Predarea, Invatarea Si Evaluarea Literaturii Romane Prin Programe Si Proiecte Educationale

PREDAREA, ÎNVĂȚAREA ȘI EVALUAREA LITERATURII ROMÂNE PRIN PROGRAME ȘI PROIECTE EDUCAȚIONALE

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I. PREDAREA.ORIENTARI CONTEMPORANE IN TEORIA SI PRACTICA PREDARII IN CADRUL ORELOR DE LITERATURA

1.1Conceptul de predare. Relația predare – învățare – evaluare

1.2.Predarea – act de comunicare pedagogic eficientă

1.3.Strategii si stiluri de predare

1.4.Specificul predării literaturii în învățământul gimnazial

1.5.Modalitati de abordare a literaturii in invatamantul gimnazial

CAPITOLUL II. ÎNVĂȚAREA ȘCOLAR Ă. ORIENTĂRI CONTEMPORANE ÎN TEORIA ȘI PRACTICA ÎNVĂȚĂRII

2.1.Conceptul de învățare școlară

2.2.Condițiile interne si conditii externe ale învățării școlare

2.3.Specificul învățării la școlarul mijlociu

CAPITOLUL III.EVALUAREA ÎN PROCESUL DE EDUCAȚIE 

3.1Locul evaluării în procesul de învățământ

3.1.1. Definiții ale evaluării

3.1.2. Docimologia – știința evaluării

3.2. Funcțiile evaluării

3.3. Operațiile actului evaluative

3.3.1. Măsurarea

3.3.2. Aprecierea

3.3.3. Decizia

3.4. Strategii de evaluare specifice activității didactice

3.4.1. Evaluarea inițială

3.4.2. Evaluarea formativă

3.4.3. Evaluarea sumativă

3.5. Metode de evaluare

3.5.1. Metode tradiționale de evaluare

3.5.2. Metode complementare de evaluare

3.6. Integrarea acțiunilor evaluative în cadrul orei de literatură

CAPITOLUL IV. CONSIDERAȚII GENERALE SI TIPOLOGIA PROIECTELOR ȘCOLARE EDUCAȚIONALE
4.1 Definiția proiectelor școlare educaționale
4.2 Scurt istoric al proiectelor școlare educaționale
4.3 Programe și proiecte educaționale
4.4 Tipologia proiectelor școlare educaționale

CAPITOLUL V.STRATEGII DE REALIZARE A PROIECTELOR ȘCOLARE EDUCAȚIONALE IN CADRUL OREI DE LITERATURA
5.1.Viziunea,misiunea si strategia școlii

5.2.Componentele strategiei școlii

5.3.Locul și rolul proiectelor școlare educaționale în cadrul orei de literature

5.4.Condiții strategice și tactice ale realizarii unui proiect școlar educațional pentru ora de literature
5.5.Factorii de decizie care influențează proiectele educaționale
5.6. Metode și instrumente de analiză a rezultatelor obtinute in cadrul programelor si proiectelor educationale
5.6.1. Analiza SWOT
5.6.2. Analiza PEST

CAPITOLUL VI. EXPERIMENT PEDAGOGIC. PROGRAMELE SI PROIECTELE EDUCATIONALE – ALIAȚI AI ORELOR DE LITERATURĂ

6.1 Motivația

6.2 Administrarea chestionarului

6.3 Analiza chestionarului

6.4 Interpretarea răspunsurilor acordate

6.5 „Misterioasa lume a cartilor”-proiect educational

6.5.1 Argument

6.5.2 Stabilirea scopului si obiectivelor proiectului
6.5.3 Căutarea partenerilor
6.5.4 Pregătirea inițierii proiectului
6.5.5 Evidența derulării proiectului
6.5.6 Planificarea proiectului școlar educațional
6.6.1 Structura planului de proiect educațional
6.6.1.1 Tema și titlul proiectului școlar educațional

6.6.1.2 Date despre parteneri

6.6.1.3 Scopul proiectului

6.6.1.4Obiective specifice ale proiectelui educațional

6.6.1.5 Grupul tinta

6.6.1.6 Durata proiectului

6.6.1.7 Activitatile proiecului
6.6.1.8 Rezultate asteptate si metode de evaluare folosite

6.6.1.9 Modaliatati de evaluare si indicatori de performanta

6.6.1.10 Bugetul proiectului

6.6.1.11 Proceduri de monitorizare si evaluare ale proiectului

6.6.1.12 Sustenabilitatea proiectului

6.6.1.13 Proceduri de disiminare si valorificare a rezultatelor proiectului

CAPITOLUL VII. CONCLUZII

7.1 Concluzii

ANEXE

NOTE DE SUBSOL
BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

A-i atrage pe elevi spre lumea cărților, a literaturii, stimulându-le interesul pentru lectură prin diverse metode și tehnici utilizate reprezintă pentru profesorii de limbă română, și nu doar, o prioritate și, în același timp, o provocare. Pentru aceasta, cadrele didactice ar trebui să aleagă texte literare în concordanță cu orizontul de așteptare al elevilor valorificându-se lectura inocentă, să îmbine activitățile de scriere cu activitățile de citire, a metodelor tradiționale cu cele moderne, să transpună textele literare în dramatizări, jocuri de rol,etc.

Chiar dacă elevii sunt bombardați de noile tehnoligii, de avalanșa informațională, de ofertele cât mai variate de a-și petrece timpul liber, de internetul care tinde să înlocuiască cărțile, cadrele didactice trebuie să le dezvolte gustul pentru lectură prin crearea unor activități care să trezească curiozitatea de a citi, de a cunoaște noțiunile de teorie literară și care să provoace emoții artistice determinându-i să meargă la bibliotecă pentru a împrumuta cărți, să meargă în librării pentru a cumpăra, pentru a consulta cărțile scriitorilor contemporani.

Toate aceste situații pe care le-am întâlnit foarte des în activitatea didactică desfășurată până în prezent m- au determinat să aleg această temă pentru a o dezbate și pentru a încerca să găsesc soluții cât mai variate de a-i atrage pe elevi spre a lectura de plăcere și nu din obligație, așa cum fac mare parte dintre ei.

Secolul XXI reprezintă un punct important în ceea ce privește modalitățile de abordare a noțiunilor de educație formală și non-formală, prezente din ce în ce mai mult în atenția specialiștilor în educație la nivel internațional.

Astfel, activitatea educativă școlară și extrașcolară a început să reprezinte zona aplicativă care poate permite transmiterea cunoștințelor noi, însușirea acestora și, implicit, evaluarea lor prin programe și proiecte educaționale putându-se verifica abilitățile și competențele dobândite în cadrul procesului educativ . Prin multitudinea formele de activitate abordate, programele si proiectele educationale au o contribuție foarte importantă la dezvoltarea gândirii critice și a creativității stimulând implicarea elevilor cât mai activă în predarea, învățarea și evaluarea cunoștințelor.

Stimularea continuă a dezvoltării cognitive, spirituale, interpersonale și sociale constituie o prioritate pentru cadrele dicatice care derulează programe și proiecte educaționale acordând o atenție deosebită adaptării la cerințele individuale, diverse ale tuturor elevilor, la interesele de cunoaștere și la potențialul lor prin abordările interdisciplinare, cross-curriculare și transdisciplinare.

CAPITOLUL I

PREDAREA.ORIENTARI CONTEMPORANE IN TEORIA SI PRACTICA PREDARII IN CADRUL ORELOR DE LITERATURA

1.1Conceptul de predare. Relația predare – învățare – evaluare.

Procesul de învățământ devine câmpul de manifestare a trei secvențe care se întrepătrund: predarea, învățarea, evaluarea.

Predarea este o acțiune care constă în transmiterea sistematică de cunoștințe, în îmbogățirea reprezentărilor și noțiunilor, în conducerea activității independente, în controlarea și evaluarea elevilor. Aceasta nu se reduce doar la transmiterea unui volum de informații, ci presupune acțiuni și operații sistematice întreprinse în vederea organizării, desfășurării și îndrumării optime a activității de învățare desfășurată de elevi.

Predarea s-a transformat într-un factor declanșator, stimulator și orientativ al ansamblului activităților școlare ale elevilor, printre care se regăsesc și studiul individual, fixarea și consolidarea noului având la bază scopuri, obiective și finalități prestabilite impuse. Activitatea de predare este o activitate care are ca țintă schimbarea comportamentului elevului prin implicarea acestuia în acțiunea de percepție,cunoaștere și simțire.

Predarea este o componenta a procesului de invatamant in interactiune cu alte componente – invatarea si evaluarea. De-a lugul timpului, relatia dintre predare ,invatare și evaluare a cunoscut si momente de dezechilibru, afectand rosturile si intelesurile conceptelor respective. Sensurile conceptului de predare scot la iveala unele aspecte neadecvate ale raporturilor ei cu invatarea si evaluarea, și anume,sensul de simpla transmitere si comunicare a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor elevilor și sensul metodologic al predarii, aceasta confundându-se cu metodele ei.

În ambele cazuri, predarea risca să activizeze doar educatorul, nu si elevii. Rigurozitățile pedagogice actuale impun predarii alte forme,aceasta fiind concepută și realizată prin integrarea ca proces în sistemul de învățământ,distingându-se prin instruirea și transformarea elevilor, formarea personalitatii lor prin convertirea predării în învățare, a informării în formare.

Ca toate activitățile umane, predarea este condusa de niște scopuri si obiective, urmarind finalitati bine determinate, fiind o activitate cu două funcții.Prima este cea de transmitere a unor cunostinte, priceperi, abilitati, deprinderi, modele comportamentale,iar cea de-a doua ste cea de invatare a elevilor. Învatarea depinde de calitatea conditionarii ei de predare,iar cele doua depind de realizarea de catre predare a invatarii, dar si de formarea de catre predare a unei atitudinii pozitive fata de invatare.

Pe alta parte, invatarea are rolul de a corecta sau de a ameliora modul de predare. În raportul dintre predare și învățare rolul conducător revine predarii si cadrului didactic. Predarea se confirma daca duce la realizarea învățării, daca determina elevii să invețe. Fiind necesară procesului de învățare, predarea trebuie să fie de folos acesteia, fiind realiytă după nevoile și posibilitățile pe care le are învățărea.

Ca relație interioară a sistemului denumit proces de învățământ, se impune a fi luată în considerație următoarea afirmație: „Predarea, învățarea și evaluarea sunt activități fundamentale ale procesului de învățământ.”( N. Oprescu) Ele, însă, sunt considerate a fi activități independente, care se realizează în timp și aparțin doar cadrului didactic (predarea)sau doar elevului (învățarea). Din această cauză, în organizarea și desfășurarea activității didactice, dirijarea și controlul învățării nu-și păstrează mereu importanța cuvenită,considerându-se ca în timpul predării actul învățării nu funcționează, și cu atât mai puțin cel al evaluării .

O parte din elementele activității de învățare apar încă de la începutul predării,recepționarea informațiilor reprezentând prima etapă a învățării. În măsura în care elevul realizează înțelegerea, activitatea de învățare se imbină tot mai mult cu cea de predare, atingând nivelul cel mai înalt atunci când cadrul didactic solicita elevii sa colaboreze în realizarea unor activităti practice.

Același lucru îl putem afirma și despre evaluare. Pasii facuți în procesul de predare și învățare trebuie să se incheie cu cel putin o achiziție de cunoștințe, de trăiri, cu o experiență (cognitivă, afectivă, senzorio-motorie) care va trebuie constatată și evaluată.

Apariția unor modele de învățare fac ca activitatea de învățare să se desăvârșească de-a lungul lecției, aceasta fiind numita învățarea completă realizându-se totalmente în sala de clasă . Pentru ca activitatea didactică să dea roade, trebuie acordată o atenție deosebită planificării unităților de învățare, urmărindu-se succesiunea firească predare-învățare – evaluarea. Astfel, elevul învață încă din clasă îndrumat de cadrul didactic, în timpul lecției, predarea fiind dominantă. Activitatea de învățare dobândește o pondere mai mare atunci când elevii primesc sarcini de muncă independentă. Ea se continuă acasă, unde învățarea devine dominantă,următoarea lecție încheindu-se prin evaluare. Integrarea evaluării în procesul didactic are efecte pozitive atât prin funcțiile diagnostice pe care le îndeplinește, cât și prin posibilitatea reglării demersului didactic.

Predarea este importantă în procesul didactic,aceasta oferind modelul profesorului,chiar dacă riscăm ca elevii să fie pasivi. Evaluarea compensează activitatea deplasându-se de la profesor la elev, asigurându-se activizarea elevilor.

de invatare a elevilor. Învatarea depinde de calitatea conditionarii ei de predare,iar cele doua depind de realizarea de catre predare a invatarii, dar si de formarea de catre predare a unei atitudinii pozitive fata de invatare.

Pe alta parte, invatarea are rolul de a corecta sau de a ameliora modul de predare. În raportul dintre predare și învățare rolul conducător revine predarii si cadrului didactic. Predarea se confirma daca duce la realizarea învățării, daca determina elevii să invețe. Fiind necesară procesului de învățare, predarea trebuie să fie de folos acesteia, fiind realiytă după nevoile și posibilitățile pe care le are învățărea.

Ca relație interioară a sistemului denumit proces de învățământ, se impune a fi luată în considerație următoarea afirmație: „Predarea, învățarea și evaluarea sunt activități fundamentale ale procesului de învățământ.”( N. Oprescu) Ele, însă, sunt considerate a fi activități independente, care se realizează în timp și aparțin doar cadrului didactic (predarea)sau doar elevului (învățarea). Din această cauză, în organizarea și desfășurarea activității didactice, dirijarea și controlul învățării nu-și păstrează mereu importanța cuvenită,considerându-se ca în timpul predării actul învățării nu funcționează, și cu atât mai puțin cel al evaluării .

O parte din elementele activității de învățare apar încă de la începutul predării,recepționarea informațiilor reprezentând prima etapă a învățării. În măsura în care elevul realizează înțelegerea, activitatea de învățare se imbină tot mai mult cu cea de predare, atingând nivelul cel mai înalt atunci când cadrul didactic solicita elevii sa colaboreze în realizarea unor activităti practice.

Același lucru îl putem afirma și despre evaluare. Pasii facuți în procesul de predare și învățare trebuie să se incheie cu cel putin o achiziție de cunoștințe, de trăiri, cu o experiență (cognitivă, afectivă, senzorio-motorie) care va trebuie constatată și evaluată.

Apariția unor modele de învățare fac ca activitatea de învățare să se desăvârșească de-a lungul lecției, aceasta fiind numita învățarea completă realizându-se totalmente în sala de clasă . Pentru ca activitatea didactică să dea roade, trebuie acordată o atenție deosebită planificării unităților de învățare, urmărindu-se succesiunea firească predare-învățare – evaluarea. Astfel, elevul învață încă din clasă îndrumat de cadrul didactic, în timpul lecției, predarea fiind dominantă. Activitatea de învățare dobândește o pondere mai mare atunci când elevii primesc sarcini de muncă independentă. Ea se continuă acasă, unde învățarea devine dominantă,următoarea lecție încheindu-se prin evaluare. Integrarea evaluării în procesul didactic are efecte pozitive atât prin funcțiile diagnostice pe care le îndeplinește, cât și prin posibilitatea reglării demersului didactic.

Predarea este importantă în procesul didactic,aceasta oferind modelul profesorului,chiar dacă riscăm ca elevii să fie pasivi. Evaluarea compensează activitatea deplasându-se de la profesor la elev, asigurându-se activizarea elevilor.

Evaluarea ar putea fi văzută și ca o formă de intercomunicare,schimbând rolurile de emițător și receptor în dialogul profesor – elev, în timp ce activitatea de predare–învățare păstrează aceste roluri pe tot parcursul desfășurării ei. Schimbarea frecventă a poziției emițător- receptor “intensifică relaționalitatea, asigură adâncime cognitivă antrenând numeroase operații și elemente logico–gnoseologice de gândire și memorie, în paralel cu o schimbare psiho–emoțională și motivațională adecvată“.

Evaluare permite eficientizarea actului didactic îndeplinind două funcții importante,si anume, funcția de orientare (oferă informații despre modul cum merge predarea și învățarea) și funcția de corecție (permite reglarea predării și învățării). Aceasta trebuie să regleze, să susțină și să stimuleze activitatea de predare–învățare, realizând o diagnoză asupra rezultatelor obținute și a procesului care a dus la obtinerea lor prin evidențierea aspectelor reușite, dar și a celor mai putin reușite,urmând ca acestea să fie remediate în secvențele următoare.

Acțiunile evaluarii ajuta la orientarea și reglarea proceselor de predare- învățare, formând un proces permanent. Caracterul permanent, sistematic și continuu al verificărilor reprezintă o condiția pentru ca evaluarea să-și facă simțite funcțiile sale reglatoare în activitatea didactică.

În ceea ce privește învățarea, evaluarea ajuta cadrul didactic sa ghideze elevii în asimilarea căt mai eficientă a noțiunilor. Activitatea de învățare a elevilor este orientată și dirijată de cadrul didactic, scotând în evidență ce si cum trebuie învățat, formând astfel elevilor un stil propriu de învățare.

În concluzie, eficientizarea procesului didactic presupune nu doar folosirea tehnicilor potrivite de predare și de stimulare a învățării, ci și adecvarea metodelor de evaluare, realizându-se astfel unitatea acestor componente ale actului didactic.

Optimizarea relației predare – învățare – evaluare are drept condiție transformarea evaluării în punct de sprijin pentru cadrul didactic în cadrul procesului de predare și de orientare și stimulare a învățării pentru elevi, permițând astfel îmbunătățirea permanentă a procesului didactic.

1.2. Predarea ca act de comunicare pedagogică eficientă

Conform Dicționarului explicativ al limbii române , cuvântului a comunica îi sunt atribuite următoarele explicații a face cunoscut, a da de știre, a avea ceva în comun. În cadrul procesului didactic, comunicarea reprezintă o condiție fundamentală contribuind la solidificarea relatiilor dintre cadrul didactic și elevi, la consolidarea coeziunii grupului prin caracterul său complex, îmbinând diferite forme, tipuri și mijloace.

Comunicarea,în general, are drept scop informarea, stabilirea unor legături între persoane,a unor relații interumane,sociale,astfel prin dimensiunea interpersonală, angajează persoanele într-o permanentă colaborare.

Comunicarea pedagogică reprezintă o formă specifică comunicării umane,iar eficiența ei în procesul de predare depinde de luarea în considerașie atât a condițiilor care vizează fiecare componentă a procesului de comunicare (emițător, repertoriu comun, destinatar, canal de comunicare, mesaj,etc.),cât și a particularităților acesteia(transmiterea obiectivelor propuse, comunicarea conținuturilor, influențarea și modificarea comportamentelor individuale sau de grup,etc.).

Dacă predarea reprezintă comunicarea ,transmiterea , emiterea unui volum mai mic sau mai mare de cunoștințe, iar receptarea presupune selecționarea, asimilarea, reținerea, înseamnă că o comunicare este cu atât mai eficientă cu cât repertoriul profesorului corespunde cu cel al elevului. Eficiența predării depinde de calitățile transmiterii informatiilor care pot fi date de: sructurarea logică a conținuturilor; claritatea, precizia și plasticitatea exprimării; aptitudinile pedagogice ale profesorului, relațiile interpersonale profesor-elev, contextul psihosocial.

Nivelul dezvoltării psihice a elevului, structurile mentale și lingvistice ale acestuia, participarea activă la procesul comunicării ajuta la realizarea cât mai eficace a predarii. Din această cauză, cadrul didactic are nevoie de o buna cunoastere a nivelului cunoștințelor și a vocabularului elevilor pentru a accesibiliza conținuturilor transmise, a adecva comunicarea la nivelul experienței de cunoaștere și lingvistice a elevilor .

Un rol important îi revine și feedback-ului a cărui prezență este condiționată permanent în contextul comunicării,având rolul de a facilita comunicarea dintre cadrul didactic și elevi prin reglarea și autoreglarea comunicării.

Comunicarea poate fi întâlnită sub următoarele forme :

a) comunicare verbală – se realizează cu ajutorul cuvintelor,potrivit specialiștilor , reprezentând doar 7% din actul comunicării.Codul care ajută la transmiterea informațiilor este limbajul care poate fi verbal sau scris, iar in cadul procesului didactic poate fi identificat sub formă de povestirea, descrierea, explicația, demonstrația logică, informarea, conversația euristică, dezbaterea,etc.

b) comunicare paraverbală – vizează tonul,volumul, intensitatea vocii,ritmul vorbirii,ezitările atunci când se comunică și sunt foarte importante în convingerea interlocutorilor.

c) comunicare nonverbală – este determinată de gesturile care însoțesc vorbirea, de atitudinea adoptată pentru de a sublinia, a susține o idee. În acest scop foarte relevante sunt aspectul fizic, mimica feței, poziția corpului, gesturile mâinilor, contactul vizual, tonul și timbrul vocii, etc.

          Comunicarea verbală și cea paraverbală, sunt realizate conștient si controlabil, pe când comunicarea nonverbală este inconștientă fiind dificilă controlarea ei.

1.3.Strategii si stiluri de predare

Conceptul de "strategie" didactica este introdus de puțin timp în limbajul pedagogiei si este raportat la abordarea situationala a procesului de invatamant, având ca punct de plecare studiile psihologice asupra obiectivelor si rezultatelor invatarii. Folosindu-se de elementele procesului de predare – invatare – evaluare pentru a putea realiza obiectivele intr-o anume maniera, cadrul didactic concepe strategia potrivită care va conduce la rezolvarea situatiilor de instruire propuse.

În esența, strategia reprezintă o modalitate de a combina, de a aborda predarea – invatarea, de a organiza demersurile pentru a fi realizate obiectivele prin:

alegerea unui anumit tip, forma, modalitate de predare si invatare;

alegerea metodelor, mijloacelor, formelor de organizare, care transmit continuturile invatarii;

prezentarea conditiilor, resurselor necesare pentru a atinge un obiectiv ;

conceperea, proiectarea secventelor predarii – invatarii – evaluarii

antrenarea elevii dupa particularitatile lor, prin afirmarea creativității, a stilului de predare;

sprijinirea cadrului didactic în găsirea răspunsurilor la problemele pe care le întâmpină în acțiunea de proiectare didactică, de definire si combinare a situațiilor de instruire-evaluare;

adaptarea criteriilor în stabilirea strategiei: concepția profesorului, obiectivele, conținutul informațional, resursele didactico-materiale, timpul, etc.

Așadar, strategia nu se refera doar metodele folosite, ci și la mijloacele de învățământ ca auxiliare ale metodelor și la formele de organizare a activitatii elevilor atât în clasa,cât și în afara ei.

Tipuri de strategii

Prin raportare la obiectivele pe care și le-a propus, la conținutul învățat, la resursele pe care le are la dispoziție, la timpul alocat și nivelul de pregătire al elevilor,cadrul didactic trebuie să aleagă strategia cea mai potrivită care ,dacă este nevoie, va fi adaptată pe tot parcursul procesului didactic.

Astfel, în literatura de specialitate au fost contabilizate  o multitudine de tipuri  de strategii didactice care pot fi clasificate după cum urmează:

1)    dupa activitatea dominanta in procesul instruirii:

strategii de predare 

strategii de activizare 

strategii de combinare 

strategii de invatare:

strategii de evaluare

2) dupa natura obiectivelor dominante:

strategii de realizare a scopurilor

strategii de realizare a obiectivelor operationale

strategii de realizare a obiectivelor specifice temelor

3) dupa modul de dirijare al invatarii:

strategii de dirijare

strategii de semidirijare

strategii de noninterventie partiala

4) dupa tipul de rationament abordat:

strategii de predare- invatare inductiva

strategii de predare- invatare deductiva

strategii de predare- invatare transductiv

strategii de invatare prin analogie

strategii de combinare a rationamentelor

5) dupa categoriile de actiuni predominante:

strategii bazate prioritar pe actiunea de comunicare

strategii bazate prioritar pe invatarea prin cercetare

strategii bazate prioritar pe actiunea practic-aplicativa

strategii bazate prioritar pe actiuni programate

strategii bazate prioritar pe ameliorarea rezultatelor

strategii bazata pe adaptarea la schimbarii

Pentru a putea crește cât mai mult eficiența procesului didactic, cadrul didactic trebuie dea dovada de pregătire și personalitate în arta educatională prin alegerea și îmbinarea cât mai potrivită a oricăruia dintre tipurile de strategii didactice cunoscute, acestea toate cumulate concentrându-se în stilul de predare specific fiecărui cadru didactic.

