Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile RĂDUCĂ Doct orand : Sorin Grigore VULCĂNESCU , Anul al III -lea BUCUREȘTI 2017 2 PREZENȚA EUTANASIEI ÎN SOCIETĂȚILE… [631897]
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
,,PATRIARHUL JUSTINIAN”
RAPORT DE CERCETARE 3:
PREZENȚA EUTANASIEI ÎN
SOCIETĂȚILE CONTEMPORANE
Coordonator științific :
Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile RĂDUCĂ
Doct orand :
Sorin Grigore VULCĂNESCU ,
Anul al III -lea
BUCUREȘTI
2017
2
PREZENȚA EUTANASIEI ÎN SOCIETĂȚILE CONTEMPORANE
Abstract
Acest studiu prezintă situația legală actuală a eutanasiei și a surogatelor ei, sinuciderea asistată
medical și sinuciderea asistată , doar în sta tele în care aceste practici au fost recunoscute fie prin
lege, fie prin deciziile instanțelor judecătorești . Ordinea prezentărilor are la bază considerentul
cronologic în cadrul geografic continental, as tfel vor fi pr ezentate și analizate statele din
Amer ica: SUA, Canada și Columbia, din Europa: Olanda, Belgia, Luxemburg , Elveția și
Germania și din Australia . În primul rând, va fi prezentat istoricul legii, apoi cadrul legal al
fiecărei țări și normele de aplicare. În al doilea rând, vo r fi analizate statistici, consecințe ale
legii, însoțite de comentari ile specialiștilor di n domeniu. O prezentare mai largă a cazurilor din
Olanda și Belgia se impune, în opinia noastră, având în vedere extensiile legii inițiale , prin
acceptarea eutanasierii copiilor, persoa nelor care suferă de demență și a transplantul ui de organe
de la persoanele eutanasiate.
Cuvinte -cheie
moarte , eutanasie , suicidul asistat medical , suicidul asistat , lege
INTRODUCERE
În ultimele decenii, e utanasia și suicidul asistat medical (SAM) au fost două dintre cele
mai intens dezbătute teme de bioetică . În principal, d ezbaterea s -a axat pe probleme etice,
adesea, de pe poziții opuse, ceea ce a condus la o dezbatere polarizată. Dezbaterea pe tema
eutanasiei devine din ce în ce mai intensă și mai actual ă pe agendele politice . În plus,
mediatizarea continuă a unor cazuri individuale reaprind e controverse în lume.
Termenul eutanasie provin e din limba greacă veche de la εὐθανασία ce se traduce ad
literam prin sintagma moarte bună , moarte ușoară . Acest termen a primit un înțeles particular î n
societățile contemporane. E utanasia este legiferată, cu mici diferențe, drept procedura medicală
prin care un medic încheie , în mod intenționat, viața unei alte persoane, care suferă de o boală
incurabilă , în fază terminală , prin administrarea directă a unui agent letal, după solicitarea
explicită , voluntară și informată a acest eia, în scopul de a scăpa de starea de degradare fizică sau
psihică, considerată de nesuportat . Eutanasia poate fi voluntară (cu acord ul pacientului),
non-voluntară (când nu este cunoscută dorința pacientu lui) și involuntară (împotriva dorinței
pacientului). În studiul de față ne vom concentra pe legislația ca re permite eutanasia voluntară.
3
SAM constă în ajutorul pe care o perso ană instruită (nu este obligatoriu să fie medic) îl acordă
unui pacient , care suferă de o boală incurabilă în fază terminală, să comită suicid, inclusiv prin
furnizarea mij loacelor necesare în acest scop . Definițiile celor două practici au fost legiferate în
mai multe state ale lumi i, dar ele au devenit necorespunzătoare spiritului vremii , din moment ce
persoane care nu sufereau de boli incurabile au fost eutanasiate sau asistate la sinucidere.
Prin recunoașterea eutanasiei și a SAM de către anumite stat e s-a legiferat un tip de
moarte în societățile contemporane , care pare să creeze o nouă concepție despre sinucidere,
privită ca un tratament medical dezbrăcat de dimensiunile sale tragice. Este o moarte
paradoxală1, dacă ne gândim la instinctul firii no astre de conservare a vieții și la miile de oameni
care mor, fără a -și dori, în țări ca Siria, Irak, Egipt și Ucraina.
Un consens cu privire la aceste subiecte este imposibil de realizat , din pricina motivațiilor
și scopurilor celor două tabere care se c iocnesc: pro și contra eu tanasiei/SAM, mai exact asupra
intrigii acestei controverse, și anume, grăbirea morții unei perso ane aflată în suferință. O cale de
mijloc nu poate exista în această controversă, ori ești de acord, ori ești împotrivă. În timp ce
susținătorii accentuează dreptul la auto -determinare , înlăturarea suferinței și autonomia
personală, cei care sunt împotrivă pledează pentru alinarea suferinței și pentru sfințenia vieții ,
deci recunoașterea vieții ca dar al lui Dumnezeu .
În ciuda tuturor eforturilor depuse de susținătorii eutanasiei, timp de zeci de ani ,
strădaniile de legalizare păreau că au eșuat atât politic, cât și în instanțele judecătorești. Cea mai
răsunătoare înfrângere a fost înregistrată în 1997 , atunci când Curtea Supremă a Statelor Unite
ale Americii a refuzat să admi tă sinuciderea asistată în cazurile Vacco v. Quill2 și Washington v.
Glucksberg3, după ce judecătorii au hotărât, în unanimitate , că dreptul la sinucidere nu este
prevăzut de Constituție. Cu toate acestea, susținătorii aces ti cauze au fost și sunt foarte zeloși.
După primul caz pierdut, ei re vin mai mulți și mai pregătiți, cu mai mult elan și dedicare . Aceștia
beneficiază și de susținerea constantă a mass -mediei , care se dovedește a fi eficientă, deoarece
aceste subiecte sun t reluate în presă periodic , apoi ele revin pe ordinea de zi și se transformă în
valuri care erodează țărmul rezistenței față de eutanasie.
1 Srivastava, V. (2014). Euthanasia: a regional perspective. Annals of Neurosciences , 21(3):81.
2 Prin această hotărâre de referință a Curții Supreme a Statelor Unite s-a decis că interdicția privind sinuciderea
asistată este constituțională, chiar și pentru bolnavii în fază terminală, d eci nu există nicio garanție constituțio nală a
unui drept de a muri . US Supreme Court. (1997). Vacco v. Quill , 521 U.S. 793.
https://suprem e.justia.com/cases/federal/us/521/793/ (Accesat:19.12.2016).
3 Curtea Supremă a Statelor Unite a considerat că interdicția privind sinuciderea asistată este una rațională, în
favoarea conserv ării vieții umane și protecția bolnavilor. US Supreme Court. (1997). Washington v. Gluckshurg ,
521 USS 702. https://supreme.justia.com/cases/federal/us /521/702/#annotation (Accesat:19.12.2016).
4
În țările occidentale , acceptarea și sprijinul pentru eutanasie și S AM sunt, în mod
constant, în creștere, spu n bioeticienii, bazându -se pe statisticile și rapoartele anuale4. Mișcarea
de susținere a dreptului la moarte a luat o mare amploare în lume, într -un moment de anxietate
cu privire la tendinț a de îmbătrânire a populației, aceasta în contextul în care număr ul
persoanelor în vârstă de peste 65 de ani este într -o creștere continuă rapidă în SUA, Canada și o
mare parte din Europa .
Sunt numeroși eticien i care pun aceste schimbări de mentalitate pe seama modernizării și
post-modernizării societăților , caracteriz ate de creșterea valorilor precum autonomia și alegerea
individuală (Inglehart, Baker și Welzel)5, precum și scăderea religiozității în întreaga lume
(Hayward și Krause)6, ceea ce a condus la înlocuirea atitudinilor morale bazate pe credințele
tradițio nale cu individualismul secular și la recunoașterea eutanasiei7. De asemenea, atitudinea
față de moarte este schimbată, din moment ce sunt „tot mai mulți oameni care doresc să -și
exercite controlul asupra modului în care, când și unde să moară”8.
4 Burki, T. K. (2016). Attitudes and practices towards legal euthanasia, The Lancet Oncology , 17(8):e325;
Cohen J., Van Landeghem , P., Carpentier N. et al. (2014 ). Public acceptance of euthanasia in Europe: a sur vey study
in 47 countries. Int J Public Health , 59:143 –156.
5 Inglehart, R., Baker , W. (2000). Modernization, Cultural Change, and Persistence of Traditional Values. American
Sociological Review , 65:19 –51; Welzel, C. (2013). Freedom rising . Cambridge: Cambr idge University Press.
6 Hayward, R. D., Krause, N. (2015). Aging, Social Developmental, and Cultural Factors in Changing Patterns of
Religious Involvement Over a 32 -Year Period An Age –Period –Cohort Analysis of 80 Countries. Journal of
Cross -Cultural Psych ology , 46(8) : 979–95.
7 Rudnev, M., Savelkaeva, A. (2016). Public Support for the Right to Euthanasia: the Competing Roles of Values
and Religiosity Across 35 Nations .
https://www. hse.ru/data/2016/04/07/1127165123/59PSY2016.pdf (Accesat: 02.02.2017).
8 Kelner, M., Bourgeault, I. (1993). Patient control over dying: responses of health care professionals. Soc Sci Med
36(6):757 –675; Schroepfer, T., Noh, H., Kavanaugh., M. (2009). The myriad strategies for seeking control in the
dying process. Gerontologist 49(6):755 –766.
5
I. AMERICA
I.1. STATELE UNITE ALE AMERICII
Curtea Supremă a Statelor Unite le-a recunos cut cetățenilor calitatea de a avea preocupări
legitime cu privire la moarte și , în 1997 , a decis că moartea nu este un drept protejat
constituțional, lăsând posibili tatea reglementărărilor privind SAM pe seama fiecărui stat9. În
SUA, numărul statelor care permit S AM, sub diferite forme, este în continuă creștere . În prezent,
6 state au definit o cale legală pentru cetățenii lor care aleg moartea asistat ă de către un m edic. În
anul 1997 , SAM, dar nu eutanasia, a fost legalizat ă, prin Oregon Death with Dignity Act , în
statul american, Oregon , lege-pioner pentru celelate state . Urmând același proces legislativ a fost
legalizat ă SAM în Washington (2008), Montana (2009), Vermont (2013) , Califonia (2015),
Colorado (2016) , iar în dezbatere se află în mai multe state americane .
Nicio altă formă de SAM, care are la bază o prescripție medicală și administrarea
substanțelor pentru scopul exclusiv al cauzării morții, nu este lega lă în SUA , în acest moment,
deși multe studii susțin că medicii prescriu medicamente pentru a grăbi moartea în mai multe
state, însă acest lucru este în afara legii. Niciuna dintre legile Statelor Unite nu permite injecția
letală pentru SAM , ca în cazul st atelor europene, sau substanțe litice, în avans, care să fie
administrate ulterior, când se instalează incapacitatea mentală.
I.1.1. Oregon
În 1994, în urma unui referendum, americanii din statul Oregon , în proporție de 52%, au
votat pentru Death with Dignity Act (DWDA) , lege care urma să elimine diferența dintre dreptul
pacientului, aflat în ultima fază a bolii, de a refuza tratamentul și dreptul de a-și grăbi moartea cu
ajutorul unei substanțe letale. Această alegere și leg iferarea ulterioră a SAM își au originea,
consideră cercetătorii din domeni u, în mare parte, în nereli giozitatea cetățenilor din Oregon,
statul cu cea mai scăzută rată a religiozității și a frecvenței la Biserică din întreaga națiune10.
SAM a fost legalizată, prin adoptarea legii Die With Dignity Act, care a intrat în vigoare
în 1997. Legea permite pacienților, care suferă de boli incurabile, să solicite medicație letală.
Dispozițiile legi i din Oregon sunt binecunoscute , deoarece sunt de notorietate controversele
acestei leg i adoptat e pe tărâmul american, care a devenit model de inspirație , atât pentru alte
state veci ne, cât și pentru cele europene .
9 Aviv, R. (2015). The death treatment. The New Yorker . 91(17):56.
10 Dowbiggin, I. (2013). From Sander to Schiavo: Morality, Partisan Politics, and America’s Culture W ar over
Euthanasia, 1950 –2010. The journal of Policy History , 25(1):30.
6
Condițiile pe care pacientul trebuie să le îndeplinească pentru a primi asistență sunt:
să fie rezident al statului Oregon și să aibă minimum 18 ani;
să fie în stadiul final al unei boli incurabile (6 luni sau mai puțin până la moartea
naturală), dar capabil să -și administreze singur substanțele letale prescrise de medic;
să fie informat cu privire la decizia lui , la alternativele SAM și capabil să -și justifice
decizia;
doi medici să fie de comu n acord cu privire la diagnostic , la prognosticul bolii și la
capaci tatea de decizie a pacientului;
să facă două solicitări orale și una scrisă, la o perioadă de minimum 15 zile, în prezența a
doi martori, dar care să nu -i fie rude11.
Spre deosebire de alte state care au legalizat eutanasia, în Oregon, suferința intolerabilă
nu este o condiție prealabilă , de aceea criticii acestei legi și-au manifestat îngrijorarea și au cerut
să fie adoptat e mai m ulte măsuri de sigur anță. O altă temere este legată de greutatea depistării și
diagnosticării depresiilor la pacienții cu cancer avansat. Î ntre 15% și 50% dintre pacienți prezintă
simp tome depresive și doar între 5% și 20% sunt diagnost icați12. Ceea ce se cunoaște despre
relația dintre depresie și dorința de a grăbi moartea este că naște „variabilitate, inconsecvență și
instabilitate în dorința de a muri”13. Astfel, persoanele afectate de tulburare majoră depresivă văd
viitorul lor printr -o lentilă a pesimismului, disperării și apatiei, iar de ciziile lor pot fi inautentice,
care nu se raliază la valorile lor adevărate, la filosofia lor de viață, chiar dacă ele sunt voluntar e.
În anul 2008, în mass -media a fost confirmată temerea potrivit căreia sinuciderea asistată
va fi văzută de către unii asiguratori ca o alternativă atractivă din punct de vedere economic, în
comparație cu tratamentul costisitor pentru îngrijirea și susținerea în viață a unor bolnavi în fază
terminală. Randy Stroup, în vârstă de 53 de ani, suferea de cancer la prostată, iar în momentul în
care nu a mai putut achita chimioterapia, el a solicitat ajutorul Casei de Sănătate. Conform Fox
News, Lane Individual Practice Association , instituția abilitată să administreze fonduri le din
sănătate , a refuzat să -i acopere plata medicației, dar i -au asigurat , în schimb, costurile presc ripției
de medicamente pentru a comite suicid14.
11 Oregon Revised Statute.
http://public.health.oreg on.gov/ProviderPartnerResources/EvaluationResearch/DeathwithDignityAct/Documents/sta
tute.pdf (Accesat: 30.01.2017).
12 Rosenstein, D. L. (2011). Depression and end -of-life care for patients with cancer. Dialogues in Clinical
Neuroscience 13(1):101.
13 Emanuel, E., Fairclough, D. (2000). Attitudes and desires related to euthanasia and physician -assisted suicide
among terminally ill patients and their caregivers. JAMA , 284:2460 –2468.
14 Springer, D. (2008, Iulie 28). Oregon Offers Terminal Patients Doctor -Assisted Suicide Instead of Medical Care.
Fox News . http://www.foxnews.com/story/2008/07/28/oregon -offers -terminal -patient s-doctor -assisted -suicide –
instead -medical -care.html (Accesat: 08.02.2017).
7
Pacienții care aleg SAM sunt, în majoritate, albi, persoane asigurate, educate,
confortabil e din punct d e vedere financiar15. Din anul 1997, de când legea a fost adoptată, un
număr total de 1545 de pacienți au primit prescripție medicală și 991 , dintre aceștia , au murit16.
Conform datelor statistice oferite de către Direcția de Sănătate Publică Oregon, în anul 2015, 132
de persoane au murit în urma SAM, dintre care :
72% sufereau de cancer;
57,6% au fost femei ;
93,1 %, albi;
vârsta lor medie a fost de 73 de ani;
90,1% au ales să moară acasă ;
similar anilor anteriori, cei mai frecvenți trei factori care au dus l a decizia SAM sunt:
scăderea capacității de a participa la a ctivități cotidiene plăcute (96 ,2%), pierderea
autonomiei (92,4%) și pierderea demnității (75,4%)17.
Tendința ascendentă a persoanelor care solicită asistență este evident ă, deoarece în 1998,
în primul an dup ă promulgare, 24 de persoane au pri mit prescripție medicală, iar 16 au murit
în urma ingerării substanțelor prescrise18, după cum se observă din graficul de mai jos :
Figura 1 . DWDA cu prescripție medicală și decese*,
pe an, Oregon, 19 98-201519
15 Svenson, A. G. (2017). Physician -Assisted Dying and the Law in the United States: A Perspective on Three
Prospective Futures . Euthanasia and Assisted Suicide: Global Views on c hoosing to end life . Michael J. Cholbi (ed).
