Precipitatii Si Stratul de Zapada de Zapada la Statia Metereologica Balea Lac

LUCRARE DE LICENȚĂ

STUDIUL PRECIPITAȚIILOR ȘI AL STRATULUI DE ZĂPADĂ LA STAȚIA METEOROLOGICĂ BÂLEA – LAC

Cuprins

1. Introducere

2. Metode de cercetare

2.1. Metoda Statistica Generala

2.2. Metoda Tendintei

2.3. Metoda Grafica

3. Regiunea analizată

3.1. Generalitati

3.2. Considerente climatice

3.3 Fauna si Flora

4. Rezultate

4.1. Studiul precipitațiilor

4.1.1. Cantitatea anotimpuală și semestrială de precipitații

4.1.1.1. Iarna

4.1.1.2. Primăvara

4.1.1.3. Vara

4.1.1.4. Toamna

4.1.1.5. Semestrul Cald

4.1.1.6. Semestrul Rece

4.1.2. Numărul de zile cu precipitații lichide

4.1.2.1. Iarna

4.1.2.2. Primăvara

4.1.2.3. Vara

4.1.2.4. Toamna

4.1.2.5. Semestrul Cald

4.1.2.6. Semestrul Rece

4.1.3. Precipitații maxime în 24 ore

4.1.3.1. Iarna

4.1.3.2. Primăvara.

4.1.3.3. Vara

4.1.3.4. Toamna

4.1.3.5. Semestrul Cald

4.1.3.6. Semestrul Rece

4.1.4. Numarul de zile cu precipitații solide

4.1.4.1. Iarna

4.1.4.2. Primăvara

4.1.4.3. Vara

4.1.4.4. Toamna

4.1.4.5. Semestrul Cald

4.1.4.6. Semestrul Rece

4.2. Studiul stratului de zapadă

4.2.1. Grosimea medie, maximă si minimă a stratului de zăpadă

4.2.1.1. Grosimea medie a stratului de zăpadă pe luni

4.2.1.2. Grosimea maximă a stratului de zăpadă pe luni

4.2.1.3. Grosimea minimă a stratului de zăpadă pe luni

4.2.2. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă

4.2.2.1. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna ianuarie

4.2.2.2. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna februarie

4.2.2.3. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna martie

4.2.2.4. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna aprilie

4.2.2.5. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna mai

4.2.2.6. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna iunie

4.2.2.7. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna iulie

4.2.2.8. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna august

4.2.2.9. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna septembrie

4.2.2.10. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna octombrie 4.2.2.11. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna noiembrie

4.2.2.12. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna decembrie

5. Concluzii

6. Bibliografie

Introducere

Această lucrare reprezintă un studiu asupra intensității și frecvenței precipitațiilor atmosferice și asupra grosimii medii și decadice a stratului de zăpadă, realizat la Stația Meteorologică Bâlea Lac, utilizând datele centralizate de ANM din perioada 1979-2012.

Regiunile montane reprezintă cele mai îndepărtate și mai puțin antropizate medii de pe Pământ, reprezentând sursele esențiale de apă dulce la nivel global. Rolul acestora privind resursa de apă dulce la nivel mondial ar putea fi modificată semnificativ datorită schimbărilor climatice și impactului antropic intens.

Etajul alpin joacă un rol critic în circuitul apei în natură și are rolul principal de a capta umezeală din masa de aer și de a stoca precipitațiile sub formă de zăpadă până la topirea lor în primăvară. Datorită acestui proces, munții rețin cantități mari de apă în perioada de iarnă și furnizează apă pe toată durata de vară-toamnă, reprezentând principalele rezervoare de apă ale lumii.

Importanța hidrologică a zonelor montane este în permanență într-un contrast izbitor cu vulnerabilitatea lor. În multe cazuri, utilizarea intensivă a terenurilor montane, din jurul unei surse de apă, poate provoca direct un stres de mediu crescut și poate duce la o deteriorare mai rapidă a ecosistemelor și a peisajului alpin (Bouytaert, 2006).

În România, necesitatea acestor studii reprezintă o prioritate și ar trebui o mai mare conștientizare a populației privind importanța zonei montane, cât și importanța lacurilor glaciare.

Complexitatea factorilor ce determină regimul precipitațiilor imprimă arealului studiat caracteristici climatice speciale cu impact în peisajul geografic.

Dezechilibrele majore pe care le generează asupra mediului precipitațiile în exces sau, dimpotrivă, lipsa acestora, justifică interesul climatologilor pentru aceste fenomene.

Lucrarea este structurată în cinci capitole : primul capitol este unul introductiv, care include proveniența bazei de date și un scurt istoric al cercetărilor asupra precipitațiilor și a stratului de zăpadă la nivel național precum și un scurt istoric al cercetărilor efectuate în arealul analizat, al doilea capitol cuprinde metodele de cercetare utilizate în vederea prelucrării și interpretării datelor, al treilea capitol prezintă regiunea analizată și o scurtă descriere a acesteia, al patrulea capitol cuprinde rezultatele și interpretările obținute din prelucrarea datelor și al cincilea capitol prezintă concluziile.

Nivologia studiază caracteristicile stratului de zăpadă în funcție de condițiile meteorologice și relief, având ca scop final estimarea riscului de producere a avalanșelor la scara unui masiv montan sau a unui grup de masive montane, în vederea scăderii numărului victimelor din accidente și a pagubelor rezultate din avalanșă.

Programul de nivometeorologie cuprinde informațiile din teren și emiterea buletinului nivometeorologic.

Observațiile din teren se efectuează la stațiile Vârful Omu, Sinaia, Predeal (din Cadrul CMR Muntenia), Postăvaru și Bâlea-Lac (din cadrul CMR Transilvania-Sud), situate la altitudini între 1090 m (Predeal) și 2505 m (Vârful Omu) și constau în observații zilnice, măsurători săptămânale și teste de stabilitate ale stratului de zăpadă (Munteanu, Nedelea, Milian, 2012).

Studiul precipitațiilor constă în analiza intensității, cantității și frecvenței precipitațiilor atmosferice într-un areal specific, pe un interval de timp.

Pe această cale vreau să mulțumesc cadrelor didactice din Facultatea de Geografie pentru sprijinul acordat pe tot parcursul facultății și pentru realizarea acestei lucrări. De asemenea, vreau să mulțumesc instituțiilor si persoanelor care mi-au pus la dispoziție datele necesare întocmirii acesteia : Administrația Naționala de Meteorologie, Centrul Meteorologic Regional Transilvania Sud Sibiu, doamnei Narcisa Milian si domnului Suciu Adrian.

METODE DE CERCETARE

Stația Meteorologică Bâlea Lac (45°36'14"N 24°36'52"E), este una dintre stațiile meteorologice amplasate la mare altitudine (2040 m) (fig.1).

Datele utilizate în elaborarea acestui studiu provin de la Administația Națională de Meteorologie, sucursala județeană Sibiu.

Metodele utilizate în această lucrare sunt: Metoda Grafică, Metoda Tendinței, Metoda Statistică Generaăã si Metoda celor mai mici pătrate.

Metoda Statistică generală

Cu ajutorul metodei statistice generale s-a calculat pentru fiecare parametru analizat valoarea minimă, medie și maximă din intervalul studiat precum și repartiția lunară, anotimpuală și semestrială a acestora.

Metoda Tendinței

În cadrul analizei cantității lunare de precipitații și a cantității maxime de precipitații în 24h au fost calculate tendințe în fiecare anotimp, respectiv semestru pe tot intervalul 1979-2012.

Cu ajutorul programului de calcul tabelar Microsoft Excel, din variația valorilor într-un an, respectiv într-un deceniu, s-au calculat cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate, tendințele pe intervalul studiat.

Ecuația pantei, de tipul y = mx + n ne oferă informații legate de variația valorilor parametrilor analizați în anumite intervale de timp (ani, decenii).

În cadrul analizei cantității lunare de precipitații, a cantității maxime de precipitații în 24h, a numărului de zile cu precipitații lichide și a numărului de zile cu precipitații solide au fost calculate tendințe în fiecare anotimp, respectiv semestru pe tot intervalul studiat (1979-2012).

Metoda Grafică

În analiza precipitațiilor atmosferice și a grosimii stratului de zăpadă au fost întocmite grafice, cu ajutorul Microsoft Excel.

În cadrul studiului cantității lunare de precipitații și a cantității maxime de precipitații în 24h au fost folosite grafice anotimpuale și semestriale, în fiecare grafic reflectându-se parcursul valorilor în fiecare anotimp precum și în cele două semestre (semestrul cald și semestrul rece) pe intervalul analizat (1979-2012).

În analiza numărului de zile cu precipitații lichide, respectiv solide s-au construit de asemenea grafice anotimpuale și semestriale, în care se evidențiază parcursul valorilor în fiecare anotimp/semestru în perioada 1979-2012.

În studiul grosimii medii a stratului de zăpadă s-au întocmit trei grafice, unul reprezantand valorile medii înregistrate în perioada analizată, unul valorile minime și unul valorile maxime.

Pentru analiza grosimii medii decadice a stratului de zăpadă au fost realizate grafice lunare în care se evidențiază parcursul fiecărei decade din fiecare lună, pe intervalul studiat.

Regiunea analizatĂ

Valea Bâlea – Bâlea Lac

Generalități

Stația Meteorologică Bâlea Lac este amplasată la o altitudine de 2040 m, fiind una dintre cele mai înalte stații meteorologice din țară.

Valea Bâlea – Bâlea Lac este un areal amplasat în Carpații Meridionali, în Munții Făgăraș, denumiți de renumitul geograf francez Emmanuel de Martonne “Alpii Transilvaniei”, conform lucrării sale “Recherches sur l'Evolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates meridionales)”, publicată la Paris, Editura Delagrave, 1906.

Zona cuprinde latura nordică a munților Făgăraș încadrându-se în bazinul hidrologic Bâlea-Cârțișoara.

Lacul Bâlea, considerat cel mai mare lac glaciar din Munții Făgărașului și face parte din complexul glaciar Bâlea­Capra, dominat la est de Vârful Vânătoarea lui Buteanu ( 2507 m ) ce include pe versantul nordic două văi paralele care și­au interferat activitatea în Pleistocen: Valea Bâlea și Valea Doamnei.

Versantul sudic cuprinde cea mai complexă vale glaciară, cu o lungime de peste 6 km, Valea Capra (Duliu, Brustur, Szobotka, Stanescu, Oaie, Dimitriu, Ricman, Alexe, Costea, Iovea, Pop, Sbârcea, 2009).

În profil longitudinal, pe prima porțiune începând de la lac, valea glaciară prezintă un relief în trepte delimitându-se trei praguri sau terase glaciare alcătuite din roca puternic modelată față de aceste praguri care creează impresia unor mici platouri.

Valea Bâlea are la obârșie o căldare adâncită cu cca 400 m față de vârfurile care o înconjoară și este ocupată de cel mai mare lac glaciar din Munții Făgărașului – Lacul Bâlea (2040 m altitudine, 4,65 ha și peste 11 m adâncime). Valea glaciară a Bâlii se formează în aval de Lacul Bâlea, dincolo de un prag glaciar de peste 100 m. Acesta este secționat de emisarul lacului, puternic adâncit printr-o văiugă. Mai jos, în cuprinsul văii apare un al doilea prag, la 1750-1850 m, iar mai departe la 1650 m, o morenă stadială. Înainte de Cascada Bâlea, la 1550 m, se află o altă morenă. Valea Bâlii se menține cu fundul aproape neted pe mai mult de 2 km și se lărgește înainte de ultimul prag fluvio-glaciar, corespunzător cascadei. Situată în inima masivului Făgăraș – el însuși cel mai grandios complex montan al Carpaților noștri – zona Bâlea Lac, parte a rezervației naturale omonime (180 ha suprafață), prezintă un relief glaciar tipic cu morene, terase, vale în formă de "U", dominat de creste adânc crenelate din care se înaltă dinspre nord-est spre sud-vest vârfurile Văiuga 2.443 m, despărțit de Iezerul Caprei 2.417 m de Șaua Caprei 2.315 m și Paltinul 2.398 m. De aici coboară muchia Bâlii spre nord până dincolo de cascadă cu Vârful Mierea la 1.500 m.

Din punct de vedere geologic deosebim următoarele formațiuni : depozite metamorfice precambriene relevate prin șisturi cristaline de mezozonă. Ca intercalații în aceste formațiuni apar benzi de șisturi cloritoase. Aceste formațiuni sedimentare s-au format prin degradarea fizico-chimică a rocilor preexistente datorită proceselor glaciare, urmate de procesul de eroziune și transport. Densitatea fragmentării reli ce include pe versantul nordic două văi paralele care și­au interferat activitatea în Pleistocen: Valea Bâlea și Valea Doamnei.

Versantul sudic cuprinde cea mai complexă vale glaciară, cu o lungime de peste 6 km, Valea Capra (Duliu, Brustur, Szobotka, Stanescu, Oaie, Dimitriu, Ricman, Alexe, Costea, Iovea, Pop, Sbârcea, 2009).

