Pr. Prof. Univ. Dr. Alexandru Moraru Doctorand: [602603]
UniversitateaăBabeșăBolyaiăCluj -Napoca
FacultateaădeăTeologieăOrtodoxă
܇coalaăDoctoralăă„IsidorăTodoran”
Sfântul Niceta de Remesiana
Viațaășiăactivitatea
TezăădeăDoctorat
Coordonatoră܈tiin܊ific:
Pr. Prof. Univ. Dr. Alexandru Moraru Doctorand: [anonimizat]
2016
1
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………… 4
1.ăMotiva܊iaăalegeriiătemeiădeăcercetare ……………………………………………………………. 4
2. Actualitatea temei ……………………………………………………………………………………… 5
3.ăStadiulăcercetăriloră܈iăbibliografiaătemei ……………………………………………………….. 6
4.ăMetodaădeăcercetareă܈iăstructuraălucrării ……………………………………………………….. 8
1. RECEPTAREA SFÂNTULUI NICETA DE REMESIANA ÎN ISTORIOGRAFIA
DE SPECIALITATE ………………………………………………………………………………………… 10
1.1.ăIstoriografiaăstrăină ……………………………………………………………………………….. 10
1.2. Istoriografiaăromână ………………………………………………………………………………. 12
2.ăVIA܉Aă܇IăACTIVITATEAăSFÂNTULUIăNICETAăDEăREMESIANA …………… 59
1.1.ăIzvoareădeăreferin܊ăăpentruăSfântulăNicetaădeăRemesiana ……………………………. 62
1.2.ăTinere܊eaă܈iăeduca܊iaăSfântu lui Niceta de Remesiana …………………………………. 65
1.3. Sfântul Niceta, Episcop de Remesiana …………………………………………………….. 69
1.4.ăContextulăpolitică܈iăecleziasticăalăEpiscopuluiăNicetaădeăRemesiana ……………. 71
1.5. Prietenia Sfântului Niceta de Remesiana cu Paulinus de Nola …………………….. 84
1.6.ăPrimaăcălătorieăaăSfântuluiăNicetaălaăNolaă(398) ……………………………………….. 88
1.7.ăAădouaăcălătorieăaăSfântuluiăNicetaălaăNolaă(402) ……………………………………… 96
1.8.ăUltimeleămen܊iuniăcuăprivireălaăNi ceta de Remesiana ………………………………. 101
2
3. OPERELE SFÂNTULUI NICETA DE REMESIANA ………………………………….. 104
3.1. Istoria transmiterii textelor nicetaniene …………………………………………………. 104
3.2. Operele …………………………………………………………………………………………………. 110
3.2.1. Opere dogmatice ………………………………………………………………………………. 110
3.2.1.1. Libelli instructionis (Cărticeleădeăînvă܊ătură) …………………………………. 110
3.2.1.2. De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus (Despre
feluritele numiri potrivite Domnului nostru Iisus Hristos) …………………………… 118
3.2.2. Opere liturgice …………………………………………………………………………………. 119
3.2.2.1. De vigiliis servorum Dei (Despre privegherile robilor lui Dumnezeu) . 120
3.2.2.2. De psalmodiae bono (Despreăfolosulăcântăriiăpsalmilor) …………………. 123
3.2.2.3. Te Deum laudamus (Pe Tine,ăDumnezeule,ăTeălăudăm) ………………….. 127
3.2.3. Opere morale ……………………………………………………………………………………. 137
3.2.3.1 . Ad virginem lapsam (Cătreăoăfecioarăăcăzută) ………………………………… 138
3.2.3.2. Epistola din manuscrisul Corbeiense …………………………………………….. 139
3.3. Concluzii ……………………………………………………………………………………………. 141
4.ăTEOLOGIAăNICETANIANĂ ……………………………………………………………………… 143
4.1.ăTeologiaăliturgică ………………………………………………………………………………….. 148
4.1.1.ăIni܊iereaăcre܈tinăălaăSudădeăDunăreădupăăSfântulăNicetaădeăRemesiana ……. 148
4.1.1.1.ăInstitu܊iaăCatehumenatului …………………………………………………………… 149
4.1.1.2. Treptele Catehumenatului ……………………………………………………………. 153
4.1.1.2.1. Treapta catehumenilor ………………………………………………………….. 154
4.1.1.2.2.ăTreaptaăaspiran܊ilorălaăna܈tereaă„dinăapăă܈iădinăDuh” ………………… 159
4.1.1.2.3. Treapta neofi܊ilorăcelorănăscu܊iădină„dinăapăă܈iădinăDuh” …………… 162
3
4.1.2. Ritul privegherii în Episcopia Remesiana…………………………………………….. 165
4.1.3.ăPsalmodiaăsauămuzicaăbisericeascăălaăSfântulăNicetaădeăRemesiana ……….. 173
4.2.ăTeologiaădogmatică ……………………………………………………………………………….. 189
4.2.1. Triadologia la Sfântul Niceta de Remesiana …………………………………………. 191
4.2.1.1.ăÎnvă܊ăturaădespreăDumnezeu -Tatăl ……………………………………………….. 196
4.2.1.2.ăÎnvă܊ăturaădespreăDumnezeuăFiul …………………………………………………. 200
4.2.1.3.ăÎnvă܊ăturaădespreăDumnezeuăDuhulăSfânt ……………………………………… 215
4.2.2. Aspecte mariologice în opera Sfântului Niceta de Remesiana ………………… 228
4.2.3. Aspecte eclesiologice în opera Sfântului Niceta de Remesiana ………………. 231
4.2.4. Aspecte eshatologice în opera Sfântului Niceta de Remesiana ……………….. 234
4.3.ăTeologiaămorală …………………………………………………………………………………….. 237
4.3.1.ăSfântulăNicetaădeăRemesianaă܈iămonahismulădaco -roman ………………………. 238
4.3.2.ăLupteleăduhovnice܈tiă܈iăprovocărileăvie܊iiămonahale ……………………………… 241
4.3.3.ăValoareaămoralăăaăpocăin܊eiăînăEpistolaă Ad virginem lapsam …………………. 248
CONCLUZII FINALE ……………………………………………………………………………………. 258
ANEXĂ ………………………………………………………………………………………………………….. 265
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………….. 266
CURRICULUM VITAE ………………………………………………………………………………….. 293
Declarație ……………………………………………………………………………………………………….. 295
4
INTRODUCERE
1. Motiva܊iaăalegeriiătemeiădeăcercetare
Lucrarea cu titlul: Sfântul Niceta de Remesiana – Viaаa Юi activitatea a fost
realizatăă înă cadrulă disciplinei Istoria Bisericii Ortodoxe Române cu Noаiuni de
Paleografie, laă îndemnulă ܈iă subă directaă îndrumareă aă Pr.ă Prof.ă Univ.ă Dr.ă Alexandruă
Moraru,ă܈iăî܈iăpropuneăsăăexploreze, peăcâtăesteăcuăputin܊ă,ăpersonalitateaă܈iăoperaăacestuiă
episcop misionar, care a fost pe nedrept ignorat de- aălungulăistoriei,ădarăcareămerităăpeă
deplin a fi redescoper it,ădatăfiindăfaptulăcăăfaceăparteădinăpleiadaădeăsfin܊iădaco -romani
care au activat în spa܊iulănostruăromânesc.
Teza deă fa܊ăă î܈iă propuneă umplerea unuiă golă înă literaturaă românăă deă specialitate
prinăreconstruc܊iaăcronologicăăaăbiografieiăSfântuluiăNicetaă܈iăaăoperelorăsaleăliterare , prin
careă aă îmbogă܊ită spa܊iulă teologică daco -roman ܈iă nuă numai,ă ideeă sugeratăă deă cătreă
îndrumătorulămeuădeădoctorat,ăPărinteleăProfesorăAlexandruăMoraru.ăTrebuieăsăăprecizez
de la început căă cercetareaă deă fa܊ăă continuăă ܈iă desăvâr܈e܈teă înă mareă parteă cercetărileă
efectuate în timpul studiilor mele de masterat, care s- auăfinalizatăprinăsus܊inereaăpublicăăaă
tezeiădeădiserta܊ieă pe acest subiect.
Motivulă principală pentruă careă amă alesă săă trateză viațaă șiă activitateaă episcopuluiă
NicetaădeăRemesianaăaăfostăacelaădeăaăscoateăînă reliefăcaracterulăliturgică ܈iămisionar al
teologieiăsale,ăperspectivăăcareăaăfostăneglijatăătotalăînăspa܊iulăteologicăromânesc,ădarăcareă
esteădeămareăimportan܊ăăpentruăcunoa܈tereaăvie܊iiăduhovnice܈tiăaăstrămo܈ilorăno܈triă daco-
romaniădeălaăSudădeăDunăre,ăprecumă܈ i pentru Istoria Bisericii Ortodoxe Române.
Considerămă cercetărileă noastreă caă peă oă datorieă ܈i , înă acela܈ i timp, un prinos de
recuno܈tin܊ăăfa܊ăădeă acest părinteă܈iăscriitorăbisericesc,ăcareăaărămasăînăcon܈tiin܊aăBisericiiă
ca unul dintre cei mai mari misionari careăaăpredicatăEvangheliaăluiăHristosăstrămo܈iloră
no܈tri daco-romani.
5
2. Actualitatea temei
Via܊aă ܈iă activitateaă pastoral -misionarăă aă episcopuluiă Nicetaă deă Remesianaă
reprezintăă ună demersă extrem de dificil pentru orice cercetător,ă din cauza pu܊inelor
izvoare, careăauăpăstratăpesteăveacuriăamintireaăvieăaăacestuiăprestigiosăpărinteă܈iăscriitoră
bisericesc de origine daco- romană deălaăsfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -leaă܈iăînceputulăsecoluluiă
al V-lea. Amă considerată necesarăă oă nouăă abordareă aă acesteiă teme , dar dintr- oă nouăă
perspectivă,ăcuătoateăcăăînăspa܊iulăteologicăromânesc Sfântului Niceta de Remesiana i s-au
consacrată douăă tezeă deă doctorat,ă precumă ܈iă câtevaă studiiă deă specialitate,ă careă însăă seă
contrazic între ele.
Dacăă pânăă înă prezent , Pr. Prof. ܇tefan Alexeă aă cercetată via܊aă ܈iă activitateaă
episcopuluiăNicetaădinăperspectivaăecumenicită܊iiăpatristiceăaăsecolelorăIVă܈iăV,ăiarăOvidiuă
Pop, în teza sa de doctorat, ne- aăoferităoăanalizăăsubstan܊ialăăaăoperelorăSfântuluiăNicetaă
atât din punct de vedere teologic, dar mai mult din punct de vedere filologic, abordând
teme precum: lexicul nicetanian ,ămorfologiaă܈iăsintaxaăfrazei,ăînăgeneralăproblemeălegateă
deă limbaă ܈iă stilulă Sfântuluiă Niceta,ă amă considerată căă esteă necesarăă oă nouăă abordareă aă
teologiei nicetaniene, însăă deă aceastăă dată , dintr- oă perspectivăă liturgică,ă dogmaticăă ܈iă
morală .
Parcurgândă bibliografiaă deă referin܊ă,ă amă observată că , pânăă înă prezent , nu s- a
insistată delocă asupraă ritualuluiă deă ini܊iereă cre܈tină prezentată deă cătreă Sfântulă Nicetaă înă
lucrarea Libelli instructionis, careă aă avută ună rolă majoră înă răspândireaă cre܈tinismuluiă
printreă strămo܈iiă no܈triă daco -romaniă deă laă Sudă deă Dunăre.ă Eraă necesară , a܈adar , o
reconsiderareă aă eforturiloră depuseă deă cătreă Sfântulă Nicetaă înă acestă sens , deoarece în
teologia românea scăădeăspecialitate , s-aăpusămaiămultăaccentulăpeăariaămisionarăăaăacestuiă
episcop, iară înă ceeaă ceă prive܈teă corpusulă săuă deă scrieri,ă majoritateaă cercetătoriloră s -au
limitat laăoăsimplăăexpunereăaălorăprinăsintezeăsauărezumate.
Raportându- neă laă întreagaă operăă aă Sfântuluiă Niceta,ă amă observată căă ea nu este
compusăădinăsimpleă omilii sau cateheze pe care acesta le- arăfiărostităînăfa܊aăcredincio܈iloră
săi,ă ci , privităă înă ansamblu,ă operaă acestuiă scriitoră bisericescă esteă înă strânsăă legăturăă cuă
institu܊iaăCatehumenatuluiă܈iăcuăprogramulădeăini܊iereăcre܈tinădinăspa܊iulăgeograficădaco –
romană deă laă sfâr܈itulă secoluluiă ală IV -leaă ܈iă începutulă secoluluiă ală V -lea.ă Iatăă deă ce , o
6
abordareăliturgicăăasupraăoperelorăsaleăesteă bineven ităă܈iăînăacela܈iătimpănecesarăăpentruă
cunoa܈tereaăcultuluiădivinăpublicădinăspa܊iulădaco -roman.
Totodată,ă amă considerată căă este necesarăă oă nouăă analizăă teologicăă asupraă
reflec܊iiloră dogmaticeă expuseă deă autoră înă tratateleă De ratione fidei, De Spiritus Sancti
potentia ܈iăDe Symbolo. De asemenea, lucrareaă vaă încercaă săă surprindăă câtevaă aspecteă
legate de monahismul daco- romanădinătimpulăvie܊iiă܈iăactivită܊iiămisionareăaăepiscopuluiă
Niceta de Remesiana ,ăsubiectămaiăpu܊inăabordat în literatura de specialitate.
Considerămă căă viziuneaă noastrăă deă aă delimitaă teologiaă nicetaniană pe cele trei
paliere ale teologiei contemporane: liturgică,ă dogmaticăă ܈iă morală va aduce un plus de
în܊elegereă reflec܊iiloră teologiceă expuseă deă cătreă episcopulă Nicetaă înă opereleă saleă ܈i ,
totodată , perspectiva noastrăă este de actualitate în domeniul cercetărilorăIstorieiăBisericii .
3. Stadiulăcercetăriloră܈iăbibliografiaătemei
În demersul nost ruă܈tiin܊ificăvomăîncercaăsăăfacem apel la cât mai multe studii de
specialitate ,ăatâtădinăistoriografiaăromână câtă܈iădinăistoriografiaăuniversală,ătocmaiăpentruă
aăneăfaceăoăimagineăcâtămaiăclarăăaămoduluiăînăcareăs -aăscrisădespreăSfântulăNicetaăpânăăînă
zilele noastre.
Pentruă elaborareaă prezenteiă lucrări , am identificat, în primul rând, sursele
bibliograficeă străine,ă respectivă diserta܊iileă academiceă realizateă înă spa܊iulă occidental pe
aceastăă temă . Dintre lucr ărileă deă sp ecialitate folosite cel mai frecvent, amintim de
monumentala biografie a teologului britanic A. E. Burn, Niceta of Remesiana. His life
and works, Cambridge,ă1905,ăcareăcon܊ineă܈iăprimaăedi܊ieăcompletăăaăoperelorăSfântuluiă
Niceta, valabilăăpânăăastăzi ܈i, deădiserta܊iileăacademiceărealizateădeăcătreăErnstăHümpel,ă
Nicetas, Bischof von Remesiana, Bonn,ă 1895ă ܈iă W.ă A.ă Patin,ă Niceta, Bischof von
Remesiana als Schriftssteller und Theologe, München, 1909. Toate aceste surse au avut
înăvedereăreliefareaăpersonalită܊iiăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana,ăaăarieiăsaleămisionare,ă
precumă܈iăaăactivită܊iiăsaleădidacticeăînăspa܊iulăsud -dunărean. Desigur,ăamăutilizată܈iă alte
studii de specialitate pe care le vom me n܊ionaăînăcapitolulăurmător.
Dintreă lucrărileă publicateă înă limbaă română,ă ceaă maiă valoroasă lucrare a fost
documentataătezăădeădoctoratăaăPr.ăProf.ăAlexeă܇tefan,ă Sfântul Niceta de Remesiana Юi
7
ecumenicitatea pat ristică din secolele IV Юi V , publicatăă în revista Studii Teologice, XXI
(1969), nr. 7-8, pp. 453- 583,ă dară ܈iă tezaă deă doctorată aă luiă Ovidiuă Pop,ă intitulatăă
Contribuаii ale lui Niceta de Remesiana la dezvoltarea literaturii creЮtine clasice ܈iă
publicatăămai apoi sub titlul Niceta de Remesiana – Monografie, laăEdituraăUniversită܊iiă
din Bucure܈ti,ă în anul 2007. Ambeleălucrăriăauăconstituităînsemnateăpuncteădeăreferin܊ăăînă
realizareaă acesteiă lucrări , fiindu-mi de ajutor la realizarea biografiei Sfântului Niceta,
precum ܈iăla reconstituirea contextuluiăpolitică܈iăeclesiasticăînăcareăaăactivatăcaăepiscop.
Alte surse importante pe care le-am utilizat frecvent în cerc etareaădeăfa܊ăăauăfostă
lucrărileă realizate de Pr. Prof. Ioan Coman, Scriitori bisericeЮti din epoca străromână,
Bucure܈ti,ă1979 ܈iăceleăaleăluiăMihailăDiaconescu,ă Antologie de literatură dacoromană.
Texte comentate, Ed.ă Corifeu,ă Bucure܈ti,ă 2003ă ܈iă Istoria literaturii dacoromane , Ed.
AlcorăEdimpex,ăBucure܈ti,ă1999,ă pe care le-am utilizat la analiza operelor acestui părinteă
܈iăscriitor bisericesc.
Oăimportantăăsursăădeădocumentareăauăfostăstudiileă܈tiin܊ificeăpublicate de Aloisiu
LudovicăTăutu,ăIoanăComan,ăMirceaăPăcurariu,ăIoanăRămureanu,ăAlexeă܇tefană܈iăOvidiuă
Pop în diferite reviste teologice, precum: Ortodoxia, Biserica Ortodoxă Română, Studii
Teologice , Cultura CreЮtină ܈iăVestitorul care,ăfieăcăăauăprezentatăvia܊aăSfântuluiăNicetaă܈iă
activitatea sa didactico- catehetică,ăfieăauăcuprinsăpăr܊iădinăopereleăsaleătra duse în limba
română . Acestea mi-au fost de un real ajutor atât înăconturareaăpersonalită܊iiăepiscopuluiă
NicetaădeăRemesiana,ăcâtă܈iăînăproblemeleălegateădeăpaternitateaăscrierilorăsale.
Înăceeaăceăprive܈teăutilizareaăizvoarelorăpatristice,ăamăsocotităcă , într-o astfel de
cercetare, utilizareaălorăesteăobligatorieă܈iăseăimpuneădeălaăbunăînceput.ăAstfel , pentru a
conturaă personalitateaă episcopuluiă Nicetaă ܈iă aă opereiă saleă teologice,ă amă apelată laă
izvoare le: Patrologi a Greacă și Patrologia L atină, la colec܊iaă româneascăă Părinаi Юi
Scriitori BisericeЮti, dară ܈iă laă celeă maiă recenteă traduceriă patristiceă apăruteă laă Edituraă
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne sau la Editura Basilica a
PatriarhieiăRomâne.ăDeăasemenea,ăînăcercetareaădeăfa܊ăăamăutilizată܈iăcolec܊iaăintitulatăă
Fontes Historiae Daco-Romanorum, precumă܈iădiferiteă Istorii biserice܈tiăsauăuniversale,ă
fărăădeă careănuă amăfiăpututăaveaăoăimagineăclarăăa supra vie܊iiă܈iăactivită܊i i misionare a
Sfântului Niceta.
8
4. Metoda de cercetare ܈iăstructuraălucrării
Înă ceeaă ceă prive܈teă structuraă compozi܊ionalăă aă lucrării se pot distinge patru
capitoleămari,ăcuăsubcapitoleleăaferente,ăfiecareăavândăoătematicăăproprieă܈iădistinctăăfa܊ăă
de celelalte.
Primul capitol, intitulat Receptarea Sfântului Niceta în istoriografia de
specialitate, esteă împăr܊ită în douăă subcapitoleă ܈iă urmăre܈teă înă liniiă mariă analizaă
bibliografiei Sfântului Niceta atâtăaăceleiăstrăine,ăcâtă܈iăaăceleiădinăspa܊iulăromânesc . În
ceea ce prive܈teăbibliografiaăstrăină,ăamăidentificatăunănumără de cinciădiserta܊iiăacademiceă
consacrateăvie܊iiă܈iăactivită܊iiăSfântuluiăNiceta,ătoateărealizateălaăprestigioaseleăuniversită܊iă
dină Occident,ă câtă ܈iă ună numără însemnată deă studiiă peă aceastăă temă.ă Peă deă altăă parte,ă înă
istoriografiaăromâneascăăamăconsultatăunănumărădeă43ădeălucrăriă܈iăstu dii de specialitate,
începând de la Gheorgheă܇incaiă܈iăsfâr܈indăcuăceleămaiănoiăapari܊iiăeditorialeăpeăaceastăă
temă.ăÎntreagaăbibliografieăconsultatăăne -a permisăsăăidentificămă܈iăsăăpunemăaccentulăînă
cercetareaădeăfa܊ăăpeăuneleăproblemeăcareănuăauăfostăabordateăpânăăacumăsauăcareănuăauă
trezităinteresulăcercetătorilor.
Alădoileaăcapitolăesteăalcătuitădinăoptăsubcapitoleă܈iăseăconcentreazăăpeă Viața și
activitatea Sfântului Niceta de Remesiana . Acest capitol ridică o serie de probleme, care
nu pot fi elucidate decât numaiăînăbazaăizvoarelorăcareăfacăreferireălaăcre܈tinismulădaco –
romană ܈iă careă neă pună înă legăturăă cuă activitateaă pastoral -misionarăă aă Sfântuluiă Nic eta.
Problemeleă suntă legateă deă contextulă politică ܈iă ecleziastică înă careă aă trăită ܈iă aă activată caă
episcop în eparhia Remesiana,ă deă originea,ă deă tinere܊e a, de educa܊ia,ă precumă ܈iă de
începutul carierei sale ecleziastice, de activitatea didactico- cateheticăă pri n care a
îmbogă܊ităteologia,ă de legăturileăcuăApusul,ămaiăexactăprieteniaăsaăcuăepiscopulăPaulinusă
dinăNola,ăprecumă܈iă de sfâr܈itulăvie܊iiăsale,ăcareăpânăăastăziăneărămâneănecunoscut.ăToateă
acestea, constituie un subiect de mare interes pentru teologia con temporanăă ܈i , mai cu
seamă,ă pentruă creionareaă identită܊iiă episcopului Niceta de Remesiana. Tot aici, vom
insista ܈i asupra ariei misionare a Sfântului Niceta, subiect ce a generat în istoriografia
română,ădară܈iă în cea universală,ămulteădisputeă܈iăneîn܊elegeriăîntreăcercetători.ă
Cel de- ală treileaă capitolă ală lucrăriiă seă ocupăă cuă Operele Sfântului Niceta de
Remesiana, elucidândă problemaă paternită܊iiă ܈iă aă manuscriseloră careă auă păstrată pesteă
9
veacuriă mo܈tenireaă literarăă a episcopului daco-roman. În acest sens, ne propunemă săă
realizămă un istoric al transmiterii textelor nicetaniene, analizând operele acestui părinteă܈iă
scriitorăbisericescă܈iăidentificândădiferiteleăedi܊iiăînăcareăs -au publicatăpânăăînăziuaădeăazi.
Alăpatruleaăcapitolăalălucrării , intitulat Teologia nicetaniană este capitolul care se
dore܈teă aă fiă celă maiă consistentă dină cuprinsulă acesteiă lucrări ܈iă care,ă totodată,ă reprezintăă
noută܊ileăcuăcareăvenimăînăa cest domeniu de specialitate. Pe acestăpalier,ădinădorin܊aădeăaă
aduceă ună plusă deă în܊elegereă teol ogiei Sfântuluiă Niceta,ă vomă recurgeă laă oă analizăă
mistagogicăă܈iăteologică,ăinterpretândăoperaăsaădinăpunctădeăvedereăliturgic,ădogmatică܈iă
moral.
Din punct de vedere liturgic vomăinsistaă asupraă institu܊ieiăCatehumenatuluiă܈iăa
ritualuluiădeăini܊iereăcre܈t in dinăepiscopiaăRemesiana,ăa܈aăcumăneăesteăprezentatădeăcătreă
Sfântul Niceta în lucrarea Libelli instructionis. Totodată,ă aten܊iaă noastrăă seă vaă îndreptaă
asupraă ritualuluiă deă priveghereă ܈iă ală psalmodiei introduseă deă cătreă Sfântulă Nicetaă înă
episcopia Remesiana, întrucât acestea sunt considerate a fi principalele mijloace folosite
de el în lucrarea sa pastoral- misionară.
Din punct de vedere dogmatic vomă expuneă ܈iă analizaă reflec܊iileă teologiceă aleă
episcopului Niceta de Remesiana legate de triadologie, de hristologie, de pnevmatologie,
de mariologie, de eclesiologieă ܈iă de eshatologie,ă ܊inândă contă deă contextulă politică ܈iă
eclesiastic de atunci. Înăaceastăăabordare , vom lua în considerare diferitele erezii prezente
܈iăînăepiscopiaăRemesiana,ădară܈i deăcombatereaăacestoraăprinămisiuneaă܈iăoperaăteologicăă
a episcopului remesian.
Câtă prive܈teă morala neă propunemă săă eviden܊iemă câtevaă aspecteă legateă deă Tainaă
Pocăin܊eiăînăspa܊iulămonahalădaco -roman, plecând de la epistola Ad virginem lapsam a
Sfântului Niceta. Tot în acest palier vom încercaăsăăsurprindemăcâtevaăaspecteălegateădeă
monahismul daco- romanădinătimpulăvie܊iiă܈iăactivită܊iiămisionareăaăepiscopuluiăNicetaădeă
Remesiana,ăsubiectămaiăpu܊inăabordatăînăliteraturaădeăspecialitate.
Potrivit metodologiei deă cercetareă ܈tiin܊ifică,ă înă elaborareaă acesteiă lucrăriă amă
folosit metodaă istorică,ă metodaă descriptivăă ܈iă cronologică,ă metodaă comparativă ܈iă
analitică,ă precumă ܈iă metodaă geogra fică,ă iară înă ceeaă ceă prive܈teă sistemul de citare vom
folosi normele de redactare utilizate de revista Studii Teologice a Patriarhiei Române.
10
1. RECEPTAREA SFÂNTULUI NICETA DE REMESIANA ÎN
ISTORIOGRAFIA DE SPECIALITATE
1.1. Istoriografiaăstrăină
Peăplanăinterna܊ional,ăSfântulăNicetaădeăRemesiana s-a bucurat de studii serioase
܈iămaiăbineădocumentate,ămajoritateaăbibliografieiăprovenindădeălaăteologiă܈iăistoriciădină
spa܊iulăoccidental:ăSpania,ăItalia,ăFran܊aă܈iăGermania.ăContribu܊iaăacestoraăaăfostădecisivăă
܈iăaăavutăunărolămajorăînăcreionareaăidenti܊ă܊iiăSfântuluiăNiceta,ăchiară܈i în literatura de
specialitateăromânească,ămaiăcuăseamăăînăspa܊iulăteologicăortodox,ădară܈iăcatolic.
Pânăăînăprezent,ăînăliterat ura de specialitat eăstrăinăăexistăăcelăpu܊ină cinci lucrăriă
biografice consacrate în totalitate episcopului Niceta de Remesiana. Amintim aici, în
primul rând, diserta܊iaăacademicăăaăluiăErnstăHümpel,ă Nicetas, Bischof von Remesiana1,
Bonn,ă1895,ădară܈iădeămonumentalaălucrareă aăteologuluiăbritanicăA.ăE.ăBurn,ă Niceta of
Remesiana. His life and works2, Cambridge,ă1905,ăcareăcon܊ineă܈iăprimaăedi܊ieăcompletăăaă
operelor Sfântului Niceta, valabilăă pânăă înă zileleă noastre.ă Trebuieă săă amintim apoi de
biografiaărealizatăădeăW.ăA.ăPatin,ă Niceta, Bischof von Remesiana als Schriftssteller und
Theologe3, München,ă 1909,ă precumă ܈iă de diserta܊i ile academice realizate de Paul
Augustinus, Sancti Nicetae Remesiane civitatis episcopi et Romenorum apostoli vita et
doctrina4, Roma,ă1934ă܈iă Zoran Senjak, Niceta von Remesiana. Christliche Unterweisung
und christliches Leben im spätantiken Dacien5, Freiburg i. Br., 1975. To܊iăace܈tiăautoriăauă
avută înă vedereă reliefareaă personalită܊iiă Sfântuluiă Nicetaă deă Remesiana,ă aă arieiă saleă
misionare,ăprecumă܈iăaăactivită܊iiăsaleădidacticeăînăspa܊iulăsud -dunărean.
Înăanulă1964ăapareăoănouăăedi܊ieăaăoperelorăSfântuluiăNiceta,ăînsăă de data aceasta
multă maiă extinsă,ă îngrijităă deă Dr.ă Klausă Gamber,ă conducătorulă Instit utului Liturgic din
Regensburg, intitulatăă Niceta von Remesiana: Introductio ad competentes,
Frühchristliche aus Dacien ܈iăpublicatăăîn colec܊ia „Textus Patristici et Liturgici ”,ăquosă
edidit Institutum Liturgicum Ratisbonense, Fasc. 1, 2, 5, 7, Verlag Friderich Pustet,
1 Niceta, Episcop de Remesiana
2 Niceta de Remesiana. Viaаa Юi operele
3 Niceta, Episcop de Remesiana ca scriitor Юi teolog
4 Viața și învățătura Sfântului Niceta, episcopul cetății Remesiana și apostolul românilor
5 Niceta de Remesiana. Îndrumare Юi viaаă creЮtină în Dacia antichităаii târzii
11
Regensburg, 1964, pe care critica de specialitate o respinge din cauza faptuluiăcăăeditorul
îi atribuieă Sfântuluiă Nicetaă maiă multeă opereă aă căroră paternitateă poateă fiă pusăă peă seamaă
altoră părin܊iă ܈iă scriitoriă biserice܈ti , precum: Ambrozie al Mediolanului, Ilarie de
Pictavium sau Fericitul Augustin6. Cu toate acestea ,ăconsiderămăcăănouaăedi܊ieănuătrebuieă
săăfieăignoratăădeăcătreăniciăunăcercetătorăavizat.
În anii care au urmat, opereleăSfântuluiăNicetaăauăcunoscutăoălargăărăspândire , în
special în spa܊iulăoccidental,ăfiindătraduseădin limbaălatinăăînădiferiteălimbi deăcirculație .
Amintim aiciăedi܊iaăluiăCalogeroăRiggi: Niceta di Remesiana, Catechesi preparatorie al
battesimo, Roma, 1985 ܈iă peă ceaă aă luiă Carmeloă Granado: Nicetas de Remesiana,
Catecumenado de adultos, Madrid,ă 1992,ă ambeleă edi܊iiă fiindă înso܊iteă deă ună studiuă
introductivăsubstan܊ial.ăTotăaiciăamintimă܈iădeătraducerea înălimbaăenglezăărealizatăăde G.
C. Walsh: Writings of Niceta of Remesiana, publicatăă în colec܊ia Father of the Church,
vol. 7, New York, 1949.
Peă lângăă acesteă diserta܊ii , edi܊iiă ܈iă traduceriă mai noi ale operelor sale, aspectele
legateădeăvia܊aă܈iăactivitateaăpastoral -misionarăăaăSfântuluiăNicetaăauă fost subiectul unor
noiăstudiiă܈tiin܊ifice,ăcareăîncearcăăsăăfacăăluminăăînăacestăsubiect.ăNeăvomărezumaănumaiă
laă men܊ionareaă lor,ă urmândă caă peă parcursulă lucrăriiă deă fa܊ăă săă descoperimă nouă܊ileă ܈iă
concluziileălaăcareăauăajunsăace܈tiăcercetători.ă
O serie de studii au fost consacrate biografiei Sfântului Niceta, dintre care
amintimăpeăceleămaiăimportante:ăC.ăRiggi,ă„LaăfiguraădiăNicetaădiăRemesianaăse condo la
biografiaăGennadiana”,ă în Augustinianum 24, 1948, pp. 189-200; P. Fabre, S. Paulin de
N. et l′amitié chrétienne, Paris, 1949, pp 221-231; J. Zeiller, Les origines chrétiennes
dans les provinces danubiennes de l′Empire romain, Paris, 1918, pp. 549-559; Pietro
RESSA ,ă„NicetaădiăRemesianaăeălțeresia”,ăîn Classica et Christiana, 2006, nr. 1, pp. 153-
172.
Alte studii s- auă focalizată peă ariaă misionară,ă dară ܈iă peă legăturileă peă careă Sfântulă
Niceta le-a avut cu Apusul, mai precis prietenia sa cu episcopul Paulinus precum ܈iăceleă
douăăpelerinajeălaăNola:ăP.ăH. Blasen,ă„NicetaăofăRemesiana, a Missionary in Dacia and a
Father of the Romanian Churches? Rereading Paulinus of Nola, Ghenadius of Massilia
6 Existăă ܈iă oă recenzieă aă acesteiă edi܊iiă realizatăă deă Haralambieă MIHĂESCU ,ă „Niceta von Remesiana:
Introductio ad competentes, Frühchristliche aus Dacien ”, în Revue des Études Sud-Est Européennes, Tom.
VII, (1969), nr. 2, pp. 423-426 (Recenzie).
12
andăOvid”,ăîn Studia Universitatis BabeЮ Bolyai, Theologia Ca tholica, nr. 1-2, 2012, pp.
39-49; A. Gattiglia, Paulin de Nole et Nicéta de Rémésiana: voyages et pèlegrinages de
rang élevé , Akten des XII. Internationalen Kongressus für christliche Archäologie, Bonn
22-28 September 1991, 2, Münster, 1995, pp. 809-810; Albert Ovidiu, Nicetas von
Remesiana als «missionar»”,ăîn Studia Antiqua et Arhaeologica IX, Ia܈i,ănr.ă9,ă3003,ăpp.ă
359-372; Hagith S IVAN ,ă „Nicetasță (ofă Remesiana)ă Missionă andă Stilichoțsă Illyriconă
Ambition: Notes on Paulinus of Nola Carmen XVII (Propemtico n)”,ăîn Revue d'etudes
Augustinniens et Patristiques, vol. 41, 1995, nr. 1, pp. 81-86.
Alteăstudiiăauăfostădedicateăopereiănicetanieneă܈iăauăavutădreptăobiectivăelucidareaă
problemelor legate de paternitate aă unoră lucrări,ă însăă nuă auă fostă neglijateă niciă aspecteleă
careă ܊ină deă analizaă teologică.ă Dintreă acesteaă leă vomă nominalizaă doară peă celeă maiă
importante: Jacques Z EILLER ,ă „Ună a ncien évêque d'Illyricum, peut-être auteur du Te
Deum, Saintă Nicetaă deă Remesiana”,ă în Comptes-rendus des séances de l'Académie des
Inscriptions et Belles-Lettres, nr. 4-6, (1942), pp. 357- 358;ă M.ă Simonetti,ă «Sulă ”Deă
SpiritusăSanctiăPotentia”ădiăNicetaădeăRemesianaăeăsulleăfontiădelă”DeăSpirituăSancto”ădiă
S. Ambrogio», în MAIA Rivista di Letterature Clasiche 4, 1951, pp. 239-248; C. Riggi,
„PregareăalăunisonoăsecondoăNicetaădiăRemesiana”,ăîn Studia Patristica XXIII, Leuven,
1989, pp. 162-170.
1.2. Istoriografiaăromână
Înăcon܈tiin܊aăpoporuluiăromân Sfântul Niceta de Remesiana rămâneăunădeschizătoră
de drum,ăunăomăproviden܊ial,ăcare,ăprinăeforturileăsale,ăaăcontribuitămultălaăprocesulădeă
romanizareă ܈iă de încre܈tinareaă strămo܈iloră no܈triă daco -romani.ă Chiară dacăă nuă existăă
doveziă căă ܈i -aă făcută sim܊ităă prezen܊aă ܈iă laă Nordă deă Dunăreă ܈iă căă esteă „celă dintâiă
propovăduitoră ală cre܈tinismuluiă laă geto -daco- romaniiă dină dreaptaă ܈iă dină stângaă Dunării,ă
pentru a putea fi numit apostolul daco- romanilor,ă înă în܊elesulă strictă ală cuvânt ului… ”7,
totu܈i, daco- romaniiădeălaăNordădeăDunăreăauăpututăbeneficiaădeăpredicaăSfântuluiă Niceta,
7 Ioan R ĂMUREANU ,ă „Sinodulă deă laă Sardicaă dină anulă 343ă importan܊aă luiă pentruă istoriaă pătrunder iiă
cre܈tinismuluiălaăgeto -daco-romani, în Studii Teologice, XIV (1962), nr. 3-4, p. 181.
13
pentruă căă Dunăreaă nuă aă constituită niciodatăă ună obstacolă pentruă popula܊iileă celoră douăă
܊ărmuri8.
Înă istoriografiaă românăă deă specialitateă Sfântuluiă Niceta i s-auă consacrată pânăă înă
prezentă douăă tezeă deă doctorat,ă ambeleă fiindă realizateă înă cadrulă Facultă܊iiă deă Teologieă
Ortodoxăă din Bucure܈ti:ă prima a Pr. ܇tefană C.ă Alexe,ă Sfântul Niceta de Remesiana Юi
ecumenicitatea patristică din secolele IV Юi V9, subăcoordonareaădirectăăaăPr.ăProf.ăUniv.ă
Dr.ă Ioană G.ă Comană ܈iă a doua a lui Ovidiu Pop, Sfântul Niceta de Remesiana-
Monografie10, sub îndrumarea domnului Prof. Univ. Dr. Eugen Cizek.
Înăafarăădeăceleădouăătezeădeădoctorat,ăîncepândăcuăanulă1808ă܈iăpânăăînăprezent,ă
numero܈iăistoriciă܈iăteologiăromâniăauăcăutatăsăăcuprindăăînălucrăriă܈iăstudiiădeăspecialitat e
via܊aă ܈iă activitateaă acestuiă faimosă episcop,ă pentruă caă numeleă luiă săă nuă fieă dată uităriiă ܈iă
pentruăcaăoperaăsaăscrisăăîntr -oă„latinăăcurată”ăsăăpoatăăfiăcunoscutăă܈iădeăcătreănoi.
Dintre numele sonore ale istoriografilor români, care s-au ocupat cu stud iulăvie܊iiă
܈iăoperelorăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana,ă amintimăpe:ăGheorgheă܇incai,ăPetruăMaior,ă
Filaretă Scriban,ă Nicolaeă Lascu,ă Constantină Erbiceanu,ă Gherasimă Timu,܈ă Ghenadieă
Enăceanu,ă Corneliuă Daiconovici,ă G.ă M.ă Ionescu,ă Nicolaeă Dobrescu,ă Vasileă Pârvan,ă
Aloisiuă Ludovică Tăutu,ă Vasileă Suciu,ă Iuliuă Maior,ă Ionă Floru,ă Nicolaeă Iorga, Nicolae
Lupu,ă܇tefanăMete,܈ăNicolaeăM.ăPopescu,ăConstantinăC.ăGiurescu,ă܇tefanăCiobanu,ăIoană
G.ă Coman,ă Dionisieă M.ă Pippidi,ă Mihailă Macrea,ă Nestoră Vornicescu,ă Mirceaă Păcurariu,ă
Ioan Rămureanu,ă Mihailă Diaconescu,ă Dumitruă Protase,ă Ionă Nistor,ă Traiană Diaconescu,ă
Nechita Runcan, Constantin Voicu.
To܊iăace܈tiăistoriciă܈iăteologiăromâniăauădezvoltatăpânăăînăprezentătemeădestulădeă
interesante cu privire la Sfântul Niceta de Remesiana. Unii leagăă arbitrară activitateaă
acestuiădistinsăprelatădeăînceputurileăcre܈tinismuluiădaco -romanăpeăteritoriulă܊ăriiănoastreă
܈iăsus܊inăunăapostolatăalăSfântuluiăNicetaăatâtălaăSud,ăcâtă܈iălaăNordădeăDunăre,ătezăăcareă
astăziănuămaiăstăăînăpicioare.ăAl܊iiăinsistă maiămultăpeăariaămisionarăăaăSfântuluiăNiceta.ă
S-aăabordatădoarăînătreacătăproblemaăritului deăinițiereăal Sfântului Niceta de Remesiana .
8 Ioan G. C OMAN ,ă„AriaămisionarăăaăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana”,ăînă Biserica Ortodoxă Română,
LXVI (1948), nr. 5-8, p. 354.
9 ܇tefanăC.ă ALEXE ,ă„SfântulăNicetaădeăRemesianaă܈iăecumenicitateaăpatristicăădinăsecoleleăIVă܈iăV”,ăînă
Studii Teologice, XXI (1969), nr. 7-8, pp. 453-583.
10 Ovidiu P OP, Sfântul Niceta de Remesiana-Monografie, Ed.ă Universită܊iiă dină Bucure܈ti,ă Bucure܈ti,ă
2007, 232 pp.
14
Al܊iiăs -au ocupat mai mult cu studiul operelor sale teologice. În ceea ceăprive܈teăorigineaă
܈iăeduca܊iaăsa,ăexistă , încă, numeroaseăopiniiăînărândulăcercetătorilor.
DinăcauzaăfaptuluiăcăăNicetaădeăRemesianaănuăesteăpomenităînă Sinaxarul Bisericii
Constantinopolitane, ci doar în Martirologiul Roman, numero܈iă istoriografiă româniă auă
sfâr܈ită prină a -l confunda pe Niceta al no struă cuă Sfântulă Nichitaă Romanul,ă men܊ionată înă
sinaxarele bizantine la data de 15 septembrie sauăcuăSfântulăSavaăGotul,ăprăznuitălaă data
de 12 aprilie11.ă Credemă căă eroareaă seă datoreazăă diverseloră formeă înă careă apareă numeleă
Sfântului Niceta în istoriografia r omână,ă܈iăanume : Nichita de Remesiana sau Remeziana,
Nichita Remezianul sau Remesianul, Nichita Românul, iar mai nou doar sub forma de
Niceta, episcop de Remesiana.
Oăaltăăpreocupare a istoriografilor români cu privire la Niceta de Remesiana a fost
traduce reaă opereiă saleă dină limbaă latinăă înă limbaă română,ă fieă fragmentar, fie aproape
integralădeăcătreăGhenadieăEnăceanu,ăNiculaeăM.ăPopescu,ăAloisiuăLudovicăTăutu,ă܇tefană
C.ăAlexe,ăMihailăDiaconescuă܈iăOvidiuăPop.
Cu toate acestea, remarcămăcăăpersonalitateaăSf ântului Niceta de Remesiana este
foarteăpu܊inăcunoscutăăînăistoriografiaăromânăădeăspecialitateă܈iăcăăelănuăseăbucurăădeăoă
cinstireă aleasă,ă potrivită meriteloră sale.ă Abiaă înă anulă 1992ă Sfântulă Sinodă ală Bisericiiă
Ortodoxeă Româneă hotără܈teă trecereaă luiă oficialăă înă rândulă sfin܊ilor ܈iă deă foarteă puținăă
vreme ,ăînăanulă2012,ăslujbaăsaăaăfostăintrodusăăînăcăr܊ileănoastreădeăcult. Darăsăăvedemă
acum cum s- aă scrisă înă istoriografiaă românăă despreă episcopulă daco -roman Niceta de
Remesiana.
Gheorgheă܇incai (1754-1816)
PentruăprimaădatăăînăistoriografiaăromânăănumeleăSfântuluiăNicetaăesteămen܊ionată
deă mareleă reprezentantă ală ܇coliiă Ardelene,ă Gheorgheă ܇incai,ă înă lucrareaă sa Cronica
Românilor Юi a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât
lucrurile, î ntâmplările Юi faptele unora, fără de ale altora, nu se pot scrie pre înаeles, din
mai multe mii de avtori, în curs de 34 de ani culeasă Юi după anii de la NaЮterea
11 Mircea P ACURARIU , Sfinаii daco -romani Юi români, Edi܊iaăaăIII -a,ăEd.ăTrinitas,ăBucure܈ti,ă2007,ăpp.ă
43-48.
15
Domnului nostru IS. HS. alcătuită12, care va fiăpublicatăălaăBuda,ă începând cu anul 1808.
În aceastăă valoroasăă lucrare,ă Gheorgheă ܇incaiă men܊ioneazăă laă anulă 397ă numeleă aă doiă
episcopi daco- romani,ăpentruăelă„români”,ăace܈tiaăfiindăTeotimăI,ăepiscopulăTomisului,ă܈iă
Nichita,ăepiscopulăRemesianei:ă„Anulă397.ăPeăvremeaăacestaăceiămaiăvesti܊iăarhiereiăîntrăă
româniăerauăsfin܊iiăTheotimă܈iăNichita”13.
Istorică destoinică ܈iă cunoscătoră desăvâr܈ită ală limbiiă latine,ă Gheorgheă ܇incaiă vaă
cercetaăcuămultăăacribieăizvoareleăcareăîlămen܊ioneazăăpeăepiscopulăNicetaădeăRemesiana,ă
citându-i pe Paulinus de Nola, pe Ghena dieădeăMarsiliaă܈iăpeăJeanăBolland.ăConcluziileălaă
care a ajuns autorul nostru sunt extrem de importante ,ă făcândă lumină atât în ceea ce
prive܈teă personalitateaă Sfântuluiă Niceta,ă dară ܈iă asupraă activită܊ii sale plasatăă înă Daciaă
Aureliană:
„A܈adară,ădespreăsîntulăNichitaătrebuieă܈tiutăîntâiăcăăaăfostăepiscopulăRemesianei,ă
cetă܊eiăDachiei -de-Mi܈loc,ăaădoua,ăcăăaăfostăomăfoarteăînvă܊at,ăaătreia,ăcăăaăfostănăscutăînă
Remesianaă܈iădreptăaceeaădiao܈ăromân,ăaăpatra,ăvoiăarătaăpreăceăneamuriăle -aădumerită܈iă
învă܊atălegeaăcre܈tinească”14.
Observămă căă Gheorgheă ܇incaiă nuă extindeă ariaă misionarăă aă Sfântuluiă Nicetaă laă
Nordă deă Dunăre,ă ciă spuneă căă s -aă născută înă Remesianaă sauă Roma܊iana,ă peă careă oă
pozi܊ioneazăăgeograficăîn „cetateaăDachiei -de-Mi܈locăîntreăNaisă܈iămunteleăHemului , în
partea Dardaniei a܈ezatăă܈iăzidită” ܈iăcăătotăacoloăaăpăstorităcaăepiscop.ăÎnăceeaăceăprive܈teă
operaăteologicăăaăSfântuluiăNiceta,ăGheorgheă܇incaiă܈tieădeălaăGhenadieădeăMarsiliaăcăă
„Nichita,ăepiscopulăRemesianei,ăaăscrisăcuăcuvinteănetedeă܈eseăcăr܊iăpentruăceiăceăvreauăsăă
seăboteze”,ăînsăălasăăsăăseăînțeleagăăcăănuăle -aăstudiat,ăne܈tiindăînăceălimbăăauăfostăscriseă
„lătine܈teă sauă grece܈te?”15.ă Evident,ă astăziă acestă lucruă nuă maiă reprezintăă ună mister,ă
deoareceă ܈timă căă Sfântulă Nicetaă aă scrisă numaiă înă limba latină,ă dară cuno܈teaă ܈iă limbaă
greacă.ă Uitândă săă arateă ܈iă careă auă fostă neamurileă laă careă Sfântulă Nicetaă aă propovăduită
EvangheliaăluiăHristos,ăGheorgheă܇incaiăîncheieăastfel: „Dreptăaceeaăcuăcaleăînchidăeuăcăă
12 Cronicaă esteăîmpăr܊ităăînătreiăvolumeă ܈iăini܊ialăaăfostăscrisăăînă limbaălatină,ăavâ ndă următorulătitlu:ă
„Rerum spectantium ad Universam gentem daco -romanam seu valachicam summaria collectio ex diversis
authoribus facta […] secundum ordinem Chronologicum”.
13 Gheorghe ܇INCAI , Cronica românilor, vol.ă I,ă Edi܊ieă îngrijităă deă Floreaă Fugariu,ă prefa܊ă,ă tabelă
cronologică܈iănoteădeăManoleăNeagoe,ăEd.ăMinerva,ăBucure܈ti,ă1978,ăp.ă76.
14 G. ܇INCAI , Cronica românilor, vol. I, p. 76.
15 G. ܇INCAI , Cronica românilor, vol. I, p. 76.
16
SfântulăNichitaăaăfostăprăsitădinăparteaăcolonieiăluiăTraian,ăceaădeăAvrelianătrecutăăde -a
dreaptaăDunărei,ăadecăăaăfostăprăsitădinăpărin܊iăco܊ovlahiăsauă܊in܊ari…”16.
Petru Maior (1756-1821)
Unăaltăreprezentantăală܇coliiăArdelene,ă܈iăanumeăPetruăMaior,ăîlămen܊ioneazăăpeă
Sfântul Niceta în valoroasa sa lucrare Istoria Besearicei Românilor, atât a cestor
dincoace precum Юi a celor dincolo de Dunăre. Întocmită de Petru țaior de Dicio –
Sînmărtin, Protopop Юi la Înălаatul Crăescul Consilium Țocumtenenаiale al Ungariei a
cărаilor revizor, tipărităălaăBuda,ăînă anul 1813.
DeălaăPetruăMaiorăaflămăcăăSfântulăNichitaăaăfostăepiscopădeăRoma܊iana,ăiarămaiă
înainte, a fost preot în Aquileea17. Pentru Petru Maior, episcopul Nichita nu a fost întâiul
apostol care i- aăîncre܈tinatăpeădaco -romanii de pe ambele maluri ale Dun ării.ăCitindu -lă܈iă
el pe Paulinus de Nola, care pare a fi singurul izvor pe careăî܈iăbazeazăăafirma܊iile,ă Petru
MaiorăconsiderăăcăăSfântulăNichitaăaăcontribuitălaăîntărireaăînăcredin܊ăăaădaco -romanilor,
peăcareăelăîiănume܈teă„români”ă܈iăcăăto܊iăace܈tia,ă înainte de episcopatul Sfântului Nichita,
auăfostăcre܈tini:
„Iarăăoareăajutat -auăcevaăSfântulăNichita,ăfostulămaiănainteăpreotălaăAquilea,ădupăă
aceaiaăepiscopădeăRoma܊ianaăînăDachia,ăspreăaăseăîntoarceăromaniiăceiăpresteăDunăreălaă
credin܊aă luiă Hristos,ă nuă fărăă cădințăă neă putemă îndoi.ă Niceă nuă seă poateă vădiă aceeaă cuă
mărturisireaă sfântuluiă Paulin,ă episcopuluiă delaă Nola,ă careleă cuă carmănă safică auă cântată
laudeleă Sfântuluiă Nichita.ă Pentruă căă înă carmănulă acelaă ziceă Paulinus,ă căă schithii,ă laă
propovăduireaă luiă Nichita,ă seă îmblânzescă șiă depună piepturileă celeaă sălbatice,ă adecăă seă
moaeă șiă seă gătescă spreă primireaă credințeiă luiă Hristos;ă șiă varvariiă seă învațaă aă răsunaă înă
gurileă loră numeleă luiă Hristosă cuă inimăă romană;ă iarăă dachii, adecăă româniiă șiă ceiă dină
Dachia Mediterrane aășiăceiădinăDachiaăRipenseăaleargă,ăadecă,ăcaăfiiiălaăpărinteăsăăaudăă
învățăturaăluiăprecumășiăastăziăcreștiniiăbucuroșiăaudăînvățăturileăcealeăpentruământuireaă
sufletului.ă Deschilinire,ă zisei,ă iasteă aiciă întrăă statulă româniloră șiă întrăă statulă varvarilor,
cariiă cuă propopvăduireaă luiă Nichita,ă sauă seă găteaă aă primiă sămânțaă cuvântuluiă luiă
Dumnezeu,ă sauă ceiă decurândă întorșiă seă învățaă aă vărsaă rugăciuneă cătreă Hristos,ă iarăă
16 G. ܇INCAI , Cronica românilor, vol. I, p. 77.
17 Petru M AIOR , Istoria Bisericii Românilor, Edi܊ieăîngrijităă܈iăstudiuăintroductivădeăIoanăChindri,܈ăEd.ă
ViitorulăRomânesc,ăBucure܈ti,ă1995,ăp.ă90.
17
româniiăcreștiniăfiind,ăauzeaăcealeăceăsuntăspreăaăfaceăroduriădeăviață.ăȘiătocmaăaceaiaăce
seăzice,ăcăăvarvariiăseăînveațăăaărăsunaăpreăHristosăcuăinimăăromană,ăadecăăcaășiăromânii,ă
adeverează,ăcăădachiiăcariăeraăîntruăadevărăromani,ănuăauăfostăniciădinăce ata acelora ce se
găteaăspreăprimireaăcredinței,ăniciădintrăăaceiaăceăseăînvațăărugăciunil e. Drept aceaia din
cuvinteleăluiăPaulinusănuăseăadevereazăăvreuniiădintrăăromâniiăceiăpresteăDunăreăsăăfiăfostă
întorșiădeăSfântulăNichitaălaăcredințaăceaăcreștinească.ăMaiădeăaă credeăeăcăăromâ niiăceiă
presteă Dunăre,ă fiindcăă nuă preaă multăă vreameă dupăă Sfântulă Nichitaă laă dânșiiă multeă
episcopiiăera,ăcumămaiăsusăamăînsămnat,ătoțiăînainteădeăapostoliaăSfântuluiăNichitaăauăfostă
creștini”18.
RemarcămădinăceleăexpuseămaiăsusăcăăPetruăMaiorănuăaăcunoscutăoperaăSfântuluiă
NicetaădeăRemesiana,ădespreăcareănuăpomene܈teădeloc,ă܈iăniciănuăcunoa܈teăceleăscriseădeă
Ghenadieă ܈iă de Cass iodoră cuă privireă laă erudi܊iaă acestuiă episcop.ă Ideeaă centralăă sauă
concluziaă laă careă ajungeă Petruă Maioră esteă căă Sfântulă Nicetaă aă men܊inută cre܈tinismulă înă
jurisdic܊iaă episcopieiă saleă ܈iă a܈aă seă faceă căă „dachii,ă adecăă româniiă șiă ceiă dină Dachiaă
Mediterr aneaășiăceiădinăDachiaăRipenseăaleargă,ăadecă,ăcaăfiiiălaăpărinteăsăăaudăăînvățăturaă
luiă precumă șiă astăziă creștiniiă bucuroșiă audă învățăturileă cealeă pentruă mântuireaă
sufletului ”19.
Filaret Scriban (1811-1873)
Vredniculădeăpomenire,ăepiscopulăFilaretăScribanăaăfostăunăprestigiosăprofesoră܈iă
teolog,ăautorăaămaiămultorălucrăriăînădomeniulăteologiei.ă Întreăscrierileăsaleăaălăsată܈iăoă
Istorie Bisericească a Românilor pe scurtu, apărutăă laă Ia܈iă înă anulă 1871.ă Înă aceastăă
lucrare îiă consacrăă câtevaă rânduriă ܈iă episcopuluiă „ Nichita din Romansian ”.ă Dină păcate,ă
domniaăsaăfaceăgraveăconfuziiăcuăprivireălaăidentitateaăacestuiăepiscop.ăAutorulăconsiderăă
căă episcopiaă „Romansian”ă trebuieă localizatăă înă Daciaă Traiană,ă respectivă înă „ora܈ulă
Râmnicu”ă܈iăcă,ăîncepândăcuăanulă350,SfântulăNichita,ăcareăaăfostămaiăînainteăprezbiterăînă
Aquileia, va ocupa scaunul episcopal în Romansian: „Elă fuă maiă întâiuă presviteră înă
18 P. MAIOR , Istoria Bisericii Românilor, pp. 90- 91.
19 P. M AIOR , Istoria Bisericii Românilor, p. 91.
18
Aguilium,ădeăundeăapoiăauăfostuăstrămutatăînăRomansiană܈iăsfin܊ităînăepi scop pe la 350
adecăăpeătim pul Fericitului Ieronim”20.
InteresantăesteăfaptulăcăăFilaretăScribanăspuneăcăăSfântulăNichitaăaăconstruităaiciă
patruă biserici:ă înă primaă seă slujeaă înă limbaă greacă,ă înă aă douaă slujauă bessiiă înă limbaă loră
na܊ională,ăînăaătreiaăslujau arienii,ăiarăînăultimaăseăafuriseauăduhurileănecurate,ăfărăăînsăăaă
aduce argumente în acest sens21.
Citându- lăpeăGhenadieădeăMarsilia,ăsus܊ineăcăăSfântulăNichitaăaăscrisănuă܈ase,ăciă
chiară܈apteăcărticeleăcuăregulileăbotezuluiă܈iăcă,ăimediatădupăămoarteaăs a, a fost trecut în
rândulă sfin܊ilor: „Ghenadieă înă catalogulă scriitoriloră biserice܈tiă ziceă că,ă Nichitaă aă scrisă
܈apteăcăr܊iămiciăprivitoareălaăregulileăbotezului.ăFapteleăluiăceleăbuneăîlăfăcurăăa -lănumăraă
înărândulăSfin܊ilor”22.
În încheiere, seă poateă obsevaă căă Filaretă Scribană îlă confundăă peă Nichitaă deă
Remesiana cu Sfântul Nichita Gotul, pomenit de sinaxarele bizantine la data de 15
septembrie.ă Dupăă domniaă sa,ă Sfântulă Nichitaă s -ară fiă născută înă Daciaă Traiană,ă într -o
familieă importantă,ă aă primită educa܊ieă deă laă episcopulă gotă Ulfila,ă iară maiă apoi,ă aă suferită
moarteă martiricăă subă regeleă gotă Athanaric23. De aici se poate constata faptul căă Filaretă
Scribană îlă socote܈teă peă Nichitaă deă Remesianaă unulă ܈iă acela܈iă cuă Nichitaă Gotul , aă căruiă
prăznuireăeăpeădataă de 15 septembrie. Filaret Scriban îl maiăaminteșteăcaăsuccesorăalăluiă
Nichita pe un episcop cu numele Diogenian24.
Constantin Erbiceanu (1838-1913)
Istoric,ă teologă ܈iă membruă ală Academieiă Române,ă Constantină Erbiceanu face
pomenire de episcopul Nichita de Remesiana în importanta sa lucrare Istoria Mitropoliei
țoldovei Юi Sucevei Юi a Catedralei țitropolitane din IaЮi, urmată de o serie de
documente, de facsimile Юi de portrete privitoare la Istoria Naаională Юi Bisericească a
Românilor, apărutăălaăBucure܈tiăî n anul 1888.
20 Filaret S CRIBAN , Istoria bisericească a românilor pe scurtu, Ed.ăTipografiaăAdolfăăBermann,ăIa܈i,ă
1871, p. 14.
21 F. S CRIBAN , Istoria bisericească a românilor…, pp. 14- 15.
22 F. S CRIBAN , Istoria bisericească a românilor…, p. 15.
23 F. SCRIBAN , Istoria bisericească a românilor…, p. 15.
24 F. S CRIBAN , Istoria bisericească a românilor…, p. 15.
19
LaăfelăcaăepiscopulăFilaretăScriban,ăConstantinăErbiceanuăîlăconfundăăpeăNichitaă
de Remesiana cu SfântulăNichitaăRomanulă܈iăcuăSfântulăSavaăGotul.ăDomniaăsaăsus܊ineăcăă
SfântulăNichitaăaăfostădeăorigineădinăneamulăgo܊ilor,ăcăăaătrăităpeăvremeaămareluiăîmpăr at
Constantin, pe la anul 330 ܈iă căă aă răspândită cre܈tinismulă laă Nordă deă Dunăre,ă devenin d
astfel apostolul acestora: „Acesta -iă deă neamulă Go܊iloră ceă seă aflăă dincoloă deă fluviulă
Dunăriiă[…]ă܈iăaătrăităpeătimpulămareluiăConstantinălaă330.ăAăfostăeducatăînălegeaăcre܈tinăă
de Macarie a rhiereulă loculuiă aceluia.ă Fiindă Nichitaă plină deă piositateă ܈iă religiozitate,ă
devotatăapărătoră܈iăaprigăsprijinitorăalăideilorăcre܈tine,ăprinăacesteăcalită܊iăaărăspândităcuă
repeziciuneăcre܈tinismulăîntreăceiădeăunăneamăcuăel,ăprecumă܈iăîntreălocuitoriiăaceleiă܊ări,ă
devenindăastfelăpredicatorulă܈iăApostolulăacestora”25.
Dupăă Constantină Erbiceanu,ă apostolatulă Sfântuluiă Nichitaă s -aă desfă܈urată înă
Moldovaă܈iăValahiaădeăastăziă܈iătotăelăarăfiăînfiin܊ată„EpiscopiaăDaco -RomânăălaăMilcov”ă
în cuprins ulă căreiaă func܊ionauă ܈iă patruă mânăstiri26. Totă înă aceastăă lucrare,ă Constantin
Erbiceanuă܊ineăsăăprecizezeăcăăSfântulăNichitaăMartirulăaăfostăarsădeăviuădeăcătreăregel eă
Athanaric,ărefuzândăsăăseălepedeădeăcredin܊aăînăIisusăHristos:ă„Sfânt ul Nichita continuând
predicaăsaăaăfostăprinsădeăcătreăpartidaăluiăAtanarică܈iăconstrânsăaărenun܊aălaăcredin܊aăînă
Christos; dar sfântul n-a voit, pentru care a fost supus muncilor martirice. Fiind aruncat în
foc,ăîmpreunăăcuăal܊iăcoreligionariă܈iădiscipoli deăaiălui,ă܈i -aăterminatăastfelăvia܊a”27.
Din cele expuse mai sus, se poate constata confuzia pe care Constantin Erbiceanu
oă faceă cuă privireă laă Sfântulă Nichitaă deă Remesianaă despreă ală căruiă sfâr܈ită nuă cunoa܈temă
nimic,ăniciămăcarăanulămor܊iiăsale.ăEsteălimpedeăcăădomniaăsaăseăreferăăaiciălaămartiriulă
Sfântului Nichita Gotul, consemnat la data de 15 septembrie în sinaxarele bizantine28.
Maiă mult,ă Constantină Erbiceanuă considerăă căă Sfântulă Nichitaă aă predicată Evangheliaă înă
ambeleă Daciiă „ et uterque Dacus ”ă ܈iă căă Paulinusă deă Nolaă înă Carmen XVIIscrie pe larg
despreămeriteleăsaleă܈iămaiăalesădespreămartiriulăsău: „Respectivădeăactivitateaăreligioasăăaă
Sfântuluiă Nichita,ă iatăă numaiă ceă niă s -a putut conserva: Episcopul Paulin de Nolandia
[Nola] înăoăpoemăăsafică cântăămeriteleăsaleă܈iămartirismulăsăuăînălatine܈te.ăSeăsus܊ineăcuă
25 Constantin E RBICEANU , Istoria țitropoliei țoldovei Юi Sucevei Юi a Catedralei țitropolitane din
IaЮi, urmată de o serie de documente, de facsimile Юi de portrete privitoare la Is toria Naаională Юi
Bisericească a Românilor ,ăEd.ăTipografiaăCăr܊ilorăBiserice܈ti,ăBucure܈ti,ă1888,ăp.ăXVIII.ă
26 C. E RBICEANU , Istoria țitropoliei țoldovei Юi Sucevei…, p. XIX.
27 C. E RBICEANU , Istoria țitropoliei țoldovei Юi Sucevei… , p. XVIII.
28 Mineiul pe Septembrie, Edi܊iaă aă V -a, Ed. Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă a l Bisericii Ortodoxe
Române,ăBucure܈ti,ă1984,ăp.ă193.
20
multăăprobabilitateăcăăNichitaăfiindăromână aăpredicatăEvangheliulăînăambeleăDaciiă – et
uterqueăDacus”29.
Însăă Paulinusă deă Nolaă înă Carmen XVII face referire la Episcopul Niceta de
Remesiana ܈iălaăactivitateaăînvă܊ătoreascăăpeăcareăaădesfă܈urat -oăînăDaciaăAurelianăăundeă
eraă pozi܊ionatăă ܈iă episcopiaă sa.ă Nicăieriă înă celeă 340ă deă versuriă careă alcătuiescă Carmen
XVIII,ă Paulinusă deă Nolaă nuă vorbe܈teă despreă sfâr܈itulă Sfântuluiă Nicetaă sauă despreă ună
martiriuăalăsău,ădeăundeăputem deduceăcăăregretatulăConstantin Erbiceanu nu a parcurs
întregulăpoemăalăluiăPaulinusă܈iăa܈aăseăexplicăăconfuziaăpeăcareăoăfaceăcuăprivireălaăceiă doiă
sfin܊i men܊iona܊i .
GherasimăTimu܈( 1849-1911)
Celeă maiă preciseă informa܊iiă cuă privireă laă Nichitaă deă Remesianaă leă aflămă deă laă
EpiscopulăArge܈ului, GherasimăTimu.܈ăPreasfin܊iaăSaăpublicăălaăBucure܈tiăînăanulă1898ă
un Dicаionar aghiografic cuprinzând pe scurt Vieаile Sfinаilor, lucrareă cuprinzătoareă ܈iă
extremădeăvaloroasă,ăspreăfolosulăpreo܊ilor,ăteologiloră܈iăaăcredincio܈ilor.
Patrologă renumit,ă Gherasimă Timu܈ă precizeazăă căă Sfântulă Nichitaă s -aă născută înă
Remesianaă܈iăcăătotăaiciăaăpăstorităînăcalitateădeăepiscop,ăpredicândăEvangheliaăluiăHristosă
dacilor,ăbessilor,ăsci܊ilor,ăge܊iloră܈iăgo܊ ilor: „SfântulăNichita,ănăscutălaăRemesianaăînă܊araă
Dacilor,ăaăfostăfăcutăepiscopăînăora܈ulăsăuănatal,ă܈iădesfă܈urăăunăzelăcuăadevăratăapostolică
înăexerci܊iulăaugustelorăsaleăfunc܊iuni.ă[…]ăSilin܊eleăzeluluiăsăuăseăîntinserăăpânăălaăgo܊i,ă
sci܊i,ăge܊iă܈iă bessi,ăpopoareăsălbaticeăpeăcareăleăcăutaădragosteaăsaăprinămun܊iiăRifei”30.
Gherasimă Timu܈ă aminte܈teă ܈iă despreă prieteniaă Sfântuluiă Nichitaă cuă Paulinusă deă
Nola,ăprecumă܈iădeăceleădouăăviziteăpeăcareăacestaăle -aăfăcutălaăRoma,ărespectivălaăNola.ă
Prima vizit ăăoăplaseazăăînăanulă39731, iar următoarea laăoădiferen܊ăădeăpatruăani32. În ceea
ceă prive܈teă scopulă celoră douăă viziteă aleă luiă Nichitaă laă Roma,ă Gherasimă Timu܈ă esteă deă
părereă căă oriă aă avută deă rezolvată problemeă biserice܈tiă înă legăturăă cuă episcopiaă sa,ă ori
29 C. E RBICEANU , Istoria țitropoliei țoldovei Юi Sucevei…, p. XVIII.
30 Gherasim T IMUȘ , Dicаionar aghiografic cuprinzând pe scurt Vieаile Sfinаilor, Ed.ăTipografiaăCăr܊iloră
Biserice܈ti,ăBucure܈ti,ă1898,ăp.ă607.
31 Înăconformitateăcuăstadiulăactualăalăcercetărilor,ăceleădouăăviziteăaleăluiăNicetaăsuntăplasat eăîntreăaniiă
398ă ܈iă 402.ă Despreă prima ܈iă aă douaă vizităă aă Sfântuluiă Nichitaă laă Nolaă ܈iă despreă pelerinajulă laă moa܈teleă
Sfântuluiă Felix,ă recomandămă ună studiuă ală luiă Gherasimă TIMU܇, ă „Paulină deă Nola”,ă înă Biserica Ortodoxă
Română, XVI (1892), nr. 6, pp. 453- 473.
32 G. T IMU܇ , Dicаionar aghiografic…, p. 608.
21
vizitele sale au fost simple pelerinajeălaămoa܈teleăSfin܊ilorăApostoliă܈iăaleăSfântuluiăFelixă
de Nola.
DeăremarcatăesteăfaptulăcăăGherasimăTimu܈ăscrieădespreăSfântulăNichitaăînăluminaă
izvoarelor.ăÎnăacestăsensăelăcunoa܈teăcâteăcevaă܈iădespreăopera,ăpeăcar e Sfântul Nichita a
lăsat-oă܈iăpeăcareăauăapreciat -o Ghenadie de Marsilia ܈iăistoricul bisericesc Cassiodor în
scrierile lor33.ă Maiă pu܊ină credibilăă esteă precizareaă cuă privireă laă ziuaă mor܊iiă Sfântul ui
Nichita, la data de 22 iunie, potrivit Martirologiilor. Cu toate acestea, vrednicul de
pomenire,ăEpiscopulăGherasimăTimu܈ăreu܈e܈teăînăpu܊ineărânduriăsăărealizezeăoăbiografieă
cât maiăcomplexăăaăSfântuluiăNichitaădeăRemesianaă܈iăaceastaăînăluminaăizvoarelorăcareă
vorbesc despre el.
Corneliu Daiconovici (1859-1923)
Corneliu Daiconovici, redactorul principal al Enciclopediei române, scrieă ܈iă elă
câteva lucruri despre Sfântul Niceta de Remesiana, dar într-un mod cu totul eronat.
FăcândăreferireălaăEpiscopiaăMilcovieiă(EpiscopiaăCumaniei),ăconsiderăăcăăaceastaăaăfostă
întemeiatăă deă cătreă Sfântulă Nicetaă înă secolulă V: „Milcovia,ă episcopieă catolică,ă esteă deă
origineăfoarteăveche,ăseăziceăchiarăfondatăădeăcătreăSfântulăNicetaăînăsecolulăV”34.
Maiăapoi,ăcândătrateazăăchiarădespreăSfântulăNicetaăsauăNichitaăepiscopul,ăspuneă
căăa predicatăEvangheliaăprinăpăr܊ileăMuntenieiă܈iăMoldovei,ăfiindă„apostolul”ăbessilor,ă al
sci܊ilor,ă al go܊iloră ܈iă al daciloră ܈i,ă într -ună modă cuă totulă eronat,ă îlă considerăă peă Sfântulă
NicetaăchiarăîntemeietorăalăEpiscopieiăArge܈ului: „Nicetaă[Nichita] Sfântul, episcop, zis
apostolulăbessilor,ăgo܊ilor,ăsci܊iloră܈iădacilor,ăfiindcăăle -aăpredicatăevangheliaăprinăpăr܊ileă
Muntenieiă ܈iă Moldovei.ă Despreă elă seă ziceă căă ară fiă înfin܊ată episcopiileă Arge܈uluiă ܈iă aă
Milcovului”35. Caă ܈iă al܊iă predecesoriă ai săi,ă Corneliuă Daicon ovici îl co nfundăă totală peă
Niceta de Remesiana cu Sfântul Nichita Romanul sau cu Sava Gotul,ăfăcândăprecizareaă
căă aă fostă arsă deă viuă peă laă anulă 372ă dină poruncaă regeluiă Athanarică ܈iă căă Bisericaă îlă
prăznuie܈teălaădataădeă15ăseptembrie36.
33 G. T IMU܇ , Dicаionar aghiografic…, p. 608.
34 Corneliu D AICONOVICI , Enciclopedia română, vol.ăIII,ăEd.ă܈iăTiparulăluiăW.ăKrafft,ăSibiu,ă1904,ăp.ă
279.
35 C. D AICONOVICI , Enciclopedia română, vol. III, p. 401.
36 C. D AICONOVICI , Enciclopedia română, vol. III, p. 401.
22
Gheorghe M. Ionescu (1859-1913)
GheorgheăM.ăIonescu,ălicen܊iatăînăTeologieă܈iăLitere,ăesteăautorulăunuiămanualădeă
Istoria Bisericii Românilor din Dacia Traiană, 44 – 678 p. Christ., apărutălaăBucure܈tiăînă
anulă 1906,ă manuală înă careă eviden܊iazăă personalitateaă ܈iă activitateaă misionarăă aă
Episcopuluiă„Nichitaădeă Remeziana”.ăDomniaăsaăfaceăoădistinc܊ieăclarăăîntreăEpiscopulă
Nichitaă܈iăSfântulăNichitaăRomanul37.
DupăăG.ăM.ăIonescu,ăEpiscopulăNichitaă„s -aănăscutăînăDaciaăAurelianăă܈iăanumeă
înăRemeziana,ăcetateăaăDacieiăMediteranee”ă܈iăaăfostăini܊iatăînăcredin܊aăcre܈tinăădeăcătreă
„Teofil,ăepiscopulăMitropolieiăGotihiei”38,ăafirma܊ieăcuătotulăeronată.ăDupăăceăneăspuneăcăă
NichitaăaăfostăepiscopădeăRemesiana,ăG.ăM.ăIonescuăconsiderăăcăăactivitateaăapostolicăăaă
Sfântului Nichita s- aă desfă܈urată printreă go܊ii,ă sci܊ii,ă ge܊iiă ܈iă bes sii din ambele Dacii,
în܊elegândă prină expresiaă luiă Paulinusă „ uterque Dacus ”,ă atâtă Daciaă Traianăă câtă ܈iă ceaă
Aureliană:ă „Versetulă esteă clară caă luminaă zileiă ܈iă nuă seă maiă poateă admiteă ܈iă altăă
interpretare, cum s- aăîn܊eles pânăăacum,ăcăăprină«uterqueăDacus»ătrebuiaăsăăîn܊elegemăpeă
DaciiădinăceaăAurelianăăcâtă܈iădinăceaăTraiană,ă܈iăcaădovadăălaăaceastaăavemăcăăS fântulă
Nechita,ă ridicată fiindă deă cătreă dascălulă săuă episcopulă Tomeiă (ală Gothiei)ă laă rangulă deă
episcop al Remezianei, nu s- aămul܊umităcuăactivitateaăadministra܊iuneiăeparhiale,ăci,ădupăă
exemplulădascăluluiăsăuă܈iădupăădatinileătimpuluiă܈i -a pus ca scop a se ocupa cu predica,
܈iăpentruăaceastaăs -aădusă܈iăînăDaciaăTraiană,ăundeăpeăaceleătimpuriăerauăărelativ,ămul܊iă
păgâni dintreăbarbari”39.
Într-ună modă cuă totulă tenden܊ios,ă autorulă sus܊ineă căă activitateaă desfă܈uratăă deă
episcopulăNichitaăînăDaciaăTraianăăaăfostăposibilăă„cuă܈tireaă܈iăcuăaprobareaăPapei”,ăînsăă
caămaiăapoi,ătotădomniaăsăăneăexpliceă܈iămotivul: „Căciă܈efiiăcre܈tinătă܊ii,ădinătimpuri,ăseă
întreceauă cariă maiă deă cariă săă atragăă înă parteaă loră peă popoareleă deă laă Dunăreă ܈i,ă odatăă
convertite,ăsăăleăhirotoneascăă܈iă episcopi,ă܈iădeăcareăurmaăsăăatârneăîntruăceleăspirituale”40.
37 Gheorghe M. IONESCU , Istoria Bisericii Românilor din Dacia Traiană, 44 – 678, p. Christ., vol. I,
Ed.ăUniversala,ăBucure܈ti,ă1906,ăpp.ă281 -282.
38 G. M. IONESCU , Istoria Bisericii Românilor…, p. 282.
39 G. M. IONESCU , Istoria Bisericii Românilor…, pp. 284-285.
40 G. M. IONESCU , Istoria Bisericii Românilor…, p. 294.
23
Nicolae Dobrescu (1874-1914)
NicolaeăDobrescu,ăistoric,ăteologă܈iămembruăală AcademieiăRomâne, scrie foarte
pu܊ină despreă Sfântulă Nicetaă deă Remesiana.ă Probabilă lipsaă izvoareloră înă acestă sensă l -a
determinată săă fieă destulă deă re܊inută fa܊ăă deă acestă subiect.ă Totu܈i,ă înă conferin܊aă cuă tema
Introducerea creЮtinismului la Români, sus܊inutăă laă Văleniiă deă Munteă înă anulă 1909,ă îlă
pomene܈teă peă „Sfântulă Nichitaă deă Remesiana”ă caă fiindă unulă dină misionariiă careă auă
răspândităcre܈tinismulăînăpăr܊ileădunărene,ănotândăîntreăparantezeăora܈ulăromanăNi:܈ „Deă
pe vremeaăstăpâniriiăhunilor,ăînăpăr܊ileănoastreăseăcunoscăchiară܈iăni܈teămisionariăcre܈tini,ă
careă ܈i -auă cî܈tigată merite,ă pentruă răspândireaă cre܈tinismuluiă înă păr܊ileă dunărene.ă Astfelă
esteăSfântulăNichitaădeăRemesianaă(Ni”)܈41.
Nuă܈timădeăceăNicolaeăDobrescuăaămen܊ionatăalăturiădeăRemesianaă܈iăora܈ulăromană
Ni܈ăsauămaiăcorectăNaissus,ăcareăîntr -adevărăseăaflaăînăapropiereădeăRemesianaăundeăeraă
scaunulă episcopală ală Sfântuluiă Niceta,ă însăă suntemă convin܈iă căă prină aceastaă aă vrută săă
scoatăă înă evidențăă ariaă misiona ră a acestui episcop. Dar, peă deă altăă parte , aceastăă
men܊ionareăneăpoateăsugeraăcăăautorulănuăsus܊ineaăunăapostolatăalăSfântuluiăNicetaă܈iălaă
Nordă deă Dunăre,ă chiară dacăă nuă s -aă exprimată înă acestă sens,ă fiindcăă ambeleă ora܈eă erauă
pozi܊ionateăgeograficălaăSudădeăDunăre.
Vasile Pârvan (1882-1927)
Începândăcuăanulă1911,ăistoriografiaăromânăăseăvaăîmbogă܊i cuăoălucrareăinedită ,
careă abordeazăă foarteă succint originileă cre܈ti nismului daco-roman atât la Sud câtă ܈iă laă
Nordă deă Dunăre.ă Esteă vorbaă deă celebraă lucrareă Contribuаii epigrafice la istoria
creЮtinismului daco -roman aătânăruluiăistorică܈iăarheologăVasileăPârvan.ăAceastăălucrareăaă
fostăprimităăcuămultăentuziasmă܈iăadmira܊ieădeăcătreăspeciali܈tiiăromâniăatâtăistorici câtă܈iă
teologi,ă primindă acreditareă chiară ܈iă din partea marelui istoric Alexandru Xenopol, care
precizeazăă înă recenziaă sa următoarele:ă „Subă acestă titluă modest,ă tânărulă istorică neă dăă oă
lucrareăaproapeădeplinăăasupraăoriginiiăcre܈tinismuluiălatinălaăromâni.ăEsteăfărăăîndoialăă
ceaă maiă bunăă contribu܊ieă laă luminareaă acesteiă greleă probleme,ă careă pânăă acumaă aă fostă
41 Nicolae D OBRESCU ,ă„Introducereaăcre܈tinismuluiălaăRomâni”,ăînăvol.ă Cursurile de vară din Vălenii
de Munte, IIă(1909),ăVăleniiădeăMunte,ă1910,ăp.ă115.
24
atinsăălaănoiămaiăcuăseamăădeăteologiăneîndestulătorăpregăti܊iă܈iăcaăerudi܊ieă܈iăcaămetodă,ă
pentruăoăasemeneaăintreprindere”42.
Lucrareaă laă careă facemă referireă esteă unaă extremă deă valoroasăă pentru cercetarea
noastră,ă deoareceă eaă faceă referireă ܈iă laă Episcopulă Nicetaă deă Remesiana,ă peă careă Vasileă
Pârvanăîlănume܈teă „apostolul daco -romanilor: din dreapta Юi din stânga Dunării”43. Prin
aceastăăafirma܊ie,ăautorulănostruăvaăsus܊ineăunăapostolatăalăSfântuluiăN iceta nu numai la
SudădeăDunăre,ărespectivăînăRemesiana,ăundeăeraăepiscopiaăsaă(înăDaciaăMediterranea),ăciă
܈iălaăNordădeăDunăre,ăînăDaciaăTraiană:ă„ÎnăfostaăDacieăaăluiăTraian,ăpropovăduiaăînsăăpeă
la anul 390 episcopul latin al Remesianei, Sfântul Nicetas”44.
Cercetândă amănun܊ită despreă via܊aă bisericeascăă dină Illyricum,ă Vasile Pârvan
constatăăcăădupăăanulă325,ălaăSudădeăDunăre,ărespectivăînăMoesiaăsuperioarăăexistauăcelă
pu܊inăpatruăepiscopii:ăînăNaissus,ăînăSerdica,ăînăPautaliaă܈iăînăRemesiana , undeăaăpăstor it
între anii 380- 420,ăepiscopulăNicetasă܈iămaiăapoi,ăpeălaăanulă449ăunănouăepiscopăpeănumeă
Diogenianus45.ă Totă cuă referireă laă Episcopulă Nicetas,ă Vasileă Pârvană îlă caracterizeazăă caă
fiindăunăomăfoarteăînvă܊at,ăcareăaveaălegăturiăcuăApusul,ărespectivăcuăEpisco pul Paulinus
dină Nola,ă peă careă îlă vaă vizitaă deă douăă oriă întreă aniiă 398ă ܈iă 402ă ܈iă deă laă careă de܊inemă
informa܊iiăcuăprivireălaăapostolatulăSfântuluiăNiceta46.
Dar, săăvedem , pe ce se baza Vasile Pârvan când s us܊ineaăunăapostolatăalăS fântului
Nicetaă܈iălaăNordădeăDunăre?ăAnalizândăpoemul Carmen XVII47 al lui Paulinus de Nola,
Vasileă Pârvană constatăă căă activitateaă deă evanghelizareă aă Sfântuluiă Nicetaă s -a îndreptat
cătreănumeroaseleătriburiăbarbare,ăaleăbessilor,ă ale dacilor, ale sci܊iloră܈iă ale go܊ilor48, a
căroră pozi܊ionareă geograficăă oă interpreteazăă astfel:ă „Barbariiă deă careă vorbe܈teă aiciă
Paulinus, «plaga tota Borrae», ne suntă cuă to܊iiă bineă cunoscu܊i:ă «dacii»ă păgâniă dină celeă
douăă Daciiă deă laă Sudulă Dunării,ă «go܊ii»ă deă peă ambeleă maluri,ă ܈iă «sci܊ii»ă dină Nordulă
Dunării;ăcăci,ăîn ceăprive܈teăpeăgo܊i,ănuăputeaăfiăvorbaănumaiădeăceiăa܈eza܊iăînăImperiu,ă
careăaveauălocuin܊eăstatorniceăcuădeosebireăînăPannonia unde Nicetas n-a predicat, ori în
42 Alexandru D. X ENOPOL ,ă „Vasileă Pârvan,ă Contribu܊iiă epigraficeă laă istoriaă cre܈tinismuluiă daco –
roman ”, în Noua Revistă Română. Politica, Țiteratura, Эtiinаa Юi Artă, vol. 10, nr. 1/1911, p. 2 (Recenzie).
43 V. P ÂRVAN , Contribuаii epigrafice…, p. 171.
44 V. P ÂRVAN , Contribuаii epigrafice…, pp. 73; 167.
45 V. P ÂRVAN , Contribuаii epigrafice…, pp. 48- 51.
46 V. P ÂRVAN , Contribuаii epigrafice…, p. 50.
47 Sunt citate versurile 201- 208 ܈iă245 -252.
48 V. P ÂRVAN , Contribuаii epigrafice…, p. 163.
25
Moesiaăinferioară,ăunde,ămaiăales,ăace܈tiaăerauăîncre܈tina܊iăîncăădemult,ăsau,ăîn sfâr܈it,ăînă
Thrac ia,ă ciă trebuieă săă în܊elegemă peă go܊iiă dină Daciaă ripensăă oriă maiă alesă peă ceiă dină
vecinătateaă ei,ă adicăă înă Nordulă Dunării.ă Înă ceă prive܈teă peă sci܊i,ă ace܈tia,ă potrivită uzuluiă
limbiiăliterareăaăvremii,ăsuntăpură܈iăsimpluălocuitoriiăvechiiăDacii întreăTisaă܈iăNistru”49.
DarăaceastăăinterpretareăaveaăsăăfieăcontestatăămaiăapoiădeăistoriculăNicolaeăIorga ,
careăconsiderăăcăăVasileăPârvanăaăexageratăcuăprivireălaăariaămisionarăăaăSfântuluiăNic eta,ă
fărăă însăă aă daă explica܊iiă înă acestă sens50 ܈i,ă ulterior,ă înă anulă 1958,ă deă cătreă arheologulă
DionisieăM.ăPippidi,ăcareăconsiderăăcăăSfântulăNicetaă܈i -aădesfă܈uratăactivitateaănumaiălaă
SudădeăDunăre,ăînăîmprejurimileăRemesianeiăargumentândăastfel:ă„Înăceăfelătitularulăuneiă
eparhiiăatâtădeăpu܊inăînsemnateăcaăRemes iana ar fi putut oricât de mari i-ar fi fost meritele
săă exerciteă oă influen܊ăă deă felulă aceleiaă ceă iă seă atribuieă atâtă deă departeă deă scaunulă săuă
episcopală ܈iă înă ܊inuturiă asupraă căroraă deă multeă zeciă deă aniă păstoreauă episcopiă aleă căroră
re܈edin܊eăneăsuntăcunoscuteă܈iăaleăcărorănumeăne -auăfostă܈iăeleătransmise”51.
Cuătoateăacestea,ătezaăapostolatuluiăSfântuluiăNicetaă܈iălaăNordădeăDunăreăaăfostă
asumatăămaiăapoiădeăcătreămajoritateaăistoriografilorăromâniă܈iăintrodusăăînămanualeleădeă
specialitate,ădupăăcumăvomăve dea pe parcursul acestui capitol.
Revenindăînsăălaăautorulănostru,ătrebuieăsăăremarcămăcăăinforma܊iileăcuprinseăînă
lucrareaă saă cuă privireă laă Episcopulă Nicetaă suntă extremă deă valoroaseă ܈iă chiară originale.ă
Tânărulăarheologă܈iăistoricăVasileăPârvanăapeleazăăla izvoareăpeăcareăleăinterpreteazăăcâtă
seăpoateădeăcorectă܈iăchiarădacăătezaădomnieiăsaleănuăseămaiăpoateăsus܊ineăastăzi,ătotu܈i,ăînă
istoriografiaăromână,ălucrareaăsaărămâneăunăpunctădeăreferin܊ăădestulădeăobiectivăpentruă
cercetători.ă Deă laă dânsulă ne -aă rămasă celă maiă frumosă tablouă ceă înfă܊i܈eazăă activitateaă
acestui venerabil episcop daco-roman:
„AcestaăeădarăăapostolulăDaco -Romanilor:ădinădreaptaă܈iădinăstângaăDunării.ăUnă
strălucită reprezentantă nuă numaiă ală Bisericiiă latineă dină Illyricum,ă ciă ală întregiiă Biseri ci
romane.ăUnăbărbatăvenerabilă܈iăînvă܊at,ăpeăcareăSfântulăPaulinusăîlănume܈teăînvă܊ătorulă܈iă
părinteleă său:ă magister et pater, ună neînfrico܈ată misionară ală credin܊eiă cre܈tineă printreă
barbari,ă ună scriitoră bisericescă deosebită deă pre܊uit,ă pentruă claritateaă gândiriiă caă ܈iă pentruă
49 V. P ÂRVAN , Cont ribuаii epigrafice…, p.ă166ă܈iănoteleă746;ă747;ă748;ă749;ă754.
50 Nicolae I ORGA , Istoria Românilor, vol.ăII,ăBucure܈ti,ă1936,ăpp.ă104 -105.
51 Dionisie M. P IPPIDI , Niceta din Remesiana Юi originile creЮtinismului daco -roman , în vol.
Contribuаii epigrafice la istoria veche a României, Edi܊iaăaăII -a,ăEd.ă܇tiin܊ifică,ăBucure܈ti,ă1967, p. 508.
26
frumuse܊eaă neîmpodobităă aă limbiiă saleă latine,ă ună sfânt,ă primită îndatăă dupăă moarteă înă
calendarulă Bisericiiă apusene,ă dară pentruă noi,ă maiă multă ܈iă maiă presusă caă toate,ă ună
romanizatorăalănostru,ă܈iăprină cre܈tinism,ăunăreînoitorăînăformeăeterneăaătradi܊ieiăcurate,ă
romane- italice,ălaăDunăreaădeăJos”52.
AloisiuăLudovicăTăutu (1895-1981)
Dupăă Vasileă Pârvan,ă celă maiă importantă istoriografă română careă seă ocupăă foarteă
seriosăcuăstudiulăvie܊iiă܈iăactivită܊iiăSfântuluiăNicetaădeăRemesianaăesteăAloisiuă Ludovic
Tăutu.ăCanonic,ăistoric,ăteologă܈iăpreotăgreco -catolic hirotonit la Roma, acest prestigios
cercetătoră las ăăistoriografieiă româneă paginiă deă oă valoareă inestimabilă.ă Întreă aniiă 1924 –
1926ăvaăpublicaăînărevisteleăromâne܈tiădeăspecialitateă( Cultura C reЮtină ܈i Vestitorul ) o
serie de studii cu privire la Sfântul Niceta de Remesiana.
În anul 1924 publi căă înă revistaă Cultura CreЮtină, ună studiuă substan܊ială intitulat
Sfântul Nichita Remesianul în istoriografia noastră, înă careă detaliazăă opiniileă unoră
scriitori româniă cuă privireă laă Sfântulă Nichita.ă Suntă cita܊iă istorici,ă arheologi,ă teologiă ܈iă
preo܊i , precum: Gheorgheă ܇incai,ă Petruă Maior,ă Ioană Lupa,܈ă Filaretă Scriban,ă Nicolaeă
Lascu,ă Constantină Erbiceanu,ă Gherasimă Timu,܈ă G.ă M.ă Ionescu,ă Nicolaeă Dobrescuă ܈iă
Vasile Pâ rvan,ăfiecareăcuălucrărileălor53.ăScopulăalcătuiriiăacestuiăstudiuăaăfostăacelaădeăaă
corectaă uneleă gre܈eliă făcuteă deă istoriografiiă româniă cuă privireă laă Sfântulă Nichita,ă dară ܈iă
combatereaăapostolatuluiăsăuălaăNordădeăDunăre,ăipotezăălansatăădeăVasileăPârvană în anul
1911. Redămăunăscurtăfragmentăcuăconcluziileălaăcareăaăajunsăacestăcercetător :
„Un atare aposto lată deă încre܈tinareă aă Sfântuluiă Nichitaă întreă Daco -Romanii din
Daciaă Traiană,ă maiă eă neverosimilă ܈iă greuă deă admis,ă ܈iă dină următoareleă considera܊iuni:
Distan܊aă enormă,ă laă careă seă aflaă sediulă săuă episcopal.ă […]ă Cumă s -ar putea concepe o
activitateămaiăîndelungatăă܈iăstabilăădeălaăoă a܈aă distan܊ăă܈iăînăregiuniăa܈aăexpuse? Unui
apostolat stabil nord- dunăreană ală Sfântuluiă Nichitaă seă maiă opuneă ܈iă faptul,ă căă între
Remesianaă܈iăDaciaămaiăerauămulteăepiscopate,ăaăcărorătitulariăîncăăseăvorăfiăambi܊ionatăsăă
predice cuvântul Evangheliei provincialilor de la stângaă Dunării.ă Episcopateă erauă la:
52 V. P ÂRVAN , Contribuаii epigrafice…, p. 171.
53 Aloisiu Ludovic T ĂUTU ,ă„SfântulăNichitaăRemesianulăînăistoriografiaănoastră”,ăînă Cultura CreЮtină,
XIII (1924), nr. 4, pp. 105-114; A. L. T ĂUTU ,ă „Sfântulă Nichitaă Remesianulă înă istoriografiaă noastră”,ă înă
Cultura CreЮtină, XIII (1924), nr. 5, pp. 139- 147.
27
Sirmium, Singidunum, Viminacium, Aquae, Ratiaria, Castra- Marti,܈ă Norreum -Margi,
Iscus,ăcaăsăă nu numim decât pe cele din Moesia Superioarăă܈iăDaciaăRipensă,ădintreăcareă
Naissusă܈iăRatiariaăchiarăcuădrepturiăMetropolitane.ăUnăargumentădecisivăseăpoateăgăsiă܈iă
înăfaptul,ăcăăînătoateăopereleălui,ăcunoscuteănouăăînănumărădestulădeăfrumos,ănuăgăsimăniciă
oă urmăă dină aceleă cuvinteă cre܈tineă declarateă deă domnulă Pârvană caă specifică nord –
dunărene54.
Muncaăacestuiăneobosităcărturarănuăseărezumăădoarălaăatât.ăÎntreăaniiă1924ă܈iă1929
va traduce, pentruă primaă dată , înă limbaă românăă unaă dină celeă maiă frumoaseă omiliiă aleă
SfântuluiăNicetaădeăRemesiana,ă܈iăanumeă De diversis appellationibus55, iar în anul 1926
tratatul Despre credinаă56. Între anii 1928-1929 vaă continuaă cuă următoareleă opuscule:ă
Despre Simbolul credinаii57, Despre privegherile slugilor lui Dumnezeu58 ܈iăDespre
folosul cântării59. Dupăă܈tiin܊aănoastră,ăacesteăopusculeăauăfostăprimeleătraduceriăînălimbaă
românăădinăcuprinsulăopereiăSfântuluiăNiceta.ăDeăoămareăimportan܊ăăpentruăA.ăL.ăTăutuăaă
fostă ܈iă analizaă izvoarelor sauă aă mărturiiloră istoriceă ceă consemneazăă via܊aă ܈iă activitatea
pastoralăă aă episcopului Niceta.ă Înă acestă sens,ă publică,ă înă anulă 1925,ă înă revistaă Cultura
CreЮtină, un nou studiu, intitulat Izvoare de mâna întîi despre Sfântul Nichita
Remezianul, în care sun tăcita܊iăPaulinusădeăNolaă܈iăGhenadieădeăMarsiliaăcaăbiografiăaiă
Sfântului Niceta60.
Tot de la acest autor ne- aă rămasă ܈iă oă frumoasăă descriereă aă întregiiă opereă aă
Sfântuluiă Nichitaă deă Remesiana,ă publicatăă înă revistaă Vestitorul din anul 1925, autorul
atribuindu-i SfântuluiăNicetaăurmătoareleălucrări: „Avemădeălaăelăoăpreaăfrumoasăăpredicăă
«Despreă numirileă dină Scripturăă aă luiă Iisusă Hristos»,ă peă careă leă explicăă dogmatică ܈iă leă
aplicăăapoiămoralăsufletelorăcelorăce -l ascultau. A doua lucrare ce ne- aărămasă de la Sfântul
54 A. L. T ĂUTU ,ă„SfântulăNichitaăRemesianulăînăistoriografia…”,ăpp.ă141 -146.
55A. L. T ĂUTU ,ă „Sfântul Nichita de Remeziana. La 15 veacuri de la moartea lui, De diversis
appellationibus ”,ăînă Cultura CreЮtină, XIII (1924), nr. 6, pp. 170- 177.
56 A. L. T ĂUTU ,ă„DinăopereleăSfântuluiăNichita:ă Despre credinаă ”,ăînă Vestitorul, II (1926), nr. 12, pp.
4-7.
57 A. L. T ĂUTU ,ă„NichitaăRemesianul,ă Despre Simbolul credinаii ”, în Vestitorul, IV (1928), nr. 23, pp.
5-7.
58 A. L. T ĂUTU ,ă„NichitaăRemesianul,ă Despre privegherile slugilor lui Dumnezeu ”,ăînă Vestitorul, IV
(1928), nr. 24, pp. 8- 11.
59 A. L. T ĂUTU ,ă„NichitaăRemesianul,ă Despre folosul cântării (I)”,ăînă Vestitorul, V (1929), nr. 1, pp. 6-
8; A. L. T ĂUTU ,ă„NichitaăRemesianul,ă Despre folosul cântării (II)”,ăînă Vestitorul, V (1929), nr. 2, pp. 7- 8.
60 A. L. T ĂUTU ,ă„IzvoareădeămânaăîntîiădespreăSfântulăNichitaăRemezianulă(I)”,ăînă Cultura CreЮtină,
XIV (1925), nr. 9, pp. 322-326; A. L. T ĂUTU ,ă„IzvoareădeămânaăîntîiădespreăSfântulăNichitaăRemezianulă
(II)”,ăînă Cultura CreЮtină, XIV (1925), nr. 10, pp. 377- 382.
28
Nichitaăesteăoădiserta܊ieă«DespreădumnezeireaăluiăIisusăHristos»ăîmpotrivaăarienilor.ăUnă
interesantăstudiuăalăSfântuluiăNichitaăeă܈iăcelă «DespreăSpiritulăSfânt»,ădinăcareăseăvedeă
pânăă laă ceă subtilită܊iă auă ajunsă discu܊iileă teologiceă peă aceaă vreme.ă Ceaă maiă importantăă
lucrareă aă Sfântuluiă Nichitaă esteă ceaă «Despreă Simbolulă credin܊eiă – Credeu».ă Alteă douăă
lucrăriă interesanteă aleă Sfântuluiă Nichitaă suntă «Despreă priveghere»ă ܈iă «Despreă cântareaă
bisericească».ă Totă înă aceastăă ordineă deă ideiă mul܊iă aduc,ă ܈iă nuă fărăă temei,ă peă Sfântulă
Nichitaă înă legăturăă cuă celebrulă imnă atribuită peă nedreptă Sfântuluiă Ambrozieă ܈iă Sfântuluiă
Augustin,ă«TeăDeumălaudamus»,ăimnăcântatădeătoatăăsuflareaăcre܈tină.ăOăpredicăăfoarteă
impresionantăă eă ܈iă ceaă «Despreă cădereaă uneiă fecioareă dedicateă Domnului»,ă atribuită ,
desigur, SfântuluiăNichita”61.
Trebuieăsăăremarcămăcă, imediatădupăăVasileăPârvan,ăAloisiuăLudovicăTăutuăseă
numărăă printreă pu܊iniiă cercetătoriă româniă careă auă oferită istoriografieiă româneă studiiă
serioaseă ܈iă bineă documentateă cuă privireă laă via܊aă ܈iă activitateaă pastoral -misionarăă aă
Sfântului Niceta de Remesiana.
Eusebiu Popovici (1838-1922)
Eusebiuă Popovici,ă profesoră laă Facultateaă deă Teologieă dină Cernău܊i,ă scrieă foarteă
pu܊ineălucruriădespreăSfântulăNicetaădeăRemesiana.ăÎnă Istoria Bisericească Universală Юi
Statistică Bisericească, vol.ă II,ă aminte܈teă doară atât: „Nechita,ă episcopă deă Remesianaă înă
Daciaă(BelaăPalanca,ăînăSerbia),ămortăpoateădupăă414;ăelăaăscrisăinstruc܊iuniădogmatice,ă
apoiă probabilă ܈iă doxologiaă «Teă deum»;ă înă sfâr܈ită amiculă săuă Paulin,ă episcopă deă Nolaă
(†431),ăcareăaăscrisăpoeziiăreligioaseă܈iăepistole”62.
Vasile Suciu (1873-1935)
Un alt reprezentant al Bisericii Greco- Catoliceă dină România,ă ܈iă anumeă Vasileă
Suciu,ăArhiepiscopădeăAlbaăIuliaă܈iăFăgăra܈ă܈iăMitropolit al Bisericii Române Unite cu
Roma,ăneăoferăăcâtevaăinforma܊iiăcuăprivireălaăSfântulăNicetaădeăRemesianaăînămanualul
61 A. L. T ĂUTU ,ă„SfântulăNichitaăRemezianul,ăapostolulălatinită܊iiănoastre”,ăînă Vestitorul, I (1925), nr.
12, pp. 2- 4.ăÎntreagaăoperaăaăSfântuluiăNicetaădeăRemesianaăaăfostămaiăapoiătradusăă deăautorulănostruă܈iă
publicatăăînăanulă1995ăîntr -un volum omagial: A. L. T ĂUTU , Sfântul Niceta de Remesiana, Ed.ăLogosă′94,ă
Oradea, 1995, 147 pp.
62 Eusebiu P OPOVICI , Istoria Bisericească Universală Юi Statistică Bisericească, Traducere de Atanasie
Mironescu,ăEdi܊iaăaăII -a,ăEd.ăTipografiaăCăr܊ilorăBiserice܈ti,ăBucure܈ti,ă1926,ăp.ă200.
29
săuă deă Teologie Dogmatică Fundamentală, sec܊iuneaă Tradiаiunea Юi Biserica, tipărită laă
Blaj în anul 1927.
Preasfin܊iaă Saă îlă considerăă peă Sf ântulă Nicetaă „ună încre܈tinătoră ală r omânilor din
NordulăDunării”63,ăunăbărbatăvenerabilă܈iăînvă܊at,ădeăorigineădaco -roman, care a activat ca
episcopă laă sfâr܈itulă secoluluiă ală IV -lea în Remesiana, predicând Evanghelia în limba
latină,ăbessiloră܈iăsci܊ilor.ăCu privireălaăactivitateaămisionarăăaăluiăNicetaăautorulănoteazăă
următoarele: „Ună altă încre܈tinătoră ală româniloră (veac.ă IV)ă dină Nordulă Dunăriiă ܈iă acestaă
maiă multă decâtă al܊iiă ală nostru,ă eă Sfântulă Nicetas,ă episcopulă Remesianei,ă lângăă Ni܈ă înă
Serbia. Activitatea Sfântuluiă Nicetas,ă episcopul,ă eă cunoscutăă dină scrisorileă ܈iă poemeleă
Sfântului Paulin, episcopul din Nola (în Campania, Italia). El era de origine daco- romană.ă
Aăpredicatăbessiloră܈iăsci܊ilor.ăLimbaădeăpredicareăaăSfântuluiăNichitaăRemesianulăaăfostă
cea la tină,ăînăcareăaăscrisă܈iăopuscule,ăînănumărădeă6,ăpentruăceiăceăseăpregăteauălaăbotez.ă
Eraă ună bărbată venerabilă ܈iă învă܊at.ă Aveaă legăturiă strânseă cuă culturaă romană.ă Înă douăă
rânduri,ălaă389ă܈iă402,ăaămersăsăăvizitezeăpeăprietenulăsăuăSfântulăPaulin,ăepiscopu l din
Nola.ă De܈iă re܈edin܊aă Sfântuluiă Nichitaă eraă înă ܊inutulă deă josă deă Dunăre,ă totu܈iă elă aveaă
legăturiă ܈iă cuă ܊inutulă dină stângaă Dunării.ă Deci,ă episcopulă dină Remesianaă puteaă săă
evanghelizezeă popoareleă dină Nordulă Dunării.ă ܇i,ă elă le -aă ܈iă predicat.ă Pentruă căă altăă
popula܊ieădeălimbăălatină,ăcareăsăăseăîncre܈tinezeăpeălaăsfâr܈itulăveaculuiăalăIV -leaă܈iăpeălaă
începutul veacului al V- leaănuăera,ăînăapropiereaăDunării,ăafarăădeădaco -romanii din Dacia
Traiană.ăCăciăpopula܊iaădinăIllyricum,ăcareăîntreagăăeraălatină,ăeraădejaăîncre܈tinată,ădupăă
cumădovedescănumeroaseleăepiscopateădeăpeăacelătimp,ădinădreaptaăDunării”64.
Iuliu Maior (1886-1945)
Iuliu Maior, preot greco- catolică܈iăziarist,ăpublicăăînăanulă1928ăînărevistaă Unirea
Poporului unăarticolădestulădeătenden܊iosăpentruăOrtodoxiaăromânească șiăistoriaăei , dar
favorabil pentru Biserica Greco- Catolicăă dină România.ă Domniaă saă vreaă săă dovedeascăă
faptulă căă româniiă auă primită cre܈tinismulă directă deă laă Roma,ă prină misionari , precum:
Episcopulă Ulfilas,ă apostolulă Go܊iloră ܈iă prin Nicetas, episcopul Remesianei, despre care
afirmăăurmătoarele:ă„Altăîncre܈tinătorăalăRomânilor,ăcareălocuiaăînăparteaădeămiazănoapteă
63 Vasile S UCIU , Teologia Dogmatică Fundamentală. Tradiаiunea Юi Biserica, Edi܊iaăaăII -a, vol. II , Ed.
Tipografia Seminarului Greco-Catolic, Blaj, 1927, p. 248.
64 V. S UCIU , Teologia Dogmatică Fundamentală…, vol. II, pp. 248- 249.
30
aă Dunării,ă aă fostă Sfântul Nicetas, episcopul Remesianei, lângăă Ni,܈ă înă Serbia.ă Acestă
episcop Nicetas era mare prieten cu sfântul Paulin din Nola (Italia). De aceea l- aă ܈iă
cercetată deă douăă ori,ă chiară laă Nola,ă maiă întâiă laă anulă 398,ă iară aă douaă oarăă laă anulă 402.ă
SfântulăPaulinăaă܈iăscrisădespreăsfântulăNicetas,ă܈iădinăscrierileăluiă܈tim,ăcăăsfântulăNicetasă
aă predicată latine܈te,ă ܈iă încăă înă nordulă Dunării.ă Esteă sigură căă maiă cuă seamăă elă ne -a
încre܈tinatăpeănoiăromânii”65.
Maiăapoi,ădupăăceărăstălmăce܈teăcâtevaăargumenteăpreluateădeălaăVasileăPârvană܈iă
NicolaeăDobrescu,ăajungeălaăconcluziaăcăă„legeaănoastrăăstrămo܈eascăăaăfostăceaăro mano-
catolică”,ădomniaăsaăne܊inândăseamaăcă,ăînăsecoleleăIVă܈iăV,ănuăseăpoateăvorbiădeăBisericaă
Romano- CatolicăăsauăOrtodoxă,ăciădeă«SfântaăBisericăăUniversală/Catolică»,ădespreăcareă
aminte܈te înă scrierileă saleă chiară ܈iă Sfântulă Niceta . Însă, părintele Iuliu Maior
concluzionează:ă„Iatăăa܈adarăăcăădoiăînvă܊a܊iădeăseamă,ăDr.ăVasileăPârvană܈iăDr.ăNicolaeă
Dobrescu,ă amândoiă ortodoc܈i,ă sus܊ină căă legeaă noastrăă strămo܈eascăă aă fostă ceaă romano –
catolică,ă܈iăcăăfărăăsăă܈timă܈iăfărăăsăăvoimănoi,ăînăveaculăalăzecelea ne-amătrezitădeodatăă
ortodoc܈i”66.
Ion S. Floru (1864-1950)
Ionă S.ă Floru,ă profesoră deă istorieă laă Liceulă „Sfântulă Sava”ă dină Bucure܈ti,ă înă
manualul de Istoria Românilor pentru cursul superior de liceu, dină anulă 1930,ă scrieă ܈iă
câteva lucruri cu privire la o riginileăcre܈tinismul ui românesc.ăDomniaăsaăconsiderăăcă,ăînă
Daciaă Traiană,ă cre܈tinismulă s -aă răspândită începândă cuă secoleleă IVă ܈iă V,ă deă laă Sudă deă
Dunăreă(Moesiaă܈iăDaciaăAureliană) , înălimbaălatină.ăTotăatunci,ăautorulănostruăplaseazăă܈iă
activitatea episco puluiă„Nicetas” , atribuindu- iătitlulădeă„Apostolăalăromânilor”,ăpentruăcăă
aă propovăduită Evangheliaă laă daci,ă la go܊iă ܈iă la sci܊i: „Caă Apostolă ală româniloră trebuieă
recunoscut Nicetas pe la 400, despre care un ultim poet al imperiului a scris versuri
frumoase ܈iăspuneăcăăaăpredicatălaădaci,ăgo܊iă܈iăsci܊i”67.
65 Iuliu M AIOR ,ă „Grăun܊eă suflete܈ti.ă Cineă ne -aă încre܈tinată peă noiă Românii”,ă înă Unirea Poporului, X
(1928), nr. 22, p. 2.
66 I. M AIOR ,ă„Grăun܊eăsuflete܈ti.ăCineăne -aăîncre܈tinat…”,ăp.ă3.
67 Ion S. F LORU , Istoria Românilor pentru cursul superior de liceu, Edi܊iaăaăV -a,ăEd.ăLibrărieiăSO CEC
ȚăCo.,ăS.ăA.,ăBucure܈ti,ă1930,ăp.ă37.
31
Ioan Georgescu (1889-1968)
Câtevaăinforma܊iiăcuăprivireălaăvia܊aă܈iăactivitateaăSfântuluiăNicetaădeăRemesianaă
întâlnimă܈iăînălucrareaă Istoria Bisericii creЮtine universale cu deosebită privire la trecut ul
bisericii româneЮti unite cu Roma aăPărinteluiăProfesorăIoanăGeorgescu,ăapărutăălaăBlajăînă
anulă1931.ăCaămajoritateaăteologiloră܈iăistoricilorăgreco -catolici,ă܈iădomniaăsaăsus܊ineăună
apostolată ală Sfântuluiă Nicetaă înă Daciaă Traiană: „Activitatea Sfântului Nichita se
desfă܈oarăăîntreăaniiă366 -414,ăadicăătimpădeăaproapeăpatruădecenii,ăcândăelăizbute܈teăsăă
cucereascăăpentruăcre܈tinismulălatinăDaciaăAurelianăă܈iăoăbunăăparteădinăceaăTraiană”68.
Totă înă aceastăă lucrare,ă autorulă îiă conferăă Sfântuluiă Nicetaă deă Remes iana paternitatea
asupra imnului Te Deum laudamus, însăăfărăăaăaduceăargumenteăînăacestăsens69.
Nicolae Iorga (1871-1940)
EsteăregretabilăfaptulăcăămareleănostruăistoricăNicolaeă Iorgaănuăaăfostăpreocupată
deloc de personalitatea Sfântului Niceta de Remesiana.ăCuătoateăcăăaăscrisăatâtădeăfrumosă
despreăSfântulăApostolăPavel,ădespreă Ferici܊iiăAugustină܈iă Ieronim,ădespreăSfântulă Ioană
GurăădeăAură܈iăPaulinusădeăNola,ăprecumă܈iădespreăCassiodoră܈iăBoet hius70,ătotu܈iăînăceeaă
ce-lăprive܈teăpeăSfântulăNicetaăd e Remesiana, lucrurile stau cu totul diferit.
Înăvoluminoasaăsaăoperăăistorică,ăEpiscopulăNicetaădeăRemesianaăesteămen܊ionatăoă
singurăădată,ămaiăprecisăînă Istoria Românilor, apărutăălaăBucure܈tiăînăanulă1936.ăDespreă
activitatea acestui episcop, marele istoric Nicolae Iorga scrie doar atât: „Apostoli pentru
malulă dină fa܊ăă ală Dunării seă adaugă,ă caă acelă Nichitaă deă Remesiana,ă ală căruiă rolă aă fostă
măiestrităexageratădeăPârvan,ăpentruăaăînvederaărolulămisionarilorăîntr -oăBisericăăaăDacieiă
fărăăorganiza܊ieă܈iăierarhie”71.
68 Ioan G EORGESCU , Istoria Bisericii creЮtine universale cu deosebită privire la trecutul bisericii
româneЮti unite cu Roma, Edi܊iaăaăIII -a, Ed. Tipografia Seminarului Teologic Greco-Catolic, Blaj, 1931, p.
44.
69 I. G EORGESCU , Istoria Bisericii creЮtine universale…, p. 45.
70 Nicolae I ORGA , Cărаi reprezentative în viaаa omenirii, Edi܊iaă aă II -a,ă vol.ă I,ă Ed.ăTip.ă „ROMÂNIAă
NOUĂ”,ăBucure܈ti,ă1924,ă307ăpp.ă
71 Nicolae I ORGA , Istoria Românilor, vol.ă II,ă Bucure܈ti,ă 1936,ă p p. 104-105; N. A. Constantinescu,
„Nouaă Istorieă aă Româniloră deă Nicolaeă Iorga”,ă înă Revista Istorică, XXIII (1937), nr. 4-6, pp. 105-122
(Recenzie).
32
Esteălimpedeăa܈adarăcăăNicolaeăIorgaărespingeătezaăapostolatuluiăSfântuluiăNicetaă
laăNordădeăDunăreă܈iărestrângeăactivitateaăacestuiaădoarălaăepiscopiaăRemesiana.ăAcesteaă
suntăpu܊ineleăinforma܊iiăcareăneăprovinădeălaămareleănostruăistoric,ăNicola e Iorga.
