Precizarea, Imbogatirea Si Activizarea Vocabularului Elevilor In Cadrul Orelor de Limba Romana

Precizarea, îmbogățirea și activizarea vocabularului elevilor în cadrul orelor de limba română

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I VOCABULARUL LA ȘCOLARUL MIC

1.1. Locul vocabularului în cadrul studiului limbii române la clasele I-IV

1.2 Particularitățile limbajului la elevii de vârstă școlară mică

1.3 Obiective instructiv-educative ale predării limbii române în ciclul primar.Cerințele programei

CAPITOLUL II MODALITĂTI DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI

2.1. Explicarea sensului cuvintelor. Aplicații practice

2.2.Formarea cuvintelor noi.Aplicații practice

2.3.Sinonimia.Definire. Aplicații practice

2.4Antonimia.Definire. Aplicații practice

2.5. Omonimia. Definire. Exerciții de identificare și de utilizare contextuală a omonimelor

2.6. Paronimia. Definire. Aplicații practice

CAPITOLUL III

Aspecte metodice ale precizarii,imbogatirii si activizarii vocabularului prin activitati de invatare specifice limbii romane

3.1Precizarea,imbogatirea si activizarea vocabularului prin jocuri didactice

3.2. Îmbogățirea,activizarea,și nuanțarea vocabularului în cadrul orelor de citire-lectură

3.3.Precizarea,imbogatirea si activizarea vocabularului prin exerciții de gramatică

IV. CercetareA CONSTATATIVA PRIVIND ÎnsuȘUREA SI DEZVOLTAREA VOCABULARULUI ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR PRIN ORELE DE LIMBA ROMANA

4.1.Organizarea și desfașurarea experimentului

4.2.

4.3

Anexe

Bibliografie

ARGUMENT

Copilul este înzestrat cu capacitatea de comunicare trăind continuu nevoia comunicării cu cei din jur , cu sine, cu animalele și cu obiectele din preajma sa. Educația comunicării este realizată în școală pentru a crea standardele comune, eficientă ca formă conștientă de adaptare la existența socială. Pentru societate, educația copiilor este cea mai importantă și mai bună investiție, iar școala ca factor de educație poate juca rolul de celulă magică în care se plămădește viitorul națiunii.

Problematica lumii contemporane impune educației conținuturi noi moderne, în lumina exigențelor de perspectivă.

Oferta de educație și climatul necesar dezvoltării curiozității copiilor – de educare a capacităților în acord cu exigențele este asigurata de catre cadrele didactice, potențialul ,aspirațiile fiecăruia, conducând la facilitarea integrării sociale, la pregătirea pentru profesiune.

Preocuparea pentru a dezvolta și preciza vocabularul elevilor, pentru exprimarea corectă, fluentă , expresivă, nu poate fi numai formativ, care să vizeze perfecționarea comunicării, ci și dezvoltarea capacităților intelectuale, în special a gândirii.

Limba română îndeplinește o serie de funcții, dintre care:

expresia gândirii, stimulării de viață și de mediu;

comunicarea ca utilitate socială.

Ținând cont de unitatea dialectică dintre gândire și limbaj, treptat prin studiul limbii române se dezvoltă vorbirea și gândirea elevilor.

Insușirea citirii este actul de cultura ce se bazează ca orice proces de cunoaștere pe atingerea progresivă, în etape, a obiectivului propus, sub supravegherea atentă, dirijată a cadrului didactic : dezvoltarea exprimării orale și scrise fiind condiție esențială pentru instruirea , educarea, pentru formarea personalitătii elevilor .

Posibilitățile de comunicare ale elevilor sunt cultivate in școală. Vârsta micii școlarități este caracterizată de posibilitățile limitate ale gândirii concrete , de cunoașterea intuitivă și de experiență de viață redusă a copilului.

In practica pedagogică am observat ca această vârstă se caracterizează la

nivelul exprimării, al vorbirii prin următoarele trăsături:

-dificultatea de a surprinde exact și de a reda clar cele văzute sau auzite;

-lipsa legăturilor între idei;

-alcătuirea enunțurilor din propoziții independente din cauza greutătii în a sesiza diversele raporturi intre fapte, dintre fenomene si laturile acestora;

-neputința de a comunica cursiv și clar gânduri,sentimente,impresii;

-folosirea restrânsă a bagajului lexical pe care il posedă

– utilizarea cuvintelor a căror semnificație nu o cunosc suficient;

-spontaneitatea exprimării insotita de gestica pentru a îmbogăți comunicarea.Dar în fața uriașei acumulări de cultură cu care omenirea se confruntă intr-un ritm trepidant, este o mare eroare a intarzia accesul individului la aceasta bogăție ; "… trebuie numai să ne imaginăm schimburile enorme în dezvoltarea culturală a copiilor, care apar ca rezultat al stăpânirii limbajului scris și al abilității de a citi – el devenind astfel conștient de toate lucrurile create de geniul uman în regatul cuvântului scris."

Lexicologia este disciplina lingvistică ce se ocupă cu studiul vocabularului. Acesta, denumit și lexicul unei limbi, este totalitatea unităților lexicale care există și care au existat cândva într-o limbă dată.

Dezvoltarea fară precedent a lexicului românesc, de pil ne dă, în secolul al XlX-lea, face imposibilă fixarea lui integrală în vreun dicționar împiedicându-ne să stabilim cu exactitate, pentru viitor, numărul de unități lexicale ale limbii române. Dicționarul limbii române a urmărit să înregistreze cuvinte de circulație generală, întreaga terminologie de tip popular, regionalismele , arhaismele atestate, creațiile interne , împrumuturile neologice, termenii de argou, precum și creațiile lexicale personale care răspund necesităților reale și care manifestă tendința de a răspunde.

Având în vedere toate acestea, am pornit la elaborarea lucrării ținând cont de următoarele ipoteze : 1.Citit – scrisul, citirea si comunicarea, componente ale obiectului limba română, contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor din clasele primare sub aspectul dezvoltării psihice de cunoaștere, al formării deprinderilor de activitate intelectuală. 2.Formarea și dezvoltarea la elevii din clasele I – IV a exprimării verbale corecte si expresive sunt necesare în procesul de învățare pentru evitarea insuccesului școlar. 3.Intregul comportament este constituit dintr-un sistem de modele de comportare socială ce reflectă gradul de dezvoltare a personalității la diferite etape. Lucrarea nu este doar rezultatul muncii didactice din ultimul an, ci rod al întregii activități desfăsurate de-a lungul a paisprezece ani de activitate ; cristalizate in decursul experienței la clasă, fundamentată pe observații, exerciții, teste, fișe de lucru si nu in ultimul rand pe documentarea științifică. Materialul de baza îl reprezintă textele narative,epice,lirice din manualele de limba română ale ciclului primar folosite in cadrul orelor de limba si literatura romana. Am avut în vedere în permanență legătura dintre actul instruirii, dezvoltarea gândirii , a limbajului și însușirea vocabularului.Metodele folosite au fost diverse, și aș aminti câteva dintre ele : observația coroborata cu conversația, experimentul, problematizarea, învățarea prin descoperire.

Rezultatele obținute au fost verificate și apreciate prin evaluări inițiale sumative,evaluări formative și finale, analiza produselor activități, analiza activității individuale.. Interpretarea lor după o temeinică documentare teoretică și practica este prezentată pe parcursul lucrării.Metodele și procedeele folosite în cadrul cercetării

m-au condus la stabilirea direcțiilor ce vor orienta activitatea mea viitoare spre asigurarea celor mai bune procese de instruire a copilului în vederea formării la acesta a unui vocabular cât mai bogat și mai activ.

CAPITOLUL I

VOCABULARUL LA ȘCOLARUL MIC

1.1. Locul vocabularului în cadrul studiului limbii române la clasele I-IV

Vocabularul și gramatica sunt inseparabil însușite pe calea intuitivă, naturală in perioada achiziției limbajului care precede școala.

Până la vârsta școlară, copiii stăpânesc aproape în întregime sistemul gramatical ,regulile generale de formare a cuvintelor, dar creșterea volumului lexical și priceperea de a utiliza cuvintele rămânând o cale deschisă pentru toată viața.

Imbogățirea și perfecționarea vocabularului constituie lucrul mai greu de realizat decât însușirea regulilor gramaticale ale limbii române. Având în vedere că greșelile de ordin lexical sunt mai frecvente decât cele de ordin gramatical, este necesară studierea profundă a lexicului la ciclul primar.

Studiul lexicului merită o atenție deosebită din câteva motive fundamentale:

-în primul rând, "bogăția unei limbi este dată de bogăția și varietatea vocabularului ei"1;

-în al doilea rând, orice progres care are loc în societate, în domeniul științei și tehnicii, se reflectă nemijlocit în vocabular, acesta fiind compartimentul limbii deschis influențelor din afară;

-în al treilea rând, capacitatea de comunicare orală și scrisă nu poate fi exersată fară un vocabular bogat și corect întrebuințat si nu în ultimul rând, așa cum afirma celebrul lingvist francez Antoine Mellet, "orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizație".

1 Theodor Hristea, Sinteze de limba română, Ed. Didactică și Pedagogică. București. 1981 p. 5.

Conform acestor argumente, este important ca studierea vocabularului în școala românească să fie temeinică, aprofundată, atât pe planul cunoștințelor despre structura , despre relațiile cu celelalte componente ale sistemului limbii, cât și pe planul aplicațiilor practice.

In învățământul primar, problemele de ordin teoretic legate de vocabular nu pot fi înțelese , totuși aplicațiile practice, fară a face referire la terminologia lexicală, sunt rezolvate cu multă ușurință de către copii. Programa analitică de limba română aprofundează toate nivelurile limbii, lexical, gramatical, textual și stilistic, existând obiective de referință precise pentru nivelul lexical în cadrul celor patru deprinderi integratoare, caracteristice modelului limbii române: înțelegerea după auz, vorbirea, lectura și scrierea. Studiului lexicului la clasele primare i se acordă o atenție mult mai mare decât în anii precedenți, prezentând pe lângă obiectivele de referință și activități de învățare necesare precum:

– discriminarea formelor lexicale corecte de cele incorecte;

-exerciții deductive, de stabilire a sensului cuvântului necunoscut prin apel la context;

-exerciții de utilizare a sinonimelor, a antonimelor, a omonimelor, a paronimelor în contexte date, fară referire la terminologia lexicală;

-exerciții de utilizare în contexte diferite a achizițiilor lexicale noi;

-exerciții de identificare a cuvintelor noi și expresii noi într-un text citit, exerciții de selectare a vocabularului adecvat etc.

Afinitățile pe care le simt față de acest obiect de studiu m-au determinat să caut soluții eficiente de îmbogățire și de perfecționare a vocabularului elevilor din ciclul primar în cadrul lucrării metodico-științifice pe această temă. Consider că precizia, consistența , expresivitatea comunicării orale și scrise sunt date, în cea mai mare măsură, de calitatea și bogăția vocabularului utilizat. Prin urmare, activitatea vizând îmbogățirea, nuanțarea și activizarea vocabularului copiilor este deosebit de importantă în cadrul limbii române trebuind tratată în mod egal cu gramatica.

1.2 Particularitățile limbajului la elevii de vârstă școlară mică

"Limbajul – noțiune folosită în psihologie – însumează procesele care caracterizează întreaga activitatentând pe lângă obiectivele de referință și activități de învățare necesare precum:

– discriminarea formelor lexicale corecte de cele incorecte;

-exerciții deductive, de stabilire a sensului cuvântului necunoscut prin apel la context;

-exerciții de utilizare a sinonimelor, a antonimelor, a omonimelor, a paronimelor în contexte date, fară referire la terminologia lexicală;

-exerciții de utilizare în contexte diferite a achizițiilor lexicale noi;

-exerciții de identificare a cuvintelor noi și expresii noi într-un text citit, exerciții de selectare a vocabularului adecvat etc.

Afinitățile pe care le simt față de acest obiect de studiu m-au determinat să caut soluții eficiente de îmbogățire și de perfecționare a vocabularului elevilor din ciclul primar în cadrul lucrării metodico-științifice pe această temă. Consider că precizia, consistența , expresivitatea comunicării orale și scrise sunt date, în cea mai mare măsură, de calitatea și bogăția vocabularului utilizat. Prin urmare, activitatea vizând îmbogățirea, nuanțarea și activizarea vocabularului copiilor este deosebit de importantă în cadrul limbii române trebuind tratată în mod egal cu gramatica.

1.2 Particularitățile limbajului la elevii de vârstă școlară mică

"Limbajul – noțiune folosită în psihologie – însumează procesele care caracterizează întreaga activitate psihică de însușire și de folosire a limbii, inerentă oricărui individ integrat într-o comunitate socială"1.

După cum afirmă Clara Georgeta Chiosa2, raportarea acestui mod de a concepe fenomenul lingvistic, cu implicațiile sale sociale și psihice la problema spinoasă a achiziționării limbii modeme, ne permite să înțelegem ce legături se pot stabili între datele științei și acțiunile organizate și desfășurate în școală, în vederea dezvoltării capacității lingvistice a copilului.

Teoria limbii și psihologia limbajului arată că, la vârsta de 6-7 ani, copilul stăpânește intuitiv regulile gramaticale care să-i dezvolte posibilitatea de comunicare, de a înțelege și de a se face înțeles cu ajutorul limbajului.La intrarea în clasa I, vocabularul copiilor cuprinde 2500-3000 de cuvinte; din care 700-800 fac parte din vocabularul activ. Fondul principal de cuvinte cuprinde : cuvinte-denumiri, cuvinte-instrumente gramaticale, cuvinte auxiliare, cuvinte neregulate, printre care și adverbe primare. Nivelul general de dezvoltare al copilului la începutul școlarității se măsoară în mod obișnuit cronologic.

Raportul dintre structura temperamentală si nivelulul general de dezvoltare psihică prezintă o mulțime de diferențe. Problemele intâmpinate de invățătorii la clasa I sunt generate de gradul de maturizare școlară diferită manifestat in primul rând anatomofiziologic, cu determinările intelectuale corespunzătoare, manifestate si in plan afectiv. Sarcinile instructiv – educative ale scolii ifavorizează copilului o evoluție psihofizica spre mari performanțe, dacă dezvoltarea generala a copilului ,conform indicatorilor psiho-fizici, este corespunzătoare.

In privința acestei experiențe, in maturizarea copilului, familia si grădiniță joaca un rol important.Aptitudinea de școlaritate a copiilor din societatea contemporana este superior dezvoltata fata de cea a copiilor din trecut (P, Popescu-Neveanu). Dezvoltarea progresiva a capacitatilor intelectuale, morale, estetice si fizice este condiționata de stimulările la care copilul este supus.

T. Slama-Cazacu, Introducere în psiholingvistică, Ed. Științifică, București, 1992, p. 44-45.

2 Clara Georgeta Chiosa, Baze lingvistice pentru teoria si practica predării limbii române, Ed. Didactică și Pedagogică. București. 1990. p. 6.

O bună capacitate perceptiv – auditivă favorizează receptarea corectă a laturii sonore a limbajului, ceea ce reprezintă o condiție majoră pentru insușirea vorbirii, în conformitate cu specificul limbii materne. Copiii care manifestă o oarecare deficientă auditivă intâmpină mari dificultați in activitățile desfășurate.. Se intâmplă ca acești elevi, neputând urmări dialogul din cadrul lecției si neputând recepta integral vorbirea invățătorului,să iși deplaseze atenția in altă direcție. La fel de dăunatoare pot fi si deficientele analizatorului vizual. Copiii la care astfel de deficiente sunt de un grad mai mare pot fi depistati foarte ușor, mai ales dupa tendința de a diminua distanța perceptivă. Pentru a nu exista rămaneri in urmă la invățătură ale elevilor cu deficiențe senzoriale, aceștia trebuiesc depistați si indrumati de către invătator către medic pentru tratarea bolilor sau procurarea instrumentelor adecvate (ochelari, proteze etc) care facilitează procesul de invățare si socializare. Nivelul general de dezvoltare al copilului la începutul școlarității se măsoară în mod obișnuit cronologic.

Raportul dintre structura temperamentală și nivelulul general de dezvoltare psihică conține o mulțime de diferente. Problemele intâmpinate de învățătorii care predau la clasa I sunt generate de gradul de maturizare școlară diferită manifestat in primul rând anatomofiziologic, cu determinarile intelectuale corespunzătoare, manifestate si in plan afectiv . Capacitatea de autocontrol este mai slabă in ceea ce privește latura gramaticală, dar suficientă pentru a exercita o dirijare a vorbirii sub raport lexical si semantic. Aceasta se observa foarte ușor atunci cand i se cere sa inlocuiască un cuvânt cu altul, care are aceeași semnificație, sau in cazul omonimelor, el poate exprima cu ușurința noțiuni diferite cu același cuvânt (toc, capra, broasca, ochi), Acest fapt atesta totodata evoluția calitativă a operațiilor gândirii, ceea ce il sprijină pe invatator in vederea intensificării stimulărilor in direcția asimilarii structurilor gramaticale. Varsta de 6 – 7 ani este varsta la care se inregistreaza un progres considerabil in ceea ce privește capacitatea de a opera cu simboluri.Nu trebuie uitat insă că premisele native si cognitive cu care vin copiii la școala sunt foarte variate : unii au frecventat grădiniță si deci sunt obișnuiți cu viata in colectiv ; alții nu, aceștia adaptandu-se mai greu. Stapanirea limbajului, ca si dezvoltarea intelectuala, in aceasta etapa școlara incipienta, sunt de asemenea foarte diferite. Ca urmare, eforturile învățătorului in primele saptamani, vor fi orientate si spre obținerea unei relative omogenizări a nivelului de dezvoltare a elevilor.

P. Popescu-Neveanu – "Antonimiile formației școlarului de varsta școlara mica.Probleme ale invatarii la clasele I-IV", București, EDP

Până la intrarea în școală, copiii invață vorbirea mai mult spontan, in procesul comunicării zilnice cu cei din jur, iar de la această vârstă, limbajul lor capăta o serie de caracteristici noi datorită procesului de instruire la care sunt supuși. La experiența verbală insușită spontan se adaugă experiența verbală insusită in școală, unde are loc formarea si dezvoltarea adevăratei vorbiri literare, culte.

La intrarea in școală, copiii au deja o anumită experiență intelectuală si verbală. Ei ințeleg bine vorbirea celor din jur si se pot face înțeleși prin exprimarea gândurilor in propoziții si fraze, alcătuite, de regula, corect. Exprimă bine diferentele dintre obiecte si fenomene, sunt chiar capabili sa facă ironii si să poarte discuții în contradictoriu, iar dorințele, preferințele, politețea, sunt tot mai clar exprimate.

Vorbirea monologată – "cu sine insasi" – reprezintă momentul "cheie" pentru punerea în mișcare a operațiilor intelectuale solicitate pentru reglarea activitătii proprii, cât si pentru a recepționa mesajele verbale emise de invățător. Se consideră că limbajul interior" are un caracter nestructurat gramatical, fiind telegrafic și cu forme de cuvinte neflexionate pe care le transpune relativ direct in vorbirea orală. Limbajul pentru sine este evident mai ales in situatiile in care copilul îsi face lecțiile. Pe de o parte, el repetă pentru sine, cu voce tare, sunetele pe care le scrie, pe de alta intra intr-un fel de dialog cu sine insusi (asa… bun… acum de la capat… ce fac mai departe ?)1) Aceasta etapa desemnează caracterul dominant egocentric al limbajului, etapă in care copilul nu este preocupat decât de propriile acțiuni.Așa se explică faptul că, mai ales in prima jumătate a anului școlar a clasei întâi, "zumzetul" ce se inregistrează in clasă, chiar atunci când se lucrează intensiv,nu denota nicidecum lipsa de disciplina. Ce-a de-a doua etapă , este etapa automatizarii deprinderilor de exprimare verbală, care coincide cu etapa automatizarii cititului, cele două activitati – citirea si vorbirea -constituind un tot unitar. Exprimarea castigă mult in coerența si independență, crește simțitor fondul lexical, iar latura gramaticală a vorbirii se apropie de regulile exprimării corecte. Elevul de clasa a ll-a manifestă un interes deosebit pentru audierea textelor literare, reproduce cu ușurința situatii descrise in povești si povestiri, iar dialogul este sustinut cu atentie si cu interes. Ce-a de-a treia etapa se caracterizeaza printr-o viteza crescândă a emiterii si recepționării mesajului. Crește capacitatea de concentrare a atenției necesare audierii unor lecturi de dimensiuni mai mari..Reproducerea unui conținut de idei, fie după plan dat, fie după plan alcătuit independent, se realizează cu relativă ușurință, dacă s-a efectuat o activitate sistematică in această direcție.

1)U.Schiopu, V.Piscoi – Psihologia generate o copilului. EDP, București, l980

Exprimarea orală devine mai expresivă, mai curentă, fluentă, ca urmare a exercițiului de citire, de scriere si a altor activități organizate in acest scop .

Participarea la dialog si susținerea unui dialog mai îndelungat se explică prin calitatea noilor conexiuni corticale si a operațiilor gândirii.

In cea de-a IV-a etapa (coincide cu începutul clasei a IV-a), limbajul se manifestă calitativ superior. Ca urmare a dezvoltării operațiilor intelectuale, în special analiza si sinteza, implicate in insușirea lexicului, crește viteza de manifestare a funcțiilor de comunicare a limbajului. In aceasta etapa, vorbirea reproductivă cedează locul vorbirii independente, originate, creative. Acumularea si îmbogățirea vocabularului, perfectarea gramaticală, creșterea capacității de autocontrol imprimă vorbirii elevului din clasele a lll-a i și a IV-a un caracter ce-l apropie de vorbirea adultului.

Expresiile literare si figurile de stil apar in exprimarea lor, copilul începe sa simtă nevoia lecturii independente, să "culeagă" termeni si expresii alese, să construiască fraze, să "creeze" jocuri de cuvinte.

Sub îndrumarea invătatorului, încă din primul an de școală, micul elev își diversifică gama preocupărilor, devine mai organizat în acțiuni, are un regim de viată organizat, invață lucruri noi si, in general, insusi modul său de a gândi, de a memora, de a observa sau de a exprima ideile, este disciplinat si stimulat. Toate acestea constituie un moment important în dezvoltarea psihică a copilului, permițându-i să realizeze progrese în înțelegerea si cunoașterea limbii.

Școlarul mic este dornic să indeplinească sarcinile școlare, să fie silitor la invatatura, să se comporte așa cum dorește invătatorul. Dar el uita toate aceste intentii bune de indată ce-i vine altceva in minte. Pe acest fond psihic se întâlnesc multe acte de indisciplina involuntara, mai ales in primele luni de scoală.

Iată de ce, in săptămânile dintâi, pe prim plan trebuie să stea formarea unui comportament corespunzător noii situatii. Invățătorul trebuie sa-i invete pe copii să fie atenti si să urmărească lecția, să vorbească liber, legat, clar, să manuiască adecvat si cu grijă mijloacele si materialele de invățământ, să aibă o ținută corporală ireproșabila in banci.

Dar înainte de aceasta, încă din primele zile ale clasei întâi, datorită faptului că școlarii se diferentiază prin particularitați de vorbire, se impune ca metodologia de lucru să se aplice diferențial ,folosindu-se la clasă următoarele probe:probă pentru detectarea defectelor de pronunție și audiție,proba pentru determinarea lărgimii vocabularului. In afara acestor teste, cunoașterea mediului familial, a dezvoltării fizice si psihice a fiecărui elev, m-au ajutat să găsesc cauzele greșelilor individuale de exprimare și să le inlătur, pe cât a fost posibil de mult.

Pe cei cu probleme de vedere sau audiție, cu mici deficiențe de pronunție, i-am așezat în băncile din fața pentru a le înlesni înregistrarea corectă a tot ce se pronunță si scrie.Rezultatele obținute la teste si observațiile din primele zile m-au determinat să desfășor o activitate susținută pentru eliminarea greșelilor semnalate, prin numeroase exerciții, pentru a realiza o exprimare precisă si in continuă perfecționare, determinandu-i pe elevi să înțeleagă că un vocabular bogat nu inseamnă numai memorare de cuvinte noi, ci si adăugarea de sensuri noi la cuvinte deja cunoscute. Particularitățile pot fi grupate din punct de vedere fonetic, lexical sau gramatical.

La sfârșitul ciclului primar, vocabularul se va îmbogăți, cuprinzând circa 4000-5000 de cuvinte, copilul folosind cam întregul vocabular activ al limbii.

Pe parcursul celor patru ani, precizarea sensului cuvintelor, al sinonimelor, al omonimelor și al antonimelor, îmbogățesc și activează permanent vocabularul elevilor.

În același timp, crește capacitatea de pronunțare corectă și clară, urmărind prin diferitele activități de învățare (exerciții și jocuri de dictie, jocuri de cuvinte) corectarea pronunțării regionale, reglarea intonației, a tonului , a vitezei de a vorbi, precum și rostirea corectă a cuvintelor cu probleme de accentuare.

În funcție de modul cum s-a format, limbajul elevilor prezintă diferențe de ordin lexical, fonetic și gramatical.

Copiii din ciclul primar prezinta diferente în vocabularul (bogăția, consistența, claritatea) .Specificul vocabularului activ, structura propozițiilor, existența sau nu a fenomenelor parazitare în limbaj , a agramatismelor, a defectelor de pronunție, sunt relativ mari la nivelul clasei I, urmând ca pe parcursul celor patru ani acestea să se micșoreze.

Prin exercițiile variate de vorbire amplifică, precizează și activizează vocabularul copiilor, aceștia învățând să construiască enunțuri și texte orale de mică întindere. Disciplina în cadrul căreia elevii însușesc, în mod sistematic, un ansamblu de reguli elementare privitoare la modificarea cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții este comunicarea. Prin studiul orelor de limbă, în cadrul comunicării, elevii înțeleg bogăția și logica limbii .Formarea deprinderii de folosire corectă în comunicare (orală și scrisă) a vocabularului adecvat in scopul exprimării cursive ,conștiente,precise constituie țelul orelor de limba română..

La clasele a III-a și a IV-a, cunoștințele gramaticale de fonetică, de vocabular, de sintaxă și de morfologie devin un instrument valoros în dezvoltarea vorbirii corecte a elevilor.

Limbajul scris evoluează anevoios. In primele două clase primare, fără să cunoască noțiunile și regulile care fundamentează teoretic modul de vorbire și de scriere, prin intermediul utilizării exercițiilor variate ,a permanentelor explicații și motivații situaționale făcute de învățător, deci pe cale operațional- practică elevii însușesc primele reguli de punctuație ,de ortografie, de exprimare corectă orală și în scris.

Totuși, la clasele I-II, redactările copiilor sunt economicoase, sărace în expresivitate. La nivelul clasei a III-a, caracterul narațiunii din compunere devine mai bogat, urmând ca la clasa a IV-a elevul să compună texte narative sau descriptive de mică întindere, utilizând în redactare elemente lexicale cu valoare expresivă.

Cunoașterea și experiența lingvistică a copilului vor constitui punctul de plecare pentru dezvoltarea limbajului. Trebuie ca elevii să fie ajutați să însușească limba română prin folosirea măsurilor eficace optimizând dezvoltarea capacitatii lingvistice. Rezolvarea exercițiilor multiple și variate conduc la îmbogățirea exprimării orale și scrise.

Pentru dezvoltarea limbajului oral și a limbajului scris în cadrul orelor de limba română învățătoarele organizează activități de învățare, precum:

exerciții de ascultare , de înțelegere a enunțurilor orale;

exerciții de reproducere, în scris sau oral, a secvențelor mesajului în ordinea în care acestea au fost rostite:

jocuri de rol, de tipul emițător-receptor, vizând formarea și motivarea comportamentului de ascultător-vorbitor;

exerciții de folosire adecvată a formulelor de inițiere, de menținere și de

încheiere a dialogului,

– exerciții de comunicare orală cu parteneri diferiți;

– conversații în grup pe teme cunoscute:

exerciții de utilizare corectă în textul oral a limbii literare:

exersări și jocuri de dicție, jocuri de cuvinte;

– exerciții de rostire corectă a cuvintelor cu probleme de accentuare;

– exerciții de punere în scenă a poveștilor;

exerciții de recitare a unor poezii;

jocuri didactice de sinonimie, de omonimie, de antonimie, de paronimie;

exerciții de identificare a cuvintelor și a expresiilor noi în textele citite sau audiate;

folosirea dicționarelor pentru căutarea cuvintelor;

jocuri gramaticale pentru stabilirea corectă a acordurilor gramaticale dintre predicat și subiect, dintre adjectiv și substantivul pe care-1 determină;

exerciții de constituire a enunțurilor corecte din punct de vedere gramatical;

– exerciții de utilizare corectă a semnelor de punctuație și de ortografie, într-un context dat.

Ca urmare a desfășurării permanente a acestor activități de învățare, în cadrul orelor de limbă română, limbajul elevilor de clasa a IV-a manifestă în integritatea funcțiilor lui o treaptă calitativ superioară.

Ca urmare a dezvoltării operațiilor intelectuale, în special analiza și sinteza, implicate cu precădere în asimilarea unităților lexicale, crește viteza de manifestare a funcțiilor de comunicare a limbajului, a funcției de autoreglare. În această etapă, vorbirea reproductivă cedează locul vorbirii independente, creative.

Îmbogățirea vertiginoasă a vocabularului, perfectarea aspectului gramatical, maturizarea capacității de autocontrol imprimă vorbirii elevului de clasa a III-a și de clasa a IV-a un caracter ce-1 apropie de vorbirea adultului.

Vizând ca scop major formarea limbajului cu toate compartimentele sale,un bun pedagog va avea în vedere, deopotrivă, îmbogățirea vocabularului, lărgirea capacității de interpretare semantică, desăvârșirea structurii gramaticale a limbii vorbite și a celei scrise, cât și dezvoltarea expresivității exprimării.

In clasele I și a IIa, vocabularul elevilor se îmbogățește mai ales cu cuvinte concrete.In clasele a III a și a IV a , vocabularul lor se corectează ,se imbogăteste mult si incep să ințeleagă sensul de baza si figurat al cuvintelor in contexte de felul celor in care intra cuvântul "dinte"; de exemplu : "A-și lua inima-n dinți"/"Soare cu dinți/"Dinte de lapte"/"A avea un dinte împotriva cuiva" /"A se tine de ceva cu dinții" /"înarmat pana-n dinți".Asemenea exemplificări au pornit de la lecția Să a ne păstrăm sanatatea", clasa a III a, în care cuvântul "dinți" era utilizat cu sensul propriu.

