Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Gh. Radu [618057]

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTAN ȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
ȘCOALA DOCTORAL Ă

MISIUNEA BISERICII AZI:
TEMEIURI, OBIECTIVE,
DEZIDERATE
– REZUMAT –

Coordonator:
Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Gh. Radu

Doctorand: [anonimizat]-Leontin St ăiculescu

Constan ța
2012

2 PLANUL LUCR ĂRII

Capitolul I: Biserica, institu ție divino-uman ă a comuniunii și mântuirii omului în Hristos

I.1 Fiin ța Bisericii
I.1.1 Ethosul Bisericii Ortodoxe
I.1.2 Unitatea Bisericii
I.1.3 Unirea omului cu Dumnezeu în Iisus Hristos în gândirea P ărintelui Dumitru St ăniloae
I.1.4 Unitate și intercomuniune
I.2 Actualizarea iconomiei divine prin Biseric ă și prin lucrarea Bisericii
I.2.1 Imaginea Sfintei Treimi oglindit ă în lume și în Biseric ă
I.2.2 Includerea noastr ă virtual ă și actual ă în Hristos prin Biseric ă
I.3 Euharistia, scopul suprem al realiz ării vie ții cre știne
I.3.1 Sfânta Euharistie, taina unit ății Bisericii
I.3.2 Taina Cuvântului
I.3.3 Structuri euharistice ale unit ății
I.3.4 Biserica în epiclez ă
I.3.5 Euharistia, comuniunea Bisericii
I.3.6 Misiunea Bisericii
I.3.7 Eclesiologie euharistic ă

3 Capitolul II: Înv ăță tura Ortodox ă despre misiunea Bisericii, cale de slujire a semenilor
II.1 Apostolatul ortodox și provoc ările lumii moderne
II.1.1 Apostolatul
II.1.2 Apostolatul Bisericii și provoc ările lumii moderne
II.2 Înv ăță tura Ortodox ă despre mântuire și concluziile de rezult ă din ea pentru slujirea
cre știn ă în lume
II.2.1 Mântuirea în și prin Biseric ă : mântuirea obiectiv ă și mântuirea subiectiv ă
II.2.2 Împ ăcare și mântuire
II.2.3 Înv ăță tura ortodox ă despre mântuirea în Hristos
II.3 Slujirea cre știn ă a lumii de azi
II.4 Misiunea cre știn ă ca activitate și practic ă a Bisericii
II.4.1 Sensurile misiunii
II.4.2 Temeiuri doctrinare ale misiunii
II.5 Imperativul misionar

Capitolul III: Refacerea unit ății cre știne

III.1 Principiile refacerii unit ății cre știne
III.1.1 Principiul hristocentric
III.1.2 Principiul eclesiocentric
III.1.3 Atributele Bisericii
III.1.4 Concep ții cre știne cu privire la unitatea Bisericii

4 III.2 Dumnezeu une ște în Hristos o nou ă crea ție
III.2.1 Iisus Hristos-via ța lumii
III.2.2 Contribu ția Bisericilor cre știne contemporane la zidirea unei lumi noi
III.2.3 Principiul absolut al unit ății cre știne, Domnul Iisus Hristos
III.2.4 Iisus Hristos, model perfect al unit ății cre știne, factor dinamic în via ța ecumenic ă
actual ă
III.3 Comuniunea, plenitudine a Bisericii și expresie a unit ății Bisericii
III.4 Unitatea Bisericii : dar și voca ție. Taina Bisericii
III.4.1 Ecumenism și reconciliere cre știn ă
III.4.2 Pacea lumii ca dar dumnezeiesc și misiune a întregii omeniri
III.4.3 Aspectul dinamic al lumii contemporane și datoria cre știnismului de a-l în țelege și
ajuta

Capitolul IV: Ortodoxia și mi șcarea ecumenic ă

IV.1 Mi șcarea ecumenic ă
IV.1.1 Scurt istoric
IV.1.2 Originile mi șcării ecumenice
IV.1.3 Ortodoc șii și mi șcarea ecumenic ă
IV.1.4 Ridicarea anatemelor și alte gesturi simbolice
IV.2 Evolu ția și complexitatea termenului și ideii ecumenice
IV.2.1 Ecumenicitate și ortodoxie ecumenic ă

5 IV.2.2 Dialogul ecumenic; ecumenism și actualitate
IV.2.3 Criteriile ortodoxe ale ecumenismului
IV.2.4 Perspective dogmatice ortodoxe ale ecumenismului
IV.3 Prozelitismul ca ac țiune antiecumenic ă și contram ărturie cre știne

Capitolul V. Misiune și societate

V.1 Biserica Ortodox ă și lumea
V.2 Mi șcarea ecumenic ă și problemele lumii contemporane
V.2.1 Are mi șcarea ecumenic ă un viitor?
V.2.2 Sensul activ al speran ței cre știne
V.3 Ortodoxie și contemporaneitate
V. 4 Duhul misionar al Bisericii Ortodoxe
V.4.1 Misiunea Bisericii Ortodoxe în postmodernitate
V.4.2 Reac ția Bisericii fa ță de provoc ările postmodernismului

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

6 CUVINTE CHEIE : misiune, mântuire, Biseric ă, ecumenism, unitate, comuniune,
credin ță , euharistie.
MISIUNEA BISERICII AZI: TEMEIURI, OBIECTIVE, DEZIDERATE
Locul și misiunea Bisericii în lume poate avea un punct de plecare în apre cierea Sfântului
Maxim M ărturisitorul, care socote ște Biserica drept tip și icoan ă „a întregului cosmos (a întregii
lumi), celui ce const ă din fiin țe v ăzute și nev ăzute”. A șadar, putem împreun ă-mărturisi și aprecia
că Biserica este pe f ăga șul ei corect, este societatea cea adev ărat ă, cea care reu șește, prin
diversele sale modalit ăți de exprimare, s ă pun ă în valoare firea omului, om privit ca persoan ă sau
fiin ță socială. Și, dac ă în trecutul nu foarte îndep ărtat, lumea a fost apreciat ă de cre știni în
termenul de „Biseric ă”, ast ăzi pare din ce în ce mai evident c ă s-a impus contrariul: adic ă, lumea
este cea care trebuie s ă valideze Biserica și misiunea ei. Iar dac ă cineva nu poate s ă accepte ideea
de secularizare, putem face men țiunea c ă, a șa cum este ea în țeleas ă de anumi ți teologi radicali,
termenul de „secularizare” este cel mai adesea asociat cu cel de „înnoire”, deoarece,
sociabilitatea sau caracterul comunitar al omului nu se manifest ă doar orizontal, ci și vertical.
Concluzia fireasc ă și logic ă este c ă religiozitatea este sociabilitatea în expresia ei vertic al ă și este
direct legat ă de expresia ei orizontal ă. Iar Biserica, adic ă societatea cea adev ărat ă, împlete ște
armonios aceste dou ă manifest ări ale sociabilit ății, cea orizontal ă cu cea vertical ă.
Biserica este în lume și lucreaz ă în lume, mântuirea celor pe care îi încorporeaz ă în
Hristos, prin Duhul Sfânt, slujindu-i, pentru c ă a fost întemeiat ă de Hristos dup ă Moartea și
Învierea Sa din mor ți și introdus ă în istorie ca o realitate teandric ă de c ătre Duhul Sfânt la
Cincizecime, pentru omul r ăscump ărat de Hristos din robia p ăcatului și a mor ții, și redat
comuniunii cu Dumnezeu. Fiin ța ei nu este din ordinea naturii; ea este dincolo de c ăderea care
necesita interven ția cauzal ă a lui Dumnezeu în lume, pentru a evita dislocarea acesteia; ea este
restaurarea, prin Hristos, Dumnezeu-Omul, a unirii și comuniunii f ără amestec al lui Dumnezeu
cu oamenii și cu întreaga crea ție, și a unirii într-o comuniune de iubire, a celor de departe cu cei
de aproape în Hristos-Domnul 1.
Astfel, în Biseric ă, omul tr ăie ște comuniunea personal ă nu doar în rela ția lui cu
aproapele, ci și în rela ția lui cu Dumnezeu. Comuniunea cu aproapele și comuniunea cu

1 Pr. Lector Dumitru Radu, Caracterul ecleziologic a l Sfintelor Taine și problema intercomuniunii, (tez ă de
doctorat), în „Ortodoxia”, nr. 1-2, 1978, p. 85.

7 Dumnezeu sunt legate organic și inseparabil. Desigur, omul poate p ărăsi comuniunea cu
Dumnezeu și se poate limita la comuniunea cu aproapele. Aceasta este, de altfel, și principala
caracteristic ă a unei societ ăți secularizate. Dar, Biserica î și centreaz ă misiunea ei în aceast ă lume,
fiindc ă numai în contact cu lumea, Biserica se poate reînnoi. Lumea a devenit autosufici ent ă și se
substituie lui Dumnezeu.
În sensul acesta putem în țelege de ce lucrarea de fa ță Misiunea Bisericii azi: temeiuri,
obiective, deziderate, își propune s ă trateze înv ăță tura cu privire la misiunea Bisericii în
societatea contemporan ă, urm ărind în acela și timp rela ția lui Dumnezeu cu lumea, a omului cu
divinitatea, dar și a cre știnilor întreolalt ă, avându-se în vedere de fiecare dat ă înv ăță tura de
credin ță cre știn ă.
Astfel, misiunea Bisericii este v ăzut ă pe rând drept o voca ție apostolic ă, un act de
trimitere, de fidelitate, criteriul fundamental al misiunii, dar și un act de m ărturisire a Învierii lui
Hristos, întrucât chemarea misionar ă a Bisericii ține de natura ei apostolic ă. Conceput ă ca
lucrarea a dragostei divine, misiunea înseamn ă a ac ționa și, din aceast ă perspectiv ă implic ă dou ă
sensuri: unul mai strict, în sensul de evanghelizare, adic ă propov ăduirea oral ă a Evangheliei sau
„slujirea Cuvântului”, dar și un sens mai larg, în în țelesul de m ărturie care se refer ă la totalitatea
vie ții cre știne: cult, taine, rug ăciune, spiritualitate.
Misiunea cre știn ă izvor ăș te din misiunea lui Hristos, și a constat în m ăre țul eveniment al
recapitul ării în Sine a întregului univers, a celor din ceruri și a celor de pe p ământ, pentru a le
oferi posibilitatea particip ării la dumnezeiasca Sa slav ă. Întemeietorul Bisericii noastre,
Dumnezeu-Însu și a fost întâiul misionar, Apostol și Arhiereu al m ărturiei noastre și precum pe
Iisus L-a trimis Tat ăl, a șa și Iisus a trimis pe ucenicii S ăi la propov ăduire, iar ace știa pe Apostoli,
care în calitatea lor de misionari ai credin ței au trebuit s ă plece în lumea întreag ă, înv ățând toate
popoarele, „sem ănând s ămân ța Evangheliei și tinzând spre a le aduce pe toate pe calea
mântuirii”. De aceea, în Hristos, lumea este creat ă din nou, înnoit ă prin har, prin iubirea ve șnic ă
a lui Dumnezeu, to ți oamenii „îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin R ăscump ărarea cea în
Hristos Iisus”(Romani 3, 24).
Lucrarea Misiunea Bisericii azi: temeiuri, obiective, deziderate este structurat ă în 5
capitole, precedate de o scurt ă introducere și finalizat ă prin câteva aprecieri concluzive.
Deosebit de important ă este în țelegerea exact ă a termenului „misiune” cu care, de altfel
vom și începe tratarea acestei lucr ări.