Nicolae Lupu (1876-1946)
Cercetăriă maiă amănun܊iteă referitoareă laă Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă aă făcut și
Nicolae Lupu, profesor la Academia de Teologie Greco- CatolicăădinăBlaj72. În anul 1935
publică lucrarea Religia strămoЮilor din timpurile cele mai vechi, până la căderea
imperiului AsaneЮtilor din Peninsula Balcanică (1250). Cercetări istorice, în care autorul
îiăconsacrăăSfântuluiăNicetaăunăcapitolăîntregă(IX),ăcuătitlulă Sfântul Niceta din Remesiana,
misionarul Daciei Traiane.
Despre Sfântul N icetaă autorulă nostruă scrieă căă aă fostă episcopă deă Remesiana,ă înă
Dacia Mediterranea, între anii 380- 420,ăcăăaăfostăprietenăbunăcuăPaulinusădeăNola,ăpeăcareă
îlă viziteazăă deă douăă oriă întreă aniiă 398ă ܈iă 40273,ă însăă titlulă deă „Apostolă ală Românilor”,ă
atribuit Sfântu luiăNicetaădeăistoriografiaăromânăăesteăcontestatădeăautoră܈iăînlocuităcuăcelă
deă „misionar”: „Nuă seă poateă numiă niciă «Apostolă ală Românilor»ă înă strictulă în܊elesă ală
cuvântului,ădeoareceăacestăpoporăcareăastăziăseănume܈teă«Român»,ăniciodatăăn -a fost în
întregi meăpăgân,ăciăînămijloculăluiăîntotdeaunaăauăfostă܈iăcre܈tini,ăa܈aăîncâtăelăformându -se
ca popor, s- aăformatătotodatăă܈iăcaăcre܈tin;ă܈iăastfel,ănăscându -seăcre܈tin,ăn -a avut nevoie
deăapostolăsauădeăîncre܈tinător,ăcumăauăavutăalteăneamuri.ăSfântulăNiceta,ăcredăcăănuăseă
bucurăădacăăcinevaăfalsificândăistoriaăîlănume܈teăapostol,ăciăcredăcăămaiămultăseăbucurăă
să-lăcinstimăcaăsfântămisionarăalăstrămo܈ilorăno܈triăpeăacesteăplaiuri”74.
Simpatizantă܈iăfiuăalăBisericiiăGreco -Catolice din România, Nicolae Lupu face din
EpiscopulăNicetaădeăRemesianaăună„vicarăalăpapei”ă܈iăună„vizitatorăapostolicăalăbisericiloră
dinăPeninsulaăBalcanică”.ăAtunciăcândăexplicăăitinerariulăcălătorieiăluiăNicetaădeălaăNolaă
laăRemesiana,ămen܊ionează,ăpotrivităspuselorăluiăPaulinus,ăcăăaătrecut peăMareaăAdriaticăă
înă Epir,ă apoi,ă străbătândă câmpiileă macedoneene,ă aă trecută prină cetă܊ileă Filipi,ă Tomisă ܈iă
72 Câtevaă studiiă deă referin܊ă:ă Nicolaeă LUPU,ă „Sfântulă Nicetaă dină Remesiana.ă Câtevaă însemnăriă peă
marginea unei chestiuniăistoriceăcontroversate”,ăînă Unirea, XXXVII (1927), nr. 43, pp. 2-3; Nicolae L UPU,
„Sfântulă Nicetaă dină Remesiana.ă Câtevaă însemnăriă peă margineaă uneiă chestiuniă istor iceă controversate”,ă înă
Unirea, XXXVII (1927), nr. 44, pp. 2- 3.
73 Nicolae L UPU, Relig ia strămoЮilor din timpurile cele mai vechi, până la căderea imperiului
AsaneЮtilor din Peninsula Balcanică (1250), Ed. Tipografia Seminarului Greco-Catolic, Blaj, 1935, p. 61.
74 N. L UPU, Religia strămoЮilor…, p. 62.
33
Scupi,ăpentruăaajungeăînăDardaniaă܈i,ăînăceleădinăurmă,ălaăRemesiana.ăPopasurileăfăcuteădeă
Nicetaăînăacesteăcentreăcre܈tineăsuntăîn܊eleseădeăautorăcaăavândădreptăscopăra܊iuniăpastoral –
misionare,ăcuă܈tireaă܈iăîncredin܊areaăpapei: „SeăpareăînsăăcăăNicetaăaăvorbităluiăPaulinusă
despreăuneleămisiuniăpeăcareăeventualăleăfăcuseăsauăaveaădeăgândăsăăleăfacăăprinăpă r܊ileă
acelea:ăiarăPaulinusăcuăoălicen܊ăăpoetică,ăpuneă܈iăpeăaceleă܊inuturiăînăcaleaăluiăNiceta;ăsauă
poateăcăăNicetaăchiarălaăîntoarcere,ădinăvreoăîncredin܊areăoarecareă(poateădinăparteaăpapii)ă
trebuiaăsăăcercetezeăbisericileădinăaceleă܊inuturi.ăDacăăs -ar adeveri aceasta, am putea crede
căăNicetaăeraăunăfelădeăvizitatorăapostolicăalăbisericilorădinăPeninsulaăBalcanică,ăsauăpoat eă
chiară suplinitoră ală vicaruluiă papală dină Tesalonic,ă careă existaă încăă deă peă vremeaă papeiă
Damasus (366- 384)”75.
Desigură căă aceastăă ipotezăă aă domnuluiă profesoră Nicolaeă Lupuă esteă des tul de
părtinitoareă ܈iă subiectivăă ܈iă nuă putemă fiă deă acordă cuă ea,ă întruc ât nu are acoperire în
izvoare; maiămult,ăînăteologiaăortodoxăăromâneascăăpărereaăsaăaăfostăaspruăcriticatăăprină
recenziaăfăcutăădeă܇tefanăLup܈a,ăprofesorălaăAcademiaăTeologicăădinăOrad ea76.
Aceea܈iăpozi܊ieăoămen܊ineăNicolaeăLupuă܈iăînăceeaăceăprive܈teăscopulăcelorădouăă
călătoriiăaleăSfântuluiăNicetaălaăRomaăîntreăaniiă398ă܈iă402. Chiarădacăăini܊ialăsus܊ineăcăă
„motivulă acestoră călătoriiă nuă neă esteă cunoscută cuă preciziune”,ă maiă apoiă adaugă:ă „Vaă fiă
mersă deă bunăă seamăă să -܈iă deaă ra܊iunileă Pontificeluiă Romană ܈iă săă vizitezeă morminteleă
apostolilor,ă܈iăcuăoăcaleăs -aăabătută܈iăpeălaăNola,ăcaăsăăcercetezeăpeăprietenulăsăuăPaulin”77.
Acesteaă suntă noută܊ileă aduseă deă domnulă profesoră Nicolaeă Lupu,ă cuă p rivire la
Sfântul Niceta de Remesiana, peăcareăîlăconsiderăă«sfântămisionarăalăstrămo܈ilorăno܈triăpeă
aceste plaiuri», deci nu numai în Dacia Aureli ană,ăci ܈iăînăDaciaăTraiană.
܇tefanăMete܈( 1886-1977)
Ună altă istoriografă română careă îlă socote܈teă peă Sfântulă Niceta de Remesiana
«Adevăratulă apostol al Daco-Romanilor» atât la Sud câtă ܈iă laă Nordă deă Dunăre , este
Părinteleă ܇tefană Mete܈ă care,ă înă Istoria Bisericii Юi a vieаii religioase a românilor din
Transilvania Юi Ungaria, apărutăălaăSibiuăînăanulă1935,ăîlădescri e pe Sfântul Niceta astfel:
75 N. L UPU, Religia strămoЮilor…, p. 66.
76 ܇tefană LUP܇A, „Dr. Nicolae L UPU,ăReligiaăstrămo܈ilor…” , în Revista Teologică, XXVIII (1938), nr.
7-8, pp. 341- 355ă (Recenzie)ă ܈iă continuăă ܇tefană LUP܇A,ă „Dr. Nicolae L UPU, Religiaă strămo܈ilor…” , în
Revista Teologică, XXVIII (1938), nr. 9, pp. 397-410 (Recenzie).
77 N. L UPU, Religia strămoЮilor…, p. 62.
34
„Adevăratulăapostolăînsăăalăîncre܈tinăriiădaco -romanilor e Nichita, episcop de Remesiana
[localitateă laă răsărită deă Ni܈ă spreă Sofia]ă ună romanizatoră ală nostru,ă ܈iă prină cre܈tinism,ă ună
reînoitorăînăformeăeterneăaătradi܊ieiăcurate,ăro mane- italiceădeălaăDunăreaădeăJos.ăNichitaăaă
trăitălaăsfâr܈itulăsecăalăIV -leaă܈iălaăînceputulăceluiădeăalăV -lea,ădeăna܈tereădaco -roman, a
dezvoltatăoăactivitateăfoarteăzeloasăăînălimbaălatinăăpentruăconvertireaăînămasăăaăpoporuluiă
daco-roman. Ceea ce ne do vede܈te,ăcăădeăfaptăNichitaăaăpredicatăîntreăstrămo܈iiăno܈tri , e
descriereaălor,ăcareăseamănăăcuăaăromânilor.ăNeăspune,ăcăăaăpredicatălaăoăpopula܊ieăruralăă
܈iăbărba܊iiăpurtauăpărulălung,ăplete,ăiarăpeăfrunteătăiatăcaă܈iă܊ăraniiăno܈triădinătrecută܈iăastăziă
܈iăboieriiă܈iădomniiăno܈triădinăceleădouăă܊ăriăromâne”78.
Simeon Reli (1882-1945)
DespreăSfântulăNicetaădeăRemesianaăaăscrisă܈iădomnulăProf.ăDr.ăSimeonăReliădeălaă
FacultateaădeăTeologieădinăCernău܊i.ăÎnăanulă1936ăacestaăpublică,ăînărevistaă Candela, un
studiuăsubstan܊ialădespreă Originea Юi vechimea creЮtinismului la Români, dovedind prin
argumenteăsolideăcăă„încre܈tinareaăpoporuluiăromânăs -aăfăcutăconcomitentăcuăformareaăsaă
etnică.ă Timpulă formăriiă etniceă aă neamuluiă românescă esteă secolulă IIă pânăă dupăă sfâr܈it ul
secoluluiăVI,ă܈iătotăaceastăăepocăăesteă܈iătimpulăîncre܈tinăriiăsale”79.
Întreă misionariiă careă auă contribuită laă răspândireaă ܈iă întărireaă cre܈tinismuluiă înă
ambeleăDaciiăesteămen܊ionată܈iăSfântulăNiceta,ăînsăăautorulăconsiderăă căărolulăsăuănuăaă
fost acela deă„apostolăadevăratăalădaco -romanilor”,ăciăunăcontinuatorăalămisiuniiăcre܈tineă
în acele provincii: „Laăaceastăăpărereăavemădeăobiectatăînsă,ăcăăeăadevăratăcăăepiscopulă
NicetasădeălaăRemesianaăaăavutăunărolăînsemnatăînăistoriaăcre܈tinismuluiădinăDacia,ătotu܈iă
nuăeăîntemeiatăăpeărealitateaăistoricăăafirma܊iuneaăcăăelăarăfiăfostăchiarăapostolulăspecialăală
daco- romanilorăsauăstră -românilor,ăfiindcăăistoriaăneăaratăăcăăcre܈tinismulăeraă răspândită
destulădeămultă܈iăînainteădeăepocaăepiscopuluiăNicetas,ăadicăăînainteădeăsfâr܈itulăsecoluluiă
al IV- lea”80.
Totă cuă referireă laă Sfântulă Niceta,ă autorulă îlă considerăă caă fiindă deă origineă daco –
roman,ăunăomăînvă܊at,ăunăscriitorăbisericescăapreciatădeăPaulinusădeăNolaă܈iă de Ghenadie
78 ܇tefană METE܇ , Istoria Bisericii Юi a vieаii religioase a românilor din Transilvania Юi Ungaria, vol. I,
Edi܊iaăaăII -a,ăEd.ăLibrărieiăArhidiecezane,ăSibiu,ă1935,ăp.ă12.ă
79 Simeon R ELI,ă„Originea ܈iăvechimeaăcre܈tinismuluiălaăRomâni”,ăînă Candela, XLVII (1936), nr. 1-12,
p. 36.
80 S. R ELI,ă„Origineaă܈iăvechimea…”,ăp.ă25.
35
deă Marsilia,ă însă , chiară dacăă aă fostă celă mai mareă misionară ală strămo܈iloră no܈tri , „nuăseă
poateănumiăînsăăchiară«apostolul»ălorăînăsensulăstrictăalăcuvântului”81.
Nicolae M. Popescu (1881-1963)
Oă altăă evocareă înă istoriografiaă românăă aă episcopuluiă Nicetaă deă Remesianaă seă
datoreazăăpărinteluiăNicolaeăM.ăPopescu,ăprofesorălaăFacultateaădeăTeologieăOrtodoxăădină
Bucure܈tiă ܈iă membruă ală Academieiă Române.ă Domniaă saă vaă sus܊ine, în anul 1943, în
cadrulăFacultă܊iiădeăTeologieăoăconferin܊ăăcuătema De la priveghere la privighetoare82, în
careă analizează,ă dină punctă de vedere filologic, una din cele mai fr umoaseă cuvântări
rămaseănouă deălaăSfântulăNicetaădeăRemesiana,ă܈iăanumeă De vigiliis servorum Dei.
Înă introducere,ă Părinteleă Profesoră Nicolaeă M.ă Popescuă realizeazăă oă scurtăă
biografie a Sfântului Niceta, despre care spuneăcăăeraădeăneamădaco -roman, fiind episcop
deăRemesianaăîncepândăcuăanulă366,ăcăăeraăbunăprietenăcuăPaulinusădeăNola,ăpeăcareăîlăvaă
vizitaădeădouăăoriăîntreăaniiă398ă܈iă402,ăcăăarăfiătrăităaproapeă80ădeăani,ășiăcăăpomenireaăluiă
se face pe data de 22 iunie: „Niceta este daco- romană deă neam,ă adicăă dină neamulă
strămo܈ilorăno܈tri,ănăscutăînăprovinciaăDaciaăMediterraneaăaăcăreiăcapitală,ăcumăamăspus,ă
eraă Serdicaă (Sofia),ă ܈iă ală căreiă altă municipiuă eraă Remesiana.ă Înă anulă 366ă Nicetaă eraă
episcop aici. În anul 398 călătore܈teă înă Italiaă undeă cerceteazăă lângăă ora܈ulă Nolaă dină
Campania pe episcopul de aici Paulinus. În anul 402, deci peste patru ani, din nou
cerceteazăăpeăPaulinus,ăcareăîiăînchinăădouăăpoemeăînăcareăgăsimăbuneă܈tiriădespreăNicetaă
܈iădespreăcre܈tinismulădunărean.ă܇tiriădespreăNicetaămaiăaflămăînăaniiă409ă܈iă414;ădeciăară
fiătrăităaproapeă80ădeăaniăacestăNiceta.ăÎnăcalendareleăvechiăesteătrecutăîntreăsfin܊iălaă22ă
iunie:ăNicetaăRemesianae”83.
Cuăaceastăăocazie,ăautorulănostruăvaătraduce , pentruăprimaădată , înălimbaăromânăă
aceastăăomilie,ăprecizândăcăă„Nicetaăcautăăsăălămureascăă܈iăsăăsus܊inăăoănoutateăliturgică,ă
anumeă introducereaă deă slujbeă dumnezeie܈tiă ceă seă ܊ineauă noaptea,ă maiă alesă sâmbătaă ܈iă
81 S. R ELI,ă „Origineaă ܈iă vechimea…”,ă p.ă 51;ă Constantină RUDNEANU ,ă „Dr.ă Simeonă Reli:ă Origineaă ܈iă
vechimeaăcre܈tinismuluiălaăRomâni”,ăînă Foaia Diecezană, LII (1937), nr. 28, pp. 3-4 (Recenzie).
82 Nicolae M. P OPESCU ,ă „Deă laă priveghereă laă privighetoare”,ă înă Biserica Ortodoxă Română, LXI
(1943), nr. 4-6, pp. 207-224.
83 N. M. P OPESCU ,ă„Deălaăpriveghere…”,ăpp.ă208 -209.
36
duminica,ă ܈iă careă constauă dină psalmi,ă paremiiă ܈iă rugăciuni”,ă numiteă înă limbaă latinăă
„vigiliae-vegheri ” sau mai des „pervigiliae-privegheri ”84.
În cadrul ace steiă conferin܊eă Părinteleă Nicolaeă Popescuă semnalaă că,ă datorităă
prediciiă Sfântuluiă Niceta,ă înă limbaă românăă slujbeleă deă noapteă poartăă denumireaă deă
„priveghere”, cuvânt provenit din latinescul „pervigilare” ,ă ceă desemneazăă stareaă deă
veghereădeătoatăănoapteaăsauăslujbeleădeănoapte:ă„Cineăaăfostăvreodatăălaăoămânăstireă܈tieă
căădeăcuăsearăălaăzileămariăseăîncepăslujbeleă܈iăseă܊inăpânăăcândăseărevarsăă zorile,ăcândăseă
cântăă «Mărire Яie, Celui ce ne -ai arătat nouă lumina! »”85.
Dar acest cuvânt, „priveghere”, mo܈tenită deă laăEpiscopulă Niceta,ă aă cunoscută înă
limbaăromânăă܈iăalteăîn܊elesuri.ăÎnăacestăsens,ăautorulănostruăprecizaăcă,ăînăuneleăzoneăaleă
܊ării,ă lumânareaă deă cearăă răsucită caă ună colacă ܈iă careă seă întrebuin܊eazăă laă deniileă dină
Săptămânaă Mareă sauă care eraă pusăă laă căpătâiulă celuiă adormită poartăă denumireaă deă
„privighetoare”ă ܈i, totă deă laă cuvântulă „priveghere”,ă avemă ܈iă pasăreaă numităă
„privighetoare”86.
Aceastaă esteă legăturaă peă careă oă faceă Nicolaeă Popescuă întreă cre܈tinismulă daco –
romană primar,ă mo܈tenită deă laă Episcopulă Nicetaă ܈iă cre܈tinismulă nostruă românesc:ă „Ceă
legăturăăputernicăăîntreăcre܈tinismulă܈iăromânismulănostru!ăCine -o va rupe? Nici moartea,
căciălumânarea -privighetoareă܈iăpasărea -privighetoareăvorăprivegheaăpurureaălaăcăpătâiulă
nostru”87.
Studiul domnului profesor Nicolae Popescu este extrem de important pentru
istoriografiaăromână șiăpentruăcunoaștereaăritualuluiăliturgicădinăDacia.ăAutorulăîncearcăă
săăneăintroducăăînăperioadaă„secoluluiădeăaur”ăînăcareăaătrăită܈iăaăactivatăSfântulăNice taădeă
Remesiana.ăNeăoferăăinforma܊iiăsubstan܊ialeăcuăprivireălaăactivitateaădidacticăă܈iăliturgicăă
aăceluiăcareăaăintrodusăpentruăprimaădatăăslujbeleădeăpriveghereăprintreăstrămo܈iiăno܈triă
daco- romaniă ܈i,ă maiă ales,ă cumă aceastăă mo܈tenireă sacrăă aă rămasă înă con܈tiin܊aă poporuluiă
românăpânăăînăzileleănoastre.
84 N. M. P OPESCU ,ă„Deălaăpriveghere…”,ăpp.ă211;ă214.
85 N. M. P OPESCU ,ă„Deălaăpriveghere…”,ăp.ă214.
86 N. M. P OPESCU ,ă„Deălaăpriveghere…”,ăpp.ă221 -224.
87 N. M. P OPESCU ,ă„Deălaăpriveghere…”,ăp.ă224;ăN icolae B ĂNESCU ,ă„Pr.ăNicolaeăM.ăPopescu,ăDeălaă
priveghereă laă privighetoare,ă Bucure܈ti,ă 1943”,ă înă Revista Istorică, vol. XXIX, (1943), nr. 7-12, p. 296
(Recenzie).
37
Liviu Stan (1910-1973)
Oăevocareăaăvie܊iiă܈iăactivită܊iiăSfântuluiăNicetaădeăRemesianaăneăesteăprezentatăă
deăcătreăPărinteleăProfesorăLiviuăStanăînălucrareaăsaă Sfinаii Români, apărutăălaăSibiuăînă
anulă 1945.ă Domniaă saă plaseazăă activitateaă episcopuluiă Nicetaă întreă aniiă 366 -420,
considerându-l de origine daco- roman.ăAăpăstorităînăRemesianaă(aziăsatulăsârbescăBellaă
Palanca)ăunde,ăspuneăautorul:ă„aăstrălucităcaăunăsoareăalădrepteiăcredin܊eăînă܊inuturileăsudă
܈iă nord -dunărene,ă peă cariă le -aă păstorit”88.ă Îlă socote܈teă caă fiindă ună importantă scriitor
bisericescă܈iăimnograf , careă܈i -aădesfă܈uratăactivitateaăpastoralăă܈iămisionarăăîntreă„daci,ă
sci܊i,ă go܊i,ă bessiă ܈iă alteă popoareă dină ܊inutulă stăpâniriiă saleă duhovnice܈ti”89. Autorul
considerăăcăăSfântulăNicetaăaătrăită aproximativ 80-85ădeăaniă܈iăcăăaătrecutălaăceleăve܈niceă
la data de 22 iunie, în jurul anului 42090. Dupăăcumăamăpututăconstata,ăPărinteleăProfesoră
LiviuăStanăsus܊ineă܈iăelăunăapostolatăalăSfântuluiăNicetaălaăNordădeăDunăre.
Constantin C. Giurescu (1875-1918)
Istoricul Constantin C. Giurescuîn lucrarea Istoria Românilor, apărutăă laă
Bucure܈tiăînăanulă1946,ăîlăconsiderăăpeăSfântulăNicetaădeăRemesianaă„Apostolulănostruă
na܊ional”,ă deoareceă aă contribuită laă convertireaă daco -romanilor de pe ambele maluri ale
Dunării.ăAutorulămaiăprecizeazăăcăăN iceta era de origine daco- romană܈iăbunăprietenăcuă
PaulinusădeăNola.ăÎlăcaracterizeazăăcaăfiindăunăomăfoarteăînvă܊at,ăcare aăscrisă܈iăaăpredicată
„numaiăînălimbaălatină”,ăîntreăaniiă367 -41491. În încheiere, ConstantinăC.ăGiurescuăafirmă:
„Cre܈tinismulăaăfostăcunoscutăînăDaciaăîncăădinătimpulădomina܊iuniiăromane;ăconvertireaă
înămasăăînsăăaăpopula܊iuniiădaco -romaneădinăstângaăDunăriiăs -aăfăcutăîntreă350ă܈iă450,ăcuă
ajutorulămisionarilor,ădintreăcareăcelămaiăînsemnatăesteăNicetaădinăRemesiana”92.
88 Liviu S TAN, Sfinаii români, Ed. Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1945, p. 11.
89 L. STAN, Sfinаii români, p. 12.
90L. S TAN, Sfinаii români, p. 12; I. B ULEA ,ă„PreotăDr.ăLiviuăStană– Sfin܊iiăromâni”,ăînă Foaia Diecezană,
LXI (1946), nr. 7-8, pp. 4-5 (Recenzie).
91 Constantin C. G IURESCU , Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până la moartea lui
Alexandru cel Bun (1432), Edi܊iaăaăV -a,ăEd.ăFunda܊iaăRegalăăpentruăLiteraturăă܈iăArtă,ăBucure܈ti,ă1946,ăp.ă
226; Contantin C. G IURESCU , Dinu C. G IURESCU , Istoria Românilor din cele mai vechi t impuri până astăzi,
Ed.ăAlbatroz,ăBucure܈ti,ă1971,ăpp.ă165 -166.
92 C. C. G IURESCU , Istoria Românilor…, p. 230.
38
܇tefanăCiobanu (1883-1950)
Ună altă istoriografă careă seă aratăă interesată deă activitateaă Sfântul ui Niceta de
Remesianaăesteăistoriculă܈iăacademicianul român ܇tefanăCiobanu.ăDomniaăsa,ăînămanualulă
de Istoria Literaturii Române vechi, din anul 1947, citându-l pe Vasile Pârvan,ăconsiderăă
căăSfântulăNicetaăaăfostăactivă„peăambeleămaluriăaleăDunării”,ăundeăaăpredicatăcuăsuccesă
EvangheliaăluiăHristosăînălimbaălatină: „DupăăpărereaăprofesoruluiăPârvan,ăacelaăcareăaă
desăvâr܈ită operaă deă cre܈tinareă ܈iă deă luminareă aă Dacieiă Traian e a fost sfântul Nicetas,
episcopul de Remesiana, un cunoscut scriitor al Bisericii apusene (moare pe la anul 414).
ElăarăfiăpropovăduităînăcuprinsulăDaciei,ăsau,ămaiăbineăzis,ăpeăambeleămaluriăaleăDunării,ă
cuvântulăluiăDumnezeuăînălimbaălatinăă܈iăarăfiăavutăunămareăsucces,ădinăcauzăăcăălocuitoriiă
cuno܈teauă aceastăă limbă”93. Înă încheiereă autorulă sus܊ineă căă Nicetaă eraă deă origineă daco –
romană ܈iă căă dină episcopiaă saă Remesiana,ă aă venită „caă săă precumpăneascăă propagandaă
misionarilorăgreci”94.
IoanăRămureanu (1910-1988)
Părinteleă Profesoră Ioană Rămureanu deă laă Facultateaă deă Teologieă Ortodoxăă dină
Bucure܈ti a avut un rol major înă conturareaă personalită܊iiă ܈iă activită܊iiă misionareă aăă
Sfântului Niceta de Remesiana.
Cercetândă cuă aten܊ieă lucrărileă Sinoduluiă deă laă Sardicaă dinanulă 343,ă Părintele
Profesor IoanăRămureanuăconstatăăcă,ălaăaceastăădată,ăînăSudulăDunăriiăsuntăatestateăună
numărădeădouăsprezeceăepiscopii , aiăcărorătitulariăauăluatăparteălaăSinodulădeălaăSardica.ă
Deciă„cuăunăsfertădeăsecolăînainteaăpăstoririiăSfântuluiăNiceta”95,ăcre܈tinismulăpătrunse în
aceste regiuni prin intermediul unor misionari, dar mult mai sigur, spune autorul,
„cre܈tinareaăs -aăfăcutămaiămultădeălaăomălaăom”.ăPrinăurmare,ăaceleăregiuniănuăauăavută
„vreunăanumeă«Apostol»,ăfieăchiarăînăsensulălarg alăcuvântului,ăcăruiaăsăăiăseăpoatăăatribuiă
înă modă specială convertireaă laă cre܈tinismă aă geto -daco- romanilor”96. Ca autoritate în
domeniu,ă autorulă pledeazăă pentruă oă revizuireă înă istoriografiaă românăă aă titluluiă deă
93 ܇tefană CIOBANU , Istoria Literaturii Române vechi, vol.ăI,ăEd.ăImprimeriaăNa܊ională,ăBucure܈ti,ă1947,ă
p. 13.
94 .܇ăCIOBANU , Istoria Țiteraturii… , p. 13.
95 I. R ĂMUREANU ,ă„SinodulădeălaăSardicaădinăanulă343…”,ăp.ă177.
96 I. R ĂMUREANU ,ă„SinodulădeălaăSardicaădinăanulă343…”,ăp.ă179.
39
„Apostolă ală daco -romanilor”,ă conferită Sfântul ui Niceta: „Părereaă căă Sfântulă Nicetaă esteă
«Apostolul daco- romanilor»ătrebuieărevizuităă܈iăcorectatăăînăsensulăcăănuăelăesteăcelădintâiă
propovăduitoră ală cre܈tinismuluiă laă geto -daco- romaniiă dină dreaptaă ܈iă dină stângaă Dunării,ă
pentru a putea fi numit «Apostolul daco- romanilor»,ă înă în܊elesulă strictă ală cuvântului,ă
deoareceăcre܈tinismulăpătrunse cuămultăînainteaălui”97.
Ioan G. Coman (1902-1987)
Oă abordareă aă vie܊iiă ܈iă activită܊iiă literareă aă Sfântuluiă Nicetaă deă Remesianaă oă
datorămă Părint elui Ioană G.ă Coman,ă profesoră laă Facultateaă deă Teologieă Ortodoxăă dină
Bucure܈ti.ă Domniaă saă nuă numaiă căă îiă conferăă Sfântuluiă Nicetaă ună locă aparteă înă aă saă
Patrologie98, imediată dupăă Sfântulă Ambrozieă ală Mediolanului , dară esteă ܈iă autorulă unoră
studiiădeăreferin܊ăăcuăprivireălaăcre܈tinismulădaco -romană܈iărăspândireaăsaăînăsecoleleăIVă܈iă
Văprinămisionariăzelo܈i , precum: UlfilaăalăGo܊iei,ăAuxen܊iuădeăDurustorum,ăPalladiuădeă
Ratiaria, Sfântul Sava Gotul, Sfântul Nichita Gotul, Sfântul Niceta de Remesiana, Sfântul
IoanăGură deăAur,ăSfântulăVasileăcelăMareă܈iăepiscopiiădeăTomis,ăca : Bretanion, Teotim I,
Timotei,ăIoană܈iăPaternus.ă
CuăreferireălaăNicetaădeăRemesiana,ăPărinteleăProfesorăIoanăG.ăComanăscrieăcăăaă
fostăunămareămisionară܈iăscriitorăbisericescădeălimbaălatină,ă prieten cu Paulinus de Nola,
deă laă careă ܈timă căă i -aă convertită laă cre܈tinismă peă sci܊ii,ă ge܊iiă (go܊ii)ă ܈iă daciiă dină ambeleă
Dacii.ă Autorul,ă specialistă înă problemeă deă patrologie,ă pledeazăă pentruă ună apostolată ală
SfântuluiăNicetaă܈iăînăDaciaăTraiană,ăoferindu -ne următoareleăargumente:
„Convertindă peă sci܊i,ă ge܊iă (go܊i)ă ܈ i pe dacii din Dacia Mediterran eaă ܈iă Daciaă
Ripensis,ăSfântulăNicetaănuăfăceaădecâtăsăăcontinueăoălucrareădejaăînceputăăînainteaălui.ă
DacăăepiscopiiădinăSudulăDunăriiăfăceauămisiuneă܈iălaăNordulăDunării,ăeădeăpresupusăcăă
celămaiămareămisionarădeălaăSudulăDunării,ăNiceta,ăî܈iăputeaătrimiteă܈iăelămisionariiăluiăînă
acesteă păr܊i.ă Episcopiiă riveraniă puteauă fiă bucuro܈iă deă misionariiă luiă Nicetaă dină douăă
motive:ăîntâiăpentruăcăăniciunulădintreăeiăn -avea apar aturaăcateheticăăexcep܊ionalăăpeăcareă
oăaveaăelăcuăcatehismulă܈iămetodeleăsaleămisionareă܈iăalădoilea,ăpentruăcăădeăambeleăpăr܊iă
aleăDunăriiăseăaflaăacela܈iăpopor,ăcareăseăcereaăocrotită܈iăîntărităatâtăînăcredin܊aăcâtă܈iăînă
97 I. R ĂMUREANU ,ă„SinodulădeălaăSardicaădinăanulă343…”,ăp.ă181.
98 Ioan G. C OMAN , Patrologie, Ed.ăSfântaăMănăstireăDe rvent, 2000, pp. 155- 156.
40
romanitatea lui, în neîncetatul iure܈ă܈iădu -te-vinoăalăgo܊iloră܈iăapoiăalăhunilor.ăA܈aăaăputută
܈iăSfântulăNicetaăsăăfieăinvitatăelăsauăechipeleăluiădeălucruăînăNordulăDunăriiădeăJos”99.
Din cauza controverselor iscate pe seama ariei misionare a Sfântului Niceta, în
anul 1948, Părinteleă C oman publicăă ună studiuă destulă deă interesantă înă revistaă Biserica
Ortodoxă Română, înăcareătrateazăăpeălargădespreă Aria misionară a Sfântului Niceta de
Remesiana, concluzionândăcăămisiuneaăsaăs -aădesfă܈uratădirectăsauăindirectă܈iălaăNordădeă
Dunăre100.
Părinte le Profesor Ioan Coman a manifestat un interes aparte pentru opera
Sfântului Niceta de Remesiana. În anul 1957, va publica un studiu intitulat Operele
literare ale Sfântului Niceta de Remesiana, înăcareăîiăconferăăepiscopuluiădeăRemesianaă
paternitatea asup raăurmătoarelorăscrieri,ăpeăcareăleăanalizeazăăpeălarg:
1. Opere autentice:
Libelli instructionis cu tratatele: De ratione fidei, De Spiritus Sancti potentia ܈iă
De Symbolo . Omiliile: De vigiliis servorum Dei, De psalmodiae bono, De diversis
appellationibus ܈i imnul trinitar Te Deum laudamus .
2. Opereădeăautenticitateădiscutabilă:
De agni paschalis victima ܈iăAd lapsam virginem libellus101.
Patrologă deă excep܊ie,ă Ioană Comană aă lăsată înă urmaă saă studiiă deă oă valoareă
inestimabilăă pentruă teologiaă ortodoxă,ă pre܊uindu -i mul tă peă Părin܊iiă Bisericiiă căroraă le -a
dedicatăpaginiădeăoărarăăgingă܈ieă܈iăfrumuse܊eă܈i,ădupăăcumăamăvăzut,ăSfântulăNicetaădeă
Remesianaăaăocupatăunălocăaparteăînăsufletulăsău.ăNuăeădeămirareăcă,ălaăsfâr܈itulăvie܊iiăsale,ă
părinteleăprofesorăî܈iăîncheieătestamentulăolografăcuăurmătoareleăcuvinte,ăpeăcareăleăredămă
aiciă dină respectă pentruă sfin܊iaă sa: „Mi-a fost dragă ca ochii din cap cultura greacă,
îndeosebi poezia, arta Юi gândirea nemuritorului popor elen. Clasicismul greco -latin e un
panteon al frumuseаii, cum nu se găseЮte în nici o cultură a lumii. Frumuseаe a raаiunii, a
artei Юi a vieаii. Sfinаii Părinаi sunt o liră a harului Юi a lacrimilor după mântuire.
Paginile lor mi- au creat o viziune nouă. Plec de aici ca să mă întâlnesc aievea cu
99 I. G. C OMAN ,ă„Misionariăcre܈tiniăînăScytia -Minoră܈iăDaciaăînăsecoleleăIII -VI”,ăînă Mitropolia Olteniei,
XXXI (1979), nr. 4-6, pp. 270- 271.
100 I. G. C OMAN , „AriaămisionarăăaăSfântuluiăNiceta…”,ăpp.ă337 -356.
101 I. G. C OMAN ,ă„OpereleăliterareăaleăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana”,ăînă Studii Teologice, IX (1957),
nr. 3-4, pp. 200-228.
41
înаelepаii clasici Юi cu Sfinаii Părinаi. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! (Bucure܈ti,ă 30ă
ianuarieă1978)”102.
Dionisie M. Pippidi (1905-1993)
Contribu܊iaăistoriculuiă܈iăarheologuluiăDionisieăM.ăPippidiăesteăenormăăînăceeaăceă
prive܈teăvia܊aă܈iăactivitateaăSfântuluiă Niceta de Remesiana. P utemăspuneăcăănuăaăexistată
ună istoriografă română careă săă cercetezeă atâtă deă obiectivă izvoareleă careă facă referireă laă
episcopul remesian. Studiul lui Dionisie M. Pippidi intitulat Niceta de Remesiana Юi
originile creЮtinismului daco -roman se dore܈teăaăfiăoăanalizăăprofundăăaăpoemuluiăXVII,ă
scrisă deă Paulinusă deă Nolaă înă cinsteaă Sfântuluiă Niceta.ă Autorulă ܊ineă săă combatăă părerileă
unorăistoriografiăromâniă(VasileăPârvan,ăConstantinăGiurescuă܈iăRaduăVulpe)ăcuăprivireălaă
apostolatul Sfântului Niceta laăNordădeăDunăreăsauăprezen܊aăsaăînăepiscopiaăTomisului.
Analizând textul lui Paulinus, care face referire la neamurile evanghelizate de
Niceta,ăautorulăconcluzioneazăăcăăbessi i suntăbă܈tina܈iiădinăpreajmaăRemesianei,ăsci܊iiă܈iă
ge܊iiă suntă go܊iiă deă laă Sudulă Dunării,ă iară daciiă suntă daco -romanii din ambele Dacii
Aureliene,ăprinăurmareăSfântulăNicetaă܈i -aădesfă܈uratăactivitateaămisionarăă„înăimediataă
apropiereăaăscaunuluiăsăuăepiscopal”103, aflat la Remesiana.
Un ultim argument, ce exclude misiunea Sfântului N icetaă܈iăînăDaciaăTrai ană, ne
esteăoferitădeăautorăcuămultăăconvingere:ă„Înăniciăunăcazănuăpoateăfiăvorbaăsăăvedemăînăeiă
(popoareleămen܊ionateămaiăsus)ăconverti܊iiădinăpăr܊ileăDacieiăTraiane,ămaiăîntâiăpentruăcăă
nimic – în textul lui Paulinus – nuăneădăădr eptul s- oăfacem,ă܈iăînăalădoileaărândăpentruăcăă
împrejurărileăcreateăînăDaciaăTraianăădeănăvalaăhunilorăexcludăposibilitateaăuneiăopereădeă
prozelitismă caă aceeaă atribuităă luiă Niceta”104.ă A܈adar,ă autorulă restrângeă ariaă misionarăă aă
Sfântului Niceta doar în juri sdic܊iaăepiscopieiăsale,ă܈iăanumeălaăSudădeăDunăre.
102http://www.teologiepentruazi.ro/2008/07/10/testamentul-olograf- al-pr-prof- dr-ioan-g-coman
(30.06.2014).
103 D. M. P IPPIDI , Niceta din Remesiana Юi originile creЮtinismului… , pp. 512- 514.
104 D. M. PIPPIDI , Niceta din Remesiana Юi originile creЮtinismului… , p. 514; Ion B ARNEA ,ă„Pippidi,ăD.ă
M., Niceta di Remesiana e le origini del cristianesimo daco- romano”, în Biserica Ortodoxă Română,
LXVI (1948), nr. 1-2, pp. 91-92 (Recenzie).
42
Mihail Macrea (1908-1967)
܇irulăcelorăcareăîlămen܊ioneazăăpeăNicetaădeăRemesianaăînăopereleălorăcontinuăăcuă
istoriculă ܈iă arheologulă română Mihailă Macrea.ă Domniaă sa,ă înă lucrareaă cuă titlulă Viaаa în
Dacia Romană, apărutăă laă Bucure܈tiă înă anulă 1969,ă contestăă rolulă deă „apostolă ală daco –
romanilor”ăconferitădeăVasileăPârvanăSfântuluiăNicetaă܈i,ătotodată,ă܈iăapostolatulăsăuăînă
NordulăDunării: „Popula܊iaădaco -romanăădinăDaciaănuăaăavutăună«apostol»ăcăruiaăsăăiăseă
atribuieăînămodăspecialăconversiuneaăsaălaăcre܈tinism.ăNicetasădinăRemesianaănuăpareăsăăfiă
predicată܈iăînăNordulăDunării,ăcumăs -aăcrezutăpânăăacum.ăLipsitădeăorganizareăecleziasticăă
superioară,ă peă careă oă vaă primiă multă maiă târziuă prină filieraă slavo- bizantină,ă cre܈tinismulă
primitiv al daco-romanilor s eăreduceaălaăînsu܈ireaăelementelorădeăbazăăaleănoiiăcredin܊eă܈iă
laăpracticaăsimplăăaăcultului,ăînămijloculăunorăcomunită܊iămici,ăprobabilăfărăălegăturăăîntreă
eleă܈iănesupuseăvreuneiăanumiteăjurizdic܊iiăbiserice܈ti”105.
܇tefanăC.ăAlexe (1928-2007)
Pr.ăȘ tefan C. Alexe este primul teolog român care i-a consacrat Sfântului Niceta o
tezăă deă doctorată cuă titlulă Sfântul Niceta de Remesiana Юi ecumenicitatea patristică din
secolele IV Юi V, realizatăăsubăîndrumareaăPr.ăProf.ăDr.ăIoanăG.ăComană܈iăsus܊inutăăînăanulă
1969,ăînăcadrulăFacultă܊iiădeăTeologieăOrtodoxăădinăBucure܈ti.ă
Înălucrareaămen܊ionatăămaiăsus,ăautorulăabordeazăăvia܊aă܈iăactivitateaăepiscopuluiă
Nicetaă deă Remesianaă dină perspectivaă ecumenicită܊iiă patristiceă aă secoleloră IVă ܈iă V.ă
Eforturileădepuseăînărealizareaăacesteiălucrăriăsuntăvizibileăpânăăastăzi.ăA܈aăcumăreieseădină
referatulăPr.ăProf.ăIoanăComană(coordonatorulăprincipalăalălucrării),ăautorulăseădovede܈teăaă
fiă ună cercetătoră prudent , care analize azăă cuă multăă minu܊iozitateă izvoarele:ă «Autorulă seă
mi܈căă prudentă înă acestă domeniuă peă care -lă prive܈teă într -ună spirită istorică ܈iă conformă
realită܊iloră biserice܈tialeă secoleloră ală IV – leaă ܈iă ală V – lea.ă Elă evităă câtă poateă afirma܊iileă
demonstrate sau nedemonstrabile documentar, ferindu- seă deă exagerări,ă deă aproxima܊ii,ă
ceeaă ceă aă făcută caă laă uneleă problemeă săă nuă ofereă solu܊iiă definitive.ă Elă ܈tieă săă prezinteă
105 Mihail M ACREA , Viaаa în Dacia Romană, Ed.ă܇tiin܊ifică,ăBucure܈ti,ă1969,ăp.ă479.
43
păreriădiferite,ădarănuăseăangajeazăăînăpolemiciăinutile.ăMânuie܈teăcuău܈urin܊ăă܈iăcuăgrijăă
texte patristice î nălimbileăgreacăă܈iălatinăăpeăcareănuăoădatăăleăinterpreteazăăprudent»106.
Pentruă aă conturaă via܊aă ܈iă activitateaă Sfântuluiă Niceta,ă autorulă recurgeă laă izvoareă
citându- iă peă Paulinusă deă Nola,ă Ghenadieă deă Marsilia,ă Cassiodor,ă papaă Inocen܊iuă Iă ܈iă
episcopul Geminiu de Sirmium107.ă Înă conformitateă cuă mărturiileă loră autorulă reu܈e܈teă săă
realizezeăitinerariulăvie܊iiăacestuiăepiscop , despreăcareăseăcunoscăatâtădeăpu܊ineălucruriăînă
istoriografiaă română.ă Suntă eviden܊iateă începuturileă Episcopieiă Remesiana,ă precumă ܈iă
timpul p ăstoririiăSfântuluiăNiceta,ăceleădouăăviziteăaleăsaleălaăRoma,ărespectivălaăNola,ă܈iă
men܊ionareaăluiăînădouăăscrisoriăaleăpapeiăInocen܊iuăI.ăToateăacesteaăîlădeterminăăpeăautoră
săăconstateăcă:ă
„SfântulăNicetaădeăRemesianaăaătrăităînăaădouaăjumătateăaăseco lului al IV- leaă܈iă
primulă pătrară ală secoluluiă ală V -lea, într- oă regiuneă deă culturăă întreă lumeaă răsăriteanăă ܈iă
lumeaăapuseană.ăDaco -romanădeăneamăaăfolosităînăoperaăsaămisionarăă܈iăliterară,ălimbaă
latină.ă Celeă douăă călătoriiă înă Italia,ă prieteniaă cuă Sfântulă P aulin de Nola, activitatea sa
misionară,ă dublatăă deă oă activitateă culturalăă laă maiă multeă neamuriă dină ܊inutulă dunărean,ă
sfin܊eniaăvie܊iiăsale,ăiatăăcâtevaăelementeăcare -lăata܈azăăpeăSfântulăNicetaăprintreămarileă
figuriăbiserice܈tiăaleăepociiăsale,ăcunoscutăăpentruăactivitateaăluiăecumenică”108.
ÎnălegăturăăcuăapostolatulăSfântuluiăNicetaă܈iălaăNordădeăDunăreăautorulăseăaratăă
maiă rezervat,ă însăă nuă exludeă întruă totulă posibilitateaă prezen܊eiă sale ܈iă acolo,ă directă sauă
indirect: „seă poateă admiteă căă osârdiaă episcopuluiă misionară dină Remesianaă ܈i -a întins
binefacerileă ܈iă peă meleagurileă locuiteă înă aceleă vremuriă frământateă deă strămo܈iiă no܈tri,ă
dacăănuădirect,ădesigurăprinăcălugăriiăsăiăajutători”109.
Oăimportan܊ăădeosebităăaăacordatăPr.ă܇tefanăAlexeă܈iăopereiăSfân tului Niceta. În
acestăsensăautorulăseăaratăăpreocupatădeăproblemaăpaternită܊ii,ă de problema manuscriselor
careăauăpăstratăopereleăs fântului Niceta ,ăprecumă܈iă de analiza lor. Între operele autentice
ale Sfântului Niceta, el include: De diversis appellationibus, Libelli instructionis: De
ratione fidei , De Spiritus S ancti potenаia, De Symbolo; De vigiliis servorum Dei, De
106 ܇tefanăC.ă ALEXE ,ă„Sfântul Niceta deăRemesianaă܈iăecumenicitateaăpatristicăădinăsecoleleăIVă܈iăV”,ă
în Studii Teologice, XXI (1969), nr. 7- 8,ăp.ă455ă(ăînăPrefa܊ă).
107 .܇ C. A LEXE ,ă„SfântulăNicetaădeăRemesianaă܈iăecumenicitatea…”,ăpp.ă467 -472.
108 .܇ C. A LEXE ,ă„SfântulăNicetaădeăRemesianaă܈ i ecumenicitatea…”,ăp.ă481.
109 .܇ C. A LEXE ,ă„SfântulăNicetaădeăRemesianaă܈iăecumenicitatea…”,ăp.ă479.
44
psalmodiae bono, Te Deum laudamus, De lapsu virginis, iar la opera dubia include
tratatul De agni paschalis victima110.
Dar munca acestui ma reăteologănuăseăopre܈teădoarălaătezaădeădoctorat.ăÎntreăaniiă
1973ă܈iă1974,ăPă rintele ܇tefanăC.ăAlexeăvaătraduceăînălimbaăromânăămajoritateaăopereloră
autenticeăaleăSfântuluiăNiceta,ăfolosindădouăădintreăedi܊iileăceleămaiărecunoscuteălaătimpulă
respectiv, a c ercetătorilor A. E. Burnă ܈iă C.ă H.ă Türner.ă Traducereaă aă fostă realizatăă dină
limbaălatinăă܈iăpublicatăăînărevistaă Mitropolia Olteniei111.
Aceastaăaăfostămo܈tenireaărămasăăpânăăastăziădeălaă܇tefanăC.ăAlexe.ăÎnăoriceăcaz,ă
tezaă deă doctorat,ă precumă ܈iă studiileă cuă privireă laă via܊a,ă activitateaă ܈iă operaă Sfântuluiă
Niceta,ăîlăînscriuăîntreăcercetătoriiăromâniăceiămaiăserio܈i , careăauăconsideratăcăă„făcându –
i-seăcunoscutăăvia܊aă܈iăoperaăSfântuluiăNiceta,ăseăîmpline܈teăoădatorieăfa܊ăădeăunăpărinteă
sufletescăalăstrămo܈ilorăno܈tri”112.
MirceaăPăcurariu (n. 1932)
Pr.ă Prof.ă Mirceaă Păcurariu113,ă specialistă înă Istoriaă Bisericiiă Ortodoxeă Româneă ܈iă
membru corespondent al Academiei Române, a fost preocupat în mod direct de
activitateaămisionarăăaăepiscopuluiădaco -roman Niceta de Remesiana. Câteva referiri la
episc opulăNicetaăseă regăsescăînămanu alul de Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I,
110 .܇ă C.ă ALEXE ,ă „Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă ܈iă ecumenicitatea…”,ă pp.ă 481 -498.ă Trebuieă săă
men܊ionămă faptulă căă ܇tefană Alexeă esteă autorulă câtorvaă studiiă deă referin܊ăă cuă pr ivireă laă opereleă Sfântuluiă
Nicetaă deă Remesiana,ă publicateă înainteă ܈iă dupăă sus܊inereaă tezeiă deă doctorat:ă .܇ă C.ă ALEXE ,ă „Foloaseleă
cântăriiăbiserice܈tiăînăcomună dupăăSfântulăNicetaădeă Remesiana”,ăînă Biserica Ortodoxă Română, LXXV
(1957), nr. 1-2, pp. 165- 182;ă.܇ăC.ă ALEXE ,ă„Imnulă«TeăDeum»ă܈iăcre܈tinismulăromânesc”,ăînă Îndrumător
Bisericesc, Buzău,ănr.ă2,ă1983,ăpp.ă91 -93;ă.܇ăC.ă ALEXE , Sfântul Niceta Remesianul, în vol. Sfinаi români Юi
apărători ai legii strămoЮeЮti, Lucrareă alcătuităă dină încredin܊areaă Sfântuluiă Sinodă subă directaă purtareă deă
grijăăaăÎnaltăPreaăSfin܊ituluiăNestor,ăArhiepiscopăalăCraioveiă܈iăMitropolităalăOlteniei,ăE d.ăInstitutuluiăBiblică
܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1987,ăpp.ă208 -220.
111 .܇ C. A LEXE , NICETA DE REMESIANA , Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, în
Mitropolia Olteniei, XXV (1973), nr. 7-8, pp. 587-588; N ICETA DE REMESIANA , Despre credinаa creЮtină
ortodoxă, în Mitropolia Olteniei, XXV (1973), nr. 9-10, pp. 783-787; N ICETA DE REMESIANA , Despre
Duhul Sfânt, în Mitropolia Olteniei, XXV (1973), nr. 11-12, pp. 970-980; N ICETA DE REMESIANA , Despre
Simbolul de credinаă, în Mitropolia Olteniei, XXVI (1974), nr. 1-2, pp. 63-69; N ICETA DE REMESIANA ,
Despre privegherea creЮtinilor, în Mitropolia Olteniei, XXVI (1974), nr. 3-4, pp. 294-299; N ICETA DE
REMESIANA , Despre folosul cântării de psalmi, în Mitropolia Olteniei, XXVI (1974), nr. 7-8, pp. 622-628.
112 .܇ C. A LEXE ,ă „Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă ܈iă ecumenicitatea…”,ă p.ă 564;ă Mirceaă PĂCURARIU ,
„܇tefană C.ă Alexe,ă Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă ܈iă ecumenicitateaă patristicăă dină s ecoleleă IV -V.ă Tezăă deă
doctoratăînăTeologie,ăBucure܈ti,ă1969,ă141ăpp.ă(Extrasădină„StudiiăTeologice”, ăan.ăXXI,ănr.ă7 -8,ă1969)”,ăînă
Mitropolia Ardealului, XV (1970), nr . 7-8, pp. 558-560 (Recenzie).
113 Mircea P ĂCURARIU , Dicаionarul teologilor români, Edi܊iaă aă II -a,ă Ed.ă Enciclopedică,ă Bucure܈ti,ă
2002, pp. 355- 357.
45
tipăritălaăBucure܈tiăînăanulă1980,ădară܈iăînălucrareaă Sfinаi daco -romani Юi români, apărutăă
laăBucure܈tiăînăanulă2007.
ÎnăambeleălucrăriăautorulărealizeazăăoăbiografieăaăSfântuluiăNiceta,ăînsăăinsistăămaiă
multăpeăariaămisionarăăaăacestuiăepiscop,ăpeăcareăcercetătoriiăVasileăPârvan,ăConstantină
Giurescu,ă Raduă Vulpeă ܈iă Ioană G.ă Comană auă extins -oă ܈iă laă Nordă deă Dunăre114.ă Fa܊ăă deă
predecesoriiă săi,ă Pr.ă Prof.ă Mirceaă Păcurariuă seă aratăă destulă deă rezervată înă aă extindeă
apostolatulăSfântuluiăNicetaă܈iălaăNordădeăDunăre.ăÎnăopiniaăsa,ăSfântuluiăNicetaăi -ar fi
fostăimposibilăsăădesfă܈oareăoămisiuneădeăevanghelizareă܈iălaăNordădeăDunăre,ădupăăcumă
reiese din u rmătoareleăînsemnări: „Înăadevăr,ăesteăgreuădeăpresupusăcăăSfântulăNicetaăarăfiă
trecutăpânăăînăNordulăDunării,ădinămomentăceăîntreăRemesianaă܈iăDunăreăerauăscauneleă
episcopaleăcunoscute:ăAquae,ăRatiaria,ăCastraăMartisă܈iăOescusădinăDaciaăRipensis.ăEraă
firescă caă evanghelizareaă ܊inuturiloră nord -dunăreneă săă seă facăă prină acesteă scauneă
episcopaleă܈iănuăprinăunulămaiăîndepărtat.ăNuătrebuieătrecu t cu vederea nici canonul 2 al
Sinodului II ecumenic (381) careă prevedeaă căă «episcopiiă săă nu -܈iă întindăă jurisdic܊iaă
asupraăaltorăbisericiăafarăădeădiecezaălor».ăÎnăoriceăcaz,ăchiarădacăănuăaăpredicatăînăNor dulă
Dunării,ă activitateaă Sfântuluiă Nicetaă s -aă desfă܈urată într -oă regiuneă populatăă cuă daco –
romaniă înă jurulă Remesianei,ă căciă numaiă pentruă ace܈tiaă puteaă săă prediceă ܈iă săă scri e în
latine܈te”115.
Înăceeaăceăprive܈teăoperaăSfântuluiăNiceta,ăautorulăîiăconferăăpaternitateaăasupraă
următoarelorătratate:ă De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus, De
ratione fidei, De Spiritus Sancti potentia, De Symbolo, De agni paschalis victima, De
vigiliis servorum Dei, De psalmodiae bono ܈iăasupraăimnuluiă Te Deum laudamus116.
Împreunăă cuă Pr.ă Prof.ă Ioană Rămureanu,ă Pr.ă Prof.ă Mirceaă Păcurariu,ă ambiiă
profesoriă înă Teologieă ܈iă autoriă aiă manualeloră deă Istorieă Bisericeascăă Universalăă ܈iă
Românească,ă ܊ină săă corectezeă înă istoriografiaă românăă ipotezaă potrivită căreiaă Sfântulă
NicetaădeăRemesianaăarăfiădesfă܈uratăoăactivitateăpastoral -misionarăă܈iălaăNordădeăDunăre.ă
Pentruă amândoiă acestă subiectă rămâneă oă problemăă deschisăă careă î܈iă vaă aflaă rezolva rea
114 M. PĂCURARIU , Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol.ăI,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăală
Bisericii Ortodoxeăromâne,ăBucure܈ti,ă1980,ăp.ă121.
115 M. PĂCURARIU , Istoria Bisericii Ortodoxe române, vol. I, pp. 121-122; M. P ĂCURARIU , Sfinаi daco –
romani…, pp. 62- 65.
116 M. PĂCURARIU , Istoria Bisericii Ortodoxe române, vol. I, p. 122.
46
odatăăcuădemarareaăunorănoiăcercetăriăarheologiceăsauăodatăăcuădescoperireaăunorăsurse,ă
careăsăăcertificeăacestăadevăr.ă
Nestor Vornicescu (1927-2000)
OpereleăSfântuluiăNicetaădeăRemesianaăauătrezităunăinteresăaparteă܈iăpentruăNestoră
Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, care în lucrarea cu titlul Primele scrieri patristice în
literat ura noastră, sec. IV -XVI, apărutăă laă Craiovaă înă anulă 1984,ă îiă dedicăă acestuiaă ună
capitolăsubstan܊ial , intitulat Scrieri ale Sfântului Niceta de Remesiana.
În scurta introducere,ă autorulă neă oferăă câtevaă dateă biograficeă despreă Sfântulă
Niceta, precizândăcăăs -aănăscutăpeălaăanulă340ă܈iăcă,ăîncepândăcuăanulă370,ăesteămen܊ionată
ca episcop de Remesiana.ă Dupăă sfin܊iaă sa,ă activitateaă misionarăă aă Sfântuluiă Nicetaă s -a
desfă܈urat cuăcertitudineălaăSudădeăDunăre,ăînsăădoarăipotetică܈iălaăNordădeăDunăre: „܇i-a
desfă܈uratăactivitateaăsaăproeminentăădeăarhipăstor,ăcatehetică,ămisionarăă܈iăteologicăăînă
spa܊iulădaco -romanădinăSudulăDunării,ădarăipoteticăînămodulăcelămaiăplauzibil,ăfieăd irect,
fie indirect – prinămisionariiăsăiă – ܈iăînăNordulăDunării”117.
ÎntreăopereleărămaseădeălaăSfântulăNicetaă܈iăconsiderateădeăcriticaădeăspecialitateă
caă fiindă autentice,ă Mitropolitulă Nestoră Vornicescuă leă nominalizează ܈iă analizeazăă peă
următoarele: Libelli instructionis cu tratatele: De ratione fidei, De Spiritus Sancti
potentia ܈iăDe Symbolo . Omiliile: De vigiliis servorum Dei, De psalmodiae bono, De
diversis appellationibus ܈iăimnulătrinitară Te Deum laudamus118.
Esteă interesantă faptulă căă Mitropolitulă Nestoră Vornicescuă nuă aminte܈teă delocă înă
lucrarea sa despre scrierea De lapsu virginis ,ă pusăă deă cătreă Ghenadieă deă Marsiliaă peă
seamaăSfântuluiăNiceta,ăchiarădacăăfolose܈teăînăstudiulăsăuăcaăizvorăprincipalăscrierileăluiă
Ghenadie de Marsilia. Oricum, operele amint iteămaiăsusăsuntăanalizateădestulădeăminu܊iosă
deă cătreă autor,ă făcândă precizareaă căă eleă auă fostă scriseă într -oă „ortodoxieă adâncăă ܈iă
limpede”119,ă܈iăconcluzionândăcă: „PrinăSfântulăNiceta,ăOrtodoxiaănoastrăăs -aăîmbogă܊ită
cuăunăimportantănumărădeăscrieriăpatristiceădeăînaltăă܊inutăădoctrinară.ăUnăaportăimportantă
117 Nestor V ORNICESCU , Primele scrieri patristice în literatura noastră, sec. IV -XVI, Ed. Mitropoliei
Olteniei, Craiova, 1984, p. 82.
118 N. V ORNICESCU , Primele scrieri patristice…, pp. 84- 93.
119 N. V ORNICESCU , Primele scrieri patristice…, p. 83.
47
aăpututăsăăreprezinteăoperaăsaă înscrisăălaăpatrimoniulălimbiiăromâneăînăstadiulăpeăcareăeaăîlă
parcurgeaălaăaceaăepocă”120.
Mihail Diaconescu (n. 1937)
DespreăSfântulăNicetaădeăRemesianaăaăscrisă܈iăMihailă Diaconescu în lucrarea cu
titlul Istoria literaturii dacoromane, publicatăă laă Bucure܈tiă înă anulă 1999.ă Înă aceastăă
lucrareăautorulăîiăconsacrăăepiscopuluiădaco -romanăcâtevaăpaginiăînăcareătrateazăăînămodă
amănun܊ităvia܊a,ăactivitateaă܈iăoperaăSfântuluiăNiceta , folosind ca izvoare pe: Germinius
deăSirmium,ăPaulinusădeăNola,ăGhenadieădeăMarsilia,ăCassiodoră܈iăPapaăInocen܊iuăI.ă
Potrivităcercetărilorăsale,ăSfântulăNicetaăs -aănăscutăînăRemesianaăcamăpeălaăanulă
338/340ă ܈iă aă activată caă episcopă pânăă dupăă anulă 420,ă fiindă ună importantă „poet,ă teologă
dogmatic, autor de scrieri mistice, muzicolog, teoretician preocupat de unele probleme
estetice,ămisionarăcre܈tinăînăsateleă܈iăcetă܊ileăgeto -dacilorădeăpeăambeleămaluriăaleăDunării,ă
unaă dintreă celeă maiă însemnateă personalită܊iă biserice܈tiă dină epocaă dacoromană,ă celă maiă
importantăreprezentantăală܇coliiăliterareădeălaăDunăreaădeăJos”121.
A܈adar, Mihailă Diaconescuă sus܊ineă înă lucrareaă saă tezaă apostolatuluiă Sfântuluiă
Nicetaă„peăambeleămaluriăaleăDunării”.ăAnalizândăpoemulăXVIIăaăluiă Paulinus de Nola,
autorulă considerăă căă Sfântulă Nicetaă aă predicată evangheliaă înă rândurileă sci܊ilor,ă bessilor,ă
ge܊iloră܈iădacilorădeălaăNordădeăDunăreăargumentândăastfelăpozi܊iaăsa: „Eăadevăratăcăăînă
acesteă regiuniă existauă al܊iă colegiă întruă episcopat.ă Dară totă atâtă deă adevărată esteă căă zoneă
întinse,ă îndeosebiă înă mediulă rural,ă erauă cre܈tinateă superficială sauă necre܈tinate.ă Sfântulă
Niceta aă predicată printreă oră܈eni,ă agricultori,ă păstori,ă militari,ă pescari,ă mineri,ă veterani,ă
me܈te܈ugari.ă Înă specială laă Naissusă (aziă Ni)܈ă ܈iă prină localită܊ileă dinspreă Ulpianaă (înă
Dardania),ăundeăerauămineădeăaurăcuălucrătoriădeosebitădeăiscusi܊iă(aurilegii),ăactivitateaă
saăaăfostăintensăă܈iăsistematică”122.
TotăînăaceastăălucrareăMihailăDiaconescuăneăoferăăoăsubstan܊ialăăanalizăăaăoperel or
Sfântului Niceta123, iar în anul 2003, publicăăoă Antologie de literatură dacoromană. Texte
120 N. V ORNICESCU , Primele scrieri patristice…, p. 93.
121 Mihail D IACONESCU , Istoria literaturii dacoromane ,ăEd.ăAlcorăEdimpex,ăBucure܈ti,ă1999,ăp.ă628.
122 M. DIACONESCU , Istoria literaturii dacoromane , pp. 631- 632.
123 M. DIACONESCU , Istoria literaturii dacoromane , pp. 632- 649.
48
comentate, în care reproduce câteva opuscule din opera Sfântului Niceta, traduse în limba
românăădeăAloisiuăLudovicăTăutu124.
Dumitru Protase (n. 1926)
Începândă cuă anulă 2001,ă înă istoriografiaă românăă începă săă seă clarificeă problemeleă
legateădeăapostolatulăSfântuluiăNiceta.ăIstoriculă܈iăarheologulăDumitruăProtase,ămembruă
deăonoareăalăAcademieiăRomâneă܈iămembruăalăInstitutuluiădeăIstorieădinăCluj -Napoca, în
Istoria Românilor, vol.ăII,ăsec܊iuneaă Daco-Romani, Romanici, Alogeni, neăoferăăoănouăă
viziuneă asupraă începutuluiă încre܈tinăriiă daco -romanilor.ă Potrivită domnieiă sale,ă pânăă înă
prezentănuăexistăăniciăunădocumentă„indiscutabil”ăcareăsăăcertificeăîncre܈tinareaămasivăăaă
popula܊ieiădaco -romane printr-un misionar sau predicator renumit:
„S-aă sus܊inută deă uniiă istoriciă căă Nicetaă deă Remesianaă (episcopă dină Daciaă
Mediterranea, prin anii 367- 420)ăaăfostăunăveritabilă„apostol”ăalădaco -romanilor,ăcareă܈i -a
desfă܈uratăactivitateaămisionarăă ܈iăaăpăstoritănuănumaiălaăsudul,ăciă܈iălaănordulăDunării.ă
Darăcercetareaăulterioarăăaătextelorălatine܈tiărămaseădinăscrierileăsaleă܈iăaăunoră܈tiriădespreă
misiuneaăluiăapostolicăăoferiteădeăprietenulăsău,ăPaulinusădeăNola,ăaăcondusălaăconst atarea
căăoperaămisionarăă܈iăpăstorireaăvestituluiăepiscopăs -auălimitatălaăsudulăDunării,ălaăromaniiă
localniciă܈iălaăceiăstabili܊iăacoloădupăăretragereaăaureliană,ăprecumă܈iălaăgo܊iiăpersecuta܊iă܈iă
alunga܊iă dină Daciaă sudicăă deă Athanaric.ă Astfel,ă tezaă maiă veche,ă dupăă careă Nicetaă dină
Remesianaăarăfiăpredicată܈iălaănordulăDunării,ănuăseămaiăpoateăsus܊ine”125.
Avândăînăvedereăcăălucrareaăaăfostăcoordonatăădeăspeciali܈tiăînădomeniuă܈iăaăapărută
subăegidaăAcademieiăRomâne,ăputemăspuneăcăăproblemaăapostolatuluiăSfâ ntului Niceta
deăRemesianaă܈iălaăNordulăDunăriiăaăfostărezolvată.ăÎnsăăpânăăînăziuaădeăastăziănumero܈iă
cercetătoriă româniă auă continuată săă sus܊inăă peă maiă departeă tezaă maiă veche,ă fărăă aă aduceă
argumenteă concrete.ă Dină punctulă nostruă deă vedere,ă aceastăă problemă mai poate fi
subiectulăunorăcercetăriă܈tiin܊ificeădoarăînăluminaăunorănoiădescopeririăarheologiceăsauăaă
unorănoiămanuscriseănicetanieneăcareăsăăcertificeăacestălu cru.
124 M. DIACONESCU , Antologie de literatură dacoromană. T exte comentate, Ed.ă Corifeu,ă Bucure܈ti,ă
2003, pp. 306- 323.ăDintreăopereleăcareăseăregăsescă traduse înăaceastăă Antologie amintim: imnul Te Deum
laudamus, Despre Simbolul credinаei, Despre privegherile servilor lui Dumnezeu, Despre folosul cântării
de psalmi, Despre diferitele numiri ale Domnului Hristos .
125 Dumitru P ROTASE , Alexandru S UCEVEANU , Istoria Românilor, vol.ă II,ă Ed.ă Enciclopedică,ă
Bucure܈ti,ă2001,ăp.ă599.
49
Ion Nistor (1876-1962)
Înăanulă2002ălaăBucure܈tiăseăpublică Istoria Românilor, publica ܊ieăpost -mortem ,
scrisăă deă academicianulă ro mân Ion Nistor ,ă careă aă văzută luminaă zileiă prină ostenealaă ܈iă
contribu܊iaăluiăFlorinăRotaru.ăLucrareaădeăoăînaltăă܊inutăăacademicăăpăstreazăăcâtevaădateă
referitoare la Sfântul Niceta în capitolul intitulat CreЮtinismul în Daciile carpatine Юi
stabilirea jurisdicаiei canonice:
„Reac܊iaă păgânăă aă go܊iloră puseă stavilăă răspândiriiă libereă aă cre܈tinismuluiă laă
provincialii daco- romaniă dină Transdanubia.ă Deă acelea܈iă greută܊iă seă loviă ܈iă răspândireaă
cre܈tinismuluiălaăprovincialiiădinăDacia.ăEpiscopiiălatiniădinăPanonia,ăDaciaăAurelianăă܈iă
Moesiaă între܊ineauă strânseă legăturiă cuă cre܈tiniiă dină celeă treiă Dacii.ă Izvoareleă timpuluiă
preamărescăpeă episcopulăNichitaădinăRemesianaă (BelaăPalanka),ăcareăpăstoriălaăDunăreă
între anii 380-420 caăadevăratăapostolăalăbessiloră܈iădacilor”126.
Dupăă cumă reieseă dină celeă men܊ionateă maiă susă ܈iă domnulă profesoră Ionă Nistoră aă
sus܊inută ună apostolată ală Sfântuluiă Nicetaă laă Nordă deă Dunăre,ă însăă nuă oferăă ܈iă alteă
amănunteăînăacestăsens.
Ioan M. Bota (n. 1920)
D espreă Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă aă scrisă ܈iă Pr.ă Prof.ă Dr.ă Ioană M.ă Botaă înă
manualul de Istoria Bisericii Universale Юi a Bisericii RomâneЮti de la origini Юi până
astăzi, publicat la Cluj- Napocaă înă anulă 2003.ă ܇iă domniaă saă esteă deă părereă căă Sfântulă
Niceta d eă Remesianaă aă desfă܈urată oă activitateă misionarăă atâtă laă Sud câtă ܈iă laă Nordă deă
Dunăre127.
Ovidiu Pop (n. 1954)
În anul 2006, prin O rdinulănr.ă199ădină31.ă05.ă2006,ăalăMinisteruluiăEduca܊ieiă܈iă
Cercetării,ă seă acordaă Diplomaă deă Doctoră înă Filologieă ală Universită܊iiă dină Bucure܈ti,ă
domnuluiăLect.ăOvidiuăPop,ăînăurmaăsus܊ineriiăTezeiădeăDoctoratăcuătitlulă Contribuаii ale
lui Niceta de Remes iana la dezvoltarea literaturii creЮtine clasice. Aceastăălucrareăaăfostă
126 Ion I. N ISTOR , Istoria Românilor, vol. I, Ed. Bibl iotecaăBucure܈tilor,ăBucure܈ti,ă2002,ăp.ă85.
127 Ioan M. B OTA, Istoria Bisericii Universale Юi a Bisericii RomâneЮti de la origini până astăzi, Edi܊iaă
a II-a,ăEd.ăVia܊aăcre܈tină,ăCluj -Napoca, 2003, p. 56.
50
coordonatăă deă cătreă doiă referen܊iă ܈tiin܊ificiă (Prof.ă Univ.ă Dr.ă Lucre܊iaă Vasilescuă ܈iă Prof.ă
Emer it Dr.ă Eugenă Cizek)ă ܈i , ulterior, publicatăă înă anulă 2007ă subă titlulă Niceta de
Remesiana-Monografie. Înăistoriografiaăromână de specialitate, lucrarea lui Ovidiu Pop
esteăaădouaătezăădeădoctoratăconsacratăăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana.
Lucrareaă esteă extremă deă bineă documentată,ă autorulă dovedindă oă cunoa܈tereă
profundăă aă izvoareloră careă potă reconstituiă via܊aă ܈iă activitate a pastoral- misionarăă aă
episcopuluiă Niceta.ă Dină con܊inutulă lucrăriiă constatămă căă autorulă plaseazăă activitateaă
SfântuluiăNicetaălaăsfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -leaă܈iăînceputulăsecoluluiăalăV -lea (338-420),
cândăpopula܊iaădeălaăSudăde Dunăreăs -aăîncre܈tinatămasiv,ăiarăSfântulăNicetaăaăcontribuită
multălaăprocesulădeăromanizareă܈iăîncre܈tinareăaăacestorăpopoare.ăÎnăceeaăceăprive܈teăariaă
saămisionară,ăautorulăconsiderăăcăăSfântulăNicetaă܈i -aăfăcutăsim܊ităăprezen܊aă܈iăînăNordulă
Dunăriiă ܈i, de aceea, poate fi numit apostolul daco-romanilor: „Activitateaă saă practic –
misionarăă s -aă desfă܈urată peă oă arieă destulă deă întinsă,ă chiară înă afaraă eparhieiă proprii,ă înă
mijloculă multoră semin܊iiă maiă multă sauă maiă pu܊ină barbare,ă careă vie܊uiauă înă regiuneaă
Daciilor sud- dunărene,ă oriă chiară laă nord,ă de܈iă existăă vociă care,ă invocândă canonulă 2ă ală
SinoduluiăIIăecumenic,ăcareăprevedeaăcaă«episcopiiăsăănu -܈iăîntindăăjurisdic܊iaăasupraăaltoră
bisericiă afarăă deă diecezaă lor»,ă pună laă îndoialăă acestă fapt.ă Considerămă însăă căă
personalitateaă excep܊ionalăă aă luiă Nicetaă s -aă impusă ܈iă dincoloă deă limiteleă diecezeiă sale,ă
dobândindăoăîntâietate,ădesigurăinformală,ăînărândulăepiscopilorădinăzonă.ăDeciăpeăaceastăă
bază,ăSfântulăNicetaăpoateăfiă܈iăesteăconsideratăapostolulădaco -romanilor”128.
Ovidiuă Popă neă oferăă oă substan܊ialăă analizăă aă opereloră Sfântuluiă Nicetaă atâtă dină
punct de vedere teologic129,ă câtă ܈iă dină punctă deă vedereă literar,ă abordândă temeă precum:ă
lexiculănicetan,ămorfologiaă܈iăsintaxaăfrazei,ăînăgeneralăproblemeălegateădeălimbaă܈iăstilulă
Sfântului Niceta de Remesiana130, pe care numai un specialist în domeniu le putea
aborda.
128 O. P OP, Niceta de Remesiana-Monografie, pp. 50- 51.
129 O. P OP, Niceta de Remesiana-Monografie, pp. 52- 120.
130 O. P OP, Niceta de Remesiana-Monografie, pp. 187- 218.ăOvidiuăPopăesteă܈iăautorulăunorăstudiiădeă
referin܊ăăcuăprivireălaăoperaăSfântuluiăNiceta:ăO.ă POP,ă„ElementeăaleăcotidianuluiăînăoperaăSfântuluiăNicetaă
deăRemesiana”,ăînă Anuarul Facultăаii de Teologie Ortodoxă, Universitatea din BucureЮti, Ed.ăUniversită܊iiă
dină Bucure܈ti,ă 2007,ă pp.ă 487 -498; O. P OP,ă „Hymnusă Teă Deumă laudamusă Pe Tine, Dumnezeule, Te
lăudăm”, în Anuarul Facultăаii de Teologie Ortodoxă, Universitatea BucureЮti, Ed.ă Universită܊iiă dină
Bucure܈ti,ă2006,ăpp.ă601 -610; O. P OP, Latina secolelor al IV- lea Юi al V -lea, cu aplicaаie la Sfântul Niceta
de Remesiana , în vol. Timp Юi spaаiu – o abordare d in perspectiva Юtiinаelor umaniste, Ed.ăUniversită܊iiădină
Bucure܈ti,ă2006,ăpp.ă350 -362.
51
Oăaltăăcontribu܊ieăaăluiăOvidiuăPopăesteăaceeaădeăaăfiăoferităculturiiăromâ ne prima
edi܊ieăbilingvăă a operelor Sfântului Niceta de Remesiana131.ăLucrareaăaăapărutălaăedi tura
Sophiaăînăanulă2009ăînăcondi܊iiăgraficeăbuneă܈iăconstituieăunulădintreăceleămaiăvaloroaseă
documente ale literaturii teologice daco- romane.ă Atâtă ܇tefană Alexe câtă ܈iă Ovidiuă Pop,ă
prină celeă douăă tezeă deă doctorată închinateă Sfântuluiă Niceta,ă auă contribuită s ubstan܊ială laă
creionareaă personalită܊ii Sfânt uluiă Niceta,ă avândă înă vedereă căă acesta nu se înscrie între
ierarhiiăcuăoăfigurăăproeminentăă܈iăfoarteăcunoscutăăînăistorie.
Traian Diaconescu (n. 1939)
Ună altă cercetătoră deă seamăă ceă aă oferită istoriografieiă române܈tiă ună importantă
documentă ală antichită܊iiă cre܈tineă deă sorginteă daco -romanăă esteă domnulă Prof.ă Univ.ă Dr.ă
Traiană Diaconescuă deă laă Universitateaă „Alexandruă Ioană Cuza”ă dină Ia܈i.ă Domniaă saă
publicăăînălimbaăromână,ăînăanulă2008,ăînărevistaăStudiiăTeologice,ănr . 4, poemul Carmen
XVIIăaăluiăPaulinusădeăNola,ăunulădinăceleămaiăimportanteădocumenteăcareăpăstreazăădateă
referitoareălaăactivitateaămisionarăăaăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana.
Înă acestă demersă autorulă reproduceă textulă latină ală edi܊iiloră PL 61ă ܈iă CSEL 29,
oferindă oă traducereă foarteă bunăă aă poemuluiă Carmen XVII, cu titlul De reditu Nicetae
episcopi132. Traducereaă reprezintăă oă premierăă înă Româniaă avândă înă vedereă că,ă pânăă înă
acel moment, poemul lui Paulinus nu fusese tradus decât fragmentar.
Prin urmare, contribu܊iaă luiă Traiană Diaconescuă esteă unaă extremă deă valoroasăă
pentruă istoriografiaă românăă ܈i,ă maiă cuă seamă,ă pentruă cercetătoriiă vie܊iiă ܈iă activită܊iiă
Sfântului Niceta de Remesiana.
DamianăGheorgheăPătra܈cu (n. 1973)
Tot în anul 2008, Pr. Lect. Univ. Dr. Damiană Gheorgheă Pătra܈cu,ă profesoră deă
teologieă܈iă܈tiin܊eăpatristiceălaăInstitutulăTeologicăFranciscanădinăRoman,ăînămanualulădeă
Patrologie Юi Patristică, secolele IV -V, vol. III, exclude posibilitatea unui apostolat al
SfântuluiăNicetaă܈iăînăNordulăDunării,ădinălipsăădeădovezi:ă„Nuăexistăăniciăoămărturieăcăăară
131 NICETA DE REMESIANA , Opere, Traducereădinălimbaălatină,ăintroducereă܈iănoteădeăOvidiuăPop,ăEd.ă
Sophia,ăBucure܈ti,ă2009,ă246ăpp.
132 Traian D IACONESCU ,ă„PaulinusădeăNola,ăCarmenăXVII”,ăînă Studii Teologice, IV (2008), nr. 4, pp.
237-267.
52
fiă predicată Evangheliaă laă Nordulă Dunării,ă înă actualaă Românie”133.ă Maiă nou,ă părereaă
domnieiăsaleăaăfostăasumatăădeămajoritateaăistoriciloră܈iăteologilorăcatoliciădinăRomânia.
Nechita Runcan (n. 1956)
Ună altă studiuă extremă deă ampluă documentată cuă privireă laă via܊aă ܈iă activitateaă
Sfântului Niceta de Remesiana ne este oferit de Pr. Prof. Univ. Dr. Nechita Runcan de la
Facultateaă deă Teologieă Ortodoxăă dină Constan܊a.ă Domniaă saă publicăă înă anulă 2009,ă înă
revista Pontica Christiana, nr. 1, un studiu intitulat Saint Nicetas of Remesiana’s
Missionary Work on the Right and the Left Side of Danube River (Misionarismul
Sfântului Niceta de Remesiana în dreapta Юi în stânga Dunării). Studiul cuprinde o
serioasăăbiografieăaăSfântuluiăNiceta,ăprecumă܈iăoăanalizăăaăoperelorăsaleăfolosindu -se de
oăbibliografieăbogată.ăRemarcămăfaptulăcăășiăacestăautorăsus܊ineăunăapostolatăalăSfântuluiă
NicetaălaăNordădeăDunăre , însăăîntr -un mod mai rezervat: „Prinăurmare,ădacăăținemăcontă
de inf ormațiileăSfântuluiăPaulinădeăNola,ădeăcaracterulămisionarăalăcreștinismuluiăprimar,ă
deăstilulăsimplu,ăpeăînțelesulătuturor,ăaăscrierilorăSfântuluiăNiceta,ădeăținutaăsaăsacerdotală,ă
deă zelulă săuă apostolică înă predicareaă Evanghelieiă laă numeroaseă populații,ă încăă
neîncreștinate,ă aflateă printreă daco -romaniiă băștinași,ă șiă dacăă luămă înă calculă faptulă căă
„Dunăreaă n -aă despărțită ciă aă unită peă locuitoriiă deă peă celeă douăă maluriă aleă ei”, putem
conchideă căă osârdiaă episcopuluiă misionară dină Remesianaă și -a întins binefacerile șiă peă
meleagurileă locuiteă înă aceleă vremuriă frământateă deă strămoșiiă noștri,ă fieă direct,ă fieă prină
călugăriiăsăiăajutătoriășiăcolaboratori”134.
Constantin Voicu (1929-2015)
Pr. Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, autorul a trei volume de Patrologie,
apăruteăl a editura Basilica aăPatriarhieiăRomâneăînăanulă2009,ăneăoferăăcâtevaăinforma܊iiă
cu privire la Sfântulă Nicetaă deă Remesiana,ă ceă merităă aă fiă luateă înă seamă.ă Autorulă îlă
caracterizea zăă peă Sfântulă Nicetaă caă fiindă ună mareă misionară careă aă activată înă regiunileă
„DunăriiădeăJos”.ăObservămăcă,ăînăteologiaăpatristicăăromânească, seărectificăăteoriaăcuă
133 Damian Gheorghe P ĂTRA܇CU , Patrologie Юi Patristică, secolele IV -V, vol. III, Ed. Serafica, Roman,
2008, p. 256.
134 Nechita R UNCAN ,ă„SaintăNicetasăofăRemesianaʼsăMissionaryăWorkăonătheă Right and the Left Side
of Danube River ”,ăînăvol.ă The Christian Mission On The Romanian Territory During The First Centuries
Of The Church, în col. Pontica Christiana, 2009, nr. 1, pp. 169- 170.
53
privireă laă misiuneaă Sfântuluiă Nicetaă ܈iă laă Nordă deă Dunăre.ă Redămă maiă josă oă parteă dină
caracterizareaăfăcutăădeăPr.ăProf.ăConstantinăVoicu: „Niceta,ăprinălucrareaăsaăpracticăă܈iă
prină operaă teologică,ă peă careă amă prezentat -o, este într- adevără învingătoră peă tărâmă
teologic,ăspirituală܈iămisionar.ăElăaăînsemnatăunămomentăimportantăînăistoriaăcre܈tinăriiă܈iă
aă cre܈tinismuluiă înă regiunileă daciceă dinspreă Dunăreaă deă Jos.ă Elă aă lucrată i ntens, cu
mijloaceleăvremiiăsale,ălaăoperaămisionarăăpeăcareănuăelăaăînceput -oă܈iănuăelăaăterminat -o.
Opereleărămaseădeălaăelăni -lăînfă܊i܈eazăăcaăpeăunăepiscopăactiv,ărâvnitorăpentruărăspândireaă
cuvântului lui Dumnezeu, adversar neînduplecat al ereziilor, veghetor atent asupra
evolu܊ieiă suflete܈tiă aă credincio܈iloră săi,ă luptătoră ne nfricat pentru ortodoxie, turn de
evlavie,ăteologăcuăorizontălarg”135.
ÎnăîncheiereăautorulănuăexcludeăposibilitateaăcaămisionariiăSfântuluiăNicetaăsăăseăfiă
întâlnit cu cei ai Sfântuluiă Vasileă celă Mareă ܈i,ă împreună,ă săă contribuieă laă răspândireaă
cre܈tinismuluiăînă܊inuturileădeălaăDunăre136,ăînsăăunălucruăesteăcert:ăautorulănuăsus܊ineăună
apostolatăalăSfântuluiăNicetaă܈iălaăNordădeăDunăreă܈iănu -lăsocote܈teăpeăacestaăună„apostol”ă
în adevăratulăsensăalăcuvântului,ăciăunăcontinuatorăalăacesteiănobileămis iuni.
Dan Ruscu (n. 1970)
Oă abordareă câtă seă poateă deă tran܈antăă ܈iă obiectivăă cuă referireă laă apostolatulă
SfântuluiăNicetaăînăNordulăDunăriiăneăesteăoferităădeăcătreădomnulăLect.ăDr.ăDanăRuscu,ă
de la Facultatea de Teologie Greco- Catolicăă dină Cluj -Napoca.ă Domniaă saă socote܈teă
apostolatu lă Sfântuluiă Nicetaă laă Nordulă Dunăriiă „ună mit”,ă men܊inută pânăă astăziă atât de
Biserica Greco- Catolică câtă܈iădeăBisericaăOrtodoxăădinăRomânia.ă
În studiul intitulat Un mit al originilor în istoriografia Greco- Catolică: Sfântul
Niceta din Remesiana, apărutăî n anul 2010 în volumul Istoria culturii, Cultura Istoriei,
Omagiu Profesorului Doru Radosav la vârsta de 60 de ani, autorulă܊ineăsăădemonstrezeă
căăpărereaăistoriografilorăromâniăcareăauăplasatăactivitateaămisionarăăaăSfântuluiăNicetaă܈iă
laă Nordă deă Dunăreă esteă gre܈ităă ܈iă nefondatăă peă argumenteă istorice.ă Înă ceeaă ceă prive܈teă
analizaăpoemuluiăXVIIăaăluiăPaulinusădeăNola,ăautorulăatrageăaten܊iaăcăă„avemăde -a face
cuă oă scriereă lirică,ă nuă istorică”: „Imagineaă peă careă Paulinusă oă oferăă despreă patriaă luiă
135 Constantin V OICU , Patrologie, vol.ăII,ăEd.ăBasilica,ăBucure܈ ti, 2009, p. 404.
136 C. V OICU , Patrologie, vol. II, p. 405.
54
Niceta,ă ܈iă deciă implicită despreă domeniulă săuă eclesiastică deă competen܊ă,ă esteă unaă careă
respectăămaiăcurândăcerin܊eleăesteticiiăliterare,ădecâtăpeăceleăaleăgeografiei”137.
Înăniciăunăcaz,ăsus܊ineăautorul,ăsferaădeăinfluen܊ăămisionarăăaăSfântuluiăNicetaănuăă
s-a putut extin deăînă Nordulă Dunării,ă ciă doară înăvecinătateaă episcopieiă sale,ă respectivă înă
celeă douăă Moesii,ă înă Daciaă Mediterraneaă ܈iă Daciaă Ripensis.ă Prină urmare,ă autorulă nuă îiă
conferăă Sfântuluiă Nicetaă titlulă deă apostolă ală daco -romaniloră ܈i,ă cuă atâtă maiă pu܊in,ă ală
românilo r:ă„Mitulăacestaăfondatorărămâneădoarăunămită܈i,ăchiarădacăăistoriaăsacrăăurmeazăă
înă generală alteă repereă decâtă istoriaă profană,ă adevărulă trebuieă săă fieă unulă singur,ă iară
identitateaăuneiăBisericiăseăconstruie܈teăînăprimulărândăpeăadevăr”138.
Zaharia Matei (n. 1972)
Tratatul De psalmodiae bono a Sfântului Niceta de Remesiana a trezit un interes
aparte pentru Pr.ă Lect.ă Dr.ă Zahariaă Matei,ă deă laă Facultateaă deă Teologieă Ortodoxăă dină
Bucure܈ti.ăAutorulăvaăpublica,ăînă Almanahul Bisericesc al Episcopiei Giurgiului pe anul
2011,ăunăstudiuăsubstan܊ialăavândăcaătitluă Necesitatea respectării regulilor de interpretare
a cântării bisericeЮti după De psalmodiae bono a Sfântului Niceta de Remesiana.
Înă acestă studiuă autorulă î܈iă propuneă săă scoatăă înă eviden܊ăă normeleă deă execu܊ ie a
cântăriiă biserice܈tiă redateă deă Sfântulă Nicetaă înă tratatulă maiă susă amintit:ă „Printreă părin܊iiă
veacului al IV- lea,ă careă auă răspunsă tuturoră aceloraă careă formulauă alteă opiniiă ܈iă păreriă
despreă modulă cumă trebuieă săă seă desfă܈oareă cântareaă înă Biserică,ă Sfântu l Niceta de
Remesianaă stăă laă locă deă frunte,ă manifestândă oă atitudineă fermăă înă scopulă promovăriiă
cântăriiăînăcultulăbisericesc”139,ăprecumă܈iăvalabilitateaălorăpânăăînăzileleănoastre.ăStudiulă
esteăextremădeăbineădocumentată܈iădeăfolosăînăstadiulăactualăalăcercetărilor .
MihaiăBărbulescu (n. 1947)
Referiri cu privire la rolul pe care Sfântul Niceta de Remesiana l-a avut în
răspândireaă cre܈tinismuluiă printreă daco -romani întâlnim în recentul manual de Istoria
137 Dan R USCU , Un mit al originilor în istoriografia Greco- Catolică: Sfântul Niceta din Remesiana , în
vol. Istoria culturii, Cultura Istoriei, Omagiu Profesorului Doru Radosav la vârsta de 60 de ani , Ed.
Argonaut, Cluj.Napoca, 2010, p. 361.
138 D. R USCU , Un mit al originilor în istoriografia Greco- Catolică …, p. 363.
139 Zaharia M ATEI,ă „Necesitateaă respectăriiă reguliloră deă interpretareă aă cântăriiă biserice܈tiă dupăă De
psalmodiae bono a Sfântului Niceta de Remesiana ”,ăînă Almanah Bisericesc al Episcopiei Giurgiului, 2011,
p. 111.
55
României, apărută laă Bucure܈tiă înă anulă 2012.ă Înă acestă m anual domnul Prof. Dr. Mihai
Bărbulescuă ajungeă laă concluziaă căă Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă ܈i -a limitat opera de
misiuneă numaiă înă dreaptaă Dunării,ă însăă rolulă săuă deă misionară înă Nordulă Dunăriiă esteă
contestat: „Printreă modalită܊ileă deă pătrundereă ܈iă răspândireă aă cre܈tinismuluiă înă fostaă
provincie Dacia în secolul al IV- leaărolulămisionarilorănuăeste,ădeocamdată,ăatestat,ăniciă
măcarăînăcazulăcunoscutuluiăNiceta,ă episcopăală Remesianei,ăcareăseăpareăcăă܈i -a limitat
operaădeămisionarănumaiălaădreaptaăfluviului”140.
Prinăurmare,ăacestămanualădeăistorieăaăromânilorăreflectăăpozi܊iaăcelorămaiărecen܊iă
cercetătoriă înă domeniu,ă care,ă potrivită cuă stadiulă actuală ală cercetărilor,ă auă revizuită înă
istoriografiaăromânăătezaăapostolatuluiăSfântuluiăNicetaă܈iălaăNordădeăDunăre,ăajung ând la
concluziaă căă acestă episcopă daco -romană ܈i -aă desfă܈urată activitateaă misionarăă doară înă
jurisdic܊iaăepiscopieiăsaleăRemesiana,ădeciănumaiăînăSudulăDunării.
Florin Constantiniu (1933-2012)
Domnul Florin Constantiniu, istoricăromână܈iămembruăcorespo ndent al Academiei
Române, în lucrarea O istorie sinceră a poporului român, considerăăcăăSfântulăNicetaădeă
Remesianaă܈i -aălimitatăactivitateaămisionarăădoarăînăjurisdic܊iaăepiscopieiăsale.ăTotodată,ă
autorulă considerăă căă textulă luiă Paulinusă dină Carmen XVII esteă neclară ܈iă nuă conțineă
argumenteăsuficienteăpentruăaăsus܊ineăunăapostolatăalăSfântuluiăNicetaălaăNordădeăDunăre:ă
„Dintr -un poem al Sfântului Paulinus de Nola s- ară puteaă deduceă căă Sfântul Niceta de
Remesianaă(aziăBelaăPalanka,ălaă30ăkmădeăNi)܈ăarăfiăpredicată܈iălaănordădeăDunăre,ădară
textulăesteăneclară܈iăargumenteleăînăfavoareaăuneiăprezen܊eăaăierarhuluiăînăstângaăfluviuluiă
nuăsuntădecisive”141.
Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă esteă men܊ionată ܈iă înă alteă numeroaseă studii142, care
trateazăă originileă cre܈tinismuluiă daco- roman,ă însăă noiă le -amă considerată maiă pu܊ină
relevante în acest deme rs,ăfiindcăănuăprezintăănoută܊i.
140 Mihai B ĂRBULESCU , Dennis D ELETANT , Keith H ITCHINS ,ă܇erbană PAPACOSTEA , Pompiliu T EODOR ,
Istoria României, Edi܊ieărevăzutăă܈iăadăugită,ăEd.ăCorint,ăBucure܈ti,ă2012,ăp.ă88.
141 Florin C ONSTANTINIU , O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic Gold,
Bucure܈ti,ă2014,ăp.ă55.
142 Dumitru S TĂNESCU , Vechile episcopii la români, Ed.ă „Ancora”ă S.ă Benvenistiă Ță Co.,ă Bucure܈ti,ă
1927, p. 44; Nicolae B RÎNZEU , Noаiuni de Istorie, Țiturgică Юi Constituаie. țanual de religiune pentru
clasa IV a Юcoalelor secundare Юi pentru învăаământul profesional, Edi܊iaăaăII -a,ăEd.ăTipografiaăHusvéthă܈iă
Hoffer, Lugoj, 1927, p. 21; Nicolae L ASCU ,ă„Periodulăîntunecatăînăistoriaăromânilor”,ăînă Biserica Ortodoxă
56
Concluzii
Dupăăcumăamăpututăobserva,ăînăistoriografiaăromânăăauăexistatănumero܈iăistoriciă܈iă
teologi,ăatâtăortodoc܈iăcâtă܈iăgreco -catolici, care au efe ctuatăcercetăriăcuăprivireălaăvia܊a,ă
operaă܈iăactivitateaăpastoral -misionarăăaăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana.ăEsteămen܊ionatăînă
numeroaseă lucrăriă deă specialitate,ă cumă ară fiă tratateă deă istorie,ă arheologieă ܈iă teologie,ă înă
numeroaseăstudiiădeăteologie,ădeăcăt re nume sonore ale istoriografiei române. Analizând
însăăîntreagaăbibliografieăromânăăcareăfaceăreferireălaăacestăepiscop,ăconstatămăcăăs -a scris
destulădeăpu܊ină܈i,ăuneori,ăchiarăeronat.ă
A scrie despre Sfântul Niceta de Remesiana presupune mai întâi o cunoaștereă
desăvâr܈ităă aă izvoareloră primareă careă facă referireă laă el,ă apoiă oă în܊elegereă strictăă aă
contextuluiă politică ܈iă religiosă înă careă aă activat.ă Maiă mult,ă considerămă căă lansareaă unoră
posibileă ipotezeă cuă privireă laă activitateaă acestuiă prelată trebuieă făcu te în lumina unor
cercetăriăarheologiceă܈iăînăbazaăunorănoiădocumenteăcareăsăăsusținăăunăpunctădeăvedereă
sau altul.
Înă mareă parteă părerileă cercetătoriloră româniă cuă privireă laă activitateaă Sfântuluiă
Nicetaăsuntăcontradictorii,ăînsăăeleădovedescăinteresulăpe careăace܈tiaăl -auămanifestatăfa܊ăă
deăaceastăădistinsăăpersonalitateădeălaăsfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -leaă܈iăînceputulăsecoluluiăală
V-lea,ăprecumă܈iăefortulăpeăcareăl -auădepusăînăaăproiectaăoăbiografieăcâtămaiăcompletăăaă
acestuia. Originea, aria sa misionar ă, precumă ܈iă paternitateaă opereloră saleă auă constituită
punctulădeăplecareăalăfiecăruiăcercetătorăromân.ă
Ună interesă aparteă pentruă cercetătoriiă deă laă începutulă secoluluiă ală XIX -lea a fost
acela de a stabili aria sa misionară,ămajoritateaăacestoraăargumentândă܈iăsus܊inândăteoriaă
conformăcăreiaăepiscopul Niceta de Remesiana aămisionată܈iălaăNordădeăDunăre.ăAceastăă
teză,ăaăunuiăpretinsăapostolatăalăSfântuluiăNicetaăpeăteritoriulăRomâniei,ănuăaăfostădelocă
întâmplătoareădacăă܊inemăs eama de contextul istorico-eclesiastic, careăvizaăîncetă܊enireaă
Română, IX (1885), nr. 9, pp. 696-709; Dumitru G U܇ETOIU , Probleme de istorie naаională, Ed. Tipografia
„Gutemberg”,ăRâmnicuă– Vâlcea, 1936, p. 44; Constantin T ÂRZIU ,ă„ScurtăăprivireăistoricăăasupraăBisericiiă
Ortodoxe Române dinăBanat”,ăînă Foaia Diecezană, LII (1937), nr. 17, pp. 3-4. Nicolae L UPU, Originea
Românilor, Bucure܈ti,ă 1941,ă p.ă 28;ă Gheorgheă COTO܇MAN ,ă „Limbaă liturgicăă înă Bisericaă româneascăă dină
Banat”,ăînă Foaia Diecezană, LXI (1946), nr. 44-45, pp. 2-4; Ion I TU, Primi i noЮtri poeаi, Ed. Orientul latin,
Bra܈ov,ă 1994,ă pp.ă 95 -11; 239- 243;ă ܇tefană CUCU, Țiteratura latină creЮtină de la Tertullian la Fericitul
Augustin, Ed.ă „Ovidius”ă Universityă Press,ă Constan܊a,ă 2003,ă pp.ă 124 -133; Petre M OCANU ,ă „Răspândireaă
cre܈tinismuluiă– întreăactăpolitică܈iămisiuneăsacră”,ăînă Revista de Эtiinаe Politice, 2008, nr. 18-19, pp. 139-
148; Ion B UZA܇I , Poezia religioasă românească, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011, pp. 7- 9.
57
con܈tiin܊eiălatinită܊iiăpoporuluiăromână܈iăaăna܊iuniiăromâneăînăplinăăformare.ăÎntr -o astfel
deă situa܊ie,ă ceeaă ceă s -aă vrută săă se scoatăă înă eviden܊ăă aă fostă faptulă că,ă prină apostolatulă
SfântuluiăNiceta,ăaăfostăasiguratăăcontinuitateaălatinită܊iiăpeăteritoriulă܊ăriiănoastre.
La începutul secolului al XIX- lea,ă reprezentan܊iiă ܇coliiă Ardeleneă (Gheorgheă
܇incaiă ܈iă Petruă Maior)ă auă văzută înă Sfântulă Nicetaă ună „apostolă ală românilor”,ă datorităă
originii sale daco- romane,ă dară ܈iă pentruă faptulă căă elă aă predicată numaiă înă limbaă latinăă
strămo܈iloră no܈triă daco -romani. Mai apoi, la începutul secolului al XX-lea, arheologul
Vasileă Pârvan,ă peă bazaă mărturiiloră rămaseă deă laă Paulinusă deă Nola,ă careă neă spuneă căă
Sfântulă Nicetaă aă predicată evangheliaă go܊ilor,ă dacilor,ă bessiloră ܈iă sci܊ilor,ă ajungeă laă
concluziaă căă Sfântulă Nicetaă aă fostă activă peă ambeleă maluriă aleă Dunăriiă ܈iă că,ă peă dreptă
cuvânt, elă poateă fiă socotită „apostolulă daco- romanilor”.ă Atâtă Nicolaeă Iorga,ă câtă ܈iă
arheologul Dionisie M. Pippidi au respins ulterior aceast ăăipotezăăcaăfiindănefondatăăpeă
argumente concrete. A܈aă s -aă ajunsă laă concluziaă căă Sfântulă Niceta ܈i-aă desfă܈urată
activitatea pastoral- misionarăă doară înă jurisdic܊iaă episcopieiă sale,ă Remesiana.ă Aceastăă
opinieăaăfostămaiăapoiăasumatăă܈iădeăcătreădistin܈iiăprofesoriăAloisiuăLudovicăTăutu,ăIoană
Rămureanu,ăMirceaăPăcurariuă܈i,ămaiănou,ădeăcătreăDumitruăProtase,ăDanăRuscuă܈iăMihaiă
Bărbulescu.
Oă altăă preocupareă aă istoriografiloră româniă aă fostă legatăă deă problemaă elucidăriiă
paternită܊iiăoperelorăSfântuluiăNiceta.ăMajoritateaăcercetătoriloră româniăauăacceptatăedi܊iaă
operelorăluiăNiceta,ărealizatăădeăcătreăteologulăbritanicăA.ăE.ăBurn,ăînăanulă1905.ăA܈adar,ă
înăceeaăceăprive܈teăoperaăteologicăăaăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana,ăînăultimeleădeceniiăs –
a mani festată oă preocupareă constantăă legatăă deă traducerea,ă fragmentarăă ܈iă integrală,ă aă
opereiăSfântuluiăNicetaăînălimbaăromână.ăRemarcăm , în acest sens, contribu܊iileădeosebiteă
pe care le- auăavutăGhenadieăEnăceanu143,ăAloisiuăLudovicăTăutu,ă܇tefanăAlexe,ăNicolaeă
M. Popescuă܈iăOvidiuăPop,ăacestaădinăurmă,ăînăanulă2009ăaăoferităpub licului român prima
edi܊ieăintegralăăaăoperelorăSfântuluiăNicetaăînălimba română.
143 Înăanulăă1884,ăGhenadieăEnăceanuăaăpublicat,ăpentruăprimaădatăăînălimbaăromân ă,ăimnulă Te Deum
laudamus, însăănuăîlăatribuieăSfântuluiăNiceta,ăciăpotrivităstadiuluiăcercetărilorădeăatunci,ăautoru lăconsiderăă
căă imnulă poateă fiă pusă peă seamaă luiă Ambrozieă ală Mediolanuluiă ܈iă aă Fericituluiă Augusti nă sauă peă seamaă
Sfin܊iloră Hilarieă deă Poitiersă ܈iă Nicetiusă deă Tréves,ă cf. Ghenadie E NĂCEANU ,ă „Ună Sbornic.ă Istoriaă Te –
deumurilorăînăBisericaăcre܈tinăă܈iăspecialmenteăînăceaăromână”,ăînă Biserica Ortodoxă Română, VIII (1884),
nr. 11, pp. 835- 836.
58
Înăceăneăpriveșteăpeănoi,ăconsiderămăcăăSfântulăNicetaădeăRemesianaăaădesfășurată
oăintensăăactivitateăpastoralăășiămisionarăălaăSădeăDunăre,ădoarăînăjurisdicțiaăepiscopieiă
sale.ă Opereleă saleă literareă auă contribuită enormă laă formareaă duhovniceascăă aă păstorițiloră
săi,ădarășiălaă răspândireaălimbiiălatineăînăspațiulă dunărean.ăEraăfirescăcaăînăistoriografiaă
românăăde specialitateăsăăseărecunoascăăacestăfapt,ăînsăăariaăsaămisionarăătrebuieălimitatăă
doară înă împrejurimileă episcopieiă sale,ă așaă cumă reieseă concretă dină conținutulă izvoareloră
care îl pomenesc.
59
2. VIA܉Aă܇IăACTIVITATEAăSFÂNTULUIăNICETAăDEăREMESIANA
Sfântul Niceta de Remesiana este un important reprezentant al cr e܈tinismuluiă
daco-roman de la S udă deă Dunăre,ă careă aă activată caă episcopă înă Remesiana,ă laă sfâr܈itulă
secolului al IV- leaă܈iăînceputulăsecoluluiăalăV -lea.ăTeologă܈iămareădascălăalăBisericii,ăacestă
prestig iosăpărinte , seăpoateănumăraăprintreăceiămaiădeăseamăăreprezentan܊i ai „secolului de
aur”144, alăturiăde : Sfântul Atanasie cel Mare (295-373), Sfântul Grigorie Teologul (329-
390), Sfântul Vasile cel Mare (330-379), Sfântul Ioană Gurăă deă Aur (354-407), Sfântul
Ambrozie al Mediolanului (339-397), Fericitul Augustin (354-430), Fericitul Ieronim
(347-420) ܈iăSfântul Ioan Casian (360-435) ,ă careă „s -auă distinsă prină zelulă misionară ܈iă
ostenelileă loră înă răspândireaă Evangheliei,ă prină via܊aă loră exemplară,ă prină suferin܊eleă
îndurateăpentruăcredin܊aălor,ăprinăactivitateaălorăsocialăăînăslujbaăsemenilorăsauăprinăalteă
meriteădeosebite”145.
Acestăvenerabilăepiscopăprinăvia܊aă܈iă prin activitateaăsaăaălăsatăurmeăadânciăînăvia܊aă
Bisericiiă ܈iă înă con܈tiin܊aă credincio܈iloră săiă daco -romani, aducând în sufletele lor
binefacerileăcre܈tinismului.ăCuătoateăcăăaăfostăoămareăpersonalitate,ăizvoareleă vremii sunt
pu܊ineă ܈iă sărăcăcioaseă înă informa܊ii referitoare la el, ceea ce i-a determinat pe unii
istoriografiăstrăini să-l confunde mult timp pe Niceta de Remesiana cu Niceta din Aquilea
(454-485) sau cu Nicet ius din Treves (527-566)146, iar pe unii istoriografi români
(Constantin Erbiceanu ܈i Corneliu Daiconovici) cuăNichitaăRomanulă(†372) sau cu Sava
Gotul (†372)147.
Trebuieăsăăprecizămădeălaăînceputăcăăvia܊aă܈iăactivitateaăSfântuluiăNicetaăînăspa܊iulă
daco-roman trebuieăanalizatăăobiectiv.ăAnalizaăizvoarelor,ăprecumă܈iăinterpretareaălor , nu
144 Constantin V OICU , Patrologie, vol. I, Ed. Basili ca,ăBucure܈ti,ă2009,ăp.ă26.
145 Ene B RANI܇ TE, Țiturgica generală cu noаiuni de artă bisericească, arhitectură Юi pictură creЮtină ,
Edi܊iaăaăIV -a, Ed. Partener,ăGala܊i,ă2008,ăp.ă255.
146 Pietro R ESSA ,ă „Nicetaă diă Remesianaă eă lțeresia”,ă înă Classica et Christiana, 2006, nr. 1, p. 154;
Damian Gheorghe P ĂTRA܇ CU, Patrologie Юi Patristică, secolele IV -V, vol. II, Ed. Serafica, Roman, 2008, p.
256.
147 Pentruăace܈tiaămen܊ionămăurmătoareleăstudii: Petre N ĂSTUREL , „LesăactesădeăSaintăSabasăleăGoth”,ă
în Revue des Études Sud-Est Européennes, vol. 7, 1969, nr. 1, pp. 175-185; M. P ĂCURARIU , Sfinаi daco –
romani…, pp. 43-48; Ioanichie B ĂLAN , Patericul românesc, Edi܊iaăaăV -a,ăEd.ăMănăstireaăSihăstria,ă2005,ă
pp. 23- 25;ă܇tefană ALEXE ,ă„1600ădeăaniădeălaămoartea SfântuluiăSava”,ăînă Biserica Ortodoxă Română, XC
(1972), nr. 5-6, pp. 556-568; Ioan I ONESCU ,ă „Pomenireaă Sfântuluiă martiră Savaă Gotul”,ă înă Mitropolia
Olteniei, XXIV (1972), nr. 3-4, pp. 180- 193.
60
trebuieăsăăfieăfăcutăătenden܊ios,ăciăînăluminaăadevărului , a܈aăcumăîiăspuneaăprozatorulăgrecă
Lucian de Samosata (c.125-180) p rietenuluiă săuă Filonă înă lucrarea Cum trebuie scrisă
istoria :ă„Cerăcaăistoriculădesăvâr܈ităsăăvinăăîntrarmatăcuădouăăînsu܈iriăpersonaleăneapărată
trebuincioase:ăîn܊elegereaăpoliticăă܈iăputereaăde -aălămuri . […] C ăci, precum am mai spus,
unăsingurălucruăseăcereăistoricului:ădacăăseăapucăăsăăscrie,ăesteădatorăsăăseăînchineădoar ă
adevărului”148.
Numero܈iăreprezentan܊iăaiăBisericiiăGreco -Catolice din România ܈iăl-au apropriat
pe episcopul Niceta, pentruă aă sus܊ineă jurisdic܊iaă Scaunuluiă Apostolică dină R oma asupra
BisericiiădinăDaciaăînăsecoleleăIVă܈iăV. Astfel, în anul 1924 profesorul Aloisiu Ludovic
Tăutu,ă numindu -lă peă Nicetaă „apostolulă nostru”,ă subliniazăă faptulă că legăturileă sa le cu
Apusulă„dovedescăcăăîncre܈ tinarea noastrăă s-aăfăcutăînăspirităroman,ăînălegeaăromană”149,
iar profesorul Nicolae Lupu, în anul 1935, face din episcopul Niceta de Remesiana un
vicarăalăpapeiă܈iă„unăvizitatorăapostolicăalăbisericilorădinăPeninsulaăBalcanică”150.
Darăacesteăafirma܊ii părtinitoareă nu au acoperire în izvoarele care îl pun în l uminăă
peă Niceta,ă ciă contribuieă ܈ i mai mult la defo rmareaă adevăruluiă cuă privireă laă via܊aă ܈iă
activitatea acestui distins prelat. E piscopulăNicetaănuăaăfostămaiămultăoccidentală܈iămaiă
pu܊inăorientalăsauănuăaăfostămaiămultă „catolic ” sauămaiăpu܊ină „ortodox ” în sensul în care
suntăîn܊ele܈i astăziăace܈tiătermeni , căciă el a activat într- oăperioadăăînăcareăatâtăînăApusăcâtă
܈iă înă Răsărit,ă Bisericaă aă fost:ă „Una,ă Sfântă , Soborniceascăă ܈iă Apostolică”,ă elă însu܈i
în܊elegând- oă܈iădefinind -o drept «comuniunea sfinаilor »:
„Mărturise܈tiătotodatăăcredin܊aăînăSFÂNTAăBISERICĂăUNIVERSALĂ.ăCeăaltc evaăesteă
Biserica,ă dacăă nuă soborulă tuturoră sfin܊ilor?ă Căciă deă laă începutulă veacului,ă fieă patriarhiiă
Avraam, Isaa că܈iăIacob,ăfieăpro orocii, fie apostolii, fie martirii ,ăfieăceilal܊iădrep܊ i care au
fost, car eăsuntă܈iăcareăvorăfi,ăoăsingurăăBiserică sunt, căci,ăsfin܊i܊iădeăoăsingurăăcredin܊ăă܈iă
vie܊uire,ăînsemna܊iădeăunăsingurăDuh,ăauăalcătuit un singur trup, capul acestui trup este
Hristos,ădupăăcumăneăspuneă܈iăseăaflăăscris”151.
148 LUCIAN DIN SAMOSATA , Cum trebuie scrisă istoria, 34; 39, în vol. Scrieri alese, Trad ucereă܈iănoteă
deăRaduăHâncu,ăEdi܊iaăaăII -a,ăEd.ăUnivers,ăBucure܈ti,ă1983,ăp p. 44; 47.
149 A. L. T ĂUTU ,ă„Sfântul Nichita de Remeziana ”,ăînă Cultura creЮtină, XIII (1924), nr. 5, p. 171.
150 N. L UPU, Religia strămoЮilor…, p. 66.
151 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 10, în vol. Opere, Traducereădinălimbaălatinăă܈iănoteădeăOvidiuă
Pop,ăEd.ăSophia,ăBucure܈ti,ă2009,ăp.ă99.ăFacemămen܊iuneaăcăăpeăpa rcursulălucrăriiădeăfa܊ăăvomăutilizaătextulă
edi܊ieiăluiăOvidiuăPop,ăîntrucâtăesteăceaămaiărecentăăedi܊ieăbilingvăăromânească.
61
Peădeăaltăă parte, înăOrtodoxiaăromânească,ăSfântuluiăNicetaăiăseăatribuieătitlulădeă
„apostolăalădaco -romanilor ” deăpeăambeleămaluriăaleăDunării , ca unul care a contribuit la
încre܈tinareaă popula܊ieiă daco -romane, atât la Sud câtă ܈iă laă N ord deă Dunăre , în Dacia
Traiană. Între cei care au sus܊in ut un apostolat al Sfântului Nicetaă܈iălaăN ord deăDunăre,ă
seănumărăăistoriculăVasileăPârvan152, Constantin C. Giurescu153, Radu Vulpe154, Ioan G.
Coman155, Ovidiu Pop156, aceștiaă sprijinindu-se pe mărturiileă lui Paulinus de Nola,
prietenul lui Niceta.
A ceastăă ipotezăă a fost însăă socotităă pu܊in for܊ată ܈iă nefondatăă peă argumenteă
concrete ܈i, ulterior, revizuităă deă cătreă Pr.ă Prof.ă Ioană Rămureanu:ă „ Părereaă căă Sfântulă
Niceta este apostolul daco- romanilorătrebuieărevizuităă܈iăcorectatăăînăsensulăcăănuăelăesteă
cel dintâi propovăduitorăalăcre܈tinismuluiălaăgeto -daco- romaniiădinădreaptaă܈iădinăstângaă
Dunării,ă pentruă aă puteaă fiă numit apostolul daco-romanilor, în î n܊elesulă strictă ală
cuvântului ”157. De asemenea, Pr.ă Prof.ă Mirceaă Păcura riu, afirma în acest sens :ă „Chiară
dacăă nuă aă predicată înă Nordulă Dunării,ă activitateaă Sfântuluiă Nicetaă s -aă desfă܈urată într -o
regiuneăpopulatăăcuădaco -romaniăînăjurulăRemesianei,ăcăciănumaiăpentruăace܈tiaăputeaăsăă
prediceă ܈iă săă scrieă înă latine܈te”158. Acelașiă punctă deă vedereă îlă împărtășeșteă ܈iă Philippe
HenriăBlasen:ă„NicetaădeăRemesianaătrebuiaăsăăfiăfostăoriginarădinăDaciaăMediterraneaă܈i,ă
prinăurmare,ănuăarăfiăpututăsăăfacăămisiuneăînăDaciaăluiăTraian,ăniciănuăarăfiăpututăfiăactivă
în împrejurimile Tomis-ului sau într-un loc numit Sci܊ia”159.
