cu urechi și coad ă deformat ă
și mi șcări neregulate, acest animal are nevoie de cele mai multe o ri de asiste Ńă prin
cezarian ă la na ștere, c ăreia i se suprapune și o apnee congenital ă (principala cauz ă
a mortalit ăŃii dup ă na ștere; Panckeri, Schotland, Pack, & Hendricks, 1996). Toate
aceste probleme pornesc de la deform ări congenitale ale structurii osoase craniofaciale
și a scheletului apendicular, datorate unor încruci șă ri de specii, controlate de om.
Exist ă sugestii conform c ărora selec Ńia antropomorfic ă ar fi modificat nu doar
anatomia animalelor, ci și comportamentul lor, mai ales pe cel al caninelor. Din
perspectiva evolu Ńionist ă, antropomorfizarea este una din cauzele pentru care,
unele rase de canine se comport ă într-o manier ă dependent ă fa Ńă de st ăpân.
Antropomorfizarea și ata șamentul fa Ńă de animalele de companie
Studiile arat ă c ă intensitatea antropomorfiz ării animalului oscileaz ă în func Ńie
de gradele de intensitatea ale ata șamentului fa Ńă de animal (Turner, Stammbach-
Geering, 1990), astfel cu cât este mai mare nivelul de ata șament cu atât este mai
mare și nivelul de antropomorfizare al animalului. Se pare c ă percep Ńia similarit ăŃii
animal-om se asociaz ă cu ata șamentul fa Ńă de animal.
Conceptul de ata șament fa Ńă de animal este unul relativ abstract și greu de
monitorizat, cu în Ńeles variabil de la om la om, respectiv de la cultur ă la cultur ă.
Din ceea ce rezult ă din literatura de specialitate, ata șamentul apare atunci când:
animalul este v ăzut ca un membru al familiei (Cain, 1985; Hickrod et al., 1982),
st ăpânul recunoa ște contribu Ńia animalului la starea sa de bine fizic ă, psihic ă
(Albert & Anderson, 1997), petrece timpul cu animalul prin diverse a ctivit ăŃi
(Poresky; Hendrix, Mosier, & Samuelson, 1987; 1988) ; deplânge dispari Ńia, moartea
animalului (Planchon & Templer, 1996). În concluzie, ata șamentul fa Ńă de animal
este conceptualizat mai mult la nivel comportamental și are la baz ă acelea și
principii ca și cele derivate din teoria ata șamentului uman (Bowlby, 1958).
Formarea ata șamentul fa Ńă de animale poate fi facilitat ă de o serie stimuli
cheie precum: similaritatea obiectului afec Ńiunii cu propria persoan ă, pe diverse

99 criterii, proximitatea fizic ă de obiectul afec Ńiunii, aspectul fizic pl ăcut al obiectului
afec Ńiunii, respectiv familiaritatea cu acesta. Ace ști stimuli au valoarea general ă,
fiind premisa oric ărui tip de ata șament, independent de faptul c ă este vorba de o alt ă
persoan ă sau de un animal de companie. Drept dovad ă stau studiile care trateaz ă
suferin Ńa st ăpânilor ca urmare a pierderii animalului. Aceste st udii ofer ă și o dimensiune
a intensit ăŃii la care poate ajunge un astfel de tip de ata șament pentru indivizii
heterospecifici (Parkes, 1986). Conform acestora, în unele caz uri, reac Ńia st ăpânilor
foarte ata șaŃi la pierderea animalului este similar ă calitativ reac Ńiei la pierderea unei
persoane dragi (triste Ńe, deplângere, nostalgii) doar c ă din punct de vedere cantitativ
este de mai scurt ă durat ă (Parkes, 1986).
Revenind la leg ătura dintre ata șamentul fa Ńă de animal și antropomorfizarea
acestuia este logic ă luarea în considerare a poten Ńialei influen Ńe moderatoare a
ata șamentului în intensitatea leg ăturii dintre antropomorfizare și opinia despre
sterilizarea animalului de companie.
Leg ătura dintre genul st ăpânului
și opinia despre sterilizarea animalului de companie
Genul unei persoane este un factor important în definirea identi t ăŃii ca individ.
Pu Ńin se știe îns ă despre impactul genului în interac Ńiunea om-animal. Exist ă studii
care indic ă faptul c ă comportamentul animal tinde s ă fie interpretat prin prisma
bias ărilor determinate de gen, femeile și b ărba Ńii observând, uneori, segmente total
diferite din comportamentul animalului. În raport cu opinia despre sterilizarea
animalului de companie, genul proprietarului poate avea relevan Ńă . Pe forumurile
care trateaz ă tema steriliz ării animalelor se poate observa cu ochiul liber dez acordul
major al b ărba Ńilor fa Ńă de sterilizarea animalelor de sex masculin, cu pre ponderen Ńă
canine. Majoritatea rapoartelor veterinare sunt și ele consistente cu aceste observa Ńii
(Spain et al, 2002). Drept urmare este justificat ă o poten Ńial ă influen Ńă a genului
st ăpânului asupra opiniei despre sterilizarea animalul ui, leg ătur ă care poate fi modificat ă
de sexul și tipul animalului.
Obiectivele cercet ării
♦ Identificarea unor poten Ńiali factori de influen Ńă ai st ăpânilor de animale de
companie în opinia despre sterilizarea animalelor de Ńinute.
♦ Identificarea unor poten Ńiale influen Ńe ale antropomorfiz ării animalului de
companie asupra opiniei despre sterilizarea acestuia.
♦ Identificarea unor poten Ńiale influen Ńe moderatoare ale ata șamentului asupra
leg ăturii antropomorfizare-opinie despre sterilizarea animalului
♦ Identificarea unor poten Ńiale diferen Ńe între genuri (femei și b ărba Ńi) în ceea
ce prive ște opinia despre sterilizarea animalului de Ńinut.

100 ♦ Identificarea unor poten Ńiale influen Ńe moderatoare ale sexului animalului
(femela versus mascul) asupra diferen Ńelor de gen în exprimarea opiniei despre
sterilizare.
♦ Identificarea unor poten Ńiale influen Ńe moderatoare ale tipului de animal
(canine, pisici) asupra diferen Ńelor de gen în exprimarea opiniei despre sterilizar e.
Ipotezele cercet ării
Studiul de fa Ńă are un caracter exploratoriu, ca atare se argumente az ă formularea
unor ipoteze bidirec Ńionale, care trebuie tratate cu un anumit grad de precau Ńie.
Ipoteza 1 : Antropomorfizarea animalului de companie influen Ńeaz ă opinia despre
sterilizare.
Ipoteza 2 : Ata șamentul fa Ńă de animal modereaz ă leg ătura dintre antropomorfizarea
animalului de companie și opinia despre sterilizarea acestuia.
Ipoteza 3 : Genul st ăpânului influen Ńeaz ă opinia despre sterilizarea animalului de
companie.
Ipoteza 4 : Tipul de animal modereaz ă leg ătura dintre gen și opinie despre sterilizarea
animalului.
Ipoteza 5 : Sexul animalului de Ńinut modereaz ă leg ătura dintre gen și opinie despre
sterilizarea animalului.

Metodologia cercet ării
1. Participan Ńii
A fost vizat un e șantion eterogen, în care popula Ńia Ńint ă era constituit ă din
de Ńin ătorii de animale de companie (câini și pisici) din jude Ńele Cluj, Maramure ș,
Sălaj și Satu-Mare. Vârsta a fost singurul criteriu de excludere, l imita minim ă de
vârst ă fiind de 18 ani. În total au fost selectate 194 de femei și 118 b ărba Ńi, aceasta
însemnând c ă 62,2 % dintre participan Ńi au fost persoane de sex feminin și 37, 8%
au fost persoane de sex masculin. Vârsta participan Ńilor a fost cuprins ă între 18 și
64 de ani. În ceea ce prive ște sexul animalelor, 47,1% au fost exemplare de sex
feminin, iar 52,9% au fost exemplare de sex masculin. În ceea ce prive ște tipul de
animale (specia), 64,7% dintre animale au fost câini și 35,3% au fost pisici.
2. Procedura de cercetare
Înaintea complet ării chestionarelor, participan Ńii au fost informa Ńi în leg ătur ă cu
durata de completare (aproximativ 10 minute). Aceast ă informa Ńie a survenit pentru
a preîntâmpina expectan Ńele eronate în leg ătur ă cu durata de completare, care pot
avea ca și consecin Ńă demotivarea participantului. Instruc Ńiunile au fost notate pe
prima pagin ă a chestionarului, într-un limbaj de interfa Ńă , precizându-se clar faptul

101 că instrumentul este destinat doar de Ńin ătorilor de canine și pisici. Apoi au urmat
instruc Ńiunile legate de modul de bifare al op Ńiunilor (exist ă dou ă tipuri de itemi,
baza Ńi pe întreb ări cu r ăspuns for Ńat și scale Likert), instruc Ńiuni care pentru un mai
bun suport mnezic au fost repetate și în interiorul chestionarului, reamintind cerin Ńa.
Tot în partea de început a chestionarului se explic ă care este tema tratat ă de studiu.
Pentru a nu deconspira subiectul, participan Ńilor li s-a spus faptul c ă se trateaz ă
leg ătura om-animal. Aceast ă explica Ńie are și rolul de a conferi sentimentul de interes
și relevan Ńă personal ă fa Ńă de tema tratat ă, conferind totodat ă și validitate de aspect.
O parte dintre chestionare a fost distibuit ă cu ajutorul unor voluntari (studen Ńi
ai Facult ăŃii de Psihologie și Știin Ńe ale Educa Ńiei). Completarea trebuia s ă se fac ă
pe loc, iar participantul trebuia s ă știe la ce s ă se a ștepte în ceea ce prive ște timpul
de completare. Particpan Ńii au fost instrui Ńi s ă se gândeasc ă la animalul actual (câine
sau pisic ă) atunci când fac completarea. Dac ă de Ńineau mai mult de un animal (din
cele dou ă animale de referin Ńă ), participan Ńii puteau s ă completeze, în func Ńie de
dorin Ńa lor, câte un chestionar pentru fiecare animal. Par Ńial, r ăspunsurile social
dezirabile au fost diminuate prin faptul c ă participan Ńilor li s-a asigurat anonimatul,
ace știa fiind informa Ńi de faptul c ă identitatea lor nu are nici o relevan Ńă . S-a colectat
un num ăr de 338 de chestionare, dintre care 26 au invalide
3. Instrumente de cercetare
Chestionarul a început prin etalarea unor date demo grafice (date legate de genul
st ăpânului, vârsta acestuia, tipul de animal de Ńinut și sexul acestuia), pentru a oferi
un exerci Ńiu simplu în completarea chestionarului. Au urmat dou ă scale Likert ,
fiecare cu câte 7 trepte de r ăspuns, variind de la dezacord puternic la acord put ernic.
Pentru m ăsurarea ata șamentului fa Ńă de animalul de companie s-a folosit
subscala de ata șament general. Aceasta face parte din cel mai riguros instrument
de testare al ata șamentului fa Ńă de animale de la ora actual ă, „Lexington attachment
to pets scale ” (Johnson et al, 1992). Scala de ata șament „Lexington attachment to
pets scale ” este una din pu Ńinele scale pliate pe compara Ńii interspecii.
Subscala de ata șament general folosit ă în acest studiu, m ăsoar ă reprezent ările
generale ale ata șamentului, reprezent ări care se fac resim Ńite în toate interac Ńiunile
afective. Baza teoretic ă se inspir ă din teoria clasic ă a ata șamentului (Bowlby, 1958).
Itemii, 8 la num ăr, vizeaz ă percep Ńii afective biasate de subiectivitatea ale st ăpânului
fa Ńă de animalul de Ńinut. Itemii vizeaz ă încrederea fa Ńă de animal, activit ăŃile pe care
le desf ăș oar ă st ăpânul cu animalul (joaca), percep Ńiile despre modul în care animalul
influen Ńeaz ă starea de bine a st ăpânului, toate acestea fiind considerate indici ai
ata șamentului fa Ńă de animal (Johnson et al., 1992). Subscala de ata șament general
fa Ńă de animale a fost tradus ă în român ă și ulterior prin retroversiune, retradus ă în
englez ă. Pentru c ă s-au folosit mai mult de 5 variante de r ăspuns, utilizând o scal ă
Likert cu 7 trepte, s-au oferit ancore, (cifrele asociate v ariantelor de r ăspuns, care

102 ajut ă la cuantificarea în Ńelesului op Ńiunilor de r ăspuns). Trei dintre itemii scalei sunt
coda Ńi invers pentru c ă m ăsoar ă aspecte negative, tocmai pentru a verifica dac ă
exist ă tendin Ńa de acord cu itemii.
Cea de a doua scal ă utilizat ă a fost scala de antropomorfizare, scal ă alc ătuit ă
special pentru obiectivele acestui studiu. Conceptul spec ific de antropomorfizare face
referire la atribuirea de st ări mintale doar animalelor . Itemii scalei de antropomorfizare
au fost alc ătui Ńi în urma scan ării literaturii de specialitate. În urma analizei f actoriale,
făcut ă pe 9 itemi, au r ămas doar cinci. Excluderea celor 4 are ca motiv principal o
intercorela Ńie mare între itemi, de 0,95, ceea ce presupune c ă nu m ăsoar ă aspecte
diferite ale antropomorfiz ării, ca atare sunt redundan Ńi. Scalarea se face tot pe 7
trepte, f ără nici un item codat invers, to Ńi au conota Ńie pozitiv ă, 7 însemnând acord
puternic iar 1 însemnând dezacord puternic.
Succesiunea itemilor este urm ătoarea:
♦ Primul item („ Consider c ă animalul meu în Ńelege ceea ce vorbesc cu el ),
vizeaz ă percep Ńia similarit ăŃii om animal.
♦ Al doilea item („ Consider c ă animalul meu mi se aseam ănă în multe privin Ńe” )
vizeaz ă percep Ńia capacit ăŃii de comprehensiune a limbajului din partea animal ului.
♦ Al treilea item („ Consider c ă nu este doar un animal” ) vizeaz ă perceperea
unor atribute mai mult decât caracteristice animalelor.
♦ Al patrulea item („ Animalul meu îmi în Ńelege emo Ńiile prin care trec” )
vizeaz ă comprehensiunea emo Ńiilor umane din partea animalului, în principal
se apropie de empatie.
♦ Al cincelea item („ Animalul meu simte atunci când m ă simt r ău” ) vizeaz ă
comprehensiunea st ărilor de spirit, respectiv s ănătate.
Propriet ăŃile psihometrice ale acestor instrumente de m ăsurare sunt prezentate
în capitolul de rezultate.

Rezultate
Analiza descriptiv ă a datelor
Înaintea analizei propriu-zise a datelor s-a efectuat o a naliz ă descriptiv ă pentru
a vedea pentru ce teste statistice sunt potrivite datele . Distribu Ńia datelor pe cele
dou ă scale este unimodal ă, adic ă cu o singur ă valoare vârf. Distribu Ńia r ăspunsurilor
nu se încadreaz ă într-o curb ă gausian ă, media, mediana și modul având valori
diferite. Deasemenea, distribu Ńia valorilor pe scal ă indic ă o distribu Ńie asimetric ă
spre stânga, adic ă exist ă mai multe valori mari decât mici, ceea ce indic ă o posibil ă
tendin Ńă spre acord cu itemii. Indicatorul de boltire este mai mic de cât valoarea 0,
ceea ce indic ă tendin Ńa spre o distribu Ńie platicurtic ă, ceea ce înseamn ă c ă nu exist ă
o frecven Ńă mare a rezultatelor în jurul mediei, ceea ce conduce la idee a unui grup

103 eterogen. Deasemenea, au fost testate și asump Ńiile analizei de varian Ńă , care va fi
folosit ă, ulterior, pentru analiza datelor.
Dintre acestea cea mai important ă este omogenitatea varian Ńelor opiniei despre
sterilizare („variabila dependent ă”) în fiecare dintre condi Ńiile măsurate. De respectarea
acestei asump Ńii depinde alegerea analizei de varian Ńă ANOVA. Pentru testarea
acesteia am folosit testul Levene. În cazul testulu i Levene, ipoteza nul ă sus Ńine faptul
că varian Ńele datelor sunt distribuite omogen pe popula Ńie, pentru e șantionul dat
însemnând c ă varian Ńele sunt distribuite omogen între condi Ńiile testului. Omogenitatea
varian Ńelor opiniei fa Ńă de sterilizare se manifest ă atât în condi Ńiile de ata șament,
antropomorfizare cât și în interac Ńiunea dintre ata șament și antropomorfizare,
P>0,05, F=0,315, df1=3, df2=308.
Omogenitatea varian Ńelor opiniei despre sterilizare este valabil ă și în condi Ńiile
de gen, sex animal, interac Ńiune gen-sex animal, P>0,05, F=2,237, df1=3, df2=308.
Ca urmare a acestor rezultate, nu se respinge ipoteza nula de omog enitate a datelor,
fiind îndeplinit ă asump Ńia de baz ă pentru analiza de varian Ńă
Propriet ăŃile psihometrice
Scala de antropomorfizare: analiz ă factorial ă, fidelitate, validitate
Pentru a vedea dac ă itemii se grupeaz ă în jurul unui singur factor (antropomorfizarea),
așa cum erau construi Ńi s ă fac ă, am folosit metoda rota Ńiei direct oblimim . Este o
rota Ńie oblic ă, flexibil ă, ce permite factorilor s ă coreleze la intensit ăŃi variate. S-a
ales aceast ă rota Ńie pentru c ă am pornit de la prezump Ńia c ă exist ă corela Ńii între
dimensiunile latente extrase. În urma acestei rota Ńii a reiesit semnificativ un singur
factor (valoarea eigenvalue de 1,00), în jurul c ăruia se grupeaz ă to Ńi itemii scalei
de antropomorfizare. Acest factor explic ă aproape 63% din totalul dispersiei.
Fidelitatea scalei de antropomorfizare a fost ob Ńinut ă prin metoda consisten Ńei interne.
Coeficientul alpha a fost de aproape 0,85, ceea ce denot ă un nivel bun de fidelitate
al scalei, drept dovad ă a faptului c ă valoarea coeficientului cronbach alpha cre ște
pe măsur ă ce itemii scalei cresc. Pentru men Ńinerea coeficientului de 0,85 sunt
necesari to Ńi itemii.
În ceea ce prive ște validitatea de con Ńinut a scalei, aceasta a fost testat ă prin
intermediul validit ăŃii convergente și divergente cu o variabil ă cu care, conform
studiilor, antropomorfizarea animalului se asociaz ă, în acest caz fiind vorba de
dependen Ńa perceput ă a animalului fa Ńă de st ăpân . Pornind de la studiul lui Turner
și Stammbach-Geering (1990), în condi Ńiile în care scala de antropomorfizare m ăsoar ă
acest concept, este mult mai probabil ca persoanele care- și antropomorfizeaz ă la un
nivel ridicat animalele, s ă le perceap ă ca nedescurcându-se f ără st ăpân (de st ăpân)
iar persoanele care- și antropomorfizeaz ă la un nivel sc ăzut animalele, s ă le perceap ă
ca fiind apte s ă se descurce f ără st ăpân.

104 Pentru a testa acest efect, am folosit testul x 2 (chi square), pentru testarea diferen Ńelor
între frecven Ńele celor dou ă variabile. Am ales acest test deoarece, cele dou ă variabile,
dependen Ńa perceput ă a animalulu i de c ătre st ăpân, antropomorfizarea animalului ,
sunt sub format categorial. Variabila dependen Ńa perceput ă a animalulu i are dou ă
modalit ăŃi: animalul nu se descurc ă f ără mine, animalul se descurc ă f ără mine. Variabila
de antropomorfizare a animalului are deasemenea dou ă modalit ăŃi : antropomorfizare
ridicat ă, antropomorfizare sc ăzut ă. Rezultatul test ării arat ă c ă exist ă o diferen Ńă
semnificativ ă între frecven Ńele observate și cele a șteptate, în cazul dependen Ńei
percepute a animalului în ceea ce prive ște antropomorfizarea acestuia, x 2(1,
N=312)=141,284, P<0,001. Pentru a preciza direc Ńia rezultatelor este necesar s ă ne
uit ăm la diferen Ńele dintre frecven Ńele variabilelor (Tabel 1).
Tabel 1. Frecven Ńe a șteptate și observate ale dependen Ńei percepute a animalului
fa Ńă de st ăpân în modalit ăŃile variabilei antropomorfizare (tabel generat în SPSS)
Nivel antropomorfizare
Ridicat Sc ăzut Total
Num ăr 127 26 153 nu se descurc ă
fără mine % Total 40,7% 8,3% 49,0%
Num ăr 25 134 159 Dependen Ńa
perceput ă
a animalului se descurc ă
fără mine % Total 8,0% 42,9% 51,0%
Num ăr 152 160 312 Total % Total 48,7% 51,3% 100,0%

Aceste diferen Ńe de frecven Ńe atest ă faptul c ă persoanele care î și antropomorfizeaz ă
la un nivel ridicat animalul tind s ă-l vad ă într-o manier ă mai dependent ă (n=127)
decât persoanele care î și antropomorfizeaz ă la un nivel mai sc ăzut animalele (n=26).
Deasemenea persoanele care î și antropomorfizeaz ă animalele la un nivel sc ăzut
animalele (n=134), tind s ă-și perceap ă mai pu Ńin dependent animalul spre deosebire
de persoanele care le antropomorfizeaz ă la un nivel ridicat (n=25; Tabel 1). Aceste
rezultate asigur ă validitate convergent ă și divergent ă scalei de antropomorfizare,
deoarece coincid cu rezultatele studiului lui Turner și Stammbach-Geering (1990).
Subscala de ata șament general: fidelitate, validitate
În cadrul acestui studiu, fidelitatea subscalei de ata șament general, calculat ă cu
ajutorul consisten Ńei interne are un alpha cronbach de 0,71. Ca urmare a analizei
datelor, subscala de ata șament general are validitate convergent ă și divergent ă. În
ceea ce prive ște validitatea de con Ńinut a scalei, aceasta a fost testat ă prin intermediul
validit ăŃii convergente și divergente cu o variabil ă cu care, conform studiilor,
antropomorfizarea animalului se asociaz ă, în acest caz fiind vorba de satisfac Ńia
fa Ńă de comportamentul animal. St ăpânii nemul Ńumi Ńi de comportamentul animalului
sunt mult mai pu Ńin ata șaŃi de animal, decât cei care sunt mul Ńumi Ńi de comportamentul
animalului Serpell, (1996). În condi Ńiile în care subscala de ata șament general,

105 măsoar ă acest concept de ata șament, este mult mai probabil ca persoanele care sunt
ata șate la un nivel ridicat de animalul lor, s ă fie mul Ńumite de comportamentul
animalului (de st ăpân) iar persoanele care sunt mai pu Ńin ata șate de animalul lor, s ă
fie mai nemul Ńumite de comportamentul acestuia.
Pentru a testa acest efect am folosit testul x 2 (chi square), pentru testarea diferen Ńelor
dintre frecven Ńele celor dou ă variabile. Am ales acest test deoarece, cele dou ă variabile,
satisfac Ńia fa Ńă de comportamentul animal și ata șamentul fa Ńă de animal , sunt sub format
categorial. Variabila satisfac Ńie fa Ńă de comportamentul animal are dou ă modalit ăŃi:
sunt mul Ńumit de comortamentul animalului, sunt nemul Ńumit de comportamentul.
Variabila de ata șament fa Ńă de animal are deasemenea dou ă modalit ăŃi: ata șament
ridicat, ata șament sc ăzut .
Tabel 2. Frecven Ńe a șteptate și observate ale satisfac Ńiei fa Ńă de comportamentul animal
în raport cu modalit ăŃile variabilei de ata șament (tabel generat în SPSS)
Nivel ata șament
Ridicat Sc ăzut Total
Count 92 50 142 sunt mul Ńumit
de comportamentul
animalului meu % Total 29,5% 16,0% 45,5%
Count 56 114 170 Satisfac Ńia
fa Ńă de
comporta-
mentul
animal sunt nemul Ńumit
de comportamentul
animalului meu % Total 17,9% 36,5% 54,5%
Count 148 164 312 Total
% Total 47,4% 52,6% 100,0%

Rezultatul test ării arat ă c ă exist ă o diferen Ńă semnificativ ă între frecven Ńele
observate și cele a șteptate ale satisfac Ńiei fa Ńă de comportamentul animal, în ceea ce
prive ște ata șamentul fa Ńă de animal, x 2(1, N=312)= 31,473, P<0,001. Pentru a preciza
direc Ńia rezultatelor este necesar s ă ne uit ăm la diferen Ńele dintre frecven Ńele
observabile ale variabilelor (Tabel 2).
Aceste diferen Ńe în frecven Ńele observate, atest ă faptul c ă persoanele care sunt
ata șate la un nivel ridicat de animalul (n=92) lor, tind s ă fie mai mul Ńumite de
comportamentul animalului fa Ńă de persoanele fa Ńă de persoanele care sunt ata șate
la un nivel mai sc ăzut fa Ńă de animalele lor (n=50; Tabel 2). Aceste rezultate
consolideaz ă validitatea convergent ă și divergent ă a subscalei de ata șament general .
Analiza de varian Ńă
Pentru a testa dac ă antropomorfizarea are o influen Ńă direct ă asupra opiniei
despre sterilizare și dac ă aceast ă leg ătur ă este moderat ă de ata șamentul st ăpânului
fa Ńă de animalul de companie, am folosit un design ANOVA bifactorial, 2×2. Pragul
de semnifica Ńie alpha a fost stabilit la 0,05. Ca urmare a acestui tip de a naliz ă,

106 valorile variabilei opinie despre sterilizare au fost în șirate pe un continuum al
mediilor, unde valorile de la baz ă cuantific ă tendin Ńa spre dezacordul puternic, iar
cele de la vârf cuantific ă tendin Ńa spre acordul puternic (Figura 1). Cu cât mai mare
scorul, cu atât mai mare tendin Ńa de acord cu sterilizarea și cu cât mai mic scorul,
cu atât mai mare tendin Ńa de dezacord cu sterilizarea.
Ca urmare a acestui tip de analiz ă, se observ ă o tendin Ńă de efect al ata șamentului
asupra opiniei despre sterilizare, F(1, 308)=3,5, P=0,06. M ărimea efectului pentru
aceast ă tendin Ńă este mic ă, d=0,01 (Cohen). Rezultatele arat ă c ă nu exist ă un
efect principal semnificativ al antropomoforfiz ării asupra opiniei despre sterilizare,
F(1, 308)=0,28, p>0,05. Efectul interac Ńiunii dintre antropomorfizare animalului de
companie și ata șamentul fa Ńă de aceasta asupra opiniei despre sterilizare a fost
găsit, deasemenea, ca fiind nesemnificativ, F(1, 308)=0,03, P>0,05.
gen stapan m fEstimated Marginal Means 4,5
4,25
4
3,75
3,5
3,25 mfsex animalEstimated Marginal Means of opinia despre steriliza re

Figura 1. Reprezentarea grafic ă a interac Ńiunii dintre genul st ăpânului
și sexul animalului în ceea ce prive ște opinia despre sterilizare (figur ă generat ă în SPSS)

Pentru a testa dac ă genul st ăpânului are un efect direct asupra deciziei de
sterilizare a animalului și dac ă aceast ă leg ătur ă este moderat ă de sexul sau tipul
animalului, am folosit un design factorial ANOVA, 2x2x2. Pragul de se mnifica Ńie
alpha a fost de 0,05. Valori medii ale opiniei despre sterilizare Valori medii pe scala Lickert

107 Ca urmare a faptului c ă variabila tip de animal nu a ob Ńinut rezultate semnificative,
nici pentru efect principal, dar nici în interac Ńiune cu genul st ăpânului și sexul
animalului, se va analiza în continuare genul st ăpânului și interac Ńiunea cu sexul
animalului. Din tabelul 6 rezult ă faptul c ă exist ă un efect principal semnificativ al
genului st ăpânului asupra opiniei despre sterilizare, F(1, 304 )=6,05, P<0,05. B ărba Ńii
au avut scoruri mai mici (M=3,66, SD=2,19) decât femeile (M=4,14, SD=2,05),
ceea ce presupune faptul c ă persoanele de sex masculin tind s ă fie în dezacord cu
sterilizarea animalelor, iar persoanele de sex feminin s ă fie în acord cu aceast ă
practic ă M ărimea efectului a fost mic ă, d=0,02.
Sexul animalului nu a avut nici un efect direct asupra opiniei de spre sterilizare
a animalului, F(1, 304)=0, P>0,05. Interac Ńiunea dintre genul st ăpânului și sexul
animalului, asupra opiniei despre sterilizare, a fost semnif icativ ă, F(1, 304)=5,10,
P<0,05. M ărimea efecutului este mic ă, d=0,01.
Tabel 3. Descrierea numeric ă (interac Ńiune gen st ăpân, sex animal):
medie, abatere standard. Variabila dependent ă: opinia despre sterilizare
(tabel generat în SPSS)
gen st ăpân sex animal Medie Abatere standard N
F f 3,9 1,95 123
m 4,5 2,18 71
Total 4,1 2,05 194
M f 3,8 2,20 79
m 3,2 2,15 39
Total 3,6 2,19 118
Total f 3,9 2,05 202
m 4,08 2,24 110
Total 3,96 2,12 312

În urma interac Ńiunii se observ ă faptul c ă exist ă o diferen Ńă mare între opiniile
femeilor despre sterilizarea unui animal de sex masculin ( M=4,5,SD=2,18) și opiniile
bărba Ńiilor despre sterilizarea unui animal de sex mascul in (M=3,2, SD=2,15), femeile
tinzând puternic c ătre acord iar b ărba Ńii tinzând puternic c ătre dezacord cu sterilizarea
animalului de sex masculin (Tabel 3, Figura 1). În ceea ce prive ște opinia despre
sterilizarea unui animal de sex masculin, interac Ńiunea arat ă c ă nu exist ă o diferen Ńă
prea mare de opinii între femei (M=3,9, SD=1,9) și b ărba Ńi (M=3,8, SD=2,2),
ambele tinzând c ătre un u șor dezacord, pronun Ńat pu Ńin mai mult în cazul b ărba Ńilor
(Tabel 3, Figura 1). Ca urmare a diferen Ńelor sezizate din interac Ńiune, exist ă efect
principal al genului st ăpânului doar în ceea ce prive ște opinia de sterilizare a animalului
de sex masculin, a șa cum se poate observa și în Figura 1.