Urmărind structura gramaticală a vorbirii școlarilor mici, se constată ca predomină substantivele, datorită probabil si imaginilor concret – intuitive pe care le cuprind ilustrațiile din manuale, planșe, tablouri și alte materiale prezentate de invățator.Urmează verbele si adverbele, ceea ce demonstrează ca sunt impresionați de acțiune, apoi pronumele, uneori exagerat ca frecvență, cu efecte supărătoare, apoi adjectivele, a căror utilizare reliefează raționamente de tip mai complex, diferențieri mai subtile.

În activitatea mea didactică, de-a lungul anilor, am fost permanent preocupată de cultivarea la elevi a unei exprimări corecte,coerente,cursive și nuanțate. Am acordat cea mai mare atentie copiilor cu tulburări de vorbire, încercând să descopăr cauzele deficiențelor si cu răbdare si tact, individual si pe grupe, in cadrul orelor dar si suplimentar, am căutat modalități cât mai eficiente de activitate, care să conducă la o cât mai grabnică ameliorare – si apoi dispariție – a fenomenelor negative din vorbirea copiilor. În școala, limba devenită obiect de studiu creează posibilitatea exercitării unor influențe nemijlocite asupra limbajului, asupra structurii si organizării mijloacelor de exprimare. Rolul pe care î1 joacă limbajul în dezvoltarea ființei umane l-a determinat pe J. Bruner să-l considere printre cele cinci mari forțe ale umanizării împreună cu "confecționarea uneltelor, organizarea sociala, organizarea copiianei prelungite si nevoia omului de a-și explică lumea in care trăiește"1.

O contribuție esențială își aduce invățarea cititului si scrisului.Sub influența acestui proces apare treptat un stil personal de exprimare a ideilor. Desi nu este suficient automatizat sub raportul stereotipului gramatical si incă mai întâlnim elemente ale limbajului situativ, vorbirea școlarului mic devine un element al exprimării gândirii cu pronunțate note personale.Structura cuvintelor, a propozițiilor si a frazelor este tot mai complexă si mai nuanțată.Dacă in clasele I – II se întâlnesc adesea expuneri incomplete, in clasele III – IV apar răspunsuri din ce in ce mai complete, mai organizate si mai sistematizate.

1.S. Bruner – Pentru o teorie a instruirii, EDP, 1970, pag. 165

1.3. Obiective instructiv-educative ale predării limbii române în ciclul primar.Cerințele programei.

Școala pregătește copiii pentru viața socială. Dar viață socială presupune existența limbii. Nu poate participa din plin la viata socială acela care nu stăpânește acest instrument de legătură si de progres social. Invățământul este chemat să pregătească astfel de oameni care sa răspundă cerințelor sociale. Copiii trebuie să-și insușeascǎ instrumentul necesar în acest scop, limba poporului, sǎ fie stăpâni pe posibilitățile ei expresive, în forme accesibile. Studiul limbii române duce în mod firesc la crearea posibilităților dezvoltării multilaterale a copiilor. Acela care nu are cuvinte, nu are idei. Gândirea nu este posibilă fără învelișul material al vorbirii. Ideile nu pot naște si nu pot exista in mintea omului decât pe baza materialului lingvistic ; cuvinte, propoziții, fraze.

Vorbirea permite omului să-și sporească relațiile cu mediul înconjurător.Omul care nu are la îndemană vorbirea necesară este stângaci si timid, iar atunci când este conștient de aceasta lipsă, are sentimentul inferiorității si neputinței sale. In ciclul primar importanța limbii române capătă noi dimensiuni, determinate de necesitatea cultivării limbajului oral și scris al elevilor, folosirea corectă a limbii materne, însușirea tehnicilor de bază ale activității intelectuale cum sunt: cititul, scrisul și exprimarea corectă. Aceste instrumente intelectuale asigură dezvoltarea,perfecționarea limbajului, precum și succesul în întreaga activitate școlară. Indisolubil legate, limbajul și limba sunt realități distincte. Limbajul nu poate fi conceput fară limbă.

Dacă limbajul este o formă specifică de activitate umană prin care se realizează comunicarea între oameni cu ajutorul limbii, limba este sistemul de mijloace lingvistice (fonetice, lexicale și gramaticale) cu ajutorul cărora se realizează comunicarea.

Funcția principală a limbii este de comunicare, de a realiza schimbul de informații, schimbul de experiență, de idei și de sentimente între oameni.

Intrucât comunicarea implică transmiterea anumitor experiențe, limba este totodată un mijloc de cunoaștere, de fixare și de acumulare a rezultatelor cunoașterii umane. Studiul limbii române are o însemnătate deosebită în formarea elevilor, în pregătirea acestora pentru viața socială.

In acord cu marile evoluții din domeniul didactic , cu proiectarea curriculară, predarea și învățarea limbii române în învățământul primar (prevăzute în Proiectul de Reformă a învățământului Preuniversitar) se întemeiază pe modelul funcțional-comunicativ, adaptat particularităților de vârstă ale elevilor.

Prin intermediul studierii limbii române, la sfârșitul ciclului primar, fiecare elev ar urma să folosească optim cunoștințele sale lingvistice (fară a se apela la terminologia științifică), deprinderile de comunicare și reprezentările culturale învățate, care să-i permită să înțeleagă și să se facă înțeles în diferite acte de comunicare, atât în exprimarea orală cât și în cea scrisă.

Programa analitică actuală de limba română la ciclul primar este structurată pe conținuturi, însoțită de obiective de referință la fiecare clasă și de activități de învățare. Obiectivele generale ale învățării limbii și literaturii române, în ciclul primar, se organizează pe trei dimensiuni:

practica rațională și funcțională a limbii;

formarea reprezentărilor culturale, precum și a unui univers afectiv și atitudinal coerent:

însușirea unor metode și tehnici de muncă intelectuală.

Școala va avea ca prioritate studierea limbii române literare, ca mijloc de comunicare interumană și ca demers de cunoaștere a identității noastre culturale și spirituale.

Practica rațională și funcțională a limbii își propune dezvoltarea capacităților performante de receptare și de exprimare ale elevilor care să le permită acestora să înțeleagă, în funcție de particularitățile de vârstă, structura și funcționarea limbii literare ca sistem unitar, să-și activeze cunoștințele de limbă pentru a realiza fapte de comunicare orală și scrisă și să redea în mod original, într-o formă accesibilă vârstei, propriile idei, opinii și judecăți.

La clasele I – IV, predarea limbii romane capătă dimensiuni noi, determinate de faptul ca se urmărește atât cultivarea limbajului oral si scris al elevilor, cunoașterea si învățarea corectă a limbii materne, cat si însușirea unora din tehnicile de bază ale muncii intelectuale, cititul si scrisul.Aceste instrumente ale activității intelectuale asigură dezvoltarea si perfecționarea limbajului, precum, si succesul în întreaga evoluție viitoare a școlarilor.

Complexitatea funcțiilor limbii romane în ciclul primar a determinat conturarea unor laturi distincte ale acestei discipline care ține seama de obiectivele urmărite pe etape de predare si de particularitățile de vârsta ale școlarului mic

Astfel, citit – scrisul reprezintă în clasa I o activitate specifică orelor de limba și literatura română și-i sunt rezervate cele mai multe ore din schema orară săptămânal.

Formulând funcțiile si obiectivele principale ale limbii romane in ciclul primar, se cuvine să fie amintită, în primul rând, funcția sa instrumentală, care în prima etapă se realizează in toate compartimentele limbii, citit – scris, comunicare, gramatică.

Că aceasta este funcția cea mai importantă a limbii romane, o dovedește si făptul că, în scopul realizării ei, aproape jumătate din numărul total de ore din planul de invătământ al clasei I este afectat învățării citirii, scrierii si comunicării.

In clasele următoare numărul orelor destinate studiului limbii române continuă să dețină un loc important, reprezentând aproximativ o treime din totalitatea orelor cuprinse in planul de invatamant al claselor primare.

In rândul instrumentelor activității intelectuale, cele mai importante sunt cititul si scrisul. A învăța pe micii școlari sa citeasă, înseamnă a-i învăța cum să invețe folosindu-se de aceste instrumente de cunoaștere.

Procesul familiarizării elevilor cu cititul, ca instrument al muncii de invatare, se realizează intr-o perioadă de timp relativ lungă. Aceasta pentru făptul că a citi nu inseamnă a te rezuma la simpla descifrare a unui text. " A sti sa citești (…. ) inseamnă a fi dobândit o tehnică ce nu prezintă valoare si interes decât dacă cel ce stie să citească înțelege ceea ce citește ( ) ;faptul că știi să numeri nu inseamnă că știi matematica '", spune, pe buna dreptate, R Dottrens.In clasa I, predarea citit – scrisului cunoaște trei perioade distincte : perioada preabecedară, perioada abecedară si perioada postabecedară.

Perioada de început, preabecedară, se realizează în primele săptămâni din clasa I, timp în care învățătorul cunoaște și organizează pe micii școlari, se documentează asupra volumului de priceperi, deprinderi si cunoștințe, începe predarea învățării citit – scrisului și face primele pregătiri in vederea dezvoltării acestui volum.

Obiectivele majore ale acestei perioade sunt:dezvoltarea vorbirii copiilor, activitate ce se continuă pe tot parcursul anului;familiarizarea copiilor cu înțelesul noțiunilor de propoziție, cuvânt, silaba, sunet;pregatirea copiilor pentru scris.

Perioada abecedară cuprinde cea mai mare parte a anului, care se desfășoară în continuarea perioadei preabecedare, și pe tot parcursul semestrului al ll lea . In aceasta perioadă, elevii își însușesc litrele mici si mari, de tipar si de mână, se pun bazele formării deprinderilor de citire si scriere.

R. Dottrens – A educa si a instrui", EDP, București, 1980. -pag. 102

La sfârșitul acestei etape, elevii vor fi capabili (cerințe minime obligatorii):să despartă cuvintele în silabe;să sesizeze sunetele care alcătuiesc cuvintele;să recunoască literele alfabetului limbii române;să recunoască grupurile de litere si să le pronunțe corect;să citească cuvinte formate din 1 – 3 silabe;să scrie literele mari si mici de mână.După parcurgerea acestor două perioade, se ajunge la etapa postabecedară, care cuprinde texte ce urmează a se preda în vederea consolidării deprinderilor de citire si de scriere ; se urmărește formarea unei citiri corecte, curente și conștiente, a unei pronunții corecte, dezvoltarea exprimării elevilor prin stimularea capacității de a relata și comenta diferite evenimente, prin repovestirea unor texte cunoscute.

In primul an de școală, elevii trebuie să-și formeze deprinderea de a citi corect si conștient cuvinte si texte simple, al căror conținut le este accesibil, urmând ca in viitorii ani să se formeze celelalte calități ale cititului.

Invățătorul trebuie sa urmărească permanent ca elevii să pronunțe corect cuvintele pe care le întrebuințează și să facă dovada că înțeleg textele citite sau ascultate.

Și în clasa a ll a, activitatea de familiarizare a elevilor cu cititul este orientată în special spre însușirea cerințelor elementare specifice tehnicii propriu-zise ale acestei deprinderi.

Astfel, la sfârșitul clasei a ll a, elevii vor dovedi că sunt capabili:

să citească fluent cuvinte(fără omisiuni, adăugiri sau repetări, fără reveniri), propoziții (cu respectarea punctuatiei si a intonației), texte cu continut accesibil (în ritm propriu, corespunzător vorbirii copiilor, fara pauze si sacadare);

să povestească pe scurt ceea ce au citit

să lectureze texte din bibliografia suplimentară;

să se orienteze în utilizarea manualului si a caietului.

Incepând cu clasa a lll-a , accentul se pune, asa cum prevede programa școlară, pe" inițierea elevilor in tehnica muncii cu cartea ca mijloc de a invata independent.

In acest sens, la clasele a lll-a si a IV-a, prin lecțiile de citire se urmărește însușirea mesajului unui text, a valorilor sale multiple (cognitive, formativ – educative, artistice, stilistice) pe de o parte, iar pe de altă parte formarea la elevi a capacității de a se orienta în textul citit, prin efort propriu. Aceste sarcini sunt inseparabile.

Insușirea mesajului unui text se poate face, firește, si pe alte căi decât prin lectura elevilor, dar ea are valoare deosebită atunci când s-a realizat prin efortul personal al copiilor, prin punerea lor in situația de a opera, în mod independent, sub conducerea învățătorului, cu elementele lecturii explicative, prin citire. Simpla exersare a cititului, fără a-i ajuta pe elevi să pătrundă înțelegerea sensurilor multiple ale unui text, este insuficientă și nu duce la inițierea acestora în tehnica muncii cu cartea.

In clasa a lll a, la disciplina limba și literatura română, se va urmări realizarea următoarelor obiective:

–citirea fluentă a propozițiilor cu folosirea intonației adecvate;

–formarea unui câmp vizual de citire de două – trei cuvinte;

–citirea fluentă, conștientă a unor texte cu conținut accesibil;

–redarea conținutului textelor narative dupa planul de idei;

–memorarea si recitarea unor poezii

–recunoașterea unor mijloace artistice folosite în textele literare studiate, cu ajutorul învățătorului;

–scrierea corectă a unor texte, respectând regulile ortografice si de punctuație;

–stimularea interesului pentru lectura independentă.

In clasa a IV a, se continuă pe aceeași linie a realizării unei citiri fluente, conștiente si expresive, la obiectivele generale din clasa a lll a adăugându-se:

-redactarea povestirii textelor narative si a rezumatului acestora;

-formarea deprinderilor de apreciere a textelor literare.

Formarea si dezvoltarea deprinderilor de citire la elevi constituie o sarcina de bază a cadrelor didactice în predarea obiectului limba și literatura română. Deprinderea citirii corecte, conștiente, expresive, odată realizată permite elevilor să parcurgă și să asimileze volumul de cunoștințe prevăzut de programa școlară, în perioada școlarității, exercitând totodată o largă influență asupra întregii lor activități psihice.

Prin citire se lărgește necontenit cercul de cunoștințe al elevilor și citirea stă la baza cunoștințelor pe care și le însușesc elevii în școală și ulterior în viață, de aceea în studiul limbii române, în primii ani de școlaritate accentul cade îndeosebi pe activitățile care concura la promovarea la elevi a unor deprinderi temeinice de citire corectă, conștientă, curentă, expresivă si la formarea unei exprimări corecte.

Predarea limbii romane, ca disciplina de învățământ, reprezintă deci un front larg, avorabil acțiunii de dezvoltare a vorbirii elevilor. Nu există lecție de citire si scriere sau de gramatica care să nu fie un mijloc de formare, de cultivare a exprimării școlarilor.

In privința formării unor reprezentări culturale, precum și a unui univers afectiv și atitudinal coerent, elevul ar urma să-și dezvolte disponibilitățile de receptare a mesajelor orale și scrise, sensibilitatea și interesul pentru lectura textelor literare și nonliterare și să interiorizeze valorile culturale, naționale și universale, vehiculate prin limbă și literatură, ca premisă a propriei dezvoltări intelectuale, afective și morale.

In ceea ce privește însușirea unor metode și a unor tehnici de muncă intelectuală, elevul ar trebui să-și însușească strategii, metode și tehnici de studiu și de muncă independentă, să-și activeze și să-și dezvolte operațiile gândirii colective.

Obiectivele generale ale învățării limbii române urmează să se realizeze pe baza dezvoltării celor patru deprinderi integratoare, caracteristice modelului didactic al limbii române: înțelegerea după auz, vorbirea, lectura și scrierea, vizându-se deci, structurarea competenței elevilor de comunicare orală, a competenței lecturale (de citire), precum și a celei de redactare.

Conținuturile învățării sunt organizate într-un set modular de unități, vizându-se următoarele domenii specifice predării limbii române în ciclul primar:

lectura;

practica rațională și funcțională a limbii (comunicarea orală și comunicarea scrisă);

elemente de construcție a comunicării.

Modificările de structură și de conținut față de anterioara programă permit o studiere atentă și aprofundată a limbii române la toate nivelurile: fonetic, lexical și gramatical. Studiul limbii române va cuprinde, în egală măsură cunoștințe și aplicații privitoare la sistemul ei gramatical, la structura lexicului, în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor.

CAPITOLUL II

MODALITĂTI DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI

Toate exercițiile prezentate mai sus, vizând relațiile semantice (sinonimia, antonimia, omonimia și paronimia), pornesc de la simpla explicare a sensurilor cuvintelor până la rezolvarea, pe mai multe trepte de complexitate, a diverselor probleme pe care le pune vocabularul.

Imbogățirea limbajului elevilor cu noi cuvinte prin intermediul exercițiilor lexicale de sinonimie, de antonimie, de omonimie și de paronimie reprezintă punctul de pornire pentru formarea și dezvoltarea exprimării lor corecte, clare și nuanțate, adică a însușirii limbii române literare.

Odată cu îmbogățirea vocabularului, învățătorul urmărește îmbinarea cuvintelor în propoziții și în fraze în așa fel încât ceea ce dorește elevul să exprime să fíe reprezentat într-o formă cât mai clară, atât în oral, cât și în scris.

Se poate trage concluzia ca tendintele lexicului romanesc actual sunt:

-îmbogățirea considerabila si foarte rapida a vocabularului cu neologisme ca urmare a progresului tehnico-stiintific;

-crearea permanenta de cuvinte si expresii pe baza mijloacelor interne ale limbii;

înlocuirea unor cuvinte si expresii lungi prin forme scurte;

transferarea unor termeni dintr-un domeniu in altul;

Trecerea in vocabularul pasiv a cuvintelor fara forța de expresivitate.

Limba este principalul instrument de comunicare între oameni,iar comunicarea se realizează prin cuvinte ,gesturi ,mimică.În toate domeniile de activitate,succesul omului este influențat în mod direct și cu efecte multiple de măsura în care acesta posedă capacitatea de a recepționa informațiile,de a le prelucra si de a le comunica. Cuvântul, ca unitate sonoră constitutivă a propoziției, exprimă deseori o anumită noțiune – o formă generalizată de oglindire a realității obiective î n mintea omului, prin latura lui materială alcatuită din sunete – foneme. La rândul lor, cuvintele pot fi ușor împărțite în unități sonore mai mici, dar fără un anumit sens, numite silabe , iar silabele sunt constituite din sunete articulate sau foneme, cele mai mici unități sonore ale vorbirii.

Sunetul – fonem are funcția de a alcătui și deosebi cuvintele si formele gramaticale ale cuvintelor.

De exemplu, cuvântul "masa "este format din patru sunete -foneme : m-a- s-a. Același cuvânt se deosebește din punct de vedere fonematic de cuvântul "casa", numai prin fonemul inițial :"m" . Variația consoanei inițiale diferențiază aceste cuvinte unul de altul și aduce in mod inevitabil variația de sens a cuvântului. In cazul acesta, sunetul – fonem a avut un rol semantic, de diferențiere a cuvintelor.

In alte situații, sunetul – fonem are rol gramatical. Același cuvânt – "casa", poate deveni "case", ultima vocală (fonemul "e") diferențiind cuvintele prin valoarea lor morfologică. Cuvântul"casa" exprimă noțiunea de singular, pe când cuvântul "case", pe cea de plural, prin variația vocalei finale a, e.

Limba este un mijloc de comunicare între oameni, nu numai pe cale orală, ci si scrisă.In scriere sunetele – fonemele sunt reprezentate prin semnele convenționale numite litere.Sunetele se pronunță și se aud, iar literele se scriu și se citesc.

Invățătorul trebuie să organizeze astfel predarea citirii si scrierea limbii române, încât elevii să-și însușească ușor dar corect, pronunțarea sunetelor în variatele combinații de silabe, în cuvinte, să recunoască literele scrise si apoi să transforme literele din complexul de silabe și cuvinte iarăși în sunete. Acest proces va fi continuat cu executarea în scris a literei la auzirea sunetului corespunzător sau perceperea literei după abecedar.

Vocabularul sau lexicul este constituit din totalitatea cuvintelor care există și care au existat, cândva, într-o limbă.

De menționat, de asemenea, că imbogățirea si perfecționarea vocabularului se realizează mai greu decât insușirea regulilor gramaticale.Incă de la varsta preșcolară copilul stăpânește, in linii mari, sistemul gramatical al limbii pe care o vorbește, însă achiziționarea de cuvinte noi si folosirea lor corectă se realizează toată viață.Optimizarea comunicării, despre care se vorbește mult in epoca contemporană, nu este posibilă fără un vocabular bogat si corect întrebuințat.Unitatea de baza a lexicului este cuvântul.Ca unitate lexicală, cuvântul este constituit nu numai din așa-zisa formă tip (înregistrată în dicționare), ci din toate formele lui gramaticale sau flexionare.

Deci, orice cuvânt flexibil reprezintă o unitate intr-o diversitate de forme gramaticale. De exemplu : citesc, citești, citim, citită, citisem, citit etc. sunt forme flexionare ale aceluiași cuvânt, verbul "a citi". Nici o lucrare lexicologică dintr-o limba nu poate oglindi întreaga bogăție lexicală si semantică a limbii respective. Specialiștii afirmau că si din cele mai bogate dicționare lipsesc o mulțime de creații lexicale interne și de împrumut, deoarece nici un lexicograf nu poate să țină pasul cu ritmul prea rapid de îmbogățire a vocabularului. Vocabularul unei limbi nu constituie o masă compactă de nediferențiat. El este alcătuit dintr-un fel de nucleu (numit si fond lexical principal, vocabular fundamenal, vocabular de bază, fond lexical uzual etc.) și din masa vocabularului. Fondul principal lexical (nucleul) este alcătuit din cuvintele cele mai importante si mai rezistente din limbă, partea esențială a vocabularului.

Intre nucleu si masa vocabularului nu se pot stabili granițe precise. Unele cuvinte sunt foarte solid ancorate în nucleu, altele sunt pe punctul de a pătrunde în această parte esențială a lexicului și altele pot ieși cu timpul din fondul principal, pentru că și-au pierdut importanța pe care au avut-o cândva.

Deci, raporturile dintre cele două părți ale vocabularului se pot schimba, însă încet, deoarece vocabularul fundamental este caracterizat printr-o relativă stabilitate.

Partea variabilă, cu cea mai mare mobilitate, a fost numită masa vocabularului. Intre nucleu si masa vocabularului există un strat lexical intermediar de cuvinte circulante, unele parcurgând drumul dinspre masa vocabularului spre nucleu, altele invers.

La extremitatea masei vocabularului se află un strat de cuvine periferice, cuprinzând cuvinte invechite, ieșite din uz, sau altele foarte recente.

Preocupări pentru identificarea fondului principal lexical de baza al limbii romane, in perioada modernă, a manifestat acad. Alex. Graur, dar si alți cercetători.

Iată, după acad. Alex. Graur 1), principalele grupe semantice ale fondului lexical de baza: corpul omenesc si părțile lui (cap, gat, picior, mana); locuința si obiectele casnice (casa, masa, perete, usa, lingura, cutit, scaun) ; familia (mama, tata, frate, nepot) ; nume de ființe, oameni, animate, pasari (batran, copil, urs, pore, vrabie, lup); nume de plante – arbori, fructe, flori (nuc, mar, pom, tei, morcov, ceapa) ; alimente si băuturi (lapte, pâine, apa, sare) ; calitati si defecte (bunatate, omenie, viclenie, zgârcenie); culori (alb, negru, roșu) etc.

Așadar, vocabularul fundamental conține cuvintele cele mai uzuale ale unei limbii, cunoscute si folosite de absolut toți vorbitorii. Aceste cuvinte au și cele mai multe compuse sau derivate și intră în numeroase locuțiuni si expresii.De aceea, ele prezintă o mai mare importanță decât celelalte unitati lexicale ale limbii.

De exemplu, pentru cuvântul de baza cald " elevii au găsit derivatele : căldură,călduț ,căldicel, încălzire, încălzitor, încălzit.

Sau cuvântul"cap" este folosit într-un impresionant număr de expresii și locuțiuni cu sensuri diferite, dintre ele amintesc : “a avea scaun la cap”, „a-și lua lumea in cap”, „a-și pierde capul”,” cu noaptea-n cap “,”a i se urca la cap”, „a cădea pe capul cuiva”, “în ruptul capului”, „a-l duce capul”,” are cap dar n-are minte”.

2.1. Explicarea sensului cuvintelor. Aplicații practice

Pe măsură ce pătrunde tot mai adânc în mediul ambiant, orizontul cunoștințelor și al impresiilor copiilor se lărgește, astfel încât se poate spune că experiența cognitivă a omului se reflectă în sărăcia sau bogăția vocabularului pe care îl folosește.

Îmbogățirea vocabularului elevilor este una din sarcinile prioritare ale școlii românești, sarcină care se realizează printr-o muncă sistematică în cadrul studierii tuturor disciplinelor școlare.

Îmbogățirea sistematică și perfecționarea vocabularului elevilor se obțin prin perceperea și prin utilizarea unor cuvinte noi prin cunoștințe despre forma și sensul cuvintelor, despre originea acestora, despre relațiile care se stabilesc între cuvinte, despre valoarea artistică a cuvintelor etc.

Cea mai indicată perioadă pentru un studiu organizat al lexicului este cea a școlarității mijlocii, începând cu clasa a IV-a, când elevii sunt nevoiți să treacă de la un vocabular "concret", redus numeric și nediferențiat stilistic, la o mare bogăție de cuvinte, multe dintre ele cu un caracter "abstract".

La clasele I-IV, datorită particularităților psihice, elevii nu-și pot însuși teoretic și practic cele trei căi principale de îmbogățire a vocabularului (derivarea, schimbarea categoriilor gramaticale și împrumutul), nu pot studia organizat sensul și forma cuvintelor, dar, totuși, pot fi familiarizați cu noțiunea de "cuvânt" și cu relațiile de sens care se stabilesc între cuvinte: sinonimie, omonimie, paronimie, fară a se apela la terminologia științifică.

În această etapă se urmărește descoperirea și însușirea conștientă a sistemului limbii române contemporane prin trecerea de la limba vorbită, familiară, la o limbă îngrijită, cât mai apropiată de norma literară. Copilul este familiarizat, încă din clasa I, cu unitatea minimă a activității și a limbii, care este cuvântul. Fiecare cuvânt exprimă un conținut noțional despre anumite obiecte, fenomene sau despre însușirile lor.

Cuvintele nu apar izolat în limbajul curent, ele sunt legate prin înțeles în propoziții, începând din clasa a II-a, elevii descoperă sensul cuvintelor prin utilizarea multiplelor exerciții de sinonimie, de antonimie, de omonimie și de paronimie. Elevii nu-și însușesc cunoștințele teoretice despre forma și despre sensul cuvintelor, dar sunt familiarizați cu următoarele aspecte:

cuvintele pot avea același sens (înțeles), deosebindu-se prin sunetele din care sunt alcătuite (de exemplu: "cuvânt" – "vorbă");

cuvintele pot fi alcătuite din aceleași sunete, deosebindu-se prin sens (de exemplu: "broască" – animal sau încuietoare).

Obiectul central al lecțiilor de lectură îl constituie explicarea textului prezentat și înțelegerea semnificației globale a acestuia. Fiecare etapă a acestei activități constituie un prilej pentru însușirea de noi termeni și pentru precizarea sensurilor cuvintelor cunoscute sau necunoscute. Elevul este pus, în permanență, în toate orele de limba română, să sesizeze cuvinte noi, să le înțeleagă sensul și să le utilizeze în contexte variate. Dar nu este suficientă sesizarea sau comunicarea de noi cuvinte. Pentru realizarea finalității cognitive a noilor achiziții lexicale, acestea trebuie explicate.

În cadrul studiului textului citit sau audiat, explicarea cuvintelor nemaifolosite este prioritară. Cuvintele nou sesizate pot fi grupate în două categorii:

cuvinte vechi care nu intră în vocabularului activ (arhaisme), dar care sunt necesare pentru înțelegerea textului;

cuvinte noi, care trebuie să intre în vocabularul curent.

Există o serie diversă de modalități pentru explicarea cuvintelor noi care să-i determine pe elevi să le înțeleagă sensul și să le utilizeze în exprimare, încondiții variate și în contexte diferite.

În învățământul primar, în cadrul orelor de limba română, învățătoarele folosesc următoarele procedee de explicare a cuvintelor:

▪Folosirea sinonimiei pentru explicarea arhaismelor, a regionalismelor și a neologismelor.De exemplu: "plăieș" (arhaism) = grănicer, străjer; "ciubotar'(regionalism) cizmar; "apel" (neologism) = chemare; "a solicita" (neologism) = a cere etc.;

▪Explicarea cuvintelor prin antonimie.De exemplu: "modest' – un om care nu e îngâmfat. încrezut/ "neîngâmfat", "neîncrezut" etc.;

▪ Explicarea cuvintelor cu ajutorul definiției sau a perifrazei.De exemplu: "ștrengar" – copil zburdalnic, care se ține de pozne; "corigent" – elev care nu a obținut o notă de trecere la una sau două materii; "a observa' – a băga de seamă; "vocabularul"- este format din totalitatea cuvintelor care există sau care au existat cândva în limbă; "atributul" – este partea secundară de propoziție care determină un substantiv .

▪ Explicarea cuvintelor prin semnale non-verbale (mimică și gesturi). De exemplu: "rotind", "ondulat": "posomorât" etc.

▪ Ilustrarea obiectelor, a acțiunilor și a însușirilor denumite prin cuvânt.De exemplu: ilustrații pentru cunoașterea formelor geometrice, a culorilor cromatice; ilustrații pentru explicarea cuvintelor care denumesc acțiuni, în mod special la clasa I etc.

▪Explicarea cuvintelor pornind de la cuvântul de bază. De exemplu: "muncitor" – persoană care muncește; 'tractorist' – persoană care conduce tractorul etc.

▪Explicarea unor cuvinte "abstracte" precum: "eroism", "patriotism", prin lecturarea unor fragmente din texte literare în scopul precizării sensurilor acestor cuvinte.

