Pragul de rentabilitate reprezintg o modalitate de evaluare a riscului on raport cu fluctuayuiile mediului ambiant. Pragul de rentabilitate, numit єi… [605474]

ANALIZA
ECONOMICO-FINANCIARG
ANALIZA PRAGULUI DE
RENTABILITATE
Pragul de rentabilitate reprezintg o modalitate de evaluare a riscului on raport
cu fluctuayuiile mediului ambiant.
Pragul de rentabilitate, numit єi punct critic sau punct de echilibru, marcheazg
acea dimensiune a producyuiei la care costurile totale sunt egale cu oncasgrile din

vvnzarea producyuiei, iar rezultatul este nul. Activitatea devine rentabilg dupg pragul
de rentabilitate. Pvng la acest nivel al producyuiei unitatea onregistreazg pierderi.
Cunoaєterea pragului de rentabilitate trebuie sg fie preocuparea tuturor
conducgtorilor impunvndu-se nu numai determinarea acestuia ci єi analiza pragului de
rentabilitate.
Analiza pragului de rentabilitate este necesarg:
 on activitatea curentg ca metodg de prevedere a profilului la modificarea
nivelului de activitate, respectiv a producyuiei;
 on studierea consecinyuelor creєterii vvnzgrilor sau cifrei de afaceri (CA);
 on studiul programelor de modernizare sau retehnologizare a producyuiei.
Determinarea pragului de rentabilitate se poate face:
I. pentru ontreaga activitate a unitgyuii, firmei care produce єi comercializeazg mai
multe produse agroindustriale;
II. pentru un singur produs.
I. Determinarea pragului de rentabilitate la nivelul unitgyuii
Acest punct critic se realizeazg cvnd cifra de afaceri este egalg cu cheltuielile
totale:
CA = CT
Cheltuielile totale (CT) se compun din cheltuielile fixe (CF) єi cheltuielile
variabile (CV).
deci CA = CF + CV
Cu cvt CA este mai mare cu atvt riscul de exploatare este mai redus єi reyultg
cg unitatea se adapteazg repede la modificgrile mediului ambiant prin cantitatea
producyuiei obyuinute.
Diferenyua dintre pragul de rentabilitate єi cifra de afaceri este numitg
flexibilitate absolutg sau marjg de siguranyug (MS) єi indicg on ce mgsurg poate
oscila volumul activitgyuii, fgrg ca aceastg oscilayuie sg implice riscul onregistrgrii
unor pierderi.

Cu cvt cifra de afaceri (CA) se situeazg mai departe de pragul de rentabilitate,
unitatea are stabilitate financiarg mai mare.
Din studiile statistice s-a dedus cg unitgyuile economice se pot ggsi on
urmgtoarele situayuii:
– instabilg cvnd CA se situeazg cu pvng la 10% peste pragul de rentabilitate
(MS<10%);
– relativ stabilg cvnd CA se situeazg sub 20% peste pragul de rentabilitate
(MS<20%);
– confortabilg cvnd CA depgєeєte cu peste 20% pragul de rentabilitate (MS >20%).
Aceastg metodg permite prevederea profilului la modificarea nivelului de
activitate.
Marja de siguranyug (MS) reprezintg un element analizat cu atenyuie de bgnci on
cazul unui eventual credit єi on fundamentarea unor decizii juste privind dezvoltarea
on perspectivg a unitgyuii.
II. Determinarea pragului de rentabilitate pe produs
Pragul de rentabilitate se poate determina prin metoda graficg єi prin calcul
algebric.
Metodologia de determinare ia on considerare sensul de evoluyuie a costurilor єi
veniturilor la modificarea volumului de producyuie.
Cvnd costurile variabile evolueazg on mod direct proporyuional cu volumul
producyuiei se foloseєte modelul liniar de evoluyuie a costurilor variabile єi a
veniturilor, tehnica de calcul a pragului de rentabilitate poate fi etapizatg.
Costurile fixe (CF) grafic au forma unei linii paralele la axa volumului
producyuiei.
Linia costurilor variabile (CV) porneєte din origine єi este crescgtoare, iar
costurile totale (CT) au o evoluyuie linearg ascendentg.
Dacg preyuul de vvnzare este ontr-o perioadg neschimbat, veniturile totale (CA)
vor fi reprezentate de o dreaptg cu o pantg mai mare decvt cea a costurilor totale.