Praeger: Santa Barbara, 9.
16 Oregon Public Health Division. (2016, Februarie 4). Oregon Death with Wignity Act: 2015 Data Summary , 1.
17 Oregon Public Health Division. (2016, Februarie 4). Oregon Death with Wignit y Act: 2015 Data Summary , 3.
18 Oregon Health Division. (1999, Februarie 18). Oregon’s Death with Dignity Act: The First Year’s Experience , 4.
19 Grafic preluat și tradus: Oregon Public Health Division. (2016, Februarie 4). Oregon Death with Wignity Act:
2015 Data Summary , 2.
8
Procesul SAM începe cu ingerarea agentului letal de către pacient. După luarea
substanțelor litice, secobarbital sau pentobarbital, pacienții devin inconș tienți după câteva minute
și mor , în medie, în 15-20 de minute. Dintre cazurile raportate în 2015 , complicații le au fost
atribuite : cons umului incomplet al substanț elor, toleranței medicale sau regurgitării . Astfel de
complicații a u avut loc la 24 de pacienți, iar 6 și -au recăpătat cunoștința după ingerarea
substanțelor , ceea ce a condus la un nivel minim de conștientizare , urmat de moarte , care a
survenit î n câteva zile, în timp ce o persoană s -a trezit după 3 zile de la ingerare și a mai trăit
încă 3 luni20.
I.1.2. Washington
Washington a devenit cel de -al doilea stat care a legalizat SAM d upă Oregon, în 2008,
prin adoptarea legii Washington Die With Dignity (WDWD) . Legea din Washington este similară
celei din Oregon. Pacientul este obligat să facă două solicitări orale și una scrisă, la o perioadă de
minimum 15 zile, numai dacă boala este î n fază terminală, cu o durată de viață de 6 luni sau mai
puțin21. Și în acest stat se constată o tendință ascendentă a persoanelor care solicită și primesc
asistență medicală la suicid , astfel dacă în primu l an, 2009, au fost înregistrate 64 de decese , în
anul 2015 au fost 202 decese , după cum se poate observa din graficul oficial de mai jos :
Figura 2 . WDWD cu numărul de partici panți și decese, Washington, 20 09-201522
20 Ganzini, L. (2017). Legalized Phy sician Assisted Death in Oregon -Eighteen Years’ Experience. Assistierter
Suizid: Der Stand der Wissenschaft (46):9.
21 A se vedea Washington State Legislature. Death With Dignity Act Requirements .
http://app.leg.wa.gov/wac/default.aspx?cite=246 -978&full=true (Accesat: 04.02.2017).
22 Grafic preluat și tradus: Washington State Department of Health. 2015 D eath with Dignity Act Report .
http://www.doh.wa.gov/portals/1/Documents/Pubs/422 -109-DeathWithDignityAct2015.pdf (Accesat: 04.02.2017).
9
I.1.3. Montana
În Montana nu există o lege care recunoaște SAM, dar opțiunea sinucider ii asistate este
legală în acest stat, prin hotărârea Curții Supreme de Stat. În decembrie 2009, Curtea Supremă
din Montana a decis în cazul Baxter v. Montana că nu există nicio prevedere legală care să -i
interzică unui medic să onor eze cererea unui pacien t bolnav , aflat în fază terminală, dar
competent din punct de vedere mental, de a -i fi prescris un agent letal care să -i grăbească
moartea23.
I.1.4. Vermont
Vermont s -a alăturat statelor care recunosc SAM, în 2013, prin adoptarea legii End of
Life Cho ices. Asemenea legii din Oregon, pacientul trebuie să fie rezident al statului Vermont, să
sufer e de o boală incurabilă în fază terminală, deci în ultimele 6 luni de viață sau mai puțin, să fie
capabil să -și înainteze solicitările și să-și administreze age ntul letal24.
I.1.5. California
California a legalizat SAM prin End of Life Option Act , după modelul din Oregon , în
2015, cu efecte ale legii din iunie 2016. Statul permite adulților bolnavi, în fază terminală, să
solicite și să obțină o prescripție med icală pentru achiziționarea substanț elor letale. Pacientul este
obligat să solicite asistență medicală pentru sinucidere, doar dacă durata sa de viață este de 6 luni
sau mai puțin25. Această lege este valabilă timp de 10 ani, cu excepția cazului în care leg islatorii
vor dori să o reînnoiască.
I.1.6. Colorado
Colorado este ultimul s tat american care a legalizat SAM. La data de 8 noiembrie 2016,
alegătorii din Colorado au decis prin vot, cu o majoritate de 65%, adoptarea proiectului de lege
Colorado E nd-of-Life Options Act . Legea a urmat modelul din Oregon și a intrat în vigoare la
data de 16 decembrie 2016. Statistici privind numărul pacienților care au ales această metodă de
a-și încheia viață nu dispunem , în momentul de față , pentru statel e: Montana, Vermont,
California și Colorado.
23 Supreme Court of th e State of Montana. (2009, Decembrie, 31). Robert Baxter v State .
http://law.justia.com/cases/montana/supreme -court/2009/50c59956 -3100 -468d -b397 -4ab38f6eda4d.html
(Accesat: 04.02.3017).
24 The Vermont Statutes Online. Patient Choice at End of Life .
http://legislature.vermont.gov/statutes/fullchapter/18/113 (Accesat: 04. 02.2017).
25 Death with Dignity National Center. (2015, Octombrie 05). Full Text of AB -15, California End of Life Option Act .
http://californiadeathwithdignity.org/resources/ california -eol-act/ (Accesat: 04.02.2017)
10
I.2. CANADA
Rezistența Canadei la cultura morții provocate s -a prăbușit cu o rapiditate nemaiîntâlnită.
În mai puțin de doi ani, Canada a trecut de la națiunea în care suicidul asistat era considerat
crimă f ederală , la națiunea care adopta una dintre cele mai radicale regimuri de legalizare a
morții provocate din lume. În 2014, Parlamentul Québec-ului, recunoscută ca cea mai liberală
provincie canadiană, a adoptat Bill 52 , lege care acordă dreptul de a primi îngrijirile de la
sfârșitul vieții .
Noutatea rapidității schimbării de paradigmă a devenit secundară celei de redefinire a
sensulului medical obișnuit de primire de îngrjiri la sfârșitul vieții . Această activitate cuprinde
îngrijirile hospice și paliati ve din partea personalului specializat de care beneficia pacientul , aflat
în stadiu teminal al unei boli incurabile. După adoptarea legi i, aceste servicii definesc
administrarea injecției letale sau substanțe care grăbesc moartea. Ajutorul medical devine o
practică contradictorie , prin accelarea morții socotită drept sprijin . Numai un pacient canadian
care îndeplinește următoarele criterii poate obține ajutorul medical pentru moarte:
să sufere de o boală gravă și incurabilă în stadiu terminal ;
să fie o asigurat din punct de vedere medical ;
să aibă vârsta necesară pentru cons imțământul liber și deplin;
să se afle într -o stare avansată de declin ireversibil al capacităților mentale și fizice;
să aibă o experiență constantă a insuportabilității durerii fizice sau ps ihice, de care nu
poate fi eliberat î ntr-un mod pe care pacientul îl consideră tolerabil26.
Din decembrie 2015, legea din Québec și-a produs efectele. La un an distanță, rata
mortalității a fost de trei ori mai mare decât prezisese guvernul. Alex Schadenbe rg, director
executiv al Euthanasia Prevention Coalition , a declarat că decesele eutanasiei sunt subraportate,
chiar dacă, în Québec , cerințele de raportare și de supraveghere sunt unele dintre cele mai
riguroase27. Guvernul din Québec a emis un raport rece nt în care erau înregistrate 262 de decese
în primele șapte luni de la legalizarea practicii28. Erau menționate și 3 cazuri în care nu a fost
respectat ă legea, fără a exista o informație despre consecințele acestor nereguli, ceea ce l -a
înfuriat pe Aubert M artin, director executiv al organizației anti -eutanasie, Living with Dignity ,
care a afirmat: „ Vorbim despre uciderea unei persoane umane. Aceasta este problemă penală”29.
26 The Parliament of Québec (2014). Bill 52. An Act Respecting End -of-Life Care , Québec: Québec Official
Publisher, 11 -12.
27 Assisted Suicide Count In Canada Challenged. (2016). America. The National Catholic Revi ew, 215(17):11.
28 Peritz, I. (2016, Octombrie 27). Quebec’s assisted -death requests to top 300 by 20. The Globe and Mail .
http://www.theglobeandmail.com/news/national/quebecs -assisted -death -requests -to-top-300–three -times –
governments -forecast/article32561209/ (Accesat: 04.02.2017).
29 Assisted Suicide Count In Canada Challenged. (2016). America. The Nat ional Catholic Review , 215(17):11.
11
După provincia Québec , discuția privind SAM s -a extins la nivel național. În februar ie
2015, Curtea Supremă a Canadei a decis în unanimitat e că legile care incriminează S AM sunt
neconstituționale și încalcă prevederile cuprinse în Carta Canadiană a D reptur ilor și L ibertăților ,
după judecarea cazului Carter v. Canada30. Curtea Constituționa lă a suspendat hotărârea sa, timp
de 12 luni, pentru a acorda timp legislativului să adopte o legislație coerentă și în conformitate cu
decizia31. După o a doua prelungire de 6 luni, în luna mai 2016, Curtea Comunelor a Canadei a
adoptat un proiect de lege care ar permite ajutorul medical pentru adulții cu :
condiție medicală dureroasă și ir emediabilă, care cauzează suferință de nesuportat ;
moarte a naturală a devenit previzibilă ;
ajutorul medical include administrarea de către un medic sau o asistentă a unei substan țe
letale sau prescrierea/furnizarea substanței letale pe care și -o poate auto -administra32.
Până în momentul redactării acestui studiu , proiectul de lege nu a trecut de Senat, el fiind
supus unei modificări semnificative. A fost înlăturată obliga tivitatea ca pacientul să se afle în
imediata apropiere a morții, ceea ce a lărgit criteriile și pentru pacienții care nu se află în s tadiul
terminal al bolii33.
I.3. COLUMBIA
Eutanasia a fost practicată, fără o reglementare legală, de către unii medici din Columbia
timp de peste 15 ani, după ce Înalt a Curte a decis că această procedură nu poate fi considerată
crimă în anumite circumstanțe. Instanțele columbiene s -au pronunțat pozitiv în două cauze în
care s -a solicitat dreptul la eutanasiere34. Însă absen ța reglementărilor legislative a împiedicat
materializarea hotărâ rilor. În ultima decizie din 2014 , ins tanța e emis două ordine către
Ministerul Sănătății și Protecției Sociale: 1) pentru a oferi orientare Comitetului Științific
Interdisciplinar, instituți e abilitată să verific e dosarele depuse de pacienți și 2) alcătuirea unui
protocol medical, care servește ca ghid pentru medici, discutat ulterior de către un grup de
experți din diferite domenii și aplicat, ca referință, pentru procedurile de asigurare a eutanasiei35.
30 Judgments of the Supreme Court of Canada. (2015, Februarie 06). Carter v. Canada (Attorney General) .
https://scc -csc.lexum.com/scc -csc/s cc-csc/en/item/14637/index.do (Accesat:13.01.2017).
31 Judgments of the Supreme Court of Canada. (2016, Ianuarie 15). Carter v. Canada (Attorney General) .
https://scc -csc.lexum .com/scc -csc/scc -csc/en/item/15696/index.do , (Accesat: 13.01.2017).
32 Parliament of Canada. (2016, Mai 31). Bill C -14.
http://www.parl.gc.ca/HousePubli cations/Publication.aspx?Language=E&Mode=1&DocId=8309978
(Accesat: 13.01.2017).
33 Stone, L. (2016, Iunie 08). Senate scraps near -death requirement on assisted -dying bill. The Globe and the Mail .
http://www.theglobeandmail.com/news/politics/senate -scraps -near-death -requirement -on-assisted -dying –
bill/article30363348/ (Accesat: 13.01.2017).
34 C-239 Carlos Gaviria 1997 și T -970 Luis Ernesto Vargas 2014.
35 Ministerio de Salud. (2015). Protocolo para la Aplicación del Procedimiento de Eutanasia en Colombia 2015 .
https://www.minsalud.gov.co/sites/rid/Lists/BibliotecaDigital/RIDE/DE/CA/Protocolo -aplicacion -procedimiento –
eutanasia -colombia.pdf (Accesat: 31.01.2017).
12
În iulie 2015, Congresul Republicii Columbia a prezentat proiectul de lege prin care
regleme ntează pra cticile eutanasiei și sinuciderii asistate în Columbia. Proiectul de lege prezintă
procedurile necesar e pentru practicarea eutanasiei/ SAM și stabilește mecanismele de
monitorizare și evaluare a imple mentării corecte a celor două pratici, în acord cu protocolul
pentru punerea în aplicare a procedurii de eutanasiere propus de Ministerul Sănătății. Condițiile
prealabile ale legii sunt:
pacientul să aibă cetățen ie columbiană și vârsta de minimum 18 ani;
să sufere de boală incurabilă în fază terminală ;
să aibă capacitatea deplină a facultăților mintale în momentul înaintării cererii sale;
cererea trebuie să fie scrisă, voluntară , înaintată în mod r epetat și semnată în prezența a
doi martori sau, în cazul incapacității de semnare de către pacient, de către o persoană
desemnată anterior;
dacă pacientul este inconștient și nu -și poate exprima voința prin niciun mijloc, familia
sau medicul, în cazul în care acesta nu are familie, poate deveni decidentul ;
medicul trebuie să constate starea medicală gravă a pacientului, care -i provoacă mare
suferință acestuia, persistența decizională și să -l informe ze de alternativele eutanasiei , de
proces și de urmările a cestui a;
după evaluarea pacientului și a compe tenței decizionale a acestuia, medicul trimite
dosarul către Comitetul Științific Interdisciplinar pentru verificare36.
În iulie 2015, columbianului Ovidio Gonales, în vârstă de 79 de ani, i -a fost aprobată
solicitarea de eutanasiere. Columbianul suf erea de cancer , iar boala se afla în fază terminală.
Prima persoană eutanasiată în mod legal, în Columbia, a murit într -o clinică din orașul Pereira37.
36 Ministerio de Salud. (2015). Protocolo para la Aplicación de l Procedimiento de Eutanasia en Colombia 2015 .
https://www.minsalud.gov.co/sites/rid/Lists/BibliotecaDigital/R IDE/DE/CA/Protocolo -aplicacion -procedimiento –
eutanasia -colombia.pdf (Accesat: 31.01.2017); Senado de la república de Colombia. (2015) Proyecto de ley
030/2015 . http://190.26.211.102/proyectos/index.php/textos -radicados -senado/pl -2015 -2016/462 -proyecto -de-ley-
030-de-2015 (Accesat: 31.01.2017); Mendoza -Villa, J . M.; Herrera -Morales, L. A. (2 016). Reflections on
euthanasia in Colom bia. Revista Colombiana de Anestesiología 44(4):328.
37 Cancer patient becomes Colombia’s first legal euthanasia case. (2015, Iulie 03). BBC .
http://www.bbc.com/news/world -latin-america -33392195 (Accesat: 06.02.2017).
13
II. EUROPA
Un studiu recent , privind acceptarea eutanas iei în Europa, a arătat o tendință ascendent ă
și o permisivitate largă , dar în același timp și o polarizare Est -Vest38. Cercetătorii din domeniu
sunt de părere că „În cele din urmă, țările civilizate vor legaliza eutanasia și SAM; este doar o
chestiune de timp ”, afirmă Julian Săvulescu, profesor la Oxford University, deoarece :
„Temerile legate de faptul că oamenii sunt sub presiune să se sinucidă nu s-au
confirmat în experiența o landeză sau belgiană, iar oamenii vor să aibă controlul
asupra morții lor și nu exi stă niciun motiv ca statul să intervină asupra libertății unui
individ de a avea acces la suicid asistat sau eutanasie, atunci când un alt individ este
pregătit să -i furnizeze acest serviciu”, completează profesorul39.
În sondaj ul de opinie au fost intervi evați 67. 786 de cetățeni din 47 de țări europene.
Acceptare a eutanasiei a variat în mod substanțial, cel mai mare procent fiind înreg istrat în
Danemarca, urmată ime diat de Belgia, Franța, Olanda și Suedia40. Cel mai scăzut procent a fost
exprimat în Kosovo, Cipru, Turcia, Georgia și Armenia. O creștere semnificativă a acceptării
eutanasiei se înregistrează în Spania, Portugalia, Marea Britanie, Germania și Italia, în timp ce
cea mai drastică scădere se observă în Federația Rusă, Ucraina, Grecia, Slovacia și Belarus41.
O poziționare antagonic ă între țările din Vest și cele din Est este, în opinia cercetătorilor,
bazată pe poziționarea cetățenilor față de valorile religioase și influența credinței în rândul
acestora, astfel pot fi diferențiate două grupe: pr imul, cel al țărilor extrem de religioase , cu un
puternic afront de respingere a eutanasiei în Turcia, Kosovo, Malta, Georgia și Cipru și un număr
egal de țări, dar cu un profil opus în Olanda, Belgia, Danemarca, Franța și Suedia42.