▪Explicarea unor cuvinte omonime prin apel la context și prin utilizarea structurilor morfologice învățate.De exemplu: Nouă ne place piesa nouă de teatru care se joacă în cele nouă săli din oraș. Cuvântul "nouă", în cele trei situații, are valoare morfologică diferită (pronume , adjectiv și numeral) și sensuri lexicale diferite.

Variatele tipuri de exerciții lexicale evoluează de la simpla recunoaștere și grupare, la motivare și apoi la utilizarea personală a noului lexic, fiecare din modalitățile de explicare a cuvintelor noi constituind o premisa a dezvoltrii vocabularului elevilor.

Se impune ca elevii să fíe puși, în permanență, în situația de a formula enunțuri cu noile cuvinte însușite, în contexte diverse, pentru a se verifica înțelegerea sensului acestora. Odată stârnite curiozitatea și interesul pentru problemele strâns legate de vocabular, se poate trece cu ușurință la înțelegerea expresiilor din textele cu valoare stilistică.

După cum se știe, limbajul artistic este utilizat cu o frecvență destul de mare în textele literare din manualele de limba română. Limbajul artistic impresionează, în mod deosebit, starea sufletească a elevilor.

Utilizarea acestui tip de limbaj face apel la sensurile figurate ale cuvintelor, la diferite figuri de stil, la procedee variate, pe care elevii ciclului primar le identifică, le achiziționează, folosindu-le apoi în exprimarea curentă.

Figurile de stil nu sunt studiate în ciclul primar, însă ele trebuie comentate și interpretate în contextul în care se află, pentru ca prin puterea lor de sugestie să emoționeze, să sensibilizeze sufletul micului cititor. Expresiile artistice trebuie să fie explicate în context, ca orice cuvânt nou. Explicarea sensului figurat al metaforelor se face,în mod frecvent, prin găsirea unor sinonime.

Știrea am primit-o din izvor sigur. (sursă)

Înțelegerea sensului figurat al unor expresii artistice solicită un efort intelectual deosebit din partea elevilor. Fără ajutorul învățătorului, ei nu pot descifra adevăratul înțeles al versurilor, de exemplu înțelegerea sensului figurat al unor cuvinte reprezintă elementul cognitiv pe care se bazează trăirile emoționale, sentimentele de dragoste pentru limba română.

2.2.Formarea cuvintelor noi.Aplicații practice

În citire și scriere copiii întâlnesc si utilizează în mod curent cuvinte aparținând diferitelor familii de cuvinte, dar n-au cunoștință de noțiunea de "rădăcină"- principalul sprijin pentru înțelegerea noțiunii de 'familie de cuvinte".Am recurs la rezolvarea practic – operațională. Dintr-un text suport ( sau propoziții) din manualul de Limba si literatura română am extras cuvintele asemănătoare ca forma:a datora,datorie,datornic, dator, datorită, îndatorat Cu ajutorul elevilor s-a precizat intelesul fiecărui cuvânt ( acțiune, insușire, nume) și s-a făcut constatarea că toate au o parte comună – "dator"'. care a fost subliniata. Au remarcat, de asemenea, faptul că sensul lexical al părtii comune nu se schimba de la un cuvânt la altul și că, prin aceasta parte comună, toate cuvintele se înrudesc între ele – fac parte din aceeași familie.

Imediat, în lecția Datorii", am cerut copiilor sa dea astfel de exemple si pentru :

băiat /baiată/băiet/băietan/băietas/băiețandru/băieței/băiețesc/băiețește/băiețică/băiețoi

Am efectuat exerciții de construire a familiei de cuvinte în cadrul mai multor lecții urmând ca apoi să folosească aceste cuvinte în cadrul unor propozitii,enunțuri sau texte.

Urmărind formarea familiei de cuvinte, am utilizat diferite exerciții, ca de exemplu:

1.Găsiți cu ajutorul întrebărilor, cuvintele înrudite cu cuvântul floare.

Cum denumim o floare mică ? (floricică)

Cum numim magazinul unde se vând florile?(florărie)

Cum se numește vânzătoarea de flori ? (florăreasă)

Cine cultiva flori ? (florar)

Ce spunem despre o floare căreia i s-a deschis bobocul ? (a înflorit)

2.Grupați cuvintele înrudite :vorbita, frate, vorba,joc, vorbăreț, frumos, fratern, jocheu, vorbărie, frumoasa, fraternitate, vorbi, joeulet, vorbire, fraternize, vorbitor, frumusețe, vorbulita, frumușel.

De fiecare data, o a doua sarcina era introducerea noilor cuvinte descoperite, in propoziții ,enunturi sau scurte texte.

Derivarea, cel mai important procedeu intern de îmbogățire a vocabularului, dă naștere la cuvinte noi din rădăcinile cuvintelor existente, la care se adaugă sufixe sau prefixe.

Formarea de cuvinte noi, derivate sau compuse, reprezintă un fenomen constant în istoria unei limbi.

"In ceea ce privește epoca actuală se constată o exuberanță extraordinară în formarea de cuvinte noi cu ajutorul sufixelor si prefixelor"

Deosebit de productive sunt sufixele : "are "ire " care derivă de la teme verbale: amendare, suspendare, îndrumare, uitam, sosire, încetinire, intinenre, insanatosire, îmbobocim.

În limba actuală se manifestă preferințe pentru sufixe care derivă adjectivele, Frecvente sunt sufixele adjectivale : "al" -intelectual, conflictual; los,os" – spectaculos, fabulos, pretentios.

În manualele școlare sunt întâlnite cuvinte formate prin sufixe diminutivale: "as" – copilaș, baietas, iepuraș; "el" – mielușel, incetinel;

"ita" – frunzulița, porumb/ta; "ica" – părticică, pietricica etc.,dar și cuvinte formate prin sufixe augmentative(băiețandru,băietan).

De asemenea cu sufixe lexicale in cadrul orelor de limba și literatura română se formează cuvinte noi:denumirea agentului –exemplu de la cuvântul căruță-căruțaș,floare-florăreasă,piatră-pietrar,colective exemplu mulțime,brădet,denumiri abstracte exemple bunătate, omenie

Derivarea cu prefixe este mai puțin frecvență în limba română, dar am apelat totuși la exerciții de formare a unor cuvinte noi : "în " – înfratit, îndepărtă, îndeplini, îndoi, înnoit, înnegurat, înnoptat; "re" -reîntoarce, relua, reține, reapare, revine ; "îm"- îmbolnăvi, împăduri, îmbogati, împăca, împăia, îmbarbata: "con " – concetatean, consătean ; "ras " – răscroi, răsuflă ; "extra" – extrafin, extrașcolar, extraordinar etc,

Compunerea este procedeul prin care se creează un cuvânt nou din două sau mai multe cuvinte întregi si independente în limbă.

1) lorgu Iordan – Limbă română în epoca actuală

Unele se sudează intr-un cuvânt : "untdelemn "(compunerea cuvintelor prin contopire), altele isi pastreaza independenta : " traista-ciobanului ", "gura-leului"(compunerea cuvintelor prin alăturare). Multe cuvinte formate prin compunere capătă alt sens decât al componentelor luate separat: gura spartă = vorbăreț.

În ceea ce privește ortografierea cuvintelor compuse, am recurs la explicații situaționale. Astfel, le-am explicat că se scriu într-un cuvânt (compunerea cuvintelor prin contopire)de obicei acele cuvinte ai căror termeni componenți nu există și independent în limbă. Este cazul unor cuvinte ca : bunăvoință, cuminte, cumsecade , care își schimbă sensul față de cel al cuvintelor componente. Am atras atenția elevilor că- și schimba forma în vorbire (cuminte – cuminți, etc.).

Când se percepe clar sensul fiecărui termen, cuvintele se scriu cu liniuța de unire : floarea – soarelui, rochița – rândunicii, câine-lup etc.

Se scriu într-un cuvânt cuvintele compuse : "numai" (doar), odată", "demult" (odinioară), spre deosebire de "numai"', "altădată" demult".

De aceea, ori de câte ori s-a ivit ocazia în cadrulorelor de limba și literatura română, am dat explicații și am efectuat câteva exerciții variate legate de această temă.

Astfel, am dat elevilor să copieze cuvinte compuse, să alcătuiască cu ele propoziții sau să selecteze forma corectă din două forme date ca în exemplele de mai jos :

Buna-credintă i-a fost răsplătită Bunacredință

Mi-am petrecut demult vacanța la munte.

de mult

Spre deosebire de derivare si compunere, conversiunea(schimbarea valorii gramaticale) este un procedeu gramatical și constă în trecerea unui cuvânt de la o parte de vorbire la alta sau dintr-o clasă lexicală. Asemenea situații sunt substantivizarea adjectivelor (bătrânul), substantivizarea infinitivelor lungi (vorbire), adjectivarea gerunziului (voce tremurândă),

Efectuarea exercițiilor de îmbogățire a vocabularului prin procedeul gramatical amintit completează și îmbogățește cunoștințele dobândite atât în orele de citire și lectură cât și în cele de gramatică, stimulează gândirea creatoare a elevilor prin rezolvarea problemei date.

Astfel de exerciții pot fi de exemplu :

Alcătuiți cu cuvântul "negura" (substantiv) câte o propoziție în care să aibă pe rând rol de subiect, atribut, complement nume predicativ.

Pornind de la cuvântul "negură", alcătuiți alte cuvinte care sa fie adjectiv, verb.

Găsiți cuvinte care să aibă același înțeles cu cuvântul "negură".

Transformați cuvintele (substantivele) nume in cuvinte (adjective) care să exprime o însușire.

2.3. Sinonimia. Definire.Aplicații practice

Sinonimele sunt elemente active care măresc potențialul expresiv al limbii. Ele nuanțează și diversifică exprimarea elevilor, prin utilizarea sinonimelor putându-se evita repetițiile supărătoare și monotonia în exprimare.

Sinonimele reprezintă o componentă definitorie pentru bogăția, pentru originalitatea și pentru expresivitatea unei limbi. Comparativ cu alte limbi, "dispunem de un registru imens de sinonime; se cuvine să le folosim în mod judicios, ținând seama și de un îndemn discret al lui Lucian Blaga: "Limba de toate zilele e o unealtă și o formă a spiritului".

La clasele I-IV nu se predă noțiunea de "sinonim" ca atare, elevii fiind doar familiarizați cu explicații de genul "cuvinte cu formă diferită și cu sens asemănător". Școlarul înțelege cu ușurință că înlocuirea, într-un text, a unor cuvinte cu altele asemănătoare ca sens, nu modifică înțelesul acestuia, ci doar îmbogățesc și nuanțează vocabularul.

Sinonimia a reținut atenția tuturor lingviștilor, cercetările acestora precizând că, pentru a vorbi de sinonimie, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

cuvintele care se află în relație de sinonimie trebuie să fie identice sub aspectul obiectului pe care îl denumesc;

sinonimele să poată fi înlocuite în context fară ca sensul global al mesajului să fie modificat.

În învățământul primar, exercițiile de sinonimie (ca de altfel și cele de omonimie, de antonimie și de paronimie) nu se fac la întâmplare, fiind obligatoriu pentru învățător un studiu profund al sinonimiei lexicale.

Sinonimele se află în diferite grade de echivalență între ele. Studiul lexicului atestă echivalențe sinonimice totale, parțiale și aproximative.

Sinonimele totale sunt puține la număr și corespund semantic în toată sfera lor de înțelesuri.

De exemplu: cupru-aramă / lexic-vocabular / răsărit – est etc. Sinonimele parțiale sunt foarte numeroase și unele sensuri ale acestora coincid cu sensul

altor cuvinte.

De exemplu: cuvânt – discurs / bun – prețios, valoros etc. Sinonimele aproximative sunt folosite, mai ales în stilul scriitorilor și atribuie valori metaforice, figurate cuvintelor uzuale.

De exemplu: calâp – calapod / pruncie – copilărie / mulțime – potop etc. De asemenea, este bine să se știe că un rol important în cercetarea fenomenului îl constituie relația dintre sinonimie și polisemie.

Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au două sau mai multe sensuri. Diversele sensuri ale unui cuvânt polisemantic trimit la sinonime diferite, care, la rândul lor trimit la altele, astfel încât rețeaua de relații se diversifică foarte mult.

Astfel, la clasele primare, găsirea unor cuvinte cu sens asemănător trebuie rezolvată numai prin apel la context.

De exemplu:

a)l. Apa din lac este limpede. (clară, transparentă)

2.Bunica mea are o minte limpede. (lucidă)

3.După câteva ore, cerul devine din nou limpede. (senin)

b)1. Aluatul pentru pâine este fraged. (sfarâmicios)

2. Florilele cultivate în ghiveci sunt fragede, (tinere)

c)1. Ema a căzut la examen. (a picat, nu a reușit)

2. Marin a căzut în luptă. (a murit, a pierit)

d)1. De sărbătoare, școala ridică steagul tricolor. (înalță)

2. Vecinul meu ridică multe case. (construiește)

Și verbul" a petrece" are înțelesuri diferite:

" a petrece" – a trăi un anumit timp undeva; (sinonimul găsit=a trăit)

Bunica a petrecut mult timp la țară.(" a petrece" – a se veseli, a se distra;)

Maria a petrecut bine seara trecută.(sinonimul găsit = s-a distrat)

„a petrece" – a însoți pe cineva o bucată de drum, a conduce

L-am petrecut până la gară.(sinonimul găsit = am însoțit, am condus)

Găsirea cuvintelor cu sens asemănător este posibilă și necesară și pentru anumite expresii integrate în context. De exemplu:

Vulpea a luat-o la sănătoasa, (a fugit)

Ion stă cu ochii în tavan, (lenevește, trândăvește)

Povestea Anei e cusută cu ață albă. (neadevărată)

Prietenul nostru e un zgârie-brânză. (zgârcit, avar)

Modalități de rezolvare a exercițiilor privind sinonimia

I. Exerciții de sinonimie

Exercițiile de sinonimie pot avea următoarele cerințe:

a) găsirea cuvintelor cu același sens (sau cu sensuri apropiate), într-un text dat. De exemplu:

Identificați cuvintele care se aseamănă ca sens din textul de mai jos:

Norii suri se zăreau pe cerul plumburiu. O ploaie măruntă și deasă cădea pe asfaltul gri. Vântul mâna frunzele uscate prin aerul cenușiu. Era o zi tristă de toamnă.

(plumburiu – gri – cenușiu)

Zăpada jucăușă a acoperit pământul. Copiii se bat cu bulgări pufoși de omăt. Oamenii de nea privesc cu bucurie jocurile acestora.

(zăpadă – omăt – nea)

Prăjitura pe care am mâncat-o de ziua ta a fost delicioasă. Și ciocolata

pe care mi-ai dat-o ieri a fost gustoasă.

(delicioasă – gustoasă)

Găsirea cuvintelor cu același sens poate fi rezolvată în toate textele literare studiate. De exemplu. în povestirea "Căprioara" de Emil Gârleanu pot li găsite sinonimele: catifelat – mătăsos; zbieret – muget: a mirosi – a adulmeca etc.

b)gruparea pe serii sinonimice a unor cuvinte după un model;

De exemplu:

Grupați cuvintele după înțeles: curaj, armată, steag, a învăța, sfat,oaste, îndrăzneală, oștire, drapel, povață, a studia.

c)găsirea sinonimelor pentru cuvintele care au mai multe sensuri, prin apel la context;De exemplu:

Înlocuiți verbul "a pleca" cu alte cuvinte cu înțeles asemănător din enunțurile de mai jos. Alegeți între: "a demara", "a emigra", "a se retrage", "a se duce".

După discuția avută, Ionuț a cerut voie să plece, (să se retragă)

După orele de curs, Ileana a plecat acasă, (s-a dus)

Mătușa mea a plecat din țară acum nouă ani. (a emigrat)

Fiind nouă, mașina pleacă la prima cheie, (demarează)

d)găsirea cuvintelor cu sens asemănător pentru cuvinte date și formularea de enunțuri proprii cu sinonimele găsite;De exemplu:

Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele de mai jos și construiți propoziții cu ele: asfințit, drapel, tristețe, odraslă, pom.

e)găsirea cuvintelor cu sens asemănător pentru anumite cuvinte dintr-un text dat; De exemplu:

Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele subliniate din textele de mai jos:

A trecut iarna geroasă.

Câmpul iată-i înverzit.

Rândunica cea voioasă La noi iarăși a sosit.

Dintr-o creangă-n alta zboară

Sturzul galben aurit

Salutare, primăvară.

Timp frumos, bine ai venit!"

(V. Alecsandri – "Primăvara")

Tipuri de exerciții de sinonimie utilizate în cadrul orelor de limba română, în cadrul verificării orale și a verificării scrise:

A.Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele subliniate, din textul de mai jos:

„Ale păsărilor neamuri

Ciripesc pitite-n ramuri

Și vorbesc cu-atât de multe înțelesuri." (Mihai Eminescu – „Freamăt de codru").

Alcătuiți propoziții cu noile cuvinte găsite.

Găsiți câte un cuvânt cu sens asemănător pentru următoarele expresii : „a se da brazdă", „a tăia frunză la câini", „a scoate din fire", „a lua-o la sănătoasa".

B.1. Înlocuiți cuvântul "stricat' din următoarele propoziții cu altele care au înțeles asemănător:

Jucăria stricată a fost reparată repede, (defectă)

Unchiul meu are un dinte stricat, (cariat)

Am aruncat merele stricate, (alterate)

2.Grupați după înțeles următoarele cuvinte: cărare, voce, a se isprăvi, taină, a reveni, potecă, convoi, mister, glas, a se termina, a se întoarce, coloană.

3.Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru: trist, drum, veselie, grai. Formați propoziții cu noile cuvinte găsite.

C.1. Înlocuiți cuvintele subliniate din următoarele enunțuri cu altele care au același sens:

Odată am găsit un bănuț de argint.

Izvorul curge domol la vale.

Este tăcere în sala de așteptare a spitalului. La ora de sport, noi am trecut peste obstacole. Nicicând nu-mi voi uita colegii de clasă.

2.Găsiți două cuvinte cu sens asemănător pentru cuvântul subliniat din propoziția de mai jos:

La aniversarea zilei de naștere am avut mulți oaspeți.

3.Indicați forma corectă a cuvintelor: să spună / să spuie

șed / șez

poezie / poiezie.

Găsiți câte un cuvânt cu sens asemănător pentru ele.

D. 1.Alege din coloana din stânga cuvintele cu același înțeles pentru verbul "a cere". Copiați enunțurile de mai jos și completați spațiile libere, punând aceste verbe la timpul prezent, a dori

a solicita Învățătorul elevilor să învețe bine. El

a asculta efectuarea corectă a temelor.

2.Copiază textul 2. Copiază textul de mai jos. înlocuind cuvintele subliniate cu altele care au același înțeles.

Lupul este o lighioană. El se adăpostește în codru. Bârlogul lui e greu de

găsit.

Vulpea șireată a reușit să-1 înșele pe urs. Trimis de vulpe, ursul a vrut să prindă pește. Apa a înghețat și coada i-a rămas prinsă acolo.

3. Găsiți cuvinte cu înțeles asemănător pentru: zare, creangă, copil, oaspete, podoabă.

E.1.Găsește substantive cu înțeles asemănător pentru: paner, strigăt, soldat, cărare, vorbă.

2.Găsește verbe cu sens asemănător pentru: a cere, a urca, a învăța, a zice, a fugi.

3.Găsește adjective cu înțeles asemănător pentru: deștept, liniștit, cenușiu, cumplit, mincinos.

II. Exerciții-joc:

Exercițiile-joc, tip "rebus", constituie o modalitate de îmbogățire și de activizare a vocabularului, ușor de organizat, dar, din păcate, nu solicită un număr mare de elevi. Pentru a căpăta o eficiență sporită, exercițiile tip "rebus" trebuie multiplicate pentru a solicita individual elevii în rezolvarea acestora.

Utilizarea rebusurilor lexicale de sinonimie stârnește curiozitatea copiilor, le activează vocabularul și le dezvoltă gândirea și atenția. Ele pot verifica cunoștințele acumulate, dar pot constitui și un procedeu de familiarizare cu noua lecție.

Astfel, înainte de a trece la studiul unui text cu conținut istoric, ca de exemplu "Ștefan cel Mare și Vrâncioaia", după Alexandru Vlahuță, se poate organiza un joc rebus pe a cărei verticala se obține numele unei povestiri în care există elemente fantastice și miraculoase, dar și elemente adevărate și care explică originea unei ființe, a unei plante sau a unor animale, și anume"legenda".

1. Vertical – Găsiți cuvânt cu sens asemănător celui de vorbire. >

Orizontal:

1)Este doar unul în propoziție PREDICAT

2)Ține locul unui nume. PRONUME

3)Pentru a exprima un număr folosim un… NUMERAL

4)Ca parte de vorbire, cuvântul om este… SUBSTANTIV

5)Scriitor român: Ion… (Amintiri din copilărie).CREANGĂ

6)Substantivul brad este de genul… MASCULIN

7)La sfârșitul propoziției enunțiative punem… PUNCT

8)Prâslea cel voinic și merele de… AUR

9)Mai multe versuri formează o… STROFĂ

10)Atributul este o parte… de propoziție. SECUNDARA

Găsiți câte un cuvânt asemănător pentru:

1.mândru F AL NIC

2.viteaz EROU

3.drapel STEAG

4.neclintit N E M I Ș C AT

5.vietate FIINȚĂ

6.cadou DAR

7.spaimă GROAZĂ

2.4 Antonimia. Definire.Aplicații practice

Prin antonimie se înțelege "acel tip de relație semantică ce constă în opoziția de sens dintre ă cuvinte care trimit la realități nu numai diferite, ci și contrare sau contradictorii".1

În învățământul primar nu se predă noțiunea de antonime, dar elevii sunt familiarizați cu existența cuvintelor cu sens opus.

Antonimele au rolul lor în îmbogățirea posibilităților de exprimare ale elevilor, punând în față însușiri opuse și reliefând calitățile în comparație cu defectele.

Indirect, prin utilizarea unor antonime, elevul este pus în situația de a sesiza, opoziție, binele și răul, frumosul și urâtul, adevărul și minciuna. Opoziția exprimată de antonime poate fi:

calitativă (frumos – urât; bun – rău: tânăr – bătrân; vrednic – leneș etc.);

cantitativă (mult – puțin; destul – insuficient etc.);

temporală (azi – mâine; ieri – azi; zi – noapte; dimineață – seară etc.);

spațială (jos – sus; aproape – departe; aici – acolo etc.).

Antonimele se grupează în perechi corelative, deci se presupun reciproc, fiecare termen al perechii evocând imaginea contradictorie a celuilalt. Referitor la antonimie, trebuie precizate următoarele aspecte importante:

1. perechea de cuvinte care se opun ca sens trebuie să fie compusă din părți de vorbire de același fel;

cuvintele cu sens opus pot fi găsite și cu ajutorul unei perifraze. De exemplu:

"a ascunde" – "a da pe față"

a dormi" – "a fi treaz"

"a opri" – "a da drumul"

antonimia se realizează și cu ajutorul unor prefixe (grupuri de sunete adăugate în fața unui cuvânt): des-, ne-, în-, dez- etc. De exemplu:

Angela Bidu Vrâneeanu, Narcisa Forărescu, Cuvinte și sensuri, Editura Științifică și Pedagogica și Enciclopedică, București, 1988, p. 165.

a îngheța – a dezgheța; exact -inexact; atent – neatent;

aprobare /dezaprobare;

corectitudine – incorectitudine;

serios – neserios; milos – nemilos.

nu toate cuvintele pot avea relații de antonimie, în această situație fiind substantivele: masă, profesor, casă, carte, șurubelniță etc.

antonimia se stabilește pentru fiecare dintre sensurile cuvântului polisemantic. Astfel, cuvântul "drept" are trei antonime diferite:

drept – nedrept/Omul acesta judecă nedrept.

drept – stâng / A lovit mingea cu piciorul stâng.

Există multe cuvinte ale căror antonime pot fi găsite cu ușurință de către elevi,fără a se face apel la context. De exemplu: departe – aproape; deștept – prost; jos – sus; plăcut – neplăcut.

În alte situații, identificarea cuvintelor cu sens opus necesită prezența contextului. De exemplu, cuvântul "tare" are două antonime:

tare – slab / Vântul suflă slab.

tare – moale / Rochia este confecționată dintr-un material moale.

În limba română sunt cuvinte care au mai multe antonime, fară a se face apel la context. De exemplu:

prieten – dușman, vrăjmaș, inamic;

vrednic – puturos, leneș.

Modalități de rezolvare a exercițiilor de antonimie

Exercițiile de utilizare a antonimiei pot cere:

descoperirea cuvintelor cu sens contrar, dintr-un text. De exemplu:

Fata moșneagului era frumoasă, bună la inimă și foarte harnică, în timp ce fata babei era urâtă, rea și leneșă.

frumoasă – urâtă; harnică – leneșă.

În locul zilelor scurte și răcoroase au venit zilele lungi și mai călduroase,

scurte – lungi; răcoroase – călduroase.

găsirea cuvintelor cu înțeles opus și construirea unor enunțuri proprii cu acestea, Exemplu:

Găsiți cuvinte cu sens opus pentru: mic, atent, folositor, urât. Construiți enunțuri cu noile cuvinte găsite.

gruparea cuvintelor pe serii antonimice. De exemplu:

Găsiți cuvintele cu sens opus din următoarea enumerare: plin, repede, cald. bogat, a încet, gol, sărac, bucurie, a coborî, tristețe, rece,

găsirea cuvintelor cu sens opus pentru a caracteriza două personaje aflate în opoziție.

găsirea cuvintelor cu sens opus care se formează prin derivare (alăturarea în fața Untului a unui grup de unul sau mai multe sunete).

De exemplu:

plăcut – neplăcut; avantaj – dezavantaj; ordine – dezordine; util – inutil.

Exerciții diverse de antonimie utilizate în orele de limba română

l. Copiați textul de mai jos și înlocuiți cuvintele subliniate cu altele care se opun ca sens:

Camera prietenei mele era mare și luminoasă. Pe rafturile bibliotecii se zăreau multe cărți așezate în ordine.

2.Găsiți cuvinte cu sens opus pentru următoarele cuvinte: aici, a coase, a intra, întuneric, jos, gras.

3.Găsiți cuvintele cu sens opus din textul următor:

Andrei este un elev fruntaș la învățătură și un coleg bun, pe când Sandu este rău și codaș.

4. Identificați cuvintele care se opun ca sens din textul de mai jos:

"Strada mea e ca toate străzile de pe pământ.

Casele sunt așezate una lângă alta în rând,

Unele mai frumoase,

Altele mai urâte

(Că te și miri).

Unele mai grase.

Altele mai subțiri;

Unele mai murdare,

Altele mai curățele." (Ana Blandiana – "întâmplări de pe strada mea")

5.Scrieți cuvinte cu sens opus pentru: des. cald, sfârșit, tăcut, asfințit,

vechi. Alcătuiti enunțuri cu ele.

6.Copiați enunțurile de mai jos înlocuind cuvintele subliniate cu altele care se opun ca sens. Alegeți între "neclară" și "tulbure".

Ionuț privea apa limpede a râului. Vorbirea colegului meu este limpede.

7.Găsiți cuvinte cu sens opus următoarelor: a începe, puțin, viclean, atent, bătrân, învingător.

8.Găsiți cuvintele care se opun ca sens din textul:

"Acum cred că mă cunoști și de urât și de frumos și de bătrân și de tânăr și de slab puternic (…)". (Ion Creangă – „Povestea lui Harap Alb")

9..Subliniați forma corectă a cuvintelor de mai jos: complect / complet corigent / corijent, iți cuvintele opuse ca sens acestora. Formulați propoziții cu ele.

10. Găsiți cuvinte cu sens opus pentru cele subliniate în textul de mai jos: Era pe la sfârșitul lui august și pădurea Petrișorului, bătrână și nestricată de mâna omului, își desfășură tăcută bolțile de frunzișuri." (Mihail Sadoveanu – „în pădurea Petrișorului").

Grupați cuvintele cu sens opus din enumerarea: hotărât, corect, dușman, flămând, rece, hotărât,cald, sătul, incorect, prieten, sărac, frumos, bogat, urât.

11. Scrieți cuvinte cu sens opus pentru: lumină, curățenie, dorit, a cumpăra, curaj, a intra.

12.Înlocuiți cuvintele subliniate din propozițiile de mai jos cu altele care se opun ca sens.

Mama a cumpărat brânză dulce de vacă. (sărată)

Mie îmi place mărul dulce, (acru)

Cireșele cumpărate sunt dulci, (acre, amare)

13..Completați spațiile punctate cu cuvinte potrivite.

Paza bună trece primejdia., (rea)

Decât bolnav și bogat, mai bine… (sănătos și sărac)

Buturuga mică răstoarnă carul .. (mare)

l4.Copiați textul următor și înlocuiți cuvintele subliniate cu altele care au sens opus.

Vizita ta mi-a adus multă bucurie. Mi-am dat seama că avem multe în comun și că ești o colegă bună.

15.Înlocuiți cuvintele subliniate cu altele care se opun ca sens din propozițiile de mal jos:

Cornelia a ascultat la radio o melodie nouă. (veche) In fata magazinului se află o bancă. (În spatele) Mădălinei este un băiat ordonat. (dezordonat)

16.Găsiți cuvintele care se opun ca sens din textul de mai jos:

Daniel și Mihail sunt frați, dar ei nu seamănă. Unul este înalt și slab, celălalt e scund și gras.

(înalt – scund) (slab – gras)

II. Jocuri didactice de antonimie

Jocul "Eu spun așa, tu spui altfel" are ca obiectiv central găsirea unor cuvinte cu sens contrar cuvintelor date și construirea de enunțuri corecte din punct de vedere

Regulile jocului: învățătoarea spune câte un cuvânt și, pe rând, reprezentanții celor două echipe spun antonimul găsit, după un timp acordat pentru gândire; în continuare, formulează un enunț cu noul cuvânt găsit.

Acest joc mai prezintă încă o variantă: fiecare echipă cere, pe rând, celeilalte echipe să găsească opusul unui cuvânt și să alcătuiască câte o propoziție cu acesta; în cazul în care cuvântul dat nu are antonim, echipa este penalizată cu un punct.

Exemple de cuvinte aflate în relație de antonimie: vine – pleacă ușor – greu

merge – stă încet – repede

adevăr – minciună lat – îngust

aproape – departe mic – mare

cald – frig frumos – urât

Jocul "Cine știe câștigă!" urmărește activizarea și îmbogățirea vocabularului cu sie cuvinte care se opun ca sens.