În profil longitudinal, pe prima porțiune începând de la lac, valea glaciară prezintă un relief în trepte delimitându-se trei praguri sau terase glaciare alcătuite din roca puternic modelată față de aceste praguri care creează impresia unor mici platouri.

Valea Bâlea are la obârșie o căldare adâncită cu cca 400 m față de vârfurile care o înconjoară și este ocupată de cel mai mare lac glaciar din Munții Făgărașului – Lacul Bâlea (2040 m altitudine, 4,65 ha și peste 11 m adâncime). Valea glaciară a Bâlii se formează în aval de Lacul Bâlea, dincolo de un prag glaciar de peste 100 m. Acesta este secționat de emisarul lacului, puternic adâncit printr-o văiugă. Mai jos, în cuprinsul văii apare un al doilea prag, la 1750-1850 m, iar mai departe la 1650 m, o morenă stadială. Înainte de Cascada Bâlea, la 1550 m, se află o altă morenă. Valea Bâlii se menține cu fundul aproape neted pe mai mult de 2 km și se lărgește înainte de ultimul prag fluvio-glaciar, corespunzător cascadei. Situată în inima masivului Făgăraș – el însuși cel mai grandios complex montan al Carpaților noștri – zona Bâlea Lac, parte a rezervației naturale omonime (180 ha suprafață), prezintă un relief glaciar tipic cu morene, terase, vale în formă de "U", dominat de creste adânc crenelate din care se înaltă dinspre nord-est spre sud-vest vârfurile Văiuga 2.443 m, despărțit de Iezerul Caprei 2.417 m de Șaua Caprei 2.315 m și Paltinul 2.398 m. De aici coboară muchia Bâlii spre nord până dincolo de cascadă cu Vârful Mierea la 1.500 m.

Din punct de vedere geologic deosebim următoarele formațiuni : depozite metamorfice precambriene relevate prin șisturi cristaline de mezozonă. Ca intercalații în aceste formațiuni apar benzi de șisturi cloritoase. Aceste formațiuni sedimentare s-au format prin degradarea fizico-chimică a rocilor preexistente datorită proceselor glaciare, urmate de procesul de eroziune și transport. Densitatea fragmentării reliefului înregistrează valori mari pe suprafețe relativ restrânse. Cele mai mari valori sunt caracteristice văilor glaciare și circurilor de pe versantul nordic, unde se ajunge la 7 km / km2. Densități mari ale rețelei de drenaj (5-6 km / km2) au și bazinele superioare ale văilor : Ucea Mare, Arpașului, Arpășelului, Cârțișoara (Valea Doamnei, Bâlea). Aceste valori scad în etajele montane mediu și inferior, legate de prezența suprafețelor forestiere (Florea, 1998).
Lacul Bâlea este alimentat pe de o parte de izvoare cu caracter temporar care se activează numai în anumite perioade ale anului (primăvara și toamna) iar pe de altă parte în jurul lacului sunt și izvoare cu caracter permanent. Debitul izvorului principal este de 2 litri/secundă. În aval de acest punct confluează mai multe izvoare ce ies de sub grohotișurile de pantă care dau un debit de circa 7 litri/secundă. Începând din această zona spre nord, curge pârâul Paltinului care aduce un debit însemnat de apă tot timpul anului. Din lacul Bâlea își are obârșia pârâul cu același nume cu un debit semnificativ.

Considerente climatice

Sectorul analizat reprezintă o secțiune din partea cea mai înaltă a lanțului făgărășan. El cuprinde altitudini de la 1700 la 2500 m. Având în vedere că vârfurile crestei depășesc în număr mare cota de 2300 m, se conturează mai pregnant rolul de zid în calea marilor curenți atmosferici, pe care îl are masivul, cu consecințe directe asupra caracteristicilor climatice ale zonei și nu numai. Media anuală a temperaturii aerului este aici de 0,5 grade Celsius. Temperaturile medii maxime se cifrează la +8,3 grade Celsius în lunile iulie-august, iar temperaturile medii minime sunt –9,5 grade Celsius în lunile ianuarie-februarie, amplitudinea medie anuală fiind de 17,8 grade Celsius. Media anuală a precipitațiilor atmosferice în zona superioară a Bâlii este de 1206 mm. Cantitatea maximă a precipitațiilor se înregistrează în luna iunie, 162 mm, iar minimă în decembrie, 63 mm. Stratul de zăpadă se formează la această altitudine, în medie, începând cu 1 ianuarie și durează în anumite zone până în 30 mai sau 30 iunie, prezentând deci o perioadă de 150-180 zile. Zona studiată fiind situată pe cea mai înaltă treaptă de altitudine a țării, (1700-2500 m) nebulozitatea se prezintă astfel: nebulozitatea totală maximă: 8,0 zecimi în luna mai, nebulozitatea totală minimă: 5,4 zecimi în luna octombrie, media anuală înregistrată fiind de 6,9 zecimi. În privința repartiției numărului de zile în funcție de gradul de acoperire, avem 35 de zile cu cer senin, 155 de zile noroase și 170 de zile acoperite. Ceața este prezentă în 274 de zile din an, din care luna decembrie înregistrează cele mai multe 26, iar luna septembrie cele mai puține 20. Vântul din vest are o pondere de peste 60%, viteza vântului prezentându-se astfel: vitezele maxime medii înregistrate sunt 12,6 m/s în perioada lunii februarie, vitezele minime medii în perioada verii ajungând la 6,9 m/s în luna august iar
media anuală se ridică la 9,5 m/s.

Clima este rece, iar vânturile puternice împiedică creșterea arborilor. Pe suprafețe întinse cresc însă felurite ierburi, care formează vara frumoase pășuni alpine. Suprafața de 180 de hectare din jurul lacului Bâlea a fost declarată rezervație științifică încă din 1932, întrucât adăpostește plante de valoare, precum floarea de colț (Leontopodium Alpinum), bulbucii (Trollius Europaeus) sau Vârtejul Pământului (Pedirularis Oederi).

Fauna si Flora

Vegetația din jurul lacului este tipică hidrofilă, formată din rogozuri și rugini secundare cu puține alte plante pe margine.

Versantul nordic al muntelui Capra și Paltinul care reprezintă fondul primei căldări glaciare Bâlea, este înclinat asemeni unui perete vertical, la poalele căruia se găsește o aglomerare de stânci printre care cresc plante alpine mai ales omagul și strigoaia. De asemenea, pe grohotișul depus la mijlocul pantei găsim o vegetație foarte rară și firavă formată din graminee ca: firuța alpină (Poa tremula), viorelele galbene (Viola biflora), nu-mă-uita (Myosotis alpestris) cu flori azurii etc.

Vegetația de pe Muchea Bâlii este bogată și variată, întâlnim câteva jgheaburi calcaroase unde cresc multe plante alpine dintre care se remarcă: floarea de colț (Leontopodium alpinum), frumosul mac galben (Papaver corona-Sancti-Stephani), precum și o plantă rară: Saussurea alpină, cu flori purpurii roșiatice (Simionescu, 1947).

Din punct de vedere faunistic, rezervația este săracă în specii, dintre cele existente predominând insectele. Un simbol al Masivului Făgăraș este capra neagră (Rupicapra rupicapra), formând aici odinioară cea mai mare colonie din țară cu exemplare robuste care păstrau caracterele genetice ale acestei specii. După 1973, acestea au migrat în Rezervația Arpășel unde a fost colonizată și marmota (Marmota marmota) care de atunci s-a răspândit în întregul masiv. O altă specie care a dispărut din rezervație este acvila de stâncă.

Păsările din etajul alpin sunt reprezentate de: fâsa alpină (Anthus spinoleta), brumărița alpină (Brunella collaris), cinteza alpină (Montifringilla nivalis).

Pâraiele și lacul Bâlea sunt populate natural cu păstrăv indigen (Salmo trutta fario), iar în anul 1966, în lacul Bâlea s-a mărit numărul și varietatea piscicolă prin popularea cu păstrăv curcubeu (Salmo gairdneri richardson) și păstrăv fântânel (Salvelinus fontinalis), (Simionescu, 1946).

Bâlea Lac și Valea Bâlea reprezintă și unele dintre cele mai importante obiective turistice din România, datorită altitudinii la care se află și a spectaculozității priveliștii care se deschide asupra ținutului Transilvaniei. Tot aici se găsesc cele mai numeroase lacuri glaciare din țară, Avrig 2011 m, Călțun 2147 m, Doamnei 1865 m , Bâlea 2034 m, cascade: cascada Moașei, cascadele Avrigului, cascada Șerbotei, cascada Bâlea.

În perioada verii se poate ajunge la Bâlea Lac cu mașina pe Transfăgărășan (drumul dintre nori) situat la o altitudine de 2042 m, al doilea ca înălțime din țară, iar în celelalte anotimpuri urcarea se poate face numai cu telecabina.

Principalele obiective turistice de la Bâlea Lac sunt: Transfăgărășanul, Cascada Bâlea (ce se prăvălește preț de 60m) și cabana Bâlea Lac, situată pe peninsula care înaintează în lacul glaciar Bâlea, fiind înconjurată din trei părți de apă, cascada Moașei, cascadele Avrigului, cascada Șerbotei.

Altitudinea ridicată face posibilă practicarea unor activități de agrement extrem, de exemplu, pe perioada iernii se poate practica skiul, hokey, curling și patinaj. În timpul verii, pe lac doritorii pot practica canotajul sau alege numeroase trasee turistice pentru toate nivelurile (ex: Cascada Bâlea, Vila Paltinu), vizitarea celor 180 ha ale rezervațiilor naturale din zonă.

Rezultate

4.1. Studiul precipitațiilor

În cadrul studiului precipitațiilor de la Stația Meteorologică Bâlea Lac se va lua în calcul cantitatea lunară de precipitații, cantitatea maximă de precipitații in 24h precum și numărul de zile cu precipitații lichide, respectiv solide.

4.1.1. Cantitatea anotimpuală și semestrială de precipitații

Prima analiză se referă la cantitatea lunară de precipitații, analiza fiind făcută atât anotimpual cât și semestrial. În graficele următoare se poate observa variația cantității lunare de precipitații în intervalul analizat (1979-2012) precum și tendințele anotimpuale. (Graficele nr.4 – nr. 42). În general se poate constata o tendință de creștere a cantității lunare de precipitații în majoritatea anotimpurilor, doar vara existând o tendință de scădere destul de însemnată cantitativ. Graficele oscilează în toate anotimpurile și se pot observa ani cu cantități destul de însemnate de precipitații, precum și ani mai secetoși.

4.1.1.1. Iarna

În întreg intervalul analizat, cantitatea anotimpuală de precipitații a variat între 95.9 mm, înregistrată în anul 1997, și 409.1 mm în anul 2005 ( fig. 4). S-a constatat o creștere a cantității de precipitații din anul 1979 până în anul 1982, unde s-a atins o valoare de 341,2 mm. În continuare s-a observat o ușoară scădere până în anul 1993, după care a urmat o creștere până în anul 1996, când s-a atins o valoare de 288,3 mm. A urmat o scădere accentuată în următorul an, fiind atinsă valoarea minimă de 95,9 mm. În continuare se pot observa mici variații dar valorile rămân relativ reduse până în anul 2004. În anul 2005 a avut loc o creștere accentuată, după care în perioada următoare valorile au oscilat, dar s-au menținut la un nivel relativ ridicat, excepție făcând anul 2007 unde se poate observa o cantitate mai redusă.

Tendința este ascendentă și se poate observa o creștere de 14,093 mm/deceniu, de la aproximativ 220 mm la începutul perioadei de studio, spre 250-260 mm la finalul acesteia.

4.1.1.2. Primăvara

În perioada analizată cantitatea de precipitații analizată a variat între 78 mm în anul 1994 și 522 mm în anul 2012 (fig.5).

În anotimpul de primăvară, graficul pleacă de la valoarea de 293 mm în anul 1979 și s-a continuat cu o ușoară scădere în anii 1980 și 1981. A avut loc o creștere în următorii 3 ani, în anul 1984 să fiind înregistrată o valoare de 343 mm. A urmat o scădere puternică în următorii 2 ani, în anul 1986 fiind înregistrată valoarea de 120 mm. În continuare se poate observa o creștere bruscă în următorii 2 ani, în anul 1988 fiind înregistrată o valoare de aproximativ 393 mm. Anul 1989 a adus o nouă scădere accentuată a cantității de precipitații, iar valorile s-au menținut reduse până în jurul anului 1994. În următorii ani au avut loc oscilații ale valorilor între 170 și 300 mm. Începând cu anul 2008 se observă o creștere continuă a valorilor până la finalul perioadei de studiu. Tendința este de creștere, pornind de la aproximativ 200 mm în anul 1979 și ajungând la aproximativ 300 mm în anul 2012 prezentând o creștere de 31,169 mm / deceniu.

4.1.1.3. Vara

În intervalul analizat, cantitatea anotimpuală de precipitații a variat între 220,5 mm, înregistrată în anul 212 și 887 mm în anul 2011 (fig.6).