Caracteristicile religio ase sunt factori explicativi foarte importanți, atât la nivel individual, cât și
la nivel de țară. Acceptarea mai mare în rândul persoanelor non -religioase este probabil
înrădăcinată în influența culturii seculare care a pus o valoare relativ ridicată pe l ibertatea de
alegere dintre viață și moarte43. În general, protestanții par a sprijini eutanasia mai mult decât
romano -catolicii, ortodocșii și musulmanii. Această diferență dintre instituțiile și comunitățile
protestante (în contrast cu cele catolice, ortod oxe și islamice) este urmarea faptului că nu au
definit , în unanimi tate, eutanasia ca păcat. Anumite comunități de credință protestantă par a
38 Cohen J., Van Landeghem , P., Carpentier , N., Deliens , L. (2014). Public acceptance of euthanasia in Europe: a
survey study in 47 countries. Int J Public Health 59(1):143 -56.
39 Burki, T. K. (2015, Septembrie 16). Trends in eut hanasia and assisted suicide. The Lancet Oncology e433.
40 Cohen J., Van Landeghem , P., Carpentier , N., Deliens , L. (2014). Public acceptance of euthanasia in Europe: a
survey study in 47 countries. Int J Public Health 59(1):145.
41 Cohen J., Van Landeghem , P., Carpentier , N., Deliens , L. (2014). Public acceptance of euthanasia in Europe: a
survey study in 47 countries. Int J Public Health 59(1):145.
42 Cohen J., Van Landeghem , P., Carpentier , N., Deliens , L. (2014). Public acceptance of euthanasia in Europe: a
survey study in 47 countries. Int J Public Health 59(1):145.
43 Donovan, G. (1997). Decisions at the end of life: Catholic tradition. Christ Bioethics 3(3):188 –203.
14
argumenta că atunci când o persoană suferă de o boală aflată în fază terminală, poate apela la
această practică de a muri44. În protestantism există o varietate de opinii despre eutanasie45.
Romano -Catolicii din Spania sau Franța sunt mult mai permisivi cu privire la eutanasie, față de
cei din Ungaria sau Polonia. Așadar, putem observa că este mai determinantă cultura d ominantă
dintr -o țară, decât pozițiile religioase ale cultului cu care se asociază46.
II.1. OLANDA
În 2002, Olanda a fost prima țară din lume care a legalizat și eutanasia și S AM.
Legalizarea acestor practici a fost precedată de un lung proces de deliber are și toleranță. La
mijlocul anilor ’ 80, Royal Dutch Medical Association și Procurorul General au căzut de acord în
privința eutanasiei. Dacă erau îndeplinite o serie de condiții stricte, medicul care efectu a
eutanasia, nu putea fi cercetat și, ulterior, condamnat. Primul pas a fost definirea eutanasiei ca
încetare a vieții pacientului, la cererea acestuia . Cel de -al doilea pas a fost stabilirea criteriilor
care includ:
cererea v oluntară a pacientului informat;
suferința insuportabilă;
lipsa alternativel or și a unei perspective de îmbunătățire a stării de sănătate;
consultarea unui al doilea medic47.
În prima fază, un procuror era cel care aprecia dacă au fost îndeplinite toate criteriile. Din
1998, sarcina procurorului a fost preluată de o comisie forma tă dintr -un avocat, un medic și un
etician. De la 1 ianuarie 2002 această practică a devenit legală în mod formal, cu ușoare
modificări. Moartea rezultată de pe urma eutanasie rii este considerată nenaturală , în timp ce în
Belgia este considerată și încadra tă ca moarte naturală .
În cercurile religioase, reacția a fost la început neunitară și eclectică. Teologii protestanți ,
Willem Velema și Jochem Douma, s -au opus cu înverșunare. Teologii liberali Harry Kuitert și
Heleen Dupuis au jucat un rol major în pro movarea eutanasiei atât pentru publicul creștin, cât și
pentru cel laic. S-a pus accent pe responsabilitatea individuală , atât în interpretarea Sfintei
Scripturi, cât și în capacitatea morală de luare a deciziilor .
Ceea ce nu se afirmă foarte des , atunci când se discută de spre opțiunea religioasă în
această controversă, este tradiția liberali smului și pluralismului olandez. Acestea s-au dezvoltat
într-un teritoriu deveni t un important centru maritim și casă pentru mulți oameni din diferite
44 Campbell, C. (2000). Euthanasia and religion. UNESCO Courier 53(1):37 –39.
45 Bulow H., Sprung C., Reinhart, K. et al. (2008). The world&s major religions&points of view on end -of-life
decisions in the intensive care unit. Intensive Care Med 34(3):423 –430.
46 De Moor, R. (1995). Values in Western Societies . Tilburg: Tilburg University Press.
47 Termin ation of Life on Request and Assisted Suicide (Review Procedures) Act.
http://www.eutanasia.ws/documentos/Leyes/Internacional/Holanda%20Ley%202002.pdf (Accesat: 13.02.2017).
15
medii sociale, ideologice și religioase. Liberalismul unor teologi olandezi, pe baza acestor
origini, s -a înnoint constant până la abandonarea preceptelor moralei tradiționale, considerând că
o etică nouă nu trebuie fundamentată pe Sfânta Scriptură.
În ciuda tututor pr otestelor și criticilor, Olanda a susținut practicarea eutanasiei, devenind
un caz emblematic pentru statele care aveau pe agenda publică dezbateri și proiecte de lege
asemănătoare. Profesorul olandez, Theo Boer, fost membru al Comisiei de Evaluare, consideră
Olanda „ Un laborator din care alte țări pot trage învățăminte atunci când se analizează
posibilitatea legalizării eutanasiei”48.
În ultimii ani au existat creșteri semnificative ale deceselor raportate. Cele mai multe
decese au survenit la persoanele care au ales eutanasia, ca procedeu de grăbire a morții, după
cum se observă din tabelul de mai jos:
Figura 3. Statistica anuală cu privire euta nasie și SAM, în Olanda, 2003 -201349.
Anul Decese prin
eutanasie Decese prin
SAM Decese prin
eutanasie și SAM,
combinate Total
2003 1,626 148 41 1,815
2004 1,714 141 31 1,886
2005 1,765 143 25 1,933
2006 1,765 132 26 1,923
2007 1,923 167 30 2,120
2008 2,146 152 33 2,331
2009 2,443 156 37 2,636
2010 2,910 182 44 3,136
2011 3,446 196 53 3,695
2012 3,965 185 38 4,188
2013 4,501 286 42 4,829
Se discută foarte mult despre legea olandeză ca fiind permisivă în cazurile pacienților
care doresc să fie eutanasiați. Ceea ce nu se spune este faptul că foarte mulți oameni au solicitări
din urmă cu dou ăzeci sau tre izeci de ani, care au primit fie un acord verbal și au devenit membri
ai Dutch Right to Die -Society , fie au intrat pe o listă preferențială primind o directivă în avans.
Pașii pe care trebuia să-i urmeze un cetățean olandez pentru a fi eutanasiat cons tituie, totuși,
contrariul unui demers de eutanasiere susținut de stat, din moment ce el putea aștepta zeci de ani
după cererea sa voluntară. Dar aceste cazuri sunt pe cale de dispariție și dacă vrem să discutăm
48 Boer, T. A. (2014). Euthanasia, Ethics and Theology: A Dutch Perspective. Ecumenical Review Sibiu / Revista
Ecumenica Sibiu 6(2):198.
49 Library of Parliament. (2015). Euthanasia and Assisted Suicide: The Law in Selected Countries . Ottawa, 13.
16
de o relaxare legislativă , în zilele acestea , putem observa o permisivitate largă din propunerile
care s-au înregistrat în ultima perioadă, atât din partea parlamentarilor, cât mai ales din partea
solicitanților.
De la legiferarea eutanasiei în Olanda, majoritatea cazurilor de eutanasiere au fost
efectuate în cazul persoanelor care suferau de cancer în fază terminală, cu câteva zile sau luni
înainte ca moartea naturală să survină, aceste cazuri fiind cunoscute sub denumirea de cazuri
tradiționale de eutanasie . Utimul raport disponibil, din 2013, ne ara tă următoarele date:
Figura 4. Afecțiuni sau boli ale pacienților care au murit în Olanda, în urma eutanasiei sau
SAM, în 201350
Afecțiuni sau boli Nr. pacienți Procent
Cancer 3,588 74,3
Afecțiuni neurologice 294 6,1
Sindromuri geriatrice multiple 251 5,2
Afecțiuni cardiovasculare 223 4,6
Afecțiuni pulmonare 174 3,6
Alte afecțiuni 160 3,3
Demență 97 2,0
Boli mintale 42 0,9
Total 4,829 100,0
De o vreme încoace a apărut o nouă categorie de solicitanți, nu bolnavi în fază terminală,
ca până acum. O femeie în vârstă de 92 de ani mărturisește: „Am vrut să mor de ani de zile. De
ce trebuie să am o boală gravă înainte să pot solicita să fiu eutanasiată?”51. Medicul care a
analizat cazul acesteia a observat că starea de sănătate a acesteia este în parame trii normali
pentru vârsta înaintată, dar pacienta lui refuză orice tip de îngrijire sau sugestie. Un alt caz este al
unui bărbat în vârstă de 70 de ani care este plictisit toată ziua și se plânge că singura preocupare
a sa o reprezintă locurile de parcare sau o doamnă care toată ziua stă la fereastră și alungă ciorile
cu un baston52. Așadar, putem observa cum exemple de pacienți noi se înscriu pe listele de
așteptare pentru eutanasiere din cauze legate de vârstă, boli cronice, pierderea statutului social
sau din pricina singurătății .
50 Regional Euthanasia Review Committees. (2014). Annual Report 2013 , 39.
51 Boer, T. A. (2014). Euthanasia, Ethics and Theology: A Dutch Perspective. Ecumenical Review Sibiu / Revista
Ecumenica Sibiu 6(2):205.
52 Boer, T. A. (2014). Euthanasia, Ethics and Theology: A Dutch Perspective. Ecumenical Review Sibiu / Revista
Ecumenica Sibiu 6(2):205.
17
Pentru această categorie nouă de pacienți care nu au primit acordul autorităților, dar care
totuși îndeplinesc anumite cerințe, organizația Right to Die NL a fondat Clinica End -of-Life, în
2012. Mulți pacienți , ale că ror cereri sunt respinse de comisiile inițiale , au afecțiuni psihiatrice
sau psihologice, cum ar fi demență sau epuizare. A fost realizat un studiu care a vizat activitatea
din primul an al acestei clinici, în perioada martie 2012 – martie 201353. Au fost a nalizate fișele
de înregistrare a 645 de pacienți care au aplicat la clinică cu o cerere de eutanasie sau S AM.
Rezultatele studiului sunt grăitoare pentru ajutorul pe care această clinică îl acordă , astfel :
dintre cele 645 de solicitări formulate de către pacienți, au fost acordate 162 de cereri,
300 de cereri au fost refuzate, 124 de pacienți au decedat înainte ca cererea să fi putut fi
evaluată și 59 de pacienți și-au retras cererile;
pacienții cu o afecț iune somatică (113 ) sau cu un de clin cognitiv (21 ) au avut cel mai
mare procent de cereri acordate. Pacienții cu o afecțiune psihologică a u avut cel mai mic
procent de cereri acordate. Șase cereri de la pacienți cu o stare psihologică gravă, au fost
acordate, așa cum au fost și 11 solicitări de la pacienți care au fost obosiți de viață54.
Concluzia autorilor acestui studiu este legată de faptul că medicii din Olanda au mai
multe rezerve cu privire la motivele pe care unii pacienți le invocă, cum ar fi epuizarea sau
problemele psihologice, decât personalul m edical care lucrează pentru Clinica End -of-Life.
Concluzia noastră , privind cazul olandez , se rezumă la consecințele îngrijorătoare ale legii și la
posibilitatea ca laxitatea obligațiilor inițiale să poată da naștere abuzurilor , având în vedere că î n
Oland a, în ultimii 5 ani, numărul persoanelor care au fost eutanasiate sau asistate medical la
sinucidere s -a dublat, iar în Belgia a crescut cu mai mult de 150%55.
53 Snijdewind, M. C. et al. (2015). A Study of the First Year of the End -of-Life Clinic for Physician -Assisted Dying
in the Netherlands, JAMA Internal Medicine 175(10):1633 –1640.
54 Snijdewind, M. C. et al. (2015). A Study of the First Year of the End -of-Life Clinic for Physician -Assisted Dying
in the Netherlands, JAMA Internal Medicine 175(10):1633.
55 Aviv, R. (2015). The death treatment. The New Yorker 91(17):5 6.
18
II.2. BELGIA
La data de 20 ianuarie 2001, o comisie , formată din reprezentanții Ca sei Superioare a
Belgiei , a votat în favoarea legii eutanasiei. În conformitate cu legea eutanasiei, atât această
practică, cât și cadrele medicale care o efectuează, nu mai erau pedepsite, atât timp cât cerințele
legale erau îndeplinite . Majoritatea acest or cerințe precum și conceptul de respectare a voinței
pacienților sunt considerate concepte de drept civil. O propunere anterioară legii eutanasiei
prevedea schimbarea câtorva prevederi din Codul Penal. Modificarea Codului Penal a fost
ocolită din pricina unei opoziții aprige care refuza diferențierea dintre eutanasie și crimă. Astfel,
la 25 octombrie 2001, Senatul Be lgiei a aprobat propunerea legislativă printr -o majoritate
semnificativă: 44 pentru, 23 împotrivă, 2 abțineri și 2 senatori care nu au reușit să-și înregistreze
votul. Un factor important în favoarea legiferării l -a constituit sprijinul popular. În urma unui
sondaj, trei sferturi dintre cei intervievați au fost, în linii mari, în favoarea legalizării eutanasiei56.
Nu același lucru se poate spune și despre persoanele din rândul profesiilor medicale care nu au
avut o implicare largă și nici consens pentru legalizarea eutanasiei57. Pe 16 mai 2002, după două
zile de dezbateri aprinse, cam era inferioară a Parlamentului b elgian a aprobat proiectul de le ge
cu 86 de voturi pentru, 51 împotrivă și 10 abțineri58. Legea belgiană privind eutanasia, intrată în
vigoare pe 28 mai 2002, prevede la Art. 3 că medicul , care efectuează eutanasia , nu comite o
crimă atunci când se asigură că:
pacientul a atins vârsta ma joratului sau este minor emancipat și este conștient în
momentul înaintării cererii sale;
cerer ea este voluntară, bine gândită, repetată și nu este rezultatul unei presiuni externe;
pacientul este într -o stare medicală gravă, în care suferințele fizice sau psihice sunt
insuportabile și constante, care nu mai pot fi atenuate, ca urmare a tulburărilor grave și
incurabile , cauzate de o boală sau de un accident ;
pacient ul a fost informat, în mod adecvat , despre opțiu nile de tratament disponibile;
un alt me dic independent a fost consultat59.
56 Deliens, L., Van der Wal, G. (2003). The Euthanasia Law in Belgium and the Netherlands.
Lancet 362:1239 –1240.
57 Smets, T., Cohen, J., Bilsen, J., Van Wesemael, Y., Rurup, M. L., Deliens, L. (2011). Attitudes and experiences of
Belgian physicians rega rding euthanasia practice and the euthanasia law. Journal of Pain & Symptom Management
41:581.
58 Griffiths, J., Weyers, H., Adams, M. (2008). Euthanasia and Law in Europe. Oxford: Hart, 309.
59 Loi relative à l’euthanasie . (2002).
http://www.ejustice.just.fgov.be/cgi_loi/change_lg.pl?language=fr&la=F&cn=2002052837&table_name=loi ,
(Accesat. 10.01.2017).
19
Dacă în Olanda liberalismul și pluralismul sunt considerate bazele ideologice pe care s -a
fundament at și legea eutanasiei, printre multe alte legi controv ersate, în Belgia, umanismul
secular , recunoscut prin lege de către Guvernul belgian alături de alte 6 sisteme de credință,
poate fi menționat, indubitabil, ca altoiul grefat în noua abordare legislativă as upra vieții și a
morții. Din 1981 , Guvernul belgian a plătit servicii de consiliere umanistă, echivalenta laică a
clerului, pentru a oferi îndrumare morală celor aflați în armată, spitale și închisori, ia r valorile
umaniste (autonomie , etica bazată pe rațiune și știință etc.) sunt predate în școlile belgiene, la
disciplina de Etică non -confesională, inclusiv tema eutanas iei, care este „parte a unei filosofii de
preluare a controlului asupra propriei existențe și d e îmbunătățire a condițiilor obi ective pentru
fericire. Există o săgeată a evoluției care merge tot mai mult pe reducerea suferinței și
maximizarea plăcerii”, sp une Jan Bernheim, profesor emerit de Medicină , de la Universitatea
Liberă din Bruxelles60. Totodată, trebuie menționată și rata sinuciderilor din Belgia (cu excepția
cazurilor de eutanasie), care este a doua cea mai mare din Europa de Vest, un fenomen adese a
atribuit tipului de personalitate flamand cunoscut sub numele de binnenvetter , adică o persoană
nu doar introvertită, ci și hiper emotivă.