108
Discu Ńii și concluzii
Interpretarea rezultatelor și concluzii
Deciziile de sterilizare a animalelor au un impact enorm asupra fitnesului animal.
Cu toate acestea nici un studiu nu a mers dincolo d e aspectele financiare sau de
preven Ńie ale suprapopul ării în cercetarea poten Ńialelor motive pentru care un animal
este sterilizat. Studiul explorativ actual a încercat s ă urm ăreasc ă poten Ńiale influen Ńe
asupra opiniei despre sterilizarea animalului de companie. S-a porni t de la ipoteza
conform c ăreia antropomorfizarea animalelor de companie are influe n Ńă asupra opiniei
despre sterilizarea animalului de companie. Aceast ă ipotez ă a fost infirmat ă de
rezultate, care nu au fost semnificative pentru acest presupus efect. Nu a existat o
diferen Ńă semnificativ ă între cei cu nivel ridicat de antropomorfizare al animalului și
cei cu nivel sc ăzut de antropomorfizare, în ceea ce prive ște opinia despre sterilizare.
Cea de a doua ipotez ă, conform c ăreia ata șamentul fa Ńă de animalul de companie
modereaz ă leg ătura dintre antropomorfizarea animalului și opinia despre sterilizare,
a fost și ea infirmat ă, rezultatele nefiind semnificative. Ca atare, leg ătura dintre
antropomorfizare și opinia despre sterilizare nu a variat în func Ńie de nivelele
sc ăzute sau ridicate de ata șament. O poten Ńială explica Ńie a acestor rezultate, const ă în
modul în care este perceput ă sterilizarea animalelor de c ătre st ăpâni. Publicitatatea
care se învârte în jurul acestei practici este una foarte pozitiv ă, îndemnând st ăpânul
să-și sterilizeze animalul. Aceast ă interven Ńie este v ăzut ă ca un semn de grij ă fa Ńă
de animal, care reduce vagabondajul specific perioadei estruale, va gabondaj care se
poate solda cu numeroase accidente în afara locuin Ńei. Astfel, de și studiile arat ă c ă
animalului de companie i se atribuie st ări mintale umane și este v ăzut dintr-o perspectiv ă
de similaritate cu omul, este posibil ca opinia împotriva ster iliz ării umane s ă nu se
tranfere și la opinia despre sterilizarea animalului, sterilizarea ne fiind v ăzut ă ca o
practic ă invaziv ă pentru animale.
În urma analizei datelor, s-au confirmat dou ă ipoteze: genul st ăpânului are
influen Ńă asupra opiniei despre sterilizarea animalului, mai specific, atunci când
este vorba despre animale de sex masculin, iar sexul animalului moderea z ă leg ătura
dintre gen și opinie fa Ńă de sterlizarea animalului. Rezultatele acestea pot fi argumentate
printr-o posibil ă identificare a genului cu sexul animalului, cel pu Ńin pe latur ă
masculin ă, ceea ce ar explica refuzul vehement al majorit ăŃii b ărba Ńilor de a-și
steriliza animalele de sex masculin. Din acest punct de vedere teoria lui Trivers
(1972) explic ă cel mai bine rezultatele.
Conform teoriei investi Ńiei parentale (Trivers, 1972) exist ă o asimetrie între
contribu Ńia feminin ă la un zigot, respectiv contribu Ńia masculin ă. Conven Ńional, pentru
mamifere, sexul care investe ște mai mult în cre șterea și dezvoltarea urma șilor, este
sexul feminin. Ca urmare a acestui proces de cre ștere a puilor î și redirec Ńioneaz ă o

109 parte din energie înspre aceast ă activitate, ceea ce presupune și mai multe costuri
pentru binele personal. În schimb, sexul care investe ște mai pu Ńin în aceast ă activitate
de cre ștere și protec Ńie, aloc ă mai multe resurse reproducerii. În mod conven Ńional,
pentru mamifere, acesta este sexul masculin. Ca urmare succe sul reproductiv este
judecat diferit pentru cele dou ă sexe: pentru sexul masculin, acesta este judecat în
num ărul de urma și, pentru sexul feminin, succesul este judecat în ducerea la bun
sfâr șit a cre șterii și protec Ńiei puilor. Astfel, din punct de vedere filogenetic, capa citatea
de reproducere a dobândit o mai mare importan Ńă pentru sexul masculin. Costurile
unei steriliz ări sunt mult mai mari pe latura masculin ă, care odat ă cu sterilizarea,
pierde un num ăr impresionant de poten Ńiali urma și, ca atare i se reduce din importan Ńă
pentru fitness-ul speciei. Pornind de la ideea c ă exist ă o poten Ńial ă identificare de
gen cu sexul animalului, pe latur ă masculin ă, aceste argumente ale costurilor steriliz ării,
se justific ă.
Acordul mare al femeilor cu interven Ńia de sterilizare a animalelor de sex masculin
se justific ă tot din prisma teoriei lui Trivers (1972). Pe latura femini n ă succesul
reproducerii nu se justific ă în num ărul de urma și actuali și poten Ńiali, ci în calitatea
cre șterii și dezvolt ării acestora, ca urmare sterilizarea nu are atâtea costuri. Scoaterea
din competi Ńia reproductiv ă a unor exemplare din sexul masculin înseamn ă mai mult
timp dedicat calit ăŃii cre șterii puilor .
O explica Ńie alternativ ă a rezultatelor vizeaz ă scopul pentru care este achizi Ńionat
animalul. Mult mai mul Ńi b ărba Ńi decât femei, achizi Ńioneaz ă animalele în special
pentru scopuri utilitare (securitatate și paz ă), în timp ce mult mai multe femei decât
bărba Ńi achizi Ńioneaz ă animalele în scop de companie. Una dintre consecin Ńele
sterilizării este diminuarea agresivit ăŃii și activit ăŃii animalului, ceea ce pentru scopuri de
protec Ńie și paz ă poate s ă fie foarte detrimental, în schimb pentru scopuri d e companie,
poate s ă fie mult mai benefic, animalul petrecând mai mult ti mp în incinta locuin Ńei.
În ceea ce prive ște ipoteza ca tipul de animal s ă modereze leg ătura dintre genul
st ăpânului și opinia despre sterilizarea animalului , rezultate le infirm ă aceast ă ipotez ă.
În condi Ńiile în care se p ăstreaz ă asump Ńia identific ării genului st ăpânului (mai precis
cel masculin) cu sexul animalului, rezultatele conduc la ideea c ă în opinia despre
sterilizarea animalului nu are relevan Ńă tipul de animal, ci sexul acestuia
Ca urmare a acestor rezultate se poate spune c ă antropomorfizarea animalului
nu are nici o influen Ńă asupra opiniei despre sterilizare, iar leg ătura antropomorfizare
opinie despre sterilizarea animalului de companie, nu este moderat ă de ata șamentul
fa Ńă de animal. Deasemenea se poate afirma faptul c ă genul proprietarului de animal
are influen Ńă asupra opiniei fa Ńă de sterilizarea animalului, doar în ceea ce prive ște
opinia de sterilizare a animalului de sex masculin. Deasemene a, sexul animalului
modereaz ă leg ătura dintre gen și opinie fa Ńă de steirilizare a animalului indiferent
de tipul de animal (câine, pisic ă).

110 Limitele ale cercet ării și direc Ńii noi de cercetare
Având în vedere faptul c ă o parte dintre chestionare a fost distribuit ă cu ajutorul
unor voluntari, nu exist ă certitudinea c ă instruc Ńiunile de aplicare au fost respectate
cu rigurozitate, ceea ce prezint ă o posibil ă surs ă de biasare a rezultatelor. Studii
ulterioare ar trebui s ă ia sub monitorizare atent ă acest proces și felul în care se
desf ăș oar ă. Deasemenea, folosirea metodelor de autoevaluare, î și are deficitele ei.
De și r ăspunsul subiec Ńilor este v ăzut a fi o reprezentare a atitudinilor (opiniile
reflectând aceste atitudini), nu exist ă niciodat ă certitudinea c ă r ăspunsul red ă cu
adev ărat atitudinea fa Ńă de subiect. Afirma Ńiile pot s ă fie biasate de starea de spirit
din momentul reamintirii, fiind facilitat ă reactivarea selectiv ă a memoriilor congruente
cu starea resim Ńit ă în momentul reactualiz ării.
Memoria, influen Ńeaz ă și ea, completarea unei scale de autoevaluare. Studii
longitudinale, sugereaz ă c ă oamenii au o capacitate limitat ă de reamintire a sentimentelor
din trecut și se folosesc de indicii actuali de ata șament pentru a se ghida în declara Ńiile
retrospective, a șa c ă percep Ńiile participan Ńilor despre animalele lor pot reflecta o
stare temporar ă, destul de recent ă, instabil ă în timp. Aceste influen Ńe, pot fi prevenite,
dup ă unele opinii, prin metoda IAT (Implicit Association Test; Greenwald, McGhee,
& Schwartz, 1998), care este omologul empiric al sc alelor Likert, în testarea atitudinilor
implicite fa Ńă de o anumit ă tematic ă, de ce nu și în opinia despre sterilizare.
Criticile pe care le prime ște frecvent o scal ă de tip Likert, pe dou ă dimensiuni
dihotomice, bipolare, sus Ńin c ă rezultatele ob Ńinute în urma sum ării itemilor scalei,
indic ă doar direc Ńia (pozitiv, negativ) și sunt minim infuen Ńate de intesitatea
răspunsurilor. M ăsurarea unor concepte latente este foarte dificil ă f ără folosirea unor
scale Likert, care au fost construite special pentru acest scop. Probabil din nou solu Ńia
la aceast ă problem ă ar fi înlocuirea scalelor Likert cu metoda IAT ( Greenwald,
McGhee, & Schwartz, 1998) . În metodele pe care le-am folosit, am tratat varia bilele
discrete, scalele Likert, ca pe ni ște variabile continue. De și aceasta este o procedur ă
foarte obi șnuit ă, are deficitul de a pierde din puterea statistic ă. Totu și în psihologie,
cu excep Ńia indicilor fiziologici, exist ă foarte pu Ńine variabile care s ă fie continue.
De asemenea, expunerea la un e șantion eterogen, cum a fost cel de pe care s-au
colectat datele, predispune la riscul de dispersie mai mare a datelor, îns ă în contextul
unui studiu explorativ și al necesit ăŃii de a efectua o analiz ă factorial ă, este un risc
ce trebuie luat.
Pentru testarea validit ăŃii de con Ńinut (convergent ă, divergent ă) a unei scale,
simpla corelare cu un item cu care se știe c ă trebuie s ă coreleze, respectiv nu trebuie
să coreleze, scala respectiv ă, nu este o metod ă suficient de riguroas ă. Îns ă având în
vedere faptul c ă nu mai exist ă scal ă de antropomorfizare și nici scal ă de ata șament
care s ă nu con Ńin ă itemi care s ă discrimineze afectivitatea îndreptat ă fa Ńă de diferite
tipuri de animale, alegerea acestei op Ńiuni de corelare este cea mai potrivit ă. Pe

111 viitor, alc ătuirea unei scale trebuie s ă se fie un șir de aplic ări și reaplic ări, corelate
și testate pentru fidelitate și validitate de con Ńinut.
În ceea ce prive ște m ăsurarea ata șamentului, acesta a fost urm ărit la nivel de
reprezentare general ă. Îns ă studiile lui Ainsworth (1978) arat ă c ă reprezent ările despre
ata șament pot s ă ac Ńioneze și la nivel specific, cel pu Ńin din studiile pe oameni. Pe
viitor se poate încerca studiul influen Ńei reprezent ărilor specifice de ata șament și în
rela Ńia om-animal.
Studiile pe ata șamentul și percep Ńiile subiective fa Ńă de animale, fie ele și
antropomorfice, au deficitul de a folosi termeni defini Ńi foarte general, conceptele
fiind prost definite. Pân ă și instrumentele, precum subscala de ata șament general ,
preluat ă din scala „ Lexington attachment to pets scale” , con Ńine un item care utilizeaz ă
simplul concept de ata șament („Nu sunt ata șat de animalul meu”). Acest termen are
deficitul de a fi foarte r ăspândit în limbajul de sim Ń comun, ceea ce înseamn ă c ă
poate s ă aib ă semnifica Ńii cu conota Ńii diferite, de la om la om. Un astfel de concept
are o înc ărc ătur ă dubl ă, con Ńinând atât în Ńeles relevant pentru cultura din care face
parte persoana respectiv ă cât și un în Ńeles individualizat, pliat pe experien Ńele de
via Ńă personale. De și subscala, contrabalanseaz ă acest deficit prin ceilal Ńi itemi,
care fac referire tot la percep Ńii subiective mai specifice, studii viitoare trebuie s ă
aib ă precau Ńie în termenii pe care îi folosesc, încercând pe cât posibil s ă foloseasc ă
itemi care s ă descrie comportamente. Deasemenea, de și s-au urm ărit poten Ńialele
influen Ńe asupra steriliz ării animalului de companie, cunoa șterea acestora, nu asigur ă
o bun ă predic Ńie a decizie de sterilizare. Opinia nu poate prezice opera Ńionalizarea
în fapte, deoarece comportamentul manifest nu este neap ărat o func Ńie a atitudinilor.
În schimb atitudinile pot fi prezise din opinii (Fishbein and Ajzen, 1975).
Având în vedere c ă este un studiu explorativ, acesta acoper ă doar par Ńial din
poten Ńialele motive care pot inflen Ńa opinia despre sterilizare. În general, studiile
leg ăturii om animal duc lips ă de rigurozitate știin Ńific ă. Exist ă prea pu Ńine scale și
acelea având propriet ăŃi psihometrice sc ăzute. Studiul actual se raliaz ă la încerc ările
de a deslu și interac Ńiunile speciei umane cu alte heterospecii, care spre deosebire de
rela Ńiile cu conspecificii se bucur ă de control aproape total, în deciziile și opiniile
pe care st ăpânii de animale le pot lua asupra animalelor aflate în proprietate.
Explica Ńiile alternative ale rezultatelor necesit ă test ări ulterioare deoarece nu
sunt cunoscute cu exactitate sursele care determin ă aceste rezultate. O poten Ńial ă
explica Ńie pentru care antropomorfizarea nu a avut efect asupra opiniei despre
sterilizare, const ă în faptul c ă aceast ă interven Ńie poate fi v ăzut ă de c ătre proprietar
ca un element de grij ă fa Ńă de animal. Publicitatea pozitiv ă care se învârte în jurul
acestei practici și dezinformarea fa Ńă de efectele negative pe care sterilizarea le
poate avea asupra animalului, poate duce la o tendin Ńă spre o opinie pozitiv ă fa Ńă de
animal. În consecin Ńă nu are loc transferul antropomorfic al opiniilor despre st erilizarea
uman ă asupra opiniilor despre sterilizarea animal ă, aceasta din urm ă, nefiind v ăzut ă

112 ca invazive. Sunt necesare studii ulterioare care s ă investigheze dac ă st ăpânul atribuie
sterilizarea unui motiv altruist, precum grija fa Ńă de animal sau dac ă vede aceast ă
practic ă ca un semn de grij ă fa Ńă de sine și familie.
Influen Ńa moderatoare nesemnificativ ă a ata șamentului în leg ătura gen opinie
despre sterilizare se poate datora diferen Ńelor de antropomorfizare generate de tipul
sau rasa de animal, care au surclasat varia Ńiile determinate de ata șament asupra
nivelului de steirlizare. Pornind de la studiile care arat ă c ă antropomorfizarea cre ște
atunci când este vorba de canine și de rase cu pedigree, este necesar ă o investigare
ulterioar ă a acestor influen Ńe asupra antropomorfiz ării animalului, respectiv cât din
varia Ńiile acestui proces se datoreaz ă ata șamentului, respectiv cât se datoreaz ă tipului
și rasei de animal.
Explicarea din prisma teoriei lui Trivers (1972) a efectelor de gen asupra opiniei
despre sterilizarea animalului și a efectului interac Ńiunii gen-sex animal asupra opiniei
despre sterilizarea, poate fi f ăcut ă cu mai mult ă certitudine, doar dup ă ce anterior,
s-a dovedit o identificare a genului uman (cel pu Ńin pe latur ă masculin ă) cu sexul
animalului. Ca urmare sunt necesare studii ulterioare.
De asemenea, este necesar ă și o evaluare a influen Ńei scopului pentru care este
achizi Ńionat un animal de companie asupra opinie despre st erilizare. Studiile anterioare
arat ă c ă motivele difer ă în func Ńie de gen, femeile achizi Ńionând animalul pentru
companie iar b ărba Ńii pentru utilitate. Studii ulterioare trebuie s ă se axeze în ce m ăsur ă
aceste scopuri de achizi Ńionare influen Ńeaz ă leg ătura gen opinie fa Ńă de sterilizarea
animalului.
De și studiul nu s-a axat asupra surselor de diferen Ńă în opinia fa Ńă de sterilizarea
animalelor de companie, pentru în Ńelegerea pe deplin a acestui aspect de realitate su nt
necesare investiga Ńii ulterioare.

Referin Ńe bibliografice:
Adamelli, S., Marinelli, L., Normando, S., Bono, G. (2005). Owner and cat features
influence the quality of life of the cat. Applied A nimal Behaviour Science, 94, 89-98.
Ainsworth, M., Blehar, M., Waters, E., & Wall, S. ( 1978). Patterns of Attachment. Hillsdale,
NJ: Erlbaum.
Albert, A. & Anderson, M. (1997). Dogs, cats, and m orale maintenance: Some preliminary
data. Anthrozoös, 10(2/3), 121-124.
Bowlby, John (1958)- TheNature of The Child's Tie t o His Mother, International Journal of
Psychoanalysis, 39, 350-73.
Cain, A. O. (1985). Pets as family members. Marriag e and Family Review, 8(3/4), 5-10.
Fishbein, M., & Ajzen, I. (1975). Belief, Attitude, Intention, and Behavior: An Introduction
to Theory and Research. Reading, MA: Addison-Wesley

113 Greenwald, A. G., McGhee, D. E., & Schwartz, J. L. K. (1998). Measuring individual
differences in implicit cognition: The implicit ass ociation test. Journal of Personality
and Social Psychology, 74, 1464-1480.
Hart, B.L. (2001). Effect of gonadectomy on subsequ ent development of age-related cognitive
impairment in dogs. Journal of the American Veterin ary Medical Association, 219, 51-56.
Johnson, T. P., Garrity, T. F., & Stallones, L. (19 92). Psychometric evaluation of the Lexington
attachment to pets scale (LAPS). Anthrozoos, 5(3), 160-175.
Kennedy, J. (1992). The new antropomorphism, Cambri dge:Cambridge University Press.
Panckeri, K.A, Schotland, H.M, Pack, A.I, Hendricks , J.C.(1996). Modafinil decreases
hypersomnolence in the English bulldog, a natural a nimal model of sleep-disordered
breathing. Journal of Applied Physiology, 19,:626-6 31.
Parkes, C.M.(1986). Bereavement: studies of grief i n adult life. Hammondsworth: Penguin.
Poresky, R. H., Hendrix, C., Mosier, J. E., & Samue lson, M. L. (1988). Young children's
companion animal bonding and adults' pet attitudes: A retrospective study. Psychological
Reports, 62, 419-425.
Planchon, L. A. & Templer, D. I. (1996). The correl ates of grief after death of a pet.
Anthrozoös, 9(2/3), 107-113.
Sanborn, L. J. ,M.S(2007)Long term risks associated with spay and neuter in dogs?
www.naiaonline.org/pdfs/LongTermHealthEffectsOfSpay NeuterInDogs.pdf
Sánchez-Barceló, E. J., Cos, S., Mediavilla, D., Ca mpa, C. M., González, C. A. (2005).
Melatonin–estrogen interactions in breast cancer. J ournal of Pineal Research, 38, 217-222
Serpell, J.A (1996). Evidence for an association be tween pet behaviour and owner attachment
levels. Applied Animal Behaviour Science, 47, 49-69 .
Signal, T.D., & Nicola, Taylor (2006 ). Attitudes to Animals: Demographics within a
community sample. Society and Animals, 14, 147-157.
Spain, C.V., Scarlett, J. M., Houpt. K.A. (2004). L ong-term risks and benefits of early-age
gonadectomy in cats. Journal of the American Animal Hospital Association,. 224, 372-379.
Spain, C.V., Scarlett, J. M., Cully, S.M. (2002). W hen to Neuter Dogs and Cats: A Survey
of New York State Veterinarians’ Practices and Beli efs. Journal of the American Animal
Hospital Association, 38, 482-488.
Staats, S., Miller, D., Carnot, M. J., Rada, K., & Turnes, J. (1996). The Miller-Rada Commitment
to Pets Scale. Anthrozoös, 9(2/3), 88-94.
Topál, J., Miklósi, Á., Csányi, V. (1997). Dog-huma n relationship affects problem solving
behavior in the dog. Anthrozoos, 10, 214-224.
Trivers, R.L. (1972). Parental investment and sexua l selection. In B. Campbell (Ed.),
Sexual selection and the descent of man, 1871-1971 (pp. 136-179).
Turner, D.C.& Stammbach-Geering, K (1990). Owner as sessment and the ethology of
human-cat relationships. In Pets, Benefits and Prac tice, ed. I. Burger. London: BVA
Publications, 145-152.

115

CAPITOLUL 6
IDENTIFICAREA FACTORILOR DE STRES
ÎN INTERAC łIUNEA
APAR łIN ĂTOR-CÂINE-MEDIC VETERINAR
Irina I. Forgaciu, Alina S. Rusu
În memoria lui Bruno (2000-2007)
Aici sunt îngropate r ămăș iŃele celui care
Era frumos f ără s ă fie vanitos,
Era puternic f ără s ă fie insolent,
Era curajos f ără s ă fie feroce,
Era cel mai iubit
Și avea toate virtu Ńile omului,
Mai pu Ńin defectele acestuia.

Introducere
Pân ă nu demult, opiniile privind via Ńa psihic ă a animalelor au putut fi integrate
în dou ă mari direc Ńii. Astfel, în unele studii se considera c ă nu exist ă nicio deosebire
calitativ ă între via Ńa psihic ă a animalelor de companie (referindu-se îndeosebi l a câini)
și cea a omului. Câinilor li se atribuiau adesea tr ăiri afective, sentimente, inteligen Ńă
și chiar însu șiri caracteriale. În investiga Ńiile privind atitudinea fa Ńă de animalele de
companie (în urma aplic ării unor scale specifice), câinele era considerat ca fiin d
capabil de sentimente de iubire și de ură, devotament, recuno știn Ńă , mil ă, prietenie,
du șmănie, blânde Ńe, furie, curiozitate etc. Aceast ă abordare a vie Ńii psihice animale mai
este cunoscut ă sub denumirea de teoria antropomorfiz ării (Eddy, Gordon și Daniel,
1993). Pe de alt ă parte, unii cercet ători considerau c ă animalele sunt lipsite total de
viaŃă psihic ă, de tr ăiri afective și c ă ele se comport ă doar pe baz ă de instincte înn ăscute
și reflexe. Aceast ă orientare atribuia numai omului capacitatea de a av ea sentimente,
inteligen Ńă , însu șiri caracteriale etc., considerând câinele un simplu automat, f ără
tr ăiri și ra Ńiune.

116
În ultimele dou ă decenii, tot mai mul Ńi
cercet ători au adoptat o cale de mijloc în ceea ce
prive ște abordarea vie Ńii psihice a animalelor,
împ ărt ăș ind opinia savantului austriac Konrad
Lorenz (1903-1989), conform c ăreia și în via Ńa
animalelor se manifest ă fenomene psihice, care
nu sunt calitativ foarte diferite fa Ńă de cele umane.
Astfel, se pot descrie fapte, comportamente ale
câinelui care demonstreaz ă afec Ńiunea, sinceritatea,
dragostea și devotamentul acestuia fa Ńă de cei
apropia Ńi, fa Ńă de oameni. Mai mult, câinele a
demonstrat de-a lungul timpului c ă poate desf ăș ura
diverse activit ăŃi benefice în termeni adaptativi,
adic ă de îmbun ătăŃire a calit ăŃii vie Ńii umane. Pe baza acestor activit ăŃi, se pot
distinge mai multe categorii func Ńionale de câini:
• câinele ciob ănesc, paznic vigilent al oric ărei gospod ării rurale din întreaga lume;
• câinele poli Ńist, care asigur ă ordinea social ă, descoper ă droguri și infractori
(www.canisakris.ro) ;
• câinele salvator al vie Ńilor omene ști îngropate sub ruinele cutremurelor, sub
zăpad ă etc.;
• câinele descoperitor de mine sau de câmpuri minate (Lica, Hotopeleanu, 1986);
• câinele hamal al s ăniilor și al c ărucioarelor (Fisher, 1995);
• câinele vân ător, capabil s ă stârneasc ă vânatul în b ătaia pu știi;
• câinele înso Ńitor al persoanelor cu diferite deficien Ńe și/sau dizabilit ăŃi, ca de
exemplu probleme locomotorii, nev ăzători, persoane cu fobie social ă etc.
(www.kinologos.ch) ;
• câinele actor în diverse filme poli Ńiste sau pentru copii, cu renume
interna Ńional (de exemplu, filmul Lassie, 1954 – pentru detalii a se vedea
http://www.imdb.com/character ) sau vedet ă în arenele circului (a se vedea
http://video.google.com/videoplay );
• câinele cosmonaut, precedându-l pe om în zborul orbital (de exemplu,
căŃelu șa Laika, lansat ă în spa Ńiu în Sputnik 2, în anul 1957 – a se vedea
http://en.wikipedia.org/wiki/Laika ).

Comunicarea veterinar-câine
Un rol major în asigurarea unui nivel optim de interac Ńiune om-câine îl joac ă
medicul veterinar. Medicul veterinar se ocup ă cu prevenirea și vindecarea bolilor
de care sufer ă animalele. Alegerea unui medic veterinar se face în fun c Ńie de
diferite aspecte, cum ar fi specializarea acestuia, dista n Ńa cabinetului fa Ńă de

117 domiciliul st ăpânului, orarul de func Ńionare al cabinetului, simpatia fa Ńă de medic,
îndemânarea sa, costul unei vizite și/sau al unui tratament, calitatea serviciilor ofer ite,
comportamentul s ău fa Ńă de câinele de companie, atitudinea pozitiv ă fa Ńă de acesta
etc. Atunci când interac Ńioneaz ă cu un pacient canin, medicul veterinar trebuie s ă
Ńin ă cont de urm ătoarele aspecte descrise succint în continuare (Fisher, 1995):
♦ Câinii au un auz foarte fin, deci nu este necesar ca medicul vet erinar s ă
ridice tonul vocii pentru a se face auzit. În cazul în care a nimalul nu reac Ńioneaz ă
la comenzile date de veterinar, ignorându-l total, acesta poate s ă încerce s ă i se
adreseze șoptit: tonul scăzut atrage repede aten Ńia câinelui.
♦ Câinii în Ńeleg numai cuvintele cu care au fost familiariza Ńi de-a lungul vie Ńii
al ături de om. În consecin Ńă , este posibil s ă existe anumite comenzi pe care el
să nu le în Ńeleag ă. Pentru a evita aceast ă situa Ńie, ar fi indicat ă și prezen Ńa
st ăpânului în timpul consulta Ńiei.
♦ A se evita pedepsirea câinelui, întrucât aceasta doar înl ătur ă temporal
comportamentul indezirabil. În lipsa unei alternati ve de comportament dezirabil,
pedeapsa se dovede ște a fi inutil ă. Pedepsirea repetat ă afecteaz ă puternic rela Ńia
veterinarului cu câinele, iar anxietatea acestuia din urm ă în leg ătur ă cu vizita la
veterinar, va cre ște considerabil. În vederea reducerii anxiet ăŃii, ar fi de dorit
ca veterinarii s ă ofere recompense pozitive de câteva ori de-a lungul consu lta Ńiei.
De exemplu, dup ă cur ăŃarea glandelor anale, veterinarul îl poate mângâia și
lăuda: Bun b ăiat!

Indicatori ai manifest ării stresului la câine
Stresul este considerat a fi un r ăspuns emo Ńional al organismului la diver și factori
de mediu, care implic ă st ări nepl ăcute de tensiune și provoac ă organismului o reac Ńie
anormal ă. Atunci când echilibrul biologic și psihologic al câinelui este amenin Ńat,
pot ap ărea comportamente anormale sau inadecvate. Cauza acestui dezec hilibru cel
mai adesea men Ńionat ă în literatura de specialitate este marea cantitate de e nergie
acumulat ă în organismul unui animal, care provoac ă a șa numita criz ă de anxietate
(Spielberger, 1966). Aceasta este o stare de nelini ște, de team ă nedeterminat ă, de
așteptare încordat ă și se manifest ă în special la câinii cu tendin Ńă spre nervozitate
(de exemplu, câini care au fost separa Ńi prea devreme de mama lor). Lipsa mi șcării
(astfel de câini nu au prilejul de a fugi sau de a fi antrena Ńi în jocul cu al Ńi câini) și a
contactului cu al Ńi membri ai speciei provoac ă, în timp, devia Ńii comportamentale,
cum ar fi s ăritul compulsiv și de lung ă durat ă, învârtitul în jurul cozii, r ănirea prin
mu șcături autoaplicate, distrugerea spa Ńiului în care tr ăie ște (spre exemplu, rosul
mobilei) etc. Animalele experimenteaz ă aceste st ări de anxietate și în urma pierderii
bru ște a teritoriului, a unui pui, a separ ării de partener sau de grup, a unei amenin Ńă ri
nea șteptate, a unei perioade de nemâncare sau a unei amenin Ńă ri de moarte.

