Practicile de Guvernanta Corporativa In Intreprinderile Publice

Practicile de guvernanță corporativă in întreprinderile publice

Globalizarea piețelor , schimbările tehnologice și dereglementarea monopolurilor au generat necesitatea reajustarii și restructurarea sectorului de stat .

Statul poate beneficia de instrumentele aplicabile sectorului privat , inclusiv a principiilor OCDE privind guvernanța corporativă pentru a-si eficentiza activitatea , a face un profit si a-si atinge obiectivele urmarite , inclusiv politica publică , dacă este necesar .

Guvernanța corporativă a dominat agenda de politică în economiile dezvoltate de mai bine de trei decenii și acum este in partea de sus a agendei politice în alte jurisdicții.

Studile anterioare privind Guvernanța corporativă s-au concentrat în mare măsură pe țările dezvoltate , insa in acest moment se axeaza si pe tariile cu o economie emergenta precum Romania.

În plus , guvernanța corporativă în întreprinderile publice (de stat) , sunt cu atât mai puțin cercetate . Aceast lucru se intampla în ciuda faptului că majoritatea acestor țări au proprietatea statului semnificativ mai mare fata de de economiile dezvoltate.

Practicile de guvernanță corporativă în sectorul public din Romania meritau o atenție sporita, chiar urgentă pentru a ne putea alinia la nivelul economiilor dezvoltate .

Obscuritatea situației în economiile mai puțin dezvoltate lasă un decalaj considerabil în literatura de specialitate și previne înțelegerea adecvată a unui număr de probleme în contextul mondial. Lipsa de înțelegere adecvată a acestor contexte ar putea duce la un prognostic greșit al provocărilor cu care se confruntă și chiar a lipsei soluțiilor de rezolvare . Prin urmare, acest studiu experimental își propune să realizeze două obiective de bază : în primul rând pentru a evalua nivelul general de dezvoltare a guvernanței corporative în tarile cu o economie emergenta; în al doilea rând , pentru a investiga practicile de prezentare a informațiilor în rândul companiilor de stat , dintr-o economie emergenta.

Guvernanța corporativă este un set de norme care reglementează managementul și controlul în întreprinderile publice ( de stat ) , relațiile dintre autoritatea tutelară și organele întreprinderilor publice între consiliul de administrație / directori / , acționari și alte părți interesate ( angajați , investitori, persoane intra într-o relație contractuală cu firma – " părțile interesate " )

Setul de reguli care asigura echilibru intereselor legitime de organizare și funcționare a întreprinderilor de stat urmăreste :

-interesul public ( în cele mai multe cazuri interes strategic )si anume: energie , aerian, feroviar , minerit , etc.

-dezvoltarea politicii guvernului în domenii industriale, esentiale pentru economia națională ;

-interesele acționarilor fie ei majoritari sau minoritari : plata dividendelor , creșterea valorii portofoliului de valori mobiliare a avut loc , implicarea în luarea deciziilor .

Legiuitorii de stat ar trebui să promoveze reglementări clare, funcționarea previzibila și eficientă a întreprinderilor publice, trebuie să asigure un tratament egal între sectorul public si sectorul privat, pentru a evita distorsiuniile pieței .

Separarea clară a funcțiilor de proprietate de stat fata de alte funcții care ar putea influența activitatea întreprinderilor publice (în special autoritățile de reglementare).

Intreprinderile publice folosite ca instrument de politică industrială – generatoare de confuzie și posibile conflicte de interese, mai ales atunci când cele două funcții aparțin aceluiași minister de resort; pentru a preveni conflictele de interese ar trebui:

– separarea funcțiilor de proprietate asupra entităților publice care ar putea fi clienții sau furnizorii de întreprinderi publice.

-normele privind achizițiile publice ar trebui să se aplice în aceeași măsură ca și în cazul altor companii; orice barieră în calea proceduriilor corecte de atribuire a acestor contracte ar trebui să fie eliminate.

– practici operaționale simplificate și forma legala clar reglementata juridic (aceasta ar trebui să permită creditorilor să inițieze procedurile de insolvență);

-reglementarea ar trebui să înceapă de la dreptul socetatilor comerciale și ar trebui să evite instituirea unor forme specifice, atunci când nu este absolut necesar pentru a atinge obiectivelor intreprinderii.

-Alte variante – extinderea anumitor reguli și asupra întreprinderile publice

Orice obligație și responsabilitate speciala al companiei publice (scop social sau politică publică . De exemplu, reglementarea prețurilor pentru produse sau servicii), care depășesc cadru de reglementare comun ar trebui să fie reglementat în mod clar și justificat în mod expres

publicul larg și mediul de afaceri trebuie să fie informat cu privire la natura și amploarea domeniului de aplicare a acestor obligații și responsabilități,precum și impactul acestora asupra resurselor și a performanței economice a companiei; Costurile implicate trebuie să fie identificate în mod clar, gacute publice și compensate într-un buget in mod transparent, fără a denatura concurența – contracte de servicii/management.

– Întreprinderile publice nu ar trebui să fie scutite de la aplicarea normelor generale naționale (dreptul concurenței, legislatia privind insolvența);

Părțile interesate trebuie să aibă acces la căi de atac eficiente atunci când drepturile lor sunt încălcate

– Cadrul de reglementare ar trebui să fie suficient de flexibil în ceea ce privește ajustarea structurii capitalului (de exemplu, facilitarea transferului indirect de capital de la un IP la altul, prin reinvestirea dividendelor), atunci când este necesar pentru a atinge obiectivele de afaceri;

Stabilirea unor limite clare pentru astfel de mecanisme și o supraveghere corespunzătoare.

– Condiții competitive în ceea ce privește accesul la finanțare (relația lor cu instituțiile bancare și financiare aflate în proprietatea statului sau a altor întreprinderi publice trebuie să se bazeze strict pe motive pur comerciale)

Statul acționar trebuie să acționeze ca asociat informat si activ, bazat pe politici de ownership consistente, coerente și coordonate, asigurand conducerea companiei publice intr-un mod transparent, responsabil, cu un grad ridicat de profesionalism și eficiență prin:

– Dezvoltarea unei politici de proprietate care sa defineasca obiectivele generale ale companiei publice, rolul statului in guvernanța corporativă și punerea în aplicare efectivă a acestei politici;

Aceste obiective sunt destinate pentru a evita denaturarea concurenței, urmarirea generarii de profit prin stabilirea unor obiective precise. Ar trebui evitata modificarea frecventa a obiectivelor f pentru a oferi predictibilitate, si o înțelegere clară a scopurilor și angajamentelor pe termen lung. Politica de ownership și de stabilirea obiectivelor ar trebui să fie supuse dezbaterii publice.

– evitarea implicarii in activitatea zilnica a intreprinderii publice, asigurand autonomia operationala integrala a acesteia, in vederea atingerii obiectivelor stabilite;

Atentie! Implicarea ar trebui sa se rezume la aspectele strategice si de politica publica. Limite stricte trebuie impuse cu privire la posibilitatea de interventie a statului in managementul zilnic al IP si facute publice.

– asigurea independentei totale a conducerii intreprinderilor publice in exercitarea atributiilor;

Nominalizarea si alegerea membrilor structurilor de conducere trebuie sa asigure exercitarea atributiilor intr-o maniera independenta si profesionista. Activitatea lor si procesul decizional nu trebuie influentate de factorul politic.