După ce eutanasia a avut loc, moartea care rezultă poate fi clasificată ca fiind moarte
naturală , așa cum este form ulată la articolul 15 din Legea Eutanasiei, ceea ce duce la eliminarea
obligativității ca procurorul sau medicul legist să fie informat. Obligativitatea constă în
completarea certificatului de deces al pacientului, trimiterea unui raport către Comisia Fede rală
de Monitorizare și Evaluare în maximum 4 zile, urmând ca această autoritate să constate dacă
procedura s -a efectuat în mod corect. Dar asupra acestui tip de Comisie au planat o serie de
suspiciuni privind obiectivitatea și independența membrilor. În 2 014, un belgian a depus o
plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după ce mama sa a fost diagnosticată cu
stres psihologic și , ulterior, eutanasiată, fără înștiințarea familiei. În plângere el a susținut că
legea din Belgia nu oferă garanții pen tru prevenirea abuzurilor, după ce British Medical Journal
publicase un studiu în care se constata că doar jumătate din tre cazurile de eutanasiere din
regiunea Flandra au fost raportate acestei Comisii Federale de Evaluare, deoarece aproape
jumătate din tre ce i 16 membr i ai Comisiei sunt afiliați asociațiilor right -to-die61.
60 Aviv, R. (2015). The death treatment. The New Yorker 91(17):56.
61 Aviv, R. (2015). The death treatment. The New Yorker 91(17):56.
20
Datele statistice oficiale arată o creștere anuală constantă a cazurilor de eutanasie , mai
ales în ultimii ani, după cum se poate observa din tabelul de mai jos:
Figura 5. Statistica anuală privin d eutanasia în Belgia, 2002 -201562
Anul Decese prin eutanasie
22 Sept 2002 – 31 Dec. 2003 259
2004 349
2005 393
2006 429
2007 495
2008 704
2009 822
2010 953
2011 1,133
2012 1,432
2013 1,807
2014 1,928
2015 2,022
Chiar dacă a f ost a doua țară din Europa care a legalizat eutanasia, Belgia a devenit
liderul incontestabil al relaxării condițiilor prealabile de acceptare a morții intenționate. O serie
de reglementări asupra legii inițiale a eutanasiei au transformat Belgia în țara c ea mai deschisă în
ceea ce privește eutanasia și surogatele ei, acceptând, rând pe rând, eutanasierea persoanelor care
nu suferă de o boală incurabilă și a minorilor. Această relaxare leg islativă a evoluat spre
transplan tul de organe a l persoanelor eutanasi ate, dar și la o noutate absolută, chiar și pentru
statele care recunosc eutanasia: combinarea serviciilor de îngrijiri paliative cu eutanasia, un
paradox al împreunării grijii pentru viață cu intervenția directă asupra acesteia și, implicit,
grăbirea morț ii.
62 Commission fédérale de Contrôle et d’Évaluation de l’Euthanasie. (2016). Septième rapport aux Chambres
législatives, années 2014 -2015 .
http://organesdeconcertation.sante.belgique.be/sites/default/files/documents/7_rapport -euthanasie_2014 -2015 -fr.pdf
(Accesat: 08.02.2017); Library of Pa rliament. (2015). Euthanasia and Assisted Suicide: The Law in Selected
Countries . Ottawa, 16.
21
a. Eutanasia, parte a îngrijirilor paliative
În 2003, în Flandra, Federation for P alliative Care Flanders (FPCF) a acceptat oficial
practica eutanasiei ca opțiune în cadrul programului de îngrjiri paliative. Potrivit reprezentanților
FPCF „ îngrijirile paliative și eutanasia nu sunt ni ci alternative, nici antagonice .[…] Eutanasia
poate să fie parte a îngrijirilor paliative”63. În 2013, FPCF a reconfirmat poziția sa pentru
susținerea acestui proiect inedit. Reprezentanții Federației asigu ră că personalul acestei instituții
este specializat și experimentat în consilierea pacienților săi, iar complexitatea acestui personal,
format din medici, asistente medicale, psihologi, asistenți sociali, consilieri spiritu ali sau
umaniști, arată superior itatea acestui institut față de altele, fie ale statului sau particulare.
Punctele de plecare ale acestei propuneri se bazează pe două considerente: 1. echipa de îngrijiri
paliative este deschisă pentru îngrijirea fiecărui pacient, inclusiv pentru pacient ul care solicită
eutanasia și 2. îngrijirea paliativă este o garanție că solicitările de eutanasiere vor fi tratate
într-un mod atent și grijuliu. Lărgirea conceptului de îngrijiri palitive presupune acoperirea a
patru dmensiuni de îngrijire: „controlu l simptomelor provocate de durerea fizică, sprijinul
psiho -emoțional, atenția acordată aspectelor sociale și asistență în spectrul
spiritual -existențial” , asigură reprezentanții FPCF64.
Până în prezent, ace asta este singura organiz ație profesionalizată în îngrijiri paliative, la
nivel mondial, care integrează eutanasia ca parte a procesului de îngrijiri paliative. Conform
celor mai recente date disponibile, 74 % din numărul total de decesele prin eutanasie au fost
precedate de îngri jiri paliative profesionale și multidiscipli nare65. Profesioniștii din domeniul
îngrijirilor paliative au pus această îmbinare de servicii pe seama cerinței slabe de îngrijiri
paliative și în detrimentul eutanasiei mai eficiente de a aduce o moarte bună66. Organizația
Mondială a Sănătății consideră că îngrijirile paliative nu ar trebui să grăbească moartea, deci
eutanasia nu ar trebui să fie parte a acestor servicii67. Asociația Europeană pentru Îngrijirile
Paliative a reacționat constant față de acest model belgian, considerând că eutanasia nu trebuie
implicată în îngrijirile paliative și nici nu aparține acetui tip de îngrijiri68.
63 Bernheim, J. L., Raus, K. (2017). Euthanasia embedded in palliative care. Responses to essentialistic criticisms of
the Belgian model of integral end -of-life ca re. Journal of Medical Ethics , 2.
64 Federatie Palliatieve Zorg Vlaanderen. (2013, Mai 27). On palliative care and euthanasia .
http://www.palliatief.be/accounts/143/attachments/Publicaties/visietekst_onpalliativecare_and_euthanasia_27_05_2
013_def.pdf (Accesat 16.01.2017).
65 Chambaere, K., Vander Stichele, R., Mortier, F. et al. (2015). Recent trends in euthanasia and ot her end -of-life
practices in Belgium. N Engl J Med 372:1179 –1181.
66 Berghe, P. V., Mullie, A., Desmet, M., Huysmans, G. (2013). Assisted dying – the current situation in Flanders:
euthanasia embedded in palliative care. European Journal Of Palliative Care 20(6):266 -267.
67 World Health Organization. WHO Definition of Palliative Care .
http://www.who.int/cancer/palliative/definition/en/ (Accesat: 01.02.2017).
68 Radbruch, L., Leget, C., Bahr, P. et al. (2016). Euthanasia and physician -assisted suicide: a white paper from the
European Association for Palliative Care. Palliat Med 3:104 –116; Materstvedt, L., Clark, D., Ellershaw, J. et al.
22
b. Eutanasierea persoanelor cu demență
O nouă temă referitoare la eutanasie este adusă în atenția legiuitorilor: eutanasierea
pacienților cu demență. Demența este un sindrom sever al unui număr de boli, variind de la boala
Alzheimer, boala Parkinson, boala Hu ntington, demența cu corpi Lewy , la demența
fronto-temporală sau demența vasculară , fiind asociată cu probleme de memorie, de orie ntare
vizualo -spațială, comunicare și atenție69. În plus față de această nouă categorie au fost
eutanasiate și persoane care au suferit de: autism, anorexie, tulburări de personalitate, sindromul
oboselii cronice, paralizie parțială, orb ire asociată cu surditate și psihoză maniaco -depresivă70. În
2013, Wim Distelmans a eutanasiat un transexual, în vârstă de 44 de ani, Nathan Verhelst, pentru
că acesta fusese devastat de eșecul intervenției chirurgicale de schimbare de sex, simțindu -se ca
un monstru , când s -a uitat în oglindă71. În 2013, un procent de peste 30% din numărul total de
belgieni care au fost eutanasiați nu sufereau de cancer , după cum se poate observa din tabelul de
mai jos, iar î n 2014, 13% nu se aflau în stare terminală, iar apr oximativ 3% au suferit de tulburări
psihice72.
Figura 6. Afecțiuni sau b oli ale pacienților din Belgia care au murit în urma eutanasie i, în 201373
Afecțiuni sau boli Nr. de pacienți Procent
Cancer 1,242 68,7
Afecțiuni neuromusculare 114 6,3
Boli multiple 109 6,0
Afecțiuni cardiovasculare 107 5,9
Afecțiuni pulmonare non -canceroase 70 3,9
Boli neuropsihiatrice (inclusiv demența) 67 3,7
Afecțiuni renale 12 0,7
Afecțiuni gastro -intestinale non -canceroase 11 0,6
Boli neuromusculare neprogresive 7 0,4
SIDA 1 0,1
Altele 67 3,7
Total 1,807 100,0
(2003) . Euthanasia and physician -assisted suicide: a view from an EAPC Ethics Task Force. Palliat Med 17:97 –101,
Materstvedt, L. 2015. Misconstrual of EAPC’s position paper on euthanasia. J Med Ethic 41:655 –656.
69 De Beaufort, I. D., Van de Vathorst, S. (2016). Dementia and assisted suicide and euthanasia in Journal of
Neurology 263:1463.
70 Aviv, R. (2015). The death treatment. The New Yorker 91(17):56 .
71 Bruno Waterfield. Mother of sex change Belgian: 'I don't care about his euthanasia death'. The Telegraph
2.10.2013. 1.02.2017. http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/belgium/10349159/Mother -of-sex-
change -Belgian -I-dont-care-about -his-euthanasia -death.html
72 Aviv, R. (2015). The death treatment. The New Yorker 91(17):56 .
73 Library of Parliament. (2015). Euthanasia and Assisted Suicide: The Law in Selected Countries . Ottawa, 16.
23
Această nouă provocare pare să urmeze același itinerariu ca și proiectul inițial. Cazuri
concrete , urmate de neînceperea urmăririi penale, prezentarea acestor cazuri cu intenția inducerii
sentimentului de empati e și sensibilizare , statistici favorabile legiferării, mediatizarea opiniilor
venite din partea unor autori consacrați sau membrii din comisii le de specialitate etc. Statele care
permit informal eutanasierea sau sinuciderea asistată a persoanelor care sufe ră de demență sunt:
Belgia, Olanda și Elveția.
Dar eutanasierea pacienților cu demență este din punct de vedere moral problematic,
spune profesorul Raphael Cohen -Almagor, deoarece :
„Eutanasierea pacienților care nu suferă de boli somatice este foarte co ntroversată
din cauza complexității situației. Astfel de decizii necesită luarea în considerare a
nevoilor psihologice ale pacienților, influența și situația psihologică a îngrijitorilor
lor, susceptibilitatea acestora la depresie și demoralizare, capacita tea de a înțelege și
de a procesa informații, precum și starea lor emoțională”74.
Cu toate acestea un studiu a arătat că 21,1% dintre pacienții ale căror vieți au fost
încheiate fără solicitare explicită au suferit de demență75. Mai mult decât atât, Comisia Federală
Belgiană de Control și E valuare a aprobat cazuri de eutanasiere a pacienților care au suferit de
depresie76. În Olanda au fost, de asemenea, cazuri în care pacienți cu demență au fost eutanasiați
cu ajutorul unui medic, ceea ce a creat prec edentul pentru Țăr ile de Jos , de a tolera eutanasia în
etapele anterioare demenței, deoarece atunci pacienții sunt capabili de a lua o decizie. În 2014,
81 de olandezi, diagnosticați cu demență , au fost eutanasiați77. În Elveția, persoanele care suferă
de demență sunt acceptate pentru asistență numai în timpul primei etape a bolii, organizația Exit
refuzând să le acorde asistență pacienților aflați într -o fază avansată a bolii, deoarece pe măsură
ce boala avansează, suferinzii î și pierd tot mai mult capacitatea de a judeca78.
Profesorul Raphael Cohen -Almagor vede o a doua problemă în această propunere,
deoarece este vorba de o eutanasie prematură , pe când pacientul mai poate avea câteva luni bune
de trăit. De asemenea, eutanasia , în etapele ulterioare instalării bol ii, este, în aceeași măsură,
greșită, deoarece pacienții nu sunt conștienți, iar raționamentul și discern ământul sunt profund
afectate, cea ce contravine considerațiilor de competență și autonomie. Susținătorii acestei cauze
accentuează autonomia, auto -determinarea, demnitatea și toate considerentele legate de calitatea
74 Cohen -Almagor, R. (2016). First Do No Harm: Euthanasia of Patients with Dementia in Belgium. Journal of
Medicine and Philosophy 41: 77.
75 Chambaere, K., Bilsen, J., Cohen, J., Onwuteaka -Philipsen, B. D., Mortier, F., Deliens, L. (2010).
Physician -assisted deaths under the Euthanas ia Law in Belgium: A population based survey. Canadian Medical
Associa tion Journal 182:895 –896.
76 De Diesbach, E., De Loze, M., Brochier, C., Montero, E. (2012). Euthanasia in Belgium: 10 Years On . Brussels:
European Institute of Bioethics, 6.
77 De Beaufort, I. D., Van de Vathorst, S. (2016). Dementia and assisted suicide a nd euthanasia . Journal of
Neurology 263:1464.
78 EXIT. FAQ. https://www.exit.ch/en/en/faq/ (Accesat: 24.01.2017).
24
vieții pacientului în cauză. Oponenții contestă considerentele de mai sus și avertizează că până la
abuz nu mai rămâne decât un pas.
Discuția despre eutanasia pacienților cu demență nu es te nouă. Reputatul jurist american,
profesor la cele mai prestigioase universități americane și britanice, R. Dworkin a abordat
această temă , încă din 1993 , în lucrarea Life’ s Dominion , reeditată un an mai târziu cu titlul
Life’ s Dominion: An Argument Abou t Abortion, Euthanasia, and Individual Freedom . Întreaga
carte este un demers de susținere a practicilor avortului și eutanasiei, în slujba respectării
libertății individuale. El afirmă , cu tărie , că viața umană nu este sacră, iar respectul pentru
aceasta se rezumă la demnitate. Atunci când demnitatea unei persoane este știrbită, viața nu mai
merită trăită. R. Dworkin vorbește despre viață ca despre o unitate tematică, în care trecutul,
prezentul și viitorul trebuie privite ca un întreg, iar în momentul în care viața unei persoane este
afectată de demență, această maladie afectează întregul caracter și viitorul. Acești pacienți devin
legume79, spune profesorul, din moment ce ei sunt fericiți când rep ictează aceeași pictură, când
mănâncă unt de arahide și send viciuri, acesta fiind momentul critic al contradicției dintre
dorințele trecute și prezente, dintre autonomia trecută și cea prezentă. Acest raționament îl aduce
la concluzia că acest tip de viață lipsită de interese este o viață amărâtă și ea nu merită tr ăită.
Suntem de părere că utilizarea temenului de legumă pentru definirea unei existențe aflate
în suferință nu este doar neglijentă, ci o insultă pentru ființele umane. Oamenii rămân, indiferent
de suferința fizică sau mentală, apărținătorii speciei uman e. Persoanele care suferă de demență
rămân în continuare ființe care trebuie tratate cu același respect , chiar dacă incapacitățile me ntale
le transformă comportamentul și gândirea. Acești pacienți nu suferă de demență în sine, nu au
dureri, ca în cazul can cerului80. În plus, speranța de viață după diagnostic este de 3 -12 ani,
intervalul larg al speranței de viață fiind influențat de faza bolii, de tratament și de vârsta
pacientului81. Nu există o doză de umanitate care să ajungă la un sfârșit și care să ne ob lige să
tratăm un alienat mintal ca pe un cartof sau o roșie, dar există o doză de compasiune și
îngrijorare care trebuie să fie mărită și împărtășit ă. Într -adevăr, sunt pacienți cu demență a căror
stare are un impact negativ semnificativ asupra vieții lor , ireversibilă și irecuperabilă și care au
nevoie în totalitate d e sprijin exterior pentru activ itățile de zi cu zi. Această stare se răsfrânge și
asupra fami liei provocând tristețe, durere, dar datoria de a -i îngriji rămâne.
79 Dworkin, R. (1993). Life’s Dominion . New York: Knopf , 230 –232.
80 Gastmans, C., De Lepeleire, J. (2010). Living to the bitter end? A personalist approach to euthanasia in persons
with severe dementia. Bioethics 24:80.
81 Kua, E., Ho, E., Tan, H., Tsoi, C., Thng, C., Mahendran, R. (2014). The natural history of dementia.
Psychogeriatrics 14:196.