118 Majoritatea câinilor care manifest ă astfel de comportamente sunt cei Ńinu Ńi închi și
timp îndelungat, ace știa fiind incapabili s ă î și descarce surplusul de energie acumulat ă.
Una dintre frecventele senza Ńii pe care le manifest ă un câine de companie este
teama. Dintre stimulii din mediul extern care provoac ă teama, amintim zgomotele
puternice (de exemplu, zgomotele produse de petarde, de sirene sau de utilaje de
spart asfaltul), apari Ńia brusc ă a unui stimul nea șteptat, obiectele în c ădere etc., stimuli
care sunt percepu Ńi ca fiind o amenin Ńare pentru câine. Atunci când îi este team ă
și/sau când se simte stresat, un câine poate manifesta u nul sau mai multe dintre
comportamentele urm ătoare (Landsberg, Hunthausen, Ackerman, 2003, Smith , 2004):
• se d ă înapoi sau se ascunde dup ă picioarele st ăpânului;
• mârâie când cineva se apropie s ă-l ating ă;
• se a șeaz ă în pozi Ńia de ghemuit sau culcat;
• își pierdere apetitul;
• gâfâitul acompaniat de scoaterea limbii rigide, cu vârful arcuit în sus;
• vărs ături f ără vreo cauz ă fiziologic ă;
• linsul excesiv al buzelor;
• str ănuturi repetate;
• dilatarea pupilelor, uneori acompaniat ă de ro șea Ńă în jurul ochilor;
• tremuratul excesiv, care nu se datoreaz ă frigului;
• scuturatul bl ănii, chiar dac ă aceasta nu este ud ă;
• tendin Ńa de a mu șca;
• hiperactivitate sau, din contr ă, diminuarea activit ăŃii obi șnuite;
• evitarea contactului vizual;
• în cazul unui câine tân ăr, pierderea interesului pentru joc se consider ă a fi
datorat ă stresului.
Factori care genereaz ă frecvent stresul la câini
Stresul poate avea o varietate de cauze, printre care se num ără și frustrarea,
supraaglomerarea, temperaturile extreme sau incapacitatea de a ie și dintr-o situa Ńie
evaluat ă ca fiind periculoas ă (Malim, Birch, Hayward, 2000). În continuare, enumer ăm
al Ńi factori care provoac ă stresul câinilor, și anume (Fisher, 1995, Spielberger, 1966,
Landsberg et al. 2003):
• zgomote nespecifice, cum sunt cele produse de utilajele folo site în construc Ńii
sau în spargerea asfaltului;
• locuri necunoscute câinelui, cum sunt vizitele neregulate la priet eni, situa Ńie
în care majoritatea câinilor trebuie s ă a ștepte cumin Ńi într-un spa Ńiu închis și
nefamiliar;
• persoane ale c ăror comportamente îi sunt nefamiliare câinelui, cum ar fi, de
exemplu, prezen Ńa unui bebelu ș care începe s ă plâng ă;

119 • mirosuri nespecifice, cum ar fi, de exemplu, mirosul vopselei, a produselor
pentru dezinfectare etc.;
• prezen Ńa prea multor oameni sau animale în jurul câinelui, invadându-i astfel
spa Ńiul personal;
• comenzi bru ște și nefire ști pe care st ăpânul i le d ă câinelui;
• temperaturi extreme, cu care câinele nu este obi șnuit;
• diet ă inadecvat ă sau excesul de hran ă;
• refuzul st ăpânului de a comunica cu câinele sau simplul fapt de a-l ignora.
Factori care pot reduce stresul câinilor
Studiile de specialitate demonstreaz ă faptul c ă stresul câinilor poate fi redus
aproape întotdeauna printr-un simplu contact fizic cu st ăpânul, în a șa-numitul
proces de petting (mâng ăiere). Astfel, s-a demonstrat c ă în cazul acelor câini care
sunt Ńinu Ńi în bra Ńe și mângâia Ńi se observ ă o reducere semnificativ ă a stresului
(Shosana, Sorek, Terkel, 2003). De asemenea, speciali știi recomand ă urm ătoarele
măsuri de diminuare a stresului canin:
• scoaterea câinelui din mediul generator de stres;
• schimbarea activit ăŃii care streseaz ă câinele;
• verificarea st ării de s ănătate a câinelui de companie;
• încercarea treptat ă de a obi șnui câinele cu experien Ńe noi pentru el;
• renun Ńarea la pedeaps ă și aplicarea înt ăririlor pozitive mai des.
Manifest ările stresului câinelui în interac Ńiunea cu medicul veterinar
Atunci când animalul de companie trebuie vaccinat, consultat, tuns etc., el este
dus la medicul veterinar, singurul în m ăsur ă s ă rezolve astfel de probleme. În ceea
ce prive ște alegerea clinicii potrivite, ar fi de preferat ca ace asta s ă fie prev ăzut ă cu
un separeu pentru feline, astfel încât câinii și pisicile s ă nu a ștepte în aceea și sal ă
de a șteptare, împreun ă. Cu cât are de a șteptat mai mult timp în sala de a șteptare,
unde probabil exist ă și alte animale, cu atât mai stresant ă este aceast ă situa Ńie pentru
câine. Din acest motiv, este recomandat ă evitarea orelor de vârf, când cabinetul ar
putea fi prea aglomerat sau programarea vizitei din timp. În c azul în care acest
lucru nu este posibil, atunci ar fi de preferat ca st ăpânul s ă-și a ștepte rândul împreun ă
cu câinele, în autovehiculul cu care s-a realizat transportul sau, eventual, în spa Ńiul
verde din fa Ńa cabinetului. De asemenea, se recomand ă ca animalul de companie s ă
aib ă în preajma sa m ăcar un obiect familiar, cum ar fi perna pe care doarme sau
juc ăria lui preferat ă.
Starea de bine a animalelor
René Descartes și succesorii s ăi (Singer, 1990) sus Ńineau faptul c ă emo Ńiile
exist ă și la anumite specii de animale, nu numai la om. Cer cet ările despre dobândirea

120 st ării de bine în cazul animalelor s-au concentrat asupra efectelo r lipsei acesteia din
cauza unor factori precum imunitatea sc ăzut ă, frigul excesiv, r ănile, bolile, spa Ńiile
suprapopulate și agresivitatea. Starea de bine (engl. good welfare ) a unui animal
reprezint ă un anumit mod de a se sim Ńi la un moment dat și care variaz ă între tr ăiri
negative și tr ăiri pozitive, între o stare adecvat ă, bun ă și una proast ă sau foarte proast ă.
Aceast ă stare este determinat ă de buna func Ńionare a componentelor psihofiziologice
ale organismului animalelor (respectiv, de s ănătatea și tr ăirile psihice ale sale), de
capacitatea de reproducere, de confortul în care tr ăie ște, de c ăldura sufleteasc ă și de
dragostea celor în anturajul c ărora se afl ă (Broom și Johnson, 1993).
Starea de bine adecvat ă este dobândit ă atunci când a ștept ările animalului se
potrivesc cu percep Ńia acestuia despre mediul intern și extern al s ău. În cazul în
care exist ă o discordan Ńă între a ștept ările sale și realitatea propriu-zis ă, organismul
este capabil s ă reduc ă aceste diferen Ńe. Atât a ștept ările, cât și mecanismele de coping
s-au modificat de-a lungul timpului, o dat ă cu procesul de domesticire, iar în cazul
vertebratelor superioare, ele pot fi influen Ńate de experien Ńele din ontogenez ă (Broom
și Johnson, 1993).
Mai mult, starea de bine a animalelor este influen Ńat ă de numeroase variabile
precum sexul, vârsta, predispozi Ńiile genetice, capacitatea de control asupra mediul ui
înconjur ător și predictibilitatea acestuia, de intensitatea stimulilor ex terni etc.
Interac Ńiunea cu omul și convie Ńuirea cu el înseamn ă protejarea animalului de posibilele
provoc ări cauzatoare de distres. Totu și, trebuie men Ńionat faptul c ă o via Ńă bun ă nu
înseamn ă o via Ńă lipsit ă de provoc ări și de stimuli stresan Ńi, dar ace știa nu trebuie s ă
fie în exces și nici s ă dep ăș easc ă capacitatea animalului de a le face fa Ńă . Să lu ăm
spre exemplu cazul unui câine de companie înfometat. Dac ă el este privat de hran ă
și exist ă pericolul de a muri de foame, atunci starea sa de bine are un ni vel foarte
sc ăzut. Dac ă acela și câine se a șteapt ă s ă primeasc ă de la st ăpân ficat, dar i se dau
resturi de mâncare, bun ăstarea sa atinge un nivel mediu. Astfel, dup ă observa Ńiile
cercet ătorului britanic Dawkins (1990), animalul are preten Ńii pu Ńin flexibile în
leg ătur ă cu trebuin Ńele bazale și preten Ńii mult mai flexibile în ceea ce prive ște
confortul vie Ńii. Membrii oric ărei specii sunt înzestra Ńi cu mecanisme de coping, iar
aștept ările lor se potrivesc cu cerin Ńele ni șei ecologice specifice. Totu și, a duce o
via Ńă „natural ă” într-un mediu natural nu înseamn ă nici pe departe a resim Ńi o stare
de bine continu ă (Dawkins, 1998).
Domesticirea și starea de bine
De-a lungul istoriei, timp de mii de ani, omul a fost înso Ńit de animale, pe care
le-a domesticit pentru a-i servi diverselor nevoi. Î n timpul procesului de domesticire,
animalele s ălbatice au fost nevoite s ă se adapteze, de-a lungul multor genera Ńii,
noilor condi Ńii de captivitate și de ocrotire din partea omului, fapt care a dus pr obabil
la anumite modific ări genetice (Beaver, 1980). De exemplu, câinele de companie

121 nu mai are grija de a- și procura hrana zilnic ă, nici de a se feri de vremea rea sau de
ploi, iar procesul de domesticire a favorizat capacitatea ma re de reproducere,
caracteristica animalului de a fi blând și supus etc.
Așadar, domesticirea implic ă un proces evolutiv bazat pe schimbarea influen Ńelor
selec Ńiei, și anume schimb ări în ceea ce prive ște morfologia, psihologia și
comportamentul acestor animale, ca urmare a lipsei grijii de a c ăuta hran ă sau de a
se ap ăra de posibilii pr ădători (Künzl și Sachser, 1999). Animalele s ălbatice și cele
domestice necesit ă resurse și condi Ńii de via Ńă diferite pentru a atinge o stare de
bine adecvat ă, cu toate c ă, din punct de vedere biologic, ele apar Ńin aceleia și specii.
Captivitatea nu este lipsit ă de provoc ări, unele care Ńin de rutina sistemului de
trai impus de om, altele care Ńin de sistemul fiziologic al animalelor, motiv pent ru care
starea de bine adecvat ă nu este dobândit ă prin acelea și mecanisme care func Ńioneaz ă
în cazul membrilor s ălbatici ale aceleia și specii. Multe dintre a ștept ările animalelor
domestice se refer ă la accesul permanent la hran ă, la controlul asupra condi Ńiilor relativ
stabile oferite de un mediul artificial și ocrotitor creat de om. În plus, mecanismele
lor de coping (atât cele psihologice, cât și cele comportamentale) sunt eficiente în
confruntarea cu provoc ările caracteristice mediului artificial (Broom și Johnson,
1993). Totu și, animalele domestice nu se pot adapta oric ărui tip de mediu artificial,
deci, este esen Ńial ca mediul creat de om s ă p ăstreze ni ște elemente comune cu cel
în care î și desf ăș oar ă via Ńa semenii s ălbatici.
Factori care influen Ńeaz ă starea de bine a animalelor
Cercet ările știin Ńifice atest ă faptul c ă starea de bine a unui animal nu este
permanent ă, ci ea se poate schimba în func Ńie de context, fiind influen Ńat ă de diver și
factori interni și externi. Printre cei mai importan Ńi factori interni se includ experien Ńele
de via Ńă ale animalului , de-a lungul ontogenezei, sexul (în cazul multor specii și a
câinilor, stilurile de via Ńă a celor dou ă sexe difer ă) și vârsta (un pui nou-născut are
nevoi diferite fa Ńă de un animal tân ăr sau de un adult b ătrân). De asemenea, mai
amintim câ Ńiva factori interni care influen Ńeaz ă starea de bine a animalului:
• predispozi Ńia genetic ă; de exemplu, unii câini abordeaz ă situa Ńiile conflictuale
într-un mod mai activ sau mai pasiv (ceea ce se nume ște mecanism de coping
proactiv sau reactiv), iar aceast ă diferen Ńă de atitudine are un substrat înn ăscut
(Prince, 1997 – a se vedea http://dissertations.ub.rug.nl/faculties/science/20 03 );
• starea fiziologic ă a animalului, respectiv nivelul s ănătăŃii sale (de exemplu, o
femel ă care este gestant ă sau care tocmai a n ăscut fa Ńă de un mascul s ănătos);
• starea psihic ă, care poate fi complex ă în cazul mamiferelor cu abilit ăŃi cognitive
superioare (de exemplu, un câine al c ărui st ăpân este plecat în vacan Ńă ,
poate refuza s ă se hr ăneasc ă din cauza triste Ńii și a dorului, redobândind o
stare de bine adecvat ă numai dup ă întoarcerea st ăpânului);

122 • strategiile comportamentale; strategia este definit ă ca fiind un num ăr de
comportamente posibile pe care le poate adopta animalul într- o situa Ńie și
care îl ajut ă s ă aleag ă cel mai bun comportament din aceast ă serie, în func Ńie
de caracteristicile situa Ńiei respective. Dac ă ar exista o singur ă variant ă de
reac Ńie comportamental ă pentru fiecare stimul specific, atunci nu am mai
vorbi de conceptul de strategie. De exemplu, la întâlnirea cu un alt câine de
acela și sex, câinele de companie poate alege între a adopta o atitudi ne de
domina Ńie, urmând s ă suporte eventualele consecin Ńe nepl ăcute sau o atitudine
de supunere, iar în cazul acesta ar evita un posibil conflict;
• diferen Ńele individuale, respectiv particularit ăŃile care diferen Ńiaz ă câinii între
ei (de exemplu, gradul de anxietate, curiozitatea, strategiile comportamentale
etc.) reprezint ă un factor intern important în ceea ce prive ște dobândirea
st ării de bine (Wiepkema, 1987).
Noile cercet ări asupra stresului arat ă c ă situa Ńiile de nesiguran Ńă , precum și
cele impredictibile, reprezint ă o surs ă major ă a distresului în cazul animalelor. Prin
urmare, predictibilitatea mediului înconjur ător și controlul factorilor externi constituie
un prerechizit important pentru dobândirea st ării de bine (Wiepkema, 1987). Astfel,
într-un mediu social stabil, posibilitatea de a face predic Ńii cu privire la modul de
desf ăș urare a unei zile este mare, iar animalul î și cunoa ște pozi Ńia social ă și și-o
accept ă. Stimulii potrivi Ńi din mediul în care tr ăie ște animalul favorizeaz ă starea de
bine adecvat ă (engl. good welfare ). În contrast, lipsa stimul ării adecvate sau o
stimulare prea puternic ă, poate suprasolicita încerc ările animalului de interac Ńiune
optim ă cu mediul (Broom și Johnson, 1993).

Obiectivele cercet ării
Obiectivul principal al acestui studiu este identificarea factorilor (c omportamentali,
sociali și de mediu) care determin ă stresul câinelui în timpul vizitei la medicul
veterinar. Vizita la medicul veterinar cuprinde urm ătoarele etape: (1) preg ătirea pentru
vizit ă, (2) drumul spre veterinar și (3) intrarea în cabinetul veterinar. Presupunem
că prin identificarea factorilor de stres specifici fiec ărei etape a interac Ńiunii câine-
veterinar, se pot g ăsi modalit ăŃi de prevenire și diminuare a poten Ńialelor efecte
negative ale acestora. Prin atenuarea sau eliminare a factorilor care pot stresa câinele,
presupunem c ă se va asigura starea sa de bine și, implicit, func Ńionarea optim ă a
rela Ńiei om-animal din perspectiva asigur ării beneficiilor reciproce.
Obiectiv specific 1 : identificarea principalilor factori intraspecifici și interspecifici
(respectiv comportamentali, sociali și de mediu) care provoac ă stresul câinelui înainte
și în timpul interac Ńiunii cu veterinarul (înainte de vizit ă, în drumul spre cabinetul
veterinar și la intrarea în cabinetul veterinar). Au fost viza Ńi o serie de factori, cum
ar fi: tr ăsăturile morfologice și comportamentale ale animalului de companie, condi Ńiile

123 sale de via Ńă , natura rela Ńiei apar Ńin ător-animal, apar Ńin ător-veterinar și veterinar-animal
de companie etc.
Obiectiv specific 2 : În func Ńie de natura, frecven Ńa și intensitatea factorilor care
provoac ă stresul, s-a propus identificarea modalit ăŃilor de prevenire și de diminuare
a stresului câinelui în rela Ńia triadic ă apar Ńin ător-câine-veterinar.

Metodologia cercet ării
În cercetarea de fa Ńă , s-a recurs la un ansamblu de metode, procedee și tehnici
de investigare și de prelucrare a datelor, îmbinându-le cu scopul de a alc ătui un
sistem unitar. Metodele folosite în prezenta cercetare sunt urm ătoarele:
Observa Ńia – a constat în urm ărirea atent ă și sistematic ă a comportamentului unor
câini ( șase) înainte și în timpul vizitei la cabinetul veterinar. Pentru a putea înregistra
rapid și în mod obiectiv datele observate, s-a alc ătuit o gril ă a comportamentelor
celor mai frecvente. Cu alte cuvinte, pe baza observa Ńiilor sistematice ale celor șase
câini, s-a elaborat un tabel în care s-au inclus o serie de comportamente observate
la câinii respectivi, înregistrând frecven Ńa cu care apar. Fire ște, datele ob Ńinute prin
observarea nemijlocit ă a comportamentului și a tr ăirilor câinelui în prezen Ńa medicului
veterinar au fost coroborate cu informa Ńiile culese prin intermediul chestionarului și
a discu Ńiilor cu al Ńi posesori de câini.
Interviul calitativ de adâncime – purtat cu posesori de câini de companie și cu
medici veterinari, a furnizat informa Ńii referitoare la posibilele manifest ări ale stresului
câinelui în leg ătur ă cu vizita la cabinetul veterinar. Pe baza unei analize de di scurs
și prin identificarea temelor principale, s-a decis c ă este nevoie de un chestionar
care s ă nu con Ńin ă multe întreb ări, ci s ă fie concis și simplu de în Ńeles pentru a
facilita prelucrarea datelor în ceea ce prive ște identificarea factorilor de stres și a
metodelor de minimalizare a acestuia.
Interviul semistructurat sub forma chestionarului scris a constat dintr-o serie
de întreb ări menite s ă reliefeze manifest ările unui câine de companie stresat de
consulta Ńiile medicale și a rela Ńiei sale cu apar Ńin ătorul. La aceste întreb ări au
răspuns 226 de posesori de câini de companie, de pe un areal relativ r estrâns, adic ă
din regiunea Transilvaniei (jude Ńele: Cluj, S ălaj, Satu-Mare, Bistri Ńa-Năsăud, Mure ș
și Maramure ș). S-a încercat respectarea cerin Ńelor știin Ńifice de alc ătuire a unui
chestionar, și anume întreb ări formulate clar și concis, obiectivitatea prelucr ării
datelor ob Ńinute și a interpret ării acestora. Astfel, pe baza observa Ńiilor proprii și a
unor chestionare din literatura de specialitate în domeniul intera c Ńiunii om-animal
s-a elaborat un chestionar care cuprinde 21 de itemi. Men Ńion ăm c ă în literatura de
specialitate nu a fost g ăsit niciun chestionar specific pe investiga Ńia interac Ńiunii
câine-veterinar sau pe m ăsurarea stresului câinelui în timpul unei astfel de interac Ńiuni.

124
Rezultatele cercet ării
Datele ob Ńinute în urma aplic ării chestionarului prezentat anterior pe un e șantion
reprezentativ de subiec Ńi (N = 226) au fost supuse prelucr ării cu ajutorul unor tehnici
statistice cunoscute. De asemenea, aceste date au fost cuprinse în t abele. Nivelul de
stres a fost considerat (0) dac ă animalul nu manifest ă nici unul dintre semnele stresului
(variantele men Ńionate la itemii fiec ărei categorii a interac Ńiunii cu veterinarul),
nivel de stres (1) dac ă s-a încercuit o variant ă, nivel de stres (2) dac ă s-au încercuit
doua variante, nivel de stres (3) dac ă s-au încercuit trei variante ș.a.m.d. Pentru
compara Ńia între diferite categorii de date s-a utilizat testul t și ANOVA pentru
eșantioane independente și dependente (în cazul m ăsur ătorilor repetate).
1. Sexul st ăpânului și nivelul de stres al câinilor în cele trei etape ( respectiv preg ătirea
pentru vizita la veterinar, drumul spre cabinet și intrarea în cabinetul veterinar):
• câinii care au st ăpâni femei nu au un nivel diferit de stres înainte de plecarea
la veterinar (m1 = 0,45, N1 = 164) fa Ńă de câinii care au st ăpâni b ărba Ńi
(m2 = 0,54, N2 = 62) – testul t pentru e șantioane independente t = -1,05,
df = 224, P = 0,22, NS;
• câinii care au st ăpâni femei prezint ă un nivel semnificativ mai sc ăzut al
stresului în drumul spre veterinar (m1= 0,25, N1 = 164) decât câinii care
au st ăpâni b ărba Ńi (m2 = 0,47, N2 = 62); t = -2.33, df = 224, P < 0,05;
• nu exist ă diferen Ńe între nivelele de stres ale câinilor cu st ăpâni femei (m1 = 0,98,
N1 = 164) și cu st ăpâni b ărba Ńi (m2 = 0,91, N2 = 62) în momentul intr ării
în cabinetul veterinarilor (t = 0,52, df = 224, P = 0,6. NS). Atât la câinii
cu st ăpâni femei, cât și la câinii cu st ăpâni b ărba Ńi, nivelul de stres este ridicat.
2. Sexul câinilor și nivelul lor de stres în cele trei etape (respecti v, preg ătirea pentru
vizita la veterinar, drumul spre veterinar și intrare în cabinetul veterinar):
• femelele tind s ă fie mai stresate decât masculii înainte de plecarea spre
veterinar (femelele N1= 78, m1 = 0,55, iar masculii N2 = 148, m2 = 0,44,
t = 1,29, df = 224, P = 0,19);
• femelele nu au un nivel diferit de stres de cel al masculilor în drumul spre
veterinar (femelele N1 = 78, m1 = 0.35, iar masculii N2 = 148, m2 = 0.28,
t = 0,85, df = 224, P = 0,39, NS);
• nu exist ă diferen Ńe între nivelele de stres ale femelelor (m1 = 0,94) și masculilor
(m2 = 0,98) în momentul intr ării în cabinetul veterinar (t = – 0,12, df = 224,
P = 0,9, NS). Atât la femele, cât și la masculi, nivelul de stres este mare în
momentul intr ării în cabinetul veterinar.
Aceste date infirm ă predic Ńia noastr ă conform c ăreia masculii, datorit ă nivelului
crescut de testosteron, ar trebui s ă fie mai stresa Ńi la întâlnirea cu medicul veterinar,
în compara Ńie cu femelele.

125 3. Atitudinea st ăpânului fa Ńă de câine (câinele privit ca pe un „egal” sau ca pe un
„supus”) și nivelul de stres al animalului în cele trei segmente ale interac Ńiunii cu
veterinarul:
• nivelul stresului la câinii trata Ńi ca „egali” (N1 = 171, m1 = 0,51) nu difer ă
semnificativ de cel al câinilor trata Ńi ca „supu și” (N2 = 55, m2 = 0,4) înainte
de plecarea la veterinar (t = 1,21, df = 224, P= 0,22, NS);
• câinii trata Ńi ca „supu și” au un nivel semnificativ mai mic al stresului
(N2 = 55, m2 = 0,16) decât câinii trata Ńi ca „egali” (N1 = 171, m1=0.35) în
drumul spre veterinar (t= 1,98, df = 224, P<0,05);
• câinii trata Ńi ca „supu și” au un nivel semnificativ mai mic al stresului (m2 =
0,67, SS = 32,12) decât câinii trata Ńi ca „egali” (m1 = 1,05, SS = 194,5) în
momentul intr ării în cabinetul veterinar (t = 2,44, df = 224, P<0,05).
Aceste date infirm ă predic Ńia conform c ăreia câinii trata Ńi ca „egali” resimt mai
pu Ńin stresul fa Ńă de câinii trata Ńi ca „supu și”. O posibil ă explica Ńie ar fi faptul c ă
acei câini trata Ńi ca „supu și” se adapteaz ă mai rapid noilor situa Ńii de dominare.
Câinii sunt animale cu organizare social ă de tip hait ă, deci cu sistem ierarhic bazat
pe rela Ńii de tip dominant-subordonat. Putem deduce c ă aceste animale se simt mai
„confortabil” în condi Ńii de stres dac ă percep c ă se afl ă într-o rela Ńie de subordonare
fa Ńă de om.
4. Dresajul (dac ă este sau nu dresat câinele) și nivelul de stres al câinelui în cele trei
secven Ńe ale interac Ńiunii cu veterinarul:
• câinii dresa Ńi au un nivel semnificativ mai mare al stresului (N1 = 48, m1 =
0,62, SS = 17.25) decât câinii f ără dresaj (N2 = 178, m2 = 0,44, SS = 57,9)
înainte de plecarea la veterinar (t = 1,92, df = 224, P<0,05);
• nu exist ă diferen Ńe între nivelele de stres ale câinilor dresa Ńi (N1 = 48, m1 =
0.29, SS = 19.91) și cei f ără desaj (N2 = 178, m2 = 0,31, SS= 70,3) în
drumul spre veterinar (t = -0,22, df = 224, P=0,8, NS);
• nu exist ă diferen Ńe între nivelele de stres ale câinilor dresa Ńi – ambele
categorii au un nivel mare de stres (N1 = 48, m1 = 0,89, SS = 42,4 ) și cei
fără desaj (N2 = 178, m2 = 0,97, SS = 189,2) în momentul intr ării în
cabinetul veterinar (t = -0,49, df = 224, P = 0,6, NS).
5. Nivelul de școlarizare a st ăpânilor și nivelul stresului câinilor în cele trei secven Ńe
ale interac Ńiunii cu veterinarul:
• nu exist ă diferen Ńe între nivelele de stres ale câinilor cu st ăpâni cu studii
medii (N1 = 146, m1 = 0.47) și cele ale câinilor cu st ăpâni cu studii universitare
(N2 = 80, m2= 0,52) înainte de plecarea la veterinar (t = -0,61, df = 224,
P = 0,4, NS);
• nu exist ă diferen Ńe între nivelele de stres ale câinilor cu st ăpâni cu studii medii
(N1 = 146, m1 = 0,29) și cele ale câinilor cu st ăpâni cu studii universitare

126 (N2 = 80, m2 = 0,34) în drumul spre veterinar (t = -0,51, df = 224,
P = 0,6, NS);
• nu exist ă diferen Ńe între nivelele de stres ale câinilor cu st ăpâni cu studii medii
(N1 = 146, m1 = 0,98) și cele ale câinilor cu st ăpâni cu studii universitare
(N2 = 80, m2 = 0,94) în momentul intr ării la veterinar (t = 0,35, df = 224,
P = 0,7, NS).
6. Posibilitatea câinelui de a l ătra în voie și nivelul s ău de stres pe cele trei segmente
ale interac Ńiunii cu veterinarul:
• nu exist ă diferen Ńe între nivelul de stres al câinilor care pot l ătra în voie
(N1 = 148, m1= 0.47) și cel al câinilor care sunt restric Ńiona Ńi la l ătrat
(N2 = 78, m2= 0,48) înainte de plecarea la veterinar (t = -0,09, df = 224,
P = 0,9);
• nu exist ă diferen Ńe între nivelul de stres al câinilor care pot l ătra în voie
(N1 = 148, m1 = 0,32) și cel al câinilor care sunt restric Ńiona Ńi la l ătrat
(N2 = 78, m2 = 0,28) în drumul spre veterinar (t = 0,48, df = 224, P = 0,6);
• câinii care sunt restric ŃionaŃi la l ătrat au un nivel al stresului semnificativ
mai mare (N2 = 78, m2= 1,15) decât câinii care sunt l ăsa Ńi s ă latre în voie
(N1 = 148, m1 = 0.85) în momentul intr ării în cabinetul veterinar
(t = -2,09, df = 224, P< 0,05).
Acest fapt se explic ă probabil prin restric Ńionarea posibilit ăŃilor animalului de
a se manifesta sonor (respectiv de a- și exterioriza tr ăirile) în situa Ńii în care câinele
simte nevoia de a l ătra în mod normal (cum ar fi situa Ńia de semnalizare a prezen Ńei
unei persoane str ăine).
7. Modul de transport la veterinar (ma șin ă versus plimbare/câine l ăsat liber/les ă) și
nivelul de stres al câinelui pe cele trei segmente ale interac Ńiunii cu veterinarul:
• nu exist ă diferen Ńe între nivelul de stres al câinilor transporta Ńi cu ma șina
(N1 = 82, m1 = 0,52) și cel al câinilor du și prin plimbare/liberi/les ă (N2 = 113,
m2 = 0.43) înainte de vizita la veterinar (t = 1,12, df = 193, P = 0,2, NS);
• nu exist ă diferen Ńe între nivelul de stres al câinilor transporta Ńi cu ma șina
(N1 = 82, m1 = 0,25) și cel al câinilor du și prin plimbare/liberi/les ă (N2 = 113,
m2 = 0,26) în drumul spre veterinar ( t= -0,01, df = 193, P = 0,2, NS);
• nu exist ă diferen Ńe între nivelul de stres al câinilor transporta Ńi cu ma șina
(N1 = 82, m1 = 0,98) și cel al câinilor du și prin plimbare/liberi/les ă (N2 = 113,
m2 = 0,97) în momentul intr ării în cabinetul veterinar (t = 0,1, df = 193,
P = 0,9, NS). Pentru ambele categorii de câini, nivelele de str es sunt foarte
crescute la intrarea în cabinet.
8. Obi șnuirea cu un singur veterinar (versus mai mul Ńi veterinari) și nivelul de stres
al câinilor pe cele trei segmente ale interac Ńiunii cu medicul veterinar:

127 • câinii care au fost obi șnui Ńi cu un singur veterinar au un nivel semnificativ
mai sc ăzut al stresului (N1 = 190, m1 = 0,44, SS = 62,8) decât câinii care
sunt du și la mai mul Ńi veterinari (N2 = 36, m2= 0,7, SS = 11,6) înainte de
plecarea la medic (t = -2,41, df = 224, P< 0,05);
• nu exist ă diferen Ńe între nivelul de stres al câinilor obi șnui Ńi cu un singur
veterinar (N1 = 190, m1 = 0,31) și cel al câinilor care viziteaz ă mai mul Ńi
veterinari (N2 = 36, m2 = 0,27) în drumul spre cabinet (t = 0,33, df = 224,
P = 0,7, NS);
• nu exist ă diferen Ńe între nivelul de stres al câinilor obi șnui Ńi cu un singur
veterinar (N1 = 190, m1 = 0,96) și al celor care viziteaz ă mai mul Ńi veterinari
(N2 = 36, m2 = 0,94) în momentul intr ării la veterinar (t = 0,1, df = 224,
P = 0,9, NS).
9. Reac Ńia st ăpânului înainte de vizita la veterinar și nivelul de stres al câinilor pe
cele trei segmente (înainte de vizit ă, pe drum și în momentul intr ării în cabinet):
• câinii ai c ăror st ăpâni se comport ă de tipul „a” (N1 = 134, m1 = 0,44) nu au
un nivel diferit de stres fa Ńă de câinii cu st ăpâni care nu î și modific ă
comportamentul (variantele „b” și „f” ale chestionarului aplicat; N2 = 90,
m2 = 0.51) înainte de vizita la veterinar (t = -0,95, df = 222, P = 0,3, NS);
• câinii ai c ăror st ăpâni se comport ă de tipul „a” (N1 = 134, m1 = 0,34) nu au
un nivel diferit de stres fa Ńă de câinii cu st ăpâni care nu î și modific ă
comportamentul (variantele „b” și „f” ale chestionarului aplicat; N2 = 90,
m2 = 0.24) în drumul spre veterinar (t = 1,15, df = 222, P = 0,2, NS);
• câinii ai c ăror st ăpâni se comport ă de tipul „a” (N1 = 134, m1 = 0,93) nu au
un nivel diferit de stres fa Ńă de câinii cu st ăpâni care nu î și modific ă
comportamentul (variantele „b” și „f” ale chestionarului aplicat; N2 = 90,
m2 = 1.01) în momentul intr ării în cabinetul veterinar (t = 1,15, df = 222,
P = 0.5, NS).
Men Ńion ăm, de asemenea, c ă pentru ambele categorii de câini, nivelele de stres
sunt mult mai ridicate în momentul intr ării la veterinar comparativ cu preg ătirea
pentru vizit ă și drumul spre veterinar.
10. Pentru a constata m ăsura în care stresul câinelui (pe cele trei segmente a le
interac Ńiunii sale cu medicul veterinar) este determinat de frecve n Ńa controalelor
medicale, am recurs la testul ANOVA. Astfel, la înt rebarea din chestionar De câte ori
duce Ńi câinele dvs. la veterinar, de-a lungul unui an? , s-a r ăspuns dup ă cum urmeaz ă:
a) de câteva ori pe lun ă ( 3 cazuri );
b) o dat ă pe lun ă ( 35 cazuri );
c) de 6 ori pe an ( 65 cazuri );
d) mai rar ( 122 cazuri ).