Vara a prezentat în general valori mult mai ridicate a cantității anuale de precipitații. Pornind de la 687,5 mm în anul 1979 se observă o ușoară scădere până în anul 1982 (474,2 mm), după care valorile au oscilat până în anul 1988, unde s-a înregistrat o valoare ridicată de 699,8 mm. Începând cu anul 1989 a avut loc o scădere bruscă, valorile următorilor 11-12 ani fiind cu mult mai reduse decât cele menționate anterior, singurele valori mai însemnate fiind prezente în anii 2001, respectiv 2005. Din anul 2008 se evidențiază o creștere puternică și continuă a valorilor, până în ultimul an analizat, în care are loc o scădere bruscă a precipitațiilor. Tendința generală este de scădere, din jurul valorii de 500 de mm în anul 1979 spre 400 mm în anul 2012 și se poate observa o scădere de 33,854 mm în fiecare deceniu.

4.1.1.4. Toamna

În intervalul analizat, cantitatea anotimpuală de precipitații a variat între 104 mm în anul 2011 și 632,1 mm în anul 2007 (fig.7). În anotimpul de toamnă, graficul cantității de precipitații pleacă de la valoarea de 387,3 mm la începutul perioadei analizate, se continuă cu o ușoară creștere în următorul an, după care se prezintă o scădere aproape continuă până în anul 1986, când se atinge o valoare de 155 mm. În următorii ani au avut loc oscilații, dar valoarea de 300 mm a fost depășită doar în anul 1989. Începând cu anul 1995 se observă o creștere a valorilor, pâna în anul 1997 când a fost atinsă valoarea de 447,6 mm. A urmat o scădere în următoarea

perioadă, în anul 2000 fiind atinsă o valoare de 140,9 mm. În continuare a avut loc o creștere a valorilor aproape continuă, până în anul 2007. În următorii ani se observă o scădere continuă până în anul 2011, finalul perioadei de studiu arătând o creștere destul de însemnată a cantității de precipitații față de anul precedent. Tendința generală este de o ușoară creștere, din jurul valorii de 300 mm la început, în anul 1979, la 330 mm la finalul intervalului și se observă o creștere de 10,236 mm/deceniu.

4.1.1.5. Semestrul Cald

Media semestrului cald (771,4 mm) reprezinta 60,9 % din media anuala din intervalul analizat (1265,3 mm). În timpul sezonului cald, cantitățile lunare de precipitații au variat intre 406,7 mm în anul 1990 și 1312 mm în anul 2011 (fig.8).

În anul 1979 se observă o cantitate de precipitații de 1197,9 mm, în următorii 3 ani având loc o scădere importantă, astfel încât în anul 1982 a fost inregistrată valoarea de 893,9 mm. În următorii 2 ani cantitățile au fost mai ridicate, iar în anul 1984 a fost inregistrată valoarea de 997,5 mm. În anii 1985 și 1986 a avut loc o nouă scădere, după care în 1987 și 1988 cantitățile au crescut din nou. În anul 1989 a avut loc o scădere a cantității lunare de precipitații, iar în anul 1990 s-a atins o valoare de 406,7 mm, iar o nouă creștere mai puțin importantă a avut loc în anul 1991, fiind urmată de o perioadă relativ scăzută de precipitații (1991-1996). În anul 1997 se observă o valoare de 819,4 mm, iar în următorii 3 ani se evidențiază o reducere a cantității lunare de precipitații (512,4 mm în anul 2000). Din anul 2001 se observă o perioadă ascendentă care se întinde până în anul 2002 când a fost înregistrată valoarea de 819,8 mm, iar in 2003 a avut loc o scădere importantă cantitativ, fiind atinsă valoarea de 485 mm. Începând cu anul 2004 se constată o creștere a cantității lunare de precipitații. Această ascensiune s-a păstrat până în anul 2011, excepție făcând anii 2007 și 2009 când au avut loc ușoare scăderi cantitative. În anul 2011 s-a înregistrat valoarea de 1312 mm, iar în anul 2012 a avut loc o nouă scădere a cantității de precipitații, până la 736 mm.

Tendința este ușor negativă, observându-se o reducere de 9,637 mm/deceniu.

Fig.8. Variația multianuală a cantității de precipitații în Semestrul Cald (interval 1979-2012)

4.1.1.6. Semestrul Rece

Media semestrului rece (477,8 mm) reprezinta 37,7 % din media anuala din intervalul studiat (1265,3 mm) (fig.9).

La începutul perioadei analizate se observă o creștere a cantității lunare de precipitații care a continuat până în anul 1982 (807,3 mm), după care o scădere masivă a avut loc în anul 1983 (413,1 mm). În următorii 2 ani a existat o ușoară creștere până la valoarea de 522,9 mm în anul 1985, după care o nouă scădere ușoară până la valoarea de 365,2 mm în anul 1987. O nouă mică ascensiune se remarcă în anii 1988 și 1989, după care a urmat o ușoară perioadă de descreștere până în anul 1991 (379 mm).

În anul 1992 s-a înregistrat valoarea de 515,2 mm după care se observă o perioadă de scădere care se întinde până în anul 1994 (298,2 mm). Se mai remarcă o ascensiune ușoară până în anul 1996, precum și o perioadă descendentă în următorul an. Din anul 1998 se observă o creștere însemnata a cantității lunare de precipitații până în anul 2000, o nouă scădere ușoară în anul 2001 după care se poate observa o creștere continuă până în anul 2005 (excepție făcând anul 2003). În in anul 2005 s-a înregistrat valoarea de 672,6 mm iar în următorii 2 ani a avut loc o scădere până la valoarea de 481,8 mm înregistrată în anul 2007.

În anul 2008 se observă o valoare de 693,2 mm, 538,8 mm în anul 2009 și 716,4 mm în anul 2010. În anul 2011 a avut loc o scădere importantă fiind înregistrată valoarea de 492,1 mm, iar în anul 2012 se observă o valoare de 565 mm.

Tendința este ascendentă, pornind din jurul valorii de 400 mm la începutul perioadei analizate și ajungând la 565 mm la final, existând o tendință de creștere de 49,12 mm într-un deceniu.

Fig.9. Variația multianuală a cantității de precipitații în Semestrul Rece (interval 1979-2012)

4.1.2. Numărul de zile cu precipitații lichide

În cadrul acestei analize se va prezenta (grafic) variația numărului de zile cu precipitații lichide în intervalul 1979 – 2012, pentru fiecare anotimp și semestru, precum și tendința generală pentru perioada de studiu.

4.1.2.1. Iarna

Numărul mediu de zile cu precipitații lichide a fost de 2,8.

Datorită temperaturilor foarte scăzute, în perioada iernii se observă în general un număr foarte redus de zile cu precipitații lichide. Pe parcursul perioadei de studiu în majoritatea anilor există între 0-4 zile cu precipitații lichide. Excepție fac anii 1995 și 1997 când s-au înregistrat 18-19 zile cu precipitații lichide, ceea ce argumentează tendința de încălzire a atmosferei terestre. Dacă la începutul perioadei de studiu doar în doi ani au fost depășite 2 zile de precipitații lichide, spre finalul acesteia, respectiv în anii 2008, 2009 și 2010 se observă o creștere a numărului de zile cu precipitații lichide. În ultimii doi ani analizați, respectiv 2011 și 2012 numărul zilelor cu precipitații lichide a fost mai mic.

Trendul este ușor pozitiv pornind de la aproximativ 2 zile în anul 1979 și ajungând la 2,4 zile în anul 2012, existând o creștere cu 0,715 zile într-un deceniu (fig.10).

Fig.10 Numărul de zile cu precipitații lichide iarna ( interval 1979-2012)

4.1.2.2. Primăvara

Numărul mediu de zile cu precipitații lichide a fost de 23,5. Numărul de zile cu precipitații lichide din timpul primăverii în intervalul analizat variază între 9 zile în anul 1980 și 40 de zile în anul 2012.

Față de anotimpul rece, în timpul primăverii, odată cu creșterea temperaturilor crește și numărul zilelor cu precipitații lichide.

În primăvara anului 1979 au fost înregistrate 28 de zile cu precipitații lichide, iar în anul următor, în anul 1980, numărul acestora scade drastic, fiind înregistrate doar 9 zile cu precipitații lichide și reprezintă numărul cel mai mic din toată perioada analizată. Din anul 1983 și până în anul 1992 se observă o scădere, în fiecare an numărul zilelor cu precipitații lichide fiind tot mai redus.

În anul 1993 se observă o creștere importantă, iar în următorul deceniu numărul zilelor cu precipitații lichide variază între 16 și 25. În 2005 a avut loc o nouă scădere, înregistrându-se doar 14 zile cu precipitații lichide.

Începând cu anul 2006 a avut loc o creștere, iar în anul 2012 s-a atins numărul maxim de zile cu precipitații lichide din perioada de studiu și anume 40.

Trendul este ascendent, de la aproximativ 20 de zile cu precipitații lichide la începutul perioadei analizate spre 25 de zile la finele acesteia, existând o creștere de 1,621 zile la fiecare 10 ani (fig.11).

Fig.11. Numărul de zile cu precipitații lichide Primăvara ( interval 1979-2012)

4.1.2.3. Vara

Vara, numărul de zile cu precipitații lichide din intervalul analizat variază între 17 zile în anul 2003 și 61 de zile în anul 1986. Vara reprezintă anotimpul cu cele mai multe zile cu precipitații lichide. În anul 1979 au fost înregistrate 57 de zile cu precipitații lichide, iar în următorii 7 ani au fost înregistrate între 48 și 61 de zile.

Începând cu anul 1987 se observă o scădere a numărului de zile cu precipitații lichide, în anul 1990 înregistrându-se doar 27. Din 1988 a avut loc o ușoară creștere, numărul zilelor oscilând între 53 și 37 până în anul 1996. Între 1996 și 2002 numărul de zile cu precipitații lichide s-a menținut în jurul valorilor de 48-51, excepție făcând doar anul 2000 în care a avut loc o scădere însemnata, existând doar 28 de zile ploioase.

În anul 2003 s-a atins cea mai mică valoare din perioada studiată, doar 17 zile fiind cu precipitații lichide. În 2004 și 2005 a avut loc o creștere, după care o nouă scădere până în anul 2008.

În ultimii 4 ani analizați a avut loc o ușoară creștere a numărului de zile cu precipitații lichide până în anul 2010, după care o scădere în 2011 și 2012.

Trendul este negativ, prezentând o scădere din jurul valorii de 50 în anul 1979 spre 40 în anul 2012 existând o descreștere de 3,506 zile / deceniu (fig.12).

Fig.12. Numărul de zile cu precipitații lichide Vara (interval 1979-2012)

4.1.2.4. Toamna

Toamna, în intervalul analizat, numărul de zile cu precipitații lichide variază între 6 zile în anul 1997 și 34 de zile în anul 2002.

În toamna anului 1979 s-au înregistrat 20 de zile cu precipitații lichide. În următorii 2 ani a avut loc o ușoară creștere, ajungându-se la 26 zile în anul 1981.

Din 1981 și până în anul 1994 nu se constata oscilații foarte mari, numărul zilelor cu precipitații lichide fiind cuprins între 23 și 13.

În anul 1995 a avut loc o scădere fiind înregistrate doar 9 zile, iar după ușoara creștere din anul 1996, în 1997 s-au înregistrat cele mai puține zile cu precipitații lichide din toată perioada analizată.

Începând cu anul 1998 a avut loc o creștere aproape continuă ajungându-se în anul 2002 la numărul cel mai mare de zile cu precipitații lichide.

În următorii 3 ani a avut loc o scădere, în anul 2005 fiind înregistrate 17 zile cu precipitații lichide. În următorii 5 ani nu au loc variații foarte mari, în 2010 fiind 30 de zile cu precipitații.

În anul 2011 a avut loc o scădere bruscă, fiind înregistrate doar 7 zile cu precipitații lichide.

Ultimul an al studiului prezintă o creștere, ajungându-se la 23 de zile.

Trendul este ușor pozitiv, pornind de la puțin sub 20 de zile în anul 1979 și terminând cu valori puțin peste în anul 2012, existând o creștere de 0,836 zile la fiecare 10 ani (fig.13).

Fig.13 Numărul de zile cu precipitații lichide Toamna (interval 1979-2012)

4.1.2.5. Semestrul Cald

În Semestrul Cald numărul zilelor cu precipitații lichide variază între 43 de zile în anul 2003 și 96 de zile în anul 2002 (fig.14).

În anul 1979 s-au înregistrat 95 de zile cu precipitații lichide, în anul 1980 a existat o scădere (71 de zile), iar în următorii doi ani se constată oscilații foarte mici (74 de zile în anul 1982).

În anul 1983 s-au inregistrat 92 de zile cu precipitații lichide, 93 în anul 1984 și 80 de zile în anul 1985. În anul 1986 se observă 93 de zile cu precipitații lichide, după care a avut loc o scădere mai însemnată în următorii doi ani, în anul 1988 fiind 62 de zile.