25
În prima etapă a demențe i, pacienții se îngrijorează atât pentru ei, cât mai ales pentru
familie, de teama de a nu ajunge o povară pentru cei dragi. Suferința pacientului este coșmarul
de a deveni o umbră a prop riei existențe ciuntită de pierderea facultăților și valorilor
personalită ții sale. Suferința pacientului nu este fizică, ci mentală. Atât pentru suferința fizică, cât
și pentru cea mentală există îngrijirile paliative, care se adresează nevoilor mentale, psihologice
și fizice, care pot fi dublate de solidaritatea familială. În cea de -a doua etapă a demenței,
simptomele bolii încep să -l afecteze mai m ult, apropierea morții fiind cea care produce agitație și
durere, dar toate acestea pot fi tratate ca și în faza incipientă. Sunt numeroase studii care arată că
această terapie a îng rijirilor paliative ar putea îmbunătăți considerabil starea medicală a celor
afectați de demență a vansată. Aceste studii arată că, pacie nții cu demență care primesc îng rijiri
hospice au spitalizări mai puține și simptome psihice mai blânde , comparativ cu c ei care nu au
primit acest tip specializat de îngrijiri82.
Profesorul Raphael Cohen -Almagor contrazice propunerea profesorului său, R. Dworkin,
de eutanasiere a persoanelor care suferă de demență , prin patru argumente pro -viață : i) caritatea ,
ii) medicin a ca profesie , iii) fluiditatea și/sau fle xibilitatea vieții și iv) neatractivitatea morții .
i). Sentimentul de milă trebuie să primeze atât din partea familiei pacientului, cât mai ales
din partea medicilor, având datoria de a -i îngriji și de a face ce ea ce este mai bine pentru
suferinzi. Acest sentiment de înțelegere și compasiune dictează îngrijirea pentru continuarea
vieții și nu încheierea acesteia, doar pentru că pacientul a dorit acest lucru atunci când era
sănătos și privea boala ca pe o povară. Î n Belgia, medicii sunt obligați să informeze pacienții,
care solicită eutanasia, starea lor de sănătate și speranța de viață, măsurile terapeutice care pot fi
aplicate în continuare, precum și disponibilitatea îngrijirilor paliative.
ii). Medicii sunt cei mai îndreptățiți să se pronunțe cu privire la suferințele pe care le
produce demența în viața unei persoane și dacă acestea sunt cu adevărat un motiv care să poată
determina o persoană să solicite eutanasia. Profesorul Raphael Cohen -Almagor a chestionat
medici de prestigiu , care se ocupă de ast fel de pacienți , din șase state ( Israel, Marea Britanie,
Statele Unite ale Americii, Canada, Belgia și Olanda ), întrebându -i dacă ar eutanasia persoanele
cu demență . Aproape toți au răspus , fără echivoc: NU. Pentru m ajoritatea medicilor este de
neconceput și cu totul neprofesional să fie eutanasiate persoanele care suferă de demență,
82 Bekelman, D. B., Black, B. S., Shore, A. D., Kasper, J. D., Rabins, P. V. 2005. (Hospice care in a cohort of elders
with dementia and mild cognitive impairment ). Journal of Pain and Symptom Management 30:208 -214; Hughes, J.
C., Jolley, D., Jordan, A., Sampson, E. L. (2007). Palliative care in dementia: Issues and evidence. Advances in
Psychiatric Treatment 13:251 –260; Shega, J. W., Hougham, G. W., Stocking, C. B., Cox -Hayley, D., Sachs, G. A.
(2008). Patients dying with dementia: Experience at the end of life a nd impact of hospice care. Journal of Pain
Symptom Management 35:499 –507; Sachs, G. A. (2009). Dying from dementia. New England Journal of Medicine
361:1595.
26
deoarece acestea s -ar părea a fi fericite cu micile lor bucurii, care sunt , încă, semnificative în
viața lor83.
iii). Viața este un flux continuu de încercări, iar î n momentul diagnosticării unei persoane
cu o boală incurabilă, care poate fi și nedureroasă fizic, cum este demența, șocul omului sănătos
de până atunci este teribil. Persoana în cauză suferă schimbări dramatice și caută orice opțiune
care l -ar putea vindeca sau cel puțin i-ar curma suferința. Ideea suicidului sau a eutanasiei apare
ca un mijloc de evadare din situație. Dar opțiunea, din faza incipientă a bolii, de a fi eutanasiat
mai târziu când boala va avansa nu este relevant ă pentru persoana din acel moment, total
schimbată și, posibil, cu alte dorințe, a vând în vedere că viața omului este în mișcare continuă,
situațiile și personalitatea fiecăruia cunoaște un flux continuu de transformări . Schimbările în
viața omului apar, î n mare măsură, ca rezultat al deteriorării fizice și/sau mentale, dar și ca
urmare a schimbărilor sociale, educaționale, experiențelor noi în viață, astfel pacienții cu
demență sunt slab legați de trecutul lor și mai ales de viitorul lor, iar dorințele lor din trecut nu
mai pot fi un indiciu că ei își doresc să moară când boala s -a agravat84.
iv). Raportarea față de moarte este influențată de credința fiecăruia. În timp ce
majoritatea oamenilor se agață de viață chiar și în cele mai dureroase condiții, ceil alți refuză să
traiască sub constrângerile fizice ca urmare a unor evenimente traumatice. Pentru pacienții cu
demență prezența durerii lipsește, deci o conștientizare a prezenței bolii și a consecințelor sale
este și ea absentă, de asemenea. Astfel, numai când se confruntă cu o suferință continuă, care
face viața dureroasă, oamenii văd moartea , atractivă. Majoritatea pacienților cu demență nu se
află în această categorie.
83 Cohen -Almagor, R. (2016). First Do No Harm: Euthanasia of Patients with Dementia in Belgium. Journal of
Medicine and Philosophy 41:80.
84 Cohen -Almagor, R. (2016). First Do No Harm: Euthanasia of Patients with Dementia in Belgium. Journal of
Medicine and Philosophy 41: 81 -82.
27
c. Eutanasierea copiilor
Belgia a devenit primul stat din lume care a eliminat restricțiile de vârstă privind dreptul
de a solicita eutanasierea, după ce Parlamentul belgian a aprobat la data de 13 februarie 2014,
prelungirea eutanasiei și la copii bolnavi în fază terminală. În Olanda, prin comparație, copiii
trebuie să f ie în vârstă de 12 ani, în timp ce în Luxemburg, limita de vârstă este de 18 ani. Noul
amendament la legea existentă privind eutanasia și SAM, aprobat ă cu 12 ani în urmă, a fost
adoptat cu o majoritate largă de voturi, 86 pentru, 44 împotrivă și 12 abține ri85. Condițiile
legislative prealabile sunt:
situația medicală a copilului trebuie să fie fără speranță, cauzată de o sufer ință constantă
și insuportabilă care nu poate fi stopată sau îmbunătățită și care va conduce la moarte în
scurt timp;
copilul trebuie să aibă capacitate de discernământ și să fie conștient în momentul
depunerii cererii;
este necesară aprobarea din partea părinților și constatarea, din partea unei echipe de
psihologi, medici și alți specialiști, unei maturități de înțelegere a semnificaț iei și
importanței deciziei, din partea copilului86.
Eutanasia este, relativ, foarte rară în rândul tinerilor belgieni: patru cazuri la persoanele
cu vârstă mai mică de 20 de ani s -au înregistrat în Belgia, între 2002 și 2006 și niciunul între
2007 și 201187. În Olanda, între anii 2004 – 2014, au fost raportate 5 cazuri de eutanasiere, în
rândul minorilor, patru dintre ei au avut vârsta cuprin să între 16 și 17 ani, iar unul , 12 ani88.
În acest mod de extindere a categoriilor de persoane care pot fi eutanasiat e, prin
includerea copiilor în rândul celor care pot solicita această practică, se poate observa o dovadă
de brevetare a temerilor privind extensiile eutanasiei ca pante alunecoase spre persoanele
vulnerabile89. Dar tendința de accentuare a autonomiei person ale și a condamnării tuturor
formelor de discriminare pe care îl promovează noul climat social și juridic al multor jurisdicții
occidentale este aplicat fără echivoc. Legislația europeană susține drepturile tuturor cetățenilor,
inclusiv al copiilor, după c um observăm din articolul 8 al Convenției Europene pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind Dreptul la respectarea vieții private
85 Watson, R. (2014 ). Belgium extends euthanasia law to children. BMJ 348:g16 33.
86 Dan, B., Fonteyne, C., De Cléty, S. C. (2014). Self -requested euthanasia for children in Belgium. The Lancet
London 383:671 -672; Gormley -Fleming , L., Campbell , A. (2014 ). Rights of the child: to die? Br J Nurs 23(6):302 ;
Watson, R. (2014 ). Belgium extends euthanasia law to children. BMJ 348:g16 33.
87 Dan, B., Fonteyne, C., De Cléty, S. C. (2014). Self -requested euthanasia for children in Belgium. The Lancet
London 383:671 -672.
88 Chambaere , K., Roelands, M., Deliens, L. (2014) . Euthanasia for Minors in Belgium. JAMA 312(12):1258.
89 Samanta, J. (2015 ) Children and euthanasia: Belgium’s controversial new law. Diversity and Equality in Health
and Care 12(1): 5.
28
și de familie90. Un text mai precis se regăsește în Convenția cu Privire la Drepturile Copil ului,
unde se afirmă importanța centrală de susținere a dreptului de alegere , în ceea ce privește auto –
determinarea copilului capabil de discernământ , la Art. 12, 13, și 14, și anume:
„dreptul de a -și exprima liber opinia asupra oricărei probleme ca re îl privește”, „dreptul
de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește” (Art. 12),
„dreptul la libertatea de a căuta, de a primi și difuza informații și idei de orice natură,
indiferent de frontiere, sub formă orală, s crisă, tipărită sau artistică” (Art. 13) și
„dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și religie” (Art. 14)91.
A. Siegel și colaboratorii săi au susținut, într -un mod convingător, în studiul Pediatric
Euthanasia in Belgium. Disturbing Developments , că minorii, atât copiii, cât și adolescenții,
chiar dacă sunt competenți, le va lipsi conștientizarea exactă a situației92. Aceasta deoarece, pe
de o parte, adulții aleg eutanasia pentru alte motive decât cele cauzate de durerea fizică, cum ar fi
pierderea controlului de sine, ideea că ar deveni o povară pentru familie sau de a petrece ultimele
zile din viață, sedați, pe de altă parte, copiii și adolescenții, prin comparație, se consideră că nu
dispun de capacități suficiente să dezvolte preferințe sofistic ate cu privire la îngrijirile paliative,
deoarece au de ales între suferința insuportabilă și moarte, conform legii bel giene. Criteriul legii
belgiene care prevede noțiunea de capacitate de discernământ conduce la riscul ignorării
faptului că minorilor le lipsesc experiența și sensul sinelui, precum și instrumentul diferențierii
binelui de rău. În plus, nu se poate discuta despre această capacitate în cazul nou -născuților, cum
nu se poate discuta nici de înțelegerea unor concepte precum pierderea demnității sau a
auto-determinării etc.
În septembrie 2016, Comisia Federală Belgiană de Evaluare privind eutanasia a emis o
declaraț ie despre prima moarte asistată a unui pacient minor, în vârstă de 17 ani, care era bolnav,
în stare critică93. Șeful Comisiei, Wim D istelmans, nu a oferit mai multe detalii cu privire la
acest caz, dar a specificat că „Există foarte puțini copii care ar putea să fie eutanasiați, dar
aceasta nu înseamnă că trebuie să li se refuze dreptul la o moarte demnă”94.
90 Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
http://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf (Accesat: 02.02.2017).
91 Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Convenția cu Privire la Drepturile Copilului .
https://www.unic ef.org/moldova/CRC_RO.pdf (Accesat: 07.02.2017).
92 Siegel A., Sisti, D., Caplan A. (2014). Pediatric Euthanasia in Belgium. Disturbing Developments. JAMA
311(19):1963 -1964.
93 Chazan, D. (2016, Septembrie 17). Terminally ill child becomes first euthanised minor in Belgium. The
Telegraph . http://www.telegraph.co.uk/news/2016/09/17/terminally -ill-child -becomes -first-euthanised -minor -in-
belgium/ (Accesat: 02.02.2017).
94 Slawson, N. (2016, Septembrie 17). Terminally ill child first to be helped to die in Belgium. The Guardian .
https://www.theguardian.com/society/2016/sep/17/terminally -ill-child -first-helped -to-die-belgium
(Accesat: 02.02.2017).
29
d. Transp lantul de organe de la persoanele eutanasiate: șansa unei surse noi pentru
beneficiar i sau abuz ul presiunii asupra unui potențial donator ?
Belgia și Olanda au devenit, practic, etaloane pentru liberalizarea eutanasiei , cu
propuneri și legiferări menite să diversifice atât publicul său, cât și roadele sale. Susținătorii
eutanasiei se pliază pe nevoile urgente ale societății și încearcă să o fere rezolvări pentru fiecare
în parte, însă fără a oferi prea multe opțiuni. Una dintre probleme urgente, la nivel mondial, este
nevoia de transplant de organe, care fie salvează vieți, fie îmbunătățește calitatea vieții. Problema
constă în discrepanța di ntre numărul donatorilor de organe și numărul pacienților de pe listele de
așteptare pentru transplant, de regulă mai mult decât dublul celor dintâi, după cum ne arată o
statistică:
în 2015, în Olanda, au fost înregistrați 1694 de pacienți pe lista de aște ptare pentru
transplantul de organe, în timp ce 852 de organe au fost donate;
în Belgia, la data de 1 ianuarie 2016, 1288 de pacienții au fost pe listele de așteptare, în
timp ce 1091 de organe au fost donate în 2014,
iar la nivelul organizației Eurotran splant95 11244 au fost înregistrați pe lista de așteptare,
în 2016, în timp ce 6988 organe au fost transp lantate de la donatori decedați96.
În 2005, a fost înregistrat primul caz de donare de organe după eutanasierea unui pacient,
în Belgia. Organizația Eu rotransp lant a acceptat această practică în anul 2008, pe baza unor
recomandări clare, printre care: procedura eutanasiei și recuperarea de organe, precum și
alocarea de organe ar trebui să fie păstrate separat, pe cât posibil97. O altă recomandare
prealabi lă, pentru alocarea organelor provenite de la persoanele eutanasiate, se adresează doar
statelor în care eutanasia este recunoscută prin lege. Așadar, organele prelevate de la persoanele
care au ales eutanasia sunt transplantate doar în Belgia, Luxemburg ș i Olanda. Până în acest
moment, cunoaștem vârsta pacienților donatori, între 44 și 62 de ani și faptul că majoritatea
pacienților au suferit un accident vascular cerebral sau de scleroză98. Coordonatorii echipelor de
transp lant din Belgia și Olanda remarcă o tendință în creștere și o dorință tot mai mare a
95 Eurotransplant este o organizație non -profit care facilitează alocarea transfrontalieră de schimb de organe de la
donatori decedați. Această organizație asigură o utilizare optimă a donatorilor de organe și legătura dintre centrele
de transpalnt, laboratoarele și spitale le de donatori din 8 țări: Austria, Belgia, Croația, Germania, Ungaria, Olanda,
Luxemburg și Slovenia.
Eurotr ansplant. About Eurotranspalnt . https://www.eurotransplant.org/cms/ (Accesat 17.01.2017).
96 Eurotransplant. Home . https://www.eurotransplant.org/cms/ (Accesat 17.10.2017).
97 Eurotransplant International Foundation, Annual Report 2008 , Arie Oosterlee and Axel Rahmel, 24.
98 Ysebaert, D., Van Beeumen, G., De Greef, K. et al. (2009). Organ procurement after euthanasia: Belgian
experience. Transplant Proce edings 41:585 –586.
30
persoanelor care vor să fie eutanasiate, iar ulterior să le fie donate organele, acțiune sprijinită de
numărul tot mai mare de publicații populare ale mass -mediei, pe această temă99.
Această nouă practică, eutanasia combinată cu donarea de organe, devine noua dilemă
pentru pacient și familia acestuia, pentru personalul medical și autorități, dar și pentru
bioetici enii care se întreabă dacă informarea unui pacient cu privire la posibilitatea de a dona
organe după eutanasiere nu ar putea pune presiune asupra pacientului, din moment ce el ar putea
să se simt ă presat să consimtă prelevarea. Sau chiar s -ar putea să provoace o slăbire a încrederii
în personalul medical , atât de către paci ent, cât și de către rude. Ori, mai grav, s-ar putea crea
ideea că interesul medicului are drept obiectiv, obținerea organelor100. Opțiunile medicului î n
această situație, ar putea fi consultarea și prezentarea registrului donatorilor, drept bază de
discuție, atât timp cât pacientul vede o ușurare în descoperirea existenței acestei opțiuni și
posibilitatea de a da un sens propriei suferințe, prin potențialul alinării suferinței altora101.
Temerile primilor bioeticieni cu privire la eutanasie s -au referit și la această temă a
posibilită ții obținerii de organe de la persoanele eutanasiate. Lupta pentru organe donate poate
compromite orice altă procedură, inclusiv cea a eutanasiei. Combinarea celor două proceduri ,
eutanasie și donare , este privită sceptic chiar și de către promotorii acest ei noi practici , care se
concentrează pe procedura eutanasiei, dar care, în paralel, au distribuit o broșură pentru a
informa indirect persoanele cu privire la posibilitatea de a dona organe după eutanasie102.