128 Nu exist ă diferen Ńe între nivelele de stres ale câinilor care sunt du și de „b”, „c”
și „d” ori (m1 = 0,31; m2 = 0,43; m3 = 0,24) la veterinar pe segm entul drum spre
cabinetul veterinar (ANOVA, 3 e șantioane, tratament = drum spre veterinar).
Nu s-au observat diferen Ńe între nivelele de stres ale câinilor care sunt du și de „b”,
„c” și „d” ori (m1 = 0,31; m2 = 0,43; m3 = 0,24) la vete rinar pe segmentul intrarea
în cabinetul veterinar (ANOVA, 3 e șantioane, tratament = intrare la veterinar).
Rasa câinelui ca indicator important de autentificare a animalului de companie,
reprezint ă un posibil factor de influen Ńare a stresului acestuia în interrela Ńia medic
veterinar-câine. Rasele men Ńionate de c ătre st ăpânii de câini (în chestionarul aplicat)
sunt cuprinse în Tabelul 1.
Tabelul 1. Frecven Ńa raselor de câini ap ărute în chestionar
Rasa câinelui Num ărul exemplarelor
Bishon 4
Boxer 4
Caniche 20
Ciob ănesc german 29
Cocker 20
Doberman 4
Fox terrier 5
Labrador 5
Lup 11
Metis 36
Pechinez 19
Rottweiler 4
Schnauzer 4
Teckel 11
Cele mai comune rase analizate
1 – caniche
2 – ciob ănesc german
3 – cocker
4 – metis
5 – pechinez

În continuare, s-au analizat cele mai frecvente cinci ras e de câini, și anume:
caniche , ciob ănesc german , cocker , metis și pechinez . Analiza a vizat cele trei
momente ale interac Ńiunii câine-medic veterinar, și anume: preg ătirea pentru vizit ă,
drumul spre cabinet și momentul intr ării în cabinetul veterinar. Rasa cu cel mai
mare nivel de stres înainte de plecarea la veterinar este cocker , urmat ă de ciob ănesc
german , metis și pechinez . Rasa cu cel mai mic nivel de stres înainte de plecarea la
veterinar este caniche-ul .

129 Analiza niveluui de stres al celor cinci rase de câini pe parc ursul drumului spre
cabinetul veterinar arat ă că rasa cu cel mai ridicat nivel de stres manifestat în dr um
spre cabinetul veterinar este tot cocker-ul . Se observ ă îns ă c ă rasa caniche , care în
faza precedent ă a manifestat cel mai redus nivel al stresului, se situea z ă acum pe
locul al doilea, urmat de ciob ănescul german . Rasele metis și pechinez și-au
men Ńinut acela și nivel al stresului. Datele referitoare la stresul res im Ńit de c ătre cele
cinci tipuri de rase de câini, în momentul intr ării în cabinetul veterinar arat ă c ă rasa
de câini cu cel mai ridicat nivel al stresului în acel m oment este cocker-ul , urmat ă
de caniche , ciob ănesc german , metis și pechinez . Se impune sublinierea faptului c ă
nivelul de stres a crescut la toate rasele de câini anal izate și în propor Ńie mare fa Ńă
de etapa precedent ă (respectiv, etapa drumului spre cabinetul veterinar).

Discu Ńii și concluzii
Pe baza rezultatelor prezentului studiu se pot stab ili o serie de concluzii generale.
Acestea vor fi prezentate în continuare.
1. Factorii care determin ă stresul câinelui de companie în rela Ńia sa cu medicul
veterinar au putut fi identifica Ńi cu ajutorul chestionarului aplicat. Cunoa șterea
principalilor factori stresan Ńi permite adoptarea unor m ăsuri menite s ă le previn ă
apari Ńia și chiar s ă-i înl ăture, fapt care atest ă c ă obiectivele specifice ale cercet ării
noastre au fost îndeplinite. Dup ă cum indica rezultatele investiga Ńiei noastre, putem
spune c ă principalii factori stresan Ńi pentru câine în interac Ńiunea apar Ńin ător-câine-
veterinar sunt urm ătorii:
• întâlnirea fa Ńă în fa Ńă cu medicul veterinar . Stresul câinelui de companie în
interac Ńiunea cu medicul veterinar cunoa ște o intensitate diferit ă în func Ńie
de momentul în care se afl ă acesta pe calea întâlnirii sale cu veterinarul
(respectiv, în timpul preg ătirii pentru plecarea spre cabinet, în drumul spre
cabinet și la intrarea în cabinet). Datele culese pe baza ch estionarului aplicat
reliefeaz ă faptul c ă nivelul stresului câinelui cre ște continuu și ajunge la
cota cea mai ridicat ă în momentul intr ării animalului în cabinetul veterinar.
Explica Ńia rezid ă, credem, în faptul c ă to Ńi câinii se g ăsesc pe un teren
nefamiliar, îngr ădit și ostil acestora. În plus, unii dintre ei au avut parte,
probabil, de experien Ńe dureroase în acel loc;
• sexul câinelui de companie influen Ńeaz ă în mic ă m ăsur ă stresul . Astfel, se
constat ă diferen Ńe semnificative între sexul câinilor doar în faza preg ătirii
întâlnirii cu medicul veterinar, când femelele prezint ă un nivel mai ridicat
al stresului în compara Ńie cu masculii. Apoi, pe parcursul drumului spre
cabinetul medicului veterinar, nivelul stresului se egal izeaz ă, accentuându-
se îns ă, în aceea și m ăsur ă, în momentul intr ării în cabinet;

130 • atitudinea st ăpânului fa Ńă de câine determin ă cre șterea stresului mai ales
în momentul intr ării în cabinetul medical . În etapa preg ătirii de plecare spre
cabinet, nivelul stresului câinilor trata Ńi ca „egali” nu difer ă semnificativ de
cel al câinilor trata Ńi ca „supu și”. Nivelul stresului cre ște, îns ă, pe parcursul
drumului spre cabinet și ajunge foarte ridicat în momentul intr ării în cabinet,
mai ales în cazul câinilor trata Ńi ca „egali”. Astfel, se constat ă o diferen Ńă
semnificativ ă între aceste dou ă categorii de câini și, contrar predic Ńiei noastre,
în cazul câinilor considera Ńi de câtre st ăpânii lor ca fiind ni ște „supu și”,
nivelul stresului este mai sc ăzut în compara Ńie cu a câinilor trata Ńi ca „egali”.
O posibil ă explica Ńie ar fi faptul c ă acei câini trata Ńi ca „supu și” se adapteaz ă
mai rapid noilor situa Ńii de dominare. Câinii sunt animale cu organizare
social ă de tip hait ă (Miklosi, 2007), deci cu sistem ierarhic bazat pe rela Ńii
de tip dominant-subordonat. Putem deduce c ă aceste animale se simt mai
„confortabil” în condi Ńii de stres dac ă percep c ă se afl ă într-o rela Ńie de
subordonare fa Ńă de om;
• libertatea de exprimare sonor ă a câinelui (respectiv, de a l ătra în voie)
poate influen Ńa stresul, în sensul c ă în cazul câinilor care sunt restric Ńiona Ńi
în manifest ările lor sonore (nu sunt l ăsa Ńi s ă latre), nivelul stresului este
mult mai ridicat în compara Ńie cu cel al câinilor l ăsa Ńi s ă latre cât doresc.
Acest fapt se explic ă, credem, prin restric Ńionarea posibilit ăŃilor animalului
de a se manifesta sonor (respectiv de a- și exterioriza tr ăirile) în situa Ńii în
care câinele simte nevoia de a l ătra în mod normal (cum ar fi situa Ńia de
semnalizare a prezen Ńei unei persoane str ăine).
2. În ceea ce prive ște dresajul ca element comportamental al câinelui de
companie, prezen Ńa sau absen Ńa acestuia nu influen Ńeaz ă semnificativ nivelul stresului
câinelui în nici unul din segmentele interac Ńiunii cu medicul veterinar. Aceste date
infirm ă predic Ńia noastr ă conform c ăreia dresajul tempereaz ă animalul și reduce
nivelul stresului în situa Ńiile noi în care se afl ă câinele.
3. Rasa câinelui de companie, indicator important de autenti ficare a lui, influen Ńeaz ă
în mod diferit nivelul stresului animalului în diversele mome nte ale interac Ńiunii
sale cu medicul veterinar. Astfel, datele ob Ńinute prin intermediul chestionarului
aplicat, atest ă faptul c ă rasele cocker și ciob ănesc german tr ăiesc cel mai intens
stresul în toate momentele vizitei la cabinetul medical, da r mai ales la intrarea în
cabinet. Tipul de ras ă cocker , caracterizat în principal printr-un ata șament deosebit
fa Ńă de st ăpân, simte înc ă din momentul preg ătirii de plecare îngrijorarea acestuia.
În ceea ce prive ște rasa ciob ănesc german , care are un instinct de protec Ńie puternic,
fiind circumspect cu str ăinii, se presupune c ă este firesc ca el s ă simt ă mai intens
stresul în contact cu medicul veterinar. Acestora li se a l ătur ă caniche -ul, care în
fazele premerg ătoare (respectiv, în preg ătirea de drum și în timpul drumului spre
veterinar) a manifestat cel mai sc ăzut nivel al stresului, dar la intrarea în cabinet,

131 nivelul a crescut brusc. Explica Ńia rezid ă, credem, în caracteristicile lor temperamentale,
adic ă în sensibilitatea și irascibilitatea m ărit ă a acestora.
4. Datele culese pe baza aplic ării chestionarului prezentat anterior reliefeaz ă
faptul c ă nivelul de școlarizare a st ăpânului (respectiv, preg ătirea sa intelectual ă)
și modul de transport al câinelui spre cabinetul medicului veterinar nu influen Ńeaz ă
nivelul de stres al acestuia. Nivelul sc ăzut al stresului determinat de ace ști factori
infirm ă predic Ńia noastr ă potrivit c ăreia st ăpânul cu un nivel ridicat de preg ătire
intelectual ă manifest ă mai mult ă afec Ńiune și grij ă fa Ńă de câinele s ău, în compara Ńie
cu st ăpânii care au un nivel de școlarizare mediu. Altfel spus, atitudinea afectiv ă
fa Ńă de câinele de companie nu depinde de nivelul de școlarizare a st ăpânului, ci de
personalitatea acestuia.
5. Pe baza recomand ărilor f ăcute de c ătre st ăpânii de câini de companie chestiona Ńi,
coroborate cu informa Ńii din literatura de specialitate (amintite în Capitolul 1)
prezent ăm succint principalele solu Ńii de prevenire și înl ăturare a stresului câinelui,
resim Ńit în diversele momente anticipative și de interac Ńiune cu medicul veterinar.
Aceste solu Ńii, într-o succint ă prezentare, ar putea fi urm ătoarele:
• obi șnuirea prealabil ă și cât mai timpurie a câinelui de companie cu spa Ńiul
închis, nefamiliar, al cabinetului veterinar și cu prezen Ńa medicului, f ără a i
se face tratamente dureroase (injec Ńii, pansamente etc.);
• recompensarea câinelui dup ă fiecare vizit ă la medic, pentru a-l ajuta s ă fac ă
o asociere dintre întâlnirea cu medicul veterinar și bucuria animalului de a
primi un premiu;
• în timpul consulta Ńiei, este indicat ca st ăpânul câinelui s ă fie prezent, s ă-l
încurajeze, s ă-l mângâie, iar medicul veterinar s ă foloseasc ă un ton de
intensitate sc ăzut ă și s ă manifeste afec Ńiune fa Ńă de câine;
• înainte de consulta Ńie, st ăpânul s ă plimbe câinele, pentru a-i oferi posibilitatea
de a-și satisface necesit ăŃile fiziologice.
Fără îndoial ă, aceste solu Ńii se cer a fi aplicate experimental pe un e șantion
reprezentativ de câini de companie, pentru a avea c ertitudinea eficien Ńei lor și pentru
a li se ad ăuga și altele, mai performante. Datele noastre indic ă faptul c ă pe e șantionul
analizat (N=226 st ăpâni intervieva Ńi) st ăpânul nu trebuie s ă manifeste schimb ări
comportamentale în momentul vizitei propriu-zise în cabinetul veterinar. Singura
modalitate eficient ă în sensul sc ăderii semnificative a stresului câinelui în rela Ńia
apar Ńin ător-câine-veterinar pare s ă fie atitudinea st ăpânului fa Ńă de câine. Astfel,
câinii care sunt v ăzu Ńi ca subordona Ńi („supu și) au un nivel de stres semnificativ
mai mic decât câinii v ăzu Ńi ca „egali”. Cu alte cuvinte, este indicat ca rela Ńia om-animal
să fie una asem ănătoare celei proprie speciei canine, deci cât mai ap roape de realitatea
ecologic ă a acestei specii (organizare ierarhic ă de tip hait ă), nu una bazat ă pe
antropomorfizare (tendin Ńa de a privi câinele ca pe un conspecific).

132 Limitele studiului se refer ă la urm ătoarele aspecte: chestionarul pe baza c ăruia
s-au cules datele analizate nu este standardizat, nu exist ă suficient ă literatur ă de
specialitate pe tema prezentei cercet ări, iar dintre toate rasele de câini, au fost anali zate
doar cinci (cele cu preponderen Ńă numeric ă).
În încheiere, subliniem c ă aspectele mai sus analizate reliefeaz ă faptul c ă prezenta
cercetare și-a atins obiectivele urm ărite, identificând principalii factori care determi n ă
stresul câinelui în diversele etape ale interac Ńiunii sale cu medicul veterinar.

Referin Ńe bibliografice
Alderton, D. (2007). Înva Ńă s ă comunici cu câinele t ău. Bucure ști: Ed. Teora.
Beaver, B. (1980). Comparative Anatomy of Domestic Animals: A Guide. USA, Iowa State.
Broom, D.M. (1986). Indicators of poor welfare. Br. J. Vet. 142: 524-526.
Broom, D.M. (2000). Report of the 87 th Dahlem Workshop on Coping with Challenge:
Welfare în Animals including Humans. Nov 12-17, Ber lin.
Broom, D.M. (1998). Welfare, stress, and the evolut ion of feelings. Adv. Study Behav. 27:
371-390.
Broom, D.M., Johnson, K.G. (1993). Stres and Animal Welfare. London: Chapman and Hall.
Campbell, W.E. (1999). Dog Behavior Problems. The C ounselor’s Handbook. USA: Grants
Pass Publ.
Carruthers, P. (1992). The Animals Issue: Moral The ory în Practice. Cambridge: Cambridge
Univ. Press.
Carthy, J.D. (1969). La conducta de los animales. M adrid: Alianza Editorial.
Connor, K., Miller, J. (2000). Help from our animal friends. Nursing management, 31, 42-46.
Coppinger, R. (2002). A New Understanding of Canine Origin, Behavior, and Evolution.
Chicago: Chicago Univ. Press.
Darwin, C. (1859). The Origin of Species. London: J ohn Murray Press.
Darwin, C. (1872). The Expression of the Emotions î n Man and Animals. London: John
Murray Press.
Dawkins, M.S. (1998). Evolution and animal welfare. Q. Rev. Biol. 73: 305-328.
Dixon, R. (1918). The Human Side of Animals. New Yo rk: Frederick Stokes Publ.
Eddy, T. J., Gordon, G. G. Jr., & Daniel, J. P. (19 93). Attribution of Cognitive States to
Animals: Anthropomorphism în Comparative Perspectiv e. Journal of Social Issues, 49,
121-132.
Exley, H. (2005). C ăŃelu șii. Bucure ști: Ed. Exley.
Fisher, J. (1995). Think Dog! An Owner’s Guide to C anine Psychology. Vermont: Trafalgar
Square Publ.

133 Fraser, D., Weary, D.M., Pajor, E.A., Miligan, B.N. (1997). A scientific conception of animal
welfare that reflects ethical concerns. Animal Welf are 6: 174-186.
Graff, I. (2008). Lucrare de licen Ńă : Analiza leg ăturii om-animal și a strategiilor de persuasiune
în mesajele publicitare de tip anun Ń animale de companie. Cluj-Napoca.
Houpt, K.A. (1998). Domestic Animal Behavior for Ve terinarians and Animal Scientists –
3rd Edition. USA: Iowa State Press.
Kellert, S.R. (2005). Building for Life: Designing and Understanding the Human-Nature
Connection. Washington: Island Press.
Kellert, S.R., Wilson, E.O. (1995). The Biophilia H ypothesis. Washington: Island Press.
Kidd, A.H., Kidd, R.M. (1989). Factors în adults at titudes toward pets. Psychological reports,
65, 903-910.
Künzl, C., Sachser, N. (1999). The behavioral endoc rinology of domestication: a comparison
between the domestic guinea pig and its wild ancest or, the cavy. Horm. Behav. 35: 28-37.
Landsberg, G., Hunthausen, W., Ackerman, L. (2003). Handbook of Behavior Problems of
the Dog and Cat – 2 nd Edition. USA: Elsevier Saunders .
Lazarus, R.S., Folkman, S. (1984). Stress, Appraisa l and Coping. New York: Springer Press.
Lica, G., Hotopeleanu, D. (1986). Povestiri adev ărate despre câini. Bucure ști: Ed. Casa Scânteii.
Lorenz, K.Z. (2002). Man meets dog. Munich: Routled ge.
Lorenz, K.Z. (1986). Evolution and modification of behavior. Chicago: Univ. Chicago Press.
Lorenz, K.Z. (1979). Studies în Animal and Human Be haviour. Vol. 2. Cambridge:
Harward Univ. Press.
McCaig, D. (1998). Eminent Dogs, Dangerous Men. New York: The Lyons Press.
McConnell, P. (2002). The Other End of the Leash. N ew Jersey: Ballantine Books.
Miklosi, A. (2007). Dog Behaviour, Evolution and Co gnition. Oxford Univ. Press, New York.
Plous, S. (1993). Human-Animal Relations: Psycholog ical Mechanisms în the Human Use
of Animals. Journal of Social Issues, 49, 11-52.
Price, E.O. (1997). Behavioural Genetics and the Pr ocess of Animal Domestication. în
Genetics and the Behaviuor of Domestic Animals. San Diego: T. Grandin Edit.
Pruitt, D.B. (2000). Your Child. Emotional, Behavio ral and Cognitive Development from
Birth through Preadolescence. New York: Harper Coll ins Publ.
Riba, C. (1990). La comunicacion animal: un enfoque zoosemiotico. Barcelona: Ed. Anthropos
Rivera, M.A. (2004). Canines în the Classroom. New York: Lantern Books Press.
Singer, P. (1990). Animal Liberation. New York: Rev iew of Books Publ.
Shepard, P. (1996). The Others: How Animals Made us Humans. Washington: Island Press.
Shosana, S., Sorek, G., Terkel, J. (2003). Reductio n of State-Anxiety by Petting Animals în a
Controlled Laboratory Experiment, Anxiety, Stress a nd Coping, Vol.16, No.4, 387-395.
Smith, C.S. (2004). The Rosetta Bone. The key to Co mmunication Between Humans and
Canines. New Jersey: Howell Book House.

134 Spielberger, C.D. (1966). Anxiety and behavior. New York: Academic Press.
Wiepkema, P.R. (1987). Behavioural aspects of stres s. în Biology of Stress în Farm Animals,
Ed. P.R. Wiepkma, p. 113-133.
http://www.canisakris.ro/index.html
http://www.carelessness.org.html
http://www.deafdogs.org.html
http://www.deltasociety.org.html
http://www.dexonline.ro.html
http://dissertations.ub.rug.nl.html
http://www.dogchatforum.com.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Laika.html
http://www.google.com/images.html
http://www.imdb.com/character.html
http://www.kinologos.ch.html
http://www.native-languages.org.html
http://www.nostress.ro.html
http://www.pawsitiveinteraction.org.html
http://www.petsit.com.html
http://video.google.com/videoplay.html
http://www.wikipedia.org.html
http://www.wxow.com.html

135 ANEXA 1.
CHESTIONAR DE EVALUARE A RELA łIEI
CÂINE-APAR łIN ĂTOR ÎNAINTE DE VIZITA LA VETERINAR
Stimate posesor al unui animal de companie,
Acest chestionar a fost conceput cu scopul de a identifica div erse moduri de
reac Ńie a câinilor înainte de vizita la veterinar. Prin bun ăvoin Ńa dvs. de a-l completa,
vom ajunge la concluzii care ne ajut ă s ă cre ăm o bro șur ă cu sfaturi utile în vederea
diminu ării stresului sau a reac Ńiilor nepl ăcute ale câinelui de companie, atunci când
acesta trebuie dus la medicul veterinar.
Vă rug ăm s ă completa Ńi chestionarul cu aten Ńie (pute Ńi încercui toate acele
variantele ale unei întreb ări, care corespund comportamentului câinelui dvs.), iar
noi v ă asigur ăm confiden Ńialitatea datelor dvs. personale pe care vi le solicit ăm.
Vă mul Ńumim anticipat pentru amabilitatea de a completa acest chesti onar și
pentru c ă a Ńi acceptat s ă participa Ńi la studiul nostru!
Date de autentificare a proprietarului:
Numele și prenumele:
Vârsta:
Sexul:
Nivel de școlarizare:
Locul de munc ă actual:
Num ărul membrilor familiei:
• copii (pân ă la 14 ani)
• adolescenŃi și adul Ńi
Date de autentificare a câinelui de companie:
Numele câinelui dvs.:
Vârsta:
Rasa:
Sexul:
1. De cât timp face câinele partea din via Ńa dvs.?
2. Unde Ńine Ńi câinele?
• În apartament, cu dvs.
• În cas ă, cu dvs.
• În curte.
• În garaj.
• Altundeva (specifica Ńi unde).

136 3. Este dresat câinele dvs.? Dac ă da, ce fel de dresaj a primit?
4. Privi Ńi câinele ca pe un egal al dvs. sau ca pe o fiin Ńă care trebuie s ă vi se supun ă?
5. De obicei, l ăsa Ńi câinele dvs. s ă latre de câte ori dore ște?
6. De câte ori pe zi îl scoate Ńi la plimbare?
• Între 3-5 ori.
• De 2 ori.
• O dat ă pe zi.
7. Cât timp dureaz ă plimb ările zilnice?
• Mai pu Ńin de 10 minute.
• Între 10-20 de minute.
• Între 20-40 de minute.
• Aproximativ o or ă.
• Mai mult de o or ă.
8. De câte ori îl duce Ńi la veterinar, de-a lungul unui an?
• De câteva ori pe lun ă.
• O dat ă pe lun ă.
• De 6 ori.
• Mai rar (specifica Ńi cât de rar).
9. La câte cabinete veterinare v ă duce Ńi câinele?
• La unul singur.
• La 2-3.
• La mai multe (specifica Ńi la câte).
10. AŃi obi șnuit câinele dvs. cu un anumit veterinar?
• Da.
• Nu, cum se nimere ște.
11. Cum proceda Ńi când urmeaz ă s ă v ă duce Ńi câinele la veterinar? Alege Ńi varianta
care se potrive ște cel mai bine situa Ńiei dvs.
• Îi explic c ă de aceast ă dat ă nu este vorba de o plimbare.
• Îl mângâi și îi ar ăt cât îmi este de mil ă de el.
• Îl p ăcălesc c ă ie șim s ă ne juc ăm.
• Nu trebuie s ă-i dau câinelui raportul unde mergem și ce facem.
• Îl duc cu for Ńa, în les ă.
• Îl pedepsesc dac ă se împotrive ște și nu m ă ascult ă.
• Preg ătesc o cu șcă special ă pentru a-l transporta.
• Altele (specifica Ńi).
12. Cum reac Ńioneaz ă câinele dvs., în general , în momentul ie șirii din cas ă?
• Dă din coad ă.
• Latr ă.
• Sare pe st ăpân.

137 • Geme de bucurie.
• Ezit ă.
• Se ascunde.
• Opune rezisten Ńă .
• Își a șeaz ă coada între picioare.
• Altfel (specifica Ńi).
13. Cum reac Ńioneaz ă câinele dvs. în momentul ie șirii din cas ă, atunci când trebuie
dus la medicul veterinar?
• Se comport ă normal, f ără nicio diferen Ńă .
• Ezit ă, se las ă convins mai greu.
• Se ascunde.
• Opune rezisten Ńă .
• Își a șeaz ă coada între picioare.
• Devine nervos, i se ridic ă p ărul pe spate.
• Mârâie.
• Altfel (specifica Ńi).
14. Care este reac Ńia dvs. la comportamentul câinelui, înainte de vizita la veterinar?
• Îl mângâia Ńi și încerca Ńi s ă-l convinge Ńi s ă v ă urmeze folosind un ton calm.
• Ave Ńi o atitudine indulgent ă: pân ă la urm ă tot la veterinar ve Ńi ajunge.
• Îi ar ăta Ńi c ă începe Ńi s ă v ă pierde Ńi r ăbdarea.
• Striga Ńi (ridica Ńi tonul), îl brusca Ńi.
• For ŃaŃi câinele s ă vin ă cu dvs. prin diferite metode (cu șcă special ă, îl trage Ńi
cu putere, în les ă, sedare).
• Alta (specifica Ńi).
15. Cum transporta Ńi de obicei câinele la veterinar?
• Într-o cu șcă special ă.
• În ma șin ă.
• Merge Ńi într-o plimbare, cu el în les ă.
• Îl l ăsa Ńi liber, el oricum v ă va urma.
• Altfel (specifica Ńi).
16. Cum reac Ńioneaz ă acesta în timpul transportului spre medicul veterinar?
• Are o atitudine pasiv ă;
• Se arat ă interesat de mirosurile noi.
• Se a șeaz ă în pozi Ńia culcat și nu mai vrea s ă continue drumul.
• Se întoarce acas ă și nu v ă urmeaz ă.
• Tremur ă excesiv.
• Schel ălăie.
• Latr ă.

138 • Încearc ă s ă-și mu ște lesa.
• Urineaz ă.
• Se ascunde în locuri inaccesibile.
• Devine agresiv fa Ńă de dvs. sau fa Ńă de al Ńi membri ai familiei.
• Alte reac Ńii (descrie Ńi-le).
17. Cum v ă comporta Ńi dvs. în timpul drumului spre medicul veterinar?
• Îi vorbi Ńi câinelui ca s ă nu se sperie.
• Vă juca Ńi încontinuu cu câinele dvs.
• Îi oferi Ńi recompensa lui preferat ă (hran ă, juc ărie).
• Vă comporta Ńi ca și cum ar fi vorba de o plimbare oarecare.
• Vorbi Ńi la telefon, ave Ńi multe alte treburi de rezolvat.
• Trage Ńi câinele dup ă dvs., de și acesta opune rezisten Ńă .
18. Cum se comport ă câinele dvs. la intrarea în cabinetul medicului veterinar?
• Firesc, intr ă lini știt.
• Umbl ă încet, ca și cum ar dori s ă se opreasc ă.
• Este imobil.
• Tremur ă.
• Latr ă.
• Îl vede Ńi agitat.
• Încearc ă s ă fug ă.
• Încearc ă s ă se ascund ă în locuri greu accesibile.
• Încearc ă s ă v ă mu ște.
• Urineaz ă.
• Face spume la gur ă (saliva Ńie excesiv ă).
19. Medicul veterinar la care apela Ńi cel mai frecvent v-a oferit informa Ńii despre
cum s ă v ă comporta Ńi cu câinele dvs. înainte de vizita la veterinar?
• Nu.
• Da (specifica Ńi ce sfaturi vi s-au dat)
20. Ce sfaturi recomanda Ńi dvs. personal st ăpânilor de câine care se preg ătesc
pentru vizita la medicul veterinar?
Vă rug ăm s ă aduce Ńi complet ări referitoare la comportamentul câinelui dvs.
înainte de vizita la veterinar (aspecte care consid era Ńi c ă au fost omise în chestionar).