În următorii 5 ani au avut loc oscilații cuprinse între 55 de zile și 75 de zile (anul 1993) cu precipitații lichide.

În anii 1994 și 1995 s-a înregistrat o ușoară scădere a valorilor, după care a avut loc o creștere continuă până în anul 1998, când s-au înregistrat 80 de zile cu precipitații lichide.

O nouă scădere a fost prezentă până în anul 2000 când se observă 61 de zile cu precipitații lichide, după care o nouă creștere puternică este evidențiată până în anul 2002, când s-au înregistrat 96 de zile cu precipitații lichide.

În anul 2003 a avut loc o nouă scădere accentuată fiind înregistrate 43 de zile cu precipitații lichide, după care începând cu anul 2004 a avut loc o creștere continuă până în anul 2006 când au fost 90 de zile cu precipitații lichide.

În anul 2007 se observă 70 de zile cu precipitații lichide, în anul 2008, 71 de zile, în anul 2009, 81 de zile și în anul 2010, 89 de zile.

În anul 2011 a avut loc o scădere ușoară fiind înregistrate 65 de zile cu precipitații lichide iar în ultimul an analizat, în anul 2012 se observă 72 de zile cu precipitații lichide.

Trendul este ușor descendent și există o scădere de 1,193 zile într-un deceniu.

Fig.14 Numărul de zile cu precipitații lichide în Semestrul Cald (interval 1979-2012)

4.1.2.6. Semestrul Rece

În perioada semestrului rece, numărul zilelor cu precipitații lichide variază între 2 zile în anul 1997 și 27 de zile în anul 1981 (fig. 15).

La începutul intervalului analizat se observă o creștere puternică, în anul 1981 fiind înregistrate 27 de zile cu precipitații lichide.

În următorii trei ani se observă o perioadă de scădere accentuată, în anul 1984 fiind doar 8 zile cu precipitații lichide. O nouă creștere se remarcă în anii 1985 și 1986, după care o nouă scădere în anul 1987 (7 zile cu precipitații lichide).

În anul 1988 au fost înregistrate 14 zile cu precipitații lichide, după care în următorul an a existat o nouă descreștere, observându-se doar 5 zile cu precipitații. A urmat o creștere până în anul 1991 când au fost 13 zile cu precipitații lichide, o nouă scădere anul următor și o creștere însemnată în anul 1993 (21 de zile cu precipitații lichide).

În anul 1994 se observă 8 zile cu precipitații lichide, după care în următorii doi ani s-a produs o creștere, în anul 1996 fiind 22 de zile ploioase. O nouă scădere puternică s-a produs în anul 1997 (2 zile cu precipitații lichide), o nouă creștere bruscă în următorul an și o nouă scădere în anul 1999.

În următorii 5 ani, până în anul 2004, se observă o creștere continuă, excepție făcând doar anul 2001 (11 zile cu precipitații lichide).

Anii 2005 și 2006 arată o nouă scădere drastică a numărului de zile cu precipitații lichide, după care în următorii 5 ani se evidențiază o nouă creștere care se întinde până în anul 2011 când au fost înregistrate 26 de zile cu precipitații.

Ultimul an analizat a avut doar 5 zile cu precipitații lichide.

Tendința este una ascendentă și există o creștere de 1,121 zile într-un deceniu.

Fig.15 Numărul de zile cu precipitații lichide în Semestrul Rece (interval 1979-2012)

4.1.3. Precipitatii maxime in 24 ore

În graficele de mai jos este prezentată oscilația grafică a cantității maxime de precipitații în 24 de ore pe anotimpuri în intervalul 1979-2012. Se pot observa și tendințele anotimpuale si semestriale, toamna și primăvara existând creșteri destul de însemnate iar vara și iarna tendința este ușor descendentă.

4.1.3.1. Iarna

În intervalul analizat, în timpul iernii cantitatea maximă de precipitații în 24 de ore variază de la 28,1 mm în anul 1989 la 83 mm în anul 2012.

În timpul sezonului rece cantitatea maximă de precipitații în 24h variază semnificativ de la an la an.

În iarna anului 1979 s-a înregistrat o cantitate maximă în 24 de ore de aproximativ 51,9 mm, iar în următorii doi ani a avut loc o creștere ajungând în anul 1981 la 67,7 mm.

Din 1982 până în 1986 a avut loc o scădere continuă, ajungându-se la 41,9 mm. În anul 1987 a avut loc o creștere ușoară (60,2 mm) iar în 1989 o nouă scădere, 28,1 mm.

În următorii doi ani a avut loc o creștere accentuată, în iarna anului 1991 cantitatea maximă de precipitații din 24 de ore fiind de aproximativ 82,7 mm.

În următorii ani valorile au oscilat între 38,7 mm și 65,7 mm, până în anul 2005 când a avut loc o nouă creștere mai importantă, ajungându-se la valoarea de 70,5 mm.

În continuare au avut loc oscilații ale cantității de precipitații maxime căzute în 24 de ore, până în anul 2012 când s-a ajuns la o valoare de aproximativ 83,7 mm.

Tendința generală este aproape liniară, cu o foarte ușoară scădere spre finalul intervalului, existând o scădere de 0,469 mm / deceniu (fig.16).

Fig.16 Cantitatea maximă de precipitații în 24h Iarna (interval 1979-2012)

4.1.3.2. Primăvara

În timpul anotimpului de primăvară valorile maxime de precipitații căzute în 24 de ore au fost puțin mai însemnate decât în anotimpul precedent și ele au variat între 23,8 mm în anul 1986 la 99,2 mm în anul 2012.

În anul 1979 s-au înregistrat 82,6 mm, iar din 1980 până în 1985 cantitatea de precipitatii îin 24h a oscilat între valori cuprinse între 49 și 82 mm.

În anul 1986 se observă o scădere accentuată a cantității de precipitații maxime în 24 de ore, ajungându-se la 23,8 mm.

În următorii 2 ani a avut loc o creștere, după care începând cu anul 1989 și până în anul 2001 s-a conturat o nouă oscilație între valori cuprinse între 76 și 36 mm.

În anul 2002 s-a inregistrat o valoare ceva mai ridicată, de 87,8 mm.

În următorii 5 ani s-au înregistrat valori mai reduse, de aproximativ 48-51 mm.

Din anul 2007 s-a conturat o nouă creștere până în anul 2008, o ușoară scădere în 2009 și o creștere accentuată în ultimii 3 ani de studiu, în anul 2012 fiind atinsă valoarea de 99,2 mm.

Trendul general este ușor ascendent, pornind de la puțin sub 60 mm în anul 1979 și crescând destul de însemnat la peste 60 l/mp spre finalul intervalului analizat, observându-se o creștere de 3,624 mm în 10 ani (fig.17).

Fig.17 Cantitatea maximă de precipitații în 24h Primăvara (interval 1979-2012)

4.1.3.3. Vara

În timpul anotimpului cald, cantitatea maximă de precipitații în 24h din intervalul analizat a variat între 40,9 mmm în anul 1995 și 240,9 mm în anul 1988 (fig.18).

În vara anului 1979 s-a înregistrat o cantitate maximă de precipitații căzută în 24 de ore de 152,7 mm. În următorul an cantitatea a crescut puțin, după care, în următorii patru ani a avut loc o scădere continuă, ajungându-se în anul 1984 la 85,7 mm. O mică oscilație a avut loc până în anul 1987 (104,2 mm).

În anul 1988 a avut loc o creștere bruscă, fiind înregistrată o valoare de 240,9 mm. În următorul an, 1989, a avut loc o scădere puternică ajungadu-se la 59 mm.

În următorii 5 ani, a avut loc o oscilație cuprinsă între 66 și 132 mm.

În anul 1995 s-a înregistrat valoarea cea mai scăzută a șirului, 40,9 mm.

Începând cu anul 1996 și până în anul 2004 a avut loc o ușoară creștere și o oscilație a valorilor cuprinsă între aproximativ 53 și 117 mm.

În anul 2005 a avut loc o creștere mai importantă, fiind înregistrată o valoare de 149,8 mm.

Următorii 3 ani prezintă valori ceva mai reduse, după care, începând cu anul 2009 valorile au început să crească, excepție făcând anul 2010 când a mai avut loc o ușoară scădere (134,3 mm).

În ultimii doi ani analizați, valorile și-au continuat trendul ascendent, ajungând în anul 2011 la 229,8 mm. În ultimul an analizat se observă o nouă scădere, valoarea înregistrată fiind de 72,2 mm.

Trendul general este unul foarte ușor descendent observându-se o descreștere de 1,922 mm / deceniu.

Fig.18 Cantitatea maximă de precipitații în 24h Vara (interval 1979-2012)

4.1.3.4. Toamna

În timpul anotimpului de toamnă cantiatea maximă de precipitații în 24 de ore din intervalul studiat a variat între 32 mm în anul 1983 și 144,6 mm în anul 1980 (fig.19).

În toamna anului 1979 s-a înregistrat valoarea de 37,8 mm.

În următorii doi ani a avut loc o creștere puternică, în anul 1981 fiind înregistrată valoarea de 144,6 mm.

În anul 1983 a avut loc o scădere bruscă și accentuată fiind înregistrată o valoare de 32 mm.

Din anul 1984 și până în anul 1988 nu au avut loc variații foarte însemnate cantitativ, în anul 1989 fiind atinsă o valoare mai ridicată, de 96 mm.

În 1990 a avut loc o scădere, după care, în anul 1991 o nouă creștere. Următorii 3 ani prezintă valori puțin reduse dar fără a prezenta oscilații insemnate.

În anul 1995 a fost atinsă o nouă valoare ridicată, de 119,5 mm, după care, începând cu anul 1996 valorile s-au menținut mai reduse și au oscilat până în anul 1999 între 54 și 70 mm. Anul 2000 a fost un an cu o valoare destul de scăzută, de 38,2 mm, iar anul 2001 a prezentat o creștere până la 107,9 mm.

Între 2002 și 2005 a avut loc o ușoară oscilație între 62 și mm.

Începând cu anul 2006 și până în anul 2011 valorile au scăzut de la 129 mm la 41,4 mm.

În anul 2012 s-a evidențiat o nouă creștere, până la valoarea de 94,7 mm.

Trendul este ascendent, din jurul valorii de 60 mm în anul 1979 la aproximativ 70 mm în anul 2012, existând o creștere a cantității maxime de precipitații în 24 de ore de 9,45 mm în 10 ani.

Fig.19 Cantitatea maximă de precipitații în 24h Toamna (interval 1979-2012)

4.1.3.5. Semestrul Cald

În timpul Semestrului Cald, cantitatea maximă de precipitații a variat între 90 mm în anul 1986 și 329,4 mm în anul 2011 (fig.20).

În primii trei ani analizați, se observă o perioadă de creștere a cantității maxime de precipitații în 24 de ore, în anul 1981 fiind 267,6 mm.

În anul 1982 s-a produs o scădere accentuată, o creștere ușoară în anul 1983 și o nouă scădere continuă până în anul 1986, când s-au înregistrat 90 mm.

Următorii doi ani prezintă o apreciere considerabilă a valorilor, în anul 1988 fiind consemnați 314,9 mm, după care în următorul an se observă o depreciere abruptă.

În anul 1990 s-au înregistrat 125,7 mm, în anul 1991, 190,8 mm, urmând o scădere pe parcursul următorilor doi ani, până la 125,8 mm în anul 1993.

S-a produs o ușoară apreciere în anul 1994, după care o nouă scădere în următorii 2 ani, până în anul 1996, când s-a înregistrat valoarea de 131,5 mm.

În anul 1997 se observă 164,5 mm, după care s-a produs o scădere în anul 1998 și o nouă creștere în anul 1999.

În anul 2000 s-au înregistrat 144,4 mm, în 2001 227,7 mm, urmând o scădere în următorii doi ani, până în anul 2003 când a fost atinsă o valoare de 110.2 mm.

Se observă o apreciere până în anul 2005 (221,4 mm), o scădere lină până în anul 2007 (205,9 mm) și o nouă ascensiune până în anul 2009 (236,2 mm).

În anul 2010 se observă o valoare de 205,7 mm, în anul 2011 s-a produs o creștere însemnată și în ultimul an studiat 2012, s-a produs o scădere, fiind înregistrată o valoare de 182,4 mm.

Trendul este ascendent, cu o creștere de 6,704 mm într-un deceniu.

Fig. 20 Cantitatea maximă de precipitații în 24h în Semestrul Cald ( interval 1979-2012 )

4.1.3.6. Semestrul Rece

În Semestrul Rece cantitatea maximă de precipitații în 24 de ore a oscilat între 75,5 mm înregistrați în anul 1986 și 170,4 mm în anul 1982 (fig. 21).

La începutul intervalului analizat se observă o creștere a valorilor, în anul 1982 fiind înregistrată o cantitate de 170,4 mm, după care în următorii 4 ani se constată o scădere aproape continuă până în anul 1986 (excepție făcând anul 1985), când a fost consemnată o cantitate de precipitații de 75,5 mm.

Se observă o creștere până în anul 1988, o scădere în anul 1989 și o nouă creștere până în anul 1992, când au fost înregistrați 130 mm.