On punctul E, veniturile (CA) sunt egale cu cheltuielile totale (CT), iar profitul
este nul, єi reprezintg nivelul minim de activitate, (producyuie) admis.
V = CT єi P = 0
sau QE • P = CF + CVE
Continuvnd explicitarea relayuiei se obyuine pentru punctul E:
QE • P = CF + QE • CV
QE • P – QE • CV = CF
QE(P – CV) = CF
CF
єi QE =
P – CV
CV – cheltuieli variabile pe unitatea de produs (materiale, salarii)
QE – mgrimea producyuiei fizice corespunzgtoare pragului de rentabilitate (E). Ea
reprezintg o informayuie absolut necesarg on luarea deciziei de asimilare a unui produs
nou, sau a produsului planificat.
QE este nivelul de producyuie pentru care unitatea nu onregistreazg profit, ci din
vvnzarea acestei cantitgyui se obyuine numai recuperarea cheltuielilor fixe єi variabile.

Pentru o producyuie (volum de activitate) mai mare decvt Q E se realizeazg
profit, on timp ce pentru o producyuie mai micg decvt Q E se obyuin pierderi.
Rezultg cg pragul de rentabilitate reprezintg nivelul producyuiei la care
veniturile asigurg numai recuperarea cheltuielilor, iar profit se obyuine la nivel de

producyuie mai mari.
Un exemplu de calcul este reprezentat on tabel:
Determinarea pragului de rentabilitate
cvnd producyuia este exprimatg on unitgyui fizice
Nr.
crt.Indicatori UMSimbol Valoare
1.Producyuie curentg kg/ha Q4000
2.Costul variabil unitar lei/kg cv800
3.Preyuul de vvnzare lei/kg P1200
4.Venituri (CA) leiV=Q•P4.800.000
5.Costuri variabile totale leiCV=Q•cv3.200.000
6.Costuri fixe totale lei CF1.200.000
7.Profit brut al volumului de
activitateleiP=V-(CF+CV) 400.000
8.Prag de rentabilitate kg/haQE=CF/P-CV3.000
Pragul de rentabilitate trebuie reactualizat pe mgsura modificgrii mgrimilor
luate on calcul (Cv, p, CF).
Rezultg cg profitul poate fi crescut prin manevrarea variabilelor cost єi preyu on
urmgtoarea manierg:
 reducerea costurilor fixe (cu utilaje, combustibilul, salariile TESA), prin
acyuiuni cum sunt ontreyuinerea preventivg a utilajelor, utilizarea unor utilaje cu
consum specific mai redus, fundamentarea necesarului de personal TESA єi a
salariilor etc.;
 reducerea costului variabil (materiale, salarii directe) prin diminuarea
consumurilor specifice de materii prime єi materiale, achiziyuionarea materialelor la
preyuuri mai mici, rayuionalizarea єi organizarea judicioasg a proceselor de muncg;

 creєterea preyuului este posibilg prin creєterea calitgyuii єi competitivitgyuii
produsului.
Din cele argtate rezultg cg pragul de rentabilitate reprezintg cantitatea de
produse sau cifra de afaceri dincolo de care unitatea obyuine profit.
Determinarea acesteia este o tehnicg de conducere.
Aceastg determinare cvt єi analiza pragului de rentabilitate se face on leggturg
cu evoluyuia specificg a costurilor єi preyuurilor, datoritg variabilitgyuii pe termen scurt
mai ales on condiyuiile tranziyuiei єi inflayuiei, a informayuiilor care intervin on
calculayuie.
Pe mgsurg ce mgrimile luate on calcul se modificg, pragul de rentabilitate
trebuie reactualizat.
Cunoaєterea pragului de rentabilitate al unitgyuii permite calcularea marjei de
siguranyug cu care se fundamenteazg decizii financiare – omprumuturi, credite.
Principalele avantaje pe care le oferg metoda de analizg a rentabilitgyuii pe baza
punctului critic sunt:
 permite stabilirea dimensiunii la care producyuia devine rentabilg;
 indicg volumul producyuiei necesar pentru a obyuine un anumit profit;
 pune on evidenyug corelayuiile dintre dinamica producyuiei, respectiv a
veniturilor єi dinamica costurilor grupate pe costuri variabile єi fixe;
 permite determinarea gradului de utilizare a capacitgyuii de producyuie on
corelayuie cu un anumit profit dorit.