Medicii belgieni au posibilitatea să investighez e organele donatorului și, de asemenea, să le
pregătească pentru prelevare, dar mai ales să le administreze pacienților herapină, ceea ce în
opinia medicilor olandezi , este lipsit ă de etică tratarea pacientului pentru a menține organele în
stare bună, deoa rece medicul trebuie să acționeze în favoarea pacientului, nu a beneficiarului103.
99 Bollen, J., Ten Hoopen, R., Ysebaert, D., Van Mook, W., Van Heurn., E. (2016).Current controversy: Legal and
ethical aspects of organ donation after euthanasia in Belgium and the Netherlands. J Med Ethics 42:486.
100 Bollen, J., Ten Hoop en, R., Ysebaert, D., Van Mook, W., Van Heurn., E. (2016).Current controversy: Legal and
ethical aspects of organ donation after euthanasia in Belgium and the Netherlands. J Med Ethics 42:488.
101 Bollen, J., Ten Hoopen, R., Ysebaert, D., Van Mook, W., Van H eurn., E. (2016).Current controversy: Legal and
ethical aspects of organ donation after euthanasia in Belgium and the Netherlands. J Med Ethics 42:488.
102 Bollen, J., Ten Hoopen, R., Ysebaert, D., Van Mook, W., Van Heurn., E. (2016).Current controversy: Leg al and
ethical aspects of organ donation after euthanasia in Belgium and the Netherlands. J Med Ethics 42:488.
103 Van Raemdonck, D., Verleden, G., Dupont, L. et al. (2011). Initial experience with transplantation of lungs
recovered from donors after euthana sia. Applied Cardiopulmonary Pathophysiology 15:41.
31
II.3. LUXEMBURG
În 2009, Marele Ducat al Luxemburgului a adoptat legislația privind eutanasia, SAM și
îngrijirile paliative, devenind cel de -al treilea stat eu ropean care legiferează cele două practici,
după Olanda și Belgia. Legea se bazează, în mare part e, pe experiența belgiană . Această lege
prevede că medicii care efect uează eutanasia sau SAM nu se vor confrunta cu sancțiuni penale
sau procese civile, atât t imp cât acesta se consultă, mai întâi, cu un coleg pentru a se asigura că
pacientul are o boală gravă, incurabilă104.
Spre deosebire de Olanda și de Belgia, unde legislația privind eut anasia a fost introdusă
de Guvern, î n Luxemburg, proiectul de l ege a fos t promovat de către doi parlamentar i: Lydie Err
și Jean Huss. Ultimul prezentase proiectul, încă, di n 2002, după ce asistase neputincios la
moarte a în chinuri a unchiului său, considerând legea oportună, altfel: „Luxemburghezii ar
merge în străinătate sau eutanasia s -ar fi practicat în secret. Am considerat intolerabile acestea.
Ne-am dorit o lege care ar face totul transparent și ar da oamenilor libertatea de alegere”105.
Deși legea a fost vo tată de câțiva oameni din micu l Parlament luxemburghez, susțin erea
populară a fost de peste 70%, în ciuda opoziției ferme a Bisericii Romano -Catolice, care printr -o
campanie puternică împotriva legiferării, a reușit să provoace una dintre cel e mai mari dezbateri
din istoria Marelui Ducat. Legea eutanasiei a con dus chiar la schimbarea Constituției după ce
Marele Duce, Henri, a refuzat să semneze proiectul de lege, Parlamentul a votat un amendament
la Constituție, prin care i s -a redus puterea monarhului, la un rol ceremonial, în mare parte.
Condițițiile prealabile pe ntru ca o cerere să fie acceptată pacientului sunt:
pacientul suferă de o boală incurabilă , care -i cauzează acestuia suferință fizică sau
psihică , insupo rtabilă;
să se afle într-o situație medicală gravă , ca urmare a unui accident sau a unei boli;
pacient ul este conștient ș i capabil în momentul depunerii cererii;
cererea trebuie să fie scrisă în mod voluntar , în mod repetat, dacă este necesar și nu
trebuie să fie rezultatul presiunii externe106.
În termen de 8 zile de la decesul pacientului, medicul trebuie să completeze un chestionar
pe care urmează să -l înainteze Comitetului Național, care va verifica dacă au fost respectate
procedurile.
104 Le Gouvernement du Grand -Duché de Luxembourg. (2009). Loi du 16 mars 2009 sur l’euthanasie et
l’assistance au suicide . http://l egilux.public.lu/eli/etat/leg/loi/2009/03/16/n2/jo (Accesat: 27.01.2017).
105 Rory Watson. (2009). Luxembourg is to allow euthanasia from 1 April. BMJ 338:b1248.
106 Le Gouvernement du Grand -Duché de Luxembourg . S’informer sur une demande d'euthanasie ou d'a ssistance
au suicide . http://www.guichet.public.lu/citoyens/fr/famille/euthanasie -soins -palliatifs/fin -de-vie/eu thanasie –
assistance -suicide/index.html (Accesat: 27.01.2017).
32
II.4. ELVEȚIA
În Elveția, sinuciderea asistată nu are un statut legal special. Acordarea asistenței la suicid
este t olerată și legală, numai dacă nu s -au urmărit interese personale , conform Art. 115 din
Codul Penal, care datează , în forma sa actuală , din 1942107. Spre deosebire de alte legislații,
condiția prealabi lă a existenței bolii terminale nu este specific ată în Art . 115, cum nici alte
condiții medicale prealabile. Dar d reptul unei persoane de a solicita asistență pentru comiterea
suicidului a fost recunoscut de Curtea Federală Supremă a Elveției.
Astfel, a sistența la suicid poate fi acordată unei persoane care :
este conștientă de acest demers ;
nu acționează din impuls sau sub influența unei alte persoane;
are o dorință persistentă de a muri;
comite actul cu propria mână108.
Cu toate acestea, distinct de situațiile din Olanda și Belgia, state care recunosc și
eutanasia și S AM, legea elvețiană nu autorizează medicii să efectueze sinuciderea asistată109.
Elveția este singura țară , din lume , în care se efectuează modelul alternativ la SAM, și anume,
sinuciderea asistată (SA). Acest proces presupune posibilitatea pacie ntului de a obține o
substanță letală , de barbiturice (p entobarbital de sodiu), în cadrul organizațiilor right -to-die
(dreptul de a muri ). La nivel mondial există mai multe astfel de organizații, dar în studiul de față
ne vom concentra pe cele din Elveția, deoar ece ele au devenit prototipuri pentru societățile care
facilitează, în mod legal, servicii pentru eutanasie și/sau SAM .
Organizațiile non -guvernamentale ocupă un rol central în facilitarea SA în Elveția și în
statul american Oregon. În Elveția, 4 organizații right -to-die oferă asistență pentru membrii lor
care vor să se sinucidă110: Exit Deutsche Schweiz111, Exit ADMD (Association pour le droit de
mourir dans la dignit é)112, Dignitas113 și Exit International114. Exit Deutsche Schweiz a fost
prima organizați e de acest tip și la ora actuală este cea ma i mare din Elveția.
107 Swiss Criminal Code. https://www.admin.ch/opc/en/classified -compilation/19370083/201701010000 /311.0.pdf
(Accesat: 24.01.2017).
108 EXIT. FAQ . https://www.exit.ch/en/en/faq/ (Accesat: 24.01.2017).
109 Bosshard, G . (2008). Switzerland . Euthanasia and Law in Europe . J. Griffiths and H. Weyers (eds). Oxford: Hart
Publishing, 463 –481.
110 Fischer, S., H uber, C. A., Imhof, L., Mahrer, R., Imhof, Furter, M., Ziegler, S. J., Bosshard, G. (2008). Suicide
assisted by two Swiss right -to-die organisations. J Med Ethics 34:810.
111 Exit Deutsche Schweiz a fost fondat la Z ürich în 1982 și are, acum, aproximatix 50 000 de membrii.
Cf. EXIT at a Glance https://www.exit.ch/en/en/exit -at-a-glance/ (Accesat: 26.01.2017).
112 Exit ADMD a fost fo ndat la Geneva în 1982 și are , în prezent, aproximativ 20 000 de mem brii.
Cf. Comment est né le mouvement EXIT? http://www.exit -geneve.ch/Buts.htm (Accesat: 26.01.2017).
113 Dignitas a fost fondat la Forch (în apropierea orașului Zürich) în 1998 și are, în prezent, aproxima tiv 7 000 de
membrii. Cf. Who is DIGNITAS
http://www.dignitas.ch/index.php?option=com_content&view=article&id=4&Itemid=44&lang=en
(Accesat: 26.01.2017) .
33
Organizația își propune să nu abandoneze oamenii a căror situație devine insuportabilă și îi
„sprijină pentru recunoașterea dreptului la auto -determinare. Opțiunea Exit a sinuciderii asistate
este, de fapt, o formă eficientă de prevenire a sinuciderii” , spun reprezentanții acesteia115. Cu
toate că reprezentanții Exit afirmă că vor a sigura asistență doar persoanelor fără speranță de
însănătoșire, fie cu simptome insuportabile, fie cu dizabilități inacceptabile , persoane cu
tulburare psihică au fost asistate la sinucidere116. Ziarul on -line Mirror a relatat că „Oameni
sănătoși călătoresc în străinătate pentru a fi asistați la sinucidere doar pentru că sunt obosiți de
viață . […] În jur de 16% din tre persoanele care apelează la serviciile organizațiilor de tip
Dignitas nu au la bază probleme de sănătate specificate pe certificatele lor de deces. […] Fe mei
cu studii superioare, divorțate și persoane bogate aleg să fie asistate la sinucidere”117.
Celelalte organizații au condiții prealabile similare cu Exit Deutsche Schweiz, dar unele
oferă asistență persoanelor care nu sunt rezidente în Elveția, ceea ce a condus și la apariția
sintagmei de turism al morții , cea mai cunoscută fiind Dignitas. Costurile pentru serviciile
Dignitas, conform unei surse on -line, sunt de 4000 de euro, în care sunt incluse pregătirea și
monitorizarea sinuciderii, iar în cazul solicitării și a servicii lor de înmormântare/incinerare, suma
ajunge la 7000 de euro118. Datele cu privir e la fre cvența și amploarea SA sunt limitate, din
pricina inexistenței unui sistem central de notificare. Cu toate acestea există studii internaționale
care au folosit datele oficiale ale Institutului de Medicină Legală din Z ürich , organismul
responsabil c u investigarea tuturor deceselor extraordinare din această regiune, unde se află și
sediile Exit și Dignitas. Rezultatul acestui studiu indică un total de 421 de cazuri în perioada
2001 -2004, dintre care :
274 au fost fac ilitate de către Dignitas (D) și 147 de către Exit Deutsche Schweiz (E);
cu un procent de decese , de sex feminin , de 65% (D), respectiv 64% (E);
media de v ârstă: 64,5 ani (D) și 76,6 ani (E);
cele mai multe dintre persoane (91%), asistate la suicid în clinica Dignitas, au fost
non-rezidenți, dintre care 65% au fost din Germania, 8% din Marea Britanie, 7% din
Franța și mai puțin de 3% din alte țări, printre care Austria (7 cazuri), Israel (6), Spania,
Oland a și Australia (câte 2 cazuri);
114 Exit International a fost fondat în 1997, iar numărul membrilor nu este disponibil.
115 EXIT. FAQ . https://www.exit.ch/en/en/faq/ (Accesat: 24.01.2017).
116 EXIT. FAQ . https://www.exit.ch/en/en/faq/ 24.01.2017 .
117 Flint, R. (2014, Febuarie 20). Healthy people are travelling abroad for assisted suicide because they grow „weary
of life”. Mirror . http://www.mirror.co.uk/news/uk -news/assisted -suicide -healthy -people –
travelling3164625#ixzz39JzovwB5 (Accesat: 03.02.2017).
118 Lost All Hope. Euthanasia & assisted suicide . http://lostallh ope.com/euthanasia -assisted -suicide
(Accesat: 03.02.2017).
34
în ceea ce privește diagnosticul, persoanele cu bo li maligne, în stare terminală, au fost
mai frecvente (E: 41,5%; D: 36,5%) , dar și cu boli non -letale;
aproape toți membrii Dignitas (94,5%) au comis suicidul într -unul dintre apa rtamentele
închiriate de către organizație, restul , la domiciliu sau în spi tale; în timp ce membrii Exit
au preferat propria locuință (61,2 %), iar restul , în apartament ele organizației sau în
spitale;
barbituricele au fost luate pe cale orală de către cei mai mulți membrii (D: 90,0%;
E: 75,5%), celorlalți li s -a adminis trat pentobarbitalul pe cale intravenoasă sau prin tubul
gastric119.
Numărul mai mare de persoane care au ales Dignitas se datorează posibilității
non-rezidenților de a primi serviciile de SA, spre deosebire de Exit Deutsche Schweiz care
accept ă străini, doar în cazuri excepționale. Totodată, Dignitas asigură persoanele mai tinere ,
decât membrii Exit, deoarece acestea trebuie să fie apte pentru a călători. Numărul mai mare de
femei decât cel al bărbaților , care aleg să fie asistate la sinucidere , este mult mai mare decât cel
al bărbaților la ambele organizații, arată studiul prezentat, dar și altele anterioare120. Și un studiu
realizat pe cazurile medicului Kevorkian, supranumit Doctorul Moarte , relevă că din 69 de
persoane, 49 au fost femei121. Numă rul mai mare d e femei , care decid să -și încheie viața în acest
mod, dovedește faptul că ele sunt mai vulnerabile decâ t bărbații , în momentele de cumpă nă, la
aflarea unui diagnostic teribil, cum ar fi cancerul și ele au tendința de a verb aliza sentimentele lor
și să caute ajutor mai ușor decât o fac bărbații122.
Pentru a primi asistență medicală de o rice tip, persoanele interesate trebuie să achite
calitatea de membru al acestor organizații123. Membrii trebuie să solicite, în mod repetat,
asistența pentru sinuc idere, în urma unei suferințe greu de suportat, apoi persoana este examinată
de către un medic, care hotărăște dacă pacientul are capacitatea de a decide și dacă i se pot
prescrie barbiturice. În cazul acceptării , un voluntar al organizației merge și achiz iționează
barbituricele de la farmacie, pe care le depozitează la sediul clinicii până la utilizare a lor. În ziua
stabilită pentru si nucidere, un voluntar va evalua din nou capacitatea de decizie a membrului, iar
119 Fischer, S., Huber, C. A., Imhof, L., Mahrer, R., Imhof, Furter, M., Ziegler, S. J., Bosshard, G. (2008). Suicide
assisted by two Swiss right -to-die organisations. J Med Ethics 34:810 –814.
120 Bosshard, G., Ulrich, E., Bär, W. (2003). 748 cases of suicide assisted by a Swiss right -to-die organisation. Swiss
Med Wkly 133:310 -312; Frei, A., Schenker, T., Finzen. A. et al. (2001). Assisted suicide as conducted by a „right –
todie” society in Switzerlan d: a descriptive analysis of 43 consecutive cases. Swiss Med Wkly 131:377.
121 Roscoe, L., Dragovic, L., Cohen, D. (2000). Jack Kevorkian and cases of euthanasia in Oakland County,
Michigan, 1990 –1998. NEJM 343:1735.
122 Battin, M., (2007). Legal physician -assisted dying in Oregon and the Netherlands: evidence concerning the
impact on patients in „vulnerable” groups. JME 33:591 –597.
123 Decrierea procesului SA din cadrul clinicii Exit este preluat din următoarele surse: Ziegler, S. J., Bosshard, G.
(2007). Role of non -governmental organisations in physician assisted suicide. BMJ 334(7588):295 –298; Fischer, S.,
Huber, C. A., Imhof, L., Mahrer, R., Imhof, Furter, M., Ziegler, S. J., Bosshard, G. (2008). Suicide assisted by two
Swiss right -to-die organisations. J Me d Ethics 34:810 –814 și www.exit.ch .
35
dacă acesta constată că pacientul își reafi rmă dorința de a muri, voluntarul va amesteca
substanțele fie în băuturi, fie în mâncare și i le va înmâna pacientului pentru a le înghiți. În cazul
în care pacientul este incapabil de deglutiție, acestuia i se va monta un tub de alimentare în
stomac , prin peretele abdominal sau pe cale intravenoasă , pentru a -și putea administra , singur ,
substanțele letale124. În prezența familiei și a prietenilor, pacientul își va administra substanța
letală, după care își va lua rămas -bun de la cei dragi și se va cufunda în tr-un somn adânc, iar
moartea se va instala într -un timp foarte scurt, ca urmare a unui stop cardio -respirator. După ce
pacientul a murit, este anunțată poliția elvețiană, care împreună cu un medic și un jurist
districtual, efectuează verificarea legalităț ii dosarului și a procedurii .