O depreciere s-a produs până în anul 1994 (87,7 mm), o apreciere în următorii doi ani și o nouă scădere în anul 1997 (98,5 mm).

În anul 1998 s-au înregistrat 120,5 mm, urmând o scădere continuă până în anul 2001 când s-au înregistrat 80,6 mm.

Anul 2002 prezintă o ușoară creștere, o scădere de mică intensitate în anul 2003 și o apreciere puternică în anul 2004 (158,5 mm).

În anul 2005 s-au înregistrat 128,4 mm, în următorii doi ani observându-se o ușoară creștere, până la 146,8 mm în anul 2007.

În anul 2008 s-au înregistrat 114,7 mm, după care se constata o nouă ascensiune în următorii doi ani, până în anul 2010 când au fost înregistrați 155,2 mm.

Ultimii doi ani din intervalul analizat prezintă valori de 108,1 mm în anul 2011, respectiv 129,1 mm în anul 2012.

Trendul este ascendent, existând o creștere de 9,426 mm într-un deceniu.

Fig. 21 Cantitatea maximă de precipitații în 24h în Semestrul Rece ( interval 1979-2012 )

4.1.4. Numărul de zile cu precipitatii solide

Se observă oscilațiile numărului de zile cu precipitații solide în fiecare anotimp si semestru pe intervalul analizat (1979-2012), precum și tendința generală de scădere a acestora.

Se poate observa că în toate cele 4 anotimpuri tendința generală este una de scădere a numărului total de zile cu precipitații solide.

4.1.4.1. Iarna

Variațiile numărului de zile cu precipitații solide în intervalul analizat în anotimpul de iarnă au variat între 26 de zile cu precipitații solide în anul 1990 și 47 de zile în anul 2005.

În iarna anului 1979 s-au înregistrat 47 zile cu precipitații solide. A urmat o creștere până în anul 1981 (57 zile) și apoi o scădere în anul 1982 (38 zile).

În anul 1983 a avut loc o nouă creștere, existând 61 de zile cu precipitații solide, ceea ce reprezintă maximul din toată perioada analizată, apoi a existat o oscilație în jurul valorilor de 50-55 zile cu precipitații solide, până în anul 1988.

În anul 1989 a început o scădere puternică iar în iarna anului 1990 s-a atins o valoare de doar 26 de zile cu precipitații solide, reprezentând minima intervalului analizat.

Între 1991-1995 a avut loc o creștere continuă a numărului de zile cu precipitații solide, iar în 1996 s-a înregistrat o nouă scădere. În 1997 și 1998 s-au menținut perioadele mai deficitare iar în 1999 și 2000 a avut loc o nouă creștere. În 2001 a avut loc o ușoară scădere care se menține aproximativ până în anul 2003 când a avut loc un nou trend ascendent, cu apogeul în anul 2005 (47 zile cu precipitații solide). În 2006 a avut loc o scădere (27 de zile) iar în următorii ani a avut loc o nouă creștere, punctul maxim fiind atins în anul 2010, în care s-au înregistrat 55 de zile cu precipitații solide. Anul 2011 prezintă 38 de zile iar 2012, 57.

Trendul este ușor descrescător, de la mult peste 40 de zile cu precipitații solide în anul 1979 la puțin sub această valoare în anul 2012 și se observă o scădere de 2,402 zile într-un deceniu (fig.22).

Fig. 22 Număr zile cu precipitații solide Iarna (interval 1979-2012)

4.1.4.2. Primăvara

În intervalul analizat în timpul anotimpului de primăvară numărul de zile cu precipitații solide a variat între 17 zile în anul 2007 și 61 de zile în anul 1980.În primăvara anului 1979 s-au înregistrat 43 de zile cu precipitații solde. În următorul an a avut loc o creștere (61 de zile reprezantând maximul din perioada analizată) iar în următorii 3 o ușoară scădere. În 1984 s-au înregistrat 51 de zile cu precipitații solide, iar în următorii doi ani numărul acestora a scăzut și a ajuns la 28 de zile în anul 1986. În următorul deceniu au avut loc oscilații între 25-44 de zile. Anii 1996, 1997, 1998 prezintă un număr mai mic de zile cu precipitații solide, o ușoară creștere având loc abia în anul 1999 (37 de zile). Următorii 10 ani prezintă de asemenea oscilații reduse, doar în anul 2007 având loc o scădere insemnată, fiind înregistrate doar 17 zile cu precipitații solide (minimul din perioada analizată).În 2008 a avut loc o nouă creștere, după care o ușoară scădere până în anul 2011 (30 de zile). Anul 2012 prezintă o foarte mică ascensiune, ajungându-se la 35 de zile.

Trendul general este negativ, plecând de la puțin peste 40 de zile cu precipitații solide în anul 1979 și ajungând la sub 30 de zile în anul 2012 existând o scădere de 4,075 zile / deceniu (fig.23)

Fig. 23 Număr zile cu precipitații solide Primăvara (interval 1979-2012)

4.1.4.3. Vara

În vara anului 1979 s-au înregistrat 3 zile cu precipitații solide. În anul 1980 a avut loc o creștere și s-au înregistrat 13 zile. Cele mai multe zile cu precipitații solide au fost înregistrate în anul 1985, și anume 15 zile.În perioada analizată se observă diferențe semnificative între ani, numărul zilelor în care au fost prezente precipitații solide variază de la 0 la 10-12 sau chiar mai multe. Trendul este unul descendent, de la aproximativ 6 zile cu precipitații solide în vara anului 1979 la mai puțin de 2 la finalul intervalului analizat, aproximativ o scădere cu 1,684 zile într-un deceniu (fig.24).

Fig. 24 Număr zile cu precipitații solide Vara (interval 1979-2012)

4.1.4.4. Toamna

Din intervalul analizat în cadrul acestui anotimp numărul de zile cu precipitații solide a variat între 8 zile cu precipitații solide în anul 2000 și 35 de zile în anul 1997.

În toamna anului 1979 s-au înregistrat 28 de zile cu precipitații solide. În următorii 2 ani au avut loc mici oscilații iar în anul 1983 a avut loc o scădere accentuată ajungându-se la 12 zile. În următorul an a avut loc o creștere, iar în anii 1983-1984 numărul zilelor cu precipitații solide s-a menținut la valori mai ridicate.

În anul 1985 a avut loc o creștere importantă, fiind înregistrate 34 de zile cu precipitații solide. În anul 1986 a avut loc o scădere puternică (12 zile) iar în anul 1987 a avut loc o ușoară creștere. Între anii 1988 – 1996 au avut loc oscilații ale numărului de zile cu precipitații solide între 14 și 24. În anul 1997 s-au înregistrat 35 de zile și reprezintă maximul intervalului analizat. Următorii 2 ani prezintă o scădere iar în anul 2000 s-a înregistrat cel mai mic număr de zile cu precipitații solide (8 zile). În 2001 și 2002 s-au înregistrat creșteri , în 2002 fiind 29 de zile cu precipitații solide.

Între 2003 și 2006 au avut loc foarte mici oscilații, fiind aproximativ 15 zile cu precipitații solide în fiecare an. În anul 2007 se mai observă o creștere (30 de zile), o scădere în 2008 și 2009, o foarte mică creștere în 2010 (24 de zile) și o scădere însemnata în 2011 (9 zile). Anul 2012 prezintă un foarte ușor trend ascendent, fiind înregistrate 11 zile cu precipitații solide.

Trendul este unul descendent, de la aproximativ 25 de zile cu precipitații solide în toamna anului 1979 la puțin peste 20 în anul 2012, existând o scădere de 2,391 zile într-un deceniu (fig.25).

Fig. 25 Număr de zile cu precipitații solide Toamna (interval 1979-2012)

4.1.4.5. Semestrul Cald

În Semestrul Cald, numărul de zile cu precipitații solide a variat între 15 zile înregistrate în anul 2007 și 59 de zile în anul 1980 (fig.26).

În anul 1979 se observă 26 de zile cu precipitații solide, în anul 1980, 59 de zile și în anul 1981, 34 de zile.

O creștere mică se observă în anul 1982, o nouă scădere ușoară în anul 1983 și o creștere mai însemnata în anul 1984, când au fost înregistrate 49 de zile cu precipitații solide.

În anul 1985 se observă 33 de zile cu precipitații solide, 20 de zile în anul 1986 și 39 de zile în anul 1987.

S-a produs o nouă scădere de mică intensitate în anul 1988, o nouă creștere în anul 1989, după care o nouă depreciere a valorilor în anul 1990.

În următorii șase ani se observă o oscilație a numărului de zile cu precipitații solide între 18 și 39 de zile.

În anul 1996 se observă 21 de zile cu precipitații solide, după care urmează o creștere până în anul 1998, când au fost înregistrate 31 de zile. S-a produs o nouă scădere continuă până în anul 2000, o nouă creștere până în anul 2002 și o nouă scădere în anul 2003.

În anul 2004 au existat 26 de zile cu precipitații lichide, 16 zile în anul 2005 și 33 de zile în anul 2006. În anul 2007 se observă o nouă scădere a numărului de zile, o creștere în 2008 și o nouă depreciere în anul 2009.

Ultimii trei ani analizați prezintă o ascensiune continuă și de mică intensitate, în anul 2012 fiind înregistrate 26 de zile cu precipitații solide.

Trendul este descendent, existând o scădere de 4,79 zile într-un deceniu.

Fig. 26 Număr de zile cu precipitații solide în Semestrul Cald (interval 1979-2012)

4.1.4.6. Semestrul Rece

În Semestrul Rece numărul de zile cu precipitații solide a variat între 50 de zile în anii 1990 și 2002 și 96 de zile în anul 1986 (fig.27).

În prima perioadă analizată se observă o creștere până în anul 1981 (93 de zile cu precipitații solide), o scădere continuă de mică intensitate până în anul 1984 și o nouă creștere până în anul 1986 (96 de zile).

În anul 1987 au fost înregistrate 74 de zile cu precipitații solide, în anul 1988 fiind 92 de zile, iar în următorii doi ani constatandu-se o nouă scădere.

Se conturează o ascensiune a graficului până în anul 1993 când au fost înregistrate 68 de zile cu precipitații solide, o scădere ușoară în următorul an și o creștere importantă în anul 1995 (82 de zile).

O depreciere se observă până în anul 1997, o nouă ascensiune în anul 1998 și o nouă depreciere în anul 1999.

În anul 2000 au fost înregistrate 91 de zile cu precipitații solide, în anul 2001 existand 53 de zile, iar în anul 2002, 50 de zile.

O creștere a numărului de zile cu precipitații solide s-a produs în anul 2003 când s-a înregistrat o valoare de 74 de zile, o depreciere ușoară evidențiindu-se în următorul an și o nouă creștere în anii 2005 și 2006.

În anul 2007 se observă 51 de zile cu precipitații solide, după care s-a înregistrat o creștere până în anul 2009 (87 de zile) și o nouă scădere până în anul 2012.

Trendul este foarte ușor descendent, existând o scădere de 0,608 zile la fiecare 10 ani.

Fig. 27 Număr de zile cu precipitații solide în Semestrul Rece (interval 1979-2012)

4.2. Studiul stratului de zapada

În cadrul analizei stratului de zăpadă, s-a luat în calcul atât grosimea medie, minimă si maximă pe intervalul 1979-2012 cât si grosimea medie decadică pe fiecare lună, pe perioada de studiu.

4.2.1. Grosimea medie, maximă si minimă a stratului de zăpadă

În cadrul graficelor grosimii medii, maxime și minime a stratului de zăpadă se evidențiază evoluția stratului de zăpadă pe parcursul celor 12 luni.

4.2.1.1. Grosimea medie a stratului de zăpadă pe luni în intervalul 1979-2012 (fig.28).

În luna Ianuarie se observă o grosime medie a stratului de zăpadă 109,4 cm, în luna februarie și martie există o creștere până la 149,4 cm respectiv 171 cm, iar în luna aprilie a fost atins maximul de 179,2 cm.

În luna mai a avut loc o scădere importantă ajungându-se la 102,1 cm.

În lunile de vară, un strat mai important de zăpadă a mai fost prezent doar în luna iunie, (13,029 cm) în celelalte luni ale anotimpului călduros nefiind prezentă zăpada decât în cantități extrem de reduse.

În luna septembrie se observă o creștere foarte mică până la 1,5 cm, în octombrie se observă o grosime medie a stratului de zăpadă de 5,5 cm, iar în noiembrie s-a atins valoarea medie de 26,2 cm.

În luna decembrie a existat o creștere importantă, fiind atinsă valoarea medie de 67,9 cm.