Regulile jocului: colectivul clasei este împărțit în patru echipe. Fiecare echipă va primi câte un bilet unde sunt scrise mai multe cuvinte. Echipele lucrează în grup și au sarcina de a grupa cuvintele care se opun ca sens. Câștigă echipa care dă cele mai multe răspunsuri corecte. Pe bilet sunt scrise următoarele cuvinte: ieftin, a ieși, liniște, a coborî, afară, dușman, tânăr, a intra, prieten, a înalță, scump, bătrân, înăuntru, bolnav, zgomot, răutate, sănătos, bunătate etc.

Exercițiile-joc tip "rebus" pot fi utilizate și în cadrul antonimiei. Identificarea corectă a cuvintelor cu sens opus se prezintă într-o formă atractivă de joc, îmbinând dobândirea de noi cunoștințe cu plăcerea și satisfacția elevului de a se Juca. Anunțarea titlului unei lecții noi de gramatică se poate realiza sub forma atractivă de joc, prin rezolvarea unui rebus.

De exemplu:

încet REPEDE

asfințit RĂSĂRI T

liniște ZGOMOT

răutate BUNĂTATE

lumină Î N T U N E R I C

sătul FLĂMÂND

vrednică LENEȘ Ă

Din toate exemplele prezentate mai sus, se poate înțelege că relația de antonimie se stabilește și se fixează între acele cuvinte care exprimă noțiuni contrarii, că se utilizează în aceleași contexte, că sunt identice ca valoare stilistică (expresivitate).

2.5. Omonimia. Definire. Exerciții de identificare și de utilizare contextuală a omonimelor

Exercițiile de utilizare a omonimiei pot deveni accesibile copiilor de vârstă școlară mică dacă se explică modificarea sensului cuvintelor, pornind de la contextul în care acestea sunt folosite.

Omonimele sunt cuvinte identice ca formă, dar total diferite ca înțeles. Cele mai cunoscute și utilizate omonime sunt: broască – animal;broască – încuietoare pentru uși, sertare; toc – instrument pentru scris; toc – partea ridicată a pantofului care corespunde călcâi ului; toc – cutie de lemn, de metal sau de piele, în care se păstrează instrumente; toc – teacă mică de piele sau de carton. în care se păstrează ochelarii; toc – cadru de lemn sau de metal, în care se fixează ușile și ferestrele; leu – animal;

leu – unitate monetară în țara noastră;

somn – numele unui pește;

somn – stare fiziologică de repaus;

casă – clădire care servește ca locuință;

casă – dulap sau ladă de fier în care se țin banii;

casă – ghișeu într-un magazin unde se fac plăți;

păr – pom fructifer;

păr – totalitatea firelor care cresc pe pielea omului și pe a multor animale; liliac – arbust cu flori mirositoare; liliac – animal mamifer insectivor.

Alte situații. Același fenomen se întâlnește la verbe, la adjective sau la alte părți de vorbire.

Pe lângă omonimele propriu-zise, care sunt foarte numeroase, există și omonime lexico-gramaticale, prin care înțelegem forme identice din paradigma unor părți de vorbire total diferite. Astfel sunt:

cer (substantiv) – cer (persoana 1, singular a verbului "a cere") sare (de bucătărie – substantiv) – sare (persoana a IlI-a singular a verbului "a sări") lună (adjectiv)

vie (plantație de viță-de-vie) – vie (adjectiv) (substantiv) Cuvintele care au formă identică și înțeles cu totul diferit devin omonime numai dacă au același accent în pronunțarea lor. Astfel, ochi (substantiv) și ochi (verb, persoana a IlI-a singular, timpul perfect simplu) nu sunt omonime, ci doar omografe.

Pentru lămurirea omonimiilor se face apel la exerciții de recunoaștere și de motivare, după cum urmează:

a) determinarea sensului fiecărui cuvânt prin intermediul sinonimelor, a definiției sau a perifrazei. De exemplu: bilă – fiere;

bilă – obiect de formă rotundă din metal, din lemn sau din sticlă; limbă – mod de comunicare;

limbă – obiect din metal sau din os care ajută la încălțatul pantofilor; corn – instrument muzical de suflat; corn – franzelă în formă de semilună; corn – arbust cu fructe roșii, comestibile.

b) indicarea părților de vorbire cărora le aparține fiecare cuvânt, în cazul elevilor de clasa a IlI-a și a IV-a. De exemplu:

Nouă ne-a adus casetă cu muzică nouă,

(pronume) (adjectiv)

In vacanța mare am fost la mare.

(adjectiv) (substantiv)

"Unde soarele pătrunde (altă parte de vorbire)

Printre ramuri a ei unde." (substantiv) (Mihai Eminescu – "Freamăt de codru")

Exerciții vizând omonimia

1. Subliniați cuvintele cu aceeași formă, dar înțeles diferit din enunțurile de mai jos:

Bunica a plecat în grădină ca să culeagă roșii în niște lădițe roșii.

Apa curge lin la vale. Pescarul de pe mal a prins un lin mare.

Sora mea sare repede de la masă ca să aducă sare pentru bunic.

Doi boi trag un car plin de fân. Eu car în spate un rucsac.

Noi avem a casă nouă. Plătim la casă cumpărăturile făcute.

Ionuț seamănă foarte mult cu bunicul lui. Acesta seamănă acum grâu și porumb pe ogor.

In port la Constanța am văzut țărani îmbrăcați în port național.

O zăresc pe Carmen la poartă. Ea poartă costumul nou primit de ziua ei.

Mama a pregătit pentru masă o saramură de somn. Mănânc mai târziu,căci acum îmi este somn.

Îi cer mamei umbrela, pentru că pe cer au apărut nori plumburii.

Bunicul are o capră și un ied. El taie mereu lemnele, folosind un fierăstrău capră.

2.Construiți enunțuri în care cuvintele de mai jos să aibă înțelesuri diferite: toc, broască, vie, gol, lună, lei, corn. Exemple ce pot fi date:

Mi s-a rupt tocul de la cizmă.

Am cumpărat un toc nou pentru ochelari.

Tata a reparat broasca de la ușa camerei mele.

O broască a sărit în lac.

Strugurii din vie s-au copt.

Deși este ger, pasărea este vie.

Terenul de sport este aproape gol.

Echipa noastră de fotbal a câștigat meciul cu un singur gol.

De o lună nu am mai văzut un film.

Pe cer se vede o lună nouă.

Am văzut doi lei la Grădina Zoologică.

Paltonul a costat cinci sute de mii de lei.

Cornul este foarte proaspăt.

Cornul face fructe roșii gustoase.

3.a. Construiți propoziții în care cuvântul "nouă" să fie pronume, adjectiv și numeral.

Exemple ce pot fi date:

Nouă elevi au câștigat premii la Olimpiada de română, (numeral) Tata și-a cumpărat o mașină nouă. (adjectiv) Nouă ne place literatura, (pronume)

b. Construiți propoziții în care cuvântul "mare" să fie substantiv și adjectiv.

Exemple ce pot fi date: Am fost la mare vara trecută, (substantiv)

în vacanța mare am făcut o excursie la Brașov, (adjectiv)

c. Construiți propoziții în care cuvântul "sapă" să fie parte de vorbire diferită. Exemple ce pot fi date:

Țăranul sapă cu greutate pământul tare. (verb)

Bunicul a cumpărat o sapă nouă. (substantiv)

Arătați toate sensurile cuvântului 4ttoc " și construiți propoziții cu ele.

2.6. Paronimia. Definire. Aplicații practice

Paronimele sunt cuvintele foarte asemănătoare sau aproape identice din punct de vedere formal, însă deosebite între ele în ceea ce privește sensul (înțelesul).

Cuvântul "orar" se deosebește de cuvântul "oral" nu numai prin sensul lor diferit, ci și prin câte un sunet – consoanele "r" și "1", toate celelalte sunete fiind la fel. Cuvântul "orar" se referă la programul unei activități, împărțit pe ore și repetat periodic. Cuvântul "oral" are un alt sens: care se transmite prin viu grai (despre examene), care se desfășoară prin întrebări și răspunsuri.

Printre problemele de semantică și de vocabular, paronimia ocupă un loc foarte important.

Neglijarea studierii paronimiei duce la sporirea numărului de greșeli, care se fac în domeniul vocabularului.

Posibilitățile de a aborda paronimia la clasele I-IV sunt reduse datorită vocabularului insuficient dezvoltat, însă nu trebuie evitat prilejul de a explica confuziile determinate de forma aproape identică a unor cuvinte care exprimă înțelesuri cu totul diferite.

Cele mai frecvente cuvinte – paronime care pot provoca confuzii de ordin lexical sunt:

(a) preveni – a atrage cuiva atenția asupra urmărilor acțiunilor sale; a înlătura un rău, o neplăcere;

(a) proveni – a-și avea originea, a se trage din …;

compliment – cuvânt de laudă, salutări transmise unei persoane prin intermediul cuiva, expresie a politeții;

complement – parte de propoziție care determină un verb;

familial – privitor la familie, care aparține familiei;

familiar – bine cunoscut, obișnuit (despre oameni), simplu prietenos;

lacună – lipsă, ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie perfect;

lagună – porțiune dintr-o mare, separată aproape complet;

fisă – mică placă de metal care înlocuiește monedele la o plată, care poate

declanșa mecanismul unui aparat;

fișă – foaie de hârtie unde sunt trecute date, însemnări personale; corectare – îndreptare a unor greșeli sau defecte; colectare – adunare de lucruri, bani, in vederea unui scop; test – lucrare de control; probă de examinare, de măsurare a cunoștințelor elevilor (la școală);

text – mai multe propoziții legate prin înțeles între ele; numerar – bani în monedă sau în hârtie;

numeral – parte de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare;

(a) emigra – a părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; (a) imigra – a veni într-o țară străina și a se stabili aici, părăsindu-și țara de origine;

pronume – parte de vorbire care substituie un substantiv; prenume – nume care i se dă unui om la naștere; nume de botez; alineat – un rând retras într-un text, pentru a marca schimbarea ideii; aliniat – așezat în linie dreaptă;

(a) emite – a transmite un program de radio și de televiziune; a spune o părere, a publica o lege, a pune în circulație o hârtie de valoare; (a) omite – a evita

După explicarea cuvintelor care se află în relație de paronimie, se pot lucra exerciții variate. De exemplu:

1. Completează spațiile punctate cu: orar / oral / orar

Măria se uită pe

Mâine, va fi ascultată la geografie.

alineat / aliniat

Textul citit are un singur

Ne-am la ora de sport.

declanșa mecanismul unui aparat;

fișă – foaie de hârtie unde sunt trecute date, însemnări personale; corectare – îndreptare a unor greșeli sau defecte; colectare – adunare de lucruri, bani, in vederea unui scop; test – lucrare de control; probă de examinare, de măsurare a cunoștințelor elevilor (la școală);

text – mai multe propoziții legate prin înțeles între ele; numerar – bani în monedă sau în hârtie;

numeral – parte de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare;

(a) emigra – a părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; (a) imigra – a veni într-o țară străina și a se stabili aici, părăsindu-și țara de origine;

pronume – parte de vorbire care substituie un substantiv; prenume – nume care i se dă unui om la naștere; nume de botez; alineat – un rând retras într-un text, pentru a marca schimbarea ideii; aliniat – așezat în linie dreaptă;

(a) emite – a transmite un program de radio și de televiziune; a spune o părere, a publica o lege, a pune în circulație o hârtie de valoare; (a) omite – a evita

După explicarea cuvintelor care se află în relație de paronimie, se pot lucra exerciții variate. De exemplu:

Completează spațiile punctate cu:

orar / oral Măria se uită pe………………..

Mâine, va fi ascultată ………. la geografie.

alineat / aliniat Textul citit are un singur ………….

Ne-am …………. la ora de sport.

test / text Peste două zile, vom da la gramatică.

Vom citi un……., apoi vom analiza verbele subliniate.

numeral / numerar Treisprezece este un …………

A plătit în………. pentru cumpărăturile făcute.

fisă /fișă Am introdus în aparatul telefonic o …………

Asistenta medicală a trecut în……..înălțimea și greutatea copiilor.

2. Explicați sensul cuvintelor de mai jos și construiți enunțuri cu ele: orar / oral; test / text: (a) emite / (a) omite; prenume / pronume.

Toate exercițiile prezentate mai sus, vizând relațiile semantice (sinonimia, antonimia, omonimia și paronimia), pornesc de la simpla explicare a sensurilor cuvintelor până la rezolvarea, pe mai multe trepte de complexitate, a diverselor probleme pe care le pune vocabularul.

Imbogățirea limbajului elevilor cu noi cuvinte prin intermediul exercițiilor lexicale de sinonimie, de antonimie, de omonimie și de paronimie reprezintă punctul de pornire pentru formarea și dezvoltarea exprimării lor corecte, clare și nuanțate, adică a însușirii limbii române literare.

Odată cu îmbogățirea vocabularului, învățătorul urmărește îmbinarea cuvintelor în propoziții și în fraze în așa fel încât ceea ce dorește elevul să exprime să fíe reprezentat într-o formă cât mai clară, atât în oral, cât și în scris.

Se poate trage concluzia ca tendintele lexicului romanesc actual sunt:

Îmbogățirea considerabilă si foarte rapidă a vocabularului cu neologisme ca urmare a progresului tehnico-stiintific;

Crearea permanenta de cuvinte si expresii pe baza mijloacelor interne ale limbii;

Înlocuirea unor cuvinte si expresii lungi prin forme scurte;

Transferarea unor termeni dintr-un domeniu in altul;

Trecerea in vocabularul pasiv a cuvintelor fara forța de expresivitate.

CAPITOLUL III

Aspecte metodice ale precizării,îmbogăȚirii, activizării Și nuanȚării vocabularului prin activităȚi de învățare specifice limbii române

Dezvoltarea vocabularului nu se poate face decât printr-o strânsă corelare și dezvoltare a tuturor capacităților specifice limbii și literaturii române: capacitatea de exprimare orală și scrisă, capacitatea de receptare a mesajului scris și oral. De aceea este necesar ca în studiul integrat al limbii române în școală să-și găsească loc și exerciții pentru dezvoltarea vocabularului,a comunicării verbale și scrise la elevi, paralel cu demersurile tradiționale pentru învățarea teoretică a științei despre limbă sau pentru însușirea aspectului normal al limbii.

La clasele primare strategia didactică trebuie să fie selectată astfel încât să mențină atenția și interesul elevilor pe parcursul întregii activități.

Una dintre căile de realizare a acestui obiectiv o reprezintă jocul didactic, punte ce poate uni școala cu viața și experiențele copilului. Acesta asigură un randament sporit față de celelalte modalități de lucru folosite, deoarece el face parte din activitatea zilnică, preferată a copiilor.

Jocul, o activitate aparent facilă, totdeauna atractivă pune în funcție toate forțele intelectuale ale copiilor, precum și trăirile lor afective. El angajează în activitatea de cunoaștere cele mai importante procese psihice, având în același timp un deosebit rol formativ și educativ. Acest mijloc instructiv – educativ are valori formative cu atât mai profunde cu cât decurg mai firesc din trebuințele și atracțiile elevilor și crează climatul afectiv și intelectual propice dezvoltării intelectuale independente, originale și, în același timp, a exprimării verbale.

3.1.Precizarea,îmbogățirea și activizarea vocabularului prin jocuri didactice

Procesele intelectuale angajate în joc îi conduc pe elevi spre a descoperi adevăruri noi pentru ei, cu ușurință, pe fondul angajării unui efort mai mic ,dar cu satisfacții evidente.

Progresul în procesul de învățământ este condiționat de o motivație superioară din partea elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit față de problemele ce i se oferă, prin plăcerea de a cunoaște și de a explora necunoscutul, prin satisfacțiile pe care le are în urma eforturilor sale.

Jocurile didactice îi amuză pe elevi, le antrenează atenția și spiritul

investigativ. Acestea pot fi folosite la dezvoltarea vorbirii, pentru activizarea, îmbogățirea, diversificarea vocabularului, la însușirea citit – scrisului la clasa I, la pregătirea pentru activitatea de compunere la clasele II-IV. De altfel, jocul utilizat cu pricepere în toate clasele învățământului primar, are o contribuție demonstrată la formarea spiritului creator, fiind calea cea mai sigură de a comunica deschis cu elevii, fără limite între real și imaginar. Este lumea ideală în care totul devine posibil. Noi, cadrele didactice trebuie să exploatăm această lume pentru a putea conduce elevii fără obstacole în lumea creativității.

Elevii învață să fie creativi,își dezvoltă vocabularul încă din clasa întâi prin intermediul jocurilor de cuvinte pe care le putem organiza sub forma unor concursuri, cum ar fi: crearea unor propoziții în care toate cuvintele să înceapă cu aceeași literă; găsirea cât mai multor cuvinte care încep cu o anumită literă sau care să aibă un anumit număr de litere; crearea unor cuvinte noi prin posibila combinare a unor litere date. De altfel, jocul utilizat cu pricepere în toate clasele învățământului primar, are o contribuție demonstrată la formarea spiritului creator, fiind calea cea mai sigură de a comunica deschis cu elevii, fără limite între real și imaginar. Este lumea ideală în care totul devine posibil. Este recomandat ca noi, cadrele didactice, să dirijăm și să conducem elevii în exploatarea acestei lumi pentru a ca ei, să poată utiliza fără obstacole tainele limbii.

Pentru învățarea citit – scrisului, a cunoștințelor de limbă și pentru redactarea compunerilor originale, este necesară organizarea muncii în mod diferit pentru cele trei perioade de predare a limbii și literaturii române. În perioada preabecedară se utilizează jocuri pentru lărgirea ariei limbajului vorbit,pentru flexibilitatea și fluiditatea gândirii și a vorbirii, pentru dezvoltarea proceselor de cunoaștere, pentru educarea atenției. Specifică perioadei abecedare este combinarea literelor în silabe și a silabelor în cuvinte, alternarea scrisului cu jocul didactic pentru a evita oboseala și monotonia. Perioada postabecedară se caracterizează prin trecerea de la combinarea silabelor la aranjarea cuvintelor în propoziții, la alcătuirea compunerilor și la găsirea unor variante de final pentru povestirile neterminate sau la găsirea altui final povestirilor și textelor din manual.

Concepând cu minuțiozitate fiecare pas al procesului de dobândire de cunoștințe, se pot evita atât aplicarea șablonului, cât și apariția dezinteresului sau neparticiparea activă și creatoare a educatorului la propria-i formare.

O lecție de limba română se înscrie pe traiectoria unui învățământ modern, cu inserții creative, dacă solicită efortul intelectual, dacă prin activitățile, pe care aceștia le desfășoară, aduc anumite contribuții personale, care să reprezinte rezultatul căutărilor și al investigațiilor personale și pe această cale să încerce satisfacția strădaniilor depuse.

Experiența lingvistică și cunoștințele anterioare ale copilului constituie punctul de plecare pentru învățarea vorbirii corecte și pentru dezvoltarea limbajului. Elevii trebuie ajutați să își însușească limba română, care le permite să gândească și să comunice, să înțeleagă procesele dezvoltării lumii înconjurătoare. Accentul se va pune pe comunicare orală sau scrisă, pe perfecționarea exprimării orale și a receptării mesajului, asigurând accesul elevilor la tipuri variate de comunicare, stimulându-le activitatea verbală și ajutându-i să comunice prin practicarea limbajului oral și a celui scris.

Activitatea de îmbogățire, activizare și înfrumusețare a vocabularului elevilor este deosebit de importantă. Dobândirea de cunoștințe la diferite obiecte de învățământ și formarea priceperilor și deprinderilor de muncă pentru viața socială în care se vor integra sunt condiționate în mare măsură de cunoașterea și folosirea corectă a limbii române, de nivelul exprimării elevilor.

Pentru a-și exprima ideile și pentru a se face înțeleși, ei trebuie să dispună de un vocabular corespunzător. Cei cu un vocabular sărac întâmpină dificultăți de exprimare. Acest aspect are influență negativă asupra personalității individului. Astfel cei care se exprimă cu greutate evită deseori comunicarea cu cei din jur, devin retrași, timizi, fără curaj.

Exercițiile pentru dezvoltarea capacității de exprimare orală și scrisă pun în acțiune spiritul de observație, inițiativa, imaginația și gândirea elevului. Între gândire și limbaj există unitate și condiționare reciprocă: orice exercițiu care contribuie la dezvoltarea gândirii logice, abstracte contribuie și la dezvoltarea vocabularului.

Cea mai dificilă și de durată problemă pentru învățător este lupta împotriva sărăciei vocabularului elevilor, a exprimării greșite și greoaie lipsită de logică și frumusețe literară. Iată câteva cauze care generează sărăcia vocabularului și exprimarea greșită la elevi:

*Experiența de viață redusă și forma principală de activitate – jocul sunt lucruri normale la intrarea în școală. Pe măsură ce se lărgește sfera preocupărilor și copiii încep să stăpânească tainele cititului și scrisului se îmbogățește și bagajul lor de cunoștințe, deci se dezvoltă și vocabularul.

* Nivelul de cultură și modul de exprimare al membrilor familiei din care provine copilul sunt foarte importante în parcursul școlar al elevului. Dacă membrii familiei copilului au un nivel corespunzător de cultură, atunci copilul se va exprima net superior altora și se va bucura de un volum bogat al vocabularului.

* Lipsa de preocupare și conștientizare a elevilor pentru acest fenomen poate fi o altă cauză. Dacă elevii sunt convinși de necesitatea exprimării corecte, frumoase și nuanțate obiectivele specifice vocabularului vor fi îndeplinite.

* Pasiunea scăzută sau inxistentă a elevilor pentru lectura suplimentară duce la un nivel scăzut al vocabularului. Cei care citesc ceea ce este adecvat vârstei lor își îmbogățesc vocabularul, iar rezultatele sunt superioare.

*Neglijarea corectării la timp și în mod stăruitor a greșelilor de exprimare constituie o altă cauză.Toate activitățile de formare a capacității de comunicare în care elevii își exersează actul vorbirii au o contribuție reală la cultivarea creativității la școlarii mici.

“ Activitățile de formulare a mesajului oral (aplicativ) realizează, pe de o parte, o sinteză a tot ceea ce elevii învață la citire și la celelalte obiecte de învățământ, mai ales sub raportul corectitudinii exprimării, iar pe de altă parte, constituie un prilej de valorificare a experienței de viață, de manifestare a imaginației și fanteziei lor creative. ”1 Gradul de dificultate, cantitatea de informații trebuie să fie drămuite cu pricepere , găsind punctul de interferență al sarcinilor, în concordanță cu obiectivele și conținuturile activităților.

1Șerdean, Ioan, Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar, Editura Corint,București, 2008, pag. 228

La activitățile cu funcție activizatoare evidentă, jocul are prioritate, acestea fiind îmbinate cu plăcerea de a învăța. Iată câteva exemple de jocuri prin care elevii își aprofundează cunoștințele de limbă dobândite anterior, își exersează și își îmbogățesc vocabularul: Eu spun una, tu spui multe; Vorbim corect românește; Cum sunt… ; Alintă cuvintele; Cuvinte vrăjite.

Convorbirile tematice dau copiilor prilejul să-și sporească impresiile, trăirile, imaginația și totodată să-și dezvolte exprimarea orală. Prin astfel de convorbiri se urmărește gradul de generalizare și de abstractizare a gândirii

copiilor, se crează condiții de trecere progresivă de la exprimarea în propoziții simple la exprimarea în propoziții dezvoltate. Astfel de convorbiri pot avea ca teme: familia, universul copiilor, sănătatea, lucrurile înconjurătoare, anotimpurile sau diverse reguli.

Tot pentru dezvoltarea vocabularului un rol important îl au lecturile ascultate și mai apoi citite și povestite de elevi. Valoarea estetică și accesibilitatea lingvistică și artistică sunt criterii importante de selecție a operelor literare destinate școlarilor mici. Astfel elevii iau cunoștință cu operele literare ale lui M. Eminescu, I. Creangă, M. Sadoveanu, Frații Grim, H.Ch. Andersen, L. Tolstoi, Ana Blandiana.

Dialogul va fi utilizat progresiv, în funcție de achizițiile elevilor în materie de limbaj. Se va acorda totdeauna atenție creării unui climat optim și adecvat discuțiilor, se vor antrena toți elevii în discuție, în mod activ și echilibrat. Învățătorul va îndeplini rolul de ascultător și își va diminua aportul la discuție ca vorbitor, în favoarea elevilor. Limbajul învățătorului trebuie să fie accesibil și să reprezinte un model pentru copii.

În planul dialogului, se va ține seama de particularitățile intelectului și de activismul copiilor. Astfel, ideile copiilor pot fi mai bine elaborate dacă li se acordă mai mult timp de gândire. Numai după ce se anunță mai mulți elevi la răspuns se va de ascultare părerilor. Învățătorul va accepta relativ și răspunsul greșit, urmând ca acesta să fie supus discuției clasei și să se tragă concluziile necesare. Toate acestea pentru a se evita blocajele. Întrebările la limba și literatura română trebuie formulate astfel încât răspunsul să nu fie preformulat și să dea posibilitatea elevilor să găsească singuri soluțiile, să le motiveze original și să își exprime cât mai variat părerile. Uneori în formularea răspunsului școlarul este preocupat ca răspunsul să fie pe placul învățătorului. Exprimarea trebuie să fie clară și corectă. Nu trebuie să cerem elevilor să folosească în răspuns numai anumite cuvinte pe care le-a folosit și întrebarea, deoarece răspunsul ar deveni o reluare mecanică a întrebării. Menirea întrebării este să orienteze elevul, să îl conducă spre răspuns, dar ea trebuie să îi permită să își dezvolte gândirea creatoare și inovatoare.

Stilul de activitate creativă determină un nou tip de raport între învățător și elevi, iar îndrumarea și dialogul capătă valențe cristalizatoare pentru motivarea învățării.

Încrederea elevului în propriile posibilități de exprimare trebuie întărită și stimulată. Exercițiile de limbaj vor fi compuse în funcție de capacitatea copilului de a se exprima, iar temele abordate vor fi extrase din universul copilăriei, astfel încât ele să satisfacă interesul elevilor.

Printre activitățile care se bucură de un real succes în rândul copiilor sunt activitățile educative deafășurate pe bază de joc. La începutul clasei I, când copilul ia primul contact cu școala jocul este introdus la începutul fiecărei ore.

Pentru a fi investigat nivelul de dezvoltare a vocabularului său este organizat jocul “ Cine spune mai multe despre …?” (obiectele din clasă, lucrurile școlarului, îmbrăcăminte, mediul înconjurător).

Trebuie insistat asupra elevilor care dovedesc inhibiție verbală. Acestora li se poate cere enumerări de obiecte, dar și includerea cuvintelor în propoziții, pentru a se obișnui cu exprimarea în propoziții.

Tot în perioada de cunoaștere a elevilor se poate folosi jocul “Povestiți ceva despre …” în care se urmărește spontaneitatea construcțiilor verbale ,

fantezia și imaginația copiilor, jocul liber, reprezentările despre lucrurile puse în discuție. În timpul jocului se recomandă crearea unei atmosfere permisiviste, care să eliberez e copiii de teamă și să-i încurajeze pe cei mai pasivi.

Primul contact cu școala are loc în anotimpul toamna, anotimp potrivit

pentru utilizarea jocurilor: “A venit toamna ” și “Săculețul fermecat ”.

La jocul “A venit toamna” copiii sunt așezați în cerc, iar în mijlocul lor este conducătorul jocului care reprezintă toamna. Conducătorul adresează colegilor următoarea întrebare: “ A venit toamna la noi / După ce o cunoașteți voi?” , apoi îl selectează pe cel care va răspunde și în situația unui răspuns corect acesta devine conducătorul jocului.

Pentru jocul “Săculețul fermecat ” scopul este cel de a recunoaște și descrie oral, prin atingere, fructele și legumele din săculețul fermecat.

Aceste două jocuri constituie prilejuri de a activiza vocabularul elevilor și de a forma reprezentări despre toamnă, fructe și legume.

“Cutia cu surprize ” este un alt joc prin care copii își dezvoltă exprimarea orală, creativitatea. Un elev extrage dintr-o cutie o imagine, pe baza căreia formulează propoziții, colegii urmăresc exprimarea corectă a acestuia. Acest joc permite introducerea în vocabularul elevilor a unor cuvinte ce denumesc obiecte mai puțin cunoscute lor.

Prin jocul “Cu ce călătorim ? ” se urmărește verificarea cunoștințelor elevilor despre mijloacele de locomoție. Pentru desfășurarea jocului sunt necesare următoarele materiale didactice :

-un semnalizator cu două părți colorate, una verde și cealaltă roșie;

-un plic cu ilustrații reprezentând mijloace de locomoție;

-o planșă mare pe care este desenată marea, cerul și uscatul.

La ridicarea semnalizatorului verde, plicul cu ilustrații pornește din mână în mână și se oprește când se arată semnalizatorul roșu. Elevul la care ajunge plicul îl deschide, extrage o ilustrație și formulează o propoziție cu ceea ce este reprezentat în imagine. Apoi se atașează imaginea pe planșă, la locul corespunzător. Acest joc îmbunătățește vocabularul elevilor cu denumirile mijloacelor de transport.

Un alt joc îndrăgit de copii este „ Cuvântul interzis ”. Copiilor le sunt prezentate diverse imagini și vor trebui să spună ce văd. De exemplu li se arată o imagine cu anotimpul iarna , sunt întrebați despre ce anotimp este vorba, iar ei vor răspunde fără să folosească denumirea anotimpului, ci expresii ( este anotimpul în care ninge, este frig, ne dăm cu sania).