8 „Misiunea”( în limba latin ă „mittere”= trimitere) reprezint ă voca ția apostolic ă a Bisericii
de a propov ădui Evanghelia lui Hristos la toate neamurile, chemându-le la r econciliere în numele
lui Hristos prin Poc ăin ță și Botez: „Drept, aceea mergând, înv ățați toate neamurile, botezându-le
în numele Tat ălui și al Fiului și al Sfântului Duh”(Matei 28,19) 2.
Misiunea este un act de trimitere: „Precum M-a trimis pe M ine Tat ăl, v ă trimit și Eu pe
voi”(Ioan 20,21), de m ărturisire a învierii lui Hristos: „Au vestit câte a f ăcut Dumnezeu cu ei și
că a deschis p ăgânilor u șa credin ței”(Fapte 14,27).
Misiunea este un criteriu fundamental al Bisericii, nu numai în s ensul c ă Biserica este
„instrumentul mântuirii”, ci și c ă Biserica este scopul sau realizarea misiunii. Chemarea
misionar ă a Bisericii ține de natura ei apostolic ă.
Misiunea este un act de fidelitate a Bisericii fa ță de cele dou ăsprezece „pietre de temelie”
și cei doisprezece apostoli ai Mielului: „dou ăsprezece nume, ale celor doisprezece”
(Apocalipsa 21,14). Faptul acesta pune în lumin ă valoarea universal ă a mesajului Evangheliei:
„Și cu adev ărat 3 mare este taina dreptei credin țe: Dumnezeu S-a ar ătat în trup, S-a îndreptat în
Duhul, a fost v ăzut de îngeri, S-a propov ăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a în ălțat
întru slav ă” (I Timotei 3,16).
Misiunea înseamn ă ac țiunea de a anun ța și implic ă dou ă sensuri: unul strict de
evanghelizare, adic ă propov ăduirea oral ă a Evangheliei sau „Slujirea cuvântului”: „Iar noi vom
st ărui în rug ăciunea și în slujirea cuvântului”(Fapte 6,14).
Propov ăduirea este esen țial ă pentru misiunea Bisericii, deoarece proclamarea Cuvântului
st ă la baza credin ței: „Dar cum vom chema nume Aceluia în care înc ă n-am crezut? Și cum vor
crede în Acela de care n-au auzit? Și cum vor auzi f ără propov ăduitor?”(Romani 10,14). Ea mai
implic ă și un sens larg, de m ărturie „martyria” care se refer ă la totalitatea vie ții cre știne: cult,
taine, rugăciune, spiritualitate 4. M ărturia cea mai deplin ă a lui Hristos se face prin via ța de
sfin țenie care are o valoare teofanic ă. „A șa s ă lumineze lumina voastr ă înaintea oamenilor, a șa
încât s ă vad ă faptele voastre cele bune și s ă sl ăveasc ă pe Tat ăl vostru cel din ceruri” 5.
Misiunea a fost conceput ă ca o lucrare a dragostei divine, care a vrut ca to ți s ă se bucure
de binefacerile Întrup ării Fiului lui Dumnezeu și s ă fie „înfia ți” prin Hristos.

2 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dic ționar de Teologie Ortodox ă, Editura I.B.M.B.O.R., Bucure ști,1994, p. 255
3 Pr. Prof. Boris Bobrinskoy, Taina Bisericii, trad. Vasile Manea, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2002, p . 54.
4 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit., p. 256.
5 Idem, M ărturia cre știn ă în Biserica Ortodox ă, în „Glasul Bisericii”, nr. 1-3, 1982, p. 152.

9 Misiunea cre știn ă „izvor ăș te” din misiunea lui Hristos, care a fost aceea de a „recapit ula”
întregul univers în Sine, ca s ă-l fac ă s ă participe la slava Sa.
De altfel, Sfântul Apostol Pavel spune l ămurit c ă planul lui Dumnezeu a fost de a reuni în
Hristos toate lucrurile cele din cer și cele de pe p ământ. „Ca toate s ă fie iar ăș i unite în Hristos,
cele din ceruri și cele de pe p ământ toate în El”(Efes. 1,10), iar acest „plan” a fost transmis
Bisericii 6.
La modul concret, misionarii au fost convin și întotdeauna c ă to ți cei care sunt în afara
cre știnismului sunt „destina ți” Bisericii, pornind de la înv ăță tura despre voin ța divin ă de
mântuire universal ă. Pe temeiul acestei voin țe, voin ța misionar ă a fost o ac țiune de slujire, „de
salvare” a tuturor oamenilor 7.
„Un alt mobil” din totdeauna al activit ății misionare a fost idealul unit ății spirituale
universale, în perspectiva eshatologic ă. Misiunile au fost inspirate de slujirea unit ății universale 8.
Aceasta a fost și dorin ța exprimat ă de El, ca to ți s ă fie una.
Întemeietorul Bisericii noastre, Dumnezeu Însu și a fost întâiul misionar, Apostol și
Arhiereu al m ărturiei noastre și precum pe Iisus L-a trimis Tat ăl, a șa și El a trimis pe ucenicii
Săi, iar ace știa pe Apostoli, care, în calitate de misionari ai credin ței, au trebuit s ă plece în largul
lumii și s ă înve țe toate popoarele „sem ănând s ămân ța Evangheliei și tinzând spre a le aduce pe
toate pe calea mântuirii” 9.
În Hristos lumea este creat ă din nou, înnoit ă prin har, prin iubirea ve șnic ă a lui
Dumnezeu „îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin r ăscump ărarea cea în Hristos
Iisus!”(Romani 3,24). Potrivit temeiului scripturistic: „S ă le deschizi ochii, ca s ă se întoarc ă de la
întuneric la lumin ă și de la st ăpânirea lui Satana la Dumnezeu”(Fapte 26,13), datoria fiec ărui om
este s ă vorbeasc ă „celor ce stau înc ă în întuneric” de iubirea lui Hristos și de mântuirea în
Dumnezeu 10 . Datoria noastr ă, a fiec ăruia este s ă vorbim despre Hristos. Într-adev ăr, aceasta este
răspunderea ce o avem în fa ța lui Dumnezeu și ea nu ar trebui s ă ne fie deloc indiferent ă. Sim țul
acestei datorii ar trebui s ă ne c ălăuzeasc ă gândurile noastre 11 . Prima misiune este de a „de ștepta
sufletul”. Înainte de aceasta trebuie s ă în țelegem îns ă bine c ă dorin țele unui om „nen ăscut din

6 Mitropolit Dr. Antonie Pl ămădeal ă, Biserica Slujitoare, Sibiu, 1986, p. 132.
7 Ibidem, p. 133.
8 Ibidem, p. 133.
9 Prof. Dr. Vasile Ispir, Îndrumarea Misionar ă a Bisericii Ortodoxe, Editura I.B.M.B.O.R., Bucure ști, 1992, p. 8.
10 Ibidem, p. 8.
11 Ibidem, p. 14.

10 nou”, care dup ă Sfânta Scriptur ă e „mort în p ăcate și f ărădelegi” sunt „necurate” și apoi s ă ne
dăm seama c ă ei nu cunosc acest adev ăr și aceasta pentru c ă toate lucrurile „u șoare”(de șarte) ale
unei lumi trec ătoare le par lor ca singurele vrednice de dorit. Misiunea este a ceea de „a le
deschide ochii” ca s ă-și dea seama c ă aceste lucruri nu sunt „m ărg ăritarele” cele netrec ătoare, ci
să-i îndemne s ă caute „m ărg ăritarul” dumnezeiesc.
„Tân ărul pescar de oameni” trebuie s ă se fereasc ă a crede c ă o simpl ă „trezire
sufleteasc ă” este o adev ărat ă poc ăin ță . Datoria noastr ă este de „a lumina”! Mul ți au fost
de ștepta ți cu privire la nevoile și la starea periculoas ă, dar au c ăzut iar ăș i în somn „pentru c ă nu
au fost lumina ți” 12 . În spatele min ții întunecate sau a con știin ței adormite st ă du șmanul de moarte
al sufletului – Satana. Aceast ă convingere ne „împinge” spre o rug ăciune și ne face s ă strig ăm:
„Izb ăve ște-ne de potrivnicul nostru!”
Îns ărcinarea sau lucrul nostru const ă în „a-i conduce pe oameni de sub puterea Satanei
sau de sub o putere care în șal ă, robe ște sau distruge la Dumnezeu”. Misiunea aceasta poate fi
îndeplinit ă numai dac ă Dumnzeu ne ajut ă.
În aceast ă misiune, ținta principal ă este ca sufletele s ă fie mântuite și s ă-L recunoasc ă pe
Iisus ca Domn și s ă primeasc ă iertare de p ăcate prin credin ța în jertfa și învierea Lui din mor ți:
„C ă de vei m ărturisi cu gura ta c ă Iisus este Domnul și vei crede în inima ta c ă Dumnezeu L-a
înviat pe El din mor ți, te vei mântui”(Romani 10,9). Noi suntem „uneltele” pe care le
întrebuin țeaz ă Dumnezeu la îndeplinirea acestei misiuni.
Biserica este subiectul evangheliz ării, a propov ăduirii lui Hristos prin to ți cei care tr ăiesc
în sânul ei, prin to ți membrii ei. Totu și, datorit ă structurii, ordinii ierarhice exist ă priorit ăți ale
evangheliz ării. Ierarhia, clerul Bisericii, respectiv episcopul, preotul, diaconul sunt hirotoni ți
pentru c ă li s-a încredin țat a fi înv ăță tori, conduc ători ai Bisericii vizibile. Ei sunt numi ți
„mae ștrii credin ței”, ai propov ăduirii Evangheliei.
Monahismul a de ținut și de ține un rol foarte important în misiunea Bisericii. Aceasta
pentru c ă monahul, ca ascet, ca „atlet al lui Hristos”, are disponibilitat e total ă pentru Hristos.
Biserica, Trupul lui Hristos în lume, exist ă și lucreaz ă în contextul social prezent, ea îns ăș i având
nevoie de sprijinul unui monahism viguros. Prin monahism, Biserica va continua nu numai s ă
tr ăiasc ă, dar s ă și creasc ă, s ă se revitalizeze și s ă se des ăvâr șeasc ă în Duhul Evangheliei 13 .