Prin urmare ,ăvia܊aă܈iăactivitateaăepiscopuluiăNicetaădeăRemesianaăridicăăoăserieădeă
probleme, care trebuie elucidate în baza izvoarelor referitoare laăcre܈tinis mul daco-roman
܈iăla activitateaămisionarăăaăSfântului Niceta. Problemele sunt legate de contextul politic
܈iă ecleziastică înă careă aă trăită ܈iă aă activată caă episcopă înă eparhiaă Remesiana,ă iar originea,
tinere܊ea,ă educa܊ia , precumă ܈iă începutulă cariereiă saleă ecleziastice,ă activitatea didactico-
152 V. P ÂRVAN , Contri buаii epigrafice…, p. 167.
153 C. C. G IURESCU , Istoria Românilor…, vol. I, p. 226.
154 Radu V ULPE , Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucure܈ti,ă1935,ăp.ă197.
155 I. G. C OMAN ,ă„AriaămisionarăăaăSfântuluiăNiceta”,ăpp.ă344 -345; I. G. C OMAN , „Эi Cuvântul trup S-
a făcut”, Ed.ăMitropoliaăBanatului,ăTimi܈oaraă1993,ăp.ă225.
156 O. P OP, Niceta de Remesiana – Monografie , pp. 50- 51.
157 I. R ĂMUREANU ,ă„SinodulădeălaăSardicăădinăanulă343…”,ăp.ă181.
158 M. PĂCURARIU , Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, p. 122.
159 Philippe Henri B LASEN , „Nicetaă ofă Remesiana,ă aă Missionaryă ină Daciaă andă ă aă Fatheră ofă theă
Romaniană Churches?ă Rereadingă Paulinusă ofă Nola,ă Ghenadiusă ofă Massiliaă a ndă Ovid”,ă în Studia
Universitatis”BabeЮ Bolyai”. Theologia Catholica, vol. 57, (2012), nr. 1-2, p. 48.
62
cateheticăă prin care a îm bogă܊ it teologia, legăturileăcuăApusul,ămaiăexactăprieteniaăsaă cu
Paulinus din Nola ,ăprecumă܈iăsfâr܈itulăvie܊iiăsaleăcareăpânăăastăziăneărămâneănecunoscut ,
toate acestea constituie un subiect de mare interes pentru teologia contemp oranăă܈i , mai
cuăseamă,ăpentru creionarea identită܊iiăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana .
1.1. Izvoareădeăreferin܊ăăpentruă Sfântul Niceta de Remesiana
Dupăă cumă am menționat maiă sus,ă izvoareleă cuă privireă laă via܊aă ܈iă activitateaă
Sfântului Niceta (366- 414)ăsuntăpu܊ineă܈iăsărăcăcioaseăînăinforma܊iiă܈i nuăacoperăăîntreagaă
via܊ăă aă episcopului Niceta.ă Lipsescă cuă desăvâr܈ireă informa܊ii esen܊iale , ce ar putea
reconstitui prima parte a biografiei sale.ă Anulă na܈terii,ă originea,ă educa܊ia,ă precumă ܈iă
începuturile carierei sale eclez iastice sunt trecute cu vederea de izvoare. Totu܈i , existăăună
numără deă nouă izvoare care fac referire la episcopul daco- romană ܈iă peă careă leă vomă
men܊ionaăînăcele ceăurmeazăăîn tr-o ordineăcronologică.
OăepistolăăaăluiăGerminiu de Sirmium (351-376) ,ăadresatăăunorăepiscopiăapropia܊iă
eparhiei sale, cu privire la liderii arieni Ursacius de Singidunum (335-370) ܈iăValensădeă
Mursia (335-370), menționează ܈iă ună episcopă numită „Nichae”,ă fărăă însăă aă men܊ionaă
loca܊iaă scaunul uiă său episcopal. Epistolaă seă regăse܈teă printreă documenteleă luiă Ilarie de
Pictavium (315-367)160 ܈iăaăfostăscrisăăîntreăaniiă366ăsauă367.ăSpeciali܈tiiăauăsugeratăc ăă
numeleă „Nichae”,ă ară fiă oă formăă coruptăă pentruă Ni ceta, ceea ce ar însemna oă primăă
semnalare aăluiăînăvia܊aăBisericii în calitate de episcop161.
Alte trei surse, considerate cele mai importante , provin de la Paulinus de Nola
(353-431), prietenul Sfântului Niceta, douăă poeme : Carmen XVII162 ܈iăCarmen
XXVII163,ăprecumă܈iă Epistola 29164. Primul poem a fost scris în anul 398 cu ocazia primei
160 ILARIE DE PICTAVIUM , Fragmentum historicum, XV, în PL 10, col. 719 B.
161 Andrew Ewbanc B URN, Niceta of Remesiana. His life and works, Cambridge, 1905, p. 37.
Mitropolitul N. V ORNICESCU dateazăă epistolaă înă jurulă anuluiă 370,ă Primele scrieri patristice …, p. 82; I.
RĂMUREANU ,ă„Cre܈tinismulăînăprovinciileăromaneădunăreneăaleăIliriculuiălaăsfâr܈itulăsecoluluiăI V”,ăînă Studii
Teologice, XVI (1964), nr. 7-8, p. 424.
162 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, în PL 61, col. 483- 490,ăTraducereăînălimbaăromânăă܈iăstudiu
introductiv de Traian Diaconescu, în Studii Teologice, IV (2008), nr. 4, pp. 237-267. Peăparcursulălucrăriiă
deăfa܊ăăvomăutilizaătextulăluiăTraianăDiaconescu,ăîntrucâtăesteăsinguraătraducereăînă limbaăromână.
163 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII, în PL 61, col. 648- 663,ă Traducereă înă limbaă românăă deă
Eugenia Cristea, Paulinus de Nola, Poemul XXVII (I), în Altarul Banatului, SN, XXIV (LXIII) 2013, nr.
10-12, pp. 105-111; Paulinus de Nola, Poemul XXVII (II), în Altarul Banatului, SN, XXV (LXIV) 2014,
63
vizite a lui Niceta la Nola, iar cel de-al doilea poemădateazăădinăanulă402 , când Niceta se
reîntoarceă laă Nolaă pentruă sărbătoareaă Sfântuluiă Fe lix. Epistola 29ă aă fostă adresată lui
Sulpicius Severus în anul 400, când Paulinusă aduceă cuvinteă deă laudăă Sfântuluiă Niceta ,
afirmândăcăăacestaăaăuimităîntregăOccidentulăprinăerudi܊iaăsa , în timpul primei sale vizite
la Roma, respectiv la Nola.
Informa܊iileă pe care le pr imim deălaăPaulinusăsuntăprintreăceleămaiăpre܊ioase.ăEleă
scotă înă eviden܊ăă portretulă morală ală acestuiă episcop,ă via܊aă saă sfântă,ă cură܊ia,ă demnitatea,ă
jertfelnicia, intensa sa activitate pastoral- misionarăălaăSudădeăDunăreăîntr -oălumeărămasăă
încăăpeăjumătateăbarbară,ăprecumă܈iăerudi܊iaăsa.
Oă altăă mărturieă despreă episcopulă Nicetaă dină Remesianaă oă găsimă în valoroasa
lucrare De viris illustribus (Despre bărbaаii iluЮtri) aă preotuluiă ܈iă istoriculuiă bisericescă
Ghenadius de Marsilia (492- 502),ăscrisăăînăsecolulăV ܈iăcareăesteăoăcontinuareăaălucrăriiă
Fericitului Ieronim (347-420) ,ă cuă acela܈ i titlu.ă Dină aceastăă lucrareă aflămă pentruă primaă
datăă căă Nicetaă eraă episcopă ală cetă܊iiă Remesianaă ܈iă căă aă scris , într- oă „limbăă simplăă ܈iă
elegantă”,ă ܈aseă cărticeleă deă învă܊ăturăă pen tru folosul catehumenilor ,ă men܊ionândă ܈iă
titlurile lor:
„Niceta,ă Episcopă ală cetățiiă Remesianei,ă aă compusă într -oă limbăă simplăă șiă elegantăă șaseă
cărticeleădeăînvățăturăăpentruăaspiranțiiălaăBotez.ăÎntreăacestea,ăceaădintâ iăconțineăfelulăînă
careă trebuieă săă seă poarteă aspiranții,ă careă dorescă săă ajungăă laă harulă Botezulu i.ă Ceaă de -a
douaă esteă despreă rătăcirileă păgânilor,ă înă careă seă spuneă căă aproapeă deă vremeaă saă ună
oarecareăcapădeăfamilie,ăMelodius,ădinăpricinaădărniciei,ășiăunățăran , Gadarius, din pricina
forțeiă [vi tejiei] ,ă auă fostă așezațiă înă rândulă zeiloră deă cătreă păgâni.ă Carteaă aă treiaă trateazăă
despreă credințaă într -oă singurăă maiestate,ă aă patraă esteă împotrivaă horoscopului,ă aă cinceaă
despreăSimbol,ăaășaseaădespreăjertfaămieluluiăpascal.ăAăcompusășiăoăcărticicăăadresatăăuneiă
fecioareăcăzute,ăcaăstimulentăalăcorectăriiăpentruătoateăceleăaflateăînăcădere”165.
Men܊iuneaăluiăGhenadieăesteădeăoăimportan܊ăăcovâr܈itoareăpentruăcăăfaceăluminăă
înăceeaăceăprive܈teăloca܊iaăscaunuluiăepiscopalăalăSfântuluiă Niceta, pe de o parte, iar pe de
altăăparte , Niceta de Remesiana este așezată între marii părin܊iă܈i scriitoriăbiserice܈tiădină
nr. 1-3, pp. 115- 122; Paulinus de Nola, Poemul XXVII (III), în Altarul Banatului, SN, XXV (LXIV) 2014,
nr. 4-6, pp. 98-104. Peăparcursulălucrăriiădeăfa܊ăăvomăutilizaătextulăluiăEugeniaăCristea,ăîntrucâtăesteă singuraă
traducereăînălimbaăromână.
164 PAULINUS DE NOLA, Epistola XXIX , în PL 61, col. 321 C.
165 GHENADIUS DE MARSILIA , De viris illustribus, XXII, în PL 58, col. 1073-1074 A (trad. rom. O. Pop,
Niceta de Remesiana – Monografie, p. 53).
64
acele timpuri, care, prin scrierile sau tratatele lor, au contribuit la dezvoltarea teologiei
trinitare. Maiă mult,ă izvorulă elucideazăă problemaă paternită܊iiă scrierilor Sfântului Niceta,
deoareceămultăăvremeăscrierileăsaleăauăfostăpuseăpeăseamaăaltorăscriitoriăbiserice܈ti.
Oă altăă sursăă înă careă Sfântulă Nicetaă esteă men܊ionată esteă lucrareaă istoriculuiă
bisericesc Cassiodorus (485-580), Institutiones divinarum et humanarum litterarum
(Instituаiile divine Юi umane), scrisăăpeălaă anul 544,ăînăcareăalăturiădeăSfântulăCiprian al
Cartaginei (200-258), de Sfântul Ambrozie al Mediolanului (339-397), de Fericitul
Ieronim (347-420), de Fericitul Augustin (354-430) ܈iăde Dionisie Exigul (470-545), este
men܊ionat ܈iăSfântulăNiceta,ăpeăcareăCas siodorăîlădescrieăcaăfiindăunămareăteolog,ăceă܈i -a
adusă contribu܊iaă laă dezvoltareaă teologieiă trinitare. Operaă saă esteă recomandatăă că lduros
pentruăto܊iăaceiăceăvorăsăăafleăcâteăcevaădespreăTatăl,ăFiulă܈iăSfântul Duh, într-un limbaj
cât mai simplu:
„DacăăcinevaădoreșteăcuătotădinadinsulăăsăăafleăpeăscurtădespreăTatălășiăFiulășiăS fântulăDuhă
șiănuăvreaăsăăseăosteneascăăcuăoălecturăălungă,ăciteascăăcarteaăepiscopuluiă Niceta [-us] pe
care a scris- oădespreăcredințăăși,ăpătrunsădeălimpezimeaăînvățăturiiăcerești,ăvaăajungeăl aă
contemplareaădivinăădatorităăscurtimiiăavantajoase . […] O,ătărieăneprețuită,ăprinăcareăs -a
deschisă cerulă Creatorului,ă aă strălucit,ă deschisăă pentruă inimileă credin cioșilor,ă Sfântaă
Treime,ă iară păgânii,ă careă luaserăă înă stăpânireă oă cinstireă ceă nuă leă aparținea,ă s -au retras
oprițiădeăadevăratulăStăpân”166.
NicetaădeăRemesianaămaiăesteăpomenităînădouăăepistoleăaleăpapeiăInocen܊iuăIă(402 –
417). Este vorba de Epistola XVI167,ă scrisăă înă anulă 404,ă peă careă Inocen܊iuă oă adreseazăă
episcopului Martianus de Naissus (sec. IV) ܈iă înă careă Sfântulă Nicetaă eă numit „fratem
nostrum Nicetam” ܈iă ceaă de -a doua, Epistola XVII168,ă adresatăă mitropolituluiă Rufusă ală
Tesalonicului (sec. V) în anul 414. ÎnăaceastăăepistolăănumeleăluiăNicetaăapareăpotrivită
manuscriseloră subă douăă forme:ă „ Nicete ” sau „Nicetio ”. Ambele scrisori sunt de mare
importan܊ă,ăpentruăcăăeleăneăaratăăcăăNicetaămaiăeraăîncăăînăvia܊ă , celăpu܊inăînăanulă414,ă
dar oferăă de asemenea informa܊iiă pre܊ioase despreă problemeleă biserice܈tiă cuă careă seă
166 CASSIODORUS , Institutiones divinarum et humanarum litterarum, XVI, în PL 70, col. 1132 C (trad.
rom. O. Pop, Niceta de Remesiana – Monografie, pp. 60-61).
167 PAPA INOCEN܉IUă I, Epistola XVI, De suspiciendis clericis quos Bonosus, antequam damnaretum,
ordinasse cognoscitur, în PL 20, col. 520 B.
168 PAPA INOCEN܉IUă I, Epistola XVII, în PL 20, col. 527 A.
65
confrunta uă episcopiiă deă laă Sudă deă Dunăre , ܈iă anumeă ereziaă luiă Bonosus , episcop de
Sardica (380-390), care nega pururea-fecioria Maicii Domnului.
Un ultim izvor, care face referire la Niceta de Remesiana, este Martirologiul
Roman, editat de Fericitul Ieronim (347-420), înăcareăSfântulăNicetaăesteăprăznuitălaădataă
deă22ăiunie,ăalăturiădeăprietenulăsăuăPaulinusădeăNola:ă„ In Nola civitate, natalis Sancti
Paulini episcopi et confe ssoris. Et alibi depositio sancte memorie Niceti Episcopi ”169.
Aceea܈iă datăă deă prăznuireă esteă dată ܈iăde Venerabilul Beda (672-735), care, în
martirologiulă său , afirmă : „In civitate Nolana Campanie natale sancti Paulini
episcopi[… ] Et depositio beati Nicetae Romatiane civitatis episcopi ”170.ăDupăărevizuireaă
Martirologiului Roman făcutăădeăCardinalulăBaronius (1538-1607) ,ăziuaădeăprăznuireăaă
Sfântului Nicetaăaăfostămutatăăpeă7ăianuarie:ă„ In Dacia Sancti Nicetae Episcopi, qui feras
et barbaras gentes Evangelii praedicatione acarieni reddidit ac mansuetas ”171. Pânăă
astăziăBisericaăRomano -Catolicăăîlăprăznuie܈teăpeă Sfântul Niceta la data de 7 ianuarie172,
iarăBisericaăOrtodoxăăfaceăpomenire a lui la data de 24 iunie173.
Acesteaăarăfiăpu܊ineleăizvoar e referitoare la Niceta de Remesiana, episcopul daco-
romaniloră ܈iă strămo܈ă ală nostru,ă care , întreă aniiă 366ă ܈iă 414 , a predicat Evanghelia lui
Hristosă laă popoareleă barbareă dină Sudulă Dunării,ă bărbată încercat,ă plină deă curaj,ă deă
în܊elepciuneă܈iădeăsfin܊enie,ăcăruiaăBisericaăîiăaduceărecuno܈tin܊ăăpentruăostenelileăsale ܈iă
pentruădragosteaădeăcareăaădatădovadăăfa܊ăădeăpăstori܊iiăsăi.
1.2.ăTinere܊eaă܈iăeduca܊ia Sfântului Niceta de Remesiana
Esteă tristă faptulă căă înă istoriografiaă Bisericiiă nuă s -auă păstrată niciă un fel de date
despreăprimaăparteăaăvie܊iiăSfântuluiăNiceta.ăNuăseăcunoa܈teăanulă܈iăloculăundeăs -aănăscut,ă
nuă cunoa܈temă cuă exactitateă origineaă lui,ă niciă familia dină careă aă făcută parte,ă niciă chiar
169 FERICITUL IERONIM , Martyrologium, în PL 30, col. 463 D.
170 VENERABILIS BEDAE PRESBYTERI , Martyrologium, Ex oficina Christophori Plantini, MDLIIII, pp.
78-79.
171Cesare BARONIO , Martyrologium Romanum, Ex Typographia Dominici Bafae, Roma, MDLXXXVI,
p. 17.
172 Joannes B OLLANDUS , Acta Sanctorum, tomul I, Paris, 1863, p. 365 : „Apostolicum hunc virum ita
celebrant Fasti Romani VII Id. Januar. In Dacia S. Nicete Episcopi, qui feras et barbaras gentes Evangelii
predicatione mites redidit ac m ansuetas”.
173 Mineiul pe Iunie, Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă Bucure܈ti, ă
2012, pp. 305- 306.
66
numeleăsăuăîntreg. Înăceeaăceăprive܈teă începutul carierei sale ecleziastice, de asemenea nu
avemăniciăoăinforma܊ie.ă
PaulinusădeăNola,ăprietenulă܈iătovară܈ulăsăuădeăcredin܊ă,ă pare a fi singurul care a
cunoscut detaliatăîntreagaăvia܊ăăaăSfântuluiăNiceta , darădinăpăcateăînăceleădouă poeme pe
careăiăleădedică , Carmen XVIIă܈iă Carmen XXVII,ănuăpomene܈teănimic despre prima parte
aăvie܊iiă acestuia. Totu܈i , într-un vers dinăprimulăpoem,ăPaulinusăfaceăoămicăăprecizareăcuă
privireălaăorigineaăSfântuluiăNiceta.ăElăseăroagăă ca acesta săăajungăăcuăbineălaădestina܊ieă܈iă
nume܈te cetatea Remesianaă „ părinteasca cetate ”,ă deă undeă amă puteaă deduceă căă eraă
originar de acolo:
„TotăastfelăDomnulăîlăvaăajutaăpeăNiceta
Înătoate,ăpeăoricareă܊ărmăî܈iăvaăduceăpasul
Câtăvaămergeăvesel,ădupăădorin܊ă,ăspreăpărinteasca
Cetate”174.
Probabilă că s-aă născută înă Remesiana , dină părin܊iă credincio܈i , care i- auă dăruită oă
educa܊ieăaleasăă܈iăi -auăîndreptatăpa܈iiăspreăBisericaăluiăHristos încăădinătinere܊e , ca mai
apoiă să devinăă episcopulă aceleiă cetă܊i.ă Paulinusă îlă nume܈teă cuă admira܊ieă „părinte”ă ܈iă
„învă܊ător”175 alăsău,ăceeaăceăscoateăînăeviden܊ăăsolida saăpregătireăteologică , dară܈iăfaptulă
căăNicetaăeraă cu multămaiăînăvârstăădecâtăPaulinus de Nola.
Teologul Andrew Burn176, în încercare aădeăaăfixaăcuăaproxima܊ieăcronologiaăvie܊iiă
luiăNiceta,ăsugereazăăcă , dacăăînă398 Paulinus de Nola avea 45 de ani, Niceta, care era
maiăînăvârstă , ar fi putut avea 60 de ani. Prin urmare, anulăna܈teriiăluiăNicetaăarăputeaăfiă
335ă sauă 338ă ܈i , probabil, ară fiă trăită aproapeă 80ă deă ani. Aceastăă ipotezăă poateă fiă
îndreptă܊ită , deoarece, când Paulinus scrie despre întoarcerea lui Niceta în patria sa ,ălasăă
174 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 53- 56ă(trad.ărom.ăT.ăDiaconescu,ăp.ă255).ăDeăaceea܈iăpărereă
esteă ܈iă Jacques Z EILLER ,ă „Ună an cien évêque d'Illyricum, peut-être auteur du Te Deum, Saint Niceta de
Remesiana”,ă înă Comptes-rendus des séances de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, LXXXVI
(1942), nr. 4-6, pp. 357-358.
175 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII, (II), v. 243; 345 (trad. rom. E. Cristea, pp. 116; 119). În Apus,
începând cu secolul al III-lea, titlul deă „părinte”ă aă fostă conferită episcopilor,ă cuă sensulă deă apărătoriă aiăă
credin܊eiăortodoxe,ă cf. Earle E. C AIRNS , CreЮtinismul de -a lungul secolelor. O istorie a bisericii c reЮtine,
Ed.ăCarteaăCre܈tină,ăOradea,ă2007,ăp.ă65.
176A. E. BURN, Niceta of Remesiana…, p. 35. D. M. PIPPIDI considerăăcăăNicetaăs -arăfiănăscutăînăjurulă
anilor 338-340, Niceta de Remesiana Юi originile creЮtinismului…, pp. 502- 503.ă Aceea܈iă părereă oă
împărtă܈e܈teă܈iăM.ă DIACONESCU , Istoria literaturii dacoromane, p. 628, iar Jacques Z EILLER ,ăplaseazăădataă
na܈teriiăSfântuluiăNicetaăînăanulă330,ă Țes origines chrétiennes dans les provinces danubiennes de lʹempire
romain, Roma, 1967, p. 550.
67
săăseăîntrevadăăunăapropiatăsfâr܈ităalăvie܊iiăsale , datăfiindăfaptulăcăăera înaintatăînăvârstă.
Caă܈iăcumăl -arăfiăvăzutăpentruăultimaădată,ăPaulinusăîiăcereăluiăNicetaă ca, odatăăaju ns în
„bra܊ulăSfântuluiăPărinte”,ă să-lăpomeneascăă܈iăpeăelăînăîmpără܊iaăcerurilor:
„Cineăda -ne-vaănouă,ăînăziuaăaceea,
Săăstămălaăumbraăcoapseiătale?
܇iăcareăsuflareăaălini܈tiiătaleăpotoli -va
Flacăraănoastră?
Atunci,ăteărog,ăaminte܈te -܊iămereuădeănoi,ă
܇iăodihnindu -teăînăbra܊ulăSfântuluiăPărinte,ă
Cuădegetulăînrouratăînlăturăăflacăra
Careăneămistuie”177.
Înăceeaăceăprive܈teăeduca܊iaăSfântuluiăNiceta,ănuă܈timălaăceă܈coliăaăstudiată܈iăniciă
careă auă fostă dascăliiă săi,ă dară eă firescă săă credemă căă aă studiată teologiaă vremii,ă precumă ܈iă
܈tiin܊eleăprofane.ăOpereleăsaleăscriseăînălimbaălatină dovedesc acest lucru. Niceta era un
poliglot,ăcăciăpeălângăă limba latină,ămaiăcuno܈teaă܈iălimbaăgreacă178. Probabilăcăăstudiulă
operelor profane l-au ajutat săăalcătuiascăătratatulă Împotriva horoscopului, scriere care,
dinăpăcate , s-a pierdut, probabil în perioada în care î mpăratulăIulianăApostatulă a încercat
să restaurezeăpăgânismulă în Imperiul Roman (361-363)179.
Peădeăaltăăparte,ăculturaăteologicăăaăSfântuluiăNicetaăaăfostăinfluen܊atăădeăopereleă
unorăteologiărăsăriteni , precum: Sfântul Vasile cel Mare (330-379), Sfântul Grigorie de
Nazianz (329-390), Sfântul Chiril al Ierusalimului (315-386) ,ăSfântulăIoanăGurăădeăAur
(354-407) ,ădară܈iădeăopereleăunorăteologiăapuseni , precum: Tertulian (150-220), Ciprian al
Cartaginei (200-258), Ambrozie al Mediolanului (339-397), Paulinus de Nola (354-431)
܈iăFericitulăAugustin (354-430)180. Elăî܈iăvaăcâ܈tiga reputa܊iaădeămareăteologălaăDunăreaă
de Jos, confirmatăă de PaulinusădeăNolaă܈i , mai apoi, de Ghenadie de Marsilia (492-502) ܈iă
de Cassiodor (485-580) ,ăpersonalită܊iăce reprezentau o autoritate în acea vreme.
177 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 309-316 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 265).
178 M. DIACONESCU , Istoria literaturii dacoromane, p. 628; M. PACURARIU , Sfinаi daco -romani…, p.
64; N. V ORNICESCU , Primele scrieri patristice…, pp. 83- 84.
179 I. RĂMUREANU ,ă„ReligiaăsolarăăaăîmpăratuluiăIulianăApostatul”,ăînă Studii Teologice, XXXIX (1987),
nr. 6, pp. 38-61; A.E. BURN, Niceta of Remesiana…, pp. 30- 32.
180 O. POP, Niceta de Remesiana-Monografie, pp. 153- 186.
68
Evident, ca orice viitor prelat, Sfântul Niceta trebuieăsăăfiătrecutăprinătoateătrepteleă
ierarhieiăbiserice܈ti inferioareă܈iăsuperioare,ă slujind mai întâi ca cite,܊ăpsaltă܈iăipodiacon,ă
iar mai apoi ca diacon, preot ܈iăepiscop,ă poate chiar în Remesiana. Dar izvoarele existente
trec cu vederea acest lucru .ăAvemăînsăăcertitudineaăcă,ăpânăăsăăajungăăpreotăș i mai apoi
episcop,ăNicetaăaăslujităcelăpu܊inăcaăcite܊ă܈iăpsalt,ădatorităăfaptuluiăcăăînăsecoleleăIVă܈iăVI ,
dezvoltarea cultului, precumă ܈iă solemnită܊ileă serviciiloră religioase,ă cereauă neapărată
prezen܊aă cleruluiă inferior înă Biserică181, firesc fiind ca fiecare aspirant laă preo܊ie sau
episcopatăsăătreacăămaiăîntâi prin aceste trepte, pentru a fi încercat.
Acestă lucruă esteă confirmată deă cătreă hotărârileă unuiă sinodă locală ܊inută laă Sardica,ă
capitala Daciei Mediterranea, în anul 343, unde episcopul Ossius de Cordova (257-359)
propune membrilor sinodali (prin canonulă 10)ă cercetareaă minu܊ioasăă aă candida܊iloră laă
episcopat,ă precumă ܈iă obligativitateaă treceriiă loră prină toateă trepteleă ierarhieiă biserice܈tiă
inferioare,ăpentruăaăseădovediăstatorniciaălorăînăcredin܊ă:
„Socotescăcăăesteădeătrebuin܊ăă܈iăaceeaăcaăsăăseăcercetezeăcuătoatăăgrijaă܈iăs ârguin܊a,ăcăă
dacăăvreunăbogat,ăsauăscolasticădinăfor , s-arăînvredniciăaăseăfaceăepiscop,ăsăănuăseăa܈ezeă
[în episcopat] maiăînainte,ăpânăăceănuăvaăfiăîndeplinităslujbaădeăcite܊ă܈iădeădiaconă܈iădeă
prezbiter,ă caă prină fiecareă treaptă,ă deă s -ară socotiă vrednic,ă săă poatăă pă܈iă progresândă spreă
înăl܊imeaăepiscopiei.ă܇iăvaăaveaăgradulăfiecăreiătrepteălungimeădeăvreme,ăfire܈te,ă nuăpre a
mică,ă prină careă săă seă poatăă cunoa܈teă credin܊aă lui,ă ܈iă felulă onestită܊iiă mor avurilor,ă ܈iă
statorniciaă܈iăbunăcuviin܊aălui;ă܈iăsocotindu -seăelăvrednicădeăpreo܊iaăceaădumnezeiascăăsăă
seăbucureădeăcinsteaăceaămaiămare”182.
Nuă întâmplător , în opera Sfântului Niceta întâlnimă douăă omilii cu un profund
caracter liturgic, De vigiliis servorum Dei (Despre privegherile robilor lui Dumnezeu) ܈iă
De psalmodiae bono (Despreăfolosulăcântării) , în care se descrie celebrarea privegherii,
precumă ܈iă modulă deă execu܊ieă ală cântăriiă biserice܈ti , în special a imneloră ܈iă psalmilor,
ascultareăpusăăpeăseamaăpsaltului. Toate acestea, neăîndreptă܊escăsăăcredem , căăNicetaăaă
slujit în tine re܊eă caă cite,܊ă psalt ܈iă diacon, deoarece Paulinusă deă Nolaă îlă laudăă pentruă
iscusin܊aăcuăcareăaăînvă܊atăcoruriăsăăcânteăpeăoăsingurăăvoce:
181 E. BRANI܇ TE, Țiturgica generală…, pp. 119-120.
182 Nicodim M ILA܇ ,Canoanele Bisericii Ortodoxe însoаite de comentarii, vol. II, Ed. Tipografi a
Diecezană,ăArad,ă1934,ăp.ă134.ăMaiămulteăamănunteăcuăprivireălaădesfă܈urarea ăSinoduluiădeălaăSardica,ăaăseă
vedea: Ioan N. FLOCA ,ă„CanoaneleăSinoduluiădeălaăSardica”,ăînă Studii Teologice, XXIII (1971), nr. 9-10, p.
724ășiă I. RĂMUREANU ,ă„SinodulădeălaăSardicaădinăanulă343…”,ăpp.ă146 -182.
69
„Săăteăînconjoareăceteădeăfra܊iă܈iăsuroriăfecioare
Careăcântă,ăînăcor,ăcuăoăsingurăăvoce,ăpe
Domnul.
Cineăarăputeaăsă -miădăruieăaripiăcaăuneiăcolumbe
Săăajungămaiădegrabăălaăaceleăcoruri
Care, îndrumate de tine, cântând pe divinul Hristos
Atinge- vorăstele?”183.
Doar atât s- arăputeaăspuneădespreăprimaăparteăaă vie܊iiăSfântuluiăNiceta . În orice
cazăpregătireaăluiăteologică,ăvia܊aăsaătrăităăînăsfin܊enie,ăacurate܊eaăcredin܊eiăsale,ăcalită܊il eă
sale de bun orator pe care le-a pus în slujba lui Hristos ܈iăpoateăalteănumeroaseăvirtu܊iăpeă
careă nuă leă cunoa܈temă noi , auă determinată ierarhiaă bisericeascăă deă atunciă să -lă înal܊e pe
preotul Niceta la înalta demnitate de arhiereu pe seama Episcopiei Remesiana.
1.3. Sfântul Niceta, Episcop de Remesiana
EpiscopiaăRemesianaăesteăatestatăădocumentarăpeălaăsfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -leaă܈iă
începutul secolului al V-lea184 ܈iăa jucat ună rolă importantă înă procesulă deă romanizareă ܈iă
încre܈tinareăaăpopoarelorădaco -romaneădeălaăSudădeăDunăre.ă Datele cu privir eălaăaceastăă
episcopie sunt pu܊ineă܈i sărăcăcioase.ă La origine ,ăora܈ulăaăfostăfondatădeăcătreăîmpăratulă
Marcus Ulpius Nerva Traianus (53- 117)ă܈iăpurtaădenumireaădeă Respublica Ulpianorum.
Dupăă Itinerarium Antonini Augusti, ora܈ulă purta denumireaă deă „ Remisiana ”,ă iară înă
Itinerarium Hierosolymitanum, îl întâlnim sub denumirea de „Romansiana ”185. Mai
târziuă spreă sfâr܈itulă secoluluiă V, istoricul bizantin Procopius din Cezarea (500-565), în
lucrarea sa De Aedificiis, aminte܈teă ora܈ulă subă numeleă deă „Rumisiana”186. În zilele
183 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 86-92 (trad. rom. T. Diaconescu, pp. 256-257).
184 Episcopi aăRemesianaăesteăatestatăădocumentarăîncepândăcuăanulă366.ăIstoriculă܈iăarh eologulăVasileă
Pârvan sus܊ineă că,ă pânăă înă anulă 325,ă înă Moesiaă Superioră nuă erauă atestateă decâtă patruă ep iscopii:ă înă
Singidunum,ăNaissus,ăScupiă܈iăSerdica,ă Contribuаii epigrafice …, p. 47.
185 ITINERARIUM ANTONINI AUGUSTI ET HIEROSOLYMITANUM , Editores Carlo Benedicto Hasio, Berolini,
MDCCCXLVIII, pp. 63; 268.
186 PROCOPII CAESARIENSIS , De Aedificiis, IV, 1, în Fontes Historiae Daco-Romanorum, vol. 15, Text,
traducereă܈iăcomentariiăde G. Popa-Lisseanu, Ed. Tipografia B ucovina,ăBucure܈ti,ă1939,ăp.ă88;ă G. Popa-
Lisseanu ,ă „Limbaă românăă înă izvoareleă istoriceă medievale”,ă înă Analele Academiei Române. Memoriile
Secаiunii Țiterare, Seria III, Tomul IX, (1938- 1940),ăBucure܈ti,ă1941,ăp.ă272;ăC.ăLitzica,ă„Contribu܊iuniălaă
70
noastre, ora܈ulă esteă cunoscută subă denumireaă deă Remesianaă ܈iă seă identifică azi cu
localitatea Bela Palanka, din Serbia187.
Începuturile acestei episcopii sunt legate de numele marelui episcop Niceta de
Remesiana, care, între anii 366/367-414, vaă ocupaă scaunulă episcopală ală acesteiă cetă܊i ,
avândă săă desfă܈oareă oă rodnicăă act ivitate pastoral- misionară , ce a avut ecou atât în
Occidentă câtă ܈iă înă Orient188. Din punct de vedere geografic, în secolul IV, Episcopia
RemesianaăeraăsituatăăînăprovinciaăDaciaă Mediterranea ,ăîntreăSardicaă(Sofia)ă܈iăNaissusă
(Ni,)܈ă înă apropiereă deă Daciaă Ripensis,ă ambeleă porvinciiă făcândă parteă dină diecezaă
Illyricului Oriental ,ăstrăbătută de importantul drumămilitarăceălegaăApusulădeăRăsărit189.
Laă sfâr܈itulă secoluluiă al IV-lea, cetatea Remesiana vaă cunoa܈teă oă puternicăă
dezvoltareăeconomicăădatorităăzonelorăminiereăaflateăînăapropiere,ădară܈iăoădezvoltareăpeă
plană socială datorităă prezen܊eiă trupeloră militareă romaneă însărcinateă săă apereă grani܊eleă
Imperiului Roman. În acest context, înfii n܊areaă unuiă scaună episcopală înă cetateaă
Remesiana era mai mult decât o necesitate190.
Esteă importantă săă ܈timă că , la începutul secolului al V-lea, pe vremea Sfântului
Niceta, la Sud deă Dunăreă suntă atestateă următoareleă episcopii:ă „Înă Panonia Inferior :
episcopiileă Mursa,ă Sirmiumă ܈iă Bassiane.ă Înă Moesia Superior : episcopiile Singidunum,
Viminacium,ăHorreumăMargiă܈iăMargum.ăÎnă Dacia Ripensis : episcopiile Aquae, Ratiaria,
Castraă Martisă ܈iă Oescus.ă Înă Dacia Mediterranea :ă Naissus,ă Remesianaă ܈iă Serdica.ă Înă
Dardania episcopiile:ă Scupi,ă Ulpianaă ܈iă altele.ă Înă Moesia Inferior episcopiile: Novae,
Sexanta Prista, Appiaria,ăDurustorum,ăAbrittus,ăNicopolis,ăMarcianopolisă܈iăOdessos,ăiară
topografiaăbalcanicăăînăEvulăMediu.ăProcopieădinăCesarea”,ăînă Ioan Neculce, Fascicola 6, (1926-1927), Ed.
InstitutulădeăArteăGraficeă„Via܊aăRomânească”,ăIa܈i,ă1927,ăp.ă27.
187 Ovidiu A LBERT ,ă„NicetasăvonăRemesianaăalsă«missionar»”,ă în Studia Antiqua et Archaeologica, IX,
Ia܈i,ă 2003,ă nr.ă 9,ă p.ă 359;ă Dumitruă TUDOR , Enciclopedia civilizaаiilor romane, Ed.ă ܇tiin܊ificăă ܈iă
Enciclopedică,ăBucure܈ti,ă1982,ăpp.ă538;ă658;ă Vladimir P. P ETROVIĆ , Vojislav F ILIPOVIĆ ,ă„Epigraphicăandă
Archaeological EvidenceăContributingă tiăIdentifyingătheă Locationăandă CharacterăofăTimac umăMaius”,ă înă
Balcanica, XLIV, Belgrade, (2013), p. 40.
188 Alina S OROCEANU , Niceta von Remesiana. Seelsorge und Kirchenpolitik im spätantiken unteren
Donauraum, în col. Zivilisationen & Geschichte, vol. 23, Ed. Peter Lang, Frankfurt am Main, 2013, p. 13.
189 Arthur. J. E VANS , Ancient Illyria, an archaeological exploration, Ed. I. B. Tauris, London – New-
York, 2006, pp. 229; 265-269; A. S OROCEANU , Niceta von Remesiana…, p. 88; M. M ACREA , Viaаa în
Dacia…, p. 156; J. ZEILLER ,ă „Ună ancienă évêqueă dțIllyricum…”,ă p.ă 359;ă M. PĂCURARIU , Istoria Bisericii
Ortodoxe Române, vol. I, pp. 120- 121.
190 A. S OROCEANU , Niceta von Remesiana…, p. 92.
71
în Scyаia ținor ,ăepiscopiaăTomis”191. Existen܊aăacestorăepiscopii esteădovadaăconcretăădeă
răspândireăaăcre܈tinismului printreăpopoareleădeălaăSudădeăDunăre. Totodată,ătrebuieăsă
men܊ionămă căă to܊iă titulariiă scauneloră episcopaleă amintiteă maiă susă predicauă ܈iă slujeauă înă
limbaă latină.ă Dină aceastăă perioadăă s -au descoperit, nu maiă înă Remesiana,ă 13ă inscrip܊iiă
latine,ăcareăatestăăacestăfapt192.
Nicetaă esteă men܊ionat (sub forma Nichae), pentruă primaă dată , ca episcop în
Remesiana la anulă366/367ădeăcătreăGerminiuădeăSirmium (351-376)193, într-o scrisoare
peă careă oă adresează episcopilor din prefectura Illyricului, care se învecinau cu el:
„Dominis Fratribus religiosissimis Rufiano, Palladio, Severino, Nichae, Heliodoro,
Romulo, Muciano, et Stercorio, Germinios in Domino salutem ”194.
Aceastăă pre܊ioasăă informa܊ieă neă permiteă săă constatămă că Niceta ܈i-aă desfă܈urată
activitatea de episcop înătimpulăîmpăra܊ilorăValentinianăIă(364 -375),ăGra܊iană(375 -383),
Valentinian II (375- 392)ă ܈iă Honoriuă (395 -423)ă înă Apusă ܈iăînă timpulăîmpăra܊iloră Valensă
(364-378), Teodosie cel Mare (379-395), Arcadiu (395-408) ܈iăTeodosieăIIă(408 -450) în
Răsărit. Totodată,ăesteăimportantăsăăprecizămăcăăexercitareaăfunc܊ieiădeăepiscopăaăcoincisă
cu pontificatul papilor Damasus I (366-384), Siriciu (384-399), Anastasie I (399-401) ܈iă
Inocen܊iu I (401-417).
1.4. Contextul politic ܈i ecleziastic al Episcopului Niceta de Remesiana
O serie de evenimente tra giceăaveauăsăăcuprindăăImperiulăRoman,ă pe vremea când
SfântulăNicetaăpăstoreaăEpiscopiaăRemesiana.ăGrani܊eleăImperiuluiălaăDunăreăaveauăsăăfieă
afectate de prezen܊aăbarbarilor,ăcareăcăutau noiălocuriădeăa܈ezareă܈iă de asimilarea lor în
cadrulăadministra܊ieiăImperiului,ăcuăstatutulădeăfedera܊i. Acumăareălocăoămigrareăînămasăăaă
191 M. PĂCURARIU , Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, pp. 104-105; M. M ACREA , Viaаa în
Dacia…, pp. 476-477.
192 Haralambie M IHĂESCU ,ă„Laădiffusionădeălaălangueălatineădansăleăsud -estădeălțEurope”,ăînă Revue des
Études Sud-Est Européennes, tom. XI, nr. 3, 1973, p. 426.
193 E. AMANN , Nicétas de Rémésiana, în Dictionnaire de Théologie Catholique, vol. 11, I, Paris, 1931,
col. 477.
194 ScrisoareaăseăpăstreazăăîntreădocumenteleăistoriceăaleăSfântuluiă ILARIE DE PICTAVIUM , Fragmentum
historicum, XV, în PL 10, col. 719 B. Despreă oă posibilăă identita te a acestor episcopi, a se vedea: I.
RĂMUREANU ,ă„Cre܈tinismulăînăprovinciileăromane…”,ăpp.ă423 -424; A. E. BURN, Niceta of Remesiana…, pp.
37-38; J. Z EILLER , Les origines chrétiennes…, pp. 174-182.
72
go܊iloră ܈iă a hunilor laă Sudă deă Dunăre,ă careă ܈i -auă făcută sim܊ităă prezen܊a , devastândă ܈iă
jefuind tot ce întâ lneauăînăcale,ărăspândindăpesteătotăfricaă܈iăteroarea.
Istoricul Ammianus Marcellinus (332-395) ne relateazăă că , în anul 376, sub
presiuneaăhunilor,ăgo܊iiă(vizigo܊ii)ăcondu܈iădeă܈efiiă lor, Alarică܈iăFritigern , cer permisiunea
împăratuluiă Valens (328-378) de a se stabili în interiorul Imperiului ,ă făgăduindă
împăratuluiă ajutoră militară pentruă men܊inereaă grani܊elor laă Sudă deă Dunăre . Împăratulă aă
acceptat, iară vizigo܊iiă s-auă așezat laă Sudă deă Dunăre,ă înă provinciile : Dacia Ripensis,
Moesia Inferior ܈iăTracia195. Darăaceastăăconvie܊uireăaăromanilorăcuăbarbariiăaveaăsăăfieădeă
scurtăădurată,ădeoarece , nemul܊umi܊iădeăcondi܊iileădeăvia܊ăă܈iădeăabuzurileăfunc܊ionariloră
romani, care i- auăînfometată܈iăi -au determinat să-܈iăvândăăobiecteleădeă pre܊ă܈iăcopiiiăcaă
sclavi, viz igo܊iiă seă voră răscula . Actele lor de cruzime din Tracia l-a determinat pe
împăratulăValensăsă -i înfrunte la Adrianopol în anul 378.ăÎnăacestăsângerosărăzboiă armata
romanăă a fost învinsă , iarăîmpăratul Valens va fi ucis196.
Înăacesteăcondi܊ii,ăîmpăratulăTeod osie cel Mare (379-395), succesorul lui Valens
înăOrient,ăvaăîncheiaăunătratatădeăpaceăcuăvizigo܊iiăînăanulă382 , acordându-le statutul de
federa܊i aiă Imperiuluiă ܈iă dreptulă deă aă seă a܈ezaă înă Moesiaă Inferior197. Dupăă moarteaă luiă
Teodosie cel Mare ,ăîmpăratulăArcadius,ăpentruăaămen܊ineăpaceaăcuăvizigo܊ii,ăîlăinveste܈teă
pe Alaric, în anul 397, cuăfunc܊iaădeă Magister Militum per Illyricum. Dar, aceastăăpace ,
aveaă săă durezeă camă patruă ani,ă pentruă căă vizigo܊ii vor înainta spre Occident, unde sunt
înfrân܊ i de trupele generalului Stilicon, în anul 402 la Pollentia ܈iăapoiălaăVerona , în anul
403. Datorităăneîn܊elegerilorădint reăvizigo܊iă܈iăîmpăratulăHonoriusăalăOccidentului,ăînăanulă
410ăRomaăaăfostăasediată198 ܈i, mai apoi, cucerităădeătrupeleăluiăAlaric199. În anii care au
195 AMMIANI MARCELLINI , Bellum Gothicum, XXXI, 3, 4, 6, în Fontes Historiae Daco-Romanorum,
vol. 13 ,ăText,ătraducereă܈iăcomentariiădeăG.ăPopa -Lisseanu, Ed. Tipografia B ucovina,ăBucure܈ti,ă1939,ăpp.ă
77-78; I ORDANES , Getica, XXV, în Fontes Historiae Daco-Romanorum, vol. 14 ,ă Text,ă traducereă ܈iă
comentarii de G. P opa-Lisseanu, Ed. Tipografia B ucovina,ăBucure܈ti,ă1939,ăp.ă113.
196 IORDANES , Getica, XXVI, pp. 113-115; C ASSIODOR , Istoria bisericească tipărită, VIII, 15, în col.
Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol.ă75,ăTraducereădeăLilianaă܈iăA.ăManolache,ăintroducereă܈iănoteădeă܇tefană
Alexe,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ ti,ă1998,ăpp.ă336 -337;
Fábián I STVÁN , Imperiul Юi Barbaricum: relaаiile politice militare Юi ideologice ale teritoriilor de la nor dul
Dunării de Șos cu Impe riul Roman (sec. IV-VII), Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2008, pp. 60-61; 224;
Nicolae I ORGA , Istoria vieаii bizantine, TraducereădeăMariaăHolban,ăEd.ăEnciclopedicăăRomână,ăBucure܈ti,ă
1974, pp. 58- 60.
197 Constantin C. D ICULESCU ,ă„Contribu܊ieălaăvechimeaăcre܈tinismuluiăînăDacia.ăDinăistoriaăreligioasăăaă
gepizilor”,ăînă Anuarul Institutului de Istorie Naаională, vol. 3, (1924-1925), Cluj, 1926, p. 366.
198 CASSIODOR , Istoria bisericească, XI,ă 9,ă p.ă 427.ă Fericitulă Augustină neă oferăă celeă maiă pre܊ioaseă
informa܊iiăcuăprivireălaăcădereaăRomeiă(24ăaugustă410).ăÎndureratădeăs oartaăcetă܊ii,ăepiscopulăHipponeiăvaă
73
urmat,ă frontiereleă dunăreneă aveauă săă fieă atacateă deă războiniciiă huniă condu܈iă deă regeleă
Attilaă ܈iă de fratele lui, Bleda, care, între anii 441- 443ă ܈i -auă făcută sim܊ităă prezen܊aă înă
Illyricum,ă devastândă provinciileă Sirmium,ă Singidunumă ܈iă Naissus200, toate acestea în
apropiere de Remesiana.
Aceasta era situa܊ia politicăăa ImperiuluiăatâtăînăRăsărit , câtă܈iăînăApus,ăpeăvremeaă
Sfântuluiă Niceta.ă Cuă siguran܊ăă căă vremurile tragice i- auă afectată ܈iă pe locuitorii din
Remesiana, iar Sfântul Niceta a fost martorul atrocită܊i lor provocate de barbari între anii
376-401,ătimpulă܈ederiiăvizigo܊ilorăînăPeninsulaăBalcanică201. Dramele prin care au trecut
locuitoriiă deă laă Sudă deă Dunăre ne sunt descrise detaliat de cătreă istoricul Ammianus
Marcellinus:
„Căci,ă fărăă deosebireă deă vârstăă ܈iă deă sex,ă toateă ardeauă deă focă ܈iă deă omor;ă prunciiă erauă
smul܈iădeălaăsânulămamelorăloră܈iăuci܈i,ăfemeileărăpite,ăso܊iileăvăduviteăî năfa܊aăbărba܊iloră
loră uci܈i,ă băie܊iă tineriă ܈iă băie܊iă înă vârstăă târâ܊iă pesteă cadavreleă părin܊iloră lor.ă Înă sfâr܈it,ă
mul܊iăbătrâni,ăstrigândăcăăauătrăităpreaămult,ădupăăceă܈i -auăpierdutăaverile,ăîmpreunăăcuă
so܊iileă loră nobile,ă cuă mâinileă legateă laă spateă ܈iă plângândă cenu܈aă părin܊iloră erauă du܈i ă
departeădeăcăminurileălor”202.
De asemenea, Fericitul Ieronim ne mărturisește șiăel:
„Măă îngrozescă laă gândulă căă trebuieă săă enumără distrugerileă dină vremeaă mea.ă Deă pesteă
douăzeciă deă aniă întreă Constantinopolă ܈iă Alpiiă Iuliciă seă varsăă zilnică sângel eă romanilor.ă
Go܊ii,ăsarma܊ii,ăcvazii,ăalanii,ăhunii,ăvandaliiă܈iămarcomaniiădevastează,ăjefui escă܈iăpradăă
Sci܊ia,ă Tracia,ă Macedonia,ă Dardania,ă Dacia,ă Tesalia,ă Alania,ă Epirul,ă Dalma܊iaă ܈iă toateă
Pannoniile. Câte persoane n- auă fostă batjocoriteă înă acesteă războaie?ă Auă fostă închi܈iă
rostiă celebraă saă predicăă De Urbis excidio ܈i,ă ulterior,ă vaă scrieă faimoasaă saă lucrareă De Civitate Dei,
combătândăacuza܊iileăpeăcareăpăgâniiăleăaduceauăîmpotrivaăcre܈tinilor.ăAmbeleălucrăriă auăfostătraduseă܈iăînă
limbaă română:ă FERICITUL AUGUSTIN , Predică despre căderea Romei, Traducereă dină limbaă latinăă ܈iă noteă
explicative de Corneliu Clop, în Studii Teologice, IV (2008), nr. 2, pp. 213- 226; F ERICITUL AUGUSTIN ,
Despre Cetatea lui Dumnezeu, vol.ă I,ă Traducereă dină limbaă latină,ă noti܊ăă introductivă,ă noteă ܈iă tabelă
cronologicădeăPaulăGăle܈anu,ăstudiuăintroductivădeăGheorgheăVlădu܊escu,ăEd.ă܇ti in܊ifică,ăBucure܈ti,ă1998,ă
687 pp.
199 IORDANES , Getica, XXX, pp. 117-119: „Intrând în cetate [Roma], din ordinul lui Alaric, o jefuiesc
numai, însă nu -i dau foc, după obiceiul păgânilor, Юi nici nu se îngăduie să se atingă într-un fel oarecare
de lăcaЮurile sfinаilor” . Hagith S IVAN ,ă„Nicetasță(ofăRemesiana)ăMi ssion and Stilicho's Illyricon Ambition:
Notes on Paulinus of Nola CarmenăXVIIă(Propemticon)”,ăînă Revue d'etudes Augustinniens et Patristiques,
vol. 41, 1995, nr. 1, pp. 81-86. A se vedea mai detaliat despre toate ac estea la Nicolae G UDEA ,ă„Prăbu܈ireaă
apărăriiăromaneădeăfrontierăălaăDunăreaădeăMijlocă܈iădeăJosădupăă378ăcuăprivir eăspecialăălaăDaciaăRipensis”,ă
în Revista Bistriаei, vol. 23, 2009, pp. 85-103.
200 F. ISTVÁN , Imperiul Юi Barbaricum…, p. 62; N. I ORGA , Istoria vieаii…, p. 139.
201 C. D ICULESCU , „Contribu܊ieălaăvechimeaăcre܈tinismuluiăînăDacia…”,ăp.ă366.
202 A. MARCELLINI , Bellum Gothicum, XXXI, 6, p. 84.
74
episcopi,ăauăfostăomorâ܊iăpreo܊iă܈iădiferi܊iăclerici.ăAuă fost distruse biserici, în altarele lui
Hristosăauăfostăadăposti܊iăcaii,ăiarămoa܈teleăsfin܊ilorăauăfostăprofanate”203.
Înăaceleăvremuriăgrele,ăcândăcetă܊ileăerauăpustiiteă܈iăpopula܊iaădusăăînărobie, când
bisericileăerauădistruseă܈iăaltareleătransformateăînăgrajduri,ăcândăepiscopiiă܈iăpreo܊ ii erau
amenin܊a܊iăcuămoarteaă܈i moa܈teleăsfin܊ilorăerauă profanate, când pericolul pândea la tot
pasul, iară groazaă mor܊iiă îiă cuprindeaă peă to܊i, episcopu lă Nicetaă aveaă săă rosteascăă
mângâietoarele sale cuvinte: „Deă teă temiă deă pieireaă trupuluiă ܈iă teă înspăimântăă moarteaă
vie܊iiăacesteia,ăadu -܊iăaminteăcăăesteăÎnvierea;ăpoateăridicaăceeaăceăaăcăzut”204. Elăaărămasă
alăturiă deă credincio܈iiă săiă oropsi܊iă deă soartă,ă mângâindu -iă ܈iă aducâ ndu-le în suflete
speran܊aăcăăvaăveniătimpulăpentruăo lumeămaiăbunăă܈iămaiădreaptă.ă Despre acest episcop ,
PaulinusădeăNolaăaveaăsăăscrie mai târziu:
„Prin tine, într- ună܊inutătăcutăalălumii,ă
Barbariiăînva܊ăăsăăcânte,ăcuăinimă
Romană,ăpeăHristosă܈iăsăătrăiasăăpuri
Înăpaceăblândă”205.
DarăniciăînăBisericăăsitua܊iaănuăaveaăsăăfieăunaămaiăbună.ăLaăsfâr܈itulăsecoluluiăală
IV-leaă܈iăînceputulă secolului al V-lea, Biserica va avea de luptat cu ult imeleărămă܈i܊eăaleă
arianismului206, erezie care nega dumnezeirea Fiului. Aceastăă erezie , fondatăă deă cătreă
203 FERICITUL IERONIM , Epistola LX, 16, în PL 22, col. 600 (Traducerea textului latinăaăfostăpreluatăă
din Fontes Historiae Daco-Romanorum, vol. 2, Traducereă deă Haralambieă Mihăescu,ă Gheorgheă ܇tefan,ă
RaduăHâncu,ăVladimirăIliescu,ăVirgilăC.ăPopescu,ăEd.ăAcademieiăRepubliciiăSocialisteăRo mânia,ăBucure܈ti,ă
1970, p. 187).
204 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus, (trad. rom.
O. Pop, p. 19).
205 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 261-264 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 263).
206 AceastăăerezieăaăfostăfondatăădeăcătreăpreotulăArieădinăAlexandriaă܈iăaveaăsăătulb ureăvia܊aăBisericiiă
timp de apro apeă܈aizeciădeăaniă(318 -381).ăArieănegaădumnezeireaăFiuluiă܈iăconsubstan܊ialitateaăLuiăcuăTatăl.ă
Elăsus܊ineaăcăăTatălăesteămaiămareăcaăFiul,ăcăăFiulăesteăcreatăprinăvoin܊aăTatălui,ădeciănu ăesteăetern,ăcăciăaă
fost un timp când Fiul n- aăexistat.ăFaptulăcăăFiulăesteăoăcreaturăăaăTatălui,ă Elăesteăschimbător,ămărginit,ă
imperfectă܈iăcapabilădeăaăpăcătui.ăArieămaiăsus܊ineaăcăăscopulăpentruăcar eăăDumnezeuăaăcreatăpeăFiulăesteă
creareaăUniversuluiă܈iăcăăelăaădevenităprinăaceastaăFiuăadoptivăalăTatăluiădarănuă deăaceea܈iăesen܊ăăcuăTatăl,ă
ciă Elă esteă ună mijlocitoră întreă Dumnezeuă ܈iă lume,ă cf. DANIEL , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Teologie Юi spiritualitate, Ed.ă Basilicaă aă Patriarhieiă Române,ă Bucure܈ti,ă 2010,ă p.ă 220;ă Luciană DÎNCĂ ,
„Definireaădogmaticăăaăcredin܊eiăîn dumnezeireaăluiăIisusăCristos:ă„CazulăluiăArie”ălaăconciliulădinăNiceea,ă
înă 325”,ă înă Caietele Institutului Catolic , XI (2012), nr. 1-2 (19-20), pp. 73-89; Nicu D UMITRA܇ CU,
Hristologia Sfântului Atanasie cel țare în contextul controverselor ariene Юi pos t-ariene, Ed. Napoca Star,
Cluj-Napoca, 1999, p. 48; Remus R US, Dicаionar enciclopedic de literatură creЮtină din primul mileniu,
Ed.ăLidia,ăBucure܈ti,ă2003,ăp.ă76;ă I. RĂMUREANU ,ă„LuptaăOrtodoxieiăcontraăarianismuluiădeălaăSinodulăIă
ecumenicăpânăălaămoarteaăluiăArie”,ăînă Studii Teologice, XIII (1961), nr. 1-2, pp. 13-31; Stanley J. G RENZ ,
David G URETZKI , Cherith N ORDLING , Dicаionar de termeni teologici, Ed. Logos, Cluj-Napoca, 2005, p. 16.
75
preotul Arie din Alexandria (256-336), aă fostă combătutăă ܈i , mai apoi, condamnatăă laă
Sinodul I Ecumenic ܊inutălaăNic eea, în anul 325, unde cei 318 P ărin܊i aduna܊i au formulat
înă scrisă adevărataă învă܊ăturăă deă credin܊ă , apărândă dumnezeireaă Fiuluiă ܈iă
consubstan܊ialitateaăLuiăcuăTatăl :
„Credemă într -Unulă Dumnezeu,ă Tatălă Atotputernic,ă Făcătorulă tuturoră celoră văzuteă ܈iă
nevăzute.ă ܇iăîntr -Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul- Născută dinăTatăl,ă
adicăă dină fiin܊aă Tatălui,ă Dumnezeuă dină Dumnezeu,ă luminăă dină lumină,ă Dumnezeuă
adevăratădinăDumnezeuăadevăratănăscut,ănuăfăcut,ădeofiin܊ăăcuăTatăl,ăprinăC are toate s-au
făcut,ăceleădinăceră܈iăceleădeăpeăpământ.ăCredemăînăCelăCareăpentruănoiăoam eniiă܈iăpentruă
mântuireaănoastrăăS -a pogorât din c eră܈iăS -aăîntrupată܈iăS -aăfăcutăomă܈iăaăsuferită܈iăaăî nviat
a treia zi; S-a suit la c eră܈iăvineăcaăsăăjudeceăpeăceiăceătrăiescă܈iăpeăceiămor܊i.ăCredemă܈iăîn ă
Duhul Sfânt. Iarăpeăceiăcareăspunăcă:ăaăfostăunătimpăcândănuăera,ăcăănuăaăfostăînainteădeăaăfiă
născut,ă precumă ܈iă căă aă fostă făcută din cele ce nuă există.ă Sauă căă esteă dintr -un alt, sau
substan܊ăă sauă zică căă Fiulă luiă Dumnezeuă esteă schimbătoră ܈iă nuă mereuă acela܈i,ă Sfâ ntaă
Bisericăăsoborniceascăă܈iăapostolicăăîiăanatematizează”207.
Dar aceastăămărturisireădeăcredin܊ăănuăvaăfiăacceptatăădeăcătreăArieă܈iăp artizanii lui,
care nu erau de acord cu termenul „deofiinаă”, iarăarianismulăaveaăsăăfieărăspândităpeămaiă
departe de către unii episcopiădinăIllyricum,ăsprijini܊iădeăcătreăîmpăratulăConstan܊iuă(337 –
361), care avea convingeri ariene. Putemă spuneă că , de acum, începeă oă luptăă crâncenăă
împotriva ereziei lui Arie ܈iăaăacoli܊ilor săi. Dupăăcumăvomăvedea,ăînăaceastăăluptăăseăvaă
angajaă܈iăNicetaădeăRemesiana,ăalăturiădeăepiscopiiărăma܈iăortodoc܈i.
Oăserieădeăsinoadeălocaleăaveauăsăă fie convocate pentru clarificarea problemelor
hristologice privind rela܊iaăFiuluiăcuăTatăl.ă Dintre acestea amintim: Sinodul de la Sardica
din anul 343, Sinoadele de la Sirmium din anii: 348, 351, 357 ܈iă 358,ă S inodul de la
Niceea (Tracia) din anul 359, Sinoadele de la Rimini ܈iăSeleuciaădi n anul 359,ăprecumă܈iă
Sinodul de la Constantinopol din anul 360208. Nu vom insista asupra acestor sinoade,
207 TEODORET EPISCOPUL CIRULUI , Istoria bisericească, I, 12, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol.
44, Traducere de Vasileă Sibiescu,ă Ed.ă Institululuiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă
Bucure܈ti,ă1995,ăp.ă53.ăMaiămulteăinforma܊iiăcuăprivireălaădesfășurarea Sinodului I Ecumenic de la Niceea, a
se vedea: I. RĂMUREANU ,ă „Sinodulă Iă ecumenică deă laă Niceeaă dină 325.ă Condamnareaă erezieiă luiă Arie.ă
Simbolulă niceean”,ă înă Studii Teologice, XXIX (1977), nr. 1-2, pp. 15-60; Liviu L AZĂR ,ă „Împăratulă
ConstantinăcelăMareă܈iăSinodulăIăEcumenicădeălaăNiceeaă(325)”,ăînă Mitropolia Olteniei, LXI (2009), nr. 5-8,
pp. 150-157; Ion R IZEA,ă „Bisericaă ܈iă imperiulă bizantină înă timpulă împăratuluiă Constantină celă Mar e”,ă înă
Mitropolia Olteniei, LXIII (2011), nr. 9-12, pp. 162- 163.
208 I. R AMUREANU ,ă „Sinoadeleă deă laă Sirmiumă dintreă aniiă 348 -358. Condamnarea lui Fotin de
Sirmium”,ăînă Studii Teologice, XV (1963), nr. 5-6, pp. 266-316; Marin C OJOC ,ă„Disputeăreligioaseăînăs udul
76
deoareceă eleă nuă facă obiectulă studiuluiă nostruă ܈iă eleă nuă acoperăă perioadaă episcopatu lui
Sfântului Niceta (366-414), ci vom face referire la acei episcopi arien iăcareăauămen܊inută
arianismul în provinciile sud- dunăreneăpeăvremeaăSfântuluiăNiceta.
Seă܈tieăcăăînăaceastăăperioadăăsus܊inătoriiăarianismuluiăînăIllyricumăerau : Ursacius
de Singidunum (335-370), Valens de Mursia (335-370), Germinius de Sirmium (351-
376), Palladius de Ratiaria (sec. IV) ,ă Paulusă ܈iă Gaius (sec. IV), episcopii unor scaune
neidentificate, Domninus de Marcianopolis (sec. IV) ܈iăSecundianădeăSingidunum (sec.
IV).ăAcestoraăliăseăalăturăă܈iăAuxen܊iuăalăMilanului (†ă373),ăcareă aveaă܈iăelăcon vingeri
ariene209. To܊iăace܈tiaăauăprodusămariădezbinăriăînăsânulăBisericii,ădupăăcumăneărelateazăă
Sfântul Niceta de Remesiana în scrierile sale:
„Ace܈tiaăsuntăceiăcare,ăde܈iănuăpotăcuprindeă܈iăîn܊elegeăfacereaăceruluiăseăstrădui escăsă -L
cuprindăă܈iăsă -L măsoareăpeăÎnsu܈iăDumnezeuăCreatorulă܈iăÎlăsupunăcercetăriiăpeăCelăpeă
careătrebuieăsă -Lăadoreăpură܈iăsimpluădatorităămăre܊ieiălucrăriloră܈iăaănecuprinderiiăatâ toră
lucruri,ă܈iădiscutăădespreăfelulă܈iămărimeaăTaineiăLui,ăzicând:ă«Câtădeăm areăeăTatăl?ăCumă
esteăFiul?ăCeăfelăesteăDuhulăSfânt?»ăVai,ăomule,ătu,ăcareănuăteăcuno܈tiăniciămăcară peătineă
însu܊i,ăîndrăzne܈tiăsăămăsoriăceleădumnezeie܈ti!”210.
Înă acesteă condi܊ii , episcopiiă răma܈iă ortodoc܈iă auă fostă nevoi܊iă săă iaă atitudineă
împotrivaăcelorăcareăsus܊ineauăarian ismul. Astfel, î năanulă368,ăunăsinodă܊inutălaăRomaăsubă
pre܈eden܊iaăpapeiăDamasusăI (336-384) îi va condamna pe episcopii arieni, Ursacius de
Singidunumă ܈iă Valensă deă Mursia,ă iară ună altă sinodă ܊inută totă laă Roma , în anul 372, îl va
condamnaăpeăepiscopulăAuxen܊ ius al Milanului211.ăAce܈tiaăvorăfiăcondamna܊iă܈iădeăcătreă
episcopiiă dină Galiaă ܈iă Spania212,ă dară reu܈escă să -܈iă păstrezeă scaunele episcopale pânăă laă
sfâr܈itulăvie܊ii .
Dunăriiăînăsec.ăIV -V”,ăînă Biserica Ortodoxă Română, CXXI (2003), nr. 1-6, p. 602; Mihai R O܇U,ă„Sinodulă
deălaăSardicaă(343ăd.ăHr.)”,ăînă Teologie Юi viaаă, XXII (LXXXIX), 2013, nr. 1-4, pp. 126-144.
209 I. RĂMUREANU ,ă„Cre܈tinismulăînăprovinciileăromane…”,ăpp.ă409;ă425.
210 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 31).
211 Iorgu S TOIAN ,ă„Auxentius,ăepiscopăarianădeăDurostor”,ăînă Biserica Ortodoxă Română, LVI (1938),
nr. 7-8, pp. 329-355.
212ATANASIE CEL MARE, Epistola către Epictet, episcopul Corintului, 1, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol.ă 16,ă Traducere,ă introducereă ܈iă noteă deă Dumitruă Stăniloae,ă Ed.ă Instit utuluiă Biblică ܈iă deă
MisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1988,ăp.ă168:ă „Eu socoteam că toată deЮarta vorbărie a
tuturor ereticilor va înceta odată ce a avut loc Sinodul de la Niceea. Căci credinаa mărturisită în el de
Părinаi, potrivit dumnezeieЮtilor Scripturi, ajunge ca să răstoarne toată necredinаa Юi să susаină dreapta
credinаă în Hristos. De aceea, аinându -se Юi acum diferite sinoade în Galia Юi în Spania Юi în marea Romă,
toаi cei ce s -au adunat în ele au dat anat emei în unanimitate, ca miЮcaаi de un singur Duh, cele ale lui Arie,
adică pe Auxenаie de țediolan, pe Ursachie Юi Valens Юi pe Gaius din Panonia”.
77
Odatăă cuă moarteaă acestoră episcopiă arieni,ă situa܊iaă Bisericiiă aveaă săă seă
îmbunătă܊eascăădatorităăalegeriiăunorăepiscopiăortodoc܈iăînăloculăcelorăarieni . În anul 373,
înă loculă luiă Auxen܊iu de Mediolan este ales ca episcop Sfântul Ambrozie, în locul lui
Germiniu de Sirmium este ales Anemius, iar înăAquileeaăpăstoreaăepiscopulăValerian ܈iă
totăpeăatunci,ăînăRemesianaăpăstoreaăepiscopulăNiceta.ăTo܊iăace܈tiăepiscopi,ăsprijini܊iădeă
împăra܊iiă Gra܊iană ܈i , mai apoi, de Teodosie cel Mare, au contribuit la victoria totalăă a
Ortodoxiei asupra arianismului. Ultimiiăsus܊inătoriăaiăa rianismului în I llyricumăauărămas
Palladiuă deă Ratiariaă ܈iă Secundiană deă Singidunum.ă Împotrivaă loră seă voră luaă măsuriă laă
sinoadeleă܊inuteălaăSirmiumă în anul 378 ܈iălaăAquileeaăînăanulă381213.
Sinodul de la Sir miumă dină anulă 378ă vaă puneă capătă disputeloră ariene din
provinciile Illyricului, prină implicareaă directăă aă împăratuluiă Gra܊ian , care a aprobat
întrunireaă acestuiă sinod,ă laă careă auă participată aproapeă to܊iă episcopiiă ortodoc܈iă dină
Illyricumă ܈iă dină Nordulă Italiei.ă Lucrărileă sinoduluiă auă fostă prezidateă deă cătreă episcopiiă
Anemius deăSirmiumă܈iăAmbrozieăalăMediolanului , care, împreunăăcuăceilal܊iămembr i ale
căroră numeă dină păcateă nuă s -auă păstrat , auă combătută arianismul , precumă ܈iă ereziaă
macedonienilor,ăcareănegaădumnezeireaăDuhuluiăSfântă܈iăconsubstan܊ialitateaăLuiăcuăTatălă
܈iăcuă Fiul214. La acest sinod SfințiiăPărin܊i auăalcătuităoămărturisireădeăcredin܊ă,ăîntărindă
astfelăhotărârileăluateălaăSinodulăIăEcumenicădeălaăNiceeaădinăanulă325.ăMărturisireaăloră
esteăurmătoarea:ă
„Urmândă mareluiă sinod,ă mărturisimă căă Fiulă esteă deofiin܊ăă cuă Tatălă ܈iă nuă în܊elegemă
deofiin܊imeaăa܈aăcumăoăexplicauăuniiămaiăînainte,ăcareăauăsubscris,ănuăînămodăsincer.ăIară
acumă al܊ii,ă numindu -iă peă ace܈tiaă Părin܊i,ă anuleazăă în܊elesulă acestuiă cuvânt,ă deofiin܊ă,ă ܈iă
urmeazăăcelorăceăauăscrisăcăăprinădeofiin܊ăăseăaratăăcevaăasemeneaă܈iădupăă careăFiulănuă
esteăasemănătorăniciăunuiaădintreăcelelalteăcreaturiăfăcuteăprinăEl,ăciăseăasea mănăănumaiă
cuă Tatăl.ă Ceiă careă interpreteazăă astfelă sus܊ină înă modă nelegiuită învă܊ăt uraă căă Fiulă esteă oă
creaturăă desăvâr܈ităă aă luiă Dumnezeu.ă Noiă însăă gândimă caă ܈iă sinoadeleă deă acum,ă deă l aă
Roma,ăsauădinăGalia,ăcăăesteăUnaă܈iăAceea܈iăfiin܊ăăaăTatăluiă܈iăaăFiuluiă܈iăaăSfântu lui Duh,
înătreiăpersoane,ăadică înătreiăipostaseădesăvâr܈ite.ăMărturisimăiară܈iădupăăexpunereaădeălaă
Niceeaă܈iăcăăFiulăluiăDumnezeu,ăCelădeofiin܊ă,ăS -aăîntrupatădinăSfântaăFecioarăăMariaă܈iă
S-aăsălă܈luităîntreăoameniă܈iăcăăaăîndeplinitătoatăăiconomiaă[planulădumnezeiesc] pentru
213 I. RĂMUREANU ,ă „Cre܈tinismulă înă provinciileă romane…”,ă pp.ă 427 -429; M. COJOC ,ă „Disputeă
religioase în sudul Dunării…”,ăpp.ă605 -607.
214 I. RĂMUREANU ,ă„Cre܈tinismulăînăprovinciileăromane…”,ăpp.ă431 -432.
78
noiăprinăna܈terea,ăsuferin܊a,ăînviereaă܈iăînăl܊areaăSaălaăCeruri.ă܇iăvaăv eniăiară܈iăcaăsăăneă
răsplăteascăădupăăfelulădeăvia܊ăăalăfiecăruia,ălaăziuaăjudecă܊ii,ăvăzutăî n trup,ădarăarătându –
܈iă putereaă Saă dumnezeiască,ă fiindă Dumnezeuă purtătoră deă trup ܈iă nuă omă purtătoră deă
Dumnezeu. Anatematizămă peă ceiă careă gândescă celeă contrariiă ܈iă peă ceiă careă nuă
anatematizeazăăăînămodăsincerăpeăoricineăziceăcăăFiulănuăaăfostăînainteădeăaăseăna܈te,ăciă auă
scrisăcăămaiăînainteădeăaăfiăfostănăscutăprinălucrareăaăfostăprinăputere,ăînăTa tăl.ăAcestălucruă
esteă܈iălaătoateăcreaturileăcareănuăsuntăve܈nicăcuăDumnezeu,ăprecumăFiulăesteăve܈nicăc u
Tatăl,ăfiindănăscutăprintr -oăna܈tereăeternă215.
Totă laă acestă sinodă auă fostă anatematiza܊iă ܈iă depu܈iă dină treaptăă episcopii arieni:
Polychronios,ă Telemachus,ă Faustus,ă Asclepiades,ă Amantiusă ܈iă Cleopatros,ă careă negauă
consubstan܊ialitateaă Fiuluiă ܈iă aă Sfântuluiă Duhă cuă Tatăl216. În ceea ce- iă prive܈teă peă
episcopiiăarieniăPalladiuădeăRatiariaă܈iăSecundianădeăSingidunum,ăsinodulănuăaăpututăluaă
măsuriăîmpotrivaălorădeoareceăace܈tiaănuăs -auăprezentat,ădarăauăcerutăsăăfieăjudeca܊iădeăună
sinod general217. Chiarădacăălistaăcu numeleăepiscopilorăparticipan܊iălaăacestăsinod nu s- a
păstrat,ăsuntemăîndreptă܊i܊iăsăăcredem , căăSfântul Niceta a participat mai mult ca sigur l a
lucrărileă S inodului de la Sirmium, fiind în apropiere de Remesiana ܈i, împreunăă cuă
Părin܊iiăa u anatematizat, peăceiăcareănuăîmpărtă܈ eau credin܊aăînădumnezeireaăFiuluiă܈iăaă
SfântuluiăDuh,ărestabilindăastfelălini܈teaă܈iăpaceaăînăBiserică.
Investităcuăharulăpreo܊ieiă܈i , mai apoi, ridicat la demnitatea de episcop, Niceta se
dovede܈teăaăfiăunăbunăpăstorăpentruăcredincio܈iiădinăRemesiana.ăElăs -a luptat pentru ca
păstori܊iiăsăiăsăănuăfieăîn܈ela܊iădeăînvă܊ături străine Ortodoxiei. Când blasfemiile lui Arie
cutremurauă întreagaă Biserică,ă e l îi îndemna cuă tărieă ܈iă cu curaj peă credincio܈iiă săiă săă
cinsteascăădeopotrivăăpeăTatăl,ăpeăFiulă܈iăpeăSfântulăDuh,ăcăciăspunea:
„A܊iă cerută săă spună câtevaă lucruriă despreă ereziaă aceasta,ă careă acumă defăimeazăă dreapta ă
credin܊ă;ă eă vorba,ă desigur,ă despreă aceastăă erezieă careă aă pornită deă laă Arius . […] Ce
215 TEODORET EPISCOPUL CIRULUI , Istoria bisericească, IV, 8, pp. 162-163.
216 M. COJOC ,ă„DisputeăreligioaseăînăsudulăDunării…”,ăp.ă612.
217 PalladiuădeăRatiariaă܈iăSecundianădeăSingidunumăauăfostăcondamna܊iălaăsin odulădeălaă Aquileea din
anulă 381.ă Sinodulă aă fostă prezidată deă cătreă episcopulă Valeriană deă Aquileea,ă asistată deă Ambrozieă ală
Mediolanuluiă ܈iăEusebiuădeă Bolonia.ăOdatăă cuăace܈tiaăaă maiă fostăcondamnată܈ iăpreotulăariană Attalusădină
Noric.ă Acteleă Sinoduluiă deă laă Aquileeaă seă păstreazăă înă 6ă epistoleă aleă Sfântulu iăAMBROZIE AL
MEDIOLANULUI , Epistolele 8, 9, 10, 11, 12, 13, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol.ă53,ăTraducereă܈iă
note de D avidă Popescu,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă Române, ă Bucure܈ti,ă
1994, pp. 55-79; Jean L APORTE , Părinаii Țatini ai Bisericii, TraducereădinălimbaăfrancezăădeăDianaăRusu,ă
Ed. Galaxia Gutemberg, Târgu- Lăpu,܈ă 2009,ă pp.ă 202 -203; I. RĂMUREANU ,ă „Cre܈tinismulă înă provinciileă
romaneădunărene…”,ăpp.ă436 -450.
79
întunerică ală min܊iloră esteă caă încetândă cinstirea,ă săă pregăte܈tiă insulte?ă Ceă nesocotireă aă
speran܊eiăesteăcaăsăăsocote܈tiăneputincios,ămaiămică܈iădispre܊uităpeăHristosăcareăne -a dat
dupăă voiaă Tatăluiă Său,ă curajul,ă putereaă ܈iă slava?ă Crede -mă!ă Respectulă fa܊ăă deă Fiuă
înseamnăăpre܊uireaăadusăăTatălui.ăCuăcâtăveiăcinstiăpeăcelăUnulăNăscut,ăcuăatât ămaiămultă
veiăpreamăriăpeăTatăl.ăBunulăPărinteănuăpizmuie܈teăslavaăadusăăFiului,ăcăciăoriceă slavăăaă
Fiuluiă seă reîntoarceă asupraă Tatălui.ă Acestaă esteă în܊elesulă sobornicesc,ă aceastaă esteă
rugăciuneaăcredincio܈ilor, aceastaăesteăînvă܊ăturaăsfin܊ilor”218.
Nu vom insista aici asupra hristologiei Sfântului Niceta (366-414), dar, trebuieăsăă
precizămăcă , alăturiădeăSfântulăAtanasieăcelăMare (295-373), de Sfântul Vasile cel Mare
(330-379), de Sfântul Grigorie Teologul (329-390) ,ădeăSfântulă IoanăGurăădeăAur (354-
407) ܈iădeăSfâ ntul Ambrozie al Mediolanului (339-397), episcopul Niceta de Remesiana a
avutăoăcovâr܈itoare contribu܊ieă la lupta împotriva doctrinei ariene ܈i, mai apoi, împotriva
ereziei pnevmatomahilor .
Este tristă faptulă că , în tratatele noastre de teologie, acest lucru este trecut cu
vederea sauă abordată doară înă treacăt . Majoritatea teologilor care au scris despre Sfântul
Niceta seăînvârtăînăjurulăarieiăsaleămisionare,ăsubiectăceăaăgeneratănumeroaseădisputeă܈iă
contradic܊ii.ăConsiderămăcăănuăesteăfoarteăimportantăundeăaămisionatăSfântulăNiceta,ăcăă
ariaă saă misionarăă s -a întins ܈iă laă Nordă deă Dunăreă sauă numaiă laă Sudă deă Dunăre , ci est e
foarte impo rtantă săă ܈tim căă acestă slujitoră vrednică ală luiă Hristos,ă prină ostenelileă ܈iă prin
sârguin܊eleă sale , aă men܊inută Ortodoxia laă Sudă deă Dunăreă înă acel e vremuri grele pentru
Biserică,ă cândă arieniiă câ܈tigauă totă maiă multă teren , sprijini܊iă fiindă deă putereaă imperială,ă
când bisericile erau ocupate de ei, când mul܊iădintreăepiscopiiăortodoc܈iăauăsuferită atunci
calea exilului, iar unii, chiar moartea.
Înăaceastăăperioadă dramatică, Sfântul Atanasie cel Mare ,ăcelămaiăaprigăluptătoră
împotriva arianismului, pentru convingerile sale antiariene, va fi exilat de cinci ori, în
decursădeăaproapeă20ădeăani,ămurindălaădataădeă2ămaiă373,ădupăă 45 de ani de episcopat219.
De asemenea, Sfân tulăIoanăGurăădeăAur,ăarhiepiscopul Constantinopolului, va urma calea
exilului din pric inaăîmpărăteseiăEudoxia , fiind exilat, la data de 20 iunie 404, în Armenia,
܈iăva muri la Comana în 14 septembrie 407 ,ădândăslavăăluiăDumnezeuăpentruătoate220.
218 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 3 (trad. rom. O. Pop, p. 33).
219 I. G. C OMAN , Patrologie, p. 94.
220 I. G. COMAN , Patrologie, p.ă135.ăAmănunteăcuăprivireălaăexilulăSfântuluiăIoanăGurăădeăAur,ăaăseă
vedea: I OAN GURĂăDEă AUR, Scrisori din exil, despre deprimare, suferinаă Юi providenаă. Către Olimpiada Юi
80
Nuă trebuieă săă uitămă niciă deă greută܊ileă prină careă aă trecută episcopulă Ambrozieă ală
Mediolanului din pricinaăarienilor.ăÎnăanulă385,ăîmpărăteasaăIustina , care avea convingeri
ariene,ă îiă cereă episcopuluiă Ambrozieă săă cedezeă arieniloră douăă baziliciă dină Mediolan,ăă
bazilicaăPortianaă܈iăîncăăuna , numităă„ceaănouă” . Ambrozieărefuzăăsăăseăsupunăă acestui
ordin sus ܊inândăcăă„dupăărânduialăăunătempluăalăluiăDumnezeuănuăpoateăfiăpredatădeăcătreă
ună preot”.ă Odatăă cuă episcopulă loră s -au împotrivit ܈iă credincio܈ii ܈iă toate acestea se
petreceauăînăSăptămânaăPatimilor , iarăsitua܊iaăaăpricinuită mare tulburare în popor. Despre
toateăacesteănelegiuiriăpricinuiteădeăarieniăînăSăptămânaăPatimilo r, Ambrozie se va plânge
surorii sale Marcellina într- oă epistolă.ă Pentruă aă neă faceă oă imagineă câtă maiă clarăă despreă
luptaăarienilorăîmpotrivaăOrtodoxiei,ăredămă mai jos un fragment din textul acelei epistole:
„Astfelăcăăînăzileleăsfinteăaleăceleiădinăurmăăsăptămâni,ăînăcareădeăobicei ăerauădezlegateă
lan܊urileădatornicilor,ăsunăăcătu܈ele,ăauăfostăpu܈iăînălan܊uriăoameniănevinova܊i ă܈i,ătimpădeă
treiăzileăfărăădeăîntrerupere,ăseăcerădouăăsuteădeălivreădeăaur.ăNegustoriiă răspundăcăăvorădaă
atât,ă sauă maiă mult,ă dacăă liă seă vaă cere,ă numaiă să -܈iă păstrezeă credin܊a.ă Umpluserăă
închisorile.ă To܊iă slujba܈iiă palatului,ă adicăă secretarii,ă informatorii,ă subalt erniiă diferi܊iloră
miniștri,ă aveauă poruncăă săă potolească mul܊imea,ă săă nuă seă producăă vreoă răzvrătire.ă Seă
rosteauăgreleăamenin܊ăriăîmpotrivaăpreo܊ilor,ădacăănuăpredauăbiserica.ăPrigoana ăîncepuse.ă
܇iădacăăs -arăfiădeschisău܈a,ăceiăceănăvăleauăînăuntruăpoateăcăăarăfiăfostăînăstareă deăoriceă
crimă.ăAmăfostăasaltatădeăcătreămaiămariiăciviliă܈iămilitariăaiăpal atuluiăsăăintervinăpentruăcaă
bisericaăsăăfieăpredatăăpa܈nic,ăspunândăcăăîmpăratulăseăfolose܈teădeădreptulăsău,ăprinăaceeaă
căătoateăsuntăsubăputereaălui.ăLe -amărăspunsăcă,ădacăăeiăîmiăcerăceeaăceăesteăalămeu,ăadicăă
pământulămeu,ăbaniiămei,ăoriceăesteăalămeu,ănuămăăvoiăîmpotrivi,ăde܈iătoateăcareăsuntăaleă
meleăsuntăaleăsăracilor.ăDarăceleădumnezeie܈tiănuăsuntăsupuseăputeriiăîmpăratului.ăDac ăă
miă seă cereă averea,ă lua܊i -o;ă dacăă îmiă ve܊iă cereă trupul,ă văă stauă laă îndemână.ă Vre܊iă săă măă
pune܊iăînălan܊uri?ăVre܊iăsăămăăduce܊iălaămoarte?ăAcesteaăsuntăpentruămineăoăplăcer e.ăN-am
nevoieăsăăfiuăapăratădeăzidulămul܊imilorăadunateă܈iăniciănuăvoiăpăziăaltarulăc erândăvia܊ă,ăciă
voiăfiăjertfităcuăplăcereăînăfa܊aăaltarului”221.
Iatăă prină câteă greută܊iă aveauă săă treacăă pe atunciă apărătoriiă Ortodoxieiă pentruă aă
men܊ineădreaptaăcredin܊ă înăBiserică,ădarăjertfaălorănuăaăfostăînăzadar,ăpentruăcă , odatăăcuă
cei rămaЮi credincioЮi , Edi܊iaăaăII,ăvol.ărealizatădeăIoanăI.ăIcăăjr.,ăEd.ăDeisis,ăSibiu,ă2008,ă 362ăpp;ă܇tefană
LUP܇A,ă „Suferin܊eleă Sfântuluiă Ioană Gurăă deă Aur,ă peă scaunulă patriarhală dină C onstantinopole”,ă înă Revista
Teologică, XXIII (1933), nr. 1-2, pp. 17-34; Nicolae B ĂLAN ,ă „Sfântulă Ioană Gurăă deă Aur”,ă înă Revista
Teologică, I (1907), nr. 11, pp. 389-403.
221AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Epistola XX, 6-8, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 53, pp.
108-109; J. L APORTE , Părinаii Țatini…, pp. 201- 203.
81
încheierea sinodului de la Aquileea dină anulă 381,ă arianismulă aveaă săă disparăă dină
provinciile Illy ricului.ăNuă܈timăcumă l-au afectat toate acestea pe Sfântul Niceta, dar din
scrierileăsaleă܈tim căăelăaăapăratăcauzaăOrtodoxieiăînăepiscopiaăsaăRemesiana. În acest e
împrejurări , el va redacta, între anii 370- 375,ă celebrulă săuă tratată De ratione fidei222, în
careăcombate:ăsabellianismul,ăfotinianismulă܈iăarianismul223.
Dupăă biruin܊aă Ortodoxieiă contraă arianismului,ă oă nouăă erezieă începeă să -܈iă facăă
sim܊ităă prezen܊aă înă Bisericăă peă vremeaă Sfântuluiă Niceta.ă Esteă vorbaă deă ereziaă lui
Macedonie (351-360), episcop de Constantinopol ,ă sus܊inutăă maiă apoiă deă diaconulă său ,
Maratoniu.ăAce܈tiaănegauădumnezeireaăSfântuluiăDuhă܈iăconsubstan܊ialitateaăLuiăcuăTatălă
܈iăcuăFiul.ăPractic,ădoctrinaălorănuăeraăaltcevaădecâtăoăprelungireăaăarianismului,ădarădeă
data aceasta blasfemia lo răeraăîndreptatăăîmpotrivaăDuhuluiăSfânt.ăEiăauăprimitănumeleădeă
pnevmatomahi,ăadicăăluptătoriăîm potriva Duhului Sfânt, iar mai apoi au primit numele de
macedonieni sau maratonieni224.
Aceastăăerezieăs -aărăspândităcuărepeziciuneăînătoateăpăr܊ile Răsăritului ܈iăaveaăsăă
producă mariătulburăriă܈iăconfuziiăînărândulăcredincio܈ilor pânăăînăanulă381,ăcândăvaăfiă
combătutăălaăSinodulăIIăEcum enic,ă܊inutălaăConstantinopol.ăăSesizămăcăăSfântulăNicetaănuă
esteăstrăinădeăacesteătulburăriăprovocateădeăpnevmatomahi.ăElăvaăvorbiăcredincio܈ilorăsăiă
din Remesiana despre toate aceste probleme teologice ,ă apărândă cuă tărieă dumnezeireaă
SfântuluiăDuh,ăalăturiădeăPărin܊iiădinăRăsărit:
„ÎnădezbatereaăSinoduluiădeălaăNiceeaăs -aăspus,ădupăăcanonulăSimbolului:ă«Credemă܈iăînă
Duhul Sfânt». Aceastaă ajungeaă cuă siguran܊ăă credincio܈ilor,ă căciă atunciă nuă existaă niciă oă
problemăăoriăcontroversăăprivindăpersoanaăSfântuluiăDuh.ăMăcarădeăarăfiăcrezutăsincerăî nă
DuhulăSfântăîmpreunăăcuăTatălă܈iăFiul,ădupăăcumăaăfostălăsat,ăceiăcareămaiăapoiăauăr idicată
problemaăDuhului!ăDeăexemplu,ămacedonieniiăoriăceiăceăliăseăalăturăăînăaceastăăiscodir e.ă
Căciăîntrebândăeiă«CeăfelăesteăSfântulăDuh,ăcâtădeămareăeste,ănăscutăesteăoriăfă cut»,ăauă
dezbinatăiară܈iăpoporulă܈i,ăcuăadevărat,ădupăăvorbaăapostolului,ăauăprovocatăoănesfâr܈ită ă
disputăăînăBiserici225.
222 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, (trad. rom. O. Pop, pp. 29-47).
223 O. POP, Niceta de Remesiana-Monografie, p. 64.
224 Ioan RĂMUREANU , Milan ܇ESAN , Teodor B ODOGAE , Istoria Bisericii Universale, vol.ăI,ăEdi܊iaăaăIII –
a, Ed. InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1987,ăp.ă 332.
225 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 2 (trad. rom. O. Pop, p. 49).
82
Datorităă acestoră ridicole întrebăriă ܈iă aă în܊elegeriiă strictă ra܊ionaleă aă persoanei
Sfântuluiă Duh,ă pnevmatomahiiă auă reu܈ită săă ridiceă multeă îndoieliă înă sufleteleă tuturoră
credin cio܈ilor.ăCăciăpesteătot,ăneăinformeazăăSfântulăN iceta, se punea întrebarea atunci:
«NăscutăesteăDuhulăSfântăoriănenăscut?»:
„Iatăădouăăcapcaneăîntinseăde -aădreaptaă܈iăde -aăstânga:ăînăoriceăparteăveiădoriăsăăpă܈e܈tiăcuă
răspunsul,ăveiăfiăprins.ăDeăveiăspune:ăEsteănăscut,ăvaăziceăcăă«FiulăluiăDumnez euănuă mai
este Unul- Născut,ăprinăfaptulăcăăexistăă܈iăunăalădoileaănăscutădinăTatăl».ăIarădeăveiăspune: ă
Nuă esteă născut,ă î܊iă vaă răspunde:ă «Deciă vaă existaă ܈iă ună ală doileaă Tatăă nenăscut ă ܈i,ă înă
consecin܊ă,ănuăesteăunăsingurăDumnezeuăTatăl,ădeălaăcareătoateăs -auăfăcut».ăIarădupăăceăvaă
fiăînchisăcaleaărăspunsuluiă dină ambeleă păr܊i,ă îndatăă teă trageă peă drumulă celă maiă sc urtăînă
prăpastie,ăîncâtă vaă spune:ă «Prină urmare,ă dacăă Duhulănuă esteă niciă născută dinăTatăl,ă niciă
nenăscut,ărămâneăsăăseănumeascăăcreatură»226.
Pentruă solu܊ionareaă acestoră probleme,ă împăratulă Teodosieă celă Mareă (379 -395),
augustul Orientului, vaăcereăconvocareaăSinoduluiăIIăEcumenic,ă܊inutălaăConstantinopolăînă
primăvaraă anuluiă 381 . La acest sinod s-au prezentat 150 de episcopi din provinciile
orientale ale Imperiu lui,ă precumă ܈iă 36ă deă episcopiă pnevmatomahi.ă Dină ܊inuturileă
Illyricului Oriental au participat ܈iăcâ܊ivaăepiscopiămacedonieni,ăîmpreunăăcuăAcholius ,
mitropolitul Tesalonicului. Din Apus nu a participat nici un reprezentant, deoarece ei s-au
întrunit pentru sinodulă deă laă Aquileeaă ܊inută totă înă anulă 381,ă dină poruncaă împăratuluiă
Gra܊iană(375 -383)227.
Sinodul de la Constantinopol din anul 381 a avut drept scop condamnarea ereziei
pnevmatomahilor ,ă aă arienilor,ă aă sabelienilor,ă precumă ܈iă ereziaă luiă Apolinarieă deă
Laodiceea, așaă cumă reiese din Epistola sinodală din partea sinodului de la
Constantinopol către episcopii din Apus, păstratăăînă Istoria Bisericească a lui Teodoret,
episcopul Cirului:
226 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 2 (trad. rom. O. Pop, pp. 49-51). Despre toate
argumenteleăprinăcareăpnevmatomahiiăî܈iăapărauădoctrina,ă aăseăvedea:ăI.ă RĂMUREANU ,ă„SinodulăalăII -lea
Ecumenică deă laă Constantinopolă (381).ă Învă܊ăturaă despreă Sfântulă Duhă ܈iă Bis erică,ă Simbolulă
Constantinopolitan”,ă înă Studii Teologice, XXI (1969), nr. 5-6, pp. 339-441; Virgil V ÂLCU ,ă „Convocareaă
Sinoadelorăecumenice”,ăînă Mitropolia Moldove i Юi Sucevei, LX (1979), nr. 7-8, pp. 478-491.
227 Amănunteă cuă privireă laă desfă܈urareaă Sinoduluiă IIă Ecumenic:ă I.ă RĂMUREANU ,ă „Sinodulă ală II -lea
Ecumenic…”,ă pp.ă 350 -354; B. MANGÎRU ,ă „Constantinopolul”,ă înă Biserica Ortodoxă Română, XXXVI
(1912), nr. 8, pp. 759-767; Iustin G A܇PAR,ă„SinodulăalăII -leaăEcumenicădinăConstantinopoleă(381)ă܈iăvia܊aă
cre܈tinăădinăScythiaăMinor -Dobrogeaădeăastăzi”,ăînă țitropolia țoldovei Юi Sucevei, LVII (1981), nr. 4-6,
pp. 272-278.
83
„[…] Credemă înă numeleă Tatăluiă ܈iă ală Fiuluiă ܈iă ală Sfântuluiă Duh,ă adicăă săă fieă crez utăă oă
dumnezei re,ăoăputereă܈iăoăfiin܊ăă[substan܊ă] aăTatăluiă܈iăaăFiuluiă܈iăaăSfântuluiăDuh,ădeăoă
cinstireăegală,ă܈iădeăîmpără܊ieăîmpreunăăve܈nică,ăînătreiăipostaseădesăvâr܈ite,ăsa uăînătreiă
persoane [ fe܊e] complete,ă caă săă nuă găseascăă locă niciă boala [erezia] lui Sabelie, care
amestecăăipostasurile,ă܈iăînlăturăăastfelăînsu܈irileăfiecăruiăipostasă܈iăniciăsăănuă seăîntăreascăă
blasfemiaă eunomienilor,ă arieniloră ܈iă pnevmatomahilor,ă dupăă careă substan܊aă sauăfireaă se ă
desparteă܈iăseăintroduce,ă«astfel»,ăînăTreimeaăceaănecreată,ădeofiin܊ăă܈iăîmpr eunăăve܈nică,ă
cevaăfăcutămaiătârziuăsauăcreat,ăsauădeăoăaltăăfire.ăNoiăpăstrămăneatinsăăî nvă܊ăturaădespreă
înomenirea Domnului, neacceptân dăformareaă[existen܊a] trupuluiăluiăHristos,ăniciăcaăfărăă
deăsuflet,ăniciăcaăfărăăminteăomenească,ăniciănecompletă(cumăziceăApolinari e),ăciă܈tiindu –
Lăperfectăîntruătotul,ăcăciăesteăDumnezeuăCuvântulăînainteădeăveci,ădarăCareăS -aăfăcutăomă
desăvâr܈ităînăzileleămaiădeăpeăurmăăpentruământuireaănoastră228”.
Sfântul Niceta de Remesiana nu a part icipatălaăSinoadeleă܊inuteălaăAquileeaă܈i la
Constantinopol,ă dină anulă 381,ă dină motiveă careă pânăă astăziă neă rămână necunoscute,ă dar,
totu܈i , îlăgăsimăangajatăînăluptaăcontraăpnevmatomahilor,ăapărândădumnezeireaăSfântuluiă
Duh. Între anii 370-375, el va compune tratatul De Spiritus Sancti potentia229, combătândă
erorile macedonienilor230. Elăseănumărăăprintreăprimiiăscriitoriăbiserice܈tiăcareăauăalcătuită
tratateă despreă Sfântulă Duh,ă alăturiă deă Sfântulă Vasileă celă Mare231, de Ambrozie al
Mediolanului232, de Sfântul Grigorie de Nazianz233, de Sfântul Grigorie de Nyssa234, de
Didim cel Orb (313-398)235 ܈iă al܊ii.ă Învă܊ăturaă saă despreă Sfântulă Duhă esteă extremă deă
profundăă܈iăbazatăăpeăsolideăargumenteăscripturistice.ăPentruăSfântulăNiceta,ăDuhulăSfântă
nuăesteăniciă«născut»ă܈iăniciă«nenăscut»,ăciăElăpurcedeădeălaăTatăl , a܈aăcumămen܊ioneazăă
Scriptura:
228 TEODORET EPISCOPUL CIRULUI , Istoria bisericească, V, 9, pp. 208- 213.
229 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, (trad. rom. O. Pop, pp. 46-85).
230 O. P OP, Niceta de Remesiana-Monografie , p. 69.
231 VASILE CEL MARE, Despre Duhul Sfânt, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 12, Traducere,
introducere,ă noteă ܈iă indiciă deă Constantină Corni܊escuă ܈iă Teodoră Bodo gae,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă
MisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1988,ăpp.ă17 -92ă܈iă VASILE CEL MARE, Epistola VIII, în
col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 12, pp. 130-141.
232 AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Despre Duhul Sfânt, Traducere,ă introducere,ă studiuă introductivă ܈iă
noteădeăVasileăRăduca,ăEd.ăAnastasia,ăBucure܈ti,ă1997,ă219ăpp.
233 GRIGORIE DE NAZIANZ , Cuvântări teologice, V, Traducere de Gheorghe Tilea, Ed. Herald,
Bucure܈ti,ă2008,ăpp.ă110 -135.
234 GRIGORIE DE NYSSA , Despre Sfântul Duh împotriva pnevmatomahilor macedonieni, Traducere de
Ana-Maria Barbu, în Studii Teologice, XLV (1993), nr. 5-6, pp. 5- 19.
235 DIDYMUS ALEXANDRINUS , De Spiritu Sancto, în PG 39, col. 1034- 1086.ăÎnălimbaăromână:ă DIDIM
DIN ALEXANDRIA (CEL ORB), Despre Duhul Sfânt, Studiuăintroductiv,ătraducereă܈iănoteădeăVasileăRăducă,ă
Ed.ăSophia,ăBucure܈ti,ă2001,ă172ăpp.
84
„Credemăa܈adarăcăăSfântulăDuhăMângâietorăpurcedeădeălaăTatăl,ădarănuăesteăFiu,ăniciăFiul ă
Fiului,ă ceeaă ceă cautăă nechibzui܊iiă săă dovedească,ă ciă Duhulă adevărului,ă despreă aă Căruiă
purcedere nu e î ngăduitănimănuiăsăă܈tieăceăfelăoriăcâtăăeste . […] ܇timăcăăDuhulăacestaăesteă
în Persoanăăproprieă܈iăadevărată izvorulăsfin܊irii,ăluminaăsufletelor,ăîmpăr܊itorulăharului .
[…] Măăvoiăînchinaăa܈adarăTatălui,ămăăvoiăînchinaăFiului,ămăăvoiăînchinaăSfântului ăDuh,
cuăunaă܈iăaceea܈iăcinstire236”.
Dupăă cumă amă putută vedea,ă contextulă vie܊iiă Sfântuluiă Nicetaă deă Remesianaă esteă
unul extrem de zbuciumat. Elătrăie܈teă în perioadaămarilorăfrământăriăpoliticeă܈iăreligioaseă
deălaăsfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -leaă܈iăînceputulăse colului al V-lea, o perioadăăcaracterizatăă
de crime,ăjafuri,ădeportări ܈iădezbinăriăreligioase.ăÎnăacesteăîmprejurări,ăelăseădovede܈teăaă
fiăomulăpotrivitălaăloculăpotrivit,ăluptândăcuăstră܈nicieăîmpotrivaăarianismuluiă܈iăaăerezieiă
pnevmatomahiloră܈i men܊in ând Ortodoxia în eparhia sa Remesiana. Pentru toate acestea,
Bisericaă îiă aduceă recuno܈tin܊ăă ܈i , peă bunăă dreptate,ă elă poateă fiă numită „Gura de Aur a
Ortodoxiei de la Sud de Dunăre”. Despreă meriteleă sale,ă precumă ܈iă despreă intensaă saă
activitate pastoralăă laă Sudă deă Dunăreă printre popoarele barbare ,ă aveaă săă scrieă prietenulă
său,ăepiscopulă Paulinus de Nola, de la care ne- auărămas celeămaiăpre܊ioaseăinforma܊ii.
1.5. Prietenia Sfântului Niceta de Remesiana cu Paulinus de Nola
Prietenia Sfântului Niceta cu Paulinus de Nola aveaăsăă se consolideze în timpul
celor d ouăăviziteăpeăcareăepiscopulăRemesianei le va face la Roma ܈i, mai apoi, la Nola,
întreăaniiă398ă܈iă402237.ăMotivulăcelorădouăăviziteăne -aărămasăpânăăastă zi necunoscut238,
dar ܈timăcă la Roma a veaăsă -lăcunoascăă pe Paulinus, care va deveni unul dintre cei mai
apropia܊iă prieteni aiăsăi,ăprecumă܈iăbiografulăsău.
Încărcată deă aniă ܈iă încercată înă multeă aleă credin܊ei,ă chipulă blândă ܈iă smerită ală
episcopului Niceta din Dacia, aveaă săă fieă cunoscută ܈iă venerată deă credincio܈iiă ܈iă de
slujitorii din eterna cetate, Roma.ăAici,ăSfântulăNicetaăaveaăsăăpovesteascăă despre toate
236 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia , 5; 19 (trad. rom. O. Pop, pp. 57; 79).
237 C. V OICU , Patrologie, vol. II, p. 397.
238 A. E. BURN, Niceta of Remesiana…, p. 49. Uniiăcercetătoriăconsiderăăcăăscopulăcelorădouăăcălătoriiă
aleă Sfântuluiă Nicetaă laă Romaă aă fostă acelaă deă aă fiă însărcinată cuă oă misiuneă sp ecialăă atâtă dină partea papei
Siriciu (384- 399),ă câtă ܈iă dină parteaă papeiă Inocen܊iuă Iă (401 -417), pentru episcopii din Illyricum. cf. Ioan
STANCIU ,ă„CălătoriileăepiscopuluiăNicetaădeăRemesianaăînăItalia”,ăînă Unirea LIV (1944), nr. 11, p. 2.
85
drameleă܈iăsuferin܊eleăpeăcareălocuitoriiădeălaăS ud deăDunăre le-auătrăită din cauza invaziei
go܊ilor,ăprecumă܈i deălupteleădoctrinareăpricinuiteădeăarieniă܈iă de macedonieni înăBiserică.
PaulinusădeăNolaăîiărelatează prietenuluiăsăuăSulpiciusăSeverus,ăpeălaăanulă400,ăcăă
preze n܊aă luiă Nicetaă laă Romaă aă fostă salutatăă cuă multăă admira܊ieă deă cătreă romani:ă „[…]
vrednicul ui de cinstire Юi prea învăаatului episcop Niceta, care pe bună dreptate admir at
de către romani venise din Dacia […] ”239. Cople܈ită deă personalitateaă acestuiă mareă ܈iă
prestigiosăpărinte,ăPaulinus îlăinvităăsă -i fie oaspete în modesta lui mâ năstireădinăNola,
undeă aveauă să -܈iă povesteascăă fiecareă necazurileă ܈iă greută܊ileă prină careă auă trecută pânăă
atunci. Esteă necesară săă punctămă înă acestă contextă ܈iă câtevaă dateă biograficeă despreă
episcopul Paulinus de Nola.
Meropius Pontius Anicius Paulinus s- aă născută înă anulă 353ă (354) într- oă nobilăă
familieăsenatorialăăromană,ălaăBurdigala (Bordeaux), devenind un im portantăscriitoră܈iăomă
politic, pregătită laă ܈coalaă celebruluiă poetă Ausoniu,ă înă timpulă domnieiă împăratuluiă
Constans (350-361) ܈iăsubăpontificatulăp apei Liberiu (352-366)240. El s eăcăsătore܈teăcuăoă
nobilăăfoarteăbogată,ă pe nume Terasia, ܈iăocupăăfunc܊iileădeăsenator,ă de consulă(378)ă܈iă de
guvernator al Campaniei (379). Scârbită deă lumeaă păgânăă ܈iă îndurerată deă moarteaă fiuluiă
său,ă Paulinusă renun܊ăă laă toate acesteă demnită܊i,ă seă converteșteă laă cre܈tinismă ܈iă primește
sfântaă tainăă aă B otezului (390),ă fiindă încredin܊ată căă „cine a iubit lumea, cu dânsa va
pieri”241.ăElăaveaăsă -܈iăgăseascăăpaceaă܈iălini܈teaăînăsânulăsfinteiăBiserici.ăÎnăanulă394ăvaăfiă
hirotonităpreot,ăapoiăseăretrageăîmpreunăăcuăso܊iaăsaălaăNolaăînăCampaniaă(395),ăundeăvaă
duceăoăvia܊ăădeănevoin܊eăînăapropiereaămormântuluiăSfântuluiăFelix.ăVaăajungeăe piscop al
ora܈uluiăNolaă(409)ă܈iăvaăpăstoriă aici pânăăînăanulă431,ăcândăaăplecatădinăaceastăălu me,
dupăă22ădeăaniădeăepiscopat242.
239 PAULINUS DE NOLA, Epistola XXIX, 14, în PL 61, col. 321 D. (trad. rom.O. P OP, Niceta de
Remesiana- Monografie, p. 48).
240 Cezar V ASILIU ,ă „Paulină deă Nolaă (353 -431).ă Laă 1550ă aniă deă laă moarte”,ă înă Glasul Bisericii, XLI
(1982), nr. 9-10, pp. 692- 693.
241 PAULINUS DE NOLA, Epistola XXV , 2, în PL 61, col. 301 B: „qui mundum dilexerunt, cum ipso et
peribunt”.
242 I. G. C OMAN , Patrologie, pp. 175- 176.ăLucrări deăreferin܊ăăpentruăvia܊aă܈iăactivitateaăluiăPaulinusădeă
Nola: François L AGRANGE , Histoire de Saint Paulin de Nole, vol. Iă܈iăII,ă Ed. Libraire Poussielgue Fréres,
Paris, 1881; Dennis E. T ROUT , Paulinus of Nola. Life, Letters, and Poems, California, 1999; R. R US,
Dicаionar encicloped ic…, pp. 654-655; N. I ORGA , Cărаi reprezentative… , vol. I, pp. 43-61; G RIGORIE
DIALOGUL , Patericul, Traducere din limba latinăă ܈iă postfa܊ăă deă Remusă Rus,ă Ed.ă Institutulă Biblică ܈iă deă
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române ,ăBucure܈ti,ă2007,ăpp.ă113 -118.
86
RetrasălaăNolaăîmpreunăăcuăso܊iaăsaăTerasia,ăPaulinusăaveaăsăătrăiascăăexperien܊aă
vie܊iiăduhovnice܈tiăalăturiădeăprotectorulăsău,ăSfântulăFelixădeăNola,ăcareăaăfostămartirizată
înă timpulă persecu܊iiloră împăratuluiă Deciusă peă laă anulă 250243. Biserica de aici, care
adăposteaătrupulămartirului , aveaăsăăfieăloculădeărena܈tereăspiritualăă܈iăînceputulăuneiănoiă
vie܊iădupăăcareăPaulinusătânjeaăatâtădeămult,ădară܈iăunălocădeăpelerinajăpentruă episcopul
Niceta.
Pentru Paulinus de Nola ,ă Sfântulă Felixă „esteă maiă multă decâtă ună mijlocitoră
îndepărtatăînăfa܊aătronuluiăluiăDumnezeu ; elăesteăunăpăzitorăalăidentită܊iiăluiăPaulin us ܈i,ă
uneori, aproape o pe rsonificareăaăaceleiăidentită܊i244”.ăPrăznuireaăluiălaădataădeă14ăianuarieă
aă fiecăruiă ană îiă dăă prilejulă deă aă consolidaă bisericaă ܈ i mormântul martirului în vederea
primirii pelerinilor la acest mare praznic. Pentru ei, Paulinus va construi o serie de edificii
înăjurulăbisericiiăSfântuluiăFelix,ăundeăaveaăsăăprimeascăăcuădragosteăpărinteascăăpeăto܊iă
cei ce vor poposi acolo245. Laă fiecareă celebrareă aă Sfântuluiă Felix,ă Paulinusă aveaă săă
compunăă câteă ună poem,ă lăudândă via܊aă ܈iă nevoin܊eleă acestuiă martir , precumă ܈iă
nenum ărateleăminuniăceăseăfăceauălaăraclaămoa܈telorăsale.ăDinăceleă24ădeăpoemeăpăstrateă
pânăăastăzi,ă14ăîiăsuntădedicateămar tirului Felix, preotul din Nola ܈iăauăfostăredactateăîntreă
anii 395-408246.
Aici,ă înă acestă locă deă pelerinaj,ă deă rugăciuneă ܈iă de medita܊ie, transfigurat de
prezen܊aămartiruluiăFelix,ăcareăfăceaănenumărateăminuni,ăaveaăsă -lăprimească Paulinus pe
episcopul Niceta din Remesiana.ăPrieteniaălorăaveaăsăăfieăpecetluităădeăacestămartirăcareă
܈i-aăjertfităvia܊aăpentruă Iisus Hristos.ăAdmira܊iaă܈iădragosteaăpeăcareăPaulinusăleăaveaăfa܊ăă
de acest episcop nu pot fi descriseăînăcuvinte.ăPaulinusăîlănume܈teăă„părinteă܈iăînvă܊ător”ă
ală săuă ܈iă peă bunăă dreptate,ă căciă elă veneaă tocmaiă dină aceleă ܊inuturiă greuă încercateă deă
ereziileă luiă Arieă ܈iă Macedonie,ă undeă ună episcopă trebuiaă săă veghezeă permanentă pentruă
243 Maiă multeă informa܊iiă cuă privireă laă via܊aă ܈iă martiriulă Sfântuluiă Felixă deă Nola,ă aă seă vedea:ă Alban
BUTLER , Vidas de los Santos, vol. I, Traducida y adaptada al español por Wifredo Guinea, México, 1965,
pp. 92- 93; G. T IMU܇ , Dicаionar aghiografic…, pp. 285-286; Ambrose C OLEMAN , Felix of Nola, în The
Catholic Encyclopedia, vol. 6, New York, 1909, p. 33; Boninus M OMBRITIUS , Sanctuarium seu Vitae
Sanctorum, vol. I, Paris, 1910, pp. 543-544; Calendarul tuturor sfinаilor de peste an Юi locurile din Italia
unde se pot cinsti moaЮtele lor 2014, RealizatăcuăbinecuvântareaăPreasfin܊ituluiăPărinteăEpiscopăSiluanăală
Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Roma, 2014, p. 25, nota 19.
244 Peter B ROWN , Cultul sfinаilor, Ed.ăAmarcord,ăTimi܈oara,ă1995,ăp.ă65.
245Antonio V. N AZZARO ,ă„PaolinoădiăNolaăeăilăpellegrinaggioăalăSantuarioădiăsanăFelice”,ăînă Koinonia,
55 (2011), p. 206; C. V ASILIU ,ă„PaulinădeăNola…”,ăp.ă649.
246 I. G. C OMAN , Patrologie, p. 175.
87
men܊inereaă drepteiă credin܊eă înă rândurileă credincio܈ilor săi. În schimb, Paulinus când îl
întâlne܈teăpeăNicetaăaveaădoarăpatruăaniădeăvechimeăînăpreo܊ieă܈iăseăpoateăspuneăcăăelăîncăă
î܈iă consolidaă credin܊a.ă Istoriculă r omân Nicolae Iorga, îl caracteriz eazăă peă Paulinusă deă
Nola astfel:
„PaulinănuăesteăcaăAugustin,ăunăcodificatorăalăcre܈tinismului,ăunăapărătorăalărel igieiăceleiă
noi prin lupta împotriva ereziei sau a acelei filosofii care cuprinde în ea rezidurile, oricât
de purificate,ă aleă vechiuluiă păgânism.ă […]ă Pentruă sufletulă săuă cre܈tinismulă es teă fixată
odatăă pentruă totdeauna:ă elă stăă afarăă deă întrebărileă careă seă potă de܈teptaă înă legăt urăă cuă
credin܊a.ăCredin܊aăluiăesteăoăcredin܊ăăsimplă,ăsigurăă܈iădefinitivă.ă[…]ăCre܈ tinism ul este o
religie care- lălini܈te܈teă܈iăcareătrebuieăsăălini܈teascăăîmpreunăăcuădânsulăepocaăluiăîntreagă,ă
oă religieă careă dăă paceă ܈iă siguran܊ăă sufletelor.ă Aceastăă religieă vaă fi,ă fărăă îndoială,ă
dezvoltatăă înă ceă prive܈teă elementeleă eiă teologiceă deă oameniiă careă auă cuno܈tin܊eleă ܈iă
chemareaăspecială”247.