Deosebit de atractive pentru elevi, dar în același timp și cu multe valențe formative sunt jocurile care implică elementul de ghicire. Aceste jocuri nu numai că activează vocabularul elevilor, dar le dezvoltă gândirea, imaginația, atenția. Jocuri ca: “Ghici ce este? ”, “ Ce s-a întâmplat? ”, “Spune cine este! ” cer din partea elevilor un mare efort de gândire , ei fiind puși în situația de a ghici după o descriere sumară făcută de conducătorul jocului. Pentru a avea o implicare foarte mare a numărului de elevi și pentru a dezvolta o plăcere nemaipomenită la aceștia obișnuiesc să desfășor astfel de jocuri sub formă de competiție. Memorizarea și dezlegarea ghicitorilor constituie modalități de activizare și îmbogățire a vocabularului, precum și exerciții de dezvoltare a exprimării. La început, în clasa I, pentru deprinderea cu tactica ghicitorilor, ajut copiii prin prezentarea unor imagini ce pot fi soluții ale ghicitorilor, apoi trec la dezlegarea lor fără suport intuitiv, solicitând gândirea abstractă. Urmează perioada în care cer elevilor să se documenteze și să găsească ghicitori pe teme diverse (anotimpuri, animale, obiecte de igienă, plante ), unii dintre ei încearcă și reușesc să compună astfel de ghicitori. Desfășor astfel de activități și sub formă de concurs pe echipe.

La clasa I, pentru dezvoltarea exprimării corecte a unor elevi cu dificultăți de vorbire, identificate în momentele predării unui sunet și literă folosesc frământările de limbă.

-Pentru sunetul “j ”: “ Am o vâjietoare care vâjie ca un avion vâjietor. Vâjie tare vâjietoarea, dar mai tare vâjie avionul vâjietor. ”

-Pentru sunetul “ci ”: “Ciubotarul

Are o ciubotărie

Unde ciubotărește

Ciubote și ciuboțele. ”

-Pentru sunetul “ ș ”: “Un moș cu un coș

În coș, un cocoș,

Moșul cu coșul,

Coșul cu cocoșul. ”

Mai târziu, în clasele a III-a și a IV-a, când elevii învață despre sensul cuvintelor se poate folosi jocul “ Calități și defecte ”. Prin acest joc copiii își dezvoltă capacitatea de a compune cuvinte noi, opuse ca sens celor date, utilizând prefixe (plăcut – neplăcut, corect – incorect) . În desfășurarea jocului “Cum se mai poate spune ….. ? ” elevii vor avea de găsit sinonime ( școlar – elev, zăpadă – nea – omăt).

Tot în această perioadă este recomandată și folosirea jocului “ Și cuvintele au familia lor”, astfel elevii sunt îndrumați să găsească cuvinte înrudite cu cele indicate. Pornind de la cuvântul “pădure” pot fi găsite următoarele cuvinte înrudite: pădurar, pădurice, pădureț, a împăduri, a despăduri.

“ Spune ce este! ” este un joc în care copiii vor avea de găsit mai multe sensuri pentru un cuvânt, se poate cere și alcătuirea de propoziții cu aceste sensuri găsite.

Ochi – organ al văzului;de geam;de apă; de aragaz; de tricotat;ou-ochi –preparat.

„ Cuvinte mască ”- constă în explicarea înțelesurilor diferite pe care le au cuvinte cu aceeași formă.

Eu nu cer luna de pe cer.

În port la Constanța port frumosul port românesc.

Am cumpărat și noi cele mai noi numere din această revistă.

Nouă bunica ne-a dat și nouă bomboane.

Se poate cere elevilor să alcătuiască propoziții în care aceste cuvinte să se regăsească în situațiile identificate.

Tot pentru dezvoltarea vocabularului se pot folosi cu succes exerciții de imaginație cum ar fi:

Imaginează-ți că ești o pisicuță. Ce i-ai spune stăpânului tău?

Imaginează-ți că ești o albină. Ce i-ai spune petalei florii pe care te așezi?

Imaginează-ți că ești o bunicuță. Ce sfaturi ai da nepotelei tale?

Imaginează-ți că vorbești cu o stea, ce întrebări i-ai spune?

Imaginează-ți că ești un fulg de nea. Unde ai putea să poposești și cu cine ai vorbi?

Imaginează-ți ce ți-ar povesti pomul de Crăciun, dacă ar vorbi.

Dacă ai putea să oferi ajutorul cuiva,cine ar fi acea persoană?De ce?

Imaginează-ți că ești învățătoare. Ce sfaturi ai da elevilor tăi?

Alte jocuri de imaginație sunt și “Ce floare/ animal/ anotimp sunt?”.

Elevul desemnat trebuie să spună însușiri ale sale ca floare/ animal/ anotimp, iar colegii să îi ghicească numele. Cine ghicește continuă jocul. Un joc asemănător cu acesta este jocul “ Cine poate fi?” Un copil descrie obiectul, ființa aleasă ceilalți vor ghici și vor spune și alte însușiri, calități ale acestuia.

Pentru nuanțarea vocabularului, pentru îmbogățirea lui cu sensurile figurate ale cuvintelor se pot folosi activități asemănătoare celor ce urmează.

Alcătuiți propoziții cu următoarele înțelesuri ale cuvântului :a frământa , a amesteca, a se agita, a se îngijora, a răsuci un obiect.

Găsiți înțelesuri multiple ale cuvântului atenție ( grijă, dar, blândețe).

Explicați expresiile următoare și alcătuiți propoziții pentru fiecare:

-om bland, câine bland, anotimp bland, vorbă blândă;

-tăcere adâncă, lac adânc, sentiment adânc;

Alcătuiți propoziții în care verbele: a mângâia, a dormi, a șopti, a cânta, a zâmbi, să apară cu sensurile propriu și figurat.

Completați spațiile cu verbele potrivite din paranteze. Alcătuiți propoziții cu expresiile date:

-a o croi la fugă = …………………

-a da de știre = …………………….

-a o scoate la capăt =…………………….

-a se lua la ciondăneală = ……………………….

– a sta pa gânduri = ………………………..

– a da din colț în colț = ………………………

– a se cruci =………………………….

-a băga la cap = ………………….

( a se certa, a relua, a observa, a fugi, a se descurca, a anunța, a se codi, a reuși, a se minuna, a șovăi, a ezita).

Aceste activități sunt foarte atractive, stimulează creativitatea, imaginația, fluența și flexibilitatea în vorbire și îmbogățesc vocabularul elevilor. Dezvoltarea capacității de comunicare și exprimare corectă a școlarilor mici este foarte complexă. Ea se realizează la toate obiectele de învățământ, dar ponderea cea mai mare o are în orele de limba română, totul depinde de măiestria cadrului didactic să desăvârșească aceste capacități.

“Activizarea, precizarea, îmbogățirea vocabularului, precum și a expunerii elevilor reprezintă o preocupare permanent în învățământul primar. Se realizează în mod special în orele de lumba română, dar și prin celelalte activități didactice, la orice disciplină. ”1

_____________________________________

1Mariana, Barbu,Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2003, pag. 201

3.2. IMBOGATIREA, ACTIVIZAREA ȘI NUANȚAREA VOCABULARULUI IN CADRUL ORELOR DE

CITIRE-LECTURĂ

Dezvoltarea vocabularului si implicit a comunicării orale constituie o sarcină de prim ordin a învățământului, deși nu există un obiect sau o activitate specifică ce poate urmări acest scop. Pe lângă planificarea și organizarea procesului de instruire și educarea elevilor trbuie avută în vedere valorificarea tuturor posibilităților elevilor pentru realizarea acestui obiectiv.

Cititrea și lectura ocupă o pondere din ce în ce mai mare în programul de instruire a școlarilor mici, care pe lângă activitățile de citire – lectură din cadrul orelor de limba și literatura română realizează și activitățile specifice proiectului „ Îmi place să citesc” și au o ora de lectură introdusă săptămânal în programul de activitate.

În traseul atingerii scopului în astfel de lecții și nu numai trebuie creată o atmosferă activă, atractivă,caracterizată prin dialog învățător – elev și elev – elev. Pentru a participa activ la dialog, elevii trebuie să se simtă atrași și încurajați în permanență, să capete siguranța că pot avea păreri proprii pe care le pot exprima, că pot găsi soluții prin propria muncă.

Obiectivul major al lecțiilor de citire – lectură constă în faptul că duce la dezvoltarea capacităților de creație a elevilor prin intermediul lecturii explicative.

Activitatea de citire – lectură are drept conținut creațiile literare. Cunoașterea structurii textelor orientează elevii în redarea conținutului, într-o manieră originală, dar și în elaborarea unor compoziții noi, originale. Cunoașterea lor este, așadar, un model în elaborarea unor texte și în povestirea unor întâmplări trăite sau imaginate.

Studierea unui text dat sau prezentarea unuia compus de elevi poate fi urmată de discuții în care să fie antrenate imaginația, experiența de viață, atitudinea creatoare

Invățătorul are rolul hotarator de a pastra limba, de a cultiva vorbirea îngrijită si corecta ; el este factorul dinamizator in influențarea exprimării elevilor prin stapanirea mijloacelor de fixare si activizare a cuvintelor insusite.

Programa de limba română pentru clasele I – IV mentionează : "învățătorul nu angajează copiii în învătarea mecanică, pasivă, ci va conștientiza actul citirii, a cărui tehnica o va consolida si stabiliza în scopul dobândirii unor instrumente de lucru cu cartea, prin suscitarea, încurajarea si dezvoltarea dorinței de lectură."

Prin lecțiile de citire si lectură se valorifică diferite forme de achiziționare a elementelor de lexic, cum ar fi:

-însușirea de cuvinte noi;

-precizarea sensului unor cuvinte până atunci necunoscute sau cunoscute sub un sens particular;

– trecerea unor cuvinte din vocabularul activ in cel pasiv.

In manualele claselor I – IV, fiecare text oferă cuvinte si expresii cu sensuri principale și secundare, unele necunoscute de elevi până atunci. Prin actul citirii, am căutat de fiecare dată să asigur întâi perceperea fonetică corectă (pentru ca elevii sunt tentati sa le deformeze prin analogie sau sa le fonetizez dupa specificul local: ăla,pă, etc.).

Începând cu clasa a ll-a, elevii ajung in mod inevitabil in fata unei mari diversitati de genuri si specii literare in care s-a folosit o multitudine de forme si modalitati de expresie.Desigur, obiectivul major al orelor de citire este formarea deprinderilor de citire corectă, curentă, conștienta si expresivă ; iar toate acestea ii conduc pe elevi la continua îmbogățire a vocabularului, la dezvoltarea expresivității vorbirii, la stapanirea limbii ca mijloc de comunicare.Nu se poate citi corect, expresiv decât ceea ce se intelege.De aceea, trebuie realizata înțelegerea sensului tuturor cuvintelor din text, a propozițiilor, a mesajului textului si in același timp consolidarea, prin exerciții, a noilor achiziții de vocabular.Toate acestea sunt activitati absolut necesare, care trebuie sa insoteasca permanent activitatile de citire. Trebuie insa precizat ca, preocuparea pentru dezvoltarea capacitatilor de exprimare a copiilor nu trebuie sa determine schimbarea caracterului lecției de citire, transformand-o intr-o activitate de analiza a sensului cuvintelor.

Metoda de baza va rămâne lectura explicativă, metoda ce constă in îmbinarea lecturii (a cititului) cu explicațiile necesare care, împreună, conduc, în cele din urmă, la înțelegerea mesajului textului. Se poate spune deci, ca lectura explicativă este mai mult decât o metoda ; ea este, mai degraba, un complex de metode, pentru ca imbina lectura cu explicația, conversația, exercițiul si chiar demonstrația. Fiind un instrument de lucru in vederea receptarii unei opere scrise, este de fapt un fel deosebit de analiza literara a textelor pe care le citesc elevii din ciclul primar, adaptata la nivelul capacitatilor lor intelectuale.

Momentele lecturii explicative:

Activitatea de pregătire a elevilor in vederea lecturii;

Citirea integrala a textului;

Citirea pe fragmente si analiza acestora;

Alcatuirea planului de idei;

Conversația generalizatoare cu privire la corrtinutul textului;

Reproducerea textului pe baza planului;

Citirea de încheiere.

Cu excepția momentelor de citire propriu-zisa, toate celelalte momente ale lecturii explicative se realizeaza prin exersarea vorbirii. Depinde de maiestria invatatorului, sa integreze in lecție firesc, pe baza materialului lexical concret, exerciții care sa conducă la precizarea, imbogatirea, activizarea si nuanțarea vocabularului elevilor.

Textele de citire sunt extrem de diverse din punctul de vedere al conținutului si al formei, dupa cum extrem de diversa este si realitatea pe care o oglindesc. De aceea, componentele lecturii explicative trebuie folosite in mod diferit, in funcție de specificul fiecărui taxt. Chiar daca metoda este aceeași, locul si ponderea fiecărei componente a ei diferă de la lecție la lecție, ceea ce atrage după sine marea diversitate a lecțiilor de citire.

Despre citirea explicativă, Robert Dottrens spune : "Citirea explicativa poate fi definita : a intelege si a aprecia. Ea presupune un act de gândire si de educație"

Majoritatea textelor din manualele micilor școlari sunt texte epice. In ceea ce privește continutul lor, acestea infatiseaza aspecte din viata copiilor ("Comoara", "Datorii", "Prietenia", "Merele albastre", "Strada", "Invătătorul nostru"), din viata adulților (Doi prieteni", "Micile economii","Bunica"), momente din trecutul si prezentul patriei ("Asa era Mihai- Voda,Stramosii,Cuza Voda si sultanul") ; basme, povesti si povestiri ('O prințesa adevarata", "Povestea unui om lenes", "Degetica", "Craiasa Zăpezii", 'Tatăl si feciorii", "Doi feti cu stea in frunte", "Croitorasul cel viteaz") ; legende (De ce-si canta cucul numele", "Ștefan Cel Mare si Vrâncioaia") ; fabule (Vulpea si cocorul") etc.

Continutul diferit al acestor texte obliga la o tratare diferențiata. Asa, de pilda, textele cu continut istoric au un specific anume, determinat de prezenta arhaismelor si de marea lor forța evocatoare. Textele ce au ca autori scriitori ca Dumitru Almas, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Mitru s.a., au o mare valoare artistică, presupunând o abordare specifică.

Dificultăți mai mari în înțelegerea lor creează textele care aparțin genului liric. Ele au o pondere mai mică în manualele de citire, dar valoarea lor este inestimabilă și, în ciuda dificultăților pe care le impun, creează satisfacții deosebite. Ele exprimă gândurile, sentimentele, emoțiile autorului în mod direct prin intermediul imaginilor artistice.

Și în acest caz, lectura explicativă se va folosi într-un mod specific Dintre acestea menționez : "Cu penatul ca sideful" de Mihai Eminescu, "O furnica" de Tudor Arghezi, "Cărăbușul de arama" de Lucian Blaga, "Balada unui greier mic" de George Topârceanu, Iarna pe ulița" de George Cosbuc etc.

A treia categorie de texte este constituită de cele cu conținut practic – stiințific. nu prea numeroase, dat fiind ca elevii au încă o vârstă fragedă și în condițiile existentei manualelor de științe (",Incendiul").

Cele mai prețioase texte pentru îmbogățirea vocabularului sunt textele cu caracter epic. In aceste texte ideile, sentimentele, gândurile scriitorului sunt prezentate prin intermediul personajelor, al faptelor și atitudinilor acestora, al evenimentelor sau întâmplărilor. Ca atare, analiza acestor texte se bazează tocmai pe interpretarea faptelor înfățișate.

Invățătorul nu poate face apel la nici o noțiune de teorie literară, dar poate realiza conștientizarea citirii, înțelegerea sensului propriu și figurat al fiecărui cuvânt si al fiecărei propoziții pentru a se putea evidenția semnificația faptelor, în scopul valorificării lor sub aspect educativ.

In fiecare text literar pot exista mai multe idei, însă una dintre ele este cea principală, în jurul căreia gravitează toate celelalte. Asa, de exemplu, în textul uStejarul din Borzești " dupăEusebiu Camilar, ideea principală este dragostea domnitorului față de țară și vitejiile lui pe câmpul de lupta.

In activitatea pregătitoare pentru textul mentionat este necesar sa prezentam copiilor cateva cunostinte în legătură cu personalitatea domnitorului român, să le vorbim despre faptele de vitejie ale acestuia.

O astfel de pregătire plasează acțiunea în spațiu și în timp, creează atmosfera necesară și starea sufletească corespunzătoare, stimulează atenția și interesul elevilor.

Cunostintele lor pot fi completate în ora de lectură prin parcurgerea altor texte ce fac referiri la rolul important al domnitorului român în istoria poporului nostru .

Tot in cadrul activității pregătitoare am considerat necesar să explic (cu ajutorul sinonimelor și perifrazei) cuvinte si expresii ca "a năvălit", "a luat-o la goana", "galopa nebunește", iatagan", "strașnic", "rămășag","răzeș",care ar fi împiedicat înțelegerea textului.Una din cele mai importante probleme, pentru invatator, trebuie sa fie preocuparea pentru selectarea cuvintelor care trebuie explicate.

La explicarea cuvintelor și a expresiilor necunoscute, ca prima etapă in activitatea de îmbogățire a vocabularului, am avut în vedere următoarele aspecte :

-când și cum explic cuvintele noi;

-ce categorie de cuvinte trebuie introduse în vocabularul, activ al elevilor și cum voi asigura insușirea lor.

Momentul explicării cuvintelor se stabileste în funcție de conținutul textelor, de rolul fiecărui cuvânt în text.

Astfel, la citirea textelor epice cu conținut literar, explicarea termenilor noi se face, de obicei, în paralel cu citirea pe fragmente a textului.

In ceea ce privește textele lirice, aprofundarea semnificației figurilor de stil este bine sa se faca după citirea textului.

In cazul celor mai multe texte cu continui istoric, prezenta arhaismelor îngreunează înțelegerea conținutului și, deci, se impune, în etapa pregătitoare, și explicarea unor cuvinte si expresii.

Plecând de la ideea ca o lectura il atrage pe copil prin continutul sau si prin forma de exprimare artistica, am urmărit ca de indata ce incepe sa citeasca, sa cunoasca prin descoperire, adancindu-si si largindu-si cunostintele, o lume noua, interesanta, fascinanta.Pentru a urmări lectura suplimentară, am verificat bilunar fisele de lectura, care conțineau rubricile:

-continutul pe scurt;

-personaje;

-ce mi-a plăcut mai mult;

-ce învățătură se desprinde;

-ce cuvinte noi am reținut.

Ora de lectura oferă posibilitatea introducerii jocurilor literare în diferite variante, dramatizari, schițe, completarea rebusurilor care prin introducerea elementului de concurs stimulează dorința de a câstiga, îndemnându-i să citească mai mult.Nu au lipsit nici exercițiile de recunoaștere a unor expresii frumoase din textele de citire sau lectură.

Astfel, din lecția "Vreau sa trăiesc printre stele" de Victor Eftimiu, elevii, au notat expresiile:" noaptea pădurii"," stelele se anina de acele lui de smarald" " bolta de întuneric albastru" " se simțea în al nouălea cer"sau "Dumbrava minunată" după Mihail Sadoveanu" ușoara întunecime viorie" " florile își plecaseră capetele și dormeau" " un colt de umbra" " pletele lungi ale ramurilor" " o umbră răsărise dirrtr-o dâră de raze".

Atât memorările integrale și selective, cât și activitatea de extragere a expresiilor frumoase din texte au fost precedate, cum este si firesc, de explicarea sensului lor.S-au făcut exerciții de utilizare a materialului lingvistic nou dobândit prin :

-exerciții de reproducere, de povestire a textului;

-exerciții de transformare a dialogului în vorbire directă;

-povestirile cu schimbarea formei ;

-exerciții de caracterizare a personajelor și motivarea unor trăsături caracteristice unor personaje;

-continuarea povestirilor;

-intercalarea unor noi episoade în povestiri.

Exercițiile de utilizare a materialului lexical, reprezintă o etapă superioară în dezvoltarea vocabularului activ al elevilor. Prin intermediul acestor exerciții (fără grad foarte mare de dificultate), după explicarea sensului cuvintelor și expresiilor, după înțelegerea mesajului textului (de obicei epic), după reținerea în context a unor cuvinte si expresii, elevii operează cu materialul acumulat, adică îl introduc în exprimarea proprie.

Astfel de exerciții am introdus în multe lecții de citire sau de lectură ca momente de sine stătătoare, ca munca independentă sau ca temă pentru acasă.

Între activitătile care reprezintă exerciții valoroase pentru formarea la elevi a deprinderii de exprimare corectă, logică, nuantață este povestirea sau reproducerea textului. Aceasta activitate asigură în paralel înțelegerea mai profundă și refacerea unității textului.

La clasele I și aIIa, povestirea s-a dovedit un minunat mijloc de dezvoltare a vorbirii si comunicării, una din căile cele mai propice de activizare a tuturor proceselor și mecanismelor psihice implicate în actul vorbirii și comunicării.

Consider că povestirea, mai ales atunci când se realizează independent (clasa a IV-a), fara sprijinul întrebărilor ajutătoare (clasele II – III) sau al materialelor intuitive (clasele I – II), este o forma de activitate și o metodă de a-l dezvolta multilateral pe copil.

In cazul textelor scurte, simple, ca "Palatul hărniciei", "Comoara", Datorii", "Strămoșii" , povestirea se poate face după conversația generalizatoare. Dacă textul a fost mai lung, am procedat la recitirea textului și la extragerea ideilor principale (ca in "Vulpea si cocorul", "Prietenia", "Ciobanilă"), spre a da posibilitatea elevilor să rețină mai bine conținutul.

O buna povestire trebuie sa îndeplinească urmatoarele cerințe:

-să evidențieze ideea principală textului;

-să evite digresiunile și amănuntele inutile ;

-să fie construită din propoziții corecte;

-să folosească corect cuvintele și expresiile noi;

-să nu întrebuințeze cuvinte parazitare ;

-să folosească intonația corespunzătoare;

-să se prezinte ca o expunere vie, colorată, cu participarea sensibilității copiilor.

Aceste cerințe se realizează treptat, cu efort și preocupare specială din partea învătătorului.

In vederea însușirii de către elevi a priceperii de a reproduce continutul unui text, am procedat în felul următor: am ales la început din text fragmente mici, s- au citit de către elevi și am solicitat să redea continutul într-un alt fel .Aceasta cerința îi obliga pe copii să înlocuiască unele cuvinte și expresii noi.

Povestirea cu cuvintele proprii este foarte valoroasă, deoarece oferă posibilitatea activizării vocabularului pasiv al elevilor.

Povestirea cu folosirea limbii literare specifice autorului este o etapă superioară, rezultatul unei munci perseverente și minuțioase asupra textelor, începând din clasa I.

Baza acestei munci este înțelegerea profundă a textului, analiza lui pe fragmente, atât în ce privește continutul cât și vocabularul.

Pentru realizarea ei este util să se imbine povestirea pe părti mici cu povestirea ulterioara în întregime. Astfel, copiii vor putea sa folosească fără greutate cuvintele și expresiile noi din text.

Reproducerea unui text literar se poate face în mod amănunțit sau pe scurt. In acest din urma caz, este vorba de rezumatul textului.

În vederea îmbogățirii vocabularului elevilor, este indicat ca povestirea amănunțită să cuprindă, pe cât este posibil, încă din clasele mici, expresii și cuvinte din textul pe care îl povestesc.

La început, astfel de cuvinte și expresii vor fi indicate de învățător, iar in clasele

a lll a si a IV a ele se aleg de către elevi, cu sprijinul învătătorului și se scriu pe tabla.

De mare însemnătate este îndrurmarea și învătarea copiilor să povestească pe scurt un text.În acest scop trebuie cultivată priceperea elevilor de a reliefa esențialul din text.

Pentru o astfel de expunere, la intrarea in școala, copiii nu poseda experiența. De aici izvorăște necesitatea unor exerciții gradate în funcție de posibilitățile elevilor.Vom apela la povestirea cu ajutorul planului, mai ales la ajutorul planului cu propoziții interogative. Răspunsurile vor constitui esențialul textului.Mai târziu se poate folosi planul alcătuit din propoziții eliptice pe care ei le completează, realizând povestirea pe scurt.Asa am procedat la textul "Degetica".

Am dat următoarele propoziții eliptice:

Dintr-un bob de orz a răsărit. Degețicăi era pe măsura ei.O………………………o răpește pe fetita.

Povestirea creatoare a textului cu schimbarea formei poate consta în povestirea la persoana întâi a conținutului unui text literar scris la persoana a treia și invers.

Se poate obiecta că o asemenea activitate presupune cunoștințe gramaticale despre verb ( timp, persoana), despre care școlarii mici nu știu nimic, deoarece abia in clasa a lll-a invață verbul.

Cu toate acestea, asemenea forme de activitate se pot folosi încă din clasa a II a.

Procedeul este simplu. Am explicat copiilor ca în poveste, un anume personaj vorbește despre el însuși, iar copiii trebuie să folosească, in loc de cuvântul ueu", – "baiatul" sau "el". Așa am procedat cu fragmente din "Amintiri" de Ion Creangă.

Povestirea prin analogie cu cele citite sau povestite de învățător este o activitate îndrăgită de copii.

Cu toată experiența lor redusă de viata, copiii cunosc destule întâmplări, pe care abia așteapta să le povestească atunci când au prilejul.

Procedeul continuării povestirilor și cel al intercalării unor episoade în povestiri, sunt forme de muncă frecvent folosite și în orele de lectură și comunicare.

Am formulat cerința:

Continuati povestea (fragmentul “In Tara Poveștilor" din "Minunatele aventuri ale lui Buratino" de Alexei Tolstoi).Sau:

Am dat elevilor inceputul și sfarșitul unei povestiri și le-am cerut să completeze mijlocul(cuprinsul) astfel încât să justifice încheierea data:

"Dan si Adrian sunt colegi de clasa, dar ei nu se impaca bine. Se cearta des.Într-o zi clasa lor a făcut o excursie în pădure.De atunci, Dan si Adrian au rămas buni prieteni și se ajută."

În ceea ce privește intercalarea unor episoade în povestiri, acest lucru se poate realiza cu ajutorul unor întrebări puse de învățător, de felul:" Ce s-ar fi întamplat dacă?"

La lecțiile "O prințesa adevărată" după Hans Christian Andersen și "Povestea unui om leneș" dupa Ion Creangă, am formulat întrebările:"Ce s-ar fi întâmplat dacă prințesa n-ar fi simțit bobul de mazăre ? " "Dacă leneșul ar fi acceptat invitația cucoanei? "

La lectura" In Tara Proștilor", in care Buratino este păcălit de o vulpe sireata si de un motan pentru a i se lua cei cinci galbeni pe care-i avea, le-am cerut elevilor sa continue povestirea din carte raspunzand la întrebarea : ""Cum s-ar fi desfasurat intamplarea daca Buratino n-ar fi vrut sa aiba mai multi bani ?"

Iată câteva răspunsuri:

"Buratino le-a spus celor doi prefăcuți că ii ajung cei cinci galbeni. El îi va duce la tata Carlo și acesta va ști ce să facă cu ei pentru a-i face mai mulți."

"Vulpea și motanul nu s-au speriat de refuzul lui Buratino și au vrut să-l conducă acasă. Noaptea s-au oprit la un han unde au mâncat. Cand Buratino dormea, cerșetorii i-au furat banii si pe el l-au legat și l-au lăsat acolo."

Astfel de întrebări le stimulează imaginația creatoare.

Exercițiile de caracterizare a personajelor se preteaza la textele cu continut epic.

La lecția "Asa era Mihai Vodă" am cerut elevilor să desprindă, pe baza textului, trăsăturile domnitorului și să motiveze. Elevii au desprins și motivat urmatoarele caracteristici pentru Mihai Viteazul : curajos, hotărât, bun luptător, conducător viteaz, cu mare dragoste de țara.

Pe domnitorul Cuza, dupa citirea textului "Cuza Voda si sultanul" l-au caracterizat; curajos, mândru, întelept, iubea și respecta poporul.

La lecția "Sfat cu Sora Soarelui", le-am dat următorul exercițiu de muncă independentă :

Alegeți din lecție

Cuvinte care denumesc fiinte;

Precizați cuvinte care arată cum este Lizuca.

Elevii au găsit:

floarea, bunicuța, bunicul, mama, fluturi, cateluș, furnici.

tristă, necăjită, isteața, visătoare.

Printr-un alt exercițiu am cerut elevilor ca, dintr-un șir de trăsături, să selecteze pe cele caracteristice unui personaj și să motiveze cu citate din text.

Astfel, la caracterizarea lui Mihai Viteazul la lecția "Așa era Mihai Vodă" am enumerat urmatoarele cuvinte : curajos, hotărât, laș, viteaz, prost, inteligent, îngâmfat

La lecția "Tatăl și feciorii" am încheiat activitatea printr-un exercițiu de muncă independenta având ca temă selectarea din cuvintele date a celor care-l caracterizau pe bătrân și separat a celor care-i caracterizau pe feciori.

Cuvintele date au fost: bun, prefăcut, darnic, batran, intelept, rau, necăjit, nerecunoscător.Asemenea exerciții reprezintă primii pasi spre realizarea caracterizarii personajelor, contribuind totodata la activizarea vocabularului elevilor.

O alta activitate care m-a ajutat în procesul de îmbogățire a vocabularului elevilor a fost introducerea caietelului-vocabular în clasa a ll a, iar în clasa a lll a am început familiarizarea cu dicționarul.

Asemenea activităti trebuie controlate permanent deoarece nu de puține ori am întâlnit în carnetele-vocabular copierea greșită a cuvintelor sau explicațiilor.Cuvintele notate în vocabulare au îndeplinit o anumită cerința de forma : substantivele s-au trecut la forma de nominativ, iar verbele la infinitiv.

Cu toate aceste activitati, în clasa a lll a și chiar în clasa a IV a, exprimarea elevilor mai înregistrează destule deficiențe. Nu toți copiii utilizează cuvintele noi din vocabular, iar unii le folosesc greșit.Tendința existentă în limba, de a întări o idee prin mai multe cuvinte, conduce la apariția pleonasmului. Acesta este frecvent întâlnit și în exprimarea adulților și poate tocmai de aceea micii școlari îl preiau automat, fără să cugete la sensul cuvintelor utilizate.Cele mai frecvente pleonasme întâlnite în exprimarea școlarilor mici, sunt: "urca-te sus", "coboara jos", "intoarce-te înapoi" , "moș bătrân" , babă bătrână" , "exemplu exemplar", "obstacol care împiedica" etc.

Am corectat asemenea imperfecțiuni prin discuții și explicate ca să înțeleagă că este vorba de repetitii supărătoare și să le evite în vorbire.