139 ANEXA 2
Descrierea itemilor chestionarului
Chestionarul a vizat mai multe tipuri de factori intraspe cifici (caracteristici
rasei canine) și interspecifici (caracteristici interac Ńiunii om-animal). Ace ști factori
au fost structura Ńi în 21 întreb ări (itemi). Chestionarul a mai cuprins câteva între b ări
privind datele de autentificare a st ăpânului și a animalului s ău de companie.
Date de autentificare a proprietarului câinelui , și anume: numele și prenumele,
vârsta, sexul, nivelul de școlarizare, locul de munc ă actual, num ărul membrilor
familiei, pentru a cunoa ște persoanele în anturajul c ărora tr ăie ște câinele de companie.
Consider ăm c ă acesta este un aspect important al dimensiunii medi ului social
al câinelui.
Date de autentificare a câinelui de companie , și anume: numele, vârsta (care
poate fi un indicator al stresului și astfel ne a ștept ăm ca experien Ńa de via Ńă a
câinelui s ă influen Ńeze m ăsura în care acesta va fi stresat de vizita la veterinar), rasa
(consider ăm c ă temperamentul câinelui selectat artificial pentru a îndeplini a numite
condi Ńii – de aspect, agresivitate etc. – poate fi un alt indicator al stresului) și sexul
(ne a ștept ăm ca datorit ă diferen Ńelor neuro-hormonale între sexe, cum ar fi de
exemplu, nivelul mai crescut de testosteron la masculi, ace știa s ă fie mai stresa Ńi
decât femelele, cel pu Ńin în spa Ńiul de a șteptare a cabinetului).
Descriem mai jos fiecare item cuprins în chestionar:
Itemul 1: De cât timp face câinele partea din via Ńa dvs.? folosit pentru cuantificarea
dimensiunii temporale a interac Ńiunii câine-st ăpân . Ne a ștept ăm ca lungimea
convie Ńuirii acestora s ă fie un indicator al calit ăŃii vie Ńii animalului de companie.
Itemul 2: Unde Ńine Ńi câinele? folosit pentru identificarea calit ăŃilor spa Ńiului
în care câinele î și desf ăș oar ă via Ńa. Ne a ștept ăm ca acei câini care tr ăiesc în curte s ă
fie mai stresa Ńi decât câinii care tr ăiesc într-un apartament, deoarece sunt transpu și
dintr-un spa Ńiu deschis într-unul închis (îngr ădit). Este cunoscut faptul c ă în perimetrul
cabinetului veterinar, densitatea persoanelor este mai ma re și ca atare spa Ńiului
personal al câinelui este invadat, ceea ce se presu pune c ă determin ă cre șterea nivelului
stresului acestuia.
Itemul 3: Este dresat câinele dvs.? Dac ă da, ce fel de dresaj a primit? Folosit
pentru identificarea nivelului de educa Ńie și disciplin ă a câinelui, ob Ńinute prin dresaj
(statutul de câine dresat sau nedresat), știut fiind faptul c ă dresajul tempereaz ă
animalul și îi reduce semnificativ nivelul stresului. Men Ńion ăm c ă întrebarea care
vizeaz ă tipul de dresaj este necesar ă deoarece mul Ńi st ăpâni confund ă dresajul de
specialitate cu dresajul personal (adic ă cel realizat de membrii familiei), astfel încât
în lipsa acestei întreb ări de control, rezultatele ar fi fost puternic biasate.

140 Itemul 4: Privi Ńi câinele ca pe un egal al dvs. sau ca pe o fiin Ńă care trebuie s ă
vi se supun ă? folosit pentru aprecierea atitudinii st ăpânului fa Ńă de câinele s ău, care
consider ăm c ă reprezint ă un alt poten Ńial indicator al factorilor ce determin ă stresul
câinelui. Ne a ștept ăm ca în situa Ńia în care câinele este considerat un membru egal
al familiei, acesta poate fi calmat printr-un gest sau o privire a st ăpânului.
Itemul 5: De obicei, l ăsa Ńi câinele dvs. s ă latre de câte ori dore ște? Prin intermediul
acestei întreb ări s-a urm ărit evaluarea gradului de libertate a expresiei sonore a
câinelui. Presupunem c ă acest item va corela cu cel anterior.
Itemul 6: De câte ori pe zi îl scoate Ńi la plimbare? și itemul 7: Cât timp dureaz ă
plimb ările zilnice? Ace ști itemi vizeaz ă cuantificarea interac Ńiunii st ăpân-animal
de companie în afara spa Ńiului în care tr ăie ște câinele , precum și timpul petrecut în
afara casei. Ne a ștept ăm ca un câine plimbat des s ă fie habituat cu ie șirea din
teritoriul s ău și, ca atare, nivelul stresului s ău s ă fie redus.
Itemul 8: De câte ori îl duce Ńi la veterinar, de-a lungul unui an? folosit pentru
determinarea frecven Ńei controlului medical al câinelui . Ne a ștept ăm ca aceasta s ă
coreleze negativ cu nivelul stresului. Cu alte cuvinte, c u cât câinele este dus la
cabinetul veterinar mai rar, cu atât nivelul stresului este mai ridicat.
Itemul 9: La câte cabinete veterinare v ă duce Ńi câinele? și itemul 10: AŃi
obi șnuit câinele dvs. cu un anumit veterinar? Prin intermediul acestor itemi s-a
urm ărit determinarea gradului de habituare a câinelui cu teritoriul de control
medical (adic ă nivelul de familiarizare cu un anumit spa Ńiu). Astfel, ne a ștept ăm ca
un câine dus în mod constant la acela și cabinet veterinar și consultat de c ătre
aceea și persoan ă s ă resimt ă mai pu Ńin stres decât un câine dus la diferite cabinete și
examinat de persoane str ăine.
Itemul 11: Cum proceda Ńi când urmeaz ă s ă v ă duce Ńi câinele la veterinar?
Acest item vizeaz ă reliefarea calit ăŃii comunic ării între câine și st ăpân, înainte de
vizita la veterinar. Ne a ștept ăm ca reac Ńiile câinelui în situa Ńii obi șnuite (cum ar fi
ie șirea la plimbare) s ă nu indice stres, spre deosebire de cazul în care urmeaz ă s ă
fie transportat la cabinetul medical.
Itemul 12: Cum reac Ńioneaz ă câinele dvs., în general , în momentul ie șirii din
cas ă? Consider ăm acest item ca fiind o situa Ńie de control , la care ne vom raporta
atunci când vom analiza itemul 13.
Itemul 13: Cum reac Ńioneaz ă câinele dvs. în momentul ie șirii din cas ă, atunci
când trebuie dus la medicul veterinar? Acest item vizeaz ă, de asemenea, reliefarea
calit ăŃii comunic ării între câine și st ăpân, înainte de vizita la veterinar. Acesta este
un aspect foarte important, care adesea este neglijat atât de c ătre speciali ști, cât și
de c ătre st ăpâni. Ne a ștept ăm ca reac Ńiile câinelui s ă fie diferite de cele care predomin ă
în cazul unei ie șiri obi șnuite, la plimbare.

141 Itemul 14: Care este reac Ńia dvs. la comportamentul câinelui, înainte de vizita
la veterinar? Acest item reliefeaz ă atitudinea st ăpânului fa Ńă de comportamentul
câinelui înainte de a fi dus spre cabinetul medicul ui veterinar . Ne a ștept ăm ca în cazul
în care st ăpânul câinelui este îngrijorat sau iritat s ă transmit ă starea sa negativ ă și
animalului sau câinele s ă perceap ă anumite indicii non-verbale ale vizitei la veterin ar,
fapt pe care noi vom putea s ă-l observ ăm prin felul în care acesta se comport ă.
Itemul 15: Cum transporta Ńi de obicei câinele la veterinar? Acest item se
autodefine ște. Prin intermediul acestui item inten Ńion ăm s ă g ăsim o posibil ă corela Ńie
între felul nespecific de a înso Ńi câinele „la plimbare” și stres. În acest caz, consider ăm
că modul în care este transportat câinele la veterinar poate fi un indicator al stresului.
Astfel, ne a ștept ăm ca acei câini care nu sunt transporta Ńi cu ma șina sau în cu șcă, ci
sunt l ăsa Ńi liberi, ca și cum ar fi sco și la plimbare, s ă nu manifeste stres.
Itemul 16: Cum reac Ńioneaz ă acesta în timpul transportului spre medicul veterinar?
Consider ăm acest item deosebit de important în identificarea stresul ui la câine în
drum spre cabinetul medicului veterinar. Presupunem c ă majoritatea câinilor știu c ă
se afl ă în drum spre destina Ńia H (cabinetul veterinar) și de aceea ne a ștept ăm s ă
putem înregistra comportamente care s ă indice stresul lor.
Itemul 17: Cum v ă comporta Ńi dvs. în timpul drumului spre medicul veterinar?
Prin intermediul acestui item inten Ńion ăm s ă punem în eviden Ńă atitudinea diferit ă
pe care ar putea-o avea st ăpânii fa Ńă de câinii lor în timpul drumului spre veterinar
comparativ cu o plimbare normal ă. Ne a ștept ăm ca unii st ăpâni s ă manifeste empatie
fa Ńă de reac Ńiile animalului de companie, iar al Ńii (poate marea majoritate) s ă
rămân ă indiferen Ńi.
Itemul 18: Cum se comport ă câinele dvs. la intrarea în cabinetul medicului
veterinar? Acest item este esen Ńial în reliefarea formelor de manifestare a stresului și,
mai ales, a intensit ăŃii acestuia în cazul câinilor care deja se afl ă în incinta spa Ńiului
problematic (cabinet veterinar). Ne a ștept ăm ca majoritatea câinilor s ă prezinte
semne ale stresului, începând de la cele minore (cum ar fi ez itarea sau imobilitatea)
și până la cele majore (cum ar fi urinatul, agresivitatea sa u saliva Ńia excesiv ă). Prin
intermediul acestui item vom putea diferen Ńia câini care manifest ă stres în prezen Ńa
medicului veterinar, de cei nestresa Ńi, precum și intensitatea stresului.
Itemul 19: Medicul veterinar la care apela Ńi cel mai frecvent v-a oferit informa Ńii
despre cum s ă v ă comporta Ńi cu câinele dvs. înainte de vizita la veterinar? Prin
intermediul acestui item inten Ńion ăm s ă cunoa ștem aportul medicului veterinar în
ceea ce prive ște prevenirea și înl ăturarea stresului generat de controlul medical ,
precum și ce sfaturi au primit st ăpânii animalelor de companie. În primul rând ne
aștept ăm ca st ăpânii s ă nu primeasc ă astfel de sfaturi de la veterinar, deoarece
problema preg ătirii câinelui pentru vizita medical ă nu este abordat ă deloc în

142 literatura român ă de specialitate. De asemenea, ne a ștept ăm ca st ăpânii care totu și
primesc sfaturi de la medicul veterinar, s ă aib ă câini mai pu Ńin stresa Ńi.
Itemul 20: Ce sfaturi recomanda Ńi dvs. personal st ăpânilor de câine care se
preg ătesc pentru vizita la medicul veterinar? Ne a ștept ăm ca prin intermediul acestui
item s ă ob Ńinem informa Ńii suplimentare din partea publicului larg, referitoare la
modul de prevenire și înl ăturare a stresului câinelui de companie în drum spre
cabinetul medicului veterinar și, eventual, chiar în timpul consultului medical. De
asemenea, ne a ștept ăm s ă primim sfaturi în special de la st ăpânii câinilor nestresa Ńi.
Itemul 21: Vă rug ăm s ă aduce Ńi complet ări referitoare la comportamentul câinelui
dvs. înainte de vizita la veterinar (aspecte care au fost omise în chestionar) . Acest
item a urm ărit s ă completeze informa Ńiile ob Ńinute prin intermediul chestionarului
analizat mai sus și, eventual, s ă-i adauge temei o dimensiune în plus, care ar putea
fi abordat ă în studiile viitoare în domeniu.

143

CAPITOLUL 7
INTERAC łIUNEA OM-ANIMAL
REFLECTAT Ă ÎN METODELE DE PERSUADARE ONLINE
UTILIZATE ÎN CADRUL SITE-URILOR
ORGANIZA łIILOR PENTRU DREPTURILE ANIMALELOR
– STUDIU TRANSCULTURAL –
Liuba Oniujec, Alina S. Rusu

Introducere
În func Ńie de contextul socio-cultural, modul în care animalele sunt trat ate
reflect ă valorile și principiile morale ale unei societ ăŃi. Importan Ńa studierii leg ăturii
om-animal, în cadrul diferitelor societ ăŃi reiese și din apari Ńia unui nou val de
activism ce lupt ă, la nivel interna Ńional, pentru drepturile animalelor și care recurge
la metode de promovare a propriilor ideologii și recrutare a altor membri prin
intermediul unui nou canal de comunicare – internetul . Motiva Ńia intrinsec ă care
st ă la baza acestor mi șcări sociale este dat ă, cel mai probabil, de existen Ńa unei
leg ături instinctuale între om și alte sisteme vii, în special animalele, instinct ce emerge,
incon știent, în cogni Ńiile noastre, emo Ńii, art ă și etic ă, reflectându-se în toate
culturile (Wilson, 1984).
Apari Ńia societ ăŃii postmoderne, în special a celei de tip occidental, a adus noi
schimb ări în ce prive ște rela Ńia om-animal deoarece apare, pe de o parte, începutul
unui declin în antropocentrism (asump Ńia ascenden Ńei morale si a locului central
ocupat de fiin Ńa uman ă în lume), iar pe de alt ă parte se puncteaz ă emergen Ńa
zoocentrismului (recunoa șterea animalelor ca fiin Ńe pe deplin sau par Ńial morale),
ce duce la schimbarea atitudinii fa Ńă de animalele suferinde, sau care sunt expuse
unor riscuri ridicate (Lash & Urry, 1987; Harvey, 1989, 1996; Giddens, 1990,
1991; Beck, 1992; cit în Bulbeck, 1999; Franklin, 1999). Natura și animalele devin,
„obiecte” c ărora li se transfer ă emo Ńii umane precum iubirea, grija și protec Ńia fa Ńă de
animale, acestea fiind consecin Ńa a trei tr ăsături principale a culturii post-moderne:

144 reflexivitatea fa Ńă de risc 1, mizantropia 2 și insecuritatea ontologic ă3 ce devin factori
cheie în rela Ńia contemporan ă om-animal. În deosebi crearea unui climat de
insecuritatea ontologic ă precum și fragmentarea familiei ca organiza Ńie social ă, face
ca animalele s ă devin ă un obiect-substitut pentru exprimarea iubirii. Proximitatea
spa Ńial ă fa Ńă de animale duce la schimbare și permite adoptarea unei atitudini mai
„sentimentale” fa Ńă de acestea.
Oamenii încep s ă interac Ńioneze în mod diferit cu animalele de companie ca
parte a diverselor activit ăŃi cotidiene, importan Ńa acestui contact fiind dat ă mai ales
de înc ărc ătura emo Ńional ă ce rezult ă atunci când privim un animal care ne
întâmpin ă bucuros (Pivetti, 2005). Prin urmare, animalele su nt în general considerate
„companioni autentici”, deoarece acestea sunt capabile de a s tabili rela Ńii de lung ă
durat ă și de dependen Ńă mutual ă cu oamenii. Dezvoltarea unei rela Ńii înc ărcate
emo Ńional cu animalele este adesea vazut ă ca o criz ă moral ă sau o tulburare a post-
modernit ăŃii (Franklin, 1999). În acest sens lumea animal ă este considerat ă a fi în
totalitate dependent ă de ac Ńiunile umane (Franklin, 1999).
Schimbarea atitudinii fa Ńă de fiin Ńele non-umane duce la cre șterea îngrijor ării
morale a popula Ńiei fa Ńă de tratamentul aplicat animalelor. Apar astfel diverse
mi șcări de opinie ce subliniaz ă valoarea intrinsec ă a animalelor și drepturile acestora.
Acestea contribuie la trecerea de la considerarea individului uman ca fiind singura
fiin Ńă moral ă, la includerea în aceast ă categorie a tuturor fiin Ńelor vii, precum și
punerea sub semnul întreb ării a utiliz ării animalelor pentru beneficiile fiin Ńei umane
(Reagan, 1983). Prin urmare mi șcarea pentru drepturile animalelor sus Ńine c ă oamenii
nu au nicio justificare moral ă pentru a utiliza animalele non-umane pentru scopuri
umane, indiferent cât de „uman” ar fi acestea tratate. Scopul a cestei mi șcări este
abolirea utiliz ării animalelor în orice alte ac Ńiuni decât cele tipice interac Ńiunilor
amiabile om-animal de companie (www.worldanimal.net) . Aceasta reprezint ă o
mi șcare dedicat ă schimb ării sociale și care se bucur ă deja de câ știgarea unor schimb ări
semnificative pentru animale. Astfel, la nivel de e duca Ńie, mi șcarea se adreseaz ă
indivizilor sensibili fa Ńă de aceasta poblematic ă, prin generarea empatiei și îmbun ătăŃirea

1 Reflexivitatea fa Ńă de risc implica identificarea animalelor expuse un or factorilor de risc (declinul
speciei, pierderea habitatului și eliminare prin ucidere); identificarea cu animale le ca subiec Ńi ce
reflect ă o diversitate de probleme (forme extreme de capita lism, poluare etc; Franklin & White, 2001).
2 Mizantropia este definit ă ca antipatia fa Ńă de oameni datorit ă tratamentului pe care îl aplica
animalelor și mediului. De-a lungul sec. XX, aceasta a dus la i ncluderea amfibienilor, insectelor și
mamiferelor marine în categoria animalelor c ărora li se va acorda compasiune și aten Ńie sporit ă
(Franklin & White, 2001).
3 Insecuritate ontologic ă este un concept postmodern care deriv ă din cadrul comunit ăŃilor care au
contribuit la schimbarea rela Ńiei cu animalele de cas ă, subliniind tranzi Ńia imaginii animalului de la
un ornament în cas ă sau utilizat pentru amuzament, la o concep Ńie postmodern ă ulterioar ă ca „animal
de companie”. Acesta are rolul de a înlocui absen Ńa sau pierderea sociabilit ăŃii și a angajamentului
emo Ńional (Franklin, 1999).

145 tratamentului fa Ńă de animale. La nivel general, mi șcarea se centreaz ă pe toate nivelele
societ ăŃii de la școlari și liceeni, la sus Ńin ători și consumatori.
Procesul de „changing hearts and minds”(sensibilizarea publicului ) este o investi Ńie
pe termen lung ce influen Ńeaz ă atât abordarea în practic ă a îmbun ătăŃirii tratamentului
fa Ńă de animale, cât și favorizarea unui climat social pentru ini Ńierea schimb ării
(www.worldanimal.net).
Unul dintre domeniile pe care s-au focalizat cercet ările efectuate asupra proceselor
de recrutare a voluntarilor în cadrul organiza Ńiilor pentru drepturile animalelor, const ă
în focalizarea pe emo Ńiile și ideile transmise în cadrul re Ńelelor sociale face-to-face –
formate pe baza unor contacte personale directe între membrii organiza Ńiei (Jasper,
1999). Cercetarea de fa Ńă preia aceste studii și încearc ă s ă le extind ă, focalizându-se
pe manipularea emo Ńiilor și ideilor transmise câtre un public mai larg, în cadrul
unei re Ńele sociale virtuale în care influen Ńa social ă si contactele face-to-face dispar.
Mecanismul care st ă la baza acestei comunic ări const ă în transmiterea unor mesaje
culturale de impact prin intermediul unei surse anonime (internetul) n ecesare pentru a
putea recruta câ Ńi mai mul Ńi activi ști str ăini (echivalentul unei re Ńele sociale virtuale).
Strategiile de recrutare la care recurg grupurile p entru drepturile animalelor se
focalizeaz ă pe recrutarea direct ă prin utilizarea unor șocuri de natur ă moral ă sub
forma imaginilor și a retoricii verbale (Jaspen & Poulsen, 1995). Retorica utilizat ă
în aceste campanii face apel la compasiune prin diverse moduri, c um ar fi: (1)
responsabilizarea noastr ă ca fiin Ńe mature pentru ceea ce se întâmpl ă cu aceste
fiin Ńe necuvânt ătoare; (2) prezentarea de cazuri concrete care s-au soldat cu reu șit ă;
(3) prezentarea unor cazuri care necesit ă mai mult ă for Ńă și mobilizare din partea
noastr ă pentru a duce lupta la bun sfâr șit; (4) prezentarea opiniilor persoanelor
semnificative în domeniu, f ăcând apel la autoritatea și expertiza lor în domeniu,
precum și prin încercarea de a atrage aten Ńia mediei prin apel direct la acestea
(Swan & McCarthy, 2003).

Rolul internetului în promovarea
organiza Ńiilor pentru drepturile animalelor
Identitatea acestor organiza Ńii și imaginea lor public ă sunt foarte importante în
promovarea problematicii drepturilor animalelor, prin urmare s ite-urile sunt parte
importanta a procesului de informare a publicului din exterior (D utton & Dukerich,
1991). Acestea relateaz ă o poveste credibil ă ce duce la construc Ńia identit ăŃii
organiza Ńiilor prin oferirea de descrieri, întreb ări, posibilit ăŃi de contesta Ńii și
defense (Cober et al., 2004), precum și informa Ńii de natur ă educa Ńional ă pentru cei
interesa Ńi. Pornind de la asump Ńia c ă identitatea organiza Ńiilor este par Ńial construit ă
din interac Ńiunea persoanelor din interiorul organiza Ńiei cu cele din exterior (Gioia,
Schultz & Corley, 2000), putem spune c ă utilizarea unor site-uri interactive

146 reprezint ă un instrument puternic de promovare a organiza Ńiei (Myers, 2002; Cober,
2004). Elementele definitorii ale acestor site-uri sunt: (1) captarea : promovarea
constant ă a site-urilor, asigurându-se c ă acesta va fi vizitat și revizitat în mod
continuu; (2) con Ńinutul : crearea unui con Ńinut interactiv și personalizat pentru a
încuraja vizitatorii s ă revin ă; (3) comunitatea : crearea unor grupuri de discu Ńii online
precum și a diverselor modalit ăŃi în care ace știa se pot înscrie online pentru a
realiza o anumit ă ac Ńiune, proteste sau suport moral; (4) comer Ńul : posibilitatea de a
efectua tranzac Ńii pentru a sus Ńine o anumit ă ac Ńiune; (5) orientarea spre client : prin
existen Ńa unui segment special creat pentru vizitatorii care vor s ă devin ă voluntari
și personalizarea con Ńinutului acestuia (Chaffey, Mayer, Johnson & Ellis, 2000).
Cu toate acestea, studiile mai recente arat ă ca interactivitatea nu reprezint ă tot
timpul o experien Ńă pozitiv ă pentru utilizator deoarece îl oblig ă pe acesta s ă investeasc ă
resurse aten Ńionale suplimentare, în loc s ă experimenteze starea de flow 4. Nevoia
constant ă de evaluarea a informa Ńiei recep Ńionate precum și de a efectua decizii
simultane pentru controlul deciziilor cu privire la informa Ńia recep Ńionat ă îl poate
suprasolicita pe vizitator (Sicilia, Ruiz & Munuera, 2005). Totu și, un site interactiv
îi ofer ă utilizatorului o anumit ă libertate, control și entuziasm; controlul asupra
site-ului influen Ńeaz ă procesul de memorare, integrare și comprehensiune a input-
urilor primite și analizate, ceea ce duce la cre șterea eficien Ńei mesajului.
Rolul site-urilor organiza Ńiilor pentru drepturile animalelor este de a oferi un
cadru necesar pentru aplicarea unor strategii și tactici de promovare a anumitor
schimb ări sociale. Asump Ńia de la care pornesc organiza Ńiile este nevoia schimb ării
unor comportamente, iar responsabilitatea societ ăŃii este de a ajuta oamenii s ă opteze
pentru alegerile corecte (Goldberg et al., 1997). F ocalizarea organiza Ńiilor se orienteaz ă,
astfel, spre procesul de modificare a atitudinilor prin inter mediul internetului.
Organiza Ńiile pentru drepturile animalelor au profitat de acest ava ntaj reu șind s ă
ating ă, în ultimul deceniu, unul dintre cele mai sofisticate nivele de comunicare și
de rela Ńionare cu publicul prin intermediul internetului (Anderson, 2007).
Aristotel (384/322; cit în Gould, 2003) afirma c ă „ pentru ca procesul de
comunicare s ă fie eficient el trebuie s ă fie clar ”, iar „ claritatea acestuia const ă în
utilizarea anumitor cuvinte (substantive și verbe) obi șnuite ”. Exist ă o serie de critici
privind analiza comunic ării globale sau interculturale bazat ă pe utilizarea în cadrul
procesului de comunicare (prin internet) a unor simple cuvinte (Gould, 2003).
Aceste critici sunt focalizate în special pe existen Ńa unor preferin Ńe la nivel de
cultur ă pentru o comunicare indirect ă sau non-verbal ă. A șa este cazul culturilor de
tip hight context societies , în care oamenii extrag majoritatea informa Ńiilor din
comunicarea non-verbal ă. Deoarece exist ă o dificultate de comunicare a mesajului

4 Flow desemneaz ă „experien Ńa holistic ă tr ăit ă atunci când oamenii ac Ńioneaz ă cu implicare total ă,
astfel încât nimic altceva nu mai conteaz ă pentru ei” (Csikszentmihalyi, 1975)

147 prin domeniul site-urilor în cadrul societ ăŃilor de tip hight context , cercet ătorii au
identificat câteva tipuri de strategii ce ar putea atenua dificult ăŃile de receptare a
mesajului (Hall, 1976). Astfel, s-a observat c ă unii oamenii din cadrul acestor
contexte culturale prefer ă utilizarea în cadrul site-urilor a mai pu Ńine cuvinte și mai
multe elemente vizuale, în timp ce al Ńii se orienteaz ă spre discursurile figurative
mai dense. Studiile realizate pe site-urile unor mari corpor a Ńii au observat c ă în
multe dintre homepage -urile site-urilor societ ăŃilor de tip hight context , se utilizeaz ă
mai multe pictoriale (imagini) în timp ce paginile ulter ioare (în ordine ierarhic ă) a
acestor site-uri con Ńin o cantitate mare de texte irelevante (Marcus & Gould, 2000).
Aceste corpora Ńii au recurs la suplimentarea informa Ńiei contextuale în cadrul site-
urilor, focalizându-se în acela și timp și pe u șurarea utilizabilit ăŃii acestora prin
selectarea atent ă a graficelor postate în hipertext (care pot îngreuna uneori deschiderea
unei pagini de internet) f ără a da o form ă simplist ă (care nu este apreciat ă în aceste
culturi) a site-ului (Marcus & Gould, 2000).
Spre deosebire de acestea, societ ăŃi precum SUA, Israel și Germania, denumite
și low context societies , extrag informa Ńia mai degrab ă din mesajele verbale. În
cadrul acestor societ ăŃi, rela Ńiile de polite Ńe sunt mai pu Ńin importante, iar posibilitatea
de a se putea exprima direct le permite s ă câ știge mai mult timp în transmiterea
eficient ă a mesajului. Prin urmare, în cadrul realiz ării site-urilor trebuie s ă se ia în
considerare atât contextul cultural care dezvolt ă valorile, cât și func Ńiile individuale
exprimate prin aceste valori.

Canalul de comunicare
Este general acceptat faptul c ă mediul virtual este cea mai inovatoare form ă de
comunicare prin media. Prin urmare, în acest studiu, se analizeaz ă persuasiunea din
perspectiva tr ăsăturilor mediului virtual, ale c ărui caracteristici pot eficientiza
procesul de modificare al atitudinii utilizatorului. Cercet ările recente ne sugereaz ă
că mediul virtual, spre deosebire de clasica mass-media, ofer ă utilizatorului
posibilitatea de a se proiecta prin imaginar în ace l mediu, realizându-se o imersiune 5
psihologic ă și perceptual ă mai accentuat ă (Grigorivici, 2003).
Includerea studiilor asupra imersiunii în cadrul persuasiunii are la baz ă faptul
că atunci când utilizatorii se simt imersa Ńi, e foarte probabil ca ace știa s ă se simt ă și
persuada Ńi (Kim & Biocca, 1997). Astfel, mediul virtual devine un nou mediu
„transparent” de publicitate ale c ărui tr ăsături contribuie la eficientizarea transmiterii
mesajului prin acest canal de publicitate , capabil s ă rezolve clasicele probleme
asupra eficacit ăŃii transmiterii mesajului (Grigorovici, 2003). Investiga Ńiile ini Ńiale

5 Imersiunea se refer ă la o reac Ńie particular ă experien Ńiat ă atunci când utilizatorul se adapteaz ă și se
angajeaz ă într-o lume construit ă artificial (Lombard & Ditton, 1997; Schuemie et al ., 2001)

148 realizate pe implicarea sau imersiunea afectiv ă/emo Ńional ă a utilizatorilor în cadrul
mediului virtual au la baz ă doar studiile ce vin din media și care sus Ńin c ă exist ă o
corela Ńie între conceptul de implicare și atitudinea fa Ńă de un produs, recunoa șterea
produsului și inten Ńia de a-l achizi Ńiona fiind rela Ńionat ă cu mesajul comercial
prezentat într-o form ă sau alta (Slater & Wilbur, 1997).
Pentru a sublinia apari Ńia emo Ńiilor în cadrul procesului de imersare amintim
teoria transferului activ ării (eng. excitation transfer theory; Zillmann, 1974). Aceasta
presupune existen Ńa unei excit ări reziduale ce intensific ă emo Ńiile subsecvente când
acestea nu sunt atribuite unei surse actuale, dar care apare î n una dintre cele trei
faze ale arousal-ului.
Aceast ă teorie este foarte util ă pentru a descrie procesarea informa Ńional ă într-
un mediu virtual, deoarece exist ă studii care demonstreaz ă c ă exist ă o corela Ńie între
prezen Ńa în mediul virtual și un arousal-ul accentuat. În cazul acesta, constructul de
„prezen Ńă ” implic ă și abilitatea sc ăzut ă de a atribui corect arousal-ul sursei cauz ă. Prin
urmare, aceste studii realizate pe imersiunea în mediul virt ual arat ă c ă existen Ńa
unui nivel crescut de arousal și „prezen Ńă ” au impact major asupra tipului și nivelului
de procesare informa Ńional ă (euristic ă sau sistematic ă), ceea ce determin ă s ă se
acorde sursei o aten Ńie mai sc ăzut ă sau s ă se con știentizeze influen Ńele persuasive
ale sursei (Zillmann & Bryan, 1974).