Despre Pa ulinusă deă Nolaă neă vorbe܈teă ܈i Fericitul Augustin în lucrarea sa De
Civitate Dei, evocându- lă caă peă ună omă „de -oă sfin܊enieă rară”,ă careă aă părăsită toateă
demnită܊ileă ܈iă bogă܊iileă trecătoare,ă alegândă să -L slujeascăă peă Iisusă Hristos,ă singuraă saă
bogă܊ie dinăaceastăălume . Augustin ne relateazăăîncercărileăprinăcareăaătrecutăacestăpărinteă
înătimpulănăvălirilorăbarbare,ăexperien܊ăăsimilarăăcuăceaăaăSfântuluiăNiceta:
„Căciădacăămul܊iăs -au bucurat căă܈i-auăpăstratăbogă܊iile,ăundeăs -aăîntâmplatăcaăvrăjma܈ulă
săă n-aibăă drum,ă cuă câtă maiă siguriă ܈iă maiă lipsi܊iă deă grijiă s -au putut bucura, cei care,
povă܊ui܊iă deă Dumnezeu,ă s -au dus acolo unde nimeni nu avea acces! Acolo, de unde
Paulinus al nostru, episcopul din Nola, din vrereaăsaăcelămaiăsărac,ădinăomulăcelăbogată܈iă
de-oăsfin܊enieăfărăăseamăn,ăatunciăcândăbarbariiăauăpustiită܈iăNolaăînsă܈i,ăpeăcândăs eăgăseaă
în mâinile lor, se ruga în inima sa, cum am auzit chiar d ină guraă lui,ă dupăă aceea :
«Doamne,ăsăănuăfiuăchinuităpentru aur sau argint. T uă܈tiiăundeăsuntătoateăaleămele».ăCăciă
Paulinusăî܈iăaveaătoateăaleăsaleăundeăMântuitorulăîiăarătaseăsăăleăascundăă܈iăsă -܈iăaduneă
comori. El, care pr orociseăurgiileăcareăvorăveniăpesteălumeaăaceasta”248.
Considerămă căă Nicetaă i -a fost un spr ijină ܈iă căă aă contribuită multă laă d ezvoltarea
teologicăăaăepiscopului Paulinus,ădeoareceăelăaăfostăunăcodificatorăalăcre܈tinismului , dară܈iă
unăapărător. ÎnăacestăcontextăputemăfiăsiguriăcăăPaulinusăaăcunoscutăoperaăteologicăăaăluiă
Niceta, precumă܈iăcontribu܊ ia pe care acestaa avut- oălaădezvoltareaăteologiei.ăCredemăcăă
247 N. I ORGA , Cărаi reprezentative… , vol. I, pp. 46-47.
248 FERICITUL AUGUSTIN , Despre Cetatea lui Dumnezeu, Cartea I, 10, vol. I. p. 76.
88
aceastaăesteăcheiaăprietenieiădintreăceiădoiă܈i , de aici, decurgeăpre܊uireaă ܈iăadmira܊iaăluiă
PaulinusăpentruăepiscopulăNiceta.ăUni܊iăprinăcredin܊ă,ăprieteniaălorărămâneăpânăăastăziăună
model demn de urmat pentru fiecare slujitor al lui Hristos, a܈aă cumă neă încredin܊eazăă
Paulinus:
„Strân܈i,ăfărăăsfâr܈it,ălaăpieptulătăuăscump,
Săărămânemăuni܊iăcuălan܊ulăcredin܊ei
܇iăoriundeăteăveiăîndreptaăî܊iăvomăfiătovară܈i
Cuăminteaăsmerită”249.
Datorităă luiă Paulinusă deă Nola,ă Nicetaă deă Remesianaă vaă fiă cunoscută înă rândurileă
celoră maiă deă seamăă personalită܊iă aleă lumiiă occidentaleă ܈iă aiciă neă referimă la : Sfântul
AmbrozieăalăMediolanului,ăFericitulăAugustină܈iăFericitulăIeronim , precumă܈iălaăSulpiciusă
Severus, cu care Paulinus a corespondat250.ăNuăavemăniciăoădovadă căăNicetaăi -a cunoscut
personalăpeăace܈tiăpărin܊i,ădarăcuăsiguran܊ă eiăauăauzitădespreăerudi܊iaăsa de la Paulinus de
Nola,ă careă îiă închinăă Sfântuluiă Nicetaă douăă poeme,ă scriseă cuă ocaziaă celoră douăă viziteă
făcuteălaăNola.ăPoemeleă Carmen XVIIă ܈iăXXVII, reprezintăăsingureleăsurseăbiografice,ă
careăscotăînăeviden܊ăăpersonalitate a episcopului Niceta ,ăprecumă܈iăactivitateaăsaăpastoralăă
desfă܈uratăălaăSudădeăDunăreăînăEpiscopiaăRemesiana.
1.6.ăPrimaăcălătorieăaăSfântuluiăNicetaălaăNolaă(398)
Înăjurulă anuluiă398,ăNicetaădeăRemesianaăfaceăoăprimăăcălătorieălaăRomaă܈i , de
acolo, laăNola,ăundeăvaălegaăoăstrânsăăprietenieăcuăPaulinus.ăDupăăcumăamăarătatămaiăsus,ă
scopulăcălătorieiăneărămâneănecunoscut,ădarăcândăNicetaăseăîntoarceăînăpatriaăsa,ăPaulinusă
îiădedicăăpoemulă Carmen XVII, cu titlul De reditu Nicetae episcopi251, careăcon܊ine 340
de versuri scrise în metru safic252. Poemul este de o mare valoare pentruăcercetătoriiăvie܊iiă
SfântuluiăNiceta.ăElăfurnizeazăăceleămaiăpre܊ioaseăinforma܊iiăcuăprivireălaăidentitateaăluiă
Niceta, dar face referire și laă itinerariulă călătorieiă sale , precum ܈iă laă operaă saă deă
evanghelizareăprintreăpopoareleăbarbareădeălaăSudădeăDunăre.
249 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 285-288 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 264).
250 I. G. COMAN , Patrologie, p. 175.
251 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, în PL 61, col. 483-490.
252 Traian D IACONESCU ,ă„Sf.ăPaulinusădeă Nola,ăCarmenăXVII,ăIntroducere”,ăînă Studii Teologice, IV
(2008), nr. 4, p. 238.
89
Înă introducere,ă Paulinusă descrieă înă cuvinteă plineă deă dramatismă despăr܊ireaă deă
prietenulă܈iă de învă܊ătorulăsăuăNiceta,ăpeăcareă܈i -arăfiădorităsă -lăpăstrezeăalăturiăcâtămaiă
mult timp,ădarăresponsabilitateaădeăepiscopăîlăobligăăpeăacestaăsăăfieăprezentăînămijloculă
credincio܈ilorăsăiădinăRemesiana cât mai repede:
„Pleciăacumă܈i,ăgrăbindu -teăneăla܈i?
Pleciăacumădeparte,ăcăciăteăcheamăă܊ara
Peăcareăoăcultivi?ăDară܈iăaiciărămâi
O, Sfinte Niceta, deoarece, chiar plecat, noi te
Păstrămăînăsuflet”253.
Versurile 17- 24ă facă referireă laă regiunileă peă careă Nicetaă leă vaă străbateă pentruă aă
ajungeăînăpatriaăsa.ăAstfelăstrăbătândă܊inutulăApuliaă(aziăPuglia),ăvaătreceăprinălocalitateaă
Canusia (azi Cano ssa),ă apoiă străbătândă Adriaticaă ܈iă Mareaă Egee,ă aveaă săă ajungăă prină
Macedonia la Tesalonic:
„VeiămergeădeparteăpânăălaăDaciiădeăsubăUrsă,
Te vei d uceăsăăfiăvăzutădeăEpirulăgeamăn
܇iăveiăpătrundeăprinăvalurileăEgeeăpânăălaăTesalonic.
Dar acum te petreci pe primaăcaleălargă,
Prină܊ariniădinăApulia,ăprintr -oăcâmpieălungă,
Peăundeălocalniciiăfierbăînăpurpurăăcanusină
Lânaălucrată”254.
În continuare255,ă itinerariulă călătorieiă luiă Niceta , descris în versurile 189-196,
continuăă peă uscat.ă Paulinusă neă relateazăă că , deă laă Tesalonic,ă Nicetaă î܈iă vaă continuaă
călătoriaătrecândăprină܊inuturileăPhilipi,ăTomiă܈iăScupi,ăpânăălaăre܈edin܊aăsaăepiscopalăădină
Remesiana, în Dacia Mediterranea:
„Dar,ădupăăstrăbatereaămării,ăiară܈iărămâne
Trudaăcăilorăpeăuscat,ăcaăsăăajungiălaă
Fericiteleă܊ărmuriălaăcareătuăaiăfostăhărăzităca
Preot.
253 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 1; 5-8 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 253).
254 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 17-24 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 254).
255 PentruăclarificareaăitinerariuluiăurmatădeăSfântulăNicetaăînăBalcaniăamăfolosităoăhartăă careăseăgăseșteă
înăAnexă.
90
Tuăveiăpă܈iăprinăogoareleăfilipice
Ale macedoni eniloră܈iăprinăcetateaătomitană,ă
܇i,ăoaspeteăalăDardaniei,ăveiăajungeălaăScupi,ăvecini
Aiăpatrieiătale”256.
Dară înă acestă itinerariu,ă toponimulă „tomitanamă urbem”,ă ceă apareă înă majoritateaă
manuscriselorăluiăPaulinus,ăaăridicatămulteăsemneădeăîntrebareăpentruăcercetători.ăÎnăanulă
1727, istoricul italian A. Pagi considera căătoponimulă„tomitanamăurbem”ăesteăoăeroareă
deă copistă ܈iă propune a înlocuirea lui cu toponimul „stobitanamă urbem”,ă oă variantăă multă
maiă plauzibilă,ă înă ceeaă ceă prive܈teă direc܊iaă Tesalonic,ă Stobi,ă Scupi, Naissusă ܈iă
Remesiana257.
Considerămă܈iănoiăcăăaceastăăipotezăăe ste multămaiăaproapeădeăadevăr,ăîntrucâtăoă
deplasare a lui Niceta de la Tesalonic la Tom isăeăgreuădeăcrezutăînăcondi܊iileădeăatunciă܈i ,
nuătrebuieăsăăuităm , căăelăveneaătocmaiădinăSudulăItaliei , iarădestina܊iaăpropriu -zisăăeraă
Remesiana.
Cercetătorul,ălaăoăanalizăămaiăprofundăăaăpoemului , poateăsesizaăcăăîntoarcereaăluiă
Niceta în episcopia sa Remesianaă aă fostă determinatăă deă rugămin܊ileă credincio܈iloră săi.ă
Paulinus scrie în acest sens câteva versuri, care sunt relevante:
„Deăaceeaă܈iănoi,ăde܈iăfărăăvoie,ăsuntemăstrân܈i
Săăcedămădorin܊eiăveniteădeălaărugileădrepte
Aleăfiilorătăiăcareăcer,ăpeăbunăădreptate,ăpe -al lor
Părinte”258.
Peădeăaltăăparte , consider căătrebuieăsăăavemăînăvedereă܈iătimpulăcâtăunăepiscopă
putea absenta din eparhia sa. Canonul 11 al Sinodului de la Sardica din anul 343 a pus în
discu܊ieăaceastăăproblemăă܈iăs -aăhotărâtăcaăunăepiscopăsăănuăpoatăăabsentaădinăeparhiaăsaă
un timp m aiăîndelungatădeătreiăsăptămâni :
„Avemă datoriaă săă hotărâmă ܈iă că,ă dacăă ună episcopă vineă dintr -oă altăă cetate,ă sauă dintr -o
eparhieăînăaltăăeparhie […] trebuieăsăăseăhotărascăătimpulăspreăacestăscop,ădeoareceăaă nu
primi pe episcop s- aăsocotităaăfiălucruăneomenescă܈iăbădăran.ăCăciăvăăaduce -܊iăaminteăcăă
256 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 189-196 (trad. rom. T. Diaconescu, pp. 260-261).
257 A. P AGI, Critica historico-chronologica in unuversos Annales eclesiasticos eminentissmi Cesa ris
cardinalia Baronni, vol. II, Antverpiae, 1727, p. 13, apud. D. M. PIPPIDI , Niceta de Remesiana Юi originile
creЮtinismului…, p. 506; D. R USCU , Un mit al originilor…, p. 358, nota 33.
258 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 65-68 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 256).
91
înăvremeaătrecutăăpărin܊iiăno܈triăauăhotărâtăcă,ădacăăunămireanăpetre când în cetate în trei
zile de d umnicăă înă treiă săptămâniă nuă ară mergeă laă serviciulă divin,ă săă seă înlătureă deă la ă
împărtă܈ire.ăDeciădacăăpentruămireniăaceastaăs -aălegiuit,ănuătrebuie,ă܈iănuăseăcuvine,ădară
niciă nuă folose܈teă caă episcopul,ă dacăă nuă ară aveaă niciă oă nevoieă maiă grea,ă sauă treab ăă
anevoioasă,ăsăălipseascăătimpămaiăîndelungatădeălaăbisericaăsaă܈iăsăămâhneascăăpoporulă ceă
i s-aăîncredin܊at”259.
CredemăcăăNicetaăaărămasălaăPaulinusămaiămultădeătreiăsăptămâni , iar întoarcerea
saălaăRemesiana,ăpeăoăcaleăcâtămaiăscurtăăposibil,ătrebuieăîn܊eleasăăcaăpeăoăîndatorireăfa܊ăă
deăcredincio܈iiăsăi , careăîlăa܈teptau.ăDeăaceea , excludemăposibilitateaăprezen܊eiăluiăNicetaă
܈iă laă Tomisă ܈i , considerămă căă toponimulă „tomitanamă urbem”,ă prezentă înă numeroaseleă
manuscrise ale operei lui Paulinus, ar fi o eroare de copist.
Paulinusăurmăre܈teăimaginarătraseulăluiăNicetaăspreăRemesianaă܈i , prinăinvoca܊iiă܈iă
compara܊iiăbiblice,ăseăroagăăcaăDomnulăsă -iăfacăăparteădeăoămareăblândă260. Este invocat
îngerulăRaphael,ăcareăsă -iăfieăînso܊itoră܈iăcălăuzitorăluiăNiceta,ăa܈aăcumăi -aăfostă܈iăluiăTobieă
înă ܊inutulă mezilor261. Între agaă naturăă seă pleacăă înă fa܊aă acestuiă preotă ală luiă Iisus Hristos
pentru a- iău܈uraăistovitoareaăcălătorie :
„Pentruătine,ă[Domnul]ă schimbând câmpiile în cale,
Săăcomprimeămun܊iiăabrup܊iă܈iăsăăumple
Văileăadânci,ăsăănivelezeăhârtoapeă܈iăsăăunească
Hăuri”262.
Niceta este, asemeneaăpsalmistuluiăDavid,ăintonândăpeăMareaăAdriaticăăpsalmi.ăElă
mergeăfărăăsăăseăscufunde,ăcăciăcorabiaăesteăîntărităăcuăsemnulăCruciiăluiăHristos.ăAlăturiă
deă ceilal܊iă vâsla܈i,ă elă vaă intonaă imnuriă preamărind , astfel, divinitatea lui Hristos263.
Fericiteă suntă popoarele,ă neă relateazăă Paulinus,ă careă voră fiă vizitateă deă acestă episcop,ă
prezen܊aăluiăacoloăfiindăasemeneaăviziteiăluiăHristos,ăcăciăNicetaăesteăslujitorulăLui:
„Norocosăpământulă܈iăfericiteăpopoarele
Pe care, plecând de la noi, le vei ajunge.
Pe acestea, atingându- leăcuăpiciorulă܈iăgraiul
259 N. M ILA܇ ,Canoanele Bisericii Ortodoxe…, vol. II, p. 137.
260 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 26 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 254).
261 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 141-144 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 258).
262 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 81-84 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 256).
263 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 102; 105-108; 114-115 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 257); D.
RUSCU , Un mit al originilor…, p. 359.
92
Hristos vizita- le-va”264.
Înăcontinuare,ăPaulinusărealizează , prinăiscusin܊aăversurilorăsale,ătabloulămoralăală
episcopuluiă Niceta.ă Pentruă Paulinus,ă Nicetaă rămâneă ună modelă deă duhovnic,ă ună părinte
sfânt, a c ăruiăvia܊ăăseăaseamănăăcuăaăîngerilor.ăElătrăie܈teăînălume,ădarăseăridicăădeasupraă
de܈ertăciuniloră ei.ă Elă esteă robulă luiă Hristos,ă careă seă străduie܈teă săă lupteă împotrivaă
patimiloră ܈i , întrarmat cu puterea C rucii,ă biruie܈teă războaieleă min܊ii.ă Paulinusă vedeă î n
Nicetaăunăadevăratăanahoretă܈iămărturisitor,ăcareăîlăcontemplăăpeăHristosăînăluminaăcurateiă
credin܊e:
„Căci Nicetaăeste,ădeopotrivă,ăfugar ;
Ceeaăceăpatriarhulăaăfăcutăoăsingurăădată
Acesta face mereu, fugind din lume în cetatea
Înaltelor ceruri.
܇iăcuăo via܊ăăpesteănori,ăseăstrăduie܈te
Săăurceăvestiteleătrepteădeăundeăacela
Vedeăîngeriiăcareăzboarăăîntr -o parte
܇i-n alta.
Grăbindu -se,ăpeăscărileăcrucii,ăspreăastre
PeăundeăDumnezeu,ăluminând,ăspreăpământ,ăprive܈te
DinătronulăSăuălucitorăfeluriteleămunciă܈iărăzboaiele
Min܊ii.
܇iătu,ăNiceta,ăbineănumităînvingătorăalătrupului,ă
CareăcontemplăăpeădivinulăHristosăînălumina
Curateiăcredin܊e”265.
Versurileă luiă Paulinusă suntă sincereă ܈iă extremă deă sugestive,ă înă ceeaă ceă prive܈teă
sfin܊eniaăacestuiăepiscop,ăprecumă܈iămeriteleăsale.ăEleăauămenireaădeăaăscoateăînăeviden܊ăă
calită܊ileă moraleă a le unuiă adevărată sacerdot,ă care , dupăă cumă vomă vedea,ă aă primită deă laă
Dumnezeuădarulădeăaăumanizaălumeaăbarbarăăprinăcredin܊ă.ăAsemeneaăluiăHristosă܈iăprină
Hristos, elăfaceăsăălocuiască împreunăălupulăcuăvi܊elulă(v.ă253)ă܈iăsăăpascăăînăiarbăăleulăcuă
boul (v. 254- 255).ăElădeschideăcuămultăău܈urin܊ăăburtaăvipereloră(v.ă255)ă܈iăîmblânze܈teă
264 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 13-16 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 253).
265 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 149-152; 153-156; 157-160; 161; 167-168 (trad. rom. T .
Diaconescu, p. 259).
93
deopotrivăăcruzimeaăfiareloră(v.ă258).ăPaulinusăseăpleacăăînăfa܊aăluiăNicetaă܈iăîlăvenereazăă
ca pe un sfânt, care a fost investit de Dumnezeu cu daruri speciale:
„Slavă,ăo,ăNiceta,ăbunăslujitorăalăluiăHristos
Careă܊i -aădăruităharulăsăăpreschimbi
Pietreăînăastreă܈iăsăăînal܊i,ădinăstâncăăvie,ă
Templeăsfin܊ite.
Tuăstrăba܊iăcodriiăneumbla܊iă܈iăcresteăîntinse
Cândăcau܊iăcaleaă܈i,ăînfrângândăpădureaăstearpă
Aămin܊iiănecultivate,ătuăoăpreschimbiăîn
Ogoareămănoase.
Prin tine, într- ună܊inutătăcutăalălumii,ă
Barbariiăînva܊ăăsăăcânte,ăcuăinimă
Romană,ăpeăHristosă܈iăsăătrăiasăăpuri
Înăpaceăblândă”266.
Dar cine erau acei barbariăcareăauăajunsăprinăNicetaăsăăpărăseascăălumeaăpăgânăă܈iă
să-Lă venerezeă peă Hristos?ă Nuă erauă al܊iiă decâtă bessii, sci܊ii,ă ge܊iiă ܈iă daciiă dină ambeleă
܊inuturi,ăpopoareăcare , în conformitate cuăstadiulăactualăalăcercetărilor , trebuie localizate
la Sud de Dunăre,ăînăîmprejurimileăRemesianei. Printreăace܈tia , Nicetaăaveaăsăădesfă܈oareă
oăfructuoasăămisiuneădeăevanghelizareă܈iăromanizare, fiindu- leăpărinteă܈iăînvă܊ător :
„PeăundeăBoreas,ăpeă܊ărmulăripheic,
Leagăăfluviiăcuăghe܊uriăgroase,
Aici tu dezlegi, cu foculădinăceruri,ămin܊ile
În܊epeniteădeăgeruri”267.
266 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 237-244; 261-264 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 263).
267 DespreăaceastăăregiuneăpeăcareăoădescrieăPaulinusăprinămotiveăpoeticeăvorbescă܈iăalteă surse,ăpeăcareă
considerămăcăăPaulinusăle -a cunoscut: Descrierea întregului pământ Юi a locuitorilor săi, LVII, în Fontes
Historiae Dacoromane, vol. II, Publicateă deă Haralambieă Mihăescu,ă Gheorgheă ܇tefan,ă Raduă Hîncu,ă
VladimirăIliescu,ăVirgilăC.ăPopescu,ăEd.ăAcademieiăRepubliciiăSocialisteăRomânia,ă Bucure܈ti,ă1970 , p. 21:
„După Italia vom arăta provinciile Юi oraЮele pe care le- am trecut cu vederea: provinciile țoesia Юi Dacia,
care de bună seamă că se îndestulează singure, dar sunt bântuite de mari fr iguri; oraЮul lor cel mai
important se numeЮte Naissus . […] Ceea ce se află alăturea, dincolo de fluviul Dunărea, e neam ul barbar
al sarmaаilor” . RUFIUS FESTUS AVIENUS , Descrierea pământului, 435; 440; 456; 460, în Fontes Historiae
Dacoromane, vol.ă II,ă p.ă 51:ă „ Din năprasnicele întunecimi barbare izvorăЮte Юi Dunărea . […] De aici
înainte , pe unde Юuieră suflarea acvilonului îngheаat, stăpânesc sarmaаii, germanii, getul, fio roЮii bastarni
Юi neamurile dacilor, stăpâneЮte aprigul alan Юi scitul, locuitor al аărmului ta uric. [ …] Moesul, aflat mai
sus cu ogorul său, se miЮcă în apropiere de Boreas Юi îi depăЮeЮte mult pe tr aci, pe o fâЮie întinsă, în
spatele lor”.
94
Căciătotodatăăbesiiăceiăduri,ăprină܊arini
܇iăprinăsufleteămaiănăprazniciăcaăviforul,ă
Acum,ăoiăpăstoriteădeătine,ăseăadună -n
Loca܈ulăpăcii.
Toateă܊inuturileăluiăBoreasăteănumescă«tată»,
La cuvintele tale scitulăseăîmblânze܈te
܇i,ăcălcându -܈iăfirea,ăpărăse܈te,ăsubăîndrumareaăta,ă
Sălbaticeăsim܊iri.
܇iăge܊iiăaleargăă܈iădaculădinăambeleă܊inuturi,
Celăcareăcultivăăpământulăînă܊araădeămijloc
܇iăcelăcuăcăciulăă܈iăcuăboiămul܊i,ăvecinăală
Mănosuluiă܊ărmur”268.
Versu rileădeămaiăsusăauăgeneratăînăistoriografiaăromânăămulteădisputeăînăceeaăceă
prive܈teă ariaă misionarăă aă Sfântuluiă Niceta.ă Înterpretândă înă modă diferită versurileă luiă
Paulinus,ă„VeiămergeădeparteăpânăălaăDaciiădeăsubăUrsă”ă(v.ă17), „܇iăge܊iiăaleargăă܈iădaculă
dinăambeleă܊inuturi”ă(v.ă249),ăuniiăcercetătoriăauăajunsălaăconcluziaăcăăSfântulăNicetaădeă
RemesianaăaăfostăactivăpeăambeleămaluriăaleăDunării,ădeciăatâtălaăNordăcâtă܈iălaăSudădeă
Dunăre.ă Întreă ceiă careă auă sus܊inută ună apostolată aă luiă Nicetaă ܈iă laă Nordă deă Dună re, se
numără : istoricul Vasile Pârvan269, Constantin C. Giurescu270, Radu Vulpe271, Ioan G.
Coman272 ܈iăOvidiu Pop273.
Înă stadiulă actuală ală cercetăriloră s -aă renun܊ată însăă laă aceastăă teză.ă Înă anulă 1967 ,
arheologul D. M. Pippidi, aplecându-se asupra ariei misionare a Sfântului Niceta,
conchide: „Singuraăatitudineărecomandabilăăînăaceastăănesiguran܊ăăeăaceeaădeăaănuă܊ineă
seamă,ăînădelimitareaăarieiăapostoliceăaăluiăNiceta,ădecâtădeătoponimeleă܈iăetniceleăprecisă
identificabile,ă܈iăacestea,ăfărăăexcep܊ie,ăsitueazăăacti vitatea episcopului Remesianei printre
besii,ă go܊iiă ܈iă daco -romanii din dreapt aă Dunării,ă înă imediataă apropiereă aă scaunuluiă săuă
episcopal”274.
268 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 201-208; v. 245-252 (trad. rom. T. Diaconescu, pp. 261 ; 262-
263).
269 V. P ÂRVAN , Contribuаii epigrafice…, p. 167.
270 C. C. G IURESCU , Istoria Românilor…, vol. I, p. 226.
271 R. V ULPE , Histoire ancienne… , p. 197.
272 I. G. C OMAN ,ă„AriaămisionarăăaăSfântuluiăNiceta”,ăpp.ă344 -345; 356.
273 O. P OP, Niceta de Remesiana – Monografie , pp. 50- 51.
274 D. M. PIPPIDI , Niceta de Remesiana Юi originile creЮtinismului…, p. 512.
95
Concluzia la care a ajuns arheologul D. M. Pippidi rezolvăă practică ună subiectă
destul de controversat pentru istorio grafiaăromână , iarăpunctulăsăuădeăvedereăaăfostăasumată
deă majoritateaă cercetătorilor mai noi. Astfel, în anul 2001, academicianul Dumitru
Protase constata căă„tezaămaiăveche,ădupăăcareăNicetaădeăRemesianaăarăfiăpredicată܈iălaă
Nordulă Dunării , nu se mai poateă sus܊ine”275.ă Înă 2010ă Dană Ruscuă concluzionaă ܈iă el:ă
„ActivitateaămisionarăăaăluiăNiceta,ădespreă careă nuăputemăaflaăniciăunăfelădeăamănunte
careăsăădetaliezeăunătablouăextremădeăgeneral,ăpoateăfiăa܈adarădoarăbănuită.ăDeducerea,ăînă
acest context, a unei ev entualeămisiuniăsauăinfluen܊eăaăluiăNicetaălaăNordulăDunăriiăesteă
maiă multă decâtă problematică”276. Mai mult, părinteleă profesoră Mirceaă Păcurariu , în
manualul de Istoria Bisericii Ortodoxe Române, preciza :ă „Chiară dacăă nuă aă predicată înă
Nordulă Dunării,ă activita tea Sfântului Niceta s- aă desfă܈urată într -oă regiuneă populatăă cuă
daco- romaniăînăjurulăRemesianei,ăcăciănumaiăpentruăace܈tiaăputeaăsăăprediceă܈iăsăăscrieăînă
latine܈te”277.
Înăceeaăceăneăprive܈teăpeănoi,ăconsiderămăcăăariaămisionarăăaăSfântuluiăNicetaănuă
s-a putut extinde în mod cert ܈iălaăNordădeăDunăre.ăVerbulălaăviitoră„veiămerge”ăîmpreunăă
cuăprepozi܊iaă„pânăăla” nuăneăîndreptă܊escăsăăcredemăcăă܊inuturileănordiceăundeălocuiauă
„DaciiădeăsubăUrsă”ăaăfostăultimaădestina܊ieăaăSfântuluiăNiceta,ăpentruăcăă܈timădinătextăcăă
ultimaăsaădestina܊ieăaăfostă„părinteascaăcetate” , Remesiana:
„TotăastfelăDomnulăîlăvaăajutaăpeăNiceta
Înătoate,ăpeăoricareă܊ărmăî܈iăvaăduceăpasul
Câtăvaămergeăvesel,ădupăădorin܊ă,ăspreăpărinteasca
Cetate”278.
Referin܊eleăluiăPaulinusălaă„daculădinăambeleă܊inuturi”ăfacăreferire , în mod cert, la
dacii care locuiau în provinciile Dacia Medit erraneaă܈iăDaciaăRipensis.ăÎnsă , nu excludem
posibilitateaă caă daciiă dină Nordulă Dunăriiă săă fiă ascultată predicaă Sfântuluiă Niceta,ă dară cu
siguranță pe teritoriul episcopiei sale.
Acesteaăarăfiăinforma܊iileăpeăcareăPaulinusădeăNolaăniăleălasăăcuăprivireălaăNicetaă
de Remesiana. În orice caz, din poemul Carmen XVII se desprind cele mai sincere
275 D. P ROTASE , Istoria Românilor, vol. II, p. 599.
276 D. R USCU , Un mit al originilor…, p. 362.
277 M. PĂCURARIU , Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, p. 122.
278 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 53-56 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 255).
96
sentimente de prietenie pe care Paulinus le- aăavutăfa܊ăădeăacestăvenerabi l episcop. Pentru
Paulinus, Niceta este ceea ce a fost Ambrozie al Mediolanului pentru Fericitul Augustin:
sprijin,ă ajutoră ܈iă întărireă înă credin܊ă.ă Numaiă prină aceastăă pre܊uireă aă unuiaă fa܊ăă deă altul,ă
putemă în܊elegeă cumă părin܊iiă „secoluluiă deă aur”ă auă reu܈ită săă păstrezeă unitateaă credin܊eiă
întreă eiă ܈iă înă mijlocul credincio܈iloră păstori܊iă deă ei,ă într -oă perioadăă marcatăă de lungi
controverse doctrinare.
1.7.ăAădouaăcălătorie a Sfântului Niceta la Nola (402)
Timpădeăaproapeăpatruăaniă܈tirileăcuăprivireălaăvia܊aă܈iăactivitateaăSfântuluiăNicetaă
lipsescă cuă desăvâr܈ire.ă Dar , în jurul anului 402, Niceta se reîntoarce din nou la
Paulinus279, care, deăaceastăădată , îiădedicăăunănouăpoem , Carmen XXVII , ceăcon܊ineă647ă
deă versuriă scriseă înă metruă safic.ă Poemulă areă caă temăă centralăă celebrareaă sărbătoriiă
Sfântului Felix la data de 14 ianuarie, darăsurprindeă܈iăce -a de- aădouaăvizităăaăSfântuluiă
Niceta la Nola280,ădupăăoăabsen܊ăădeă patru ani:
„Voiăîntrebaăfărăăîncetare:ăSpune,ăte -ai întors? Zic eu.
Te am aici, Niceta? Pân-acum înfriguratășiăcuădurere
În suflet te- amăașteptatășiăziășiănoapte,ăfărăăîncetare,
De patru ani281, venit- ai,ăînăsfârșit,ăînapoiălaămine
܇iămulțumescăcăăte -aăadusăHristos,ăchiarămaiătârziu”282.
RevenireaăSfântuluiăNicetaădupăăpatruăaniăproduceăînăsufletulăluiăP aulinus bucurii
de nedescris. Înăprezen܊a martiruluiăFelixă܈iăalăturiădeăSfântul Niceta,ăelătrăie܈teăoă„dublăă
sărbătoare”.ă ܇i , deă aceastăă dată , el va compune versuri, exprimându- ܈iă admira܊ia și
pre܊uireaăsincerăăfa܊ăădeăpărinteleă܈iăînvă܊ătorulăsău spiritual:
„Euăteăsalut,ăoăziăiubită,ăaămeaălumină,ăteăsalut.
Oăsărbătoare,ăce -acumăviiăcuăatâtaăstrălucire,
FiindcăălaăprazniculăluiăFelix,ăl -aduciă܈iăpeăNiceta,
Pentruăcaăsăăamăazi,ădinădragosteăpentruăamândoi,
279A. E. BURN, Niceta of Remesiana…, p. 49.
280A. V. N AZZARO ,ă„PaolinoădiăNolaăeăilăpellegrinaggio…”,ăp.ă212.
281 Sfântul Niceta îl vizitase pe Paulinus la Nola în 398, deci cea de-aădouaăvizităăaăfostăînăanulă402.
282 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (II), v. 330-334 (trad. rom. E. Cristea, p. 119).
97
Oădublăăsărbătoare,ăcândăaăplecatădinătrup martirul
܇iăs-aăurcatălaăceruriă܈i -aărevenitălaănoi,ănevătămat,
Păstorulă܈iămul܊umireăne -aăfăcut,ă܈iăl -am primit
Ca pe- unăHristosăceălocuie܈teăînătrupăumil”283.
Acestă venerabilă episcopă veneaă tocmaiă dină ܊inuturileă barbareă pentruă aă aduceă
ofrandeă ܈iă cinstireă Sfântului Felix, într- oă perioadăă înă careă întregă Occidentulă eraă
destabilizatăpolitică܈iătremuraădeăfricaăvizigo܊ilor.ăAce܈tia , înăanulă401,ăcondu܈iădeăAlaric,ă
pătrundă înă grani܊eleă Imperiuluiă ܈iă seă îndreptauă spreă Roma284. Pericolul era iminent.
Totu܈i , nimic nu- lăîmpiedicăăpeăNiceta,ăniciăfrigul,ăniciărăzboaiele,ăniciăgo܊ii,ăsăăparticipeă
laăacestăpraznicăsfânt,ădupăăcumăneărelateazăăPaulinus:
„Câtăm -amătemutăcăăte -aăopritădu܈manulăînăprovincii,
Iarănoriăgreiădeărăzboaieăteăvorăîmpiedicaăsăăvii!
Dar tu ai trecut pesteăpiedici,ălan܊uriăceăneă܊ineauădeparte
Unul de altul ai rupt, nici marea, nici osteneala,
Niciăgo܊ii,ăniciăfrigul,ăgreuădeăîndurat,ănuăte -auăoprit”285.
Înă ciudaă vremuriloră grele,ă Paulinusă aă reu܈ită săă încheieă lucrărileă începuteă laă
edificiulă ceă adăposteaă mormântulă Sfântuluiă Felix.ă Paulinusă îlă invităă acumă peă Nicetaă săă
vadăăfrumuse܊eaănoilorăconstruc܊ii286 ܈iăsă-܈iăspună părereaăasemeneaăunuiăspecialist :
„Înăgrabă,ăvreauăsăăpovestescășiăsă -iăarătăpărintelui
Tot ce- amăfăcutăînăvremeaăcândăaăfostădeparte.
Cui, maiăbine,ăașăputeaăsă -i spun ce- amăsăvâr܈it,
SăăamintescăceleăfăcuteăpentruănoiădeăcătreăFelix,
Dacăănuăceluiăceăîmiăpoartăăgrijă?ăÎnvățător,ăpărinte,
Vaăîncuviințaăce -i bun, va osândi ce- iărău,
Vaăîndreptaăgre܈alaăși,ăcuăblândețe,ăvaăîndruma,
Va ajuta cu rugăciuniălucrarea,ăvaăbinecuvântaăcaăpreot,
܇iăvaăstrăbateăînălungăși -nălatăbisericaăluiăFelix,ă܈i -a܈a
ÎlăvaăpurtaăpeăFelixăînăpieptulăsău,ăînăsuflet,
283 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (I), v. 148-155 (trad. rom. E. Cristea, pp. 109-110) .
284 D. TUDOR , Enciclopedia civilizaаiilor…, p. 819.
285 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (II), v. 335-339 (trad. rom. E. Cristea, p. 119).
286 A. V. N AZZARO ,ă„PaolinoădiăNolaăe ilăpellegrinaggio…”,ăp.ă212.
98
܇i,ăplinădeăpre܊uire,ăseăvaăsim܊iăcaăacasă”287.
Poemulă continuăă cuă oă descriereă amănun܊ităă aă sp a܊iuluiă undeă eraă pozi܊ionatăă
bazilica Sfântului Felix ,ăoăgalerieăsus܊inutăădeăpatruăcoloane,ăcareăacumăaveaăunăacoperi܈ă
nouă ܈iă tencuială,ă de܈iă înainteă eraă ună „portică dărăpănat”288. În centrul acestei galerii, se
înăl܊a , scăldatăă de lumină , bazilicaă ceă adăposteaă mormân tul Sfântului Felix, pe care
Paulinus a renovat-o, ajutatăfiindădeădoiătâmplariă܈iădeăunăpictor „ceăaăzugrăvităchipuriă
divine”.ăUrmeazăăacumăoădescriereăaămăre܊uluiăedificiu:
„Bisericaăce -adăposte܈teămormântulăpreasfântuluiămartir
܇i-aălepădatăvechimeaă܈iăhaineănoiăaăîmbrăcat.
Treiămâiniădeăme܈teriăi -au dat multele podoabe,
Înăprimulărând,ătâmplariășiălucrătoriăînămarmură,
Apoiăunăpictorăcareăaăzugrăvităchipuriădivine.
Privește,ăceăsplendoare,ăcumăînălăca܈ulărenăscut
Surâde lemnul sculptat pe tavan scânteietoră܈iăpare
Aăfiănuălemn,ăciăfildeș.ăIarălustreleăînăl܊ateăpânăăsus,
Laăacoperi,܈ăsuntăprinseăînăchingiăîncolăciteădeăaramă,
De care atârn ăăfacle,ălegate -năfunii,ăcuăfiravăălumină
Înăîntuneric,ăluminăăceăpâlpâieăînăadiereaălină.
Bolta,ă܊inutăăînainteădeăpiloni,ăstăăpeăcoloane,
Banalaăcărămidăăs -a înlocuit cu oămarmurăăscumpă”289.
Urmează , apoi, o descriere a chi liiloră construiteă pentruă adăpostul pelerinilor
aduna܊iă laă prazniculă Sfântuluiă Felix,ă careă mâna܊iă „deă dorulă rugăciuniiă săă nuă
benchetuiască”290 ܈i, mai ales, înăprezen܊aăSfântuluiăFelix,ăocrotitorulăaceluiăloc,ădară܈iăînă
prezen܊aă diferiteloră relicveă prezenteă înă edificiu291. Mul܊umindă pentruă toateă acesteă
287 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (II), v. 350-360 (trad. rom. E. Cristea, pp. 119-120) .
288 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (II), v. 363-364 (trad. rom. E. Cristea, p. 120). Pentru o
prezentare pe larg a tuturor edificiilor construite de Paulinus de Nola, a se v edea: Helena Junod-
AMMERBAUER ,ă „Lesă constructionsă deă Noleă etă lță esthétiqueă deă Saintă Paulin”,ă înă Revue d'etudes
Augustinienns et Patristiques, vol. 24, 1978, nr. 1-2, pp. 22-57.
289 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (II), v. 382-394 (trad. rom. E. Cristea, pp. 120-121) .
290 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (II), v. 395-399 (trad. rom. E. Cristea, p. 121).
291 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (II) (III), v. 406-449 (trad. rom. E. Cristea, pp. 12 1-122ă(II)ă܈iă
pp. 98-100 (III); H. J. A MMERBAUER ,ă„LesăconstructionsădeăNole…”,ăp.ă27;ăA.ăV.ă NAZZARO ,ă„Paolinoădiă
Nolaăeăilăpellegrinaggio…”,ăp.ă212.
99
realizări,ă Paulinusă îlă invităă peă Niceta săă intreă înă sanctuară pentruă aă celebraă împreunăă
sărbătoarea SfântuluiăFelix,ăundeăîmpreunăăvorăcântaăpsalmiă܈iăimneădivinuluiăHristos:
„Intrăăaici,ăcaăpreot,ăcântândă܈iăpsalmiiă܈iăimne
܇iărugăciuneaămeaăoăduălaăDomnul,ăiarăbucuriaăta
Une܈te -oăcuăaămea,ălaăprăznuireaăsfântuluiăpatron.
La timpul potrivit, te vei rug aăpentruăcelăpăcătos,
Iar Domnul se va bucura de cinstea pentru mucenic.
CuăFelixăcălăuză,ărugileătaleăvorăaveaăunădrumău܈or,
Căciăsfântulăvaăajungeăînainteaătaălaăcerurileăînalte,
Peăcândătuăveiăcântaăsfin܊i܊iiăpsalmiă܈iăofrandaătaăsmerită
O vei aduce, Hristos va coborî domol din cerul cel înalt,
S-acopereăpopor,ăbisericăăcuăoăsfântăăîntunecime”292.
BazilicaăceăadăposteaămormântulăSfântuluiăFelixăeraăacumăînăhainăădeăsărbătoare,ă
împodobităăpesteătotăcuăpicturi,ăreprezent ând sceneădinăVechiulă܈iă din Noul Testament,
descrise de g azdăă caă fiindă „adevărulă înă forma fărăă via܊ă”ă (v.ă 511 -518). În continuare,
Paulinusă ܊ineă loculă exegetului,ă explicându -i lui Niceta motivele care l- auă determinată săă
pictezeă lăca܈ulă cuă „chipuriă omene܈ti” , acest obicei fiind rar întâlnit prin acele locuri .
Versurile, pe care le vom reproduce mai jos, suntă deă oă mareă importan܊ăă pentru
începuturile iconografiei b iserice܈ti înăspa܊iulăoccidental :
„Poate,ăveiăîntrebaăceăm -aăîmpinsăsăăiauăoăhotărâre
Caăaceasta,ăcumărarăseăîntâmplă,ădeăaăpicta sfântulălăca܈
܇iăaăînfă܊i܈aăimaginiăasemeniăcuăchipuriăomene܈ti.
Ascultă,ă܈i -năcâtevaăcuvinteăî܊iăvoiădezvăluiămotivul.
FaimaăsfântuluiăFelix,ăseă܈tie,ăadunăăaiciămareămul܊ime,
Din care cea mai mare parte este norodul ce- năne܈tiin܊ă
Nuă܈i -a pierdut credin ܊a,ădarăsuntăne܈tiutoriădeăcarte.
Aceasta,ăobi܈nuităădeămultăăvremeăcuăsărbătoriăpăgâne
܇iăpânteculăcaăDumnezeu,ăseăconverte܈teălaăHristos,
Cândăvedeăcuăuimireăceălucruriăminunateăauăfăcutăsfin܊ii.
Prive܈teăceăoameniămul܊iăseăstrângădeăpretutindeni,
292 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (III), v. 500-509 (trad. rom. E. Cristea, p. 100).
100
܇iăcum pă܈escăsmeri܊i,ădu܈iăde -aălorăminteăneînvă܊ată,
Eiă܈i-auălăsatăînăurmăăcasa,ănesocotescăiarnaă܈iăfrigul,
Credin܊a -iăîncălze܈te.ăIată -iăacumăaici,ăînănumărămare,
Noapteaăîntreagăăprivegheazăăcuprin܈iădeăbucurie,
Ardoareaăalungăăsomnul,ăcumător܊aăalungăă bezna.
O,ăsăădeaăDomnulăcaăbucuriaăsăăvinăădinărâvnăăadevărată,
Săănuăciocneascăăcupeăcuăvinăînăsfinteleălăca܈uri.
Darămaiădegrabăăgloataăsăă܊inăăpostă܈iădoarăapoi
Să-aducăăjertfăă܈iăsăăînal܊eăimnuriăsfinteăcuăglasăcurat,
CuămultăăvrednicieăsăălaudeăpeăDomnulăînăcântări”293.
Paulinusă vreaă săă scoatăă înă eviden܊ăă func܊iaă didacticăă aă picturilor.ă Pentru cei
ne܈tiutoriădeăcarte,ăpicturileădevinăcăr܊iăa ccesibileă܈iăinteligibile pentru fiecare credincios,
scrise, înălocădeălitere,ăcuăpersoaneă܈iăcuălucruri294. Ele nu au rolul de a încânta privirea
prin culoare, deă aceeaă deasupraă loră auă scriseă titluriă careă săă expliceă istoriileă sfinte,ă ceă
îndeamnăălaăfapteăbune.ăAcesteăreprezentări,ăneăspuneăPaulinus,ămaiăaveauădreptăscopăsă -i
distragăă peă credincio܈iă deă laă obiceiulă păgână deă aă închinaă cupeă cuă vină în prezen܊aă
mormântului Sfântului Felix295, ceea ce ar însemna un adevărată sacrilegiu:
„Pentruăprivire,ăniăs -aăpărutăfolositorăsăăacoperim
Cu multe picturi sfinte toate bisericile lui Felix,
Dar ne- amătemutăcaănuăcumvaățăranii,ăuimi܊iăpesteămăsură,
Săăfieăcuprin܈iădeăoăîncântare produsăădeăculori,
Icoaneleăauătitluriăpuseădeasupraăcaăeleăsăăexplice
Ce mâna a pictat; când oamenii le- aratăănoilorăveniți
Sauăleăvădăeiăîn܈i܈i,ăsauăcând,ătârziu,ăîșiăamintescădeăhrană,
Postul devineăatunciămultămaiăplăcutăînăochiiălor.
Eiăpetrecătimpulăcuămaiămultăfolos,ăiară܈iăpictura
Leăînșealăăfoamea;ăiarăcândăcitescăistoriileăsfinte,
Evlavio܈i,ăprimescăfapteleăbuneăînăsufletăprinăexemple,
293 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (III), v. 542-562 (trad. rom. E. Cristea, pp. 101-102) .
294Melchisedec ܇TEFĂNESCU , Tratat despre cinstirea Юi închinarea icoanelor, Ed.ă Partener,ă Gala܊i,ă
2010, p. 15.
295 A. V. N AZZARO ,ă„PaolinoădiăNolaăeăilăpellegrinaggio…”,ăpp.ă212 -213.
101
܇iăseădezmeticescăceiăamețițiădeăbăuturăă܈iăînătrezi e
Nu-܈iămaiăaducăaminteăsă -nghităădeodatăăatâtaăvin.
Cândăîșiăpetrecămareăparteădinăziăprivindăicoane,
Rărescăpocaleleăcuăvin,ăfiindcăăcuălucruriăminunate
Î܈iăpetrecăvremea,ă܈iăauăpu܊ineăoreăcaăsăăsteaălaămasă”296.
Poemulă seă încheieă cuă oă rugăciuneă deă mul܊um ire pe care Paulinus o aduce
împreunăăcuăNicetaăDomnului Hristos:
„Ajută -mă,ăNiceta,ăiarărugăciuneaămeaăsăăfieă܈iăaăta,
܇iăto܊iăceăaiciăv -a܊iăstrâns,ălaăaceastăăsfântăăsărbătoare,
săămul܊umi܊iă܈iăcuăcredin܊ă -năDomnul,ăspune܊iăcuămine:
܉ie,ăDoamneăHristoase,ăfărăăpricepereăacesteaăle -amăfăcut”297.
Aiciă seă întrerup,ă dacăă putemă spuneă a܈a,ă confesiunileă luiă Paulinusă deă Nolaă cuă
privireălaăprietenulăsăuăNiceta,ăepiscopulăRemesianei.ă Înăce ea ce neăprive܈te,ănuăputemă
decâtă să -iă fimă recunoscătoriă pentruă informa܊iil e ceă facă referireă laă via܊aă ܈iă activitateaă
acestui prelat. Din poemel e XVII,ăXXVIIă܈i din Epistola XXIX,ăconstatămăcăăavemăde -a
faceă cuă oă distinsăă personalitateă aă mediuluiă occidental,ă careă aă avută ună rolă esen܊ială înă
procesulădeăîncre܈tinareă܈iăromanizareăaăpopoarelorăbarbareădeălaăSudădeăDunăre.ă
Mărturiileăluiă Paulinus sunt foarte pre܊ioase.ăEleăscotăînăeviden܊ăăportretulămorală
ală acestuiă episcop,ă via܊aă saă sfântă,ă cură܊ia,ă demnitatea,ă jertfelnicia,ă intensaă saă activitateă
pastoral- misionarăă laă Sudă deă Dunăre , într- oă lumeă rămasăă încăă peă jumătateă barbară,ă
precumă܈iăerudi܊iaăsa.
1.8.ăUltimeleămen܊iuniăcu privire la Niceta de Remesiana
Ultimele surse careăfacăreferireălaăSfântulăNicetaădeăRemesianaăsuntădouăăepistoleă
aleăpapeiăInocen܊iuăIă (402-417). Este vorba de Epistola XVI298,ăscrisăăînăanulă404,ăpeăcareă
papa Inocen܊iu I oăadreseazăăepi scopului Martianus de Naissus, în care Sfântul Niceta e
296 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (III), v. 580-595 (trad. rom. E. Cristea, pp. 102-103) ; H. J.
AMMERBAUER ,ă„LesăconstructionsădeăNole…”,ăp.ă29.
297 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (III), v. 636-639 (trad. rom. E. Cristea, p. 104).
298 PAPA INOCEN܉IUă I, Epistola XVI, De suspiciendis clericis quos Bonosus, antequam damnaretum,
ordinasse cognoscitur, în PL 20, col. 520 B.
102
numi t „fratem nostrum Nicetam ”ă ܈i cea de-a doua, Epistola XVII299,ă adresatăă
mitropolitului Rufus al Te saloniculuiăînăanulă414.ăÎnăaceastăăepistolă , numele lui Niceta
apare, potrivit manuscriselor, subădouăăforme:ă „Nicete sau Nicetio”.
Ambeleăscrisoriăsuntădeămareăimportan܊ă,ăpentruăcăăeleăneăaratăăcăăNicetaămaiăeraă
încăă înă via܊ăă celă pu܊ină înă anulă 414,ă dar eleă oferăă șiă informa܊iiă deă oă mareă însemnătate
despreă problemeleă biserice܈tiă cuă careă seă confruntauă episcopiiă deă laă Sudă deă Dunăre , ܈iă
anume erezia lui Bonosus, episcop de Sardica (380-390), care nega pururea-fecioria
Maicii Domnului ,ă împreunăă cuă ereticulă Helvidius din Roma. Dupăă anulă 414 , Sfântul
Niceta dispar eăpracticădinădocumenteleăistoriceă܈i , cel mai probabil, dupăăacestăanătrebuieă
plasatăă܈iădataămor܊iiăsale300.
DupăămoarteaăSfântuluiăNiceta , scaunul episcopal al Remesianei a fost ocupat de
un episcop peănumeăDiogenian,ădespreăcareă܈timăcăăaăluatăparteălaăSinodulătâlhărescădeălaă
Efesă dină anulă 449.ă Acteleă sinodaleă consemneazăă ܈iă prezen܊aă unuiă episcop:ă „Diogenian,ă
EpiscopulăRemezianeiădinăDacia”301.ăDupăăaceastăădatăă܈iăEpiscopiaăRemesianaădispareă
din documentele vremii.
Imediatădupăămoarteaăsa,ăepiscopulăNicetaădeăRemesianaăaăfostătrecutăînărândulă
sfin܊ilor,ă pentruă căă îlă găsimă men܊ionată înă Martirologiul Roman al Fericitului Ieronim
(347- 420),ăundeăSfântulăNicetaăesteăprăznuitălaădataădeă22ăiunie,ăalăturiădeăprietenulăsăuă
PaulinusădeăNola:ă„ In Nola civitate, natalis Sancti Paulini episcopi et conferoris. Et alibi
depositio sancte memorie Niceti Episcopi ”302. Însă, dupăă revizuireaă Martirologiului
Roman, făcutăădeăCardinalulăBaroniusă(1538 -1607), ziua de prăznuireăaăSfântuluiăNicetaă
aă fostă mutatăă peă 7ă ianuarie:ă „ In Dacia Sancti Nicetae Episcopi, qui feras et barbaras
gentes Evangelii praedicatione acarieni reddidit ac mansuetas ”303,ădatăădeăprăznuire , pe
careăoămen܊ineăpânăăastăziăBisericaă Romano- Catolică.
În Bisericaă Ortodoxăă Română,ă Niceta de Remes ianaă esteă prăznuită caă sfânt
mărturisitor . În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin Actul
Sinodal emis la data de 20ăiunie,ăaăhotărâtăcanonizareaăEpiscopuluiăNicetaădeăRemesiana,ă
299 PAPA INOCEN܉IUă I, Epistola XVII, în PL 20, col. 527 A.
300 P. R ESSA ,ă„NicetaădiăRemesianaăeălțeresia”,ăp.ă154.
301 J. Z EILLER , Les origines chrétiennes…, p. 160; V. P ÂRVAN , Contribuаii epigrafice…, p. 51; G. M.
IONESCU , Istoria Bisericii Românilor…, p. 294; I. RĂMUREANU , M. ܇ESAN , T. B ODOGAE , Istoria
Bisericii Universale, vol. I, p. 354-355.
302 FERICITUL IERONIM , Martyrologium, în PL 30, col. 463 D.
303 C. BARONIO , Martyrologium.., p. 17.
103
precumă ܈iă aă altoră sfin܊i dină spa܊iulă carpato -danubiano-pontic .ă Ziuaă deă prăznuireă aă
Sfântului Niceta s-a fixat laădataădeă24ăiunieăaăfiecăruiăan:ă
„SfântulăSinod,ăchemândăînăajutorăpeăPreabunulăDumnezeu,ăaăhotărâtălaă20ăiunieă
1992ă caă ace܈tiă sfin܊iă săă fieă cinsti܊iă înă întreagaă Bisericăă Ortodoxăă Românăă prină
generalizareaă cultuluiă loră ܈iă săă fieă înscri܈iăînă calendarulă tuturoră eparhiiloră dină cuprinsulă
Patriarhiei Române, în zilele care s- auăstatornicit,ăprecumă܈iăînăcăr܊ileădeăcultăcuăslujbeleă
care li s- auăîntocmit”304.
În anul 1997, Comisia pentru canonizar eaă Sfin܊iloră Români a definitivat Slujba
Sfântului Niceta de Remesiana305܈i, începândă cuă anulă 2012,ă aă fostă tipărităă cuă
binecuv ântareaă PreafericituluiăPărinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în
nouaă edi܊ieă aă Mineiului pe luna iunie306. Înă anulă 2013,ă Edituraă Institutuluiă Biblică ܈iă deă
Misiuneă Ortodoxăă aă Patriarhieiă Române,ă aă tipărită Viaаa Юi Acatistul Sfântului Ierarh
Niceta de Remesiana307, pentru a fi la îndemâna celor care au evlavie fațăă deă Sfântul
Nicetaă܈iădorescăsă -i cânte slujba.
Deăasemenea,ăSfântulăNicetaădeăRemesianaăesteărecunoscutăcaăsfântă܈i , men܊ionată
înăsinaxareleăurmătoarelorăBisericiăOrtodoxe:ă în PatriarhiaăEcumenicăădeăConstantinopol,ă
în Bisericaă Ortodoxăă dină Grecia (într-un sinaxar athonit editat deă Mânăstireaă Simonosă
Perta,ăziuaădeăprăznuireăaăSfântuluiăNicetaăesteăpeă24ăiunie),ăînăBisericaăOrtodoxăăBulgară
laădataădeă24ăiunieă(Sf.ăIer.ăNichitaăRemesianski),ăînăBisericaăOrtodoxăăSârbăălaădataădeă
24 iunie (Sf. Ier. Nichita, episcopul Remesianei)308.
304 „Act Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind cano nizareaăunorăSfin܊iăRomâni”,ăînă
Biserica Ortodoxă Română, CX (1992), nr. 7-10, pp. 13- 14.
305 Augustin RUSU, „LucrărileăSfântuluiăSinodăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne.ăSumarulă܈edin܊eădeălucruă
din 10- 11ădecembrieă1997” , în Biserica Ortodoxă Română, CXV (1997), nr. 7- 12,ăp.ă353:ă„ Sfântul Sinod
hotără܈te:ă«AprobăăSlujbaă܈iăAcatistulăSfântuluiăNicetaăRemesianul,ăprăznuitălaă24ă iunie,ăurmândăcaăacesteaă
săăfieătipăriteă܈iăpublicateăînăcăr܊ileădeăcultăcuăocaziaăreedităriiăacestora,ăeventualeleăîmbunătă܊iriăaleăacestoră
texteăliturgiceăputândăfiăaduseăcuăprilejulăaltorăedi܊ii»”.
306 Mineiul pe Iunie, Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă Bucure܈ti, ă
2012, pp. 292-310 ; http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/noua-editie-mineiului- pe-iunie (24.07.
2014). De asemenea, trebuieăsăăremarcămăfaptulăcăăSfântul NicetaădeăRemesianaăesteămen܊ionat alăturiădeă
al܊i Sfin܊iă Româniă ܈iăînăecteniaărostităă la Vecernia cu Litie cf. Liturghier, TipărităcuăaprobareaăSfântuluiă
Sinodă ܈iă cuă binecuvântareaă Preafericituluiă Părinteă Daniel,ă Patriarhulă Bisericiiă Ortodox eă Române,ă Ed.ă
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2012,ăp.ă56.
307 Viaаa Юi Acatistul Sfântului Ierarh Niceta de Remesiana (24 iunie), Coord. Chiril Lovin, Ed.
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2013,ă56ăp.ă
308 Chiril L OVIN ,ă „Sfin܊iă Româniă înă calendarulă liturgică ală altoră bisericiă ortodoxe”,ă înă Ortodoxia, VI
(2014), nr. 3, pp. 106- 117.
104
3. OPERELE SFÂNTULUI NICETA DE REMESIANA
3.1. Istoria transmiterii textelor nicetaniene
Scriitorăproeminent,ăînzestratăcuăacurate܊eaăcredin܊eiă܈iăcuăsim܊ulăresponsabilită܊ii
pastorale, Sfântul Niceta de Remesiana aă marcată literaturaă cre܈tinăă deă laă sfâr܈itulă
secolului al IV- leaă ܈iă început ul secolului al V- lea,ă desfă܈urândă oă intensăă activitateă
pastoral- misionarăăîntreădaco -romaniiădeălaăSudădeăDunăre,ăatâtăprinăpredicaăoralăăcâtă܈iă
prin valoroasele sale tratate teol ogiceăscriseăînălimbaălatină,ăcâ܈tigându -܈iăastfelăreputa܊iaă
de „Doctor Ecclesiae”309.
Dacăă via܊aă saă neă esteă maiă pu܊ină cunoscută,ă operaă sa , cât s- aă păstrat, neă oferăă
posibilitateaă să -l cunoa ܈temă dină interioră spreă exterior: ună bărbată venerabil,ă chemată deă
Dumnezeu la înalta demnitate de arhiereu, pentruăaădesăvâr܈iăoperaădeământuireăprintreă
păgâniăînăluminaăadevărului.ăÎnăacestăsens , operaăsaăesteăgrăitoare,ăvorb ind despre tainele
sufletuluiăsău,ădespreădorin܊aăsaă „ca toаi să fie una” (In. 17, 21) în Iisus Hristos.
EpiscopulăNicetaăseădovede܈teăaăfiăunăîndrăgostitădeăDumnezeuă܈iădeăoameni,ăună
suflet sensibil ,ăpură܈iănobil , care aăadă pat cuăvinulăîn܊elepciuniiăsaleăpeătotăomulă„atâtăliberă
câtă܈iărob,ăbărbatăsauăfemeie,ăbogatăsauăsărac,ăcetă܊eanăromanăsauăslugă”310, ferindu-i, prin
învă܊ăturaăsa , deăerorileăpăgânilor,ă ale iudeilor, ale arieniloră܈iă ale macedonienilor .ăIatăăună
text reprezentativ în acest sens:
„Dacăă păgâniiă teă îndeamnăă săă teăînchiniă iară܈iă laă maiă mul܊iă ta܊i,ă tuă păstrează -܊iă fericitaă
mărturisire,ă căciă aiă mărturisită peă Unulă Dumnezeu -Tatăl;ă niciă fireaă nuă îngăduieă caă ună
singurăomăsăăaibăămaiămul܊iăta܊i.ăDacăăiudeulăteăîndeamnăăsăăcreziăcăăHristosă nuăesteăFiulă
luiăDumnezeu,ăsă -܊iăfieă܊ieăcaăunăvrăjma܈ădeăînfruntat,ădacăăaiăoăatâtădeăbunăăcunoa܈tereăaă
Scripturii,ăoriădeăocolit,ădacă -܊iălipse܈teăpriceperea.ăLaăfel,ădacăăvreunăeretic,ăînăchipădeă
cre܈tin,ă܊i -arăarătaăpeăHristosăcaăpeăoăfăpturăăsauăarăvreaăsăăteăconvingăăcăăDuhulăSfântă
309 UnămanuscrisăceădateazăădinăsecolulăalăIX -leaăîlăașeazăăpeăSfântulăNicetaăîntreăIlarieădeăPictaviumă܈iă
Fericitul Ieronim cf. Ordo de catehizandis rudibus, în Monacensis Cod. Lat. 6325, sec. IX, f. 139: „Apoi
trebuie spus pe scurt în ce fel poate să fie înаeles însuЮi Simbolul credinаei, dup ă cum l -au tâlcuit Юi
învăаătorii Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, adică fericitul Atanasie, Ilarie, Niceta, Ieronim, Ambrozie,
Augustin, Ghenadie, Fulgenаiu, Isidor Юi ceilalаi, sau cum ne -au învăаat venerabilii învăаători Юi înaintaЮi ai
noЮtri” , apud. .܇ă C.ă Alexe,ă „Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă ܈iă ecumenicitatea…”,ă p.ă482;ă A.ă SOROCEANU ,
Niceta von Remesiana…, pp. 41-42; J. Z EILLER , Les origines chrétiennes…, pp. 549- 550.
310 NICETA DE REMESIANA , Libelli instructionis, Cartea I, Fragm. I (trad. rom. O. Pop, p. 21).
105
esteăstrăinădeăslavaăTatăluiă܈iăaăFiului,ăsăăfieăpentruătineăcaăunăpăgână ܈ iăvame,܈ăcăciăteă
împingeăspreăidolatrie,ădeăvremeăceăteăîndeamnăăsăăteăînchiniălaăoăfăptură”311.
Un scriitor bisericesc care a avut privilegiul de a- lăcunoa܈teăpeăSfântulăNicetaădeă
Remesiana în mod direct a fost Paulinus de Nola, de la care aflămă ܈iă despre erudi܊iaă
acestuiă episcop.ă Cuă siguran܊ăă căă Paulinusă aă cunoscută operaă Sfântuluiă Nicetaă înă timpulă
celorădouăăviziteăpeăcareăacestaăle -aăfăcutălaăNola.ăNumaiăa܈aăneăputemăexplicaăadmira܊iaă
peă careă Paulinusă oă aveaă fa܊ăă deă el , numindu- lă „părinte”ă ܈iă „învă܊ător” ală său,ă ună omă
capabilă să -i descifreze ܈iă lui taineleă credin܊ei.ă Paulinusă îlă descrieă peă Nicetaă caă peă ună
savant, punându- seăpeăsineăînăposturaăunuiănoviceădornicădeăini܊iere:
„Prime܈te -mă,ălaăsânulătău
Celăpărintesc,ăsfinteăNiceta,ăsă -mi reazem capul
De pieptulătăuăînvă܊ată܈iăsă -lăa܈ezăpeăinimaătaăbună,
Presară -܊iăsareaăîn܊elepciuniiăasupraăne܈tiin܊eiămele
Scaldă -miăsim܊urileăînsetateădinănesecatulătăuăizvor”312.
Însă, Paulinus de Nola, nuămen܊ioneazăănicăieriăopereleăacestuiăprelat care, dupăă
cum vom vedea, au fost destul de apreciate la vremea loră܈iărecomandateăatâtăc lericilor cât
܈iăcredincio܈ilor spreăzidireaăsufletească. Câteva fragmente din operele Sfântului Niceta s-
au descoperit la EugeniusădeăCartaginaă(†505)ăînă Liber fidei Catholicae ܈iălaă Isidor de
Sevilla (†636) în De ecclesiasticis Officiis, însăă niciunulă dintreă eiă nu -lă men܊ioneazăă peă
Nicetaăcaăsursă313.
Mărturiileă celeă maiă vechiă despreă opereleă saleă teologice , precumă ܈i despre
importan܊aă peă careă auă avut -oă înă via܊aă bisericeascăă deă atunciă seă datoreazăă p reotului
Ghenadieă deă Marsiliaă ܈iă luiă Cassiodor, doiă scriitoriă biserice܈tiă deă prestigiu,ă care
consemneazăă contribu܊iaă peă careă Sfântulă Nicetaă aă avut -o, alăturiă deă al܊iă scriitoriă
biserice܈ti , înă elaborareaă unoră tratateă teologiceă pentruă apărareaă Ortodoxieiă ܈iă în
combatereaăereziilorăceăamenin܊auăatunciăBiserica.
GhenadieădeăMarsiliaărelateazăăurmătoarele:
„Niceta,ă Episcopă ală cetățiiă Remesianei,ă aă compusă într -oă limbăă simplăă șiă elegantăă șaseă
cărticeleădeăînvățăturăăpentruăaspiranțiiălaăBotez.ăÎntreăacestea,ăceaădintâ iăconțineăfelulăînă
311 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 9 (trad. rom. O. Pop, p. 97).
312 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (II), v. 324-328 (trad. rom. E. Cristea, pp. 118-119) .
313 A. S OROCEANU , Niceta von Remesiana…, pp. 38-39; 40.
106
careă trebuieă săă seă poarteă aspiranții,ă careă dorescă săă ajungăă laă harulă Botezulu i.ă Ceaă de -a
douaă esteă despreă rătăcirileă păgânilor,ă înă careă seă spuneă căă aproapeă de vremea sa un
oarecareăcapădeăfamilie,ăMelodius,ădinăpricinaădărniciei,ășiăunățăran , Gadarius, din pricina
forțeiă [vitejiei],ă auă fostă așezațiă înă rândulă zeiloră deă cătreă păgâni.ă Carteaă aă treiaă trateazăă
despreă credințaă într -oă singurăă maiestate,ă aă patraă este împotriva horoscopului, a cincea
despreăSimbol,ăaășaseaădespreăjertfaămieluluiăpascal.ăAăcompusășiăoăcărticicăăadresatăăuneiă
fecioareăcăzute,ăcaăstimulentăalăcorectăriiăpentruătoateăceleăaflateăînăcădere”314.
Cass iodorărelateazăăurmătoarele:
„DacăăcinevaădoreșteăcuătotădinadinsulăsăăafleăpeăscurtădespreăTatălășiăFiulășiăSfântul ăDuhă
șiănuăvreaăsăăseăosteneascăăcuăoălecturăălungă,ăciteascăăcarteaăepiscopuluiăNicet aă[-us] pe
care a scris- oădespreăcredințăăși,ăpătrunsădeălimpezimeaăînvățăturiiăcerești,ăva ajunge la
contemplareaă divinăă datorităă scurtimiiă avantajoase.ă O,ă tărieă neprețuită,ă prină car eă s-a
deschisă cerulă Creatorului,ă aă strălucit,ă deschisăă pentruă inimileă credin cioșilor,ă Sfântaă
Treime,ă iară păgânii,ă careă luaserăă înă stăpânireă oă cinstireă ceă nuă leă aparținea,ă s -au retras
oprițiădeăadevăratulăStăpân”315.
Peă lângăă acesteă oper e atribuite Sfântului Niceta, aă căroră paternitateă rămâneă
indiscutabilă,ăcriticaădeăspecialitate , de-a lungul istoriei, a mai pus pe seama lui Niceta de
Remesiana alte trei omilii: De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus,
De vigiliis servorum Dei, De psalmodiae bono ܈iăcelebrul imn trinitar Te Deum
laudamus, opereădescoperiteădeădiver܈iăcercetătoriăînădiferiteămanuscri se din bibliotecile
occidentale, dar care nu sunt men܊ionateădeăGhenadieă܈iăCas siodor.
D upăăcumăvomăvedea , istoria a fost destul de nedreaptă cu opera Sfântului Niceta,
multe din manuscrisele ceă con܊ineauă operele sale au fost distruse, cel mai probabil, în
timpulănăvălirilorăbarbare,ăiarăpu܊ineleăcopiiăcareăs -auăpăstrată܈iăcareăauăfostărăspânditeăînă
spa܊iulă occidentală auă fostă puseă peă seamaă altoră părin܊iă ܈iă scriitoriă biserice܈ti , precum:
Niceta de Aquileia (454-485) sau Nicetius de Treves (527-566). Abia laă sfâr܈itulă
secolului al XIX-lea este redescoperit acest scriitor316.
Teologul britanic A. E. Burn, interesat direct de recuperarea operei Sfântului
NicetaădeăRemesiana,ăînăcercetărileăpeăcareăle -aăfăcut , a constat at căămulteădinăcopiileăcuă
314 GHENADIUS DE MARSILIA , De viris illustribus, XXII, în PL 58, col. 1073-1074 A. (trad. rom. O.
Pop, Niceta de Remesiana – Monografie, p. 53).
315 CASSIODORUS , Institutiones divinarum et humanarum litterarum, XVI, în PL 70, col. 1132 C. (trad.
rom. O. Pop, Niceta de Remesiana – Monografie, pp. 60-61).
316 P. R ESSA ,ă„NicetaădiăRemesianaăeălțeresia”,ă p. 154.
107
operele Sfântul uiăNicetaăauăsupravie܊uităpânăăînăsecolulăalăX -lea,ăfiindărăspânditeăpânăăînă
Spania. Cercetând lucrarea lui G. Becker, Cathalogi Bibliothecarum antiqui, Bonn, 1885,
pp. 67, 108, 160, autorul constatăă căă oă mareă parteă dină lucrări le Sfântului Niceta sunt
men܊ ionate în trei cataloage antice:
Catalogulă Manuscriseloră luiă Bobbioă (sec.ă X),ă laă cotaă 233ă men܊ionează:ă Librum
instructionis Nicetae episcopi I.
Catalogul Manuscriselor deălaăMănăstireaă Sfântul Nazarius din Lorsch (sec. X), la
cotaă370ămen܊ionează:ă Liber Niceti de Aequalitate, Dei Patris et Dei Filii lib. I, et
eiusdem De Spiritu Sancto in uno codice.
CatalogulăBiblioteciiăPorhpuseă(sec.ăXI),ălaăcotaăTă11.ăXIIămen܊ionează:ă Nicetae
episcopi, De ratione fidei I. eiusdem De Spiritus Sancti potentia lib. I. eiusdem De
diversis appellationibus Domino nostro Iesu Christo convenientibus317.
Începând cu secolul al XVII-lea, opera Sfântului Niceta de Remesiana a fost
reeditată sub nume diferite .ăA܈aăseăfaceăcă , în anul 1659, Luc d’Achery va publica De
vigiliis servorum Dei ܈iăDe psalmodiae bono, atribuindu-le episcopului Nicetius de
Treves318.
În secolul al XVIII-lea, mai exact în anul 1799, prin osteneala cardinalului
Stefano Borgia (1731-1804), se va edita tratatul Explanatio Symboli, scriereă atribuităă
episcopului Niceta de Aquilea319. În secolul al XIX-lea majoritatea tratatelor Sfântului
Nicetaă auă fostă atribuiteă deă cătreă cardinalulă A.ă Mai320 episcopilor Niceta de Aquilea ܈iă
Nicetius de Trèves ܈i, mai apoi, publicate tot sub aceste numeăînăPatrologiaăLatinăăaăluiăJ.ă
P. Migne321,ăînso܊iteădeădiserta܊ia academicăăa lui Petri Braidae322.
317 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, pp. XVI-XVII.
318 LUCd’ACHERY , Tratatum Nicetii Episcopi – De vigiliis servorum Dei; Tratatum Nicetii Episcopi –
De bono psalmodiae, în Spicilegium, Tom. III, Paris, MDCLIX, pp. 1- 12.
319 Explanatio Symboli e codice bibliothecae Chisianae, Opera Stephani Cardinalis Borgiae, Patavii,
1799; A. S OROCEANU , Niceta von Remesiana…, p. 54.
320 S. Episcoporum Nicetae et Paulini scripta ex Vaticanis Condicibus edita (Hg. Ca rdinal A. Mai).
Accedit eiusdem S. Nicetae opusculum aliud Chisiani Codicis ope emandatum. Item episcopologii
Aquileiensis antiquum fragmentum ex Codice Vaticano editum, Romae, 1827; A. S OROCEANU , Niceta von
Remesiana…, p. 55.
321 S. NICETAE EPISCOPI AQUILIENSIS , De ratione fidei, De Spiritus Sancti potentia, De diversis
appellationibus D. N. Jesu Christo convenientibus, Explanatio Symboli, Fra gmenta sex, în PL 52, col. 837-
876; S. NICETIUS EPISCOPUS TREVIRENSIS , Opusculum De Vigiliis servorum Dei, Opusculum De
Psalmodiae bono, în PL 68, col. 361-376.
322 Petri B RAIDAE , Dissertatio in S. Nicetam, în PL 52, col. 876- 1134.
108
În anii care au urmat, cercetărileăauăfostăreluateădeăcălugărulăbenedictină G. Morin,
careăajungeălaăconcluziaăcăăSfântulăNicetaădeăRemesianaăesteăautorulădirectăalăimnuluiă Te
Deum laudamus323, imn atribuit pe nedrept Sfântului Ambrozie al Mediolanului sau
Fericitului Augustin. Tot domnia sa va publica, în anul 1897, în Revue Bénédictine ,
Epistula ad virginem lapsam324 ܈iă tratatulă De psalmodiae bono325, opereă aă căroră
paternitate este atribuităă Sfântului Niceta de Remesiana.
La începutul secolului al XX-lea, respectiv în anul 1905, teologul britanic Andrew
Ewbanc Burn, înă urmaă cercetăriloră făcuteă laă bibliotecileă dină Fran܊a,ă din Italiaă ܈iă din
Austria, aăscosălaăluminăănoiămanuscriseăaleăoperelorăSfântuluiăNicetaă܈i , dupăăoăanalizăă
minu܊ioasă , realizeazăă primaă edi܊ieă cuă opereleă acestuiă sf ânt,ă careă pânăă astăziă aă rămas
necontestată . Înă aceastăă nouăă edi܊ie,ă autorulă atribuie Sfântului Niceta, episcop de
Remesiana, paternitatea asupra următoarelorălucră ri: De diversis appellationibus, Libelli
instructionis, De vigiliis servorum Dei, De psalmodiae bono ܈iăimnul Te Deum laudamus,
iar în Opera dubia include De ratione paschae ܈iăAd lapsam virginem libellus. Trebuieăsăă
men܊ionămăcă , în aceastăăedi܊ie , autorul include în Introducere un studiu foarte amănun܊it
despreăvia܊aă܈iăactivitateaăepiscopuluiăNicetaădeăRemesiana326.
În anii care au urmat, profesorulă܈iăistoriculăbisericescăCuthbertăHamiltonă Turner
va publica, între anii 1921-1923, sub numele Sfântului Niceta de Remesiana, douăă dină
omiliile sale: De vigiliis327 ܈iăDe psalmodiae bono328, aducândă uneleă corecturiă edi܊ieiă
publicate de Burn.
Dato rităă frumuse܊iiă con܊inutului , dară ܈iă aă profundeiă sale teologii, în epoca
contemporană , opera Sfântului Niceta de Remesianaă seă bucură deă oă largăă circula܊ieă înă
toatăă lumea,ă fiindă tradusăă înă limbile : franceză,ă engleză,ă germană,ă italiană,ă spaniolă ,
323 Dom Germain M ORIN ,ă „L’auteurăduăTeăDeum”,ăînă Revue Bénédictine, nr. 7, 1890, pp. 151-159;
Dom Germain M ORIN ,ă „Nouvellesă recherchesă sură l’auteură duă Teă Deum”,ă înă Revue Bénédictine, nr. 11,
1894, pp. 49- 77.
324 Dom Germain M ORIN ,ă „L’ă«Epistula ad virginem lapsam» de la collection de Corbie. Opuscule
inéditădeălaăfinăduăIVeăsiécle”,ăînă Revue Bénédictine, nr. 14, 1897, pp. 193-202.
325 Dom Germain M ORIN ,ă „Leă «Deă psalmodiaeă bono»ă deă l’évêqueă saintă Niceta:ă rédactionă primitiveă
d’aprèsăleăms.ăVatic.ă5729”,ăînă Revue Bénédictine, nr. 14, 1879, pp. 385- 397.
326 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, pp. I-CIX (Introducere), iar operele, pp. 1- 156.
327 Cuthbert Hamilton T URNER ,ă„Nicetaăo f Remesiana I. De vigiliis and De psalmodiae bono list of
manuscriptsăcited”,ăînă Journal of Theological Studies, vol. os – 22, 4 July 1921, pp. 305- 320.
328 Cuthbert Hamilton T URNER ,ă „Nicetaă ofă Remesianaă II.ă Deă psalmodiaeă bono”ă înă Journal of
Theological Studies, vol. os – 24, 25 April 1923, pp. 225-252.
109
precum ܈iă în limbaă română,ă deă cătreă renumi܊i cercetători , precum: Gerald G. Walsh329,
Klaus Gamber330, Calogero Riggi331, Carmelo Granado332 ܈iăOvidiuăPop333.
Tocmaiăpentruăcăăaăfostădeăorigineădaco -roman ă ܈iăpentruăcăăaăactivatăînăspa܊iulă
sud-dunărean,ă teologiaă româneascăă trebuieă săă recupereze,ă dară și săă promov eze opera
acestuiăsfântăpărinte ca pe o mo܈tenireăsacră.ăCitităăînăsecolulăX XI, opera Sfântului Niceta
de Remesiana trebuieă perceputăă caă ună testamentă ală căruiă con܊inută îndeamnăă Bisericaă
Ortodoxăă Română , ܈iă nuă numai, la unitateaă dogmaticăă ܈iă liturgică,ă precum ܈iă laă trăireaă
uneiăvie܊iăduhovnice܈ti dupăăp receptele evanghelice.
Într-o lume secu larizatăă܈iăsecătuităădeăadevăr , înăcareăcredin܊aăaădevenităunăinteresă
܈iănuăoărealitateăsacră,ăîntr -oălumeăînăcareăauăsupravie܊uităcuăsuccesăadep܊iiăluiăArieă܈i ai
lui Macedonieăprinăa܈a -ziseleă„Biserici apostolice”,ăcareăpânăăastăziăÎ i punăpeăFiulă܈iăpeă
Duhulă Sfântă înă rândulă creaturilor,ă învă܊ăturaă Sfântuluiă Nicetaă este actuală ܈i, înă acela܈ i
timp, necesarăăBisericii. Plecat dintre noi cu trupul, darărămasăîntreănoiăcuăduhul,ăSfântulă
Niceta ne- aă lăsat o mo܈tenireă sfântă : credin܊aă înă Dumnezeuă Tatăl,ă Fiulă ܈iă Sfântu l Duh,
mărturisităă܈iăreflectată în operele sale.
Privităăînăansamblulăei,ăoperaăSfântuluiăNicetaăprezintăăparticularită܊iădogmatice,ă
liturgiceă ܈iă morale.ă Dină punctă deă vedereă dogmatic,ă autorulă s -aă străduită săă apereă
dumnezeirea Fi uluiă܈iăaăSfântuluiăDuh înăfa܊aăereziilorăluiăArieă܈iăMacedonie.ăDinăpunctă
deăvedereăliturgic,ăautorulăprezintăăvia܊aăliturgicăăsacramentalăă din vremea sa, tratând în
douăă omiliiă problemaă celebrăriiă privegheriloră ܈iă aă cântăriiă psalmiloră înă Biserică.ă Dină
punctădeăvedereămoral,ăautorulătratează , într-o scr isoareăadresatăăuneiăcălugări܊e , despre
păcatulădesfrânăriiădeăcareăaceastaăseăfăceaăvinovată,ăoferindăpre܊ioaseăinforma܊iiădespreă
329 NICETA OF REMESIANA : Writings, translated by Gerald G. Walsh; Sulpicius Severus: writings,
translated by Bernard M. Peebles; Vicent of Lerins: commonitories, translated by Rudolp h E. Morris;
Prosper of Aquit aine: Grace and free will, translated by Ș. Reginald Oʹ Donnell, în col. Fathers of the
Church, vol. 7, New York, 1949, 443 pp.
330 Klaus G AMBER , Niceta von Remesiana, Instructio ad Competentes. Frühchristliche Katechesen aus
Dacien, în Textus Patristici et Liturgici, nr. 1, 2, 5, 7, Regensburg: Verlag Friedrich Pustet, 1964-1969;
Klaus G AMBER , Niceta von Remesiana, De lapsu Susannae, Regensburg: Verlag Friedrich Pustet, 1969,
139 pp.
331 NICETA DI REMESIANA , Catechesi preparatorie al battesimo, în Collana di Testi Patristici, vol. 53,
Traduzione, introduzione e note a cura di Calogero Riggi, Roma: Cittá Nuova, 1985 , 139 pp.
332 NICETAS DE REMESIANA , Catecumenado de adultos, în col. Biblioteca de Patristica, vol. 16,
Introducción, traducción del latin y notas de Carmelo Granado, Madrid (Es paña): Ciudad Nueva, 1992, 144
pp.
333 NICETA DE REMESIANA , Opere, Traducereădinălimbaălatină,ăintroducereă܈iănoteădeăOvidiuăPop,ăEd.ă
Sophia,ăBucure܈ti,ă2009,ă243ăpp.
110
Taina P ocăin܊eiă܈iăaplicabilitateaăeiăînăvia܊aăduhovnicească. În concluzie, opera Sfântului
NicetaădeăRemesianaăseăadresează atâtăcatehumenilorcâtă܈iăcredincio܈ilor.
3.2. Operele
3.2.1. Opere dogmatice
Scrieri le dogmatice ale Sfântului Niceta de Remesiana cuprind douăă lucrăriă
importante : manualul Libelli instructionis ܈iăomiliaă De diversis appellationibus D. N. Iesu
Christo convenientibus, care, în general, trateazăă problemeă legateă d e: triadologie,
hristologie, pnevmatologie, mariologie, eclesi ologieă܈iăeshatologie .
3.2.1.1. Libelli instructionis (Cărticeleădeăînvă܊ătură)
Din întreg corpusul de scrieri nicetaniene, Libelli instructionis repre zintăăceaămaiă
importantăăoperă a Sfântului Niceta, care i- aăadusăcelebritateăînălumeaăeclezială.ăLucrareaă
esteă ună catehismă destinată candida܊iloră laă boteză ܈iă prezintăă metodaă ini܊ieriiă cre܈tineă aă
bisericii din Remesiana, aplicatăă catehumeniloră înă timpulă păstoririiă Sfântuluiă Niceta.ă
Aceast ăă lucrare a fost sc risăă înă limbaă latinăă ܈iă con܊ineă ܈aseă căr܊i,ă uneleă păstrateă înă
întregime, iar altele doar fragmentar într-un vechi manuscris intitulat „Ordo de
catrechizandis rudibus vel quid sint singula quae geruntur in sacramento baptismatis ”.
Teologul A. E. Burn334 datea ză aceastăălucrareă între anii 370-375, în timp ce W.
A. Patin335 considerăăcăăaăfostăscrisăădupăăanulă381.ăÎnăoriceăcaz,ăscriereaăesteăînăstrânsăă
legăturăăcuăhotărârileădogmaticeăaleăcelorădouăăSinoadeăEcumeniceădeălaăNiceeaă(325)ă܈i
de la Constantinopol (38 1),ă deoareceă întreagaă învă܊ăturăă dogmaticăă aă Sfântuluiă Nicetaă
esteă înă conformitateă cuă acesteă hotărâri.ă Înă ceeaă ceă prive܈teă scopulă scrierii,ă autorulă aă
urmărită combatereaă ereziiloră luiă Arieă ܈iă Macedonie,ă precumă ܈iă dovedireaă dumnezeiriiă
Fiuluiă܈iăaăSfântuluiă Duh.
334 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, pp. LXIX-LXX.
335 Wilhelm August P ATIN , Niceta, Bischof von Remesiana als Schriftsteller und Theologe, München,
1909, p. 33.
111
1. Libellus primus , păstrată doar fragmentar, prezintăărămă܈i܊ele unei splendide
cateheze morale, pe care Sfântul Niceta a rostit- oăcatehumeniloră܈i , careăpoateăfiănumităă
Procateheza .
Fragmentul I: Autorulă îlă invităă peă catehumenă laă oă călătorieă deă ini܊iereă dupăă
regulileăSfinteiăScripturi.ăÎnsăăaceastăăini܊iereăpresupuneăoărenun܊areătotalăălaătotăceăesteă
rău.ă Înă acestă demers , credin܊aă ܈iă fapteleă buneă sunt esen܊iale.ă Laă capătulă drumului , cel
ini܊iatăesteăînscrisăcaămo܈tenitorăalăÎmpără܊ie i cerurilor prin administrarea Tainei Sfântului
Botez. Fragmentul II este consacrat catehumenilor. Înă reflec܊iaă saă teologică,ă Sfântul
Niceta îlă prezintăă peă catehumenă caă peă ună oaspeteă ܈i apropiată ală credincio܈ilor,ă avândă
dorin܊aădeăaăîn܊elegeătaineleăluiăDumnezeu.ăTocmaiăaceastăădorin܊ăăîiăconferăădreptulădeăaă
fi numit credincios. Fragmentul VI face referire la ritul exorcismelor, esen܊ial în procesul
deăini܊iere.
2. Libellus secundus păstrezăădoarădouăăfragmente.
Fragmentul IV con܊ineă câtevaă refeririă laă riturileă prebaptismale.ă Exorcismeleă ܈iă
lepădărileă deă satanaă suntă rituriă obligatorii pentru fiecare candidat la Taina Sfântului
Botez. Totodată,ă catehumenulă esteă îndemnată săă rosteascăă zilnică Simbolulă deă credin܊ă,ă
RugăciuneaăDomneascăă܈iăsăăseăînsemnezeăcuăs emnul Sfintei Cruci pentru a putea lupta
împotriva asalturilor ܈iăa ispitelor demonice. Fragmentul V redăădefini܊iaăSimboluluiădeă
credin܊ă , careăesteă„sfântaămărturisire”.ăFiecareăcatehumenăesteădatorăsăăîlăînve܊eă܈iăsăăîlă
păstreze în secret. Tot în acest fragment, autorul ne prezintăăceleătreiătrepteăaleăinstitu܊ieiă
catehumenatului: primaătreaptăăesteă cea a catehumenilor, a doua a aspiran ܊ilor,ă iar a treia
aăcelorăboteza܊i .
Fragmenteleă păstrateă din celeă douăă căr܊iă aleă catehismului Sfântului Niceta de
Remesiana seăregăsescăînădiferiteămanuscriseăaleăbibliotecilorădinăGermania,ă din Austria
܈iădin Fran܊a,ăfiindăstudiateădeăcătreăteologulăA.ăE.ăBurn,ăcareăaăfăcută܈i o prezentare a lor.
Considerăm căăoămen܊ionareăaălorăînălucrareaădeăfa܊ă esteăunălucruăesen܊ială܈i , înăacela܈ i
timp, beneficăpentruăfiecareăcercetător:
Cod. Lat. Monacensis 6325 ( Fris. 125), sec. IX; Cod. Lat. Monacensis 6324
(Fris. 124), sec. X, aflate la Biblioteca n aționalăă aă Bavarieiă dină Münchenă
(Germania).
Cod. Vindob . 1370, sec. X, aflat la BibliotecaănaționalăăaăAustriei .
112
Cod. Rotomag . 469 A 214, sec. XI-XII , aflat la Rouen Nouvelles Bibliothèques
(Franța)336.
3. Libellus tertius s-aăpăstratăînăîntregimeă܈iăcon܊ineădouăătratateădogmaticeăaleă
Sfântului Niceta, intitulate De ratione fidei ܈iăDe Spiritus Sancti potentia. Ambele tratate
elucideazăă problemaă consub stan܊ialită܊iiă Fiuluiă ܈iă aă Duhuluiă Sfântă cuă Tatăl,ă combătândă
ereziile lui Arieă܈iăMacedonie.ăAcesteădouăăopusculeăexprimăăsolidaritateaădeăcredin܊ăăaă
Sfântuluiă Nicetaă cuă părin܊iiă participan܊iă laă celeă douăă Sinoadeă Ecumeniceă deă laă Niceeaă
(325)ă܈iă de la Constantinopol (381).
De ratione fidei (Despreă rânduialaă credin܊ei) este un t ratată deă scurtăă întindere ,
numărân d doar 7 capitole, care seă ocupă , în general, cu probleme de triadologieă ܈i
hristologie.ăSeăpăstreazăăînă Codex Vaticanus 314, sec. XV337 ܈iăcombateădiferiteleăereziiă
hristologiceăcareănegauădumnezeireaăFiuluiă܈iăconsubstan܊ialitateaăLuiăcuăTatăl.ă
Capitolele 1-3 prezintăătensiunileăprovocateădeăarieniăînălegăturăăcuădumnezeireaă
Fiului ܈i a raporturilor dintr eăTatălă܈iăFiul. Tensiunile au fost genera teădeăuneleăîntrebăriă
întortocheate ale arienilor :ă „Câtă deă mareă eă Tatăl?ă Cumă esteă Fiul? Ce fel este Duhul
Sfânt?”338.ăSeăprezintăădoctrineleăeronateăaleăluiăSabellius,ăPhotinus , precumă܈iădoctrinaă
lui Arie. În mod special, SfântulăNicetaăinsistăăm ai mult asupra ereziei lui Arie.
Capitolele 4-7 prezintăăargumentele scripturistice pe care Sfântul Nicetale aduce
pentru respingerea arianis mului,ădovedindăcăăFiulăesteădeofiin܊ăăcuăTatăl,ădeciăDumnezeuă
adevărată ܈iă Omă adevărat,ă avândă fireă dumnezeiască ܈i fireă omenească339,ă a܈aă cumă auă
hotărâtăSfin܊iiăPărin܊iălaăSinodulăIăEcumenicădeălaăNiceeaă(325).
De Spiritus Sancti potentia (Despre puterea Sfântului Duh), cel de-al doilea tratat
al Sfântul Niceta, este scrisăcuăscopulădeăaăapăra dumnezeirea Sfântului Duh, contest atăă
deă cătreă ereticulă Macedonieă ܈iă deă cătreă adep܊iiă lui.ă Tratatulă seă păstreazăă înă Codex
Coloniensis XXXII (Darmstad. 2029), sec. IX ܈iăCodex Vaticanus 314, sec. XV340 ܈iăseă
întinde pe 22 de capitole.ă Autorulă seă vedeă nevoită săă răspundăă unoră provocări ale
336 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, pp. LX-LXI.
337 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, p. LXII.
338 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 31).
339 I. G. C OMAN ,ă„OpereleăliterareăaleăSfântuluiăNiceta…”,ăpp.ă203 -204.
340 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, p. LXIII.
113
macedonienilor, care au iscat mariă dezbinăriă înă rândulă credincio܈ilor , prină întrebăriă deă
genul:ă„CeăfelăesteăSfântulăDuh,ăcâtădeămareăeste,ănăscutăesteăoriăfăcut?”341.
Cap itolele 1-2 seă ocupăă cuă expunereaă doctrineiă maced onieniloră ܈iă prezintăă
tulburărileă stârnite deăace܈tiaăînărândulăcredincio܈ilor.
Capitolele 3-18 prezint ăăefortul depus de Sfântul Niceta pentru combaterea ereziei
pnevmatomahilor. Sunt oferite numeroase argumente scripturistice atât din Vechiul
Testament c âtă ܈iă dină Noulă Testament, prină careă autorulă dovede܈teă că Sfântul Duh este
Persoanăă proprieă ܈iă adevărată,ă Elă nuă esteă născută ܈iă niciă făcut,ă ciă purcedeă deă laă Tatăl.ă
Duhulă Sfântă peă toateă leă lucrează,ă peă toateă leă sfin܊e܈te,ă peă toateă leă cură܊ă,ă deă aceea El
trebu ieăadoratăîmpreunăăcuăTatălă܈iăcuăFiul342.
Capitolele 19-22 sunt consacrate concluziilor. Autorul îi îndeamnăă peă to܊iă
credincio܈iiă săă cinsteascăă deopotrivăă peă Tatăl, peă Fiuă ܈iă peă Sfântulă Duhă cuă aceea܈iă
cinstire:ă„Măăvoiăînchinaăa܈adarăTatălui,ămăăvoiăînchinaăFiului,ămăăvoiăînchinaăSfântuluiă
Duh,ăcuăunaă܈iăaceea܈iăcinstire”343.
Criticaădeăspecialitateăconsiderăăcăăacestătratatăaăfostăscrisăînainteădeăanulă381ăsauă
chiar în acel an, cândă laă Constantinopolă seă pregăteaă ală doileaă Sinodă Ecumenic , la care
aveauă săă fieă combătuteă tezeleă luiă Macedonie.ă Înă acestă contextă trebuieă săă remarcămă că ,
alăturiă deă Sfântulă Vasileă celă Mare,ă de Didimă celă Orbă ܈iă de Ambrozie al Mediolanului,
SfântulăNicetaădeăRemesianaăseănumărăăprintreăprimiiăscriitoriăbiserice܈ti care au al cătuită
tratate telogice cu un amplu caracter apologetic cu privire la Persoana ܈iă dumnezeirea
Sfântului Duh.
4. Libellus quartus s-a pierdut în întregime, iar de la Ghenadie de Marsilia
cunoa܈temă doară titlulă acesteiă căr܊i , numită Adversus genethliologiam (Împotriva
horoscopului)344. Esteă regretabilă faptulă căă aceastăă carteă s -a pierdut, însăă titlul ei este o
mărturieăconcretăăaăreminiscen܊elorăpăgâneădinăacelătimp.ăTotu܈i,ăîntr -un fragment (III) ce
apar܊ineă Căr܊iiă aă V -aă ܈iă careă trateazăă Simbolul de credinаă, Sfântulă Nicetaă leă aminte܈teă
catehumeniloră despreă făgăduin܊eleă făcuteă înă fa܊aă luiă Hristosă laă Taina Sfântului Botez.
Făgăduin܊eleăconstauăînălepădareaădeăsatanaă܈iădeătoateălucrărileălui:ă„închinareaălaăidoli,ă
341 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 2 (trad. rom. O. Pop, p. 49).
342 I. G. C OMAN ,ă„OpereleăliterareăaleăSfântuluiăNiceta…”,ăpp.ă205 -206.
343 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 19 (trad. rom. O. Pop, p. 79).
344 GHENADIUS DE MARSILIA , De viris illustribus, XXII, în PL 58, col. 1073-1074 A.
114
oracoleleă܈iăprevestirile,ăalaiurileă܈iăspectacolele,ăfurturileă܈iăîn܈elăciunile,ăomuciderileă܈iă
preacurviile”345,ă precumă ܈iă alteă practiciă păgâne.ă Considerămă căă despreă toateă acesteaă
Sfântul Niceta a tratat mai detaliat în Cartea a IV- a.
Valoareaăacesteiăcăr܊i , chiarădacăăs -a pierdut, o putem se sizaă܈iăastăzi,ăcândămulteă
dinăsupersti܊iileăpăgâneă auăsupravie܊uit ܈iăseăpracticăăînăcontinuare prinăcăr܊ileădeătarot,ă
prin horoscop, prin ghicitul în cafea sau prin alteă practiciă păgâne , ceă stauă înă strânsăă
legăturăăcuăcultulămor܊iloră܈iăcareădenatureazăădreaptaăcredin܊ă.
5. Libellus quintus s-aăpăstratăînăîntregimeă܈iăcon܊ineătratatulă De Symbolo (Despre
Simbolulă deă credin܊ă),ă alăturiă deă Fragm.ă IIIă ܈iă VII , pe care majoritatea editorilor le
considerăăcaăfăcândăparteădinătratat.ăAceastăăscriereăcon܊ineă14ăcapitoleă܈iăesteăceaămaiă
vecheătâlcuireăaăSimboluluiădeăcredin܊ăăbaptismal al Bisericii din Remesiana.
CercetătoriiăconsiderăăcăăSfântulăNicetaăaăscrisăacestătratatăînăjurulăanuluiă375ăsauă
dupăăanulă381346. Înăprezent,ătratatulăseăregăse܈teăîntr -unănumărămare de manuscrise din
secoleleăXIă܈iăX V, catalogate de cătreă teologul A. E. Burn astfel:
Cod. Chisiansus ܈iăBrit. Mus. Royal 7c. II, sec. XI (conținătextulăcomplet) .
Cod. Sancti Floriani 48, sec. XI.
Cod. Cotuicensis 97, sec XII.
Cod. Sanctae Crucis 122, sec. XII.
Cod. Cremifanensis 313, sec XII.
Cod. Vindobonensis 768, sec. XII.
Cod. Chisiansus A VI. 184, sec. XIV.
Cod. Monacensis latinus , sec. XV347.
Multăăvremeă s-aă crezută căăaceastăăscriereă arăapar܊ineăluiăOrigen348 sau chiar lui
Niceta de Aqui leea349, însă, potrivit stadiului actuală ală cercetărilor , eaă esteă atribuităă
Sfântului Niceta, episcop de Remesiana, deăcătreămajoritateaăeditorilor.ă S-a co nstatatăcă ,
în mare parte, acest tratat a fost inspirat din catehezele baptismale ale Sfântului Chiril al
345 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo , Fragm. III, (trad. rom. O. Pop, p. 109).
346 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, p.ă LXX;ă .܇ă C.ă ALEXE , Sfântul Niceta de Remesiana Юi
ecumenicitatea…, p. 487; O. P OP, Niceta de Remesiana – Monografie, p. 77.
347 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, pp. LXV-LXVI.
348 ORIGEN , In Symbolum, în Analecta Sacra. Spicilegio Solesmensi Parata , Tom. III, Edit. Joannes
Baptista Card. Pitra, Paris, MDCCCLXXXIII, pp. 582- 588.
349 N. V ORNICESCU , Primele scrieri patristice…, p. 85.
115
Ierusalimului, pe care Sfântul Niceta le-a cunoscut, dar, acest lucru, nu exclude, însă,
originalitateaăautoruluiănostruă܈i , totodată , amprenta stilului său.
Capitolul 1 esteă oă scurtăă introducere în care Sfântul Niceta le aminte܈teă
catehumenilor de ritualul lepădăriloră deă satanaă ܈iă deă toateă lucrărileă lui.ă Dupăă acesteă
lepădări,ă catehumenulă eraă chemat laă unireaă cuă Hristosă ܈iă la mărturisireaă Simboluluiă deă
credin܊ă.
Capitolele 2-7 prezintăă învă܊ăturaă deă credin܊ăă referitoareă laă persoaneleă trinitare.ă
Sunt explica teăpeărândăarticoleleădinăSimbolulădeăcredin܊ăăcareăfacăreferireălaăDumnezeuă
Tatăl,ălaăDumnezeuăFiulă܈iălaăDumnezeuăDuhulăSfânt. DumnezeuăTatălă„ este atotputernic,
esteă nenăscută ܈iă nevăzut,ă esteă neschimbător,ă bună ܈iă drept,ă făcătoră ală ceruluiă ܈iă ală
pământul ui. El L- aănăscutăpeăFiulădinăve܈nicie,ămaiăînainteădeăto܊iăvecii,ăavândăcalitateaă
deă Tată,ă căciă nuă poateă existaă tatăă fărăă fiu”350. Fiulă esteă Dumnezeuă adevărată ܈iă Omă
adevărat,ănăscutădinăveciădinăTatăl , iar ca om „S-aănăsc ut din DuhulăSfântă܈iădină Maria
Fecioara,ăfărăăapropiereaăvreunuiăbărbat”351.
SfântulăNicetaăinsistăăasupraăîntrupăriiărealeăaăluiăHristos,ăavândăfireăomeneascăă܈iă
fireă dumnezeiască.ă Aă fostă Omă adevărat , dară înă acela܈ i timpă eraă ܈iă Dumnezeuă adevărat.ă
Acesta, înăzileleăluiăPon܊iuăPilatăaăpătimit,ăaăfostărăstignit,ăaămurită܈iăaăînviatăaătreiaăziădină
mor܊i . S-aăînăl܊atălaăceruriă܈iă܈adeăde -aădreaptaăTatăluiă܈i , iară܈i , vaăsăăvinăăsăăjudeceăviiiă
܈iămor܊ii352.ăDuhulăSfântăesteăDumnezeuăadevărat,ăesteăunulăsingur , darăfelurităînăputeriă܈iă
înălucrări ܈iăpurcedeădeălaăTatăl,ăpeătoateăsfin܊indă܈iăpeătoateăcercetând353.
Capitolele 8-9 sunt consacrate concluziilor. Candida܊iiălaăbotezăsuntăîndemna܊iăsăă
păstrezeă regulaă credin܊ei,ă mărturisindă cuă tărieă credin܊aă „î ntr-Unul Dumnezeu- Tatălă
Atotputernică܈iăînăFiulăLuiăIisusăHristos,ăDomnulănostru,ă܈iăînăDuhulăSfânt”,ăcerându -li-
se, înăacela܈ i timp, săăseăfereascăădeăînvă܊ăturileăpăgânilor,ăa le iudeiloră܈iăa le celorlal܊iă
eretici,ăcareăÎiăpunăpeăFiulă܈iăpeăSf ântul Duh în rândul creat uriloră܈i , care propo văduiescăoă
altfelădeăînvă܊ătură , străinăădeătradi܊iaăapostolică.
350 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 2 (trad. rom. O. Pop, p. 87); I. G. C OMAN ,ă„Opereleăliterareă
aleăSfântuluiăNiceta…”,ăp.ă207.
351 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 3 (trad. rom. O. Pop, p. 89).
352 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 5, 6 (trad. rom. O. Pop, pp. 93-95).
353 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 7 (trad. rom. O. Pop, p. 95); I. G. C OMAN ,ă„Opereleăliterareă
aleăSfântuluiăNiceta…”,ăp.ă208.
116
Capitolul 10 este consacrat eclesiologiei. Autorul expuneă învă܊ăturaă deă credin܊ăă
referitoareălaă„SfântaăBisericăăUniversală” . În viziunea episcopului Niceta, Biserica este
unaăsingurăă܈iăincludeăînătrupulăeiăpeăto܊iădrep܊iiăcareăauăfostă܈iăcareăvorăfi,ăinclusivăpeă
îngeri.ă Numaiă înă aceastăă Bisericăă seă poateă dobândiă „comuniunea sfinаilor”354. În
continuare, autorul le cere catehume niloră săă creadăă înă iertareaă păcatelor , în învierea
trupuluiă܈iăînăvia܊aăve܈nică .
Capitolele 11-12 fac referire la învierea trupului. Sunt oferite argumente
scripturisticeă careă săă întăreascăă aceastăă credin܊ă.ă Condi܊iaă bobuluiă deă grâu , care este
îngropat, p utreze܈teă܈iăapoiăîncol܊e܈te , esteă܈iăcondi܊iaătrupuluiă omenesc. Suflet ulărămâne
nemuritor, pe când trupul moareă܈iăputreze܈te,ădarălaăceaăde -a doua venire a Domnului el
vaă învia܈i , împreunăă cuă sufletul , vor primi fieă osândă fieă via܊ăă ve܈nică,ă înă func܊ieă d e
faptele bune sau de faptele rele355.
Cu c apitolele 13-14 Sfântulă Nicetaă î܈iă încheieă tâlcuireaă laă Simbolulă deă credin܊ă
baptismal, îndemnându-i peăto܊iăcatehumeniiăsă -l păstrezeăcuăsfin܊enie,ădeoarece cuprinde
toateătaineleăcredin܊eiă adunate din Sfintele Scripturi. De asemenea, este recomandat a fi
rostit ori de câte ori diavolulăîiăvaăîndepărtaă deălaăfa܊aăluiăDumnezeu,ăfieăprinălăc omie, fie
prinămânieăsauăprinăalteăpăcate.ăCuvintele:ă„M -amălepădată܈iămăălepădădeătine,ăcaă܈iădeă
îngerii tăiă܈iădeălucrărileătale,ăcăciăamăcrezutăînăDumnezeulăviuă܈iăFiulăLui,ăcuăalăCăruiă
Duhăînsemnat,ăamăînvă܊atăsăănuămăămaiătemăniciădeămoarte”356,ăreflectăăconvingereaă܈iă
încrederea pe care catehumenii le-a uădobândităînăurmaăini܊ierii înătaineleăcredin܊ei.
Fragmentele IIIă ܈iă VII , considerateă deă editoriă caă făcândă parteă dină acestă tratat,ă
păstreazăă câteva refeririă laă înviereaă trupuluiă ܈iă laă ritulă lepădărilor de satana. În ultima
parte a Fragmentului III, Sfântul Niceta face un aspru rechizitoriu la adresa credincio܈iloră
care, dintr- oăslavăăde܈artă , purtauăoăvestimenta܊ieăpompoasă,ă devenind astfel ridicoli.
6. Libellus sextus nuă seă maiă păstrează.ă Dină mărturiileă preotuluiă Ghenadieă deă
Marsiliaă cunoa܈temă doară titlulă De agni Paschalis victima (Despre jertfa Mielului
pascal)357. Cel mai probabil, episcopul Niceta a continuat aici ܈irulă catehezeloră
mistagogice, laăcareăparticipauăneofi܊ii imediatădupăăBotez,ăînăSăptămânaă Luminată. În
354 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo ,ă10ă(trad.ărom.ăO.ăPop,ăp.ă99);ă.܇ăC.ă ALEXE , Sfântul Niceta
Remesianul, în vol. Sfinаi români Юi apărători…, p. 216.
355 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 12 (trad. rom. O. Pop, pp. 103-105).
356 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 14 (trad. rom. O. Pop, p. 107).
357 GHENADIUS DE MARSILIA , De viris illustribus, XXII, în PL 58, col. 1073-1074 A.
117
urmaăfaptuluiăcă Ghenadie de Mars iliaămen܊ioneazăăaceastăăscriere între operele Sfântului
Niceta, critica de specialitate a propus identificareaă eiă cuă douăă opuscule , unul pus pe
seama lui Pseudo Atanasie, De ratione Paschae ܈iăaltul, pe seama lui Martin de Bracara,
De pasca, însăă majoritatea editorilor includ aceste scrieri la Opera dubia a Sfântului
Niceta, opinie pe care oăîmpărtă܈imă܈iănoi.ă
Libelli instructionis a episcopului Niceta de Remesiana constituie unul din cele
mai vechi documente, c are face refe rireălaăcre܈tinismulădaco -roman d eălaăSudădeăDunăre.ă
Prin cuvinte simple, aut orulăreu܈e܈teăsăăexpunăăînvă܊ăturaădeăcredin܊ăă܈iăsăă explice foarte
profund ܈iă convingătoră taineleă ini܊ierii cre܈tineă pentruă candida܊iiă laă Botez . Prină aceastăă
capodoperăă inspiratăă dină catehezeleă baptismaleă aleă Sfântuluiă Chirilă ală Ierusalimului,ă
Sfântul Niceta, în calitate de episcop ,ărăspundeăprom pt la îndemnul Mântuitorului Iisus
Hristos :ă„Dreptăaceea,ămergând,ăînvă܊a܊iătoateăneamurile,ăbotezându -leăînănumeleăTatăluiă
܈iă ală Fiuluiă ܈iă ală Sfântuluiă Duh,ă învă܊ându -leă săă păzeascăă toateă câteă v -am poruncit Eu
vouă”ă( Mt. 28, 19-20). Iar roadele misiunii sale nu au fost în zadar.
Despreă intensaă saă activitateă cateheticăă ܈iă despreă cumă aă reu܈ită acestă episcopă săă
continue opera de convertire laăcre܈tinismă a neamurilor barbare deălaăSudădeăDunăre , ne
relatează atât d eăfrumosăprietenulăsău,ăepiscopulăPaulinusădeăNola:
„Slavă,ăo,ăNiceta,ăbunăslujitorăalăluiăHristos
Careă܊i -aădăruităharulăsăăpreschimbi
Pietreăînăastreă܈iăsăăînal܊i,ădinăstâncăăvie,
Templeăsfin܊ite”358.
„Prinătine,ăîntr -ună܊inutătăcutăalălumii,
Barbarii înva܊ăăsăăcânte,ăcuăinimă
Romană,ăpeăHristosă܈iăsăătrăiascăăpuri
Înăpaceaăblândă”359.
358 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 237- 240 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 262).
359 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 261-264 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 263).
118
3.2.1.2. De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus (Despre
feluritele numiri potrivite Domnului nostru Iisus Hristos)
Este o omilie deăscurtăăîntindere , cu un caracter strict dogmatic, pe care critica de
specialitate a pus-o pe seama Sfântului Niceta de Remesiana. Aăfostădescoperităăînămareaă
Bibliotecăă aă Vaticanuluiă ܈i seă păstreazăă înă douăă manuscrise:ă Codex Vaticanus Latinus
314, secolul XVă܈iă Codex Vaticanus Latinus 325, secolul XI, acestaădinăurmă sub numele
Fericitului Augustin360. Patrologul Ioan G. Coman considerăă căă con܊inutul,ă stilulă ܈iă
vocabularul îiă apar܊ină Sfântuluiă Niceta361. În decursulă anilor,ă aceastăă omilie a fost
atribuităă Sfântuluiă Nicetaă deă Remesianaă ܈iă aă fostă publicatăă înă numeroaseă edi܊ii .
Majoritateaă cercetătoriloră considerăă căă Sfântulă Niceta a redactat-o în tinere܊e,ă respectivă
dupăăanulă366362, însăăpentruădatareaăei esteănecesarăăoăanalizăămaiăminu܊ioas ă.
În ceea ce neă prive܈te,ă credemă căă aceastăă omilieă esteă înă strânsăă legăturăă cuă
tulburărileă provocateă deă arieni ܈iă semiarieni , înă provinciileă Illyricului,ă dupăă Sinodulă Iă
Ecumenic (325). Exilarea lui Arie deă cătreă împăratulă Constantină celă Mare în provincia
Singidunum nuă aă fostă oă solu܊ieă favorabilăă pentruă Biserică , deoarece elă aveaă să -܈iă
răspândeascăăpeămaiădeparteătezeleăsale , câștigându -܈iănoiăadep܊iăînăpersoanaăluiăUrsaciusă
de Singidunum, Valens de Mursia, Germinius de Sirmium, Palladius de Ratiaria,
Secun dianădeăSingidunum,ăacestoraăalăturându -seă܈iă episcopul Auxen܊iuăalăMilanului363.
To܊iăace܈tiăepiscopiăseăînvecinau , din punct de vedere geografic, cu provincia Remesiana,
unde era scaunul episcopal al Sfântului Niceta, ܈iă sus܊ineauă cuă înflăcărareă arianismul ,
provocândămariătulburăriăînărândurileăcredincio܈ilor.ă Teologia lor puneaăînăumbrăăînsă܈iă
Persoana divino-uman ăă aă Mântuitoruluiă Iisusă Hristos , precumă ܈iă operaă Saă deă
răscumpărare.
Acestaă trebuieă săă fi fost contextul în care sfântul Niceta va redacta omilia De
diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus, oăpredicăăceă urma săărăspundă
atât întrebări lor întortocheate ale arienilor, careă nuă încetauă săă seă întrebe:ă „Câtă deă mareă
360 A. E. B URN, Niceta of Remesiana, pp. XLI-XLII.
361 I. G. C OMAN ,ă„OpereleăliterareăaleăSfântuluiăNiceta…”,ăp.ă218.
362 A. E. B URN, Niceta of Remesiana, p. XLI; W. A. P ATIN , Niceta, Bischof von Remesiana…, p. 13; O.
POP, Niceta de Remesiana – Monografie, p. 55.
363 I. R ĂMUREANU ,ă „Cre܈tinismulă înă provinciileă romane…”,ă pp.ă 409;ă 426;ă M.ă COJOC ,ă „Disputeă
religioaseăînăSudulăDunării…”,ăpp.ă602 -603; M. D IACONESCU , Istoria literaturii dacoromane, p. 621.