II.5. GERMANIA
Astăzi, în Germania știm că eutanasia este ilegală, iar SAM este legal ă. Parlamentul
german a adoptat un proiect de lege , pe 6 noiembrie 2015 , care permite sinuciderea asistată în
cazul în care se desfășoară p e o bază individuală, din motive altruiste și interzice această practică
dacă are la bază un profit125. Parlamentul Germaniei a modificat Art. 217 din Codul Penal,
pentru a permite S AM, dar în diferite circumstanțe și cu anumite implicații.
Abordarea germa nă este mai puțin extremă decât în celelalte cazuri, aceasta nefiind o
obligație și o presiune din partea înaltelor foruri legislative , ci o propunere venită din partea
parlamentarilor Michael Brand (CDU) și Kerstin Griese (SPD)126. Legea germană a fost prop usă
de către membrii Parlamentului și este o contribuție transpartinică. Au existat patru propuneri
legislative diferite, fiind aleasă cea moderată: „o cale de mijloc între pedepsirea celor care oferă
asistență la sinucidere și o liberalizare completă a pr ocesului” , declara Kerstin Griese127. În acest
sens, în ajunul dezbaterilor privind proiectul de lege, Biserica Romano -Catolică și Biserica
Evanghelică din Germania (EKD) au emis o declarație comună în care au solicitat politicienilor
să respingă orice propu nere de liberalizare a legii care este o amenințare semnificativă la adresa
demnității vieții umane și care ar deschide oficial ușa sinuciderii de zi cu zi, presiunii sociale
pentru persoane în vârstă sau grav bolnave. Cu toate că legea a fost contestată ș i atacată de
instituții importante, proiectul de lege a primit o majoritate de voturi, 360 de parlamentari din
602, considerând acest proiect unul care răspunde realităților sociale din Germania.
124 Ziegler, S. J., Bosshard, G. (2007). Role of non -governmental organisations in physician assisted
suicide. BMJ 334(7588): 295 –298.
125 Deutscher Bundestag. (2015). Geschäftsmäßige Hilf e zum Suizid wird bestraft .
https://www.bundestag.de/dokumente/textarchiv/2015/kw45_de_sterbebegleitung/392450 (Accesat: 18.10. 2016).
126 Römer, J. (2015, Noi embrie 06). Neues Sterbehilfe -Gesetz. Die Grauzone bleibt. Der Spiegel .
http://www.spiegel.de/gesundheit/diagnose/sterbehi lfe-geschaeftsmaessige -sterbebeihilfe -in-der-grauzone -a-
1061369.html (Accesat: 06.02.2017).
127 German parliament opens debate on assisted suicide. (2015, Iulie 02). Deutsche Welle .
http://www.dw.com/en/german -parliament -opens -debate -on-assisted -suicide/a -18558626 (Accesat: 06.02.2017)
36
Legea interzice și pedepsește orice comercializare a servi ciilor de asistență pentru
sinucidere. Orice tip de beneficii materiale și turism al morții , precum cazul elvețian, va fi
pedepsit cu închisoare de până la trei ani. Scapă de sub urmărire penală rudele, persoanele
apropiate pacientului, inclusiv medicii, c are acționează în cazuri individuale de asistență pentru
persoanele care doresc să accelereze moartea , din motive altruiste .
Înainte de trecerea noii legi, sinuciderea asistată a existat într -o zonă legislativă
întunecată a dreptului german . Medicilor le era permis să accelereze moartea pentru pacienții
aflați în faza terminală a bolii, prin furnizarea de doze mari de calmante sau prin retragerea
tratamentului, în urma cererilor pacientului. Acest vid legislativ a existat și din pricina practicii
eutanasie i și legătura sa istorică cu naziștii. În timpul Guvernului național -socialist, eutanasia
clandestin ă a început ca o măsură eugenistă , în 1939, iar aproximativ 200.000 de persoane cu
dizabilități fizice sau psihice , copii și adulți, au fost ucise sistemati c. De aici și evitarea, astăzi, a
termenului de euthanasie (eutanasie ) și folosirea termenilor Sterbehilfe & assistierter Suizid
(suicidul asistat) . Elitele juridice și politice din Germania au o lungă istorie de reflecție etică
asupra temei eutanasiei. Pe ntru a evita orice abordare care ar putea duce la o paralelă cu practica
naziștilor de eutanasiere, cei care au sprijinit legalizarea suicidului asistat au dorit să clarifice
neimplicare a statului în deciziile pacienț ilor, fiind o dezincriminare, nu un dre pt.
Preotul Hans Feichtinger, cetățean german, stabilit în Canada, consideră că l egea
germană diferă de alte legi pro -eutanasie, deoarece ea presupune o serie de eforturi pentr u a
limita sinuciderea asistată, fiind înlăturate stimulentele financiare care ar putea încuraja pe
cineva să investească în clinici de acest tip. O altă diferență este că această lege nu -i acordă un
drept celui în cauză, ca în cazul canadi an, spre exemplu, ci acțiunea s a nu va intra sub incidența
urmăririi penale, astfel el nu va fi susceptibil niciunei pedepse juridice. Preotul se întreabă dacă
aceste diferențe transformă cazul german într -un special sau preferabil față de celelalte prin
încercarea de limitare a cazurilor de suicid asistat sau doar într -o ipocrizie prin a spune că
sinuciderea asistată nu e un drept , ci un caz de neîncepere a urmăririi penale. Întrebarea este una
retorică, având în vedere starea de fapt. Greutatea stă în încercarea de a găsi o soluție de
susținere și promovare a sfințeniei vieții într-un Occident post creștin128.
128 Feichtinger, H. (2016). Death Rights. First Things: A Monthly Journal Of Religion & Public Life 267: 23.
37
III. AUSTRALIA
III.1. AUSTRALIA
La data de 25 martie 1996, T eritoriul de Nord al Australiei a devenit prima jurisdicție din
lume care permitea din punct de vedere legislativ eutanasia voluntară activă și SAM, prin
adoptarea Terminal Ac t III 1995129. Legea a permis persoanelor mature, care sufereau de o boală,
în fază terminală, să solicite asistența unui medic pentru a grăbi moartea. În 1997, Guvernul
australian a abrogat legea eutanasiei, prin limitarea dreptului de legiferare a regiunil or Northern
Territory, Australian Capital Territory și Norfolk Island130.
În luna iunie 2016, Comitetul Parlamentului Victorian pe probleme sociale și juri dice a
recomandat legalizarea S AM în statul australian, Victoria131. Raportul final al Comitetu lui face o
serie de recomandări, care vizează și îmbunătățirea furnizării de îngrijiri de la finalul vieții, pe
baza legilor în vigoare din statul Victoria și a legislațiilor din statele care au legalizat această
practică. Schița -cadru sugerată de această comisie p revede recomandări pentru :
pacienții rezidenți din statul Victoria,
a căror boală este gravă și incurabilă ,
care provoacă o suferință insuportabilă și de lungă durată
și care se află la sfârșitul vieții (definit ca ultimele săptămâni sau luni de viață )132.
Ca urmare a propunerii legislative, Guvern ul a avut 6 luni la dispoziție pentru a răspunde
acestui proiect133. În decembrie 2016 , Guvernul a anunțat că a acceptat proiectul de lege, dar un
vot urmează a fi dat pe parcursul anului 2017, astfel, Victoria p oate deveni singurul stat
australian care recunoaște SAM134.
129 Bartels, L., Otlo wski, M. (2010). Right to die? Euthanasia and the law in Australia. Journal of law and medicine
17(4):540.
130 Australian Government. (1997). Euthanasia Laws Act 1997 .
https://www.legislation .gov.au/Details/C2004A05118 (Accesat: 06.02.3017).
131 Parliament of Victoria. (2016). Inquiry into end of life choices . Melbourne: Victorian Government Printer.
132 Parliament of Victoria. (2016). Inquiry into end of life choices . Melbourne: Victorian Govern ment Printer, 238.
133 Spooner, R., Willingham, R. (2016, Iunie 09). Dying with dignity: Parliamentary report recommends euthanasia
laws. The Age http://www.theage.com.au/victoria/dying -with-dignity -parliamentary -report -recommends -euthanasia –
laws-20160608 -gpeycy (Accesat: 16.01.2017).
134 Kenyon, G. (2017). Assisted dying legislation in Victoria, Australia. The Lancet Oncology 18: 8.
38
CONCLUZII
Tendința evolutivă a legiferării eutanasiei a devenit un fapt constatat. Această practică se
răspândește rapid , la nivel mondial , sub forma dezbaterilor, apoi ca proiect de lege ș i temă
importantă pe agendele politice statale, după care urmează recunoașterea ei fie ca lege, fie ca
decizie a instanțelor judecătorești. Controversele iscate în timpul dezbaterilor academice și apoi
în timpul dezbaterilor proiectelor de lege se perimeaz ă în fața celor care privesc extensiile și
radicalizările legii. Rapiditatea cu care legea eutanasiei escaladează criteriile inițiale alterează
baza discuțiilor primare și limitează reacțiile specialiștilor.
Definiția eutanasiei a cunoscut transformări r adicale, ceea ce a dus la pierderea înțelesul ui
primar. La început ea desemna o moartea bună , ușoară , care nu implica intervenția în grăbirea
morții. Apoi eutanasia a fost identificată cu provocarea morții intenționate pentru suprimarea
suferinței greu de suportat. Această practică s -a metamorfozat din moartea în liniște, în care
persoana era împăcată cu sinele și cu divinitate a, în grăbirea morții ca remediu terapeutic ,
rezultat al demnității celui în cauză și al compasiunii celor din jur. În țările în care eutanasia și
SAM au fost legalizate asistăm la o situație în care fie se constată o îndepărtare de Dumnezeul
revelației, fie tendința însușir ii unei noi divinități, doar a lor. Atunci Dumnezeu devine o
abstracțiune pe care o i nvocăm în funcție de justificar ea propriilor noastre fapte și interese,
deoa rece păcatul a creat o dezordine și o răstunare a val orilor morale în ordinea primor dială
creată de Dumnezeu. Odată cu legaliz area acestui procedeu, definiția s -a formalizat și s -a
dezvoltat într -un set de criterii. Dar aceste criterii nu -și mai au obiect deplin, din moment ce
suferința intolerabilă, boala incurabilă, faza terminală a bolii nu mai constituie norme obligatorii
așa cum asigurau promotorii legii. Odată cu lărgirea aplicabilității legii, definiția s -a restrâns la
un procedeu legal de grăbire a morții persoanelor care doresc aceasta din motive personale, deci
o brevetare a dreptului la sinucidere .
Tema eutanasiei a c ondus atât la o denaturare terminologică, cât și la o denaturare de
fond. Denaturarea terminologică se observă în metamorfozarea sensului și scopului termenului
de eutanasie , dar și a vocabularului creștin, deoarece mila sau compasiunea au acum un înțeles
nou, profund laic, care schimbă ierarhia și sensul valorilor morale, iar noțiunile de bine și rău
sunt reinterpretate într -o manieră profană, umanistă, mult mai accesibilă. Ingerarea substanțelor
letale și moartea survenită , ulterior , figurează, în noile l egi pro -eutanasie, ca moarte naturală ,
schimbând radical noima cutumiară, astfel , moartea violentă , prin otrăvire , se formalizează
legislativ în moarte naturală .
39
Denaturarea de fond se observă din anularea instinctului de a trăi , odată cu apariția bolii,
deci a interacțiunii cu durerea și conștientizarea morții. Credința omului contemporan într -o viață
a plăcerilor, aici și acum, incapacitatea acceptării durerii și necredința într -o viață viitoare îl
conving că viața nu mai merită tr ăită, deoarece în numele libertății totale, în care omul trebuie
să-și exercite necondiționat toate dorințele, fără a -i recunoaște lui Dumnezeu propria existență și
purtarea de grijă, omul decide că este singur ul responsabil și pentru moartea sa, după care nu
urmează nimic. În acest context , medicul, care s -a pregătit timp îndelungat și tot ce a învățat este
cum să facă bine oamenilor, depunând și un jurământ în ac est sens, ajunge să facă fix opu sul. De
asemenea, primirea de îngrijiri de la finalul vieții, în speță, îngrijirile paliative, au fost redefinite
de legea canadiană, devenind servicii de administrare a substanțelor letale. Dacă până acum
îngrijirile paliative erau considerate alternative ale eutanasiei, astăzi, conform practicii din
Canada și Flandra, acestea au fost contopite și îș i pot pierde scopul inițial.
Prezența legală a eutanasiei în lume crește exponențial. Tendința ascendentă ne arată că
eutanasia evoluează ca practică adaptabilă și ca model pentru alte state. Putem afirma că
eutanasia a intrat în procesul de liberalizare, proc es care nu mai poate fi interzis, ci doar limitat.
Acest proces este cauzat și de o serie de factori. Factorii religioși rămân un aspect important în
înțelegerea diferențelor de atitudini între țări. Cu toate acestea, alți factori decât climatul religios
dintr-o țară sunt relevanți, inclusiv influențele culturale, socio -economice și caracteristicile
legate de sis temul medical și de prevenție.
În primul rând, putem observa că eutanasia a fost legiferată în statele în care adeziunea
locuitorilor la respectu l principiilor autonomiei, auto -determinării și libertății personale au
devenit simbolul înfrățirii omului contemporan și testimoniul rupturii de valorile religioase,
considerate bariere în fața dezvoltării personale. În al doilea rând, putem observa că le giferarea
eutanasiei este rezultatul unui efort unitar, nu al unui parlamentar sau judecător. Promovarea
unor cazuri individuale și elogiul adus persoanelor care au avut curajul să se sinucidă, decât să
sufere după despărțirea de partener sau după o operaț ie de schimbare de sex eșuată, sondajele de
opinie simpliste cu o singură întrebare și doar cu răspunsurile da sau nu și prezentarea lor ca
susținere din partea societății, subterfugiile legislative la care apelează promotorii și zelul cu care
revin, ne ob ligă să credem că nu este un proiect izolat, ci rezultatul unei mobilizări puternice ,
capabilă să modifice c onstituții și să limiteze roluri monarhice.
40
Criterii le prealabile nu au fost completate cu măsuri de siguranță absolut necesare , în
evaluarea obiectivă a acestor norme. Din punctul nostru de vedere, capacitatea decizională și
competența pacientului diagnosticat cu cancer nu pot fi autentice. Sunt factori interni și externi
care pun presiune pe pacient. Factori diverși sunt asociați cu d orința de a muri: simptome
depresive, tulburarea bipolară, izolare socială, anxietate, durerea cauzată de o boală, suferința,
abuzul de alcool sau de droguri, invaliditatea și internarea într -un azil.
În primul rând, iminența morții produce o revoltă fire ască a pacientului, deoarece moartea
este nefirească în existența omului. Apoi este gândul că ar deveni o povară pentru sine însuși și
pentru familia sa. În al doilea rând, discernământul pacientului este afectat de depresia care se
întâlnește în majoritat ea cazurilor, dar este foarte greu de depistat. Un bolnav de cancer în fază
terminală, afectat puternic de dureri fizice și slăbit de cele psihice, nu poate judeca imparțial,
obiectiv și detașat starea în care se află, iar alegerea eutanasiei poate fi soco tită de el singurul
mijloc de a scăpa de suferință. Decizia lui poate fi voluntară, dar ea nu este autentică, conștientă
deplin, ci rezultat al presiunii revoltei, pesimismului, disperării și apatiei de care se înconjoară.
De aceea, considerăm că îngrijiri le paliative sunt alternative pentru ameliorarea durerii și a
suferinței, remedii pentru trup și minte. Rolul personalului medical este esențial în decizia de
acceptare a bolii și alinare a suferinței. Familia este sprijinul moral central în susținerea
pacientului și ea poate cântări decisiv în alegerile celui aflat în suferință. Biserica acoperă toate
aceste alternative, deoarece deține centre de îngrijiri paliative, instruiește personalul necesar,
adună familia în jurul pacientului și îi acordă atenția și sprijinul moral -religios cuvenit, prin
intermediul preoților.
Bioeticieni de renume afirmă că temerile legate de persoanele vu lnerabile , care ar putea fi
puse sub presiunea sinuciderii , nu se confirmă după experiența olandeză și belgiană . Dar aceste
afirmații nu mai sunt sustenabi le. Experiența americană pare a fi singura care a dovedit
transparență în aplicarea legii, în prezentarea datelor statistice și o atitudine moderată și
constantă în păstrarea legilor inițiale. Dar există numeroase argumente împot riva dezincriminării
eutanasiei, așa numitele pante alunecoase : înlocuirea îngrijirilor paliative, banalizarea actului de
încheiere a vieții și eliminarea pacienților mai vulnerabili. Din moment ce vorbim despre
restrângerea cerințelor impuse inițial, urma te de lărgirea numărului de pacienți, deci despre o
relaxare legislativă, și nu despre completare a acesteia cu măsuri de siguranță, pantele
alunecoase despe care au avertizat numeroși cercetători, devin realități. Lipsa garanțiilor pentru
prevenirea abuzu rilor, neraportarea tuturor cazurilor de eutanasie sau subraportarea acestora,
afilierea unor membrii din comisiile de evaluare la organizații pro -eutanasie și neanchetarea
cazurilor în care nu au fost respectate criteriile legii reprezintă derapaje inacce ptabile, iar
delimitarea de abuz devine insesizabilă.