4.2.1.2. Grosimea maximă a stratului de zăpadă pe luni în intervalul 1979-2012 (fig.29).

În luna ianuarie grosimea medie lunară a stratului de zăpadă a fost de 188 cm, în luna februarie observându-se o valoare de 245 cm. În lunile de primăvară valorile maxime ale grosimii stratului de zăpadă au atins valorile cele mai mari, în luna martie valoarea maximă fiind de 317 cm, în luna aprilie 312 cm iar în luna mai 203 cm. Pe perioada verii valorile maxime au scazut, doar în luna iunie mai fiind prezenta o valoare maximă însemnată de 102 cm, în iulie și august valorile maxime fiind foarte mici sau chiar inexistente (7 cm în iulie, 0 în august). În luna septembrie se observă o valoare maximă de 11 cm, în octombrie 17 cm iar în noiembrie 129 cm. În luna decembrie valorile maxime au fost din nou ridicate, observându-se o valoare de 171 cm.

Fig. 29 Grosimea maximă a stratului de zăpadă pe luni (interval 1979-2012)

4.2.1.3. Grosimea minimă a stratului de zăpadă pe luni în intervalul 1979-2012 (fig.30).

În luna ianuarie, grosimea minimă a stratului de zăpadă pe intervalul analizat a fost de 40 de cm. În luna februarie se observă valoarea de 56 de cm, în martie de 58 de cm iar în aprilie s-a înregistrat cea mai ridicată valoare minimă a grosimii stratului de zăpadă, 73 de cm. În luna mai valoarea minimă a fost de doar 10 cm, iar în lunile de vară și în septembrie și octombrie valoarea minimă a grosimii stratului de zăpadă a fost 0. În luna octombire a existat o ușoare creștere a valorii minime, (1 cm) în decembrie fiind înregistrată o valoare minimă mult mai ridicată, 24 cm.

Fig. 30 Grosimea minimă a stratului de zăpadă pe luni ( interval 1979-2012)

4.2.2. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă

În graficele de mai jos este evidențiată grosimea medie decadică a a stratului de zăpadă, pe intervalul analizat, în fiecare lună din an.

4.2.2.1.Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna ianuarie (fig.31).

În luna inuarie, grosimea medie decadică a stratului de zăpadă a variat între 30 cm în decada a doua în anul 1990 și 224 cm în decada a treia a anului 2006.

Prima decadă a lunii ianuarie prezintă valori sub 100 cm în anii 1979-1981, de peste 150 cm în anii 1982 1983 și sub 50 de cm în anii 1984 și 1985. Se observă o nouă creștere în anul 1986 după care o nouă scădere în 1987.

În anii 1988 și 1989 grosimea medie a stratului de zăpadă specific primei decade a lunii ianuarie a avut valori destul de ridicate, urmând ca în următorii 5 ani valorile să fie în jurul a 50 cm. În anii 1995 și 1996 se evidențiază o nouă creștere, fiind înregistrate valori de peste 100 cm, în 1997 avand loc o ușoară scădere , iar în 1998 o creștere însemnată, stratul de zăpadă atingând valori de aproximativ 50 cm. În anii 1999 și 2000 stratul de zăpadă a măsurat aproximativ 100 cm, în 2001 puțin peste 50 cm, după care în 2002 și 2003 din nou în jur de 100 cm.

În anul 2004 se observă o nouă scădere a grosimii stratului de zăpadă în prima decadă a lunii ianuarie, după care în anii următori 2005, 2006, 2007, 2008 și 2009 s-au înregistrat valori crescute, de peste 100 cm și chiar și peste 150 de cm.

Ultimii trei ani de studiu arată o scădere ușoară a grosimii stratului de zăpadă, în 2010 și 2011 fiind înregistrate valori sub 100 cm iar în 2012 puțin peste 50 cm.

A doua decadă a lunii ianuarie prezintă valori de sub 100 cm în primii 2 ani de studiu, de peste 100 cm în anul 1981 și cu mult peste 150 cm în anii 1982 și 1983.

Anii 1984 și 1985 prezintă valori foarte scăzute din jurul valorii de 50 cm, în 1986 observându-se o creștere accentuată de până la o valoare cu puțin peste 150 cm. În 1987 a avut loc o nouă scădere după care în anii 1988, 1989 se observă valori însemnate.

În anii 1990, 1991, 1992, 1993 și 1994 grosimea medie a stratului de zăpadă în decada a doua a lunii ianuarie a păstrat valori relative scăzute, iar în anii 1995 și 1996 existând o nouă creștere.

Din 1997 și până în anul 2004 se observă creșteri și scăderi de mici proporții a grosimii stratului de zăpadă, în anul 2005 observându-se o nouă creștere mai însemnată, cu valori de peste 150 cm, care s-au menținut cu mici oscilații până în anul 2009. În anii 2010, 2011 și 2012 a avut loc o scădere ușoară dar continuă a grosimii medii a decadei a doua din luna ianuarie, în anul 2012 fiind atinsă o valoare de puțin sub 100 cm.

A treia decadă a lunii ianuarie prezintă valori ale grosimii stratului de zăpadă de aproximativ 100 cm în primii doi ani analizați, iar începând cu anul 1981 se poate observa o creștere până în anul 1982, o ușoară scădere în 1983 și mai apoi o scădere accentuată în anii 1984 și 1985.

În anul 1986 se observă o creștere puternică, o scădere în 1987 și o nouă creștere în anii 1988 și 1989. Anii 1990, 1991, 1992, 1993, 1994 prezintă valori reduse ale grosimii stratului de zăpadă de aproximativ 50 cm. În 1995 și 1996 a avut loc o nouă creștere, iar în aul 1997 o ușoară scădere. Anul 1998 prezintă valori crescute, 1999 puțin mai scăzute, după care în anul 2000 se observă din nou valori mai însemnate.

Anul 2001 prezintă o nouă scădere ușoară, 2002 o creștere de până la puțin peste 100 cm, 2003 și 2004 o ușoară scădere. Anii 2005, 2006, 2007, 2008 și 2009 arată valori crescute, de cele mai multe ori de peste 150 cm, după care în ultimii trei ani analizați se observă o scădere.

Fig. 31 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna ianuarie ( interval 1979-2012)

4.2.2.2. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Februarie (fig.32).

In luna februarie, grosimea medie decadică a stratului de zăpadă a variat de la 16 cm, valoare înregistrată in prima decadă a anilor 1988 si 1989 la 263 cm, valoare înregistrată in prima decadă a anului 1982.

Prima decadă a lunii februarie prezintă valori de puțin peste 100 cm în primii doi ani analizați, de aproximativ 150 cm în anul 1981 și de peste 200 cm în anii 1982 respectiv 1983.

În anul 1984 a avut loc o scădere importanta a grosimii stratului de zăpadă, urmată de o creștere în anii 1985 și 1986 și o nouă depreciere în următorii trei ani. În anii 1990 și 1991 s-a înregistrat o grosime a stratului de zăpadă de aproape 100 cm, iar în anul 1992 acest prag a fost depășit. În următorul an studiat se observă o nouă depreciere ușoară a grosimii stratului de zăpadă, după care în anii 1994, 1995 și 1996 a avut loc o creștere puternică a valorilor.

Anul 1997 prezintă o ușoară depreciere, dar grosimea stratului de zăpadă rămâne destul de însemnată, în anul 1998 evidențiindu-se o ascensiune , fiind atinsă valoarea de 194 cm.

În 1999 și 2000 valorile au oscilat puțin dar au rămas ridicate, după care în următorii patru ani s-a conturat o scădere a grosimii stratului de zăpadă înregistrat. În anul 2005 a avut loc o apreciere considerabilă, fiind atinsă o valoare de 223 cm, urmând ca în 2006 sa se contureze o ușoară scădere, după care o nouă ascensiune s-a înregistrat în următorul an.

Anii 2008 și 2009 prezintă valori puțin mai reduse decât anii precedenți, iar din anul 2010 se observă o nouă depreciere, care se întinde și în anul 2011, doar în anul 2012 existând o nouă creștere.

A doua decadă a lunii februarie prezintă valori a grosimii stratului de zăpadă apropiate pragului de 100 cm în primii doi ani analizați, observându-se o creștere la valori de peste 150 cm în anii 1981, 1982 respectiv 1983.

În anul 1984 a existat o puternică depreciere a grosimii stratului de zăpadă, fiind înregistrată o valoare de puțin peste 50 cm, după care în anii 1985 respectiv 1986 s-au înregistrat valori apropiate de pragul de 150 cm.

În anul 1987 se observă o ușoară scădere, după care în anii 1988 respectiv 1989 se conturează o nouă creștere a valorilor.

În anii 1990 și 1991 a avut loc o depreciere a valorilor grosimii stratului de zăpadă, în anul 1992 o ușoară apreciere, iar în 1993 o nouă scădere ușoară.

Începând cu anul 1994 s-a conturat o ușoara creștere a valorilor, care s-a întins până în anul 1996, când a fost înregistrată o grosime a stratului de zăpadă de 135 cm.

În anul 1997 a avut loc o ușoară scădere a grosimii stratului de zăpadă, după care începând cu anul 1998 s-a conturat o nouă perioada de apreciere aproape continuă până în anul 2000 (excepție făcând anul 1999 în care a avut loc o mică depreciere ). O valoare de 111 cm a fost înregistrată în anul 2001,132 cm în anul 2002 respectiv 146 cm în anul 2003.

În anul 2004 a existat o nouă creștere însemnată, observându-se o grosime a stratului de zăpadă de 191 cm, în următorii trei ani având loc o nouă ascensiune, până la valori de peste 200 cm.

În anul 2008 a fost înregistrată o valoare ceva mai mică decât pragul de 200 cm, în anul 2009 existând o nouă apreciere a valorilor, iar în 2010 și 2011 conturându-se o perioadă de depreciere.

Ultimul an de studiu prezintă o nouă apreciere, fiind înregistrată o grosime (a stratului de zăpadă) de 195 cm.

A treia decadă a lunii februarie prezintă valori a grosimii stratului de zăpadă puțin mai reduse decât pragul de 100 cm în primii doi ani de studiu, o creștere importantă existând în anii 1981, 1982, respectiv 1983, precum și o nouă depreciere în anul 1984, când a fost atinsă o valoare de doar 47 cm.

În anul 1985 s-a conturat o nouă ascensiune, fiind atinsă valoarea de 134 cm, o mică scădere fiind prezentă în următorul an și o depreciere considerabilă în anul 1987.

Anul 1988 prezintă o valoare de 154 cm, anul 1989 o valoare puțin mai redusă, iar anii 1990 respectiv 1991 prezintă o scădere considerabilă.

În anul 1992 a fost înregistrată o grosime a stratului de zăpadă de 135 cm, 82 cm în următorul an și doar 71 cm în anul 1994.

Începând cu anul 1995 s-a conturat o nouă ascensiune, în anul 1996 fiind atinsă o valoare de 166 cm.

În anul 1997 a avut loc o scădere a grosimii stratului de zăpadă, după care în anii 1998 respectiv 1999 valorile s-au menținut puțin mai ridicate (peste 120 cm).

Anul 2000 prezintă o valoare de 189 cm, în continuare existând o depreciere a valorilor în următorii trei ani.

În 2004 și 2005 se evidențiază o nouă creștere a valorilor, o mică scădere în 2006 și o nouă apreciere în anul 2007.

În 2008 a fost înregistrată o grosime a stratului de zăpadă de 189 cm, 236 de cm în anul 2009 și 173 cm în anul 2010.

Ultimii 2 ani analizați prezintă valori de 146 cm în anul 2011, respectiv 206 cm în ultimul an de studiu, 2012.

Fig. 32 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Februarie ( interval 1979-2012 )

4.2.2.3. Grosimea medie decadică a stratului de zapadă în luna Martie (fig.33).

În luna martie, grosimea medie decadică a stratului de zapadă a variat intre 53 cm, inregistrati in prima decadă a anului 1984 si 375 cm observati in a treia decadă a anului 2007.

Prima decadă a lunii martie prezintă grosimi ale stratului de zăpadă sub 100 cm în primul an studiat, în continuare conturându-se o creștere a valorilor, până în anul 1983 când a fost înregistrată o valoare de 260 cm.

În anul 1984 se observă o scădere accentuată, urmată de o creștere importantă în următorul an, precum și de o foarte ușoară depreciere în anul 1986. În anul 1987 s-a înregistrat o valoare de 90 cm, 170 cm în următorul an, dupa care se conturează o nouă scădere, care se întinde până în anul 1990. O apreciere ușoară este observată în anul 1991, urmată de valori mai reduse în anii 1992 respectiv 1993.

Anii 1994, 1995 și 1996 prezintă o creștere a grosimii stratului de zăpadă, în anul 1996 fiind înregistrată o valoare de 223 cm. În continuare, până în anul 2003, se observă o perioadă în care valorile oscilează ușor, dar se mențin în jur de 150 – 200 cm.

În anul 2004 s-a conturat o nouă ascensiune, fiind atinsă o valoare de 214 cm. În următorii trei ani valorile înregistrate sunt de peste 250 cm, doar în anul 2008 existând o depreciere ușoară, după care în anul 2009 a fost înregistrată din nou o valoare ridicată, de 253 cm.

În anii 2010 și 2011 au fost înregistrate valori mai scăzute, dar în ultimul an analizat se evidențiază o nouă creștere, fiind înregistrată valoarea de 220 cm.