119
esteăTatăl? CumăesteăFiul?ăCeăfelăesteă DuhulăSfânt?”364,ăcâtă܈iăsă generezeăsperan܊aăîn
ac܊iuneaăsalvatoareă a Fiului lui Dumnezeu pentru om 365. În conformitate cu cele amintite
maiăsus,ăconsiderămăcăăSfântulăNicetaăaăredactatăaceastăăomilieăîntreăaniiă366ăsauă 378.
Exeget erudit ܈iăapărătorăalăteologieiăniceene,ăSfântulăNi ceta culege din Sfintele
Scripturi 24 de numiri potrivite Domnului nostru Iisus Hristos ,ă care,ă dupăă cumă vomă
vedea, sunt înăstrânsăălegăturăăcuălucrareaăSaământuitoare: „EănumităCuvântul,ăeănumită
În܊elepciunea,ă Lumina,ă Puterea,ă Dreapta,ă Bra܊ul,ă Îngerul,ă eă numită Omul;ă Seă nume܈teă
Mielul,ă Oaia,ă Preotul,ă Calea,ă Adevărul,ă Via܊a;ă eă numită Vi܊a,ă Dreptatea,ă Mântuirea;ă Seă
nume܈teă Pâinea,ă Piatra,ă Tămăduitorul,ă Izvorulă apeiă vii,ă Pacea,ă Judecătorul,ă Poarta.ă Seă
nume܈teătoateăacestea;ăde܈iăesteăunulă܈iăacela܈iăDumnezeuăală nostru, Fiul lui Dumnezeu,
caăsăăseăcunoascăărânduialaăputeriiă܈iălucrăriiăSale”366.
Aceastăă omilieă nuă prezintăă ună caracteră polemic,ă ciă unulă mai mult moralizator,
autorulă urmărindă zidireaă sufleteascăă aă credincio܈iloră săi.ă Potrivit structurii, omilia este
împăr܊ită înătreiăpăr܊i,ădupăăcumăurmează:ă în prima parte sunt expuse cele 24 de numiri
culeseădinăSfântaăScriptură; în partea a doua sunt redate sensurile acestor numiri, iar în
partea a treia celeă 24ă deă numiriă î܈iă găsescă aplicabilitateaă înă via܊aă duhovnic eascăă aă
credincio܈ilor367.ăPentruăaăîn܊elegeămetoda , dar ܈iăprofunzimeaăacesteiăomilii , oferim aici
un singur exemplu : „Viaаă seănume܈te,ăfiindcăănimice܈teămoarteaă/ăDeămoarteădefelăsăănuă
teătemi,ăcăciăHristosăeă Viaаa credincio܈ilor”368.
3.2.2. Opere liturgice
Între operele cu caracter liturgic atribuiteădeăcătreăcriticaădeăspecialitat e Sfântului
Niceta de Remesiana, seănumărăădouăăomilii : De vigiliis servorum Dei ܈iăDe psalmodiae
bono, precumă ܈iă celebrulă imnă Te Deum laudamus. Datorităă faptului că Ghenadie de
Marsiliaă ܈iă Cas siodoră nuă atribuieă acesteă lucrăriă Sfântuluiă Nicetaă deă Remesiana ܈iă niciă
364 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 31).
365 J. Z EILLER ,ă„UnăancienăévêqueădțIllyricum…”,ăp.ă358.ă
366 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus , 1 (trad. rom.
O. Pop, p. 11).
367 N. V ORNICESCU , Primele scrieri patristice…, pp. 87- 88;ă.܇ăC.ă ALEXE , Sfântul Niceta Remesianul, în
Sfinаi români Юi apărători…, p. 214.
368 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus , 1, 2 (trad.
rom. O. Pop, pp. 13; 17).
120
măcarănuăleămen܊ionează,ăcercetătoriiămaiăvechi (Luc d ’Acheryă܈iăJ.ăP.ăMigne) au atribuit
celeădouăăomiliiăepiscopului Nicetius de Trèves (sec. VI), iar imnul Te Deum laudamus a
fost pus pe seama lui Ambrozie al Mediolanului ori a Fericitului Augustin sau pe seama
lui Ilarie de Pictavium369.
Dupăănumeroase le cercetăriăefectuateădeăînvă܊a܊iiă Burn, Türner ܈iăG.ăMorin, s-a
ajunsălaăconcluziaăcă celeădouăăomiliiăîlăauădreptăautor pe Sfântul Niceta de Remesiana ܈i,
totodată , s-a stabilit deă cătreă călugărulă benedictină Germaină Morin căă imnulă Te Deum
laudamus apar܊ineă totă episcopuluiă daco -roman370.ă Înă stadiulă actuală ală cercetărilor,ă celeă
douăăomilii , precumă܈iăimnulă Te Deum laudamus, au fost publicate în cele mai recente
edi܊ii sub numele lui Niceta de Remesiana. Înăceleăceăurmează ne vom ocupa de primele
douăăomilii , considerateădeăto܊iăcercetătoriiăadevărateătratateădeăteologieăliturgică . Ambele
predici au fost rostite în biserica din Reme siana,ă însăă nuă seă poateă afirma cu exactitate
timpul compunerii lor.
3.2.2.1. De vigiliis servorum Dei (Despre privegherile robilor lui Dumnezeu)
Omilia De vigiliis servorum Dei a fostă rostităă deă Sfântulă Niceta în biserica din
Remesiana. La prima vedere, aceastăă predicăă areă ună profundă caracteră liturgică ܈iă
moralizator. În numai 9 capitole autorulăvorbe܈teăauditorilor despreăaceastăă nouăăformăă
de manifestare, careăpurtaădenumireaădeă„ sanctae vigiliae ”, celebrate î năzileleădeăsâmbătăă
spreă duminică , noaptea . Se poate constata că, atât stilul câtă ܈iă vocabularul,ă apar܊ină
Sfântului Niceta.
Cel mai probabil,omilia aă fostă alcătuităă cătreă sfâr܈itulă secoluluiă ală IV -lea, când
aceastăăpracticăăliturgicăăaăfostăintrodusăăînăBiserică atât în R ăsărit câtă܈iăînă Apus, în mod
oficial371. Prezenta omilie nu este altceva decât un document important, careă atestăă
aceastăătradi܊ieăliturgicăăaăserviciuluiă divin nocturn numit „priveghere ”, încăădinăprimeleă
veacuriă cre܈tine.ă Omiliaă seă regăse܈teă înă diverseă manuscrise,ă catalogateă deă cătreă
specialistul A. E. Burn astfel:
369 I. G. C OMAN ,ă„OpereleăliterareăaleăSfântuluiăNiceta…”,ăp.ă220.
370 G. M ORIN ,ă „Leă «Deăpsalmodiae…”,ăpp.ă385 -397; C. H. T ÜRNER ,ă„NicetaăofăRemesianaăI…”,ăpp.ă
305-320; C. H. T ÜRNER ,ăă„NicetaăofăRemesianaăII…”,ăpp.ă225 -252; A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, pp.
55-91; G. M ORIN ,ă„L’auteurădu…”,ăpp.ă151 -159; G. M ORIN ,ă„Nouvellesărecherches…”,ăpp.ă49 -77.
371 Ene B RANI܇TE , Liturg ica specială, Edi܊iaăaăIV -a,ăEd.ăLumeaăCredin܊ei,ăBucure܈ti,ă2005,ăp.ă80.
121
Cod. Vaticanus Palatinus 210, sec. VII.
Cod. Parisinus B. N. Nouv. acq. lat. 1448 (Clunis 33), sec. IX.
Cod. Parisinus B. N. 13089 ( Sargermanensis 591, 3), sec. XI.
Codex Bruxellensis 10615-10729, sec. XII.
Cod. Cantabrig . Dd. VII. 2, sec. XV 372.
Folosind unăstilăsimplu,ădarăfoarteăconvingător,ăSfântulăNicetaăfaceăoăincu rsiune în
SfântaăScriptură ܈iăînăSfântaăTradi܊ie , pentru a dovedi credincio܈ilorăimportan܊a ܈iăfolosulă
slujbelor de priveghere .ăNuăesteăoăsimplăăomilie,ăciăunăadevărată tratatădeăliturgică , în care
ideile,ăsfaturile,ăprecumă܈iăargumenteleăscripturistice sunt bine sistematizate373.
Omiliaăesteăstructuratăăastfel:
Capitolele 1-3 alcătuiescă oă scurtăă introducere , înă careă autorulă vorbe܈teă despreă
importan܊aăcelebrăriiăslujbeiădeăpriveghereăînă„nop܊ileădeăsâmbătăăspreăduminică”374, dar
܈iă despreă folosulă duhovnicescă ală credincio܈iloră participan܊iă laă acestă serviciuă divin.ă Deă
asemenea, autorul îi combate pe cei care, din motiveă subiectiveă și neîntemeiate,
nesocoteau sfintele privegheri, care, conform Sfântului Niceta, erau „atâtădeărodniceăînă
lucrareaăduhovnicească,ăbogateăînărugăciuni,ăimneă܈iăcitiri”375.
Capitolele 4-7 sunt consacrate arg umentării.ăAutorulăfolose܈teă argumentul istoric
spreă aă dovediă vechimeaă ܈iă importan܊aă slujbeiă deă priveghere.ă Oă serieă deă argumenteă
scripturistice preluate, atât din Vechiul Testament câtă ܈iă dină Noulă Testament,ă aveauă săă
sus܊inăă܈iăsăăelucidezeăaceastăăproblemă.ăEpiscopulăNicetaăîi asigurăăpeăcredincio܈iiăsăi că
practica privegherii este foarte v eche,ă fiindă practicatăă deă cătreă to܊iă sfin܊ii:ă „Vecheă esteă
dăruireaă privegherilor,ă ună bună nemijlocită ală tuturoră sfin܊ilor”376. Sunt citate texte din
profetul Isaia: „Sufletulă meuă înă vremeă deă noapteă vegheazăă spreă Tine,ă Doamne,ă căciă
luminăăsuntăporuncileăTaleăpeăpământ”ă( Is. 26,ă9)ă܈i din Psalmii lui David :ă„Laămiezulă
nop܊iiămăăsculamăcaăsăămăămărturisescă܉ie,ăpentruăjudecă܊ileădreptă܊iiăTale”ă( Ps. 118, 62);
„Noapteaăridica܊iămâinileăvoastreăspreăceleăsfinteă܈iăbinecuvânta܊iăpeăDomnul”ă( Ps. 133,
2).
372 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, p. 55.
373 Ioan G. C OMAN , Scriitori bisericeЮti din epoca străromână, Ed.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăală
BisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈t i, 1979, p. 150.
374 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 3 (trad. rom. O. Pop, p. 117).
375 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 115).
376 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 4 (trad. rom. O. Pop, p. 119).
122
Deăasemenea,ăautorulăoferăăcâtevaăexempleă܈iădin NoulăTestament.ăAminte܈teădeă
Ana proo roci܊a , fiica lui Fanuel, care se nevoia la templu ziuaă ܈iă noaptea,ă prină
neîntrerupteă rugăciuniă ܈iă postiriă ( Lc. 2, 36-38). Sun tă da܊iă caă exempluă păstorii,ă careă auă
primită primiiă vesteaă na܈teriiă luiă Hristos în timp ce privegheau ( Lc. 2, 8- 16).ă Însu܈iă
Mântuitorul îndemna la priveghere : „Deciă܈iăvoiăfi܊iăgata,ăcăăînăceasulăînăcareănuăgândi܊iă
FiulăOmuluiăvaăveni”ă( Lc. 12, 40). De asemenea, a uăprivegheată܈iăSfin܊iiăApos toli, despre
care Niceta spune căăeiăauăinstituită rânduiala privegherii. Astfel ,ăsuntăaminti܊iă apostolii:
Petru ( F. Ap. 12, 7- 12),ă Pavelă ܈iă Silaă ( F. Ap. 16, 25-26; 20, 7- 11),ă careă î܈iă petreceauă
nop܊ileăînă îndelungate privegheri,ăcântândăimneă܈iăpsalmi377.
În capitolul 8, Sfântul Niceta ,ăarată foarte profund care sunt foloasele dobândite în
urmaă practicăriiă privegherilor.ă Celă maiă potrivită timpă pentruă aă privegheaă esteă noaptea,ă
când, scăpațiă de grijile de peste zi, credinci o܈ii, ajuta܊iă deă lini܈teaă nop܊ii , înal܊ăă luiă
Dumnezeuă rugăciuni peniten܊iale.ă Foloaseleă privegheriiă suntă nenumărate, însăă efectulă
produs de aceasta poateăfiăperceputădoarădeăceiăpractican܊i:
„A܈adară celă ceă aă gustată în܊elegeă ܈iă simteă câtăă apăsareă aă pieptuluiă esteă lepădată,ă câ tăă
amor܊ireă aă min܊iiă esteă izgonită,ă câtăă luminăă cuprindeă inimaă celuiă ceă privegheazăă ܈iă seă
roagă,ăceăhar,ăceăprezen܊ăăbucurăătoateăpăr܊ileătrupului.ăPriveghindăseăîndepărteazăătoatăă
spaima,ă seă na܈teă încrederea,ă slăbe܈teă stăpânireaă cărnii , patimile se topesc, iubirea se
întăre܈te,ă nesocotin܊aă dăă înapoi,ă seă apropieă în܊elepciunea,ă minteaă seă ascute,ă gre܈alaă
slăbe܈te,ăcapulărelelor,ădiavolul,ăeărănitădeăsabiaăDuhului”378.
În capitolul 9 autorulă trasează câtevaă reguli,ă careă ajută laă bunaă desfă܈urareă aă
acestorăcelebrăriănocturne.ăPentruăSfântulăNiceta,ăparticipareaălaăslujbe le de priveghere nu
esteăunăsimpluăactădeăprezen܊ă,ăciăpresupuneăoătotalăădăruireăaăcredinciosului;ă privegherea
seă faceă dină dragosteă curatăă fa܊ăă deă Dumnezeu,ă implicândă întreagaă fiin܊ăă înă actulă
rugăciunii:ă„Numaiăcă,ăpreaiubi܊ilor,ăcineăvegheazăăcuăochii,ăsăăveghezeă܈iăcuăinima;ăcineă
seăroagăăcuăsuflareaăgurii,ăsăăseăroageă܈iăcuămintea,ăcăciănuăeădeăajunsăsăăvegheziăcuă ochiiă
܈iăsăădormiăcuăinima”379. De asemenea, episcopul Niceta îi îndemna, pe cei ce participau
la aceste slujbe, laă înfrânareaă deă laă băuturăă ܈iă mâncare,ă căci:ă „trebuieă săă avemă grijăă caă
377 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 4, 5, 6, 7 (trad. rom. O. Pop, pp. 119-127); I. G.
COMAN , Scriitori bisericeЮti…, p. 149.
378 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 8 (trad. rom. O. Pop, p. 129); I. G. C OMAN ,
„Opereleăliterareăale SfântuluiăNiceta…”,ăpp.ă212 -213.
379 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 9 (trad. rom. O. Pop, p. 131).
123
piepturileă celoră ceă auă aă vegheaă săă nuă fieă îngreunateă deă prisosulă mâncăriiă oriă băuturii,ă
încât, râgâind preaplinul de m âncareă܈iăbăutură,ăsăăfimăneplăcu܊iănuădoarănouăăîn܈ine,ăciă
săăfimăjudeca܊iănevredniciăchiarădeăharulăSfântuluiăDuh”380. A܈aăseăîncheieăunaădintreăceleă
maiăfrumoaseăomiliiărostiteădeăcătreăSfântulăNiceta.
3.2.2.2. De psalmodiae bono (Despreăfolosulăcântării psalmilor)
Nuă maiă pu܊inăă măiestrieă dovede܈teă Sfântulă Nicetaă cuă ceaă de -a doua omilie: De
psalmodiae bono, oăadevăratăăcapodoperăăteologicăăaăliteraturiiăpatristiceădaco -romane.
Alcătuităăcuăunăscopăpractică܈iăfoarteăbineădefinit,ăcelebraăomilieăaă episcopului remesian
seă încadreazăă înă palierulă teologieiă liturgice daco-romane .ă Câtevaă informa܊iiă generaleă
despre scopulă܈iătimpulăalcătuiriiăei neăoferăăchiarăSfântulăNiceta:
„Îmiăamintescăcă,ădupăăceăamăvorbitădespreăharulă܈iăfolosulăprivegher ilor, am pr omisăcă,
înăurmătoareaăcuvântare,ăvoiăvorbiăîntruălaudaă܈iătainaăimnelor,ăceeaăceăvaăface,ăcuăv oiaă
luiăDumnezeu,ăaceastăăcuvântare”381.
Scopul pentru care Sfântul Niceta le făgăduie܈teăcredincio܈ilorădinăRemesianaăcăă
vaă rostiă aceastăă omilie a fost elucidarea unoră problemeă biserice܈tiă deă naturăă liturgică.ă
Autorulă dore܈teă săă ofereă ună răspunsă competentă celoră careă dezaprobauă ܈iă condamnauă
cântareaăpsalmiloră܈iăaăimnelorăînăBiserică :
„܇tiuăcăăexistăăunii,ănuănumaiăprinăpăr܊ileănoastre,ăciă܈iăînăceleărăsăritene,ă care socotesc de
prisosă ܈iă nuă maiă pu܊ină nepotrivităă sfinteiă credin܊eă cântareaă psalmiloră ܈iă aă imnelor.ă
Considerăă căă eă deă ajunsă aă seă grăiă cuă inima,ă căă eă lucruă neseriosă dacăă seă roste܈teă cu ă
limba”382.
Celămaiăprobabil,ăaceastăăcuvântareăaăfostărostităăînăjurulă anului 375, deoarece tot
dină acestă ană dateazăă oă epistolăă aă Sfântuluiă Vasileă celă Mare,ă Către clericii din
Neocezareea383,ă dină careă reieseă că episcopul capadocian se confrunta în Răsărită cu
aceea܈iă problemă , ca Sfântul Niceta. A܈aă cumă vomă vedea,ă înă aceas tăă omi lie, Sfântul
Nicetaă încearcăă săă ofereă câtevaă îndrumăriă cuă privireă laă psalmodie:ă „Seă întâlnescă
380 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei , 9 (trad. rom. O. Pop, p. 131).
381 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 133).
382 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 2 (trad. rom. O. Pop, p. 135).
383VASILE CEL MARE, Epistola 207 – Către clericii din Neocezareea, III, în Părinаi ș i Scriitori
BisericeЮti, vol. 12, p. 426.
124
considera܊iiăceăafecteazăănaturaăadevăratăăaăcântăriiăreligioase,ăcumăseăcuvineăaăseăcântaă܈iă
formeleă muziciiă cre܈tine”384.ă Datorităă abunden܊eiă argumenteloră scriptu ristice, dară ܈iă aă
referin܊eloră patristice,ă omili a Sfântului Niceta de Remesiana poateă fiă consideratăă ună
adevăratătratatădeămuzicologie , cu un amplu caracter apologetic385.
În prezent, omilia De psalmodiae bono seă păstreazăă într -ună numără redusă de
manuscrise, catalogateădeăcătreăteologulăA.ăE.ăBurnăastfel:
Codex Vaticanus Palat . 210, sec. VII.
Codex Cauensis (Bible de la Cava), sec. VIII.
Codex Paris . (Nouv. acq. Lat.) 1448 (Clunis 33), sec. IX.
Codex Paris . 10604, sec. X.
Codex Paris . 13089 (Sangermanensis 591, 3), sec. XI.
Codex Vaticanus 5729 (Bible de Farfa), sec. XI-XII.
Codex Bruxellensis 10615-729, sec. XII386.
Omiliaăesteăstructuratăăastfel:
Capitolele 1-2 prezintăă oă scurtăă introducere , înă careă autorulă î܈iă anun܊ăă tema:ă săă
vorbeascăă despreă „laudaă ܈iă taina imnelor”ă ܈iă săă răspundăă acuza܊iiloră careă veneauă dină
Răsărită ܈iă din Apus cuă privireă laă cântareaă imneloră ܈iă aă psalmilor,ă practică liturgică
respinsăădeăace܈tia.
Cei care nesocoteau cântareaă psalmiloră ܈iă aă imnelor aduceau drept argument
cuvintele Sfântului Apostol Pavel cătreă credincio܈iiă dină Efes:ă „Văă umple܊iă deă Duhulă
vorbindu- văăînăpsalmiă܈iăimneă܈iăcântăriăduhovnice܈ti,ăcântândăînăhară܈iăpsalmodiindăluiă
Dumnezeuăînăinimileăvoastre”ă( Efes. 5, 18- 19).ăInterpretândăgre܈ităacestăverset,ămul܊iăauă
ajuns la conc luziaăcăătrebuieăsăăseăcânteă doar în taina inimii, iarănuăcuăvocea,ăcăciăziceau:ă
„Nuă săă trăncănimă cuă mlădiereaă glasuluiă înă felulă tragediei,ă căciă luiă Dumnezeu,ă careă
cerceteazăă inimile,ă Îiă ajungeă dacăă seă cântăă înă ascunzi܈ulă inimii”387. Sfântul Niceta
respinge aceastăăinterpretareăeronatăă܈i , făcândăoăexegezăălaăacestăverset,ăaratăăcă el nu
384 Dicаionar de muzică bisericească românească, Ed. Basilica aăPatriarhieiăRomâne,ăBucure܈ti,ă2013,ă
p. 592.
385 Z. M ATEI,ă „Necesitateaă respectăriiă regulilor…”,ă p.ă 111;ă N.ă VORNICESCU , Primele scrieri
patristice…, pp. 86- 87.
386 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, p. 67.
387 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 2 (trad. rom. O. Pop, p. 135).
125
dezaprobăăpeăceiăceăcântăăînăinimă,ădarăniciăpeăceiăceăcântăăcuăvocea,ăci,ăceiăceăcântăă „săă
nuăcânteădoarăcuăglasulăfărăăparticipareaăinimii”388.
Capitolele 3-12 sunt consacrate argumentelor. În acest demers, Sfântul Niceta
apeleazăă laă „criteriulă istoric”389,ă făcândă oă incursiuneă înă Vechiulă Testamentă ܈iă în Noul
Testament,ăspreăaăarătaăcăăpracticaăpsa lmodierii este una foarte veche, fiindăutilizatăăatâtă
deă evrei,ă câtă ܈iă deă cre܈tini.ă Autorulă aminte܈teă deă numeroaseă personajeă biblice , precum:
Moise, Debora, David, Ana- mama lui Samuel, Isaia, Avacum, cei trei tineri din Babilon
arunca܊iăînăcuptorulăcelăcuăfoc,ăprecumă܈iă de Sfin܊iiăApostoliăcare , sub insuflarea Duhul
Sfânt, au cântat tainele lui Dumnezeu prinăimneă܈iăpsalmi390.
Numeroase sunt pasajele biblice cuă ajutorulă cărora Sfântulă Nicetaă încearcăă săă
trezeascăăînăsufletulăcredincio܈ilorăsăiăinteresulăpentruăpsalmodie.ăLeăredămăaiciăpeăceleă
maiăreprezentative:ă„Toatăăsuflareaăsăălaude peăDomnul”ă( Ps. 150,ă6);ă„Jertfaădeălaudăămăă
vaăslăviă܈iăacoloăesteăcaleaăprinăcareăîiăvoiăarătaământuireaăluiăDumnezeu”ă( Ps. 49, 24).
Autorul i nsistăămaiămultăasupraăinterpretăriiăpsalmilorăluiăDavid,ăfiindăcople܈ităd e
personalitatea acestui rege, pe car eăîlăsocote܈teă „întâiulăîntreăcântăre܊i,ă câtă܈iăvistierieăaă
cântărilor”391.ăNuăezităăsăăvorbeascăădespreăefecteleăacestorărugăciuniădeăinspira܊ieădivină,ă
rugăciuniăcareăpătrundăînăinimileăcredincio܈ilor,ăaducândălini܈teăsufleteascăă܈iătrupească:ă
„Oareă ceă nuă veiă găsiă înă ace܈tiă psalmi,ă careă săă nuă fieă spreă folosul,ă spreă mângâiereaă
neamuluiăomenesc,ăfărăădeosebireădeăstare,ăsex,ăvârstă?”392.
PentruăSfântulăNiceta,ăpsalmodiaăsauăcântareaăbisericeascăăesteăoăjertfăădeălaudă
peăcareăcre܈tinulăoăaduceăluiăDumnezeu ca ofrandă pentruăbinefacerileărevărsateăasupraă
întregiiăcrea܊ii.ăA܈aăcumăîngeriiăînăceruriăslavoslovescăneîncetatăpeăDumnezeuă( Apoc. 19,
6),ăa܈aă܈iăpeăpământ,ădupăăchipulăacelora,ăcredincio܈iiăseăstrăduiesc,ăprinăparticipareaălaă
sfintele privegheri, bogate î nă psalmi,ă imneă ܈iă cântăriă duhovnice܈ti,ă săă cânteă minunileă
Dumnezeului C eluiăve܈nic.ăDeăaceea,ăSfântulăNicetaăîiăasigurăăpeăcredincio܈iăcăă„aceastăă
388 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 2ă (trad.ă rom.ă O.ă Pop,ă p.ă 137);ă .܇ C. A LEXE ,
„Foloaseleăcântăriiăbiserice܈tiăînăcomun…”,ăpp.ă168 -169.
389 Z. M ATEI,ă„Necesitateaărespectăriiăregulilor…”,ăp.ă113 .
390 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 3, 4 (trad. rom. O. Pop, pp. 139-141).
391 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 4 (trad. rom. O. Pop, p. 141).
392 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 5 (trad. rom. O. Pop, p. 141).
126
slujireăaăsfintelorăvegheri,ădacăăesteăfăcutăăcuăcuvenitaăcredin܊ăă܈iădăruire,ăeăînăcomuniuneă
cuăîngerii”393 ܈iăînăcomuniuneăcuăprofe܊iiă܈iămartirii394.
Capitolele 13-14 suntă consacrateă unoră sfaturiă practiceă privindă execu܊iaă cântăriiă
psalmiloră܈iăaăimnelorădumnezeie܈ti,ăcareăsăăfieăpeăplaculăluiăDumnezeuă܈iădupăăT radi܊iaă
Bisericii. Pentru Sfântul Niceta, cântarea bisericeascăă presupuneă dăruire,ă în܊elegere,ă
împreună -participare, dară܈iăarmonie.ăElărespingeăînămuzicaăbisericeascăăelementulăteatrală
܈iă dramatismul395, deoareceă psalmodiaă trebuieă săă producăă înă sufletulă credincio܈iloră
sentimentulăpocăin܊ei,ăsă lini܈teascăăatâtăsufletul,ăcâtă܈iătrupul.ăAutorulămiliteazăăpentruăoă
disciplinăădesăvâr܈ită la sfintele slujbe, cerând ca vocile tuturorăcelorăceăpsalmodiazăăsă
fieălaăunison.ăÎntreagaăfiin܊ăăseăcereăaăfiăimplicatăăînăacestăactăliturgic , din care este exclus
formalismul sau formele de pietate false396.
Alte reguli expuse de episcopul Niceta în omilia De psalmodiae bono aveau
menireaă deă aă produceă ܈iă maiă multăă armonie.ă Înă timpulă celebrăriloră liturgice,ă spreă aă seă
evita posibilele neorânduieli întreă credincio܈i , cei care nu se puteau potrivi cu vocea
corului ce psalmodia erauă sfătui܊iă săă tacăă sauă săă cânteă cuă voceaă scăzutăă pentruă a nu-i
tulburaăpeăceilal܊i,ăcăci „nuăesteădatătuturorăsăăaibăăglasămlădiosăoriăplăcutăsunător”397.
La fel ca în omilia De vigiliis servorum Dei, Sfântul Niceta de Remesiana
folose܈teăînăaceastăăpredicăă܈iăunăizvorăpatristic pentruăaăoferiăomilieiăsaleăoă܈ i mai mare
autoritate. ElăîlăciteazăăpeăSfântulăCiprianăalăCartagineiăcare , preocupată܈iăelădeăcântareaă
psalmilor, îl îndemna adesea pe prietenul său, Donat,ă săă cânteă psalmiă spreă slavaă luiă
Dumnezeu. Textul este preluat din tratatul Ad Donatum:
„Săăpetrecemăbucuro܈iăaceastăăzi,ăziceăel,ă܈iăsăănuăfieăniciăunăceasăalăîntruniriiăli psitădeă
harulăceresc.ăRăsuneădeăpsalmiăîntrunirea,ăcăciăbună -܊iăesteă܊inereaădeăminteă܈iămlădiosă
glasul. Ia- ܊i,ă caă deă obicei,ă aceastăă sarcină;ă maiă bineă păstore܈tiă peă ceiă preaiubi܊i,ă deă ai ă
393 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 10 (trad. rom.O. Pop, p. 151).
394 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono, 11 (trad. rom. O. Pop, p. 151); Z. M ATEI,
„Necesitateaărespectăriiăregulilor…”,ăpp.ă113 -114.
395 Dicаionar de muzică …, p. 592.
396 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 13 (trad. rom. O. Pop, p. 153);ă Octaviană Lazără
COSMA ,ă„MuzicaăluiăNicetaădeăRemesiana”,ăînă Noi Tracii, XVIII (1989), nr. 180, p. 2.
397 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 13ă (trad.ă rom.ă O.ă Pop,ă p.ă 155);ă .܇ C. A LEXE ,
„Foloaseleăcântăriiăbiserice܈tiăînăcomun…”,ăp.ă178;ăI.ăG.ă COMAN , Scriitori bisericeЮti…, p. 154.
127
duhovniceascaăauzire.ăSăăneăatragăădulcea܊aăcredin܊ei,ăcăciăceiăceăcântăăbineăauăoăplăcereă
anumeăceăîndeamnăălaăcredin܊ăăsufleteleăascultătorilor”398.
Eă deă laă sineă în܊elesă că omilia De psalmodiae bono a episcopului Niceta de
Remesiana rămâneăpânăăînăzileleănoastreăceaămaiăfrumoasăă܈iămaiăvecheăpredică în care
suntăexpuseăsistematicăceleămaiăpre܊ioaseănormeădeăexecu܊ieăa le psalmodiei. Fiind crea ܊iaă
unuiăstrămo܈ă al nostru, daco- roman,ăastăzi,ăpentruăcre܈tinismulăromânesc,ăconsidera܊iile
Sfântului Niceta devin, pentru noi, reguli demne de urmat. Trebuieămen܊ionatăfaptulăcăă
pânăălaăSfântulăNicetaănuăneăesteăcunoscutăăoălucrare atâtădeăcuprinzătoareă܈iă de bogatăăînă
informa܊ii careă săă expunăă atâtă deă precisă ܈iă de profund regulile psalmodiei. De aceea,
lucrareaăsaăpoateăfiăconsideratăădeăactualitate.
Deă asemenea,ă putemă spuneă căă omiliaă De psalmodiae bono este cel mai vechi
documentă liturgică ceă surprindeă via܊aă liturgicăă înă desfă܈urareă aă strămo܈iloră no܈triă daco –
romani de la Sud deă Dunăre.ă Valoareaă inestimabilăă aă acestuiă documentă patristică oferăă
veridicitateă considera܊iiloră Sfântuluiă Paulinusă deă Nola , care î lă laudăă prină versuriă peă
episcopul daco-romanilor, Niceta de Remesiana, pentru rodnica sa activitate pastoral-
misionară:
„Darăacum,ăchiară܈iăunăsălbaticăcuăurechile
La preotul nostru va devora cântecele
Atâtădeăpioase:ăhranaăprinăcântecăaăsăturat
Nesăturatulăpântec”399.
3.2.2.3. Te Deum laudamus (Pe Tine, Dumnezeule, Teălăudăm)
Tot în cadrul operelor liturgice a le Sfântuluiă Nicetaă deă Remesianaă seă înscrieă ܈iă
celebrul imn Te Deum laudamus, unăimnădeăpreamărireăaăluiăDumnezeu,ăcareăaăfostăscrisă
în limba latin ă,ăînăprozăăritmică,ăînăa܈aănumitulă Cursus Leoninus, răspândităînăsecoleleăală
398 CIPRIAN AL CARTAGINEI , Ad Donatum, XVI, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 3, Traducere
deăNicolaeăChi܊escu,ăEliodorăConstantinescu,ăPaulăPapadopolă܈iăDavidăPopescu,ăin troducere,ănoteă܈iăindiciă
deăNicolaeăChi܊escu,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomân e,ăBucure܈ti,ă1981,ă
pp. 424- 425.
399 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 133-136 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 258).
128
IV-leaă܈iăalăV -lea400.ăNuăcunoa܈temăcuăexactitateăvechimeaăacestuiăimnă܈i , în ceea ce îl
prive܈teă pe autorulă său,ă părerileă suntă împăr܊ite,ă însăă potrivită con܊inutuluiă săuă trinitar,ă
considerămăcă genezaăsaătrebuieăplasatăăînătimpulămarilorădisputeătrinitareă܈iăhristologice
deălaăsfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -leaă܈iăînceputulăsecoluluiăalăV -lea401.
Pentruăcăăamăamintitădeăcon܊inut, trebuieăsăăsubliniemăfaptulăcă teologia imnului
Te Deum laudamus esteă înă deplinăă concordan܊ăă cuă Simbolulă Niceo -Constantinopolitan
sau,ă maiă bineă zis,ă acestă Simbolă esteă cântată înă prozăă ritmică , prină frumuse܊eaă versuriloră
imnului Te Deum laudamus.
De-a lungul istoriei, celebrul imn Te Deum laudamus a constituit obiectul de
cercetare al multorăistorici,ăteologiă܈iămuzicologi,ăpentruăaăiăseăstabiliăpaternitatea.ăFiindcăă
acestăimnănuăesteămen܊ionatădeăpreotulăGhenadieădeăMarsiliaă܈iădeăistoriculăCas siodoră܈iă
niciădeăcătreăPaulinusădeăNola printre operele episcopului Niceta, paternitatea sa a fost
pusăăpeăseamaăaltorăimnografiădeăprestigiu , precum: Ambrozie al Mediolanului, Fericitul
Augustin, Sfântul Ilarie de Picavium, a unui episcop cu numele Nicetas sau Nicetius
(probabil Nicetius de Trè ves),ă aă unuiă călugără cuă numel e Sisebut sau pe seama unui
Abundiusăaăcăruiăidentitateăneăesteănecunoscută402.
Certăesteăcă , în jurul anului 512, imnul Te Deum laudamus esteămen܊ionatăpentruă
primaădatăădeăcătreă episcopul CezarădeăArelateă(†ă542) , în Regula ad Monachos, caăfăcândă
parte din lecturileăcareăseăcântauălaăcelebrărileădeăduminică403, iar episcopul Ciprian de
Toulon neărelatează,ăcamăpeălaă anii 524- 533,ăcăăimnulă Te Deum laudamus eraăcunoscută܈iă
cântatădeăîntreagaăcre܈tinătate404. Interesant este faptul c ă niciunulădintreăace܈tiăscriit ori
men܊iona܊iămaiăsus nu indic ăănumeleăautoruluiăacestuiăimn,ăastfelăcăăelăaărămasăpeămaiă
400 N. R UNCAN ,ă„SaintăNicetasăofăRemesianațs…”,ăp.ă177;ă.܇ăC.ă ALEXE , Sfântul Niceta de Remesiana Юi
ecumenicitatea…, p. 495; Maria Grazia B IANCO , "Niceta di Remesiana e il Te Deum.", în … Per accendere
la scintilla dell'anima…, (2013), p. 981 .
401 .܇ăC.ă ALEXE ,ă„ImnulăTeăDeum…”,ăp.ă91.
402 Joseph Peter S WAIN , Historical Dictionary of Sacred Music, The Scarecrow Press, Inc., Oxford,
2006, pp. 212- 213;ă.܇ăC.ă ALEXE , Sfântul Niceta de Remesiana Юi ecumenicitatea…, pp. 492- 493;ă.܇ă CUCU,
Literatura lati nă creЮtină de la Tertullian…, p. 128; Bernardino L LORCA , Manual de Historia Eclesiástica,
Tercera Edición, Ed. LABOR S. A., Madrid, 1951, p. 197.
403 CEZAR DE ARELATE , Regula ad Monachos, 21, în PL 67,ăcol.ă 1102:ă„ Omni dominica sex missas
facite. Prima messa semper resurrectio legatur, dum resurrectio legitur, nullus sedeat. Perfectas missas
dicetis matutinos, directaneum: Exaltabo Te, Deus Meus Et Rex Meus, deinde Confitemini, in de Cantemus
Domino, Lauda Anima Mea Dominum, benedictionem, Laudate Dominus De Coelis, Te Deum Laud amus,
Gloria In Excelsis Deo, et capitellum. Omni dominica sic dicatur ”.
404 .܇ăC.ă ALEXE , Sfântul Niceta de Remesiana Юi ecumenicitatea…, p. 492; N. R UNCAN ,ă„SaintăNicetasă
ofăRemesianațs…”,ăpp.ă177 -178.
129
departe atribuit Sfântului Ambrozie al Mediolanului. Sfântul Benedict de Nursia
aminte܈te ܈iăelădeăimnulă Te Deum laudamus în Rânduielile vieаii monahale (sec. VI), î nsăă
îl atribuie Sfântului Ambrozie al Mediolanului405.
Celăcareăaăsus܊inutăpentruăprimaădatăăcăăpaternitateaăimnuluiă Te Deum laudamus
trebuie atribuităă Sfântului Niceta de Remesiana aă fostă călugărulă benedictină Germain
Morin,ăcareăpublicăăînăacestăsensădouăăstudiiăsubstan܊iale,ăpledândăînăfavoareaăSfântuluiă
Niceta406. Tezele sale a uă rămasă valabile pânăă astăziă ܈iă auă fostă acceptateă deă cătreă
majoritateaăcercetătorilorăcontemporani.
Mai apoi, c ercetărileă efectuate deă cătreă învă܊atulă A.ă E.ă Burn auă scosă laă luminăă ună
numărădeăzeceămanuscriseăirlandeze,ădinăperioadaăevuluiămediu,ăînăcareăimnulă Te Deum
laudamus este pus pe seama unui episcop cu numele de Niceta sau Nicetius. Imnul se
regăse܈teăînăurmăroareleămanuscrise:
Manuscrisul din Angers XV, sec. X.
CarteaăIrlandezăăa Imnelor deălaăMănăstireaăFranciscană,ăDublin,ăsec.ăXI.
British Museum, Harl, 863, sec. XI, Arundel 60, sec. XI
Biblioteca Cotton (British Library) – oă Psaltireă galicană,ă acumă pierdută,ă sec.ă
XII407.
Biblioteca Laurent inăădin Floren ța, Plut. XVII. Cod. III, sec. XI, Cod. IX, sec. XI.
Cod. VIII, sec. XIII.
Cod. Lat. Monacensis 13067ădeălaăMănăstireaăbelgianăăHastiere,ăsec.ăXI,ăXII.
Biblioteca Vaticanului, Cod. Palat. Lat. 35, sec. XIV, XV.
Toateăacesteămanuscriseăpăstreazăăimnulă Te Deum laudamus înălimbaălatinăă܈iăînă
prozăăritmică.ăAnalizaă acestor manuscrise l- aăfăcutăpeăBurnăsăăsapeămaiăadânc.ăElăobservăă
căăatâtăimneleăluiăAmbrozieăalăMediolanului,ăcâtă܈i cele ale lui Ilarie de Picavium sau cele
ale lui Nicetius de Trèves sunt scrise în metru ritmic, iar imnul Te Deum laudamus apare
scrisăînăprozăăritmică.ă Maiămult,ătradi܊iaăpotrivităcăreiaăimnulăarăfiăfostăalcătuitădeăcătreă
episcopul Ambrozie al Mediolanului, cu sprijinul lui Augustin, în noapte aăbotezuluiăsău,ă
405 BENEDICT DIN NURSIA , Rând uielile vieаii monahale, XII, în col. Credinаa Ortodoxă, Traducere,
studiuăintroductivă܈iănoteădeăLăcrămioaraăTofan,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈ iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă
2012, p. 95: „Cântarea Sfântului Ambrozie” .
406 D. G. M ORIN ,ă„L’auteurădu…”,ăpp . 151-159; D. G. M ORIN ,ă„Nouvellesărecherches…”,ăpp.ă49 -77.
407 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, pp. C-CI; J. ZEILLER ,ă„UnăancienăévêqueădțIllyricum…”,ăp.ă361.
130
cade, deoarece o P saltireă tipărităă laă Londra,ă datatăă dină anulă 1555ă ܈i , careă păstreazăă
Canticum beati Niceti episcopi, men܊ioneazăăurmătoarele:ă
„SpunăuniiăcăăFericitulăAmbrosius,ăpeăcândăîlăbotezaăpeăSfântulăAugustin,ăaăîncepută Te
Deum laudamus iar Augustin i- aărăspunsăcuăaltăversă܈i,ăastfel,ăauăcompusăacestăimn.ăCeeaă
ceă nuă esteă adevărat,ă ciă auă cântată cevaă intrată înă practică,ă compusă maiă înainteă deă cătreă
Fericitul Niceta, episcopul Vien(n)ei, lucru pe care l-a remarcat Cassiodorus cu pri vire la
rânduialaăSfintelorăScripturi”408.
Observămă că studiereaă manuscriselorăirlandezeă îlădeterminăăpeă Burnăsăă atribuie
paternitatea imnului Te Deum laudamus Sfântului Niceta de Remesiana. Acesta, făcândăoă
compara܊ieăcuăceleădouăăomiliiăaleăluiăNiceta , De vigiliis servorum Dei ܈iăDe psalmodiae
bono, dară܈iăcuăalteăopereăaleă acestuia, constatăăcăăimnulăprezintăăasemănăriăvizibileăînă
ceeaăceăprive܈teăstilulă܈iăteologiaă܈iăconsiderăăcă existăămotiveăputerniceădeăa -l identifica
pe Niceta (Nicetius) din aceste manuscrise cu Niceta de Remesiana. Toto dată,ăBurnăiaăînă
seamăă܈iăconsidera܊iileăluiăPaulinusădeăNola,ăcareăîlăprezintăăpeăNiceta ca pe un scriitor de
imne ܈iătalentatăinterpretăalăpsalmilor.ăIatăăcâtevaămărturii relevante în acest sens:
În anul 398, când Sfântul Niceta se întoarce din Nola în Dacia,ă laă re܈edin܊aă saă
episcopală,ăPaulinusăîlăconduceăimaginar,ădedicându -iăversuriădeăoărarăăfrumuse܊e,ăînăcareă
seăreflectăăcalită܊ileăsaleăcaăimnograf:ă
„܇iăpeătine,ăcareăaiămersăprinăHydruntă܈iăprinăLupiae
Săăteăînconjoareăceteădeăfra܊iă܈iăsuroriăfecio are
Careăcântă,ăînăcor,ăcuăoăsingurăăvoce,ăpeăDomnul.
Cineăarăputeaăsă -miădăruieăaripiăcaăuneiăcolumbe
Săăajungămaiădegrabăălaăaceleăcoruri
Care, îndrumate de tine, cântând pe divinul Hristos,
Atinge- vorăstele?”409.
În anul 402, când Sfântul Niceta va participa,ăpentruăaădouaăoară,ălaăsărbătoareaă
Sfântului Felix (14 ianuarie) laNola,ăepiscopulăPaulinus,ăprietenulăsău,ăîlăprimeaăcuăacesteă
elogii:
„Intrăăaici,ăcaăpreot,ăcântândă܈iăpsalmiă܈iăimne
408 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, p. CI; O. P OP, Niceta de Remesiana – Monografie, p. 101; J.
ZEILLER ,ă„UnăancienăévêqueădțIllyricum…”,ăp.ă361.
409PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 85-92 (trad. rom. T. Diaconescu, pp. 256-257).
131
܇iărugăciuneaămeaăoăduălaăDomnul,ăiarăbucuriaăta
Une܈te -o cu aămea,ălaăprăznuireaăsfântuluiăpatron.
Laătimpulăpotrivit,ăteăveiărugaăpentruăcelăpăcătos,
Iar Domnul se va bucura de cinstea pentru mucenic.
CuăFelixăcălăuză,ărugileătaleăvorăaveaăunădrumău܈or,
Căciăsfântulăvaăajungeăînainteaătaălaăcerurileăînalte,
Pe cândătuăveiăcântaăsfin܊i܊iiăpsalmiă܈iăofrandaătaăsmerită
O vei aduce, Hristos va coborî domol din cerul cel înalt,
S-acopereăpopor,ăbisericăăcuăoăsfântăăîntunecime,
Șiăsăăînveleascăăaltarulăcuăunănorăalbăcaădeănea”410.
Prezen܊aă numeluiă Nicetaă sauă Nicetiusă î n multe din manuscrisele irlandeze,
mărturiileăluiăPaulinusădeăNola cu privire la calită܊ileăimnograficeăaleăluiăNiceta,ăprecumă
܈iălucrărileăsaleăconsacrateăpsalmodiei,ătoateăace stea neădeterminăăsăăcredemăcă Niceta de
Remesiana este autorul de drept al imnului Te Deum laudamus, părereă împărtă܈ităă deă
numero܈iăcercetătoriăstrăini,ădarăș i români, precum: A. E. Burn, D. Duchesne, M. Schanz,
O. Bardenhewer, H. C. Opitz, Humpel, J. Zeiller, Dom Germain Morin, D. M. Pippidi,
Ioan G. Coman, Mihail Diaconescu, Ilie ܈ăCâmpeanu,ăNechitaăRuncan , George Breazul ܈iă
Ion Itu411.
Multăă vremeă s -aă crezută căă acestă imnă aă fostă compusă deă episcopulă Ambrozieă ală
Mediolanului412,ăînsă,ăa܈aăcumăamăarătatămaiăsus,ăSfântulăAmbrozieăaă compus imnele sale
în me truă ritmic,ă nuă înă prozăă ritmică cum este scris Te Deum laudamus. Totu܈i,ă printreă
imnele ambroziene semnalămăexisten܊aăunuiă Imn către Hristos (XVIII), care ne-a atras
aten܊ia,ădeoareceăprezintăăuneleăasemănăriădeăcon܊inutăcuăimnulă Te Deum laudamus. În
continuare vomă încercaă săă eviden܊iem acestă aspect,ă făcândă oă paralelăă întreă celeă douăă
lucrăriă ܈i, arătândăcă,ăde܈iăexistăăasemănăriădinăperspectivaăabordăriiăteologice între cele
410 PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII (III), vv. 500-510 (trad. rom. E. Cristea, p. 100); A. E. B URN,
Niceta of Remesiana…, p. CII.
411 .܇ăCUCU, Țiteratura latină creЮtină de la Tertullian…, p.ă 128.ăAăseăvedeaă܈iăFrancescoă STELLA ,
Poesia e Teologia. Ț′Occidente latino tra IV e VIII secolo, vol. I, Ed. Jaca Book, Milano, 2001, p. 31;
Gaspare M URA, La teologia dei Padri. Testi dei padre latini greci orientali scelti e ordinati per temi, vol. 5,
Editrice Cittá Nuova, Roma, 1976, p. 279; Petre B RÂNCU܇I , George Breazul Юi istoria nescrisă a muzicii
româneЮti, Edituraă Muzicală,ă Bucure܈ti,ă 1976,ă p.ă 287;ă Ionă ITU, Primii noЮtri poeаi, Ed. Orientul Latin,
Bra܈ov,ă1994,ăp.ă108;ăEmilă PREDA , Dicаionar al sfinаilor ortodocЮi, Ed.ăLucman,ăBucure܈ti,ă2000,ăp.ă209.
412 Dan N EGRESCU , Patristica Perennia. Părinаi de limbă latină, Ed.ăUniversită܊iiădeăVest,ăTimi܈oara,ă
2004, p. 100.
132
douăă imne,ă totu܈i,ă manieraă înă careă esteă scrisă imnulă Te Deum laudamus nu este
circumscrisăă tehniciiă literareă ambroz iene. Vomă expuneă doară aceleă pasajeă careă prezintăă
asemănăriăîntreă ele:
(A) ImnăcătreăHristosă
LaăTineăvinăto܊iăîngeriiăcântândă
Cereascaăslavăăsă -܉iăaducă;
Arhangheliiăînăcoruriălăudând
Cuăvociăsfin܊iteădumnezeireaăoăridică;ă
܇iăheruvimiiă܈iăserafimiiădoară܉ie ,
܇iătronurileăcuăputereaăluminării,
Î܊iăbatădinăceleă܈aseăaripi,ăînătărie;
Răsunăăto܊iădeăchemareaălegării. (N) Te Deum laudamus
܉ieăÎ܊iăcântăăîngeriiăceruluiă܈iătoateăputerile,
܉ieă Î܊iăcântăăheruvimiiă܈iăserafimiiăcuăglasă
neîntrerupt:
(A) ImnăcătreăHristos
Sfinte, Sfinte, Sfinte,
Dumnezeule, Doamne, Savaot,
Înăcer,ăpeăpământ,ăînăminte,
Pline-s de slava Ta, toate-n tot, (N) Te Deum laudamus
Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu
Savaot.
Plineă suntă cerurileă ܈iă pământulă deă măre܊iaă
slavei Tale.
(A) ImnăcătreăHristos
Mul܊imeaăcelorămari,ăpeăTine,
Ei douăzeci܈ipatru numărând,
Pocale având cu mirodenii pline,
Treceăînărugă,ăslavă -܉iăpurtând.
PeăTineăTeăurmeazăămul܊imeaăferici܊ilor,
PeăTine,ăceăe܈tiăslaveiăîntâiăstătător,
La Tine- iăsăla܈ulăcerescăalămucenicilor,
Însemnatu le-nă palmeă ܈iă deă coroanăă
purtător. (N) Te Deum laudamus
PeăTineăTeălaudăăcorulăslăvităalăapostolilor,
PeăTineăTeălaudăăceataăvrednicăădeălaudăăaă
profe܊ilor,
Peă Tineă Teă laudăă oasteaă strălucităă aă
martirilor.
Peă Tineă Teă mărturise܈teă peă totă pământulă
Sfânta Bi serică.
(A) ImnăcătreăHristos
Tuăînăl܊atădinăsfântăăgură,
CuvântăalăTatăluiăceresc; (N) Te Deum laudamus
Tu,ăÎmpăratăalăslavei,ăHristoase,
Tuăe܈tiăFiulădinăveciăalăTatălui.
133
DinăTatăănuăe܈tiădoarăfrântură
CiăDumnezeuă܈iăFiuăfiresc;
(A) ImnăcătreăHristos
Hristoase, Doamne, al cerului rege,
Al lumii, Preaînalt Mântuitor,
Ne-ai mântuit de- aămor܊iiăfărădelege
Prinăsemnulăcruciiărăsplătitor.
(N) Te Deum laudamus
Tu,ă învingândă ghimpeleă mor܊ii,ă aiă deschisă
credincio܈ilorăîmpără܊iaăcerurilor,
Rugămu -Teăa܈adar,ăvi no în ajutorul robilor
Tăiă peă care,ă cuă nepre܊uitulă Tăuă sânge,ă i -ai
răscumpărat .413
Am pus, a ܈adar,ă celeă douăă imne într- oă analizăă comparativă,ă pentruă aă arătaă
similitudinileă deă con܊inută teologică dintreă ele,ă însă , considerămă căă acesteă asemănăriă nuă
sunt edificatoare pentru a certifica indubitabil apartenen ܊aăimnuluiă Te Deum laudamus la
imnografiaăambroziană.ă
De aceea, î năfavoareaăpaternită܊iiăSfântuluiăNicetaăneăexprimămă܈iănoi,ădeoareceă
toate argumentele expuse mai sus converg înspre ea. Teologia sa, exprimatăăînăopereleă
sale,ădragosteaăsaăfa܊ăădeăcântareaăbisericească , precumă܈iăgrijaădeăaăpă stra comuniunea cu
Biserica Apostolică,ătoateăacestea seăregăsescăînăimnulă Te Deum laudamus.
Neăîntrebăm:ăseăpoate , oare, săănuăfieăSfântulăNicetaăautorulădeădreptăalăimnuluiă
Te Deum laudamus, înă condi܊iileă înă careă elă vorbe܈teă atâtă deă frumosă des pre Sfânta
Biserică,ăcareăesteă«comuniuneaăsfin܊ilor»?ăIatăă܈iătextulărelevantăînăacestăsens:
„CeăaltcevaăesteăBiserica,ădacăănuăsoborulătuturorăsfin܊ilor?ăCăciădeălaăî nceputulăveacului,ă
fie patriarhii, fie Avraam, Isaa că܈iăIacov,ăfieăpro orocii,ăfieăapostolii,ăfieămartirii,ăfieăceilal܊iă
drep܊iăcareăauăfost,ăcareăsunt,ăcareăvorăfi,ăoăsingurăăBisericăăsunt,ăcăci,ă sfin܊i܊iădeăoăsingurăă
credin܊ăă܈iăvie܊uire,ăînsemna܊iădeăunăsingurăDuh,ăauăalcătuităunăsingurătrup;ă capulăacestuiă
trup este Hristos. […] Credeă a܈adară că,ă înă aceastăă Unaă Biserică,ă veiă dobândiă
COMUNIUNEAăSFIN܉ILOR.ăSăă܈tiiăcăăaceastaăesteăunicaăBisericăăuniversalăăr ânduităă
pe to tăglobulăpământesc;ăcomuniuneaăcuăaceastaătrebuieăs -oăpăstreziăcuătărie”414.
Iar în imnul Te Deum laudamus, seămărturise܈te:
413AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Imn către Hristos (XVIII), în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol.
53,ăTraducereă܈iăintroducereădeăDanăNegrescu,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iăd eăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeă
Române,ăBucure܈ti,ă1994,ăp.ă369;ă NICETA DE REMESIANA , Te Deum laudamus, (trad. rom. O. Pop, pp. 159-
161).
414 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 10 (trad. rom. O. Pop, p. 99).
134
„PeăTineăTeălaudăăcorulăslăvităalăapostolilor,
PeăTineăTeălaudăăceataăvrednicăădeălaudăăaăprofe܊ilor,
PeăTineăTeălaudăăoasteaăstrălucităăaămartirilor.ă
PeăTineăTeămărturise܈teăpeătotăpământulăSfântaăBiserică
Părinteleănesfâr܈iteiămăre܊ii,ă
Pe Unul- NăscutăvrednicădeăcinstireăadevăratăFiuăalăTău
܇iăpeăSfântulăDuhăMângâietorul”415.
Toateă acesteă compara܊iiă aratăă căă imnulă apar܊ineă Sfântului Nicetaă ܈iă că,ă a܈aă cumă
preciza P ărinteleă ProfesorăIoanăG.ăComan:ă„ imnul esteăoăteologhisireăcântată;ăeăoăexpresieă
muzicalăăaăliniilorămariăaleăteologieiăluiăNiceta.ăNiciăunaădinăideileămariăaleăteologieiăluiă
Nicetaănuăeăabsentă înăimn”416.
Peădeăaltăăparte,ădacăă܊inemăcontădeăcontextulăînăcareăaăpăstorităepiscopulăNicetaă
deă Remesianaă înă timpulă mariloră disputeă provocateă deă ereziileă luiă Arieă ܈iă Macedonie,ă
putemăîn܊elegeănecesitateaăacestuiăimnătrinitar,ă menit săărăsuneăînăadunările credincio܈ilor
spre a-i feri de pericolul ereziilor. Cunoa܈temăcâtădeămultăinsistaăacestăpărinteăcaăfiecareă
credinciosăsăăpăstrezeăcomuniuneaăcuăSfântaăBisericăăUniversală.ăPentruăaăpăstraăaceastăă
comuniune, Sfântul Niceta s- aă folosită ܈iă deă cântareaă bisericească,ă manifestându -se pe
tărâmulămuziciiăînădublaăpostură:ădeăteoreticiană܈iădeăcreator417.
El a compus imnul Te Deum laudamus, pe care l-a folosit, apoi, caă peă oă armăă
apologetică,ă deă apărareă ܈iă de popularizareă aă învă܊ăturiiă deă credin܊ăă împotrivaă arienilor.
܇timăcăăultimeleărămă܈i܊eăaleăarianismuluiăauăsupravie܊uităînăIllirycum prinăprezen܊aăunuiă
grup de episcopi arieni: Ursacius de Singidunum, Valens de Mursia, Germinius de
Sirmium,ă Palladiuă deă Ratiaria,ă Paulusă ܈iă Gaius,ă episcopiiă unoră scauneă neid entificate,
Domninusă deă Marcianopolisă ܈iă Secundiană deă Singidunum.ă Acestoraă liă seă alăturăă ܈iă
Auxen܊iuăalăMilanului,ăcareăaveaă܈iăelăconvingeriăariene , ܈iătotăaiciătrebuieăsă -lămen܊ionămă
pe Bonosius, episcop de Sardica, care nega pururea-fecioria Maicii Domnului418. To܊iă
ace܈tiaăîșiăpropagauăereziileăînăvecinătatea scaunului episcopal al Sfântului Niceta.
415 NICETA DE REMESIANA , Te Deum laudamus (trad. rom. O. Pop,pp. 159-161).
416 I. G. C OMAN , Scriitori bisericeЮti…, p. 161.
417 Nicu M OLDOVEANU , Istoria muzicii bisericeЮti la români, Ed. Basilica a Patriarhiei Române,
Bucure܈ti,ă2010,ăp.ă47.
418 Adrian G ABOR , Biserică Юi Stat în timpul lui Teodosie cel țare, Ed.ăBizantină,ăBucure܈ti,ă[2003?],ă
p.149; I. RĂMUREANU ,ă„Cre܈tinismulăînăprovinciileăromane…”,ăpp.ă409;ă425.
135
܇timă căă Arie,ă dupăă ceă s -aă separată deă Biserică, a compus o carte de imnuri
religioaseănumităă„Ospă”܊ , iar imnele lui erau intonate de către arieni atât în bis ericiăcâtă܈iă
la procesiunile lor, propagând astfel erezia ܈iă în܈elândă „peă ceiă maiă neînvă܊a܊iă dintreă
oameni”419.Astfel aă luată na܈tereă imnografiaă dogmaticăă ܈iă a܈aă seă explicăă ܈iă necesitatea
apari܊iei imnului Te Deum laudamus, cuăscopulădeăaăapăraădreaptaăcredin܊ă.
Dinămărturiileăistoriculuiăb isericesc Socrates, cunoa܈temăcă SfântulăIoanăGurăădeă
Aur a luat atitudine împotriva arieniloră ܈iă a procesiuniloră organizateă deă ace܈tia la
Constantinopol:
„Arieniiăî܈iă܊ineauăadunărileăînăafaraăora܈ului.ăAstfelăcă,ăînăfiecareăsăptămână ăcândăeraăoă
sărbătoare,ăadicăăsâmbătaăsauăduminica,ăcândăeraăobiceiulădeăaăseăfaceăadunăriăînă biserici,ă
eiă seă întâlneauă înă pie܊eă publiceă înă preajmaă por܊iloră ora܈uluiă ܈iă cântauă od eă antifoniceă
compuseă conformă credin܊eiă ariene.ă Diminea܊a,ă cântândă acelea܈iă odeă antifonice,ă t receauă
prinăcentrulăora܈uluiă܈iămergeauăînăafaraăzidurilorăcetă܊ ii spre locul lor de adunare. Ioan
[Hrisostom],ăpreocupatăcaănuăcumvaăceiămaiăpu܊iniăcredincio܈iăsăăfieărăpi܊iăBiser iciiădeă
asemeneaăode,ă܈i -aăpusăcâ܊ivaădintreă propriiăsăiăoameniăînăopozi܊ieăfa܊ăădeăaceia,ăastfelă
încâtă܈iăace܈tia,ădevotându -se imnelor religioaseănocturne,ăsăăanihilezeăefectulăarianiloră܈iă
să-iăîntăreascăăpeăcredincio܈iiăsăiăînăprofesareaăproprieiălorăcredin܊e”420.
Iatăădeăce,ăî ncepând cu secolul al IV-lea ,ăimnulădogmaticăîncepeăsăăfieăacceptatădeă
Bisericăă܈iăconsacratăcelebrărilorăliturgice . Credemăcăăacestaătrebuieăsăăfieăcontextulăînă
care episcopul Niceta de Remesiana a compus imnul Te Deum laudamus , imn cu un
puternicăcaracterătrinitară܈iăhris tologic, pe care l-a folosit în misiunea sa pentru a combate
arianismul ܈iămacedonianismul. Numaiăa܈aăputemăîn܊el egeăafirma܊iaăepiscopuluiăCipriană
de Toulon, careăneăprecizeazăăcă imnul aăprimităoăconsacrareăliturgică,ăfiindăcântatăzilnică
deă întreagaă cre܈tinătate.ă Totodată,ă imnulă Te Deum laudamus „reprezintăă ună modelă deă
muzicăăceăaăcirculatălaăpopula܊iaăstrăromânăăînăaceastăăperioadă”421.ăNuăeădeămirareăcă
scriitorul MihailăDiaconescuăîlănume܈teă „Țuceafărul literaturii daco -romane”422.
Din punct de vedere structural, imnulăcuprindeătreiăpăr܊i:ăprimaăparteăesteăoălaudăă
adresatăăTatălui,ăaădouaăparteăesteăoămărturisireăaăSfinteiăTreimi , iar ultima parte cuprinde
419 FILOSTORGIU , Istoria Bisericească, II,ă2,ă2a,ăEdi܊ieăbilingvă,ătraducereădeăDorinăGarofeanu,ăstudiuă
introductivă܈iănoteăexplicativeădeăDrago܈ăMîr܈anu,ăEd.ăPolirom,ăIa܈i,ă2012,ăp .ă77.
420 Robert F. T AFT, Ritul Bizantin, TraducereădinălimbaăenglezăădeăDumitruăVancaă܈iăAlinăMehes,ăEd.ă
Reîntregirea, Alba Iulia, 2008, p. 37.
421 N. M OLDOVEANU , Istoria muzicii bisericeЮti…, p. 40.
422 M. DIACONESCU , Antologie de literatură…, p. 299.
136
oă invocareă adresatăă Fiului.ă Laă acestea,ă cuă timpul , s-aă maiă adăugată ܈iă oă rugăciuneă deă
diminea܊ă.ă Înăceleăceăurmeazăăvomăredaăaiciăîntregulăimn , a܈aă cumăapareăînă Cartea de
Tedeum a Bisericii Ortodoxe Române:
„Pe Tine, Dumnezeu le, Teă lăudăm; pe Tine, Domn e,ă Teă mărturisim; pe
Tine,ăpreave܈niculeăPărinte,ătotăpământul Teăslăve܈te .
܉ieăto܊iăîngerii,ă܉ieăcerurile ܈iătoateăputerile, ܉ieăheruvimiiă܈iăserafimii , cu
neîncetatăglasăî܊iăstrigă :
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Pline sunt cerurileă ܈iă pământulă deă
mărireaă slavei Tale.
Pe Tine ,ă preaslăvitaă ceatăă a apostolilor, pe Tine ,ă lăudatulă numără ală
proorocilor, p e Tine, Teălaudăă preaminunata oaste a mucenicilor.
Pe Tine ,ăînătoatăălumea,ăTeămărturise܈teăSfântaăBiserică .
Pe Părintele,ăaăCăruiăslavăăesteăneajunsă,ăp e închinatul,ăadevăratulă܈i Unul-
NăscutăFiulăTău ܈iăpe Sfântul Duh Mângâietorul.
Tuă e܈ti Împărat ul slavei, Hristoase, Tu e܈tiă Fiulă purureaă vecuitoră al
Părintelui.
Tu, voind a mântui pe om, nu Te-ai ferit de pântecele fecioresc.
Tu, biruind boldul mor܊ii,ăaiădeschisăcredincio܈ilorăîmpără܊iaă cerurilor.
Tu,ă܈ezând de-a dreapta lui Dumnezeu întru slavaăTatălui, e܈tiăa܈teptatăsăăviiă
Judecător.
Deci,ă ܉ieă Î܊iă cerem,ă ajutăă robiloră Tăiă peă careă i -aiă răscumpărată cuă scumpă
sângeleăTău.
Învrednice܈te -i aăîmpără܊iăcuăsfin܊iiăTăiăîntruăslavaăTaăceaăve܈nică.
Mântuie܈te , Doamne, poporulă Tăuă ܈iă binecuvinteazăă mo܈tenireaă Ta, ܈i
pa܈te -oăpeădânsaă܈i -nal܊ă -o în veci.
În toate zilele Te vomăbinecuvânta,ă܈iăvomălăudaănumeleăTăuăînăveacă܈iăînă
veacul veacului.
Învrednice܈te -ne, Doamne, înăziuaăaceastaăfărăădeăpăcatăsăăneăpăzim noi.
Miluie܈te -ne,ăDoamne,ămiluie܈te -ne. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum
amănădăjduităîn tru Tine.
137
Spre Tine, Doamne ,ăamănădăjduit,ăsăănuăneăru܈inămă în veci. Amin ”423.
În prezent, imnul Te Deum laudamus esteă cântată înă cadrulă unoră solemnită܊iă
religioase atâtăînăBisericaăOrtodoxă câtă܈iăînăBisericaăRomano -Catolică.ăCăr܊il e noastre de
ritualăpăstreazăăacestăimn atribuindu-l Sfântului Niceta (Nichita) de Remesiana424.
3.2.3. Opere morale
Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă aă scrisă ܈iă oă lucrareă cuă caracteră moralizator,ă careă
reflectăă purtareaă saă deă grijăă fa܊ăă deă ceiă peă careă îiă păstorea în calitate de episcop. Este
vorba de Ad virginem lapsam (Cătreăoăfecioarăăcăzută),ăscriereăaăcăreiăpaternitateărăm âne
încăă incertă.ă Criticaă deă specialitateă atribuieă aceastăă lucrareă ܈iă luiă Ambrozieă ală
Mediolanului425, Fericitului Ieronim426,ăcâtă܈iăluiăNicetaădeă Aquileea427.
Certăesteăcă SfântulăNicetaăaăscrisă܈iăelăoăastfelădeălucrare,ădupăăcumămen܊ioneazăă
preotulăGhenadieădeăMarsilia:ă„Aăcompusășiăoăcărticicăăadresatăăuneiăfecioareăcăzute,ăcaă
stimulentăalăcorectăriiăpentruătoateăceleăaflateăînăcădere”428. Cartea la care face referire
Ghen adieăaăfostădescoperităădeăcătreăcercetătorulăA.ăE.ăBurn în țanuscrisul d′Epinal 68,
ceă dateazăă dină secoleleă VII -VIIIă ܈iă careă păstreazăă lucrareaă subă titlul:ă Epistula Nicetae
episcopi de lapsu Susannae devotae et cuiusdam lectoris429.
Cu toate acestea, în ed i܊iaă sa Burnă vaă publicaă douăă varianteă aleă acesteiă lucrări,ă
ambele fiind incluse la opera dubia a Sfântului Niceta. Prima variant ăă esteă De lapsu
virginis, editatăădupăămanuscrisele:ă țs. d′Autun 17ăAă(sec.ăX)ă܈iă țs. d′Epinal 68 (sec.
423 CARTE DE TEDEUM , Tipărităă cuă aprobareaă Sfântuluiă Sinodă ܈iă cuă binecuvântareaă Preafericituluiă
Justinian,ăPatriarhulăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisi uneăalăBisericiiăOrtodoxeă
Române,ăBucure܈ti,ă1973,ăpp.ă13 -14.
424 Molitfelnic, PublicatăcuăaprobareaăSfântuluiăSinodă܈iăbinecuvântareaăPreafericituluiăPărin teăDaniel,ă
PatriarhulăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăOrtodox ă,ăBucure܈ti,ă2013,ăp.ă
125; Slujba Învierii • Carte de Tedeum, Tipăriteă cuă aprobareaă Sfântuluiă Sinodă ܈iă cuă binecuvântareaă
Preaferi cituluiăPărinteăTeoctist,ăPatriarhulăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈ iădeăMisiuneă
alăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă2002,ăp.ă182.ă
425 SANCTI AMBROSII , De lapsu virginis consecrate, în PL 16, col. 383-400.
426 FERICITUL IERONIM , Epistola XXII, 6, 13, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 9, Traducere
dinălimbaălatinăădeăDianaăMariaăDiaconescu,ăEd.ă Basilica aăPatriarhieiăRomâne,ăBucure܈ti,ă2013,ăpp.ă160 –
162; 168-169.
427 SAN NICETA ARCIVESCOVO D ' AQUILEJA , Sermone: Ad una vergine, Volgarizzato dal Prof.
Giuseppe Onorio Marzuttini, Padova, MDCCCXXXVIII, pp. 3- 31.
428 GHENADIUS DE MARSILIA , De viris illustribus, XXII, în PL 58, col. 1073-1074 A. (trad. rom. O.
Pop, Niceta de Remesiana – Monografie, p. 53).
429 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, p. CXXXI; J. Z EILLER , Les origines chrétiennes…, p. 551.
138
VII-VIII)430 ܈i, apoi, inc lusăăînăPatrologiaăluiăJ.P.ăMigne,ălaăoperaăambroziană,ă iar cea de-
aădouaăvariantăăesteăoăepistolă descoperităădeăcătreăcălugărulăbenedictinăGermainăMorină
în Codex Parisinus lat. 12097 (sec. VI), având ca titlu: Epistula ad virginem lapsam431 ܈i
numităăînă diferite edi܊iiă Epistola din Manuscrisul Corbeiense.
Celeă douăă texteă amintiteă maiă susă auă fostă publicateă pentruă primaă datăă înă limbaă
română deăcătreăOvidiuăPop,ă incluzându- le înăedi܊iaăsa la opera dubia432.
3.2.3.1 . Ad virginem lapsam (Cătreăoăfecioarăăcăzută)
Epistola Ad virginem lapsam, con܊ineă 52ă deă capitoleă ܈iă trateazăă cazul unei
călugări܊eă pe nume Suzana, care aăpăcătuităcuăunăcite܊ alăcăruiănumeănuăesteădat,ăîncălcândă
astfelă votulă monahală ală fecioriei.ă Aceastăă abatereă deă laă regulamentulă monahală esteă
sanc܊ionatăă deă autoră ܈iă deă întreagaă comunitateă liturgică,ă faptaă constituindă ună mare
sacrilegiu. Episcopul care a consacrat-o deplânge a ceastăăsitua܊ieădramatică , încercândăsăă
eviden܊ieze gravitateaăpăcatului , precumă܈iăvredniciaădinăcareăa u căzut amândoi433. Din
cauza acestei nelegiuiri, ambiiă inculpa܊iă suntămustra܊i de episcop atât pentr uă încălcareaă
regulilor monahale câtă܈iăpentruăsmintealaăprodusăăînăBiserică.
Autorulăadreseazăămustrări fiecăruiaăînăparte.ăCălugări܊eiăSuzanaăîiăaminte܈teădeă
ziuaăcândăaăfostăconsacrată,ă când episcopul i- aăpusăvălulăînăprezen܊aătuturorămembriloră
Bisericii:ăcatehumeniă܈iăcredincio܈i,ădevenindăastfelă fecioara lui Dumnezeu, mireasa lui
Hristos,ă templuă ală Domnuluiă ܈iă locuin܊ăă aă Sfântuluiă Duh.ă Însă,ă dupăă săvâr܈ireaă acesteiă
nelegiuiri, ea aăcăzută din toate acestea:
„DinăfecioaraăluiăDumnezeuăaiădevenităstricăciuneaădiavolului,ădinămireasaălui ăHristosăoă
desfrânatăă blestemată,ă dină locuin܊aă Sfântuluiă Duhă casăă deă pierzanieă aă diavolului ,ă dină
templulăDomnuluiăaltarăalănecură܊iei”434.
Cuăacela܈iătonădeăseveritateăesteăîntâmpinată܈iăcite܊ul,ăpeăcareăautorulăînănume܈teă
„fiuă ală ܈arpelui,ă slujitoră ală diavoluluiă ܈iă pângăritoră ală templuluiă luiă Dumnezeu”,ă
430 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, pp. 112- 131.
431 D. G. M ORIN ,ă„L’ «Epistula ad virginem lapsam» de la collection de Corbie. Opuscule inédit de la
finăduăIVăeăsiècle”,ăînă Revue Bénédictine, nr. 14, 1897, pp. 193- 202, cf. A. E. B URN, Niceta of Remesiana…,
p. CXXXIV, iar textul epistolei la pp. 131-136; I. G. C OMAN , Scriitori bisericeЮti…, p. 165.
432 NICETA DE REMESIANA , Opere, pp. 194-243.
433 N. R UNCAN ,ă„SaintăNicetasăofăRemesianațs…”,ăp.ă176.
434 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam, 7 (trad. rom. O. Pop, p. 199); I. G. C OMAN , Scriitori
bisericeЮti…, pp. 165-166.
139
comparându- lăcuăBaltazar,ăregeleăper܈ilor,ăcareăaăpângărităvaseleăsfinteădinătemplu435.ă܇i,
deoarece „oă nelegiuireă mareă areă nevoieă deă oă pedeapsăă peă măsurăă deă mare”436, ambilor
peniten܊i,ă acumă căzu܊iă dină treaptaă vrednicieiă lor,ă episcopulă leă recomandăă lucrareaă
pocăin܊ei,ăîndemnându -i la lacrimi, la post, la rugăciuneă܈i introspec܊ie437.
Ultimaăparteăaălucrăriiăesteăconsacratăărugăciuniiăsauămodelelorădeărugăciune,ăcaă
prinăaceastăăterapieăspirituală ceiădoiăsăăprimeascăăiertareaăpăcateloră܈i , apoi, unirea cu
Hristos.
Într- adevăr,ătextulăepistoleiăesteăextremădeăprofundă܈iăsensibilizează . Din cuprinsul
epistolei se poate sesiza tactul pastoral, dară ܈iă autoritateaă peă careă episcopulă oă areă ܈iă peă
careătrebuieăsăă܈i -o exercite în astfel de probleme. În calitate de superior alăa܈ezăminteloră
monahale, episcopul Niceta mustrăă܈iăpedepse܈teăimoralitatea,ădar , înăcalitateădeăpărinteă
duhovnicesc,ă elă iartăă ܈iă propuneă drept cale de vindecareă pocăin܊a. Considerămă că , atât
pentru monahi câtă܈iăpentruăcredincio܈iiădeărând,ăaceastăăscriereăesteădeăactualitateă܈i , a܈aă
cum spunea Ghenadie de Marsilia, ună stimulentă ală corectăriiă pentruă to܊iă ceiă afla܊iă înă
cădere.
Înăceeaăceăprive܈teăpaternitateaăacesteiăepistole,ă A. E. Burn438, W. A. Patin439 ܈iăF.
Cayré440 seăpronun܊ăăînăfavoareaăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana , bazându-se pe faptul că
textulăepistoleiăprezintăăasemănăriădeăstilă܈iă de ton cu lucrarea De Symbolo ܈iăcu imnul Te
Deum laudamus a Sfântului Niceta. Întrucât argumentele lor sunt concludente, ne
exprimămă ܈iă noiă înă favoareaă Sfântuluiă Niceta.ă A܈aă cumă voiă arătaă înă capitolulă următor,ă
aceastăălucrareăesteăimportantă , deoarece din cuprinsul ei putem extrage câteva elemente
careăreliefeazăăaplicabilitateaăTaineiăPocăin܊ei.
3.2.3.2. Epistola din manuscrisul Corbeiense
Epistola din manuscrisul Corbeiense aă fostă descoperităă de cătreă călugărulă
benedictin Germaină Morină ܈iă dateazăă dină secolulă al VI-lea.ă Textulă nuă esteă împăr܊ită peă
435 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam, 39 (trad. rom. O. Pop, p. 219); O. P OP, Niceta de
Remesiana – Monografie, p. 118.
436 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam, 37 (trad. rom. O. Pop, p. 219).
437 O. P OP, Niceta de Remesiana – Monografie, p. 118.
438 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, p. CXXXVI.
439 W. A. P ATIN , Niceta, Bischof von Rem esiana…, pp. 20- 23.
440 F. C AYRÉ , Précis de Patrologie, Edi܊iaăaăII -a, vol. I, Paris, Tournai, Rome, 1927, p. 519.
140
capitole, iarăparteaădeăintroducereălipse܈te.ăManuscrisulănuăesteăsemn at de autor ,ăînsăădină
cuprinsulăepistoleiă܈timăcăă autorul este un episcop. Dom Morin, în r ecenziaăfăcutăăacestuiă
document, constatăăcăăavemăde -aăfaceăcuăoăscrisoareă܈iănuăcuăunătratatădeămorală,ăa܈aăcumă
este în cazul operei De lapsu virginis. Aici stilul e steămaiăbrut,ătonulăcalmă܈iălimbajulămaiă
pu܊inăimpresionant441.
Aceastăă epistolăătrateazăăunăsubiectădiferităfa܊ăădeăoperaăprecedentă.ăAutorulăneă
relateazăăcazulăuneiăcălugări܊e consacrate,ăcareăaărenun܊atălaăvia܊aămonahalăăînăfavoareaă
căsătoriei.ăRenun܊areaălaăvoturileămonahaleă܈iăîntoarcereaăînălumeăvorăfiăaspruăjudecateădeă
episcopul locului, care îi scrie inculpatei o scrisoare de a ten܊ionare,ăprinăcareăîiăcereăsă
renun܊eălaăacestăpăcată܈iăsăăseăîntoarcăăînămânăstire.ăEpiscopulă܊ineăsăăeviden܊iezeăcăă doar
ceiăliberiăseăpotăcăsători ܈iănicidecumăcălugării,ăfiindcăăScripturaănuăaăspus:ă„Vaălăsaăomulă
pe Dumnezeu- Tatălă܈iăBisericaăMamăă܈iăfecioaraăînchinatăăluiăDumnezeuăpeăFiulăMireă܈i,ă
cuăcredin܊aăînăHristosăfrântă,ăvaătreceălaăomă܈iăseăvaălipiăînăru܈ineăcuăbărbatulădinainteă
dorit ”442.
Deoareceă legileă biserice܈tiă condamnauă căsătoriaă uneiă fecioareă consacrate,ă eaă va
apelaălaăunăfunc܊ionar imperialăpentruăaăcereăîngăduin܊a oficierii căsătoriei.ăÎnsă,ă imediat
dupăădepunereaăpeti܊iei , magistratulămoare.ăChiarădacăăaăprimităîngăduin܊aădeălaăacesta ,
episcopulă nuă ezităă să -iă aminteascăă celeiă consacrateă despreă judecataă luiă Dumnezeuă ܈iă
despreăfaptulăcăăaceastăăcăsătorieăesteănelegitimăă܈iănuăesteădupăăvoiaăluiăDumnezeu:ă„Iară
faptulăcăă܊iăs -a părutăaăprimiădeălaăoăpersoanăăregală,ăprinărugămin܊i,ădupăăcumăamăauzit,ă
îngăduin܊aăuneiăastfelădeănun܊i,ăsăănuăteăfacăănepăsătoareălaăjudecataăluiăDumnezeu”443.
În ultima parte, autorul epistolei, caă părinteă spiritual , oă îndeamnăă peă fi ica sa
duhovniceasc ăălaăpocăin܊ă,ăcerându -iăsăărenun܊eălaăcăsătorieă܈iăsăăseăîntoarcăăînămânăst ire
deoarece,ăprecizează el:ă„chiarădeăveiăie܈iădezlegatăăprinăîngăduin܊aăaămiiădeăregiămuritori,ă
veiărămâneătotu܈iălegată,ăvinovatăăfa܊ăădeăHristos,ădacăănuăteăvaăiertaăHristosăÎnsu܈i,ăCareă
aăfostărănită܈iădispre܊uit”444.
Ultimeleărânduriăsuntăconsacrateăunorărugăciuniăpreluateăînămareăparteădinăpsalmiă
܈iăpeăcareăepiscopulăleărecomandă pentruăîndreptareaăceleiăcăzuteăînăpăcat . Elăsperăăcă , în
441 A. E. B URN, Niceta of Remesiana…, pp. CXXXIV-CXXXV.
442 Epistola din Manuscrisul Corbeiense, (trad. rom. O. Pop, p. 233).
443 Epistola din Manuscrisul Corbeiense, (trad. rom. O. Pop, p. 235).
444 Epistola din Manuscrisul Corbeiense, (trad. rom. O. Pop, p. 239).
141
celeădinăurmă,ăfecioaraăconsacratăădeăel se va întoarce, pentru a- ܈iărespectaăfăgăduin܊eleă
făcuteăînăfa܊aăluiăHristos:ă
„Î܊iă dorescă astfelă deă rugăciuniă cătreă Hristosă ܈iă adevăratăă îndurareă deă laă El,ă ca reă săă teă
izbăveascăădeăjudecataăDomnuluiăÎnsu܈i,ăfiicăăpânăăatunciăaădureriiămele,ăpânăăcândăteă vei
întoar ceăcaăroabăăsmerităălaăAcela,ăCă ruia prin lucrarea slujirii mele te-am consacrat ca
mireasăăfecioarăăpentruăvecie,ăcaăsă -miăfiiăfiicăăaămângâieriiă܈iăbucuriei”445.
3.3. Concluzii
Dupăăcumăamăpututăconstata,ăoperaăSfântuluiăNicetaădeăRemesianaă cuprinde un
bogată ܈iă profundă materială teologic,ă împăr܊ită peă treiă paliereă ale teologiei contemporane:
teologieăliturgică,ăteologieăd ogma ticăă܈iăteologieămorală.ăÎntreagaăsaăoperăăizvoră܈teădină
sentimentulăresponsabilită܊iiăpastorale , activitateaăsaăliterară fiind una de necesitate.
Sfântulă Nicetaă nuă esteă ună teologă deă taliaă luiă Augustină sauă Ieronim,ă careă săă
elaboreze tratate teologice, înăadevăratulăsensă alăcuvântului.ă Întreagaăsaă teologieăpoartăă
amprentaă unuiă con܈tiinciosă misionar,ă precumă ܈iă aă unuiă catehetă desăvâr܈it,ă care , prin
crea܊iaăsaăliterară,ăaăcontribuitălaărăspândireaă܈iăconsolidareaăcre܈tinismuluiăda co-roman
deălaăSudădeăDunăre.ă
Episcopăalăcetă܊iiăRemes iana, Sfântul Niceta se dovedeșteăaăfiăunăierarhăcuăoălargăă
orientareă culturalăă ܈iă spirituală,ă reu܈indă săă facăă fa܊ăă tuturoră vicisitudiniloră vie܊ii ܈iă
punându-se pe sine în slujba semenilor săi ܈iăaăBisericii.ă În general, misiunea sa a vizat
convertireaălaăcre܈tinismăaăbessilor, a sci܊ilor,ă a go܊iloră܈iăaădacilor deălaăSudădeăDunăre ,
motiv pentru care va compune lucrarea Libelli instructionis, unămanualădeăini܊iereăînăvia܊aă
cre܈tină,ă dedicată candida܊iloră laă Taina Sfântului Botez. Aă combătută prină scrierileă saleă
arianismulă ܈ i macedonianismul. De asemenea, s- aă străduită săă înlătureă supersti܊iileă ܈iă
practi cileăpăgâne , careăîncăămaiăî܈iăfăceauăsim܊ităăprezen܊aăînărândurileăcredincio܈ilor.
Pentruă aă men܊ineă unitateaă spirituală,ă Sfântulă Nicetaă recomandaă practicaă
privegherilor, precumă܈iăpsalmodia,ăacesteaăfiindămijloaceădeăpurificareă܈iădeăîntărireăînă
dreapta credin܊ă.ăÎnăacestăsens , omiliile De vigiliis servorum Dei ܈iăDe psalmodiae bono
auăavutăunărolăesen܊ialăînăzidireaăduhovniceascăăaă tuturor credincio܈ilor săi.
445 Epistola din Manuscrisul Corbeiense, (trad. rom. O. Pop, p. 243).
142
În calitate de imnograf, de autor al imnului Te Deum laudamus, Sfântul Niceta de
Remesiana s- aăremarcatăpeătărâmulămuziciiăînăipostazaădeăteoreticiană܈iădeăcreator. El se
numărăăprintreăprimiiăimnografi care oferăădetaliiădespreăexecu܊iaăcântăriiăpsalmiloră܈iăaă
imnelorădumnezeie܈ti,ădezbătând , maiăcuăseamăăîn omilia De psalmodiae bono, probleme
legateădeămodulăcumătrebuieăsăăseăcânteăînăBiserică .
Operele sale sunt scrise în limbaălatină , într-un stil foarte simplu șiăclar, folosind
caă izvoareă Sfântaă Scripturăă ܈iă Sfântaă Tradi܊ie.ă A܈aă cumă amă spu s, operele sale au fost
scrise din necesitate, fiind folosite în activitatea sa pastoral- misionară. Con܊inutulă lor,ă
precumă܈iădiversitateaăproblemelorăteologiceăpeăcareăautorulăleăabordează,ăîlănumărăăpeă
acesta printre „doctores ecclesiae ”. Pânăă astăziă opereleă saleă suntă deă actualitateă ܈iă
răspânditeăpesteătotăînăîntreagaăcre܈tinătate.
143
4. TEOLOGIAăNICETANIANĂ
Datorităă recuperării , în mare parte, a operelor Sfântului Niceta de Remesiana,
putem vorbi astăzi , a܈aă cumă amă anticipată deja în titlul prezentului capitol, despre
Teologia nicetaniană . Episcopul cetă܊iiă Remesiana lasăă Bisericiiă oă bogată ܈iă profundă
operăăteologică , izvorâtăădinăsentimentulăresponsabilită܊iiăsacerdotaleă܈iăaădragosteiăfa܊ăă
deăpăstori܊iiăsăi.ăDespreăînvă܊ăturaăsaăteologică , dar ܈iădespreăelocin܊aălui , s-aăauzităpânăălaă
Roma446, iar antichit ateaătârzieăîlăelogiazăăpentruăteologiaăsa , scrisăăîntr -un stil simpluă܈iă
elegant447.
S-a spus căăSfâ ntul Niceta nu a fost un teolog de talia lui Augustin, Ieronim ori a
Sfântului Ambrozie al Mediolanului, însă trebuieăsăă܊inemăseamaădeăfaptulăcă ܈i teologia
lui are un specific aparte . De la început trebuie săămenționămăcăăteologiaăSfântuluiăNicetaă
esteăpurăortodoxă . Scriind într- unăstilăsimpluă܈i , înăacela܈iătimp , sistematic, prestigiosul
episcop de Remesiana abordeazăă temeă dogmatice dintre cele mai variate, legate de
triadologie, de hristologie, de pnevmatologie, de mariologie, de eclesiologie ܈i,
bineîn܊eles,ă de eshatologie. Întreaga sa înv ă܊ăturăăteologicăăareălaăbazăăSfântaăScripturăă܈iă
SfântaăTradi܊ie,ăurmândăcaleaăSfin܊ilorăPărin܊iădeălaăSinodulăIăEcumenic448.
Din perspectiva teologiei dogmatice, Nicetaă deă Remesianaă aă sus܊inut cuă toatăă
hotărârea consubsta n܊ialitateaă Persoaneloră Preasfinteiă Treimi.ă Aă combătută arianismulă ܈iă
macedoneanismul, precumă܈iăereziileăluiăSabelliusă܈iăPhotin us449. Astfel, e lăînva܊ăăcăăIisusă
Hristosă esteă Dumnezeuă adevărată ܈iă Omă adevărat , avândă fireă dumnezeiascăă ܈iă fireă
omenească.ăDeăasemenea,ăD uhul Sfânt este P ersoanăădumnezeiască , fiindăconsubstan܊ială
cuă Tatălă ܈iă cuă Fiul.ă Teologia sa convinge prină argumenta܊ie , demonstrând unitatea de
fiin܊ăă aă celoră treiă Persoaneă aleă Preas fintei Treimi ܈iă mărturisindă căă existăă ună singură
Dumnezeu întreităînăpersoane:ăTatăl,ăFiulă܈iăSfântulăDuh :
446 PAULINUS DE NOLA, Epistola XXIX , în PL 61, col. 321 C: „[…] venerabili episcopo atque
doctissimo Nicetae, qui ex Dacia Romanis merito admirandus advenerat [ …]”.
447 I. G. C OMAN , Scriitori bisericeЮti…, p. 133.
448 Constantin I. B ĂJĂU , Patrologie, ReprografiaăUniversită܊iiădinăCraiova,ăCraiova,ă2000,ăp.ă229.
449 P. R ESSA ,ă„NicetaădiăRemesianaăeălțeresia”,ă pp. 167- 169.
144
„Aceastăă credin܊ăă înă Treimeă săă oă întări܊i,ă fra܊ilor,ă înă inim ile voastre, crezând într-Unul
Dumnezeu- Tatălă Atotputernică܈iă înă Fiulă Lui , Iisus Hristos, Domnul nostru, ܈iă înă Duhulă
Sfânt”450.
Înăreflec܊iaăsaăteologică , Sfântul Nicetaănuăneglijeazăăniciăelementeleămariologice ,
fărăădeăcareănuăseăpoateă vorbi despre întruparea Logosului dumnezeiesc. De asemenea,
eclesiologia constituie un subiect aparte în teologia Sfântului Niceta. Elădefine܈t e Sfânta
Biserică drept „comuniunea sfinților”451. Cine este în afara acestei comuniuni nu face
parte din B isericaăluiăHristos.ăTo܊iăceiăcare s-auă depărtatădeălaă aceastăăcomuni une sunt
considera܊iă eretici452. Elementele legate de eshatologie sunt ferm trasate. Fiecare
catehumenă ܈iă credinciosă trebuieă săă creadă înă înviereaă trupuluiă ܈iă înă via܊aă ve܈nică:ă „Deă
moarteădefelăsăănuăteătemi,ăcăciăHristosăe via܊aăcredincio܈ilor”453.
Întreaga te ologieăaăSfântuluiăNicetaăcheamă laăsperan܊ă , la iubireă܈i la comuniune.
Atât catehumen ii, câtă ܈iă credincio܈ii , suntă ini܊ia܊iă înă taineleă credin܊ei.ă Renun܊areaă laă totă
ceea ceă esteă rău,ă schimbareaă vie܊ii ܈iă împlinireaă fapteloră bune,ă participareaă la via܊aă
sacramentalăă aă Bisericii prină riturileă deă ini܊iereă ܈iă prin slujbele de priveghere, toate
acestea au constituit pentru episc opulăNicetaăoăpreocupareăconstantă.
Prin teologia sa, Sfântul Niceta se adreseaz ăătuturor claselor sociale; el înva܊ă,ă
instruie܈teă ܈iă mângâie , înă acela܈iă timp , peă celă ini܊iat.ă Credin܊aă înă înviereă dăă sensă vie܊iiă
pământe܈tiă efemere. Trecerea de la un plan de e xisten܊ă laăunăaltăplanădeăexisten܊ăăesteă
exprimată de către episcop prin cuvinte ceăinspiră încredereă܈iăsperan܊ă:ă„Deăteătemiădeă
pieireaă trupuluiă ܈iă teă înspăimântăă moarteaă acesteiă vie܊i,ă adu -܊iă aminteă căă esteă Învierea;ă
poateăridicaăceeaă ceăaăcăzut”454. Nimicădinăceleăpământe܈tiă܈iămuritoareănuătrebuieăsă -l
întristezeă sauă să -l re܊ină peă credincios:ă „Fieă sufletulă pururiă înă cer,ă nădejdeaă înă înviere,ă
năzuin܊aăînăfăgăduin܊ă”455.
Eforturileă Sfântuluiă Nicetaă deă aă men܊ineă ortodoxia credin܊eiă înă cuprinsul
episcopiei sale sunt considerabile. Pe de o parte, elăreu܈e܈teăsăă܊inăăpieptăarianismului ܈iă
450 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 8 (trad. rom. O. Pop, p. 95).
451 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 10 (trad. rom. O. Pop, p. 99).
452 Mircea B ASARAB , Biserica în dialog. Studii biblice. Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2009, p. 22 (cap.
„Comuniunea sfinаilor. Consideraаii teologice ”).
453 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus, 2 ( trad.
rom. O. Pop, p. 17).
454 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus, 2 (trad. rom.
O. Pop, p. 19).
455 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 14 (trad. rom. O. Pop, p. 107).
145
macedoneanismului, într- oăperioadăăînă careădisputeleăteologiceăpeăaceastăătemăă erauăînă
vogă.ă Pe deăaltăăparte,ăepiscopulăNiceta , prinăîntreagaăsaăoperăăteologică , răspundeătuturoră
problemelor pastorale cu care se con fruntaăcomunitateaăcre܈tinilorăpeăcareăoăpăstorea . De
aceea, am afirmat mai sus căăoperaăsaăteologicăăaăfostăunaădeănecesitate pastorală , având
un amplu caracter apologetic, explicând cât mai limpede înv ă܊ăturaădeăcredin܊ăăaăBisericiiă
܈iăurmărindăzidireaăsufleteascăăaăpăstori܊ilorăsăi.
Sfântul Niceta nu a fost un mare orator, prec umăcontemporaniiăsăiăAmbrozie , sau
Augustin.ăDinăpu܊ineleă sale scrieri, care ni s- auăpăstratăpânăăastăziă܈iăcareăauăfostăalcătuite
într-unăstilăsimpluă܈iălimpede,ăputemăconstataăcăăelăaăreu܈ităsăămen܊inăăortodox ia credin܊eiă
܈iă săă intensificeă via܊aă duhovniceascăă între credincio܈iiă săi.ă Într-oă perioadăă marcată de
schismeă܈iă de erezii ce ame nin܊auăunitateaăBisericii,ăreflec܊iile sale teologice, expuse în
opereleăsale,ărămân un punct de reper pentru fiecare sacerdot.
Sfântul Niceta nu s- aămul܊umităaăfiădoarăunăsimpluăepiscop.ăDinăcon܊inutulăunoră
documente careăpunăînăluminăăvia܊a ܈iăactivitatea lui,ăputemăconstataăcăă a fost unul din cei
mai activi misionari în partea de S udă aă Dunării,ă propovăduind cuvântul Evangheliei la
barbari,ă reu܈indă instruireaă catehumeniloră ܈iă aă credincio܈iloră înă dreaptaă credin܊ă ܈iă
contribuind în mod decisiv la sporireaăvie܊iiăduhovnice܈tiăînăepiscopiaăsa.
Calită܊ileăsaleăteologice,ăortodoxiaăcredin܊eiă܈iărâvnaăsa pentruăadevărăîlăînscriuă în
galeria marilor Dascăli ai Bisericii ,ă alăturiă deă contemporaniiă săi : Grigorie Teologul,
AtanasieăcelăMare,ăIoanăGurăădeăAur,ă Vasile cel Mare, Chiril al Ierusalimului, Ambrozie
al Mediolanului, Paulinus de Nola, Augustină܈iă Ieronim456.
Episcopul Niceta de Remesiana a f ostăunăteologăîn܊elept.ăElănuăs -aălăsat ispitit de
specula܊iileăteologiceăceăauădeterminatăapari܊iaă܈iărăspândireaăereziilor.Alăturiădeăceilal܊iă
episcopiă răma܈iă ortodoc܈i , îlă vedemă implicată înă eliminareaă ultimeloră rămă܈i܊eă aleă
arianismului din regiunea Illyricului .ăAăluptatăîmpotrivaăsupersti܊iiloră܈iăaăpăgânismului ,
careă încăă î܈iă maiă făceaă sim܊ită prezen܊aă printreă credincio܈i.ă Elă seă numărăă printreă primii
părin܊iă܈i scriitoriăbiserice܈tiăcareăauălăsatăoătâlcuireăaă Simbolului de credinаă baptismal,
dară܈iăunătratatăsubstan܊ială Despre Duhul Sfânt, în care îi combate pe macedonieni.
Teologiaă saă faceă apelă laă credin܊aă lucrătoareă prină fapteă ܈iă iubire.ă Înă acestă sens ,
episcopulăNicetaămiliteazăăpentruăunitateaădogmaticăă܈iăliturgicăăaăBisericiiăluiă Hristos,
456 N. R UNCAN ,ă„SaintăNicetasăofăRemesianațs…”,ăpp.ă163 -164.
146
condamnândăaspruăpeăceiăcareăaveauăsăătul bure pacea Bisericii prinăîntrebăriănefolositoareă
܈iăiscoditoare:
„Fericitulăapostolăprevedeaăîncăădeăatunciăcăăaveauăsăăexisteăoameniăcare,ădinădorin܊aădeăaă
iscodiă܈iădinăpricinaăîntrebărilorănefolositoare,ăaveauăsă lase la o parte grija pentru faptele
buneă܈iăaveauăsăăpiardăăpaceaăpeăcareăDomnulăoălăsaseăBisericiiăSale”457.
Sfântul Niceta de Remesiana s-a impus ܈iăprinălucrărileăsale deăteologieăliturgică.ă
Omiliileă saleă cuă privireă laă ritulă privegheriloră ܈ i la cântarea psalmilor în cadrul Sinaxei
euharistice abundăăînăinforma܊iiămeniteăsăăsolu܊ionezeăproblemeleăcuăcaracterăliturgic , cu
care se confrunta comunitatea din Remesiana. Ele oferă sfaturiă܈iănorme canonice, având
ca scop îndreptarea neregulilor, precum ܈iăa practicilor exagerate, careă denaturauă via܊aă
sacramentalăăaăcomunită܊ii.ă
În calitate de episcop, Sfântul Niceta contribuieă laă edificareaă sufleteascăă aă
păstori܊ilorăsăi,ărecomandândăcaămijloaceădeăpurificareă܈iăzidireăsufleteascăăpriveghereaă ܈iă
psalmodia. Astfel,ă putemă spuneă căă activitateaă sa teologică a avut oă permanentăă
actualitate, omiliile sale putând fi incluse în tezaurul Ortodoxiei ecumenice.
Înăreflec܊iaăsaăteologicăăSfântul Niceta face refer ireă܈iălaăvia܊aămonahalăădeălaăS ud
deă Dunăre.ă Prezen܊ a, în cuprinsul operei sale, a unei epistole Către o fecioară căzută
certificăăacestălucruă܈iădovede܈teăexisten܊aămonahismuluiăchinovial în eparhia pe care el o
păstorea458. Înăcalitateădeăsuperiorăalăa܈ezămintelorămonahale,ăSfântulăNicetaăs -a îngrijit
ca membriiăcomunită܊ilorămonastice săăducăăoăvia܊ăăîngerească , transfi guratăăprinăasceză ,
prin post ܈iăprin rugăciune,ăelăînsu܈iăfiindămonah. Episcopul Paulinus de Nola ni-l descrie
pe Sfântul Niceta ca pe un monah de voca܊ie,ă fiind unăomăalărugăciunii și având oăvia܊ăă
duhovniceascăăirepro܈abilă:
„܇iăcuăoăvia܊ăăpesteănori,ăseăstrăduie܈te
Săăurceăvestiteleătrepteădeăundeăacela
Vedeăîngeriiăcareăzboarăăîntr -o parte
܇i-n alta.
Grăbindu -se,ăpeăscărileăcrucii,ăspreăastre
PeăundeăDumnezeu,ăluminând,ăspreăpământ,ăprive܈te
457 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 29).
458 Mai multe i nforma܊iiăcuăprivireălaăexisten܊aă܈iă la răspândireaăm onahismului în Occident, a se vedea:
Ludwig H ERTLING , Istoria Bisericii, Edi܊ieăîngrijităă܈iătraducereădeăEmilăDumea,ăEd.ăArsăLonga,ăIa܈i,ă1998,ă
pp. 117- 122.
147
DinătronulăSăuălucitorăfeluriteleămunciă܈iărăzboaiele
Min܊ii”459.
Mult zel a depus Sfântul Niceta pentru aămen܊ineăpaceaă܈iălini܈teaăînămânăstirileă
din cuprinsul eparhiei sale. Epistola Către o fecioară căzută dovede܈teă acestă lucru,ă
sco܊ândă înă eviden܊ăă trăsăturileă saleă suflete܈ti,ă tactulă pastoral, precumă ܈iă dragosteaă ܈iă
călduraăsufleteascăăcuăcareăac܊ionaăînădiferiteăîmprejurări deănaturăăpastorală.ăPrinăvia܊aăsaă
exemplară , el s- aăstrăduităsăăfieăunămodelădeătrăireăcre܈tinăăatât pentru credincio ܈ii câtă܈iă
pentru clericii a fla܊iăsubăascultareaăsa.ăPrietenulăsău , Paulinus de Nola, ne descrie modul
în care Sfântul Nicetaă aă reu܈ită săă introducăă monahismulă chiară ܈iă înă celeă maiă sălbaticeă
܊inuturiăaleăeparhieiăsale,ă transformându- iăpeătemu܊iiătâlhariăînăcălugări:
„O,ăceăschimbare!ăCe -nfă܊i܈areăbineărânduită!
Mun܊iăneumbla܊iăînainteă܈iăsălbateci
Ocrotescăacumătâlhariăschimba܊iăînămonahi,ă
Vlăstariăaiăpăcii.
Cândvaăpământăalăsângelui,ăacumăalăvie܊ii,
Putereaăpioasăăaălotrilorăseăîndreaptăăspreăcer,ă
Iar Hristosăseăalăturăătâlharilorăcareăstăpânesc
Celestaăîmpără܊ie.
Undeăfuseseăcândvaănăravulădeăfiare,
Acumăstă -n putere rânduiala de îngeri
܇iăomulăcelădreptăseăascundeăînăgrotaăînăcare
Trăit -aătâlharul”460.
Părinteleăp rofesor Ioa năG.ăComanăconsiderăăcăă Nice ta de Remesiana ar fi tradus
Regulile monahale ale Sfântului Vasile cel Mare, aplicându-le în eparhia sa. Astfel,
monahismul geto-daco-roman se putea inspira d ină practicaă monahalăă aă acestuiă părinteă
capadocian,ăpeăcare,ădeăaltfel,ăSfântulăNicetaăîlăciteazăă în opera sa461. Toate cele amintite
maiă susă neă determinăă săă credemă că Sfântul Niceta a fost un mare teolog, cuă oă bogatăă
activitate pastorală ܈i, unulădintreăceiămaiăsârguincio܈i scriitoriăbiserice܈ti dinăspa܊iulă sud-
dunărean,ădovedindăunăharădeăpăstorăneî ntrecut.
459 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 151-158 (trad. rom. T. Diaconesc, p. 259).
460 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 215-226 (trad. rom. T. Diaconescu, pp. 261-262).
461 I. G. C OMAN , Scriitori bisericeЮti…, p. 127.
148
Înăceleăceăurmeazăăvomăîncercaăsăăpătrundemăîn universul teologiei nicetaniene.
În acest demers, vomăabordaăteologiaănicetanianăădinăperspectivaăliturgică,ădogmaticăă܈iă
morală,ă împăr܊ireă careă neă apar܊ine . Cons iderămă căă oă astfelă deă abordare este n ecesară ,
deoareceăfiguraămoralăăaăSfântul ui NicetaădeăRemesianaăcâtă܈iăteologiaăsa , suntăîncăăpreaă
pu܊inăcunoscuteăînăspa܊iulăteologicăromânesc,ădară܈iăinterna܊ional.
4.1. Teologiaăliturgică
De la episcopul Niceta de Remesiana ne- auă rămasă câtevaă pa gini bogate de
teologieăliturgică , în careăautorulăexpuneăpeălargăvia܊aăsacramentalăăaăcomunită܊ii cre܈tine
din Remesiana. Pânăă înă prezent acestui scriitor bisericesc nu i-au fost recunoscute
contribu܊iileă înă domeniulă teologieiă liturgice,ă fiind ignorat în tratatele de specialitate
aproapeăcuădesăvâr܈ire.ă Însă, a܈aăcumăvomăvedea,ăinforma܊iileăpeăcareăleăavem de la acest
autorăsuntăfoarteăvaloroaseăpentruăcunoa܈tereaăcre܈tinismuluiădaco -romană܈iăaăvalen܊eloră
sale liturgice.
Câtevaălucrări,ăprecum:ă Libelli instructionis, omilii le: De vigiliis servorum Dei ܈iă
De psalmodiae bono, precumă܈iăimnulă Te Deum laudamus, scotăînăeviden܊ăăpreocupărileă
liturgice ale episcopului Niceta de Remesiana. În a cesteăscrieriăautorulăvorbe܈te despre
riturileă deă ini܊iereă aplicateă catehumeniloră careă urmauă săă primească Taina Botezului în
noaptea Sfintelor Pa܈ti.ăTotăaiciăautorulăvorbe܈te despreăimportan܊aăcelebrăriiăslujbelorădeă
priveghereă܈iădespreăpsalmodieăînădouăăomilii.ăÎntreg ul corpus de scrieri liturgice ne oferăă
informa܊iiăde o mare valoare cu privire la slujirea litu rgicăădinăE piscopia Remesiana.
4.1.1.ăIni܊iereaăcre܈tinăălaăSudădeăDunăreădupăăSfântulăNiceta de Remesiana
Perioada episcopatului Sfântului Niceta coincide cu epoca de aur a disciplinei
catehumenatului, respec tivă sfâr܈itulă secoluluiă ală IV -leaă ܈iă începutulă secoluluiă ală V -lea,
cândăareălocăconvertireaăînămasăăaăpăgânilor la cr e܈tinism.ăPotrivităsurselorăantichită܊ii,
Sfântul Nicetaăaăavutăunărolăesen܊ial înăcre܈tinareaădaco -romanilorădeălaăSudădeăDunăre.ă
O afir ma܊ieăaăFericituluiăAugustinăcuăprivireălaăîncre܈tinareaămasivăăaăbarbarilorăe
mai mult decât binevenită în acest context .ăIatăăceăscriaă Fericitul Augustin, cătreăsfâr܈itulă
149
anului 391, când a compus lucrarea De vera religione (Despreăadevărataăreligie):ă„Dupăă
atâtaăsânge,ăatâteaăruguriă܈iăatâteaăcrucificăriăaleămartirilor,ăb isericile s- auăînmul܊ităcuăatâtă
maiămultăpânăălaăpopula܊iileăbarbare”462, iar Fericitul Ieronim neăîncredin܊eazăăcăă„ bessii
܈iăpopoareleăîmbrăcateăînăpieiădeăanimaleă܈i -auătransformată܊ipătulă܈iăurletu l în melodia
dulce a Crucii ”463. De asemenea, Sfântul Chiril al Ierusalimului vorbe܈teă înă catehezeleă
saleăbaptismaleădespreăconvertireaăînămasăăaăper܈ilor,ăaăsci܊iloră܈iăaăegiptenilor:ă„Peăto܊iăv –
a strâns Crucea, trofeul mântuitor al lui Iisus. Crucea i- aărobităpeăper܈iă܈iăi -a îmblânzit pe
sci܊i!ăCruceaăaădăruităegiptenilorăcuno܈tin܊aădeăDumnezeuăînăloculăînchinăriiălaăpisiciă܈iălaă
câiniă ܈iă înă loculă rătăciriloră deă multeă feluri”464. Daco-romanii din s udulă Dunăriiă auă
cunoscutăbinefacerileăcre܈tinis mului prin episcopul lor, Niceta de Remesiana, așaăcum ne
informeazăăprietenulăsău , Paulinus de Nola:
„Într -ună܊inutătăcutăalălumii,
Barb ariiăînva܊ăăsăăcânte,ăcuăinimă
Romană, peăHristosă܈iăsăătrăiascăăpuri
Înăpaceaăblândă”465.
Astfel de mărturiiăsuntăînăstrânsă legăturăă܈iăcuăini܊iereaăcre܈tinăăcareăseăfăceaălaă
Sudă deă Dunăre , prină slujireaă misionarăă aă Sfântului Niceta de Remesiana. În cele ce
urmeazăăvomăîncercaăsăăabordămăacestăsubiect,ă pe baza surselor careăcertificăă܈iădetaliaz ăă
progr amulăini܊ieriiăcre܈tine folosit de cătreă Sfântul Niceta.
4.1.1.1. Institu܊ia Catehumenatului
Dupăă ceă cre܈tinismulă de venise religieă licită ܈i, totă maiă multeă neamuriă păgâneă
părăseauă închinareaă laă idoliă ܈iă aderauă laă învă܊ăturaă luiă Iisus Hristos, Biserica a fost
nevoităă săă conceapăă ună sistemă deă predareă aă învă܊ăturiiă evanghelice , transmisăă deă cătreă
Mântuitorulă Iisusă Hristosă prină Sfin܊iiă Apostoli.ă Acestă sistemă s -aă numită „catehumenat” ,
462 FERICITUL AUGUSTIN , Despre adevărata religie, 5,ăTraducereă dină latinăă de Adrian Bejan, studiu
introductivă܈iănoteădeăAlinăTat,ăEd.ăHumanitas,ăBucure܈ti,ă2007,ăp.ă39.
463 FERICITUL IERONIM , Epistola LX, 4, în PL 22, col. 592: «Bessorum feritas et pellitorum turba
populorum […] stridorem suum in dulce Crucis fregerunt melos» , apud. I. G. C OMAN , Scriitori
bisericeЮti…, p. 113.
464 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza XIII,ă 40,ă Traducereă dină limbaă greacăă ܈iă noteă deă Dumitruă
Fecioru,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti, ă2003,ăp.ă220.
465 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 259-262 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 263).
150
institu܊ieă necesarăă B isericii primare, care avea rolul de a-i ini܊iaă peă pă gâni în tainele
credin܊ei466.
Despreăacestăsistemă܈iădespreămodulăcumăfunc܊iona avemămărturiiăîncăădinăsecolul
al II-lea, deălaăSfântulăIustinăMartirulă܈iăFilosoful:
„Văăvomăexplicaăacumămodulăînăcare,ăînnoi܊iăprinăHristos,ăne -amăconsacratăpeănoiăîn܈ineă
lui Dumnezeu.ă[…]To܊iăceiăceăs -arăîncredin܊aă܈iăarăcredeăcăălucrurileăacesteaăînvă܊ateă܈iă
propovăduiteă deă cătreă noiă suntă adevărateă ܈iă careă făgăduiescă căă voră puteaă trăiă a܈a,ă suntă
învă܊a܊iăsăăseăroageă܈iăsăăcearăădeălaăDumnezeu,ăpostind,ăiertareaăpăcatelorăpeă care le-au
săvâr܈itămaiăînainte,ăînătimpăceănoi,ălaărândulănostru,ăneărugămă܈iăpostimă laolaltăăcuăei.ă
Apoi,ăeiăsuntăcondu܈iădeăcătreănoiăundevaăundeăesteăapăă܈iăsuntărenăscu܊iăacolo,ăînă acela܈iă
felă înă careă noiă în܈ineă amă fostă renăscu܊i;ă eiă primescă atunciă oă baieă înă apă,ă înă numeleă
Părinteluiătuturoră܈iăStăpânuluiăDumnezeuă܈iăalăMântuitoruluiănostruăIisusăH ristosă܈iăală
SfântuluiăDuh”467.
Înăurmătoareleădouăăsecole,ă o serie de documente liturgice fac referire la institu܊iaă
catehumenatului, prină careă seă realizaă ini܊iereaă cre܈tină.ă Amintim, înătreacăt : tratatul De
baptismo al lui Tertulian, Tradiаia Apostolică atribuităă luiă Ipolită Romanul,ă tratatulă De
mysteriis al lui Ambrozie al Mediolanului, Constituаiile Sfinаilor Apostoli prin Clement
Romanul, lucrarea De catechizandis rudibus a Fericitului Augustin, Catehezele
baptismale Юi mistagogice ale Sfântului Chiril al Ierusalimului, Catehezele baptismale ale
Sfântuluiă Ioană Gurăă deă Aur,ă Catehezele baptismale Юi mistagogice ale lui Teodor de
Mopsuestia, tratatul Despre Botez ală Sfântuluiă Vasileă celă Mare,ă precumă ܈iă celebrele
tâlcuiri ale Rugăciunii DomneЮti rămaseădeălaăTertulian,ă de la CiprianăalăCartagineiă܈iă de
la Origen. Tot aici vomăadăugaă܈iătâlcuir ile Simbolului de credinаă baptismal rămaseădeă la
Ambrozie al Mediolanului, de la Fericitul Augustin, de la ChirilăalăIerusalimuluiă܈iă de la
Niceta de Remesiana.
Toate aceste document eăneăprezintăămodulă în care seădesfă܈ura ini܊iereaăcre܈tinăă
înă diferiteleă centreă aleă cre܈tinătă܊ii ܈iă vi za catehizarea candida܊iloră laă B otez, la nivel
466 I. R AMUREANU , M. ܇ESAN , T. B ODOGAE , Istoria Bisericii Universale, vol. I, p. 236; Cristian
BADILI܉ Ă, Ritualul catehezei în creЮtinismul timpuriu, în Studiu introductiv la AUGUSTIN , Prima cateheză.
