PR. ȘTEFAN ILOAIE – RESPONSABILITATE MORALĂ, PERSONALĂ ȘI [609398]

PR. ȘTEFAN ILOAIE – RESPONSABILITATE MORALĂ, PERSONALĂ ȘI
COMUNITARĂ
-RECENZIE DE CARTE –

Coordonator: Susținător:
Pr. Asist. Dr. Georgian Păunoiu Iordache Robert Ștefan

București – 2019

1
1. Biografie
Părintele Ștefan Iloaie s -a născut la data de 28 august 1968 în satul Feldru din județul
Bistrița -Năsăud. În prezent, este preot, doctor în teologie al Facultății de Teologie Ortodoxă
„Andrei Șaguna” din Sibiu; Profesor și Director de departament la Facultatea de Teologie
Ortodoxă a Universității „Babeș -Bolyai” din Cluj -Napoca, unde predă cursuri de Morală creștină1.
Părintele Ștefan Iloaie are o importantă activitate științifică. A publicat o serie de articole
importante care ating t eme de actualitate: despre bioetică, postmodernism. Pe lângă acestea
părintele profesor a publicat și câteva volume importante. Printre acestea se numără: „Nae Ionescu
și ortodoxia românească”, „Relativizarea valorilor morale. Tendințele eticii moderne și morala
creștină”, „ Cultura vieții. Aspecte morale în bioetică” și „Responsabilitate morală, personală și
comunitară”2.
De asemenea, părintele face parte din diferite asociații științifice. Printre acestea se numără:
UNESCO Chair in Bioethics, International Forum of Teacher, Societatea română de bioetică. Face
parte din diverse comitete de redactare a revistelor, de exemplu , „Studies on Theological Science s
of the Polish Academy of Science”3.
2. Despre operă
Despre lucrarea de față părintele porfesor Ilie Moldovan preciza următoarele „Pornind de
la o autentică analiză a resortului interior al „deresponsabilizării” contemporane, căreia îi
contrapune necesitatea unei atitudini responsabilea creștinilor, deopotrivă ca persoaneși ca
Biserică, autorul ilustrează prin trei exemple concludente – problemele eticii biomedicale, traficul
de persoane și ca zul ecologic Roșia Montană – rolul critic pe care îl joacă responsabilitatea, pentru
„revenirea în sine” a lumii noastre. Intensificarea contribuției unei Biserici Ortodoxe misionare, la
toate nivelele, în colaborare cu toate instituțiile competente, angaja te pe linia destinului național,
este o concluzie de maximă urgență”4.

1http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/05/2 8/semnal -editorial -si-publicistic -stefan -iloaie -relativizarea -valorilor -morale –
tendintele -eticii -postmoderne -si-morala -crestina , data accesării: 16 martie 2019, ora accesării: 20:35.
2http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/05/28/semnal -editorial -si-publicistic -stefan -iloaie -relativizarea -valorilor -morale –
tendintele -eticii -postmoderne -si-morala -crestina , data accesării: 16 martie 2019, ora accesării: 20:40.
3 http://ot.orth.ro/curriculum -vitae/curriculum -vitae -stefan -iloaie/ , data accesării: 16 martie 2019, ora accesării: 20:50.
4 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă teologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009, p. 15.

2
3. Întemeierea și specificul responsabilității morale
Responsabilitatea morală implică angajarea personală de a răspunde, explicit sau implicit,
în fața unei autorități interne sau ext erne, de faptele pe care – în mod liber și conștient – omul le
săvârșește sau le omite. Despre responsabilitatea morală părintele Ștefan Iloaie susține:
„Responsabilitatea este, mai întâi, o realitate și manifestare a conștiinței și, în al doilea rând , un
concept al relațiilor. Ea se fundamentează pe existența unei autorități situate în afara faptei: dacă
e vorba de propria persoană, autoritatea se regăsește în conștiință: dacă avem raporturile și
dezvoltate de persoane și între acestea, forul se regăsește în instanțele umane; autoritatea ultimă
este Dumnezeu”5.
3.1. Fundamentele responsabilității morale
3.1.1. Sensul scripturistic al responsabilității
a) Responsabilitatea – atitudine în fața cuvântului lui Dumnezeu și a chemării divine
Cu toate că termenul „responsabilitate” nu este cuprins în textele Sfintei Scripturi în
cuprinsul ei sunt sesizate mai m ulte cazuri de responsabilizare „pe care Dumnezeu le lucrează în
poporul său, dar și căi deosebite prin care îi conștientizează pe oameni despre răs punderea pe care
o au față de El, față de oameni și față de lume”6. În baza relației cu Dumnezeu a poporului ales, au
existat cazuri în care chemarea venea de la om către Dumnezeu, așa cum este prezentat cazul
sfântului prooroc Ilie: „Auzi -mă Doamne și răs punde cu foc…”( 3 Regi, 18, 37). În plan social este
exemplificat cazul lui Iuda care îl cere pe fratele său Veniamin spre a -l duce în Egipt : „Îl iau pe
răspunderea mea” (Facere 43, 9)7.
b) Responsabilitatea primilor oameni pentru săvârșirea pă catului strămoșesc
Principala răspundere a lui Adam era aceea de a rămâne în starea în care a fost creat și de
a-și împlini menirea; aceea de a rămâne în comuniune cu Dumnezeu și de a -și spori cunoașterea
în Duhul. În ciuda acestei realități, Adam alege în mod liber un alt sens al existenței. Alegerea