A doua decadă a lunii martie prezintă valori de puțin peste pragul de 100 cm în primii trei ani analizați și de peste 150 cm în următorii doi.

O scădere însemnată este observată în anul 1984, când s-a înregistrat o grosime a stratului de zăpadă de doar 65 cm. În anii 1985 și 1986 se observă valori mai ridicate, o depreciere fiind prezentă în anul 1987, urmată de o nouă ascensiune în anul 1988. Începând cu anul 1989 se conturează o scădere continuă a valorilor care se întinde până în anul 1991 când a fost înregistrată o valoare de 57 cm.

În anul 1992 se observă o valoare de 133 cm, urmând o nouă perioadă mai scăzută în anii 1993 respectiv 1994, când se remarcă începutul unei creșteri care se întinde până în anul 1996. În anul 1997 a existat o ușoară scădere, după care în anul 1998 s-a produs un salt considerabil până la valoarea de 276 cm. În anul 1999 s-a înegistrat o valoare ceva mai redusă, urmând că în anul 2000 să se revină la o valoare ridicată, de 277 cm. În anii 2001 și 2002 a avut loc o scădere însemnată, dupa care începând cu anul 2003 se remarcă o nouă perioadă ascendentă care durează până în anul 2005 când a fost înregistrată o grosime a stratului de zăpadă de 258 cm.

O scădere netă a fost remarcată în anul 2006, urmând că în 2007 să se înregistreze o valoare de 285 cm. În anul 2008 a avut loc o depreciere, o creștere spectaculoasă în 2009 și o nouă scădere în anul 2010, când s-a înregistrat o grosime a stratului de zăpadă de 240 cm. În anul 2011 se observă o valoare și mai redusă decât în anul precedent, fiind urmată de o apreciere ușoară în ultimul an analizat.

A treia decadă începe cu o perioadă cu valori de peste 100 cm în primii trei ani studiați, urmată de o perioadă ascensională, care se întinde până în anul 1983, când s-a înregistrat o valoare de 265 cm.

În anul 1984 se observă o scădere importantă, urmată de o creștere în următorul an și o nouă depreciere în anii 1986 respectiv 1987. În anul 1988 s-a înregistrat o valoare de 260 cm, după care începând cu anul 1989 se evidențiază o nouă perioadă descendentă care durează până în anul 1991, când a fost înregistrată o grosime a stratului de zăpadă de doar 51 cm.

O creștere se observă în anul 1992, fiind urmată de o nouă scădere în următorul an.

Începând cu anul 1994 s-a conturat o perioadă de creștere, în anul 1995 fiind atinsă o grosime de 195 cm. O ușoară scădere are loc în anul 1996, urmată de o nouă creștere în anii 1997 respectiv 1998. O depreciere bruscă a avut loc în anul 1999 și o ascensiune la fel de abruptă în anul 2000. Anii 2001 și 2002 prezintă valori ceva mai scăzute decât anii precedenți, iar începând cu anul 2003 se observă o nouă perioadă de apreciere, care se întinde până în anul 2005 când s-a înregistrat o grosime de 282 cm.

O ușoară depreciere a avut loc în anul 2006, fiind urmată de o ascensiune însemnată în anul 2007. În anul 2008 se observă o valoare de 257 cm, 354 cm în anul 2009, în continuare fiind prezentă o scădere în anii 2010 respectiv 2011.

Ultimul an de studiu (2012) evidențiază o nouă ascensiune, fiind înregistrată o grosime (a stratului de zăpadă) de 200 cm.

Fig. 33 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Martie ( interval 1979-2012 )

4.2.2.4. Grosimea medie decadică a stratului de zapadă în luna Aprilie (fig.34).

În luna aprilie, grosimea medie decadică a stratului de zăpadă a variat între 47 cm în prima decadă a anului 1991 și 342 cm în prima decadă a anului 2007.

Prima decadă a lunii aprilie prezintă o valoare de 172 cm în anul 1979, conturându-se o perioadă de scădere până în anul 1981 și o ascensiune în anii 1982 și 1983, când s-a atins o grosime a stratului de zăpadă de 219 cm. Următorii patru ani prezintă valori ceva mai reduse, oscilând între 80 și 133 cm.

În anul 1988 se evidențiază o ascensiune puternică, fiind înregistrată o valoare de 290 cm, după care a urmat o perioadă cu valori mult mai reduse, între anii 1989 – 1994 fiind înregistrate valori cuprinse între 47 și 125 cm. Anul 1995 prezintă o nouă apreciere a valorilor, fiind înregistrată o grosime a stratului de zăpadă de 232 cm, după care în următorii doi ani s-a conturat o depreciere. În anul 2000 se observă o valoare de 304 cm, fiind urmată de o nouă reducere în anii 2001 respectiv 2002.

O creștere lentă s-a conturat începând cu anul 2003, care s-a întins până în anul 2007 când a fost înregistrată o valoare de 342 cm.

Valori ridicate au fost menținute și pe parcursul următorilor trei ani (de peste 250 cm), doar în anul 2011 existând o scădere importanta, urmată de o nouă creștere în ultimul an studiat, 2012.

A doua decadă a lunii aprilie prezintă valori ceva mai ridicate decât decada precedentă în primii trei ani analizați, în anul 1981 fiind înregistrată o grosime medie a stratului de zăpadă de 149 cm.

În anii 1982 și 1983 se observă o creștere ușoară, urmată de o depreciere în anul 1984 când a fost înregistrată o valoare de 77 cm. Anii 1985 – 1987 s-au menținut la valori relative reduse, în anul 1988 observându-se o ascensiune de mare amploare, fiind înregistrată o grosime medie de 302 cm. Între anii 1989 și 1994 valorile s-au menținut din nou ceva mai mici, rareori fiind depășit pragul de 100 cm. În anul 1995 se observă o ascensiune puternică, fiind înregistrată o valoare de 319 cm, urmată de o scădere în următorii doi ani. În anul 1998 s-a înregistrat o grosime medie de 189 cm, o scădere de foarte mici dimensiuni urmând în următorul an și o nouă apreciere considerabilă în anul 2000, când a fost atinsă o valoare de 289 cm.

Anii 2001 și 2002 prezintă valori ceva mai mici, de 161 respectiv 157 cm, în 2003 existând o ușoară creștere, urmată de o nouă depreciere de mici proporții în anul 2004, când s-au înregistrat 198 cm.

În următorii ani s-a conturat o ascensiune, care s-a întins până în anul 2007 când a fost înregistrată o valoare de 312 cm.Anii 2008 și 2009 arată o scădere, urmată de o nouă apreciere în anul 2010, când se observă o grosime medie de 286 cm.

În anul 2011 s-a înregistrat o valoare de190 cm, urmând că în anul 2012, grosimea medie a stratului de zăpadă să fie ceva mai ridicată, de 213 cm.

A treia decadă prezintă o grosime medie a stratului de zăpadă de 256 cm în anul 1979, urmând că în următorii doi ani din intervalul studiat valorile să fie ceva mai mici, de 189 cm în anul 1980 respectiv de 152 cm în anul 1981.

În anul 1982 se evidențiază o creștere destul de importantă, fiind înregistrată o valoare de 251 cm, urmată de o perioada cu valori ceva mai reduse, între anii 1983 și 1987 valorile oscilând între 57 și 157 cm.

În anul 1988 s-a produs o apreciere puternică (308 cm), urmată de o nouă perioada cu valori reduse (1989 – 1994). În anul 1995 se observă o valoare de 220 cm, urmând că în următorii doi ani valorile să fie în scădere. În anul 1998 s-a produs o nouă ascensiune de mică amploare, urmată de o nouă depreciere ușoară în anul 1999. În anul 2000 se observă o valoare de 201 cm, după care în anii 2001 și 2002 valorile să fie în scădere. În anul 2003 o nouă se evidențiază o nouă ascensiune ușoară, urmată de o nouă depreciere de mici dimensiuni în anul 2004.

Începând cu anul 2005 s-a conturat o creștere, care s-a întins până în anul 2007 când a fost atinsă o valoare de 281 cm. În anii 2008 și 2009 valorile au scazut, urmând că în anul 2010 să fie înregistrată din nou o valoare mai ridicată, de 274 cm. În anul 2011 se observă o grosime medie a stratului de zăpadă de 169 cm, urmând că în anul 2012 să fie înregistrată o valoare mai ridică, de 212 cm.

Fig. 34 Grosimea meadie decadică a stratului de zăpadă în luna Aprilie ( interval 1979-2012 )

4.2.2.5. Grosimea medie decadică a stratului de zapadă în luna Mai (fig.35).

În luna mai, grosimea medie decadică a stratului de zapadă a variat intre 0 si 307 cm (înregistrați in prima decadă a anului 1982).

Prima decadă a lunii mai prezintă o ascensiune în primii patru ani studiați, în anul 1982 fiind atinsă o grosime medie a stratului de zăpadă de 307 cm.

Între 1983 și 1985 au fost atinse valori puțin peste pragul de 100 cm, urmând că în anul 1986 să fie înregistrată o valoare de doar 24 cm.

O nouă apreciere se observă în anii 1987 respectiv 1988, după care s-a conturat o nouă perioadă cu valori ceva mai reduse ( 1989 – 1994).

În anul 1995 s-a înregistrat o grosime medie de 185 cm, 107 cm în anul 1996 și 131 cm în anul 1997.

În anul 1998 se observă o grosime medie de 177 cm, urmând ca în următorii patru să se contureze o depreciere continuă, în anul 2002 fiind înregistrată o valoare de 97 cm.

În anii 2002, 2003 și 2004 se observă o ascensiune, după care se observă o menținere a valorilor la un nivel destul de ridicat în anii 2005 – 2008.

În anul 2009 se observă o depreciere abruptă, fiind înregistrată o grosime medie de doar 5 cm.

Anul 2010 prezintă o valoare de 190 cm, 123 cm anul 2011 și 135 cm anul 2012.

A doua decadă a lunii mai prezintă o creștere a valorilor în primii trei ani analizați, fiind urmată de o depreciere între anii 1981-1986.

În anul 1987 se observă o grosime medie a stratului de zăpadă de 92 cm, urmată de o creștere de mari proporții în anul următor când a fost înregistrată o valoare de 208 cm.

Între anii 1989 – 1994 valorile s-au menținut relativ scăzute, sub pragul de 100 cm.

În anul 1995 se observă o nouă creștere, urmată de o nouă scădere puternică în anul 1996.

În anul 1997 s-a înregistrat o grosime medie a stratului de zăpadă de 195 cm, urmată de o scădere continuă (excepție făcând anul 2001, în care a avut loc o ușoară apreciere) până în anul 2003 când a fost înregistrată o valoare de 21 cm.

O creștere însemnată se observă în anii 2004 și 2005, urmată de o nouă depreciere în anii 2006 respectiv 2007.

În anul 2008 s-a înregistrat o grosime medie a stratului de zăpadă de 211 cm, urmând că în anul 2009 stratul de zăpadă să lipsească în totalitate.

În anul 2010 se observă o valoare de 138 cm, urmând că pe parcursul ultimilor doi ani din intervalul analizat să se evidențieze o scădere, în anul 2012 fiind înregistrată o grosime medie (a stratului de zăpadă) de 90 cm.

A treia decadă prezintă valori ceva mai reduse decât decadele precedente, în anul 1979 fiind înregistrată o grosime medie a stratului de zăpadă de 60 cm, urmând ca în următorii doi ani să se contureze o perioada de apreciere, în anul 1981 fiind înregistrată o valoare de 177 cm.

În anul 1982 se observă o reducere a grosimii medii a stratului de zăpadă, valorile menținându-se reduse până în anul 1987.

În anul 1988 a avut loc o ascensiune de mari proporții, fiind înregistrată o valoare de 161 cm, urmând ca pe parcursul următorilor 6 ani valorile să se mențină la un nivel destul de redus. O creștere puternică se observă în anul 1995, urmată de dispariția totală a stratului de zăpadă în anul 1996 și o nouă apreciere în anul 1997.

Începând cu anul 1998 a avut loc o scădere aproape continuă a valorilor, până în anul 2003 când se observă dispariția stratului de zăpadă.

În anii 2004 și 2005 se observă o apreciere a valorilor grosimii medii a stratului de zăpadă, urmând ca începând cu anul 2006 să se contureze o nouă depreciere care se întinde până în anul 2007, când a fost înregistrată o valoare de 40 cm.

În anul 2008 se observă o grosime medie (a stratului de zăpadă) de 115 cm, 0 în 2009 și 104 cm în 2010.

În ultimii doi analizați s-a conturat o depreciere continuă, în anul 2012 (ultimul din intervalul studiat) înregistrandu-se o grosime medie (a stratului de zăpadă) de 48 cm.

Fig. 35 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Mai ( interval 1979-2012 )

4.2.2.6. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Iunie (fig.36).

În luna Iunie, zapada a fost rareori prezenta, valoarea cea mai ridicată inregistrata fiind de 149 cm si a fost surprinsă în prima decadă a anului 1991.