12 Ibidem, p. 19.
13 Ibidem, p. 271.

11 În alte timpuri, unele m ănăstiri erau centre de unde radia lucrarea misionar ă. Și ast ăzi,
aceste m ănăstiri pot fi într-o situa ție similar ă, ca s ă ajute misiunea Bisericii. Biserica trebuie s ă
încurajeze pe cei ce sunt într-o astfel de situa ție, ca s ă lucreze cu dragoste pentru extinderea
împ ărăției lui Dumnezeu 14 .
Rolul monahismului este unul pozitiv în sensul c ă „acumuleaz ă” energii duhovnice ști,
voca ții, oameni hot ărâ ți pentru Dumnezeu și pentru binele Bisericii, în primul rând ca rug ători,
dup ă aceea ca exemple de via ță , apoi folose ște energiile acestea, care ar putea s ă se risipeasc ă în
via ța obi șnuit ă sau ar putea s ă se împu țineze dac ă cineva nu merge pe aceast ă cale 15 . Dat fiind
acest puternic și viu exemplu de via ță jertfelnic ă și abnega ție, cum este m ărturisit de ob ștea
monahal ă, Biserica dispune de „un standard real și solid cu care s ă reorânduiasc ă lucrarea ei.”
Laicii: Ortodoxia a redescoperit teologia laicatului, aceast ă „preo ție regal ă a Bisericii”,
care m ărturise ște prin cuvânt și via ță , prin fapt ă cre știn ă Evanghelia. Ei sunt și cei trimi și s ă dea
mărturie despre Hristos în via ța social ă.
Tineretul: Cu entuziasmul s ău, cu libertatea sa trebuie s ă aleag ă calea Vie ții – pe Hristos
pentru c ă lumea de ast ăzi este expus ă la mari pericole. Din evangheliza ți ei pot deveni
evanghelizatori.
Mereu, Biserica Mântuitorului Iisus Hristos a sim țit prezen ța tineretului în mijlocul ei, ca
pe „aluatul care dospe ște toat ă fr ământ ătura”, fermentul care dinamizeaz ă via ța sau credin ța
cre știn ă în latura misionar ă, tineretul cre știn fiind mereu prezent și activ 16 .
Sfin ții Apostoli, pornind de la exemplul Mântuitorului care, chema pe tineri la El, au avut
tineri ucenici în lucrarea misionar ă de a r ăspândi Evanghelia. Tinerii misionari ai Evangheliei
porneau în lucrarea lor c ălăuzi ți numai de râvna sincer ă și jertfelnic ă de a îndeplini porunca
evanghelic ă a dragostei fa ță de oameni, de a r ăspândi lumina credin ței la toate neamurile 17 . Și în
vremea noastr ă, misiunea tineretului cre știn trebuie s ă fie la fel de vie și de dinamic ă ca în tot
cursul istoric al Bisericii.
Se știe c ă, în general, tineretul „alearg ă” dup ă un model de via ță , pentru c ă tot mai des se
întâlnesc tineri u șor coruptibili. În lumea de ast ăzi „asaltat ă” de publicitate, modelul cel mai larg

14 Arhim. Teofil Pârâian, Prescuri pentru cuminec ături, Editura Arhiepiscopiei Timi șoarei, Timi șoara 1995, p. 36.
15 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Credin ța pe care o m ărturisim, Editura I.B.M.B.O.R., Bucure ști, 1997, p. 288.
16 Pr. Mihail Stovar ă, Tinerii – misionarii lui Hristos, în „Almanahul B isericesc”, , Editura Sfânta Arhiepiscopie
Bucure ști, Bucure ști, 1998, p. 86.
17 Ibidem, p. 87.

12 răspândit este cel al violen ței, al pornografiei, al vie ții u șoare, iresponsabile, model foarte
periculos pentru o societate care î și m ărturisește, prin legile ei, c ă are la baz ă morala cre știn ă.
Este de datoria tineretului cre știn ortodox, care este sub patronajul Bisericii str ămo șești și
sub „obl ăduirea” dasc ălilor Ortodoxiei, s ă se implice în mod mai activ în refacerea chipului
cre știn al tineretului. Cu adev ărat misionare pot fi numite câteva direc ții: „dinamizarea
sentimentului cre știn, cunoa șterea și asumarea istoriei și a tradi țiilor poporului român;
participarea activ ă la Sfânta Liturghie, întemeierea haric ă a familiei; grija fa ță de cei în nevoi” 18 .
O direc ție important ă spre care sunt chema ți tinerii iubitori de Hristos, este cea a lucr ării
samaritene sau a carit ății. Cheam ă cu disperare ajutorul cuiva tot mai multe familii desp ărțite,
copiii, b ătrânii abandona ți, persoane dependente. Datoria tineretului cre știn este s ă se înscrie mai
activ în aceast ă lucrarea misionar ă a Bisericii, pentru c ă ace ști „neferici ți ai vie ții”, dar „fra ți ai
no ștri” s ă nu cad ă în mrejele dezn ădejdii, necredin ței, a vie ții imorale sau a credin ței false, adic ă
sectare.
Portul tineretului în aceast ă lucrare misionar ă este de un real folos, pentru c ă el aduce
„zelul și vigoarea tinere ții” aducând prospe țimea n ădejdii, bucuria comuniunii tuturor în jurul lui
Hristos. Familia este un factor de misiune cre știn ă fiind o Biseric ă domestic ă, unde în
comuniunea iubirii creatoare se experiaz ă iubirea divin ă: Dumnezeu este iubire, pentru c ă „Cel
ce nu iube ște n-a cunoscut pe Dumnezeu”(I Ioan 4,8).
Familia cre știn ă, amenin țat ă de anumite lucruri în structura ei, trebuie s ă con știentizeze
realitatea ei esen țial ă, aceea de m ărturie cre știn ă.
Inaugurat ă prin Taina Cununiei ca „institu ție social ă”, familia r ămâne pentru Biseric ă o
mare valoare nu numia distinct ă, ci și unic ă, deoarece poart ă în ea –datorit ă femeii –„legea etern ă
a vie ții”.
Maternitatea fizic ă a femeii –deci nedesp ărțit ă de suferin ță , are o valoare simbolic ă, fiind
prefigurarea modernit ății sacramentale a Botezului, care este, în acela și timp moarte și na ștere.
Rolul familiei const ă în transmiterea credin ței cre știne, mai ales datorit ă fidelit ății și curajului
femeilor, ele fiind primele care au primit vestea Învierii.
Grup ările(asocia țiile) cre știne: Scopul misiunii cre știne este via ța în Hristos, prin care
cre știnul are viziunea Sfintei Treimi, participând la via ța duhovniceasc ă prin îndumnezeirea cea
dup ă har: „Prin care El ne-a h ărăzit mari și pre țioase f ăgăduin țe, ca prin ele s ă v ă face ți p ărta și

18 Ibidem, p. 88.

13 dumnezeie știi firi, sc ăpând de stric ăciunea poftei celei din lume”(II Petru 1,4) 19 . „Misiunea este
avânt social și generozitate uman ă, este iubire de oameni. Ea presupune dor de mai bine pentru
omenire care reprezint ă idealul de progres social” 20 .
Opera misionar ă este o des ăvâr șire a credin ței pentru c ă „dac ă nu are fapt ă, credin ța e
moart ă în ea îns ăș i”(Iacob 2,17).
Domnul nostru Iisus Hristos a întemeiat Biserica cu scopul de a-i continua activitatea Sa.
Biserica este a șez ământul religios de maxim ă utilitate pentru credincio și, deoarece numai ea
asigur ă mântuirea.
Scopul esen țial al Bisericii sau misiunea sa este de ordin soteriologic . Toate celelalte
manifest ări ale Bisericii în via ța credincio șilor sunt numai mijloace pentru lucrarea mântuirii,
acesta fiind supremul țel. Pentru atingerea acestui scop, Biserica are în st ăpânirea sa înv ăță tura
Domnului nostru iisus Hristos, adic ă doctrina revelat ă cuprins ă în Sfânta Scriptur ă și Sfânta
Tradi ție.
Nu exist ă Biseric ă în afara misiunii, Biserica reprezentând scopul misiunii dar și
împlinirea ei. Astfel, misiunea este inseparabil ă de biseric ă prin îns ăș i fiin ța ei. Biserica este
misionar ă pentru c ă trebuie s ă umple întreaga crea ție: „Mandatul încredin țat Bisericii Sale de
Mântuitorul Iisus Hristos exprim ă elocvent dimensiunea misiunii: “drept aceea, mergând,
înv ățați toate neamurile botezându-le, în numele Tat ălui și al Fiului și al Sfântului Duh”(Matei
28,19-20) 21 .
Nu se poate vorbi de Biseric ă și de misiune în mod separat, ci de misiunea Bisericii, a
membrilor, adic ă de cler și credincio și. „Iar voi sunte ți semin ție aleas ă, preo ție împ ărăteasc ă,
neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca s ă vesti ți în lume bun ătățile celui ce va chema din
întuneric la lumina Sa cea minunat ă”(I Petru 2,9).
În esen ța ei misionar ă, Biserica este îns ăș i sensul misiunii. Cel mai concludent pentru a
ilustra leg ătura dintre Biseric ă și misiune poate fi acest citat: „Biserica tr ăie ște prin misiune ca un
foc care exist ă prin ardere” 22 .
Dac ă misiunea lui Hristos nu înseamn ă nimic altceva decât autod ăruirea vie ții unitare a
lui Dumnezeu c ătre lume, înseamn ă c ă misiunea este posibil ă în ultim ă instan ță numai și

19 Pr. Lector Gheorghe Petraru, Misiune și evanghelizare, în „Teologie și via ță ”, nr. 1-3, p. 20.
20 Pr. Prof. Dr. Vasile Ispir, op. cit., p. 8.
21 Pr. Lector Gheorghe Petraru, op. cit., p. 25.
22 Pr. Prof. Petru Rezu ș, Biserica în planul lui Dumnezeu, în „Ortodoxia”, nr. 3-4, 1963, p. 84.