Stilul de predare reprezintă modul în care cadrul didactic încearcă să organizeze și să conducă procesul de invatamant.Acest fapt presupune niște calități, abilitati sau priceperi din partea cadrului didactic,dând stilului didactic un caracter personal, unic pentru fiecare cadru didactic în parte prin faptul că reprezintă o constanta a personalitatii lui, reflecta conceptiile, atitudinile pedagogice, capacitatea lui profesionala. Originalitatea cadrului didactic se reflectă în modul de îmbinare a strategiilor didactice, în modul de organizare și conducere a procesului de învățământ, în alegerea metodelor și a formelor de lucru care duc la obținerea performanțelor . Un cadru didactic trebuie să-și elaboreze un stil de predare propriu, de calitate și eficient care să influențeze procesul didactic și capacitatea de a învăța a elevilor.

Un stil de predare calitativ este întotdeauna personal, chiar dacă multe dintre aspectele lui se pot identifica cu ale altor profesori, este cât se poate de constant, dinamic, se perfecționează odata experiența acumulată. Dorința permanentă a cadrului didactic de a se perfecționa va duce la o buna evoluție, la o individualizare a stilului de predare.

În funcție de rolurile și funcțiile pe care le îndeplinește un cadru didactic în cadrul procesului de predare, putem distinge „stiluri individuale – care dau identitatea fiecarui profesor, stiluri grupate, care subsumează sub aceeași categorie cadrele didactice cu particularități stilistice asemănătoare și stiluri generalizate, care reprezintă modalități generale de conducere educațională, cu valoare de strategii.”

Deschiderea spre inovație, predarea centrată pe elev și pe conținut, apropierea de elevi, permisivitatea, dar și autoritatea față de aceștia sunt caracteristicile esențiale pentru o conduită potrivită cadrului didactic și stilului său de predare.Astfel ,amintim clasificarea realizată de K. Lewin, R.Lippit și R.K. White care au identificat trei stiluri de conducere ale unui grup, fiind cunoscute și aplicate în practica actuală:
1)Stilul autoritar este stilul de predare în care profesorul decide obiectivele, alege activitățile potrivite, etapele, mijloacele, metodele și sarcinile de realizare, fară ca elevii să cunoască dinainte ceea ce urmează să fie realizat. Cadrul didactic are control absolut asupra procesului educative,acesta având un caracter impersonal nu încurajează inițiativele elevilor,are o atitudine distantă. Predarea și dirijarea învățării, precum și rezultatele acestora sunt exclusiv responsabilitătile cadrului didactic fiind o îndrumare care impune noile cunoștințe și nu lasă elevilor timp de gândire pentru a formula întrebări, avînd ca rezultat inhibarea afirmării spontaneității, a gândirii, a imaginației și a creativității elevilor. Cadrul didactic care se încadrează în acest stil de predare este cel antipatizat de elevi oferind rezultate bune doar pe termen scurt.

2)Stilul democratic este stilul de predare în care profesorul propune și negociază cu elevii obiectivele, activitățile, etapele, mijloacele, metodele și sarcinile de realizare, bazându-se pe relații de cooperare și sprijin reciproc încurajând astfel implicarea activă a elevilor în procesul de predare-învățare. Cadrul didactic se comportă ca un membru obișnuit al grupului și egal cu ceilalți membrii,dar este nevoie de o bună cunoaștere a fiecărui membru al grupului.Relațiile fiind apropiate, elevii au posibilitatea să aleagă dintre variantele de predare – învățare elaborate și propuse de cadrul didactic,se pot grupa cu cine vor pentru a rezolva diverse sarcini de lucru ceea ce duce la productivitate și la împlinirea așteptărilor.

Acest stil de predare este cel mai eficient, obținându-se rezultate calitative atât în plan psihosocial, cât și în plan didactic.
3) Stilul laissez-faire (permisivul) este stilul de predare în care profesorul consideră că este suficient ce predă, cât predă și cum predă, fiind sigur că elevii înțeleg.Cadrul didactic este pasiv implicându-se doar în recomandarea de mijloace și suport informațional.Elevii sunt cei care stabilesc activitățile și modalitățile de realizare ale acestora,îndrumarea și evaluarea activităților fiind deficitare sau chiar omise.Etapele procesului de instruire sunt minimalizate favorizându-se obținerea de rezultate slabe la învățătură și manifestarea de conduite deviante scoțându-se în evidență faptul ca acest stil de predare este total neproductiv.

Un cadru didactic competent trebuie sa fie capabil să abordeze o multitudine de stiluri didactice,putându-și adapta activitatea în funcție de împrejurări , oferind astfel predării flexibilitate și cât mai multă eficiență.

1.4.Specificul predării literaturii în învățământul gimnazial

Predarea disciplinei limbă și literatură română în învățământul gimnazial reprezintă un proces complex care are o contribuție foarte importantă în transmiterea și realizarea obiectivelor instructiv- educative generale ale procesului de învățământ și în educarea elevilor, ajutând la transmiterea cunoștințelor, la exprimarea propriilor păreri de către elevi,la formarea gustului estetic,etc.

Literatura este arta cuvântului, artă care este la dispoziția scriitorului pentru a prezenta realitatea în funcție de personalitatea sa artistică și de cea a celui care citeste,elevul. Studierea literaturii are ca obiectiv formarea de elevi interesați cât mai mult de literatură, de elevi dornici de a citi permanent, capabili să recepteze mesajele transmise de operele literale citite și să adopte o atitudine personală față de lecturile propuse.

Procesul studierii literaturii apare încă din grădiniță, fiind continuat pe tot parcursul școlarității.Acesta începe cu citirea explicativă care este specifică învațământului primar și are ca obiective însușirea noțiunilor elementare, formarea deprinderilor de lectură corectă, curentă și expresivă, îmbogățirea vocabularului și exprimarea corectă a elevilor. Materialul suport este oferit de manual, care cuprinde texte de mică întindere cu un conținut literar adecvat vârstei. Tot în ciclul primar se pun bazele deprinderilor de a identifica ideile unui text literar, de a realiza rezumatul conținutului acestora, de a nara textele citite sau întâmplări trăite,de sensibilizare prin studierea operelor lirice. Toate acestea au drept rezultat sensibilizarea elevilor și formarea gustului pentru literatură.

În ceea ce privește literatura, specific învățământului gimnazial este lectura literară. Manualele școlare conțin texte care aparțin literaturii și care sunt selectate după valoare educativ-formativă pe care o au, după accesibilitate, etc., acestea încercând să realizeze obiectivele obiectului de studiu. Având tematică variată, textele propuse spre studiu sunt opere integrale sau fragmente de opere care aparțin,în mare parte, scriitorilor literaturii române. Acum se face trecerea de la receptarea textului ca mijloc de comunicare la receptarea literaturii ca modalitate specifică de comunicare, la receptarea estetică a literaturii prin punerea bazelor perceperii operei literare ca formă specifică care reflectă realitatea.

Tot în aceasta perioadă se pun bazele analizei operelor literare în funcție de gen și specie, se îmbogățește vocabularul elevilor, se perfecționează exprimarea orală, receptarea operelor literare este mai aprofundată datorita exercițiilor de lectură efectuate. Noțiuni de teorie literară și de literatură, precum opera narativă, lirică sau dramatică, modurile de expunere, momentele subiectului, speciile literare, figurile de stil, elementele de prozodie, etc. se studiază în această perioadă în strânsă legătură cu textul literar studiat.Ulterior, aceste noțiuni vor fi reluate și aprofundate în învățământul liceal unde studiul literaturii urmărește cunoașterea scriitorilor și a operelor reprezentative ale literaturii române.

Așadar, predarea literaturii în învățământul gimnazial îi ajută pe elevii să-și dezvolte dorința de a citi,de a-și îmbogăți cunoștințele și vocabularul,îi ajută să-și formeze capacitatea de a formula păreri proprii, de a emite judecăți despre operele literare cu care vin in contact, să-și îmbogățească expreriența de viață.

Profesorul de limba și literatura română trebuie să îndrume elevii spre lectură ,atât în clasă,cât și în afara ei, recomandându-le acestora operele literare care corespund preferințelor și înclinațiilor fiecăruia.

1.5.Metode moderne de abordare a literaturii in

învățământul gimnazial

Conținutul disciplinei limbă și literatură română, asemenea multor altor discipline ale educației, se află într-un proces continuu de dezvoltare și de adaptare la cerințele societății moderne, fiind nevoie permanent de noi metode de abordare a actului educațional.

În învățământul gimnazial, apropierea elevilor de textul literar se realizează în funcție de particularitățile de vârstă, de experiența de viață și de lectura elevilor, precum și de specificul fiecărui text literar.

Metodele cel mai des folosite în predarea literaturii: lectura, expunerea, prelegerea, descrierea, explicația, povestirea, brainstormingul, comentariul literar, interpretarea literară, analiza literară, cubul, cvintetul, ciorchinele, etc. După cum se observă, aceste metode pot fi împărțite în metode tradiționale și metode moderne activ-participative.

Folosirea metodelor tradiționale în cadrul lecției de literatură se bazează pe transmiterea de cunoștințe de către profesor, pe receptare și imitare de către elev, anumite cunoștințe și informații nu trebuie descoperite de elev, ci transmise și comunicate elevului prin intermediul limbajului.Cadrul didactic transmite informații pe care elevul ce stă pasiv în bancă trebuie să le noteze în caiet,iar în lecția următoare elevul preia rolul de emițător al informații care au fost transmise către profesor în lecția anterioară.

Metodele moderne solicită elevii, aceștia nemaifiind doar obiectul formării.Elevii sunt activizați, devenind participanți la propria formare. Cadrul didactic va lua în considerare valențele formativ-educative ale fiecărei metode,găsind metodele și procedeele cele mai variate potrivite diverselor situații întâmpinate.

Pe langă avantajul de activizare a elevilor, metodele moderne au și dezavantaje deoarece necesită o pregătire riguroasă și îndelungată, neputând fi folosite în cadrul oricărei lecții.Informațiile transmise sunt puține și necesită atenția sporită a elevilor, dar și capacitatea lor de a face conexiuni și de a descoperi singuri răspunsurile.

Atât metodele tradiționale, cât și cele moderne de predare – învățare au un rol foarte important în buna desfășurare a activității didactice, iar sarcina de a le selecta și a le îmbina cât mai eficient în lecții revine cadrului didactic.

Una dintre metodele didactice de stimulare a creativității elevilor este brainstorming-ul sau metoda asaltului de idei. Această metodă presupune urmărirea unei serii de etape care constau în alegerea temei și specificarea sarcinii de lucru, emiterea într-un mod cât mai rapid, a tuturor ideilor legate de rezolvarea unei situații-problemă, înregistrarea tuturor ideilor emise, verificarea ideilor emise și recepționate, reluarea rezolvărilor găsite și gruparea lor, iar în final,se analizează, evaluează și se argumenteză răspunsurile afișându-se rezolvarea problemei puse în discuție.

Metoda brainstorming contribuie la dezvoltarea creativității, la stimularea gândirii divergente, la crearea spiritului de colaborare cu ceilalți membrii ai grupului folosindu-se în cadrul orelor de literatură, în special în orele de creare de texte literare. Permite obținerea rapidă și ușoară a ideilor posibile de rezolvarea a problemei întâmpinate având costuri reduse și aplicabilitate largă doar dacă liderul echipei are calitățile necesare pentru de a anima și dirija discuția. Cadrul didactic are rolul de a stimula și încuraja exprimarea ideilor, de a stimula explozia de idei fără a inhiba elevii.

O altă metodă de predare des folosită este ciorchinele care urmăreste găsirea legăturilor între idei diferite și încurajarea elevilor să gândească liber, deschis, dând fiecăruia posibilitatea de a participa, fie individual, fie în grup sau pe perechi, la desfășurarea activității propuse.

Metoda presupune parcurgerea anumitor etape care constau în stabilirea temei de discuție scrisă la mijlocul foii sau al tablei, notarea pe foaie a ideile elevilor legate de tema propusă, idei care vor constitui puncte de pornire pentru alte idei legate între ele pentru a forma ,,ciorchinele’’.Această metodă poate fi folosită la sistematizarea și fixarea cunoștințelor, pentru a realiza schemele recapitulative.

Explozia stelară este o metodă de lucru pe grupe, care stimulează crearea de întrebări și constă în scrierea a problemei pe care o avem de rezolvat pe o foaie de hârtie sau pe tablă, în interiorul unei stele cu cinci colțuri, iar la vârfurile acesteia vor fi scrise o serie de întrebări: ,,Cine?’’, ,,Ce?’’, ,,Unde?’’, ,,Când?’’, ,,De ce?’’. Pe baza acestor întrebări, elevii trebuie să formuleze alte întrebări, cu scopul de a analiza și interpreta tema dată din cât mai multe puncte de vedere.

Desfășurarea metodei constă în propunerea problemei și organizarea clasei pe mai multe grupe, fiecare dintre acestea notând problema pe o foaie de hârtie.Apoi fiecare echipă va întocmi o listă cu întrebări diverse care au legătură cu problema discutată,vor comunica rezultatele obținute evidențiindu-se cele mai interesante întrebări. Folosirea acestei metode în cadrul orelor de literatură este relativ ușoară, nefiind necesare explicații suplimentare și îi ajută pe elevi la interpretarea textelor literare, dar și la crearea de texte literare pe baza întrebărilor formulate.

Metoda cadranelor constă în completarea unei fișă împărțită în patru părți numerotate de la 1 la 4 și care conține câte o sarcină pe care elevii,individual sau grupați, o vor rezolva pe baza informațiilor din lecție.Sarcinile vor fi alese în funcție de obiectivele lecției, de ceea ce se dorește să se obțină de la elevi și vor fi notate pe fișă,iar elevii după ce citesc textul suport le vor rezolva ,urmând să se verifice răspunsurile date, să se dezbată, să se analizeze variantele cele mai reușite și să fie apreciate.

Această metodă ajută în receptarea mesajului scris, oferind elevilor posibilitatea de a-și exprima unele puncte de vedere referitoare la tema discutată. Stimulează atenția și gândirea și determină creșterea încrederii în forțele proprii.

Știu – Vreau să știu – Am învățat este o metodă de predare care pornește de la premisa că acele cunoștințe dobândite în lecțiile anterioare trebuie luate în considerare atunci când se predau altele noi .

Metoda constă în completarea a trei coloane.În prima coloană ,,Știu’’ elevilor li se cere să analizeze cunoștințele pe care le știu deja și să observe cunoștințele care au puncte comune și pot fi incluse într-o categorie mai generală. Coloana ,,Vreau să știu’’ constă în formularea unor întrebări care apar prin evidențierea punctelor de vedere diferite, întrebări care au rol în orientarea și personalizarea actul lecturii. Elevii citesc întrebările, le ordonează și le notează la tablă completându-și fișele personale cu ceea ce nu notat.

Coloana ,,Am învățat’’ va fi completată de fiecare elev, după citirea textului propus sau a unui fragment semnificativ din text, prin bifarea întrebărilor la care au găsit răspuns. Pentru întrebările cu răspuns parțial sau fără vor fi sugerate lecturi suplimentare.

Folosirea acestei metode îi motivează pe copii mai ales când trebuie completată prima coloană, unde notează cunoștințe pe care le au însușite determinându-i astfel să fie atenți la citirea și analiza textului, pentru a putea confirma noțiunile știute, le dezvoltă memorizarea, gândirea divergentă, spiritul de atenție, cooperarea în cadrul grupului.

Atât metodele tradiționale, cât si cele moderne au un rol foarte important în transmiterea cunoștințelor, în formarea de capacități și tehnici de muncă intelectuală, în formarea relațiilor dintre elevi, reprezentând instrumentele care formează și cultivă gustul pentru frumos al elevilor.

Cadrul didactic are rolul de a selecta și de a îmbina cât mai adecvat, fără exces, metodele de predare-învățare raportându-se la obiectivele pe care urmărește să le realizeze în cadrul procesului educativ.

Metoda anticipării este metoda în care elevii grupați sau individual fac predicții despre subiectul, personajele, întâmplările prezentate într-o operă literară pornind de la titlul acesteia. Cei a căror predicție este apropiat de tema textului trebuie să motiveze de ce au ales acea opțiune. Profesorulare rol de îndrumător încurajând diversitatea răspunsurilor date de elevi și creând o atmosferă potrivită pentru discuții.

Lista de cărți este o altă metodă potrivită pentru a trezi interesul pentru lectura elvilor constând în oferirea unor scurte prezentări despre cărțile cuprinse într-o listă. Elevul trebuie să aleagă pentru el, dar și pentru ceilalți colegi câte o carte motivând alegerea făcută.

Prezentarea de carte constituie o metodă care dezvoltă atât competențele de lectură, cât și cele de comunicare scrisă și orală. Elevul trebuie să prezinte titlul, spațiul, acțiunea, personajele principale, ideile, motivele pentru care ar recomanda lectura textului.

Termenii-cheie dați inițial este metoda care constă în stimularea elevilor de a-și reactualiza cunoștințele anterioare care au legătură cu subiectul unei lecției, solicitând imaginația, creativitatea și favorizând învățărea activă. Profesorul trebuie să noteze pe câteva concepte din textul ce urmează a fi studiat pe tablă, iar elevii stabilesc în perechi legătura dintre termeni.

CAPITOLUL II. ÎNVĂȚAREA ȘCOLAR Ă. ORIENTĂRI CONTEMPORANE ÎN TEORIA ȘI PRACTICA ÎNVĂȚĂRII

2.1.Conceptul de învățare școlară

Alături de activitățile de joc, muncă și creație, învățarea este o activitate fundamental, fiind specifică fiecărei etape de vârstă, manifestându-se în mod organizat, programat, instituționalizat , în special, în perioada școlarității.

Pedagogic vorbind, învățarea reprezintă procesul prin care sunt asimilate cunoștințele și formate priceperile și deprinderile, sunt dezvoltate funcțiile psihice, trăsăturile, capacitățile de formare a personalității care conduc la apariția unor modificări în planul cunoașterii, în comportament ca rezultat al unor experiențe individuale sau ale unui exercițiu.

Actul învățării atinge punctul maxim de dezvoltare, manifestare și organizare la om, întrucât în desfășurarea acestuia este implicat individul cu întregul sistem psihic: funcții, fenomene, capacități, precum și relațiile dintre acestea, atitudinile sale față de cunoaștere, față de viață, experiențele proprii, dar și cele imaginate, posibilitatea de a anticipa, de a inversa raportul între planurile gnoseologice.

Pe plan psihologic, învățărea are un rol modelator modificând structura cognitivă, stările emoționale, structura motivațională, modelele comportamentale fiind influiențate de condițiile exterioare și de propriile acțiuni.
Învățarea școlară este un proces complex care se desfășoară în cadre instituționalizate, organizată sistematic, pe baza unor programe școlare care vizează îndeplinirea unor obiective și implică proiectarea, dirijarea, controlul, evaluarea, decizia, având drept suport manualele școlare.

Învățarea școlară se realizează și la nivel social, presupunând acumularea de către elevi a experienței sociale pe baza transmiterii și fixării cunoștințelor, a comunicării, cu ajutorul limbajului, sub forma de sisteme conceptuale, de priceperi și deprinderi în funcție de contextele culturale și modelele educaționale, elevul fiind integrat într-un colectiv și participand ca factor activ la dezvoltarea socială.

La nivel individual, învățarea școlară constă în asimilarea de către elev a unui sistem de cunoștințe, culturi, modele comportamentale, priceperi, deprinderi, pe care le va folosi ca instrument în activitate.

Deși este o experiența socială generalizată, toți elevii depun eforturi mari în a organiza, a sistematiza, a restructura învățarea în propriul sistem conceptual-comportamental, fiind o raportare subiectivă, individualizată de propriile aspirații, interese, tendințe, preocupări care confera valori, un statut elevilor.

Legat de complexitatea achizițiilor, învățarea se realizează printr-o succesiune de etape care implică operații, acțiuni, stări, finalizîndu-se cu modificări în ceea ce privește gradul de reflectare și raportare la realitatea elevului. Trecerea de la imagine la noțiune, de la acțiune externă la acțiune internă, de la concepte empirice la concepte științifice, de la impresii la emoții superioare, se face gradual.

Privită ca produs, învățarea reprezintă ansamblul de achiziții care poate îmbrăca diferite forme, idei, norme, capacități de a opera și de a progresa informația, comportamente, atitudini, priceperi, deprinderi, comportamente, convingeri etc.

Din perspectiva ei în procesul de învățământ, învățarea școlară rezultă din interacțiunea a două activități, prima fiind activitatea didactică de predare a cadrelor didactice ,iar cea de-a doua acivitatea de învățare a elevilor.

2.2.Condițiile interne și condiții externe

ale învățării școlare

Eficiența desfășurării procesului de învățare școlară depinde de cunoașterea și respectarea unor condiții de ordin intern și extern.

Condițiile interne implicate în desfășurarea procesului învățării școlare sunt reprezentate de percepții, reprezentări, gândire, memorie, imaginație,motivații, aptitudini, interese,etc. 

Perceptiile au un rol important în învățarea școlară oferind materialul necesar reprezentărilor, memoriei și gândirii, diferențiind obiectele între ele prin imaginarea structurii și a semnificafiei acestora.Cadrul didactic trebuie să ajute elevul în dezvoltarea diferitelor tipuri de percepție, în special a percepției vizuale deoarece majoritatea informațiilor ne sunt furnizate pe cale vizuală. Percepțiile ajută la dezvoltarea spiritul de observare a obiectelor și fenomenelor dacă sunt însoțite de explicațiile suplimentare ale cadrului didactic, pentru a completa imaginile elevilor asupra obiectelor și fenomenelor observate. Verbalizarea a ceea ce observă și mânuirea obiectele care sunt observate ajută elevii să perceapă corect lucrurile. 

Reprezentarile sunt procesele psihice care ajută elevii în învățarea școlară oferindu-le materialul necesar pentru generalizarea gândirii și pentru memorie.

Memoria reprezintă activitatea de bază în învățare școlară deoarece ,ca proces psihic, ajută la întipărirea, stocarea, reactualizarea sau reproducerea informației. Reproducerea prin asocierea cu alte informații, exercițiile de repetare logică și creativă ajută la perfecționarea memoriei voluntare, a rapidității, a volumului, promptitudinii și a fidelității acesteia. Pentru a ajuta elevii în procesul complex al învățării, cadrul didactic trebuie să știe ce anume îi motivează pe elevi, dacă aceștia au înțeles cunoștințele memorate,trebuie să asigure repetarea acestora pentru a fi fixate cât mai temeinic. 

Gândirea este un alt proces complex care are un rol foarte important în eficientizarea învățării școlare. Aceasta ajuta elevul să-și formeze concepte și structuri operaționale, să înțeleagă realitatea,să se adapteze rezolvând problemele întâmpinate. Învățarea școlară trebuie să dezvolte elevului gândirea logică, gândirea abstractă, critică, creativă formându-i capacitatea de a reflecta și de a rezolva situațiile problemă. 

Cadrul didactic îi va ajuta pe elevi să-și însușească noțiunile, conceptele literare, îi va face să pătrundă în esența lor, doar cu ajutorul operatiilor gândirii logice. 

Imaginația este un proces de construcție care constă în elaborarea de produse noi, originale, bazându-se pe procedeele de reorganizare, combinare și recombinare a cunoștințelor.

Atenția este un alt proces care ajuta la orientarea selectivă și la concentrarea proceselor psihice pentru a putea cunoaște materialul necesar a fi învățat, acesta fiind ales în funcție de interesele și motivațiile elevului. Învățarea școlară se realizează eficient dacă atenția este concentrată, stabilă, distributivă și flexibilă. Elevii nu trebuie să fie supraîncărcați cu noțiuni pentru învățat deoarece atenția acestora nu depășește 20-25 de minute si pot apărea dificultăți în procesul de învățare datorită capacității mici de prelucrare și stocare a informațiilor. Din această cauză, atunci când lecțiile sunt mai dificile , cadrul didactic trebuie să propună sarcini de lucru cât mai concrete, să folosească metode variate, materiale didactice și forme distractive de realizare a activității.

Aceste condiții interne care determină eficiența sau ineficiența învățării școlare sunt influiențate de o multitudine de factori biologici și psihologici. 