5 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă teologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009, p. 29.
6 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă teologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009, p. 31.
7 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă teologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009, pp. 34 -35.

3
liberă a unui alt mod de existență altfel decât cel rânduit de Dumnezeu nu înseamnă anularea
responsabilității omului față de Dumnezeu. „Răspunderea pentru aducerea răului în lume, prin
voirea omului altfel de cum ar fi voit Iubirea Supremă, rămâne un memento al ființei umane, un
nou punct de plecare pentru întoarcerea „acasă”, acțiune care nu va putea fi realizată decât de
Adam Cel nou, Hristos Dumnezeu -întrupat”8.
c) Primul fratricid – agravarea acțiunii de d e-responsabilizare a omului
Prima crimă din istoria omenirii introduce în lume atât păcatul omorului cât și prima
neasumare a răspunde rii pentru fapta săvârșită. Deși Cain are șansa de a se pocăi și a -și asuma
greșeala el totuși nu o face. Astfel, el este acuzat și găsit vinovat de faptul că el a atentat la dreptatea
și iubirea lui Dumnezeu, la comuniunea interumană și la cea cu natura9.
d) Asumarea răspunderii la poporul evreu. De la responsabilitatea comunitară la cea
personală
La început , în mentalitatea veter o-testam entară este întâlnită responsabilitatea colectivă .
Astfel, omul era important deoare ce el făcea parte dintr -o familie, dintr -un grup sau dintr -un popo r.
Din Legea lui Moise reiese clar faptul că responsabilitatea colectivă era prioritară. În timp această
mentalitate s -a schimbat. Primul care vorbește despre responsabilitatea individual ă este sfântul
profet Iezechiil . Funda mentul pe ca re se bazează fiind următorul10: „Sufletul care păcătuiește ,
acela va muri !”( Iezechiil 18, 4) .
e) Întruparea Cuvântului – acțiunea de maximă responsabilizare a omului
Răspundere omului pentru Întruparea Cuvânt ului în lume și biruirea răului , răspunderea
față de Hristoscu privire la șans a deschisă pentru mântuire, nu est e decât primul pas pentru clădirea
unei noi vieți duhovnicești.
Omul se face responsabil de Întruparea Cuvântului, prin faptul că el a adus lumea la starea
de întinare , deși ea fuse se creată bună și frumoasă. Cel de -al doilea aspect al respon sabilității

8 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă teologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009, pp. 40 -41.
9 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă teologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009, p. 43.
10 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE, Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă teologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009, p. 48.

4
omului este acela al preluării și prelucrării prin voie li beră al darului adus de Fiul lui Dumne zeu în
lume „El ne cheamă neîncetat să -I fim următoriși să luăm parte, responsabil la viața și la mis iunea
Sa. Ceea ce a realizat Fiul Omului se cere actualizat de către cei ce doresc să devină fii , prin har,
ai lui Dumnezeu ”11. Despre a cest aspect părintele John Breck afirma următoarele: „Nu există
responsabil itate decât în mărturisire a lui Hristos în cuvânt și în viață”.
3.1.2 . Cuvântul – răspuns și răspundere
a) Cuvântu l revendicator
Responsabilitatea pentru cuvânt este mare pentru că el rămâne legat prin fire nevăzute de
cel care l -a emis , căruia încă îi aparține și de care depinde. Nu se poate ascunde cineva de cuvânt ,
cu atât mai puțin de cuvântul lui Dumnezeu . „Întreaga viață morală a omului stă în a -i răspunde
cuvântului lui Dumnezeu pozitiv sau negativ”12.
b) Responsabilitatea față de Cuvântul lui Dumnezeu. Scriptură, lectură și rugăciune
Dacă în ca zul cuvântului exprimat în general se produc e cu adevărat un transfer, o
împărtășire de inf ormațieși de valoare, lucrurile stau cu totul deosebit când apare în discu ție
Cuvân tul lui Dumnezeu cuprins în Sfânta Scriptură și de cuvântul duhovnicesc rostit sau scris,
vorbindu -se în literatura patristică de o putere a Duhului care ni se comunică prin acestea. Părintele
Ștefan Iloaie afirmă „cărțile duhovnicești au aceastp putere a Duhului pentru că ele conțin comorile
divine în cu vinte, iar acestea ascund în ele misterul sp iritual capabil să înnoiască”13.
3.1.3. Omul – ființă morală responsabil ă
Omul este ființă morală deoarece întrunește trei c ondiții absolut ne cesare: 1. Are puterea
spirituală de a înfăptui binele ; 2. Posedă libertatea alegerii ; 3. Cunoaște scopul pentru care el
săvârșește acest bine14.