Nu am pierdut din vedere nici acele pleonasme legate de folosirea greșită a gradelor de comparație în cazul unor adjective cu sens comparativ sau superlativ de felul: "mai superior", "mai inferior", "mai complet", "mai principal" etc.

Le-am explicat că aceste adjective, datorită înțelesului lor, nu se supun regulii

obișnuite de trecere prin gradele de comparație.

Cu alt prilej am evidențiat faptul că, uneori, repetarea aceluiași cuvânt este utilizată de scriitor cu un scop precis, acela de a evidenția o idee sau o trăsătură.Repetitia este, deci, o figura de stil, întâlnită în unele lecții de citire, dar mai ales în lecturile particulare ale elevilor, în special în povești:

"Si era o fata frumoasă, frumoasă…"

"A făcut un pod cu totul si cu totul de aur "

Ideea subliniată este aceea de superlativ.

În poezia "Primavara" de Vasile Alecsandri, repetarea versurilor

"Salutare, primăvara!/Timp frumos, bine-ai venit!"exprimă bucuria poetului în fața renașterii naturii.

Elevii au descoperit cu ușurința și satisfacție repetițiile folosite de Ion Creangă în Amintiri din copilărie", fragmentele "La cireșe" și "La scăldat".

"Și eu fuga, și ea fuga, și eu fuga, și ea fuga, până ce dăm cânepa toată palanca la pământ."

"Și eu fuga si fuga fara sa ma uit in urma, pana ce dau intre huditi pe drumul care duce la noi acasa."

Toate exercițiile prezentate și multe altele, utilizate în clasa, au contribuit la îmbogățirea și activizarea vocabularului elevilor.Faptul că le-am prezentat izolat nu trebuie să conducă la concluzia că au fost introduse mecanic zi de zi, la fiecare lecție de citire.Întotdeauna exercițiile de lexic mi-au fost inspirate de materialul lingvistic al textului, ele vizând în paralel aprofundarea conținutului fiecărui text.

3.3.Precizarea,imbogatirea si activizarea vocabularului prin exerciții de gramatică

Din punct de vedere al elementelor de construcție a comunicării trebuie evidențiat caracterul practic – aplicativ al acestora, ele având rol de autocontrol, de autoreglare a exprimării corecte, orale și scrise. Cultivarea spiritului creator prin intermediul elementelor de construcție a comunicării înseamnă aplicarea corectă, în practică, a acestora prin actul comunicării.

Studiind elementele de construcție a comunicării, elevii deprind

logica și bogăția limbii și ajung să folosească, în mod corect și conștient un vocabular adecvat, atât în vorbire cât și în scriere. De asemenea, elevii reușesc să înțeleagă mai bine gândurile altora și să folosească limba ca mijloc de comunicare și de acumulare de cunoștințe. Activitatea de învățare a cunoștințelor de limbă asigură cultivarea zestrei lingvistice a copiilor și contribuie la stimularea proceselor de cunoaștere, de gândire abstractă.

Între gramatică și celelalte părți constituitive ale limbii, vocabularul și fonetica, există strânse legături: sunetele reprezintă învelișul material al cuvintelor, iar vocabularul asigură materialul necesar gramaticii.

Din punct de vedere al studierii limbii române la ciclul primar, se disting două etape. Prima etapă este corespunzătoare claselor I și a II-a, când

elevii operează cu noțiunile gramaticale pe cale intuitiv-practică, fără să le numească și fără să le definească. Acum, elevii sunt familiarizați cu unele cunoștințe simple de limbă , pe cale oral – practică, prin exerciții pe care le rezolvă la lecțiile de citire, scriere, comunicare. În cea de-a doua etapă, corespunzătoare claselor a III-a și a IV-a elevii își însușesc noțiunile de limbă prin intermediul regulilor și definițiilor. Acum se face apel la experiența lingvistică dobândită în prima etapă, experiență pe baza căreia elevii învață reguli și definiții gramaticale.

Specifică învățării noțiunilor de limbă este reluarea, pe un plan superior, a celor învățate în anii anteriori. Acest sistem de repartizare a volumului de cunoștinte în programa școlară se numește sistemul concentric.

Deși elevii de clasa I alcătuiesc propoziții din primele săptămâni de școală nu li se dă definiția acesteia. Ei știu că prin propoziție se spune, se comunică ceva și atunci când au de alcătuit propoziții , ei au de spus ceva despre copil, casă, cățel, etc. În clasa a II-a elevii află că “ propoziția este o comunicare spusă sau scrisă ” apoi, în clasa a III-a ei știu că “ propoziția este o comunicare cu un singur predicat. ” Toate acestea dovedesc caracterul concentric al predării limbii române.

Însușirea noțiunilor gramaticale de către elevi reprezintă un process complex. Operațiile de gândire, care sunt implicate în procesul formării noțiunilor gramaticale – analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea – au și ele un specific deosebit.

Tipurile de exerciții gramaticale sunt variate (de formulare, de completare, de identificare, de înlocuire) și pot angaja un efort creator, din

partea elevului, gradat, de la simplu la complex, de la litere și silabe la părți de propoziție și texte.

La clasa I, în procesul învățării scrierii și citirii, metoda utilizată – fonetică, analitico-sintetică – implică activități specifice dezvoltării spiritului creator. Demersul făcut în predarea – învățarea unui sunet nou solicită gândirea creativă, astfel compunerea de propoziții pentru analiza și sinteza fonetică, pe baza ilustrațiilor sau a altor surse reprezintă un efort creator din partea elevilor. ( anexa 1 și 2)

Încă din perioada preabecedară elevii rezolvă, în mod practic- aplicativ, exerciții de exprimare corectă la fiecare lecție de limba română, de cele mai multe ori prin intermediul jocului didactic. Procesele intelectuale declanșate prin joc au darul de a-i conduce pe elevi la descoperirea unor adevăruri, noi pentru ei, cu o oarecare ușurință, angajându-i în eforturi de gândire și oferindu-le evidente satisfacții.

Jocul didactic poate avea un randament sporit față de alte metode, deoarece el face parte din preocupările zilnice, preferate ale copiilor. El solicită angajarea deplină a capacităților intelectuale ale elevilor, mai ales dacă se are în vedere ca între joc și situația de învățare să existe o asemănare formală, o analogie.

Tot în această perioadă se are în vedere calitatea auzului fonematic și dezvoltarea acestuia. În acest scop pot fi introduse printre activități și jocuri didactice cu un conținut adecvat, legat de sarcina dominantă a lecțiilor. Jocuri precum: Jocul silabelor, Găsește sunetul, Completează cuvântul contribuie la dezvoltarea auzului fonematic și la exersarea pronunțării corecte a unor sunete.

Elevii învață să fie creativi încă de la începutul școlarității prin intermediul jocurilor de cuvinte pe care le putem organiza sub forma unor concursuri, cum ar fi compunerea de:

– silabe cu literele date,

-cuvinte cu silabele date, cu jetoane sau la alfabetar,

-găsirea de silabe lipsă din cuvinte ,

-găsirea cât mai multor cuvinte care încep cu o anumită literă sau care să aibă un anumit număr de litere, silabe;

-crearea unor cuvinte noi prin posibila combinare/schimbare a unor litere date,

– propoziții după diverse criterii:

– toate cuvintele să înceapă cu aceeași literă sau cu litere în ordinea alfabetică;

– cu număr de cuvinte dat.

Acestea sunt activități în care actul cunoașterii conține elemente de creație.

Iată câteva exemple de jocuri care vizează cele spuse mai sus:

“ Silabele încurcate” folosit în perioada abecedară, când elevii au învățat deja câteva litere și pot scrie și citi silabe și cuvinte se poate desfășura jocul. Acesta constă în ordonarea unor silabe date, astfel încât să formeze cuvinte. Jocul se poate desfășura frontal sau sub formă de concurs pe echipe, câștigătoare fiind echipa care a format cât mai multe cuvinte.

“ Schimbă litera ” și “ Litera se schimbă” sunt jocuri ce presupun formarea de noi cuvinte prin schimbarea literei indicate (s : sală- zală ; rasă – rană; pasă –pană; ros- rod; toc- loc – joc – foc – poc – coc).

“ Litera se repetă” – vizează găsirea de cuvinte în care să se repete litera indicată ( o: cocoș, topor, cocor; a: tata, mama, fata, pata; e: veste, peste, crește).

“ Scara cuvintelor ”- se realizează o scară a cuvintelor prin adăugarea la cuvântul dat a unor litere, astfel încât să se obțină cuvinte noi ( da, dar, dare; re, ren, reni; mi, mir, mire).

“Jocul diminutivelor ” – se realizează transformarea unor cuvinte în diminutive (masă- măsuță, casă – căsuță, cântec – cântecel). Jocul poate fi introdus prin versurile:

“Cuvântului îi pun o coadă

Un adaos mititel

Și pe dată, tot cuvântul

Se preface-n … cuvințel ”

“ Literele au propozițiile lor” – constă în alcătuirea de propoziții în care fiecare cuvânt să înceapă cu aceeași literă ( Ana aduce alune).

“ Mai spune ceva” – solicită elevii să dezvolte o propoziție dată anterior ( Elevul scrie. Elevul scrie corect. Elevul scrie corect temele.).

Prin intermediul altor jocuri se realizează operarea cu elemente de gramatică cu mult înainte de a fi studiată aceasta. Iată câteva exemple de astfel de jocuri în care se realizează consolidarea deprinderilor:

– de a folosi corect cazurile nominativ, genitiv, dativ și acuzativ: Baba-Oarba, Un tăciune și un cărbune, A (al) cui este?;

-de a face acordul adjectivului cu substantivul: Potrivește însușirile;

-de a folosi corect vrebul și timpurile verbului: Roata vremii, Găsește acțiunea, Ce fac?;

-de a folosi formele pronumelui : Ce știi despre mine?;

– de a forma pluralul substantivelor: Eu spun una, tu spui multe.

În clasele II-IV , jocul didactic nu dispare, are o pondere mai mică, acum predomonă o altă metodă didactică – exercițiul. Exercițiul, ca metodă de învățământ, reprezintă calea prin care, pe baza repetării sistematice a unei aactivități intelectuale, se dobândesc deprinderi. Exercițiile de gramatică vizează formarea și dezvoltarea deprinderilor de exprimare corectă orală și scrisă. Eficiența exercițiilor este asigurată prin stabilirea unei permanente legături între cunoștințele teoretice de gramatică și aplicațiile lor practice, prin introducerea în fiecare exercițiu a unor noțiuni teoretice, care ajung, astfel în practica exprimării corecte.

Acestea sunt folosite în funcție de scopurile urmărite, de gradul de independență a elevilor în efectuarea lor, de forma pe care o iau – orală sau scrisă. Clasificarea lor subliniază diversitatea; ele pot fi fonetice, morfologice, sintactice.

În ceea ce privește exercițiile morfologice trebuie menționat că elevii de la clasele I – II exersează găsirea de cuvinte care să denumească ființe, lucruri, fenomene ale naturii, însușiri, acțiuni, numere, pentru ca mai târziu, în clasa

a III-a, să afle că acestea se numesc substantive, verbe, adjective, numerale, verbe și părți principale sau secundare de propoziție; ca apoi, în clasa a IV-a să învețe că ele sunt subiecte, predicate, atribute și complemente.

Un mare potențial creativ îl au exercițiile de modificare. În astfel de exerciții elevii intervin activ, transformând în textele date faptele de limbă. Exercițiile de modificare pot avea forme multiple.

Un tip de exercițiu gramatical în care se pune în valoare creativitatea elevilor este acela în care se cere copiilor să transforme o parte de vorbire în altă parte de vorbire.

Transformă substantivele în verbe :

floare – a înflorit

vorbă –

mers –

plans –

citire –

Transformă verbele în substantive:

să râzi – râs

a mâncat –

au cântat –

s-a supărat –

ați scris –

Transformă substantivele în adjective:

frunză- înfrunzit

construcție –

ceartă –

liniște –

înălțime –

Alcătuiește un enunț în care cuvântul “lună ” să fie adjectiv.

Se poate da sarcină elevilor să transforme o parte de propoziție în altă parte de propoziție.

Alcătuiți propoziții în care cuvintele: frate, cățel, carte să fie pe rând

subiecte, atribute și complemente.

O variantă a exercițiilor de modificare o reprezintă exercițiile de completare, care după tema pot fi: fonetice, de vocabular, morfologice și sintactice :

Completează cu literele și grupurile de litere care lipsesc:

Lizuca a plecat spre _unica cu Patro_le . S-au întâlnit cu Sora _oarelui și cu Sf_nta Miercuri. _le două prietene au ajutat-o să găsească drumul spre casa buni_lor.

Înlocuiește spațiile punctate cu cuvinte opuse ca înțeles:

Buturuga mică răstoarnă carul ……… .

După vreme rea, vine și vreme ……… .

Bogatul greșește, iar ………….. cere iertare.

Completează cu sa/s-a, ia/i-a, sau/ s-au, la/l-a:

El …… dus la prietena ………… .

Elena ……. certat că s-a dus …….. magazin.

Ea ……… și apoi ……….. mulțumit.

Copiii …… dus la teatru ……. la circ?

Înlocuiește punctele de suspensie cu numeralele care se potrivesc:

Aprilie este luna ……………… din an.

Ziua Națională a României este pe …. Decembrie.

Eu m-am născut pe data de ………………. .

Alcătuiește o propoziție simplă și o propoziție dezvoltată:

Mihai ………… .

Primăvara ………………………………………….. .

În orele de limba română se pot folosi și exerciții de exemplificare . Acestea constau în concretizarea unor reguli gramaticale, a unor reguli de ortografie și de punctuație învățate. In anexa 3 este prezentat demersul didactic al unei lecții de recapitulare a cunoștințlor referitoare la substantiv. Ele se pot folosi în momentele de recapitulare a cunoștințelor, dar și la consolidarea noțiunilor învățate. Elevii sunt solicitați să efectueze exerciții asemănătoare cu cele realizate anterior, să dea exemple de cuvinte respectând modelul.

Alcătuiți propoziții în care să folosiți scrierea corectă a ortogramelor s-a, i-a, l-a, ne-a, ne-am, s-au.

Alcătuiți propoziții în care cuvintele: sare, vin, poartă să fie pe rând substantive și apoi verbe.

Dați exemple de propoziții în care cuvântul mare să fie substantiv și apoi adjectiv.

Formulați propoziții în care cuvintele : merge, vine, aleargă să fie predicate.

Alcătuiți trei propoziții dezvoltate, în care,schimbând forma cuvintelor de mai sus, acestea să nu mai fie predicate.

Dați exemple de cuvinte care să formeze pluralul cu terminațiile : i ( copii), e ( pachete), uri ( obiceiuri) .

Dați exemple de cuvinte care să conțină grupurile: nn, ee, cc, ea, ia, oa, în, îm, des, dez.

Ordonați cuvintele următoare astfel încât să formați propoziții în care subiectul să fie pe rând la început, la mijloc și la sfârșit de propoziție: daruri, ei, a primit, de ziua, Maria, multe.

Dați exemple de propoziții în care unul dintre cuvinte să răspundă la întrebarea ce face/ cine/ cum/ ce/care.

Dați exemple de propoziții în care subiectul să arate un singur obiect, iar predicatul să fie primul cuvânt în propoziție.

Alcătuiți o propoziție dezvoltată în care partea secundară să fie exprimată prin adjectiv.

Exercițiile de gramatică se folosesc în forme complexe și în mod combinat. Există exerciții cu un caracter creator ridicat în care se dau, în mod gradat, sarcini cu dificultate sporită. Iată câteva asemenea exerciții cu grad sporit de creație care pot fi utilizate în orele de gramatică:

Alcătuiți propoziții în care atributele ce însoțesc substantivul cartea să fie exprimate prin diferite părți de vorbire.

Alcătuiți propoziții în care verbul a citi să fie însoțit de complemente exprimate prin diferite părți de vorbire.

Alcătuiți propoziții în care cuvântul alee să fie subiect și complement.

Alcătuiți o propoziție dezvoltată format din două cuvinte.

Găsiți un sinonim sau o expresie sinonimică pentru verbul a se rostogoli. Alcătuiți cu acesta o propoziție.

Alcătuiți propoziții în care verbele utilizate să fie la persoana I, numărul plural.

Alcătuiți un dialog în care să utilizați cât mai multe numerale.

Alcătuiți un scurt text cu titlul „În recreație ” în care să să utilizați cât mai multe verbe.

Alcătuiți un dialog în care să folosiți atribute exprimate prin substantive.

Alcătuiți un dialog în care să folosiți complemente care să răspundă la întrebările : ce?, pe cine? , cui? , pentru cine ? , din ce cauză?.

Realizează un dialog între tine și un coleg în care să folosești cuvintele: elev, școlăriță cu rol de atribut, complement și subiect.

Dați exemple de substantive la genul feminin, numărul plural, însoțite de adjective. Alcătuiți propoziții în care aceste adjective să fie situate în poziții diferite față de substantiv.

Alcătuiți propoziții în care să folosiți numeralui doi cu funcție de subiect și apoi de complement.

Alcătuiți un dialog în care să povestiți o întâmplare și în care să utilizați pronumele personale următoare: eu, pe noi, lor, nouă, mie, pe ei.

Alcătuiți un scurt text cu titlul „ La pădure ” în care verbele utilizate să fie la timpul trecut.

Exercițiile de gramatică în care se cere copiilor să creeze pot fi completate și de alte exerciții în care cadrul didactic cere elevilor să compună ei înșiși exerciții. Acest lucru poate fi solicitat elevilor doar în momentul în care aceștia stăpânesc îndeajuns toate noțiunile gramaticale studiate și au exersat suficient cu ele. Astfel se poate cere elevilor să formuleze o problemă creatoare pentru colegi, precizând felul propoziției, prin ce să fie exprimate părțile principale de propoziție și prin ce părți secundare se poate dezvolta propoziția.

Foarte atractive pentru copii sunt „ povestirile gramaticale”, variante ale exercițiilor de mai sus. Iată un model de astfel de povestire utilizată într-o lecție de consolidare a cunoștințelor despre părțile de vorbire, la clasa a III-a : „Maria a cerut colegilor să alcătuiască o propoziție care să conțină un substantiv comun, numărul plural și un pronume personal persoana I, numărul singular. Iată ce au spus colegii:

Noi am mers la bunici.

Eu am mers la mare.

Eu și colegii am mers în excursie.

Eu am mers la bunici.

Maria nu știe care este răspunsul corect și vă roagă să o ajutați. ” După ce elevii au identificat propoziția corectă li se pot adresa următoarele întrebări:

– De ce nu sunt corecte celelalte propoziții?

– Mai puteți da și alte exemple care să corespundă cerinței Mariei?

Tot caracter creativ au și exercițiile în care se solicită tranaformarea propozițiilor simple în propoziții dezvoltate. Pentru organizarea acestui tip de exercițiu se poate organiza activitatea frontal și aceste propoziții simple pot fi spuse de cadrul didactic sau se poate organiza activitatea pe grupe, perechi, sub formă de concurs și unii elevi să spună propoziția simplă pentru ca partenerii lor să o dezvolte. Iată un exemplu de astfel de exerciții:

Transformați următoarele propoziții simple în propoziții dezvoltate:

Frunzele cad. ………………………………………………………………………………………….

Cucul cântă. ………………………………………………………………………………………….

Soarele se arată. ……………………………………………………………………………………..

Amuțise vântul. ……………………………………………………………………………………..

Dispăreau casele. ……………………………………………………………………………………..

Începe școala. ………………………………………………………………………………………….

Dacă în timpul predării-învățării părților de porpoziție se cere alcătuirea de propoziții în care acestea să îndeplinească diverse condiții, în orele de consolidare-sistematizare de cunoștințe se poate cere elevilor alcătuirea de propoziții după diferite scheme. În timpul acestor exerciții operațiile gândirii ca: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea sunt intens solicitate.

Alcătuiți propoziții după schemele de mai jos:

S A P

A S P

P S A

S A P C

P C S A

Ss Aa Pv Cs

Sp Pv Cs Aa

Cs Pv Ss

S + P + C

pronume verb substantiv

S + P + C + A

numeral verb substantiv adjectiv

S + A + A + P

s a a v

P + C

v s

Exercițiile sunt modalități de eficiente de exersare a gramaticii, în condițiile aplicării nemijlocite în practica exprimării, a unor cunoștințe de limbă. Exercițiile gramaticale trebuie considerate mijloace de cunoaștere a multiplelor aspecte ale vieții și lumii înconjurătoare, de gândire logică și creativă, constituind căi în formarea deprinderilor de exprimare corectă, coerentă și expresivă.

CAPITOLUL IV.

CERCETARE CONSTATATIVA PRIVIND ÎnsuȘUREA ȘI DEZVOLTAREA VOCABULARULUI ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR PRIN ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ

a) Ipoteza

Daca vom folosi strategii corespunzătoare și un număr de exerciții cât mai variate, atunci și numai atunci elevii își vor îmbogăți vocabularul, vor ști să se exprime clar si corect atât oral cât și scris în orice situație s-ar afla.

b) Etapele cercetării

Testarea inițiala; notarea fidelă a răspunsurilor elevilor.

Centralizarea rezultatelor și interpretarea lor;

Desfașurarea unui program de intervenție pe marginea lecțiilor de citire si lectură din clasa a III a, în care sunt frecvente cuvinte si expresii noi, artistice;

Testarea finala a elevilor;

Centralizarea rezultatelor comparativ cu testarea inițială;

Concluzii.

c) Metode folosite

Experimentul

Observarea comportamentului inițial si final, precum si a exprimării copiilor;

Chestionarul;

-Set de probe.

Cercetarea experimentală vizând dezvoltarea vocabularului elevilor s-a desfășurat la Școala Gimnazială Costeștii din Vale, la clasa la care organizez activități de predare-învățare-evaluare. În această cercetare voi prezenta aspecte din activitatea de la catedră referitoare la tema lucrării. Rezultatele sunt urmărite de-a lungul anului școlar 2013- 2014, an școlar în care conduc activități educative la clasa a III-a.

Experimentul pedagogic se realizează fără clasă de control, prin compararea permanentă a rezultatelor obținute de elevi de la o etapă la alta. Scopul experimentului este de a confirma sau infirma ipoteza cercetării. Cercetătorul care utilizează calea experimentală pentru a verifica, testa propriile ipoteze încearcă să controleze anumiți factori, să surprindă relația dintre elemente și apoi să propună o atitudine practică cu efect de optimizare.

Obiectivele cercetării:

identificarea nivelului de dezvoltare al vocabularului elevilor

urmărirea progreselor înregistrate de elevi pe linia creativității

cunoașterea și înlăturarea elementelor care pot bloca manifestările originale, creative ale elevilor

Datorită faptului că este integrată procesului de învățământ, cercetarea este transformată într-o activitate ce are atributele naturaleții, obișnuitului. Elevii s-au obișnuit cu atmosfera lecțiilor experimentale de limba română, încât rezultatele obținute nu au mai fost afectate de factorii de noutate și entuziasm.

Folosirea unei metodologii adecvate are ca scop acumularea unei cantități suficiente de date, de informații concrete, obiective, complete a căror analiză și interpretare ulterioară să conducă la răspunsuri sau soluții științifice, la concluzii viabile.

Metodele folosite pentru măsurare, înregistrare și colectare a datelor în cercetare sunt:

metode nonexperimentale de colectare a datelor:

– observația

– testele

– metoda analizei produselor activității școlare

– chestionarul

– studiul de caz

– convorbirea

metode acționale sau de intervenție:

– experimentul pedagogic

metode de prelucrare, interperetare și prezentare a datelor cercetării:

– tabelul de rezultate

Aceste metode parcurg în mare măsură, aceeași succesiune de pași:

-prelucrarea cerinței – într-un sens foarte larg, pornind de la definirea acesteia, continuând cu identificarea aspectelor critice pe cere le conține și terminând cu obiectivele urmărite;

-culegerea de informații, cu privire la elementele deja cunoscute, elementele noi, datele furnizate de alte discipline de învățământ. Toate aceste informații vor forma conținutul unui material scris.;

-ordonarea informațiilor prin punerea lor într-o formă inteligibilă, ușor detectabilă: sortare, grupare, notare;

-rafinarea informațiilor prin stabilirea de relații între acestea, similitudini și diferențe, analogii, raporturi cauze-efecte, combinații între informații, modele pe baza informațiior;

-digerarea informațiilor, ca fază de incubare deliberată, prin renunțarea la abordarea conștientă și punerea la lucru a subconștientului, relaxarea voită, discutarea altor probleme, recurgerea la jocuri de divertisment, urmărindu-se reîmprospătarea minții;

-producerea de idei prin reconcentrare asupra problemei, urmat de o emisie liberă da ideilor de rezolvare a cerinței. Se înregistrează conceperea a cât mai multor alternative, într-o formă brută, necenzurată;

-aplicarea ideilor;

-repetarea procesului, până ce devine obișnuință, constituie o fază complementară, având rolul formării unui veritabil comportament în raport cu cerințele care reclamă o rezolvare creativă.

Voi aplica metoda bibliografică prin selectarea și analiza materialului bibliografic referitor la tema abordată și în concordanță cu scopul și obiectivele cercetării, alegând ceea ce se potrivește cel mai bine la clasa unde îmi desfășor activitatea. Studiez permanent documentele curriculare oficiale și documentele școlare. “Ca metodă de colectare de date în cercetările pedagogice observația constă în urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unui fenomen sau a unui complex de fenomene educaționale dintr-o anumită perspectivă, în condiții obișnuite de existență și desfășurare (fără nicio intervenție din partea cercetătorului), în scopul explicării, înțelegerii și ameliorării lor. ”1 Observația este una dintre cele mai larg utilizate metode .

Pentru eleborarea acestei lucrări am folosit în special observația sistematică, pornind de la anumite ipoteze, recurgând la verificări pe parcursul desfășurării și orientării în funcție de factorii spontani ce intervin. Elementul specific ce caracterizează observația științifică este caracterul ei integral, sistematic și organizat.

1 Mușata,Bocoș,Cercetarea pedagogică, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003, pag.58

În investigație, am folosit atât observarea individuală, cât și pe cea colectivă. Observarea s-a desfășurat după un plan, scop și obiective stabilite; am creat climatul necesar pentru obsevare, pe care am realizat-o în situații repetate și în condiții variate, am consemnat cele observate și am interpretat consemnările.

Dacă observația presupune urmărirea fenomenelor educaționale fără nicio intervenție din partea cercetătorului, experimentul presupune modificarea intenționată a condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenelor. Prin urmare experimentul pedagogic este o observație provocată, presupune schimbarea deliberată a fenomenelor educațoinale în vederea studierii lor.

Experimentul pedagogic se desfășoară în mai multe faze: faza pregătitoare, faza de efectuare și faza de evaluare a rezultatelor. În etapa de efectuare propriu-zisă, etapă cu cea mai mare importanță, cercetătorul intervine în evoluția normal a faptului pedagogic cu o variabilă anumită, conform ipotezei formulate prin cercetarea sa.

Este de dorit ca în cercetarea pedagogică să se utilizeze pe scară tot mai largă experimentul deoarece are un câștig dublu: de ordin teoretic-cognitiv (cunoașterea nouă a unor aspecte legate de educație, învățământ, școală) și de ordin practic (introducerea de elemente noi în acțiunea formativă).

O altă metodă folosită în cercetarea pedagogică este analiza produselor activității școlare. Activitatea elevilor, ca subiecți ai educației, se poate materializa în diverse produse: teme, lucrări scrise, compuneri, povestiri, proiecte, portofolii. Analiza acestora oferă posibilitatea unor aprecieri, evaluări asupra muncii elevilor dar și a unor elaborări de previziuni referitoare la dezvoltarea personalității și potențialului lor creator

Ancheta , ca metodă de cercetare, este o metodă de tip interactiv care presupune un schimb de informații între cercetător și subiecții supuși investigației în cadrul căreia se culeg date, interese, motivații, cunoștințe, dorințe în legătură cu anumite fenomene. Această metodăface posibilă culegerea datelor și informațiilor de la indivizi, în scopul cunoașterii cât mai aprofundate a fenomenelor investigate, fenomene care sunt în corelație cu ipoteza cercetării.

Se poate realiza prin intermediul interviului. Acesta folosește ca instrumente chestionarul – când este vorba de interviul scris și convorbirea – în cazul interviului oral. Interviul presupune formularea unor întrebări relevante pentru finalitatea cercetării, oferind imaginea opiniilor și aptitudinilor celor cu care se discută, aici fiind vorba de elevi.

Convorbirea este o variantă de interviu cu o mare aplicabilitate la clasele I-IV. Elevii nu sunt supuși rigorilor exprimării scrise și dacă se realizează un climat cad, favorabil dialogului în urma convorbirii se pot răspunsuri și informații utile în cercatare.

Chestionarul este utilizat pe scară largă în cercetările pedagogice și cuprinde o succesiune de întrebări având ca finalitate obținerea de răspunsuri ajutătoare în abordarea temei de cercetare. Întrebările adresate prin intermediul chestionarului pot fi închise, deschise, cu răspunsuri la alegere. Indiferent de structura chestionarului aplicarea sa cu efecte pozitive pentru cercetare solicită respectarea unor exigențe de formulare a întrebărilor, de aplicare a chestionarului, de explicitare a scopului utilizării lui, de prelucrare a datelor obținute.

Metodele de cercetare pedagogică au valoare științifică și eficacitate educațională numai dacă sunt privite ca acționând în intercondiționare , ca alcătuind un sistem metodologic unitar.

Mi-am propus ca la clasa a III a, pe un eșantion de 12 elevi, să urmăresc dezvoltarea vocabularului acestora.

Organizarea cercetării:

– etapa evaluării inițiale;

– etapa intervenției ameliorative- întreg anul școlar;

– etapa evaluării finale

4.1.Organizarea și desfașurarea experimentului

Pentru desfășurarea cercetării, am creat un set de probe prin care mi-am propus să constat si să cunosc vocabularul copiilor, nivelul exprimării lor.

Probele au fost aplicate individual, în scris, in perioada septembrie – decembrie 2013,elevilor de clasa aIII a de la Școala Gimnazială Costeștii din Vale ,județul Dâmbovița.

Pe baza cuantificării datelor obținute, am alcătuit un tabel centralizator care să ofere o imagine globală asupra clasei, dar si o imagine individuală asupra fiecărui copil, pentru a-mi oferi posibilitatea de a acționa acolo unde este nevoie.