14 printr-un eveniment al comuniunii care reflect ă în istorie existen ța trinitar ă a lui Dumnezeu
Însu și. Biserica este destinat ă s ă fie în mod precis aceasta 23 .
Biserica e numit ă și mama noastr ă cea de ob ște care ne-a n ăscut pe to ți prin baia
Sfântului Botez și prin Sfintele Taine. Sfântul Ciprian spunea „cine nu are Biseric a de mam ă nu
poate avea pe Dumnezeu de Tat ă”. Chiar dac ă oamenii st ăpâni ți de mândrie sau neascultare s-au
dezbinat între ei și s-au dep ărtat mai mult sau mai pu țin de adev ărata Biseric ă întemeiat ă de
Hristos și de Sfin ții Apostoli formând mai multe „biserici” sau culte, grup ări schismatice, nu
trebuie s ă credem c ă Biserica cea una s-a rupt în mai multe „biserici” 24 .
În afar ă de Biserica întemeiat ă de Hristos nu este mântuire, pentru c ă nu este preo ție nici
Sfinte Taine prin care s ă primim harul mântuirii. Adev ărul, care este Hristos Dumnezeu, Crucea,
Sfânta Evanghelie, harul mântuirii și urma șii Sfin ților Apostoli, adic ă episcopi și preo ți se afl ă
numai în Biseric ă, aici se afl ă to ți împreun ă cu Maica Domnului și însu și tronul nev ăzut al Prea
Sfintei Treimi, pentru c ă aici se afl ă Sfânta Împ ărt ăș anie, Sfânta Liturghie, mântuirea și bucuria
vie ții 25 .
Prin Hristos avem deodat ă rela ția cu Dumnezeu și cu semenii no ștri care devin chipuri ale
Fiului prin Duhul Sfânt. De aceea mântuirea noastr ă personal ă este rod al rela ției cu Dumnezeu
prin Fiul în Duhul Sfânt și al rela ției de iubire lucr ătoare cu semenii, în acela și Hristos care ne
încorporeaz ă pe to ți la Sine, prin Duhul S ău.
Biserica trebuie s ă tr ăiasc ă pe Hristos ca centru și Cap al ei, întrucât ea cre ște în m ăsura
în care tr ăie ște pe Hristos și face transparent pe Hristos în toat ă lucrarea ei mântuitoare. Sfântul
Ioan Gur ă de Aur, explicând cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „S-au desp ărțit de Cap de care
depinde totul” (Coloseni II , 19), zice: „De acolo î și are existen ța (Trupul) și existen ța cea bun ă.
De ce p ărăse ști deci Capul, ținându-te de membre? Dac ă ai c ădea de acolo de unde depinde tot
trupul, te-ai pierdut. Oricine ar fi acela, zice, nu numai via ța, ci și încorporarea în trupul Bisericii
o are de acolo. Toat ă Biserica cre ște atâta timp cât st ă unit ă cu Capul ei” 26 . Biserica trebuie s ă-L
tr ăiasc ă pe Hristos și s ă- L arate pe Hristos în toat ă lucrarea ei de slujire a mântuirii omului,
fiindc ă ea este expresia credin ței comune în Hristos, pentru c ă membrii ei tr ăiesc via ța lui Hristos

23 Pr. Conf. Dr. Dumitru Popescu, Consultan ța ortodox ă de la M ănăstirea Cernica, în „Biserica Ortodox ă Român ă”,
nr. 5-6, 1974, p. 616.
24 Protos. Ioanichie B ălan, C ălăuz ă Ortodox ă în Biseric ă, Editura Sfintei M ănăstiri Sih ăstria, 1991, p. 10.
25 Ibidem, p. 306.
26 Pr. Prof. Dumitru St ăniloae, Transparen ța Bisericii în via ța sacramental ă, în „Ortodoxia”, anul XXII, 1972, nr. 4,
p. 502.

15 și pentru c ă numai în Hristos î ș dobândesc ace știa mântuirea, slujind lui Dumnezeu prin slujirea
semenilor lor: „De toate m-am lipsit și pe toate le socotesc gunoaie, ca s ă dobândesc pe Hristos”
(Filipeni 3, 8). Biserica și membrii ei trebuie s ă aib ă aceea și con știin ță a prezen ței lui Hristos în
ei de care vorbe ște Sfântul Apostol Pavel: „Acum nu mai tr ăiesc eu, ci Hristos tr ăie ște în mine”
(Galateni 2, 20). Dar prezen ța lui Hristos o avem prin Duhul Sfânt care împ ărt ăș ește Bisericii și
nou ă, prin Biseric ă, energiile Sale dumnezeie ști, unificatoare și sfin țitoare, prin care noi ne
însu șim mântuirea.
Hristos este în lume, dar și în cer; noi cre știnii ajungem la Hristos cel din cer prin Hristos
care este în Biseric ă și în lumea care caut ă ast ăzi s ă înving ă mizeria, foamea, inegalit ățile sociale,
discrimin ările rasiale, culturale și spirituale, violen ța, criza de identitate a persoanelor și a
popoarelor, r ăul din om și din societatea în care acesta tr ăie ște. Oamenii și popoarele tind ast ăzi
spre rela ții mai bune între ei, dând expresie mesajului „mântuirii ast ăzi" a lui Hristos” 27 .
Dac ă „iubirea lui Dumnezeu s-a v ărsat în inimile noastre” (Romani 5, 5), și ca urmare
fireasc ă noi putem trebuie s ă vedem implicat ă în fa ța lui Iisus Hristos, Dumnezeu Întrupat, fe țele
tuturor semenilor no ștri, a șa cum Dumnezeu-Tat ăl ne vede pe to ți în chipul Fiului S ău f ăcut om
și semen al nostru, trebuie și noi s ă vedem și s ă iubim în fiecare om o fa ță a lui Hristos, un chip
al S ău, fa ță de care suntem datori cu iubirea noastr ă (Ioan 13, 34). C ăci cel ce nu împline ște
trebuin țele semenului s ău dispre țuie ș pe Cel ce a zis: „Întrucât a ți f ăcut vreunuia din ace știa mai
mici ai Mei, Mie mi-a ți f ăcut” (Matei 25, 40).
Fiind uni ți cu Hristos cel în starea de Jertf ă și Înviere pentru mântuirea noastr ă, trebuie s ă
ne jertfim și noi pentru semenii no ștri, s ă-i socotim ca pe Hristos care cere r ăspunsul nostru
ast ăzi și s ă c ăut ăm unirea cu ei prin slujirea ce le-o aducem, a șa cum Hristos a slujit mântuirea
noastr ă a tuturor, reînnoind în acela și timp întreaga zidire în care omul are pozi ția de centru. Fiul
lui Dumnezeu S-a întrupat și a acceptat Crucea ca s ă mântuiasc ă omenirea în întregimea ei,
eliberând-o de orice p ăcat, care înseamn ă, în toate cazurile, și o închidere egoist ă a omului atât
fa ță de Dumnezeu, cât și fa ță de semenul s ău28 . Prin Jertfa Sa, Mântuitorul Hristos a eviden țiat și
valoarea vie ții p ământe ști în general, ca stadiul în care omul î și agonise ște mântuirea. Mântuirea
are un sens adânc, cum subliniaz ă și Pastorul Dr. Filip Potter, secretarul general al Consiliului
Ecumenic al Bisericilor: “Pentru cei ce tr ăiau în timpul când Fiul lui Dumnezeu a luat chip

27 Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Radu, Repere morale pe ntru omul contemporan, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova,
2007, p. 163-164.
28 Ibidem, p. 165-166.