Performanta intreprinderii pe baza cifrei de afaceri
dr. Narcis Eduard MITU, Ioana Ecaterina MITU
Un mod de apreciere a performantei intreprinderii sau a unei subdiviziuni de productie,
bazat pe folosirea unitatilor fizice, dar in stransa corelatie cu unitatile valorice, este cel
al analizei bazate pe “relatia unitati fizice – unitati valorice”. In acest caz, deciziile
manageriale de dimensionare a nivelului de productie pot fi stabilite cu rigoare cu
ajutorul metodei pragului de rentabilitate.
Pragul de rentabilitate exprimat in unitati (PRu), reprezinta numarul de produse care
trebuie fabricat si vandut pentru a mentine un anumit nivel dorit al cheltuielilor fixe
(CF) sau, altfel spus, punctul in care necesarul de acoperit al totalitatii cheltuielilor fixe
este egal cu suma contributiilor de acoperire (suma marjelor individuale) ale unitatilor
de produs vandute.
Acest indicator se poate determina conform relatiei 1):
PRU = CF / MCVU = CF / (PUV – CVU) (1)
unde:
MCVU reprezinta marja pe unitate de produs; PUV – pretul unitar de vanzare; CVU –
cheltuieli variabile unitare.
Indicatorii valorici – cheltuieli fixe, cheltuieli variabile unitare si pretul unitar de vanzare
– sunt furnizati de catre departamentul de contabilitate si, respectiv, de cel de vanzari.
In aceasta etapa a analizei, indicatorii valorici au un nivel anticipat, previzionat.
Calculele de prag de rentabilitate pot fi efectuate pe parcursul procesului de fabricare-
vanzare, caz in care indicatorii valorici au un nivel efectiv, real.
Astfel, daca avem in vedere un anumit tip de autoturism caruia ii corespunde o marja
medie pe unitate de produs de 0,10 mld. lei – ROL – (0,35 – 0,25) si un nivel al
cheltuielilor fixe de 1.500 mld. lei (ROL), poate rezulta urmatorul prag de rentabilitate:
PRU = 1.500 / 0,10= 15.000 unitati
Utilizand acest gen de analiza, General Motors, la mijlocul anilor ‘90, pentru a mentine
nivelul dorit al cheltuielilor fixe a fost nevoit sa reduca numarul automobilelor fabricate
de la 7 milioane la numai 5 milioane, inchizand astfel un numar de 21 de uzine si
concediind 74.000 de muncitori.2)
Determinarea pragului de rentabilitate in unitati constituie un reper corect in abordarea
deciziilor manageriale doar in cazul “monoafacerii”: intreprinderi din industria zaharului,
cimentului, miniera, extractiei de titei etc. Pentru intreprinderile care dezvolta
“multiafaceri”, asa cum este cazul industriei constructoare de masini, folosirea unei
astfel de tehnici de determinare a pragului de rentabilitate prezinta numeroase limite,