Probele aplicate au fost urmatoarele:

PROBA 1

1. Formați cuvinte noi cu ajutorul grupurilor:

re" , "ne" si "în", așezate in fata cuvintelor carora li se potrivesc.

Inceput nod

educat construit

cunoscut chemat

2. Alcătuiti propoziții cu trei dintre cuvintele obținute.

3.Găseste ființa,obiectul sau fenomenul .Cine poate fi…………….?

tulbure sau limpede

luminoasă sau întunecoasă

acru sau dulce

drept sau strâmb

gros sau subțire

largă sau ingustă

PROBA 2

1.Găsiți cuvinte cu sens opus pentru :

ziua frumos

elev a iubi

a sta departe

2.Alcătuiți propoziții cu cuvintele noi, astfel încât în fiecare propoziție să se afle doua dintre cuvintele găsite.

3.Completati textul de mai jos cu cuvinte potrivite din paranteză:

( vie, roșie, cer, cot, coș,pună)

Intr-o zi de toamna am plecat la Cu mine

mergea și sora mea. Ea purta pe cap o basma

Sora mea mânca o …..coaptă. Apoi a inceput să

Strugurii în………..Pe… …….nu era nici un nor.

Pe nu ieșea nici un pic de fum. Deodată o

albină mă înțeapă în … Îi repede sorei mele

ajutorul.Mă doare înțepătura, dar regret că peste puțină vreme albina nu va mai fi ……..

PROBA 3

Alcătuiți cuvinte după modelul:

brad – brăduț

urs –

stea –

băiat –

lumina –

deget –

2. Scrieți cuvinte înrudite, dupa exemplul:

cânta – cântec – cântecel – cântăreț

zid

munca

vorba

copil

a învăța

3. Potriviți cuvintele din cele două coloane pentru a obține cuvinte noi :

Câine vara

Bine caval

Primă soarelui

Floarea crescut

Caș

4.Alegeți trei cuvinte obținute la exercițiul 3 și alcătuiți propoziții cu ele.

PROBA 4

1 Găsiți cuvinte cu inteles asemănător pentru cuvintele "ager" in propozițiile de mai jos :

Copilul alergă sprinten prin poiana verde. Mihai este un elev cu minte isteață. Cine este cel mai deștept din clasa ? Mergem vioi spre școala.

Alcătuiti propoziții cu trei dintre cuvintele găsite.

Completati cu cuvinte pentru a obține expresii frumoase

ochi ageri ca – apa limpede ca-

alb ca – cresc ca-

PROBA 5

Completați enunțurile cu forma corectă a ortogramei i-a ori ia:

…………. povestit o întâmplare haioasă.

………… cheamă-i pe toți în casă!

………… aminte la ce-ți spun părinții!

Bătrâna ………… pieptănat părul.

Tata …………. arătat cum se îngrijesc animalele

2.Alcătuiți șase propoziții in care fiecare din cuvintele "cheie", "poarta" și "cos" sa aiba înțelesuri diferite.

3.Înlocuiți cuvintele subliniate, astfel încât sa nu se schimbe înțelesul propoziției ;

De atunci, cucul cântă cât poate de tare,

Fulgul a crescut pana s-a transformat într-o femeie.

Băiatul dădea exemplu de hărnicie.

Bătrânul a dat copiilor tot ce a agonisit. Oastea domnitorului a fost spartă.

4.2 Testarea inițială

Înainte de introducerea variabilei experimentale am testat potențialul creativ al elevilor prin aplicarea la clasă a unor teste predictiv. Conținutul testelor a vizat formarea de cuvinte cu silabe date, găsirea sensurilor asemănătoare și opuse ale cuvintelor, găsirea de rime, alcătuirea de propoziții etc. În corectarea testului am urmărit originalitatea, expresivitatea, corectitudinea scrierii și a utilizării semnelor de punctuație, aspectul îngrijit al lucrării.

În urma

evaluării testului nr.1 elevii au obținut următoarele rezultate

În ceea ce privește formarea de cuvinte noi cu silabele date unii copii s-au oprit la găsirea unui singur cuvânt.

Elevii au alcatuit propozitii corecte din punct de vedere gramaatical cu cuvintele date astfel

La itemul 3 al probei de evaluare numarul 1 elevii au denumit corect lucruri,ființe,fenomene ale naturii conform insușirilor date

La proba numărul 2 elevii au obținut următoarele rezultate

Găsirea unor antonime nu a constituit o probă dificilă pentru elevi.

La alcătuirea propozițiilor unii copii au formulat propoziții simple, lipsite de expresivitate și plasticitate.

La itemul în care am cerut completarea textului cu cuvintele date(omonime). Rezultatele au fost următoarele:

La proba numărul 3 elevii au obținut următoarele rezultate

La proba cu nmărul 4 rezultatele au fost următoarele

Proba 5.Rezultatele au fost următoarele

4.3 Programul de intervenție

Obținerea unor rezultate nesatisfăcătoare la testarea inițială a elevilor m-a condus la elaborarea unui program de măsuri ce aveau ca scop îmbunătățirea exprimării elevilor și îmbogățirea vocabularului lor.

Datorită caracterului abstract al noțiunilor de vocabular și a faptului că elevii de clasa a III a nu posedă prea multe noțiuni gramaticale, am considerat necesar ca măsurile ameliorative ce urma să le aplic, să se bazeze pe tipuri cât mai variate de exerciții, pe cerințe cu grad sporit de dificultate.

După organizarea testului de evaluare predictivă a cunoștințelor lexicale, s-a organizat experimentul vizând îmbogățirea vocabularului

In cadrul lecțiilor de limba română, pentru înțelegerea textelor literare sau a mesajelor orale, este utilizată explicarea cuvintelor și a expresiilor întâlnite, exercițiile și jocurile lexicale.

Explicarea sensului unor cuvinte,uneori nu este aprofundată, limitându-se doar la explicații fără raportări la contexte variate., neținând cont că. în cazul cuvintelor polisemantice, sinonimia este mult mai complexă.

Introducerea variabilei experimentale la clasa a III-a în perioada mai sus amintită a constat în următoarele aspecte:

introducerea exercițiilor de stabilire a sensului cuvintelor necunoscute și de explicare corectă a semnificației acestora în contexte diferite, în toate orele de limba română;

organizarea exercițiilor de integrare a achizițiilor lexicale noi în structuri proprii;

utilizarea, aproape zilnic, a diferitelor tipuri de exerciții vizând sinonimia, antonimia, omonimia și paronimia, prin raportare la textele literare întâlnite în manualul de limba română;

•organizarea săptămânală a jocurilor didactice lexicale de sinonimie, de antonimie și de omonimie,derivare cu sufixe si prefixe,compunere de cuvinte noi în cadrul orelor de limba română.

In perioada ianuarie 2014-aprilie2014, în cadrul orelor de limba română, la clasa a III a s-au organizat, aproape zilnic, timp de minim 10 minute, exerciții sau jocuri lexicale pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului.

Explicarea sensului cuvintelor nu s-a desfășurat, ca până acum, doar prin simple exerciții de stabilire a înțelesului, ci, în mod aprofundat, prin:

folosirea sinonimiei:

folosirea permanentă a dicționarelor;

– folosirea permanentă a cunoștințelor teoretice legate de formă și de conținutul cuvintelor sau legate de definiția și de structura vocabularului, toate acestea fiind adaptate nivelului de înțelegere al elevilor.

Din punct de vedere lexical, s-a insistat pe scrierea și pronunțarea unor forme lexicale corecte ,formarea de cuvinte noi prin derivare,compunere,schimbarea valorii gramaticale și pe vorbirea limbii literare.

In orele de limba română, pe lângă exercițiile de explicare a sensului unor cuvinte, s-au utilizat următoarele tipuri de exerciții:

exerciții de identificare a sinonimelor, a antonimelor, a paronimelor și a omonimelor numai prin raportare la text;

exerciții de grupare pe serii sinonimice și antonimice a cuvintelor date

exerciții de găsire a sinonimelor și a antonimelor pentru anumite cuvinte și formularea de enunțuri cu acestea, pentru înțelegerea echivalenței de sens dintre cuvinte;

-exerciții de găsire a sinonimelor și a antonimelor pentru anumite structuri morfologice învățate;

exerciții de stabilire a relației de omonimie dintre anumite cuvinte;

exerciții de găsire a sinonimelor și a omonimelor pentru cuvinte în diferite contexte date;

exerciții de discriminare a paronimelor și de construire de enunțuri cu acestea.

exerciții de formare a cuvintelor noi prin derivare,compunere,schimbarea valorii gramaticale

S-au desfășurat jocuri lexicale și jocuri- concurs, de tipul “rebus”..

Predarea acestor lecții cu teme lexicale a adus precizări legate de definiția vocabularului, de componența acestuia, de învelișul sonor și de înțelesul cuvintelor, de stabilirea unor relații de sens, care pot apărea între cuvinte.

In cadrul lecțiilor de limba și literatura română am introdus exerciții șt jocuri lexicale variate care au atras foarte mult elevii, aceștia dând dovadă de o mare receptivitate în asimilarea unor cunoștințe legate de vocabular.

Exercițiile aplicate (pe parcursul semestrului al II lea ), au fost în permanență determinate de studierea rezultatelor obținute la testarea inițială(anexa 4).

Aceste exerciții sunt prezentate în lucrare, în capitolul al IV-lea.

În finalul programului de interventie, am aplicat din nou testele pentru a constata efectul măsurilor luate.

Incă de la început se observa progresul copiilor, oglindit in numărul mare de cuvinte noi insusite, ușurința si corectitudinea in exprimare.

4.4.Analiza rezultatelor obținute la testarea finală

ln urma aplicării primei probe în cadrul testării initiale, am observat că numărul elevilor care au rezolvat cerințele formulate este scăzut. Astfel, s-a înregistrat un procent de efectuare a exercitiilor de 74,97 % . Dupa testarea finala, proba I a fost rezolvata in proporție de 91,67 %.

Acest progres s-a înregistrat datorită măsurilor luate in cadrul programului de interventie.

Pentru ca elevii sa poata efectua cu rezultate mai bune exercițiile de la aceasta proba, în perioada de pregătire am formulat diferite exerciții de derivare cu prefixe sau sufixe, prin care am format cuvinte noi.Dupa explicarea acestora, elevii aveau sarcina de a le introduce în propoziții.

De asemenea, la fiecare lecție ( care se preta la astfel de exerciții) am căutat diferite substantive cărora elevii trebuiau să le asocieze cât mai multe adjective sau invers, acest tip de exerciții plăcându-le mult copiilor.

La testarea initială, la proba 2 s-a obtinut un procent de realizare de 66,54%. In urma aplicării programului de interventie, procentul a crescut la 91,67 %, creștere semnificativă, datorată exercitiilor cu grad sporit de dificultate, care au fost introduse în cadrul măsurilor menite să contribuie la îmbogățirea vocabularului elevilor. Au fost efectuate diferite exerciții de antonimie si omonimie, prezentate sub diverse forme și cu cerințe variate.

După cum se vede din testarea finală, toți copiii au obtinut calificative le suficient, bine și foarte bine, fată de rezultatele inițiale unde elevii au obținut și calificativul insuficient.

Prin prezentarea si efectuarea unor exerciții al căror grad de dificultate a sporit treptat, la testarea finala, la proba 3, s-au obtinut mai multe calificative de bine și foarte bine, reprezentând un procent de realizare a probei de 91,67 % , comparativ cu toate testele aplicate – fată de numai 66,64 % procentul obținut inițial.

Pentru a înregistra aceste rezultate, am introdus la fiecare lecție de limba și literatura română exerciții de formare a familiei de cuvinte.

Insistând asupra acestui aspect și îndrumându-i pe elevi să efectueze exerciții variate în care să folosească derivările cu sufixe și prefixe, schimbarea valorii gramaticale a cuvintelor și să alcătuiască ei cuvinte compuse , rezultatele bune nu au întârziat să apară.

Aplicând proba 4 am observat că elevii întâmpină dificultăți în găsirea sinonimelor. Aceasta concluzie este dovedită de cele doar procente 83,33% obținute.

În urma efectuării primelor exerciții de sinonimie, copiii au început să găsească relativ ușor un sinonim pentru un cuvânt dat, dar în foarte puține cazuri puteau găsi un lanț de sinonime, acestea fiind exerciții cu dublu rol: găsirea de cuvinte și expresii noi și expresii pe care elevii le percep mai greu la aceasta vârstă.

Întrucât exercițiile cu omonime au avut o pondere destul de mare în cadrul programului de intervenție, ele și-au dovedit eficiența prin înregistrarea unui salt semnificativ la 91,67 % fată de 66,64% obținute inițial la proba 5.

Tabelele prezentate anterior, în care se concretizează rezultatele obtinute la cele doua testări, atrag atentia asupra progresului evident înregistrat atât la nivel individual, cât și colectiv.

Diferențele de performanță la testarea finală ajung până la un procentaj de 33,32% .

Aceste diferențe rezultă din variatele modalități de îmbogățire, activizare și nuanțare a vocabularului, folosite în cadrul programului de măsuri, în care se insistă mai mult asupra exercițiilor cu antonime, sinonime, omonime, paronime.

Rezultatele finale obtinute reflectă importanța ce trebuie acordată de cadrul didactic îmbogățirii vocabularului elevilor în vederea formării unei exprimări cât mai corecte și mai expresive.

4.5. Concluzii

Îmbogățirea, activizarea și nuanțarea vocabularului presupun lărgirea progresivă a sferei de cunoaștere a elevilor, a experienței lor de viața, și înseamnă dobândirea de noi achiziții care contribuie la constituirea și dezvoltarea vorbirii copiilor.

Pe baza unor argumente de ordin psihologic, pedagogic și lingvistic, am încercat să arăt că activitatea de dezvoltare, activizare și nuanțare a vocabularului trebuie să se desfășoare sistematic și permanent, utilizând în acest scop metode și procedee cât mai variate.

Având permanent în atenție problema vocabularului, am urmărit lucrările de specialitate apărute, îndrumările metodice existente, ajutându-mă în acest scop și de experiența proprie.

În predarea textelor de citire am urmărit două aspecte esențiale : în primul rând, înțelegerea de către copii a mesajului operei, a conținutului de idei și sentimente, și în al doilea rând, ca acesta să servească drept bază pentru formarea deprinderilor de exprimare corectă și logică.

Știind că expresiile și cuvintele noi întâlnite în textele de citire vor fi însușite de elevi numai în măsura în care ei le folosesc ca resurse ale limbajului lor, pentru comunicarea propriilor gânduri și stări sufletești, m-am străduit să-i ajut pe copii să pătrundă sensul ideilor exprimate prin cuvinte. In acest scop, i-am orientat să opereze cu diferite sensuri ale aceluiași cuvânt și să găsească cuvinte diferite pentru exprimarea aceleiași idei.

Totodată, i-am sprijinit pe elevi să descopere elemente care conferă frumusețe formei unui text literar ( epitete, metafore, comparații ), forța de plasticizare a cuvintelor, puterea de evocare a faptelor și evenimentelor, încarcătura lor emoțională, capacitatea acestora de a ne transpune în situația înfățișată de autor.

Valorificând caracteristicile specifice textului literar de a prezenta realitatea in imagini, reușim să cultivam la elevi sensibilitatea artistică, le dezvoltam puternice emoții estetice, le formam capacitatea de înțelegere, receptare si redare a frumosului.

Explicarea cuvintelor și expresiilor figurative am realizat-o, ca și pe celelalte obiective ale lecțiilor de citire, printr-o sustinută antrenare a elevilor. Ei au fost solicitați să găsească diferite tălmăciri ale cuvintelor și expresiilor întâlnite în contexte, să facă apel la lectură particular, la unele emisiuni de radio și televiziune în care au auzit, eventual, termeni care formează obiectul analizei noastre și să exerseze permanent.

Cunoașterea, înțelegerea și însușirea de către elevi a resurselor compoziționale și expresive ale textelor de citire reprezintă condiția esențială a formării deprinderilor de citire expresivă, pentru formarea unei vorbiri nuanțate, capabilă să redea diversitatea, profunzimea și intensitatea gândurilor și sentimentelor, a trăirilor afectiv – emoționale care sunt caracteristice diferitelor personaje din text.

Însușirea capacitatilor de exprimare este un proces complex care, pe lângă îmbogățirea și activizarea fondului lexical, pe lângă sporirea capacității sale operatorii și de transfer, implică condiția sine qua non de formare a deprinderilor elevilor de a vorbi logic, închegat, sistematic, de a imbina cuvintele în propoziții cu înțeles, folosindu-se structuri gramaticale corecte, potrivit normelor lingvistice specifice limbii noastre literare.

Dezvoltarea și activizarea vocabularului elevilor este o problema de eficientă, căci" eficienta procesului de învățământ se reflectă in dezvoltarea spirituală a copilului sau tânărului adică trecerea lui mai timpurie la un stadiu superior de dezvoltare psihică "1'.

Acesta este unul dintre aspectele esențiale ale formării unei exprimări corecte și expresive la clasele I – IV.

Soluțiile metodice sugerate în lucrare nu sunt singurele care conduc la eficientă.

Ele se alătura celorlalte, recomandate de lucrările metodice și desigur că, utilizate adecvat – după specificul clasei si "harul" învățătorului – pot fi de folos cadrelor didactice în preocuparea pentru o nouă calitate a învățământului românesc.Studierea problemelor legate de vocabular a constituit o veche și o permanentă preocupare.

Actuala temă mi-a fost sugerată de multiplele aspecte legate de îmbogățirea, de activi zarea și de nuanțarea vocabularului elevilor în ciclul primar, aspecte conturate în cadrul activității didactice desfășurate.

De asemenea, alegerea temei a fost motivată de înțelegerea rolului important al limbajului pentru întreaga dezvoltare a ființei umane, limbajul fiind considerat ca principala cale de formare și de informare.

Din elaborarea lucrării am desprins câteva concluzii:

Îmbogățirea, precizarea și activizarea vocabularului constituie principalul aspect al formării unei exprimări clare, corecte, concise și expresive, care va permite adaptarea elevilor, cu minime dificultăți, la diferite colectivități și la diverse tipuri de activități.

Pentru întregul ciclu primar se impune necesitatea formării și a dezvoltării la elevi a unei conduite verbale, care determină procesul de învățare și care influențează întreaga dezvoltare psihică.

Formarea limbajului este o acțiune de lungă durată, care se realizează sub influența unor factori diferiți ca intensitate, ca mod de acțiune și ca eficiență. Cunoașterea rolului și a influențelor acestora trebuie să preocupe învățătorul clasei căci, în funcție de acestea își va alege metodele, strategiile didactice.

Învățătorul nu trebuie să neglijeze adevărul că, uneori, trebuie să combată influența nefastă a unor factori, iar a dezvăța este mult mai greu decât a învăța.

îmbogățirea, precizarea și activizarea vocabularului nu constituie o preocupare doar a ciclului primar. Aceste aspecte sunt urmărite pe întreaga perioadă de școlarizare a copilului și se dobândesc în strânsă legătură cu activitățile de învățare și cu particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor. Cunoașterea temeinică a acestora revine învățătorului și este esențiala în gândirea demersului didactic. Factorul “personalitate” nu trebuie neglijat nici înceea ce privește elevul, nici în ceea ce privește învățătorul. El exercită influență asupra nivelului de receptare a mesajului, dar și asupra nivelului și a capacității de exprimare a elevului.

Aspectele complexe ale vocabularului trebuie urmărite în cadrul întregului proces de învățământ. Influența convergentă a diferitelor obiecte de învățământ se manifestă și la nivelul vocabularului, ca fiind sectorul cel mai sensibil și mobil al limbii.

Dobândirea capacității de exprimare presupune, deopotrivă, îmbogățirea și activizarea vocabularului, precum și însușirea și utilizarea unor structuri gramaticale corecte, potrivit normelor lingvistice ale vorbirii literare.

Sub influența constantă și diversă a tuturor obiectelor de învățământ, se constată evoluția cantitativă și calitativă a nivelului lexical al școlarului. Din acest motiv, grija pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului trebuie să constituie o preocupare continuă, indiferent de locul ocupat în manual de către problemele lexicului.

Utilizarea constantă a exercițiilor lexicale vizând categoriile semantice (sinonime, antonime, omonime și paronime) contribuie la îmbogățirea și activi zarea vocabularului, la stârnirea interesului și a curiozității copilului spre cunoașterea și înțelegerea semantică a textelor literare și a celor non-literare. a mesajelor orale, la dezvoltarea posibilităților de exprimare ale elevilor.

Un loc major în îmbogățirea și în activizarea vocabularului îl constituie jocul, ca fiind calea cea mai accesibilă și cea mai atractivă de explorare a realității.

Se constată o accentuată dependență a capacității creative de conținutul textelor de citire. Această dependență se pierde pe măsură ce elevul dobândește un stil propriu. Dobândirea treptată a independenței in exprimare este rezultatul unei activități permanente, susținute, ce vizează atât continua achiziție lexicală, cât și utilizarea creatoare în exprimarea curentă. învățătorul trebuie să depună eforturi susținute pentru creșterea treptată a gradului de originalitate.

Învățătorul trebuie să antreneze copiii astfel încât să exerseze verbalizarea, exprimarea liberă, în cadrul întregului proces de învățământ.

La toate orele de limba română (citire, comunicare orală, comunicare scrisă, elemente de construcție a comunicării) trebuie urmărite obiective și la nivel lexical pentru a se putea asigura înțelegerea mesajului, activizarea și îmbogățirea vocabularului și dezvoltarea exprimării corecte.

Deși este extrem de importantă pentru întreaga evoluție a școlarului, activitatea de îmbogățire și de activizare a vocabularului nu trebuie absolutizată pentru a nu deveni stresantă și monotonă.

Bibliografie

Theodor Hristea, Sinteze de limba română, Ed. Didactică și Pedagogică. București. 1981 p. 5.

T. Slama-Cazacu, Introducere în psiholingvistică, Ed. Științifică, București, 1992,

Clara Georgeta Chiosa, Baze lingvistice pentru teoria si practica predării limbii române, Ed. Didactică și Pedagogică. București. 1990.

P. Popescu-Neveanu – "Antonimiile formației școlarului de varsta școlara mica.Probleme ale invatarii la clasele I-IV", București, Edp

U.Schiopu, V.Piscoi – Psihologia generate o copilului. EDP, București, l980

S. Bruner – Pentru o teorie a instruirii, EDP, 1970

R. Dottrens – A educa si a instrui", EDP, București, 1980

lorgu Iordan – Limbă română în epoca actuală

Angela Bidu Vrânceanu, Narcisa Forărescu, Cuvinte și sensuri, Editura Științifică și Pedagogica și Enciclopedică, București, 1988

Șerdean, Ioan, Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar, Editura Corint,București, 2008

Mariana, Barbu,Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2003

Mușata,Bocoș,Cercetarea pedagogică, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003

-Anghel Maria, Anghel Costică,Mapa școlarului – vocabular, compunere, lectura, Ed.Publistar, 1995

Alexandra Julieta – "Modele de exerciții pentru stimularea exprimării

verbale a copiilor "Editura Didactica si Pedagogica, București, 1980

Avram Mioara – „ Gramatica pentru toti, " București, 1986

Berca Ion – „ Metodica predării limbii romane ",Ed. Didactica si

Pedagocica, București, 1974

Cerghit loan – „ Lecția in școala moderna ", EDP, București ,1983

Cerghit loan – „ Metode de invatamant, EDP ,Bucuresti ,1982

Cretu Elvira,Iliescu C-tin, Nichița Silvia- „ Îndrumător metodic pentru dezvoltarea vorbirii la clasele l-ll-lll, EDP, București, 1981

Molan Vasile, Manolescu Marin-,, Proiectare si evaluare didactica in învățământul primar,Ed.Procion,București, 1997

Zlate Stefania- „ Metodica predării limbii si literaturii române în învătțământul

primar, Ed.Bren,2007

Zlate Stefania- „ Metodica însusirii si dezvoltării conceptelor specifice

literaturii române si tehnicii literare, Ed. Bren, București,2002

Zlate Stefania – „ Metodica activitatilor de dezvoltarea limbajului si

contributia jocului didactic la imbunatatirea vocabularului,Ed.Bren, București,2003

Zlate Stefania – „Repere didactice privind optimizarea structurilor poetice

si prozodice, Ed. Bren, 2003

ANEXE

Anexa 1

1. Completati spatiile libere cu cuvinte potrivite, astfel încât să obțineți mai multe propoziții:

a) Elena si Ioana vizitează

b) Copiii sunt……………

c) Animalele sălbatice trăiesc…………

d) Poveștile sunt……………….

2. Adăugati unul sau mai multe cuvinte propozițiilor următoare pentru a obține propoziții dezvoltate:

Cocosul canta.

Vântul bate.

Cerul se întuneca.

Fulgerele strălucesc.

3.Reconstituiti propozițiile:

o, raza, pe, fereastra, de, soare, strecoara, se,

cu, Adriana, coada, la colegul, ochiului, trase,

sau, valuri, de, si, de, racoare, miresme, veneau, aripile, pe, vântului,

intr-o, se, cadrul, schimba, spectacol, mare, de, sala.

4.Schimbați forma cuvintelor din paranteza astfel incât propoziția sa fie corectă :

Seara, caierul de lâna (aprinde) culori vrăjite.

Fusul (a sfârâi) adormitor.

Bunica (a povesti) năzdrăvăniile lui Nică.

Vrăjit de lumea minunată a basmelor lui Creangă (a adormi).

5.Alcătuiti propoziții în care cuvintele să înceapă cu aceeași litera:

Ex.Aurel are avioane albastre.

Mariana mănâncă multe mere.

6. Alcatuiti propoziții în care prima litera a cuvintelor sa fie ordonata alfabetic.

Ex. Afară bate crivățul.

Cățelul Dianei este fricos.

7.Alcatuiti propoziții, adăugând de fiecare dată încă un cuvânt.

Mihai scrie tema.

Mihai scrie tema ordonat.

Astăzi, Mihai scrie tema ordonat.

8.Se dă propoziția : "Dan merge bine pe bicicleta," Schimbați locul cuvântului "Dan în propoziție astfel încât să obțineți alte variante.

Ex. Pe bicicleta, Dan, merge bine. Bine merge Dan pe bicicleta.

Merge bine, pe bicicleta, Dan.

9. Continuati lista de cuvinte, astfel încât cuvântul adăugat să aibă întotdeauna mai mult cu o literă decât precedentul.

a in

ac ins

acru inel

10.Scrieți cuvinte in care sa se repete aceeași vocala. Continuati lista:

E a u

mere mama cucu

cere fata mugur

11.Completati cu cuvinte care sa răspundă la întrebarea data:

copilul (care?)

(cefelde?)

(alcui?)

încălzește (oe?)

,…(cum?)

(când?)

merge (cuce?)

(peunde?)

(cucine?)

12.Subliniați numai cuvintele specifice anotimpului toamna

13.Indicați opusul cuvântului "uscat" în formulările date :

pâine uscată – lemn uscat – lenjerie uscată – fructe uscate – timp uscat –

14.Înlocuiți cuvintele subliniate cu altele asemănătoare

L-a dat pe mana politiei.

E numai o mana de om.

Nu-i da mana sa-si cumpere o mașina noua.

E mana sparta,

E mana de tier.

Alegeți forma corecta :

Romanii previn din daci si romani.

provin

Anul acesta am un oral bun la școala.

orar

Tata estela mina din Lupeni minier

miner

Absorbit de joc, n-am observat ca s-a inserat

înserat

Anexa 2

PROIECT DIDACTIC

ȘCOALA : Scoala cu clasele I-VIII, Costeștii din Vale

DATA: 3.05.2012

CLASA: I

ÎNVĂȚĂTOR :Andrei Mariana

DISCIPLINA : Limba și literatura română

UNITATEA: Primăvara

SUBIECTUL : Sunetul și litera f mic de mana si de tipar

Scrierea literei si a unor cuvinte.

Cititrea coloanelor de cuvinte

TIPUL LECȚIEI : Predare-învățare-evaluare

SCOPUL :

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

1.3 – să distingă cuvintele dintr-o propoziție dată, silabele dintr-un

cuvânt și sunetele dintr-o silabă;

3.1 – să identifice litere, grupuri de litere, silabe, cuvinte și enunțuri în

textul tipărit și în cel scris de mână;

4.1 – să scrie corect litere, silabe, cuvinte, propoziții scurte

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

O1.3.1.: să identifice sunetul [f ] aflat în diferite poziții ale cuvintelor;

O1.3.2.:sa dea exemple de cuvinte in care sunetul se afla in diferite pozitii(la inceput ,la mijloc si la sfarsit)

O3.1.1.:să citească silabe și cuvinte care conțin pe lângă literele învățate și litera nouă;

O3.1.2.:sa formeze cuvinte pe baza criteriilor date:

O4.1.1.:să scrie corect, din punct de vedere grafic și ortografic, prin procedee diferite – copiere, transcriere, litere si cuvinte

MOD DE ORGANIZARE : frontal ,individual, grup

METODE ȘI PROCEDEE :

explicația , observația,exercițiul, demonstratia,brainstorming, metoda cadranelor

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT :

fișe lucru și de evaluare

manual

BIBLIOGRAFIE :

Sinteze de metodică a predării limbii și literaturii române în învățământul primar”-Elena Popescu, Dumitru Logel

“Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar“-Mariana Barbu.

„Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar“-

Ioan Șerdean

DESFAȘURAREA ACTIVITĂȚII

PROIECT DIDACTIC

ȘCOALA : Scoala cu clasele I-VIII, Costeștii din Vale

DATA: 3.05.2012

CLASA: I

ÎNVĂȚĂTOR :Andrei Mariana

DISCIPLINA : Limba și literatura română

UNITATEA: Primăvara

SUBIECTUL : Sunetul și litera f mic de mana si de tipar

Scrierea literei si a unor cuvinte.