16 omenesc, fie c ă erau semi ți, greci sau romani, cuvântul «mântuire» avea un sens foarte adânc. A
fi mântuit însemna a fi eliberat de tot ceea ce constrânge și reduce via ța persoanelor sau a
societ ăților: fie boala trupului sau a sufletului, fie ignoran ța, indiferen ța sau frica, calamit ăți de
tot felul; nedreptatea s ăvâr șit ă de vecini sau de str ăini. Exprimând pozitiv, mântuirea era
libertatea de a tr ăi cu al ții în dreptate, respect și încrederea mutual ă, binele și iubirea care se
dăruie ște. A fi mântuit însemna a fi liber s ă fii tu însu ți, s ă devii o persoan ă autentic ă; ceea ce
implica o deschidere c ătre al ții și c ăutarea fericirii lor” 29 .
Împ ăcarea durabil ă implic ă o iubire tot mai deschis ă și mai intens ă care tinde s ă realizeze
dreptatea, libertatea și egalitatea între oameni, s ă realizeze acel schimb reciproc de valori între
ace știa. Cre știnii trebuie s ă contribuie la aceasta, dar nu slujind un ins izolat, ci comunit ăți mai
mari, în care in șii î și duc existen ța determinând apari ția de structuri care s ă sus țin ă și s ă asigure,
pe un plan larg uman și social, rela ții de dreptate, egalitate și fr ățietate, ce r ăspund aspira țiilor
lumii noastre contemporane.
Biserica tr ăie ște în lume și lumea are con știin ța prezen ței Bisericii în ea. Biserica și
lumea nu sunt dou ă realit ăți contradictorii, în lupt ă, c ăci Biserica nu se afl ă în postura de a cuceri
lumea, ci ea are nevoie de lume. Duhul Sfânt lucreaz ă și în Biseric ă și în lume. Biserica se
îmbog ățește din raportul ei cu lumea, fiindc ă aceasta îi d ă con știin ța c ă tot ceea ce face face din
datoria ei pentru om în vederea Împ ărăției lui Dumnezeu. C ăci omul se cunoa ște pe sine proiectat
pe fundalul lumii și în con știin ța semenilor s ăi, cu care împreun ă se dezvolt ă, el p ăstrându-și
totdeauna identitatea sa, în fa ța lumii și a semenilor.
Dat ă fiind aceast ă leg ătur ă, mântuirea adus ă de Hristos ofer ă cea mai adânc ă baz ă pentru
slujirea omului și a lumii. C ăci în Mântuitorul Hristos sunt cuprinse multe posibilit ă: în El încap
to ți și to ți pot fi adu și la El și to ți semenii no ștri pot fi sluji ți prin El, spre mântuire. C ăci rela ția
cu Dumnezeu implic ă în acela și timp rela ția dreapt ă cu semenii no ștri. Omul nou adus de
Învierea lui Hristos este deschis tuturor prin Hristos și este factorul unificator al întregii crea ții
rezidit ă și ea, tot prin învierea lui Hristos, pentru om.
Convins ă c ă mântuire a const ă într-o adânc ă transformare a omului care înainteaz ă pân ă
la îndumnezeirea lui și c ă aceasta se realizeaz ă prin slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor,
Biserica Ortodox ă Român ă care a fost deschis ă în toate timpurile, a șa cum este ast ăzi,
credincio șilor s ăi și poporului c ăruia ea și ei apar țin, î și aduce partea ei de contribu ție și de

29 Message de Noel 1972, în „SOEPI”, nr. 34-39, annee 14, dec. 1972, p. 11.

17 sprijin, pe planul ecumenismului integral și local, promovând un sus ținut și multiplu dialog al
slujirii, împreun ă cu toate celelalte Biserici și culte cre știne din țara noastr ă.
Toate acestea sunt elemente ale "mântuirii ast ăzi care cere integrarea social ă a Bisericii și
a cre știnului, cu p ăstrarea intact ă îns ă a chipului autentic a lui Hristos care ne-a mântuit, a șa cum
se desprinde el din cuprinsul Sfintei Evanghelii și al Sfintei Tradi ții p ăstrate cu fidelitate de
Biseric ă, și cu p ăstrarea intact ă a identit ății cre știnului 30 .
În variatele ei forme de manifestare, via ța cre știn ă reprezint ă o reflectare a rela țiilor
intratrinitare; orice argumentare a unui aspect sau altul al vie ții teologice conduce invariabil la a
folosi drept model Sfânta Treime care devine modelul vie ții p ământe ști dup ă chipul c ăreia a fost
pl ămădit ă fiin ța uman ă. Indubitabil, motiva ția oric ărei ac țiuni a lui Dumnezeu spre om ca fapt
istoric sau generic, precum și mandatul comuniunii naturii umane unice, este iubirea.
Misiunea (mitto, ere; missus) este forma vizibil ă a iubirii Sfintei Treimi fa ță de om,
actualizat ă în cel mai eficient mod de Iisus Hristos și l ăsat ă ca mo ștenire Bisericii Sale, pentru
mântuirea omului. Dumnezeu Treime se reveleaz ă pentru a intra în rela ție direct ă și liber ă cu
omul, trimite pe Fiul în lume pentru a-l readuce la izvoarele com uniunii și d ă urma șilor ca
misiune: „S ă v ă iubi ți unul pe altul precum Eu v-am iubit” (Ioan 13, 34 și 15, 17) și „Merge ți în
toat ă lumea și propovedui ți Evanghelia la toat ă f ăptura; cel ce va crede și se va boteza se va
mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi” (Marcu 16, 15-16). Din ac east ă perspectiv ă,
„misionarul” este cel ce iube ște pe semenul s ău pe care voie ște s ă-L mântuiasc ă. Misiunea,
apostolatul sau trimiterea spre lume evoc ă dinamica Bisericii lui Hristos care nu este un
organism static, reflectând un stadiu în istorie, ci un organism viu c are se adapteaz ă la condi țiile
de via ță urm ărind în permanen ță slujirea lui Hristos, capul nev ăzut al trupului. Avându- și
originea în jertfa lui Hristos, eficient ă pentru întreaga lume, Biserica a primit adev ărul Lui prin
Apostoli, devenind „apostoleasc ă”, adic ă misionar ă, p ăstr ătoare a adev ărului revelat direct
apostolilor care L-au vestit: „Ceea ce era la început, ceea ce noi am auzit, ceea ce cu ochii no ștri
am v ăzut, ceea ce am privit și mâinile noastre au pip ăit despre Cuvântul Vie ții – și via ța S-a
ar ătat și noi am v ăzut-o și m ărturisim și v ă vestim via ța de veci care la Tat ăl era și care nou ă ni
s-a ar ătat, ceea ce am v ăzut și ceea ce am auzit, aceea v ă vestim și vou ă, pentru ca și voi s ă ave ți
părt ăș ie cu noi, iar p ărt ăș ia noastr ă, din parte-ne, este cu Tat ăl și cu Fiul S ău, Iisus Hristos”
(I Ioan 1, 1-3).

30 Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Radu, op. cit, p. 166- 167.

18 Biserica Ortodox ă este martor necunoscut al credin ței și al lucr ării duhovnice ști a
credin ței a șa cum se degaj ă din Sfintele Scripturi și cum a practicat-o și m ărturisit-o Biserica
primelor secole, are prospe țimea acelei vremi chiar și ast ăzi. Acum e nevoie s ă înnoim aceast ă
modalitate de a practica și a tr ăi credin ța, leg ătura cu Mântuitorul Iisus Hristos, prezen ța Duhului
Sfânt,omul devine capabil de a r ăspunde el însu și celorlal ți și cosmosului.
Fiind trimis ă în lume, Biserica în general și Biserica Ortodox ă în special, a luat totdeauna
în serios istoria și pe cei ce fac istoria: oamenii, na țiunile și popoarele. Biserica Ortodox ă n-a
formulat o doctrin ă social ă anumit ă. Atât doctrina separ ării totale a Bisericii de lume cât și teoria
celor dou ă împ ărății, formulat ă de Fericitul Augustin – neîmp ărt ăș it ă de Biserica Ortodox ă –
precum și sistemul erei constantiene, sau alt ă form ă de rela ție cu lumea, reprezint ă posibilit ăți
reale dar relative dup ă înv ăță tura ortodox ă pentru rela ția Bisericii cu lumea 31 .
Prin urmare, cea mai bun ă misiune a Bisericii este manifestarea tangibil ă și vizibil ă a
vie ții membrilor ei. Numero și sunt cei care simt azi în societate lipsa c ăldurii suflete ști a
comuniunii adev ărate,a preocup ării neegoiste și adânci pentru cel ălalt și a solidarit ății în general.
Pentru a avea asemenea credincio și Biserica trebuie s ă desf ăș oare o lung ă perioad ă de preg ătire
și de educare a credincio șilor,cât și o bun ă cooperare între cler și laici în slujirea și proclamarea
adev ărului dumnezeiesc. Prin misiunea continu ă a Bisericii ei sunt transforma ți în lupt ători
victorio și și p ărtasi ai mântuirii.
Biserica, prin preo ți, trebuie s ă le reaminteasc ă credicio șilor necesitatea de a înainta
continuu spre Dumnezeu și c ă nu este deajuns ca ace știa s ă-și admire pietatea care nu le d ă nici
un ajutor în urcu șul duhovnicesc.
În studiul „Misiune și m ărturie cre știn ă fa ță de prozelitismul religios care este o
contram ărturie”, Arhid. Ioan Ic ă jr. subsumeaz ă o serie de argumente teologice cu privire la
misiunea cre știn ă, care se pot reduce la trei aspecte esen țiale: Trimiterea Fiului și a Sfântului
Duh în lume de c ătre Tat ăl, trimiterea Apostolilor la propov ăduire de c ătre Hristos, trimiterea
Bisericii care, prin slujitorii învesti ți, vor desf ăș ura misiunea încredin țat ă pân ă la sfâr șitul
veacurilor 32 .

31 Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Radu, Misiunea Biseric ii ast ăzi și exigen țele ei, în „Analele Universit ății Valahia”,
Facultatea de Teologie Tîrgovi ște, 2001, p. 18-19.
32 Arhid. Ioan I. Ic ă Jr. , Pastora ție și misiune în Biserica Ortodox ă, Editura Episcopiei Dun ării de Jos, Gala ți, 2001,
pp. 28-31.