Factorii biologici care influiențează învățarea sunt: vârsta, funcțiile creierului, particularitățile anatomo-fiziologice, starea de sănătate, potențialul genetic, somnul și bioritmul intelectual. 
Factorii psihici sunt reprezentati de: procesele cognitive, operatorii, psihomotorii, afective și socio-morale, gradul de inteligență, aptitudinea școlară, aptitudinile speciale, spiritul de observație, etc.

Condițiile externe care determină realizarea cât mai eficientă a învățării școlare sunt reprezentate de factorii socio-organizaționali, temporali și psihoergonomici. 

Factorii socio-organizaționali care influiențează activitatea de predate și învățare sunt reprezentați de spațiile școlare, de atmosfera de lucru din școală și din clasa, orarul școlii, materialul didactic, dotarea laboratoarelor , mobilierul,etc. Cadrului didactic îi revin sarcinile de a organiza cât mai bine materialul care trebuie predat și învățat, de a-i crea fiecărui elev condiții favorabile de învățare ținând cont de posibilitățile și ritmul de muncă intelectuală al fiecaruia, de a accesibiliza materialul nivelului de gândire al elevului, de a prezenta obiectivele fiecarei lecție, de a asigura continuitate cunostintelor ținând cont de principiul individualizării învățării.

Factorii temporali vizează timpul alocat învățării care trebuie să se intercaleze cu pauze lungi și dese. S-a dovedit științific că eșalonarea învățării pe un timp mai îndelungat este mult mai eficientă decât dacă ar fi comasată, iar pauzele suficient de lungi pentru a avea randament cât mai crescut .

Factorii psihoergonomici influiențează pozitiv învățarea școlară prin folosirea mijloacelor audio-vizuale, a calculatoarelor, a aparaturii moderne care sprijină elevii în activitatea lor, învățarea desfășurându-se în ritmul lor propriu intelectual, evitându-se astfel monotonia și pierderea de energie.

Pe lângă factorii enumerați mai sus, un rol important în cresterea randamentului învățării școlare îl au și factorii fizici reprezentați de zgomotele puternice, de aerul poluat, factorii fiziologici reprezentați de starea de sănătate a elevului și factorii psihosociali reprezentați de suprasolicitarea elevilor și de relațiile tensionate ale acestora.

2.3. Specificul învățării la școlarul mijlociu

Preadolescența sau școlaritatea mijlocie (10/11 ani-14/15 ani) reprezintă perioada de trecere de la copilărie la adolescență caracterizându-se printr-o dezvoltare accentuată, atât fizic și psihic, cât și relațional și atitudinal. J.J.Rousseau a supranumit această perioadă ,,furtună și pasiune'' datorită salturilor unice care se produc în dezvoltarea elevului.

Preadolescentul visează cu ochii deschiși, dar nu renunță la joacă, raționează, dar nu excelează prin subtilități de logică, manifestă exuberanță motorie, dar știe cum să o canalizeze și să o controleze; are autonomie, dar tot mai este sensibil la sugestiile grupului. Incepe să se distanțeze de părinți, dar nu se închide în sine. Puberul „este încă un copil, dar un copil care din când în când tinde să-și depășească copilăria și care, mai mult decât în oricare din perioadele precedente prelungește această copilărie spre viitor” .

Preadolescentul manifestă o curiozitate imensă față de tot ceea ce îl înconjoară, o puternică nevoie să știe, să cunoască, să înțeleagă, ceea ce îl însuflețește în toate acțiunile pe care le face.

Activitatea dominantă a școlarului este învățărea, modificată cantitativ și calitativ.Aceasta se caracterizează prin punerea bazelor disciplinelor fizică, chimie, geografie, prin învățarea noțiunilor abstracte (forță, masă, relief, climă ș.a.). Datorita conținutului abstract al învățării, cadrul didactic este pus în situația de a schimba metodele și procedeele de predare și învățare , elevul reținând acum idei prin surprinderea legăturilor dintre ele, nu prin memorarea lor.

Învățarea la școlarul mijlociu este influiențată de factorii psihologici, aceasta fiind determinată și dependentă de locul și rolul pe care îl ocupă elevii în relațiile sociale.Sunt schimbate locurile pe care le ocupa până acum în familie,dar și la școală și în societate. La școală se trece de la învățământul primar, unde procesul de învățare era coordonat de un singur cadru didactic, la cel gimnazial coordonat de mai mulți profesori,ceea ce duce la diversificarea exigențelor, a stilurilor de învățare, creându-se condiții pentru o nouă formă de adaptare social.

Modificarea cantității, calității și a condițiilor învățării, diferențierea modelelor umane propuse de fiecare cadru didactic, gradul de pregătire profesională și psihopedagogică, modelele de lecții, relaționarea cu elevii, modalitățile de evaluare duc la apariția unor probleme legate de adaptarea școlară a elevilor. Așadar, este nevoit să-și formeze stil cognitiv, un anumit stil de gândire (analitică sau sintetică), de memorare (logic sau mecanic) devenind astfel tot mai conștient de posibilitățile sale intelectuale pe care încearcă să și le dezvolte, să și le cizeleze, pentru a spori sfera cunoașterii.

Învățarea mecanică nu îl mulțumește și încearcă să învețe selectiv, plăcându-i să combine sau să recombine reprezentările de care dispune, să asociază cuvinte pentru a ajunge la rime, metafore, alegorii. Este perioada în care se scriu primele poezii, primele schițe sau povestiri.. Elevul simte nevoia de a-și exprima, exterioriza propriile trăiri și sentimente prin imagini și idei artistice. Schimbă, modifică, adăugă, transformă cele auzite, învățate sau trăite, în sens pozitiv, devenind un mod curent de acțiune. Astfel, nevoia de cunoaștere a școlarului mic se transformă în nevoia de creație a școlarului mijlociu, creație care este subiectivă, în funcție de trăirile psihice, de propria experiență de viață a acestuia.

Procesul de învățământ, dar și activitățile extrașcolare oferă suficient de multe ocazii în acest sens. Acum încep să se contureze diferențele între sexe, fetele obținând performanțe superioare în ceea ce privește fluența verbală, ortografia, citirea, față de băieți care obțin rezultate mai bune la orientarea în spațiu și la soluționarea problemelor de descoperire.

CAPITOLUL III.EVALUAREA ÎN PROCESUL DE EDUCAȚIE

3.1. Locul evaluării în procesul de învățământ

Orice activitate umană care tinde spre a obține rezultate sau care necesită a stabili în ce măsură rezultatele propuse au fost obținute are ca parte component evaluarea.

Așadar, evaluarea ocupă un loc foarte important în viața tuturor ființelor umane, trăind mereu sub semnul măsurii și al comparației cu alții și cu sine. Individul este în permanență evaluat și, la rândul lui, evaluează pe cei cu care vine în contact, dovedindu-se că persoanele, lucrurile, evenimentele nu le sunt indiferente și că au pentru fiecare anumite semnificații.

Ținând cont de faptul că educația este o activitate complexă, evaluarea este o necesitate pentru că furnizează date despre sistemul educațional și măsura în care acesta își îndeplinește funcțiile și obiectivele pe care le are de îndeplinit.

Procesul de învățământ este un proces complex care se poate fi reglat și autoreglat prin intermediul informațiilor oferite de conexiunea inversă, una dintre etapele esențiale ale activității didactice care reprezintă evaluarea.

Evaluarea este ultima etapă dintr-o succesiune de etape care cuprind stabilirea scopurilor activității, proiectarea și realizarea activităților propuse pentru a realiza finalitățile și măsurarea rezultatelor obținute în urma desfășurării activității. Rezultatele obținute în urma evaluării ajută la adoptarea deciziilor de ameliorare a activității. Astfel, evaluarea este considerată o acțiune managerială constând în a raporta rezultatele obținute în activitatea educativă la un ansamblu de criterii educaționale, cu scopul de a lua decizii optime în ceea ce privește activitatea desfășurată în etapa următoare.

Evaluarea, privită ca sistem, verifică în ce măsură s-au realizat finalitățile limitate de timp și spațiu, permițând a fi măsurate și apreciate aspectele raporturilor dintre învățământ,activitatea socio-economică și culturală, contribuția procesului de învățământ la dezvoltarea socială.

Privită ca proces, evaluarea verifică în ce măsură sunt realizate obiectivele propuse la un nivel microstructural.

Teoria curriculum-ului corelează cele două perspective de analiză a evaluării, ca sistem și ca process, evaluarea devind activitatea prin care se corelează, se organizează și se interpretează date legate de efectele și calitatea activității instructiv-educative având ca scop stabilirea de măsuri eficiente pentru a putea funcționa întregul sistem educațional.

Rezultatele obținute în urma evaluării au o importanță deosebită atât pentru cadrele didactice și elevi, cât și pentru părinți și societate.

Cadrelor didactice, evaluarea le oferă informații despre rezultatele activității pe care au desfășurat-o cu elevii, le ajută să identifice aspectele reușite sau mai puțin reușite ale procesului instructiv-educativ, să evite greșelile în pregătirea elevilor, să cunoască sursa care le-a produs putând să decidă asupra strategiei activităților următoare.

În ceea ce privește elevii, evaluarea oferă indicii cu privire la performanțele obținute și la gradul de îndeplinire a obiectivelor pe care și le-au propus putând regaa efortul depus pentru a învăța și gestiona timpul alocat pentru activitatea propusă. Evaluarea poate fi considerată și un eventual “semnal de alarmă” cu privire la pregătirea pentru cerințele viitoare putând ajuta la conturarea aspirațiilor prin mobilizarea tuturor resurselor de care dispun în vederea realizării lor.

Pentru părinți, evaluarea reprezintă o modalitate de a prezice și a garanta reușita propriilor copiilor, indicand luarea unor măsuri speciale de sprijinire a acestora pentru a depăși dificultățile întâmpinate sau rămânerile în urmă la învățătura. Oferă date importante despre asigurarea unui echilibru între cerințele avute de la copii și posibilitățile reale ale acestora,tinându-se cont de faptul presiunea exercitată de familie pentru a-l împinge pe copil spre mai mult poate avea ca efect aspirația spre mai puțin pentru a evita decepția.

Societății, evaluarea îi oferă informații despre nivelul de pregătire al cadrelor didactice, despre eficiența investițiilor făcute în educație, despre punctele mai puțin forte ale sistemului de învățământ, date care ajută la înlăturarea disfuncționalităților sistemului de învățământ și la eficientizarea lui.

3.1.1. Definiții ale evaluării

De-a lungul timpului, pedagogii au încercat să definească activitatea de evaluare cât mai aproape de valoarea ei reala.Așa s-a ajuns să primească următoarele accepțiuni :

Evaluarea este o acțiune managerială caracteristică îndeosebi sistemelor socioumane, prin care se solicită raportarea rezultatele unei activități la anumite criterii tipice domeniului respectiv, pentru a lua o decizie optimă.

Evaluarea pedagogică vizează situația instituțiilor și a actorilor educației, implicați în proiectarea și realizarea procesului de învățământ și presupune măsurarea gradului de îndeplinire a obiectivelor la nivel de sistem,aprecierea prin obținerea unor “dovezi experimentale” și folosirea datelor pentru elaborarea aprecierii finale.

Obiectul evaluării pedagogice vizează toate componentele (funcționale, structurale, operaționale) ale activității de instruire, determinate la nivelul interacțiunii proiectate între finalitățile macro structurale ale sistemului (ideal- scop) și cele micro structurale ale procesului de învățământ (obiective generale, specifice, concrete).

Evaluarea constituie o ocazie de validare a justeții secvențelor educative, a componentelor procesului didactic și un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor educaționale.

Evaluarea ca un proces complex de comparare a rezultatelor, acțiunii instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității), cu resurselor utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).

3.1.2. Docimologia – știința evaluării

Ținând cont de importanța pe care a avut-o de-a lungul timpului evaluarea activității didactice, alături de celelalte ramuri ale pedagogiei, specialiștii în pedagogie au consierat a fi necesară apariția teoriei evaluării.

Teoria evaluării este a parte importantă a pedagogiei care constă într-un sistem de concepții, principii, tehnici care au drept scop măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare obținute în urma desfășurării procesului de predare-învățare, a procesului didactic și a sistemului educativ.

Legat de evaluare, în literatura de specialitate există și alți termeni, cum ar fi:

Docimologia. Termenul provine îmbinarea cuvintelor dokime (probă, încercare) și logos (știință), cuvinte din limba greacă care au fost introduse în jurul anului 1922 de către H. Pieron având sensul de tehnică de examinare. Ulterior, acest termen, de docimologie, a primit mai multe sensuri, în zilele noastre referindu-se la știința evaluării.

Docimologia este știința care are drept obiect de studiu examenele, analiza științifică a variabilității notării de către examinatori diferiți, dar și a aceluiași examinator în diferite momente , studierea factorilor subiectivi care infuiențeză notarea și identificarea mijloacelor care contribuie la creșterea obiectivității examinării și evaluării.

Docimastica este o ramură a docimologiei care constă în transferarea evaluării din planul măsurilor , în cel al valorilor exprimate prin note, calificative, fiind denumită ,,tehnica examenelor”.

Doxologia este o altă ramură a docimologiei care provine din termenii de origine grecească doxa (opinie, apreciere) și logos (știință), ramură care se ocupă cu studierea rolului pe care îl are evaluarea în cadrul procesului de învățământ, studiind efectul pe care îl are aprecierea în conștiința și conduita elevului, în formarea personalității sale.

Doxologia analizează efectele care inhibă sau stimulează diferitele tipuri de examene, reacțiile emoționale și intelectuale pe care le pot avea elevii, provocate în funcție de hotărârile profesorilor, influențele exercitate asupra procesului de instruire de opiniile profesorilor despre elevi, rezultatele obținute prin automatizarea evaluării, internotarea, notarea în echipă sau în lipsa notării.

3.2. Funcțiile evaluării

Evaluarea este reprezintă de ansamblul de activități care depind de anumite intenții transmițând datele imediate prin raportare la o serie de funcții și finalități.

Funcțiile evaluării au fost și sunt abordate în literatura de specialitate din perspective diferite.

Așadar, în ceea ce privește evaluarea sunt evidențiate funcții cu caracter economic și social sau funcții sociale, pedagogice și manageriale, dar în ghidurile de evaluare elaborate de Serviciul Național de Evaluare și Examinare, evaluarea poate avea funcții generale (funcție diagnostică,funcție prognostică,funcție de selecție etc). și funcții specifice (funcție motivațională și funcție de orientare școlară și profesională).

Funcțiile procesului de evaluare sunt următoarele :

funcția de informare – evaluarea informează societatea, în diferite forme,cu privire la stadiul de pregătire al elevilor și al evoluția pe care o au acești pe tot parcursul pregătirii ;

funcția motivațională sau stimulativă – evaluarea stimulează elevii prin acordarea notelor sau calificativelor, urmărindu-se evoluția elevilor și conștientizându-se posibilitățile de care dispun aceștia ;

funcția de control sau de verificare – evaluarea controlează si verifică măsura în care elevii și-au format anumite deprinderi sau capacități, estimându-se gradul în care s-a apropiat de o anumită performanță;

funcția de diagnoză – evaluarea ajută la depistarea cauzelor care au condus la slabă pregătire, la slaba eficiență a procesului educativ;

funcția de selecție și certificare – evaluarea stabilește niște ierarhii, atribuind, în funcție de rezultate, ranguri valorice;

funcția de prognoză – evaluarea stabilește de ce au nevoie și care sunt disponibilitățile pe viitor atât ale elevilor, cât și ale instituțiilor de învățământ;

funcția de reglare-autoreglare – evaluarea reglează procesul de predare-învățare și stabilește ceea ce urmează să fie făcut reprezentând feed back-ul pe care învățătorul se bazează în stabilirea pașilor care vor urma în activitatea de predare-învățare.

Funcțiile evaluării apar și sunt actualizate în permanență, în funcție de situația de evaluare avută pot fi descoperite alte noi funcții.

Pentru un examen, evaluarea poate avea mai multe funcții, în funcție de intențiile diverse ale celor care participă la realizarea ei. Profesorii o folosesc pentru a putea verifica cunoștințele elevilor la începutul unui ciclu școlar sau pentru a se decide asupra gradului de promovare al elevilor. Pe elevii îi ajută să ia la cunoștință reușitele sau eșecurile, progresele sau regresele lor,iar pe părinții îi informează despre evoluția dezvoltării propriilor copii, putâd astfel să-i ajute în orientarea școlară și profesională. Directorii unităților de învățământ pot controla cadrele didactice aplicând standardele asupra cărora s-a căzut de acord și verificând ascensiunile sau scăderile în activitatea școlii. Evaluarea oferă societății informații asupra modificărilor apărute în cerințele și aspirațiile noilor generații.

3.3. Operațiile actului evaluativ

Pentru a putea trage o concluzie cu privire la nivelul de pregătre al elevilor, procesul de evaluare trebuie să parcurgă niște pași, denumiți operații ale evaluării.Acestea sunt următoarele:

3.3.1 Măsurarea este primul pas care constă în strângerea de informații „despre proprietățile sau caracteristicile rezultatelor înregistrate, despre însușirile procesului, acțiunii sau fenomenului educativ dat” de către cel care evaluează.

Măsurarea înregistrează în mod obiectiv cantitatea conținuturilor achiziționate de elev. Studiile pedagogice și practice în domeniul educației au demonstrat că pentru rezultate diferite este nevoie de moduri diferite de a evalua . Astfel, dacă măsurarea este mai riguroasă în cazul matematicii, științelor naturii, limbilor moderne, educației fizice, în cazul istorie, geografiei, limbii române, măsurarea poate fi oricând contestată. Dacă evaluarea măsoară obiective simple care se realizează cu mai multă precizie, observăm că rezultatele au un aspect cantitativ și comportamental, iar daca măsoară obiective complexe apar unele dificultăți. Pentru a putea fi măsurate atât capacitatea prestațiilor elevilor, cât și gradul de realizare a obiectivelor, este necesară elaborarea unor criterii de evaluare.

  Criteriile de evaluare ale activității didactice pot fi reprezentate chiar de operaționalizarea obiectivelor educaționale, aceasta conducând spre rezultate măsurabile. După ce obiectivelor care devin criterii s-au stabilit, se realizeaza măsurarea propriu-zisă, care consta în strângerea de informații cu privire la proprietățile rezultatelor obținute. Informațiile trebuie colectate cu ajutorul unor instrumente de măsură foarte bine întocmite deoarece astfel se obțin informații cât mai concludente.

3.3.2 Aprecierea este cea de-a doua operație a evaluării și constă în stabilirea valorii rezultatelor obținute de elevi, dar și de procesul de învățare. Operația de apreciere urmează după operația de măsurare, relația dintre ele fiind foarte strânsă deoarece măsurarea stă la baza aprecierii. Notele sau calificativele acordate în urma aprecierii cunoștințelor elevilor se acordă pe baza unor criterii bine stabilite, independente de instrumentul care a ajutat la realizarea măsurării calitative și cantitative a cunoștințelor.

3.3. 3 Decizia este ultima operație a evaluării și constă în luarea deciziilor în ceea ce privește actul și scopul evaluării în ansamblul lui, în această etapă găsindu-și justificare celelalte două etape. Deciziile luate pot fi diferite, putând viza recunoașterea sau certificarea rezultatelor , exprimată prin cuvinte de genul: promovat/ nepromovat, admis/ respins, reușit/ nereușit, acceptat/ neacceptat sau vizează perfecționarea procesului de instruire prin măsuri de diferențiere, de individualizare, de ameliorare ori de optimizare, alegerea de mijloace, adoptarea unui program special, schimbarea strategiei didactice ori a metodei, etc.

3.4. Strategii de evaluare specifice

activității didactice

Pentru asigurarea unei eficiențe sporite a învățării, se recomandă cadrelor didactice să folosească, în mod adecvat scopurilor educaționale, toate tipurile de evaluare: evaluarea inițială, evaluarea continuă, evaluarea sumativă, evaluare de proces, de produs și de progres, dar și o diversitate de metode și instrumente de evaluare (tradiționale și complementare). Pentru ca procesul de învățare să fie cât mai atractiv pentru elevi, pot fi folosite următoarele metode și instrumente complementare de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, investigația, referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.

3.4.1. Evaluarea inițială este tipul de evaluare administrat la începutul unui ciclu de învățământ, a unui an școlar sau atunci când cadrul didactic preia un colectiv de elevi al cărui potențial nu-l cunoaște având drept scop stabiliarea nivelului de pregătire al elevilor, cunoștințele anterioare pe care se bazează în activitatea viitoare. Evaluarea inițiala oferă informatii despre cantitatea de cunoștințe pe care le au elevii, nivelul de stăpânire și aprofundare a acestora, gradul de dezvoltare a competențelor și abilităților. Toate aceste informații ajută cadrul didactic să atingă obiectivelor stabilite și să aibă success în desfășurarea următoarelor activități educative care vor trebui adaptate posibilităților reale ale elevilor.

Evaluarea inițială poate fi aplicată sub formă de verificări orale, probe scrise sau practice, având funcție de diagnosticare deoarece scoate în evidență gradul de stăpânire al cunoștințelor și al abilităților necesare parcurgerii noilor activități, dar și funcție predictivă, oferind informații despre condițiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învățare ale activităților propuse.

Așadar, evaluarea inițială orientează modul de acțiune în planificarea activității didactice următoare prin proiectarea activităților în funcție de posibilitățile elevilor, conceperea unui mod adecvat de organizare și desfășurare a programului de instruire, necesitarea inițierii unui plan de recuperarea a rămânerilor în urmă la învățătură, adoptarea de programe recuperatorii pentru unii elevi.

3.4.2. Evaluarea formativă sau continuă, este tipul de evaluare aplicat pe întreg parcursul procesului didactic, pe sisteme de lecții, teme, capitole, care reprezintă unități logice de structurare a conținuturilor învățării.

Aceasta permite verificarea sistematică a cunoștințelor nou însușite de elevi, cunoașterea gradului de însușire a cunoștințelor după fiecare secvență, identificarea posibilelor neajunsuri și adoptarea unor măsuri recuperatorii pentru activitățile de învățare, evitându-se astfel rămânerile în urmă la învățătură și eșecul școlar realizându-se “învățarea deplină”.

Rezultatele obținute sunt raportate la obiectivele operaționale stabilite la începutul activității, feed-back-ul obținut fiind operativ, util și eficient.Elevii sunt stimulați cultivându-li-se motivația învățării și prevenindu-se acumularea de goluri în pregătire.Le este dezvoltată capacitatea de autoevaluare prin înlăturarea stărilor de neliniște și stres .

3.4.3. Evaluarea sumativă este tipul de evaluare aplicată la încheierea unui semestru, unui an școlar sau ciclu de învățământ. Prin evaluarea sumativă sunt verificate conținuturilor învățării insistându-se pe elementele fundamentale fiind urmărită măsura în care elevii sunt capabili să opereze cu noțiunile însușite, cu abilitățile formate oferindu-ne informații despre nivelul de performanță al elevilor în raport cu obiectivele de instruire propuse.

Rezultatele obținute sunt apreciate prin raportare la obiectivele generale urmărite prin predarea unei anumite discipline de studiu îndeplinind funcția de constatare printr-o ierarhizare a rezultatelor și clasificare a elevilor.

În rândul elevilor , evaluarea sumativă stârnește atitudini de neliniște și stres consumând mare parte din timpul alocat pregătirii.

3.5. Metode de evaluare folosite în

procesul de învățământ

Activitatea de evaluare dispune de metode diverse care ajută la verificarea gradului de însușire a noilor noțiuni transmise în cadrul procesului de predare-învățare.

3.5.1. Metodele  tradiționale de evaluare sunt metodele consacrate datorită lungii perioade de utilizare și a eficienței lor. În această categorie sunt incluse probele orale, probele scrise și probele practice.

1)Probele orale (chestionarea/examinarea orală) este metoda de evaluare cel mai des folosită și constă în realizarea unei conversații între profesori și elevi cu scopul de a obține informații cu privire la cantitatea și calitatea cunoștințelor elevului. Conversația poate fi organizată individual, frontal sau combinat, verificându-se , în general, capacitatea de comunicare verbală.

Cum sunt realizate sub formă de comunicare directă, acestea permit o serie de avantaje care se concretizează în permiterea unei verificări directe bazată pe comunicarea deplină (verbală și nonverbală, semantică și ectosemantică) putându-se evalua aspecte ale comportamentului afectiv-atitudinal, siguranța operării cu noțiunile însușite, priceperea de a elabora un răspuns la întrebările adresate, de a expune logic, dinamic, argumentat ideile, originalitatea abordării diverselor probleme; oferirea posibilității de a evalua flexibil, în funcție de particularităților individuale ale elevilor; intervenirea cu întrebări suplimentare în cazul unor răspunsuri incomplete, insuficient argumentate, dezvoltându-se capacitatea de a se exprima a elevilor ; realizarea unui feed-back prompt, rapid, permițând corectarea răspunsurilor și intensificarea relației profesor-elev.