Prima decadă a lunii iunie prezintă valorile cele mai însemnate din luna iunie, în anii 1981,1991, 1997 și 2005 fiind atinse cele mai importante valori.

A doua decadă a lunii iunie are valori mult mai reduse decât decada precedentă, stratul de zăpadă având cea mai importantă grosime medie în anii 1988 (104 cm) și 1997 (79 cm), în rest stratul fiind inexistent sau având o grosime extrem de redusă.

A treia decadă prezintă cele mai reduse valori ale grosimii medii (a stratului de zăpadă), în anii 1988 și 1997 fiind înregistrate cele mai importante valori, de 80 cm respectiv 79 cm, în rest ele fiind foarte reduse sau stratul de zăpadă nefiind prezent.

Fig. 36 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Iunie ( interval 1979 – 2012 )

4.2.2.7. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Iulie (fig.37).

În luna iulie grosimea medie decadică a stratului de zăpadă prezintă valori extrem de reduse, în cele mai multe cazuri stratul de zăpadă fiind inexistent.

Cea mai importantă valoare a fost înregistrată în prima decadă a anului 1988, când s-a înregistrat o valoare de 22 cm. Mai se observă valori reduse în prima decadă a anilor 1979, 1982, 1985 și 1998, precum și în a doua decadă a anilor 1993 și 1998.

Fig. 37 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Iulie ( interval 1979-2012 )

4.2.2.8. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna August (fig.38).

In luna august stratul de zăpadă a fost inexistent, excepție facând doar prima decadă a anului 1989, când a fost înregistrată o grosime medie de 2 cm.

Fig. 38 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna August ( interval 1979-2012 )

4.2.2.9. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Septembrie (fig.39).

În luna septembrie grosimea medie decadică a stratului de zăpadă a variat între 0 și 54 cm, înregistrați în prima decadă a anului 1993. Grosimea stratului de zăpadă s-a menținut redusă și în această perioadă a anului, cele mai însemnate valori fiind înregistrate în a doua decadă a anului 1981 (25 cm), prima decadă a anului 1992 (16 cm) și în prima decadă a anului 1995 (18 cm), în rest valorile fiind foarte mici sau stratul de zăpadă fiind inexistent.

Fig. 39 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Septembrie ( interval 1979-2012 )

4.2.2.10. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Octombrie (fig.40).

In luna octombrie grosimea medie decadică a stratului de zăpadă a variat intre 0 si 27 cm (înregistrați în a treia decadă a anului 1996).

Fig. 40 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Octombrie ( interval 1979-2012 )

Prima decadă a lunii octombrie s-a menținut la valori reduse în majoritatea anilor studiați, excepție făcând anii 1980 și 2008 când s-a înregistrat o grosime medie de 25 cm respectiv 28 cm.

A doua decadă arata valori ceva mai ridicate decât decada precedentă, dar ele se mențin relative scăzute, excepție facând anii 1989, 1997, 1999, 2003, 2005 și 2008.

A treia decadă prezintă o grosime medie mai insemnată în anii 1989, 1997 și 2005 când au fost înregistrate valori de 18 cm, 31 cm respectiv 20 cm.

4.2.2.11. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Noiembrie (fig.41).

În luna noiembrie, grosimea medie decadica a stratului de zăpadă a variat între 0 și 188 cm, valoare înregistrată în a treia decadă a anului 1981.

Fig. 41 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Noiembrie ( interval 1979-2012 )

Prima decadă a lunii noiembrie prezintă valori destul de reduse pe toată perioada studiată, excepție făcând anul 2006 când s-a înregistrat o grosime medie (a stratului de zăpadă) de 65 cm.

A două decadă contine valori mai însemnate decât decada precedentă, dar ele se mențin relativ mici, doar în anii 1981, 1995, 2006 și 2007 existând valori ceva mai mari.

A treia decadă deține cele mai ridicare valori, stratul de zăpadă având o grosime medie de până la 188 cm în anul 1981, 97 cm în anul 195, 104 cm în anul 2001, 93 cm în anul 2006 și 116 cm în anul 2007.

4.2.2.12. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Decembrie (fig.42).

În luna decembrie, grosimea medie decadică a stratului de zăpadă a variat între 0 și 182 cm în prima decadă a anului 1981.

Prima decadă a lunii decembrie. Începând cu anul 1979 se observă o creștere continuă a valorilor, în anul 1981 fiind atinsă o grosime medie (a stratului de zăpadă) de 182 cm. În următorii șase ani a avut loc o depreciere accentuată a valorilor, fiind înregistrate grosimi medii de sub 50 cm. În anul 1988 a avut loc o ușoară ascensiune, urmată de o nouă scădere în următorul an, valorile menținându-se reduse (sub 50 cm) până în anul 1994 când s-a înregistrat o grosime medie de 64 cm. Începând cu anul 1995 a avut loc o scădere importanta a valorilor, până în anul 2008 ele menținându-se extrem de reduse. În anul 2008 se observă o creștere a grosimii medii (a stratului de zăpadă), urmată de o nouă scădere în ultmii patru ani din intervalul studiat (în 2012 a fost înregistrată o valoare de 20 cm)

A două decadă prezintă o creștere în primii trei ani de studiu, în anul 1981 fiind atinsă o grosime medie (a stratului de zăpadă) de 150 cm. În anul 1982 se evidențiază o scădere accentuată, fiind atinsă o grosime medie (a stratului de zăpadă) de doar 33 cm, urmând că în următorii cinci ani valorile să fie în general destul de reduse. În anul 1988 s-a înregistrat o valoare de 95 cm, după care o nouă depreciere fiind prezenta în următorii trei ani. O grosime medie de 64 cm a fost atinsă în anul 1992, urmată de o scădere în anul 1993 când s-a observat o valoare de doar 33 cm. În anul 1994 a avut loc o nouă ascensiune importanta, fiind înregistrată o valoare de 106 cm, urmând că în 1995 și 1996 valorile să fie mai reduse, iar în 1997 o nouă apreciere este prezenta, fiind înregistrata o grosime medie de 104 cm. Începând cu anul 1998 s-a conturat o scădere continuă, care s-a întins până în anul 2000, când s-a atins o valoare de 38 cm. În anul 2001 se observă o grosime medie de 94 cm, 71 de cm în 2002 și doar 23 cm în 2003. Anii 2004 și 2005 prezintă o apreciere a valorilor, după care în anul 2006 a fost înregistrată o valoare ceva mai mică, de 88 cm. În anul 2007 se observă o creștere spectaculoasă a valorilor, fiind înregistrată o grosime medie ( a stratului de zăpadă) de 154 cm. Anii 2008,2009 și 2010 prezintă o scădere accentuată și continuă a valorilor, iar anii 2011 și 2012 o nouă apreciere a lor.(în anul 2012 este înregistrată o valoare de 100 cm).

A treia decadă prezintă ca și cele două decade precedente o apreciere a valorilor în primii trei ani analizați, în anul 1981 fiind înregistrată o grosime medie (a stratului de zăpadă) de 199 cm. În anul 1982 a avut loc o scădere puternică, urmând că în următorii doi ani valorile să se mențină relative mici. În anul 1985 a avut loc o apreciere considerabilă, observându-se o valoare de 170 cm, urmată de o nouă scădere însemnată în anul 1986 și o noua creștere în anul 1987, când a fost înregistrată o grosime medie de 186 cm. În anii 1987, 1988 și 1989 se evidențiază o depreciere a valorilor, urmând ca în următorii trei ani (1990, 1991 respectiv 1992) să se contureze o nouă apreciere. În anul 1993 se observă o grosime medie de 56 cm, urmând ca în anul 1994 valoarea înregistrată să fie mult mai însemnată (126 cm). Anii 1995 și 1996 arată o depreciere ușoară a valorilor, urmând ca în anul 1997 să fie fie înregistrată o grosime medie (a stratului de zăpadă) de 129 cm. Până în anul 2000 (70 cm) are loc o depreciere continuă, urmând că în anul 2001 să se înregistreze o creștere ușoară.(107 cm). În anii 2002 și 2003 se evidențiază o nouă scădere de mici proporții, urmând ca în anii 2004 respectiv 2005 valorile să crească puternic. În anul 2005 se observă o valoare de 165 cm, după care este observată o ușoară depreciere în următorul an, urmând ca în anul 2007 să fie înregistrată o grosime medie de 157 cm. 162 cm se evidențiază în anul 2008, urmând ca până în anul 2011 valorile să scadă și să se mențină la un nivel redus. În anul 2011 s-a înregistrat o grosime medie (a stratului de zăpadă) de 37 cm, urmând ca în ultimul an din intervalul analizat să se observe o valoare de 78 cm.

Fig. 42 Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în luna Decembrie ( interval 1979-2012 )

Concluzii

În prezenta lucrare se demonstrează că precipitațiile de la Stația Meteorologică Bâlea Lac variază atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punctul de vedere al frecvenței, pe intervalul studiat 1979-2012.

Cantitatea totală anotimpuală și semestrială de precipitații prezintă variații însemnate de la an la an, fiind observate valori maxime și minime precum și tendințe generale diferite, existând perioade deficitare respectiv perioade excedentare pluviometric (iarna, primavara si toamna trendul este ușor ascendent, în timp ce vara se constată o ușoara tendință de scădere, în semestrul cald tendința este negativă, în timp ce în semestrul rece se observă o apreciere a cantității totale de precipitații pe tot intervalul analizat).

Cantitatea maximă de precipitații în 24h prezintă variația cantității maxime de precipitații în fiecare anotimp, precum și în cele două semestre și se observă oscilații importante și tendințe diferite pentru fiecare parte din an analizată (anotimpuri si semestre). Iarna si vara se observă o foarte slabă tendință de scădere în timp ce primăvara si toamna se constată aprecieri ale valorilor. În același timp, atât în semestrul cald cât și în semestrul rece trendul este ascendent, fiind prezentă o apreciere a valorilor pe tot intervalul studiat.

Analiza numărului de zile cu precipitații lichide, respectiv a numărului de zile cu precipitații solide prezintă pe intervalul analizat o variație de la an la an, respectiv de la anotimp la anotimp. Se constată o creștere a numărului de zile cu precipitații lichide în toate anotimpurile, excepție facând vara, unde trendul este negativ. Se observă de asemenea că numărul de zile cu precipitații solide a crescut pe tot parcursul anului, trendul fiind ascendent în toate situațiile analizate.

În cadrul analizei stratului de zăpadă, s-a studiat grosimea medie, minimă și maximă pe intervalul 1979-2012, precum și a grosimii medii decadice pe fiecare lună în parte.

Se observă diferențe importante de la an la an a grosimii stratului de zăpadă, în strânsă legătură cu oscilația cantității de precipitații și a numărului de zile cu precipitații lichide și solide.

Se poate constata că în intervalul analizat (1979 – 2012), precipitațiile atmosferice și grosimea stratului de zăpadă la Stația Meteorologică Bâlea Lac prezintă oscilații însemnate de la an la an dar, se mențin caracteristicile specifice zonei de munte de la mare altitudine, predominant precipitațiile solide și o grosime însemnată a stratului de zăpadă.

Bibliografie

1. Administrația Naționala de Meteorologie (ANM), Centrul Meteorologic Transilvania-Sud (Sibiu), [www.meteoromania.ro – accesat: 10.05.2014]

2. Buytaert W, Celleri R, De Bievre B, et al., (2006), Human impact on the hydrology of the Andean paramos, Earth-Science Reviews, Vol: 79

10. Duliu, O.G. Brustur T. Szobotka S.A.Stanescu I. Oaie G. Dimitriu R.G. Ricman C. Alexe V. Costea C. Iovea M. Pop C. Sbârcea G.B. (2009), Studiu complex interdisciplinar al ecosistemelor semiînchise: lacul alpin Bâlea (Masivul Făgăraș) si lacul vulcanic Sfanta Ana (Munții Harghita)

3. Florea M. (1998) Munții Făgărașului. Studiu geomorphologic, Ed. Foton, Brașov (pp. 114)

4. Giurgiu I., Silvășan G. (2001) Lacurile din Munții Făgăraș (1). Revista Munții Carpați, București (pp.30)

5. Giurgiu I., Silvășan G. (2002) Lacurile din Munții Făgăraș (2). Revista Munții Carpați, (pp.35), Editura Concept Media, București (pp.35)

6. Giurgiu I., Silvășan G. (2005) Lacurile din Munții Făgăraș. Revista Drumeție în România, 2, București

7. Giurgiu I., Silvășan G. (2006) Lacurile din masiv. Revista Invitație în Carpați, 59-61, serie nouă, Munții Făgăraș, vol. 1, București (pp.33-38)

9. Gâștescu P. Driga B. (1983), Lacurile In: Geografia României, vol. I, Edit. Academiei RSR, București

8. Munteanu A.V., Nedelea A., Milian Narcisa, (2012), Avalanșele, Condiții, Tipuri, Riscuri, Editura Universitară, București

12. Simionescu I. (1946) Fauna României, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București (pp. 486)

11. Simionescu I. (1947) Flora României. Ediția a 2-a, revăzută, Editura pentru literatură și artă, București (pp. 437)