19 În în țeles biblico-dogmatic, trimiterea Fiului și a Sfântului Duh este o expresie a iubirii
lui Dumnezeu fa ță de om, pentru care Sfânta Treime poart ă grija deosebit ă în perspectiva
mântuirii sau readucerii lui la „starea cea dintru început”. Ta t ăl, izvorul dumnezeirii și principiul
unit ății acesteia, cel care are ini țiativa cre ării fiin ței umane, are și dorin ța mântuirii ei prin Fiul
(Ioan 3, 17 și 12, 47; I Ioan 4, 14 și Luca 9, 55). Pentru om, Tat ăl nu preget ă s ă fac ă orice, pân ă
la jertfa Unicului Fiu pe care îl „trimite” s ă vesteasc ă voia și iubirea Sa: „C ăci atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea încât pe Fiul S ău Cel Unul N ăscut L-a dat ca oricine crede în El s ă nu piar ă, ci
să aib ă via ță ve șnic ă” (Ioan 3, 16). Din aceast ă perspectiv ă, Treimea este într-o permanent ă
misiune, c ăci evenimentul venirii istorice a lui Hristos și trimiterii Duhului în lume devine
generic prin asumarea roadelor lucr ării Treimii de c ătre fiecare cre știn, prin Duhul Sfânt.
Unitatea de lucrare misionar ă a Treimii în lume se des ăvâr șește în Cincizecime, prin care cercul
lucr ării mântuitoare a Treimii cu lumea se completeaz ă, c ăci începe s ălăș luirea Duhului între
oameni. Fiecare „împ ărate ceresc” actualizeaz ă lucrarea aceluia și Duh Sfânt în persoana în care
se s ălăș luie ște și o „cur ățește de toat ă întin ăciunea”, împreun ă cu toat ă comunitatea bisericeasc ă.
Cre știnismul de azi trebuie s ă arate ca aten ția acordat ă vie ții ve șnice aduce cu sine și o
transformare a acestei lumi. A fi ucenic al Domnului, înseamn ă s ă-ți iube ști aproapele,s ă-i
împ ărt ăș ești grijile lui și s ă-ți manife ști dragostea prin lucruri concrete. Prin urmare, noi trebuie
să proclam ăm cu t ărie c ă misiunea Evangheliei nu este accea de a transforma pamântul înt r-un
paradis prosper, pentru c ă țelul final este dobândirea vie ții ve șnice. „Noi trebuie s ă tr ăim în
Hristos, leg ătura cu Tat ăl sub lucrarea Duhului Sfânt. Ne vom sim ți atunci ca unii asupra c ărora
se odihne ște Duhul Sfânt a șa cum se odihne ște și asupra Fiului. Stim c ă primim mereu darul
Duhului Sfânt prin rug ăciunile Bisericii. Prin darul Duhului Sfânt lucreaz ă în Biseric ă și în noi
energiile Duhului Sfânt, energiile necreate a șa cum le-au numit unii Sfin ții P ărin ți ai Bisericii” 33 .
Biserica are „misiunea” de a vesti lumii Împ ărăția lui Dumnezeu. Fiindc ă Bisericii i s-a
dat prezen ța Duhului Sfânt ca garan ție, ea este în mijlocul nostru „eshatonul” deja accesibil
lumii. Prin urmare, Biserica este comunitatea eshatologic ă, popor pelerin, care tr ăie ște în
așteptarea fierbinte a reîntoarcerii Domnului și Îl m ărturise ște în fa ța lumii. Biserica reveleaz ă
astfel str ălucirea Împ ărăției lui Dumnezeu în Persoana lui Iisus Hristos Cel Înviat, descoper it

33 Marc-Antoine Costa de Beauregard „Dumitru St ăniloae- Mica dogmatic ă vorbit ă”, Editura Deisis, Sibiu, 1995, p.
31.

20 tuturor ucenicilor din toate timpurile, prin venirea Duhului Sfânt, iar în acest chi p g ăse ște puterea
să propov ăduiasc ă Împ ărăția pân ă la marginile p ământului.
Misiunea ține de îns ăș i natura Bisericii, în orice condi ții ar tr ăi ea, iar f ără misiune nu
poate exista Biserica, fiindc ă Biserica duce mai departe lucrarea de mântuire a lumii, descope rit ă
și înfaptuita de Mântuitorul Iisus Hristos.
Duhul Sfânt este puterea dumnezeiasca prin care Biserica este capabil ă s ă asculte de
porunca Domnului înviat :„Merge ți în toata lumea si propov ădui ți Evanghelia la toat ă faptura”.
( Mc 16, 15 ; Lc 24, 47 ) 34 .
Dac ă misiunea Bisericii nu este dus ă pân ă la cap ăt, în locul luminii, bucuriei și vie ții
eterne, dup ă care înseteaza omul în calitatea lui de chip al lui Dumnezeu, om ul contemporan
descoper ă triste țea, solitudinea și vidul spiritual, devenind sclav al economiei și al sistemelor
inventate de el.
Pentru a ajuta omul s ă descopere adev ăratul sens al vie ții cre știne, misiunea și pastora ția
trebuie exercitate în a șa fel ca s ă ajute omul s ă dep ăș easc ă dualismul dintre via ța privat ă și via ța
social ă, iar comunit ățile parohiale s ă fie un loc în care credincio șii se roag ă împreun ă și
celebreaz ă împreun ă, g ăsesc sprijin în necazuri și simt o adev ărat ă solidaritate fr ățeasc ă.
Separarea între spiritualitatea privat ă și cea social ă st ă în centrul seculariz ării și sectarismului.
Prin urmare, trebuie dep ăș it ă aceast ă neîn țelegere fundamentalist ă, c ăci spiritualitatea și morala
cre știn ă nu fragmenteaz ă existen ța uman ă în domenii izolate, ci are în vedere totalitatea ei.
Problemele sociale sunt în cele din urm ă și probleme spirituale 35 .
Misiunea cre știn ă dat ă de Hristos devenea la noii cre știni m ărturie a vie ții de comuniune
și de iubire 36 căci ce dovad ă mai mare de iubire po ți ar ăta semenului decât grija ca el s ă se
mântuiasc ă, s ă tr ăiasc ă ve șnic. Apostolii și dup ă ei slujitorii investi ți și preg ăti ți pentru misiune
încep s ă vesteasc ă via ța cea nou ă a iubirii Sfintei Treimi prin mijloace concrete de natur ă
spiritual ă, pentru c ă „aur și argint nu au avut" (Fapte 3, 6) dar din ce au avut, din aceea au dat,
din via ța cea nou ă în Duhul. Aria larg ă a misiunii se precizeaz ă și se diversific ă dup ă m ărturia
Sfântului Apostol Pavel, pe domenii de activitate: „El I-a dat pe unii s ă fie apostoli, pe al ții
profe ți, pe al ții evangheli ști, pe al ții p ăstori și înv ăță tori, spre des ăvâr șirea sfin ților la lucrul

34 Dr. Nifon Mih ăiță , Misiologie Cre știn ă, Editura ASA, Editura Universit ății Valahia din Târgovi ște, 2001, p. 70.
35 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Ortodoxia în Europa. Locul spiritualit ății române, Editura Trinitas, Ia și, 1995, p.76.
36 Arhid. Lect. Dr. Ioan Ic ă jr., op. cit ., p. 30.

21 slujirii, la zidirea Trupului lui Hristos, pân ă ce to ți vom ajunge la unitatea credin ței și a
cunoa șterii Fiului lui Dumnezeu, la starea b ărbatului des ăvâr șit, la m ăsura plin ătății lui Hristos”
(Efeseni 4, 11-12).
El a l ăsat și modalit ățile prin care Biserica î și are împline ște menirea în via ța omului:
na șterea în credin ță care face din str ăin membru al Trupului lui Hristos, c ăci numai cel ce „se
boteaz ă” (Marcu 16, 16 și Fapte 2, 38) devine „f ăptur ă nou ă” (II Corinteni 5, 17), prin cre șterea
în credin ță , respectiv adeziunea activ ă la înv ăță tura și via ța comunit ății de-a lungul întregii vie ți
pământe ști, dup ă modelul primar unde noii adep ți „st ăruiau în înv ăță tura apostolilor și în
împ ărt ăș ire, în frângerea pâinii și în rug ăciuni” (Fapte 2, 42) și în final în comuniunea în
credin ță , respectiv fidelitate fa ță de tradi ție, c ăci „Hristos este acela și, ieri, ast ăzi și în veci”
(Evrei 13, 8), este cu noi pân ă la împlinirea f ăgăduin ței (Matei 28, 20), drept pentru care
Apostolul neamurilor avertizeaz ă: „Nu v ă l ăsa ți fura ți de înv ăță turile str ăine, cele de multe
feluri!” (Evrei 13, 9).
Misiunea înseamn ă, a șadar, împ ărt ăș irea de via ța iubirii treimice înc ă din timpul vie ții
pământe ști, având ca mijloace concrete vizibile Cuvântul Evangheliei și Tainele d ătătoare de har,
prin care lucreaz ă Duhul Adev ărului.
Omului de azi care, din multe cauze sufer ă de însingurare, de lips ă de un sens autentic și
caut ă o comuniune real ă și sincer ă care poate s ă se opun ă egoismului, individualismului și
consumismului, comunitatea parohial ă trebuie s ă-i ofere spa țiul acestei comuniuni. Ea trebuie
să-și îndeplineasc ă rolul de a restaura comuniunea între oameni, oferind m ărturie concret ă de
comuniune adev ărat ă, care poate fi g ăsit ă numai în mijlocul acelora care cred în Dumnezeu, Cel
Ce S-a Întrupat pentru a intra în comuniune deplin ă cu oamenii. Oferind aceast ă comuniune,
comunitatea parohial ă m ărturisitoare poate aduce omul în comuniune cu Dumnezeu întrucât
acesta intr ă în comuniune cu cei ce cred în El. Cre știnismul prezint ă interes real pentru omul de
ast ăzi în m ăsura în care prezint ă mesajul lui Dumnezeu Cel personal, viu și iubitor, Care singur
poate salva omul aici și-n ve șnicie, comunicându-i via ța și o iubire etern ă cum nu i-o pot oferi
nici bunurile materiale, nici ideologiile moderne și nici religiile orientale impersonale și face
aceasta întrucât îl ajut ă pe om s ă tr ăiasc ă aici și acum prezen ța anticipat ă a acestei iubiri în
comunitatea Bisericii, în comunitatea celor credincio și37 .

37 Pr. Prof. Dr. Valer Bel, Misiune, Parohie, Pastora ție. Coordonate pentru o strategie misionar ă, Editura Rena șterea,
Cluj-Napoca, 202, p. 47.