Pe lângă avantaje oferite, probele orale au și o serie de dezavantaje, cum ar fi diminuarea obiectivității evaluării datorită gradului de dificultate diferit al întrebărilor, starea pe care o are evaluatorul sau elevul în momentul respectiv, caracterul uneori perturbator al întrebărilor ajutătoare care-i obligă pe elevi să se abată de la forma de răspuns proiectat; imposibilitatea verificări multor elevi deoarece este necesar mult timp pentru evaluarea fiecarui elev,etc.,deficiențele apărute în urma folosirii examinării sumare sau transformarea ascultării orale într-un simplu dialog profesor-elev ignorându-se clasa, utilizarea nepotrivită a întrebărilor ajutătoare,etc.

Cadrul didactic trebuie să îmbine examinarea frontală cu chestionarea individuală prin adresarea unor întrebări care să-i pună pe elevi în situația de a prelucra materialul selectând informațiile pentru a da răspunsul într-o formă cât mai personală. Elevii chestionați trebuie stabiliți în prealabil, stimulați prin cuvinte încurajatoare și prin înlăturarea tensiunilor emoționale pentru a se obține date cât mai precise despre cunoștințele însușite de aceștia și despre nivelul de pregătire al clasei.

Utilizarea probelor orale duce la creșterea frecvenței de evaluare a fiecărui elev, mai ales în cazul celor cu dificultăți de învățare și ajută la prevenirea situațiilor în care elevii învață numai atunci când știu că sunt evaluați sau se sustrag evaluării din diverse motive.

Atunci când cadrul didactic optează pentru această modalitate de evaluare trebuie să stabilească obiectivele pe care le urmărește în funcție de natura și specificul fiecărei discipline în parte, să țină cont de numărul de elevi evaluați, de timpul și resursele materiale necesare efectuării evaluării.

2)Probele scrise reprezintă o altă modalitate de verificare a nivelului de pregătire al elevilor administrat sub forma lucrărilor de control curente, a lucrărilor de control date la încheierea unui capitol și a tezelor.

Lucrările scrise de control (extemporalele) sunt probe scrise administrate în cadrul lecțiilor curente, cu o durată de 10-15 minute având un număr redus de întrebări. Acestea urmăresc verificarea modului în care elevii și-au însușit cunoștințele într-o lecție, acoperirea necesarului de note, obișnuirea elevilor de a învăța în mod sistematic.

Lucrările de control la sfârșitul unui capitol sunt probe scrise administrate în evaluarea formativă oferind date importante despre calitatea procesului didactic, despre îndeplinirea obiectivelor capitolului și despre modul în care elevii și-au însușit noțiunile esențiale.

Lucrările scrise semestriale (teze) sunt probele scrise pregătite prin lecții de recapitulare și sistematizare prin care sunt evaluate un volum mai mare de cunoștințe. Subiectele formulate trebuie să fie de sinteză permițând verificarea posibilităților elevilor de prelucrare, organizare, sistematizare a materiei sub alte forme decât cele folosite în predare.

Evaluarea prin probe scrise permite, într-o perioadă de timp scurtă, evaluarea obiectivă a unui număr mare de elevi, care pot elabora răspunsurile independent, în ritm propriu, demonstrând cunoștințele și capacitățile pe care le-au achiziționat în cadrul procesului de predare – învățare.

Spre deosebire de probele orale, prin probele scrise este imposibil de corectat imediat unele greșeli, unele completări ale cunoștințelor, de a-i ajuta cu întrebări suplimentare pe elevi. Cert este că probele scrise prezintă avantaje numeroase fiind tot mai des folosite în evaluare.

3)Probele practice sunt probele folosite pentru evaluarea capacității elevilor de a aplica anumite cunoștințe teoretice cu scopul de a soluționa unele probleme practice, priceperile și deprinderile reprezentând o modalitate importantă de a dezvolta unele competențe generale și specifice, aplicative. Sunt aplicate pentru a evalua conținutul experimental și practic al pregătirii, dar oferă informații și despre modul de însușire a conținutului conceptual. Aprecierea este obiectivă finalizându-se cu o serie de produse care pot fi analizate prin raportare la criterii obiective precise.

Pentru eficientizarea evaluării prin probe practice este necesar ca probelor practice stabilite după anumite criterii, norme care trebuie să verifice obiectivele urmărite a fi evaluate, iar sarcinile trebuie să fie foarte clare având echipamentul și aparatura necesară asigurată.

3.5.2 Metodele complementare de evaluare sunt metode care au potențial evaluativ mare permițând individualizarea procesului educativ. Acestea oferă elevilor posibilitatea de a demonstra că și-au însușit o mare parte a cunoștințelor și că au format anumite priceperi, deprinderi, abilități cu care vor putea opera.

Metode complementare de evaluare sunt observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor, investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.

Observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor ajută cadrul didactic la obținerea unor informații relevante despre performanțele elevilor cu privire la capacitatea de acțiune și reacționare a acestora, la competențele și abilitățile pe care și le-au format, la conduita morală, trăsăturile de personalitate, precum și asupra calității și eficienții procesului didactic.

Investigația este o altă metodă complementară de evaluare care ajută la obținerea de informații cu privire la capacitatea elevului de aplicare a cunoștințelor însușite într-un mod original, creativ, în situații noi și variate, cunoștințele asimilate pe parcursul unei ore sau unei succesiuni de ore de curs, individual sau pe echipe.

Prin această metodă poate fi evaluată capacitatea elevului de definire și înțelegere a unei problemei pe care o investighează, capacitatea de folosire a procedeelor diverse de obținere a informațiilor necesare, de colectare și organizare a datelor obținute formulând și verificând ipotezele problemei de studiu, capacitatea de alegere și descriere a metodelor folosite prezentând concluziile obținute.

Investigația are un rol important, nu doar în evaluarea propriu-zisă, ci și în dezvoltarea capacității aplicative familiarizând elevii cu tehnici de investigare științifică, dezvoltând gânditul logic, divergent, capacitatea de a argumenta, inventivitatea și originalitatea, relațiile în cadrul grupului prin dezvoltarea deprinderilor de comunicare, de cooperare pentru a putea rezolva sarcini colective.

Metoda este eficientă dacă temele alese sunt atractive și accesibile elevilor, efortul elevilor fiind coordonat de către cadrul didactic pe tot parcursul investigației prin stimularea demersului investigativ, prin asigurarea suportului teoretic și material necesar desfășurări investigației.

Proiectul este o metodă ampla și complexă de evaluare folosită cu precădere în evaluarea sumativă realizându-se individual sau pe echipe. Această metodă constă în abordarea completă a unei teme în funcție de particularitățile de vârstă, cuprinzând atât o parte teoretică, cât și o parte practică, experimentală.

Pentru a pune în practică această metodă trebuie identificate și evaluate capacitatea de a selecta din surse diverse informațiile care sunt folositoare în realizarea proiectului valorificându-le cât mai creator, priceperea de a folosi metodele cele mai potrivite pentru a realiza obiectivele, abilitatea de a folosi materialele de care dispun și de a finaliza proiectul folosindu-se și de materialele alternative.

Tema proiectului este propusă de cadrul didactic și vizează transferul de cunoștințe, priceperi, deprinderi, abilități, consolidarea capacității operativității cunoștințelor și abilităților sociale ale elevului. Realizarea lui corectă depinde de respectarea unor etape stabilirea temei, colectarea, organizarea, prelucrarea și evaluarea informațiilor legate de temă, elaborarea ipotezei temei, efectuarea proiectului, prezentarea și evaluarea proiectului.

Evaluarea proiectului se face pe baza unor criterii ce vizează validitatea, completitudinea, elaborarea, structura proiectului, calitatea materialului folosit la elaborarea lui, creativitatea,etc.

Activitatea elevului de elaborare a unui proiect este evaluată pe baza unor criteria care fac referire la felul în care elevul s-a raportat la tema proiectului, în ce măsură a înțeles sarcina, calitatea documentării în problema respectivă, modul de prelucrare și valorificare a informației obținute din diverse surse bibliografice, de abordare a temei (empiric, factual sau analitic, explicativ, argumentat). Se va ține cont, de asemenea, de rezultatele, concluziile la care s-a ajuns , cât de relevant este proiectul (utilitate, conexiuni intra și interdisciplinare), precum și modul cum este prezentat acesta (claritate, coerență, capacitate de sinteză etc.).

Portofoliul este o metodă de evaluare complexă, dar permisivă prin care se urmărește evoluția elevului la o anumită disciplină pe plan cognitiv, atitudinal, comportamental pe parcursul unui semestru sau an școlar, cuprinzând rezultate obținute prin alte metode și tehnici de evaluare lucrări de control, teste, teme pentru acasă, activități practice, proiecte, investigații, compuneri, referate, eseuri, articole publicate, lucrări prezentate în cercuri, sesiuni de comunicări, fișe de observare, postere, machete, desene, caricaturi, chestionare, interviuri.

Portofoliul este “cartea de vizită” a elevului deoarece reprezintă o sinteză a întregii activități a elevului pe o perioadă lungă de timp permitând evaluarea produselor care nu pot fi evaluate prin celelalte metode, și stimulând exprimarea personală, originală și creativă a elevilor. Evaluarea cu ajutorul portofoliului motivează elevii deoarece îndepărtează tensiunile, stările emoționale negative care sunt provocate , de obicei,de metodele tradiționale de evaluare.

Autoevaluarea este o metodă care are drept scop construirea imaginii de sine a elevului, fiind utilizată pentru a-i ajuta pe elevi să-și cunoască propria personalitate și propriile manifestări comportamentale, având multiple implicații motivaționale și atitudinale.

Elevii sunt ajutați să conștientizeze progresele, achizițiile făcute raportându-le la exigențele și sarcinile procesului de învățare ca apoi să abordeze un stil de muncă propriu.

Metodele complementare de evaluare reprezintă o modalitate de înlocuire a metodele tradiționale, ele având certe valențele formative și contribuind eficient la realizarea procesului de învățare.

Informațiile oferite cadrului didactic despre progresul sau regresul nivelului de pregătire al elevilor ajută la realizarea aprecierii obiective asupra a ceea ce știe să facă elevul, cum poate valorifica, aplica în contexte și situații noi cunoștințele asimilate, abilitățile, capacitățile de care dispune.

3.6. Integrarea acțiunilor evaluative

în cadrul orelor de literatură

Evaluarea, alături de predare și învățare este parte componentă a procesului de învățământ, ajutând atât cadrele didactice, cât și elevii, prin furnizarea de informații utile desfășurării cât mai corecte a procesului evaluativ.

Pentru a-și îndeplini mare parte din funcții, evaluarea trebuie să fie continuă, să fie analitică și să se desfășoare în concordanță cu obiectivele procesului educative. Evaluarea care vizează unitățile de învățare restrânse permite elevilor să-și consolideze cunoștințele achiziționate sau să-și remedieze lacunele prin cunoașterea rezultatelor.

A stabili o stategie potrivită de evaluare în cadrul procesului de învățământ echivalează cu fixarea datei precise când se evaluează, sub ce formăse realizează aceasta, care sunt mijloacele și metodele folosite, cum vor fi valorificate informațiile obținute în urma aplicării strategiei de evaluare, etc.

Sistemul metodologic al evaluării performanțelor elevilor în educație cuprinde forme variate de verificare, metode și procedee tradiționale și complementare de examinare a gradului de însușire a cunoștintelor de care elevii instruiți, varianta cea mai potrivită de realizare a unei strategii fiind reprezentată de îmbinarea acestora.

Evaluarea trebuie văzută ca un instrument care contribuie la îmbunătățirea activității la clasa, atât a elevului ,cât și a cadrului didactic, fiind organizată sub forma unei activități interesante în care sunt înregistrate mereu progresele pe care le fac elevii. De aceea, evaluarea este menită să sprijine cadrul didactic în îmbunătățirea procesului de învățare.

În cadrul procesului de învățământ, disciplina limbă și literatură română este una de bază și urmărește îmbogățirea cunoștințelor elevilor, formarea unui vocabular bogat, educarea sentimentelor estetice, dezvoltarea abilităților de comunicare orală și scrisă și folosirea corectă a acesteia în relațiile cu celelalte persoane.

Evaluarea prin metode orale a elevilor poate fi realizată sub forma unor jocuri de a-și exprima opinia, de a argument un punct de vedere, deoarece folosind această modalitate elevii sunt relaxați și devin dornici de a comunica, de a participa active la orele de curs. Această variant de verificare orală este foarte eficientă, elevii participă cu plăcere și au posibilitatea să se cunoască și să socializeze.

Metoda de evaluare orală este una din cele mai des folosite putându-se aplica individual sau pe echipe de elevi, având ca principal avantaj posibilitatea realizării dialogului profesor- elev, prin intermediul căruia cadrul didactic își poate da seama nu doar ,,ce știe’’ elevul, ci și cum gândește acesta. Dezavantajul este ca această metodă este o mare consumatoare de timp și nu permite selectarea pentru toți elevii exeminați a unor întrebări cu același grad de dificultate.

Evaluarea prin probe scrise poate fi realizată sub formă de eseu, referat, teme pentru acasă, portofoliu, proiect,etc. oferind cadrului didactic posibilitatea de a verifica un număr relativ mare de elevi, într-un interval de timp determinat. Această metodă reprezintă un avantaj pentru acei elevi timizi care oral se exprimă defectuos.

Un instrument de evaluare complex care este stimulativ pentru elevi este portofoliul care poate cuprinde: teste de cunoștințe, chestionare, fișe de lectură, bibliografie la alegere, eseu pe o temă la alegere, portrete ale scriitorilor, creații proprii( compuneri, poezii, etc.), jurnal de lectură individual și multe alte lucrări la care elevii au lucrat pentru ora de literatură.

Așa cum am mai spus, portofoliul reprezintă ,,cartea de vizită’’ a elevului, urmărind procesul evolutiv înregistrat de acesta, nu doar în privința cunoștințelor achiziționate pe o unitate mare de timp, ci și în privința atitudinilor acestuia, evaluând elevul în complexitatea personalității sale, componentele lui înscriindu-se în sfera interdisciplinarității.

Autoevaluarea elevilor constituie o modalitate de evaluare cu mari valențe formative, ajutând elevii în aprecierea performanțelor obținute în raport cu obiectivele propuse. Ea are drept scop ajutarea elevilor în dezvoltarea capacităților de autocunoaștere și autoevaluare, comparerea nivelului la care au ajuns cu nivelul cerut de obiectivele învățării, să-și autoevalueze și să-și valorizeze atitudini și comportamente.

Indiferent de metoda de evaluare folosită, aceasta trebuie să aibă un caracter stimulativ încurajându-i pe elevii să se pregătească cât mai mult fără să se inhibe. Este important ca la sfârșitul fiecărei ore de curs, cadrul didactic să-și rezerve câteva minute pentru a face aprecieri asupra activității desfășurate, asupra calității răspunsurilor date de elevi, pentru ca fiecare elev să poată descoperi ceea ce nu știe putând astfel remedia.

Atât metodele tradiționale, cât și cele complementare sunt eficiente în cadrul procesului de evaluare doar dacă sunt folosite cât mai diversificat, fiecare dintre acestea prezintând avantaje și dezavantaje facând apel la capacități cognitive diferite ale elevului și , prin urmare, neoferind toate aceleași informații despre rezultatele școlare și despre procesul didactic. Datorită acestui fapt, dar și datorită diversității obiectivelor urmărite în cadrul activității, nici un instrument de măsurare a rezultatelor obținute de elevi nu poate fi considerat valabil pentru toate obiectivele urmărite și conținuturile predate și nu poate furniza cu exactitate informații cuprinzătoare schimbărilor și rezultatelor elevilor.

CAPITOLUL IV. CONSIDERAȚII GENERALE SI TIPOLOGIA PROIECTELOR ȘCOLARE EDUCAȚIONALE

4.1 Definiția proiectelor școlare educaționale

Cuvântul “proiect” are drept origine cuvantul latinesc “projectum” al verbului “proicere” sugerează mișcarea, o traiectorie, o anumită relație cu spațiul și timpul. Procesul implicat presupune un punct de plecare pentru a putea atinge un scop.

În literatura engleză termenul de proicte a fost introdus prin referire la un plan a ceva ce trebuie executat,definitivat, iar potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române termenul de proiect are mai multe înțelesuri, fiind sugestive următoarele:

“plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru;”

“prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.) care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare. “

“ lucrare tehnică executată pe baza unei teme date și care cuprinde cadrul tehnic, desenele, justificarea utilității obiectului proiectat, amplasarea lui.”

Datorită amploarei pe care au luat-o proiectele la nivel mondial, atât în economie, cât și în educație, cuvântul proiect a început să fie tot mai des utilizat în mediul afacerilor intrând astfel și în vocabularul uzual al limbii române.

În contextul integrării în Uniunea Europeană a României, majoritatea organizațiilor din mediul economic , și nu numai , supraviețuiesc prin crearea de proiecte de diferite feluri, mai mari sau mai mici, de scară amplă sau redusă.

Conform literaturii de specialitate noțiunii de proiect i-au fost atribuite mai multe definiții, toate scoțând în evidență unicitatea acestuia, obiectivele specifice care ar trebui sa fie atinse prin respectarea unui plan, a unor resurse necesare și a unui buget disponibil.

Prima dintre definițiile noțiunii de proiect ar fi cea publicată în materialul editat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile – Centrul pentru Dezvoltarea Organizațiilor Neguvernamentale, în anul 1998 care definește conceptul ca fiind “gândirea anticipativă orientată către un scop, având în vedere producerea unei schimbări, percepută ca favorabilă pentru cel ce intenționează să o producă” prin realizarea unei “documentații tehnice și financiare, riguros alcătuită, pe baza căreia se poate realiza un sistem oarecare cu caracteristici și niveluri de performanță predeterminate și cu riscuri limitate”. Aceasta “activitate are un început și un sfârșit, este planificată și controlată și are drept scop o schimbare”.

Teoreticianul american Harold Kerzner definește proiectul ca „o serie de activități și sarcini care au obiective specifice ce trebuie îndeplinite ținând cont de anumite specificații, cu un început și un sfârșit bine definite, având un buget limitat și utilizând resurse umane și materiale.”

Joseph Weiss și Robert Wysocki caracterizează proiectele ca fiind: „activitățile complexe, unice, finite, cu resurse și bugete limitate care implică o serie de persoane și au ca rezultat un produs sau un serviciu.”

La nivel național, specialiștii în management au făcut demersuri pentru a defini conceptul de proiect, Constantin Opran definind proiectul ca pe „un proces nerepetitiv care realizează o cantitate nouă, bine definită, în cadrul unei organizații specializate. Proiectul se caracterizează ca o acțiune unică, specifică, compusă dintr-o succesiune logică de activități componente coordonate și controlate, cu caracter inovațional de natură diferită, realizat într-o manieră organizată metodic și progresiv, având constrângeri de timp, resurse și cost, destinat obținerii cu succes de noi rezultate complexe, necesare pentru satisfacerea de obiective clar definite”.

Din definițiile date de-a lungul timpului proiectelor, rezultă că acestea sunt niște activități unicate, ghidate spre îndeplinirea anumitor obiective, având un grad mare de originalitate și sarcini de lucru cât mai complexe, care sunt limitate în timp și în resurse, atât material, cât și umane, necesitând, de obicei, o colaborare interdisciplinară în cadrul unei organizații și având drept scop crearea unui produs nou, a unei schimbări.

Proiectul ar putea fi definit ca fiind ansamblul de activități dependente între ele, desfășurate într-o succesiune logică, limitate în timp, cu scopul de a obține rezultate vizibile care trebuie să satisfacă obiectivele stabilite.

4.2 Scurt istoric al proiectelor școlare educaționale

Drept urmare a implementării procesului de democratizare și a reformelor aplicate la nivel național în sistemul de învățământ, unitățile de învățământ au fost nevoite să facă schimbări și să modifice formele de abordare a activitătilor școlare și extrașcolare prin introducerea proiectelor educationale. Acestea permit orientarea procesului educațional tradițional care constă în simpla achiziție a cunoștințelor și formarea deprinderilor practice, la o variantă modernă care presupune dezvoltarea atitudinilor și competențelor sociale și profesionale permitându-i individului să se formeze ca o persoană creativă, adaptativă având șanse mari de integrare socială.

Datorită modificărilor apărute la nivel mondial și național în ceea ce privește tipul de individ cerut de societate, adică elevul pregătit pe toate planurile pentru a se putea integra social cât mai ușor, unitățile de învățământ din țara noastră s-au transformat, încetul cu încetul, din organizații foarte rigide în organizații cît mai flexibile care au drept scop doar asigurarea unei educații cât mai calitative.

Această sarcina este complex, realizarea ei fiind condiționată de existența unor factori de natura subiectivă, dar și de natură obiectivă. La nivelul sau chiar și în afara fiecărei unități școlare, există persoane cu mentalități conservatoare și insuficient informate cu privire la importanța alinierii la cerințele societății actuale, cît și internaționale, ceea ce îngreunează adaptarea cât mai rapidă la standardele cerute.

Factorii obiectivi care influențează desfășurarea unor astfel de activități sunt reprezentați de dotarea material a unitătilor de învățământ care este uneori precară, resursele financiare și resursele umane de care se dispune , în mod special în ceea ce privește nivelul de formarea a personalului didactic și al managerilor școlari.

4.3 Programe și proiecte educaționale

Chiar dacă de cele mai multe ori noțiunile de program și proiect sunt considerate a fi echivalente, între cele doua noțiuni există o distincție, aceasta contend în faptul că un program cuprinde mai multe proiecte, iar un proiect poate fi descompus în mai multe subproiecte sau grupuri de activități și acțiuni care permit ușoara administrate.

Programele, ca și proiectele, sunt coordonate de managerul de program sau proiect care, datorită complexității proiectului, are nevoie de o echipă pentru a finaliza ceea ce ți-a propus.

În ceea ce privește diferențele dintre cele două concepte, programul este o inițiativă la nivel național sau regional care presupune desfășurarea unor activități pe o durată care nu este clar stabilită fiind susținut financiar la nivel înalt, pe când proiectele sunt activități locale de implementare desfășurate pe parcursul unei perioade de timp clar stabilite, cu un buget fix, cu destinație precisă. notabile.

Spre deosebire de activitatea de proiect,activitățile dintr-un program nu vor putea atinge în întregime obiectivele propuse deoarece pentru fiecare obiectiv propus se pot realize și desfășura proiecte care pot avea rezultate de sine stătătoare.

Îndeplinirea misiunii și a obiectivelor unei unități de învățământ depind de modul de abordare a unui program care constă în desfășurarea unor activități planificate și controlate, dar care nu au un termen limită de încheiere.

Trebuie ținut cont și de faptul că un program presupune un efort considerabil de a atinge un obiectiv strategic care are rază lungă de acțiune și că organizațiile pot și trebuie să deruleze mai multe proiecte pentru a putea ajunge la îndeplnirea obiectivului strategic stabilit la început de program. Toate acestea și modul de gestionare cât mai adecvat depind în mare parte de un bun manager de proiect care trebuie să coordoneze cât mai bine o întreagă echipă dispunând de resurse limitate, etc.

În concluzie, putem spune că programul reprezintă grupul de proiecte coordinate de un manager de proiect care au drept scop realizarea unor obiective strategice durabile bazându-se pe niște resurse temporal și umane nelimitate.

4.4 Tipologia proiectelor școlare educaționale

Datorită necesității întocmirii unor documente normative și metodologice care să-i ajute pe cei responsabili cu întocmirea și managementul programelor și proiectelor educaționale, s-a realizat următoarea clasificare:

1) După nivelele de percepere a proiectelor, inventarul proiectelor este organizat în jurul a trei paliere, de unde pot fi selecționate categorii de proiecte relevante în domeniul educațional

– nivelul I (situații ale vieții cotidiene în context tehnologic) :

proiectul legat de vârste (proiectul adolescent de orientare, proiectul adult: vocațional, personal);

proiectul de activitate (proiectul de formare, proiectul de dezvoltare, proiectul de cercetare);

proiectul de intenții (proiectul de lege,proiectul de dispozitiv tehnic);

proiectul de organizații (proiectul de referință, proiectul participativ);

– nivelul II (abordările științifice care conferă statutul teoretic al proiectului):

proiectul ca necesitate vitală (proiectul teleologic, proiectul teleolonomic);

proiectul ca miză existențială (proiectul fenomenologic, proiectul behaviorist și cibernetic, proiectul personal și umanist, proiectul societal);

– nivelul III (operatoriu):

proiectul pedagogic (proiectul educativ, de formare);

proiectul tehnologic (proiectul instituțional).