Persuasiunea online
Deoarece se presupune c ă modalitatea prin care se realizeaz ă comunicarea
mesajului poate influen Ńa caracterul și eficacitatea procesului de comunicare
(Chaiken & Eagly, 1983; cit. în Guadagno & Cialdini, 2002), studiile au început s ă
revizuiasc ă vechile teorii asupra persuasiunii și a schimb ării atitudinii prin
intermediul internetului. Persuasiunea ca form ă direct ă de modificare atitudinal ă
implic ă reorganizarea setului mental al indivizilor și interiorizarea acestuia prin
convingerea asupra libert ăŃii de alegere. Aceast ă schimbare a atitudinilor poate
avea ca rezultat schimbarea comportamentelor publicului Ńint ă (Corneille, 1992).
În cazul persuasiunii online prin intermediul unor site-uri este important de
specificat c ă reac Ńia fa Ńă de obiect sau atitudinea utilizatorului se modific ă datorit ă
efectului pe care îl produce sursa, forma mesajului și canalul de comunicare prin
care mesajul este transmis unui destinatar (publicul larg). De asemenea, în cazul
persuasiunii online sursa și Ńinta nu interac Ńioneaz ă ca în cazul unui context social
de tip fa Ńă -în-fa Ńă (Drozda-Senkowska, 2000). Modul în care creatorii site-ului vor
formula mesajul este deci crucial pentru a convinge un public la rg, la fel ca și
modul în care mesajul va fi prezentat în cadrul hipertext -ului site-ului.
Studiile focalizate pe analiza de con Ńinut a site-urilor dedicate diverselor
mi șcări sociale au identificat o serie de teme ce prevaleaz ă în cadrul acestora și

149 care acoper ă diverse aspecte, cum ar fi: educa Ńie, atitudine fa Ńă de organiza Ńie, bine
vs. r ău, defensiv ă, ac Ńiuni directe (Entman, 1993). Aceste teme au fost extrase din
hipertext -ul site-urilor și sunt caracterizate prin absen Ńa sau prezen Ńa anumitor
cuvinte cheie , fraze șocante la nivel emo Ńional, imagini stereotipe, surse de informa Ńii
și fraze ce ofer ă clustere de eviden Ńe și rapoarte, fapte și judec ăŃi (Entman, 1993).
În acest studiu se preia una dintre aceste teme și anume bine vs. r ău, pentru a
observa modul în care aceste grup ări militante (dedicate mi șcării drepturilor
animalelor) încearc ă s ă transmit ă mesaje de impact câtre utilizatorii internetului.
Apelul la acest dualism reflect ă atât atitudinea organiza Ńiilor fa Ńă de outsideri
(persoane care urm ăresc s ă promoveze agende total opuse acestor organiza Ńii), cât
și atitudinea central ă adoptat ă pentru a persuada cât mai rapid și eficient utilizatorul
în func Ńie de viziunea asupra modului de promovare a problematicii drept urilor
animalelor. Prin urmare, ne referim fie la o atitudine negativ ă împotriva unor companii
ce utilizeaz ă violen Ńa fa Ńă de animale, fie la o atitudine pozitiv ă, adic ă îndreptat ă spre
pace și lips ă de agresivitate în promovarea drepturilor animalelor și a protec Ńiei lor.

Emo Ńiile în cadrul procesului de persuasiune
Unul dintre obiectivele acestui studiu a fost investigarea modului în care
organiza Ńiile pentru protec Ńia animalelor încearc ă s ă influen Ńeze emo Ńiile (pozitive
sau negative) utilizatorului site-ului, apelând la mesaje textuale , adic ă cuvinte cheie
cu o înc ărc ătur ă emo Ńional ă puternic negativ ă sau pozitiv ă, precum și a unor mesaje
vizuale , adic ă a imaginilor prezente în cadrul hipertext -ului site-ului (Edward,
1990). Pentru acesta este necesar s ă abord ăm componenta emo Ńional ă ca experien Ńă
subiectiv ă înn ăscut ă (frica, furia, bucuria). Apelul la stoparea violen Ńei împotriva
unor fiin Ńe non-umane utilizând anumite cuvinte cheie cu înc ărc ătur ă emo Ńional ă
negativ ă, poate declan șa anumite tr ăiri afective negative. Sentimentele de furie,
triste Ńe sau dezgust, pot reactiva din memorie anumite evenimente relevante car e au
fost deja codate, m ărind accesibilitatea amintirilor care corespund sentimentului
experien Ńiat și crescând probabilitatea de asociere a acestora cu info rma Ńii noi
(Fredrickson & Branigan, 2005).
Studiile sugereaz ă c ă reactivitatea neurocognitiv ă la stimulii negativi este mult
mai mare decât la cei pozitivi, iar prelucrarea informa Ńiei negative este mai rapid ă
și mai intens ă decât prelucrarea informa Ńiei pozitive sau a celei neutre (Cacioppo &
Berntson, 1994). Ca și consecin Ńă a acestor bias ări, expresia comportamental ă și
atitudinal ă poate fi mai puternic influen Ńat ă de un input negativ decât de un input
pozitiv (Cacioppo & Berntson, 1994). În plus, oamen ii au tendin Ńa de a fi mai aten Ńi
la evenimentele care sunt în concordan Ńă cu sentimentele lor în prezent decât la
cele care nu sunt. Prin urmare, ei pot afla mai multe despre e venimentele care sunt
congruente cu sentimentele lor. Sentimentele curente orien teaz ă aten Ńia automat,

150 producând timpi de reac Ńie mai mici la evenimentele congruente cu aceste senti mente
(Derryberri & Tucker, 1994). De asemenea, studiile asupra rol ului emo Ńiilor în
ac Ńiunile colective sus Ńin c ă existen Ńa unui ata șamentul emo Ńional fa Ńă de oameni,
locuri și valori îi determin ă pe indivizii s ă se angajeze în proteste (Jasper, 1998).
Diversele ritualuri de protest pot constitui o baz ă pentru exprimarea emo Ńiilor, care,
la rândul lor, pot încuraja activismul (Taylor & Whittier, 1995).
Declan șarea unui sentiment natural de triste Ńe în fa Ńa unor acte de cruzime fa Ńă
de animale poate duce la furie, care se poate manifesta compor tamental prin ac Ńiuni
violente concrete (transfer de arousal). Organiza Ńiile care promoveaz ă mesajele de
pace par s ă fie con știente de aceast ă problem ă și încearc ă s ă refocalizeze furia spre
ac Ńiuni pa șnice, constructive, mizând pe faptul c ă gândirea pozitiv ă trebuie s ă fie
dublat ă de emo Ńii pozitive. În cadrul acestor organiza Ńii, emo Ńiile pozitive se refer ă
la ata șamentul fa Ńă de animal.
Studiile sus Ńin c ă emo Ńiile joaca un rol important in influen Ńarea modului în
care utilizatorul r ăspunde la mesajele persuasive. Datorit ă unui nivel înalt de
implicare afectiv ă în sensul de „a fi prezent” (imersiune), utilizatorul poa te s ă urmeze
„ruta periferic ă” din cadrul modelului probabilit ăŃii de elaborare propus de Petty
și Cacioppo (1986). Acest model presupune asocia Ńii afective și inferen Ńe facile
pornite de la indiciile contextului persuasiv care includ cred ibilitatea sursei, dar au
pu Ńin ă argumentare propriu-zis ă (probabilitate sc ăzut ă de elaborare).
Conform Oxford Dictionary, persuasiunea este definit ă atât ca o procesare
activ ă a informa Ńiei (element specific rutei centrale) cât și ca un proces de inducere,
atragere (eng. to induce, lure, attract, entice ), ceea ce implic ă și procese afective.
De și schimbarea atitudinal ă prin intermediul rutei periferice nu are efecte durabile,
simpla repetare ( inform, persuade and remind – Armstrong & Kotler, 2007) a
mesajelor ce fac apel la emo Ńiile utilizatorilor poate produce schimb ări în direc Ńia
dorit ă de surs ă (Heath, 2007). Aceast ă repetare are la baz ă înv ăŃarea prin condi Ńionarea
clasic ă în care un stimul de natur ă afectiv ă se asociaz ă repetat cu un obiect (în
cazul nostru animalul, care sufer ă sau este fericit; MacInnis & Jaworski, 1989).
Valoarea acestei repeti Ńii în condi Ńiile unei aten Ńii sc ăzute datorit ă multitudinii
de stimuli distractori specifici mediului virtual, este sus Ńinut ă și de Manchanda et
al. (2006), care argumenteaz ă c ă simpla expunere repetat ă la anumite site-uri poate
avea efecte benefice asupra achizi Ńion ării unui produs (în cazul produselor achizi Ńionate
prin internet). Se pare îns ă că efectele expunerii repetate sunt limitate, deoarece
odat ă cu cre șterea explor ării în adâncime a site-urilor, se ajunge la o sc ădere a
răspunsurilor emo Ńionale (Nordheilm, 2002). Prin urmare, în marea majoritate a
timpului, utilizatorii încearc ă s ă evite acordarea unei aten Ńii sporite unui produs,
mai mult decât ace știa ar avea nevoie pentru a-l observa (Mittal, 1994b). Acest
lucru explic ă faptul că simpla utilizare a con Ńinuturilor emo Ńionale (elementele
creative ale site-urilor) duce la evaluarea favorabil ă a produsului, deoarece permite

151 în mod repetat o procesare implicit ă a con Ńinutului informa Ńional. Astfel, se acord ă
produsului o aten Ńie sc ăzut ă, dar în acela și timp se produce ata șarea emo Ńional ă fa Ńă
de produs (în cazul nostru con Ńinutul site-ului), f ără ca utilizatorul s ă se simt ă
perturbat (Mittal, 1994b).
Sumarizând , se vor puncta câteva aspecte importante ale demer sului de fa Ńă : (1)
în func Ńie de canalul de comunicare, de natura sarcinii (expresiv ă vs. utilitarian ă),
de afectele ini Ńiale și de nivelul aten Ńional al utilizatorilor, mediul virtual este asocia t
cu prezen Ńa sau imersiunea, caracterizat ă la rândul ei de un nivel înalt de arousal și
emo Ńii intense; (2) nivelul ridicat de arousal și emo Ńiile intense sunt asociate cu un
nivel sc ăzut al con știentiz ării; prin urmare, organiza Ńiile (creatorii site-urilor vizitate)
vor tinde s ă abordeze ruta periferic ă din cadrul procesului persuasiv (procesare
euristic ă); (3) procesarea euristic ă va determina o atitudine pozitiv ă fa Ńă de organiza Ńia
prin intermediul site-ului, care, la rândul ei, poate determina ut ilizatorul s ă devin
un membru activ al acelei organiza Ńii prin modificarea sistemului de credin Ńe si/sau
implicare activ ă în campaniile organiza Ńiei.
Scopul acestui studiu este de a identifica utilizarea unor tehni ci de persuasiune
care fac apel la emo Ńiile utilizatorilor site-urile organiza Ńiilor pentru drepturile animalelor.
De asemenea, se va investiga tendin Ńa existent ă la nivelul acestor site-uri de a
vehicula un anumit tip de mesaj (de natur ă emo Ńional ă) în func Ńie de categoriile
de utilizatori din diferite culturi (arii geografice dife rite). Cheia utiliz ării cu
succes a site-urilor organiza Ńiilor pentru drepturile animalelor este atragerea a ten Ńiei
utilizatorilor și oferirea unei bune impresii despre site-ul organiza Ńiei. De aceea,
homepage -ul, prima pagina a site-ului organiza Ńiei (care este de obicei primul
element accesat de un utilizator), este elementul de baz ă analizat în acest studiu în
contextul obiectivului propus.
Ipotezele studiului
1. Presupunem c ă exist ă diferen Ńe socio-culturale reflectate în alc ătuirea site-
urilor organiza Ńiilor pentru drepturile animalelor, iar aceste diferen Ńe se vor
reflecta în utilizarea mesajelor vizuale și/sau a mesajelor textuale;
2. Presupunem c ă exist ă strategii universale în cea ce prive ște utilizarea mesajelor
de tip horror sau pace în procesul de persuadare a utilizatorilor.

Metodele de cercetare
În cadrul acestui studiu s-a apelat la o metod ă din domeniul cercet ării calitative
și anume analiza de domeniu (con Ńinut). S-a considerat ca analiza calitativ ă ne ofer ă
o perspectiv ă asupra diferen Ńelor în ce prive ște metodele de persuadare prin intermediul
site-urilor. Strauss și Corbin (1998) sus Ńin c ă metodele calitative se utilizeaz ă în
situa Ńiile în care se dore ște identificarea variabilelor ce pot fi ulterior testate prin

152 metodele cantitative, sau în cazul în care m ăsur ătorile cantitative nu pot oferi o
interpretare sau o descriere adecvat ă a situa Ńiei (Tillery, 2006). De asemenea în cadrul
analizei calitative se utilizeaz ă, în mod sistematic, un set predefinit de proceduri ce
aduc dovezi și rezultate care nu au fost determinate anterior (Tillery, 2006).
Motorul de c ăutare utilizat
În ceea ce prive ște modul de colectare a datelor de pe World Wide Web nu se
poate vorbi de o metod ă standardizat ă de e șantionare a site-urilor (Jones, 1999).
Prin urmare, în absen Ńa unui protocol standardizat, în aceast ă lucrare s-a recurs la
selectarea site-urilor organiza Ńiilor pentru drepturile animalelor prin c ăutarea acestora
cu ajutorul celui mai popular motorul de c ăutare Google 6 (ComScore, 2007). Acest
motor organizeaz ă site-urile ierarhic în func Ńie de categoria din care fac parte.
Google utilizeaz ă un sistem de notare a paginilor, Page Rang (TM) , care se bazeaz ă
pe natura unic ă, democratic ă a internetului de folosire vast ă a structurilor de
leg ături, ca indicator al valorii unei anumite pagini. „ Atunci când un site trimite un
link c ătre alt site, Google interpreteaz ă ca fiind un vot din partea primului site pentru
cel de-al doilea, iar în func Ńie de num ărul de referiri se determin ă importan Ńa
ierarhic ă a site-urilor ” (Brin, 2007; Co-Founder Google ). Google combin ă Page
Rank -urile cu tehnici avansate de c ăutare contextual ă, astfel încât acesta nu apeleaz ă
numai la contorizarea num ărului de acces ări a unei pagini dar recurge și la examinarea
con Ńinutului paginilor ce au link în pagina curent ă.
Criterii de selectare a site-urilor (de includere și excludere)
Cuvinte cheie utilizate în g ăsirea site-urilor: Spre deosebire de multe alte
motoare de c ăutare, Google afi șeaz ă rezultatele care includ to Ńi termenii c ăut ării,
fie în textul paginii, fie în adresa paginii. Prin urmare, pe ntru a realiza o c ăutare
avansat ă a site-urilor organiza Ńiilor pentru drepturile animalelor, la nivel intern a Ńional,

6 Conform studiului realizat în 2007 la nivel globa l de ComScore și citat de BBC, în luna august au
fost realizate peste 61 de miliarde de c ăutari pe internet de c ătre mai bine de 750 de milioane de
utilizatori. Studiul claseaz ă motorul de cautare Google pe primul loc cu mai bin e de jumatate din
num ărul de c ăutari (37 de miliarde), fiind urmat la distan Ńă de Yahoo (8.5 miliarde) și motorul de
căutare chinez, Baidu (3.2 miliarde). Acesta din urma subliniaz ă c ă internetul și c ăut ările pe
internet au devenit deja un fenomen global. În priv in Ńa distribuirii geografice, studiul arat ă c ă cea
mai mare parte a activit ăŃilor de c ăutare a avut loc în regiunea Asia-Pacific și mai exact în Ńă rile
precum China, Japonia și India, cu un numar de 258 de milioane de utilizat ori. Europa se afl ă pe
locul doi ca num ăr de utilizatori care efectueaz ă c ăut ări pe internet cu 210 milioane, urmat ă de
America de Nord cu 206 milioane. Pia Ńa cea mai slab dezvoltat ă de caut ări pe internet este cea din
Africa Central ă și de Est, fiind reprezentat ă doar de 30 de milioane de utilizatori. Un alt stud iu realizat
în august 2001 asupra popula Ńiei nord americane în privin Ńa acces ării internetului arat ă c ă adolescen Ńi
dar și copiii utilizaeaz ă cel mai frecvent internetul în compara Ńie cu alte grupe de vârst ă. În grupa
de v ărsta cuprins ă între 9 și 17 ani procentajul de utilizatori ai internetului este de 69% fa Ńă de 37%
reprezenta Ńi de popula Ńia de apoximativ 50 de ani. De asemenea, se specifi c ă c ă exist ă cre ștere
lunar ă de 2 milioane de noi utilizatori ai internetului n umai in Statele Unite (Ribisl et al., 2003)

153 s-a introdus urm ătoarea grupare de cuvinte animal rights + „continent” , unde în
locul specificat de cuvântul continent au fost introduse, pe rând, denumirile celor 3
continente incluse în c ăutare (America de Nord – excluzând Canada, Europa,
Asia), cât și dou ă Ńă ri din spa Ńiul slav (Rusia și Ukraina). În continuare, site-urile au
fost examinate și clasificate în, cele dedicate exclusiv drepturilor an imalelor sau
cele incluse în alte categorii din cadrul protec Ńiei animalelor.
Tematica și caracteristicile geografice și culturale ale site-urilor: Eșantionul
include doar site-urile organiza Ńiilor pentru drepturile animalelor, excluzându-se,
pe parcurs, orice alt ă categorie ce apar Ńine de protec Ńia animalelor (bun ăstarea
animalelor, protec Ńia animalelor în general, vegetarianism etc.) precum și site-urile
ce atingeau doar par Ńial problematica drepturilor animalelor, fapt ce a impus ex tinderea
căut ării, în cadrul fiec ărui continent, pe maxim 10 pagini din cadrul motorului de
căutare Google. Luând în considerare faptul c ă în acest studiu s-a urm ărit depistarea
unei tendin Ńe la nivel de cultur ă și pozi Ńionare geografic ă (continente) a utiliz ării
unor metode specifice de persuadare a utilizatorilor, ne-a m limitat în a selecta doar
10 site-uri pentru fiecare continent inclus în anal iza noastr ă.
Tot în cadrul e șantion ării a fost inclus ă o categorie separat ă de 5 site-uri care
apar Ńine spa Ńiului slav (Rusia și Ukraina), aceasta categorie fiind format ă independent
de select ările pe continente. Motivul includerii acestei cate gorii este neglijarea acestui
sector la nivel interna Ńional, precum și identificarea existen Ńei unor diferen Ńe culturale
în ceea ce prive ște promovarea și recrutarea în cadrul site-urilor organiza Ńiilor pentru
drepturile animalelor.
Condi Ńia pentru selectarea site-urilor în cadrul e șantionului analizat în studiul
nostru era ca acestea s ă fie în limba englez ă, exceptând categoria site-urilor din
Rusia și Ukraina în care s-au utilizat cuvinte de c ăutare compuse din caractere kirilice
(права животных / тварин + Рос cия / Україна ). E șantionul final a fost compus din
35 de site-uri (N = 35).
Colectarea și stocarea datelor : Cercet ătorii din domeniul internetului recomand ă
păstrarea înregistr ării site-urilor, deoarece acestea nu sunt permanent e (Weare, 2000).
Prin urmare, s-au downloadat toate cele 35 de site-uri în perioada noiembrie-de cembrie
2007, utilizând programul Web Record’s Research ProVersion 2.0, pentru a pu tea
păstra intacte homepage -urile site-urilor care vor fi analizate. Ulterior s-a pr odus o
codare a acestor homepage -uri pentru a putea realiza analiza de con Ńinut. Realizarea
analizei de con Ńinut a necesitat cuno știn Ńe atât din domeniul informaticii, a
accesibilit ăŃii site-urilor precum și din domeniul psihologiei persuasiunii.
Schema de codare (grila de observa Ńie) . Examinarea site-urilor s-a realizat la
nivelul paginii principale 7 care apare pe interfa Ńa browser -ului, și care ne ofer ă o

7 În cazul de fa Ńă , main page e sinonim cu front page sau homepage.

154 imagine de ansamblu asupra întregului site prin hiperleg ăturile existente. S-a optat
pentru evaluarea elementelor caracteristice paginii principa le deoarece con Ńinutul
acesteia permite utilizatorului s ă-și formeze o hart ă mental ă asupra paginilor
subsecvente site-ului și este decisiv în formarea primei impresii chiar da c ă utilizatorul
nu inten Ńioneaz ă s ă viziteze leg ăturile ce duc spre explorarea întregului site (Kent,
White & Taylor, 2003). De asemenea, în cadrul conceptualiz ării instrumentului de
evaluare s-au luat în considerarea și obiectivele generale al organiza Ńiilor pentru
drepturile animalelor (www.worldwide.net), f ără s ă se exclud ă faptul c ă aceste
organiza Ńii pot s ă apeleze la tehnici de persuasiune ce merg pe aceste obiective.
Fundamentarea teoretic ă a schemei de codare a constat în principal în cerc et ările
asupra mesajelor persuasive (texte scrise, imagini) ce fac apel la emo Ńii (Petty &
Cacioppo, 1986; Edwards, 1990; Petty, Fabrigar, Wegener, 2003) transmis e prin
intermediul internetului (Guadagno & Cialdini, 2002) pentru determinarea atitudinii
manipulate (Crites et al., 1994) de c ătre organiza Ńiile în cauz ă, cât și în cercet ările
asupra analizei de con Ńinut prin intermediul internetului pentru identific area tipurilor
de analiz ă a hipertext- ului (Miles& Hubernam, 1994). De asemenea, au fost luate în
considerare studiile realizate pe interactivitate și accesibilitate , ca și caracteristici
ale mediului virtual ce influen Ńeaz ă percep Ńia utilizatorilor și implicit atitudinea fa Ńă
de o anumit ă problematic ă (Newhagen & Rafaeli, 1996).
Miles și Huberman (1994) au elaborat mai multe tactici spe cifice pentru analiza
datelor calitative: notarea temelor – pattern-urilo r, realizarea de clustere, realizarea de
metafore, num ărarea, realizarea de compar ări-contraste, parti Ńia variabilelor, realizarea
analizei factoriale, notarea rela Ńiei dintre variabile, identificare variabilelor con fundate,
construirea unui lan Ń logic de eviden Ńe și realizarea unor coeren Ńe conceptuale/
teoretice. Aceste tactici testeaz ă și confirm ă anumite semnifica Ńii, ducând la evitarea
unor bias ări și permi Ńând, astfel, extragerea unor concluzii de calitate (Miles, 1994).
În cercetarea noastr ă se preiau unele dintre aceste tactici și anume:
1. notarea temelor existente (bine vs. r ău) în cadrul homepage -urilor site-urilor
2. num ărarea cuvintelor cheie (cuvinte cu conota Ńie pozitiv ă și negativ ă) din
cadrul hipertext -ului homepage -urilor;
3. num ărarea imaginilor din cadrul hipertex t-ului și clasificarea acestora în mai
multe categorii ( conota Ńii pozitive – imagini cu animale, imagini cu oameni
(celebrit ăŃi, obi șnui Ńi), imagini om-animal, ac Ńiuni de protest pa șnice; conota Ńii
negative moderate – imagini animale, imagini om-animal; cu conota Ńii negative
puternice – imagini animale, imagini om-animal, portretizarea uno r ac Ńiuni
de protest ce instigheaz ă la violen Ńă );
4. analizarea clusterelor rezultate.

155 Temele acoperite de gril ă reprezint ă cuvinte/imagini cu impact emo Ńional
puternic, întâlnite cu o frecven Ńă ridicat ă în hipertext -ul site-urilor care încearc ă s ă
eviden Ńieze modific ări fine în utilizarea acestora în cadrul unor culturi diferite. P rin
urmare, s-a recurs la codarea textului scris și codarea imaginilor din hipertext -ul
homepage -ului site-urilor organiza Ńiilor pentru drepturile animalelor.

Caracteristicile imaginilor analizate
Indicatorii vizuali pot juca 2 roluri în publicitate: 1) atrage rea aten Ńiei asupra
anun Ńului, 2) producerea unui r ăspuns emo Ńional relevant fa Ńă de produsul c ăruia i
se face reclama (Messaris 1997). Literatura de specialitat e arat ă c ă procesarea
materialului vizual se p ăstreaz ă mai mult timp în memoria de lung ă durat ă, dar
rămâne silen Ńios, conferindu-i-se astfel o oarecare veridicitate (Boholm, 1998). Efectul
silen Ńios apare atunci când aten Ńia distribuit ă diferen Ńiat câtre o anumit ă parte a
mediului înconjur ător duce la tendin Ńa de a memora și de a considera ca fiind
esen Ńial ă doar acea parte asupra c ărora s-au alocat resurse aten Ńionale; evenimentul
este evaluat astfel ca fiind veridic, ceea ce contribuie, ulterior, la o reactualizare
mai u șoar ă din memorie (Joffe, 2008). Prin urmare emo Ńiile rezultate prin vizualizarea
unei imagini contribuie la vivacitatea acestora.
Vizualizarea unei imagini vii se întip ăre ște în memorie mai accentuat, f ăcând
ca alte imagini neclare s ă p ăleasc ă în fa Ńa acestora (Tversky & Kahneman, 1974).
Acest fapt se datoreaz ă calit ăŃii și a naturii informa Ńionale a materialului vizual.
Acest lucru este sus Ńinut și de studiile pe cogni Ńiile sociale asupra strategiilor mentale
utilizate pentru a oferi sens și semnifica Ńie asupra lumii (Moscovici, 1984). Astfel,
informa Ńia de natur ă vizual ă este considerat ă ca fiind interesant ă din punct de
vedere emo Ńional, cu personaje provocatoare și care prezint ă proximitate senzorial ă,
temporal ă și spa Ńial ă. Ulterior, emo Ńia va fi utilizat ă pentru a motiva clientul s ă
ac Ńioneze (Kilbourne 1999). Rezultatele acestor studii pot fi extr apolate și pentru
mediul virtual. Prin urmare, în cadrul lucr ării de fa Ńă s-a realizat o codare a imaginilor
existente în hipertext-ul site-urilor acestor organiza Ńii.
În cadrul cod ării primare a con Ńinutului fotografiilor, a fost notat mesajul
transmis de acestea: pace sau horror 8. În cazul imaginilor de tip pace s-au codat
urm ătoarele elemente: animale de tip baby face , oameni care zâmbesc și/sau oameni
afla Ńi în rela Ńii de armonie cu animalele (îmbr ăŃișă ri, Ńinut în bra Ńe, mângâiat, privire
prietenoas ă etc.). Codarea imaginilor de tip horror a inclus urm ătoarele elemente:
animale suferinde Ńinute în cu ști, animale suferinde ce erau omorâte, prezen Ńa
sângelui și a r ănilor, oameni omorând animale etc. Imaginile au fost categorizate î n

8 Cuvântul eng. horror (groaz ă, oroare) nu va fi tradus, fiind utilizat în acest studiu în forma sa
ini Ńial ă din vocabularul englez.

156 func Ńie de gradul de agresivitate a mesajului: a) lipsa ag resivit ăŃii (pace); b) agresivitate
moderat ă (animale în cu ști, animale abandonate); c) agresivitate ridicat ă (sânge,
animale moarte, oameni omorând animale). Stabilirea gradului de agresivitate (mediu,
avansat) are la baz ă reglement ările din cadrul legii 205/2004 a protec Ńiei animalelor
din România.
O subcategorie ce deriv ă din codarea primar ă a imaginilor se refer ă la
campaniile în care sunt implicate organiza Ńiile pentru drepturile animalelor și anume
imagini în care oamenii erau implica Ńi fie în campanii de protest non-violente, fie
în campanii de protest violente. Aceast ă categorie este relevant ă pentru a demonstra
specificul unor influen Ńe culturale (cele orientale axate pe protest prin non-violen Ńă
și cele occidentale axate pe protest prin violen Ńa – Mesquita, 2001). De asemenea,
s-a luat în considerare și atractivitatea fizic ă a persoanelor din imagini ce apar sau
nu al ături de animale, deoarece ne a ștept ăm ca persoanele ce apar al ături de animale
și se afl ă în rela Ńii negative cu acestea s ă fie portretizate, în general ca fiind
neatractive sau care î și ascund fe Ńele. Codarea secundar ă se refer ă la analiza
imaginilor ce aveau ca și mesaje texte scrise de tip horror sau de tip pace.
a) Categorizare imagini cu mesaje de pace
Animale (baby face): în aceast ă categorie s-a inclus orice imagine care con Ńinea
doar animale, indiferent de specie și care nu sunt chinuite, apar într-o stare de
sănătate optim ă sau sunt portretizate cu ochii mari care caut ă mil ă din partea noastr ă;
animale aflate în libertate, animale care se hr ănesc, imagini cu animale animate etc.
Oameni celebrit ăŃi: categoria cuprinde poze cu celebrit ăŃi din show-biz (muzic ă,
film), care sunt poten Ńiali lideri de opinie și care au o influen Ńă major ă asupra
publicului; ele pot s ă fie sau nu înso Ńite de animale; transmit mesaje de pace pentru
cultivarea afec Ńiunii publicului fa Ńă de animale și nu instiga la violen Ńă ; nu sunt
potretiza Ńi cu arme în mân ă sau sânge etc.
Oameni obi șnui Ńi: în aceast ă categorie sau inclus pozele din site-uri care
portretizeaz ă doar oameni, fie singuri fie în grup, atât din cad rul campaniilor realizate
de organiza Ńie, cât și în afara acestora și care nu sunt înso ŃiŃi de animale; care
transmit mesaje de pace pentru cultivarea afec Ńiunii publicului fa Ńă de animale și nu
instigheaz ă la violen Ńă , nu sunt portretiza Ńi cu arme în mân ă sau sânge etc.
Om–animal: categoria cuprinde poze cu persoane, indiferent de sex, ca re apar
al ături de animale, indiferent de ras ă, le Ńin în bra Ńe, le mângâie, sau sunt în rela Ńii
de armonie cu acestea; oameni care ajut ă animalele bolnave, suferinde; activi ști
care protesteaz ă într-o form ă non-violent ă f ără pancarde însângerate etc.
Imagini proteste de tip peace: Oameni ce militeaz ă pentru drepturile animalelor
prin pancarde simple, picta Ńi, nud etc.