dintre care, in opinia noastra, se pot aminti:
– analiza este valabila pentru un singur produs (cum intreprinderile din aceasta zona
realizeaza mai multe produse si activitati, trebuie realizata o analiza pentru fiecare
produs sau activitate);
– in contextul de mai sus, presupune un volum relativ mare de munca;
– este destul de dificil sa se repartizeze cheltuielile fixe pe unitatea de produs;
– se bazeaza pe premisa ca pretul si cheltuielile variabile sa se modifice);
– analiza este realizata pornind de la date istorice;
– nu se pot lua in calcul variabilele strategice pe termen lung, cum ar fi pretul de
penetrare etc.
In intreprinderile care dezvolta “multiafaceri”, pragul de rentabilitate trebuie stabilit in
relatia “unitati valorice – unitati valorice”. De aceasta data indicatorii valorici vor fi:
cifra de afaceri, cheltuielile fixe si cheltuielile variabile unitare. Si in cazul
“multiafacerilor”, indicatorii pot avea un nivel anticipat, previzionat sau un nivel efectiv,
real.
Conceptual, cifra de afaceri se prezinta sub diverse forme, cum ar fi 3): cifra de afaceri
totala, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginala si cifra de afaceri critica.
Daca cifra de afaceri totala (CA) reprezinta volumul total al afacerilor, cifra de afaceri
medie (CA––) reflecta incasarea realizata pe unitate de produs (Qe), iar cifra de afaceri
marginala (CAm) exprima variatia incasarilor intreprinderii generata de cresterea sau
scaderea cu o unitate a cantitatii vandute, astfel:
CA–– = CA / Qe; CAm = D CA / D Qe (2)
Cifra de afaceri critica (CAmin) reprezinta acel nivel al incasarilor la care se asigura
acoperirea cheltuielilor, pragul de la care intreprinderea incepe sa produca beneficii,
altfel spus este nivelul la care profitul este zero (pragul de rentabilitate).
Pragul de rentabilitate evidentiaza nivelul minim de activitate la care trebuie sa se
situeze intreprinderea pentru a nu lucra in pierdere. Depasind acest nivel, activitatea
desfasurata devine rentabila. Riscul economic (riscul de exploatare) va fi cu atat mai
mic, cu cat nivelul critic va fi mai redus.
Determinarea pragului de rentabilitate se poate face, in functie de necesitatile
informationale ale managerului, in unitati fizice, valorice sau in numar de zile, pentru
un singur produs sau pentru intreaga activitate a intreprinderii.
Analiza cheltuielilor variabile-fixe porneste de la proportionalitatea unor cheltuieli in
raport cu cifra de afaceri. Se determina astfel un nivel relativ al cheltuielilor variabile
fata de cifra de afaceri (marja asupra cheltuielilor variabile (Mcv)4), care trebuie sa fie
superior cheltuielilor fixe.
Metodologia de calcul a pragului rentabilitatii in relatia “unitati valorice – unitati
valorice” este o extensie a calculului in relatia “unitati fizice – unitati valorice”.
Metodologia de calcul are ca obieciv stabilirea indicatorului valoric cifra de afaceri critica
(CAmin).
Se poate constata ca in punctul critic marja fata de cheltuielile variabile (Mcv) este

egala cu cheltuielile fixe. Relatiile dintre indicatorii valorici sunt redate in figura 5).
Se poate observa ca in punctul critic,
MCV = CF si CA = CT (3)
Pornind de la calculul rentabilitatii aplicat la cazul concret al punctului critic sau a cifrei
de afaceri critice (CAmin), raportand efectul la efort se poate obtine limita rentabilitatii,
astfel:
Rentabilitatemin = MCV / CA = CF / CAmin (4)
Cifra de afaceri (CA)
Cheltuieli totale (CT)…………..Profit
sau
Cheltuieli variabile (CV)……..Cheltuieli fixe (CF)…….Profit
sau
Cheltuieli variabile (CV)……..Marja fata de cheltuielile variabile (MCV)
Proportionalitatea cheltuielilor in raport cu cifra de afaceri
In consecinta, relatia de calcul al cifrei de afaceri critica (CAmin) va fi urmatoarea:
CAmin = CF / [1 – (CV / CA)] = CF / MCV% (5)
Aceasta metoda de determinare a pragului de rentabilitate ofera managerilor
posibilitatea efectuarii unor analize previzionale, permitandu-le obtinerea unor
informatii cum sunt:
a. cifra de afaceri pentru care rezultatul este nul;
b. marimea profitului realizabil la o crestere data a cifrei de afaceri;
c. marimea cifrei de afaceri care sa conduca la obtinerea unui profit dorit al exploatarii;
d. marimea cifrei de afaceri pentru mentinerea rezultatului obtinut (sau in conditiile
obtinerii unui anumit rezultat dorit) in situatia in care cresc cheltuielile fixe in anul de
plan fata de anul de baza.
De exemplu, utilizand datele furnizate de situatiile financiare ale S.C. Auto S.A., se pot
obtine urmatoarele informatii utile pentru adoptarea deciziilor manageriale:
a.Cifra de afaceri pentru care rezultatul este nul:
CAmin = CF / MCV% = 2.323 / 25,1% = 9.255 mld. lei (ROL)
b.Rezultatul realizabil la o crestere a cifrei de afaceri cu 15%, in anul de plan fata de
anul curent:
CA = 8.099 X 115% = 9.314 mld. lei (ROL)
CV = 9.314 X 74,9% = 6.976 mld. lei (ROL)
MCV = 9.314 X 25,1% = 2.338 mld. lei (ROL)
c.Cifra de afaceri necesara pentru a obtine un rezultat dorit de 20 mld. lei (ROL), in
anul de plan:
MCV (absoluta) = CF + RE = 2.323 + 20 = 2.343 mld. lei (ROL)