2. După aria de extensiune a schimbărilor preconizate:

proiectul educațional, ca activitate de interes general,configurat în jurul orientărilor și valorile fundamentale ale educației (concepția despre om, idealul educației);

proiectul pedagogic, ca acțiune anticipativă de configurare a activităților și proceselor educaționale, referitoare la activitatea educatorilor și a educabililor, la relațiile între aceștia;

proiectul instituțional, ca instrument al politicii manageriale,centrat pe schimbarea, inovarea și dezvoltarea unității școlare în plan structural și funcțional.

3. După tipul de management al proiectului :

proiecte cu un management bazat pe responsabilitate individuală;

proiecte cu un management bazat pe un stat major,constituit din managerul de proiect și o echipă de specialiști;

proiecte cu un management mixt.

4. În funcție de sursele de finanțare ale proiectului:

proiecte cu finanțare internă, din bugetul instituției;

proiecte cu finanțare externă, din bugete ale organismelor Uniunii Europene sau internaționale (Banca Mondială, UNICEF), din fonduri guvernamentale sau ale organizațiilor și fundațiilor nonguvernamentale;

proiecte în cofinanțare.

5. În funcție de domeniul educațional la care se raportează proiectele și programele:

– proiecte și programe din domeniul dimensiunilor clasice ale educației:

programe modulare de aprofundare/ extindere/remediere a pregătirii teoretice și practice (pentru elevi,studenți, cadre didactice),

proiecte de educație prin teatru și prin activitate fizică și sport ,

proiecte și programe sociale,

proiecte și programe culturale,

proiecte și programe din domeniul educației estetice;

– proiecte și programe tematice, din domeniul problematicii actuale a educației.

6. În funcție de spațiul educațional de derulare a proiectelor:

proiecte derulate la nivelul organizației școlare;

proiecte educaționale zonale;

proiecte educaționale naționale;

proiecte derulate în spațiul european;

proiecte internaționale.

7. După factorii implicați în implementarea proiectului:

proiecte educaționale elaborate și gestionate de o singură entitate administrativă (instituție școlară, organizație nonguvernamentală, instituții ale structurilor guvernamentale);

proiecte bilaterale, bazate pe administrarea proiectului de către două entități, pe baza unui acord de parteneriat;

proiecte multilaterale, gestionate în baza unui acord de parteneriat încheiat între cel puțin trei entități.

8. După domeniul funcțional al strategiei de dezvoltare a instituției școlare :

programe de dezvoltare curriculară la nivel formal și nonformal;

programe de dezvoltare a bazei materiale și achiziționare de echipamente;

programe de dezvoltare a resurselor umane;

programe de dezvoltare a parteneriatelor școlare;

programe de dezvoltare a relațiilor școlii cu factori ai comunității locale sau cu alți factori educativi;

9. În funcție de grupurile-țintă :

programe pentru dezvoltarea profesională a corpului profesoral;

programe de învățare remedială (pentru elevi cu dificultăți de învățare);

programe de excelență, pentru elevi cu posibilități aptitudinale înalte;

programe de asistență psihopedagogică specializată a elevilor;

programe de egalizare a șanselor fiecărui elev în cadrul instruirii pe baza noilor tehnologii de informare și comunicare;

programe pentru educația adulților;

programe pentru educația părinților;

programe de popularizare a ofertei educaționale a școlii.

10. În funcție de axele prioritare și domeniile majore de intervenție în vigoare, ale Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, finanțate prin Fondul Social European:

10.1. Proiecte educaționale din Axa prioritară 1 – Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere, încadrate în

următoarele domenii majore:

Domeniul 1.1. Acces la educație și formare profesională inițială de calitate;

Domeniul 1.3. Dezvoltarea resurselor umane în educație și formare profesională;

Domeniul 1.4. Calitate în formarea profesională continuă;

10.2. Proiecte educaționale din Axa prioritară 2 – Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii, din domeniile majore:

Domeniul 2.1. Tranziția de la școală la viața activă;

Domeniul 2.2. Prevenirea și corectarea părăsirii timpurii a școlii;

Domeniul 2.3. Acces și participare la formarea profesională continuă;

10.3. Proiecte educaționale din Axa prioritară 6 –Promovarea incluziunii sociale, încadrate în Domeniul majorde intervenție 6.2. Îmbunătățirea accesului și a participării grupurilor vulnerabile pe piața muncii.

11. După categoriile de programe și direcții strategice ale Comisiei Europene, din cadrul Lifelong Learning Programme:

proiecte educaționale din cadrul Programului Sectorial Comenius, adresat instituțiilor de învățământ preuniversitar;

proiecte educaționale aparținând Programului Erasmus,bazat pe cooperarea multilaterală în cadrul învățământului superior european;

CAPITOLUL V.STRATEGII DE REALIZARE A PROIECTELOR ȘCOLARE EDUCAȚIONALE IN CADRUL OREI DE LITERATURA

5.1.Viziunea,misiunea si strategia școlii

Conceptul de viziune pentru o instituție șolară poate fi definit în zona indescriptibilului managementului de strategie reprezintând ,de fapt, starea idealului educațional planificată pentru viitor așa cum și-o imaginează managerul instituției școlare.

Pentru a avea viziune este nevoie de gândire dinamică, capabilă să prevadă în viitor care sunt șansele reale de dezvoltare, de evoluție ale institutiei școlare. Din această cauză, nu orice persoană poate avea capacitatea de a-și imagina și de a nota pe termen lung viitorul dorit pentru o instituție deoarece nu orice dorință personal poate constitui o viziune și poate contribui la dezvoltarea instituției reprezentate .

Ca o viziune să fie bună, trebuie să cuprindă toate aspectele importante ale instituției, să aibă rădăcini în dorințele și posibilitățile prezente ale celor care conduc școala. Managerii școlii trebuie să ia în considerare obstacolele care vor fi întâmpinate, viziunea bazându-se pe o atitudine pozitivă, încrezătoare care va ajuta mult la realizarea intereselor întregii echipe managerial.  

           Cea mai potrivită viziune pentru o unitate școlară este aceea care este acceptată și promovată de toți membrii instituției deoarece aceasta duce la nașterea unor idei novatoare de promovare a viziunii și de realizare a ei. Lipsa unei viziuni in cadrul instituției școlare duce la condamnarea instituției la involuție, la anonimat, mai ales atunci când se lucrează într-un mediu concurențial.

De cele mai multe ori viziunea ia naștere dintr-o dorință, avându-și originea în experiența și cunoștințele celor care o creează, dar ea se transpune rațional în fapte de success chiar dacă nu sunt uțor măsurabile.

Misiunea unei institutii reprezinta încercarea de transformare a viziunii în realitate prin crearea de valori unice pentru societate. Atâta timp cât viziunea arată o posibilitate concretizată în imaginea internă a instituției școlare, misiunea arată o realizare concretizată în imaginea externă a acesteia și pe factorii decizionali manageriali.

Premiza de la care se pornește în elaborarea strategiei de dezvoltare a activității educative școlare și extrașcolare în cadrul unei instituții școlare este cea a abordării educaționale complementarr formal – non-formal care asigură un plus de valoarea sistemului educațional. Astfel, este valorificat rolul educației pe care îl are în pregătirea tuturor elevilor pentru a fi persoane active ale unei societăți care este mereu în schimbare.

Strategia unei instituții trebuie să urmărească permanenta îmbunătățire a nivelului de educație ținând cont de multitudinea de schimbări care apar la nivelul vieții de familie, a pieței forței de muncă, a comunității, a societății multiculturale și a globalizării. Promovarea unui ideal educațional calitativ obligă la aplicarea modelului diversității prin abordarea cât mai diferențiată a elevilor , inițierea unor proiecte educaționale de anvergură în care să fie implicați atât elevii, cât și cadrele didactice cu specialități diferite și a altor parteneri educaționali, pornind de la părinți, societatea civilă, media și comunitate.

Actualmente sistemul de învățământ românesc, prin cadrul activității educative școlare și extrașcolare de care dispune, poate constitui un spațiu ofertant care răspunde aproape tuturor provocărilor societății actuale deoarece conceperea acesteia permite o continuă actualizare a conținutului învățării și a metodelor didactice centrate pe elev, precum și o atentă monitorizare și evaluare a rezultatelor obținute în urma învățării, iar implementarea noilor abordări didactice prin care elevul devine lider de opinie, participând activ este facilitată de caracteristicile specifice ale acestuia.

Strategia abordată de fiecare unitate de învățământ scoate în evidență cat este de important să avem cât mai multe experiențe pozitive înregistrate în domeniul activității educative școlare și extrașcolare impunând extinderea spațiului de intervenție în procesul educațional curricular, în scopul valorificării tuturor valențelor educative ale conținutului învățării pentru a corespunde interesului copilului.

5.2.Componentele strategiei școlii

Pentru a putea asigura coerență, logică și operaționalitate demersurilor făcute de echipa managerială pentru a proiecta într-o manieră cât mai realizabilă strategia școlii este nevoie de urmărirea a trei acțiuni anticipative care vor ajuta la îndeplinirea obiectivelor propuse, și anume, de prognoză, planificare și programare.

Prognoza are drept scop realizarea obiectivelor generale stabilite de către chipa managerială, obiective care pot conduce la realizarea țintelor strategice reprezentate de dezvoltarea curriculară, îmbunătățirea bazei materiale de care dispune școala, perfecționarea continuă a personalului didactic, asigurarea unor relații de colaborare cu comunitarea, toate acestea fiind detaliate în proiectul de dezvoltare instituțională a școlii. Managerul trebuie să anticipeze demersurile care vor ajuta la aplicarea reformei facută în învățământ și la dezvoltarea unității școlare, anticipând problemele care vor putea apărea pe parcursul derulării procesului de dezvoltare a unității școlare.

Planificarea reprezintă tactica pe care echipa managerială o va adopta pentru a reuși să pună în practică demersurile manageriale stabilite prin prognoză pentru a rezolva cât mai repede și mai ușor problemele identificate pe durata unui an școlar.

Pentru a putea planifica cât mai bine demersurile care vor ajuta la îmbunătățirea procesului de dezvoltare instituțională , echipa managerială trebuie să realizeze o evaluare clară a resurselor, factorilor generali și specifici de care depinde instituția școlară, să repartizeze sarcinile responsabililor și termenele finale de îndeplinire a îndatoririlor, să anticipeze riscurile care pot apărea și care pot împiedica ducerea la bun sfârșit a demersurilor propuse, să stabilească niște criterii de evaluare a performanțelor atinse în încercarea de realizare a obiectivelor propuse în derularea proiectului de dezvoltare instituțională. Fiecare activitate stabilită conform planificării reprezintă un mod de realizare a obiectivelor generale, ducând astfel la realizarea țintelor strategice concretizate în planuri operaționale. Rezultatul acțiunii de planificare îl reprezintă proiectul managerial al unității școlare pe un an școlar și proiectul curricular al școlii, care ar trebui elaborat pentru mai multi ani școlari.

Programarea reprezintă cea de-a treia etapă a activității de proiectare, după ce au fost formulate țintele strategice și obiectivele generale prin intermediul operației de prognoză, și după ce au fost planificate strategiile de realizare a acestor obiective. Planificarea asigura legătura proiectării cu celelalte activității pe care le presupune managementul, organizarea, coordonarea, monitorizarea, evaluarea și reglarea.

În această etapă obiectivele sunt transpuse în acțiuni concrete, în programe, planuri operaționale care sunt desfășurate pe unități mai mici de timp, în care sunt prezentate sarcinile cât mai concret , resursele de care se dispune pentru realizarea lor, responsabilități și termene de realizare.

5.3 Locul și rolul proiectelor școlare educaționale

în cadrul orei de literatură

Multitudinea de activități care se desfășoară cu elevii în cadrul orei de limbă și literatură română și în afara ei conduc la dezvoltarea personalității acestora prin desfășurarea lor în mediul înconjurător , tinând cont de diverși factori din societatea din care face parte și care îi influiențează.

Știm cu toții că elevii noștri sunt interesați de ceea ce facem la școală, mai ales pentru faptul că aducem întotdeauna ceva nou în viața cotidiană.

Noțiunile de literatura însușite în ciclul primar constituie baza de pornire pentru cele care vor fi învățate în gimnaziu,dar cel mai adesea descoperim că elevii sunt mai interesați și participă cu mai mult suflet la activitățile extrașcolare. Așadar, nouă, cadrelor didactice ne revine sarcina de a-i face pe elevi să înțeleagă cât sunt de utile cunoștințele învățate în sala de clasă pentru a putea desfășura cu succes alte activități în afara acesteia.

Noile orientări ale educației oferă un nou statut atât cadrelor didactice, cât și sarcinilor pe care acestea le au de îndeplinit în cadrul procesului de învățământ trebuind ,astfel, să se transforme în manageri, manageri care cu ajutorul unor proiecte sau programe educaționale adaptate viziunii unității școlare și așteptărilor comunității locale vor desfășura o multitudine de activități în colaborare cu alte unități școlare cu care vor încheia parteneriate.

Această nouă modalitate de abordare a activității didactice, proiectul, necesită multă dăruire și talent. Dăruire pentru că vor trebui desfășurate o multitudine de activități pentru a putea ajunge la îndeplinirea scopului stabilit , iar talent pentru a desfășura activități cât mai variate, cât mai interesante care vor atrage elevii, îi vor determina să participe activ.

Proiectul educativ reprezintă setul de activități planificate și atent controlate care doresc îndeplinirea unui scop bine definit, într-un spațiu anterior stabilit și pe o perioadă de timp limitată.Toate aceste activități care se desfășoară în cadrul unui proiect școlar educațional sunt instrumente care urmăresc schimbarea, dezvoltarea și inovarea instituției de învățământ.

Proiectele educative extracurriculare au o importanță tot mai mare în cadrul orelor de limbă și literatură română, fiindcă școala trebuie să-i pregătească pe elevi pentru viață, nu numai pentru examenele pe care le vor susține pe viitor. Oferta și activitățile școlii trebuie să corespundă mereu cerințelor societății prin crearea unor legături necesare între nevoile educaționale, resursele intelectuale ale elevilor și orizonturile de dezvoltare economică ale societății pentru care aceștia sunt pregătiți. În acest sens, parteneriatele educaționale între diverse instituții școlare au drept scop desfășurarea unor activități organizate, susținute, conștiente în colaborare,în așa fel încât elevii să poata relaționa, comunica pentru a putea rezolva mare parte a problemelor educative ale tinerei generații.

Prin urmare, proiectarea și implementarea unor activități extracurriculare și extrașcolare pentru disciplina limbă și literatură română, în școală și în comunitate, pe baza proiectelor și parteneriatelor dintre elevi, profesori și membri ai comunității locale este o necesitate a activității didactice.

Extinderea preocupărilor pentru educație și mai ales propunerea desfășurării unor proiecte educative extracurriculare la nivelul acestei discipline atrag atenția nu atât asupra importanței pe care o au, cât mai ales asupra consecințelor pe care le are asupra formării personalității viitorilor oameni ai planetei, cei care astăzi sunt elevi.

Elevi apreciază aceste activități doar în măsura în care valorifică și dezvolă interesele și aptitudinile copiilor pentru literatură  organizându-le timpul liber într-o manieră cât mai placută, relaxantă  sub diferite forme creative de organizare. Activitățile desfășurate în cadrul acestor proiecte au un scop educativ și un efect pozitiv asupra muncii desfășurate în cadrul grupului , creându-le elevilor un sentiment de siguranță și încredere.

Proiectul educațional este unul din cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane si implicit ale disciplinei limbă și literatură română, un concept și o atitudine în câmpul educației și tinde să devină un concept central pentru abordarea de tip curricular flexibilă și deschisă a problemelor educative-nevoia cunoașterii, respectării și valorizării diversității.

Motivul principal pentru crearea unor astfel de proiecte îl reprezintă dorința de a ajuta elevii să aibă succes la școală, să-și însușească cât mai ușor noțiuni de teorie literară. Pentru a reuși în ceea ce și-au propus, elevii au nevoie de susținerea tuturor membrilor comunității, aceștia devenind suporteri necondiționați pentru realizarea și succesul actului educațional.

Organizarea activităților extrașcolare prin care elevii contribuie direct , după propriile lor puteri, la dezvoltarea calității vieții în cadrul comunității în care trăiesc, reprezintă nenumărate avantaje în ceea ce privește educația pe care o primesc în cadrul orei de literatura . Acestea ar putea fi reprezentate de împletirea teoriei cu practica, elevii constatând că ceea ce învață în cadrul orei de literatură poate fi aplicat în cadrul unei acțiuni concrete. Situatiile de viață cu are s-au confruntat în operele literare studiate dezvoltă la elevi responsabilitatea și sensibilitatea față de semenii lor, creează legături la nivelul comunității, stimulează gândirea critică, educă percepția multiculturalității, dezvoltă stima de sine și devotamentul pentru ideile civice.

Acest tip de activități presupun utilizarea cât mai multor metode activ- participative acre să implice elevii, ele desfășurându-se atât în cadrul orelor de literatură, cât și în afara acestora–în comunitate –determinând pe membrii acesteia să ia exemplu de la elevi în a citi cărți, a se informa, a vorbi cât mai corect din punct de vedere gramatical, etc.

Personal, am derulat și derulez și în prezent astfel de proiecte și parteneriate educaționale în care, pe lângă elevi și cadre didactice, sunt implicați și alți factori educativi, creându-se astfel un mediu bazat doar pe valori morale pozitive în care fiecărui elev i se acordă dreptul de a deveni un posibil model pentru societate.

An de an activitățile proiectelor sunt tot mai diverse, tot mai atractive și implică tot mai mulți elevi și cadre didactice, în același timp și foarte mulți parteneri care sunt de un real sprijin în realizarea obiectivelor propuse.

Întreaga pleiadă de activități extrașcolare organizate cu scopul de a dezvolta interesul pentru literatură al elevilor, atât în cadrul orelor de curs,cât și în afara lor, sub atenta și priceputa îndrumare a profesorilor de limba română aduc o importantă contribuție la formarea și educarea elevilor, în modelarea sufletelor acestora, are profunde implicații în viața spirituală și educativă a comunității.

Activitățile realizate prin proiecte oferă elevilor posibilitatea de a se manifesta, de a se bucura, de a acumula cunoștințe, de a fi cât mai creativi, punăndu- și în valoare talentul și făcându-l cunoscut celor din jur.

Tematica diversificată a proiectelor pentru ora de literatură este un mijloc de a antrena cât mai mulți copii într-o activitate plăcută prin diferite forme de organizare care vizează obiectivele unei dimensiuni ale educației. Actul educațional își sporește eficiența odată cu implicarea familiei în realizarea lui, acestora oferindu-se posibilitatea de a-și cunoaște mai bine copiii și modul acestora de manifestare în cadrul grupului, își însușesc procedee educative adecvate pe care le pot aplica în educația copilului.

Toate aceste activități de învățare non-formală și informală contribuie la întregirea și completarea activității de învățare formală desfășurată de profesorul de limba română, aducând un plus informațional elevilor și completând posibilitățile concrete ale educării acestora.

Elevii vor avea capacitatea de a înțelege lumea în care trăiesc și o vor transforma în cea pe care și-o vor dori , vor ajunge să se cunoască pe sine și să facă eforturi pentru a se schimba, vor putea comunica mai ușor, exprimându-și gândurile și sentimentele fie prin comunicare verbală, utilizând un limbaj bogat și nuanțat, fie prin creație literară.

5.4 Conditii strategice si tactice ale realizarii

unui proiect școlar educațional pentru ora de literatură

Proiectele educative nasc experiențe noi de viață pentru elevi și pentru câmpurile lor de interes. Ele își au izvorul în ideile pe care le propun copiii, într-un eveniment, o acțiune care îi interesează sau într-o situație neprevăzută care le stârnește curiozitatea. Proiectele educative reprezintă o ocazie pentru cadrele didactice de a trezi copiilor, plăcerea descoperirii, a uceniciei și a creației înscriindu-se întotdeauna într-o pedagogie ludică și eclectică, proprie dezvoltării fiziologice și psihice a copiilor.

Proiectele educative permit aprofundarea cunoștințelor, perfecționarea abilităților, descoperirea lumii înconjurătoare facilitând colaborarea și pornind de la interese convergente, dezvoltă concentrarea și perseverența pentru o anumită sarcină, trezesc interesul și curiozitatea, dezvoltă observația, reflexia și strategiile cognitive, favorizează achiziția de atitudini pozitive în raport cu descoperirea, învățarea, creația.

Un proiect educativ dă naștere unei sinergii dinamice și armonioase a câmpurilor de interes, a abilităților și a cunoștințelor anterioare ale copiilor cu domenii variate, precum: limbajul, literatura, teatrul, exprimarea prin arte plastice sau vizuale, prin muzică ori prin expresie corporală.

Cadrele didactice ar trebui să evite alegerea acelorași proiecte an după an, să încerce, pe cât posibil, să îmbogățească învățarea pe măsură ce copiii înaintează în vârstă, astfel existând riscul dezvoltării rutinei și monotoniei. Se impune deci, diversificarea în funcție de interesele copiilor și de noutăți, noutăți care favorizează motivația învățării și împiedică alunecarea în banalitate și derizoriu.

Un proiect educativ de succes pentru literatura trebuie să îndeplinească anumite condiții, să se plieze dezvoltării holistice, armonioase și dinamice a copiilor impunându-se astfel, anumite cerințe și caracteristici precum:

să posede un caracter autentic, să fie legat de o experiență sau situație trăită la ora de literatură;

să furnizeze copiilor ocazia de a descoperi provocări și de a obține succese;

să dezvolte câmpurile de interese ale elevilor;

să furnizeze copiilor ocazii de a reflecta și de a acționa, fizic și mental;

să permită copiilor să facă alegeri și să-si exprime părerea;

să permită luarea unor decizii în toate etapele (planificare, realizare, evaluare);

să favorizeze procesele de descoperire, învățare, colaborare.

Un proiect educativ vizează obiective mai largi decât activitățile punctuale, curriculare. Acestea din urmă vizează atingerea unui obiectiv specific, în timp ce, un proiect educativ îmbină armonios obiectivele cu dimensiunile dezvoltării holistice a copilului.

Cadrul didactic , înainte de a planifica, trebuie să se sprijine pe o bună cunoaștere a copiilor din grupul pe care dorește să-l aleagă, a câmpurilor lor de interes, a stilurilor de învățare, a capacităților, aptitudinilor și abilităților acestora.Trebuie să aibă convingerea că sferele lor de interes sunt realul motor al descoperirii, al învățării, al creației și că activitățile propuse cunosc și alte domenii alternative (muzică, arte plastice, teatru, literatură).

Planificarea unui proiect necesită timp, o bună organizare, strategii pedagogice, resurse și instrumente de evaluare, reușita acestuia depinzând, în mare parte, de organizarea lui.

Înainte de a începe derularea proiectului, cadrul didactic va trasa în linii mari, ideile proiectului, sprijinindu-se pe obiectivele urmărite, făcând totuși loc neprevăzutului, spontanului, intervențiilor ori întrebărilor copiilor, după care va examina atent obiectivele proiectului pentru a alege strategiile adecvate ținând cont de resursele materiale de care copiii au nevoie pentru a realiza ceea ce își propun, luând în calcul și resursele umane eventuale (părinți, bunici, alte persoane abilitate) și alegând instrumente de observație potrivite proiectului, compatibile cu obiectivele propuse.

Un proiect educativ bine planificat are mari șanse de succes, deși este oarecum cronofag și necesită o bună cunoaștere a copiilor, acesta nu presupune doar impulsionarea copilului în direcția realizării obiectivelor, ci și respectarea ritmului propriu, asigurarea sănătății fizice și emoționale, indispensabilă bunăstării sale, precum și anticiparea imprevizibilului, copilul putând să-și schimbe oricând câmpurile de interes.