11 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă teologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009, p. 51.
12 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă teologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009, p. 56.
13 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă t eologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009, p p. 61 -62.
14 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă t eologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009 , p. 64.

5
„Prima și cea mai valoroasă consecință a darului uman de a fi ființă morală este
responsabilitatea – noțiune fundamentală a moralei creștine; e a este un element specifi c
deontolo giei minime din cadrul relațiilor umane, iar creștinismul – spre deosebire de teoriile
filozofice – vedeîn responsabilitate și asumarea mult mai adâncă în conținut a raportării creaturii la
Creator”15.
3.2. Temeiurile responsabilității morale
3.2.1 . Iubirea și cunoașterea prin iubire – răspuns la revendicarea divină
Despre iu birea creștină ș i faptul că iu birea cre ează suportul și mediul cel mai potrivit pentru
manifestarea moral responsabilă. Părinte le Iloaie susține că: „Responsab ilitateaeste un dar al
creației dar, în se ns și mai profund , este dar al iubirii divine revărsate în om pri Duhul Sfânt. Iubirea
umple de sens viața creștinului, plinește acțiunile pe care persoana le săvârșește și cu care se
identifică, oferă finalitate făpturii. Ceea ce săvârșim în afara iub irii, este valabil dar, totodată este
sărăcăcios16.
3.2.2. Libertatea
a) Voința liberă – condiție a responsabilității
Fără libertate nu există responsabilitate, iar gradul de responsabilitate depinde de gradul de
libertate pe care persoana l -a avut în săvârșirea faptei. În principiu, subiectul nu poate fi făcut de loc
responsabil, pentru actele săvârșite din obligație, fără participarea liberei voințe – cu atât mai mult
dacă ea s -a opus -, dar nici nu poate fi to tal responsabil pentru situațiile în care li bertatea a fost
parțial limitată , fie de condiționări externe , fie interne . „Creștinismul a firmă superioritatea
libertății în primul și cel mai important dintr e sensuri: ontologic, ca mișcare liber-înțeleasă a
pesoan ei către Dumnezeu și unire cu El, ca îndreptare către bine, către ceea ce o poate ajuta să se
dezvolte în r elația cu transcendentul , și abia în al doilea rând: libertatea în sensul de capacitate de
alegere ”17.

15 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă t eologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009 , p. 68.
16 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă t eologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009 , p. 71.
17 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă t eologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009 , p. 79.

6
b) Valoarea constructivă a libertății
Omul, adus la existență printr -un act liber al lui Dumnezeu, i-a fost arătată – în mod intim
și personal , așezat în simțirile ființei sale – și scopul pentru care a fost creat: îndumnezeirea lucrată
prin fo rța libertății. „ Omul are datoria de a conștientiza că în efecte le lucrării pe care o produce se
află rămânerea ființei sale în existență, în condi țiile în care răul nu este decât acceptarea des –
ființării , a lucr ării îndreptate împotri va lui Dumneze u”18.
c) Dimensiunea creatoare a libertății: binele
Omul este , prin definiție , făptuitor. Creat din iubirea Dumnezeului T reimic, el este așezat
în lumea creată ca cel dintâi dintre creaturi și singurul co -creator . Prin actul său de iubire transmis
aproapel ui și creației , se împlinește pe sine. În acest sens părint ele Iloaie afirmă : „Mult iplicarea și
stăru ința în binele care produce mișcarea omului spre Binele suprem”19.

18 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă t eologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009 , p. 85.
19 Pr. Prof. dr. Ștefan ILOAIE , Responsabilitate morală, personală și comunitar ă. O perspectivă t eologică , Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009 , p. 96.