157 b) Categorizare imagini cu mesaje horror
Nivel sc ăzut/moderat de agresivitate
Animal : categoria include poze cu animale suferinde, dar care nu sunt în pericol
de moarte și a c ăror integritate corporal ă nu a fost afectat ă – animale abandonate,
vagabondaj, cer șetorie, animale utilizate la munci grele, animale utilizate în circuri etc.
Om-animal : oameni care utilizeaz ă animalele la munci grele, oameni ce dreseaz ă
animalele în circuri, coride, curse de cai, oameni ce poart ă bl ănuri naturale 9, oameni
ce se ap ără de animale f ără st ăpâni prin aplicare de lovituri, distrugerea habitatului
animalelor prin defri șă ri etc.
Nivel avansat de agresivitate
Animal : categoria cuprinde animale puternic abuzate și abandonate, pline de
sânge, a c ăror integritate corporal ă a fost afectat ă, animale în pericol de moarte,
animale agresate pline de sânge și închise în cu ști, animale moarte, animale emaciate
sau private de hran ă prin utilizarea unor mijloace brutale de „barier ă” (ex. privare
inten Ńionat ă de hran ă), imagini cu animale animate agresate, omorâte etc.
Om-animal : categoria cuprinde imagini în care se prezint ă oameni violen Ńi ce
agreseaz ă animalele, înarma Ńi cu diverse ustensile (arme, bastoane etc.), animale în
laborator a c ăror integritate corporal ă a fost afectat ă și care sunt utilizate în cercet ări
(apar pe masa de opera Ńie lâng ă cercet ători), oameni care consum ă carne, o prepar ă
(prezen Ńa sângelui) etc.
Imagini cu proteste de tip horror: oameni care militeaz ă pentru drepturile animalelor
prin metode de tip horror ( Ńin în mân ă pancarte cu animale abuzate, pline de sânge,
oameni în sicrie, oameni masca Ńi, oameni aresta Ńi etc).

Caracteristicile textului
Navigarea pe internet presupune un bombardament iforma Ńional (imagini, text
și sunet). Prin urmare, componenta vizual ă a unui site nu poate fi studiat ă izolat.
Studiile realizate pe reprezentarea virusului Ebola (Joffe & Haarhoff, 2002) arat ă
că pentru a se realiza o comunicare persuasiv ă, imaginile trebuie s ă fie acompaniate
într-o oareacare m ăsur ă și de text. În aceast ă cercetare, cuvintele care prezint ă o
înc ărcare afectiv ă puternic ă pozitiv ă sau negativ ă au fost alese în func Ńie de validitatea
și relevan Ńa lor în context deoarece cuvintele de natur ă emo Ńional ă subliniaz ă faptul

9 Datorit ă faptului c ă simpla vedere a unor bl ănuri reprezint ă o metod ă indirect ă de abuz (datorit ă
lipsei sângelui și a suferin Ńei v ădite a animalului omor ăt), în cadrul acestui studiu ele au fost incluse în
categoria imaginilor cu mesaj horror nivel moderat. De asemenea, în aceast ă categorie au fost
încadrate și animalele utilizate pentru divertisment (de exemp lu, circuri).

158 că obiectul atitudinal ar trebui s ă ne determine s ă experiment ăm anumite st ări afective
(ex. fericire, pace, furie, nervozitate, dezgust etc.).
Pentru început, s-au ales 10 site-uri aleator și s-a parcurs hipertext -ul (textul
scris și imaginile 10 ) din cadrul homepage -urilor acestora. În urma parcurgerii textului
scris s-a stabilit o presupus ă repetare a unor cuvinte cum ar fi: ucidere, dezastru,
cruzime, sânge, iubire, protec Ńie etc. Codarea textului a inclus realizarea de clustere
ce includ cuvinte înrudite ca și tematic ă, clustere caracterizate prin urm ătoarele
elemente: (1) cuvinte de tip pace ; (2) cuvinte de tip horror ; (3) cuvinte ce denot ă o
posibil ă instigare la ac Ńiune (cuvinte de tip direct action 11 ) fiind o strategie de
persuadare a publicului precum și (4) cuvinte utilizate pentru desemnarea prezen Ńei
unor caracteristici de interactivitate sau strategii de interac Ńiune (join in, donate etc.) .
Aceste caracteristici de interactivitate au fost cua ntificate în cadrul acestui
studiu sub forma simpl ă a unor cuvinte dar care înglobeaz ă existen Ńa unor hiperleg ături
ce duc la alte pagini din cadrul site-urilor cum ar fi: chat room ce invit ă utilizatorii
de a participa la anumite discu Ńii, mail, cartea de vizit ă (guest book), join in (fiind
cea mai rapid ă cale de a se al ătura unei organiza Ńii, în urma persuad ării datorit ă
mesajului transmis pe homepage , prin înscriere ca și voluntar), educa Ńie cu privire
la problematica drepturilor animalelor, bulletine board sau informare cu privire la
ac Ńiunile în care se implic ă organiza Ńia în cauz ă.
Utilizarea în aceast ă lucrare a anumitor cuvinte cheie porne ște de la studiile
asupra reprezent ărilor sociale ce folosesc, ca metod ă de cercetare, asocieri de cuvinte
pentru a identifica ideile sau reprezent ările mentale ce sunt amorsate de aceste
cuvinte (Goodwin et al., 2003; Pivetti, 2005). De aici, putem spune ca prezen Ńa
unor cuvinte cheie (cu valen Ńă puternic ă din punct de vedere emo Ńional) în cadrul
textului, va reactiva anumite reprezent ări mentale asupra situa Ńiilor precedente în
care s-au aflat utilizatorii; reprezent ări care la rândul lor vor amorsa un anumit tip
de emo Ńii (Crites et al., 1994).
Pentru determinarea atitudinii 12 manipulate în mesajele transmise în cadrul
site-urilor, am pornit de la itemii (în num ăr de 16) unei scale de determinare a
atitudinii (Crites et al., 1994). Aceast ă scal ă este format ă dintr-o serie de cuvinte

10 No Ńiunea de „imagine” se refer ă la fotografiile incluse în hipertextul website-ulu i, care au leg ătur ă
direct ă cu tematica dezb ătut ă de organiza Ńiile pentru drepturile animalelor, exceptând spotur ile
publicitare precum și alte imagini. Utilizarea, în unele cazuri a cuvân tul fotografii în scopul de a nu
se confunda cu imaginile la modul general prezente în cadrul unui website (ex. spoturi publicitare,
ce ocup ă un anumit spa Ńiu din pagina website-ului dar f ără legatur ă cu organiza Ńia în cauz ă sau
obiectivele ei; McDonald, 1999).
11 Eng. direct action – ac Ńiune direct ă (vezi subcapitolul Metode violente vs.metode non-v iolente); în
studiul de fa Ńă aceasta se refer ă la utilizarea unor anumite cuvinte ce instig ă la ac Ńiune (ac Ńiune,
boicot, combatere, confruntare, lupt ă, protest etc.).
12 În studiul de fa Ńă , concepul de atitudine a fost opera Ńionalizat ca o judecat ă sumativ ă evaluativ ă
(evaluarea implic ă apari Ńia emo Ńiilor) ce poate fi derivat ă din tipuri de informa Ńii diferite din punct
de vedere calitativ (Eagly & Chaiken, 1993; Petty & Cacioppo, 1986)

159 formulate fie în termeni evaluativi fie desemneaz ă anumite atribute emo Ńionale
(iubire/ur ă, bucurie/triste Ńe, fericire/sup ărare, calm/tensiune, entuziasm/plictiseal ă,
relaxat/furios, acceptabil/ dezgust ător, jovial/nec ăjit) în scopul de a cuprinde o
palet ă cât mai mare de indicatori ai st ărilor emo Ńionale sau cel pu Ńin de a circumscrie
gradul de variabilitate al acestora.
Pe de alt ă parte, au fost incluse în studiu și cuvinte ce desemneaz ă o atitudine
de natur ă cognitiv ă fa Ńă de un obiect (Crites et al., 1994). Acestea au fost preluate,
ca sistem de referin Ńă , dintr-o scal ă de 14 itemi (util/inutil, inteligent/prostesc,
sigur/nesigur, benefic/d ăun ător, valoros/nefolositor, perfect/imperfect, s ănătos/nes ănătos)
în care jum ătate dintre cuvinte sunt de natur ă pozitiv ă (ex. util, siguran Ńă ) iar cealalt ă
jum ătate este de natur ă negativ ă (ex. d ăun ător, f ără valoare).
De asemenea, au fost incluse și cuvinte ce desemneaz ă evalu ări de natur ă
pozitiv ă (ex. bun, pozitiv) sau de natur ă negativ ă (ex. nepl ăcut, indezirabil). Astfel
din scala cu atributele afective și cognitive (cu valen Ńe pozitive și negative) au fost
extrase urm ătoarele cuvinte: entuziasmat/entuziasm, iubitor/iubi re, simpatic/simpatie,
încânt ător/încântare, trist/triste Ńe, nepl ăcut/nepl ăcere, negative/negativitate, plictisit/
plictiseal ă, deranjat/deranjare, r ău/r ăutate, relaxat/relaxare, acceptat/acceptare, poziti v/
pozitivism, s ănătos/s ănătate, bun/bun ătate, dezgust/dezgust ător, jovial/jovialitate,
sigur/siguran Ńă , ur ă, calm/calmant, furios/furie.
Pe lâng ă aceste scale de atribute emo Ńionale generale s-au luat în considerare și
anumite atribute care sunt asociate cu stimulul cuv ânt animal , propuse de câtre Pivetti
(2005) într-un studiu asupra reprezent ărilor mentale despre animale (ca fiin Ńe sau
obiecte). Conform acesteia, cele mai frecvente cuvinte care se refer ă la o rela Ńie de
protec Ńie și îngrijire cu un animal sunt: iubire, prietenie, companion, afectivitate,
sentimente, blând, durere, loialitate, sensibilitat e ; cuvântul care exprim ă o atitudine
de respect fa Ńă de animal ( respect, obliga Ńie ), sau fa Ńă de existen Ńa lor ( fiin Ńe vii,
via Ńă , similar nou ă) sau fa Ńă de natura lor instinctual ă ( libertate, natur ă, instinct ).
Aceste clustere de cuvinte ne-au permis s ă compar ăm valen Ńa unor cuvinte cu
înc ărc ătur ă afectiv ă puternic ă pentru a putea aprecia corect tipul de emo Ńii pe care
le poate experimenta o persoan ă.
Având ca punct de pornire ace ști indicatori ai st ărilor emo Ńionale, cuvintele
utilizate au fost cele extrase din con Ńinutul site-urilor, fiind împ ărŃite ulterior pe
clustere în func Ńie de valen Ńa lor emo Ńional ă ( pace sau horror ). De asemenea,
păstrarea în cadrul listei de cuvinte a unor cuvinte sinonime și cuantificarea lor ca
fiind cuvinte diferite are un rol strict descriptiv, dar care explic ă diferen Ńele de limbaj
utilizate în cadrul diferitelor site-uri. În ceea ce prive ște analiza textului, studiul de
fa Ńă nu și-a propus s ă examineze influen Ńa fiec ărui cuvânt din aceste cluster, ci ele
au fost încadrate în 4 categorii conceptuale (clustere) care vor fi interpretate din
prisma semnifica Ńiei de Ńinute.

160 Schema de codare a fost revizuit ă de 2 ori, prin aplic ări succesive ale acesteia,
înaintea etapei de codare propriu-zise. La finalul procedurii de re vizuire a
instrumentului de codare, în urma revizuirii literaturii de s pecialitate, categoriile
finale au fost explicate prin instruc Ńiuni și defini Ńii scrise (vezi grila de evaluare ).
A urmat o perioad ă de acomodare a observatorului cu grila, perioad ă finalizat ă cu
codarea a 10 site-uri extrase aleator din e șantion și analizate la o distan Ńă de o
săpt ămân ă între cele 2 evalu ări. În urma acestei etape, concordan Ńa intra-evaluator
a fost de peste 90% (comparare între frecven Ńele relative ale cuvintelor incluse și
omise la cele dou ă m ăsur ători).
Adi Ńional, pentru a evita probabilitatea existen Ńei efectu ării bias ării observatorului,
care este în acela și timp și autorul grilei, a fost utilizat și un observator naiv care, în
urma instruc Ńiunilor primite cu privire la grila de evaluare, a repetat procedura de
codare. În cadrul cod ării finale, fiecare site ( homepage -ul acestora) a fost analizat
de 2 ori, procedura fiind aplicat ă atât pentru num ăratul cuvintelor cât și pentru
num ăratul imaginilor.

Rezultate – Cuvinte și imagini
Imagini de tip pace (media maxim ă înregistrat ă pe continent/regiune)
• Animale – Rusia/Ucraina (7,4; SD=7,14)
• Celebrit ăŃi și oameni obi șnui Ńi – Rusia/Ucraina (3,2; SD=7,15), Asia (0,7;
SD=1,05)
• Om-animal – Asia (1,7; SD=1,76)
• Form ă nonviolent ă de activism – Europa (4,9; SD=11,44)
Imagini de tip horror
Nivel moderat:
• Animal – Rusia/Ucraina (1,2; SD=2,68)
• Om-Animal – Europa (0,7; SD=1,05)
Nivel accentuat:
• Animal – Rusia/Ucraina (4,6; SD=7,09)
• Om-Animal – Rusia/Ucraina (2; SD=2,91)
• Form ă violent ă de activism – SUA (1,2; SD=2,57), Europa (1,3; SD=2,49)
Cuvinte:
• Pace – Europa (9,3; SD=11,01)
• Horror – Europa (28; SD=48)
• Direct action – SUA (53,9; SD=109,37)
• Strategii de interac Ńiune – Europa (9,4; SD=11,86)

161 În ceea ce prive ște utilizarea mesajelor de tip pace – cuvinte și imagini (tabel 1),
media frecven Ńei mesajului, ob Ńinut ă pe continente ne arat ă c ă Europa (M=99)
apeleaz ă cel mai des la utilizarea acestui tip de mesaj, urmat de Asia (M=57,5),
Rusia/ Ucraina (M=45,5) și SUA (M=42).
Tabel 1. Mesaj de tip PACE
Pace SUA Pace Asia Pace Europa Pace Rusia/Ucraina
Valide 10 10 10 5 N
Lips ă 0 0 0 5
Cuvinte
Imagini
TOTAL
Media 48
36
84
42 28
87
115
57,5 93
105
198
99 20
71
91
45,5

Pentru mesajele de tip horror – cuvinte și imagini (Tabel 2), Europa de Ńine
primul loc în ceea ce prive ște frecven Ńa utiliz ării acestui tip de mesaj (M=168,5)
urmat ă de SUA (100,5), Rusia/Ucraina (M=77) și în final Asia (M=38).
Tabel 2. Mesaj de tip HORROR
Horror SUA Horror Asia Horror Europa Horror Rusia/Ucraina
Valide 10 10 10 5 N
Lips ă 0 0 0 5
Cuvinte
Imagini
TOTAL
Media 160
41
201
100,5 42
34
76
38 280
57
337
168,5 112
42
154
77
Distributie Mesaj Pace/Horror
42 100,5
57,5
38 99 168,5
45,5 67
020 40 60 80 100 120 140 160 180
SUA Asia Europa Rus/Ucr Media pe continent SUA Pace
SUA Horror
Asia Pace
Asia Horror
Europa Pace
Europa Horror
Rus/Ucr Pace
Rus/Ucr Horror

Fig.1. Media frecven Ńelor cuvintelor și imaginilor de tip pace
și media frecven Ńelor cuvintelor și imaginilor de tip horror (pe ordonat ă)
raportat ă la fiecare continent/ Ńar ă în parte (pe abscis ă)

162 Calculul indicelului compozit pentru imagine și pentru cuvinte s-a realizat pentru
fiecare site în parte conform urm ătoarelor formule:
Indice pace/horror imagine site = Suma (itemi imagine pace ) + Suma (itemi
imagine horror ).
Indice pace/horror text site = Suma (itemi text pace ) + Suma (itemi text horror ).
Men Ńion ăm c ă pentru itemii de tip horror , valorile au fost notate cu semnul
minus (–). De exemplu, dac ă în cadrul unui site apar doar indici pentru imagine de
tip pace/horror care au valoare mai mare decât 0 (valoare pozitiv ă), înseamn ă c ă
num ărul itemilor de tip pace a fost mai mare decât num ărul itemilor de tip horror .
În cazul acelui site strategia de persuasiune pe imagine, ut lizat ă, merge pe mesaje
de tip pace . Daca media frecven Ńelor itemilor înregostreaz ă o valoare apropiat ă de
0, înseamn ă c ă site-ul apleaz ă la o strategie de persuasiune neutr ă.

Fig.2 . Analiza de cluster, în care indicele compozit de tip pace/horror pentru imagini
(pe ordonat ă) raportat la indicele compozit de tip pace/horror pentru cuvinte (pe abscis ă).
Valorile negative reprezint ă mesajele de tip horror iar cele pozitive reprezint ă mesajele de tip pace

Analiza clusterilor ce reprezint ă atât cuvinte cât și imagini aduce un plus pentru
rezultatele ob Ńinute în cadrul acestui studiu deoarece reprezint ă mai în detaliu structura
dispersiei rezultatelor (Doise, Clémence & Lorenzi- Cioldi, 1993). Urm ărind planul
factorial ce caracterizeaz ă câmpul reprezentat în Fig. 2, se poate observa c ă itemii

163 pentru continentul asiatic sunt cei mai grupa Ńi, fiind localiza Ńi la intersec Ńia dintre
cuvintele de tip pace/horror pe orizontal ă (Axa F1– centru, paralel ă cu abscisa –
strategie de tip neutru) și imaginile de tip pace/horror pe vertical ă (Axa F2 – centru,
paralel ă cu ordonata – strategie de tip neutru spre pozitiv). Îns ă în cealalt ă extrem ă
se afl ă itemii site-urilor din Rusia/Ucraina care prezint ă cea mai mare dispersie în
cadrul acestui cluster (regiune, continent), fiind în acela și timp dificil de interpretat.
Se dore ște ca pe viitor s ă se realizeze o analiz ă de detaliu a clusterilor pentru a
vedea dac ă exist ă nori de dispersie din cadrul fiec ărui continent prin determinarea
varian Ńei în cadrul c ămpului reprezentat.

Discu Ńii, concluzii și implica Ńii practice
Pornind de la teoria persuasiunii (Petty & Cacioppo, 1986), studiul de fa Ńă
investigheaz ă modul în care aceasta este utilizat ă într-un mediu virtual (prin
imersiune/flow), de c ătre organiza Ńiile pentru drepturile animalelor, în scopul de a
atrage cât mai mul Ńi utilizatori. Strategia de persuasiune cea mai des utilizat ă de c ătre
aceste grupuri este postarea unor mesaje de tip horror sau pace ce fac apel la emo Ńiile
utilizatorului.
Delimitarea acestor dou ă tipuri de strategii are la baz ă studiul realizat de Pivetti
(2005) asupra reprezent ărilor sociale, despre rela Ńia om-animal, ale activi știlor pentru
drepturile animalelor; reprezent ări care sunt rela Ńionate cu dou ă teme: iubire și
suferin Ńă /durere. În ceea ce prive ște leg ătura puternic ă om-animal, pe lâng ă teoria
biofiliei propus ă de Wilson (1984) amintim și no Ńiunea de imitarea unui afect (eng.
imitation of affection ), introdus ă de Spinoza (1677/1994) precum și no Ńiunea de simpatie
propus ă de Hume (1739-40/1978) care sunt similare ca și concept deoarece denot ă
un proces de achizi Ńie a unor emo Ńii umane (ex. suferin Ńa) și de c ătre fiin Ńele non-umane
(animalele pot experimenta acelea și emo Ńii ca și oamenii) și ulterior compasiunea 13
oamenilor (Schopenhauer, 1860/1995) fa Ńă de aceste fiin Ńe în suferin Ńă . Astfel,
iubirea fa Ńă de animale st ă la baza motiva Ńiei activi știlor de a se implica într-o
mi șcare social ă ce are ca scop schimbarea unor politici publice cu privire la drepturile
animalelor (Pivetti, 2005).
De asemenea, s-a ar ătat c ă activi știi comp ătimesc animalele suferinde și sunt
aten Ńi la nevoile și bun ăstarea acestora (Shapiro, 1994). Pe de alt ă parte iubirea fa Ńă
de animale (Wilson, 1984) contrasteaz ă cu unele situa Ńii din realitatea cotidian ă în
care oamenii se afl ă în rela Ńii violente cu animalele. Prin urmare ace ști activi ști au
schimbat semnifica Ńia conceptului utiliz ării animalelor pentru beneficiile umane, în
suferin Ńa sau neglijen Ńa animalelor care, ulterior, poate trezi simpatie la recept orii

13 Pentru Schopenhauer (1860/1995), compasiunea ca p articipare direct ă la suferin Ńa celuilalt este
fenomenul ce st ă la baza eticii din care deriv ă justi Ńia și umanitarianismul.

164 mesajului (utilizatorii internetului care acord ă aten Ńie acestui mesaj) transmis de
activi ști (Swan & McCarty, 2003). În acest sens, victimele ac Ńiunilor umane sunt
animalele care sufer ă datorit ă neglijen Ńei și r ăului tratament aplicat acestora.
Compasiunea pentru aceste fiin Ńe se poate datora și faptului c ă oamenii se pot
identifica cu situa Ńiile ce produc suferin Ńă . Prin urmare pentru mul Ńi oameni
sentimentul de compasiune/mil ă devine un motiv pentru un comportament etic fa Ńă
de aceste animale și implicare în ac Ńiuni pentru prevenirea abuzului fa Ńă de animale
(Pivetti, 2005).
În cazul nostru aceste reprezent ări iau forma elabor ării, în cadrul site-urilor
organiza Ńiilor 14 , a unor mesaje ce exprim ă atitudinea plin ă de compasiune a acestor
activi ști și lupta acestora pentru a proteja animalele; mesaje ce po t lua forma unor
strategii de persuasiune de tip pacifist , subliniind valoarea suprem ă dup ă care fiin Ńa
uman ă ar trebui s ă se ghideze (iubirea fa Ńă de fiin Ńele vii) sau mesaje de tip horror
pentru ca popula Ńia s ă con știentizeze mai rapid problematica cu care se confrunt ă
fiin Ńele necuvânt ătoare, gr ăbind, astfel, schimbarea prin ac Ńiuni concrete, imediate
din partea publicului larg.
Ipoteza 1 – Având la baz ă studiile anterioare realizate pe reprezent ările sociale
ale activi știlor (Pivetti, 2005) se poate observa, pe baza rezultatelor acestui studiu,
că metoda de persuadare central ă, utilizat ă în aceste site-uri este focalizarea pe
mesaje de tip horror sau pe mesaje de tip pace. În cazul nostru continentul care
înglobeaz ă cele mai multe mesaje textuale cumulate este cel european (m=23.05),
în timp ce mesajele vizuale sunt utilizate preponderent în regiunea Rusia/Ucraina
(hight context socities; m=2,5) spre deosebire de SUA (m=0,9) .
Ipoteza 2 – Se poate observa c ă în urma determin ării mediei/site/lume (ob Ńinut ă
în urma adun ării mediilor mesajelor de pace, pentru toate continentele și împărŃit ă
la num ărul mediilor) utilizat ă pentru mesajele de tip pace (M=13,94, SD=2,34),
valoarea acesteia este mai mic ă decât media/site/lume pentru mesajele de tip horror
(M=21.94, SD=3,70). Astfel, rezultatele indic ă faptul c ă strategia de baz ă utilizat ă
(la nivel interna Ńional) în alc ătuirea site-urilor este bazat ă pe emo Ńii negative – frica,
dezgust, furie – care produc o reactivitate imediata și rapiditate în procesarea
semnalelor. Mila, furia ne determin ă s ă lu ăm atitudine imediat ă pentru a diminua
propria suferin Ńa (datorit ă anticip ării unei vinov ăŃii pentru situa Ńia amenin Ńă toare în
care se afl ă o fiin Ńă ) și a minimaliza num ărul ac Ńiunilor violente (Lindsey, 2007) –
în parte și datorit ă disonan Ńei cognitive. Prin urmare persuadarea se presupune a fi
rapid ă datorit ă inducerii emo Ńiilor negative ce pot produce un transfer de arousal și
determin ă mai rapid luare de atitudine. Odat ă ap ărut ă activarea comportamental ă a
atitudinii utilizatorilor, acestora li se ofer ă șansa de a duce la bun sfâr șit acel

14 În cadrul studiului, internetul este v ăzut ca o form ă a reprezent ării sociale; pentru mai multe detalii
vezi Capozza et al. (2003).

165 comportament prin înscrierea ca și voluntari la o anumit ă organiza Ńie (ex. de
cuvinte de tip strategie de interac Ńiune: do it, join in, call us now, you can change
something ). Prezent ăm mai jos o analiz ă detaliat ă asupra rezultatelor ob Ńinute în
cadrul acestui studiu.
Imagini de tip pace ce portretizeaz ă animale
Aceast ă categorie de imagini Ńinte ște dimensiunea emo Ńional ă pozitiv ă a
utilizatorului, deoarece animalele sunt portretizate fie dup ă prototipul baby-face ,
fie care nu prezint ă nici o form ă de suferin Ńă , imagini ce trezesc adesea sentimente
cum ar fi iubirea, protec Ńia etc. Aceast ă caracteristic ă este una dintre tr ăsăturile
organiza Ńiilor pentru drepturile animalelor ce apeleaz ă la metode non-violente,
exprimând în acela și timp și atitudinea lor. Num ărul de imagini ce portretizeaz ă
animalele este semnificativ mai mare pentru regiunile Rus ia/Ucraina 15 ceea ce se
datoreaz ă cel mai probabil zonei culturale specifice (spa Ńiul slav), care impune anumite
limite de accesibilitate la informa Ńia oferit ă pe site. Si anume, aceste site-uri
folosesc URL-uri 16 formulate în limba englez ă (utilizând caractere latine), pentru a
se supune legilor internetului și de a permite ca site-urile acestor organiza Ńii s ă fie
accesibile unui public cât mai larg. Îns ă, în ciuda numeroaselor popoare slave
existente pe continentul european, acest lucru nu garanteaz ă c ă textul în sine, postat
pe site, va putea fi procesat cu acurate Ńe. Aceasta se datoreaz ă caracterelor kirilice
specifice alfabetului utilizat de unele popoare slave, care sunt mai rar utilizate la
nivel interna Ńional. Presupunem c ă aceste limite de comunicare cu un public cât
mai divers îi determin ă pe creatorii site-ului s ă posteze în hipertext -ul acestora mai
multe informa Ńii de natur ă vizual ă (imagini) pentru a se asigura c ă utilizatorii vor
acorda aten Ńie unor site-uri și eventual s ă poat ă experimenta starea de flow (fiind o
stare optim ă pentru a induce persuasiunea).
În ceea ce prive ște urm ătorul continent (Asia), ca num ăr de imagini cu animale
utilizate, se observ ă c ă apar Ńine culturii orientale, a c ărei caracteristic ă specific ă este
ridicarea la rang de divinitate a animalelor (http://www.animalrightshistory.org/) .
Acest fapt poate explica frecven Ńa ridicat ă a imaginilor în care sunt portretizate
doar animale, ca fiind un semn de respect pentru aceste fiin Ńe vii și subliniaz ă
statutul lor aparte în cadrul culturii (vezi Anexa 8). Pe de alt ă parte studiile ne arat ă
că exist ă o tendin Ńă , în cadrul culturilor orientale, numite și hight context culture ,
de a utiliza în cadrul homepage -urilor site-urilor mai multe imagini și mai pu Ńin
text (Marcus & Gould, 2000).

15 În cazul regiunilor Rusia/Ucraina, acest lucru se datoreaz ă mediei cumulate pe site-uri și nu se poate
identifica un site reprezentativ ce portretizeaz ă strict animale de tip baby face cum este cazul Asi ei.
16 Conform wikipedia URL (eng. Uniform Resource Loca tor, tradus ca Adresa Uniform ă pentru
localizarea resurselor) este solu Ńia aleas ă de World Wide Web Consortium, prescurtat W3C, pent ru
specificarea unei resurse (unui sitesau a unei pagi ni) în Internet.