22 Biserica este „adunarea credincio șilor” 38 și pentru a-și men ține rolul de „vârf de lance” în
activitatea social ă, trebuie să foloseasc ă toate elementele vie ții sociale, mai cu seam ă pe membrii
acesteia. Între acestea, apostolatul laicilor care face Even ghelia mult mai credibil ă. Misiunea nu
ține numai de preot, ci de un aparat întreg care trebuie pus la punct cu atribu ții exacte și cu
scopul de a schimba via ța oamenilor, nu de a câ știga cât mai mul ți „prozeli ți” în biseric ă la slujba
duminical ă, pentru c ă în cazul respectiv misiuinea cap ătă accente de prozelitism 39 .
Centrul misiunii este Sfânta Euharistie, cum am afirmat mai sus, în sensul c ă ea hr ăne ște
spiritual deopotriv ă pe preot și pe credincio și. De aceea credinciosul care ascult ă Sfânta
Liturghie și se împ ărt ăș ește devine misionar hristofor, și trebuie s ă știe acest lucru, pentru c ă
ascultând cuvântul îl transmite mai departe f ăcând un apostolat laic, iar chipul lui sufletesc
devine chipul lui Hristos. Misiunea laicatului într-o parohie const ă din CALITATEA spiritual ă a
acesteia, de modul cum oamenii r ăspund comandamentelor înalte ale Mântuitorului.
Putem afirma c ă ruptura dinte om și divinitate se afl ă la originea unor crize enorme și
dezastre de ordin planetar, toate acestea avându- și r ădăcinile adânc înfipte în poftele nest ăpânite
ale omului 40 .
Activitatea misionar ă și conducerea pastoral ă trebuie în țeleas ă în contextul iubirii
mântuitoare a lui Dumnezeu și a Bisericii lui Hristos pentru omenire, iubire care este ade sea
ignorat ă sau gre șit în țeleas ă. Taina Întrup ării Domnului are ca scop eliberarea omului din robia
fa ță de sine însu și și transfigurarea lui prin har. De aceea, primul pas spre câ știgarea acestui
impact al credin ței este accentuarea faptului c ă Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Patimile,
Răstignirea, Învierea și În ălțarea Sa sunt în rela ție direct ă cu propria noastr ă condi ție. Via ța
cre știn ă implic ă mai mult decât simpla luare la cuno știn ță a binefacerilor pentru mântuirea vie ții,
mor ții și învierii lui Hristos 41 . Noul Testament ne arat ă c ă Iisus Hristos Cel Înviat este „pârg ă” a
celor adormi ți (1 Co 16, 20). Prin credin ță , istoria personal ă a credinciosului este convertit ă în
istoria personal ă a lui Hristos. În aceast ă convertire, participarea la Liturghie și extinderea

38 Alexandru Schmemann, Euharistia – Taina împ ărăției , traducere de Pr. Boris R ăduleanu, Editura Anastasia,
Bucure ști, p. 17.
39 Unii preo ți folosesc mijloace de atragere a „credincio șilor la biseric ă”, ceea ce este o mic ă parte din misiune și se
aseam ănă cu propaganda sectar ă care pune accentual tot pe „metode” în a vesti un presupus adev ăr, urm ărind ca
principiu cre șterea num ărului de adep ți. Misiunea are ca scop principal integrarea eclesi al ă și schimbarea vie ții.
40 Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, „Teologie și Cultur ă”, Bucure ști 1993, p. 117.
41 Mitropolit Emilianos Timiadis, Preot, parohie, înn oire (1994), traducere de Paul Brusanovwski, Editur a Sophia,
Bucure ști, 2001, p.55.

23 comuniunii experiat ă în ea la via ța de toate zilele, într-un cuvânt, realizarea unei comuniuni
autentice cu centrul în Dumnezeu, are rol important. Liturghia est e anume instituit ă de
Mântuitorul Iisus Hristos și s ăvâr șit ă pentru a crea mediul în care este cu putin ță exprimarea
cultic ă și public ă a credin ței unei comunit ăți cre știne. Aceast ă credin ță , celebrat ă în Liturghie,
trebuie apoi concretizat ă în via ța personal ă și social ă. Căci convertirea personal ă înseamn ă un
angajament moral disciplinat pe calea însemnat ă de Hristos în poruncile Sale evanghelice.
Nimeni nu poate s ă slujeasc ă la doi domni (Mt. 6, 24), de aceea urmarea lui Hristos, tr ăirea dup ă
chipul Lui este singura atitudine autentic ă a cre știnului. Orice segmentare a ciclului credin ței:
mărturisirea, celebrarea și practicarea credin ței duce la o ruptur ă a spiritualit ății cre știne 42 .
Părintele Dumitru St ăniloae afirma: „Tr ăim într-o vreme în care Hristos și haosul par s ă
se întâlneasc ă … și noi trebuie s ă întâmpin ăm amenin țarea la adresa naturii… Natura este scena
gra ției și sfera r ăscump ărării” 43 .
În ultimele volume din vasta sa oper ă (Teodramatik), Urs von Balthasar se ocup ă în mod
direct de misiunea Bisericii. Hristologia și pnevmatologia sunt completate printr-o eclesiologie
sistematic ă. Punctul de plecare, principiul director, îl constituie Persoana S fântului Duh pe care
Hristos L-a trimis de la Tat ăl. „Duhul deschide câmpul misiunilor; în acest spa țiu se deruleaz ă,
pe de o parte o participare dup ă analogia dramelor importante în mod teologic sau a persoanelor
create pe care le-or g ăsi în locul lor. În rolul s ău de actor divin, Iisus Hristos este Dumnezeu
Însu și, pe de alt ă parte, El este de asemenea sursa rolurilor împ ărțite la to ți ceilal ți actori, în
măsura în care li se întâmpl ă ridicarea la o participare theodramatic ă, și unde ei nu figureaz ă la
modul singular în teatrul lumii într-un pasaj fugitiv. Misiunea l ui Hristos, pentru c ă ea este
identic ă cu a actorului însu și, este ca o figur ă originar ă, centrul de plecare la care rolurile și
misiunile personale sunt m ărturisite subiec ților umani” 44 .
Ast ăzi Misiunea Bisericii nu se mai poate concepe decât în contextul dialogului
ecumenic, fie c ă este vorba de nivel de parohie, fie de eparhie sau de Biser ic ă. Ecumenismul

42 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Tratat de Teologie Dogmati c ă și Ecumenic ă, Editura România Cre știn ă, Bucure ști, 1999,
p.14-15.
43 Pr. Prof. Dumitru St ăniloae, „Raportul Adun ării Generale CEB, Nairobi”, comentariu în „ Ortodox ia”, 1961, nr.3
p.557.
44 Georges de Schrijver, Le merveilleux accord de l'h omme et de Dieu – étude de l'être chez Haus Urs von Balthasar,
Lauven University Press, 1983, p. 330.

24 misiunii este o șans ă cu atât mai mare cu cât recapituleaz ă începuturile Bisericii cre știne, numit ă
de Pr. Ioan Bria „Biserica ecumenic ă”, adic ă „Biserica sinoadelor ecumenice”, când misiunea se
făcea nu prin izolare și triumfalism autosuficient, ci prin dialog deschis cu mentali t ăți, religii și
culturi, dup ă exemplul Sfin ților Apostoli.
În Europa occidental ă se vorbe ște deja despre „epoca post-cre știn ă” sau despre
„re-evanghelizarea Europei”, respectiv orientarea misiunii Bisericii func ție de contextul în care
omul refuz ă pe Dumnezeu, spre deosebire de perioada apostolic ă în care chestiunea principal ă
era s ă aleag ă pe Dumnezeu fa ță de zeii p ăgâni. De aceea misiunea este cu mult mai complex ă
pentru c ă nu se mai adreseaz ă unei fiin țe religioase, ci autosuficiente, indiferente sau chiar
înd ărătnice. În plus, variatele tipuri de religiozitate duc la confuzie și tendin țe separatiste:
Dumnezeu nu se mai accept ă a șa cum este, ci este construit de om, dup ă cli șeul cel mai
convenabil tipului propriu de via ță .
La nivel local, deschiderea spre Europa are trei aspecte care t rebuiesc considerate în
consecin țele și provocarea lor din perspectiva misiunii.
Provoc ări de forme tot mai variate a diferitor denomina țiuni din import, cu metode
studiate, aplicate anterior, pe fondul unui context dificil: lipsa pr eg ătirii slujitorilor și a
mijloacelor de replic ă, fie c ă sunt psihologice, economice sau de orice alt ă natur ă.
Cre știnul ortodox modern nu mai este cel din scrierile clasice de pr ofil, ci un om care
circul ă f ără restric ții în tot spa țiul european, lucreaz ă în mediul eterodox, are nevoi spirituale pe
care Biserica noastr ă nu le poate satisface.
Progresul știin țific face din cre știnii moderni oameni care gândesc nuan țat, citesc mai
mult, evalueaz ă, compar ă, sunt informa ți.
De și nu mai organizeaz ă misiuni spre „neamuri”, Biserica este mai solicitat ă misionar
decât oricând, este provocat ă de contextul nou la care trebuie s ă r ăspund ă pertinent și punctual.
Noi știm c ă Hristos conduce Biserica la tot adev ărul, dar și c ă slujitorii trebuie s ă-i în țeleag ă
rostul și misiunea, s ă o slujeasc ă în a-și împlini voca ția eshatologic ă prin transmiterea cu
mijloace adecvate a Adev ărului.

25 BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

TEXTE BIBLICE
• Biblia sau Sfânta Scriptur ă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucure ști, 1968, 1975, 1982, 1988, (cu binecuvântarea P.F.P. Patriarh
Teoctist).

TEXTE LITURGICE
• Liturghierul , Tip ărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Prea Fericitului
Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura I nstitutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 1987.
• Molitfelnic , Edi ția a patra, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucure ști, 1984.

IZVOARE PATRISTICE
• Ambiguorum liber , P.G., 91, 556 AC.
• Epistola I c ătre Corinteni , XIV, în „Scrierile Sfin ților Apostoli”, trad. de Pr. I.
Mih ălcescu și Pr. M. Pâslaru, Râmnicu-Vâlcea, 1936, vol. I.
• De unitate Ecclesiae , VII, P.L., IV.
• De unitate Ecclesiae , c. XXIII, P.L., IV.
• Despre unitatea Bisericii , 5, 6, P.L., t. IV, col. 518 A.
• Epistola LIXIX , 8, P.L., VIII.
• Epistola c ătre Smirneni , trad. de Dumitru Fecioru, în vol. „Scrierile P ărin ților
Apostolici”, P.S.B. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucure ști, 1979.