Cititrea coloanelor de cuvinte

TIPUL LECȚIEI : Predare-învățare-evaluare

SCOPUL :

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

1.3 – să distingă cuvintele dintr-o propoziție dată, silabele dintr-un

cuvânt și sunetele dintr-o silabă;

3.1 – să identifice litere, grupuri de litere, silabe, cuvinte și enunțuri în

textul tipărit și în cel scris de mână;

4.1 – să scrie corect litere, silabe, cuvinte, propoziții scurte

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

O1.3.1.: să identifice sunetul [f ] aflat în diferite poziții ale cuvintelor;

O1.3.2.:sa dea exemple de cuvinte in care sunetul se afla in diferite pozitii(la inceput ,la mijloc si la sfarsit)

O3.1.1.:să citească silabe și cuvinte care conțin pe lângă literele învățate și litera nouă;

O3.1.2.:sa formeze cuvinte pe baza criteriilor date:

O4.1.1.:să scrie corect, din punct de vedere grafic și ortografic, prin procedee diferite – copiere, transcriere, litere si cuvinte

MOD DE ORGANIZARE : frontal ,individual, grup

METODE ȘI PROCEDEE :

explicația , observația,exercițiul, demonstratia,brainstorming, metoda cadranelor

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT :

fișe lucru și de evaluare

manual

BIBLIOGRAFIE :

Sinteze de metodică a predării limbii și literaturii române în învățământul primar”-Elena Popescu, Dumitru Logel

“Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar“-Mariana Barbu.

„Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar“-

Ioan Șerdean

DESFAȘURAREA ACTIVITĂȚII

NUMELE …………………………… DATA……………

FIȘĂ DE EVALUARE

Realizează corespondența dintre imagine și cuvântul care denumește obiectul din imagine:

elefant floare fluture

2.Scrieți denumirea obiectelor sau ființelor din fiecare imagine.

3. Completează cuvintele cu silabe care conțin litera ,,f’’:

…………….. – tu – re

nu – ……………

…………….. – ță

Ște – ………….

Descriptori de performanță

Anexa 3

PROIECT DIDACTIC

DATA: 17.01.2014

ȘCOALA : Gimnazială Costeștii din Vale

CLASA: a III a

ÎNVĂȚĂTOR :Andrei Mariana

DISCIPLINA : Limba și literatura română

UNITATEA: Iarna

SUBIECTUL : Substantivul

TIPUL LECȚIEI : de consolidare și sistematizare a cunoștințelor

SCOPUL : dezvoltarea capacității de exprimare orală și scrisă,

consolidarea deprinderilorde recunoaștere și utilizare a substantivelor în contexte diferite;

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

2.5- să utilizeze corect în exprimarea orală proprie elementele de construcție a comunicării studiate;

3.6- să recunoască în texte diferite elemente de construcție a comunicării studiate;

4.4- să realizeze acordurile gramaticale în enunțurile redactate.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

O3.6.1: să identifice corect substantivele din enunțuri sau texte date;

O3.6.2: sa grupeze substantivele in functie de ceea ce denumesc;

O2.5.1: să găsească substantive cu sens asemanator celor date;

O2.5.2:să alcătuiască propoziții conform cerintelor date ;

O4.4.1: sa completeze propozitiile lacunare cu structurie morfologice invatate;

MOD DE ORGANIZARE : frontal ,individual, grup

METODE ȘI PROCEDEE :

explicația , observația,exercițiul, demonstratia,brainstorming, metoda cadranelor,

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT : fișe lucru și de evaluare,manual,calculator,retroproiector

BIBLIOGRAFIE :

Sinteze de metodică a predării limbii și literaturii române în învățământul primar”-Elena Popescu, Dumitru Logel

“Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar“-Mariana Barbu.

„Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar“-Ioan Șerdean

Numele…………………………………………. Data……………………………

FIȘĂ DE EVALUARE

Descriptori de performanță

Fișă de lucru

1.Citiți textul:

Ninsoarea a acoperit pământul cu o mantie albă.Gerul năprasnic si viscolul puternic s-au oprit.

Vrăbiuțele au ieșit din cuiburile lor și ciripesc zgribulite în copacul de lângă casă.Copiii privesc pe

fereastră cățelușii zburdalnici care se rostogolesc prin zăpadă.

Identificati substantivele si precizati ce denumeste fiecare dintre acestea(fiinte,lucruri sau fenomene ale naturii).

2.Alcatuiți enunțuri cu substantivele:copil,ninsoare,fereastra

……………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………..

3.Uniți cu o linie substantivele cu sens asemanător :

nea arbore

mantie veșmânt haină

copac. zăpadă

4.Completati propozitiile lacunare cu substantivele potrivite

Sunt așteptati afară de către…………..

S-au imbrăcat gros cu:………..,…………,……………

Toți se vor juca cu…………………………………….

……………….si………………îi obligă să meargă la…………..lor.

Grupa1

1.Citiți a doua strofa a poeziei „Iarna „de Nicolae Labiș si subliniați substantivele.

2.Propozitia „Pădurea poartă pe brațele ostenite cojocul iernii .” are:

a)două substantive

b)trei substantive

c)patru substantive

3. Alegeți propozițiile în care cuvintele subliniate sunt substantive.

În port au sosit multe vapoare.

Eu port o rochiță roșie.

Grupa 2

1.Citiți a doua strofa a poeziei „Iarna „de Nicolae Labiș si subliniați substantivele

2.Propozitia „Pădurea poartă pe brațele ostenite cojocul iernii .” are:

a)două substantive

b)trei substantive

c)patru substantive

3. Alegeți propozițiile în care cuvintele subliniate sunt substantive

Radu a prins un pește foarte mare.

Vacanța ne-o vom petrece la mare.

Grupa 3

1.Citiți a doua strofa a poeziei „Iarna „de Nicolae Labiș si subliniați substantivele

2.Propozitia „Pădurea poartă pe brațele ostenite cojocul iernii .” are:

a)două substantive

b)trei substantive

c)patru substantive

3.Alegeți propozițiile în care cuvintele subliniate sunt substantive

Uneori le cer colegilor să mă ajute. .

Pe cer stelele răsăreau una câte una.

Activitate in perechi

Dați exemple de substantive care denumeasc animale domestice

Dați exemple de substantive care denumeasc animale sălbatice

Dați exemple de substantive care denumeasc instrumente muzicale.

Dați exemple de substantive care denumeasc unelte

Dați exemple de substantive care denumeasc meserii

Dați exemple de substantive care denumeasc fructe

Dați exemple de substantive care denumeasc legume

PROIECT DE LECȚIE

DATA: 11. 12. 2013

CLASA: a III- a

ARIA CURRICULARĂ: Limba și comunicare

DISCIPLINA: Limba și literatura română

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Tradiții și obiceiuri

TITLUL LECTIEI: Textul narativ- desprinderea informatiilor esentiale dintr-un text ;text suport,,Pomul de Crăciun” după Ion A. Brătescu Voinești

TIPUL LECȚIEI: comunicare de noi cunoștințe

Scopul lectiei- – dezvoltarea interesului pentru lectură;

-cultivarea interesului pentru datinile și obiceiurile de Crăciun.

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

2.3-sa redea prin cuvinte proprii continutul unui fragment dintr-un text citit sau dintr-un mesaj audiat;

3.4-sa citeasca in mod corect un text necunoscut;

4.2-sa povesteasca in scris fragmente dintr-un text citit;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

2.3.1- sa formuleze raspunsuri la intrebarile ce vizeaza informatii esentiale din textul citit ;

2.3.2-sa clarifice anumite aspecte si cuvinte raportandu-se la continutul textului;

3.4.1: să citească corect ,in ritm propriu un text nou ;;

3.42-sa citeasca selectiv enunturile ce vizeaza anumite informatii din text ;

4.2.1: să rezolve corect sarcinile legate de continutul textului;

Resurse:

materiale: manualul, fișe de lucru ,fișă de evaluare;planse,marker, fisa autor;ornamente pentru activitati; bradul;

procedurale -: citirea explicativǎ, citirea selectiva,conversația, exercițiul, explicația, observatia,teoria inteligentelor multiple ;

forme de organizare: frontal, pe grupe, individual;

evaluare-orala, formativ, tema de lucru in clasa pe grupe

LEGENDA BRADULUI

Cândva , toți copacii își păstrau frunzele verzi la apropierea iernii .

În preajma Crăciunului , o mică pasăre nu a mai putut să plece în țările calde pentru că avea o aripă ruptă . Cum să reziste vitregiei iernii ? Tremurând de frig , s-a adăpostit în frunzișul unui mare stejar . Acesta a refuzat să o primească , gonind-o :

– Pleacă de aici ! Îmi vei mânca toate ghindele !

Biata pasăre a părăsit copacul și s-a refugiat între ramurile unui ulm stufos .

– Nu poți rămâne aici ! Îmi vei rupe frunzele ! spuse el .

Speriată , micuța pasăre s-a ascuns atunci într-un tufiș care , însă , o alungă fără zăbavă :

– Nu te vreau aici ! Îmi vei murdări crengile !

Respinsă de toți copacii , pasărea s-a culcat în zăpadă așteptând înspăimântată să moară de frig . Deodată , zări un brad care îi făcea semne cu cetina lui verde . Cu aripile îngreunate de frig , s-a târât până la el .

– Aici , între ramurile mele , nu trebuie să te temi de nimic !Voi avea grijă de tine! o asigură plin de prietenie bătrânul brad

În seara de Crăciun , un vânt groaznic suflă peste pădure . Toți copacii și-au pierdut frunzele sub puterea sa . Doar bradul care și-a înfășurat crengile în jurul micuței păsări bolnave pentru a o adăposti și-a păstrat frunzișul verde .

Iată de ce bradul este astăzi POMUL DE CRĂCIUN generos și protector , în jurul căruia ne strângem cu toții în noaptea sfântă .

MATEMATICIENII

Compuneți o problemă, cu brăduți, după următorul exercițiu:

3×6=

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… Rezolvați problema.

MUZICIENII

Amintiți-vă un cântec despre brad, scrieți două , trei versuri apoi interpretați-l.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

CREATORII

Completați versurile cu cuvinte potrivite:

Brăduțul

Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste ………….
Haide, hai în casa………..
Unde-i cald și bine.

Pom de ………….. eu te fac
O, ce …………………!
Cu beteală-am să ………………
Și steluțe o mie.

.NATURALIȘTII

Imaginează-ți că ești un brad. Ce le-ai spune oamenilor

ca să nu te taie?

…………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Ce ar trebui oamenii să facă dacă, totuși, taie un copac?

Numele si prenumele 11.12.2013

FIȘA DE EVALUARE

1. Alege răspunsurile potrivite:

Timpul când se petrece întâmplarea :

de Anul Nou;

de Crăciun ;

de Sfântul Nicolae .

Locul unde are loc întâmplarea :

la casa lui Nicușor;

la club ;

la casa lui Conu Mișu .

Personajele acestui text sunt:

Nicusor si Andrei;

Conu Mișu, cucoana Zoe si copii;

Mos Craciun si Mos Nicolae

2 Alcătuiti propozitii cu ajutorul cuvintelor;colind;brad,zarvă;

………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………….

3 Formulează răspunsuri la intrebari:

a)Care este titlul și autorul acestui text?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

b)Când se petrece intâmplarea din acest text?

………………………………………………………………………………

c)Ce colind cântau copiii?

……………………………………………………………………………………………………..

DESCRIPTORI DE PERFORMANTA

Bibliografie

Theodor Hristea, Sinteze de limba română, Ed. Didactică și Pedagogică. București. 1981 p. 5.

T. Slama-Cazacu, Introducere în psiholingvistică, Ed. Științifică, București, 1992,

Clara Georgeta Chiosa, Baze lingvistice pentru teoria si practica predării limbii române, Ed. Didactică și Pedagogică. București. 1990.

P. Popescu-Neveanu – "Antonimiile formației școlarului de varsta școlara mica.Probleme ale invatarii la clasele I-IV", București, Edp

U.Schiopu, V.Piscoi – Psihologia generate o copilului. EDP, București, l980

S. Bruner – Pentru o teorie a instruirii, EDP, 1970

R. Dottrens – A educa si a instrui", EDP, București, 1980

lorgu Iordan – Limbă română în epoca actuală

Angela Bidu Vrânceanu, Narcisa Forărescu, Cuvinte și sensuri, Editura Științifică și Pedagogica și Enciclopedică, București, 1988

Șerdean, Ioan, Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar, Editura Corint,București, 2008

Mariana, Barbu,Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2003

Mușata,Bocoș,Cercetarea pedagogică, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003

-Anghel Maria, Anghel Costică,Mapa școlarului – vocabular, compunere, lectura, Ed.Publistar, 1995

Alexandra Julieta – "Modele de exerciții pentru stimularea exprimării

verbale a copiilor "Editura Didactica si Pedagogica, București, 1980

Avram Mioara – „ Gramatica pentru toti, " București, 1986

Berca Ion – „ Metodica predării limbii romane ",Ed. Didactica si

Pedagocica, București, 1974

Cerghit loan – „ Lecția in școala moderna ", EDP, București ,1983

Cerghit loan – „ Metode de invatamant, EDP ,Bucuresti ,1982

Cretu Elvira,Iliescu C-tin, Nichița Silvia- „ Îndrumător metodic pentru dezvoltarea vorbirii la clasele l-ll-lll, EDP, București, 1981

Molan Vasile, Manolescu Marin-,, Proiectare si evaluare didactica in învățământul primar,Ed.Procion,București, 1997

Zlate Stefania- „ Metodica predării limbii si literaturii române în învătțământul

primar, Ed.Bren,2007

Zlate Stefania- „ Metodica însusirii si dezvoltării conceptelor specifice

literaturii române si tehnicii literare, Ed. Bren, București,2002

Zlate Stefania – „ Metodica activitatilor de dezvoltarea limbajului si

contributia jocului didactic la imbunatatirea vocabularului,Ed.Bren, București,2003

Zlate Stefania – „Repere didactice privind optimizarea structurilor poetice

si prozodice, Ed. Bren, 2003

ANEXE

Anexa 1

1. Completati spatiile libere cu cuvinte potrivite, astfel încât să obțineți mai multe propoziții:

a) Elena si Ioana vizitează

b) Copiii sunt……………

c) Animalele sălbatice trăiesc…………

d) Poveștile sunt……………….

2. Adăugati unul sau mai multe cuvinte propozițiilor următoare pentru a obține propoziții dezvoltate:

Cocosul canta.

Vântul bate.

Cerul se întuneca.

Fulgerele strălucesc.

3.Reconstituiti propozițiile:

o, raza, pe, fereastra, de, soare, strecoara, se,

cu, Adriana, coada, la colegul, ochiului, trase,

sau, valuri, de, si, de, racoare, miresme, veneau, aripile, pe, vântului,

intr-o, se, cadrul, schimba, spectacol, mare, de, sala.

4.Schimbați forma cuvintelor din paranteza astfel incât propoziția sa fie corectă :

Seara, caierul de lâna (aprinde) culori vrăjite.

Fusul (a sfârâi) adormitor.

Bunica (a povesti) năzdrăvăniile lui Nică.

Vrăjit de lumea minunată a basmelor lui Creangă (a adormi).

5.Alcătuiti propoziții în care cuvintele să înceapă cu aceeași litera:

Ex.Aurel are avioane albastre.

Mariana mănâncă multe mere.

6. Alcatuiti propoziții în care prima litera a cuvintelor sa fie ordonata alfabetic.

Ex. Afară bate crivățul.

Cățelul Dianei este fricos.

7.Alcatuiti propoziții, adăugând de fiecare dată încă un cuvânt.

Mihai scrie tema.

Mihai scrie tema ordonat.

Astăzi, Mihai scrie tema ordonat.

8.Se dă propoziția : "Dan merge bine pe bicicleta," Schimbați locul cuvântului "Dan în propoziție astfel încât să obțineți alte variante.

Ex. Pe bicicleta, Dan, merge bine. Bine merge Dan pe bicicleta.

Merge bine, pe bicicleta, Dan.

9. Continuati lista de cuvinte, astfel încât cuvântul adăugat să aibă întotdeauna mai mult cu o literă decât precedentul.

a in

ac ins

acru inel

10.Scrieți cuvinte in care sa se repete aceeași vocala. Continuati lista:

E a u

mere mama cucu

cere fata mugur

11.Completati cu cuvinte care sa răspundă la întrebarea data:

copilul (care?)

(cefelde?)

(alcui?)

încălzește (oe?)

,…(cum?)

(când?)

merge (cuce?)

(peunde?)

(cucine?)

12.Subliniați numai cuvintele specifice anotimpului toamna

13.Indicați opusul cuvântului "uscat" în formulările date :

pâine uscată – lemn uscat – lenjerie uscată – fructe uscate – timp uscat –

14.Înlocuiți cuvintele subliniate cu altele asemănătoare

L-a dat pe mana politiei.

E numai o mana de om.

Nu-i da mana sa-si cumpere o mașina noua.

E mana sparta,

E mana de tier.

Alegeți forma corecta :

Romanii previn din daci si romani.

provin

Anul acesta am un oral bun la școala.

orar

Tata estela mina din Lupeni minier

miner

Absorbit de joc, n-am observat ca s-a inserat

înserat

Anexa 2

PROIECT DIDACTIC

ȘCOALA : Scoala cu clasele I-VIII, Costeștii din Vale

DATA: 3.05.2012

CLASA: I

ÎNVĂȚĂTOR :Andrei Mariana

DISCIPLINA : Limba și literatura română

UNITATEA: Primăvara

SUBIECTUL : Sunetul și litera f mic de mana si de tipar

Scrierea literei si a unor cuvinte.

Cititrea coloanelor de cuvinte

TIPUL LECȚIEI : Predare-învățare-evaluare

SCOPUL :

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

1.3 – să distingă cuvintele dintr-o propoziție dată, silabele dintr-un

cuvânt și sunetele dintr-o silabă;

3.1 – să identifice litere, grupuri de litere, silabe, cuvinte și enunțuri în

textul tipărit și în cel scris de mână;

4.1 – să scrie corect litere, silabe, cuvinte, propoziții scurte

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

O1.3.1.: să identifice sunetul [f ] aflat în diferite poziții ale cuvintelor;

O1.3.2.:sa dea exemple de cuvinte in care sunetul se afla in diferite pozitii(la inceput ,la mijloc si la sfarsit)

O3.1.1.:să citească silabe și cuvinte care conțin pe lângă literele învățate și litera nouă;

O3.1.2.:sa formeze cuvinte pe baza criteriilor date:

O4.1.1.:să scrie corect, din punct de vedere grafic și ortografic, prin procedee diferite – copiere, transcriere, litere si cuvinte

MOD DE ORGANIZARE : frontal ,individual, grup

METODE ȘI PROCEDEE :

explicația , observația,exercițiul, demonstratia,brainstorming, metoda cadranelor

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT :

fișe lucru și de evaluare

manual

BIBLIOGRAFIE :

Sinteze de metodică a predării limbii și literaturii române în învățământul primar”-Elena Popescu, Dumitru Logel

“Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar“-Mariana Barbu.

„Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar“-

Ioan Șerdean

DESFAȘURAREA ACTIVITĂȚII

PROIECT DIDACTIC

ȘCOALA : Scoala cu clasele I-VIII, Costeștii din Vale

DATA: 3.05.2012

CLASA: I

ÎNVĂȚĂTOR :Andrei Mariana

DISCIPLINA : Limba și literatura română

UNITATEA: Primăvara

SUBIECTUL : Sunetul și litera f mic de mana si de tipar

Scrierea literei si a unor cuvinte.

Cititrea coloanelor de cuvinte

TIPUL LECȚIEI : Predare-învățare-evaluare

SCOPUL :

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

1.3 – să distingă cuvintele dintr-o propoziție dată, silabele dintr-un

cuvânt și sunetele dintr-o silabă;

3.1 – să identifice litere, grupuri de litere, silabe, cuvinte și enunțuri în

textul tipărit și în cel scris de mână;

4.1 – să scrie corect litere, silabe, cuvinte, propoziții scurte

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

O1.3.1.: să identifice sunetul [f ] aflat în diferite poziții ale cuvintelor;

O1.3.2.:sa dea exemple de cuvinte in care sunetul se afla in diferite pozitii(la inceput ,la mijloc si la sfarsit)

O3.1.1.:să citească silabe și cuvinte care conțin pe lângă literele învățate și litera nouă;

O3.1.2.:sa formeze cuvinte pe baza criteriilor date:

O4.1.1.:să scrie corect, din punct de vedere grafic și ortografic, prin procedee diferite – copiere, transcriere, litere si cuvinte

MOD DE ORGANIZARE : frontal ,individual, grup

METODE ȘI PROCEDEE :

explicația , observația,exercițiul, demonstratia,brainstorming, metoda cadranelor

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT :

fișe lucru și de evaluare

manual

BIBLIOGRAFIE :

Sinteze de metodică a predării limbii și literaturii române în învățământul primar”-Elena Popescu, Dumitru Logel

“Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar“-Mariana Barbu.

„Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar“-

Ioan Șerdean

DESFAȘURAREA ACTIVITĂȚII

NUMELE …………………………… DATA……………

FIȘĂ DE EVALUARE

Realizează corespondența dintre imagine și cuvântul care denumește obiectul din imagine:

elefant floare fluture

2.Scrieți denumirea obiectelor sau ființelor din fiecare imagine.

3. Completează cuvintele cu silabe care conțin litera ,,f’’:

…………….. – tu – re

nu – ……………

…………….. – ță

Ște – ………….

Descriptori de performanță

Anexa 3

PROIECT DIDACTIC

DATA: 17.01.2014

ȘCOALA : Gimnazială Costeștii din Vale

CLASA: a III a

ÎNVĂȚĂTOR :Andrei Mariana

DISCIPLINA : Limba și literatura română

UNITATEA: Iarna

SUBIECTUL : Substantivul

TIPUL LECȚIEI : de consolidare și sistematizare a cunoștințelor

SCOPUL : dezvoltarea capacității de exprimare orală și scrisă,

consolidarea deprinderilorde recunoaștere și utilizare a substantivelor în contexte diferite;

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

2.5- să utilizeze corect în exprimarea orală proprie elementele de construcție a comunicării studiate;

3.6- să recunoască în texte diferite elemente de construcție a comunicării studiate;

4.4- să realizeze acordurile gramaticale în enunțurile redactate.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

O3.6.1: să identifice corect substantivele din enunțuri sau texte date;

O3.6.2: sa grupeze substantivele in functie de ceea ce denumesc;

O2.5.1: să găsească substantive cu sens asemanator celor date;

O2.5.2:să alcătuiască propoziții conform cerintelor date ;

O4.4.1: sa completeze propozitiile lacunare cu structurie morfologice invatate;

MOD DE ORGANIZARE : frontal ,individual, grup

METODE ȘI PROCEDEE :

explicația , observația,exercițiul, demonstratia,brainstorming, metoda cadranelor,

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT : fișe lucru și de evaluare,manual,calculator,retroproiector

BIBLIOGRAFIE :

Sinteze de metodică a predării limbii și literaturii române în învățământul primar”-Elena Popescu, Dumitru Logel

“Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar“-Mariana Barbu.

„Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar“-Ioan Șerdean

Numele…………………………………………. Data……………………………

FIȘĂ DE EVALUARE

Descriptori de performanță

Fișă de lucru

1.Citiți textul:

Ninsoarea a acoperit pământul cu o mantie albă.Gerul năprasnic si viscolul puternic s-au oprit.

Vrăbiuțele au ieșit din cuiburile lor și ciripesc zgribulite în copacul de lângă casă.Copiii privesc pe

fereastră cățelușii zburdalnici care se rostogolesc prin zăpadă.

Identificati substantivele si precizati ce denumeste fiecare dintre acestea(fiinte,lucruri sau fenomene ale naturii).

2.Alcatuiți enunțuri cu substantivele:copil,ninsoare,fereastra

……………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………..

3.Uniți cu o linie substantivele cu sens asemanător :

nea arbore

mantie veșmânt haină

copac. zăpadă

4.Completati propozitiile lacunare cu substantivele potrivite

Sunt așteptati afară de către…………..

S-au imbrăcat gros cu:………..,…………,……………

Toți se vor juca cu…………………………………….

……………….si………………îi obligă să meargă la…………..lor.

Grupa1

1.Citiți a doua strofa a poeziei „Iarna „de Nicolae Labiș si subliniați substantivele.

2.Propozitia „Pădurea poartă pe brațele ostenite cojocul iernii .” are:

a)două substantive

b)trei substantive

c)patru substantive

3. Alegeți propozițiile în care cuvintele subliniate sunt substantive.

În port au sosit multe vapoare.

Eu port o rochiță roșie.

Grupa 2

1.Citiți a doua strofa a poeziei „Iarna „de Nicolae Labiș si subliniați substantivele

2.Propozitia „Pădurea poartă pe brațele ostenite cojocul iernii .” are:

a)două substantive

b)trei substantive

c)patru substantive

3. Alegeți propozițiile în care cuvintele subliniate sunt substantive

Radu a prins un pește foarte mare.

Vacanța ne-o vom petrece la mare.

Grupa 3

1.Citiți a doua strofa a poeziei „Iarna „de Nicolae Labiș si subliniați substantivele

2.Propozitia „Pădurea poartă pe brațele ostenite cojocul iernii .” are:

a)două substantive

b)trei substantive

c)patru substantive

3.Alegeți propozițiile în care cuvintele subliniate sunt substantive

Uneori le cer colegilor să mă ajute. .

Pe cer stelele răsăreau una câte una.

Activitate in perechi

Dați exemple de substantive care denumeasc animale domestice

Dați exemple de substantive care denumeasc animale sălbatice

Dați exemple de substantive care denumeasc instrumente muzicale.

Dați exemple de substantive care denumeasc unelte

Dați exemple de substantive care denumeasc meserii

Dați exemple de substantive care denumeasc fructe

Dați exemple de substantive care denumeasc legume

PROIECT DE LECȚIE

DATA: 11. 12. 2013

CLASA: a III- a

ARIA CURRICULARĂ: Limba și comunicare

DISCIPLINA: Limba și literatura română

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Tradiții și obiceiuri

TITLUL LECTIEI: Textul narativ- desprinderea informatiilor esentiale dintr-un text ;text suport,,Pomul de Crăciun” după Ion A. Brătescu Voinești

TIPUL LECȚIEI: comunicare de noi cunoștințe

Scopul lectiei- – dezvoltarea interesului pentru lectură;

-cultivarea interesului pentru datinile și obiceiurile de Crăciun.

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

2.3-sa redea prin cuvinte proprii continutul unui fragment dintr-un text citit sau dintr-un mesaj audiat;

3.4-sa citeasca in mod corect un text necunoscut;

4.2-sa povesteasca in scris fragmente dintr-un text citit;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

2.3.1- sa formuleze raspunsuri la intrebarile ce vizeaza informatii esentiale din textul citit ;

2.3.2-sa clarifice anumite aspecte si cuvinte raportandu-se la continutul textului;

3.4.1: să citească corect ,in ritm propriu un text nou ;;

3.42-sa citeasca selectiv enunturile ce vizeaza anumite informatii din text ;

4.2.1: să rezolve corect sarcinile legate de continutul textului;

Resurse:

materiale: manualul, fișe de lucru ,fișă de evaluare;planse,marker, fisa autor;ornamente pentru activitati; bradul;

procedurale -: citirea explicativǎ, citirea selectiva,conversația, exercițiul, explicația, observatia,teoria inteligentelor multiple ;

forme de organizare: frontal, pe grupe, individual;

evaluare-orala, formativ, tema de lucru in clasa pe grupe

LEGENDA BRADULUI

Cândva , toți copacii își păstrau frunzele verzi la apropierea iernii .

În preajma Crăciunului , o mică pasăre nu a mai putut să plece în țările calde pentru că avea o aripă ruptă . Cum să reziste vitregiei iernii ? Tremurând de frig , s-a adăpostit în frunzișul unui mare stejar . Acesta a refuzat să o primească , gonind-o :

– Pleacă de aici ! Îmi vei mânca toate ghindele !

Biata pasăre a părăsit copacul și s-a refugiat între ramurile unui ulm stufos .

– Nu poți rămâne aici ! Îmi vei rupe frunzele ! spuse el .

Speriată , micuța pasăre s-a ascuns atunci într-un tufiș care , însă , o alungă fără zăbavă :

– Nu te vreau aici ! Îmi vei murdări crengile !

Respinsă de toți copacii , pasărea s-a culcat în zăpadă așteptând înspăimântată să moară de frig . Deodată , zări un brad care îi făcea semne cu cetina lui verde . Cu aripile îngreunate de frig , s-a târât până la el .

– Aici , între ramurile mele , nu trebuie să te temi de nimic !Voi avea grijă de tine! o asigură plin de prietenie bătrânul brad

În seara de Crăciun , un vânt groaznic suflă peste pădure . Toți copacii și-au pierdut frunzele sub puterea sa . Doar bradul care și-a înfășurat crengile în jurul micuței păsări bolnave pentru a o adăposti și-a păstrat frunzișul verde .

Iată de ce bradul este astăzi POMUL DE CRĂCIUN generos și protector , în jurul căruia ne strângem cu toții în noaptea sfântă .

MATEMATICIENII

Compuneți o problemă, cu brăduți, după următorul exercițiu:

3×6=

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… Rezolvați problema.

MUZICIENII

Amintiți-vă un cântec despre brad, scrieți două , trei versuri apoi interpretați-l.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

CREATORII

Completați versurile cu cuvinte potrivite:

Brăduțul

Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste ………….
Haide, hai în casa………..
Unde-i cald și bine.

Pom de ………….. eu te fac
O, ce …………………!
Cu beteală-am să ………………
Și steluțe o mie.

.NATURALIȘTII

Imaginează-ți că ești un brad. Ce le-ai spune oamenilor

ca să nu te taie?

…………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Ce ar trebui oamenii să facă dacă, totuși, taie un copac?

Numele si prenumele 11.12.2013

FIȘA DE EVALUARE

1. Alege răspunsurile potrivite:

Timpul când se petrece întâmplarea :

de Anul Nou;

de Crăciun ;

de Sfântul Nicolae .

Locul unde are loc întâmplarea :

la casa lui Nicușor;

la club ;

la casa lui Conu Mișu .

Personajele acestui text sunt:

Nicusor si Andrei;

Conu Mișu, cucoana Zoe si copii;

Mos Craciun si Mos Nicolae

2 Alcătuiti propozitii cu ajutorul cuvintelor;colind;brad,zarvă;

………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………….

3 Formulează răspunsuri la intrebari:

a)Care este titlul și autorul acestui text?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

b)Când se petrece intâmplarea din acest text?

………………………………………………………………………………

c)Ce colind cântau copiii?

……………………………………………………………………………………………………..

DESCRIPTORI DE PERFORMANTA