166 Imagini de tip pace ce portretizeaz ă oameni celebri sau oameni simpli
Utilizarea în cadrul imaginilor postate pe aceste site- uri a unor figuri celebre
urmeaz ă ruta periferic ă a persuasiunii , mizându-se pe credibilitatea și atractivitatea
sursei ce transmite un mesaj ( efectul atractivit ăŃii sursei ). În cazul site-urilor
analizate, aceste figuri sunt celebrit ăŃi din show-biz (VIPs), care sunt cunoscute ca
persoane implicate în solu Ńionarea problematicii drepturilor animalelor, fiind adev ăra Ńi
lideri de opinie datorit ă consecven Ńei atitudinale demonstrate anterior.
Utilizarea celebrit ăŃilor reprezint ă prezentarea modului de via Ńă la care aspir ă
foarte mul Ńi oameni și care devine acesibil și utilizatorilor, fiind o form ă de
referin Ńă pentru a adopta un comportament (Kamins,1990). Premisa de la care s e
porne ște este c ă celebrit ăŃile nu numai c ă vor atrage aten Ńia asupra problematicii dar
permit ca valorificarea imaginii asociate cu celebritatea s ă fie transferat ă și fa Ńă de
organiza Ńia în cauz ă (O'Mahony & Meenaghan 1998; Till and Shimp 1998). De
asemenea, atractivitatea sursei este o component ă fundamental ă în modelele
comunica Ńionale realizate asupra mass-mediei și presei scrise. Persoanele atractive
sunt evaluate mult mai pozitiv și li se asigneaz ă mai multe tr ăsături pozitive decât
persoanelor mai pu Ńin atractive, ceea ce duce la cre șterea credibilit ăŃii acestora și a
încrederii în ele (Eagly, Ashmore, Makhijani & Long 1991; Wheeler & Kim, 1997).
Lucrarea de fa Ńă arat ă c ă Rusia/Ucraina 17 utilizeaz ă cel mai mult imagini de VIPs ,
pentru c ă tipul de societate stimuleaz ă acest lucru – în Rusia/Ucraina, popula Ńia este
probabil mai pu Ńin deschis ă fluxului de imigran Ńi/emigran Ńi decât celelalte continente.
Prin urmare VIPs-urile locale sunt mai des folosite. Cele lalte continente (Asia,
SUA, Europa) fac apel mai degrab ă la figuri de oameni obi șnui Ńi decât la figuri
celebre, iar când se utilizeaz ă figuri celebre, se face apel la cele foarte cunoscute,
militante pentru animale; de ex. Gandhi, Brigitte Bardot, Pamela Anderson etc.).
Paradoxal este c ă în cadrul continentului asiatic, rezultatele arat ă c ă în aceste site-uri
se utilizeaz ă preponderent figurile cu oameni obi șnui Ńi, în timp ce alte studii sus Ńin
faptul c ă societ ăŃile de tip hight context (de pe continentul asiatic) valorizeaz ă mai
mult persoanele cu autoritate decât cele obi șnuite (Marcus & Gould, 2000).
Spre deosebire de unele Ńă ri de pe continentul asiatic, în spa Ńiul slav (Rusia/Ucraina),
probabil se consider ă ca oamenii de impact au o influen Ńă mai mare în ceea ce prive ște
schimbarea, adic ă pot fi mai eficien Ńi decât cei obi șnui Ńi. Specific ăm, totu și, c ă
acest rezultat poate fi biasat de un singur site din spa Ńiul rusesc care prezenta foarte
multe imagini de acest tip. Un alt element depistat în aceast ă regiune este c ă distribu Ńia
itemilor caracteristici site-urilor pentru clusterul sla v (regiunile Rusia/Ucraina) nu

17 Acest rezultat se daotireaz ă in parte unei bias ări produse de un site ce orezint ă cele mai mult
imagini te tip VIP ; de asemenea spatiul alocat hom e-page-urilor este unul foarte mare

167 indic ă nici o coeren Ńă în ceea ce prive ște strategiile utilizate. În cadrul acesteia punctele
sunt foarte dispersate și nu se poate observa o tendin Ńă de clusterizare.
Ceea ce putem infera este c ă în cele mai multe continente analizate (excluzând
Rusia/Ucraina) apelul se realizeaz ă prin imagini ce portretizeaz ă oameni obi șnui Ńi.
Utilizarea unor imagini cu oameni simpli ofer ă utilizatorului senza Ńia de importan Ńă
în sensul c ă fiecare persoan ă are șansa de a contribui la schimbare f ără ca aceasta
să fie o autoritate în domeniu (VIP) pentru a lua atitudine.
Imagini de tip pace ce prezint ă rela Ńia om-animal
Valorificarea rela Ńiei om-animal în cadrul culturilor occidentale (cea mai
reprezentativ ă în acest domeniu fiind SUA) este sus Ńinut ă de existen Ńa celor mai multe
organiza Ńii și societ ăŃi în domeniul utiliz ării animalelor în asigurarea s ănătăŃii
mentale și fizice a oamenilor (terapie asistat ă de animale; vezi www.deltasociety.org –
unica organiza Ńie din lume acreditat ă pe formarea terapeu Ńilor TAA). Astfel putem
infera c ă în SUA exist ă deja o imagine încet ăŃenit ă a beneficiilor aduse de
interac Ńiunea om-animal, prin urmare nu este neap ărat necesar s ă se fac ă apel la
imagini cu interac Ńiuni om-animal (rezultatul nostru arat ă c ă spre deosebire de
celelalte continente, USA utilizeaz ă cele mai pu Ńine imagini de acest gen). În schimb
acest tip de imagini este utilizat cel mai frecvent în site-urile culturilor orientale
(continentul asiatic). Deoarece spre deosebire de c elelalte culturi, prezentarea acestui
tip de rela Ńie om-animale (leg ătura puternic ă dintre om-animal fiind sus Ńinut ă și de
teoria biofiliei ) cap ătă, dincolo de militarea pentru drepturile animalelor, un rol
educativ (deoarece o mare parte din speciile animale sunt cons iderate adev ărate
delicatese în buc ătăria oriental ă).
Imagini de tip pace ce prezint ă anumite forme non-violente de activism
În cadrul continentului european activismul este v ăzut ca o strategie eficent ă
de combatere a abuzului împotriva animalelor deoarec e, o dat ă cu constituirea UE –
simbolurile ce fac apel la pace și prin activism pot fi recunoscute în cadrul
întregului continent. Din aceast ă cauz ă acest continent prezint ă cele mai multe
imagini ce portretizeaz ă ac Ńiuni pa șnice în care se implic ă persoanele ce activeaz ă
deja în cadrul organiza Ńiilor în cauz ă. Îns ă acest rezultat poate fi biasat de un site ce
prezint ă cele mai multe imagini din aceast ă categorie. Rusia/Ucraina, spre
deosebire de USA și Europa, utilizeaz ă, de asemenea, aceast ă strategie ce face apel
la activismul prin pace.

168 Imagini de tip horror cu un nivel mediu de agresivitate ce portretizeaz ă
animale în suferin Ńă sau rela Ńia negativ ă dintre om și animal
Aceast ă categorie de imagini face apel la emo Ńiile negative ale utilizatorului,
declan șând adesea mil ă sau fric ă la vederea unor animale ce sunt utilizate strict
pentru beneficiile umane (în divertisment, circuri, în munci grel e, animale care
cer șesc sau tr ăiesc în condi Ńii austere etc.). Regiunea geografic ă care recurge cel
mai frecvent la acest tip de strategie este Rusia/Ucr aina. Scopul acesteia este de a
educa și a produce o con știentizare la nivel de popula Ńie asupra unor metode
indirecte de abuz ce nu produc dar sunt la fel de grave ca și violen Ńa explicit ă. În
cadrul acestei regiuni exist ă înc ă un procent mare de popula Ńie care tr ăie ște în
mediul rural caracterizat printr-o atitudine mai degrab ă de tip utilitarianist (omul
este v ăzut înc ă st ăpânul suprem, c ăruia i se permite s ă exploateze animalele sau s ă
le abandoneze în cazul în care acestea nu mai îndeplinesc anumite condi Ńii). De
asemenea, rela Ńia negativ ă om-animal apare și în urma analizei site-urilor din
continentul european care portretizeaz ă alte forme de abuz, cum ar fi condi Ńiile
inumane în care sunt exploatate animalele, animale abuzate emo Ńional prin neglijen Ńă
fa Ńă de suferin Ńa acestora sau utilizarea acestora în sporturi extreme.
Imagini de tip horror cu un nivel avansat de agresivitate ce portretizeaz ă
animale în suferin Ńă și rela Ńia negativ ă dintre om și animal
Aceste mesaje cu înc ărc ătur ă afectiv ă puternic negativ ă mizeaz ă pe prezentarea
unor imagini șocante cu animale abuzate, maltratate a c ăror integritate corporal ă
este afectat ă pentru a stârni mila din partea utilizatorului. Se presupune c ă aceast ă
mil ă, poate degenera, ulterior, în furie fa Ńă de persoanele ce violeaz ă drepturile
morale si etice ale animalelor, ca fiin Ńe vii. Utilizarea acestui tip de strategie este
eficient ă pân ă la un anumit nivel. Odat ă ce organiza Ńia utilizeaz ă și imagini cu un
grad foarte ridicat de agresivitate (ex. animale jupuite de vii, pline de sânge, și
aruncate gr ămad ă, care mor încet), aceasta risc ă s ă fie perceput ă gre șit, deoarece
imaginile sunt intolerabile și greu de suportat pentru majoritatea fiin Ńelor umane.
Dezgustul provocat de acest tip de imagine poate produce retragere a privirii sau
abandonarea site-ului. S-a constatat c ă toate continentele utilizeaz ă un num ăr
relativ mare de imagini horror cu nivel avansat de agresivi tate (num ărul este mai
mare decât al mesajelor de pace, sau cu nivel moderat de agres ivitate). În special
regiunea Rusia/Ucraina prezint ă frecven Ńele cele mai ridicate atât pentru mesaje de
tip horror ce portretizeaz ă doar animale dar și pentru rela Ńia negativ ă dintre om și
animal, subliniind existen Ńa unor mari probleme în ce prive ște violen Ńa fa Ńă de
animale. În ceea ce prive ște SUA ace știa utilizeaz ă cel mai explicit rela Ńia negativ ă
dintre om și animal. În cadrul continentului asiatic frecven Ńa acestui tip de mesaje
este mai mic ă decât pentru mesajele de tip pace.

169 Astfel, utilizarea unor stimuli vizuali de tip horror declan șeaz ă emo Ńii puternic
negative care sunt „universale” deoarece pot fi recunoscute de toate culturile și duc
la prelucrarea mai rapid ă a informa Ńiei din mediu. Ca urmare a persuad ării pe cale
periferic ă a utilizatorului precum și a nevoi de a se elibera de tensiunea acumulat ă
datorit ă unei disonan Ńe cognitive 18 , presupunem c ă se va trece mai rapid la ac Ńiune.
Stimulii de tip pace sunt probabil mai specifici fiec ărei culturi (contextuali), prin
urmare mai greu de decodat de c ătre plaja interna Ńionala de utilizatori.
Imagini de tip horror ce prezint ă strategii violente de activism
Exceptând 8 site-uri (4 site-uri pentru SUA și 4 pentru Europa), nu se
utilizeaz ă imagini ce prezint ă forme de activism cu nivel avansat de agresivitate.
De asemenea în unele Ńă ri (precum cele din continentul asiatic), exist ă reguli de
natur ă etic ă de difuzare a unor imagini. Deoarece activismul reprezint ă formele de
ac Ńiune concrete și metodele de rezolvare a problematicii drepturilor animale lor
utilizate de organiza Ńiile în parte, acest lucru permite un anumit control asupra
informa Ńiei difuzate pe site. În sensul c ă utilizatorii, prin feedback-urile de pe
forumurile ata șate fiec ărui site, sunt for Ńe de selec Ńie ale unor imagini, în special a
celor cu conota Ńie extrem de negative, influen Ńând astfel viitoarele ac Ńiuni în care se
va implica organiza Ńia. Tipuri de activism confrunta Ńionale în aceste site-uri se
refer ă la prezen Ńa unor oameni masca Ńi ce salveaz ă animalele dar care sunt înarma Ńi
și transmit o atitudine violent ă fa Ńă de oricine care încalc ă legile pentru drepturile
animalelor (vezi Anexa 12); oameni care sunt aresta Ńi datorit ă protestelor violente
organizate; oameni cu pancarte ce portretizeaz ă animale a c ăror integritate
corporal ă a fost afectat ă, oameni care se implic ă în activism stradal plasându-se în
sicrie sau în ambalaje însângerate (de dimensiuni mari) în c are sunt comercializate
produsele de provenien Ńă animal ă.
Cuvinte de tip pace
Continentul cu cea mai mare utilizare de cuvinte care fac a pel la emo Ńiile
pozitive ale utilizatorului este Europa. Acest lucru poate fi dat și de faptul c ă
simbolurile p ăcii (textual și imagine) s-au standardizat – probabil datorit ă
procesului de europenizare (formare EU), în care se tinde spr e diluarea diferen Ńelor
interculturale, între Ńă ri. În Asia se utilizeaz ă mai pu Ńine cuvinte de tip pace
deoarece ace știa mizeaz ă mai mult pe utilizarea imaginilor în home-page-uri ca și
pondere în cadrul site-urilor și nu în compara Ńie cu site-urile din alte continente.

18 Disonan Ńa cognitiv ă, termenul utilizat pentru prima dat ă de Leon Festinger (1954), reprezint ă o
stare psihologic ă, ce îl determin ă pe individ s ă realizeze modific ări în universul s ău cognitiv.
Festinger sus Ńine c ă dou ă cogni Ńii (convingeri, atitudini, idei) sunt disonante dac ă una din ele
decurge din inversul celeilalte. Oamenii experien Ńiaz ă tensiune și disconfort când o convingere este
subminat ă de un comportament inconsistent cu aceast ă convingere.

170 Prin utilizarea acestor mesaje accentul este pus pe emotiv itatea utilizatorului, pe
buna voin Ńă a acestuia, motiv pentru care se folosesc cuvinte ca și: iubire, armonie,
libertate etc. Acest tip de mesaje prezint ă cel mai concludent leg ătura existent ă
între om și animal la nivel emo Ńional, în acord cu teoria biofiliei (Wilson, 1984),
care sugereaz ă existen Ńa unei leg ături instinctuale între om și toate sistemele vii, ca
și animalele și plantele. Urm ătorul teritoriu ca num ăr de utilizare a mesajelor de
pace este SUA, urmat de Rusia/Ucraina.
Cuvinte de tip horror
Utilizarea acestui tip de mesaj apare cel mai frecvent pentru Europa urmat ă la
distan Ńe mici de Rusia/Ucraina și SUA. Utilizarea într-un num ăr atât de mare a
cuvintelor horror în Ńă rile occidentale sau cele apropiate ca teritorii de ace ste
regiuni ne arat ă c ă în cadrul acestor culturi exprimarea este mult mai liber ă atunci
când se mizeaz ă pe persuadarea persoanelor și determinarea acestora de a ac Ńiona.
Denumite, în parte și societ ăŃi de tip low context acestea apeleaz ă la o adresare mai
familiar ă ( tu-atitudine ) în cadrul site-ului, comunicând cu receptorul mesajului ca
de la egal la egal. În timp ce acest tip de adresare poat e fi considerat ca fiind lipsit ă
de respect în societ ăŃile de tip hight context (cele din Asia), lucru demonstrat și de
inciden Ńa sc ăzut ă a unor cuvinte de tip horror deoarece ace știa prefer ă s ă utilizeze
un limbaj mai soft, politicos. Este posibil ca site-urile as iatice datorit ă utiliz ării în
mare parte a imaginilor, s ă explice par Ńial valoarea sc ăzut ă a cuvintelor de tip horror.
Studiile realizate pân ă acum în ceea ce prive ște utilizarea unor cuvinte cheie în
anumite contexte ne ofer ă informa Ńii relevante pentru studiul de fa Ńă și ne permit
extrapolarea rezultatelor pentru explicarea influen Ńei unor cuvintelor cheie extrase
din hipertext -ului site-urilor. Studiile ce sus Ńin importan Ńa apelului la emo Ńiile
discrete în cadrul unor contexte persuasive arat ă c ă emo Ńiile cum ar fi frica sau
furia pot influen Ńa în mod diferen Ńiat accesibilitatea informa Ńiei și procesul de
căutare a informa Ńiei (Nabi, 2003). Astfel, putem spune c ă exist ă o prelucrare
preferen Ńial ă a acestora deoarece, înc ărc ătura emo Ńional ă a acestora are o valen Ńă
mai mare în influen Ńarea deciziilor, cauzat ă de anumite bias ări determinate de
accesibilitatea informa Ńiei din memorie (Iyengar, 1991). Putem presupune c ă
informa Ńia din cadrul hipertext -ului va stimula accesul la o anumit ă infirma Ńie din
memorie, la anumite credin Ńe anterioare sau, din contra poate produce interferen Ńe
(Cappella & Jameieson, 1997).
Framing theory (Entman, 1993) sus Ńine c ă modul în care o informa Ńie este
prezentat ă va influen Ńa r ăspunsurile individuale, în sensul influen Ńei silen Ńioase a
unor informa Ńii din cadrul textului și prelucrarea lor preferen Ńial ă (Entman, 1993).
Aceste afirma Ńii sunt sus Ńinute și de o serie de studii realizate în contexte diferite
cum ar fi: modul în care preferin Ńa pentru o anumit ă limb ă influen Ńeaz ă luarea unor
decizii riscante (Kahneman & Tversky, 1984), modul în care știrile din media

171 modeleaz ă abordarea unor anumite probleme sociale (Iyengar, 1991), modul în
care știrile din pres ă ajut ă la definirea mai exact ă a unor idei exprimate de oameni
atunci când vorbesc despre politic ă (Gamson, 1992) și modul în care campaniile
politice influen Ńeaz ă percep Ńia publicului asupra proceselor politice (Cappella &
Jamieson, 1997). Având la baz ă aceste studii putem presupune c ă persoana care va
recepta mesajul, parcurgând acele cuvinte cu valen Ńă emo Ńional ă puternic ă, va
ajunge s ă-și doreasc ă s ă fie salvatorul animalului abuzat.
Cuvinte de tip direct action
Ca parte a componentei de interactivitate a site-urilor au fo st incluse cuvintele
ce desemneaz ă instigare la ac Ńiune – direct action (promote, act, etc.). S-a observat
că Asia și Rusia/Ucraina utilizeaz ă foarte pu Ńine cuvinte de acest gen, mizând mai
mult pe o ac Ńiune colectiv ă, în care individul nu este foarte important în luarea de
decizii. Spre deosebire de acestea în SUA și Europa individul este o for Ńă important ă
în ap ărarea animalelor.
Cuvinte de tip strategii de interac Ńiune
Cuvintele din clusterul strategie de interac Ńiune online ( join in , donate , inform etc.)
desemneaz ă, practic, cea mai important ă parte a componentei de interactivitate a site-
urilor. Aceasta se datoreaz ă faptului c ă aceste cuvinte permit implicarea direct ă în
ac Ńiunile întreprinse de organiza Ńie deoarece înglobeaz ă existen Ńa unor hiperleg ături ce
duc la alte pagini din cadrul site-urilor. Astfel, în cadru l mediului virtual utilizatorilor
li se permite s ă interac Ńioneze cu organiza Ńia în timpul întregului proces comunica Ńional.
Ei pot modifica, eventual, con Ńinutul mesajului într-un timp real (Hoffman & Novak,
1996), printr-o selec Ńie personal ă la nivelul fiec ărui stadiu al procesului comunica Ńional.
Acest fapt este în deosebi valorificat de site-urile din Europa și SUA deoarece
aceste societ ăŃi încurajeaz ă implicarea direct ă din partea publicului larg în problemele
sociale de interes interna Ńional deoarece practic ă adesea ac Ńiuni caritabile. În cadrul
continentului asiatic aceast ă strategie este cel mai pu Ńin utilizat ă probabil atât
datorit ă lipsei, înc ă a unor centre speciale pentru protec Ńia animalelor
În concluzie , putem spune c ă aceste rezultate deschid multe oportunit ăŃi de
cercetare într-un domeniu relativ pu Ńin studiat și anume promovarea drepturilor
animalelor prin intermediul internetului. Ca și implica Ńii practice, lucrarea de fa Ńă
ofer ă o baz ă de date pentru to Ńi militan Ńii pentru drepturile animalelor. De asemenea,
o dat ă cu apari Ńia unor noi organiza Ńii acestea vor știi ce tip de persuasiune și
semnalizare s ă utilizeze pentru a fi eficien Ńi în transmiterea mesajului și recrut ării a
cât mai mul Ńi activi ști.

172 Limitele cercet ării
Metodologia calitativ ă ne permite doar o interpretare personal ă a rezultatelor
fiind opus ă unor analize statistice acurate și concluziilor ce ne relev ă metodologia
cantitativ ă (Strauss & Corbin, 1998; cit în Tillery, 2006). De asemenea, având un
num ăr mic de site-uri, putem observa doar o predispozi Ńie la nivelul acestor categorii
de site-uri. O alt ă limit ă este c ă acest tip de analiz ă de con Ńinut, în cadrul internetului,
nu poate fi replicat de un alt studiu, deoarece site-urile sunt î ntr-un continuu proces
de modificare și de adaptare la nevoile pie Ńei cât și a publicului Ńint ă. De asemenea,
analiza calitativ ă limiteaz ă acest studiu prin focalizarea pe un mic element ce poate
fi analizat, nepermi Ńând includerea în studiu a tuturor variabilelor ce ar putea
contribui la persuadarea utilizatorului. Ca de exemplu, în ca drul lucr ării de fa Ńă nu
s-a luat în considerare și traficul site-urilor (num ărul de utilizatori/unitate de timp).
În general, cercet ările efectuate pe internet prezint ă o serie de probleme specifice
deoarece este dificil de controlat mediul studiat, din cauz ă c ă utilizatorii internetului
folosesc tipuri diferite de hardware, software și de conectare la Internet. Nu exist ă
nici o siguran Ńă c ă fiecare utilizator v-a recep Ńiona exact aceia și stimuli în sens de sunet,
culoare sau durat ă. Pe de alt ă parte internetul are beneficiul realiz ării unor cercet ări
largi și diferite ce implic ă și costuri reduse, care în timp vor contribui la dep ăș irea
dezavantajelor pentru cele mai multe tipuri de cercetare psihologi c ă.
Direc Ńii de cercetare
O posibil ă direc Ńie este analiza în profunzime a acestor organiza Ńii din punct de
vedere al orient ării câtre un anumit public Ńint ă de asemenea analiza congruen Ńei
dintre misiunea declarat ă pe site și adev ărata orientare a organiza Ńie. Consider ăm
că acest lucru ar putea fi relevant deoarece poate redire c Ńiona cercetarea, fapt ce
impune identificarea acestor nuan Ńe la începutul fiec ărui studiu. Rezultatul unei
incongruen Ńe dintre misiunea și ac Ńiunile efective în care se implic ă organiza Ńia
poate duce la posibilit ăŃi limitate de implicare în schimbarea social ă, pu Ńine șanse
de a se implica în voluntariate și strategii de persuadare a publicului mai pu Ńin
accentuate ca impact emo Ńional (deoarece adev ărata misiune a organiza Ńiei poate fi
doar educarea și informarea publicului).
O alt ă direc Ńie de cercetare ar fi depistarea diferen Ńelor interculturale în lobby-
urile acestor organiza Ńii, și anume dac ă acestea sunt centrate pe formele de protest ce
instigheaz ă la violen Ńă sau non-violen Ńă . În ceea ce prive ște manipularea dimensiunii
emo Ńionale la utilizatorii de internet ar fi indicat s ă se studieze mecanismele de
recrutare a activi știlor la nivelul transferului emo Ńional, în sensul transform ării unei
emo Ńii de tip triste Ńe, mil ă în furie (trecere la ac Ńiune).

173
Referin Ńe bibliografice
Anderson, C. (2007). The Convergence of Animal Righ ts and Communication Technologies.
Chapell Hill, School of Journalism & Mass Communica tion;
http://www.animalrightshistory.org/
Bandura, A. (1999). Moral disengagement in the perp etration of inhumanities. Personality and
Social Psychology Review, 3 (3), 193-209.
Bulbeck, C.(1999). The „nature dispositions” of vis itors to animal encounter sites in Australia
and New Zealand. Journal of Sociology Volume 35;129 ; SAGE Publications.
Buss, D. M. (2005). The Handbook of Evolutionary Ps ychology. John Wiley & Sons, Inc.,
Hoboken, New Jersey.
Cacioppo, J. & Gardner, W. (1999). Emotion. Annual Reviev of Psychology, 50:191-214.
Cacioppo, J.T. & Petty, R.E. (1989). The Elaboratio n Likelihood Model: the role of affect
and affect-laden information processing in persuasi on. In Cognitive and affective responses
to advertising (Eds. P.Cafferata & A.M. Tybout), Le xington Books, Lexington, MA.
Cober, R., Brown, D., Keeping, L., & Levy, P. (2004 ). Recruitment on the Net: How Do
Organizational Web Site Characteristics Influence. Journal of Management, 30; 623;
SAGE Publications.
ComScore (2007). Searching for the next big thing. BBC Citation ;
http://news.bbc.co.uk/1/hi/technology/7226100.stm
Coombs, T. W. (1998). The Internet as a Potential E qualizer: New Leverage for Confronting
Social Irresponsibility. Public Relations Review, 2 4.
Crites, S. L., Fabrigar, L. R., & Petty, R. E. (199 4). Measuring the affective and cognitive
properties of attitudes: Conceptual and methodologi cal issues. Personality & Social
Psychology Bulletin, 20, 619-634.
David, D., Benga, O. & Rusu, A. (2007). Fundamente de Psihologie Evolutionist ă și Consiliere
Genetic ă, Integr ări ale psihoogiei și biologiei. Ia și, Ed. Polirom.
Drozda-Senkowska, E. (2000). Psihologie social ă experimental ă. Ia și: Polirom.
Einwohner, R., (1999). Gender, Class and Social Mov enment Outcomes: Identity and
Effectiveness in two Animal Rights Campaigns. Gende r Society, 13; 56; SAGE Publication.
Fabrigar, L, & Petty, R. (1999). The Role of The Af fective and Cognitive Bases of Attitudes
in Susceptibility to Affectively and Cognitively Ba sed Persuasion. Personality and
Social Psychological Bulletine, 25; 363, SAGE Publi cation.
Franklin, A. (1999). Animals and Modem Cultures: A Sociology of Human-Animal Relations
in Modernity. London, SAGE: Publications.
Franklin, A. & White, R.(2001). Animals and moderni ty: changing human-animal relations,
1949-98. Journal of Sociology, 37, 219, SAGE Public ations.
Fredrickson, B.L., & Branigan, C. (2005). Positive emotions broaden the scope of attention
and thought-action repertoires. Cognition and Emoti on, 19, 313-332.

174 Grigorovici, D. (2003). Persuasive effects of prese nce in immersive virtual environments.
In: Riva, G., Davide, F., Ijsselsteijn, W. A. (eds) , Being there: concepts, effects and
measurement of user presence in synthetic environme nts. Amsterdam: IOS Press.
Guadagno, R. & Cialdini, R. (2002). Online Persuasi on: An Examination of Gender Differences
Computer-Mediated Interpersonal Influnce. Group Dyn amics: Theory, Research and
Practice, Vol. 6, No.1, Educational Publishing Foun dation.
Ito, T., Larsen, J., Smith., & Cacioppo, J (1998). Negative Information Weight More Heavily
on the Brain: The Negativity Bias in Evaluative Cat egorizations. Journal of Personality
and Social Psychology, Vol. 75, No.4, 887-900.
Jasper, J., (1999). Recruiting Intimates, Recruitin g Strangers: Building the Contemporary
Animal Rights Movenment. Waves of Protest, Social M ovenments Since the Sixties
Freeman & Johnson.
Joffe, H. (2008). The Power of Visual Material: Per suasion, Emotion and Identification.
Diogenes, 55; 84; SAGE Publications.
Kellert, S.R. & Wilson, E.O. (1993), The Biophilia Hypothesis, Washington, DC: Island Press.
Kitayama, S., Markus, H.R. & Kurokova, M. (2000). C ulture, emotion, and well-being:
Good feelings in Japan and the United States, Cogni tion and Emotion; 14, 93-124.
Mazzini, R. (2004), A content Analysis of Activist Group Use of Dialogic Tools on the World
Wide Web, Master of Arts, School of Arts and Scienc es, University of South Florida.
Miclea, M. (2003), Psihologie Cognitiv ă, Modele teoretico-experimentale, edi Ńia a II-a, rev.,
Ia și, Ed. Polirom
Pivetti, M. (2005). Natural and Unnatural: Animal w elfare and rights activists’ reprezentation
of animals and animal biotechnology in Italy. Socia l psychological studies, Helsinki,
teza de doctorat.
Reagan, T. (1993). The Case for Animals Right. Berk eley: The University of California Press.
Shapiro, K., (1994). The Caring Sleuth: Portrait of an Animal Rights Activist. United
Kingdom, Society and Animals, Vol. 2, No. 2. Shepar d, P. (1996). The Others: How
Animals Made us Humans. Washington, DC: Island Pres s.
Smith, E., Nolen-Hoeksema, S., Fredrickson, B. & Lo ftus, G. (2005). Introducere în Psihologie,
edi Ńia a XIV-a, Bucure ști, Ed. Tehnic ă.
Tillery, A. (2006). Using Web Sites to Achieve Orga nizational Goals: Are Nonprofits Doing
it Right?. Master Thesis, The Manship School of Mas s Communication, Louisiana.
Vollum, S., Buffington-Vollum, & J., Longmir, D. (2 004). Moral Disengagement and
Attitudes about Violence toward Nonhuman Animals. S ociety and Animals, 12, 209-235.
Weare, C. & Lin, W.(2000). Content Analysis of the World Wide Web: Opportunities and
Challenges. Social Science Computer Review, Vol. 18 , No. 3, 272-292 (2000), SAGE
Publications.

175

NOTA AUTORILOR

Cartea întrune ște o parte din activitatea de cercetare a echipei de Studiu al
interac Ńiunii om-animal , care fiin Ńeaz ă în cadrul Programului de modele biologice
(etologice, evolu Ńioniste) ale psihopatologiei , Catedra de Psihologie Clinic ă și Psihoterapie,
Universitatea Babe ș-Bolyai.

Alina Simona Rusu , coordonatorul echipei și editorul acestei c ărŃi, este de forma Ńie
principal ă biolog, a ob Ńinut titlul de doctor în domeniul studiului comportamentului
animal în 2004, la Universitatea din Zurich, Elve Ńia. Dup ă un curs de formare în
Terapia și Activit ăŃile Asistate de Animale (TAAA) organizat de Delta Society și
Universitatea de Nord Texas, SUA, Alina S. Rusu, împreun ă cu membri ai Catedrei de
Psihologie Clinc ă și Psihoterapie, au ini Ńiat în premier ă na Ńional ă un curs postuniversitar
de TAAA cu aplicabilitate în îmbun ătăŃirea vie Ńii umane și animale. Alina S. Rusu este
în prezent Conferen Ńiar Universitar Dr. la Facultatea de Psihologie și Știin Ńe ale
Educa Ńiei, Universitatea Babe ș-Bolyai, Cluj-Napoca.

Bianca Macavei este psiholog specialist in psihologie clinic ă și psiholog principal
supervizor în psihoterapii cognitive și comportamentale, atestat de Colegiul Psihologilor
din România. În prezent este asistent universitar doctorand la Cate dra de Psihologie
Clinic ă și Psihoterapie, Facultatea de Psihologie și Știin Ńe ale Educa Ńiei și membru al
echipei care deserve ște Clinica Universitar ă PsyTech. Împreun ă cu Alina S. Rusu, Bianca
Macavei este implicat ă în organizarea cursului postuniversitar TAAA și coordonarea
de lucr ări de licen Ńă /dizerta Ńie în domeniul de studiu al interac Ńiunii om-animal.

Livia Apostol, Roxana Ioana Cocia, Irina Forgaciu, Liuba Oniujec, Lavin ia
Tăutu (și câinele labrador Astor ), sunt absolvente ale specializ ării Psihologie, fiind în
prezent studente ale Programului de Master Psihologie Clinic ă, Consiliere Psihologic ă
și Psihoterapie (Catedra de Psihologie Clinic ă și Psihoterapie). Livia, Roxana, Irina,
Liuba și Lavinia și-au realizat lucr ările de licen Ńă în cadrul disciplinei Psihologie
animal ă și continu ă o serie de cercet ări în domeniul interac Ńiunii om-animal în cadrul
Programului de modele biologice (etologice, evolu Ńioniste) ale psihopatologiei. Toate
cele cinci masterande asist ă în fiecare semestru activit ăŃile organizate în cadrul cursului
postuniversitar Terapia asistat ă de animale în dezvoltarea psiho-social ă uman ă (pentru
detalii, a se vedea www.clinicalpsychology.ro ).