26 • Isaiam V, 1, c. 52, P.G., LXX, 1144 CD.
• Omilia XVIII la I oan, P.G., LIX.
• Sfântul Chiril din Alexandria, De adoratione in Spiritu et veritate , IX; P.G., LXIX.
• Sfântul Ciprian, Epistola XL , P.L., IV.
• Sfântul Clement al Romei, Epistola c ătre Corinteni , 46, 5-6, trad. de Dumitru Fecioru,
în vol. „Scrierile P ărin ților Apostolici”, P.S.B. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 1979.
• Sfântul Grigorie Palama, Homilia XIV , De dispens, incarnationis Domini, P.G., CLI.
• Sfântul Ignatie, Epistola c ătre Filadelfieni ,4, P.G., V.
• Sfântul Ignatie al Antiohiei, Scrisoare c ătre cre știnii din Smirna , 8, 2.
• Sfântul Ioan Gur ă de Aur, Omilia a XI-a la I Timotei , 4, P.G., LXII.
• Sfântul Irineu, Adversus haereses , c. V, cap. XVII, 4, P.G., VII.
• Sfântul Leon cel Mare, De divinis officiis , I, 7, c. 10, P.L., CLXX, 189 D.
• Sfântul Maxim M ărturisitorul, Mystagogia , 6; P.G., 91.
• IDEM, Răspunsuri c ătre Talasie , 64, P.G., 90.

CĂRȚI , STUDII ȘI ARTICOLE
• Achimescu, Pr. Nicolae, Religii în dialog , Trinitas, Ia și, 2006.
• Andru țos, Hristou, Simbolica (trad. Prof. Iustin Moisescu) , Craiova, 1955.
• Antonie, I.P.S. al Ardealului, Bilanț și perspective ecumenice -50 de conferin țe
teologice interconfesionale ale cultelor cre știne din România, în 25 de ani , în
„Mitropolia Ardealului ”, anul XXXII, nr. 6, 1987.
• Bobrinskoy, Pr. Prof. Boris, Taina Bisericii , Cluj-Napoca, Editura Patmos, 2002.
• Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Aspecte dogmatice ale unirii Bisericilor cre știne, tez ă de
doctorat , în „Studii Teologice”, anul XX, nr. 1-2, 1968.
• IDEM, Teologia ortodox ă în România contemporan ă. Evalu ări și perspective ,
Trinitas, Ia și, 2003.
• IDEM, Dic ționar de Teologie Ortodox ă, Bucure ști , Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994.

27 • IDEM, Mărturia cre știn ă în Biserica Ortodox ă, în „Glasul Bisericii”, anul XLI, nr.
1-3, 1982.
• IDEM, Credin ța pe care o m ărturisim , Bucure ști, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997.
• Cristescu, Vasile, Antropologia și fundamentarea ei hristologic ă la Wolfhart
Pannenberg și Dumitru St ăniloae , Edi ția a II-a, Ia și, 2006.
• Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Ideal și criz ă în Mi șcarea ecumenic ă, în
„Candela Moldovei”, anul VII, nr. 11-12, 1998.
• David, Diac. Prof. Dr. Petre I., Sectologie sau ap ărarea dreptei credin țe, Constan ța,
1999.
• IDEM, Înc ă o treapt ă spre unitatea cre știnilor; a VI-a Adunare General ă a
Consiliului Ecumenic al Bisericilor, Vancouver-Canada, 24 iulie- 10 august 1983 , în
„Glasul Bisericii”, anul XLII, nr. 9-12, 1983.
• Evdokimov, Paul, L’Ortodoxie , Edi ția 1985.
• Fecioru, Pr. Prof. Dumitru, Ecumenism și prozelitism , referat la a XX-a Conferin ță
Teologic ă Interconfesional ă Sinodal ă, Sibiu, 5 noiembrie 1974.
• IDEM, L’Esprit Saint dans la Tradition de Dieu , Les editions du Cerf, Paris, 1969.
• Ic ă Jr, Ioan, Marani,Germano, Gândirea social ă a Bisericii , Editura Deisis, Sibiu, 2002.
• Ispir, Prof. Dr. Vasile, Îndrumarea Misionar ă a Bisericii Ortodoxe , Bucure ști, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1992.
• Istodor, Pr. Lect . Dr. Gheorghe, Misiunea Bisericii ca activitate permanent și practic ă
a Bisericii , Editura Sigma, Bucure ști, 2006.
• Iustin, I.P.S. Mitropolit, Declara țiile f ăcute la postul de televiziune din Paris în ziua
de 5 august 1962 , în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, anul XLIII, nr. 1-2, 1963.
• Justinian, P.F. Patriarh, Apostolat social , vol. IX, Bucure ști, 1968.
• Lemeni, Adrian, Ionescu, Pr. R ăzvan, Teologie ortodox ă și știin ță . Repere pentru
dialog , Edi ția a doua, rev ăzut ă și ad ăugit ă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române.
• Lossky, Vladimir, A l’image et á ressemblance de Dieu , Les editions du Cerf, Paris,
2006.

28 • IDEM, Rédemption et deification , în vol. „Image et ressemblance”, Les Editions
Aubier-Montaigne, Paris, 1986. .
• Mantzaridis, Georgios I., Globalizare și universalitate. Himer ă și adev ăr, traducere
de Pr. Prof. Dr. Vasile R ăduc ă, Editura Bizantin ă, Bucure ști, 2002.
• Mladin, Arhim. Prof. Nicolae, Calea unit ății Bisericii lui Hristos , în „Ortodoxia”, anul
XV, nr. 3-4, 1963.
• Moisescu, Prof. Dr. Iustin, Temeiurile lucr ării Bisericii pentru ap ărarea p ăcii , în
„Studii Teologice”, anul V, nr. 3-4, 1953.
• Moldovan, Pr. Prof. Univ. Dr. Ilie, Ortodoxia Misionar ă, stâlp de lumin ă în lumea
contemporan ă, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2009.
• Nifon, Prof. Dr. Mih ăiță , Arhiepiscopul Târgovi ștei, Misiologie cre știn ă. Curs pentru
uzul Facult ății de Teologie , Edi ția a II-a, rev ăzut ă și ad ăugit ă, Editura ASA, Bucure ști,
2005.
• Petraru, Pr. Lector Gheorghe, Misiune și evanghelizare , în „Teologie și via ță ”, anul V,
nr. 1-3, 1995.
• IDEM, Ortodoxie și prozelitism, Editura Trinitas, Ia și, 2000.
• Pl ămădeal ă, Mitropolit Dr. Antonie, Biserica Slujitoare , Sibiu, 1986.
• Popescu, Pr. Conf. Dr. Dumitru, Consultan ța ortodox ă de la M ănăstirea Cernica , în
„Biserica Ortodox ă Român ă”, anul XCI, nr. 5-6, 1974.
• IDEM, Hristos, Biseric ă, Misiune , Editura Arhiepiscopiei Dun ării de Jos, Gala ți, 2011.
• IDEM, Teologie și cultur ă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucure ști, 1993.
• Popescu, Pr. Prof. Dumitru, Ic ă, Pr. Prof. Ioan, Biserica Ortodox ă Român ă și
integrarea european ă, în „Biserica în misiune”, Editura Institutului Biblic și de misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 2005.
• Popescu, Pr. Emilian, Evaluarea lucr ărilor celei de a VI-a Adun ări generale a
Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver , în „Studii Teologice”, anul
XXXIV, nr. 9-10, 1982.
• Radu , Pr. Prof. Dumitru, Ce este Biserica dup ă înv ăță tura ortodox ă ? , „Îndrum ătorul
pastoral” al Arhiepiscopiei Bucure știlor, Bucure ști, 1981.

29 • IDEM, Aspectul comunitar sobornicesc al mântuirii , în „Ortodoxia”, anul XXVII, nr.
1, 1976.
• IDEM, Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine și problema intercomuniunii, tez ă
de doctorat , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
1978, publicat ă în „Ortodoxia”, anul XXX, nr. 1-2, 1978.
• IDEM, Îndreptarea și îndumnezeirea omului în Iisus Hristos , mss. dactilografiat,
1988.
• IDEM, Îndrum ări misionare , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, 1986, urm ătoarele capitole: Înv ăță tura ortodox ă despre Dumnezeu,
Dumnezeu creatorul, Mântuirea obiectiv ă sau r ăscump ărarea, Mântuirea prin Hristos în
Biseric ă și lumea, importan ța haric ă a slujbelor cultului ortodox, Taina Preo ției
(Hirotonia), Ierarhia bisericeasc ă, Parohia – Cadru normal al vie ții cre știne.
• IDEM, Mântuirea – a doua crea ție a lumii , în „Ortodoxia”, anul XL, nr. 2, 1986.
• IDEM, Mântuirea în și prin Biseric ă, în „Mitropolia Olteniei”, anul XXXV, nr. 7-8,
1983.
• IDEM, Mântuirea prin credin ță și fapte bune , în „Glasul Bisericii”, anul XLVI, nr. 4,
1986.
• IDEM, Ecumenism și actualitate , în „Mitropolia Olteniei”, an. XXII, nr. 3-4, 1970.
• Schemann, Pr. Alexander, Biseric ă, lume, misiune , Editura Reîntregirea, Alba-Iulia,
2006.
• St ăniloae, Pr. Prof. Dumitru, Teologia Dogmatic ă Ortodox ă, vol II, Editia a II-a,
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști , 1996.
• IDEM , Filocalia , Editura Institutului Bibilic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucure ști, 1980.
• IDEM, Mi șcarea Ecumenic ă și problemele lumii contemporane , în „Glasul Bisericii”,
anul XXII, nr. 3-4, 1963.
• IDEM, Mi șcarea ecumenic ă și unitatea cre știn ă în stadiul actual , în „Ortodoxia”, XV,
nr. 3-4, 1963.
• IDEM, Înv ăță tura Ortodox ă despre mântuire și concluziile ce rezult ă din ea pentru
slujirea cre știn ă în lume , în „Ortodoxia”, anul XXIV, nr. 2, 1972.