Pentru realizarea unui proiect educațional de succes sunt necesare parcurgerea unor etape de explorare ,evaluare, planificare, formare, inițiere, realizare, verificare, reglementare, consolidare, acționare, implementare, evaluare fiind nevoie să fie respectate cele patru condiții vitale de realizare a acestuia: comunicare, coordonare, cooperare și parteneriat. Astfel, se pornește de la un nivel inferior, cel reprezentat de comunicare pentru a se putea ajunge la un nivel superior, cel reprezentat de parteneriat care este, de fapt, o formă complexă a relației dintre doi sau mai mulți parteneri, cooperarea și coordonarea fiind formele de mijloc, cele care de cele mai multe ori facilitează realizarea unui proiect educațional.

Un proiect educational reușit implică identificarea scopurilor, intereselor comune, utile partenerilor , găsirea modului optim pentru realizarea scopului propus, cât și organizarea și conducerea resurselor disponibile pentru a atinge scopul propus și identificarea competențelor persoanelor implicate în aceste proiecte pentru a le putea folosi la maxim prin combinarea eficientă a atitudinilor, abordărilor și tehnicilor care se pot aplica diferitelor sarcini utilizându-se cu succes în realizarea schimbării în folosul instituției și al comunității.

Un alt aspect important, în vederea întocmirii unui proiect educațional îl reprezintă urmărirea anumitor pași, printre primii dintre aceștia aflându-se alcătuirea grupului de lucru la nivel de unitate de învățământ. Pentru a asigura succesul unui proiect, este foarte importantă găsirea în interiorul unității școlare a celor mai potrivite persoane pentru proiectul ales. Aceste persoane alese pentru a face parte din proiectul educațional trebuie să își dorească foarte mult să fie implicate în proiect, să cunoască subiectul propus pentru întocmirea proiectului și să dețină abilități potrivite pentru participarea la desfășurarea lui, bineînțeles, nelipsindu-le calitățile de a fi comunicative și dispuse de a accepta să lucreze cu celelalte persoane implicate în proiect.

Totodată, la nivel de școală, este necesară o autoevaluare a nevoilor și resurselor interne de care dispune aceasta la acel moment și identificarea factorilor stimulatori, dar și pe cei care ar impiedica și constrânge realizarea proiectului.

Un alt pas deosebit de important în cadrul activității de realizare a proiectului este reprezentat de căutarea și găsirea posibililor parteneri, care trebuie să se încadreze într-un anumit tipar și să răspundă nevoilor și cerințelor proiectului. Astfel, coordonatorii proiectului trebuie să stabilească o listă a posibililor parteneri ținând cont de toate aspectele importante care au legătură cu aceștia misiunea, obiectivele, istoricul, experiența și, nu în ultimul rând ,de referințele primite de la alte persoane despre un posibil partener al proiectului. Așadar, apar posibilii parteneri, care trebuie să răspundă nevoilor și cerințelor proiectului, coordonatorii proiectului trebuind să stabilească o listă a posibililor parteneri ținând cont de misiunea, obiectivele, istoricul, experiența și, nu în ultimul rând, a referințelor despre un anumit partener al proiectului. Așa apar o serie de parteneri posibili ai proiectului: părinți, asociații ale părinților, școli, licee, universități, centre de resurse educaționale sau asistență psihopedagogică, cadre didactice, specialiști, precum psihologi, consilieri școlari, logopezi, psihopedagogi, psihologi, dar și biblotecari, muzeografi, medici, reprezentanți ai bisericii, ai poliției, reprezentanți ai primăriilor, dispensare, teatre, pompieri, agenți de protecție a mediului, etc.

Tot procedeul urmat pentru a elabora un proiect este influiențat de mai mulți factori, de aceea nu este o regulă scrisă cum și ce ar trebui făcut, justificarea venind din partea particularităților contextuale și situaționale.

Pentru ca un proiect educațional să fie cât mai corect realizat este necesr să îndeplinească niște conditii, acestea fiind de ordin strategic și tactic.

Condițiile strategice de care depinde realizarea unui proiect educațional sunt reprezentate de: adecvarea, fezabilitatea, economicitatea, simplitatea și precizia, sistematizarea, lizibilitatea și claritatea în conceperea și redactarea lui, operaționalitatea, unitatea și consistența, continuitatea, flexibilitatea, încadrarea optimă în timp, viabilitatea și repetabilitatea , etc.

Condițiile tactice care influențează realizarea proiectelor educaționale sunt reprezentate de consultarea expertizei în domeniu, respectarea cadrului normativ, luarea în considerare, în procesul decizional, a mai multor cursuri alternative de acțiune, explorarea impactului proiectului asupra misiunii și priorităților organizației, stabilirea programelor și acțiunilor concrete în vederea atingerii scopurilor și obiectivelor stabilite, identificarea posibilităților de dezvoltare profesională și personală, selectarea soluțiilor originale și creative pentru problemele apărute, stabilirea procedurilor concrete și a indicatorilor de performanță pentru realizare, urmărire și evaluare.

5.5.Factorii de decizie care influențeaza

proiectele educationale

Conform Dicționarului explicative al limbii române, a decide înseamnă a alege un curs, a lua o hotărâre, a fixa o acțiune în defavoarea altora.

Drept urmare, un proces decizional apare doar acolo unde există mai multe posibilități de desfășurare a activităților propuse în cadrul proiectului educațional, proces decizional care se realizează în mai multe etape:

a) etapa pre-decizională constă în definirea problemei care trebuie rezolvată, colectarea datelor relevante, dezvoltarea soluțiilor alternative, aprecierea consecințelor posibile și probabile ale fiecărei soluții, consultarea părților interesate.

b) etapa decizională propriu-zisă în care se realizează selectarea soluției optime

c) etapa post-decizională în care să văd urmările deciziei.

De cele mai multe ori, decizia cea mai potrivită apare în urma consultării și implicării în procesul decizional a tuturor părților interesate: elevii, părinții, angajatorii, administrația locală, alte grupuri și instituții (biserica, ONG etc. )

Procesele de monitorizare și evaluare sunt instrumentele de management care au un rol foarte important în planificarea și realizarea diferitelor proiecte și programe deoarece toți cei implicați în demararea și desfășurarea acestora doresc să cunoască gradul de eficiență al eforturilor depuse în procesul de realizare a acestor activități. Cele două procese oferă informații pentru a planifica cât mai eficient activitățile proiectelor educaționale folosindu-ne în mod rațional de resursele disponibile și asigurând durabilitate proiectelor desfășurate.

În ultima perioadă fondurile pentru derularea acestor proiecte sunt alocate condiționat de rezervarea unui capitol aparte pentru monitorizare și evaluare, care permite estimarea necesarului de fonduri alocate, dar și verificarea impactului pe care îl au activitățile finanțate asupra grupului țintă.

Evaluarea se realizează pe un singur proiect concretizat într-un set legat de activități desfășurate pe o anumită perioadă de timp, aceasta oferind informații pentru a îmbunătăți proiectul care se dezvoltă și progresează. Aceste informații sunt contabilizate cu scopul de a se putea stabili dacă el se desfășoară așa cum a fost planificat atingându-și scopurile și obiectivele declarate în conformitate cu limita de timp propusă. Constatările obținute în urma desfășurării procesului de evaluare sunt folosite și pentru a putea stabili dacă proiectul desfășurat trebuie să continue în maniera în care s-a desfășurat până acum sau este necesară introducerea unor modificări.Evaluarea desfășurării proiectului și strângerea datelor relevante despre acesta încep chiar din momentul în care începe și proiectul, colectarea datelor facându-se conform unei scheme stabilite și oferind informații pentru a sprijini în continuare activitățile, a le modifica sau a le anula.

Evaluarea poate servi în luarea deciziei în oricare din fazele elaborării și implementării proiectului chiar dacă unele persoane consideră această activitate împotriva proiectului, dacă e este cât mai bine făcută, este în favoarea proiectului informând managerii despre progresul proiectului și ajutând la clarificarea scopurilor și a obiectivelor și a cauzelor care împiedică derularea lui corectă.

5..6 Metode și instrumente de analiză a rezultatelor

obținute în cadrul programelor și proiectelor educaționale

Metodele de evaluare abordate, ca și în cercetare, reprezintă o modalitate generală, strategică bazată pe evaluarea procesului sau evaluarea rezultatelor intermediare. Printre cele mai utilizate metode se numără: analiza nevoilor, analiza SWOT, chestionare inițiale si fimale, întâlniri de lucru ale echipei de proiect, mese rotunde, etc.

5.6.1 Analiza SWOT este o metoda de evaluare a proiectelor educationale, denumirea provenind din limba engleza de la literele inițiale ale cuvintelor Strenghts (puncte tari), Weaknesses (puncte slabe), Opportunities (oportunități) și Threats (amenințări).

Prin aplicarea acestei metode de evaluare se analizează caracteristicile derulării unui proiect educațional în ceea ce privește punctele tari și punctele slabe, alături de oportunitățile și amenințările cu care se poate confrunta acesta, puncte care îl pot influența, ajutând în găsirea unor strategii și directii corespunzatoare de activitate. Punctele tari și punctele slabe prezintă aspectele favorabile care ajută la desfășurarea proiectului , iar oportunitățile și  amenințările sunt  factorii externi care influentează derularea acestuia.

Analiza SWOT poate fi utilizată în două moduri pentru a putea soluții cât mai ușor realizabile. Așadar, cu scop profesional, aceasta ajută la  monitorizarea perfecționării activităților desfășurate, prin căutarea celor mai eficiente strategii de formare a acestora, iar cu scop didactic, ajută la măsurarea profitabilității unei strategii abordate, a unei metode aplicate, a unei lecții desfășurate, a unui proiect sau a unui stil de învatare.

Analiza SWOT este capabila sa sintetizeze punctele cheie ale unui proiect educational deoarece gruparea problemele si a avantajele pe baza celor patru categorii SWOT permitand identificarea mai simpla a unei strategii si a unor modalitati de dezvoltare a unui proiect, adaptat mai rapid la cerintele acestuia.

5.6.2 Analiza PEST urmărește factorii externi, macro, care pot influența desfășurarea proiectului, analizând mediului politic, economic, socio-cultural și tehnologic în care acesta urmează a fi realizat. Fiind o metodă simplă de aplicat, este foarte utilizată la nivel mondial ca instrument de evaluare a influențelor pe care cei patru factori menționați anterior (politic, economic, socio-cultural și tehnologic) le au asupra mediului sau contextului în care se desfășoară activitățile proiectului.

Aplicarea acestei metode ajută la observarea imaginii de ansamblu sau de perspectivă asupra proiectului în cadrul căruia desfășurăm activități bucurându-ne de oportunitățile prezente și putând lua măsurile necesare de precauție față de amenințările care pot să fie descoperite. Cu alte cuvinte, înțelegând modul de desfășurare a proiectului putem realiza un plan de acțiune care să maximize oportunitățile activităților și să diminueze amenințările.

Utilizarea eficientă a acestei analize ne poate asigura că eforturile nostre sunt aliniate, în mod pozitiv, la schimbările continue ale mediului din jur, bucurându-ne astfel de oportunitățile schimbării și apărându-ne de amenințări care cresc considerabil șansele de succes profesional.

Aceasta metoda ne poate ajuta să ne ferim de implicarea în activități menite să eșueze din cauza unor motive care depășesc controlul si să ne adaptam mult mai repede la realitatea momentului și locului în care ne desfășuram activitatea.

CAPITOLUL VI. EXPERIMENT DIDACTIC. PROGRAMELE SI PROIECTELE EDUCATIONALE –ALIAȚI AI ORELOR DE LITERATURA

6.1 Motivația

Alegerea acestei teme pentru realizarea cercetării pedagogice apare din experiența didactică la clasă, la orele de limba și literatura română, unde am constatat că elevii, în mare parte, nu mai sunt interesați de lectură și în urma administrării unui chestionar simplu pentru a descoperi gradul de interes pe care îl au elevii pentru lectură.

6.2 Administrarea chestionarului

Chestionarul administrat este simplu fiind alcătuit din 10 întrebări. Întrebările adresate elevilor sunt cu răspuns închis, dar și deschis, și vizează depistarea gradului de interes al elevilor pentru lectura literară, pentru plăcerea de a citi.

A fost administrat unui număr de 19 elevi ai clasei a VII-a de la Școala gimnazială “Dimitrei Negruțiu” Pogonești.

CHESTIONAR

privind interesul elevilor clasei aVII-a pentru lectura literară

Numele și prenumele:………………………………..

Vârsta :………………………

Cum îți petreci timpul liber?

mă joc în parc

mă joc pe calculator

mă plimb

citesc o carte

mă uit la TV

Iți place să citești?

da

nu

nu știu

3.Ce-ți place să citești?

basme

povești

schițe

poezii

4.Care este cartea preferată?Motivează alegerea.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

5. Care este personajul tău preferat?Motivează alegerea.

………………………………………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………………………………

6.Părinții te sfătuiesc să citești?

da

nu

nu știu

7.Mergeți la bibliotecă ?

da

nu

nu știu unde este biblioteca

8.Aveți o bibiotecă personală?

da

nu

9.La ce ai renunța pentru a putea citi?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

10.Enumeră ultimele trei cărți citite.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

6.3 Analiza chestionarului administrat

Grup țintă: elevii clasei a VII-a

Durata administrării chestionarului: 1 oră

Număr de persoane chestionate: 19 elevi

Unitatea școlară în care s-a adminitrat chestionarul: Școala gimnazială Dimitrie Negruțiu Pogonești, jud.Vaslui

Tipul de școală: gimnazială

Profesorul care a administat chestionarul:Păvălescu Cristina

Specificul administrării chestionarului: cercetare pedagogică

Motivația chestionarului: remarcarea interesului scăzut al elevilor pentru lectura literară

Obiectivele chestionarului:

să identific atitudinea elevilor față de lectură

să dezvolt interesul elevilor pentru lectură

Răspunsuri acordate:

Cum îți petreci timpul liber?

mă joc în parc – 4

mă joc pe calculator – 5

mă plimb – 2

citesc o carte – 1

mă uit la TV – 7

2.Îți place să citești?

da – 6

nu – 9

nu știu – 4

3.Ce-ți place să citești?

basme – 6

povești – 8

schițe – 3

poezii -2

4.Care este cartea preferată? Motivează alegerea.

Momente și schițe ,I.L.Caragiale – 2

Fata babei și fata moșnesgului,

I.Creangă – 1

Alba ca zăpada și cei șapte pitici -3

La cireșe, I.Creangă – 1

Vizită, I.L.Caragiale – 2

Poezii, M.Eminecu – 4

Nu au răspuns -4

5. Care este personajul tău preferat?Motivează alegerea.

Nică – 3

Cenușăreasa – 2

Alba ca zăpada -2

Ștefan cel Mare -1

Goe -1

Prâslea -2

Olguța -1

Nu au răspuns -7

6.Părinții te sfătuiesc să citești?

da – 6

nu -9

nu știu -4

7.Mergeți la bibliotecă ?

da – 9

nu -7

nu știu unde este biblioteca – 3

8.Aveți o bibliotecă personală?

da – 13

nu – 6

9.La ce ai renunța pentru a putea citi?

La plimbări – 2

La calculator – 5

La joacă -2

La nimic – 4

Nu știu – 6

10.Enumeră ultimele trei cărți citite.

La Medeleni ,I.Teodoreanu – 2

Amintiri din copilărie -5

Aventurile lu Tom Sawer -2

Minunata călători a lui Nils – 4

Nu am citit -6

6.4 Interpretarea răspunsurilor acordate

În urma analizei răspunsurilor primite la chestionarul aplicat elevilor clasei a VII-a ai Școlii gimnaziale “Dimitrie Negruțiu” Pogonești, am descoperit că foarte puțini elevi mai sunt interesați de lectură, mai citesc cărți sau mai merg la bibliotecă. Marea majoritate a personajelor preferate sau a cărților citite fac parte din textele literare studiate la clasă anul acesta școlar sau în anii școlari trecuți.

Îngrijorător este faptul că părinții nu-i mai îndeamnă pe elevi să citească, nu-i mai susțin în actul lecturii asigurându-le un minim de volume de cărți. Motivațiile pot fi diverse, imposibilități financiare, lipsa interesului pentru cultivarea personalității elevilor, etc. Și chiar dacă nu ar avea posibilitățile financiare necesare , ar putea să-i încurajeze să meargă la bibliotecă să împrumute cărți pentru a lectura.

Puțini sunt elevii care ar renunța să desfășoare activitatea preferată pentru a citi, acest fapt afectând foarte mult procesul educațional. Elevii trebuie să-și dezvolte vocabularul pentru a se putea exprima cât mai expresiv, cât mai coerent, cursiv, să-și dezvolte imaginația, să-și consolideze noțiunile însușite în clasă pentru a putea opera cu ele în diverse situații.

Așadar, se impune luarea unor măsuri pentru a remedia această situație. Propun realizarea unui proiect educațional care va avea drept scop remedierea lipsei de interes a elevilor pentru lectură, pentru arta cititului.

6.5 Proiect educațional” Misterioasa lume a cărților”

6.5.1 Argument

Forma agresivă prin care audio-vizualul oferă informații elevilor, de cele mai multe ori facile, dar nocive, lipsa posibilităților elevilor de a selecta, au determinat căutarea și găsirea unor modalități de atragere a elevilor către un univers plăcut, atractiv, relaxant – lectura. Acest univers unic, al literaturii, trebuie redescoperit de elevii noștri, prin conceperea și desfășurarea unor activități cât mai interesante, cât mai bogate în informații, care au valențe formative și educative, capabile să-i readucă pe aceștia spre adevăratul sens al cărții.

Prin profunzimea mesajului pe care îl transmite, prin gradul de accesibilitate și artistic, literatura reușește să stabilească o relație afectivă cu cei cărora le este destinată și o explorează: elevii. Mesajul educativ, dar și cel artistic, al operelor literare  ajută la educarea și formarea elevilor în spiritul unor virtuți morale.

Tot ceea ce ține de carte, de literatură, personajele exponențiale, epicul dens, conflictul de un intens suspans, deznodământul fericit, contribuie la formarea și modelarea caracterelor morale ale elevilor, curajul, perseverența, respectful pentru muncă, la stimularea dorinței de a cunoaște mai mult și mai mult și de a se perfecționa.

De obicei, o mare  parte a elevilor noștri citesc doar datorită “constrângerilor” provocate de nota din catalog transformând lectura doar în însușirea unor cunoștințe noi, fără să fie cu adevărat  interesați de lectură. Așadar, trebuie să-i învățăm pe ai noștri elevi cum să citească de plăcere, cum să se relaționeze cu textul citit și cum să reacționeze ca răspuns la ceea ce au citit, cum să treacă de la o reproducere naivă a unui text la analiza complexă a acestuia.

Proiectul educational propus oferă  posibilitatea de a-i convinge pe elevi să devină prietenii cărților pentru a le descoperi lumea misterioasa, aducându-le ca argument cuvintele lui Walt Disney:,,În cărți există mai multe comori decât în toate cufărele piraților de pe Insula Comorii”.

Prin urmare, găsirea unei strategii adecvate și a unei căi de comunicare prin care să fie cultivată placerea de a citi elevilor revine școlii, dar mai ales profesorului de limba și literatura română.

6.5.2 Stabilirea scopului si obiectivelor proiectului

Scopul unui proiect este reprezentat de modalitatea de rezolvare a unei probleme sau de stadiul de rezolvare în care ne-am dori să ajungă problema întâmpinată în urma derulării proiectului, iar obiectivele semnifică rezultatele pe care ne-am dori să le obținem în urma efortului depus pentru a atinge scopul proiectului și, implicit, a rezolvării problemei.

Pe măsură ce vom atinge obiectivele proiectului educațional propus, discrepanța dintre stadiul actual în care se află interesul elevilor pentru lectura și scop nostu, acela de a-i atrage cât mai mult spre lumea misterioasa a cărților, se va îngusta. Obiectivele propuse reprezintă pași pe care-i vom face pentru a putea ajunge cât mai aproape de realizarea scopului propus. Cum nu poate fi vorba doar de un singur obiectiv, vom stabili gradat, în concordanță cu limita de timp stabilită pentru a realize proiectul, mai multe obiective.

Scopul proiectului educațional propus îl reprezintă stimularea interesului pentru lectură individuală și colectivă a elevilor, în vederea dezvoltării și activizării vocabularului și a dobândirii noțiunilor de teorie literară. Din acest scop derivă obiectivele proiectului, acestea constând în încurajarea și stimularea interesului elevilor pentru lectură, formarea unor standarde proprii care să ajute elevul în distingerea a ce, cât și când să citească, însușirea unor noțiuni de teorie literară și a unor instrumente de analiză și valorizare a operelor literare, încurajarea aptitudinilor de creație literară ale elevilor talentați, familiarizarea cu personalități marcante ale culturii și literaturii române, dezvolatrea atitudinii de relaționare a elevilor cu ei înșiși și cu ceilalți.

6.5.3 Căutarea partenerilor

De cele mai multe ori, în cadrul desfășurării proiectelor educaționale sunt alese organizațiile cu care se colaborează în mod tradițional,dar dacă este nevoie de competente complementare, se apelează la alți parteneri care pot avea un rol important în realizarea cu succes a activitîților proiectului, parteneri care vor susține derularea proiectului pe toată durata lui.

Cooperarea dintre partenerii acestui proiect s-a stabilit prin gradul de participare efectivă a tuturor partenerilor la realizarea propunerii de proiect și la derularea proiectului, prin stabilirea unor roluri specifice, prin evidențierea contribuției financiare a fiecărui partener la bugetul proiectului, prin acordul de parteneriat adoptat, rolurile pe care le au părțile implicate în realizarea și diseminarea produselor proiectului, participarea la evaluarea impactului pe care l-a avut proiectul asupra elevilor, dar și la managementul proiectului.

Partenerii proiectului educational ”Misterioasa lume a cărților” sunt:

Biblioteca școlii , reprezentată de bibliotecar Podoleanu Cristian

Biblioteca municipală ,,Stroe S.Belloescu,, Bârlad ,reprezentată de director Vizitiu Cristina

Tipografia Sfera Bârlad ,reprezentată de Ginghina Viorel

Asociația ,,Tinere vlăstare 2000,, Pogonești, asociație non-guvernamentală, reprezentată de Andrei Dumitru

Primaria Comunei Pogonesti,reprezentată de primar Puițel Aurel

6.5.4 Pregătirea inițierii proiectului

În general, realizarea unui proiect pornește de la idee, fiind realizate în urma conștientizării unei nevoi, a unei probleme importante care a fost depistată și care se necesită a fi rezolvată. Cum am precizat și mai sus, realizarea proiectului trebuie să găsească modalități de rezolvare a problemei identificate. Așadar, în aceasta faza vom încerca să inițiem demararea unui proiect educativ care va avea drept scop reducerea dezinteresului elevilor pentru lectură și atragerea lor spre fascinanta lume a cărților, a creației literare prin realizarea unor activități cât mai atractive, mai interesante și educative pentru ei.

6.5.5 Evidența derulării proiectului

Coordonatorul de proiect și echipa de proiect a acestuia vor asigura evidența desfășurării proiectului. Coordonatorul proiectului trebuie să fie un foarte bun conducător de echipă, adeptul muncii în echipă și să dea dovadă că are capacitatea de a rezolva probleme.

Pe tot parcursul desfășurării activităților proiectului, coordonatorul de proiect este responsabil cu organizarea și desfășurarea întâlnirilor cu toți partenerii de proiect pe toată perioadă de derulare a proiectului și cu verificarea gradului de îndeplinire a obligațiilor tuturor participanților.

Acesta trebuie să verifice modul cum sunt derulate toate activităților planificate în conformitate cu programul inițial, iar, dacă apar probleme neprevăzute, să decidă care sunt soluțiile necesare fără a ieși din cadrul proiectului.

De asemenea, o altă responsabilitate a coordonatorului de proiect o reprezintă urmărirea încadrării în bugetul de cheltuieli, asigurarea calității muncii echipei și a rezultatelor obtinute in cadrul proiectului coordonând și supervizând toate activitățile proiectului conform fișei de proiect.

Evaluarea internă a derulării proiectului va fi raportată narativ inspectorului de specialitate și inspectorului responsabil cu desfășurarea de programe și proiecte educative prin elaborarea de rapoarte lunare, trimestriale, semestriale sau finale.