Iniаiere în viaаa creЮtină, Traducereă deă Georgeă Bogdană ܉âră,ă introducereă deă Lorenzoă Perrone,ă Edi܊ieă
îngrijităădeăCristianăBădili܊ă,ăEd.ăPolirom,ăIa܈i,ă2002,ăp.ă5.ă
467 IUSTIN MARTIRULă ܇Iă FILOSOFUL , Apologia I, LXI, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 2,
Traducere,ăintroducereă܈iă indiceădeăTeodorăBodogae,ăOlimpăCăciulăă܈i ăDumitruă Fecioru,ăEd.ăInstitutuluiă
Biblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1980,ăp.ă66.ă
151
doctrinar,ă ritualică ܈iă mistagogic,ă prină transmitereaă vieă aă tezauruluiă credin܊ei468. Tot în
aceastăă perioadăă ܈iă cuă acela܈iă scop,ă Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă vaă compuneă lucrareaă
Libelli instructionis, un m anualădestinatăcandida܊ ilor la Botez, înăcareăprezintăăritu alul de
ini܊iereăcre܈tinăăaă Bisericii din Remesiana.
Toate riturile baptismale prezentate de Sfântul Niceta în Libelli instructionis îl
aratăă peă acestaă caă practicantă ală tradi܊ieiă liturgiceă aă Bisericii apusene, folosind surse
precum: Tradiаia Apostolică (cap. XIV- XXI)ă ܈iă Constituаiile Sfinаilor Apostoli prin
Clement Romanul (cartea a VII-a), dar lucrareaăcon܊ine ܈iăpasaje preluate din Catehezele
baptismale Юi mistagogice ale Sfântului Chiril al Ierusalimului.
Nu excludem posibilitatea ca Sfântul Nicetaăsăă fi cunoscut tratatele De mysteriis
܈iăDe sacramentis ale SfântuluiăAmbrozieăalăMediolanuluiă܈i , fărăăîndoială , tratatul De
baptismo al apologetului Tertulian. Însă, cum opera Sfântului Niceta s- a păstrată doară
fragmentar, numai uneleă aspecteă liturgiceă potă fiă sesizateă ܈iă analizate , urmândă săă facem
anumiteăcompletăriă din sursele amintite mai sus.
Vrednicăurma܈ al Sfin܊ilorăApostoli , Sfântul Niceta de Remesiana î܈iăvaădesfă܈uraă
activitateaă sacerdotală la daco- romaniiă dină Sudulă Dunării , împlinind astfel îndemnul
MântuitoruluiăIisusăHristos:ă„Mergând,ăînvă܊a܊iătoateăneamurile,ăbotezându -le în numele
Tatăluiă܈iăalăFiuluiă܈iăalăSfântuluiăDuh,ăînvă܊ându -leăsăăpăzeascăătoateăcâteăv -am poruncit
vouă”ă( Mt. 28, 19-20). Însă, pentru a împlini acest deziderat, episcopul Niceta a trebuităsăă
depunăă oă muncă asiduă , sus܊inută de convertirea laă cre܈tinismă aă popula܊iiloră barbareă
aflateăînăjurisdic܊iaăepiscopieiăsale.ă
܇timăcăăînăanulă380ăîmpăratulăTeodosieăIăîmpreunăăcuăîmpăratulăGra܊ianăauădată
lovitura deă gra܊ieă păgânismului.ă Laă dataă deă 28ă februarieă 380,ă împăratulă Teodosieă Iă vaă
emite un edict, la Tesalonic, prină careă nume܈teă cre܈tinismulă religiaă oficialăă aă Statuluiă
Rom an469. Începând cu anul 381, cultulă păgână aă fostă interzisă împreunăă cuă toateă
sacrificiile,ăiarăîncepândăcuăanulă386ătoateătempleleăpăgâneădinăAsiaă܈iă din Egipt au fost
închise. Astfel, cre܈tinismulădevineăsinguraăreligieălegalăăaă Statului Roman470.
468 C. B ADILI܉ Ă, Ritualul catehezei…, p. 7.
469 Textul edi ctuluiăîlăregăsimălaăA.ă GABOR , Biserică Юi Stat…, p.100.
470 I. R AMUREANU , M. ܇ESAN , T. B ODOGAE , Istoria Bisericii Universale, vol. I, pp. 264-265; A.
GABOR , Biserică Юi Stat…, pp. 328-341; Eugen C IZEK, Istoria Romei, Ed.ăPaideia,ăBucure܈ti,ă2002,ăp.ă556.
152
În aceste c ondi܊ii , majoritateaăpăgân ilor cer eau aderareaălaăcre܈tinism , iar Biserica
trebuiaă săă asigureă instruireaă noiloră candida܊i înă taineleă credin܊ei . În conformitate cu
diferiteleătradi܊iiălocale , perioadaădeăpregătireăaăcatehumenilorăvariaădeălaă1ălaă3ăani,ăînă
func܊ieădeămodulăcumăcandidatulălaăbotezăasimilaăînvă܊ăturaă Bisericii ܈iăde modul cum
trăiaă dupăă preceptele evanghelice471. Pe parcursul acestei perioade catehumenii erau
ini܊ia܊i înătaineleăcredin܊ei prin diferite ritualuri speciale, precum:ăexorcisme,ărugăciuniă܈iă
tâlcuiri ale Sfintei Scripturi472.
Potrivit lui Jean Daniélou, perioada catehumenatului avea douăăetapeăimportante:ă
„înă timpulă primeiă etape,ă celă careă dore܈teă săă seă converteascăă esteă instruită ܈iă învă܊ată săă
trăiascăăcre܈tine܈te;ăapoi,ăcândăcunoa܈teăcredin܊aăcre܈tinăă܈iăaădovedităcăăesteăcapabilăsăă
trăiascăăcre܈tine܈te,ăesteăadmisălaăoăpregătireăimediatăăcuăcaracterăliturgic”473.
Pentru episcopul Niceta, orice doritor care alearga spreă credin܊ă , venind de la
întunericălaălumină , trebuia săăfieăelăînsu܈iăconvinsădeăaceas ta,ăapoiăsăăfieăinstruităînăceleă
aleăcredin܊ei , pentruăaăîn܊elegeătainele Bisericii, precum ܈iămodulădeăvie܊uireăcre܈tin:
„Esteănevoieăa܈adarăcaăceiăceăaleargăăspreăcredin܊ăăsăăcercetezeăînvă܊ăturileă trebuincioase ,
peăcareăleăpotăîn܊elegeă܈iăre܊ineăchiară܈iămin܊ileăsimple,ănuăînvă܊ăturiăalcă tuiteădinăpropriaă
cugetare,ăciăadunateădinăpropovăduireaăSfinteiăScripturi,ăprinăcareăsuntăînvă܊a܊ iăceiăale܈iă
pentruăBotez,ăcaăsăă܈tieăceăauăpierdută܈iăsăăîn܊eleagăămaiăbineăceădorescă܈iăsăăcunoascăămaiă
precisăceăvorăprimi,ăoriăceătrebuieăsăăpăzească;ăcăciămareălucruăesteăceeaăceăvor,ă importantă
ceeaăceădoresc,ăfieăcăăi -aăînsufle܊ităDumnezeu,ăfieăcăăi -aăsfătuită܈iăîndemnatăvreunăom”474.
Observăm , a܈adar , căă teologiaă baptismalăă aă Sfântului Niceta de Remesiana
vizeazăădouăăaspecte:ăpeădeăoăparte,ăinstitu܊iaăcatehumenatuluiăprinăcareăcatehumeniiăerauă
ini܊ia܊iă܈iăpregăti܊iăpentruăaădeveniăeligibili înăvedereaăprimiriiăSfântuluiăBotez;ăpeădeăaltăă
parte, Sfântul Niceta pune accentul pe solu܊ionareaă disputeloră cuă arieniiă ܈iă cu
macedonienii,ă careă amenin܊auă atunciă unitateaă ܈iă paceaă întregii Biserici. Doctrina lor
trebuiaăcombătută , iar credincio܈iiăinstrui܊iăînătainele credin܊ei.
471 IPOLIT DIN ROMA, Tradiаia Apostolică, XVII,ă înă Ioană I.ă Icăă jr.,ă Canonul Ortodoxiei, vol. I, Ed.
Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008, p. 579; Constantin V OICU , Botezul în tradiаia patristică, Ed. Agnos,
Sibiu, 2011, p. 87.
472 Alexander S CHMEMANN , Din apă Юi din Duh. Un studiu liturgic al Botezului, Traducere din limba
englezăă܈iăprefa܊ăădeăAlexandruăMihăilă,ăEd.ăSophia,ăBucure܈ti,ă2009,ăp.ă21.
473 Jean D ANIÉLOU , Biserica primară (De la origini până la sfârЮitul secolului al treilea), Traducere
dinălimbaăfrancezăădeăGeorgeăScrima,ăEd.ăHerald,ăBucure܈ti,ă2008,ăp.ă87.
474 NICETA DE REMESIANA , Libellus instructionis, Cartea I, Fragm. I (trad. rom. O. Pop, p. 21).
153
4.1.1.2. Treptele Catehumenatului
Cunoa܈temă dină Tradiаia Apostolică modul în care păgâniiă careă doreauă săă
îmbră܊i܈ezeă credin܊aă cre܈tinăă erauă accept ați la catehumenat. Candidatulă trebuiaă săă seă
prezinteă înă fa܊aă episcopului , împreunăă cuă garan܊ii săi, pentruă aă depuneă mărturieă despreă
motivul d orin܊eiă deă aă deveniă cre܈tin,ă fiind cercetată cuă privireă laă condi܊iaă socialăă ܈iă laă
meseria pe care o practica .ă Erauă exclu܈iă de la acest examen cei care practicau meserii
incompatibile cu principiile evanghelice ܈iă nuă doreauă săă renun܊eă laă ele475. O astfel de
cercetareăeraănecesară pentruăcaăepiscopulăsauăpreotulăcareăsăvâr܈eaă„ispitireaăcanonică” ,
săăseăconvingăădeăbuneleăinten܊iiăaleăcandidatului .
Uneoriă mul܊iă dintreă ceiă careă doreauă săă îmbră܊i܈ezeă cre܈tinismulă făceauă aceastăă
alegereă pentruă dobândireaă unoră demnită܊iă sauă favoruri.ă Peă uniiă caă ace܈tia Fericitul
Augustin îi numea „prefăcu܊i”,ăfiindăexclu܈iădeălaăcatehumenat:ă
„Într -adevăr,ă seă întâmplăă foarteă rar,ă baă chiară deloc,ă săă neă cauteă cinevaă careă dore܈teă să ă
devinăăcre܈tinăfărăăaăfiăfostăpătrunsăîntr -un fel de frica de Dumnezeu. D acăădore܈teăînsăăsăă
devinăăcre܈tinăpentruăaăcăutaăsăăob܊inăăunăavantajădinăparteaăunorăoameniăcăroraăconsiderăă
căănuăleăvaăputeaăfiăpeăplacăîntr -altămodăsauădacăădore܈teăsăăscapeădeăcevaăneplăcutădină
parteaăunorăoameniădeăaăcărorăsupărareăsauădu܈mănieăseăteme,ăînseamnăăcăăacelaănuăvreaă
săădevinăăcre܈tin,ăciămaiădegrabăăvreaăsăăseăprefacă.ăCredin܊aănuăesteăfaptaăunui ătrupăcareă
faceăînchinăciuni,ăciăaăunuiăsufletăcareăcrede”476.
Sfântul Chiril al Ierusalimului îiă îndemnaă laă felă peă ceiă careă seă pregăteauă săă
primească Taina Sfântului Botez :
„Bunăă esteă inten܊iaă voastră!ă Iară eiă îiă urmeazăă nădejdea . […] Dacăă voin܊aă ܊i -eă sinceră,ă
atunciăDumnezeuăteăcheamă.ăDarădacăăe܈tiăcuătrupulăaici,ăînsăănuăe܈tiă܈iăcuămintea,ănic iăună
folos nu ai. […] Săănuăseăgăseascăăcinevaădintreăvoiăcareăsăăpunăălaăîncercareăharul!ăSăănuă
răsarăăcumvaăvreoărădăcinăăamarăă܈iăsăăproducăătulburare!ăSăănuăintreăaiciăcinevaă dintreă
voiăzicând:ă«Haideăsăăvedemăceăfacăceiăcredincio܈i!ăAmăsăăintruăsăăvăd,ăcaă săăafluăceleăceă
seăpetrecăacolo!».ăA܈tep܊iăsăăvezi,ădarănuăteăa܈tep܊iăsăăfiiăvăzut?ăCreziăoar eăcăătuăiscode܈tiă
celeăceăseăpetrecăaici,ădarăDumnezeuănuăiscode܈teăinimaăta?”477.
475 IPOLIT DIN ROMA, Tradiаia Apostolică, XV-XVIă(trad.ărom.ăI.ăIcăăjr.,ăînă Canonul Ortodoxiei, vol. I,
pp. 578-579).
476 AUGUSTIN , Prima cateheză, V,ă9ă(trad.ărom.ăG.ăB.ă܉âră,ăp.ă53).
477 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Procateheza, 1, 2 (trad. rom. D. Fecioru, pp. 5-6).
154
A܈aăcumăobservămă܈iălaăSfântulăNicetaădeăRemesiana,ăceiăcareăseăangajauăînăacestă
demers erauăadmi܈i înăprimaăfazăăa catehumenatului, careădeschideaădrumulăcătreăB otez –
poartaăspreăÎmpără܊iaăluiăDumnezeu :
„Cineăaăoferităaceastăăbinefacereănuăaăpututăgândiăcevaămaiăbun.ăCăciăceăpoateăfiămaiăbună
caăaceastăăhotărâre,ăatunciăcândăomulădinănecredinciosădevineăcredincios,ădinăpăcătosăseă
faceădrept,ădinărobăomăliber,ădinăstrăinăapropiat,ădinădu܈manăseăschimbăăînăprietenă alăluiă
Dumnezeuăiar,ăînăceleădinăurmă,ăesteăpreschimbatădupăăasemănareaăluiăDumnezeuă܈iăesteă
înscrisăcaămo܈tenitorăalăÎmpără܊ieiăcerurilor?”478.
Căă Botezulă esteă poartaă spreă Împără܊iaă luiă Dumnezeuă oă mărturise܈teă ܈iă Sfântulă
Ambrozie al Mediolanului când spune :ă„NimeniănuăintrăăînăÎmpără܊iaăluiăDumnezeuădecâtă
numaiăprinăTainaăBotezului”479.
Schimbareaăvie܊iiă܈iărenun܊areaălaătotăceăesteărăuăsuntăexigen܊eleăpeăcareăepis copul
Niceta le pretinde oricăruiăcandidat,ăindiferentădeăcondi܊iaăsocială,ăfieăcăăera om liber sau
rob,ăbărbatăsauăfemeie,ăbogatăsauăsărac , cetă܊eanăromanăsauăslugă,ădeoarece cel care prin
credin܊ăădore܈teăsăăseănascăădinăapăă܈iădinăD uh trebuieăsăăîmplineascăăcuvântulăScripturii:ă
„Dezbrăca܊i -văă deă omulă celă vechiă dimpreunăă cuă fapteleă luiă ܈iă văă îmbrăca܊iă cuă celă nou,ă
care se înn oie܈teăînăcunoa܈tereaăCeluiăceăl -aăzidit”ă( Col. 3, 9-10)480.
Sfântul Niceta de Remesiana enumerăătreiăfazeăsauătrep te care trebuiau parcurse
de catehumeni imediată dupăă acceptarea loră înă aceastăă institu܊ie . Cele trei trepte sunt:
treaptaăcatehumenilor,ătreaptaăaspiran܊iloră܈iătreaptaăcelorăboteza܊i sauăaăneofi܊ilor .
4.1.1.2.1. Treapta catehumenilor
Înă primaă fază,ă celă admisă înă institu܊iaă catehumenatuluiă primea numele de
„catehumen”481. Potrivită Sfântuluiă Niceta,ă catehumenulă „esteă caă ună oaspeteă ܈iă vecină ală
credincio܈ilor,ăcareăascultăădeăafarăătaineleă܈iănuăpricepe;ăascultândăharul,ă܈iăneîn܊elegând;ă
dar chiar de aici încep eă aă fiă numită credincios”482. Episcopul îl însemna pe frunte cu
semnul Sfintei Cruci ܈iăî܈iăpuneaă mânile sale peste capul lui.
478 NICETA DE REMESIANA , Libellus instructionis, Cartea I, Fragm. I (trad. rom. O. Pop, p. 21).
479 AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , De Abraham, Cartea a II-a, VII, 79, în PL 14, col. 519.
480 NICETA DE REMESIANA , Libellus instructionis, Cartea I, Fragm. I (trad. rom. O. Pop, pp. 21-23).
481 Cuvântul „catehumen” provine din latinescul catehumenus ܈iădesemnaăpeăaceleăpersoaneăcareăerauă
ini܊iateă ܈iă instruiteă înă credin܊aă cre܈tinăă înă vedereaă primiriiă Sfântuluiă Botez,ă cf. Ene B RANI܇TE , Ecaterina
BRANI܇TE , Dicаionar enciclopedic de cunoЮtinаe religioase, Ed.ăDiecezană,ăCaransebe,܈ă2001,ăp.ă92.
482 NICETA DE REMESIANA , Libellus instructionis, Cartea I, Fragm. II (trad. rom. O. Pop, p. 23).
155
Aceea܈iă descriereă aă „catehumenului”ă oă întâlnimă ܈iă laă Sfântulă Chirilă ală
Ierusalimului:
„Pânăăacumăeraiănumităcatehumen;ăcuvinteleădumnezeie܈tiărăsunauăînăafarăădeătineădeăjur –
împrejur.ăAuzeaiădeănădejde,ădarănuăoă܈tiai.ăAuzeaiădeătaine,ădarănuăleăîn܊elegeai .ăAuzeaiă
Scripturile, darănuăcuno܈tiaiăadânculălor”483.
Din acest moment, catehumenul devenea audient (ascultător)484. Tot acum, fiecare
catehumen era exorcizat, pri meaă grăun܊eă deă sareă ܈iă eraă uns cuă untdelemnă sfin܊it:ă „Căciă
ace܈tiaămaiăîntâiăseăexorcizează,ăapoiăprimescăgrăunteădeăsareă܈iăsuntăun܈i”485.
Înăceeaăceăprive܈teăritulăexorcizării,ăSfântulăNicetaăconsideraăcăăe liberarea de sub
putereaădiavoluluiăseărealizaădoarăprinărugăciunileădeăexorcizare rostiteădeăcătreăepiscopă
sau preot. Fiecare catehumen sau energumen trebuiaăsăăfieăexorcizatăînăvedereaăeliberăriiă
de ceeaăceăSfântulăNicetaănume܈teă „pompa diaboli” , deoarece r ăulănuăesteăn umai lipsa
binelui ,ă ci,ă a܈aă cumă explicăă părinteleă Alexander Schmemann, „esteă exactă oă prezen܊ă:ă
prezen܊aăaăcevaăîntunecat,ăira܊ională܈iăfoarteăreal;ăesteăprezen܊aăuneiăputeriăîntunecateăcareă
poate fi într- adevărăfoarteăactivă,ăinteligentăă܈iăchiarăcreativă”486.
Apologetul latin Tertulian neăoferăămaiămulteădetaliiădespre ac܊iunileăviolenteăaleă
diavolului, ajutându- neăsăăîn܊elegemănecesitateaărituluiădeăexorcizare :
„Astfelă [diavolul] pânde܈te,ă atacă,ă asediază,ă încercândă fieă săă iaă ochiiă prină vreoă poftăă
carnal ă,ăfieăsăăprindăăsufletulăînăre܊eauaăplăcerilorăacesteiălumi,ăfieăsăărăst oarneăcredin܊aă
prinăfricaădeăputereăpământească;ănuăcru܊ăăniciăsmintelile,ăniciăispitele”487.
Astfel, actul de exorcizare, prinăpunereaămâinilorăepiscopului,ăprinăsuflareă܈iăprină
însemnarea cu semnul Sfintei Cruci, presupunea izgonirea definitivăăaăduhuluiănecurată –
for܊aă vitalăă aă omuluiă păcătos . Sfântul Nicetaă acordăă oă aten܊ieă specialăă exorcismelor,
asemănându -le cu cuvintele arzătoareăaleăDomnului,ăcuvinteăcare ardă܈iăcură܊escăcaăprină
focăpeăceiăcareăseăleapădăădeăputereaăîntunericuluiă܈iăaccedălaăîmpără܊iaăluiăDumnezeu :
483 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Procateheza, 6 (trad. rom. D. Fecioru, pp. 8-9).
484 C. B ADILI܉ Ă, Ritualul catehezei…, p.ă9.ăDespreăcumăseăfăceaăinstruireaăelementarăăaăcate humenilor
܈iăcareăerauătemeleăprincipale,ăaăseăvedea:ă Constituаiile Sfinаilor Apostoli prin Clement, VII, 39 (trad. rom. I.
Icăăjr.,ă Canonul Ortodoxiei, vol. I, p. 729).
485 NICETA DE REMESIANA , Libellus instructionis, Cartea II (trad. rom. O. Pop, p. 25).
486 A. S CHMEMANN , Din apă Юi din Duh…, p. 34.
487 TERTULIAN , Despre pocăinаă, VII, 9, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 3, Traducere de
NicolaeăChi܊escu,ăEliodorăConstantinescu,ăPaulăPapadopol,ăDavidăPopescu,ăintro ducere,ănoteă܈iăindiciădeăN.ă
Chi܊escu,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucur e܈ti,ă1981,ăp.ă216.
156
„Exorcizareaă esteă cuvântulă deă mustrareă rostită împotrivaă duhuluiă necurată dină
energumeni488 ori catehumeni, pr inăcareăsăăseăizgoneascăădinăeiăputereaăpreaticăloasăă܈iă
răută܊ileăînrădăcinateăoriăvătămareaăsilnicăăaădiavolului.ăAceastaăaratăăac elălunaticăpeăcareă
l-aămustratăIisusă܈iăaăie܈itădinăelădiavolul.ăSeăpurificăădeăputereaădiavol uluiă܈iăli seăinsuflăă
săăseăle pede de el ܈i,ăsco܈iădinăputereaăîntunericului,ăsăătreacă,ăprinăTainaăBotezului,ăînă
împără܊iaăDomnuluiălor”489.
Pentru fiecare catehumen începea de acum luptaă ceaă duhovnicească,ă deoareceă
eliberarea de sub robia diavolului însemna restaurarea omului căzutăprinăpăcat490. Spune
în continuare p ărinteleăSchmemann căăeliberareaădeăsubărobiaădiavoluluiănuăseăfaceăfărăă
488 Energumeni: persoane considerate a fi posedate de diavolul. Sfântul Chiril al Ier usalimului ne
descrie modul cum, la persoanele posedate, spiritele dem oniceă pună stăpânireă peă om,ă anihilându -i
personalitateaă ܈iă făcându -lă săă treacăă prină diferiteă stăriă depresive.ă Deă aceea,ă atâtă energumenii,ă câtă ܈iă
catehumenii,ăerauăexorciza܊iăînăvedereaăeliberăriiădeăsubăputereaăceluiărău.ăIatăăcum ădescrieăSfântulăChirilă
acestă tablouă ală demoniza܊ilor:ă „Căciă demonulă necurat,ă cândă vineă asupraă sufletuluiă o muluiă – dară săă
izbăveascăădeăelăDomnulăsufletulăascultătorilor,ăcaă܈iăalăcelorăceănuăsuntăaiciă – , vine ca un lup setos de
sânge,ă gataă săă sfâ܈ieă oaia.ă Venireaă luiă esteă foarteă sălbatică,ă sim܊ireaă cuă totulă împ ovărată,ă iară minteaă
întunecată;ăseănăpuste܈teăspreăunulăasupraăcăruiaăn -areăniciăunădreptă܈iărăpe܈teăunăbunăstrăin;ăseăsile܈teăsăă
întrebuin܊ezeăunătrupăstrăină܈iăoăunealtăăstrăinăăcaă܈iăcumăarăfiăaleăsaleăprop rii.ăPeăcelăcare stăăîlădoboarăălaă
pământă– căciăaceastaăesteăoăînsu܈ireăproprieăfiriiăceluiăceăaăcăzutădinăceră– ܈iăîiăîncurcăălimba,ă܈iăîiăstrâmbăă
buzele,ă deă scoateă spumăă dină gurăă înă locă deă cuvinte;ă omulă seă întunecă;ă n enorocitulă omă esteă cuprinsă deă
groazniceă tremurăturiă înainteă deă moarte.ă Cuă adevărat,ă demoniiă suntă du܈maniă aiă oamenilor;ă seă poartăă cuă
oameniiăfărăăru܈ineă܈iăfărăădeămilă”ă( CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza XVI, 15, trad. rom. D. Fecioru,
p. 281).
489 NICETA DE REMESIANA , Libellus instructionis, Cartea II, (trad. rom. O. Pop, p. 27). Despre
importan܊aă܈iăscopulăexorcismelorăvorbescănumero܈iăpărin܊iăaiăBisericiiăprimare.ăSf ântulăIoanăGurăădeăAură
explicaă ritulă exorcismeloră astfel:ă „Trebuieă săă ܈ti܊iă pentruă ceă – dupăă învă܊ăturaă primităă înă fiecareă ziă – văă
conducem la ceiăceăvăăexorcizeazăăprinăviuăgrai.ăNuăînăzadar,ăniciăpeădegeabaăseăfaceăac estălucru;ăciăfiindcăă
urmeazăă să -Lă primi܊iă locuindă înă voiă peă Împăratulă ceresc,ă tocmaiă deă aceea,ă dupăă dăscălireaă d ină parteaă
noastră,ăvăăiauăceiărândui܊iăpentruăacestălucruă܈i,ădupăăcumăoăcasăăînăcar eăîmpăratulăurmeazăăsăăvinăăesteă
bineăaranjată,ăa܈aă܈iăeiăvăăcură܊ăăminteaăprinăaceleăînfrico܈ateăcuvinte,ăalungândătoatăăme܈t e܈ugireaăceluiărăuă
܈iăoăfacăvrednicăădeăprezen܊aăÎmpăratului.ă Căciănuăeăcuăputin܊ă,ăchiară dacăăvreunădemonăarăfiă sălbatică܈iă
crud,ăca,ădupăăaceleăglăsuiriăînfrico܈ătoareă܈iădupăăinvocareaăStăpânuluiă tuturor,ăsăănuăseădepărtezeădeăvoiă
cuămultăăgrăbire.ăPeălângăăaceasta,ăexorcismulăvăăaduceăînăsufletăoămareăevlavieă܈ iăvăăporne܈teăspreămultaă
străpungereăaăinimii.ă[…]ă Mareăcâ܈tigăaducăcuvinteleă܈iăinvoca܊iileăaceleaăîn frico܈ătoareă܈iăminunate.ă[…]ă
Dupăăcumăceiăceăsuferăăoărobieătrupeascăăaratăă܈iăprinăînfă܊i܈areăru܈ineaăstăr iiăînăcareăseăaflă,ăa܈aă܈iăace܈tia,ă
fiind prizonieri ai diavolului – fiindcăăurmeazăăsăăfieăslobozi܊iădeăsubătiraniaăaceluiaă܈iăsăăintreăsubăjugulă celă
bun – maiăîntâi,ăprinăînfă܊i܈are,ăî܈iăamintescădeăstareaălorădeămaiăînainte,ăcaăsăă ܈tieădeăundeăauăscăpată܈iălaă
cineăaleargăă܈iăcaăacestăfaptăsăăleăfieăprilejăpentruăoămaiămareămul܊umireă܈iădisp ozi܊ie binevoitoare”ă( IOAN
GURĂă DEă AUR, Cateheze baptismale – Cateheza aceluiaЮi către cei ce urmează a fi luminaаi Юi lămurire
clară a celor săvârЮite în chip simbolic Юi închipuite în dumnezeiescul botez, 12, 14, Traducere din limba
greacăăvecheădeăMarcelăHanche,܈ăEd.ăOasteaăDomnului,ăSibiu,ă2003,ăpp.ă48 -50). Despre ritul exorcismelor
vorbe܈teă܈iăSfântulăChirilăalăIerusalimului:ă„Prime܈teăcuărâvnăăexorcismele!ă ܇iădacăă܊iăseăsuflăăpesteăfa܊ăă܈iă
dacăă e܈tiă exorcizat,ă acesteaă suntă spreă mântuireaă ta.ă Gânde܈te -teă căă aurulă înă stareă brutăă ܈iă necurată esteă
amestecatăcuădiferiteămaterii:ăcuăaramă,ăcositor,ăfieră܈iăplumb.ăNoiăcăutămăsăăavemă numaiăaurul;ăiarăaurulănuă
poateă fiă cură܊ită fărăă focă deă materiileă străineă lui.ă Totă astfel,ă fărăă exorcismeă nuă poateă fiă cură܊i tă sufletul.ă
Exorcismeleă suntă dumnezeie܈ti,ă căciă suntă adunateă dină dumnezeie܈tileă Scripturi”ă ( CHIRIL AL
IERUSALIMULUI , Procateheza, 9, trad. rom. D. Fecioru, pp. 10-11).
490 A. S CHMEMANN , Din apă Юi din Duh…, p. 40.
157
această luptăă duhovnicească.ă Deă aceea,ă prină exorcism „vorbimă diavolului,ă exorcismul
manifestăă cuă adevărată ܈iă faceă ceeaă ceă anun܊ă;ă întăre܈teă ceeaă ceă afirmă;ă umpleă iară܈iă
cuvinteleăcuăenergiaădumnezeiascăădeălaăcareăeleăprovin.ăIarăexorcismulăfaceătoateăace steaă
pentruăcăăesteărostităînănumeleăluiă Iisus Hristos ”491.
Despre acea stăăluptăăduhovniceascăăaminte܈te ܈iăepiscopulăNicetaăcatehumeniloră
săi,ăîntărindu -i ܈iăpovă܊uindu -iprin aceste cuvinte:
„Oriă deă câteă oriă du܈manulă vaă ispitiă cugetulă tăuă cuă teamaă oriă cuă lăcomiaă oriă cuă mânia,ă
răspunde -i neînduplecat, zicând: «M- amălepădată܈iămăălepădădeătine,ăcaă܈iădeăîngeriiătăiă܈iă
deălucrărileătale,ăcăciăamăcrezutăînăDumnezeulăviuă܈iăFiulăLui,ăcuăalăCăruiă Duhăînsemnat,ă
amăînvă܊atăsăănuămăămaiătemădeămoarte».ăAstfelăvăăvaăapăraămânaăluiăDumnezeu,ăastfe lă
DuhulăSfântăalăluiăHristosăvaăpăziăintrareaăvoastrăădeăacumă܈iăpânăăînăveac”492.
Dupăăpunereaămâiniloră܈iădupăă însemnarea cu semnul Sfintei Cruci, catehumenii
primeauăgrăun܊eădeăsare.ă Acest ritual îl întâlnim numai în Apus ܈iăesteămen܊ionatăde către:
Niceta de Remesiana, Isidor de Sevilla493 ܈iăFericitul Augustin494. Semnifica܊iaăacestuiărită
esteă unaă câtă seă poateă deă profundă.ă Învă܊ăturaă luiă Hristosă predatăă catehumeniloră esteă
asemănatăăcuăsarea,ăsimbolulăcură܊iei,ăalăîn܊elepciuniiă܈iăalăgustuluiădesăvâr܈it.ăUtilizatăă
ca simbol în actul prebaptismal, sareaă făceaă aluzieă laă ceeaă ceă Însu܈iă Iisusă Hrist os le
spunea ucenicilor Săi în Predica de pe Munte :ă„Voiăsunte܊iăsareaăpământului;ădacăăsareaă
seăvaăstrica,ăcuăceăseăvaămaiăsăra?ăDeănimicănuămaiăeăbunăădecâtăsăăfieăaruncatăăafarăă܈iă
călcatăăînăpicioareădeă oameni ”ă(Mt. 5, 13).
Prină ritulă grăun܊eloră deă s are li se amintea catehumenilor că, din momentul
încorporăriiă loră înă Biserică , eiă trebuieă săă seă lepedeă deă oriceă de܈ertăciuneă sauă plăcereă
lumească,ădovedindăprinăfapteleăceleăbuneăcalitateaădeăcredincio܈i.ă Mai precis, li se cerea
săă fieă puriă caă sarea.ă Deă asemenea,ă învă܊ăturileă evangheliceă trebuiauă asimilateă a܈aă cumă
erau predate de cătreăcatehe܊i,ăfărăăomisiuniă܈iălipsiteăde erezii. Peădeăaltăăparte,ăî n sens
491 A. S CHMEMANN , Din apă Юi din Duh…, pp. 37- 39.
492 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 14 (trad. rom. O. Pop, p. 107).
493 ISIDORUS HISPALIENSIS , De ecclesiasticis Officiis, II, 21, 2, în PL 83, col. 814. Isidor de Sevilla
aminte܈teă deă acestă rituală caă fiindă prezentă ܈iă înă Spania,ă însăă informa܊iileă saleă suntă p reluateă deă laă Sfântulă
NicetaădeăRemesiana,ăaăcăruiăoperăăseăpareăcăăaăcunoscut -o, cf. O. P OP, Niceta de Remesiana – Monografie,
p. 63; A. S OROCEANU , Niceta von Remesiana…, p. 40.
494 FERICITUL AUGUSTIN , Confessiones, Cartea I, XI, 17, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 64,
p.ă 71:ă „Căciă auzisemă eu,ă copilă fiind,ă despreă via܊aă ve܈nicăă făgăduităă nouă,ă pr ină smereniaă Domnuluiă
Dumnezeului no stru,ăCareăcoborâseălaămândriaănoastră,ă܈iădejaămăăînsemnamăcuăsemnulăC ruciiăLui,ă܈iăeramă
îmbunătă܊itădeăsareaăLuiăchiarădinăpânteceleămameiămele,ăcareăaănădăjduitămultălaăTine”.
158
spiritual, sareaăeraăperceputăă܈iăcaăoăhranăăspirituală,ăcareăanticipaăîncăădeăpeăacumă Sfânta
Tainăăaă Euharisti ei495.
Iatăă cumă explicăă episcopul Niceta de Remesiana însemnătateaă sau simbolismul
acestui ritual:
„Pentruă aceeaă s -aă rânduită deă cătreă Părin܊iă săă seă deaă grăun܊eă deă sareă înă slujireă
catehumenilor, ca g ustulă loră săă simtăă balsamulă în܊elepciuniiă ܈iă săă nuă piardăă gustulă luiă
Hristos;ăniciăsăănuăseăsminteascăă܈iăsăăpriveascăăînăurmăăcaănevastaăl uiăLot,ăpentruăcaăsăă
nuă rămânăă eiă în܈i܈i,ă dândărăuă exemplu,ă să -iă îmbălsămezeă peă al܊ii.ă Laă felă precumă aceeaă
care, pe c ândă scăpaă dină Sodoma,ă oprităă înă drum,ă aă privită înă urmăă ܈iă aă rămasă acolo,ă
devenităă statuieă deă sareă [ Fac.19, 26]. Cu acest semn s- ară îmbălsămaă ceiă care,ă prină
credin܊ă,ăseăleapădăădeălume,ădeăfapteleă܈iădeădorin܊eleăei:ăcaăsăănu -܈iămaiăaminteascăădeă
vechea po rnireăsufletească,ăniciăsăăfieăatra܈iăînăcapcaneleălumiiăacesteia,ăpentr uăcă,ădupăă
vorbaăMântuitorului,ăcelăceăpuneămânaăpeăplugă܈iăprive܈teăînăurmă,ănuăpoateăfiăvrednicăd eă
Împără܊iaăceruriloră[ Lc.9,ă62]”496.
Pe parcursul celor trei ani, catehumenii beneficiau de o instruire sis tematicăă ܈iă
puteau participa la Liturghia cuvântului sau „a catehumenilor ”,ăpânăălaămomentulăcitiriiă
܈iăexplicăriiăSfinteiăEvanghelii . Via܊a ܈iăpurtarea lorătrebuiauăsăăfieăirepro܈abile pentru a
puteaă fiă demniă deă mareaă tainăă aă sfântului Botez. Acestei categorii de catehumeni i se
adresa marele apologet Tertulian astfel:
„A܈adar,ănimeniăsăănuăseăamăgeascăăpeăsineăcăăseănumărăăprintreăauditoriiănovici,ăcaă ܈iă
cumă înă aceastăă situa܊ieă ܊i -ară fiă încăă permisă săă gre܈e܈ti;ă deă îndatăă ceă L -ai cunoscut pe
Domnul, teme- te;ădeăîndatăăceăaiăajunsăînăfa܊aăLui,ărespectă -L; De ce L- aiăcunoscutădacăă
teă întorciă laă acelea܈iă fapteă deă aă căroră vinovă܊ieă înainteă n -aveaiă cuno܈tin܊ă?ă Ceă teă
deosebe܈teădeăunăadevăratăslujitorăalăluiăDumnezeu?ăExistăăcumvaăună alt Hristos pentru
ceiăboteza܊iă܈iăunăAltulăpentruăceiăcareădoarăascultă?”497.
Însăăpentruăaăputeaăavansa într- oăaltăătreaptăăaă catehumenatului ce deschidea calea
cătreăB otez, laăsfâr܈itulăcelorătrei ani de instruire, catehumenii,ăînăprezen܊aăgaran܊ilor lor,
erauăsupu܈iăunuiă nou examen de cercetare înăfa܊aăepiscopului:ă
495 Maiămulteăinforma܊iiădespreăvechimeaă܈iăsemnifica܊iaăacestuiăritual:ăCamill e TAROT ,ă„DeălțAntiquitéă
auă mondeă Moderne:ă Leă selă duă baptême.ă Avatară dțună rite,ă complexitéă dțună symbo le”,ă înă Journal d'
Agriculture Traditionnelle et de Botanique Appliqué , XXXV (1988), nr. 1, pp. 281-302 (pentru problema
deăfa܊aăsuntărelevanteăpp.ă292 -302).
496 NICETA DE REMESIANA , Libellus instructionis, Cartea II (trad. rom. O. Pop, p. 27).
497 TERTULIAN , Despre pocăinаă, VI, 14, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 3, p. 214.
159
„Cândă suntă adu܈iă ceiă careă voră primiă botezul,ă săă seă cercetezeă via܊aă lor:ă dacăă auă trăită înă
cuviin܊ăă câtă timpă auă fostă catehumeni,ă dacăă auă cinstită peă văduve,ă dacăă auă vizitată pe ă
bolnavi,ă dacăă auă făcută toatăă faptaă bună.ă ܇iă ceiă careă i -auă adusă săă deaă mărturieă pentruă
fiecare:ăaăfăcutăa܈a,ăaăauzităEvanghelia!”498.
Laăfinalulăacesteiăcercetări,ăceiăcareăîndeplineauătoateăcondi܊iile intrau în a doua
fazăăaăcatehumenatului devenind competentes (aspiran܊i)ă la Sfântul Botez.
4.1.1.2.2. Treaptaăaspiran܊ilor laăna܈tereaă„dinăapăă܈iădinăDuh”
Catehumenii care au devenit aspiran܊i intrau într- oăperioadăădeăpregătire specială,
careă duraă aproximativă 40ă deă zileă ܈iă coincideaă cuă perioadaă Postuluiă Mare499. Potrivit
Sfântului Niceta, „suntă aspiran܊iă ceiă care,ă dupăă însu܈ireaă credin܊ei,ă dupăă cumpătareaă înă
via܊ă,ă seă grăbescă deă acumă săă primeascăă slavaă luiă Hristos”500. Aceastăă nouăă categorieă
beneficia zilnic de o instruire de trei ore, punându-se accentul pe cateheza dogmati că.ă
Erau explicate: Simbolul de c redinаă ܈iăRugăciunea Domnească . Importan܊aăcunoa܈teriiă܈iă
în܊elegeriiămărturisiriiăbaptismale era esen܊ială înăaceastăănouăătreaptăăaăcatehumenatului.
În viziunea Sfântului Niceta, Simbolul de credinаă este atât o expunere sistematicăă
a dogmelor cât ܈iăoămărturisireădeăcredin܊ă . Fiecare aspirant eraăîndemnatăsă -lăînve܊eă܈iăsăă
păstrezeăînăsecretăaceastăăînvă܊ătură:ă„Simbolulăesteămenităsăăaminteascăăcredin܊aă܈iăesteă
sfântaămărturisire,ăcareăseăpăze܈teă܈iăseăînva܊ăădeăcătreăto܊iăîmpreună”501.
Laă final,ă aspiran܊iiă erauă concedia܊iă prină punereaă mâinilor episcopului ܈iăprin
rostirea exorcismelor .ăTotodată , liăseărecomandaăpracticaărugăciunii,ăaăpostului,ăprecumă܈iă
498 IPOLIT DIN ROMA , Tradiаia Apostolică, XXă(trad.ărom.ăI.ăIcăăjr.,ăînă Canonul Ortodoxiei, vol. I, pp.
579-580).
499 C. B ADILI܉ Ă, Ritualul catehezei…, p. 9
500 NICETA DE REMESIANA , Libelli instructionis, Cartea II (trad. rom. O. Pop, p. 27).
501 NICETA DE REMESIANA , Libelli instructionis, Cartea II, Fragm. V (trad. rom. O. Pop, p. 25).
Observămă ܈iă laă Sfântulă Nicetaă utilizareaă „disciplineiă arcane”,ă careă interziceaă dezvăluirea ă mistereloră
credin܊ei,ăaspiran܊ilorălaăBotez,ădară܈iăneofi܊ilor,ăiudeilorăsauăpăgânilor,ădarăn iciămăcarăcatehumenilor,ă cf. E.
BRANI܇TE , Dicаionar explicativ…, p.ă140,ăiarăSfântulăChirilăalăIerusalimuluiăaminte܈teădeăeaăînăcatehezeleă
saleă baptismale:ă „Cândăseăroste܈teăcatehezaă܈iă unăcatehumenăteăîntreabăăce -auăspusăînvă܊ătorii,ănuăspuneă
nimicăceluiădeăafară!ăCăciătainăăî܊iăpredămă܈iănădejdeaăveaculuiăceăvaăsăăfie.ăPăstreaz ăătainaăpentruăcelăcareă
teărăsplăte܈te!ă[…]ăBagăădeăseamăăcaănuăcumvaă săăspuiăceva!ăNuăpentruă mo tivulăcăăînvă܊ăturileă nuăsuntă
vredniceădeăaăfiăspuse,ăciăpentruăcăăauzulănuăesteăvrednicădeăaăleăprimi.ăEraiă܈iătuă odinioarăăcatehumen,ă܈iă
nu-܊iăistoriseamănimicădinăînvă܊ăturileădeăacum.ăCândăveiăafla,ăprinăexperien܊ă,ăm ăre܊iaăînvă܊ăturilor,ăatunciă
veiăcunoa܈teăcăăsuntă nevredniciăcatehumeniiăsăă leăasculte”ă ( CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Procateheza, 12,
trad. rom. D. Fecioru, pp. 12-13).
160
rostireaă zilnicăă aă Simboluluiă deă credin܊ăă ܈iă însemnareaă permanentăă cu semnul Sfintei
Cruci:
„Caăfiecareădoritorăsăăajungăăînădeplinătateălaăcredin܊ăă܈iălaăBotez,ătrebu ieăsăăfieăînăegalăă
măsurăăpregătită܈iăînvă܊atăcuăprivireălaăcredin܊ă,ădupăăcumăseăaflăăchiarăînăS imbol,ăpentruă
aă܊ineăminteăscurtimeaăSimbolului, peăcareăsă -lăspunăăînăsineaăsa,ăînainteădeăaădormi,ăcândă
s-aă sculată dină somn,ă peă careă să -lă aibăă înă minteă înă oriceă clipă;ă laă felă Rugăciuneaă
Domneascăă܈iăsemnulăCruciiăcuăcareăsăăseăîntăreascăăîmpotrivaădiavolului”502.
Parcurgând perioada Postului Mare, în a cinceaăziădinăSăptămânaăPatimilor (joi),
aspiran܊iloră liă seă cereaă săă seă îmbăiezeă ܈iă săă posteascăă înă zileleă deă vineriă ܈iă sâmbătă ,
deoarece urmauăaăfiăboteza܊i503, iar î năSâmbătaăMare seăînfă܊i܈auăînăfa܊aăepiscopului , unde
erauă exorciza܊iă ܈iă însemna܊iă din nou cu semnul Sfintei Cruci la frunte,ă laă urechiă ܈iă laă
nări504. Urma acumă săvâr܈ireaă riturilor prebaptismale, precum:ă lepădărileă deă satana,ă
unireaăcuăHristosă܈iămărturisireaăpublicăăaăSimboluluiădeăcredin܊ă.ă
Din Tradiаia Apostolică ܈timă căă preotulă îiă cereaă aspirantuluiă săă seă lepedeă deă
satana ,ăfiindăîntorsăcuăfa܊aăspre apus:ă„Măălepădădeătine,ăsatana,ă܈iădeătoatăăslujireaătaă܈iădeă
toateălucrurileătale!”.ăApoiăcandidatulăeraăunsăcuă„untdelemnulăexorcismului” , rostindu-se
formula: „Oriceăduhăsăăseădepărtezeădeăla tine!”505.ăÎntoarcereaăcuăfa܊aăspreăapusăînsemnaă
o eliberare de sub robia satanei ܈iă oă lepădareă deă întuneric ܈iă deătotă ceea ceă esteă rău506.
Despreătoateăacesteărituriăaminte܈te ܈iăSfântulăNiceta:ă
„Cineă credeă înă Hristosă ܈i -Lă urmeazăă peă El,ă Careă duceă laă adevărataă via܊ă,ă dupăă cumă
poporul lui Israel, urmându- lă peă Moise,ă aă intrată înă ܊araă făgăduin܊ei,ă acelaă cuă credin܊ă,ă
îndrumată deă cătreă Hristos,ă seă leapădăă deă vrăjma܈ă ܈iă deă îngeriiă lui,ă deă toat ăă iscodireaă
502 NICETA DE REMESIANA , Libelli instructionis, Cartea II, (trad. rom. O. Pop, pp. 23-25).
503 „DarăcelăceăurmeazăăsăăfieăbotezatăsăăposteascăăînainteădeăBotez,ăfiindcăă܈ iăDomnul,ăfiindăbotezată
maiă întîiă deă Ioan,ă aă ܈ezută dupăă aceeaă înă pustieă ܈iă aă postită patruzeciă deă zile ă ܈iă patruzeciă deă nop܊i”,ă
Constituаiile Sfinаilor Apostoli prin Clement, VII,ă22ă(trad.ărom.ăI.ăIcăăjr.,ăînă Canonul Ortodoxiei, vol. I, p.
718).
504 IPOLIT DIN ROMA , Tradiаia Apostolică, XXă(trad.ărom.ăI.ăIcăăjr.,ăînă Canonul Ortodoxiei, vol. I p.
580).
505 IPOLIT DIN ROMA, Tradiаia Apostolică, XXIă(trad.ărom.ăI.ăIcăăjr.,ăînă Canonul Ortodoxiei, vol. I p.
581).ăRitualulălepădăriiădeăsatanaăîlăîntâlnimă܈iălaăSfântulăAmbrozieăalăMediolanului:ă „Teălepeziădeăsatanaă܈iă
deăduhurileălui?”ăAcestaărăspundea:ă„Măălepăd”,ăapoiăcontinua:ă„Teălepeziădeălum eă܈iădeădesfătărileăei?”ă
Candidatulă răspundea:ă „Măă lepăd”,ă AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , De Sacramentis, Cartea I, cap. II, 5,
Traducereă ܈iă studiuă introductivă deă Eneă Brani܈te,ă înă Studii Teologice , XIX (1967), nr. 9-10, p. 571. La
Sfântulă Chirilă ală Ierusalimuluiă lepădărileă deă satanaă constauă înă următoareleă formu le:ă „Măă lepădă deă tine,ă
Satano!ă܇iădeătoateălucrurileătale!ă܇iădeătoatăătrufiaăta!ă܇iădeătoatăăslujireaăta!”,ă CHIRIL AL IERUSALIMULUI ,
Cateheze mistagogice, I, 4, 5, 6, 7, 8 (trad. rom. D. Fecioru, pp. 343-345).
506 A. S CHMEMANN , Din apă Юi din Duh…, pp. 42-43.
161
vrăjitoreascăă ceă stăruieă prină îngeriiă satanei.ă Apoiă seă leapădăă deă fapteleă rel e,ă adicăă deă
lucrărileălui,ădeăidoli,ăghiciriă܈iăpreziceri,ăalaiuriă܈iăspectacole,ădesf rânareă܈iăbe܊ie,ădăn܊uiriă
܈iăminciuni.ăAcesteaăsuntălegăturileă܈erpuitoareăcareăînlăn܊uiescăsufleteleăoameniloră ܈iăleă
ducăînătemni܊aăiadului”507.
Lepădând u-se de s atanaă܈iădeătoateălucrurileălui,ăaspirantul,ăîntorcându -seăcuăfa܊aă
spreă răsărit,ă considerat a fi ܊inutulă luminiiă ܈iă ală Raiuluiă sădită deă cătreă Dumnezeu spre
răsărit , făceaăacumăunireaăcuăHristos . Acest rit însemnao convertire totală a candidatului,
dară ܈iă mărturisireaă credin܊eiă înă singurulă ܈iă adevăratulă Dumnezeu508. Urma acum
mărturisireaăSimboluluiădeăcredin܊ă.ăSpuneăSfântulăNiceta:ă„A܈adarăomul,ădezlegându -se
deă acesteă rele,ă aruncândă înă urmaă saă lan܊urileă acestea,ă caă ܈iă cumă le -ar zvârli în obrazul
du܈manului,ăgrăie܈teădeăacumăcuăglasăcurat:
„Credo in Deum Patrem O mnipotentem creatorem caeli et terrae et in Filium
eius Iesum Christum natus ex Spiritu Sancto et ex Maria Virgine, passus sub
Pontio Pilato, tertia die resurrexit vivus a mortuis, ascendit ad caelos, sedet ad
dexteram Patris, unde venturus est iudicare vivos et mortuos. Et in Spiritum
Sanctum, Sanctam Ecclesiam Catholicam, communionem sanctorum,
remissionem peccatorum, carnis resurrectionem et vitam aeternam”.
„CredăînăDumnezeu,ăTatălăAtotputernic,ăfăcătorulăceruluiă܈iăalăpământuluiă܈iăînăFiulă Lui,ă
IisusăHristosănăscutădinăDuhulăSfântă܈iăFecioaraăMaria,ăcareăsubăPon܊iuăPil atăaăpătimită܈iăaă
înviat a t reiaăziădinămor܊i,ăS -aăînăl܊atălaăceruri,ă܈adeăde -aădreaptaăTatălui,ă܈iăiară܈iăvaăsăă
vinăăsăăj udece viii ܈iămor܊i i.ă܇iăînă DuhulSfânt ,ăSfântaăBisericăăUniversală,ăcomuniuneaă
sfin܊ilor,ăiertareaăpăcatelor,ăînviereaătrupuluiă܈iăînăvia܊aăve܈nică”509.
507 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo 1ă(trad.ărom.ăO.ăPop,ăp.ă85).ăTrebuieăsăăsemnalămăoăasemănareă
întreătextulădeămaiăsusăalăSfântuluiăNicetaă܈iăcelăalăSfântuluiă ChirilăalăIerusali mului:ă„Slujireăaădiavoluluiă
esteă rugăciuneaă făcutăă înă templeleă idoliloră ܈iă toateă slujbeleă ceă seă facă înă cinsteaă idolilo ră neînsufle܊i܊i:ă
aprindereaă făcliiloră ܈iă tămâiereaă laă izvoareă sauă laă râuri.ă Înă adevăr,ă uniiă oam eni,ă în܈ela܊iă deă viseă sa u de
demoni,ăseăducălaărâuriăsauălaăizvoareăcuăgândulăcăăauăsăăgăseascăăacoloătămăduirea ăbolilorătrupe܈ti.ă[…]ăTotă
slujiriăaleădiavoluluiăsuntă܈i:ăghicireaăfăcutăăcuăajutorulăzborurilorăpăsărilor ,ăghicireaăviitorului,ăprevestirile,ă
talismanele,ăinscrip܊iileăpeăplăciădeămetal,ăvrăjitoriile,ăalteăîn܈elătoriiă܈iătoateăcâteăsuntălaăfelăcuăacestea.ăFugiă
deăele!”ă( CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheze mistagogice, I, 8, trad. rom. D. Fecioru, p. 345).
508 Jean Claude L ARCHET , Viaаa sacramentală, Ed.ăBasilica,ăBucure܈ ti, 2015, p. 42.
509 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, (trad. rom. O. Pop, pp. 86-101). De fapt, Sfântul Niceta
reproduce cu fidelitate Crezul Roman-Apostolic.
162
4.1.1.2.3. Treaptaăneofi܊ilorăcelorănăscu܊iădină„dinăapăă܈iădinăDuh”
Îndatăă dupăă săvâr܈ireaă acestor rituri prebaptismale, urma celebrarea Botezului
propriu-zis. Deă remarcată că , Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă nuă detaliazăă ac est moment
special în catehezele sale baptismale. Potrivit Tradiаiei Apostolice ܈tim căă săvâr܈ireaă
Botezuluiă seă făceaă înă sâmbăta Pa܈tilor,ă laă cântatulă coco܈ului.ă Atunciă seă sfin܊eaă apaă ܈iă
untdelemnul, întregul ceremonial având loc înăedificiulănumită„ baptisteriu ”510.
Dupăă cumă spuneamă ܈iă anterior,ă e piscopul Niceta nu face o detaliere a acestui
ritual.ă Dină câtevaă pasaje,ă însă,ă neă pute m da seama de profunzimea teologiei sale
baptismale.ăAsemeneaăaltorămartoriăaiăTradi܊iei biserice܈ti , SfântulăNicetaămărturise܈teăcăă
Botezul se face în numele Preasfintei Treimi:ă„Deăce , a܈adar , credincio܈iiăsăănuăcinsteascăă
peă deplină Treimea,ă spreă Careă năzuiescă cuă credin܊ă,ă înă numeleă Căreiaă socotescă aă fiă
renăscu܊i,ăcuăcuvântulăCăreiaăseămândrescăaăfiănumi܊i?”511.
Totodată,ăSfântulăNicetaăconsiderăăBotezulădreptă„rena܈tere” , ce are ca efect atât
iertareaă păcatuluiă strămo܈esc câtă ܈iă iertareaă păcateloră personale săvâr܈iteă pânăă înă
momentul primirii lui: „Aceastaăesteărânduialaăharului,ăcăciăcredincio܈ii,ămărturisindăpeă
Dumnezeuă Hristos,ă dobândescă prină Boteză iertareaă tuturoră păcateloră lor.ă Deă aiciă seă
vorbe܈teă܈iădespreărena܈tere, căciăomulăseăfaceămaiănevinovată܈iămaiăcuratădecâtăseăna܈teă
dinăpânteceleămameiălui”512.
A܈aăseăexplicăăunulădintreătitlurileă conferite Mântuitorului Iisus Hristos de c ătreă
Sfântul Niceta : „Izvorulăapeiăviiă– fiindcăăprinăîmbăiereaărena܈teriiă( Tit 3,15) îi spalăă܈iăîiă
aduceălaăvia܊ăăpeăceiăpăcăto܈i”513. Prinăaceastăănouă via܊ă,ăcatehumenul este încorporat în
Sfânta Biserică Apostolică , dobândind calitatea de credinciosă܈iă fiu al lui Dumnezeu.
Aceea܈iăteologieăbaptismalăăoăîntâlnimă܈iălaăSfântulăCiprianăalăCa rtaginei:
510 IPOLIT DIN ROMA, Tradiаia Apostolică, XXIă(trad.ărom.ăI.ăIcăăjr.,ăînă Canonul Ortodoxiei, vol. I, p.
580). Baptisteriu – locăspecialăamenajatăpentruăsăvâr܈ireaătaineiăSfântuluiăBotez,ăoăconstruc܊ieăan exăălângăă
vechileăbasiliciăcre܈tine.ăOriceăbaptisteriuăeraăalcătuitădinădouăăpăr܊i:ăprimaăparteăeraăun ăpridvorăînăcareăseă
făceauălepădărileădeăsatanaă܈iă apoiăseămărturiseaăSimbolulădeăcredin܊ăă܈iăceaăde -a doua parte în care era
construităbazinulăcuăapă,ăavândăformăăcircularăăsauădreptunghiulară.ăÎnăi nteriorulăbaptisteriuluiăpere܊iiăerauă
zugrăvi܊iăcuăsceneăbaptismaleăprecum:ăBotezulăDomnuluiăsauăporumbelulă zburând peste apele potopului,
avândă înă ciocă oă ramurăă deă măslin,ă simbolizândă pogorâreaă Duhuluiă Sfânt,ă cf. E. BRANI܇TE , Dicаionar
enciclopedic…, p. 56; E. B RANI܇TE , Liturgica generală…, pp. 644- 649.
511 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 22 (trad. rom. O. Pop, p. 83).
512 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 10 (trad. rom. O. Pop, p. 101).
513 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus, (trad. rom.
O. Pop, p. 15).
163
„Dacăă suntemă fiiiă luiă Dumnezeu,ă dacăă amă începută săă fimă templeleă Lui,ă dacăă pri mindă
DuhulăSfântătrăimăînăsfin܊enieăduhovnicească;ădacăăneăridicămăochiiădeălaăpământ ălaăcer,ă
dacăăneăînăl܊ămăinimaăplinăădeăDumnezeuă܈iădeăHristosălaăceleăsublimeă܈iădumnezeie܈ti,ă
săănuăsăvâr܈imădecâtăfapteădemneădeăDumnezeuă܈iădeăHristos.ă […] Cei ce am murit în
Botez ܈iăamăfostăînmormânta܊iăpotrivităpăcatelorătrupe܈tiăaleăvechiuluiăom,ăceiă ceăne -am
ridicatăcuăHristosăprinărena܈tereaăcerească,ăsăăgândimă܈iăsăăsăvâr܈im cele ce sunt ale lui
Hristos”514.
Chiar î năacela܈iămod neăprezintă ܈iăSfântulăChirilăalăIeru salimului efectele tainei
Sfântului Botez:
„Mareă lucruă esteă Botezulă careă văă stăă înainte!ă Pre܊ă deă răscumpărareă pentruă ceiă robi܊ i,ă
iertareăpăcatelor,ămoarteăpăcatului,ărena܈tereăsufletului,ăhainăăluminat ă,ăpeceteăsfântăăcareă
nuăseăpoateăstrica,ăcarăcătreăcer,ădesfătareăaăparadisului,ăpricinuitorăalăÎmpăr ă܊iei,ăharismăă
aăînfierii”515.
Chiarădacă nu ni s- aăpăstratărânduialaăTaineiăSfântuluiăBotezăpracticatăădeăcă tre
SfântulăNiceta,ăputemăconsideraăcăă aceasta eraăidenticăă celei din Tradiаia Apostolică a lui
Ipolit din Roma516 sau asemănătoareă cu descrierea pe care o face Sfântul Ambrozie al
Mediolanului în tratatul De Sacramentis. Ambeleă surseă prezintăă tradi܊iaă baptismalăă
apuseanăăpeăcareăaăpracticat -oă܈iăSfântulăNiceta de Remesiana. Vom reda, aici, doar un
pasaj din tratatul Sfântului Ambrozie privind modul de celebrare al Sfântului Botez:
„Aiă fostă întrebat:ă Crezi în Dumnezeu- Tatăl,ă Atot܊iitorul?ă Aiă răspuns:ă Cred!ă ܇i te-ai
scufundat,ăadicăăaiăfostăîngropat.ă܇iăiară܈iăaiăfostăîntrebat:ăCreziăînăD omnulănostruăIisusă
Hristosă܈iăînăCruceaăLui?ăAiărăspuns:ăCred!ă܇iăte -aiăscufundată[dinănou],ădeăaceeaăaiă܈iă
fostăîngropatăînăHristos;ăcăciăcineăseăîngroapăăcuăHristos,ăcuăHristosăînviază.ă ܇iăpentruăaă
treiaăoarăăaiăfostăîntrebat,ăpentruăcaăîntreitaămărturisireăsăăteădezlegeă deămulteleăcăderiăaleă
vie܊iiădeămaiăînainte”517.
514 CIPRIAN AL CARTAGINEI , Despre gelozie Юi invi die, XIV, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol.
3, p. 502.
515 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Procateheza, 16 (trad. rom. D. Fecioru, p. 15).
516 IPOLIT DIN ROMA , Tradiаia Apostolică, XXIă(trad.ărom.ăI.ăIcăăjr.,ăînă Canonul Ortodoxiei, vol. I, pp.
580-582).
517 AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , De Sacramentis, CarteaăII,ăcap.ăVII,ă20ă(trad.ărom.ăE.ăBrani܈te,ăp.ă
578).ă Pentruă ritualulă Botezuluiă înă Apusă laă Sfin܊iiă Ambrozieă ală Mediolanuluiă ܈iă Fer icitulă Augustin,ă aă seă
vedea:ă܇chiopuăA.ă IULIAN ,ă„Rânduialaă܈iăexplicareaăslujbeiăBotezuluiă܈iăaăMirungeriiălaăSfântulăAmbrozieă
alăMilanuluiă܈iălaăTeodorădeăMopsuestia”,ăînă Studii Teologice, XX (1968), nr. 7-8, pp. 543-557; C. V OICU ,
Botezul în tradiаia…, pp. 152- 166.
164
Imediatădupăăsăvâr܈ireaăBotezului , neo fi܊iiăprimeauăungereaăcuăSfântulă܈iă Marele
Mir,ă caă oă întărireă ܈iă desăvâr܈ireă aă Botezului.ă Aceastăă u ngere constituia, caă ܈iă astăzi ,
„Peceteaă darului S fântuluiă Duh”.ă Iatăă ceă neă spuneă Sfântul Ambrozie al Mediolanului
despre aceastăăungere post- baptismală ܈iădespre semnifica܊iile ei:
„Urmeazăăpeceteaăduhovnicească,ăcareăa܊iăascultatăcăăseăcite܈teăastăzi;ăpentruăcăăceeaă ceă
rămâneă dupăă botez,ă seă faceă caă oă desăvâr܈ire,ă atunciă când,ă laă invocareaă preotului,ă s eă
revarsăă Duhulă Sfânt,ă Duhulă în܊elepciuniiă ܈iă ală în܊elegerii,ă Duhulă sfatuluiă ܈ iă ală puterii,ă
Duhulă cunoa܈teriiă ܈iă ală evlaviei,ă Duhulă temeriiă deă Celă Sfânt:ă caă celeă ܈apteă virtu܊iă aleă
Duhului.ă[…]ăAcesteaăsuntăceleă܈apteăvirtu܊iăcuăcareăe܈tiăpecetluit”518.
Dupăă finalizareaă acestoră ritualuri,ă neofi܊iiă erauă du܈i la sfântul altar pentru a
participaă laă celebrareaă dumnezeie܈tiiă Euharistiiă ܈iă aă seă împărtă܈iă cuă Trupul ܈iăSângele
Domnului. De acum, ei puteau participa fărăă niciă oă restric܊ieă la toate actele cultului
eclesial, întrucât prină Boteză eiă auă devenită membriă aiă comunită܊iiă euhar istice, fiind
încorpora܊iăînă Trupul mistic al lui Hristos. Pe tot parcursul s ăptămâniiăl uminate, neofi܊iiă
beneficiauăzilnicădeăoăinstruc܊ieăcuăcaracterămistagogic,ăprin care li se explicau cele trei
Taineă aleă ini܊ieriiă cre܈tine:ă Botezul,ă Mirungereaă ܈iă Euharistia.ă Dină păcate,ă catehezele
mistagogice ale Sfântului Niceta nu ni s-a uăpăstrat deloc.
Din cele expuse pâ năăacum,ăputemăconcluzionaăcă lucrarea Libelli instructionis a
Sfântului Niceta de Remesiana este un important document liturgic, de origine daco-
romană,ăcareăpuneăînăluminăă riturileăini܊ieriiăcre܈tine aplicate de cătreă Sfântul Niceta în
cuprinsul eparhiei sale. Modul în care expune ritualul baptismal ni- l prezintăă caă pe un
reprezentantă ală tradi܊ieiă liturgiceă romane.ă Deoareceă lucrareaă saă niă s -aă păst rat doar
fragmentar, nu am putut reconstitui întregul proces de i ni܊iere.ă Cuă toateă acestea,ă
fragmenteleăpăstrateăneăajutăăsăăapreciemă valoarea teologicăă܈iămistagogicăăaăcatehezeloră
sale baptismale, câte s- auăpăstratăpânăăînăzileleănoastre .
Prin lucrarea cu titlul Libelli instructionis episcopul Niceta de Remesiana se poate
număraăprintreăceiămaiămariămistagogiăapuseni,ăalăturiăde Ambroz ieăalăMediolanuluiă܈iă de
Augustin, iar în Răsărit alăturiăde : ChirilăalăIerusalimului,ăIoanăGurăădeăAur, Vasile cel
518AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , De Sacramentis, CarteaăIII,ăcap.ăII,ă8,ă10ă(trad.ărom.ăE.ăBrani܈te,ăp.ă
578); I POLIT DIN ROMA, Tradiаia Apostolică, XXIă(trad.ărom.ăI.ăIcăăjr.,ăînă Canonul Ortodoxiei, vol. I, p.
581). În Constituаiile Sfinаilor Apostoli prin Clement ,ăVII,ă22ă(trad.ărom.ăI.ăIcăăj r., în Canonul Ortodoxiei,
vol. I, p. 718) , fiecareărităareăoăsemnifica܊ieăaparte.ăAstfelăungereaăcuăuntdelemnăsfin܊ităesteăoăîm părtă܈ireăaă
DuhuluiăSfânt,ăapaăbotezuluiăesteăconsideratăă unăsimbolăalămor܊ii,ăiarăungereaăc uăMareleăMirăoăpeceteăaă
legămintelor .
165
Mareă ܈iă Teodoră deă Mopsuestia.ă Mo܈tenireaă literarăă rămasăă deă laă episcopulă Nic eta este
deosebit de importantăă atât pentru istoria cultului c re܈tinădinăepiscopiaăRemesiana,ăcâtă܈iă
pentru cunoa܈tereaă originilor cre܈tinismul ui daco-roman de la S udă deă Dunăr e. Întreaga
operăă liturgică aă episcopuluiă Nicetaă dovede܈teă răspândireaă cre܈tinismuluiă înă ܊inuturileă
sud-dunărene , precumă܈iăexisten܊aăpreo܊ieiăsacramentale .
Întrea gaăteologieăbaptismalăăreflectată înăopereleăpărin܊ilorăbiserice܈tiădinăepocaă
Sfântului Nice taădeăRemesianaăseăregăse܈teă܈iăastăziăînărânduielileăbaptismaleărăsăriteneă܈iă
apusene.ăAcestaăesteăunăfaptăesen܊ial,ădeosebitădeăimportant,ăîntrucât , astfel, seăcertificăă
continuitatea litu rgicăă baptismalăă dină timpurileă Bisericiiă primareă pânăă astăzi.ă Astfel,
Biserica este ܈iă rămâne fidelăă tradi܊ieiă liturgiceă careă i -aă animată via܊aă sacramentalăă de -a
lungul întregii sale istorii.
4.1.2. Ritul privegherii în Episcopia Remesiana
Dupăăceăîmpăratulă Constantin cel Mare a acordat Bisericii libertatea de exis ten܊ăă
legală,ăcultulăcre܈tinaătrecută printr-un proces de dezvoltareă܈iăreglementare , atât în Apus
câtă܈iăînăRăsărit , fixându- se,ăînăbazaătradi܊ieiă apostolice, timpul pe ntruăcelebrărileăliturgice
din fiecare perioadăăaăanuluiă bisericesc.
Rânduielile liturgice nu au fost, deci, atunci constituite, ci doar foarte clar
reglementate.ă Dină tradi܊ia Bisericiiă cunoa܈temă numeroaseă mărtu rii care fac referire la
timpul ܈iă ceasurileă deă rugăci une aleă cre܈tinismuluiă primar.ă Apologetulă Tertulian
recomanda, la începutul secolului al treilea, săvâr܈ireaărugăciuniiăînădiferite momente ale
unei zile:
„Privitoră laă timpulă rugăciuniiă nuă vaă fiă deă prisosă săă ܊inemă seamăă ܈iă deă celeă cât evaă ore,ă
vorbescădespreăacesteaăcomune,ăcareăîmpartătimpulăzilei:ăaătreia,ăaă܈aseaă܈ i a noua, pe care
leăgăsimăconsemnateăînăSfântaăScripturăăcaăoreădeosebite.ă[…]ăSăănuăneărugămămai ăpu܊ină
deătreiăoriăpeăzi,ădatoriăfiindăCelorătrei:ăTatălui,ăFiuluiă܈iăSfântul uiăDuh.ăAceastaăînăafarăă
deărugăciunileăobijnuite,ăpeăcareăsuntemădatoriăsăăleăfacemălaăînceputulăzileiă܈ iăalănop܊ii,ă
fărăăvreunăsfatădeălaăcineva”519.
Sfântulă Cipriană ală Cartagineiă enumerăă ܈iă elă acele a܈iă momenteă deă rugăciune,ă
adăugândă înă plusă rugăciuneaă făcutăă noaptea , subă formăă de priveghere. Episcopul
519 TERTULIAN , Despre rugăciune, XXV, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 3, pp. 243- 244.
166
Cartaginei neădăăoăexplica܊ie foarte profund ăăcuăprivireăla rostulă܈iăfolosul rugăciunilorădeă
laămiezulănop܊ii:
„܇iăcândăvineănoaptea,ăpotrivitălegilorăuniversului,ăcareăfacăsăăalternezeăîntr eăeleăzileleă܈iă
nop܊ile,ăesteădeătotăfolosulăpentruăcredincio܈iăsăăseăroageă܈iăînăîntunericul ănop܊ii,ăfiindcăă
pentruăfiiiăluminiiă܈iănoapteaăesteăzi.ăCândăesteăfărăăluminăăcelăceăareălum inăăînăinimă?ă
Când n- areăsoareă܈iăziăcelăpentruăcareăHristosăesteăsoareă܈iăzi?ăCeiăceăsuntemătotd eaunaăcuă
Hristos,ăadicăăînălumină,ăsăănuăîncetămăniciănoapteaăcuărugăciunileănoastre”520.
Iar Fericitul Ieronim, pe la anul 384, într-o epistol ăăadresatăămonahieiă Eustochia,
confirmăăgeneralizareaăceloră܈apteălaude , precizând importan܊aă܈iărostulărugăciunilor de la
miezulănop܊ii:
„Fiiăgreierulănop܊ilor!ăSpală -܊iăa܈ternutulăcuălacrimileătale!ăVegheazăă܈iăfiiăprecumăpasăreaă
înăsingurătate!ă[…]ăNuăeănimeniăcareăsăănuăcunoascăăalătreileaăceas,ăală܈aselea,ă alănouălea,ă
revărsatulăzoriloră܈iăînserarea.ă[…]ăÎnătimpulănop܊ilor,ătrebuieăsăăteă scoliădeădouă,ătreiăoriă
spre a cugeta laătexteleădinăScripturiăpeăcareăleă܈timăpeădeărost”521.
Putem observa cu mă Bisericaă aă păstrată înă practica eiă liturgicăă rugăciuneaă deă laă
miezulănop܊ii,ăastfelăluândăna܈tereăslujbaădeăpriveghere – sanctae vigiliae , care, începând
cu secolul al IV-lea, se va impune atât în mâ năstiri câtă܈iăînăbisericileăepiscopale.ă
Atât în evlavia vechi- testamentară câtă ܈iă înă Noulă Testament , avem numeroase
exemple c uă privireă laă rugăciuneaă deă priveghere . Astfel, psalmistul David se ruga lui
Dumnezeu, spunând: „Doamne, Dumnezeu lă mântuiriiă mele,ă ziuaă amă strigată ܈iă noapteaă
înainteaă Ta.ă Săă ajungăă înainteaă Taă rugăciuneaă mea;ă pleacăă urecheaă Taă spreă rugaă mea,ă
Doamne”ă( Ps. 87, 1-2), ܈iătotăelăîndemnaăpoporul:ă„Noapteaăridica܊iămâ inile voastre spre
celeăsfinteă܈iăbinecuvânta܊iăpeăDomnul”ă( Ps. 133, 1). De asemenea, Sfântul Apostol Pavel
îiăsfătuia peăcredincio܈ii din Efes: „Face܊iăînătoatăăvremea,ăînăDuhul,ătotăfelulădeărugăciuniă
܈iădeăcereri,ă܈iăîntruăaceastaăpriveghindăcuătoatăăstăruin܊aă܈iărugăciuneaăpentruăto܊iăsfin܊ii”ă
(Ef. 6, 18), iar în Faptele Apostolilor n iă seă relateazăă căă Pavelă ܈iă Sila,ă fiindă închi܈iă înă
temni܊ă,ăs -auărugatălaămiezulănop܊ii,ălăudândăpeăDumnezeuăînăcântăriă( FA.16, 25).
Mântuitorul Î nsu܈iă aă practicată privegherea,ă petrecândă multeă nop܊iă înă rugăciuneă
stăruitoare cătreăDumnezeu (Lc. 6, 12) ,ăiarăpeăuceniciiăSăiăîiăîndemnaăcuăastfelădeăcuvinte:ă
520 CIPRIAN AL CARTAGINEI , Despre Rugăciunea Domnească, XXXIV-XXXV, în col. Părinаi Юi
Scriitori BisericeЮti, vol. 3, pp. 484-485.
521 FERICITUL IERONIM , Epistola XXII, 18; 37, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti ,ăvol.ă9,ăpp.ă172ă܈iă
199.
167
„Priveghea܊iă܈iăvăăruga܊i,ăcaăsăănuăintra܊iăînăispită.ăCăciădu hul este osârduitor, dar trupul
neputincios”ă( Mt. 26, 41). De asemenea, când S- aărugatăînăgrădi na Ghetsimani, înainte de
patima Sa, îi îndemna pe cei trei apostoli ,ăcareă erauăîmpreunăăcuăEl:ă„Rămâne܊iăaiciă܈iă
priveghea܊iăîmpreunăăcuăMine”ă( Mt. 26, 38).
Potrivit îndemnului Mântuitorului:ă „Priveghea܊iă deci,ă căă nuă ܈ti܊iă înă careă ziă vineă
Domnulăvostru” (Mt. 24, 42), p rimiiăcre܈tiniătrăiauăcuănădejdeaăcăă Fiul Omului va veni a
douaăoarăălaămiezădeănoapte . De aceea, ei petreceau noapte de noapte, dar, în special, în
nop܊ile deă sâmbătăă spreă duminicăă înă priveghere,ă cerândă deă laă Dumnezeuă ier tarea
păcatelor ܈iăa܈teptândăparus ia. Despreăacesteăcelebrăriănocturneă܈iădespreătimpulăsăvâr܈iriiă
lorăîlăîn܈tiin܊aăproconsululăPliniu s celăTânărăalăBitinieiăpeăîmpăratulăTraian , prin anii 111-
113:
„Afirmauă însăă căă singuraă loră vinăă sauă gre܈ealăă eraă căă obi܈nuiauă săă seă aduneă într -o zi
anumităăînăzori,ăsăăînal܊eăpeărândăcântareăluiăCristosăcaăunuiăzeu.ă[…]ăDupăătoateă acesteaă
obiceiulăeraăsăăseădespartăă܈iăsăăseăaduneădinănouăpentruăaăluaămasaăînăcomun,ăoăhranăă
nevinovată”522.
Sfântul Ciprian al Cartaginei încuraja aceast ăă practicăă aă rugăciuniloră deă noapte ,
îndemnându- iăpeăcredincio܈iăsăăparticipe la ele, deoarece, în acest fel ,ăeiăaveauăsă -L imite
peăIisusăHristos:ă„dacăăElătoatăănoapteaăvegheaăînărugăciuniăneîntrerupte,ăcuăatâtămaiămultă
noiătrebuieăsăăveghemănoapteaăînărepetateărugăciuni!”523. Iar în secolul al IV-lea, Sfântul
Ioană Gurăă deă Aură faceă oă descriereă aă acesteiă rânduieli , păstratăă de cătreă călugării din
mânăstirileă lui:
„Seăfaceăziuăă– sauămaiăbineăzis,ăchiară܈iămaiăînainteădeăziuă,ăcoco܈ulăaăcântată–,ă܈iănuăveiă
vedea petrecându-se ceea ce se petrece într- oă casă,ă undeă slugileă dormă duse,ă u܈ileă suntă
încuiate,ăto܊iăstauăculca܊iăcaăni܈teămor܊i,ăiarăîngrijitorulădeăcatâriătrageăclopotele.ăNim icădină
toateăacesteaănuăveiăvedeaăacolo,ăciădeăîndatăăcuăto܊iiăalungândădeălaăeiăsomnul ,ăseăscoalăă
cuăevlavie,ăproestosulăde܈teptându -iăpeăei,ă܈iăstauăapoiălaăloculăcelăsfânt,ă܈iăîntinzându -܈iă
cuăto܊iiămâinileăspreăcer,ăcântăăsfinteleă܈iădumnezeie܈tileăimnuri.ă[…]ăAcestea ăleăspunăeiă
cântândăîmpreunăăcuăîngerii,ăfiindcăă܈iăîngeriiăcântăăatunci”524.
522 PLINIUS CEL TÂNĂR , Epistola X, 96, în vol. Opere complete, Traducere,ănoteă܈iăprefa܊ăădeăLianaă
Manolache,ăEd.ăUnivers,ăBucure܈ti,ă1977,ăp.ă344.
523 CIPRIAN AL CARTAGINEI , Despre Rugăciunea Domnească, XXVIII, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol. 3, p. 481.
524 IOAN GURĂăDEă AUR, Omilii la Epistola I către Timotei, XIV, Ed. Nemira, Bucure܈ti,ă 2005, pp. 112-
113.
168
De asemenea, Sfântul Vasile cel Mare, în anul 375, într-o scrisoare Către clericii
din Neocezareea, confirma căăpracticaăprivegheriiă܈iăaăpsalmodieiăs -a extins în Egipt, în
Libia, în Teba, în Palestina, în Arabia,ălaăfenicieniă܈iăsirieni,ăajungândăpânăălaăEufrat525.
În Apus ulă cre܈tin,ă celă careă introduceă înă cultă cântareaă antifonică,ă imneleă ܈iă slujbeleă deă
priveghere este Sfântul Ambrozie al Mediola nului.ă Iatăă cumă descrieă diaconulă Paulin,
biografulăsău acest moment:
„Înă aceastăă vreme,ă auă începută aă fi celebrate,ă pentruă primaă dată,ă antifoanele,ă imneleă ܈iă
privegherileă înă Bisericaă Mediolanului.ă Devotamentulă celebrăriiă acesteiaă existăă pânăă înă
ziuaădeăastăzi,ănuănumaiăînăaceea܈iăBiserică,ăciăprinătoateăprovinciileăOccidentului”526.
A܈aăcumăamăpututăvedea,ăpr actica privegherii este încurajatăă܈iăapăratăădeăceiămaiă
deăseamăăreprezentan܊iăaiăistorieiăbiserice܈ti,ăfiindărăspândităăatâtăînămediulămonahal câtă܈iă
înă rândurileă credincio܈iloră deă parohie . În secolulă IV,ă alăturiă deă Ioană Gurăă deă Aur,ă de
Vasileă celă Mareă ܈ i de Ambrozie al Mediolanului, Niceta de Remesiana a avut un rol
esen܊ialăînărăspândireaă܈iăapărareaăslujbelorădeăpriveghereăînăspa܊iulăoccidental,ărespectiv ,
în episcopia sa, Remesiana. Omilia De vigiliis servorum Dei este un a devărată tratată deă
liturgică , în careă Sfântulă Nicetaă apărăă practicaă numităă deă elă sanctae vigiliae – sfintele
privegheri527.
Citind Epistola 207 – Către clericii din Neocezareea a Sfântului Vasile cel Mare,
redactatăă înă anulă 375 , putemă constataă căă Sfântulă Ni ceta seă confruntaă cuă acelea܈i
probleme: priveg herileăcelebrateăînănop܊ileădeăsâmbătăăspreăduminică erau contestate de
cătreă majoritateaă credincio܈iloră ܈iă socotiteă caă fiindă deă prisos.ă Durereaă eraă ܈iă maiă mare,ă
căciăaceastăăopozi܊ieăveneaădinăparteaăunorăcredincio܈i,ăiarănuăaăpăgânilor528. Nicetaăî܈iă
exprimăă nemul܊umirea , ܊inândă înă basilicaă dină Remesianaă oă omilieă prină careă apăraă ܈iă
încurajaăaceastăăpractică liturgică :
525 VASILE CEL MARE, Epistola 207, III, în col. Părinаi ș i Scriitori BisericeЮti, vol. 12, p. 426.
526 PAULINUS , Vita Sancti Ambrosii, în PL 14, col. 31.
527 C. G RANADO ,ăînă„ Introducción”, la N ICETAS DE REMESIANA , Catecumenado de adultos, p. 21.
528 O. Pop, Sfântul Niceta de Remesiana – Monografie, p. 87. Cu mult înainte de Sfântul Niceta,
apologetulă latină Tertuliană î܈iă exprimaă ܈iă elă nemul܊umireaă fa܊ăă deă uniiă credincio܈iă careă sus܊ineauă căă
„priveghereaătrebuieăsăăîncetezeădupăăceăaăfostăprimitătrupulăDomnului”.ă Autorulăcombateăaceastăăpărereă
gre܈ităă recomandândă rânduialaă privegherii,ă peă careă oă nume܈teă „disciplinăă militară”, ăDespre rugăciune,
XIX, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 3, p. 239.
169
„Recunoscăcăămăă܈iămirăcăăsuntăuniiăcareăsocotescăfieăfărăădeăfolos,ăfieădeăprisosăo ri,ăceeaă
ceăeămaiărău,ănepotriviteăsfinteleăprivegheri,ăatâtădeărodniceăînălucrareaăduhovniceas că,ă
bogateăînărugăciuni,ăimneă܈iăcitiri”529.
Dupăă ce îiă mustrăă peă ceiă care dispre܊uiauă rânduial a privegherii, Sfântul Niceta
men܊ioneazăă ܈iă motiveleă pentruă care unii refuzau aceste slujbe :ă „fieă suntă lene܈iă oriă
somnoro܈i,ăfieăbătrâniăoriăneputincio܈i,ăcaăsăănuălasăaăseăîn܊elegeădespreăeiăcevaămultămaiă
rău”530.ăÎnsă , scopulăprivegheriiăesteăunulămultămaiăprofundă܈iăduhovnicesc.ăPetrecereaăaă
douăă nop܊iă peă săptămânăă înă rugăciuni,ă imneă ܈i lecturi,ă esteă văzutăă deă cătreă episcopulă
Remesianei „caă oă cură܊ireă aă celoră cinciă zileă ܈iă chiară nop܊i,ă înă careă neă îngreunămă deă
amor܊ireaătrupuluiăoriăsuntemămurdări܊iădeătreburileălume܈ti”531. Aceste momente liturgice
erau consacrate slujirii lui Dumnezeu, deoarece p rină rugăciune,ă cântareă ܈iă medita܊ie,ă
credincio܈iiăseăpurificăădeăpăcateă܈iăsporesc înăvia܊aăceaăduhovnicească.
Sfântul Chiril al Ierusalimului îi în demnaă ܈iă elă peă credincio܈iiă săi să nu ezite a
folosi noaptea pentru rugăciuneă܈iăcontempla܊ie:
„Careă timpă esteă maiă folositoră în܊elepciuniiă decâtă noaptea?ă Noapteaă deă multeă or iă neă
imaginămă celeă cuă privireă laă Dumnezeu.ă Noapteaă citimă ܈iă contemplămă cuvinteleă
dumnezeie܈ti!ăCândăoareăseăîndreaptăămaiămultăminteaănoastrăăspreăcântareădeăpsal miă܈iă
rugăciune?ăOareănuănoaptea?ăCândăne aducemăaminteămaiăadeseaădeăpăcateleănoastre?ăNuă
noaptea?”532.
Mai departe, episcopul Nicetaăoferă câteva citate scripturistice, prin care combate
indiferen܊aă credincio܈iloră săiă fa܊ăă deă sfinteleă privegheri:ă „Du -te,ă lene܈ule,ă laă furnicăă ܈iă
urmăre܈teăcăileăsale!”ă( Pilde 6,ă6),ăiarăcelorărobi܊iădeăpreaămultăsomnăleăaminte܈te:ă„Pânăă
cândă dormi,ă lene܈ule?ă Cândă teă veiă sculaă dină somn?ă Desigur,ă dormiă pu܊in,ă ܈eziă pu܊in ,
leneve܈tiăpu܊in,ăstaiăpu܊inăcuămâinileăîncruci܈ateăpeăpiept.ăApoiăvaăveniăpesteătineăsărăciaă
ca ună trecătoră ܈iă nevoiaă caă ună bună alergător”ă ( Pilde 6, 9-11). Iar apoi,ă caă ună părinteă
purtătorădeăgrijăă܈iăiertător,ăcunoscândăslăbiciunileăfiilorăsăiăduhovnice܈ti , îiăîndeamnă la
trezvie. Sfântul Niceta neă uime܈teă prină retorică,ă cuvântulă săuă fiind aspru, da ră ܈i
mângâietor; mai întâi te introduce într- oăstareădeăintrospec܊ie , iar apoiăteălini܈te܈teă prin
blânde܊eaă܈iăîn܊elepciuneaă sfaturilor sale duhovnice܈ti :
529 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 115).
530 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 2 (trad. rom. O. Pop, p. 115).
531 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 3 (trad. rom. O. Pop, p. 117).
532 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza IX, 7 (trad. rom. D. Fecioru, p. 123).
170
„Deă e܈tiă sfântă [adicăă botezat],ă iube܈teă privegherile,ă pentruă ca,ă păzindă prină pri veghereă
vistieria ta, săă teă păstreziă înă sfin܊enie.ă Deă e܈tiă păcătos,ă aleargăă maiă grabnic,ă pentruă ca,ă
priveghindă܈iărugându -te,ăsăăteăpurifici”533.
Dupăă toatăă aceast ăă introducereă sugestivă,ă dascălulă vie܊iiă înă Hristos încearcăă săă
demonstrezeă temeinicia,ă vechimeaă ܈iă folosulă sfintel or privegheri ,ă aducândă mărtur ii din
Sfântaă Scriptură . Elă ܊ineă săă demonstreze căă practicaă privegheriiă esteă foarteă vecheă ܈iă
constituie un bun comun ală tuturoră sfin܊ilor.ă Nuă trebuieă săă uitămă că Sfântul Niceta
nume܈te Bise ricaă„comuniunea tuturorăsfin܊ilor”,ăfiindăalcătuităădin : patriarhi, prooroci,
apostoli,ămartiriă܈iăto܊iădrep܊iiă„careăauăfost,ăcareăsuntă܈iăcareăvorăfi” . Nu-i exclude de aici
nici chiar pe îngeri – to܊iăîmpreunăăformândă „communionem sanctorum”534. Deci, prin
participarea la sfintele privegheri, episcopul Niceta ,ă înă reflec܊iaă saă teologică, vede
realizarea acelei comuniuni.
Multe sunt exemplele scripturistice amintite de cătreă autor prin care dore ܈teă săă
apereă aceastăă practică . Sunt citate texte din profetul Isaia :ă „Sufletulă meuă înă vremeă deă
noapte vegheazăăspreăTine,ăDoamne,ăcăciăluminăăsuntăporuncileăTaleăpeăpământ”ă( Is. 26,
9) ܈i, mai ales, din Cartea Psalmilor: „Doamne,ă Dumnezeulă mântuiriiă mele,ă ziuaă amă
strigată ܈iă noapteaă înainteaă Ta”ă ( Ps. 87,ă 2);ă „Adusu -mi-am aminte în noapte de numele
Tău,ăDoamne,ă܈iăamăpăzitălegeaăTa”ă( Ps. 118,ă55);ă„Noapteaăridica܊iămâinileăvoastreăspreă
celeăsfinteă܈iăbinecuvânta܊iăpeăDomnul”ă( Ps. 133,ă2);ă„Laămiezulănop܊iiămăăsculamăcaăsăă
măă mărturisescă ܉ie,ă pentruă judecă܊ileă dreptă܊iiă Tale”ă ( Ps. 118,ă 62);ă „Înă ziuaă necazului
meuăpeăDomnulăamăcăutatăcuămâinileămele,ănoapteaăînainteaăLuiă܈iăn -amăslăbit”ă( Ps. 74,
3);ă„Bineă esteă aămărturisiăpeăDomnulă܈iăaă cântaănumeleăTău,ăPreaînalte,ăpentruă aăvestiă
diminea܊aămilaăTaă܈iăadevărulănoaptea”ă( Ps. 91, 2-3), dar, mai presus de toate, îl dăăcaă
exemplu pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care petreceaănop܊ileăînăpriveghere , împreunăă
cuăuceniciiăSăi.ăCândăeiăauăadormităînăgrădinaăGhetsimani,ă Iisus i-a mustrat :ă„N-a܊iăputută
533 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 3ă (trad.ă rom.ă O.ă Pop,ă p.ă 119).ă Întâlnimă ܈iă laă
Sfântulă Ioană Gurăă deă Aură aceea܈iă dezamăgireă fa܊ăă deă ignoran܊aă deă careă dădeau ă dovadăă uniiă dintreă
credincio܈iiăsăiălaăsfinteleăslujbe:ă„Prăznuimăpomenirileăsfin܊iloră܈iă܊ieă܊i -eăgreuăsăăviiălaăbiserică,ăpreferândă
săăstaiăacasă?ă܇iătotu܈iătrebuieăsăăvii,ăcaăsăăveziăcumădiavolulăesteăbiruit,ăcumăSfântu lăbiruie,ăcumăDumnezeuă
esteă slăvită ܈iă Bisericaă triumfă.ă «Dară suntă păcătos»,ă veiă spune,ă «܈iă nuă îndr ăznescă săă măă întâlnescă cuă ceiă
sfin܊i».ăTocmaiăpentruăcăăe܈tiăpăcătos,ăvinoăaici,ăcaăsăădeviiădrept”,ă IOAN GURĂăDEă AUR, Participarea la
slujbele bisericii, în vol. Problemele vieаii, Ed.ăCarteaăOrtodoxă/Egumeni܊a,ăp.ă165.
534 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 10 (trad. rom. O. Pop, p. 99).
171
unăceasăsăăpriveghea܊iăcu mine? Priveghea܊iă܈iăvăăruga܊i,ăcaăsăănuăintra܊iăînăispită”ă( Mt. 26,
40-41).
În continuare, Sfântul Niceta recurge laă câtevaă mărturiiă dină timpulă B isericii
primare. Elăaminte܈teădeăsfin܊iiăapostoli care au privegheat. Sfântul Apostol Petru a fost
eliberat de î ngeră noapteaă dină închisoareă ܈iă dusă înă casa Mariei .ă To܊iă ceiă careă seă găseauă
acolo nu dormeau, ci se rugau ( FA. 12, 7-12). TotăSfântulăApostolăPetruăîndemna:ă„Fi܊iă
treji,ăpriveghea܊i,ăcăciăpotrivniculăvostru,ădiavolul,ăumblăărăcnindăcaăunăleu,ăcăutândăpeă
cineăsăăînghită”ă( I Petr. 5, 8). Sfin܊iiăapostoliăPavelă܈iăSila,ăfiindăîntemni܊a܊i,ăpeălaăm iezul
nop܊iiăauăcântatăimne,ăpreamărindu -L pe Dumnezeu ( FA. 20, 7-11). Mai mult, fericitul
apostol Pavel îi îndemna ܈i peăcredincio܈iiădinăCorint:ă„Priveghea܊i, sta܊iătariăînăcredin܊ă,ă
întăriț i-vă,ă îmbărbăta܊i -vă” (I Cor. 16, 13). Autorulă oă aminte܈teă ܈iă peă Ana,ă fi ica lui
Fanuel, careăziă܈iănoapteăseănevoiaălaătempluăprinărugăciuniă܈iă îndelungate postiri ( Lc. 2,
37),ăiarăpăstorii,ăînătimpăceăvegheauănoapteaăpeă lângăăturma lor, au primit de la îngeri
vestea na ܈teriiăluiăIisusăHristosă( Lc. 2, 8-11). Episcopul Niceta î܈iăîncheie argumenta܊ia ,
spunând: „Ajungăăacesteaădespreăvechimeaă܈iătemeiniciaăsfintelorăprivegheri”535.
Asigurându- iăpeăcredincio܈iiăsăiădeăvechimeaăacesteiătradi܊iiădeăorigineăapostolică,ă
Sfântul Nicetaă deă Remesianaă vorbe܈teă înă continuareă despreă foloasele dobândite de pe
urmaăparticipăriiălaăsfinteleăprivegheri.ăAcesteaănuăerauăpu܊ine ܈iăco ntribuiau la sporirea
duhovniceascăăaăfiecăruiaădintreăei:
„A܈adar,ă celă ceă aă gustată în܊elegeă ܈iă simteă câtăă apăsareă aă pieptuluiă esteă lepădată,ă câ tăă
amor܊ireă aă min܊iiă esteă izgonită,ă câtăă luminăă cuprindeă inimaă celuiă ceă privegheazăă ܈iă seă
roagă,ăceăhar,ăceăprezen܊ăăbucurăătoateăpăr܊ileătrupului.ăPriveghindăseăîndepărteazăătoatăă
spaima,ă seă na܈teă încrederea,ă slăbe܈teă stăpânireaă cărnii,ă patimileă seă topesc,ă i ubireaă seă
întăre܈te,ă nesocotin܊aă dăă înapoi,ă seă apropieă în܊elepciunea,ă minteaă seă ascute,ă gre܈ealaă
slăbe܈te,ăcapulărelelor,ădiavolul,ăeărănitădeăsabiaăDuhului”536.
În încheiere, Sfântul Niceta expune câteva reguli de comportament pentru
credincio܈iiăcareăiauăparteă la sfintele privegheri. De la bun început, episcopul Remesianei
exclude formalismulă܈iăatrageăaten܊iaăasupraă excesului deămâncareă܈iă de băutură,ăpatimăă
destulădeăvizibilăăînărândurileăcredincio܈ilorăsăi . El recomanda înfrânarea de la bucate, dar
܈iălepădareaădeăoriceăgândărău.ăPentruăcaăpriveghereaăsăăfieăplăcutăăînainteaăDomnuluiă܈iă
535 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 4, 5, 6, 7, 8 (trad. rom. O. Pop, pp. 119-129).
536 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 8 (trad. rom. O. Pop, p. 129).
172
pentru ca s ăăseăreverseăasupraălorăharul Sfântu luiăDuh,ăcredincio܈iiătrebuiauăsăăparticipeă
cu întreaga lor fiin܊ăălaăaceastăăcelebrare :
„Numaiăcă,ăpreaiubi܊ilor,ăcineăvegheazăăcuăochii,ăsăăveghezeă܈iăcuăinima;ăcineăseăroagăăcuă
suflareaăgurii,ăsăăseăroageă܈iăcuămintea,ăcăciănuăeădeăajunsăsăăvegheziăcuăochiiă܈iă săădormiă
cuăinima.ăBaămaiămult,ătrebuieăsăăavemăgrijăăcaăpiepturileăcelorăceăauăaăveg heaăsăănuăfieă
îngreunateă deă prisosulă mâncăriiă oriă băuturii,ă încât,ă râgâindă preaplinulă deă mâncareă ܈iă
băutură,ăsăăfimăneplăcu܊iănuădoarănouăăîn܈ine,ăciăsăăfimăjudeca܊iănevredniciăc hiarădeăharulă
SfântuluiăDuh”537.
Nu putem încheiaă fărăă săă men܊ionămă că , Sfântul Niceta de Remesiana, la
redactarea acestei omilii, aă consultată ܈iă alteă surseă patristi ce. Astfel, îlă citează,ă fărăă a -l
numi, pe Sfântul Vasile cel Mare. Textul respectiv face referire la înfrânarea de la
mâncareă܈iăbăutură,ăpeăcareăSfântulăNicetaăoărecomandaăcelorăcareăpartici pau la slujba de
priveghere: „Căciăaăspusăunăbărbatădeosebităîntreăpăstori:ă«Dupăăcumăfumulăpuneăpeăfugăă
albinele,ă totă astfelă râgâialaă greaă respingeă ܈iă îndepărteazăă harurileă Sfântuluiă Duh»538”.
Textul a fost preluat din omilia Despre post aămareluiăpărinteăcapadocian539. Acest lucru
esteă deosebită deă importantă ܈iă dovede܈teă că,ă laă sfâr܈itulă secoluluiă ală I V-lea, operele
patristice circulau atât în Răsărit câtă܈iăînăApus,ăsfin܊iiăpărin܊i citându-se unii pe c eilal܊i .
Totodată,ă prezen܊aă textuluiă vasiliană înă omiliaă Sfântuluiă Nicetaă ne poate sugera ܈iăo
posibilăăcoresponden܊ăăîntre cei doi ierarhi, ei fiind contemporani, întrucât ne sunt foarte
bine cunoscuteălegăturileăSfântuluiăVasileăcelăMareăcuăcre܈tinismulă daco-roman540.
Pentruă cre܈tin ismul românesc omilia De vigiliis servorum Dei este un izvor
extrem de important, întrucât ne sunt oferite informa܊iiă pre܊ioaseă cu privire la slujirea
liturg icăăaăstrămo܈ilorăno܈triădaco -romani. Celebrarea slujbelor de privegher eălaăsfâr܈itulă
secolului al IV-lea, atestăă răspândireaă cre܈tinismuluiă înă aceleă ܊inuturiă dunărene,ă dară ܈iă
intensificareaă vie܊iiă duhovnice܈ti aă credincio܈ilor . Pe de alt ăă parte,ă a܈aă cumă precizaă ܈iă
Ovidiuă Pop,ă mărturiileă luiă Nicetaă expuseă înă aceastăă omilieă su nt importante pentru
537 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 9 (trad. rom. O. Pop, p. 131).
538 NICETA D E REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 9 (trad. rom. O. Pop, p. 131).
539 VASILE CEL MARE, Omilia I, Despre post, 11, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 17,
Traducere,ăintroducere,ănoteă܈iăindiciădeăDumitruăFecioru,ăEd.ăInstitutulă Biblică܈iădeăM isiune al Bisericii
OrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1986,ăp.ă357.
540 Pentruă acestă subiect,ă aă seă vedea:ă ܇tefană GU܇Ă, Influienаa Sfântului Vasile cel țare asupra
monahismului românesc, Ed.ă Vasilianaă̓98,ă Ia܈i,ă 2007;ă ܇tefană C.ă ALEXE ,ă „Sfântulă Vasileă celă Mareă ܈iă
cre܈tinismulăromânescăînăsecolulăalăIV -lea”,ăînă Studia Basiliana, vol.ăII,ăEdi܊iaăaăII -a,ărevăzută,ăadăugităă܈iă
îngrijităădeăEmilianăPopescuă܈iăAdrianăMarinescu,ăEdituraăă Basilica ,ăBucure܈ti,ă2009,ăpp.ă49 -59.
173
cunoa܈tereaă situa܊ieiă realeă aă problemeloră cuă careă se confruntaă comunitateaă cre܈tină
păstorităădeăcătreă episcopul Niceta de Remesiana541.
4.1.3. Psalmodia sau m uzicaăbisericeascăălaăSfântulăNicetaădeăRemesiana
Muzica constituie unul dintre cele mai mari daruri cu care Dumnezeu l-a înzestrat
pe om spre a- iăînfrumuse܊aăvia܊a.ăAceastăă„artăă vie”542 s-aănăscutăodatăă cuălumea,ăcăciă
Dumnezeuăîiămărturise܈teădreptuluiăIov:ă„Cândăs -auăfăcutăstelele,ălăudatu -M-au cu glas
mareăto܊iăîngeriiăMei”ă ( Iov, 38,7). Deci, primii care s-au folosit de acea stăăartăă auăfostă
îngerii ܈i, mai apoi, oamenii.ăÎncăădinăvechimeă܈iăpânăăînăzileleănoastre,ănuăaăexistatăpoporă
careăsăănuăvalorificeă܈iăsăăpre܊uiascăăaceastă artă.ăÎndeosebi,ăprinămuzică , oameniiă܈i -au
exprimatădurerileă܈iăbucuriile,ă܈i -auăveneratăeroiiă܈iămartirii,ăprinăcânteceădeăbucurieăsuntă
primi܊iănou -născu܊iiăînălumeă܈iăprinăcânteceăde durereăneădespăr܊imădeăceiădragiăaiăno܈tri.ă
Putemă spuneă căă întreagaă via܊ăă esteă ună praznică celebrată prină ă muzică,ă întrucâtă eaă oferăă
omului bucurii spirituale.
Omul aăcultivatăaceastăă„artăăvie”,ăfolosindu -o în cadrul ceremoniilor religioase,
ca pe un mijloc de adorare a lui Dumnezeu .ă A܈aă s -aă născută muzicaă sacră,ă peă careă oă
întâlnimăatâtălaăpăgâni543,ăcâtă܈iălaăevrei,ădară܈i înăcre܈tinism.ăDinăpunctădeăvedereăcre܈tin,ă
muzicaă bisericeascăă utilizatăă înă cadrulă celebrăriloră liturgiceă faceă posibilăă comuniuneaă
dintreăomă܈iăDumnezeu;ăomulăseădeschideăspreăDumnezeuăprinăcântareă܈iăDumnezeuăîiă
prime܈teă cântareaă ca peă oă ofrandă.ă În ace stă sens,ă părinteleă p rofesor Vasile Stanciu
preciza:
„Prinăcântare,ăcre܈tinulăparticipăădirectălaălucrareaăBisericiiăînăactel eăeiădeăpreamărireăaăluiă
Dumnezeuă܈iăseăintegreazăăînătrupulătain icăalăBisericii,ăînăvedereaărealizăriiăcomuniuniiăcuă
Capul ei, care esteăIisusăHristos.ăCântareaăavândă܈iăcalitateaădeăaăsensibilizaărugăciunea,ă
oferăă cre܈tinuluiă posibilitateaă săă participeă înă chipă maiă intensă ܈iă maiă angajată laă via܊aă
liturgicăăaăBisericii.ăPrinăaceastăăparticipareăvieăseăînlesne܈teăsim ܊itorărealizareaăapro pierii
܈iăcomuniuniiădintreăomă܈iăDumnezeuăcaăpersoaneăînăiubire.ăDeăaiciăseăpoateădesprindeă
541 O. P OP, Niceta de Remesiana – Monografie, p. 91.
542 Grigore C ONSTANTINESCU , Irina B OGA, O călătorie prin istoria muzicii, Edi܊iaăaăII -a,ăEd.ăDidacticăă
܈iăPedagogică,ăBucure܈ti,ă2008,ăp.ă7.
543 Pentruă oă perspectivăă aă moduluiă înă careă eraă perceputăă muzicaă înă antichitateaă greacă,ă aă seă vedeaă
Cristian D UMEA , „Fundamenteă filosoficeă aleă muziciiă înă antichitateaă clasică”,ă înă Caietele Institutului
Catolic, IX (2010), nr. 2 (16), pp. 203- 227.
174
ideeaă căă muzicaă bisericeascăă seă dovede܈teă aă fiă ună puternică factoră misionară menită s ăă
contribuieă laă propovăduireaă cuvântuluiă luiă Dumnezeu,ă laă intensificareaă rugăciuniiă ܈i ă laă
întărireaăunită܊iiăBisericii,ăcâtă܈iălaăîntărireaăcomuniuniiădintreămembriiăBiser icii”544.
Despreă vechimeaă ܈iă caracterulă sacruă ală cântăriiă biserice܈tiă avemă numeroa se
mărturii,ă atâtă înă Sfântaă Scriptură cât ܈iă înă Tradi܊iaă Bisericiiă Universale.ă Dină istoriaă
poporuluiă evreuă cunoa܈temă căă Moiseă împreunăă cuă poporul,ă dupăă ceă auă trecută înă chipă
miraculosă prină Mareaă Ro܈ie,ă auă înăl܊ată luiă Dumnezeuă cântareă deă laudă:ă „Săă cântămă
Domnului,ăcăciăcuăslavăăs -aăproslăvit”ă( IЮ. 15, 1). David,ăcareăaăalcătuităoăparteăînsemnatăă
aă psalmilor,ă Îlă lăudaă peă Dumnezeu,ă împreunăă cuă totă poporul:ă „Lăuda܊iă peă Domnul,ă căă
bineă esteă aă cânta;ă Dumnezeuluiă nostruă plăcutăă îiă esteă cântarea”ă ( Ps. 146, 1) ܈i, iară܈i:ă
„Cânta܊iăDumnezeuluiănostru,ăcânta܊i;ăcânta܊iăÎmpăratuluiănostru,ăcânta܊i.ăCăăÎmpăratăaătotă
pământulăesteăDumnezeu;ăcânta܊iăcuăîn܊elegere”ă( Ps. 46, 6-7). Tot aici, amintim Cântarea
proorocului Isaia ( Is. 26, 9- 20)ă܈iăaăpro orocului Iona ( Iona 2, 3- 10),ăprecumă܈iăCântareaă
celor trei tineri din Bablion ( Dn. 3, 24-90).
ÎnăNoulăTestamentăneăesteăredată cântareaăcetelorăîngere܈tiălaăna܈tereaăluiăIisus :
„SlavăăîntruăceiădeăsusăluiăDumnezeuă܈iăpeăpământăpace,ăîntreăoameniăbunăvoire!”ă( Lc. 2,
14).ăÎnsu܈iăMântuitorulă܈iăsfin܊iiăa postoli au cântat psalm iă܈iăimneădeăslavăăluiăDumnezeu
laăCinaăceaădeăTainăă( Mt. 20, 30; Mc. 14, 26), iar marele Apostol Pavel îi îndemna pe
cre܈tiniiă dină Efes:ă „Vorbi܊iă întreă voiă înă psalmiă ܈iă înă laudeă ܈iă înă cântăriă duhovnice܈ti,ă
lăudândă ܈iă cântândă Domnului,ă înă inimileă voastre”ă ( Ef. 5,ă 19).ă A܈adar,ă texteleă biblice
abundăă înă astfelă deă exemple,ă întărindă aceastăă practicăă aă cântăriiă psalmiloră ܈iă aă imnelo ră
sacre.
Odatăă cuă răspândireaă cre܈tinismuluiă ܈iă cu dezvoltarea cultului divin public,
muzicaă bisericeascăă aă cunoscută oă largăă întrebuin܊are,ă Sfin܊iiă Părin܊iă recunoscându -i
caracterulă divină ܈iă origineaă divină545. Efectele muzicii sacre l-au determinat pe Sfântul
IoanăGurăădeăAurăsăăpre܊uiascăăaceastăăformăădeămanifestareăaăspirituluiăuman:
544 Vasile S TANCIU ,ă „Cântareaă culticăăortodoxă,ă mijlocădeăactivitateă misionară”,ăînă Studii Teologice,
XXXVII (1985), nr. 7-8, p. 541.
545 V. S TANCIU ,ă„Cântareaăculticăăortodoxă…”,ăp.ă541.
175
„Nimicănuăreu܈e܈teăsăăînal܊eăîntr -atât sufletul,ă܈iăoarecumăsă -lăînaripeze,ăsă -l ridice de pe
pământ,ăsă -lădesfacăădeălegăturileătrupuluiă[…]ăcaăoămelodieăvocală,ăsauăcântareăinspirată,ă
alcătuităăperfectăăritmic”546.
De asemenea, episcopul Ambrozie al Mediolanului, unul din cei mai prolifici
imnografiă aiă Bisericiiă primare,ă consideraă cântareaă bisericeascăă ună mijlocă deă realizareă aă
comuniuniiăcredincio܈ilor,ădară܈iăunăfactorăceăproduceăarmonieăînăvia܊aăsocială:
„Cântareaăesteăcheză܈iaăpăciiă܈iăarmoniei,ăunăfelădeăchitarăăcareăscoateăoăsingurăăcâ ntare
dină glasuriă feluriteă ܈iă deosebite.ă Eaă adunăă peă ceiă despăr܊iti,ă une܈teă peă ceiă de zbina܊i,ă
împacăă peă ceiă certa܊i.ă Cuă adevărată mareă legăturăă deă unitateă esteă strângereaă tuturo ră
credincio܈ilorăîntr -un singur cor! Sunetele sunt deosebite, dar simfonia este un aă[…]”547.
Mult mai profund este Sfântul Vasile cel Mare, care vede în cântarea psalmilor un
mijlocăterapeutic,ăprinăcareăcredincio܈iiădepă܈escăbariereleăuriiă܈iăaleăvrăjmă܈ieiădintreăei,ă
învă܊ândăsăătrăiascăăînădragosteă܈iăcomuniune:
„Psalmulă înmoaieă mâniaă sufletuluiă ܈iă îlă înfrâneazăă peă celă desfrânat.ă Psalmulă leagăă
prietenii,ăîiăune܈teăpeăceiădezbina܊i,ăîiăîmpacăăpeăceiăînvrăjbi܊i.ăPrinăurmare,ă cineăseămaiă
poateă socotiă vrăjma܈ă ală celuiă împreunăă cuă careă aă înăl܊ată acela܈iă glasă cătreă Dumnezeu?ă
Cântatul psalm ilorăaduce,ăa܈adar,ăcelămaiămareăbun:ădragostea.ăCântatulăîmpreunăăesteăcaă
oăcununăăcareăconduceălaăunire,ăarmonizândăpoporulăînăsimfoniaăunuiăsingurăcor”548.
Pânăăspreăsfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -lea,ăBisericaăaăreu܈ităsăăintroducăăînăcultulădivin
douăă forme deă exprimareă aă cântăriiă psalmilor.ă Esteă vorbaă deă cântareaă responsoricăă sauă
responsorialăă ܈iă cântareaă antifonicăă sauă psalmodierea549, ambele forme necesitând
implicareaădirectăăatâtăaăpsaltuluiă(solistului),ăcâtă܈iăaăcredincio܈ilorăparticipan܊iălaăsfinteleă
slujbe.
Cântarea responsorică îl avea ca solist principal pe psalt. Acesta intona recitativ
întregă psalmul,ă urmândă caă apoiă credincio܈iiă săă seă uneascăă într -un singur cor la diferite
refrene, precum: „Că în veac este mila Țui” sau „Aliluia”. Mărturiiăcuăprivireălaăaceastăă
546 IOAN GURĂăDEă AUR, Expositio in Psalmum XLI, în PG 55, col. 155.
547AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Ennaratio in Psalm I, în PL 14, col. 968-969.
548 VASILE CEL MARE, Omilia la Psalmul I, 2, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 4, Traducere
dinălimbaăgreacăădeăPolicarpăPîrvuloiuă܈iă Dumitru Fecioru, studiu introductiv de PolicarpăPârvuloiuă܈iănoteă
deăDumitruăFecioruă܈iăAdrianăMuraru,ăEd.ă Basilica aăPatriarhieiăRomâne,ăBucure܈ti,ă2011,ăp.ă366.
549Vasile S TANCIU ,ă„Particularită܊iăaleărecitativuluiăliturgicăbizantin”,ăînă Anuarul Facultăаii de Teologie
Ortodoxă 1998 -2000, din Cluj-Napoca, nr. V, 2000, p. 256; Carmen S TOIANOV , Mihaela M ARINESCU ,
Istoria Muzicii Universale, Edi܊iaă aă II -a,ă Ed.ă Funda܊ieiă România de Mâine, Bucure܈ti,ă 2009,ă p.ă 48;ă
Alexandre S CHMEMANN , Euharistia – Taina Împărăаiei, Traducereă deă Borisă Răduleanu,ă Ed.ă Anastasia,ă
Bucure܈ti,ă1993,ăp.ă80.
176
modalitateădeăexecu܊ieăaăpsalmodieiăîntâlnimăla SfântulăIoanăGurăădeăAur : „Înăvechime,ă
deăpildă,ăseăadunauăto܊iălaăunălocă܈iărăspundeauăînăob܈te;ăaceastaăoăfacemă܈iăacum.ă[…]ăIară
psaltulă cântăă singură ܈i,ă chiară dacăă to܊iă îiă răspund,ă glasulă lor iese ca dintr- oă singurăă
gură”550,ădară܈iălaăFericitulăAugustin:ă
„Uneoriăînsă,ăcăutândăsă măăferescăcuăpreaămareăardoareădeăaceastăăîn܈elare,ăgre܈escădină
cauzaăpreaămariiăseverită܊i,ăuneoriăchiarăfoarteămult,ăîncâtădorescăsăăfieăîndep ărtatăădeălaă
urechileămeleătoatăămelodiaăplăcutelorăcântăriădeăcareăesteăînso܊ităăPsalt ireaăluiăDavid,ă܈iă
de la urechileăîntregiiăBiserici,ă܈iămiăseăpareămaiăsigurăceeaăceămiăs -a spus de Atanasie,
episcopulă Alexandriei,ăcareă făceaăcaăcititorulă psalmuluiăsăăcânteă cuă oăatâtă d eămoderatăă
mlădiereăaăvociiăîncâtăsăăparăămaiămultăcăăcite܈teădecâtăcântă”551.