CA X MCV% = MCV (absoluta) t
CA = MCV (absoluta) / MCV% = 2.343 / 25,1% = 9.335 mld. lei (ROL)
d.1.Cifra de afaceri necesara in anul de plan pentru a mentine rezultatul initial, in
conditiile cresterii cheltuielilor fixe cu 177 mld. lei (ROL):
MCV = (2.323 + 177) + (–288) = 2.500 – 288 = 2.212 mld. lei (ROL)
CA = 2.212 / 25,1%= 8.813 mld. lei (ROL)
d.2.Cifra de afaceri necesara pentru a obtine un rezultat dorit de 20 mld. lei, in
conditiile cresterii cheltuielilor fixe cu 177 mld. lei:
MCV = (2.323 + 177) + 20 = 2.520 mld. lei (ROL)
CA = 2.520 / 25,1% = 10.040 mld. lei (ROL)
In urma unei astfel de analize, din punct de vedere managerial, se poate constata ca
problema majora pe care o are intreprinderea in discutie este data de raportul existent
intre cheltuielile fixe si cele variabile. Astfel, daca facem o comparatie a situatiei
existente, in care raportul amintit este de aproximativ 75% cheltuieli variabile si 25%
cheltuieli fixe, cu ceea ce recent s-a determinat6) ca fiind optim (60% cheltuieli
variabile si 40% cheltuieli fixe), se poate trage concluzia ca intreprinderea inregistreaza
deficiente ce provin in special din zona consumului de materii prime si materiale.
Alaturi de determinarea pragului de rentabilitate exprimat in unitati, in procesul
decizional un interes deosebit il are si stabilirea pragului de rentabilitate in zile (PRZ).
Pragul de rentabilitate in zile are semnificatia datei calendaristice la care limita de
rentabilitate este atinsa. Relatia de calcul a PRZ este urmatoarea:
PRZ = (Camin / CA) X 360 (6)
Astfel, in exemplul prezentat, comparand datele de la punctul a. cu datele de la punctul
b., rezulta ca cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate poate fi atinsa in
357 zile, determinate astfel:
PRZ = (9.255 / 9.314) X 360 = 357 zile
Cu cat pragul de rentabilitate este atins mai tarziu, cu atat posibilitatea aparitiei riscului
este mai mare, deoarece o schimbare brusca a tendintelor poate conduce
intreprinderea intr-o zona deficitara.
Vorbind despre riscuri, pragul de rentabilitate poate fi utilizat si pentru determinarea
marjei de securitate.
Marja de securitate (MS) corespunde diferentei dintre cifra de afaceri anuala si pragul
de rentabilitate:
MS = CA – PR (7)

In practica occidentala se determina o alta marime care caracterizeaza riscul, si
anume: indicatorul de securitate (IS), care se poate calcula conform urmatoarei relatii:
IS = (CA – PR) / CA = MS / CA (8)
Cu cat valoarea indicatorului de securitate este mai mic, cu atat este posibil ca unitatea
sa obtina pierderi.
Vanzarile unei intreprinderi se impune a fi analizate de catre manager pe produse,
tinandu-se seama si de pietele unde se comercializeaza acestea. Scopul acestui mod de
analiza a cifrei de afaceri il reprezinta necesitatea furnizarii de informatii utile pentru
fundamentarea proiectiilor pe care orice manager le realizeaza intr-o evaluare a
activitatii comerciale a firmei.