41
Eutanasierea persoanelor care suferă de depresie sau demență și a copiilor nu sunt nici
exemple de auto -determinare sau de autonomie personală, nici de control conștient asupra morții,
iar statul trebu ie să intervină și să interzică accesul lor la suicid , prin acordarea suportului
medical necesar. Nu putem vorbi despre raționament neafectat în rândul persoanelor vulnerabile,
cum sunt pacienții depresivi sau cei afectați de demență, cum nu putem vorbi de spre un
discernământ matur în rândul copiilor, cu atât mai mult în rândul nou -născuților. Capacitatea de
a judeca, raționamentul și discernământul sunt profund afectate în rândul acest or pacienți, ceea
ce contravine considerațiilor de competență, autonomie și auto -determinare.
Transplantul de organe de la persoanele eutanasiate și tratarea acestora înainte de
prelevare pot naște abuzuri și presiuni asupra celor încă nehotărâți. Presiunea asupra persoanelor
vulnerabile și neimplicarea statutului pot conduce la măsuri eugeniste, de igienă socială, din
interese financiare, economice și sociale. Apariția unor noi categorii în rândul persoanelor
eutanasiate pot denatura într -un darwinism financiar și social , în numele unor sintagme
răstălmăcite precum moartea cu demnitate și moarte din milă . Potrivit învățăturii creștine
demnitat ea omului poate fi demonstr ată doar prin întoarcerea omului către Dumnezeu, adică în
interiorul prezenței lui Dumnezeu, deoarecere dem nitatea umană este sădită de Dumnezeu în om ,
este demnita tea Chi pului lui Dumnezeu în om , iar manifestarea acesteia nu este un drept la
sinucidere.
Atunci când se analizează marea diversitate de opinii cu privire la eutanasie în Europa, o
abordare politică pan -europeană pentru a dezbate problema, pare extrem de dificil de realizat,
dacă nu imposibil, dar aceasta se i mpune, în opinia noastră. Până atunci, statul trebuie să rămână
garantul și responsabilul acestor vieți care, considerăm noi, merită trăite, indiferent de suferințe le
fizice sau mentale, care afectează pe fiecare persoană. Iar noi, ca teologi, suntem oblig ați să
cercetăm și să argumentăm, în paralel, aspectele scripturistice, doctrinare, istorice, filosofice,
juridice, psihologice și sociologice cu privire la această temă, deoarece toate culturile și
sistemele religioase cunoscute interzic uciderea și sinuc iderea, prin promovarea unei culturi a
vieții și a sacralității acesteia și nu una a morții.
42
BIBLIOGRAFIE
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Convenția cu Privire la Drepturile
Copilului .
Assisted Suicide Count In Canada Challenged. (2016). America. The National Catholic
Review 215(17).
Australian Government. (1997). Euthanasia Laws Act 1997 .
Aviv, R. (2015). The death treatment. The New Yorker 91(17).
Bartels, L., Otlowski, M. (2010). Right to die? Euthanasia and the law in Australia.
Journal of law and medicine 17(4).
Battin, M., (2007). Legal physician -assisted dying in Oregon and the Netherlands:
evidence concerning the impact on patients in „vulnerable” groups. JME 33.
Bekelman, D. B., Black, B. S., Shore, A. D., Kasper, J. D., Rabins, P. V. 2005. Hospice
care in a cohort of elders with dementia and mild cognitive impairment. Journal of Pain
and Symptom Management 30.
Berghe, P. V., Mullie, A., Desmet, M., Huysma ns, G. (2013). Assisted dying -the current
situation in Flanders: euthanasia embedded in palliative care. European Journal Of
Palliative Care 20(6).
Bernheim, J. L., Raus, K. (2017). Euthanasia embedded in palliative care. Responses to
essentialistic criticisms of the Belgian model of integral end -of-life care. Journal of
Medical Ethics .
Boer, T. A. (2014). Euthanasia, Ethics and Theology: A Dutch Perspective. Ecumenical
Review Sibiu / Revista Ecumenica Sibiu 6(2).
Bollen, J., Ten Hoopen, R., Ysebaert, D., Van Mook, W., Van Heurn., E. (2016).Current
controversy: Legal and ethical aspects of organ donation after euthanasia in Belgium and
the Netherlands. J Med Ethics 42.
Bosshard, G., Ulrich, E., Bär, W. (2003). 748 cases of suicide assisted by a Swiss
right -to-die organisation. Swiss Med Wkly 133.
Bosshard, G . (2008). Switzerland . Euthanasia and Law in Europe . J. Griffiths and H.
Weyers (eds). Oxford: Hart Publishing.
Bulow , H., Sprung , C., Reinhart, K. et al. (2008). The world&s major religions&points of
view on end -of-life decisions in the intensiv e care unit. Intensive Care Med 34(3).
Burki, T. K. (2015, Septembrie 16). Trends in euthanasia and assisted suicide. The Lancet
Oncology .
Burki, T. K. (2016). Attitudes and practices towards legal euthanasia, The Lancet
Oncology , 17(8).
Campbell, C. (2000 ). Euthanasia and religion. UNESCO Courier 53(1).
Cancer patient becomes Colombia’s first legal euthanasia case. (2015, Iulie 03). BBC .
Chambaere K., Roelands, M., Deliens, L. (2014) Euthanasia for Minors in Belgium.
JAMA 312(12).
Chambaere, K., Bilsen, J. , Cohen, J., Onwuteaka -Philipsen, B. D., Mortier, F., Deliens, L.
(2010). Physician -assisted deaths under the Euthanasia Law in Belgium: A populationn
based survey. Canadian Medical Association Journal 182.
43
Chambaere, K., Vander Stichele, R., Mortier, F. e t al. (2015). Recent trends in euthanasia
and other end -of-life practices in Belgium. N Engl J Med 372.
Chazan, D. (2016, Septembrie 17). Terminally ill child becomes first euthanised minor in
Belgium. The Telegraph .
Cohen , J., Van Landeghem , P., Carpentier , N., Deliens , L. (2014). Public acceptance of
euthanasia in Europe: a survey study in 47 countries. Int J Public Health 59(1).
Cohen -Almagor, R. (2016). First Do No Harm: Euthanasia of Patients with Dementia in
Belgium. Journal of Medicine and Philosophy 41.
Commission fédérale de Contrôle et d’Évaluation de l’Euthanasie. (2016). Septième
rapport aux Chambres législatives, années 2014 -2015 .
Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
Dan, B., Fonteyne, C., De Cléty, S. C. (2014). Self -requested euthanasia for children in
Belgium. The Lancet London 383.
De Beaufort, I. D., Van de Vathorst, S. (2016). Dementia and assisted suicide and
euthanasia . Journal of Neurology .
De Diesbach, E., De Loze, M., Brochier, C., Montero , E. (2012). Euthanasia in Belgium:
10 Years On . Brussels: European Institute of Bioethics.
De Moor, R. (1995). Values in Western Societies . Tilburg: Tilburg University Press.
Death with Dignity National Center. (2015, Octombrie 05). Full Text of AB -15,
California End of Life Option Act .
Deliens, L., Van der Wal, G. (2003). The Euthanasia Law in Belgium and the
Netherlands. Lancet 362.
Deutscher Bundestag. (2015). Geschäftsmäßige Hilfe zum Suizid wird bestraft .
Donovan, G. (1997). Decisions at the end of l ife: Catholic tradition. Christ Bioethics 3(3).
Dowbiggin, I. (2013). From Sander to Schiavo: Morality, Partisan Politics, and
America’s Culture War over Euthanasia, 1950 –2010. The journal of Policy History
25(1).
Dworkin, R. (1993). Life’s Dominion . New York: Knopf .
Emanuel, E., Fairclough, D. (2000). Attitudes and desires related to euthanasia and
physician -assisted suicide among terminally ill patients and their caregivers. JAMA 284.
Eurotransplant International Foundation. (2008). Annual Report 2008 , Arie Oosterlee and
Axel Rahmel.
Federatie Palliatieve Zorg Vlaanderen. (2013, Mai 27). On palliative care and
euthanasia .
Feichtinger, H. (2016). Death Rights. First Things: A Monthly Journal Of Religion &
Public Life 267.
Fischer, S., Huber, C. A., Imhof, L., Mahrer, R., Imhof, Furter, M., Ziegler, S. J.,
Bosshard, G. (2008). Suicide assisted by two Swiss right -to-die organisations. J Med
Ethics 34.
Flint, R. (2014, Febuarie 20). Healthy people are travelling abroad for assisted suicide
because they grow „weary of life”. Mirror .
Frei, A., Schenker, T., Finzen. A. et al. (2001). Assisted suicide as conducted by a
„right -todie” society in Switzerland: a descriptive analysis of 43 consecutive cases. Swiss
Med Wkly 131.
44
Ganzini, L. (2017). Legalized Phy sician Assisted Death in Oregon -Eighteen Years’
Experience. Assistierter Suizid: Der Stand der Wissenschaft (46):9.
Gastmans, C., De Lepeleire, J. (2010). Living to the bitter end? A personalist approach to
euthanasia in persons with severe dementia. Bioet hics 24.
German parliament opens debate on assisted suicide. (2015, Iulie 02). Deutsche Welle .
Gormley -Fleming , L., Campbell , A. (2014 ). Rights of the child: to die? . Br J Nurs 23(6) .
Griffiths, J., Weyers, H., Adams, M. (2008). Euthanasia and Law in Europe. Oxford:
Hart.
Hayward, R. D., Krause, N. (2015). Aging, Social Developmental, and Cu ltural Factors
in Changing Patterns of Religious Involveme nt Over a 32 -Year P eriod An
Age-Period -Cohort Analysis of 80 Countries. Journal of Cross -Cultural Psychology ,
46(8).
Hughes, J. C., Jolley, D., Jordan, A., Sampson, E. L. (2007). Palliative care in dementia:
Issues and evidence. Advances in Psychiatric Treatment 13.
Inglehart, R., Baker W. (2000). Modernization, Cultural Change, and Persistence of
Traditional Values. American Sociological Review 65.
Judgments of the Supreme Court of Canada. (2015, Februarie 06). Carter v. Canada
(Attorney General) .
Judgments of the Supreme Court of Canada. (2016, Ianuarie 15). Carter v. Canada
(Attorney General) .
Kelner, M., Bourgeault, I. (1993). Patient control over dying: responses of health care
professionals. Soc Sci Med 36(6).
Kenyon, G. (2017). Assisted dying legislation in Victoria, Australia. The Lancet
Oncology 18.
Kua, E., Ho, E., Tan, H., Tsoi, C., Thng, C., Mahendran, R. (2014). The natural history of
dementia. Psychogeriatrics 14.
Le Gouvernement du Gr and-Duché de Luxembourg . S’informer sur une demande
d’euthanasie ou d ’assistance au suicide .
Le Gouvernement du Grand -Duché de Luxembourg. (2009). Loi du 16 mars 2009 sur
l’euthanasie et l’assistance au suicide.
Library of Parliament. (2015). Euthanasia and Assisted Suicide: The Law in Selected
Countries . Ottawa.
Loi relative à l’euthanasie . (2002).
Lost All Hope. Euthanasia & assisted suicide .
Materstvedt, L. (2015). Misconstrual of EAPC’s position paper on euthanasia. J Med
Ethic 41.
Materstvedt, L., Clark, D., Ellershaw, J. et al. (2003) . Euthanasia and physician -assisted
suicide: a view from an EAPC Ethics Task Force. Palliat Med 17.
Mendoza -Villa, J. M. , Herrera -Morales, L. A. (2016). Reflections on euthanasia in
Colombia. Revista Colombiana de A nestesiología ; 44(4) .
Ministerio de Salud. (2015). Protocolo para la Aplicación del Procedimiento de
Eutanasia en Colombia 2015 .
Oregon Health Division. (1999, Februarie 18). Oregon’s Death with Dignity Act: The
First Year’s Experience .
45
Oregon Public H ealth Division. (2016, Februarie 4). Oregon Death with Wignity Act:
2015 Data Summary .
Parliament of Canada. (2016, Mai 31). Bill C -14.
Parliament of Victoria. (2016). Inquiry into end of life choices . Melbourne: Victorian
Government Printer.
Peritz, I. (2 016, Octombrie 27). Quebec’s assisted -death requests to top 300 by 20. The
Globe and Mail .
Radbruch, L., Leget, C., Bahr, P. et al. (2016). Euthanasia and physician -assisted suicide:
a white paper from the European Association for Palliative Care. Palliat Med 3.
Regional Euthanasia Review Committees. (2014). Annual Report 2013 .
Römer, J. (2015, Noiembrie 06). Neues Sterbehilfe -Gesetz. Die Grauzone bleibt. Der
Spiegel .
Rory Watson. (2009). Luxembourg is to allow euthanasia from 1 April. BMJ 338.
Roscoe, L. , Dragovic, L., Cohen, D. (2000). Jack Kevorkian and cases of euthanasia in
Oakland County, Michigan, 1990 –1998. NEJM 343.
Rosenstein, D. L. (2011). Depression and end -of-life care for patients with cancer.
Dialogues in Clinical Neuroscience 13(1).
Rudne v, M., Savelkaeva, A. (2016). Public Support for the Right to Euthanasia: the
Competing Roles of Values and Religiosity Across 35 Nations .
Sachs, G. A. (2009). Dying from dementia. New England Journal of Medicine 361.
Samanta, J. (2015) . Children and eutha nasia: Belgium’s controversial new law. Diversity
and Equality in Health and Care 12(1).
Schroepfer, T., Noh, H., Kavanaugh., M. (2009). The myriad strategies for seeking
control in the dying process. Gerontologist 49(6).
Senado de la república de Colombia . (2015) Proyecto de ley 030/2015 .
Shega, J. W., Hougham, G. W., Stocking, C. B., Cox -Hayley, D., Sachs, G. A. (2008).
Patients dying with dementia: Experience at the end of life and impact of hospice care.
Journal of Pain Symptom Management 35.
Siegel A ., Sisti, D., Caplan A. (2014). Pediatric Euthanasia in Belgium. Disturbing
Developments. JAMA 311(19).
Slawson, N. (2016, Septembrie 17). Terminally ill child first to be helped to die in
Belgium. The Guardian .
Smets, T., Cohen, J., Bilsen, J., Van Wesem ael, Y., Rurup, M. L., Deliens, L. (2011).
Attitudes and experiences of Belgian physicians regarding euthanasia practice and the
euthanasia law. Journal of Pain & Symptom Management 41.
Snijdewind, M. C. et al. (2015). A Study of the First Year of the End -of-Life Clinic for
Physician -Assisted Dying in the Netherlands, JAMA Internal Medicine 175(10).
Spooner, R., Willingham, R. (2016, Iunie 09). Dying with dignity: Parliamentary report
recommends euthanasia laws. The Age .
Springer, D. (2008, Iulie 28). Orego n Offers Terminal Patients Doctor -Assisted Suicide
Instead of Medical Care. Fox News .
Srivastava, V. (2014). Euthanasia: a regional perspective. Annals of Neurosciences ,
21(3).
46
Stone, L. (2016, Iunie 08). Senate scraps near -death requirement on assisted -dying bill.
The Globe and the Mail .
Supreme Court of the State of Montana. (2009, Decembrie, 31). Robert Baxter v State .
Svenson, A. G. (2017). Physician -Assisted Dying and the Law in the United States: A
Perspective on Three Prospective Futures în Euthana sia and Assisted Suicide: Global
Views on choosing to end life . Michael J. Cholbi (ed). Praeger: Santa Barbara.
Termination of Life on Request and Assisted Suicide (Review Procedures) Act .
The Parliament of Québec (2014). Bill 52. An Act Respecting End -of-Life Care , Québec:
Québec Official Publisher.
The Vermont Statutes Online. Patient Choice at End of Life .
Van Raemdonck, D., Verleden, G., Dupont, L. et al. (2011). Initial experience with
transplantation of lungs recovered from donors after euthanasia. Applied
Cardiopulmonary Pathophysiology 15.
Washington State Department of Health. 2015 Death with Dignity Act Report .
Washington State Legislature. Death With Dignity Act Requirements .
Waterfield, B. (2013, Octombrie 2). Mother of sex change Belgian: „I don ’t care about
his euthanasia death”. The Telegraph .
Watson, R. (2014). Belgium extends euthanasia law to children. BMJ 348.
Welzel, C. (2013). Freedom rising . Cambridge: Cambridge University Press.
World Health Organization. WHO Definition of Palliative C are.
Ysebaert, D., Van Beeumen, G., De Greef, K. et al. (2009). Organ procurement after
euthanasia: Belgian experience. Transplant Proceedings 41.
Ziegler, S. J., Bosshard, G. (2007). Role of non -governmental organisations in physician
assisted suicide. BMJ 334(7588).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile RĂDUCĂ Doct orand : Sorin Grigore VULCĂNESCU , Anul al III -lea BUCUREȘTI 2017 2 PREZENȚA EUTANASIEI ÎN SOCIETĂȚILE… [631897] (ID: 631897)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.