6.5.6 Planificarea proiectului școlar educațional

Într-un final, după ce a fost identificată problema care se vrea a fi rezolvată, vor fi formulate o serie de exemple de proiecte pentru încercarea de a rezolva problema. S-au stabilit scopul și obiectivele proiectului, așadar, în această fază are loc selectarea și stabilirea activităților necesare pentru atingerea obiectivelor.

Un alt aspect important legat de planificare, este ca aceasta trebuie să fie sistematică și flexibilă pentru a se putea desfășura activități unice și disciplinată, fiind mereu analizată și controlată.

Etapa de planificare este foarte importantă din perspectica realizării unei activități de documentare referitoare la alte proiecte asemănătoare, derulate în școala inițiatoare sau în alte școli și din perspectiva detaliarii tuturor activităților planificate în proiect, astfel încât să fie ușor de înțeles rolul pe care îl are fiecare partener implicat în proiect. Această etapă de planificare reprezintă un punct important în desfășurarea proiectului, deoarece dacă o sarcină nu este înțeleasă atrage după sine o alocare suplimentară de resurse, atât umane, cât și financiare, stabilirea unor noi termene și priorități și prelucrarea a unei cantități mult mai mari de informații pentru a obține performanțele dorite.

Planificarea reprezintă un proces continuu de luare a unor decizii la nivelul instituției școlare precizând ceea ce trebuie înfăptuit, cine înfăptuiește și când, reducându-se sau eliminându-se nesiguranța, îmbunătățindu-se eficienței activităților, înțelegându-se clar obiectivele și asigurându-se monitorizarea și evaluarea proiectului.

6.6.1 Structura planului de proiect educațional

Planul proiectului educational propus constă în stabilirea și planificarea tuturor activităților care se vor desfășura pe tot parcursul derulării proiectului, în identificarea și planificarea resurselor care vor fi necesare pentru desfășurarea activităților proiectului și atragerea fondurilor care vor ajuta la realizarea cât mai atractivă a activităților.

În acest sens, pentru a se putea detalia planificarea activităților proiectului trebuie enunțată fiecăre activitate ce trebuie întreprinsă conform calendarului de activități stabilit, precizarea responsabilului activității respective și descrierea secvențelor de timp și modului cum vor interfera activitățile.

Planul proiectului educational trebuie să fie complet și bine structurat astfel încât coordonatorul proiectului să aibă posibilitatea să calculeze costurile și să poată superviza efectuarea fiecărei sarcini în parte. Pregătirea planului de desfășurare a proiectului îi revine ca responsabilitate coordonatorului de proiect care va fi asistat în această activitate de către echipa sa.

6.6.1.1 TEMA ȘI TITLUL PROIECTULUI EDUCAȚIONAL:

“Misterioasa lume a cărților”

6.6.1.2 DATE DESPRE PARTEMERI

Partenerii proiectului sunt:

Școala gimnazială ,,Dimitrie Negruțiu,, Pogonești, Jud.Vaslui- reprezentată prin director prof.Podoleanu Luminița

Biblioteca școlii, reprezentată de bibliotecar Podoleanu Cristian

Biblioteca municipală ,,Stroe S. Belloescu,, Bârlad, reprezentată de director Vizitiu Cristina

Tipografia Sfera Bârlad, reprezentată de Ginghină Viorel

Asociația ,,Tinere vlăstare 2000,, Pogonești, asociație non-guvernamentală, reprezentată de Andrei Dumitru

Primaria Comunei Pogonești,reprezentată de primar Puițel Aurel

6.6.1.3 SCOPUL PROIECTULUI

Stimularea interesului pentru lectură individuală și colectivă a elevilor, în vederea dezvoltării și activizării vocabularului și a dobândirii noțiunilor de teorie literară

6.6.1.4 OBIECTIVE SPECIFICE:

Privind elevii:

încurajarea și stimularea interesului elevilor pentru lectură

formarea unor standarde proprii care să ajute elevul în distingerea a ce, cât și când să citească

însușirea unor noțiuni de teorie literară și a unor instrumente de analiză și valorizare a operelor literare

încurajarea aptitudinilor de creație literară ale elevilor talentați

familiarizarea cu personalități marcante ale culturii și literaturii române

dezvolatrea atitudinii de relaționare a elevilor cu ei înșiși și cu ceilalți.

Privind cadrele didactice:

familiarizarea cadrelor didactice cu noile metode de stimulare a interesului elevilor pentru lectura;

construirea unui mediu educațional motivant pentru elev în procesul apropierii de carte și de cuvântul scris;

abordarea pozitivă a metodelor interactive, în scopul realizării obiectivelor propuse.

Privind părinții:

conștientizarea părinților cu privire la rolul lor în dezvoltarea și educația propriilor copii;

implicarea crescută a părinților în activitațile organizate de școală .

6.6.1.5. GRUPUL ȚINTĂ CĂRUIA I SE ADRESEAZĂ PROIECTUL:

Grupul țintă este format dintr-un număr de 19 elevii din clasa a VII-a a Școlii gimnaziale “Dimitrie Negruțiu” Pogonești, jud.Vaslui

Comunitatea locală prin familiile elevilor implicați, care sprijina organizarea si mediatizarea acestui proiect .

6.6.1. 6. DURATA PROIECTULUI:

Proiectul se va desfășura de pe durata anului școlar 2013-2014, începând cu data aprobării lui de către ISJ Vaslui și se va finaliza după trimiterea raportului de autoevaluare către inspectorul educativ.

6.6.1.7 ACTIVITĂȚILE PROIECTULUI

Activitatea nr. 1

Titlul activității: ”Misterioasa lume a cărților”

Data/perioada de desfășurare: octombrie 2013

Locul desfășurării: Școala gimnazială ,,Dimitrie Negruțiu,, Pogonești, Jud.Vaslui

Participanți: elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității locale, presă etc.

Descrierea activității: În cadrul acestei activități se va lansa proiectul prin popularizarea și promovarea acestuia la avizierul școlii, pe site-ul școlii, pe alte site-uri de specialitate. Vor fi create pliante de promovare a lecturii, flyere cu mesaje sugestive, se vor publica articole în ziarele locale și se vor încheia parteneriate educaționale cu alte instituții școlare care vor dori să participe la proiect.

În cadrul școlii va fi organizat un spectacol dedicat cărților, expoziții de desene, expoziție de carte,etc.

La această activitate va fi invitată să participe scriitoarea Laura Baban, autoarea volumului Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini, care le va prezenta elevilor ce a determinat-o să înceapă această activitate inovativă, scrisul.

Responsabili: coordonatorii proiectului

Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate, comunitatea locala

Modalități de evaluare:

Evaluare internă:

Observarea sistematică a modului în care elevii, profesorii, părinții se implică în derularea activității de proiect.

Numărul de participanți la activitate.

Impactul activității în mass-media.

Raportul de autoevaluare întocmit la finele proiectului.

Evaluare externă:

Raportul de autoevaluare trimis către ISJ Vaslui după finalizarea proiectului.

Activitatea nr. 2

Titlul activității:“Popas la Hanul Ancuței”

Data/perioada de desfășurare: noiembrie 2013

Locul desfășurării: sala de clasă

Participanți: elevi, cadre didactice, părinți.

Descrierea activității: Elevii, împărțiți în două echipe, vor prezenta, pentru început, două material Power Point despre viața și activitatea marelui scriitor Mihail Sadoveanu, apoi li se va prezenta volumul Hanul Ancuței și le voi cere elevilor să încerce în câteva rânduri să prezică despre ce cred ei că este vorba în acest volum. Fiecare elev își va prezenta opinia, opinie care va fi expusă pe un panou pentru a vedea dacă corespunde viziunii tradiționale a operei sau viziunii moderne, actuale. Corespondența va fi făcută pe baza unor fotografii realizate la Hanul Ancuței, elevii putând face comparație între viziunea proprie și realitate.

Elevilor li se vor oferi volume pentru a putea citi câteva povestiri care îi vor ajuta să înțeleagă mai bine și noțiunea literară de inserție sau povestire în ramă.

Timp de o săptămână, eleviilor li s-a cerut să- și imagineze ca sunt la Hanul Ancuței și să încerce să compună fiecare o povestire pentru a o insera în alta compusă de alt coleg.Astfel, vom obține un volum propriu pe care-l vom numi Hanul pogoneștenilor.

Responsabili: coordonatorul proiectului

Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate

Modalități de evaluare:

Evaluare internă:

Observarea sistematică a modului în care elevii, profesorii, părinții se implică în derularea activității de proiect.

Numărul de participanți la activitate.

Volumul Hanul pogoneștenilor

Albume foto

Impactul activității în mass-media.

Raportul de autoevaluare întocmit la finele proiectului.

Evaluare externă:

Raportul de autoevaluare trimis către ISJ Vaslui după finalizarea proiectului.

Activitatea nr. 3

Titlul activității:  “Aho, aho, dragi copilași, stați puțin și ascultați!”

Data/perioada de desfășurare: decembrie 2013

Locul desfășurării: Primaria comunei Pogonești

Participanți : echipa de proiect ( elevi și cadre didactice)

Descrierea activității: În cadrul acestei activității, elevii vor culege colinde, urături, obiceiuri, cântece pentru Capră și Urs, scenete de Crăciun și Anul Nou,etc. de la părinți, bunici, străbunici, materiale care vor fi adunate în volumul De la părinți adunate și apoi, organizate sub forma unui montaj pentru marcarea sărbătorii Crăciunului.Activitatea se va desfășura în fața Primăriei Comunei Pogonești. La desfășurarea activității vor participa și părinții care vor interpreta diferite roluri, transpunându- se, astfel, în vremea copilăriei lor. Elevilor li se va prezenta, explica cât de important este să cunoaștem literatura populară și să păstrăm tradițiile neamului românesc care sunt atât de variate și de frumoase.

Responsabili: coordonatorul proiectului

Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate, comunitatea locala

Modalități de evaluare:

Evaluare internă:

Observarea sistematică a modului în care elevii, profesorii, părinții se implică în derularea activității de proiect.

Numărul de participanți la activitate.

Volumul De la înaintași adunate

Albume foto

Impactul activității în mass-media.

Raportul de autoevaluare întocmit la finele proiectului.

Evaluare externă:

Raportul de autoevaluare trimis către ISJ Vaslui după finalizarea proiectului.

Activitatea nr. 4

Titlul activității: „Eminescu-poetul nemuririi”

Data/perioada de desfășurare: ianuarie 2014

Locul desfășurării:Biblioteca scolii

Participanți : echipa de proiect ( elevi si cadre didactice)

Descrierea activității:

Elevii vor realiza eseuri despre viața și activitatea marelui poet, apoi vor recita poezia care le-a plăcut cel mai mult. Elevul care va recita cel mai expresiv, va fi premiat cu un volum de poezie scris de Mihai Eminescu.

Imaginându-și că-l au în fața lor pe Eminescu, elevii vor trebui să întocmească un set de întrebări pe care ar dori să le adreseze acestuia.Cât timp se vor gândi la întrebările pe care ar dori să le adreseze scriitorului, elevii vor urmări filmul artistic Luceafărul în regia lui Emil Loteanu, în cadrul căruia este prezentată viața marelui poet prin folosirea unor elemente de reportaj, dar și a unor fragmente din baletul "Luceafărul", montat pe scena Teatrului de Operă și Balet din Chișinău, Republica Moldova.

Elevii vor conștientiza astfel marea contribuție pe care a avut-o poetul Mihai Eminescu la afirmarea liricii românești pe plan mondial.

Responsabili: coordonatorul proiectului

Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate

Modalități de evaluare:

Evaluare internă:

Prezentări Power Point

Listele cu întrebări pentru poet

Observarea sistematică a modului în care elevii, profesorii, părinții se implică în derularea activității de proiect.

Numărul de participanți la activitate.

Albume foto

Impactul activității în mass-media.

Raportul de autoevaluare întocmit la finele proiectului.

Evaluare externă:

Raportul de autoevaluare trimis către ISJ Vaslui după finalizarea proiectului.

Activitatea nr. 5

Titlul activității: “Bonjour, nene Iancule!”

Data/perioada de desfășurare: februarie 2014

Locul desfășurării: sala de clasă

Participanți : echipa de proiect ( elevi si cadre didactice)

Descrierea activității: Eleviilor li se va prezenta volumul Momente și schițe al scriitorului Ion Luca Caragiale, explicându-li-se noțiunea de schiță, apoi împărțiți în patru echipe își vor alege câte o schiță pe care o vor rescrie, modificând personajele după propria imaginație și argumentând de ce au ales varianta de caracter pentru care au optat.

Elevii vor încerca să dramatizeze schița pe care tocmai au modificat-o, încercând într-un timp cât mai scurt să facă rost de costumațiile potrivite și decor.Transpunerea scenică a acestor piese va fi filmată și prezentată elevilor care vor putea realiza o comparație cu transpunerea scenic a operelor literare realizată de regizori și actori români consacrați.

Responsabili: coordonatorul proiectului

Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate

Modalități de evaluare:

Evaluare internă:

Observarea sistematică a modului în care elevii, profesorii, părinții se implică în derularea activității de proiect.

Numărul de participanți la activitate.

CD-urile cu înregistrări

Albume foto

Impactul activității în mass-media.

Raportul de autoevaluare întocmit la finele proiectului.

Evaluare externă:

Raportul de autoevaluare trimis către ISJ Vaslui după finalizarea proiectului.

Activitatea nr. 6

Titlul activității: „ Copil vestit a fost și el”

Data/perioada de desfășurare: martie 2014

Locul desfășurării:Scoala gimnaziala ,,Dimitrie Negrutiu,, Pogonesti, Jud.Vaslui

Participanți : echipa de proiect ( elevi si cadre didactice)

Descrierea activității: Se presupune că toți elevii au avut ocazia să citească macar o poveste scrisă de marele povestitor Ion Creangă. Așadar, pe baza acestor povești citite elevii vor trebui să aleagă personajul preferat din opera lui Creangă, personaj care va fi descris, desenat, caricaturizat, etc. și va fi așezat la Peretele personajelor preferate.

Împărțiți pe echipe, elevii vor realize benzi desenate pentru povestea repartizată și vor avea sarcina de a realiza un Jurnal de poveste în care vor nara cele mai hazlii întâmplări la care au participat sau au fost personaje principale. Jurnalele vor fi schimbate între elevi și lecturate, comentându-se apoi pe baza lor.

Responsabili: coordonatorul proiectului

Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate

Modalități de evaluare:

Evaluare internă:

Observarea sistematică a modului în care elevii, profesorii, părinții se implică în derularea activității de proiect.

Numărul de participanți la activitate.

Jurnalele de poveste

Albume foto

Impactul activității în mass-media.

Raportul de autoevaluare întocmit la finele proiectului.

Evaluare externă:

Raportul de autoevaluare trimis către ISJ Vaslui după finalizarea proiectului.

Activitatea nr. 7

Titlul activității:„Poftiti la teatru!”

Data/perioada de desfășurare:aprilie 2014

Locul desfășurării: Scoala gimnaziala ,,Dimitrie Negrutiu,, Pogonesti,m Jud.Vaslui

Participanți : echipa de proiect ( elevi si cadre didactice)

Descrierea activității: Elevii  cercului de dramaturgie vor pune in scena o piesa de teatru din opera marelui povestitor Ion Creanga.

Responsabili: coordonatorul proiectului

Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate

Modalități de evaluare:

Evaluare internă:

Observarea sistematică a modului în care elevii, profesorii, părinții se implică în derularea activității de proiect.

Numărul de participanți la activitate.

Albume foto

Impactul activității în mass-media.

Raportul de autoevaluare întocmit la finele proiectului.

Evaluare externă:

Raportul de autoevaluare trimis către ISJ Vaslui după finalizarea proiectului.

Activitatea nr. 8

Titlul activității: Misterioasa lume a cărților – concurs

Data/perioada de desfășurare: mai 2014

Locul desfășurării: Școala gimnazială ,,Dimitrie Negruțiu,, Pogonești, Jud.Vaslui

Participanți : echipa de proiect ( elevi si cadre didactice)

Descrierea activității: În cadrul acestei activități va fi organizat un concurs la care vor participa elevi din școlile parenere în derularea acestui proiect. Școala gimnazială Dimitrie Negruțiu Pogonești va realiza diseminarea rezultatele concursului ,,Misterioasa lume a cărților” prin realizarea unor expoziții care să valorifice creativitatea elevilor, respectiv a profesorilor.

Concursul va cuprinde trei secțiuni, după cum urmează:

Secțiunea Creație literară – crearea unor texte literare, eseuri pe tema ,,Întâlnire cu o carte”.

Secțiunea Arte vizuale – desen pe tema ,,Coperta cărții preferate ”.

Secțiunea Literatură și imagine: caligramă, pictopoezie, colaj pe tema ,,Lumea fascinantă a cărților”

Responsabili:coordonatorul proiectului

Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate

Modalități de evaluare:

Evaluare internă:

Observarea sistematică a modului în care elevii, profesorii, părinții se implică în derularea concursului și a simpozionului.

Numărul de participanți la concursul ,,Misterioasa lume a cartilor”.

Numărul de premii acordate participanților la concurs.

Materialele elevilor

Impactul activității în mass-media.

Chestionar on-line aplicat participanților.

Raportul de autoevaluare.

Evaluare externă:

Raportul de autoevaluare trimis către ISJ Vaslui după finalizarea proiectului.

Impactul activității în mass-media.

Activitatea nr. 9

Titlul activității: „Biblioteca din livadă”

Data/perioada de desfășurare: iunie 2014

Locul desfășurării: Școala gimnazială ,,Dimitrie Negruțiu,, Pogonești, Jud.Vaslui

Participanți : echipa de proiect ( elevi si cadre didactice)

Descrierea activității: Eleviilor li se va face o surpriza pentru a sărbători Ziua internațională a copilului oragnizând în livada școlii o bibliotecă în aer liber unde elevii vor putea citi cărți ori de câte ori vor dori. Tot în livada școlii au fost amenajate ateliere creative unde elevii vor putea realize semen de carte, personajele preferate din linguri de lemn, etc. material care vor fi expuse pe holul școlii.

Responsabili: coordonatorul proiectului

Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate

Modalități de evaluare:

Evaluare internă:

Observarea sistematică a modului în care elevii, profesorii, părinții se implică în derularea activității de proiect.

Numărul de participanți la activitate.

Albume foto

Impactul activității în mass-media.

Raportul de autoevaluare întocmit la finele proiectului.

Evaluare externă:

Raportul de autoevaluare trimis către ISJ Vaslui după finalizarea proiectului.

Activitatea nr. 10

Titlul activității: „Cine are carte ,are parte”

Data/perioada de desfășurare: iunie 2014

Locul desfășurării: Școala gimnazială ,,Dimitrie Negruțiu,, Pogonești, Jud.Vaslui

Participanți : echipa de proiect ( elevi si cadre didactice)

Descrierea activității: Activitatea vizează finalizarea proiectului. Echipa de proiect va face o prezentare ppt. a activităților ce s-au desfășurat în cadrul proiectului, pe baza unor rezumate ale acestora și instantanee surprinse în timpul activităților.

De asemenea, se va preciza impactul pe care activitățile l-au avut asupra celor implicati în proiect, dacă obiectivele și scopul proiectului au fost atinse. Se va trage o concluzie asupra modului în care școala organizatoare a colaborat cu toate instituțiile implicate în proiect.

Responsabili: coordonatorul proiectului

Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate

Modalități de evaluare:

Evaluare internă:

Brosura proiectului

Albume foto

Impactul activității în mass-media.

Raportul de autoevaluare întocmit la finele proiectului.

Evaluare externă:

Raportul de autoevaluare trimis către ISJ Vaslui după finalizarea proiectului.

NOTĂ:

  Pe lângă termenele din Calendarul activităților, lunar, la nivelul claselor se vor organiza:

Întâlniri de lucru/dezbateri cu părinți și specialiști;

Colaj foto a colțului personal de lectură

Grafic de lectură- câte pagini citim în fiecare zi

Comisie metodică – vor participa cadrele diactice din scoală, părinți, parteneri și nu în ultimul rând ,elevii.

         Teme de interes vor fi regăsite  și în paginile revistei scolii “Lumea copilăriei”, unde sunt publicate creațiile literare ale elevilor, informații de specialitate,etc.

Temele vor fi reactualizate pe toată perioada proiectului.

6.2.1.8. REZULTATE AȘTEPTATE ȘI METODE DE EVALUARE FOLOSITE

Rezultate cantitative:

Materiale multimedia, eseurile realizate de elevi, cărți cu operele literare create de elevilor, expoziții de desene, fotografii etc., inspirate de temele abordate.

Afișe și pliante de prezentare a proiectului multiplicate pentru fiecare instituție implicată în proiect.

Rezultate calitative:

Valorificarea potențialului creativ al elevilor și profesorilor participanți la activitățile proiectului.

Dezvoltarea competențelor de comunicare

Stabilirea unor relații de parteneriat cu școlile și instituțiile partenere.

Creșterea prestigiului instituției la nivel local, regional, național.

Metodele de evaluare a acestor rezultate vor fi din aria metodelor alternative:

Jurnalul reflexiv.

Observarea sistematică a activității și a comportamentului elevului.

Înregistrări video.

Portofoliul.

6.6.1.9. MODALITATEA DE EVALUARE ȘI INDICATORI DE PERFORMANȚĂ

I.Evaluare inițială:

Constatarea nevoii de a organiza activitățile educative într-o manieră atractivă.

Nevoia de a implica elevii și cadrele didactice într-o activitate interdisciplinară, organizată unitar la nivelul instituției.

Atragerea de instituții partenere.

II. Evaluare formativă:

Constituirea unei echipe de monitorizare .

Elaborarea unei fișe de monitorizare a rezultatelor proiectului.

Urmărirea termenelor pentru fiecare etapă a proiectului, a respectării sarcinilor, a gradului de atingere a obiectivelor până la momentul respectiv, a impactului asupra grupului țintă.

Analiza activităților desfășurate în cadrul proiectului prin materiale de sinteză.

III. Evaluarea finală:

Chestionare aplicate elevilor și profesorilor implicați.

Jurnal de impresii.

Indicatori cantitativi:

Elevi și profesori din instituțiile școlare implicate în proiect

Indicatori calitativi:

Creșterea numărului de elevi care fac din lectura un act reflexiv, de autocunoaștere și cunoaștere a lumii.

Îmbunătățirea comunicării în interiorul grupului de elevi și în relația profesor-elev.

Realizarea de către elevi a unei biblioteci personale

Formarea unei atitudini pozitive față de carte lectură

Familiarizarea copiilor cu diferite tipuri de scriere;

Transpunerea scenica a unor opere literare;

Imbunătățirea comunicării orale și stimularea interesului pentru citit-scris;

Cunoașterea instituțiilor care se ocupă de apariția, distribuirea sau păstrarea cărților;

Stimularea imaginației și a creativității verbale;

6.6.1.10 BUGETUL PROIECTULUI

6.6.1.11 PROCEDURI DE MONITORIZARE SI EVALUARE ALE PROIECTULUI

Monitorizarea proiectului se realizează de către conducerea școlii, de către institutiile partenere prin :

Verificarea respectării calendarului activităților propuse;

Evaluări inițiale, curente și finale;

Rapoarte de activitate;

Înregistrări video;

Fotografii;

Portofoliul;

Observarea sistematică a activității și comportamentului elevului;

Evaluarea impactului asupra copiilor și părinților;

Diplome pentru elevi.

6.6.1.12. SUSTENABILITATEA PROIECTULUI

Sustenabilitatea proiectului va fi realizata prin organizarea în fiecare an școlar a Concursului ,,Misterioasa lume a cărților”, cooptarea altor instituții de învățământ sau de cultură, obținerea de sponsorizări pentru finanțare, extinderea grupului țintă.

6.6.1.13. PROCEDURI DE DISIMINARE ȘI DE VALORIFICARE A REZULTATELOR PROIECTULUI

Activitățile de diseminare și promovare a proiectului se vor desfășura pe mai multe niveluri astfel:

La nivelul instituțiilor implicate în proiect:

Promovarea prin afiș de prezentare și pliante.

Diseminarea în cadrul activităților de comisie metodică/ a cercurilor pedagogice și în cadrul lectoratelor cu părinții

La nivelul comunității locale:

Invitarea la activitățile desfășurate a părinților, a unor personalități locale, a altor profesori colegi din instituții școlare partenere în proiect.

c. La nivel județean și național

Postarea de fotografii realizate în timpul activităților în cancelaria virtuală (www.didactic.ro).

Postarea de informații pe site-urile fiecărei instituții implicate în proiect.