Cântarea antifo nică presupuneaăcaăpsalmiiăsăăfieăcânta܊iădeăcătreăto܊iăcredincio܈ii,ă
fiindăîmpăr܊i܊iăînădouăăceteă(bărba܊iă ܈i femei, între femei fiind inclu܈iă܈i copiii). La final,
ambeleă ceteă seă uneau,ă intonândă împreunăă ună refrenă doxologic552.ă Oă astfelă deă practicăă
întâlnim la Sfântul Ambrozie, care a introdus în practicaă liturgicăă aă Bisericiiă milaneze
cântareaăantifonică.ăÎnăacestăsens,ăelăîiăîndemnaăpeăcredincio܈iăsăăpetreacă:
„Nuă înă cânteceă careă picurăă otravaă mor܊ii,ă a܈aă cumă facă comedian܊iiă peă scenă,ă prină careă
încărcămăcugetulăcuăimaginiăsenzuale,ăciăcuăcântăriăbiserice܈tiăînăcomun,ăînăcar eăsăărăsuneă
glasulă întreguluiă popor,ă aducândă laudăă luiă Dumnezeu,ă desfătându -se într- oă via܊ăă
curată”553.
În aceast ăă perioadă,ă înă paralelă cuă psalmo dia, se va introduce în cultul eclesial
cântarea imnelor sa cre,ă aceleă „compozi܊iiă poetice” alcătuiteă deă imnografi prestigio܈iă ܈i ,
careăerauăîntrebuin܊ateăatâtăînăcultulădivin,ăcâtă܈iăînăluptaăîmpotrivaăereziilorăhristologiceă
de la începutul veacului al IV-lea554.ăÎnăacestăsens,ăcunoa܈temăcontribu܊ia imensăăpeăcare
550 IOAN GURĂăDEă AUR, Tâlcuiri la Epistola întâi către Corinteni, Ed.ăSofia,ăBucure܈ti,ă2005,ăp p. 392;
394.
551 FERICITUL AUGUSTIN , Confessiones , X, 33, în col. Părinаi și Scriitori BisericeЮti, vol. 64, p. 230.
552 Pentruă oă maiă profundăă în܊elegereă aă moduluiă deă execu܊ieă aă psalmodiei,ă atâtă respons orială câtă ܈iă
antifonic, menționămă următoareleă studii : Julius T YCIAK , Teologia imnelor bizantine. Perspectivele
teologice ale liturghiei bizantine, Traducere,ă studiuă introductiv,ă adaptareă ܈iă noteă deă Mirceaă Oros,ă Ed.ă
Studia, Cluj-Napoca, 2009, pp. 9-11; Petre V INTILESCU , Poezia imnografică, Edi܊iaăaăII -a, Ed. Rena ܈terea,ă
Cluj-Napoca, 2005, pp. 120-135; Juan M ATEOS , Celebrarea cuvântului în liturghia bizantină, Traducereă܈iă
noteă deă Cezară Login,ă Ed.ă Rena܈terea,ă Cluj -Napoca, 2007, pp. 1-12; V. S TANCIU ,ă „Particularită܊iă ale
recitativului… ”,ăpp.ă256 -257.
553AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Tâlcuiri la Sfânta Scriptură: Hexaemeron III, 5, în col. Părinаi Юi
Scriitori BisericeЮti, vol. 52, T raducereărealizatăădeăTeodorăBodogae,ăNicolaeăNeagaă܈iă Maria Hetco, Ed.
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă2007,ăpp .ă38-39.
554 P. V INTILESCU , Poezia imnografică, p. 8; Ion I SĂROIU ,ă„Cântareaăpsalmiloră܈iăcântareaăimnelorăînă
bisericaăcre܈tinăăprimară”,ăînăvol.ă Preotul Compozitor Gheorghe Эoima (1911 -1985). Simpozionul Naаional
177
au avut- oă talenta܊iiă imnografi : Clem entă Alexandrinulă (†215),ă Antinoghen Martirul,
episcopulăSevastieiă(†311),ăAtanasie,ăepiscopulăAlexandrieiă(†373),ăEfremăSirulă(†37 3),
GrigorieădeăNazianză(†389),ăAmbrozie,ăepiscopulăMediolanuluiă(†397)555 ܈i, nu în ultimul
rând, episcopul Niceta de Remesian aă(†414).
Știmă căă Sfântul Niceta de Remesiana a fost: „poet,ă teologă dogmatic,ă autoră deă
scrieriă mistice,ă muzicolog,ă teoreticiană preocupată deă uneleă problemeă estetice”556. În
rodnica sa activitate misionară, a folosită toateă mijloaceleă pastoraleă pentruă aă sporiă via܊aă
duhovniceascăă aă credincio܈iloră săi.ă Printreă acesteă mijloaceă seă numărăă ܈iă cântareaă
bisericească,ă peă careă aă pre܊uit -oă ܈iă aă cultivat -o,ă oferindă credincio܈iloră săiă câtevaă normeă
elementareădeăexecu܊ieăa cântăriiăpsalmiloră܈iă a imnelor la sfintele slujbe557.
PaulinusădeăNola,ăprietenulă܈iăadmiratorulăsău,ăneăvorbe܈teăfoarteă frumos despre
meritele acestui mare episcop în Carmen XVII.ăElăneărelateazăăcumăSfântulăNiceta,ăprină
predicăă ܈iă prin cântare, a reu܈ită să -i converteasc ă la Hristos pe barbarii de la Sud de
Dunăre,ăafla܊iăînăcuprinsul episcopiei sale:
„Prinătine,ăîntr -ună܊inutătăcutăalălumii,
Barbariiăînva܊ăăsăăcânte,ăcuăinimă
Romană,ăpeăHristosă܈iăsăătrăiascăăpuri
Înăpaceaăblândă”558.
Elogiile lui Paulinus nu sunt exagerate. Într- adevăr,ă Sfântulă Nicetaă aă contribuită
multălaăsporireaăvie܊ii liturgice a eparhiei sale. C orpusulăsăuădeăscrieriăpăstreazăăomiliaă
De psalmodiae bono, prin care încearcăă săă ofereă câtevaă lămuririă cuă privireă laă cântareaă
psalmilo ră܈iăaăimnelorădumnezeie܈ti în cadrul privegherilor. A܈aăcumă se va vedea, tema
omiliei, anun܊atăă deă cătreă episcop, oferăă informa܊iiă pre܊ioaseă despreă modulă execu܊ieiă
cântăriiă biserice܈tiă latine,ă înă spa܊iulă daco -roman deă laă sfâr܈itulă secoluluiă ală IV -leaă ܈iă
începutul secolului al V-lea:
de Muzicologie, Sibiu, 4 decembrie 2010, Edi܊ieă îngrijităă deă Vasileă Grăjdian,ă Ed.ă Universită܊iiă „Luciană
Blaga”,ăSibiu,ă2010,ăpp.ă118 -121.
555 E. BRANI܇TE , Țiturgica Generală…, pp. 478-479.
556 M. DIACONESCU , Antologie de literatură… , p. 293.
557 .܇ C. A LEXE ,ă „Foloaseleă cântăriiă biserice܈tiă înă comun…”,ă p. 167; V. S TANCIU ,ă „Cântareaă culticăă
ortodoxă…”,ăp.ă542.
558 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 261-267 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 263).
178
„Îmiăamintescăcă,ădupăăceăamăvorbitădeăharulă܈iădeăfolosulăprivegherilor,ăamăpr omisăcă,ăînă
următoareaăcuvântare,ăvoiăvorbiăîntruălaudaă܈iătainaăimnelor,ăceeaăceăvaăface,ăcuă voiaăluiă
Dumnezeu,ăaceastăăcuvântare”559.
Pentru a împl iniă acestă deziderat,ă Sfântulă Nicetaă insistăă multă asupraă participăriiă
credincio܈iloră ܈iă a catehumeniloră laă slujbeleă deă priveghere,ă peă careă leă socoteaă „atâtă deă
rodniceă înă lucrareaă duhovnicească,ă bogateă înă rugăciuni,ă imneă ܈iă citiri”560.ă Însă , unii
credincio܈i , au fost extrem de ret icen܊iăfa܊ăădeăacesteărânduieli, astfel încât nuănumaiăcăă
dispre܊uiauăsfinteleăprivegheri561,ădarăsocoteauădeăprisosăcântareaăpsalmiloră܈iăaăimneloră la
sfintele slujbe:
„܇tiuăcăăexistăăunii,ănuănumaiăprinăpăr܊ileănoastre,ăciă܈iăînăceleărăsăritene,ăcareăsocote scădeă
prisosă ܈iă nuă maiă pu܊ină nepotrivităă sfinteiă credin܊eă cântareaă psalmiloră ܈iă aă imnelor.ă
Considerăă căă eă deă ajunsă aă seă grăiă cuă inima,ă căă eă lucruă neseriosă dacăă seă roste܈teă cu ă
limba”562.
Dar, acesteăacuza܊ii, venite atât din R ăsărit câtă܈iădinăA pus, nu- ܈iăaveauăjustificare.ă
SfântulăNicetaăeraăcon܈tientăcăăpracticaăcelebrăriiăslujbeiădeăpriveghere,ălaăcareăseăuti lizaă
dină ceă înă ceă maiă multă psalmodia,ă nuă eraă străinăă deă tradi܊iaă liturgicăă aă Bisericii,ă atâtă înă
Răsărit,ă câtă ܈iă înă A pus. Într-o scrisoare a Sfântului Vasile cel Mare, Către clericii din
Neocezareea, din anul 375, acesta vaărăspundeăunorăacuza܊iiăsimilare,ăarătândăcăăpracticaă
privegheriiă܈iăaăpsalmodieiăs -a întins în Egipt, în Libia, în Teba, în Palestina, în Arabia, la
fenicieniă܈ i la sirieni,ăajungândăpânăălaăEufrat:
„Răspunzândă laă acuzaă cântăriiă înă psalmi,ă prină careă calomniatoriiă sperieă îndeosebiă peă
oameniiă maiă simpli,ă iatăă ceă amă deă spus:ă obiceiurileă careă predominăă astăziă înă toa teă
Bisericileă luiă Dumnezeuă suntă asemănătoareă ܈iă seă armonizeazăă întreă ele.ă Deă cuă noap teă
poporulăseăscoalăăsăămeargăălaăloca܈ulădeărugăciune,ăundeăcuăoboseală,ăcuămâhnireă܈iăcuă
lacrimiăstăruitoare,ăseămărturise܈teăDomnului,ăapoiăseăridicăăsăătreacăădeălaă rugăciuniălaă
cântareaădeăpsalmi.ăAici,ăîmpăr܊i܊iăînădouăăcete,ăcredincio܈iiăcântăăpeărândăpsalmi,ă dândă
astfelămaiămultăătărieăînămeditareălaăcuvinteleăScripturiiă܈iăconcentrându -܈iăînăacela܈iătimpă
aten܊iaăspreăoămaiăstatornicăăîndrumareăaăgânduriloră܈iăaăsim܊ămintelor.ăApoiăseă schimbă:ă
559 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 133); Dicаionar de muzică
bisericească…, pp. 591-592.
560 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei , 1 (trad. rom. O. Pop, p. 115).
561 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 115): „Recunosc că mă Юi
mir că sunt unii care socotesc fie fără de folos, fie de prisos ori, ceea ce e mai rău, nepotrivite sfintele
privegheri, atât de rodnice în lucrarea duhovnicească, bogate în rugăciuni, imne Юi c itiri”.
562 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 2 (trad. rom. O. Pop, p. 135).
179
seăîncredin܊eazăăunuiaăgrijaădeăaăîncepeăcântareaă܈iăceilal܊iăîiărăspundem.ăAst fel,ădupăăceă
amăpetrecutănoapteaăprinăalternareaăcântăriiăcuărugăciunea,ăcândăluminaăzileiăîn cepeăsăă
lucească,ătotăpoporulăîntr -oăgurăă܈iăoăinimăăînăl܊ămăspreăDumnezeuăpsalmulădeămărturisireă
din care f iecareăneăînsu܈imăîndemnuriădeăpocăin܊ă.ăDacăădinăpricinaăacestorăobiceiuriăvăă
separa܊iă deă noi,ă atunciă vaă trebuiă săă văă separa܊iă ܈iă deă egipteni,ă deă locuito riiă celoră douăă
Libii,ăapoiădeătebani,ădeăpalestinieni,ădeăarabi,ădeăfenicieni,ădeăsirieniă܈iădeăceiăce locuiesc
peă ܊ărmurileă Eufratului,ă cuă ună cuvântă deă to܊iă ceiă careă cinstescă privegherileă deă noapte, ă
rugăciunileă܈iăcântărileăînăcomun”563.
De acea stăă practicăă liturgicăă nuă erauă străiniă niciă cre܈tiniiă dină Apus . Fericitul
Augustin ne descrie modul în care episcopulăAmbrozieăalăMilanuluiăaăintrodusăînăBisericăă
psalmodiaă܈iăslujbaădeăpriveghere.ăAugustinăneărelateazăăcă , în anul 386, credincio܈iiădină
Milano seăadunauănoapteaălaăbisericăăpentruăpriveghere,ăundeăcântauăimneă܈iăpsalmi,ădupăă
obiceiul celor din R ăsărit:
„Nuădeămultătimp,ăBisericaădinăMilanoăîncepuseăsăăsărbătoreascăăacestăgenădeămângâi ereă
܈iădeăîndemnăcândăinimileă܈iăvocileăfra܊ilorăcareăcântauăseăuneauăcuămareăz el.ăDesigur,ă
trecuseăunăanăsauănuămaiămultădeăcândăIustina,ămamaăîmpăratuluiăValentinia nus, care era
copil,ăpersecutaăpeăAmbrozie,ăomulăTău,ădinăcauzaăerezieiăsale,ălaăcareăfuseseăatrasăăd eă
arieni.ăMul܊imeaăcredincioasăăfăceaănoapteaădeăvegheăînăbiserică,ăpregătităăsă ămoarăăcuă
episcopulălor,ăservulăTău.ă[…]ăAtunciăs -a instituit obiceiul ca săăseăcânteăimnuriă܈iăpsalmi,ă
dupăăobiceiulăpăr܊ilorădinăRăsărit,ăpentruăcaăpoporulăsăănuăseănimiceascăădeă neplăcereaă
triste܊ii,ăiarădeăatunciăauăfostăpăstrateăpânăăastăziădeămulteă܈iăaproapeădeătoateăcomunită܊ileă
Taleădinăcelelalteăpăr܊iăaleăpământului”564.
Revenind la Sfântul Niceta de Remesiana, cei care nesocoteau cântarea psalmilor
܈iăaăimnelor aduceau drept argument cuvintele Sfântului Apostol Pavel cătreăcredincio܈iiă
dinăEfes:ă„Văăumple܊iădeăDuhulăvorbindu -văăînă psalmiă܈iăimneă܈iăcântăriăduhovnice܈ti ,
cântândă înă hară ܈iă psalmodiindă luiă Dumnezeuă înă inimileă voastre”ă ( Efes. 5, 18-19).
Interpretândăgre܈ităacestătext,ămul܊iăauăajunsălaăconcluziaăcăătrebuieăsăăseăcânteăînătainaă
inimii, iar nu ܈i cuă vocea,ă căciă ziceau:ă „nuă săă trăncănimă cuă mlădiereaă glasuluiă î n felul
563 VASILE CEL MARE, Epistola 207, III, în col. Părinаi și Scriitori BisericeЮti, vol. 12, p. 426.
Recomandămă ܈iă studiulă luiă Nicuă MOLDOVEANU ,ă „Sfântulă Vasileă celă Mareă ܈iă muzicaă bisericească”,ă înăă
Studia Basiliana, vol.ă I,ă Edi܊iaă aă II -a,ă revăzută,ă adăugităă ܈iă îngrijităă deă Emiliană Popescuă ܈iă Adriană
Marinescu, Ed. Basilica aăPatriarhieiăRomâne,ăBucure܈ti,ă2009,ăpp.ă523 -524.
564 FERICITUL AUGUSTIN , Confessiones, IX, cap. VII, 15, în col. Părinаi și Scriitori BisericeЮti, vol. 64,
pp. 193- 194.
180
tragediei,ă căciă luiă Dumnezeu,ă careă cerceteazăă inimile,ă Îiă ajungeă dacăă seă cântăă înă
ascunzi܈ulăinimii”565.
Sfântulă Nicetaă respingeă aceastăă interpretareă eronată,ă astfelă încâtă omiliaă saă De
psalmodiae bono capătă un caracter apologetic566.ă Făcândă o exegez ăă laă acestă verset,
SfântulăNicetaăprecizeazăă că elănuădezaprobăăpeăceiăceăcântăăînăinimă,ădarăniciăpeăceiăcare
cântăă cuă vocea,ă ci fiecare trebuie săă seă străduiască „săă nuă cânteă doară cuă glasulă fărăă
participareaă inimii”567.ă Observăm cum omilia De psalmodiae bono păstrează aceea܈iă
structurăăcaă܈i omilia De vigiliis servorum Dei568.
Adresândăaceastăăcuvântareăoamenilorăsimpli,ă care proveneau, de cele mai multe
ori, dinărândurileăpăgâniloră܈i , care erau n ecunoscătoriăaiătextuluiăbiblic , episcopul Niceta
face, în argumentarea sa, o incursiune în Sfântaă Scriptură , pentru aă arătaă căă practicaă
psalmodierii este una foarte veche ,ăfiindăutilizatăăatâtădeăevrei câtă܈iădeăcre܈tini.ăAutorulă
aminte܈teă de numeroaseăpersonalită܊i biblice, precum: Moise, Debora, David, Ana- mama
lui Samuel, Isaia, Avacum, de ceiătreiătineriădinăBabilonăarunca܊iăînăcuptorulăcelăcuăfoc,ă
precumă ܈iă de Sfin܊iiă Apostoli,ă care,ă subă insuflareaă Duhul ui Sfânt, au cântat tainele lui
Dumnezeu prinăimneă܈iă prin psalmi569.
Numeroase sunt pasajele biblice p rinăcareăSfântulăNicetaăîncearcăăsăătrezeascăăînă
sufletulăcredincio܈ilorăsăiăinteresulăpentruăpsalmodie.ă Insistăămaiămultăasupraăpsalmiloră
luiăDavid,ăfiindăcople܈itădeăpersonalitateaăacestuiă rege, peăcareăîlăsocote܈teă„întâiulăîntreă
cântăre܊i,ăcâtă܈iăvistierieăaăcântărilor”570.ăElăvorbe܈teăcuătoatăăconvingereaă despre efectele
acestoră rugăciuni deă inspira܊ieă divină, careă pătrundă înă inimileă credincio܈ilor,ă aducândă
lini܈teăsufleteascăă܈iătrupească:
„Oareă ceă nuă veiă găsiă înă ace܈tiă psalmi,ă careă săă nuă fieă spreă folos ul, spre mângâierea
neamuluiăomenesc,ăfărăădeosebireădeăstare,ăsex,ăvârstă?ăSugarulăareăînăpsalmiăceăsăă sugă,ă
prunculăcuăceăsăăseăjoace,ăcopilandrulăîncotroăsă -܈iăîndrepteădrumul,ătânărulăceăsăăurmeze,ă
vârstniculă pentruă ceă săă seă roage.ă Femeiaă înva܊ăă ru܈inea,ă orfaniiă î܈iă găsescă pă rintele,ă
văduveleăpeăapărător,ăsăraciiăunăsprijin,ăstrăiniiăoăpavăză,ăregiiă܈iăjudecător iiăaudădeăceăsăă
seăteamă.ăPsalmulămângâieăpeăcelătrist,ăpeăfericităîlăpotole܈te,ăpeămâniosăîlăîmblânz e܈te,ăpeă
565 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 2 (trad. rom. O. Pop, p. 135).
566 Z.MATEI,ă„Necesitateaărespectăriiăregulilor…”,ă p. 111.
567 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 2 (trad. rom. O. Pop, p. 137).
568 C. G RANADO , „Introducción”, la N ICETAS DE REMESIANA , Catecumenado de adultos, p. 23.
569 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 3, 4 (trad. rom. O. Pop, pp. 139-141).
570 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 4 (trad. rom. O. Pop, p. 141 ).
181
săracă îlă înviorează,ă peă bogată îlă mustrăă săă seă cerceteze.ă Pentruă to܊iă ceiă care -l primesc,
psalmulă seă dovede܈teă aă fiă leaculă potrivit;ă dară nu -lă lasăă niciă peă păcătos,ă căciă îiă aduceă
îndreptareăînămodământuitorăprinălacrimaăpocăin܊ei.ăDomnulănostruăaăfăcutăprinăDavid,ă
robulăSău,ăaceastăăbăuturăăplăcutăălaăgustăprinăcântareă܈iăfolositoareăvindecăriiărănilorăpr ină
putereaăei.ăCăciăcuăplăcereăseăascultăăpsalmulăatunciăcândăseăcântă.ăElăpătrundeăsuf letulăînă
timp ce- lădesfată.ăCuău܈urin܊ăăseăre܊ineădeăseăcântăămaiădes.ă܇i,ăceeaăceăasprimeaălegii ănuă
puteaăscoateădinăsufletulăomului,ăacestaăîndepărteazăăprinădulcea܊aăcântării.ăCăci ătotăceeaă
ceăauăprimităprofe܊iiă܈iăînsă܈iăEvanghelia,ăseăaflăăînăacesteăcântăriăaleăceloră ceăcuăplăcutăă
dulcea܊ăăleădauăglas”571.
Pentru Sfântul Niceta, psalmodia sau cântarea bi sericeascăăesteăoăjertfăădeălaudă
pe care cre܈tinulă oă aduceă luiă Dumnezeu pentruă binefacerileă revărsateă asupraă întregiiă
crea܊ii.ăA܈aăcumăîngeriiăînăceruriăslavoslovescăneîncetatăpeăDumnezeuă( Apoc. 19,ă6),ăa܈aă܈iă
peă pământ,ă dupăă chipulă acelora,ă credincio܈iiă seă străduiesc,ă prină participareaă laă sfinteleă
privegheri bogate în psalmi, în imneă ܈iă în cântăriă duhovnice܈ti, săă cânteă minunileă
Dumnezeului C eluiăve܈nic.ăDeăaceea,ăSfântulăNicetaăîiăasigurăăpeăcredincio܈iăcăă„aceastăă
slujireăaăsfintelorăvegheri,ădacăăesteăfăcutăăcuăcuvenitaăcredin܊ăă܈iădăruire,ăeăînăcomuniuneă
cuăîngerii”572 ܈iăînăcomuniuneăcuăprofe܊iiă܈iă cu martirii:
„Deăvremeăceăastfelăstauălucrurile,ăfra܊ilor,ăsăăîmplinimăsincer,ăcuăîncăămaiămultăăcredin܊ă,ă
lucrareaăimnelor,ăfiindăîncredin܊a܊iăcăăamădobânditămareăslavăădeălaăDumnezeu,ăcaăuniiă
cărora,ă dimpreunăă cuă atâ܊iaă ܈iă astfelă deă sfin܊i,ă măă referă laă profe܊iă ܈iă laă martiri, ni s- a
îngăduită săă cântămă minunileă Dumnezeuluiă Celuiă ve܈nic.ă Luiă mărturisimă împreunăă c uă
Davidă căă esteă bun.ă Cuă Moiseă cântămă peă Sfântulă Duhă Domnul,ă înă aceleă mariă cântări.ă
Împreunăă cuă Ana,ă ceă poartăă chipulă Bisericii,ă stearpăă odinioară,ă iară acumă rodit oare, ne
întărimăsufleteleăînălaudaăluiăDumnezeu.ăCuăIsaiaăveghemădeăcuănoapte.ăCântămăpsalm iă
cuăAvacum.ăCuăIona,ăcuăIeremia,ăpreasfin܊iăpărin܊i,ăcântămărugându -ne. Ba mai mult, ca
571 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 5 (trad. rom. O. Pop, pp. 141- 143).
572NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono, 10 (trad. rom. O. Pop, p. 151). Sfântul Maxim
Mărturisitorulă vedeă ܈iă elă înă cântareaă „Sfânt,ă Sfânt,ă Sfânt,ă Domnulă Savaot”,ă cân tatăă deă totă poporul,ăă
anticipareaăcomuniuniiănoastreăcuăîngerii:ă„Rostireaăîntreităăaăcântăriiăsfin܊enieiădumnez eie܈tiădeăcătreătotă
poporulă credinciosă preînchipuie܈teă unireaă ܈iă deopotrivăă cinsteaă peă careă oă vomă avea,ă înă veaculă viitor,ă cuă
puterileănetrupe܈tiă܈iăspirituale”,ă MAXIM MĂRTURISITORUL , Mystagogia, XIX, Introducere, traducere, note
܈iădouăăstudiiădeăDumitruăStăniloae,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOr todoxeăRomâne,ă
Bucure܈ti,ă 2000,ă p.ă 34;ă Dumitruă STĂNILOAE ,ă „Cântareaă liturgicăă comunăă mijlocă deă întărireă aă unită܊iiă înă
dreaptaăcredin܊ă”,ăînă Ortodoxia, XXXIII (1981), nr. 1, p. 71.
182
ceiăarunca܊iăînăcuptor,ăchemândătoatăăfăptura,ăîmpreunăăcuăceiătreiătineriăbinecuv ântămăpeă
Creatorulăaătoate.ăCuăElisabetaăsufletulănostruăpreamăre܈teăpeăDomnul”573.
Dacăă citimă cuă aten܊ieă textulă deă maiă sus,ă putemă observaă căă Sfântulă Niceta oferăă
păstori܊iloră săiă oă listăă aă cântărilor biblice folosite în cadrul privegherilor de sâm bătă
noapteaăspreăduminică . În mare parte, acesteăcântări sunt preluate din Vechiul Testament,
dară܈iădinăNoulăTestament:
Cântareaă deă mul܊umireă aă luiă Moiseă ܈iă aă suroriiă sale Miriam, dupăă trecereaă prină
MareaăRo܈ie : „Să cântăm Domnului, căci cu slavă S -a preaslăvit!” (IЮ. 15, 1-19).
Cântarea lui Mois e,ăprinăcareăelămustrăăpoporulăIsraelăpentruăcădereaăînăidolatrie:ă
„Ia aminte, cerule, Юi voi grăi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele !” (Dt. 32,
1-43).
Cântareaădeămul܊umireă a Sfintei Ana, mama lui Samuil : „Bucuratu -s-a inima mea
întru Domnul, înălаată a fost fruntea mea de către Domnul Dumnezeul meu…” (I
Rg. 2, 1-10).
Cântarea proorocului Isaia: „Sufletul meu Te -a dorit în vreme de noapte, duhul
meu năzuieЮte spre Tine” (Is. 26, 9-21).
Cântarea proorocului Avacum: „Doamne, auzit -am de faima Ta Юi m -am temut de
punerile Tale la cale, Dumnezeule!” (Avc.3, 1-19).
Cântarea proorocului Iona, când se afla în pântecele chitului : „Strigat -am către
Domnul în strâmtorarea mea, Юi El m -a auzit; din pântecele locuinаei morаilor
către El am strigat, Юi El a luat aminte la glasul meu! ” (Iona 2, 3-10).
Cântarea proorocului Ieremia: „Cutreieraаi uliаele Ierusalimului, uitaаi -vă,
cercetaаi Юi căutaаi prin pieаele lui…” (Ir. 5, 1-22).
Cântarea celor trei tineri ev reiă arunca܊iă înă cuptorulă cu foc din Babilon :
„Binecuvântat eЮti, Doamne Dumnezeul părinаilor noЮtri, Юi lăudat Юi preaslăvit
este numele Tău în veci” (Tin. 1, 2-67 ).
Cântarea Elisabetei (imnul Magnificat, pe care Sfântul Niceta îl atribuie
Elisabetei, ܈iănuă Fecioarei Maria) : „țăreЮte sufletul meu pe Domnul… ” (Lc.1, 46-
55)574.
573 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 11 (trad. rom. O. Pop, p. 151).
183
Toateăacesteăcântăriămen܊ionateădeăSfântulăNicetaăerauăîntrebuin܊ateăînăserviciulă
Utreniei,ă alăturiă deă celelalteă lecturi biblice ܈iă de psalmiiă cânta܊iă atâtă antifonic câtă ܈iă
respo nsorică ܈i , alcătuiauă rânduialaă privegheriiă deă noapte.ă Cercetătorulă A. E. Burn,
comparândălistaădeăcântăriărămasăădeălaăSfântulăNicetaăcuălisteleăfolositeăînăbisericileădină
Constantinopol, din Milanoă ܈iă din Galia, din aceea ܈i perioadă,ă considerăă căă episcopu l
Remesianei foloseaă acelea܈iă cântăriă întrebuin܊ateă deă B iserica din Constantinopol,
adăugândăînăplusă Cântarea profetului Ieremia (probabil versetele 5, 1-22), ca în Biserica
galicană575.
Lista cân tărilorăbibliceăla care face pomenire Sfântul Niceta ne poate sugera un
crâmpei din rânduiala slujbei de priveghere celebratăăînăbisericaădinăRemesiana.ăAlăturiă
deăacesteăcântări , seăadăugauăanumi܊iăpsalmi , precumă܈iădiferiteăimne.ăNicetaăaminte܈teă܈iă
deăinterven܊iaădiaconului , care rostea ectenii pentru diferitele categorii de catehumeni, de
energumeniă܈iă de credincio܈i576.
Sfântul Niceta considera psalmodia modalitateaă deă fixareă ܈i de asimilare a
dogmelor Bisericii deăcătreăcredincio܈i.ăDeci , psalmodia,ăpeălângăărolul educativ moral-
religios,ăeraă܈iăunămijlocădeălămurireă܈iă de întărireăaăunită܊iiăînădreaptaăcredin܊ă577, într- o
perioadăă plinăă deă frământăriă ܈iă de dezbinăriă religioase , provocate de cătreă arieniă ܈i de
574 Sfântul Niceta de Remesiana atribuie în mod direct Elisabetei imnul lucanic Magnificat : „Cum
Elisabeth Dominum anima nostra magnificat/Cu Elisabeta sufletul nostru preamăreЮte pe Domnul”, De
psalmodiae bono, 11 (trad. rom. O. Pop, pp. 150- 151).ă Aceastăă afirma܊ieă oă întâlnimă ܈iă înă opereleă unoră
scriitoriăbiserice܈ti,ăprecum:ă Sfântulă IRINEU DE LYON, Adversus haereses, IV, 7, 1, în PG 7, col. 991, la
ORIGEN , Homiliae in Lucam – Homilia VII in Lucam, în PG 13,ă col.ă 1817ă Că (Traducereaă românească:ă
Origen, Din Omiliile la Evanghelia după Țuca, VII, 3, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 7,
Traducere de Teod orăBodogae,ăNicolaeăNeaga,ăZoricaăLațcu,ăstudiuăintroductivășiănoteă de Teodor Bodogae,
Ed. InstitutuluiăBiblicășiădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucurești,ă1982,ă p.ă88 : ,,Se poate citi,
după cum am găsit într -un mare număr de exemplare, că și fericita Fecioară a pro orocit. Dar tot așa știm,
după alte manuscrise, că și Elisaveta a fost aceea care încă a rostit pror oociile ei ” ܈iă laă CHIRIL AL
IERUSALIMULUI , Cateheza XVII,ă7ă(trad.ărom.ăD.ăFecioru,ăp.ă298):ă„Elisabetaăs -aăfericităpeăsineăînsă܈i”.ăMai
multeă informa܊iiă cuă privireă laă aceastăă problemăă găsimă înă următoareleă studii:ă Tho masă BARNS ,ă „Theă
Magnificat inăNicetaăofă RemesianaăandăCyrilăofăJerusalem”,ăînă The Journal of Theological Studies, vol.
VII, 1906, pp. 449-453; R. L AURENTIN ,ă „Tracesădțăallusio ns étymologiques en Luc 1- 2”,ăînă Biblica, 38,
1957, pp. 1-23; François J ACOBÉ ,ă „Lțorigineă duă Magnificat”,ă înă Revue d'Histoire et de Littérature
Religieuses, tom. II, 1897, pp. 424-432; W. W HITE JR., Magnificat, în Enciclopédia da Biblia, vol. 4, Ed.
CulturaăCristă,ăSãoăPaulo,ă2008,ăpp.ă52 -53.ăAăseăvedeaă܈iăRăzvană PER܇A , țăreЮte suflete al meu pe Domnul
– Imn Mariologic, sau nu? Lc. 1, 47-55, la: http://persarazvan.blogspot.ro/2011/06/mareste-suflete- al-meu-
pe-domnul-imn.html (14.07.2015).
575 A. E. B URN, Niceta of Remesiana, pp. XCIV-XCV.
576 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono, 14 (trad. rom. O. Pop, p. 157).
577 V. S TANCIU ,ă„Cântareaăculticăăortodoxă…”,ăp.ă550.
184
către macedonieni. În acest sens el va compune imnul Te Deum laudamus, pe care, cu
siguran܊ă , îl utiliza la sfintele privegher iă܈iăpentruăaăcombateădoctrinaăariană.
Este bine cunoscutăă luptaă peă careă episcopulă Nicetaă a dus-o împotriva ereziilor.
Pentru aămen܊ineădreaptaăcredin܊ăăînămijloculăcredincio܈ilorăsăi,ăacestăvenerabilăepiscopă
recomanda psa lmodiaă܈iă îi îndemna, adesea, peăaceștiaăsăăcânteă„cuăîn܊elegere”,ăadicăănuă
numaiăcuăvocea,ăciă܈iăcuăm intea, spre a putea în܊elegeăînvă܊ăturileă܈iădogmeleăBisericii:
„Căciătotăceeaăceăauăprimităprofe܊iiă܈iăînsă܈iăEvanghelia,ăseăaflăăînăacesteăcânt ăriăaleăc elor
ceă cuă plăcutăă dulcea܊ăă leă dauă glas.ă Seă aratăă Dumnezeu,ă seă iauă înă râsă închipuirile,ă seă
impuneă credin܊a,ă seă alungăă necredin܊a,ă seă aduceă dreptatea,ă seă stăvile܈teă nedreptatea,ă s eă
laudăă milostenia,ă cruzimeaă dăă înapoi,ă seă cautăă adevărul,ă seă osânde܈teă minciu na, se
condamnăăîn܈elăciunea,ăseălaudăăcură܊ia,ătrufiaăeăînlăturată,ăsmereniaăeăînăl܊ată,ăseăpredicăă
pocăin܊a,ăseăvăde܈teăpaceaădeăurmat,ăseăcereăapărareăîmpotrivaădu܈manilor,ăseăfăgăduie܈teă
răzbunare,ă seă hrăne܈teă nădejdeaă sigură.ă ܇i,ă ceeaă ceă esteă maiă pres us de toate acestea,
psalmiiăsuntăcânta܊iăcaătaineăaleăluiăHristos.ăCăciăseăaratăă܈iăna܈ter eaăLuiă܈iăîmpotrivireaă
mul܊imiiă necredincioase,ă seă nume܈teă ܈iă mo܈tenireaă neamurilor,ă seă cântăă puterile ă
Domnului,ăseăzugrăve܈teăpătimireaăvrednicăădeăcinstire,ăseăaratăăÎnviereaăplinăă deăslavă,ă
nuăseătreceăsubătăcereăniciăchiarăfaptulăcăăaă܈ezutăde -aădreapta.ăApoiăseăaratăăvenireaăcuă
focă aă Domnului,ă seă dezvăluieă judecataă înfrico܈ătoareă aă viiloră ܈iă aă mor܊ilor .ă Ceă săă maiă
spun?ăSeădescoperăăchiarătrimitereaăDuhuluiăcreatoră܈iăînnoireaăpământului:ădupăăac esteaă
va urma împără܊iaăve܈nicăăaăcelorădrepțiăînăslavaăDomnului,ăprecumă܈iăosândaănesfâr܈i tăăaă
păcăto܈ilor.ăAcesteaăsuntăcântărileăpeăcareăleăcântăăluiăDumnezeuăBiserica .ăAcesteaăsuntă
celeăpeăcareăleăînal܊ăăchiarăcuăglasăaceastăăadunareăaănoastră.ăAcesteaănuănumaiăcăănu -l
slăbescăpeăcelăceăcântă,ăciădimpotrivă,ăîlăîntăresc.ăNuăstârnescădesfrânarea,ăc iăoăpotolesc.ă
Veziădacăămaiăpoateăexistaăîndoialăăcăă܈iăcântărileăplacăluiăDumnezeu,ăatunciăcândătot ăceă
seăfaceăprive܈teăspreăslavaăCreatorului”578.
V ia܊aă duhovniceascăă aă comunită܊iiă dină Remesiana seă vaă îmbunătă܊i substan܊ială
avându- lă înă mijloculă loră peă episcopulă Niceta.ă Prezen܊aă saă laă câ rma Bisericii din
Remesianaă aă făcută posibilăă păstrareaă comuniuniiă credincio܈ilor,ă dară ܈iă conve rtirea
păgânilorălaădreaptaăcredin܊ăă܈iăin tegrarea lor în sânul Bisericii. În calitate de arhiereu, el
܈i-aă în܊elesă rolulă săuă deă mijlocitor întreă Dumnezeuă ܈iă oameni,ă urmărindă desăvâr܈ireaă
578 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 5, 6, 7 (trad. rom. O. Pop, pp. 143-145); Z. M ATEI,
„Necesitateaărespectăriiăregulilor …”, p. 115.
185
fiecăruiaă܈iăaătuturorălaăunălocăînăplinătateaăTrupuluiăluiăHristos579.ăCatehetădesăvâr܈it,ădară
܈iăduhovnicădeăoăîn altăă܊inutăăspirituală,ăepiscopulăNicetaăaăcăutatăsăădezvolteăînăsufleteleă
credincio܈iloră săiă „gustulă pentruă practicareaă celoră douăă mijloaceă deă cură܊ieă ܈iă înăl܊are,ă
potrivite sufletului simplu, care sunt privegh ereaă܈iăcântareaăînăcomun”580.
Introducereaă slujbeiă deă priveghereă înă nop܊ileă deă sâmbătăă spreă duminicăă nuă s -a
făcutăfărăăîmpot riviri, dar SfântulăNicetaăreu܈e܈te treptat, prinătactulăsăuăpastoral , săăaduneă
câtă maiă mul܊iă credincio܈iă careă săă participeă laă aceastăă sfântăă celebrareă atâtă deă bogat ăă înă
rugăciuni,ă în imneă܈iă în citiri .ăDupăăcumăvomăarăta,ăscopulăacestorăadunăriăesteăjustificată
de către episcopăcaăavândăunărolăpurificator,ăesen܊ialăînăprocesulădeădesăvâr܈ire581.
Pentru Sfântul Niceta, participarea la aceste slujbe de priveghere nu este un
simpluă actă deă prezen܊ă,ă ciă presupuneă oă totalăă dăruireă aă credinciosului;ă ea se face din
dragosteăcuratăăfa܊ăădeăDumnezeu,ăimplicândăîntreagaăfiin܊ăăînăactulărugăciunii:ă
„Numaiăcă,ăpreaiubi܊ilor,ăcineăvegheazăăcuăochii,ăsăăveghezeă܈iăcuăinima;ăcineăseăroagăăcuă
suflareaăgurii,ăsăăseăroageă܈iăcuămintea,ăcăciănuăeădeăajunsăsăăvegheziăcuăochiiă܈iă săădormiă
cuăinima”582.
Acelea܈iă reguliă suntă valabileă ܈iă înă cazulă psalmodiei.ă Psalmodiaă sauă muzicaă
bisericeascăăesteămijloculăprinăcareăcredincio܈iiăseătranspună într-un plan spiritual potrivit
pentruă comuniuneaă cuă Dumnezeu.ă Eaă oferăă credinciosuluiă bucuriiă spirituale,ă avândă
menireaă deă aă fiă „modestăă slujitoare”ă aă cultuluiă Bisericii în scopul cinstirii lui
Dumnezeu583. Caă ܈iă înă cazulă priveg herii, Sfântul Niceta recomand ă credincio܈iloră
psalmodia, precum ܈iăcâtevaăreguliădeăexecu܊ieăaăei,ăpentruăaăfiăpeăplaculăluiăDumnezeuă܈iă
dupăătradi܊iaăBisericii.
Pentruă Sfântulă Niceta,ă cântareaă bisericeascăă presupuneă dăruire,ă în܊elegere,ă
împreună -participare, armonie. El respinge, înă muzicaă bisericească , elementulă teatrală ܈iă
dramatismul584, deoarece psalmodi aă trebuieă săă producăă înă sufletele credincio܈iloră
sentimentulă pocăin܊ei.ă Militează pentruă oă disciplinăă serioasă , cerând ca vocile tuturor
579 IRINEU , MITROPOLITUL OLTENIEI ,ă„Responsabilitateaăepiscopuluiăfa܊ăădeăharulăarhierieiăsaleă܈iăfa܊ăă
deăhirotoni܊iiăsăi”,ăînă Almanah Bisericesc – Episcopia Giurgiului, 2011, Ed. Episcopiei Giurgiului, p. 76.
580 .܇ăC.ă ALEXE ,ă„Foloaseleăcântăriiăbiserice܈tiăînăcomună…”,ăp.ă168.
581 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei , 3 (trad. rom. O. Pop, pp. 117-119).
582 NICETA DE REMESIANA , De vigiliis servorum Dei , 9 (trad. rom. O. Pop, p. 131).
583 Domin A DAM ,ă„CântareaăBisericiiănoastreăortodoxe”,ăînă Altarul Reîntregirii, XI (2006), nr. 1, p.
134.
584 Dicаionar de muzică bisericească …, p. 592; O. L.C OSMA ,ă„MuzicaăluiăNiceta…”,ă p. 2.
186
celoră ceăpsalmodiazăăsă fieălaăunison.ă Întreagaăfiin܊ăăseă cereăaăfiăimplicatăăînăacestă actă
liturgic, din care este exclus formalismul sau formele de evlavie false:
„Numaiă că,ă preaiubi܊ilor,ă pentruă aă nuă supăraă peă Dumnezeu,ă săă cântămă cuă sim܊ireaă
încordatăă܈iăcugetulătreaz,ălăsândădeăoăparteăpove܈tileăfărăărost.ăCăciăastfel ăneăîndeamnăă
psalmulăzicând:ă«CăăÎmpăratăaătotăpământulăesteăDumnezeu,ăcânta܊iăcuăîn܊elegere»ă [Ps.
46, 8] ,ă adicăă cuă aten܊ie,ă pentruă aă cântaă nuă numaiă cuă suflarea,ă adicăă cuă glasul,ă ciă ܈iă cuă
mintea,ă ܈iă pentruăaă ܈iă cugetaă ceeaăceă cântăm,ă pentruăcaă mintea,ăfuratăă deă pove܈tiă ܈i ă deă
gânduriă străine,ă săă nuă aibăă ostenealăă zadarnică.ă Chiară sunetulă oriă melodiaă săă seă cânteă
potrivită sfinteiă credin܊e,ă nuă caă unaă ceă redăă suferin܊eă deă tragedie,ă ciă exprimăă înă voi
adevărataăcre܈tinătate;ănuăcaăunaăceămiroaseăa cevaăteatral,ăciăproduceăcăin܊a păcăto܈ilor.ă
Iarăglasurileăvoastre,ăaleătuturor,ănuătrebuieăsăăfieăstridente,ăciălaăunison.ăNuăunulă săătragăă
înainteă proste܈teă oriă unulă săă seă smerească,ă iară altulă săă ridiceă glasul; ă ciă fiecareă săă seă
străduiascăă cuă smerenieă a -܈iă potriviă voceaă laă sunetulă coruluiă aflată înă armonie,ă fărăă aă oă
scoateăînăeviden܊ăăoriăaăoăprelungi,ăcaăpentruăaăoăarătaădintr -oăprosteascăă܈iănepotrivităă
falăăoriăpentruăaădoriăsăăplacăăoamenilor.ăCăciănoi trebuieăsăăîmplinimătotulăcaăînainteaăluiă
Dumnezeu,ănuădinădorin܊aădeăaăplăceaăoamenilor”585.
Sfântul Cipriană ală Cartagineiă arată ܈iă el , în tratatul Despre Rugăciunea
Domnească , cumătrebuieăpracticatăărugăciuneaă܈iăcântareaăimnelor ܈iăcareătrebuieăsăăfieă
atitudinea credinciosului în b iserică la sfintele privegheri :
„Cândăneărugăm,ăvorbaă܈iărugaănoastrăăsăăfieăcuăsmerenie,ăînălini܈teă܈iăcuviin܊ă,ăgândindu –
neă căă neă aflămă înă fa܊aă luiă Dumnezeu.ă Trebuieă săă plăcemă ochiloră diviniă ܈iă prină ܊ inutaă
corpuluiă ܈iă prină felulă vocii.ă Căciă dupăă cumă celă careă vorbe܈teă tareă dovede܈teă lipsă ă deă
cuviin܊ă,ălaăfelăcelăcareăseăroagăătrebuieăsăăarateărespectă܈iămodestie.ă[…]ăC ândăneăadunămă
laăunălocăcuăfra܊iiăno܈triă܈iăfacemăjertfeleădivineăcuăpreotulăluiăDumnezeu,ănuă trebuieăsăă
uitămă respectulă ܈iă disciplinaă peă careă leă datorăm,ă săă facemă rugăciuniă pretutindeni,ă cuă
cuvinteănepotrivite,ăciăsăăneăadresămăluiăDumnezeuăcuăsmerenie,ănuăcuăglasăzgomotos, ă
585 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 13 (trad. rom. O. Pop, p. 153) .ă Datorităă unoră
exagerăriă܈iăneorânduieliăapăruteăînăBisericăăprivindăexecu܊iaăpsalmodiei,ăînăanulă36 0,ăunăsinodălocală܊inutălaă
Laodiceeaăaăhotărâtăcă „nimeniănuătrebuieăsăăcânteăînăBiserică,ăcuăexcep܊iaăpsal܊ilorăcanoniciărândui܊iăpentru ă
aă cântaă psalmii,ă careă urcăă înă amvonă ܈iă careă cântăă dupăă carte”ă (can.ă 15), ă însăă majoritateaă c elor ce au
comentatăacestăcanonăconsiderăăcă „prinăaceastaănuăseăinterziceăpoporuluiăsăăcânte,ăciăseădăăîndrumareaăcaă
acestaăsăăcânteăsecondândăpeăcântăre܊ulă(psaltul)ăoficial”, cf. Ioan N. F LOCA , Canoanele Bisericii Ortodoxe.
Note Юi comentarii, 1991, p. 206.
187
fiindcăăDumnezeuănuăascultăăvoceaănoastră,ăciăinimaănoastră,ă܈iănuăareănevoieădeăstrigă te
Celăceăneăcunoa܈teăgândurile”586.
La fel ca episcopul Niceta, SfântulăVasileăcelăMareărecomandaă܈iăelăcaăpsalmodiaă
săăfieăfăcutăăînăchipăarmoniosă܈i dinăinimăăcurată:
„Nuă totă celă ceă areă înă gurăă cuvinteleă psalmuluiă cântăă Domnului,ă ciă ceiă careă înal ܊ă,ă dină
inimăăcurată,ăcântărileădeăpsalmi.ăTo܊iăcâ܊iăsuntăcuvio܈iă܈iăpăstreazăădreptate aăceaăcătreă
Dumnezeu,ă to܊iă aceiaă potă săă cânteă luiă Dumnezeuă psalmiă înă chipă armonios,ă urmând ă
ritmurileăceleăduhovnice܈ti.ăDarăcâ܊iănuăstauăaiciăînăbisericăăvenindădeălaă desfrânări!ăCâ܊iă
nuăvinădeălaăho܊ii!ăCâ܊iănuăascundăînăinimileălorăviclenieă܈iăminciună!ăSeăpareă căăauăînă
guraălorăcântareădeăpsalmi,ădarănuăcântăăcuăadevăratăpsalmi.ăCăciăpsalmulăacesta,ăpeăcare ă
îlătâlcuim,ăcheamăăpeăcelăcuviosăsăăcânteăpsalmi.ă[…]ăCură܊i܊i -văăinimile,ăcaăsăărodi܊iăcuă
duhul,ăpentruăca,ăajungândăcuvio܈i,ăsăăpute܊iăcântaăcuăpricepereăpsalmiăDomnului”587.
Alte reguli, expuse de cătreă episcopul Niceta în omilia De psalmodiae bono, aveau
menireaădeăaăproduceă܈iămaiămultăăarmonie.ăÎnătimpulăcelebrărilorăl iturgice, pentru a se
evitaă oriceă neorânduială,ă ceiă careă nu -܈iă puteauă potriviă vocea cu tonalitatea corului ce
psalmodia erauăsfătui܊iăsăătacăăsauăsăăcânteămaiăîncet pentru a nu- iătulburaăpeăceilal܊i,ăcăci
„nuăesteădatătuturorăsăăaibăăglasămlădiosăoriăplăcutăsunător”588.
Câtevaăîndemnuri,ăcareăsuntăvalabileă܈iăînăzileleănoastre,ăleăoferăă Sfântul Niceta cu
multăăcăldură tuturorăcredincio܈ilor,ăpentruăcaătoatăălaudaăsăăfieăplăcutăă lui Dumnezeu:
„Iarăatunciăcândăseăcântă,ăsăăseăcânteădeăcătreăto܊i,ăcândăseăfaceărugăciunea,ăsăăseăfac ăădeă
cătreăto܊i.ăCândăseăfaceăcitirea,ăsăăfieăascultatăăînălini܈te,ădeăasemenea,ădeăcăt reăto܊i,ăpentruă
ca,ăînătimpăceăcite܊ulăcite܈te,ăvreunăaltul,ărugându -se,ăsăănuăfacăătulburareăcuăglasăstrigător.ă
Iarădacăăaiăîntârziatăcândăseăsăvâr܈e܈teăcitirea,ădoarăînchină -teăluiăDumnezeuă܈i,ăcuăsemnulă
Cruciiăpeăfrunte,ăpleacă -܊iăcuăaten܊ieăurechea.ăSeăîntindeăvremeaărugăciuniiăcâtătimpăneă
rugămăcuăto܊ii,ăseăîntindeăvremeaăcâtătimpăveiăfiădorită܈i,ăoriădeăcâteăoriăv eiăfiădorităsăăteă
rogi singur, s ăănuăpierziăcitireaădinăgrijaăpentruărugăciune,ăcăciăpeăaceeaăn -o poate avea la
îndemânăăoricineămereu,ăînăvremeăceăputin܊aădeăaăneărugaăeălesnicioasă.ă܇iăsăănuăsoco܊iăc ăă
esteă mică folosulă dină ascultareaă sfinteiă citiri,ă deă vremeă ceă însă܈iă rugăciuneaă d evineă mai
bogată,ăcândăminteaăaleargăăîntărităădeăimaginileălucrurilorăsfinte,ăimaginiă peăcareăabiaăle –
586 CIPRIAN AL CARTAGINEI , Despre Rugăciunea Domnească, IV, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti,
vol. 3, p. 465.
587 VASILE CEL MARE, Omilie la Psalmul XXIX, 3, în Părinаi și Scriitori BisericeЮti, vol. 17, pp. 239-
240; N. M OLDOVEANU ,ă„SfântulăVasileăcelăMare…”,ăp.ă527.
588 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 13 (trad. rom. O. Pop, p. 155).
188
aăauzit.ă[…]ăDeăaceeaă܈iădiaconulăcuăglasulălimpede,ăcaălaăoăîn܈tiin܊are,ăneăînd rumăăpeăto܊iă
ca,ăfieăînărugăciune,ăfieăînăcântare,ăfieăînăascultareaăcitirilor,ăsăăseăpăstr ezeădeăcătreăto܊iă
unirea”589.
Caă ܈iă înă cazulă omiliei De vigiliis servorum Dei, Sfântul Niceta de Remesiana
folose܈teăînăaceastăăpredicăă܈iăunăizvorăpatristic pentru a oferi expunerii saleăoă܈iămai mare
autoritate.ă Înăaceastăăpredicăăîlăciteazăă pe Sfântul Ciprian al Cartaginei care, preocupat
fiind ܈iăelădeăcântareaăpsalmilor,ăîlăîndemnaăpeăprietenulăsăuăDonat săăcânteăpsalmiăspreă
slava lui Dumnezeu:
„Săăpetrecemăbucuro܈iăaceastăăzi,ăziceăel,ă܈iăsăănuăfieăniciăunăceasăalăîntruniriiăli psitădeă
harulăceresc.ăRăsuneădeăpsalmiăîntrunirea,ăcăciăbună -܊iăesteă܊inereaădeăminteă܈iămlădiosă
glasul. Ia- ܊i,ă caă deă obicei,ă aceastăă sarcină;ă maiă bineă păstore܈tiă peă ceiă preaiubi܊iă deă aiă
duhovniceascaă auzire.ă Săă neă atragăă dulcea܊aă credin܊ei,ă căciă ceiă careă cântăă bineă a u o
plăcereăanume,ăceăîndeamnăălaăcredin܊ăăsufleteleăascultătorilor”590.
Cu acest pasaj seă sfâr܈e܈teă unaă din tre cele mai frumoase omilii din literatura
patristicăă daco -romană,ă rostităă deă cătreă episcopulă Nicetaă deă Remesiana.ă A܈aă cumă
eviden܊iaăpărinteleăprofe sor ܇tefanăC.ăAlexe,ăaceastăăomilieă„seăimpuneăprinăbogă܊iaădeă
sfaturiă܈iăp recepteăprivitoareălaăcântareaădeăob܈te”591.ăPutemăspuneăcăăesteă cel mai vechi
document ceă surprindeă via܊aă liturgicăă înă desfă܈urareă a strămo܈iloră no܈triă daco -romani .
Valoarea inestima bilăă aă acestuiă documentă patristică oferăă veridicitateă considera܊iiloră
Sfântuluiă Paulinusă deă Nola,ă careă îlă laudăă peă episcopulă d aco-roman, pentru rodnica sa
activitate pastoral- misionară:
„Darăacum,ăchiară܈iăunăsălbaticăcuăurechile
La preotul nostru va devora cântecele
Atâtădeăpioase:ăhranaăprinăcântecăaăsăturat
Nesăturatulăpântec”592.
589 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono , 13, 14 (trad. rom. O. Pop, pp. 155-157). Sfântul
CiprianăalăCartagineiărecomandaă܈iăelăcredincio܈ilorăcaărugăciuneaăsăăfieăfăcutăă fărăăîmpră܈tiereaămin܊iiă܈iă
cuătoatăăevlaviaăcuvenită:ă„PeăDomnulănuătrebuieăsă -Lăroageăsunetulăvocii,ăciăcuătoatăăseninătateaăsufletulă܈iă
sim܊ireaănoastră.ăEsteătotalăăindecen܊ăăca,ăatunciăcândăÎlărogiăpeăDomnul,ăsă -܊iăzboareăgândulăînăaltăăparte,ă
săăcuge܊iălaălucruriăcareăn -auănimicăcomunăcuărugăciunea,ăcaă܈i cumăaiăputeaăînăacela܈iătimpăsăăvorbe܈tiăcuă
Domnulă܈iăsăăteăgânde܈tiălaăaltceva”,ă CIPRIAN AL CARTAGINEI , Despre Rugăciunea Domnească, XXX, în
col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 3, p. 482.
590 CIPRIAN AL CARTAGINEI , Ad Donatum, XVI, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 3, pp. 424-
425.
591 .܇ăC.ă ALEXE ,ă„Foloaseleăcântăriiăbiserice܈tiăînăcomună…”,ăp.ă181.
592 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 133-136 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 258).
189
TeologiaăliturgicăăaăSfântului NicetaădeăRemesianaăfaceădovadaăintenseiăactivita܊iă
pastoral-misionare a episcopului daco-roman. De asemenea, ea puneă înă luminăă marile
frământăriă politiceă܈iă doctrin areădeălaăsfâr܈itulăsecoluluiăal IV-leaă܈iăînceputulăsecoluluiăală
V-lea.ă Acolo,ă „într -ună ܊inută tăcută ală lumii”,ă barbariiă păstori܊iă deă cătreă Nicetaă aveauă săă
audăă acest îndemn al episcopuluiă lor:ă „Dacăă sufletulă tăuă îndurăă întunericul,ă caută pe
Hristos,ă căciă El esteă Lumina”593. Aceastăă chemareă călduroasăă aă făcută caă mul܊ imile de
păgâniăsăăcreadăăînăHristosă܈iăsăăcearăăBotezul.ăGrijaăepiscopuluiăremesianăfa܊ăădeăaceastăă
lucrareă sacramentalăă seă reflectăă atâtă deă profundă înă lucrareaă Libelli instructionis, un
catehismădestinatăcandida܊ilorălaăBotez,ăcareăneădovede܈teăcăălaăsfâr܈itulăsecoluluiăalăIV –
leaă cre܈tinismulă înregistraseă progreseă importanteă înă episcopia Remesiana. Într- adevăr ,
teologiaăliturgicăăaăSfântuluiăNicetaăneădezvăluieăsecven܊eădinăvia܊aăcre܈tină a strămo܈iloră
no܈triă daco -romani,ă exprimatăă în:ă rugăciune,ă lectură duhovniceas că,ă post,ă priveghereă ܈iă
psalmodie.
Trebuie săămenționămăfaptulă căepiscopul Niceta nu este doar un simplu martor al
experien܊eloră liturgice din cuprinsul eparhiei sale, deoarece prin opera sa liturgică , el ne
transmite practica baptismală deă origineă apostolică, păstratăă pânăă astăzi înă Răsăritulă
ortodox.ă Totodată,ă seă dovede܈teă aă fiă n u doar un practicant al acestor ritualuri, ci ܈i o
persoanăă careă aă avut oă contribu܊ieă importantăă laă dezvoltareaă lor . Pentruă cre܈tinismulă
românesc, opera l iturgicăăaăSfântuluiăNiceta de Remesiana este extremădeăvaloroasă . În
scrierile sale el vorbe܈teădespreă„baiaăna܈teriiădinănou”ăaăstrămo܈ilorăno܈tri,ăarătândăcumă
auătrecută„deălaămoarteălaăvia܊ă”ă܈iăcumă„dinăpăgâniăauădevenităcre܈tini”.
4.2.ăTeologiaădogmatică
Teologiaă dogmaticăă aă Sfântuluiă Nicetaă deă Remesianaă esteă expusăă sistematică înă
lucrarea Libelli instructionis , respectiv în Libelli IIIă܈iăV,ăînăcareăsuntăpăstrateătratatele:ă
De ratione fidei (Despreă rânduialaă credin܊ei)ă ܈iă De Spiritus Sancti potentia (Despre
putereaă Sfântuluiă Duh),ă precumă ܈iă tratatulă De Symbolo (Despreă Simbolulă deă credin܊ă).ă
Întreagaă saă operăă dogmaticăă esteă rezultatulă uria܈eloră frământăriă teologiceă provocateă deă
593 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationobus D. N. Iesu Christo convenientibus, 2 (trad.
rom. O. Pop, p. 15).
190
arieniă ܈ i de macedonieni în jurul Persoanelor Preasfintei Treimi. Prin cele trei tratate,
amintiteă maiă sus,ă autorulă î܈iă dovede܈teă „voca܊iaă saă literară,ă claritateaă ܈iă expresivitateaă
stilului,ăprecumă܈iătactulăsăuăpastoral”594.
Astfel,ă teologiaă saă dogmaticăă tratează,ă foarteă sistematic,ă problemeă legateă de :
triadologie,ă hristologie,ă pnevmatologie,ă mariologie,ă eclesiologieă ܈iă eshatologie.ă Fiecareă
operăă aă episcopuluiă deă Remesianaă începeă printr -o expunere a problemelor de ordin
generală și teologic, urmând apoi par teaă aplicativă,ă practică,ă morală,ă exemplificatăă prină
diferiteăexempleăconcludente.ăTextulăsăuănuăesteăcomplicată܈iăniciăfilosofic.ăAutorulăevităă
specula܊iileădeăordinăteologic,ădeoareceăseăadresaăoamenilorăsimpliă܈i,ăd e cele mai multe
oriă ne܈tiutoriă de car te.ă Toateă frazeleă saleă abundăă înă diverse compara܊ii,ă a ntiteze,
paralelisme, metafore, jocuriă deă cuvinteă ܈iă alitera܊ii595. Învă܊ăturaă saă teologicăă adresatăă
atât catehumenilor câtă܈iăcredincio܈ilor,ăesteăînătotalitateăpreluatăădinăSfântaăScripturăă܈iă
din Sfânt aăTradi܊ie596,ăcăileădeătransmitereăaleărevela܊iei:
„Esteănevoieăa܈adarăcaăceiăceăaleargăăspreăcredin܊ăăsăăcercetezeăînvă܊ăturileă trebuincioase,ă
peă careă leă potă în܊elegeă ܈iă re܊ineă ܈iă min܊ileă simple,ă nuă învă܊ăturiă alcătuiteă din ă propriaă
cugetare, ci adunate din propovăduireaăSfinteiăScripturi”597.
A܈aă cumă amă precizată ܈iă înă capitolulă anterior,ă întreagaă operăă literarăă aă Sfântuluiă
Nicetaăaăfostăscrisăădinănecesitateăpastorală,ăînăîmprejurărileăgreleăprinăcareăaveaăsăătreacăă
Bisericaălaăsfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -lea ܈i începutul secolului al V-lea, din pricina ereziilor
virulenteăaleăluiăArieă܈iăMacedonie,ă careănegauă dumnezeireaăFiuluiă܈iăaăSfântuluiăDuh.ă
AlăturiădeăSfântulăAtanasieăcelăMareă܈iădeăSfântulăAmbrozieăalăMediolanului,ăepiscopulă
Niceta de Remesiana va lupt a,ăprinăpredicaă܈iă prin scrierile sale, împotriva acestor erezii,
careă î܈iă făceauă sim܊ităă prezen܊aă ܈iă înă jurisdic܊iaă episcopieiă sale,ă producândă dezbinăriă ܈iă
schismeăîntreăcredincio܈iiăsăi.ă
Dupăă cumă vomă arăta,ă teologiaă dogmaticăă aă Sfântuluiă Nicetaă areă caă obiectiv
dovedireaă dumnezeirii,ă deofiin܊imiiă ܈iă egalită܊iiă Fiuluiă ܈iă aă Sfântuluiă Duhă cuă Tatăl,ă
contestatăădeăcătreăeretici.ăÎnăacestăsens,ăînăopereleăsaleădogmatice,ăautorulăvaăcombateă
învă܊ăturileă gre܈iteă aleă luiă Arieă ܈iă Macedonie,ă dară ܈iă doctrineleă unoră secte antitrinitare,
răspânditeăîncăădinăsecolulăalăII -leaă܈iăalăIII -lea prin Sabellius Patripassianul, condamnat
594 M. DIACONESCU , Antologie de literatură…, p. 295.
595 M. DIACONESCU , Antologie de literatură…, p. 303.
596 .܇ C. A LEXE ,ă„SfântulăNicetaădeăRemesianaă܈iăecumenicitatea…”,ăp.ă499.
597 NICETA DE REMESIANA , Libelli instructionis, Cartea I, Fragm. I (trad. rom. O. Pop, p. 21).
191
deăpapaăCalistăînăanulă220ăcaăsus܊inătorăprincipalăalămodalismuluiămonarhianistă܈iă prin
Photinus, episcop de Sirmium, condamnat în anul 351 pe ntruă negareaă preexisten܊eiă
LogosuluiăcaăentitateădistinctăădeăTatăl598.
4.2.1. Triadologia la Sfântul Niceta de Remesiana
Înăreflec܊iaăsaăteologică,ăSfântulăNicetaădeăRemesianaăvaăexpuneăînvă܊ăturaădespreă
SfântaăTreime,ămărturisindăcăăexistăăunăsingurăDumnezeuăîntreităînăPersoane:ăTatăl,ăFiulă
܈iăSfântulăDuh,ăînănumeleăCăreiaă„oameniiărenăscu܊iăprinăcredin܊ăă܈iăsfin܊i܊iădupăăcanonulă
Evanghelieiă[…],ăî܈iăpunănădejdeaăînăÎmpără܊iaăcerurilor”599.ăÎnăconformitateăcuăînvă܊ăturaă
Bisericii, Sfântul Niceta sublini azăă faptulă căă celeă treiă Persoaneă auă înă comună fiin܊aă sauă
substan܊a,ăînsăănuătrebuieăconfundateăîntreăele.ăAstfel,ăTatălănuăesteăniciăFiul,ăniciăSfântulă
Duh;ăFiulănuăesteăniciăTatăl,ăniciăSfântulăDuh;ăSfântulăDuhănuăesteăniciăTatăl,ăniciăFiul,ăci,ă
toate cele trei Persoane sunt oăsingurăăDumnezeire:
„Fie,ă a܈adar,ă dupăă mărturisireaă Botezului,ă deplinăă credin܊aă înă Treime,ă unicăă dăruireaă
pio܈eniei;ă ܈iă săă nuă credem,ă dupăă obiceiulă păgânilor,ă înă osebireaă puteriloră oriă să ă
presupunemă înă Treimeă oă crea܊ie.ă Dară săă nuă cădemă niciă înă păcatulă iudeilor,ă care -L
tăgăduiescăpeăFiulăluiăDumnezeu,ăcareănuăseăînchinăălaăDuhul,ăci,ămaiădegrabă,ăaducândă
închinareă܈iăpreamărireăTreimiiădesăvâr܈ite,ăcumăoăspunemătainicăcuăguraănoastră,ă astfelă
săă avemă ܈iă cugetul:ă Unulă Sfânt,ă adicăă Duhul,ă unul Domnul Iisus Hristos în slava lui
DumnezeuăTatăl,ăAmin.ăCăciăunaăesteăcredin܊aăTreimii”600.
Dar ,ăaceastăămărturisireădeăcredin܊ă , aveaăsăăfieăpusăălaăîndoialăădeăcătreăceiăcareă
căutauăpeăcaleăra܊ionalăăsăăpătrundăăfiin܊aă܈iătaineleăluiăDumnezeu.ăEpisco pul Niceta se
mirăădeăinsisten܊aăunorăereticiă܈iăchiarăcredincio܈iăcare,ă din cauza întrebărilorăîntortochiateă
܈iă nefolositoare,ă aveauă săă producăă dezbinăriă ܈iă neîn܊elegeriă înă sânulă Sfinteiă Biserici,ă
atingândădirectă܈iăînăesen܊ăădogmaăSfinteiăTreimi:
598 P. R ESSA ,ă„NicetaădiăRemesianaăeălțeresia”,ă pp. 167- 168.
599 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 29).
600 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 22 (trad. rom. O. Pop, pp. 83-85). Fericitul
Augustinăfaceă܈iăelăoădistinc܊ieăîntreăpersoaneleăSfinteiăTreimi.ăÎnăsec܊iuneaă Despre taina Treimii , episcopul
Hiponeiămărturise܈teăcăă„TreimeaăesteăunăsingurăDumnezeu:ăceeaăceănuăîns eamnăăcăăTatălăesteăacela܈iăcuă
Fiulă܈iăcuăSfântulăDuh,ăciăcăăTatălăesteăTatăl,ăFiulăesteăFiul,ăDuhulăSfântăesteăD uhulăSfânt,ăaceastăăTreimeă
fiindă ună singură Dumnezeu”,ă FERICITUL AUGUSTIN , Despre credinаă Юi Crez, IX, 16, în col. Credinаa
Ortodoxă, Traducereădinălimbaălatinăă܈iă noteădeăMirunaă Tătaru -Cazabană ܈iăBogdanăTătaru -Cazaban, Ed.
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2010,ăpp.ă53 -54.
192
„Ace܈tiaăsuntăceiăcare,ăde܈iănuăpotăcuprindeă܈iăîn܊elegeăfacereaăcerului,ăseăst răduiescăsă -L
cuprindăă܈iăsă -LămăsoareăpeăÎnsu܈iăDumnezeuăCreatorulă܈iăÎlăsupunăcercetăriiăpeăCelăpeă
careătrebuieăsă -Lăadoreăpură܈iăsimpluădatorităămăre܊ieiălucrăriloră܈iăaănecuprinder ii atâtor
lucruri,ă܈iădiscutăădespreăfelulă܈iămărimeaăTaineiăLui,ăzicând:ă«Câtădeăm areăeăTatăl?ăCumă
esteăFiul?ăCeăfelăesteăDuhulăSfânt?»ăVai,ăomule,ătu,ăcareănuăteăcuno܈tiăniciămăc arăpeătineă
însu܊i,ăîndrăzne܈tiăsăămăsoriăceleădumnezeie܈ti?”601.
Parcăă parafr azându- lă peă Niceta,ă Sfântulă Ioană Gurăă deă Aură seă mirăă ܈iă elă deă
întrebărileă iscoditoareă aleă unoră credincio܈i,ă care,ă înă locă săă fieă preocupa܊iă deă vie܊uireaă
duhovnicească,ăcautăăsăăpătrundăă܈iăsăămăsoareăadânculăcelămareăalăluiăDumnezeu:ă
„Ceă săă spună deă flecărelileă credincio܈iloră no܈tri?ă Nuă suntă maiă miciă decâtă atacuril eă
ereticiloră ܈iă aleă păgânilor,ă ciă dauă chiară maiă multăă bătaieă deă capă învă܊ătoruluiă Bisericii.ă
Uniiă credincio܈iă iscodesc,ă dină simplăă curiozitateă ܈iă fărăă rost,ă aceleaă careă nuă leă suntă deă
vreunăcâ܈tigăd e le-arăaflaă܈iăniciănu -iăcuăputin܊ăăsăăleăafle.ăAl܊ii,ăiară܈i,ăcerălămuririădespreă
judecă܊ileăluiăDumnezeuă܈iăseăsilescăsăămăsoareăadânculăcelămareăalăluiăDumnezeu.ă[… ]ă
Veiă găsiă însăă pu܊iniă credincio܈iă careă săă seă interesezeă deă dreaptaă credin܊ăă ܈i ă deă oă bun ăă
vie܊uire;ă ceiă maiă mul܊iă iscodescă ܈iă cautăă aceleaă careă nuă potă fiă găsite; ă ܈iă mânieă peă
Dumnezeuădeăleăcaută”602.
Tot în acest sens, Sfântul Grigorie de Nazianz deplânge curiozitatea celor care, pe
caleă ra܊ională,ă căutauă săă cunoascăă naturaă ܈iă fiin܊aă luiă Dumnezeu.ă Peă uniiă caă ace܈tiaă
părinteleăcapadocianăîiăîncredin܊aăcă:ă„CeăesteăDumnezeu,ădupăănaturaă܈iăfiin܊aăLui,ăniciă
n-aădescoperităvreodatăăvreunăomă܈i,ădesigur,ănuăesteăcuăputin܊ăăsăădescopere”603.
Problemeleă teologiceă deă naturăă trinitarăă expuseă deă Sfântulă Nicetaă înă tratatulă De
ratione fidei gravitau în jurul unor erezii care negau persoanele Sfintei Treimi. Astfel, el
combate tezele lui Sabellius, reprezentant principal al modalismului monarhianist, care
sus܊ineaă unicitateaă luiă Dumnezeu,ă dară consideraă căă persoaneleă Sfinteiă Treimiă suntă doară
formeă sauă modalită܊iă deă manifestareă aleă aceluia܈iă Dumnezeu604. Episcopul Niceta ne
relateazăă căă Sabelliusă aă îndrăznit,ă înă modă necugetat,ă săă afirmeă căă Tatălă este ܈iă Fiulă ܈iă
601 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 31).
602 IOAN GURĂăDEă AUR, Despre preoаie, Cartea a IV-a, 5,ăTraducere,ăintroducereă܈iănoteădeăDumitruă
Fecioru,ăEd.ăSophia,ăBucure܈ti,ă2004,ăp.ă137.
603 GRIGORIE DE NAZIANZ , Cuvântări teologice, II, 17 (trad. rom. G. Tilea, p. 52).
604 Bemard SESBOÜÉ , Histoire des dogmes , tom. I, Ed. Desclée, Paris, 1994, p. 179; Manlio S IMONETTI ,
„Sabellioăeăilsabellianismo”,ăînă Studi Storico-Religiosi , 1980, nr. 4, pp. 7- 28.
193
Sfântulă Duh,ă căă Treimeaă esteă doară cuă numeleă ܈iă nuă înă modă real în persoane distincte,
ajungândăsă -܈iăînchipuieăcăăTatălăÎnsu܈iăS -aăîntrupată܈iăaăpătimit605.
Totă înă acestă context,ă episcopulă Nicetaă seă arătăă îngrijorată ܈iă deă învă܊ăturile
răspânditeă de Photinus, episcop de Sirmium606,ă careă „auzindă deă întruparea,ă smereniaă ܈iă
chiară deă aceaă pătimireă aă Unuia -Născută Fiuă ală luiă Dumnezeu,ă aducătoareă nouăă deă
mântuire, L- aăsocotitădoarăom”607,ătăgăduindu -I dumnezeirea. Dar niciădupăăcondamnareaă
tezelor lor, Biseric aănuăaăavutăparteădeălini܈te.ăDumnezeireaăFiuluiă܈iăaăSfântuluiăDuhăaveaă
săăfieăcontestatăăpeămaiădeparteădeăcătreăereticiiăArieă܈iăMacedonie,ăcareăpuneauăînărân dul
creaturilor atât pe Fiul, câtă܈iăpeăSfântulăDuh.ăă
Sfântul Niceta expune în continuare tez eleă răspânditeă deă cătreă preotul Arie,
arătândă căă elă nuă s -aă mul܊umită cuă cuvinteleă Evanghelieiă ܈iă cuă predicileă apostolilor,ă careă
vorbescădespreăTatăl,ăFiulă܈iăSfântulăDuhă܈i,ăatunciăcândă a voit săăcercetezeăcumă܈iăînăceă
felăaăfostăna܈tereaădinăve܈nicieăaăFiuluiădinăTatăl,ăaăcăzutăînăgre܈ealaădeăaătăgăduiăatâtăpeă
Tatăl,ăcâtă܈iăpeăFiul:
„CăciăpeădeăoăparteăneagăăpeăTatăl,ădeoareceăafirmăăcăăElănuăaăpututăzămisliădeălaăSin eă
Fiuăpropriuă܈iăadevărat,ăiarăpeădeăaltaătăgăduie܈teăpeăFiul,ăatunciăcândăspuneăcăă aăfostă mai
curândăfăcutădeăoriundeă܈iădinănimicăexistentădecâtănăscută܈iăcăăesteăoăfăpturăă oarecare,ăceă
aăbinemeritatăaăfiănumităFiulădinăpricinaăiubirii,ădarăcăănuăexistăăcuăadevăratăFi ul,ăCareăsăă
seăfiănăscutădinăTatăl.ăAcestaăesteămotivulăpentruăcareăL -a consi deratădeăaltăăfiin܊ă,ăcaăsăă
nuăseăcreadăădefelăcăăesteăFiulăadevăratăalăTatălui”608.
Multăă tulburareă auă produsă acesteă învă܊ăturiă careă s -auă răspândită foarteă repedeă înă
întreagaă Bisericăă Universală.ă Făcândă referireă laă ereziileă men܊ionateă deă Sfântulă Niceta,ă
Fericitul Augustin, în lucrarea sa Despre credinаă Юi Crez ,ăneăinformeazăăcăăBisericaăî i
excludeădinăcomuniuneăpeăceiăcareăsus܊inăatâtămodalismulămonarhianistăaăluiăSabellius,ă
câtă܈iăpeăceiăcareăsus܊inăereziaăluiăArieă܈iăafirmăăcăăFiulăesteă doar o simplăăcreatură:
„Prinăurmare,ăcredin܊aăuniversalăăîiăexcludeămaiăîntâiăpeăto܊iăceiăcareăafirmă căăFiulăesteă
acela܈iăcuăTatăl,ăcăciăCuvântulăÎnsu܈iănuăarăputeaăfiă„laăDumnezeu”ă[ In. 1, 1- 2],ădacăănuă
605 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 2 (trad. rom. O. Pop, p. 31).
606 Maiămulteăinforma܊iiădespreăepiscopulăPhotinusădeăSirmiumăgăsimălaăistoriculăb isericesc S OZOMEN ,
Historia ecclesiastica, IV, 6, în PG 67, col. 1119- 1123ă ܈iă laă istoriculă bisericescă SOCRATES , Historia
ecclesiastica, II, 29, în PG 67, col. 275- 278.
607 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 2 (trad. rom. O. Pop, pp. 31-33); A. S OROCEANU , Niceta
von Remesiana…, p. 109.
608 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 3 (trad. rom. O. Pop, pp. 33-35).
194
ar fi vorba de Dumnezeu –Tatăl,ăiarăCelăceăesteăsingurănuăesteăegalăcuănimeni.ăSuntăexclu܈iă
܈iăceiăcareăafirmăăcăăFiulăesteăoăcreatură,ăchiarădacăădiferă de celelalte. Oricât de mare ar
spuneă eiă căă esteă aceastăă creatură,ă deă vremeă ceă esteă creată,ă înseamnăă căă esteă zidităă ܈iă
făcută”609.
Laă fel,ă urma܈iiă luiă Macedonieă careă negauă dumnezeireaă Sfântuluiă Duh nu s-au
mul܊umităcuăhotărâreaăluatăălaăSinodulădeălaăNicee a (325), unde s- aămărturisit:ă „Credem
Юi în Duhul Sfânt” ,ă ci,ă prină întrebă ri de genul: «Ce fel este Sfântul Duh? Cât de mare
este?ăNăscutăesteăoriăfăcut?»,ăauăajunsălaăconcluziaăcăă„DuhulăSfântăesteăoăcrea܊ieă܈iăL -au
dispre܊uităcaăpeăunăslujitor”610.
Lista diferitelor erezii antitrinitare nominalizate de episcopul Niceta în tratatele
De ratione fidei ܈iăDe Spiritus Sancti potentia dovede܈teă căă acestaă eraă laă curentă cuă
fenomenulă eretic,ă prezentă ܈iă înă sânulă episcopieiă sale.ă Înă calitateă deă episcopă ală cetă܊iiă
Remesiana, el s- aăstrăduităsăămen܊inăăOrtodoxiaăcredin܊eiăînărândurileăpăstori܊ilorăsăi.ăÎnă
tratateleă saleă deă teologieă dogmaticăă elă aă apărată dumnezeireaă Fiuluiă ܈iă aă Sfântuluiă Duh.ă
Modul cumăîn܊elegeăînchinareaăadusăă persoanelor Preasfintei Treimi reiese clar dinăînsă܈iă
mărturisireaă sa:ă „Măă voiă închinaă a܈adară Tatălui,ă măă voiă închinaă Fiului,ămăă voiă închinaă
SfântuluiăDuh,ăcuăunaă܈iăaceea܈iăcinstire”611.
Trebuieă men܊ionată faptulă căă încercărileă episcopuluiă Nicetaă deă combatereă aă
ereziilor antitrinitare, pe de o parte ܈i, deă proclamareă aă învă܊ăturiloră fundamentateă peă
SfântaăScripturăăcuăprivireălaăpersoaneleăSfinteiăTreimi,ăpeădeăaltăăparte,ănuăsuntăsingulareă
în climatul teologic al veacului al IV- lea,ăcare,ădeăaltfel,ăa܈aăcumăseă܈tie,ăaăfostăputernică
marcat de intermi nabileă disputeă teologiceă legateă deă precizareaă ܈iă definireaă dogmaticăă aă
persoanelorăSfinteiăTreimi.ăÎnăacestăsens,ămisiuneaăepiscopuluiăNicetaăprezintăănumeroaseă
afinită܊iă܈iăsimilitudiniăcuăstrădaniileăaltorăvenerabiliăepiscopiăaiăvremiiă deăcombatereăaă
aceluia܈iăfenomenăereziarh,ăcareăbulversaăcon܈tiin܊eleă܈iăagitaăspiriteleăcre܈tiniloră܈iăînăalteă
centre urbane sau rurale din cuprinsul Imperiului Roman.
În acest context amintim de m anieraăînăcareăSfântulăIoanăGură de Aur, asemeni
contemporanuluiăsă u, Nice ta,ărăspundeăprovocărilorăvirulenteăveniteădinăparteaăereticiloră
antitrinitari.ăÎnălegăturăăcuăpericolulăacestorăerezii,ăSfântulăIoanăGură de Aur nu întârzie
609 FERICITUL AUGUSTIN , Despre credinаă Юi Crez, IV, 5 (trad. rom. M. Cazaban, pp. 32-33).
610 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 49).
611 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 19 (trad. rom. O. Pop, p. 79): „Adorabo ergo
Patrem, adorabo Filium, adorabo Spiritum sanctum, una eademque ueneration e”.
195
să atrag ă aten܊ ia asupra vigilen ței, precumă܈iăaăsubtilită܊ilorăteologiceădeăcareătrebuieăsăă
܊inăăcont orice episcop, care are datoriaăsăăapereădreaptaăcredinț ă:
„Mareă esteă primejdiaă înă luptaă cuă ace܈tiă eretici!ă Îngustăă ܈iă anevoi oasăă esteă caleaă ܈iă
mărginită,ădeăoăparteă܈iădeăalta,ădeăprăpăstiiăadânci.ăFricaănuăeămică.ăTeătemiăcaănuăcumva,ă
lovind pe unul,ăsăăfiiărănitădeăcelălalt.ăDacăăspuiăcăăesteăoăsingurăăDumnezeire,ăSabellie ă
spuneăîndatăăcăătotăa܈aămărturise܈teă܈iăel;ădacăăoădespar܊i,ăspunândăcăăaltulăes teăTatălă܈iă
altulă esteă Fiulă ܈iă altulă esteă Duhulă celă Sfânt,ă seă înfă܊i܈eazăă Arie,ă careă deă laă deosebirea
dintreăpersoaneleăDumnezeiriiăteăduceălaădeosebireaădeăfiin܊ă.ăDeăaceea,ăînăluptaăpeăca reăoă
aiădeădusăcuăace܈tiăereticiătrebuieăsăă܈tiiăsăăteăfere܈tiă܈iădeănelegiuitulăam estecăfăcutădeă
SabellieăîntreăpersoaneleăDumnezeirii,ădarăsăăfugiă܈iădeănebuneascaădeosebireăfăcutăăd eă
Arieăînăfiin܊aăDumnezeirii;ăsăămărturise܈tiăcăăunaăesteăDumnezeireaăTat ăluiă܈iăaăFiuluiă܈iăaă
SfântuluiăDuh,ădarăsăăadaugiătotodatăăcăăaceastăăunicăăDumnezeireăareătreiăipostase”612.
Asemeneaă Sfântuluiă Ioană Gurăă deă Aur,ă episcopulă Ambr ozie al Mediolanului
semnala într-o omilie pericolul venit din partea ereticilor antitrinitari, care, prin
interpretareaăeronatăăaăunorătexteăscripturistice,ăaveauăsăăalterezeăînvă܊ăturaădeăcredin܊ăă
despre Sfânta Treime. Adresându-se catehumenilor, episcop ulămilanezăîiăsfătuie܈teăsă -܈iă
însu܈eascăăcorectăînvă܊ăturileămărturisiteădeăBiserică,ărespingândă în acest fel ereziile:
„Cinevaă esteă păgân,ă ܈iă tindeă spreă credin܊ă;ă esteă catehumenă sauă «chemat»,ă vreaă să -܈iă
câ܈tigeăoămaiădeplinăăpătrundereăaăînvă܊ăturiiă܈iăa credin܊ei.ăUnulăcaăacestaătrebuieăsăăaibăă
grijăăcaănuăcumvaăînătimpăceăvreaăsăăînve܊e,ăsăăcunoascăă܈iălucruriăgre܈ite:ă săăînve܊eădeălaă
Fotin,ăsăăînve܊eădeălaăArieăsauăsăăînve܊eădeălaăSabellius,ăsăăseăîncredin܊ezeăunor ădascăliădeă
felul acestora. […]ăSăăcerceteze,ădeci,ăîntâiăcuăochiiămin܊iiăceăcaleăvaăapuca,ăsăăvadăăundeă
eăadevărataăvia܊ă,ăsăăpătrundă,ăcuăalteăcuvinte,ătaineleăSfintelorăScripturi,ăcaăsă ănuăfieădusă
înărătăcireădeăniciunătălmăcitorăstrâmb.ăSabelliusăîiăcite܈teăacestuia:ă„Euăsuntăîn truăTatăl ܈iă
TatălăîntruăMine”ă[ In.ă14,ă10]ă܈iăspuneăcăăexistăăînăDumnezeireăoăsingurăăpersoană.ăFotină
cite܈teă că:ă „unulă esteă ܈iă mijlocitorulă întreă Dumnezeuă ܈iă oameni:ă omulă Hristosă I isus”ă [ I
Tim.ă2,ă5]ă܈i,ăînăaltăăparte:ă„Deăceăvre܊iăsăăMăăucide܊iăpeăMine,ăomul?”ă[ In.ă8,ă40].ăCite܈teă
܈iăArieăcăăaăzis:ă„pentruăcăăTatălăesteămaiămareădecâtăMine”ă[ In.ă14,ă28].ăSeăciteazăădeă
faptăexact,ădarătrebuieăsăăîn܊eleagăă[catehumenul]ăînăsineaăluiăînainteăînăceăo rdineădeăideiă
s-aăspus,ăcaăsăăpoatăăpricepeălimpedeăîn܊elesulăcuvintelor”613.
612 IOAN GURĂăDEă AUR, Despre preoаie, Cartea a IV-a, 4 (trad. rom. D. Fecioru, pp. 136-137).
613 AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Despre Rai, 58, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 52, p. 99.
196
Aflată înă fa܊aă atâtoră dificultă܊iă teologiceă careă necesitauă oă interpretareă corectăă ܈iă
atentăăaătextelorăscripturistice,ăepiscopulăNiceta,ămergândăpeăliniaătradi܊ieiăpatristice,ăvaă
oferiă credincio܈iloră săiă răspunsuriă competenteă laă acesteă probleme,ă ca re au provocat
nesfâr܈iteă disputeă înă Biserică.ă Înă fa܊aă atâtoră pericoleă deă ordină doctrinar,ă elă adreseazăă
credincio܈ilorăsăiăîntrebarea:ă„Ceăvaăfaceăîntreăacesteăîmpresurăriăcredin܊aăBisericii?”614.
܇i, răspunsulănuăîntârzieăsăăapară,ăfiindăoferitătotădeăepiscop.ăAcestaăconsiderăăcăăsinguraă
caleădeăaăcunoa܈teăadevărulăesteăcercetareaăScripturilor,ăprecumă܈iărespingereaăfilosofieiă
întortochiateăcareăpoateădenaturaăadevărul.
Sesizăm , aici, una din metodele la care Sfântul Niceta apela în astfel de
împrejurări.ăÎnădiscursulăsău,ăpentruăaăseăbucuraădeăcredibilitateăînăfa܊aăcredincio܈ilor,ăelă
folose܈teăcaăargumentăSfântaăScriptură , peăcareăoăvaăinterpretaăînăluminaăSfinteiăTradi܊ii.ă
Elăaăîn܊elesăcă , înămisiuneaăsaăpastorală,ădogmeleăBisericiiătrebuieăpăstrateăa܈aăcumăauă
fostăpredateădeăsfin܊iiăapostoliă܈iăurma܈iiălor.ăChiarădacăănuăaăelaboratăunătratatădestinatăînă
întregimeă Sfinteiă Treimi,ă elementeleă teologiceă careă facă referireă laă aceastăă dogmă se
regăsescăînătratateleăconsacrateăcelorădouăăpersoaneătreimice:ăFiulă܈iăSfântulăDuh , precum
܈iăînătâlcuireaăSimboluluiădeăcredin܊ăăbaptismal615.
A܈aă cumă vomă arăta,ă episcopulă Niceta,ă înă demersulă săuă teologică deă abordareă aă
dogmeiă Sfinteiă Treimi,ă insistăă maiă multă asupraă unită܊iiă deă fiin܊ăă aă celoră treiă persoaneă
treimice, acest lucru plasându- lăprintreăteologiiădeămarcăădinăspa܊iulăoccidental616.
4.2.1.1. Învă܊ăturaădespreăDumnezeu -Tatăl
Învă܊ăturaădeăcredin܊ăăcuăprivireălaăDumnezeu -Tatălăesteăexpusăăînăartic olul I al
Simbolului de credinаă nicetaniană undeă seă mărturise܈te:ă «Credă într -Unul Dumnezeu,
Tatăl,ă Atotputernicul,ă făcătorulă ceruluiă ܈iă ală pământului»617.ă Plecândă deă laă aceastăă
mărturisire,ă episcopulă Nicetaă teologhise܈teă căă Dumnezeu -Tatălă esteă atotputernică ܈ i
nenăscut,ăCareădinănim ic S- aăivită܈iăCareănuăareăunăînceput.ăElăesteănevăzut,ădeoareceăniciă
un ochi trupesc nu-L poate vedea; este necuprins, dar pe toate le cuprinde; este
614 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 3 (trad. rom. O. Pop, p. 51).
615 .܇ăC.ă ALEXE , Sfântul Niceta de Remesiana Юi ecumenicitatea…, p. 512.
616 O. POP, Niceta de Remesiana – Monografie, p. 174.
617 «Credo in Deum Patrem omnipotentem, creatorem caeli et terrae».
197
neschimbătoră ܈iă nuă îmbătrâne܈teă înă timp,ă fiindă înă afarăă deă timp;ă esteă ve܈nică trăitoră ܈iă
nimeni nu- Lăînlocuie܈te;ăesteăbună܈iădrept,ăcreatorăalăceruluiă܈iăalăpământului618.
Continuândă mărturisirea,ă Sfântulă Nicetaă aratăă căă Acela܈iă Dum nezeu L- aă născută
dinăve܈nicieăpeăFiulă܈i , de aceea, trebuieăneapăratănumită܈iăTată,ădeoareceăesteă܈iăTatăăa l
Fiului,ăcăciănimeniănuăesteătatăăfărăădeăfiu.ăA܈adar,ăpentr u Sfântul Niceta, Dumnezeu este
„Tatălă Cuvântuluiă viu,ă ală adevărateiă Puteriă܈iă În܊elepciuni”,ă Care,ă înainteă deăto܊i ă vecii,ăînainteaă
oricăruiăînceput,ăînainteădeăoriceăvreme,ăaănăscutădinăSineăpeă Fiul, Duh pe Duh, Dumnezeu pe
Dumnezeu «în Care s- auăîntemeiatătoate,ăceleădinăceruriă܈iăceleădeăpeăpământ,ăceleăvăzuteă܈iăceleă
nevăzute»ă[ Col.ă1,ă16],ădupăăcumămen܊ioneazăăevanghelistulăIoan:ă«ToateăprinăElăs -auăfăcută܈iă
fărăăElănimicănuăs -aăfăcut»ă[ In. 1, 3]619.
Prină toateă acesteă afirma܊iiă dogmatice,ă episcopulă Nicetaă aveaă înă vedereă atâtă
combatereaă doctrineiă iudeilor,ă careă credeauă căă existăă numaiă ună singură Dumnezeu,ă însăă
fărăăa -Iăadăugaă܈iăînsu܈ireaădeăTată620,ăcâtă܈iăcombatereaăerezieiăarienilor,ăcareăconsi derau
căăFiulănuăesteănăscutădinăfiin܊aăTatălui,ăsocotindu -Lădoarăoăsimplăăcreatură:
„Astfel,ătocmaiăpeăFiul,ădespreăcareăAriusăspuseseăcăăesteădeăoriunde,ădarănuădeălaăT atăl,ă
niciădinăfiin܊aăTatălui,ăadicăădinăînsu܈iăceeaăceăesteăDumnezeu,ăSfin܊iiăno܈triăPă rin܊iăL -au
mărturisită«născutădinăTatăl,ăadicăădinăfiin܊aăTatălui,ăDumnezeuădinăDumnezeu,ăLum inăă
dinăLumină,ăDumnezeuăadevăratădinăDumnezeuăadevărat,ănăscutănuăfăcut,ădeăoăfiin܊ăăcuă
Tatăl»,ă desigur,ă pentruă aă nuă seă credeă vreoă deosebireă înă Fiul.ă Înă realitate,ă dacăă esteă
adevăratulăFiuăalăluiăDumnezeuă܈iăcuăadevăratăS -aănăscutădinăTatăl,ănuătrebuieăînăniciăună
chipăsocotitădeăaltăăfiin܊ăădecâtăaăAceluiaăalăCăruiăFiuăeste,ăastfelăî ncâtădupăăcumăTatălă
este Dumnezeu, tot astfel ܈iăFiulăesteăDumnezeu,ă܈iăprecumăTatălăesteăLumină,ătotăastfelă
Luminăăesteă܈iăFiul”621.
Esteă interesantă deă observată faptulă căă toateă însu܈irileă peă careă Sfântulă Nicetaă leă
atribuie lui Dumnezeu- Tatăl,ă înă tratatulă De Symbolo ,ă seă regăsescă ܈iă laă Sfântulă Chirilă ală
Ierusalimului, atât sub aspectul c on܊inutului câtă܈iăalăexprimăriiădogmatice.ăAstfel,ăSfântulă
ChirilăsubliniazăăfaptulăcăănumireaădeăTatăăimplicăă܈iănumireaădeăFiuă܈iăinvers:ă„căciădacăă
eăTată,ănegre܈ităcăăeăTatălăFiului;ă܈iădacăăeăFiu,ănegre܈ităcăăeăFiulăTatălui”622.
618 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 2 (trad. rom. O. Pop, p. 87).
619 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 2 (trad. rom. O. Pop, p. 87).
620 I. G. C OMAN , Scriitori bisericeЮti…, p. 143.
621 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 3 (trad. rom. O. Pop, pp. 35-37).
622 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza VII, 4, (trad. rom. D. Fecioru, p. 106).
198
Acestălucruădovede܈teăcăăautorulănostruăs -a inspirat, în mare parte, din catehezele
sale baptismale. În cateheza a IV- aă baptismală,ă Sfântulă Chirilă neă prezintăă învă܊ăturaă saă
despre Dumnezeu- Tatăl,ăaproapeăidentic , precum Sfântul Niceta:
„EsteănumaiăunăsingurăDumnezeu,ănenăscut,ăfărăădeăînceput,ăneschimbat,ănemutat.ăNuăs -a
născută dină altulă ܈iă niciă nuă areă peă ună altulă mo܈tenitoră ală vie܊ii.ă Nu -܇iă areă începutulă
existen܊eiăînătimpă܈iăniciănuăSeăsfâr܈e܈teăvreodată.ăEsteăbună܈iădrept.ă[…] ăElăesteăcreatorulă
multora. Dar, înainte de veci ,ăTatălăunuiaăsingur,ănumaiăalăunuiaăsingur:ăUnul -NăscutăFiulă
Lui,ăDomnulănostruăIisusăHristos,ăprinăCareăaăfăcutătoate,ăceleăvăzuteă܈iăceleă nevăzute.ă
AcestăTatăăalăDomnuluiănostruăIisusăHristosănuăesteăcircumscrisăînăvreunăloc,ănici ănuăesteă
mai mic decât cerul.ă[…]ăElăesteăînătoateă܈iăînăafarăădeătoate.ă[…]ăCunoa܈teămaiădinainteă
viitorulă܈iăesteămaiăputernicădecâtătoate.ăCunoa܈teătotulă܈iăfaceăceăvoie܈te.ă Nuăesteăsupusă
legilorăfirii,ăniciădevenirii,ăniciăsoartei,ăniciădestinului.ăEsteădesăvâr܈i tăînătotulă܈iăposedăăînă
chipăegalăoriceăfelădeăvirtute.ăNuăSeămic܈orează,ăniciănuăcre܈te,ăciăesteătot deaunaălaăfel.ăAă
pregătităosândăăpentruăpăcăto܈iă܈iăcununăăpentruădrep܊i”623.
Vorbindădespreăna܈tereaădinăveciăaăFiuluiădinăTatăl,ăSfântulăNicetaăinsistăăasupraă
faptuluiăcăăTatălănuăaăsuferităvreoăpătimireăoriămic܈orareăaăfiin܊eiă܈iăaămăre܊ieiăSale , ci, L-
aă născută peă Fiulă maiă înainteă deă to܊iă veciiă „desăvâr܈it,ă nuă amestecat,ă ciă osebit”.ă Totu܈i,ă
spune Sfântul Niceta, Fiul are în Sine toate câte su ntă aleă Tatălui:ă „Desigură puterea,ă
desigură tăria,ă bunătatea,ă nestricăciunea,ă slavaă ܈iă ve܈nicia”.ă A܈adar,ă laă na܈tere,ă fiin܊aă
dumnezeiascăănuăs -aăîmpăr܊it,ăcaă܈iăcumăarăpăreaăcăăTatălăS -aăîmpu܊inatăînăFiulă܈iăFiulăînă
Tatăl,ădeoarece,ăDomnulăÎnsu܈iăspune:ă«To܊iăsăăcinsteascăăpeăFiulăcumăcinstescăpeăTatăl»ă
[In. 5, 23]624.ăDeăaceea,ăTatălănuădu܈măne܈teăpeăFiulăpentruăslavă:ă
„Crede -mă,ă cinstireaă Fiuluiă esteă mărireaă Tatălui;ă cuă câtă maiă multă veiă acordaă [ cinstire]ă
Unului- Născut,ăcuă atâtă veiă măriă slavaăTatălui.ăTatălăbună nuă du܈măne܈teă peă Fiulă pentruă
slavă,ă căciă toatăă slavaă Fiuluiă seă răsfrângeă asupraă Tatălui.ă Acestaă esteă în ܊elesulă deplin,
aceasta [este] închinarea credincio܈ilor,ăaceastaă[este]ădorin܊aăsfin܊ilor”625.
Nuă trebuieă săă trecemă cuă vedereaă niciă faptulă căă Sfântulă Nicetaă Îlă nume܈teă peă
Dumnezeu- Tatălă„Creatorăalăceruluiă܈iăalăpământului”,ăarătândăprinăaceastaăcăăesteăCauzaă
tuturor celor existente, deoarece, El pe toate le cuprinde. Atribuindu- Iă aceastăă însu܈ire,ă
episcopul R emesianeiănuăuităăsăăprecizezeăfaptulăcă , înăactulăcrea܊iei , participăădeopotrivăă
623 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza IV, 4, 5 (trad. rom. D. Fecioru, pp. 51-52).
624 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 4 (trad. rom. O. Pop, pp. 37-39).
625 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 5 (trad. rom. O. Pop, p. 39).
199
toateăceleătreiăPersoaneă dumnezeie܈ti,ădeoareceă crea܊iaănuă esteăînă afaraă Tre imii. Astfel,
tâlcuindăversetulă„CuăCuvântulăDomnuluiăs -auăîntemeiatăcerurileă܈iăcuăDuhulăguriiăLui,ă
toatăăputereaălor”ă[ Ps.ă32,ă6],ăelăafirmăăcăătoateăceleătreiăPersoaneăauăparticipatălaăactulă
crea܊iei,ă deoareceă „Tatălă creeazăă toate,ă oriă deă câteă oriă creeazăă Cuvântulă Luiă ܈iă Duhulă
Lui”626.ăAceastăăafirma܊ieăoăregăsimă܈iălaăSfântulăAtanasieăcelăMare,ăcareăaratăăcă:ă„Tatălă
faceătoateăprinăFiulăînăDuhulăSfânt”627,ăiarăSfântulăIrineuădeăLyonăneămărturise܈teăcăăceleă
douăămâiniăaleăluiăDumnezeuăsuntă„Fiulă܈iăSfântulăDuh”628.
În calitate de Creator al Universului, Dumnezeu- Tatălă î܈iă manifestăă iubireaă ܈iă
purtare aăSaădeăgrijăăfa܊ăădeăîntreagaăcrea܊ie,ă„fiindăbună܈iădrept”629.ăElănuăstăădeparteădeă
crea܊iaăSa,ăciăesteăînăstrânsăăcomuniuneăcuăea.ăSfântulăIrineuăalăLyonuluiă spuneăcăă„nuă
existăă niciună omă careă săă nuă fiă primită darurileă Saleă ܈iă nicioă existen܊ăă careă săă nuă fieă
îmbogă܊ităă deă cătreă Dumnezeu”630.ă Deă aceea,ă Sfântulă Nicetaă Îlă maiă nume܈teă peă
Dumnezeu- Tatălă ܈iă „Paracletul” – adicăă apărătoră ܈iă mângâ ietor, acest nume fiind comun
atât Fiului câtă܈iăSfântuluiăDuh631.ăAceastăăcomuniuneădintreăDumnezeuă܈iăcrea܊iaăSaăesteă
expusăă înă primaă parteă aă imnuluiă Te Deum laudamus ,ă undeă întreagaă crea܊ieă aduceă
doxologieăPărinteluiăcerescăpentruăaducereaăeiădeălaăneexisten܊ăălaăexisten܊ă:
„PeăTine , Dumnezeule, Teălăudăm,ăpeăTineăDo amneăTeămărturisim,ă
PeăTineăPărinteăve܈nicăTeăslăve܈teătotăpământul,
܉ieăÎ܊iăcântăăto܊iăîngeriiăceruluiă܈iătoateăputerile,
܉ieăÎ܊iăcântăăheruvimiiă܈iăserafimiiăcuăglasăneîntrerupt:
Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot.
Plineăsuntăcerurileă܈iăpământulădeămăre܊iaăslaveiăTale”632.
626 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 8 (trad. rom. O. Pop, p. 65).
627ATANASIE CEL MARE, Epistola I către Serapion, 28, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 16, p.
58.
628 IRINEU DE LYON, Contra haereses, IV, Prefatio, 4, în PG 7, col. 975: „[…] et per țanus Ejus
plasmatus est, hoc est per Filium et Spiritum […]”.
629 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 2 (trad. rom. O. Pop, p. 87).
630 IRINEU DE LYON, Contra haereses, IV, 11, în PG 7, col. 1002 B.
631 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 16 (trad. rom. O. Pop, p. 73).
632 NICETA DE REMESIANA , Te Deum laudamus, v. 1-6ă(trad.ărom.ăO.ăPop,ăp.ă159):ă„ Te Deum laudamus
te Dominum confitemur, Te aeternum Patrem omnis terra ueneratur, Tibi omnes angeli tibi caeli et
uniuersae potestates, Tibi cherubin et seraphin incessabili uoce proclamant: Sanctus, Sanctus, Sanctus
Dominus Deus Sabaoth. Pleni sunt caeli et terra maiestatis gloriae Tuae ”.
200
Acestaă esteă modulă înă careă episcopulă deă Remesianaă expuneă învă܊ăturaă deă credin܊ăă
despre Dumnezeu- Tatăl,ă reflec܊iileă saleă teologiceă fiindă înă conformitateă cuă tradi܊iaă
patristicăădeăpânăăatunci.
4.2.1.2. Învă܊ăturaădespreăDumnezeuăFiul
Persoana divino- umanăă aă Fiuluiă luiă Dumnezeu,ă Unulă dină Treime,ă ocupăă ună locă
extrem de important în teologia Sfântului Niceta de Remesiana. Afirma܊iileă saleă
dogmaticeăexpuseăînăceleădouăătratateă De ratione fidei ܈iăDe Symbolo cu privire la a doua
PersoanăăaăSfinteiăTreimiăauădreptăobiectivăelucidareaăproblemelorăhristologiceălegateădeă
consubstan܊ialitateaăFiuluiăcuăTatăl,ăiconomiaăÎntrupăriiăFiuluiăluiăDumnezeuă܈iăNa܈tereaă
SaădinăSfântaăFecioarăăMaria în chip minunat și prin puterea Sfântului Duh, lucrarea Sa
mântuitoareă ܈iă revenireaă Saă înă slavăă laă Parusieă pentruă aă judecaă viiiă șiă morții,ă a܈aă cumă
reieseă܈iădinăcâtevaăversuri ale imnului trinitar Te Deum laudamus :
„Tuăe܈tiăFiulădinăveciăalăTatălui,
Tu nu Te-ai înfiorat deăpânteceleăFecioarei,ăcaăsăăizbăve܈tiăomul,
Tu,ăînvingândăghimpeleămor܊ii,ăaiădeschisăcredincio܈ilorăîmpără܊iaăcerurilor,
Tuă܈eziăde -aădreaptaăluiăDumnezeuăînăslavaăTatălui,
E܈tiăsocotităJudecătorulăCeăvaăsăăvină”633.
Observămăcăăîntreagaăînvă܊ăturăăhristologicăăaăSfântuluiăNicetaăgraviteazăăînăjurulă
taineiăÎntrupăriiăFiuluiăluiăDumnezeu,ăCareă„laăplinireaăvremii”ă( Gal. 4, 4), S-a întrupat de
laă Duhulă Sfântă ܈iă dină Fecioaraă Maria , aă luată trupă asemeneaă nouă,ă rămânândă înă acela܈iă
timpăDumnezeu,ădupăăcumămărturisescă܈iăScripturile:ă„Care,ăDumnezeuăfiindăînăchip,ăn -a
socotităoă܈tirbireăaăfiăElăîntocmaiăcuăDumnezeu,ăciăS -aăde܈ertatăpeăSine,ăchipădeărobăluând,ă
făcându -Seăasemeneaăoamenilor,ă܈iălaăînfă܊i܈areăaflându -Se ca un om, S-a smerit pe Sine,
ascultătorăfăcând u-Seăpânăălaămoarte,ă܈iăîncăămoarteăpeăcruce”ă( Filip . 2, 6-8).
Aceastăă tainăă aă Întrupăriiă Fiuluiă luiă Dumnezeuă neă esteă descrisăă deă episcopulă
Niceta foarte profund în tratatul De Symbolo:
„Acesta,ă pentruă aă noastrăă mântuire,ă aă pogorâtă deă laă Tatălă dină ceruriă ܈iă aă luată trupă
asemeneaănouă.ăNăscutădinăDuhulăSfântă܈iădinăMariaăFecioara,ăfărăăapropiereaăvreunuiă
633 NICETA DE REMESIANA , Te Deum laudamus, v. 15-19 (trad. rom. O. Pop, p. 161).
201
bărbat.ă S -aă născută trupă dină trup,ă prină putereaă Duhuluiă Sfânt;ărămânândă Dumnezeu,ă S -a
făcută om,ă caă săă poatăă fiă oameniloră spreă vedereă ܈iă învă܊ăturăă ܈iă mântuire;ă căciă altfel ă
dumnezeireaănuăputeaăfiăîn܊eleasăădeăcătreăoameniădecâtăprinăluareaăunuiătrupăvăzut”634.
Observămă că Sfântulă Niceta,ă înă reflec܊iaă saă teologică,ă folose܈teă terminologi a
utiliz atăădeăcătreăSfin܊iiăPărin܊iălaăSinodulădeălaăNiceeaă(325).ăElăinsistăăasupraăfaptuluiăcăă
Iisusă Hristos,ă caă Dumnezeuă adevărat,ă S -aă născută dină veciă dină Tatăl,ă adicăă dină fiin܊aă
Tatălui,ă fiindă coeternă ܈iă deofiin܊ăă cuă Tatăl635, iar ca om S- aă născută „dină Sfântaă ܈ i
Neprihănitaă Fecioară”,ă precumă seă vestiseă maiă dinainteă prină prooroc:ă „Iată,ă Fecioaraă vaă
aveaăînăpânteceă܈iăvaăna܈teăFiuă܈iăvorăchemaănumeleăLuiăEmmanuel,ăcareăseătâlcuie܈te:ăcuă
noiăesteăDumnezeu”ă( Is. 7, 14):
„Credeă deciă căă esteă împreunăă cuă noiă acestă Dumn ezeu, Care S- aă născută dină Fecioara,ă
DumnezeuădinăTatăl,ădinainteaăvecilor,ăomădinăFecioara,ăpentruăoameni”636.
Făcândăreferireălaăereziaădochetistăăcareăsus܊ineaăcăăIisusăHristosăS -a întrupat într-
un corp aparent637,ăSfântulăNicetaăsubliniazăăfaptulăcăă întruparea s- aăprodusăînămodăreală܈iă
nuăaparent,ă„căciădacăăîntrupareaăesteăneadevărată,ăneadevăratăăvaăfiă܈iământuireaă pentruă
oameni.ăIarădacăăesteăadevăratăăînăHristos,ălaăfelăesteăîntrupareaăînăEl”638.
Aceea܈iă reflec܊ieă teologicăă oă regăsimă ܈iă laă Fericitulă Augustin.ă Elă aratăă că,ă laă
na܈tere,ă
„naturaă umanăă aă fostă asumatăă înă întregimeă deă Cuvântulă luiă Dumnezeu,ă adicăă aă fostă
asumată܈iătrupulă܈iăsufletulă܈iăduhulă[…].ăCăci,ădinămomentăceăaceastăăasumareăs -a împlinit
pentruământuireaănoastră,ătrebuieăsăăfimăaten܊iăcaănuăcumvaăsăăcredemăcăăoăparteăsauăal taă
aă fiin܊eiă noastreă nuă aă fostă cuprinsăă [înă aceastăă asumare],ă pentruă căă atunciă nuă ară m aiă fiă
cuprinsăăniciăînă[iconomia]ământuirii”639.
634 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 3 (trad. rom. O. Pop, p. 89).
635 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 3 (trad. rom. O. Pop, p. 35).
636 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 4 (trad. rom. O. Pop, p. 89). Sfântul Ambrozie al
Mediolanuluiăutilizeazăăaceea܈iăexprimareăteologicăăcuăprivireălaătainaăîntrupării:ă„CăciănuăesteăaltăHristos,ă
ci unul singur Care S- aănăscutădinăTatălămaiăînainteădeăveci,ăcaăFiuăalăluiăDumnezeu;ăS -aănăscu t în timp ca
om,ă prină asumareaă naturiiă umane”,ă AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Despre Duhul Sfânt, Cartea a III-a,
XXII,ă169ă(trad.ărom.ăV.ăRăducă,ăp.ă217).
637 Christian D UQUOC , Cristologia. Ensayo dogmatico sobre Jesus de Nazaret el Mesias, Ediciones
Sigueme, Salamanca, 1974, p. 45; Pietro P ARENTE , Antonio Piolanti, Salvatore Garofalo, Diccionario de
Teología Dogmática, Version del italiano por Francisco Navarro, Editorial Litúrgica Española, Barcelona,
1955, p. 111.
638 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 4 (trad. rom. O. Pop, p. 91).
639 FERICITUL AUGUSTIN , Despre credinаă Юi Crez, IV, 8 (trad. rom. M. Cazaban, p. 41).
202
Tot în acest sens, Sfântul Chiril al Ierusalimului, vorbind despre întruparea realăăaă
FiuluiăluiăDumnezeu,ăseăexprimăăaproapeăînăaceia܈iătermeniăprecumăSfântulăNiceta:
„CredeăcăăÎnsu܈iăFiul,ăUnul -NăscutăalăluiăDumnezeu,ăpentruăpăcateleănoastre S-a pogorât
dinăcerăpeăpământă܈i,ăluândănaturaănoastrăăomeneascăăcuătoateăafecteleăei,ăS -aănăscutădină
SfântaăFecioarăă܈iădeălaăDuhulăSfânt.ăÎntrupareaănuăs -aăfăcutăînăchipăaparentă܈iăiluzoriu,ăciă
real. N- aătrecutăpărelnicăprinăFecioară,ăciăS -aăîntrupatăcuăadevăratădinăea,ăaăfostăalăptatăcuă
adevăratădeăea,ăaămâncatăcuăadevăratăcaă܈iănoiă܈iăaăbăutăcuăadevăratăîntocmaiăcaă noi.ăDacăă
înomenireaăSaăarăfiăoănălucire,ăatunciănălucireăesteă܈iământuirea”640.
Obi܈nuităcuăsubtilită܊ileăteologiceăaleăarienilor,ăEpiscopulăNicetaăfaceăoăexegezăălaă
anumiteăcitateăscripturisticeădinăEvangheliaădupăăIoan,ătexteă cuăajutorulăcărora arieniiăî܈iă
sus܊ineauătezeleălorăîmpotrivaă dumnezeirii Fiului.ăElăaratăăcăăuneleătexte , precum:ă„Tatălă
esteămaiămareăcaăMine”ă( In. 14, 28) sau „NuăamăvenităsăăfacăvoiaăMea”ă( In. 6, 38) sau
„FiulănuăpoateăsăăfacăănimicădeălaăSine”ă( In. 5, 19), toate acestea nu- LăslăbescăpeăFiulă܈iă
nici nu- Lămic܈orează,ăci -LădeosebescădeăTatăl.ăAdevărataăSaădumnezeireăreieseăchiarădină
cuvinteleăLui,ăatunciăcândăspune:ă„Euăamăie܈itădinăDumnezeuăTatăl”ă( In.ă16,ă28)ă܈iă„Euă
suntăînăTatălă܈iăTatălăînăMine”ă( In. 10, 38) ܈i, iară܈i:ă„Euă܈iăTatălăunaăsuntem”ă( In. 10, 30)
܈iă„CineămăăvedeăpeăMine,ăaăvăzută܈iăpeăTatăl”ă( In. 14, 9) ܈iă„PrecumăTatălăscoalăămor܊iiă
܈iădăăvia܊ă,ătotăa܈aă܈iăFiulădăăvia܊ăăcelorăceăvoie܈te”ă( In. 5, 21)641.