Postarea de către elevi a unor materiale multimedia, video etc pe diferite site-uri educaționale sau rețele de socializare (www.facebook.com).

CAPITOLUL VII. CONCLUZII

În urma participării la derularea acestui proiect educațional am înțeles că abordarea într-o manieră modernă a învățământului românesc reprezintă o nouă perspectivă pedagogică în ceea ce privește îmbunătățirea procesului educațional.

Triada predare- învățare- evaluare se transformă într- un demers educativ în cadrul căruia se vor solicita toate resursele clasei de elevi motivându-i în permanență să participe activ la realizarea procesul educativ putându-se astfel asigura creșterea calității activităților de învățare. Diversitatea activităților planificate și organizate în cadrul acestor proiecte educaționale ajută la dezvoltarea competențelor de literatură ale elevilor, la cultivarea interesului pentru lectura literară și la descoperirea unor talente ascunse în ceea ce privește înclinațiile elevilor spre creațiile literare.

Elevii sunt orientați spre descoperirea unor noi modalități de petrecere a timpului liber, modalități care vor contribui foarte mult la formarea și afirmarea lor ca persoane capabile de a comunica clar propriile păreri, dorinte, trăiri, etc., de a relaționa și de a coopera cu ceilalți membri ai grupului pentru a rezolva sarcinile mai dificile și, nu numai, educarea voinței în spiritul respectării unor reguli care vor contribui la formarea trăsăturilor pozitive de caracter.

Proiectele educationale oferă șansa elevilor de a se implica în activități opționale care, în cea mai mare parte, sunt realizate pornind de la activitățile curriculare, obișnuindu-i pe elevi cu alte forme specifice de realizare a activităților de predare, învățare, verificare și apreciere a rezultatelor.

Pe lângă contribuția importantă pe care o au în dezvoltarea interesului elevilor pentru participarea cât mai activă la desfășurarea activităților instructive- educative, proiectele educaționale contribuie și la perfecționarea permanentă a personalului didactic îmbunătățind considerabil calitatea actului educațional prin lărgirea gamei de metode și tehnici de abordare a predării, învățării și evaluării.

Școala are rolul de a încuraja formarea spiritului critic, a atitudinilor pozitive față de procesul educativ, dar mai ales a studiului individual, iar proiectele educationale, prin tipurile de activități diversificate în care îi antrenează pe elevi, oferă reale oportunități putând renunța la rolul pasiv pe care-l au de cele mai multe ori elevii pentru cel activ.

Un alt rol important în încurajarea elevilor de a citi, de a călători în lumea fascinantă a cărților prin frecventarea bibliotecilor sau librăriilor îl are familia. Părinții trebuie să cunoască problemele pe care elevii le întâmpină în mediul școlar și trebuie implicați în derularea proiectului pentru a reuși astfel să-i facem să conștientizeze gravitatea problemei, precum și posibilitățile de remediere ale acesteia. Prin participarea directă vor avea posibilitatea să-și cunoască copiii prin manifestarea lor în viața de grup putând înțelege mai bine rolul pe care îl ocupă ei în educarea propriilor copii, crescând gradul de implicare a părinților în activitățile școlare și extrașcolare, schimbarea mentalității  neadecvate a unor părinți față de lectura, învățarea unor deprinderi și tehnici de muncă intelectulală sub formă de activități comune în care vor fi implicați elevi, părinți ,cadre didactice.

În concluzie, derularea acestui proiect educațional a avut un rol foarte important în încurajarea și stimularea interesului elevilor pentru lectură, în formarea unor standarde proprii care să îi ajute în distingerea a ce, cât și când să citească, în însușirea unor noțiuni de teorie literară și a unor instrumente de analiză și valorizare a operelor literare, în încurajarea aptitudinilor de creație literară ale elevilor talentați, dar și în familiarizarea cu personalități marcante ale culturii și literaturii române și dezvolatrea atitudinii de relaționare a elevilor cu ei înșiși și cu ceilalți.

ANEXA 1

Regulament de desfășurare a

Concursului “Misterioasa lume a cărților”

Înscrierea participanților

Înscrierile se vor face prin e-mail la adresa [anonimizat] prin trimiterea formularului de înscriere până la data de 20 mai 2014.

REGULAMENT DE PARTICIPARE:

2. Precizări specifice secțiunilor

SECȚIUNEA CREAȚIE LITERARĂ

Pot participa elevi (ciclul gimnazial, clasele V-VIII) și profesori. Textele trimise nu trebuie să mai fi fost premiate la vreo manifestare similară sau publicate în materiale de specialitate. În cazul în care nu se va respecta această condiție, concurentul va fi eliminat din concurs.

Textele vor fi redactate în Microsoft Word, cu caractere Times New Roman, cu diacritice, corp de literă 12, tehnoredactare la 1,5 rânduri.

Conținutul lucrării trebuie să respecte tema propusa si să aibă originalitate.

Pentru această secțiune fiecare concurent poate participa cu un număr de două creații, pe tema ,,Întâlnire cu o carte”.

SECȚIUNEA LITERATURĂ ȘI IMAGINE

Tema generală a secțiunii este „Lectura,deschizatoare de drumuri''.

Pot participa elevi (clasele V-VIII) și profesori respectându-se precizările din prezentul regulament, pentru fiecare secțiune.

Lucrările trimise nu trebuie să mai fi fost premiate la vreo manifestare similară sau publicate.

SECȚIUNEA ARTE VIZUALE

Desenele cu tema ,,Coperta cărții preferate” vor fi realizate în format A4/A3.

Tehnica prin care se vor realiza aceste lucrări este la alegerea participanților (acuarelă, grafică, tuș etc.).

Pe verso se va nota: titlul lucrării, numele și prenumele elevului, clasa, numele și prenumele cadrului didactic îndrumător, școala, localitatea, județul.

Lucrărilor premiate vor fi obiectul unei expoziții în cadrul școlii aplicant.

Notă! Materialele nu se returnează!

Materialele vor fi trimise prin poștă pe adresa Școlii gimnaziale ,,Dimitrie Negruțiu'' Pogonești, com.Pogonești, jud.Vaslui, iar lucrările vor fi trimise online pe adresa de email [anonimizat], până la data de 20 mai 2015.

Nu se percepe taxă de participare. Se solicită participanților trimiterea către instituția școlară organizatoare a unui plic format A4 autoadresat și timbrat corespunzător.

Pentru fiecare dintre cele trei secțiuni se vor acorda Premiile I, II și III și câte un Premiu special. Toți participanții vor primi diplome în format electronic, iar cadrele didactice îndrumătoare vor primi adeverințe.

Notă: Participarea este indirectă, prin trimiterea lucrărilor/materialelor până la data limită de 20 mai 2014.

Persoană de contact:

prof.Păvălescu Cristina– telefon: 0771511083

e-mail:[anonimizat]

ECHIPA DE PROIECT:

Coordonator echipă, prof. Păvălescu Cristina

Coordonator secțiunea Creație literară, prof.Pavalescu Cristina

Evaluatori preselecție, secțiunea Creație literară, prof. Podoleanu Luminita, Inv. Serban Ana Maria

Coordonator secțiunea Arte vizuale, prof. Pavalescu Cristina

Coordonator secțiunea Literatură și imagine, prof. Pavalescu Cristina

Evaluatori preselecție, secțiunea arte vizuale: Inv. Damian Costanda, Inv. Serban Ana Maria, Inv.Resmerita Adina

Director, prof. Podoleanu Luminita

ANEXA 2

FORMULAR DE ÎNSCRIERE

PROIECT EDUCAȚIONAL JUDEȚEAN

„Misterioasa lume a cărților”

Editia I- mai 2014-

Unitatea școlară____________________________________________

Adresa unității școlare (localitate, stradă, număr, județ, cod poștal)

_____________________________________________________________

Telefon unitate școlară________________Fax________________________

Nume cadru didactic participant_________________________________

Specialitatea___________________________________________________

Telefon_______________________________________________________

Adresa e-mail________________________

Adresa de domiciliu (localitate, stradă, număr, bloc, scara, apartament, județ, cod poștal) ________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Director, Director,

Prof………………….. Prof……………………

ANEXA 3

Școala Gimnaziala Dimitrie Negrutiu Școala………………………….

Pogonesti, jud. Vaslui ………………………….

com.Pogonesti Str. …………………………..

e-mail [anonimizat] Nr ….……../…………………

Nr ….…/…………………

ACORD DE PARTENERIAT

ÎN CADRUL PROIECTULUI JUDEȚEAN

Misterioasa lume a cărților

Încheiat astăzi ………… între:

1. Școala Gimnazială ,,Dimitrie Negrutiu Pogonesti'', reprezentată de d-na prof.Podoleanu Luminita, în calitate de director ,d-na prof. de limba română, Păvălescu Cristina în calitate de inițiatoare a Proiectului Educațional Județean ,,Misterioasa lume a cartilor”, respectiv

2.Școala/Muzeul/Biblioteca………………………………………………………………………………………,reprezentată de …………………………………………………………………………, în calitate de director unitate parteneră în prezentul acord de parteneriat și d-nul/d-na ………………………………… …………. ………………………………………………………………….., în calitate de partener al Proiectului Educațional Județean „ Misterioasa lume a cartilor”.

3. Grup țintă: elevii claselor V-VIII

Art. 1 Obiectivul acordului de parteneriat:

Obiectul prezentului acord de parteneriat îl reprezintă colaborarea dintre aplicant și partener în vederea organizării și desfășurării de activități extrașcolare prin Proiectul Județean ,, Misterioasa. lume a cartilor’’

Art. 2 Rolul părților:

Părțile contractante convin asupra următoarelor aspecte ce constituie obiective ale colaborării pe termen de 1 an, cu posibilități de prelungire:

a. Aplicantul se obligă :

– să întocmească documentația pentru lansarea proiectului;

– să informeze institutiile despre derularea activităților comune ;

– să formeze elevilor atitudini de grijă, respect și considerație față de carte și față de autorul acesteia;

– să trezească interesul acestora pentru lectură ;

– să formeze elevilor deprinderea de a gândi și de a se exprima, realizând conexiuni interdisciplinare, lărgirea orizontului imaginativ ;

– să realizeze activități comune cu instituțiile partenere;

– să elaboreze portofolii, creații artistico-plastice și practice, expoziții;

– să asigure spațiile necesare desfășurării activităților ;

– să se găsească soluții pentru stimularea copiilor, pentru premierea celor evidențiați;

– să fie popularizate prin toate mijloacele activitățile desfășurate în comun.

b. Partenerul se obligă :

– să mediatizeze concursul în școală;

– să pregătească elevii pentru desfășurarea activităților;

– să realizeze expoziții cu lucrările elevilor ;

– să respecte termenele înscrise în programul activităților;

– să informeze aplicantul asupra modului în care s-au desfășurat activitățile;

– să evite orice situație generatoare de risc ce poate afecta desfășurarea activităților.

Art. 3 Dispoziții finale:

Prezentul acord de parteneriat are caracterul unui document cadru și acoperă întreaga activitate de realizare a obiectivelor comune convenite.

Prezentul acord poate fi modificat sau completat, cu acordul scris al părților semnatare, ori de câte ori acestea convin asupra amendamentelor propuse. Partea care are inițiativa amendării prezentului acordul de parteneriat va transmite celorlalte părți, spre analiză, în scris, propunerile respective.

Prezentul acord poate fi anulat la cererea unuia dintre parteneri, în situația în care se constată nerealizarea, ineficiența activităților propuse sau nerespectarea acestuia.

Pentru facilitarea comunicării în scopul realizării obiectivelor propuse pentru desfășurarea activităților în cadrul Proiectului Educațional Județean : ,, Misterioasa lume a cartilor” se desemnează ca persoane de contact:

• Director prof. Podoleanu Luminita, tel.0768106952

– e-mail: [anonimizat]

• prof limba română Pavalescu Cristina, tel. 0766358283

– e-mail: [anonimizat]

Prezentul acord de parteneriat se semnează, se scanează și se trimite la una dintre adresele de mai sus, urmând a vi-l retrimite semnat de unitatea inițiatoare.

Unitatea inițiatoare:

Școala Gimnazială Dimitri Negrutiu Pogonesti

Director,

Prof.Podoleanu Luminita

Unitate colaboratoare:

Școala …………………………………………….

Director,

Prof. ………………………………..

NOTE DE SUBSOL

N.Oprescu, Principiile procesului de învățământ, în Curs de pedagogie (coord. I. Cerghit, L. Vlăsceanu), Universitatea București,1984,pag.143

C.Strungă,Evaluarea scolara,Editura de Vest,Timișoara,1999,p.27

Dorina Sălăvăstru, 2005, Didactica Psihologiei, p. 149

Paul A. Osterrieth, Introducere în psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976,p. 140

S. Cristea, Dicționar de termeni pedagogici, E.D.P.,București, 1998, p.149

Davitz, J., Ball, S., Psihologia procesului educațional, E.D.P., București, 1978, p.473

T.Radu , Evaluarea în procesul didactic, EDP, București ,2000, p.278-279

C.Cucoș, Pedagogie,Editura Polirom, IAȘI, 2000, p.392

I.Jinga, Manual de pedagogie, Editura ALL, București, 1998, p. 322

Nicola, Ioan , Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2000, p.332

Sorin Cristea, Pedagogie general, Editura Didactica, București, 1996,p.173

C. Cucoș,op.cit, p.178

I.Cerghit,Sisteme de instruire alternative și complementare.Structuri,stiluri și strategii,Ed. Polirom,Iași,2002, p.28

P.Lisievici, Evaluarea în învățământ, Editura Aramis, București, 2002, p. 195

I.Cerghit, op.cit., p. 29

Dicționarului Explicativ al Limbii Române (ediția a II-a revăzută și adaugită),Ed.Univers Enciclopedic Gold,2009

Ibidem

Ibidem

Alecu,Simona, Dezvoltarea organizației școlare.Managementul proiectelor, E.D.P., București, 2007, p.120-122

Păun ,Cristian, Managementul proiectelor, Editura Economica, București, 1999, p. 143

Alecu,Simona, op.cit., p.165

Bunăiașu,Claudiu, Elaborarea și managementul proiectelor educaționale, Editura Universitară, București, 2010,p.52

Maciuc,Irina,Proiecte și programe educaționale pentruadolescenți, tineri și adulți, Ed.Sitech, 2010,p.93

Bunăiașu,Claudiu, Elaborarea și managementul proiectelor educaționale, Editura Universitară, București, 2010,p.52

Idem

Ibidem

Ibidem

Ibidem

Ibidem

BIBLIOGRAFIE:

Alecu,Simona, Dezvoltarea organizației școlare.Managementul proiectelor, E.D.P., București, 2007

Bărboi, Constanta si colaboratorii, Metodica predării limbii si literaturii române în liceu,Bucuresti, E. D. P, 1983.

Bojin, Al., Îndrumări metodice privind studierea limbii si literaturii române în scoală,E.D.P., Bucuresti, 1980

Brown, M., Managementul proiectelor, Editura Cosmos Viking Pinguin, 2005

Bunăiașu,Claudiu, Elaborarea și managementul proiectelor educaționale, Editura Universitară, București, 2010

Cerghit, I., (coord), Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iasi, 2001;

Cristea, S., Dictionar de termeni pedagogici, Bucuresti, EDP, 1998.

Cucos, C., (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice,Editura Polirom, Iasi 1998.

Gardner,H., (2007), Inteligențe multiple. Noi orizonturi pentru teorie și practică, Editura Sigma, București

Gherguț, A., Ceobanu, C., (2009), Elaborarea și managementul proiectelor in serviciile educaționale. Ghid practic, Editura Polirom, Iași

Giasson, Jocelyne, Înțelegerea în cursul lecturii, Canada, De Boeck Université, 2008.

Goia, Vistian, Didactica limbii si literaturii române pentru gimnaziu si liceu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002.

Eftenie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii si literaturii române, Pitesti, Editura Paralela 45, 2008.

Ilie Emanuela, Didactica limbii române, Iași, Ed. Polirom, 2008.

Ionescu, M., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2001.

Iucu, R., Instruirea scolară. Perspective teoretice si aplicative, Editura Polirom, Iasi,

I.Jinga, Manual de pedagogie, Editura ALL, București, 1998

Joita E., Management educational. Profesorul- manager: roluri si metodologie, Ed. Polirom, Iasi, 2000

Lessel, W., Managementul proiectelor, (2007), Ed. All, București

Lisievici, P. Evaluarea în învățământ, Editura Aramis, București, 2002

Lock, D., (2000), Management de proiect, Editura CODECS, București

Maciuc,Irina,Proiecte și programe educaționale pentruadolescenți, tineri și adulți, Ed.Sitech, 2010

Mocanu, M., Schuster, C., (2001), Managementul proiectelor: Calea spre creșterea competitivității, Editura All Beck, București

Mochal, T., Mochal, J., (2006), Lecții de management de proiect, Editura Codecs,

Nedelcu, D., (2005), Managementul proiectelor, aspecte teoretice si practice, Ed. Politehnium, Iași

Newton, R., (2007), Management de proiect – Pas cu pas, Editura Meteor Press

Nicola, I., Tratat de pedagogie scolară, E.D.P., Bucuresti, 2000.

Opran, C., (coord.), (2002), Managementul proiectelor, București, SNSPA

Oprea, D., (2001), Managementul proiectelor: teorie și cazuri practice, Sedcom Libris, Iași

Oprescu,N. Principiile procesului de învățământ, în Curs de pedagogie (coord. I. Cerghit, L. Vlăsceanu), Universitatea București,1984

Osterrieth,P.A. Introducere în psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976

Pamfil, Alina, Limba si literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Bucuresti,Editura Paralela 45, 2003.

Pamfil, Alina, Studii de didactica literaturii, Cluj-Napoca, Casa Cărtii de Stiintă, 2006.

Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii si literaturii în scoală. Ghid teoreticoaplicativ,Iasi, Editura Polirom, 1999.

Parfene, Constantin, Compozitiile în scoală, Aspecte metodice, Bucuresti, E.D.P., 1980.

Pavelescu, Marilena, Metodica predǎrii limbii și literaturii române, București,Ed. Corint, 2010.

Păun ,Cristian, Managementul proiectelor, Editura Economica, București, 1999

Potolea, D, (coord.), Neacsu, I, (coord.), Iucu, R., (coord.), Panisoara, O., (coord.)

”Pregătirea psihopedagogică – manual pentru definitivat si gradul didactic II”, Ed. Polirom,Iasi, 2008

Radu I. T., „Evaluarea în procesul didactic.” Bucuresti, EDP. 1999

Sălăvăstru,D. 2005, Didactica Psihologiei,

Stan, Mihail, Ghid de evaluare. Limba si literatura română, Editura Aramis, 2001.

Stoica , A., (coord), „Evaluarea curentă si examenele”, Ghid pentru profesori, SNEEA,

2001.

Strungă, C.Evaluarea scolara,Editura de Vest,Timișoara,1999

Victor, R., (coord.), (2008), Managementul proiectelor, Editura Universitară, București

*** Curriculum national pentru învătământul obligatoriu; Cadru de referintă M.E.N.;

Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba si literatura română. Învătământ primar si gimnazial, M.E.E., C.N.C., Bucuresti, Editura Aramis Print, 2002.

Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă si comunicare. Gimnaziu, M.E.C., C.N.C., BucurestiEditura Aramis Print, 2002

****, (2001), Managementul proiectului – ghid pentru formatori și cadre didactice, M.E.C, Consiliul Național pentru pregătirea profesorilor

BIBLIOGRAFIE:

Alecu,Simona, Dezvoltarea organizației școlare.Managementul proiectelor, E.D.P., București, 2007

Bărboi, Constanta si colaboratorii, Metodica predării limbii si literaturii române în liceu,Bucuresti, E. D. P, 1983.

Bojin, Al., Îndrumări metodice privind studierea limbii si literaturii române în scoală,E.D.P., Bucuresti, 1980

Brown, M., Managementul proiectelor, Editura Cosmos Viking Pinguin, 2005

Bunăiașu,Claudiu, Elaborarea și managementul proiectelor educaționale, Editura Universitară, București, 2010

Cerghit, I., (coord), Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iasi, 2001;

Cristea, S., Dictionar de termeni pedagogici, Bucuresti, EDP, 1998.

Cucos, C., (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice,Editura Polirom, Iasi 1998.

Gardner,H., (2007), Inteligențe multiple. Noi orizonturi pentru teorie și practică, Editura Sigma, București

Gherguț, A., Ceobanu, C., (2009), Elaborarea și managementul proiectelor in serviciile educaționale. Ghid practic, Editura Polirom, Iași

Giasson, Jocelyne, Înțelegerea în cursul lecturii, Canada, De Boeck Université, 2008.

Goia, Vistian, Didactica limbii si literaturii române pentru gimnaziu si liceu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002.

Eftenie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii si literaturii române, Pitesti, Editura Paralela 45, 2008.

Ilie Emanuela, Didactica limbii române, Iași, Ed. Polirom, 2008.

Ionescu, M., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2001.

Iucu, R., Instruirea scolară. Perspective teoretice si aplicative, Editura Polirom, Iasi,

I.Jinga, Manual de pedagogie, Editura ALL, București, 1998

Joita E., Management educational. Profesorul- manager: roluri si metodologie, Ed. Polirom, Iasi, 2000

Lessel, W., Managementul proiectelor, (2007), Ed. All, București

Lisievici, P. Evaluarea în învățământ, Editura Aramis, București, 2002

Lock, D., (2000), Management de proiect, Editura CODECS, București

Maciuc,Irina,Proiecte și programe educaționale pentruadolescenți, tineri și adulți, Ed.Sitech, 2010

Mocanu, M., Schuster, C., (2001), Managementul proiectelor: Calea spre creșterea competitivității, Editura All Beck, București

Mochal, T., Mochal, J., (2006), Lecții de management de proiect, Editura Codecs,

Nedelcu, D., (2005), Managementul proiectelor, aspecte teoretice si practice, Ed. Politehnium, Iași

Newton, R., (2007), Management de proiect – Pas cu pas, Editura Meteor Press

Nicola, I., Tratat de pedagogie scolară, E.D.P., Bucuresti, 2000.

Opran, C., (coord.), (2002), Managementul proiectelor, București, SNSPA

Oprea, D., (2001), Managementul proiectelor: teorie și cazuri practice, Sedcom Libris, Iași

Oprescu,N. Principiile procesului de învățământ, în Curs de pedagogie (coord. I. Cerghit, L. Vlăsceanu), Universitatea București,1984

Osterrieth,P.A. Introducere în psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976

Pamfil, Alina, Limba si literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Bucuresti,Editura Paralela 45, 2003.

Pamfil, Alina, Studii de didactica literaturii, Cluj-Napoca, Casa Cărtii de Stiintă, 2006.

Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii si literaturii în scoală. Ghid teoreticoaplicativ,Iasi, Editura Polirom, 1999.

Parfene, Constantin, Compozitiile în scoală, Aspecte metodice, Bucuresti, E.D.P., 1980.

Pavelescu, Marilena, Metodica predǎrii limbii și literaturii române, București,Ed. Corint, 2010.

Păun ,Cristian, Managementul proiectelor, Editura Economica, București, 1999

Potolea, D, (coord.), Neacsu, I, (coord.), Iucu, R., (coord.), Panisoara, O., (coord.)

”Pregătirea psihopedagogică – manual pentru definitivat si gradul didactic II”, Ed. Polirom,Iasi, 2008

Radu I. T., „Evaluarea în procesul didactic.” Bucuresti, EDP. 1999

Sălăvăstru,D. 2005, Didactica Psihologiei,

Stan, Mihail, Ghid de evaluare. Limba si literatura română, Editura Aramis, 2001.

Stoica , A., (coord), „Evaluarea curentă si examenele”, Ghid pentru profesori, SNEEA,

2001.

Strungă, C.Evaluarea scolara,Editura de Vest,Timișoara,1999

Victor, R., (coord.), (2008), Managementul proiectelor, Editura Universitară, București

*** Curriculum national pentru învătământul obligatoriu; Cadru de referintă M.E.N.;

Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba si literatura română. Învătământ primar si gimnazial, M.E.E., C.N.C., Bucuresti, Editura Aramis Print, 2002.

Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă si comunicare. Gimnaziu, M.E.C., C.N.C., BucurestiEditura Aramis Print, 2002

****, (2001), Managementul proiectului – ghid pentru formatori și cadre didactice, M.E.C, Consiliul Național pentru pregătirea profesorilor