Asumându- ܇iănaturaăumanăăcuătoateăafecteleăei,ăIisusăHristosă„areăînăumanitateaă
Saăpersonalăăunămediuăprinăcareătrăie܈teădurerileăîntregiiăumanită܊iă܈iăto܊iăseăpotăîmpărtă܈iă
prinăumanitateaăluiăpersonală,ădeăvia܊aăLuiădumnezeiască”642.ăNumaiăa܈aăHristosăcoboarăă
laă noiă venindă înă maximăă apropiereă deă noi,ă dină iubireă dumnezeiască,ă caă săă refacăă
comuniuneaăomuluiăcuăDumnezeuă܈iăpentruăaăneăfaceă„părta܈iăaiăfiriiăceleiădumnezeie܈ti”ă
(2 Ptr . 1, 4)643.ăAstfel,ăSfântulăGrigorieădeăNyssaăsubliniindăscopulăÎntrupăriiăFiuluiăluiă
Dumnezeu, spune:
„Fireaă noastrăă ceaă slăbănogită,ă într -adevăr,ă aveaă nevoieă deă doctor,ă omulă căzută deă
istovealăăa܈teptaăpeăCelăce -i va întinde mâna, cel ce- ܈iăpierduseăvia܊aăa܈teptaăpeăDătătorulă
ei,ăcelăceăseădepărtaseădeăpărtă܈iaăbineluiăaveaănevoieădeăîndrumătorulăcareăsă -lăreaducăă
de undeăplecase,ătânjeaădupăăluminăăcelăceăzăceaălaăîntuneric,ăcelăcăzutăînărobieăî܈iăa܈tepta ă
640 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza IV, 9 (trad. rom. D. Fecioru, p. 54).
641 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 5 (trad. rom. O. Pop, p. 41).
642 Dumitru S TĂNILOAE , Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.ăII,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăală
BisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1997,ăp.ă26.
643 Valer B EL,ă„IisusăHristos,ăLuminaăLumii”,ăînă Tabor, IX (2015), nr. 7, p. 18.
203
izbăvitorul,ă celă legată a܈teptaă peă Celă careă să -l dezlege, cel din jugul sclaviei, pe
slobozitorulă său.ă Erauă acesteă lucruriă atâtă deă miciă ܈iă deă neînsemnate,ă încâtă săă nuă poatăă
îndemnaăpeăDumnezeuăsăăcoboareă܈iăsăăcercetezeăpeăoameniăcumăcerceteazăăunădoctorăpeă
bolnaviiă săi,ă maiă alesă înă stareaă nenorocităă ܈iă vrednicăă deă milăă înă careă seă găsea ă
omenirea?”644.
Aădouaăideeăcentralăăaăhristologieiănicetanieneăesteălegatăădeărealitateaăcelorădouăă
firiă înă Iisusă Hristos:ă dumnezeiascăă ܈iă omenească.ă Potrivită Sfântuluiă Niceta,ă „Hristosă
trebuieăcrezutăînăamândouăăfirile:ăDumnezeuă܈iăom.ăDeoarece,ădupăăcumăeărecunoscutăomă
dupăă pătimiri,ă totă astfelă Seă aratăă Dumnezeuă dupăă lucrărileă dumnezeie܈ti”645. Astfel,
realitateaă trupuluiă Săuă reieseă clară dină acteleă pură omene܈ti.ă Caă omă adevărat,ă Hristosă aă
sim܊ită foamea,ă aă dormit,ă aă lăcrimat,ă S -aă întristat,ă aă suferită crucea,ă patimileă ܈iă
înmormântarea.ăCaăDumnezeuăadevărat,ăaăsăturatăcinciămiiădeăoameniăcuăcinciăpâiniă܈iădoiă
pe܈ti,ăaăpotolităfurtunaăpeămare,ăL -aăînviatăpeăLazărămortădeăpatruăzileă܈iănuăînăultimulă
rând,ăaăînviatăElăÎnsu܈i.ăToateăacesteălucrăriădovedescăatâtăomenitatea câtă܈iădumezeireaă
Saăreală,ăambeleăfiriăfiindăuniteăînăIpostasulăSăuăcelădum nezeiesc:
„ÎnăElă[înăIpostasulăSău]ăseăaflăăamândouăăfirile:ăomul,ăceeaăceăseăvedea,ăDumnezeu,ăce eaă
ceă nuă seă vedea:ă mâncândă caă omă ܈iă săturândă cinciă miiă deă oameniă cuă cinciă pâini,ă caă
Dumnezeu;ăînsetatăcaăomă܈iăîmpăr܊indăapaăvie܊iiăcaăDumnezeu;ădormindăcaăomă în corabie,
darăporuncindăvânturiloră܈iămării,ăcaăDumnezeu;ărăstignindu -܇iămâinileăpeăcruceăcaăom,ă
darăfăgăduindăraiulătâlharuluiăceăseămărturisea,ăcaăDumnezeu;ăprimindăînăceleăd inăurmăă
moartea, dându- ܇iă trupulă întruă smerenieă caă om,ă dară ridicândă dină mormân t un mort de
patruăzile,ăcaăDumnezeu”646.
Putemă observaă cumă Sfântulă Chirilă ală Ierusalimuluiă întrebuin܊eazăă acelea܈iă
exempleăpentruăaăsubliniaărealitateaăcelorădouăăfiriăînăPersoanaăluiăIisusăHristos:
„Hristosă aveaă oă îndoităă fire:ă omă înă ceeaă ceă seă vedea,ă dar Dumnezeu în ceea ce nu se
vedea. Ca om aămâncatăcuăadevăratăcaă܈iănoiă[căciăaveaătoateăafecteleătrupuluiăcaă܈iă noi],
darăcaăDumnezeuăaăhrănităcuăcinciăpâiniăcinciămiiădeăbărba܊i.ăCaăomăaămurităcuăade vărat,ă
644 GRIGORIE DE NYSSA , Marele Cuvânt Catehetic, 15, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 30,
Traducereă܈iănoteădeăTeodorăBodogae,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeă MisiuneăalăBisericiiăOrtod oxe Române,
Bucure܈ti,ă1998,ăp.ă310.
645 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 4 (trad. rom. O. P op,ăp.ă91):ă„ Vtrumque ergo credendus est
Christus, et Deus et homo; quia sicut homo ex passionibus agnoscitur ita Deus ex diuinisoperibus
manifestarur ”.
646 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 4 (trad. rom. O. Pop, p. 91).
204
dar ca Dumnezeu a înviat pe cel mort de patru zil e.ă Caă omă aă dormită cuă adevărată înă
corabie,ădarăcaăDumnezeuăaămersăpeăape”647.
Episcopulă Nicetaă seă opre܈teă ܈iă asupraă unoră texteă scripturisticeă careă necesitauă oă
interpretareă maiă prudentă.ă Astfel,ă cuvintele rostite deă cătreă Mântuitorulă înă grădinaă
Ghetsimani:ă„Întristatăesteăsufletulămeuăpânăălaămoarte”ă( Mt.ă26,ă38)ănuăînsemneazăăcăă
dumnezeireaăSaăseătemeaădeămoarte,ăciăcăăumanitateaăSaăeraăafectatăădeăîntristare.ăLaăfelă
crucea,ăpătimirea , înmormântarea, ele nu sunt oădovadăădeăneputin܊ăăsauădeăslăbiciuneăînă
IisusăHristos,ădeoarece,ăcândăspuneăiudeilor:ă„Dărâma܊iătemplulăacestaă܈iăEuăînătreiăzileăîlă
voiăridica”ă( In. 2, 19), El făceaăreferireălaătrupulăSău.ăÎnsăătotăElăzice:ă„Amăputereaăsă -Mi
dauăsufletulă܈iăamăputerea să-lăiauădinănou”ă( In.ă10,ă18),ăceeaăceăsugereazăăputereaăSaădeăaă
biruiămoarteaăcaăDumnezeuăadevărat.ăDeăaceea,ăSfântulăNicetaăfăcândăreferireălaăarieni,ă
concluzionează:ă
„DacăăridicăătemplulătrupuluiăSău,ădacăăareăputereaădeăa -܇iădaăsufletulăprinăpătimireă܈iădeă
a-lă recăpătaă prină înviere,ă înceteazăă bănuialaă slăbiciuniiă înă Hristos,ă atunciă cândă se ă aratăă
deslu܈itămăre܊iaăuneiăastfelădeăputeri”648.
În acest fel, episcopul Niceta ne dăă mărturieă despreă existen܊aă celoră douăă firiă înă
Persoana lui Iisus Hristos. El t eologhise܈teăcăăIisusăHristosăesteăAcela܈iăcaăPersoanăăcuă
Logosulădivinădinainteădeăîntrupare,ăcăci:ă„trebuieăcrezutăă܈iăînfă܊i܈areaăînăcareăve܈nicăaă
fost,ă܈iăînfă܊i܈areaărobului,ăcareăpentruărobiăaăfostăluată”649.
Din cauza tulburărilorăprovocateădeăcătreă arieni în jurul Persoanei Mântuitorului
Iisusă Hristos,ă Sfântulă Nicetaă insistă , în tratatul De ratione fidei ,ă asupraă rela܊ieiă dintreă
Tatălă ܈iă Fiul.ă Pornindă deă laă cuvintele „Euă siă Tatălă unaă suntem”ă ( In. 10, 30), episcopul
Remesianeiă aratăă căă „Iisusă Hristosă seă aflăă înă slavaă luiă Dumnezeuă Tatăl,ă căă trăie܈teă cuă
Tatăl,ă căă împără܊e܈teă cuă Tatălă într-unaă ܈iă aceea܈iă domnie”650. De asemenea, e lă aratăă căă
„unaăesteăvoin܊aă Tatăluiă܈iăaă Fiului,ăunaăîmpreunăălucrareaă܈iăiară܈iăunulăharul,ăaceea܈iă
cârmuirea”,ăfolosindăînăacest sensăcitateădinăepistoleleăpauline:ă„Harăvouăă܈iăpaceădeălaă
Dumnezeu- Tatălă܈iăDomnulănostruăIisusăHristos”ă( Filip . 1, 2) sauă„Însu܈iăDumnezeuă܈iă
647 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza IV, 9 (trad. rom. D. Fecioru, p. 54).
648 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 6 (trad. rom. O. Pop, p. 43).
649 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 7 (trad. rom. O. Pop, p. 43).
650 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 7 (trad. rom. O. Pop, p. 45).
205
Tatălănostru , ܈iăDomnulă nostru Iisusăsăăîndrepte ze caleaănoastrăăcătreăvoi”ă( I Tes . 3, 11),
pentru a sublinia ܈iămaiămultăunitateaădeăvoin܊ăă܈iăputereăaăTatăluiă܈iăaăFiului651.
Oăaltăăparticularitateăaăhristologieiănicetanieneăesteălegatăădeăslujireaăarhiereascăăaă
MântuitoruluiăIisusăHristos.ăSfântulăNicetaăneăspuneăcă , înăcalitateădeăRăscumpărătorăală
neamuluiăomenesc,ăIisusăHristosă„aăpătimităînătrup,ădupăăcumăaratăăapostolul,ăpentruăcaă
prinărănileăSaleăsăăvinăăneamuluiăomenescământuirea,ăprecumămaiăînainteăspuseseăIsaiaă
proorocul:ă «Elă aă pătimită pentruă păcateleă noastreă ܈iă prină rănileă Saleă noiă to܊iă ne -am
vindecat» [ Is. 53,ă 5].ă Pentruă păcatulă nostruă aă pătimită Hristos,ă caă săă niă seă facăă nouăă
dreptate”652. De aceea , în omilia De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo
convenientibus ,ă Sfântulă Nicetaă Îlă nume܈teă peă Hristosă Răscumpărarea :ă „pentruă căă ne -a
răscumpăratăcuăpre܊ulăsângeluiăSăuăpeănoi,ăodinioarăăpierdu܊i”,ădară܈iă Preot :ă„fieăcăăpentruă
noiă܇i -aăoferitătrupulăofrandăă܈iăjertfăăluiăDumnezeu -Tatăl,ăfieăcăăbinevoie܈teăaăSeăoferiăînă
numeleănostruăînăfieceăzi”653.
Mărturiileă episcopului daco- romană nuă seă oprescă aici.ă Pentruă aă îndepărtaă oriceă
îndoialăădinăsufleteleăcredincio܈ilorăsăi,ăNicetaăinsistăăasupraătimpuluiăpătimiriiăDomnuluiă
IisusăHristos:ă„AăpătimităsubăPon܊iuăPilat”,ăguvernatorulăSirieiă܈iăaăPalestinei654. De ce era
importantăăaceastăăprecizare,ăneăspuneăchiarăel:
„Iarăaceastaăseăpuneăînadins,ăcăciăuniiăeretici,ăamăgi܊iădeăîn܈elăciuniăd iavole܈ti,ătrăncănescă
despreătotăfelulădeăhristo܈i.ă܉iăs -aăarătatăa܈adară܈iătimpulăpătimirii,ăcaăsăănuăadmi܊iăcăăs -a
răstignită vreună altulă afarăă deă acelă Hristosă Careă cuă adevărată aă pătimită subă Pon܊iuă Pilată
pentruământuireaălumii”655.
ArgumentulăistoricăfolositădeăepiscopulăNicetaăpentruăaădovediărealitateaăpătimiriiă
Domnul uiăaăfostăutilizatădeănumero܈iăpărin܊iăaiăBisericiiăînăopereleălor.ăGuvernatorulăPilată
dinăPontănuăaărămasăînăcon܈tiin܊aăBisericiiădoarăjudecătorulădeădreptăalăMântuitorului,ăciă܈iă
unămartorăimportantăalănevinovă܊ieiăLui.ăAstfel,ăSfântulăChirilăalăIerusalimuluiădepuneăoă
mărturieă extremă deă importantăă înă acestă sens:ă „Dară pentruă ceă săă aducă martoră numaiă peă
651 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 7 (trad. rom. O. Pop, p. 45).
652 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 5 (trad. rom. O. Pop, p, 93).
653 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D.N. Iesu Christo convenientibus, 1 (trad. rom.
O. Pop, p. 13).
654 Despre personalitatea guvernatorului Pilat din Pont, a se vedea: P ETRONIU FLOREA ,ă„PilatădinăPont.ă
PastoralăălaăÎnviereaăDomnuluiă– 2015”,ăînă Tabor, IX (2015), nr. 4, pp. 13-16; Iosif C ÂMPIANU ,ă„Înăzileleă
luiăPilatădinăPont…”,ăînă Foaia Diecezană, L (1935), nr. 17, pp. 7- 8.
655 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 5 (trad. rom. O. Pop, p. 93).
206
profet?ăIaămartoră܈iăpeăPilat,ăcareăL -aăcondamnat!ăPilatăaăspus:ă«Nuăgăsescăniciăoăvinăăînă
Omul Acesta» [ In.ă 18,ă 38].ă Iară dupăă ceă L -aă dată iudeilor,ă ܈i -aă spălată mâinileă ܈iă aă zis:ă
«Nevinovat sunt de sângele Dreptului Acestuia » [ Mt. 27, 24]656”, iar într-un alt loc,
făcândăreferireălaăceiăcareătăgăduiauărăstignirea,ăacela܈iăpărinteămărturise܈te:ă
„Vorăstaăîmpotrivaătaă܈iăceiăcareăL -auălegată܈iăL -auădus.ăVorăstaăîmpotrivaătaă܈iăIrodă܈iă
Pilat, spunându- ܊iăcamăacesteăcuvinte:ăPentruăceătăgăduie܈tiăpeăCelăhulităpeătimpulănostr uă
deă iudei,ă despreă careă ܈tiamă căă n -areă niciă ună păcat?ă Eu,ă Pilat,ă mi -amă spălată atunciă
mâinile”657.
Totă înă acestă sens,ă Fericitulă Augustină preciza:ă „Credem,ă deci,ă înă Celă Care,ă subă
Pon܊iuă Pilat,ă aă fostă răstignită ܈iă îngropat.ă Trebuia,ă deci,ă săă seă adaugeă ܈iă numeleă
judecătoruluiăpentruăaăseăcunoa܈teăvremeaăînăcareăaătrăit”658.ăPătimireaărealăăaăDomnuluiă
esteă sus܊inutăă ܈iă deă cătreă Sfântulă Epifanieă deă Salaminaă înă lucrareaă saă Ancoratus , unde
mărturise܈teă că:ă „ Iisus Hristos S- aă înomenită ܈iă aă fostă răstignită pentruă noiă înă vremeaă luiă
Pon܊iuăPilat,ă܈iăaăpătimită܈iăaăfostăîngropat”659.
EpiscopulăNicetaăîiăîndeamnăăpeăcredincio܈iiăsăiăsăănuăseăru܈inezeădeăc rucea lui
Hristosă܈iădeăpatimileăLui,ădeoarece toateăacesteaăauăfostăprevestiteădeăprofe܊i.ăÎnăcalitateă
deă Mântuitor,ă operaă Saă deă răscumpărareă seă identificăă cuă Persoanaă Sa,ă caă Dumnezeuă ܈iă
Omăadevărat.ăDeăaceea , Sfântul Niceta, spuneăcă:ă„Trebuieăsăădămăcrezareă܈iăpătimiriiăînă
trup,ă܈iălipseiădeăsuferin܊ăăînădumnezeire,ăpentruăaănuăfiăsocoti܊iăniciănecredincio܈i,ăniciă
nerecunoscători”660, iar în tratatul De Symbolo zice:ă„܇iănuăaiăaăteăîndoi,ădacăăîn܊elegiăînă
ceăslujireăaăpătimităHristos.ăNuăaăpătimităînădumnezeire,ăciăînătrup.ăCăciăDumnezeuănuă
poateăpătimiăniciodată”661.
Continuând tâlcuirea Simbolului de credinаă ,ă episcopulă Nicetaă mărturise܈teă căă
„Hristosăaătreiaăziăaăînviatădinămor܊i”,ădeoareceănuăputeaăfiăstăpânitădeămoarteăCelăCareă
areăputereăasupraăvie܊iiă܈iăasupraămor܊ii.ăAcestăHristosă„S -aăînăl܊atălaăceruri”,ădeăunde Se
܈iăpogorâseă܈i , „܇adeăde -aădreaptaăTatălui”,ădupăăcumăseăaratăăînăpsalmulăluiăDavid:ă„܇eziă
de-aădreaptaăMeaăpânăăceăvoiăpuneăpeăvrăjma܈iiăTăiăa܈ternutăpici oarelor Tale”ă( Ps. 109,
656 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza XIII, 3 (trad. rom. D. Fecioru, p. 189).
657 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza XIII, 38 (trad. rom. D. Fecioru, p. 218).
658 FERICITUL AUGUST IN, Despre credinаă Юi Crez, V, 11 (trad. rom. M. Cazaban, p. 47).
659 EPIFANIE AL SALAMINEI , Ancoratus, 118,ăEdi܊ieăbilingvă,ătraducereă܈iănoteădeăOanaăComan,ăstudiuă
introductivădeăDrago܈ăMîr܈anu,ăEd.ăPolirom,ăIa܈i,ă2007,ăp.ă331.ă
660 NICETA DE REMESIANA , De ratione fidei, 7 (trad. rom. O. Pop, p. 43).
661 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 5 (trad. rom. O. Pop, p. 93).
207
8)662.ăÎnăl܊atălaăcerăcuătrupulăSăuăîndumnezeit,ăHristos „Iară܈iăvaăsăăvinăăsăăjudeceăviiiă܈iă
mor܊ii”.ăTocmaiăpentruăcăăPersoanaăSaăaăfostăatâtădeămultăcontestatăădeăcătreăereticiăsauă
păgâni,ă Sfântulă Nicetaă insistăă asupraă acestoră ultimeă referin܊eă dină Simbol,ă pentruă a -L
prezentaăpeăHristosă܈iăînăipostazaădeăJudecător.ăAcestaăvaăreveniăînăslavăălaăParusieăpentruă
aărăsplătiăfiecăruiaădupăăfapteleălui:
„CredeăcăăÎnsu܈iăacestăHristos,ăDumnezeulănostru,ăvaăveniăcuăîngeriiă܈iăputeri leăcerurilor,ă
să-iăjudeceăatâtăpeăvii,ăcâtă܈iăpeăceiămaiăînainteămor܊i,ăcaăsăădeaă«fiecă ruiaădupăăfapteleă
lui» [ Rom.ă 2,ă 6];ă aceastaă înseamnăă să -iă a܈ezeă peă ceiă drep܊iă înă via܊aă ve܈nică,ă iară peă
necredincio܈iăsă -iăsupunăălaăosândaăve܈nică”663.
Putem, așadar ,afirma căă întreagaă hristologieă aă Sfântuluiă Nicetaă esteă oă adevăratăă
mărturisireădeăcredin܊ă, care are în centru Persoana divino- umanăăaăluiăHristosăCelăînviată
܈iă înăl܊at.ă Elă aă în܊elesă căă numaiă prină Hristosă Celă răstignit,ă înviată ܈iă înăl܊ată „via܊aă luiă
Dumnezeuă intrăă înă via܊aă omenirii,ă prefăcândă stareaă eiă vecheă într -oă stareă nouăă ܈iă
pregătindu -i o st areăviitoare,ăceaăaăîmpără܊ieiăve܈niceăaăluiăDumnezeu.ăÎnăIisusăHristosăneă
esteă dată totă con܊inutulă adevăruluiă despreă Dumnezeuă ܈iă despreă om,ă toatăă revela܊iaă luiă
Dumnezeuă܈iăaăomului,ăaccesibilăăînăvia܊aăpământească”664.ăNuăeădeămirareăcăăPaulinusădeă
Nola ni-l prezintăăpeăacestăepiscopăcaăpeăunăsfânt,ă„careăcontemplăăpeădivinulăHristosăînă
luminaăcurateiăcredin܊e”665.
Prin urmare, pentru Sfântul Niceta de Remesiana, Iisus Hristos este Dumnezeu
adevărată܈iăomăadevărat.ăPrinăasumareaăcondi܊ieiăumaneă܈iăaăjertfeiăde pe Sfânta Cruce,
Iisusă Hristosă aă venită înă maximăă apropiereă deă noiă ܈iă rămâneă purureaă cuă noi.ă „Elă neă
întâmpinăăpeătoateăcăileăvie܊iiănoastreăcaăsăăneăridiceăpeăculmileădesăvâr܈iriiăSale,ădându –
neă posibilitateaă deă aă neă vindecaă fireaă noastrăă slăbităă deă păcat”666. De aceea, episcopul
Niceta,ăpentruăaăreliefaălucrareaăSaământuitoare,ăseăfolose܈teădeă24ădeănumiri667 potrivite
DomnuluiănostruăIisusăHristos,ăarătându -neă܈iăsensurileălor:
662 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 6 (trad. rom. O. Pop, p. 93).
663 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 6 (trad. rom. O. Pop, p. 95).
664 V. BEL,ă„IisusăHristos…”,ăp.ă17.
665 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 167-168 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 259).
666 V. BEL,ă„IisusăHristos…”,ăp.ă18.
667 Redămă înă limbaă latinăă celeă 24ă deă numiri:ă „ Verbum, Sapienаia, Țux, Virtus, Dextera, Brachium,
Angelus, Homo, Agnis, Ovis, Sacerdos, Via, Veritas, Vita, Vitis, Iustitia, Redemptio, Panis, Lapis, Medicus,
Fons Aquae Vivae, Pax, Iudex, Ianua ”.ă
208
„Seă nume܈teă Cuvântulă [ In. 1, 1],ă fieă căă S -aă născută fărăă pătimireă deă laă
Dumnezeu- Tatăl,ă fieă pentruă căă na܈tereaă Luiă s -aă petrecută fărăă mic܈orareaă fiin܊eiă
părinte܈ ti.ăCăciăniciăomulănuăpareăaăsuferiăvreoămic܈orareăcândăroste܈teăunăcuvânt.ă
Oriă eă numită Cuvântul,ă pentruă căă prină Elă aă vorbită mereuă Dumnezeu -Tatăl,ă atâtă
îngerilor,ăcâtă܈ i oamenilor.
Seănume܈teăÎn܊elepciuneaă[ I Cor .1,ă24],ăpentruăcăăprinăElăs -auăa܈ezatătoateă
cuăîn܊elepciuneălaăînceput.
Lumina [ In.ă1,ă9]ăeănumit,ăcăciăElăÎnsu܈iăaăluminatăîntunericulăcelădintâiăală
lumiiă܈i,ăprinăvenireaăSa,ăaăpusăpeăfugăănop܊ileămin܊ilorăomene܈ti.
Puterea [ I Cor . 1, 24] S eă nume܈te,ă pentruă căă niciă oă făpturăă nu -L poate
întrece.
Dreapta [ Ps.ă44,ă6]ă܈iăBra܊ulă[ Is. 53, 1; In. 12, 38] S eănume܈te,ăcăciăprinăElă
s-auăfăcutătoateă܈iădeăElăÎnsu܈iătoateăsuntă܊inute.
Îngerul marelui sfat [ Is. 9, 5] e numi t,ăcăciăElăeăvestitorulăvoin܊eiăpărinte܈ti.
E numit Fiul Omului [ Mt.ă8,ă20],ăcăciăpentruănoi,ăoamenii,ăaăbinevoităSăăseă
nascăăom.
E numit Mielul [ Is. 53, 7; In.ă1,ă29]ădatorităăneasemuiteiăSaleănevinovă܊ii.
Seănume܈teăOaiaă[ Is.ă53,ă7],ăpentruăaăseăarătaăpă timirea Lui.
Seănume܈teăPreotă[ Evr.ă5,ă6],ăfieăcăăpentruănoiă܇i -aăoferitătrupulăofrandăă܈iă
jertfăăluiăDumnezeu -Tatăl,ăfieăcăăbinevoie܈teăaăSeăoferiăînănumeleănostruăînăfieceăziă
[Efs. 5, 2].
Seă nume܈teă Caleaă [ In.ă 14,ă 6],ă pentruă căă prină Elă Însu܈iă mergemă spre
mântuire.
Adevărulă[ In.ă14,ă6],ăcăciărespingeăminciuna.
Via܊aă[ In.ă14,ă6]ăSeănume܈te,ăfiindcăănimice܈teămoartea.
Vi܊aă[ In.ă15,ă1]ădeăvieăeănumităfiindcă,ăîntinzîndăpeăCruceăcorzileăbra܊eloră
Sale,ăaăoferitălumiiăbogataăroadăăaădulce܊ii.
Dreptatea [ Rm. 1, 17; I Cor .ă1,ă30]ăeănumit,ăfiindcăăprinăcheză܈iaănumeluiă
Săuăîiăîndrepteazăăpeăpăcăto܈i.
Răscumpărareaă [ I Cor .ă 1,ă 30]ă Seă nume܈te,ă pentruă căă ne -aă răscumpărată cuă
pre܊ulăsângeluiăSăuăpeănoi,ăodinioarăăpierdu܊i.
209
Pâinea [ In.ă6,ă35;ă48;ă51]ăSeănume܈te,ăcăciăaăpot olit foamea neamurilor prin
Evanghelia Lui.
Piatra [ Mt. 21, 42; I Ptr .ă2,ă7]ăSeănume܈te,ăpentruăcăăniciă܈arpeleăn -aălăsată
urmăăînăElă܈iăÎnsu܈iăne -aăoferităapărare.
Tămăduitorulă [ Mt. 9, 12; Ps.ă 102,ă 3]ă Seă nume܈te,ă pentruă căă aă vindecată
neputin܊eleă܈iărănileă noastre prin venirea Lui.
Izvorul apei vii [ Ir. 2, 13; In.ă 4,ă 14]ă eă numit,ă fiindcăă prină îmbăiereaă
rena܈teriiăîiăspalăă܈i -iăaduceălaăvia܊ăăpeăpăcăto܈i.
Pacea [ Is. 9, 5; Rm.ă5,ă10]ăSeănume܈te,ăpentruăcă -iăadunăălaăunălocăpeăceiă
învrăjbi܊iă܈iăne -aăîmpăcatăcuă Dumnezeu- Tatăl.
Învierea [ In. 11, 25; I Cor . 15, 12- 22]ăeănumit,ăfiindcăăElăÎnsu܈iăvaăridicaă
toate trupurile din morminte.
Judecătorulă[ II Tim . 4, 8; I Ptr.ă4,ă5]ăeănumit,ăcăciăElăÎnsu܈iăareăsăăjudeceăviiiă
܈iămor܊ii.
Poarta [ In.ă 10,ă 9]ă Seă nume܈te,ă pentruă căă prină Elă Însu܈iă seă faceă intrareaă
credincio܈ilorăînăÎmpără܊iaăcerurilor”668.
Prin lucrarea Sa mântuitoare, Iisus Hristos S- aă făcută toateă pentruă to܊i.ă Toateă
numirile, peăcareăepiscopulăNicetaăleăfolose܈teăînăomiliaă De diversis appellationibus D. N.
Iesu Christo convenientibus, scotăînăeviden܊ăăacestăaspect.ăCaăDumnezeuăîntrupat,ăIisusă
Hristosă rămâneă ܊intaă desăvâr܈iriiă noastreă finale,ă dară ܈iă caleaă careă neă duceă cătreă aceastăă
܊intă669.ă Înă calitateă deă Mântuitor,ă Elă participăă laă restaurareaă întregiiă crea܊iiă ܈iă refac e
comuniunea omului cu Dumnezeu.ă Deă aceea,ă episcopulă Nicetaă îiă îndeamnăă peă
credincio܈iiăsăiăsă -܈iăpunăătoatăănădejdeaăînăEl,ăîndemnându -i la evlavie:
„A܈adar,ădeăvremeăceăunulăDomnăesteădesemnatăcuăatâteaănumeă܈iădenumiri,ă
aiăcredin܊ă,ăcredinciosule,ă܈iăpu ne-܊iăcuătoatăăputereaănădejdeaătaăînăEl!
Căci,ăcaăsă -Lăcuno܈tiăpeăTatăl,ăElăesteăpentruătineăCuvântul.
Deăvreiăsăăcuno܈tiăcuăadevărat,ăcaută -LăpeăEl,ăcăciăesteăÎn܊elepciunea.
Dacăăsufletulătăuăîndurăăîntunericul,ăcautăăpeăHristos,ăcăciăesteăLumina.
E܈tiăslăbit?ăAiăscăpare,ăcăciăesteăTămăduitorulă܈iăTăria.
668NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D.N. Iesu Christo convenientibus, 1 (trad. rom.
O. Pop, pp. 11-15).
669V. BEL, „IisusăHristos…”,ăp.ă18.
210
Vreiă săă ܈tiiă prină cineă s -aă făcută lumeaă ܈iă deă cineă suntă toateă ܊inute?ă Fiiă
încredin܊atăcăăesteăEl,ăcăciăeănumităBra܊ulă܈iăDreapta.
Sim܊iăvreoăteamă?ăÎnătoateăî܊iăvaăfiăalăturiăcaăunăÎnger.
De-܊iăvaăfiăfost greuăsăăte -ndrep܊iăcuăprivireaăspreămăre܊iaăUnuia -Născut,ănuă
deznădăjdui,ăcăciăS -aăfăcută܈iăOm,ăpentruăcaăomenireaăsăăseăapropieăcuău܈urin܊ăădeă
El.
Deăveiăfiăfostăneprihănit,ăî܊iăvaăstaăalăturiăcaăunăMiel.
Dacăăteăsupărăăvreoăprigonireădinăparteaăpăgânilor,ăaiăcredin܊ă,ăcăciă܈iăElăaă
fostăjertfităcaăoăOaie;ăiarăcaăPreotăalăTatălui,ăpeătineăteăvaăsprijiniăpunându -te înainte.
Deă nuă cuno܈tiă caleaă mântuirii,ă caută -Lă peă Hristos,ă căciă Elă esteă Caleaă
sufletelor.
Dacăăvreiăsăăcuno܈tiăadevărul,ăascultă -L pe E l,ăcăciăesteăAdevărul.
Deămoarteădefelăsăănuăteătemi,ăcăciăHristosăeăVia܊aăcredincio܈ilor.
Teăîncântăăplăcerileălumiiăacesteia?ăÎntoarce -teă܈iămaiămultăspreăcruceaăluiă
Hristos,ăcaăsăăteăînvioreziădeădulcea܊aăVi܊eiăLui,ăceăS -aărăstignităpeăcruce.
E܈tiă păcătosă pierdut?ă Trebuieă săă fiiă înfometată deă Dreptate,ă însetată deă
Răscumpărătorul,ăcăciăHristosăeste:ăsatură,ăcăciăesteăPâinea.
Dacăă܈ovăie܈tiăînăvreoăprivin܊ă,ăîntăre܈te -܊iăpasulăînăEl,ăcăciăesteăPiatraă܈i -܊iă
vaăoferiăapărareăcaăunăzid.
E܈tiăslabă܈iăneputincio s? Cere- IăLuiăleac,ăcăciăesteăTămăduitorul.
Sim܊iă văpaiaă păcateloră oriă e܈tiă unulă cuă totulă subjugat?ă Aleargăă laă Izvorulă
vie܊ii,ăcaăvăpaiaătaăsăăfieăstinsăă܈iăsufletulătăuăsăădobândeascăăve܈nicia.
Dacăăteăchinuieămâniaă܈iăteăhăr܊uie܈teădu܈mănia,ăapropie -te deăHristos,ăcăciă
esteăPacea,ăcaăsăăteăîmpaciăcuăTatălă܈iăsăăiube܈tiăpeătotăomulălaăfelăcumăsoco܊iăcăă
trebuieăsăăfiiăiubitătu.
Deăteătemiădeăpieireaătrupuluiă܈iăteăînspăimântăămoarteaăvie܊iiăacesteia,ăadu –
܊iăaminteăcăăesteăÎnvierea;ăpoateăridicaăceeaăceăaăcă zut.
Dacăăteăatrageăplăcereaăpăcatuluiă܈iăteăîmbieăispiteleăcărnii,ăgânde܈te -te mai
înainteăcăăeăJudecătorulădrept,ăesteăCelăceăcântăre܈teăcuăasprime,ăeăCelăceăpregăte܈teă
foculăve܈nic;ă܈iănu -܊iăvaămaiăplăceaă܊ie,ăpăcătosul,ăsăăpăcătuie܈ti.
211
Înăsfâr܈it,ăfrate,ădacăăte -aăcuprinsădeznădejdeaăprivindăîmpăr܊ireaădreptă܊ii,ă
a܈teptareaăslaveiăcere܈ti,ăgânde܈teăînăcugetulătăuăcredinciosăcăăElăesteăPoarta;ăcăciă
prină El,ă ridicată dină mor܊i,ă veiă pătrundeă ܈iă taineleă cerurilor,ă ܈iă teă veiă alăturaă ceteiă
îngerilor;ă܈iăveiăauziăaceleăcuvinteădorite:ă«Bine,ăslugăăbunăă܈iăcredincioasă,ăfiindcăă
aiă fostă credincioasăă întruă celeă pu܊ine,ă intrăă înă bucuriaă Domnuluiă tău;ă stăpâne܈teă
împără܊iaăcareă܊i -aăfostăpregătităădeălaăîntemeiereaălumii»ă[ Mt.ă25,ă33].ăAmin”670.
Trebuieăspusăfaptulăcăăprezen܊aădiferitelorănumiriăatribuiteăDomnuluiănostruăIisusă
Hristosăînăhristologiaănicetanianăănuăesteădelocăîntâmplătoareă܈iălipsităădeăimportan܊ă,ăciă
esteăînăstrânsăălegăturăăcuătulburărileăprovocateădeăarieniăînăregiunileăillyriene,ăînăperioadaă
premergă toare Sinodului II Ecumenic (381). Izvoarele istorice din acea vreme amintesc
deăexisten܊aăunorăepiscopiăarieniăcareănegauădumnezeireaăFiului.ăEsteăvorbaăde : Ursacius
de Singidunum, Valens de Mursa, Dominus de Marcianopolis, Palladius de Ratiaria,
Secundia nusădeăSingidunumă܈iăGerminiusădeăSirmium671, care atât din punct de vedere
geografic câtă܈iăjurisdic܊ional,ăseăînvecinauăcuăepiscopiaăRemesianaăpăstorităădeăSfântulă
Niceta.
Credemă căă acestaă esteă contextulă înă careă episcopulă Nicetaă deă Remesianaă vaă
compune omilia De diversis appellationibus D.N. Iesu Christo convenientibus , ca un
răspunsă laă tezeleă arienilor.ă Majoritateaă cercetătoriloră considerăă căă aceastăă omilieă aă fostă
scrisăăînăjurulăanuluiă366672.
A܈aăcumăamăpututăobserva,ăînăaceastăălucrare , autorulănostruăapărăădumnezeireaă
Fiului, utilizând 24 de numiri potrivite Domnului nostru Iisus Hristos, toate preluate din
SfântaăScriptură.ăFiecareănumireăareărolulădeăaăscoateăînăeviden܊ăălucrareaământuitoareăaă
Fiului lui Dumnezeu, Care S-a întrupat pe ntruă răscumpărareaă întregiiă umanită܊i:ă „Seă
nume܈teătoateăacestea;ăde܈iăesteăUnulă܈iăacela܈iăDumnezeuăalănostru,ăFiulăluiăDumnezeu,ă
caăsăăseăcunoascăărânduialaăputeriiă܈iălucrăriiăSale”673.
Cunoa܈temă dină tradi܊iaă patristicăă a Bisericiiă Universaleă numero܈iă părin܊iă ܈iă
scriitori b iserice܈ti,ăcareă auăabordatăînăopereleălorăteologiaănumelorăluiă IisusăHristosăcuă
670 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus, 2 (trad. rom.
O. Pop, pp. 15-19).
671 M. COJOC ,ă„DisputeăreligioaseăînăsudulăDunării…”,ăpp.ă603 -605.
672 A. S OROCEANU , Niceta von Remesiana…, p. 117.
673 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus, 1 (trad. rom.
O. Pop, p. 11).
212
scopul de a dovedi atât dumnezeirea Sa câtă ܈iă lucrareaă Saă mântuitoare.ă Dintreă ceiă maiă
importan܊iă îiă amintim , aici, pe: Origen, Chiril al Ierusalimului, Grigorie de Nazianz,
Vasileă celă Mare,ă Grigorieă deă Nyssa,ă Ilarieă deă Pictaviumă ܈iă papaă Damasus674. Putem
observa cum majoritatea numirilor Mântuitorului Iisus Hristos utilizateă deă cătreă ace܈tiă
părin܊iăseăregăsescă܈ i în opera episcopului Niceta de Remesiana.
Astfel, scriitorul bisericesc Origen în lucrarea Despre principii utilizeazăăpentruă
PersoanaăMântuitoruluiăIisusăHristosăurmătoareleănumiri:ă„EsteănumităÎn܊elepciune,ăÎntâi –
Născut,ăCuvântulăluiăDumnezeu,ăAdevărul,ăVia܊a,ăCale,ăÎnviere,ăChipu l lui Dumnezeu cel
nevăzut,ă Luminaă ceaă adevărată,ă Atotputernicul,ă Fiul,ă U܈a,ă Dreptatea,ă Sfin܊irea,ă
Răscumpărarea”675. Concluzionând, a utorulăneăîncredin܊eazăăcăă toate aceste expresii ne
vorbesc d espreălucrărileă܈iăputerileăLui .
Sfântulă Chirilă ală Ierusalimuluiă neă oferăă ܈iă elă o listăă foarteă sumarăă cuă numirileă
dumnezeie܈ti,ă majoritateaă întâlniteă ܈iă laă Sfântulă Niceta.ă Pentruă Sfântulă Chirilă ală
Ierusalimului,ă Iisusă Hristosă seă nume܈te:ă „U܈ă,ă Cale,ă Oaie, Păstor,ă Leu,ă Piatră,ă Hristos,ă
Mort,ăFiulăOmului,ăDomn,ăIisus,ăFiu”676.ăAutorulăsubliniazăăfaptulăcă,ăde܈iănumirileăLuiă
suntămulte,ătotu܈iăIisusăHristosăesteăoăsingurăăPersoană.ă
„Elăvineăînăajutorulăfiecăruiăomăînăfeluriteăchipuri.ăPentruăceiăcareăauănevoieă deăbucurieă
esteăVie.ăPentruăceiăcareăauănevoieăsăăintreăesteăU܈ă.ăPentruăceiăstăruit oriăînărugăciuniăElă
esteă Arhiereuă mijlocitor.ă Pentruă ceiă păcăto܈iă esteă Oaie.ă Hristosă seă faceă tutu roră toate,ă
pogorându- seălaăslăbiciunileănoastreăcaăunădoctorăbună܈iăînvă܊ătorămilostiv.ăEsteăDomnăcu ă
adevărat,ăavândăvredniciaădomnieiăprinăfi re”677.
EpiscopulăIerusalimuluiămaiăprecizeazăăcăăIisusăHristosăesteănumităcuădouăănume.ă
Cuă numeleă deă Iisus,ă pentruă căă mântuie܈te,ă ܈iă cuă numeleă deă Hristos,ă deoareceă El este
Preot678.
674 A se vedea Carmelo G RANADO , Los mil nombres de Jesús. Textos espirituales de los primeros
siglos, Ed. Narcea, Madrid, 1988.
675 ORIGEN , Despre principii, Cartea I, Despre Hristos, 1; 3; 4; 6; 10; 13, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol.ă 8,ă Studiuă introductiv,ă traducere,ă noteă deă Teodoră Bodogae,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă
Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă Bucure܈ti,ă 1982,ă pp.ă 55;ă 57;ă 58;ă 61 ;ă 66;ă 69;ă Nicolaeă BUZESCU ,
„Titlurileă(denumirile)ăluiăHristos,ăFiulăluiăDumnezeu,ălaăOrigen”,ăînă Mitropolia Olteniei, XXXIV (1982),
nr. 10-12, pp. 674- 688.
676 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza X, 3-4 (trad. rom. D. Fecioru, pp. 130-132).
677 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza X, 5 (trad. rom. D. Fecioru, p. 132).
678 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Catehez a X, 11 (trad. rom. D. Fecioru, p. 136).
213
TeologiaănumelorăluiăIisusăHristosăoăregăsimă܈iălaăSfântulăGrigorieădeăNazianzăînă
Cuvântarea a IV- a Teologică .ă Pentruă acestă părinte,ă Iisusă Hristosă poateă fiă numit:ă „Fiu,ă
Unul- Născut,ăCuvânt,ăAdevăr,ăIcoană,ăLumină,ăVia܊ă,ăDreptate,ăSfin܊ire,ăRăscumpărare,ă
Înviere,ăacesteădenumiriăfiindăcomuneăatâtăCeluiăcareăesteămaiăpresusădeănoi,ăcâtă܈iăCeluiă
care S- aăfăcutăomădinăcauzaănoastră”679, iar denumirile de: Om, Fiu al Omului, Hristos,
Cale,ă U܈ă,ă Păstor,ă Oaie,ă Miel,ă Arhiereu,ă Melchisedec,ă Rege,ă Pace,ă suntă celeă care
subliniazăăîntrupareaăSaăreală680.
Vorbindă despreă întrupareaă Logosuluiă ve܈nică pentruă mântuireaă noastră,ă Sfântulă
Vasileă celă Mare,ă arhiepiscopulă Cezareeiă Capadociei,ă utilizeazăă ܈iă elă pentruă Persoanaă
Mântuitorului Hristos câteva numiri:
„A܈adar,ă dupăă cumă Dom nul nostru Iisus Hristos este n umită Via܊ă,ă Cale,ă Pâine,ă Vi܊ă,ă
Luminăăadevăratăă܈iăchematăcuăalteănenumărateănumiri,ătotăa܈aăesteănumită܈iăSabieăcareă
taieăparteaăpătima܈ăăaăsufletuluiă܈iăomoarăămi܈cărileăcareăneăducăspreăpoftă.ăApoi,ăpentr uă
căă Dumnezeu -Cuvâ ntulă aveaă săă seă uneascăă cuă slăbiciuneaă trupului,ă aă fostă adăugată ܈iă
frumosulă[cuvânt]ăPuternic,ăpentruăcăăacestaăînfă܊i܈eazăădovadaăceleiămaiămariăputeri ăaăluiă
Dumnezeu:ăputin܊aădeăaăfiin܊aăînăfireaăomenească”681.
Alteănumiriăîntrebuin܊ateătotădeăacestăpărinteăseăregăsescăînătratatulă Despre Sfântul
Duh,ă undeă Iisusă Hristosă esteă numit:ă Fiuă adevărat,ă Dumnezeuă Unul -Născut,ă Putereaă luiă
Dumnezeu,ă În܊elepciunea,ăCuvântul,ăPăstor,ăÎmpărat,ăDoctor,ăMire,ăCale,ăPoartă,ă Izvor,ă
Pâine,ăSecure,ăPiatră682.
Sfântul Grigorie de Nyssaăfaceă܈iăelăreferireălaăcâtevaănumiriăcareăîiăsuntăatribuiteă
DomnuluiănostruăIisusăHristos.ăVorbindădespreăîntrupare,ăepiscopulăGrigorieăneăspuneăcăă
IisusăHristosăpoateăfiănumit:ă„Cort,ăDoctor,ăPăstor,ăApărător,ăÎnger,ăPâine,ăVie,ăCale,ăU܈ă,ă
Casă,ăApă,ăPiatră,ăIzvor,ăspreăarătareaăputeriiădumnezeie܈ti”683.
Teologiaă numeloră atribuiteă Mântuitoruluiă nostruă Iisusă Hristosă nuă esteă specificăă
doar hristologiei orientale. Au utilizat- oă܈iănumero܈iăpărin܊iădinăApusăpentruăaăpuneăcapătă
pentru totdeauna ereziei lui Arie. În acest sens, am putea cita fragmente din operele unor
679 GRIGORIE DE NAZIANZ , Cuvântări teologice IV, 20 (trad. rom. G. Tilea, pp. 106-108).
680 GRIGORIE DE NAZIANZ , Cuvântări teologice IV, 21 (trad. rom. G. Tilea, pp. 108-109).
681 VASILE CEL MARE, Omilia la Psalmul XLIV, 5, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 4, p. 507.
682 VASILE CEL MARE, Despre Sfântul Duh, 8, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 12, p. 32.
683 GRIGORIE DE NYSSA , Despre viaаa lui țoise sau despre desăvârЮirea prin virtute, în col. Părinаi Юi
Scriitori BisericeЮti, vol.ă29,ăTraducereădeăDumitruăStăniloaeă܈iăPr.ăIoanăBuga,ăEd.ăInstitutulu iăBiblică܈iădeă
MisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1982,ăp.ă79.
214
venerabiliă părin܊iă occidentali , precum: Ambrozie al Mediolanului684, Ilarie de
Pictavium685, Fericitul Augustin686, Isidor de Sevilla687 sau papa Damasus. Ne vom limita
doar la papa Damasus (366- 384),ă deoareceă înă timpulă pontificatuluiă săuă î܈iă desfă܈uraă
activitateaă܈iăepiscopulăNicetaădeăRemesiana.ă
PapaăDamasusăseănumărăăprintreăceiămaiăimportan܊iăpărin܊iădinăspa܊iulăoccidental,ă
care a sus܊inut cuă toatăă convingereaă lupta împotriva arianismului. În perioada
pontifica tuluiăsăuăaăprezidatănumeroaseăsinoade , în careăaăapăratădumnezeireaăFiuluiăluiă
Dumnezeu.ă Astfel,ă acteleă Sinoduluiă deă laă Romaă dină anulă 382,ă prezidată deă cătreă însu܈iă
papaă Damasus,ă facă referireă ܈iă laă semnifica܊iaă numeloră atribuiteă Domnuluiă nostruă Iisusă
Hristos:
„În܊elesulă numeluiă luiă Hristosă esteă multiform:ă Seă nume܈teă Domn,ă fiindcăă est eă Hristos;ă
Cuvânt,ăfiindcăăesteăFiulăluiăDumnezeuă܈iăUnul -NăscutădinăTatăl;ăOm,ăfiindcăăS -aănăscută
dinăFecioară;ăPreot,ăfiindcăăS -aăoferităcaăjertfă;ăPăstor,ăfiindcăăesteăprotector;ăCale,ăfiindcăă
prin El s-a intrat dire ctăînăvia܊ă;ăMiel,ăfiindcăăaăpătimit;ăPiatraădinăcapulăunghiului,ăfiindcăă
esteăzidire;ăÎnvă܊ător,ăfiindcăăesteăîndrumătorăînăvia܊ă;ăSoare,ăfiindcăăluminează; ăAdevăr,ă
fiindcăăesteădeălaăTatăl;ăVia܊ă,ăfiindcăăesteăcreator;ăPâine,ăfiindcăăest eătrup;ăSamarinea n,
fiindcăăesteăapărătoră܈iămilostiv;ăHristos,ăfiindcăăesteăuns;ăIisus,ăfiindcăă esteăMântuitor;ă
Dumnezeu,ăfiindcăăesteădinăDumnezeu;ă Înger,ăfiindcăăesteăvestitor;ăFăgăduin܊ă,ă fiindcăă
esteămijlocitor;ăMlădi܊ăădeăvie,ăfiindcăăamăfostământui܊iăprinăsângeleăLui;ăStânc ă,ăfiindcăă
esteătărie;ăFloare,ăfiindcăăesteăales;ăProfet,ăfiindcăădescoperăăceleăviitoare”688.
Totădeălaăacestăpărinteăniăs -aăpăstrată܈iăoăfrumoasăăpoezie , cu titlul De cognomentis
Salvatoris ,ă înă careă episcopulă Romeiă utilizeazăă 45ă deă numiriă potrivit e Domnului nostru
IisusăHristos,ătoateăfiindăpreluateădinăSfântaăScriptură:
„Spes, Vita, Salus, Ratio, Sapienаia, Țumen,
Judex, Porta, Gigas, Rex, Gemma, Propheta, Sacerdos,
Messias, Sabaoth, Rabbi, Sponsus, Mediator,
Virga, Columna, Manus, Petra, Filius, Emmanuelque,
684 AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , De Virginitate, I, XVI, 99, în PL 16, col. 305 C.
685 ILARIE DE PICTAVIUM , Liber de Patris et Filii unitate, în PL 10, col. 886 B C D.
686 FERICITUL AUGUSTIN , Sermo CXLII, 2, în PL 38, col. 778.
687 ISIDOR DE SEVILLA , Etymologiarum, VII, 2, în PL 82, col. 264- 268.
688 SANCTI DAMASI PAPAE , Epistola IX – De explanatione fidei. Ex concilio urbis Romae sub Damaso
papa, în PL 13, col. 373- 374ă(trad.ărom.ă.܇ăC.ă ALEXE , Sfântul Niceta de Remesiana Юi ecumenicitatea…, p.
524, nota 321).
215
Vinea, Pastor, Ovis, Pax, Radix, Vitis, Oliva,
Fons, Paries, Agnus, Vitulus, Leo, Propiatiator,
Verbum, Homo, Rete, Lapis, Domus, Omnia, Christus, Iesus ”689.
A܈aăcumăamăpututăvedea,ăhristologiaăSfântuluiăNicetaădeăRemesianaăareăînăcentruă
Persoanaă Mântuitoruluiă Iisusă Hristos,ă consideratăă caă Logos,ă înă cadrulă Sfinteiă Treimi,ă
precumă ܈iă lucrareaă Saă mântuitoareă pentruă întreagaă umanitate.ă Pentruă episcopulă Niceta,ă
Iisus Hri stosăesteăDumnezeuăadevărată܈iăOmăadevărat.ăCaăDumnezeuăadevăratăS -aănăscut
dinăveciădinăTatăl690,ăfiindăconsubstan܊ială܈iăcoetern,ăiarăcaăomăS -aănăscutădinăSfântaă܈iă
Neprihănitaă Fecioarăă Maria,ă fărăă apropiereaă vreunuiă bărbat.ă S -aă născută trupă dină trup,ă
întrupareaăfiindăreală,ăiarănuăaparentă,ăcăciădacăăîntrupareaăesteăneadevărată,ăneadevăratăă
vaăfiă܈iământuireaăîntreguluiăneamăomenesc.
Peăaceastăăcale,ăconstatămăcăăîntreagaăînvă܊ăturăăhristologicăăaăepiscopuluiăNicetaă
esteăînăconformitateăcuătradi܊iaăpatristicăădeăpânăăatunci.ăOrtodoxiaăcredin܊eiăsale,ă dar ܈i
zelulăsăuămisionar,ăa făcutăposibilăămen܊inereaădrepteiăcredin܊eăînăeparhiaăsaăRemesiana.ă
Totodată,ă elă reu܈e܈teă săă oprească,ă prină predicaă sa,ă influen܊aă episcopiloră arieniă ܈iă
pnevmatomahiă deă laă Sudă deă Dunăre,ă caă Palladiuă deă Ratiaria,ă Ursaciu sde Singidunum,
Valens de Mursa ܈i Fotin de Sirmium691, care negau atât dumnezeirea Fiului câtă܈iăpeăceaă
aăDuhuluiăSfânt,ărestabilindălini܈teaă܈iăpaceaăînăsânulăSfinteiăBiserici.
4.2.1.3. Învă܊ăturaădespreăDumnezeuăDuhulăSfânt
În cea de- aădouaăjumătateăaăveaculuiăalăIV -lea,ăBisericaăaveaăsăăfieăzguduită , din
nou, deă unaă dină celeă maiă virulenteă erezii,ă sus܊inutăă deă cătreă Macedoni e, episcopul
Constantinopolului ܈i, mai apoi, deădiaconulăsăuăMaratoniu,ăcareănegauădeăaceastă datăă
dumnezeireaăSfântuluiăDuh,ăegalitateaă܈iăconsubstan܊ialitateaăLuiăcuăTatălă܈iăcuăFiul692.
Răspândităămaiăîntâiăînăpăr܊ileăRăsăritului,ăaceastăăerezieăaveaăsăăcuprindăăînăscurtătimpă
întreagaă Biserică,ă producândă dezbinăriă ܈iă confuziiă înă rândurileă credincio܈ilor.ă Izvoareleă
689 SANCTI DAMASI PAPAE , Carmen VI – De cognomentis Salvatoris, în PL 13, col. 378 B, apud. .܇ăC.ă
ALEXE , Sfântul Niceta de Remesiana Юi ecumenicitatea…, p. 523.
690 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 5 (trad. rom. O. Pop, p. 57).
691 Ioan G. C OMAN , „Эi Cuvântul trup S -a făcut”, Ed.ăMitropoliaăBanatului,ăTimi܈oara,ă1993 , p. 225.
692 P. P ARENTE , Diccionario de Teología…, p. 223.
216
istoriceă dină aceastăă perioadăă îiă păstreazăă peă luptătoriiă împotrivaă Duhuluiă Sfântă subă
denumirea de pnevmatomahi, macedonieni sau maratonieni693.
Împotriva acestei erezii s- auăridicatănumero܈iăpărin܊iăaiăBisericiiăatâtădinăRăsărit,ă
câtă܈iădinăApus,ăpentruăaăapăraădumnezeireaăSfântuluiăDuh,ăaătreiaăPerso anăădinăSfântaă
Treime.ăPânăălaăcondamnareaădefinitivăăaămacedonienilorălaăSinodulăalăII -lea Ecumenic,
܊inutălaăConstantinopolăînăanulă381694,ăSfin܊iiăPărin܊iăauăexpusăpeălargădoctrinaăcuăprivire
laăPersoanaăSfântuluiăDuhăînătratateădeăoăînaltăă܊inutăăteologică.ăDintreăace܈tia , amintim
aici pe: Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa,
Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Grigorie de Nazianz, Didim din Alexandria,
Sfântul Ambrozie al Mediolanului ܈iăFericitulăAugustin.ăA܈aăcumăvomăvedea,ăalăturiădeă
ace܈tiăpărin܊i,ăepiscopulăNicetaădeăRemesianaăvaăaveaăunărolăimportant,ăatâtăînăformulareaă
doctrinei cu privire la Persoana Sfântului Duh,ăcâtă܈iăînăapărareaădumn ezeirii Sale.
Esteăcunoscutăfaptulăcă , înăBiserică , s-aămen܊inutădintotdeaunaăcredin܊aăcăăceleătreiă
Persoaneă aleă Sfinteiă Treimiă suntă egaleă ܈iă consubstan܊iale.ă Deă aceea,ă a܈aă cumă putemă
observa din Învăаătura celor doisprezece apostoli ,ă cre܈tiniiă erauă boteza܊iă „înă numeleă
Tatăluiă ܈iă ală Fiuluiă ܈iă ală Sfântuluiă Duh”695, iar Clement Romanul, făcândă referireă laă
persoanele Preasfintei Treimi, zice în Epistola adresată corintenilor că:ă „Viuă esteă
Dumnezeuă܈iăviuăesteăDomnulăIisusăHristosă܈iăDuhulăcelăSfânt,ăcredin܊aă܈iănădejdeaăceloră
ale܈i”696. Însă,dupăăceăarieniiăauănegatădumnezeireaăluiăIisusăHristos,ăfiindăcondamna܊iălaă
Sinodulă Iă Ecumenică deă laă Niceeaă înă anulă 325,ă macedonieniiă auă începută săă negeă ܈ i
dumnezeirea Sfântului Duh, socotindu- Lă oă simplăă creatură.ă Eraă necesarăă astfelă ܈iă
combaterea lor.
Primeleă informa܊iiă cuă privireă laă aceastăă erezieă neă suntă oferiteă deă cătreă Sfântulă
Atanasie cel Mare în Epistola I către Serapion , din anul 359. Autorul semnala atunci
prezen܊aăunuiăgrupăeretic,ăcareăsus܊ineaăcăăDuhulăSfântăesteăoăcreatură,ăfiindăunulădintreă
duhurileăslujitoare,ădarăcareăseădeosebe܈teădeăîngeriănumaiăprinăgrad:
693 I. R ĂMUREANU ,ă„SinodulăalăII -leaăEcumenic…”,ăp.ă327.
694 Maiă multeă informa܊iiă cuă privireă laă Sinodulă IIă Ecumenic:ă Giuseppeă ALBERICO , Historia de los
Concilios Ecumenicos, Ediciones Sígueme , Salamanca, 1993, pp. 55- 66.
695 Învăаătură a celor doisprezece apostoli, VII, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 1,
Traducere,ănoteă܈iăindiciădeăD.ăFecioru,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiun eăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ă
Bucure܈ti,ă1979,ăp.ă2 8.
696 CLEMENT ROMANUL , Epistola către Corinteni (I), LVIII, 2, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti,
vol. 1, p. 76.
217
„UniiăpărăsindăpeăarieniăpentruăhulaălorăîmpotrivaăFiului,ăcugetăăîmpotrivaăDuhuluiă ܈iăzică
nuănumaiăcăăElăesteăcreatură,ăciă܈iăcăăeăunulădintreăduhurileăslujitoareă܈iăseădeose be܈teădeă
îngeriănumaiăprinătreaptă.ăIarăaceastaăeănumaiăoăluptăăprefăcutăăfa܊ăădeăarieni.ă Deăfaptăeăoă
adevăratăă împotrivireă fa܊ăă deă dreaptaă credin܊ă.ă Căciă precumă aceia,ă tăgăduindă peă Fiul,ă
tăgăduiescă܈iăpeăTatăl,ăa܈aă܈iăace܈tia,ăgrăindărău deăDuhulăSfânt,ăgrăiescărăuă܈iădeăFiul.ă
Celeă douăă păr܊iă ܈i -auă împăr܊ită împotrivireaă fa܊ăă deă adevăr:ă unii cugetând împotriva
Cuvântului, ceilal܊iă împotrivaă Duhului,ă îndreaptăă aceea܈iă hulăă împotrivaă Sfinteiă
Treimi”697.
Înă acesteă condi܊iiă Bisericaă aă fostă nevoităă săă combatăă oă nouăă erezieă totă atâtă deă
periculoasăă precumă arianismul.ă Majoritateaă părin܊iloră răsăriteniă auă mărturisită atunciă
dumnezeireaă Sfântuluiă Duh,ă egalitateaă ܈iă consubstan܊ialitateaă Luiă cuă Tatălă ܈iă cuă Fiul.ă
Efortulă depusă înă aă combateă ereziaă luiă Macedonieă nuă aă fostă înă zadar.ă Reflec܊iileă loră
teologice vor avea un rol important în formularea ultimelor articole din Simbolul de
credinаă , privitoare la Persoana Sfântului Duh, în cadrul celui de-al doilea Sinod
Ecumeni că܊inut la Constantinopol în anul 381.
Dupăă Sfântulă Atanasieă celă Mare,ă primulă careă iaă atitudineă împotrivaă
macedonienilor este Sfântul Vasile cel Mare, care va scrie împotriva acestora tratatul
Despre Duhul Sfânt . Potrivit acestuia, Duhul Sfânt este a trei aăPersoanăăaăSfinteiăTreimi,ă
consubstan܊ială cuă Tatălă ܈iă cuă Fiul.ă Elă esteă „izvorulă sfin܊eniei”,ă căciă „precumă Tatălă esteă
sfântăprinăfireă܈iăFiul este sfântăprinăfire,ălaăfelă܈iăDuhulăadevăruluiăesteăsfântăprinăfire.ăDeă
aceeaă aă ܈iă fostă considerată demnă deă numireaă proprieă deă Sfânt”698. Acela܈iă părinteă
capadocianăînvă܊aăcăăDuhulăSfântă„aăexistat,ăaăpreexistată܈iăaăcoexistatăcuăTatălă܈iăcuăF iulă
maiăînainteădeăveci”699,ăfiindăconsubstan܊ial cuăTatălă܈iăcuăFiul700.
697ATANASIE CEL MARE, Epistola I către Serapion, 1, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 16, p.
23. Maiămulteăamănunteăcuăprivire la pnevmatologia Sfântului Atanasie cel Mare: Irineu P OPA,ă„Învă܊ăturaă
SfântuluiăAtanasieăcelăMareădespreăSfântulăDuh”,ăînă Mitropolia Olteniei, XL (1988), nr. 3, pp. 16- 29.
698 VASILE CEL MARE, Împotriva lui Eunomie, III, 2, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 4, p.
175.
699 VASILE CEL MARE, Despre Sfântul Duh, XIX, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 12, p. 63.
700 VASILE CEL MARE, Epistola VIII, 11, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 12, p. 141. Mai
multeăamănunteăcuăprivireălaăpnevmatologiaăSfântuluiăVasileăcelăMare:ăIoană CHIRVASIE ,ă„Învă܊ăturaădespreă
Sfântulă Duhă laă Sfântulă Vasileă celă Mare”,ă înă Studii Teologice, X (1958), nr. 7-8, pp. 675-684; Ioan G.
COMAN ,ă „Elementeleă demonstra܊ieiă înă tratatulă «Despre Sfântul Duh» ală Sfântuluiă Vasileă celă Mare”,ă înă
Studii Teologice, XVI (1964), nr. 5-6, pp. 275-302; Ion P OPESCU ,ă„Persoanaă܈iălucrareaăSfântuluiăDuhăînă
scriereaăSfântuluiăVasileăcelăMare,ăDeăSpirituăSancto”,ăînă Studii Teologice, XLII (1990), nr. 4, pp. 27- 40.
218
Învă܊ăturaădespreăSfântulăDuhăoăîntâlnimă܈iălaăSfântulăC hiril al Ierusalimului. El îi
combate,ăînăcatehezeleăsaleăbaptismale,ăpeăereticiiămacedonieniăarătândăcăăSfântulăDuhă
trebuieăcinstităîmpreunăăcuăTatălă܈iăcuăFiul:
„Credeă܈iăînăDuhulăcelăSfântă܈iăaiădespreăElăaceea܈iăcredin܊ăăpeăcareăaiăpri mităs -o ai despre
Tatălă܈iăFiul.ă[…]ăTuăînva܊ăăcăăunulăesteăacestăDuhăSfânt,ăneîmpăr܊ită܈iăatotputer nic.ăMulteă
lucrează,ădarănuăseăîmparte.ăSfântulăDuhăcunoa܈teătainele,ăcerceteazăătoate,ă܈iăadâncuril eă
lui Dumnezeu. S-a pogorât peste Domnul Iisus Hristos în chip de porumbel. A lucrat în
legeă܈iăprofe܊i.ăPecetluie܈teă܈iăacumăsufletulătăuăînătainaăbotezului.ăToatăăfireaăspi ritualăă
areănevoieădeăsfin܊ireaăSfântuluiăDuh.ăDacăăcinevaăvaăîndrăzniăsă -Lăhulească,ănu -i iertat
niciăînăveaculădeăacum,ăniciăînăcelăceăvaăsăăfie.ăEsteăcinstităcuăslavaăDumnez eiriiăîmpreunăă
cuăTatălă܈iăcuăFiul”701.
De asemenea, Sfântul Grigorie de Nazianz i- aă combătută peă adversariiă Duhuluiă
Sfânt în Cuvântarea a V- a Teologică ,ă rostităă înă anulă 380ă laă Constantinopol,ă subliniindă
dumnezeirea Sfântului Duh:
„Noi însă,ăcuăatâtaătărieăneăîncredemăînădumnezeireaăDuhului,ăpeăcareăîlăadorăm,ăîncâtă܈iă
teologia Duhului vom începe- oădeăaiciă[…].ăEraăluminaăceaăadevărată,ăcareălumineazăăpeă
totăomulăcareăvineăînălume,ăTatăl.ăEraăluminaăceaăadevărată,ăcareălumineazăăpeăto t omul
careăvineăînălume,ăFiul.ăEraăluminaăceaăadevărată,ăcareălumineazăăpeătotăomulăcareăvineăîn ă
lume,ăcelălaltăMângâietor.ăEraă܈iăeraă܈iăera,ădarăUnaăera.ăLuminăă܈iăluminăă܈iăl umină,ădară
oă singurăă lumină,ă ună Dumnezeu.ă […]ă ܇iă acum,ă noiă amă ܈iă văzut -oă ܈iă oă ܈iă predicăm,ă
în܊elegândăpeăFiulăluminăădinăluminaăTatălăînăluminaăDuhul,ăscurtaă܈iăsimplaăte ologieăaă
Treimii.ă[…]ăNoiăpredicămăceeaăceăamăîn܊eles.ăNeăvomăurcaăpeămunteăînaltă܈iă vomăstriga,ă
dacăădeăjosănuăvomăfiăauzi܊i.ăVomăînăl܊aăpeăDuhul,ănuăneăvomăteme”702.
ÎnăOccident,ătezeleăluiăMacedonieăaveauăsăăfieăcombătuteăabiaădupăăanulă380,ăînă
timpul pontificatului papei Damasus. Acesta, îngrijoratădeăsitua܊iaăBisericiiădinăRăsărit,ă
va convoca un Sinod la Roma în anul 380, unde, împreunăă cuă to܊iă episcopiiă Bisericiiă
Apusene, aă anatematizată învă܊ăturileă ereticeă aleă sabelienilor,ă ale arienilor, ale
eunomienilor,ă precumă ܈iă peă celeă aleă macedonienilor,ă ale apolinari܈tiloră ܈iă ale
fotinienilor703.ăTextulăanatemelor,ăînănumărădeă24,ăseăpăstreazăăînă țărturisirea credinаei
soborniceЮti , pe care a trimis- oăpapaăDamasusăcătreăepiscopulăPaulinădeăAntiohiaăpeăcândă
701 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza IV, 16 (trad. rom. D. Fecioru, pp. 57-58).
702 GRIGORIE DE NAZIANZ , Cuvântări teologice, V, 3 (trad. rom. G. Tilea, p. 111).
703 A. S OROCEANU , Niceta von Remesiana…, p. 112; I. R ĂMUREANU ,ă„Sinod ul al II- leaăEcumenic…”,ă
p. 338.
219
eraă laă Tesalonic,ă înă Macedonia.ă Vomă reda,ă înă celeă ceă urmează,ă doară textulă anatemeloră
careăfacăreferireălaăluptătoriiăîmpotrivaăDuhuluiăSfânt,ăcunoscu܊iă܈iăînăApusăsubănumeleădeă
macedonieni:
„DeoareceădupăăSinodulădeălaăNiceeaă(325)ăs -aăivităaceastăărătăcire,ăa܈aăîncâtăuniiă
săăîndrăzneascăăsăăspunăăcuăguraălorăplinăădeăurâciuneăcăăDuhulăSfântăaăfostăfăcută
prinăFiul,ănoiăanatematizămăpeăcei careănuăpropovăduiescăcuătotăcurajulăcăăDuhulă
Sfântăexistăădinăunaă܈iăaceea܈iăsubstan܊ăă܈iăputere,ăcuăTatălă܈iăcuăFiulă(I).
Anatematizămă peă macedonieni,ă care,ă provenindă dină rădăcinaă luiă Arie,ă n -au
schimbatănecredin܊aăacestuia,ăciănumaiădenumireaăeiă(IV).
Iară dacăă cinevaă nuă vaă ziceă căă Sfântulă Duhă esteă cuă adevărată ܈iă sigură din
dumnezeiascaă Fiin܊ăă caă ܈iă Fiulă ܈iă Dumnezeu,ă Cuvântulă luiă Dumnezeu,ă săă fieă
anatema! (XVI).
Iară dacăă cinevaă nuă vaă ziceă căă Duhulă Sfântă toateă leă poateă ܈iă toateă leă ܈tieă ܈iă esteă
pretutindeni ,ăcaă܈iăFiulă܈iăTatăl,ăsăăfieăanatema!ă(XVII).
DacăăcinevaăvaăziceăcăăSfântulăDuhăesteăoăcreatură,ăsauăcăăaăfostăfăcutădinăFiul,ăsăă
fie anatema! (XVIII).
DacăăcinevaănuăvaăziceăcăăTatălăaăfăcutăprinăFiulăCareăS -aăîntrupată܈iăprinăSfântulă
Duh,ăadicăăceleăvăzuteă܈iăceleănevăzute,ăsăăfieăanatema!ă(XIX).
DacăăcinevaănuăvaăziceăcăăesteăoăDumnezeire,ăoăStăpânireă܈iăoăPutere,ăoăSlavăă܈iăoă
Domnieă܈iăoăÎmpără܊ie,ăoăVoin܊ăă܈iăunăadevăr,ăalăTatăluiă܈iăalăFiuluiă܈iăalăSfântuluiă
Duh,ăsăăfieăanatema!ă(XX).
Dacăăcinevaănu vaăziceăcăăSfântulăDuhăesteăînchinatădeătoatăăcreaturaăcaă܈iăFiulă܈iă
caă܈iăTatăl,ăsăăfieăanatema!ă(XXII)”704.
Împotrivaăerezieiămacedonienilorăaăluatăatitudineă܈iăSfântulăAmbrozie,ăepiscopulă
Mediolanului. Acesta, în anul 381, a compus tratatul De Spiritu Sancto ,ăînătreiăcăr܊i,ăpeă
careă leă adreseazăă imperatorului Gra܊ian,ă pentruă aă lămuriă controverseleă iscateă înă jurulă
Persoaneiă Sfântuluiă Duh.ă Potrivită Sfântuluiă Ambrozie,ă „Duhulă Sfântă nuă esteă înă rândulă
tuturor,ăciădeasupraătuturor”705.ăElăesteăDumnezeuăadevărat,ăconsubstan܊ialăcuăTatălă܈iăcuă
704 SANCTI DAMASI PAPAE , Epistola IV – Confessio Fidei Catholicae quam papa Damasus misit ad
Paulinum Antiochenum episcopum, în PL 13, col. 358- 364 (trad. rom. La T EODORET EPISCOPUL CIRULUI ,
Istoria bisericească, V, 11, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 44, pp. 214-216).
705AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Despre Duhul Sfânt, CarteaăI,ăI,ă19ă(trad.ărom.ăV.ăRăducă,ăp.ă39).
220
Fiul:ă„A܈aădupăăcumăTatălă܈iăFiulăsuntăuna,ăfiindcăăFiulăareăpeătoateăpeăcareăleăareăTatăl, ă
laăfelă܈iă Duhulăesteăunaă cuăTatălă܈iăcuă Fiul,ăfiindcăă܈iăElăle -a cunoscut pe toate ale lui
Dumnezeu”706. Acela܈iă părinteă vaă sus܊ineă căă toateă celeă treiă Persoaneă aleă Sfinteiă Treimiă
de܊inăaceea܈iăDumnezeire,ăcăci:ă„Dumnezeu -TatălăareăDumnezeirea,ăareăDumnezeireaă܈iă
Fiulăînăcareăsălă܈luie܈teăplinătateaăDumnezeirii;ăareăDumnezeireaă܈iăDuhul”707.
Episcopul Ambrozie subliniazăă faptulă căă „Sfântulă Duhă purcedeă dină Tatălă ܈iă
mărturise܈teădespreăFiul”708.ăElăesteăCreatoră܈iănuăcreatură,ăcăciă„Celăcareăesteăîmpreunăă
lucrătorăcuăTatălă܈iăcuăFiulăeste,ăfărăăîndoială,ăCreator”709.ăDuhulăSfântălucreazăăatâtăînă
lumeaăvăzutăăcâtă܈iăîn ceaănevăzută:ă„ElărevarsăăharulăSăuănematerialăînăceleămateriale,ă
darănuăesteăniciădinănaturaăcreaturilorănevăzute,ăcăciă܈iăeleăprimescăsfin܊eniaăLuiă܈iăprinăElă
întrecăînăstrălucireăcelelalteăcreaturiăcareăsuntăînălume.ăFieăîngerii,ăfieădomnii,ăfieăstăpân ii,
întreagaăcrea܊ieăa܈teaptăăharulăSfântuluiăDuh”710.ăÎnăconcluzie,ăepiscopulăMilanuluiăapărăă
dumnezeireaăSfântuluiăDuh,ăarătândăcăăElătrebuieăcinstităîmpreunăăcuăTatălă܈iăcuăFiul,ăînă
virtuteaădeofiin܊imiiălor711.
La Fericitul Augustin nu vom întâlni o lucra reă consacratăă propriu -zis Persoanei
Sfântuluiă Duh,ă însă , în majoritatea operelor sale, elă apărăă dumnezeireaă Sfântuluiă Duhă
utilizândătermenulădeă„ consubstantialis ”,ăceeaăceădenotăăfaptulăcăăs -a inspirat din teologia
trinitarăă capadociană.ă Pnevmatologiaă saă esteă împletităă cuă considera܊iiă teologiceă despreă
Tatălă܈iăFiul,ăinsistândămaiămultăasupraăunită܊iiădeăsubstan܊ăăînăcadrulăSfinteiăTreimi712,
reflec܊ieăspecificăăteologieiăoccidentale.
Totu܈i,ăînătâlcuireaăpeăcareăoăfaceălaă Simbolul de credinаă , în lucrarea in titulatăă
Despre credinаă Юi Crez ,ăAugustinămărturise܈teăcăăDuhulăSfântăesteăDumnezeuăadevărat,ă
consubstan܊ială܈iăcoeternăcuăTatălă܈iăcuăFiul:
706 AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Despre Duhul Sfânt, CarteaăIII,ăXIX,ă146ă(trad.ărom.ăV.ăRăducă,ăp.ă
208).
707 AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Despre Duhul Sfânt, CarteaăIII,ăXIX,ă147ă(trad.ărom.ăV.ăRăducă,ăp.ă
209).
708 AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Despre Duhul Sfânt, CarteaăI,ăI,ă25ă(trad.ărom.ăV.ăRăducă,ăp.ă41).
709 AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Despre Duhul Sfânt, Cartea III,ăXVIII,ă142ă(trad.ărom.ăV.ăRăducă,ăp.ă
207).
710 AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Despre Duhul Sfânt, CarteaăI,ăV,ă62ă(trad.ărom.ăV.ăRăducă,ăp.ă55).
711 Maiă multeă amănunteă cuă privireă laă pnevmatologiaă Sfântuluiă Ambrozie:ă Mirceaă NI܇COVEANU ,
„Învă܊ăturaăSfântuluiăAmbrozieădespreăDuhulăSfânt”,ăînă Studii Teologice, XVI (1964), nr. 7-8, pp. 458- 468.
712 Constantin C ORNI܉ESCU ,ă „Fericitulă Augustină despreă Sfântulă Duh”,ă înă Studii Teologice, XVII
(1965), nr. 5-6, pp. 334-335.
221
„Dupăăceăamătratată܈iăamăpropusăcredin܊eiăna܈tereaădumnezeiascăăaăDomnuluiănostruă܈iă
iconomiaăSaăumană,ăCrezulăadaugă,ăpentruăaăcompletaăcredin܊aănoastrăăînăDumnezeu,ă܈iă
peăDuhulăSfânt,ăCareănuăareăoănaturăăinferioarăăînăraportăcuăTatălă܈iăcuăFiul,ăci ,ădacăăpotă
spuneă astfel,ă esteă consubstan܊ială ܈iă împreună -ve܈nic,ă căciă Treimeaă esteă ună singură
Dumnezeu: ceea ce nu însea mnăă căăTatălăesteă acela܈iă cuă Fiulă܈iăcuă Sfântulă Duh,ă ciăcăă
Tatălă esteăTatăl,ă Fiulă esteăFiul,ă Duhulă Sfântă esteă Duhulă Sfânt,ă aceastăă Treimeă fii ndă ună
singurăDumnezeu”713.
Totăînăaceastăălucrare,ăFericitulăAugustinăfaceăreferireălaăpurcedereaăDuhuluiăSfântă
din fiin܊aă Tatălui.ă Elă ܊ineă săă subliniezeă faptulă căă Tatălă esteă singurulă principiu,ă atâtă ală
Fiuluiăcâtă܈iăalăSfântuluiăDuh,ăîntrucâtăFiulăseăna܈teădinăveciădinăTatăl,ăfiindăUnul -Născut,ă
iarăDuhulăSfântăpurcedeădinăveciădinăTatăl:
„Însăă mariiă ܈iă învă܊a܊iiă exege܊iă aiă dumnezeie܈tiloră Scripturiă încăă nuă auă disc utată despreă
Duhulă Sfântă laă felă deă multă ܈iă deă detaliată încâtă săă neă fieă u܈oră deă în܊el esă ceeaă ceă Îiă esteă
propriuăDuhuluiăSfântă܈iăneăfaceăcuăputin܊ăăsăănu -Lă numimăniciăFiu,ăniciăTată,ăciădoară
DuhăSfânt.ăAce܈tiaăînva܊ăăcăăElăesteădarulăluiăDumnezeu,ăcaăsăăcredemăcăăDumnezeuănuă
poateăsăăfacăăunădarăcareăsă -Iăfieăinferior.ăTotu܈i,ăeiăsus܊inăcăăDuhulăSfântănuăesteănăscută
dinăTatăl,ăcaăFiul,ăpentruăcăăHristosăesteăunic,ă܈iăcuăatâtămaiăpu܊inădinăFiul,ăpent ruăcăăarăfiă
nepotulăTatăluiăPreaînalt,ăceeaăceănuăînseamnăăcăănuăÎ܈iădatoreazăăfiin܊aănimănui,ăpentru ă
căăoăareădeălaăTatăl,ădeălaăCareăsuntătoate.ăAceastaăpentruăaănuăajungeălaădouăăprincipi iă
fărăă principiu,ă ceeaă ceă ară fiă înă gradulă celă maiă înaltă falsă ܈iă absurd,ă nefii ndă [un lucru]
specificăcredin܊eiăuniversale,ăciăgre܈eliiăunorăeretici”714.
A܈aă cumă amă arătat,ă învă܊ăturaă Sfin܊iloră Părin܊iă cuă privireă laă Persoanaă Sfântuluiă
Duh a avut drept obiectiv combaterea ereziei macedonienilor care negau dumnezeirea
Sfântului Duh, egalitateaă ܈iă consubstan܊ialitateaă Luiă cuă Tatălă ܈iă cuă Fiul.ă Acestaă esteă
contextul în care episcopul Niceta de Remesiana, îngrijoratădeătulburărileăprovocateădeă
713 FERICITUL AUGUSTIN , Despre credinаă Юi Crez, IX, 16 (trad. rom. M. Cazaban, pp. 53-54).
714FERICITUL AUGUSTIN , Despre credinаă Юi Crez, IX, 19 (trad. rom. M. Cazaban, pp. 62-63). Mai
multeă amănunteă cuă privireă laă pnevmatologiaă Fericituluiă Augustin:ă F.ă CAVALLERA , La doctrine de Saint
Augustin sur l′Éspirit -Saint á propos de De Trinitate , în vol. Recherches de Théologie ancienne te
medieval, Louvain, 1930, pp. 379-380; C. C ORNI܉ESCU ,ă „Fericitulă Augustin…”,ă pp.ă 334 -344;ă ܇tefană C.ă
ALEXE ,ă„Concep܊iaăFericituluiăAugustinădespreăpăcată܈iăhar”,ăînă Studii Teologice , VIII (1956), nr. 5-6, pp.
330-348; Ioan I CĂ,ă „Doctrinaă Fericituluiă Augustină despreă Sfântaă Treimeă dupăă tratatulă „Deă Trinitate”,ă înă
Studii Teologice, XIII (1961), nr. 3-4, pp. 166-167.
222
macedonieni în cuprinsul eparhiei sale, va redacta tratatul De Spiritus Sancti potentia ,
pentru aălămuriăcontroverseleăiscateăînăjurulăPersoaneiăSfântuluiăDuh715.
A܈aă cumă reieseă dină introducere,ă Sfântulă Nicetaă aă compusă acestă tratată laă
rugăminteaă܈iăcerereaăcredincio܈ilorăsăi:
„Urmeazăăsăăexpun,ădupăăcuprindereaămin܊ii,ăceăîn܊elegăeuădespreăaătreiaăPersoană,ăadic ăă
SfântulăDuh,ăcăciăîmiădauăseamaăcăămul܊iăauăfoarteămariăîndoieliăînăaceastăăprivi n܊ă.ă܇i,ă
de܈iăarăfiăoăîndrăznealăăaăcercetaăpeăCelăcareăesteăalăturatăînămărturisireăT atăluiă܈iăFiului,ă
dupăăînvă܊ăturaăDomnuluiă܈iămărturisireaănoastrăăînăBotez, totu܈i,ădeoareceămul܊iăîn܊elegă
lucruriădiferiteă܈iăniăseăcereăoădeslu܈ire,ătrebuieăneapăratăsăăoădăm;ă܈i ănuădinăaltăăparte,ă
decâtădinăizvoareleăSfintelorăScripturi”716.
Deă fapt,ă operaă deă careă neă vomă ocupaă înă celeă ceă urmeazăă esteă oă continuareă aă
tratatului De ratione fidei ,ăînăcareăepiscopulăNicetaăprezintă , în 22 de capitole, doctrina cu
privire la consubstan܊ialitateaăcelorătreiăPersoaneăTreimice,ăînsăădeădataăaceasta,ăaccentulă
cadeăpeăPersoanaă܈iălucrareaăSfântuluiăDuh717.
Punctul de plecare al episcopului Nicetaă esteă hotărâreaă luatăă deă cătreă Sfin܊iiă
Părin܊iă laă Sinodulă Iă Ecumenică deă laă Niceeaă (325),ă undeă s -aă mărturisit:ă „Credem Юi în
Duhul Sfânt” .ăLaătimpulărespectivăaceastăămărturisireădeăcredin܊ăăeraăsuficientăăpentruăaă
în܊elegeă căă Duhulă Sfântă trebuieă cinstită împreunăă cuă Tatălă ܈iă cuă Fiul.ă C u toate acestea,
„macedonienii” ܈iăceiăcareăliăseăalăturăăacestora,ă„auăcrezutăcăăDuhulăSfântăesteăoăcrea܊ieă
܈iă L-auă dispre܊uită caă peă ună slujitor”718.ă Ace܈tiaă suntă ceiă careă tulburăă Bisericaă punândă
întrebăriăiscoditoareă܈iăzicând:ă„CeăfelăesteăSfântulăDuh?ăCâtădeămareăeste?ăNăscutăesteă
oriăfăcut?ă[…]ă܈i,ăcuăadevărat,ădupăăvorbaăapostolului,ăauăprovocatăoănesfâr܈ităădisputăăînă
Biserici”719.
ÎngrijorareaăepiscopuluiăNicetaăeraăîndreptă܊ită,ădeoarece , prinăastfelădeăîntrebăriă
ridicoleă ܈iă iscoditoare,ă credincio܈iiă erauă împin܈iă laă blasfemie.ă Înă continuare,ă Sfântulă
Nicetaădemascăăpsihologiaăereticilorămacedonieni,ăexplicândăerorileălor:
„Căciă ceiă răzvrăti܊iă împotrivaă Duhuluiă Sfântă întreabă:ă «Născută esteă Duhulă Sfânt ă oriă
nenăscut?»ăIatăădouăăcapcaneăîntinseăde -aădreaptaă܈iăde -aăstânga:ăînăoriceăparteăveiădoriăsăă
715 GERANDO DI NOLA, Lo Spirito Sancto nella testimonianza dei Padri e degli Scrittori cristiani (I- V
sec.), Introduzione a cura di Lorenzo Dattrino, Città Nuova, Roma, 1999, p. 542.
716 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 47).
717 C. G RANADO , în „Introducción”, la N ICETAS DE REMESIANA , Catecumenado de adultos, p. 17.
718 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 1 (trad. rom. O. Pop, p. 49).
719 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 2 (trad. rom. O. Pop, p. 49).
223
pă܈e܈tiă cuă răspunsul,ă veiă fiă prins.ă Deă veiă spune:ă Esteă născut,ă vaă ziceă căă «Fiulă luiă
Dumnezeu nu mai este Unul- Născut,ă prină faptulă căă existăă ܈iă ună ală doileaă născută dină
Tatăl».ăIarădeăveiăspune:ăNuăesteănăscut,ăî܊iăvaărăspunde:ă«Deciăvaăexistaă܈iăunăa lădoileaă
Tatăănenăscută܈i,ăînăconsecin܊ă,ănuăesteăunăsingurăDumnezeuăTatăl,ădeălaăCareă toateăs -au
făcut ». Iară dupăă ceă vaă fiă închisă caleaă răspunsuluiă dină ambeleă păr܊i,ă îndatăă teă trage pe
drumulăcelămaiăscurtăînăprăpastie,ăîncâtăvaăspune:ă«Prinăurmare,ădacăăDuhulănuăesteăni ciă
născutădinăTatăl,ăniciănenăscut,ărămâneăsăăSeănumeascăăcreatură»”720.
Pentruăaăcontracaraătezeleăgre܈iteăaleămacedonienilor,ăSfântulăNicetaăapeleazăălaă
autoritatea Sfintei Scripturi din care extrage cele mai pertinente argumente, dovedind
astfel origineaă܈iănaturaăSfântuluiăDuh.ăÎnsu܈iăDomnulăaăspusăînăEvanghelieăapostoliloră
Săi:ă„VăăvoiătrimiteăMângâietorădeălaăTatăl,ăDuhulăadevărului”ă[ In. 15, 26]. Dar de unde
este,ă nuă ܈tii.ă Deă vreiă săă ܈tii,ă ascultă -Lă peă Elă Însu܈i,ă careă spune:ă „Acestaă purcedeă deă laă
Tatăl”ă [ In.ă 15,ă 26].ă A܈adar,ă Hristosă n -aă spusă niciă căă aă fostă născut,ă niciă căă aă fostă făcută
DuhulăSfânt,ăciănumaiăcăă„purcede”ădeălaăTatăl721.
SfântulăNicetaăinsistăăasupraăunorăpasajeăbibliceăprecum:ă„Toateăs -auăfăcutăprinăElă
܈iănimicănuăs -aăfăcutăfărăăEl”ă[ In. 1, 3] sau „ÎntruăElăs -au întemeiat toate câte- săînăceruriă܈iă
peăpământ,ăvăzuteă܈iănevăzute,ăfieătronuri,ăfieădomnii,ăfieăcăpetenii,ăfieăstăpâniri:ătoateăs –
auăfăcutăprinăElă܈iăîntruăEl”ă[ Col.ă1,ă16],ăînsă , din toate acestea, nuăreieseăfaptulăcăăDuhulă
Sfântăesteănumăratăprintreăcreaturi sauăcăăarăfiăoăcreaturăăie܈ităădinămâinileăLogosului,ăa܈aă
cumăîncercauăsăăînve܊eămacedonienii722.ăDimpotrivă,ădacăăDuhulăSfântăarăfiăfostă creat ori
făcut,ăatunciăarăfiăfostăenumeratădeăcătreăapostolăprimul,ăîntreătoateăcelelalte723.
ÎnsăăDuhulăSfântănuăesteăoăcreatură,ăciăesteă„Domn”.ăElăpurcedeădinăveciădinăTatălă
܈iă esteă Dumnezeuă adevă rat724.ă Aceastaă oă spuneă ܈iă apostolulă Pavel tesalonicenilor :
„Domnulă săă îndrepteă inimileă voastreă înă dragosteaă luiă Dumnezeuă ܈iă înă îndurareaă luiă
Hristos”ă[ II Tes . 3, 5], iar într- unăaltăloc,ăspune:ă„DomnulăesteăDuh,ă܈iăundeăesteăDuhulă
Domnului,ăacoloăesteălibertatea”ă[ II Cor .ă3,ă17],ăcăci „Nuăa܊iăprimităcuăteamăăiară܈iăună
Duhăalărobiei,ă ciăa܊iăprimităDuhulăînfierii”ă[ Rom.ă8,ă15].ăA܈adar,ăspuneăSfântulăNiceta:ă
„dacăăDuhulămăăfaceăliberă܈iăfiuă܈iămo܈tenitorăînănumeăpropriuăalădumnezeiriiăSale,ăvoiăfiă
720 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 2 (trad. rom. O. Pop, pp. 49-51).
721 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 3 (trad. rom. O. Pop, p. 51).
722 I. G. C OMAN , Scriitori bisericeЮti…, p. 139.
723 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 3, 4 (trad. rom. O. Pop, p. 53).
724 GERANDO DI NOLA, Lo Spirito Sancto nella…, p. 542.
224
lipsitădeăcredin܊ăăde -L voi numi rob pe Cel ce m- aăfăcutăliber,ăcăciărobieăseăaflăănumaiă
întreăfăpturi,ăînsăăînăTreimeăexistăănumaiădomnieă܈iălibertate”725.
Înăcalitateădeăepiscopăalăcetă܊iiăRemesiana,ăSfântulăNicetaăroste܈teăunaădintreăceleă
maiă profundeă declara܊iiă deă credin܊ăă înă divinitateaă Sfântuluiă Duh.ă Mărturisireaă saă este
ortodoxăă܈iăplinăădeăevlavie,ărespectândătradi܊iaăapostolică:
„Credemăa܈adarăcăăSfântulăDuhăMângâietorăpurcedeădeălaăTatăl,ădarănuăesteăFiu,ăniciăFiul ă
Fiului,ă ceeaă ceă cautăă nechibzui܊iiă săă dovedească,ă ciă Duhulă adevărului,ă despreă aă Căruiă
purcedere nu e îngăduitănimănuiăsăă܈tieăceăfelăoriăcâtăăeste.ă[…]ă܇timăcăăDuhulăacestaăest eă
înăPersoanăăproprieă܈iăadevărată,ăizvorulăsfin܊irii,ăluminaăsufletelor,ăîmpăr܊i torulăharului.ă
Duhulăacestaăsfin܊e܈te,ănuăesteăsfin܊it,ăluminează,ănuăesteăluminat,ă܈iănici ăoăfăpturăănuăvaă
puteaăajungeălaăve܈nicie,ăoriăsăăseănumeascăăcuăadevăratăsfântă,ăfărăădeăDuhulăacesta”726.
EpiscopulăNicetaăinsistăăasupraălucrăriiădumnezeie܈tiăaăSfântuluiăDuhăînăcrea܊ie.ă
Elăaratăăcăăa܈aăcumăTatălă܈iăFiulănuăpotăfiăcunoscu܊iădecâtăprinălucrărileălor,ătotăastfelă܈iă
DuhulăSfântănuăpoateăfiăcunoscutădecâtăprinămăre܊iaălucrărilorăSale.ăAcestăDuhăSfântăesteă
Unul singur, dar felurit în puteri ܈iălucrări.ăElăîmparteădaruri fiecăruia , dupăăcumăvoie܈te.ă
Elăaăa܈ezatăprofe܊iă܈iăaăfăcutăapostoli.ăElăsfin܊e܈teăsufleteleă܈iătrupurileăcredincio܈ilor727. El
aălucrată܈iălucreazăămereuăîmpreunăăcuăTatălă܈iăcuăFiul,ănuănumaiăînăBotez,ăciă܈iăînătoateă
celelalte728.ă Elă aă sfin܊ită însu܈iă templulă înă careă S -aă sălă܈luită Cuvântulă Domnului.ă Aă fostă
prezentă ܈iă laă Botez,ă pogorându -se, în chip de porumbel, peste Fiul lui Dumnezeu. De
asemenea,ăDuhulăSfântăareăputereaădeăaăiertaăpăcatele,ăîmpreunăăcuăTatălă܈iăcuăFiul729.
Acela܈iăDuhăSfântăesteăprezentă܈iăînăTainaăBotezuluiănostru730.ăÎmpreunăăcuăTatălă
܈iăcuăFiulăparticipăălaăîntreagaăcrea܊ie,ăcăciă„Tatălăcreeazăătoate,ăoriădeăcâteăoriăcree azăă
Cuvântulă Luiă ܈iă Duhulă Lui”731.ă Esteă pre܈tiutoră ܈iă cunoscătoră ală celoră ascunse732. Este
prezentăpretutindeniă܈iăsălă܈luie܈teăînăsfin܊i733.ăDuhulăSfântăesteăCelăcareăvaăveniăsăăjudeceă
toatăăfăptura.ăElăîl vaăjudecaă܈iăpeăAntihristă܈iăîlăvaăucideăcuăDuhulăguriiăSale734.
725 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 4 (trad. rom. O. Pop, p. 55).
726 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 5 (trad. rom. O. Pop, p. 57).
727 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 7 (trad. rom. O. Pop, p. 95).
728 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 6 (trad. rom. O. Pop, p. 61).
729 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 5 (trad. rom. O. Pop, p. 59).
730 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 6 (trad. rom. O. Pop, p. 61).
731 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 8 (trad. rom. O. Pop, p. 65).
732 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 10 (trad. rom. O. Pop, p. 65).
733 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 12 (trad. rom. O. Pop, pp. 67-69).
734 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 13 (trad. rom. O. Pop, p. 71).
225
ÎmpreunăăcuăcelelalteădouăăPersoaneăal e Sfintei Treimi, Duhul Sfânt este bun735.
Esteă numită ܈iă „Paracletul”,ă adicăă mângâietorul,ă denumireă comunăă atâtă Tatălui,ă câtă ܈iă
Fiului,ădeoarece:ă„Oriădeăcâteăoriămângâie,ăMângâietorăeănumităTatăl,ăMângâietorăFiulă܈iă
SfântulăDuh,ădarănoiăavemăparteădeăoăsingurăămângâiereăaăTreimii,ăprecumădeăoăsingurăă
iertareăaăpăcatelor”736.
Dară cuă toateă căă Duhulă Sfântă esteă bună ܈iă drept,ă Elă poateă fiă ܈iă pedepsitoră ܈iă
înfrico܈ător.ăElăpedepse܈teăpăcatele,ăcaăînăcazulăAnanieiă܈iăalăSafirei,ăcareădosindăoăparteă
dină baniiă cuă careă auă vândută ܊arina,ă auă min܊ită Duhuluiă Sfântă ܈iă auă murită amândoi.ă
Concluziaă episcopuluiă Nicetaă esteă fermă:ă „Esteă a܈adară vădită căă celă ceă minteă Sfântuluiă
Duh minteăluiăDumnezeu;ă܈iăcelăceăcredeăînăDuhulăSfântăcredeăînăDumnezeu”737. Tot în
aceastăăordineădeăidei,ăSfântulăNicetaăatrageăaten܊iaăasupraăneiertăriiăpăcatelorăsăvâr܈iteă
împotrivaăSfântuluiăDuh:ă„Iatăăceăînfrico܈ătoareăosândă!ăSpuneăcăăesteădeăneiertatăpă catul
pentruă celă ceă vaă fiă zisă cuvântă împotrivaă Sfântuluiă Duh”738. Din toate acestea, spune
Sfântul Niceta, se poate vedea limpede ce este Sfântul Duh.
În capitolul al 18-lea, Sfântul Niceta concentreazăăîntr -oăsingurăăfrazăă întreaga
învă܊ăturăă teologicăă referitoareă laă originea,ă naturaă ܈iă lucrareaă Duhuluiă Sfânt.ă Stilulă săuă
esteăsimplu,ădarăfoarteăclară܈iăconvingător.ăReflec܊iileăsaleăteologiceăcuăprivireălaăceaăde -a
treiaă Persoanăă aă Sfinteiă Treimi,ă dovedescă căă Sfântulă Duhă esteă Dumnezeuă adevărată
deofiin܊ăăcuăTatălă܈iăcuăFiul:
„Voiăface,ăa܈adar,ăoărevedereăaăcelorăspuse:ădacăăSfântulăDuhăpurcedeădeălaăTatăl,ă dacăă
eliberează,ădacăăsfin܊e܈te,ădacăăesteăStăpânăprecumăaăzisăapostolul,ădacăăcreeazăăcuăTată lă
܈iăFiul,ădacăădăăvia܊ă,ădacăăareăpre܈tiin܊ăăprecumăTatălă܈iăFiul,ădacăărev elează,ădacăăesteă
pretutindeni,ă dacăă umpleă globulă pământesc,ă dacăă locuie܈teă înă ceiă ale܈i,ă dacăă mustrăă
lumea,ă dacăă judecă,ă dacăă esteă bună ܈iă drept,ă dacăă despreă Elă seă spuneă «acesteaă leă spuneă
DuhulăSfânt»,ădacăăaărânduităprofe܊i,ădacăăaătrimisăapostoli,ădacăăeste mângâietor,ădacăă
spalăă[deăpăcate]ă܈iăîndreptează,ădacă -iăpierdeăpeăispititoriiăSăi,ădacăăcelăcare -L va fi hulit
nuă areă iertareă niciă înă acestă veac,ă niciă înă celă ceă vaă săă fie,ă ceeaă ceă desi gură apar܊ineă luiă
Dumnezeu;ădacăăastfelăsuntăacestea,ădarătocmaiăfiindcăăsuntăadevărate,ădeăceămiăseăce reăsăă
735 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 14 (trad. rom. O. Pop, p. 71).
736 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 16 (trad. rom. O. Pop, p. 73).
737 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 17 (trad. rom. O. Pop, p. 75).
738 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 17 (trad. rom. O. Pop, p. 75).
226
spună ceă esteă Duhulă Sfânt,ă deă vremeă ce,ă prină măre܊iaă lucrărilor,ă Elă Însu܈iă Seă aratăă c eă
este”739.
Înăparteaăfinalăăaătratatului,ăepiscopulăNicetaăsubliniazăăfaptulăcăăSfântuluiăDuhăIă
seăcuvineăaceea܈iăadorareăcaă܈iăTatăluiă܈iăFiului:ă„Măăvoiăînchinaăa܈adarăTatălui,ămăăvoiă
închinaăFiului,ămăăvoiăînchinaăSfântuluiăDuh,ăcuăunaă܈iăaceea܈iăcinstire”740.ăÎnsăăaceastăă
adorareănuăseăfaceăaparte,ăciăîmpreunăăcuăcelelalteăPersoaneăTreimice,ăcăciă„atunciă cândă
neăînchinămăTatălui,ăavem credin܊aăcăăneăînchinămădeopotrivăă܈iăFiuluiă܈iăSfântuluiăDuh,ă
căciă܈iăatunciăcândăchemămăpeăFiul,ăsocotimăcă -Lă chemămăpeăTatăl;ă܈iăcândăneărugămă
Tatălui,ă socotimă căă suntemă auzi܊iă deă Fiulă […]ă ܈iă atunciă cândă neă închinămă Duhului,ă neă
închinămăcuăsiguran܊ăăAceluiaăalăcăruiaăesteăDuhul”741.
Tratatul De Spiritus Sancti potentia al episcopului Niceta de Remesiana se
dovede܈teă aă fiă oă adevăratăă mărturisireă deă credin܊ăă înă dumnezeireaă Sfântuluiă Duh742.
Reflec܊iileăsaleăteologiceăprezintăăasemănăriăvizibileăcuăteologia Sfin܊ilorăVasileăcelăMare,ă
GrigorieăTeologulă܈iăAmbrozieăalăMediolanului,ăfolosindădeăceleămaiămulteăoriăacelea܈iă
texteă܈iăargumenteăscripturistice743.ăCredemăcăăSfântulăNiceta,ăprinăacestătratat,ăaăreu܈ităsăă
dovedeascăă dumnezeireaă Sfântuluiă Duhă ܈iă săă lini܈teascăă con܈tiin܊eleă credincio܈iloră săi,ă
care erau atât de bulversate de erezia macedonienilor.
În ultima parte a tratatului De Symbolo , episcopul Niceta de Remesiana le cere
atâtă catehumenilor,ă câtă ܈iă credincio܈ilor,ă săă păstrezeă cuă sfin܊enieă „ regula fidei ”744,ă a܈aă
cum au primit- oălaăSfântulăBotez,ămărturisindăcredin܊aăînăSfântaăTreime:
„Aceastăă credin܊ăă înă Treimeă s -oă întări܊i,ă fra܊ilor,ă înă inimileă voastre,ă crezândă într -Unul
Dumnezeu- Tatălă Atotputernică܈iă înă Fiulă Lui,ă Iisusă Hristos,ă Domnulă nostru,ă ܈iă înă Duhul
Sfânt,ăluminăăadevărată,ăsfin܊itorulăsufletelor,ăcheză܈iaămo܈teniriiănoastreăcare,ădeăneăv omă
fiăîndreptatăspreăEl,ăneăvaăduceălaătotăadevărulă܈iăneăvaăuniăcuăceleăcere܈ti”745.
Totodată , Sfântul Niceta, atrageăaten܊iaăasupraăînvă܊ăturilorăgre܈iteărăspândite de
cătreăpăgâni,ădeăcătreă iudei, deăcătreăarieniă܈iă deăcătreă macedonieni. Deoarece lupta cu
739 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 18 (trad. rom. O. Pop, p. 77).
740 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 19 (trad. rom. O. Pop, p. 79).
741 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 21 (trad. rom. O. Pop, pp. 81-83).
742 C. G RANADO , în „Introducción”, la N ICETAS DE REMESIANA , Catecumenado de adultos, pp. 17- 18.
743 Gheorghe A. N ICOLAE ,ă„Învă܊ăturaădespreăSfântulăDuhădinătratatulă«DeăSpiritusăSanctiăpotentia»ăală
Sfântuluiă Nicetaă deă Remesiana”,ă înă Ortodoxia , XVI (1946), nr. 2, p. 247; I. G. C OMAN , Scriitori
bisericeЮti…, p. 141.
744 Regulaăcredin܊eiăsauăSimbolulădeăcredin܊ă.
745 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 8 (trad. rom. O. Pop, pp. 95-97).
227
ace܈tiaănuăesteădelocău܈oară,ăcre܈tiniiătrebuieăsă -܈iăpăstrezeămărturisireaăcredin܊ei,ăa܈aăcumă
au primit- oădeălaăSfin܊iiăPărin܊i:
„Dacăă păgâniiă teă îndeamnăă săă teă închiniă iară܈iă laă maiă mul܊iă ta܊i,ă tuă păstrează -܊iă fericitaă
mărturisire,ăcăciăaiămărturisităpeăUnulăDumnezeu -Tatăl,ăcăciăniciăfireaănuăîngăduieăcaăună
singură omă săă aibăă maiă mul܊iă ta܊i.ă Deă asemenea,ă dacăă iudeulă teă îndeamnăă săă creziă că ă
Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu,ăsă -܊iăfieăcaăunăvrăjma܈ădeăînfruntat.ăOriceăereticăcareă
hule܈teăîmpotrivaăluiăHristosăspunândăcăăesteăoăcreaturăăsauăcareăspuneăcăăDuhulăSfântă
esteă străină deă slavaă Tatăluiă ܈iă aă Fiului,ă să -܊iă fieă ܊ieă caă ună păgână ܈iă vame,܈ă deoareceă teă
împinge la i dolatrie,ădeăvremeăceăteăîndeamnăăsăăteăînchiniălaăoăfăptură”746.
Aceea܈iă atitudineă esteă recomandatăă ܈iă înă cazulă celoră careă tulburăă credin܊aă prină
întrebăriăîntortochiate:ă„Aleargăăînapoiălaăzidulăcredin܊eiătaleă܈iăspuneădupăăapostol:ă« M-
amă spălat,ă m -amă sfin܊ it, m- amă îndreptată înă numeleă Domnuluiă Iisusă Hristosă ܈iă înă Duhulă
Dumnezeului nostru» ( I Cor. 6, 11) ”747.
Pentruă Sfântulă Niceta,ă asimilareaă deă cătreă credincio܈iă aă învă܊ăturiloră expuseă înă
Simbolul de credinаă esteă ună lucruă esen܊ial.ă Chiară dacăă acestă Simbol,ă mărturisită înă fa܊aă
îngeriloră܈iăaăoamenilor,ăesteăscurt,ăînăelăsuntăcuprinseătoateătaineleământuiriiăadunateădină
Sfintele Scripturi748.ă Astfel,ă credincio܈iiă boteza܊iă înă numeleă Tatăluiă ܈iă ală Fiuluiă ܈iă ală
Sfântuluiă Duhă trebuieă săă păstrezeă aceastăă mărturisireă înă sufleteleă loră ܈i,ă oriă deă câteă oriă
diavolul le va ispiti cugetele cu team ă oriă cuă lăcomi esau cu mânie ,ă eiă să -iă răspundăă
neînduplecat,ăa܈aăcumăauăfăcutălaăSfântulăBotez:ă
„M-amălepădată܈iămăălepădădeătine,ăcaă܈iădeăîngeriiătăiă܈iădeălucrărileătale,ăcă ciăamăc rezut
înăDumnezeulăviuă܈iăînăFiulăLui,ăcuăalăCăruiăDuhăînsemnat,ăamăînvă܊atăsăănuămăămaiătem ă
niciădeămoarte”749.
Caă܈iăoăconcluzieălaăceleăexpuseăpânăăacum,ăputemăafirmaăcăă episcopul Niceta de
Remesianaă aăreu܈ităsăă܊inăăpieptă cuăceleămaiăvirulenteăereziiăa ntitrinitareădeălaăsfâr܈itulă
secolului al IV- leaă܈iăînceputulăsecoluluiăalăV -lea.ăPeătoatăăperioadaăepiscopatuluiăsău,ăelă
aămen܊inutăOrtodoxiaăînăcuprinsulăeparhieiăsaleămărturisindăcredin܊aăînăDumnezeuăTatăl,ă
Dumnezeuă Fiulă ܈iă Dumnezeuă Sfântulă Duh,ă a܈aă cumă auă mărturisit -oă Sfin܊iiă Părin܊iă laă
746 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 9 (trad. rom. O. Pop, p. 97).
747 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 9 (trad. rom. O. Pop, p. 97).
748 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 13 (trad. rom. O. Pop, p. 105).
749 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 14 (trad. rom. O. Pop, p. 107).
228
primeleădouăăSinoadeăEcumenice.ăReflec܊iileăsaleăteologiceăsuntăînădeplinăăconcordan܊ăă
cuăînvă܊ăturaădeăcredin܊ăăexpusăăînăSimbolulăNiceo -Constantinopolitan750.
4.2.2. Aspecte mariologice în opera Sfântului Niceta de Remesiana
Învă܊ăturaădespreăMaicaăDomnuluiăoăîntâlnimă܈iăînăscrierileăSfântuluiăNicetaădeă
Remesiana, fiind înăstrânsăălegăturăăcuăÎntrupareaăFiuluiăluiăDumnezeu.ăPractic,ănuăputemă
spuneăcăăSfântulăNicetaăi -a consacrat Maicii Domnului un tratat special, dar din corpusul
săuădeăscrieriăreieseă foarte clar rolul major pe care aceasta l-a avut în iconomia mântuirii.
Autorul face referire la Maica Domnului în tratatele: De Symbolo ܈iăDe Spiritus Sancti
potentia ,ăprecumă܈iăînăcelebrulăimnătrinitară Te Deum laudamus .
PentruăSfântulăNicetaădeăRemesiana,ăMaicaăDomnuluiăesteă„Sfântaă܈iăNeprihănitaă
Fecioară”751, cea care L- aănăscutăcuătrupăpeăFiulăluiăDumnezeu.ăAutorulăsubliniazăăfaptulă
căăna܈tereaăs -aăpetrecutăînăchipăminunată܈iăaăfostăunaăreală,ăFecioaraăMariaăzămislindăîn
pânteceădeălaăDuhulăSfânt,ăfărăăapropiereaăvreunuiăbărbat:
„Acesta,ă pentruă aă noastrăă mântuire,ă aă pogorâtă deă laă Tatălă dină ceruriă ܈iă aă luată trupă
asemeneaănouă.ăNăscutădinăDuhulăSfântă܈iădinăMariaăFecioara,ăfărăăapropiereaăvreunuiă
bărbat.ă S -aă născută trupă din trup,ă prină putereaă Duhuluiă Sfânt;ărămânândă Dumnezeu,ă S -a
făcută om,ă caă săă poatăă fiă oameniloră spreă vedereă ܈iă învă܊ăturăă ܈iă mântuire;ă căciă alt felă
dumnezeireaănuăputeaăfiăîn܊eleasăădeăcătreăoameniădecâtăprinăluareaăunuiătrupăvăzut”752.
Sfântulă Nicetaă insistăă asupraă întrupăriiă realeă aă Fiuluiă luiă Dumnezeu,ă acestă faptă
fiindă deosebită deă importantă pentruă iconomiaă mântuirii.ă Elă afirmăă căă Iisusă Hristosă S -a
născută dină „Sfântaă ܈iă Neprihănitaă Fecioară”,ă caă săă neă încredin܊ezeă nouăă „Tainaă Sfinteiă
Na܈teri”,ăa܈aăcumăseăvestiseămaiădinainteădeăcătreăprofetulăIsaia:ă„Iată,ăFecioaraăvaăaveaă
înăpânteceă܈iăvaăna܈teăFiuă܈iăvorăchemaănumeleăLuiăEm manuel,ăcareăseătâlcuie܈te:ăcuănoiă
esteăDumnezeu”ă( Is. 7, 14; Mt. 1, 23):
„Credeă deciă căă esteă împreunăă cuă noiă acestă Dumnezeu,ă Careă S -aă născută dină Fecioara,ă
Dumnezeuă dină Tatăl,ă dinainteaă vecilor,ă omă dină Fecioara,ă pentruă oameni.ă Cuă adevărată
750 Câtevaăstudiiădeăreferin܊ăăpentruăSimbolulăNiceo -Constantinopolitan: I. R ĂMUREANU ,ă„Sinodulăală
II-leaă Ecumenic…”,ă pp.ă 363 -376; Alexandru R O܇U,ă „Mărturisireaă credin܊eiă înă Sfântulă Duhă înă crezurileă
Bisericiiăînainteădeăanulă381”,ăînă Ortodoxia, II (2010), nr. 4, pp. 138- 182.
751 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 4 (trad. rom. O. Pop, p. 89).
752 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 3 (trad. rom. O. Pop, p. 89).
229
întrupat,ănuăaparent,ădupăăcumăuniiăereticiărătăci܊i,ănecinstindăTainaăluiăDumnezeu,ăspun ă
căă întrupareaă Domnuluiă s -aă făcută înă închipuire,ă căă n -ară fiă fostă cuă adevărată ceeaă ceă seă
vedea,ăciăarăfiăîn܈elatăochiiăoamenilor”753.
Dinăceleăexpuseămaiăsus,ăseăpoateăobservaăcumăSfântulăNicetaăezităăsăăoănumeascăă
peăMaicaăDomnuluiă„NăscătoareădeăDumnezeu”ă(Theotokos),ăchiarădacăăacestăapelativăaă
fostă utilizată deă cătreă numero܈iă Părin܊iă aiă Bisericiiă contemporaniă cuă el,ă precum:ă Sfântulă
Atanasie, Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Grigorie de Nazianz, Epifanie de
Salamina, Didim cel Orb, Ambrozie al Mediola nuluiă܈iămul܊iăal܊ii754. Cu toate acestea, el
preferăăsăărămânăălaănumireaădeă„Sfântaă܈iăNeprihănitaăFecioară”,ăsubliniindăprinăaceastaă
pururea fecioria Maicii Domnului, precumă܈iăsfin܊eniaăei755.
Nuă întâmplătoră Sfântulă Nicetaă utilizeazăă pentruă Maicaă Domnului apelativul de
„Sfântaă ܈iă Neprihănitaă Fecioară”.ă Cunoa܈temă dină documenteleă vremiiă că,ă laă sfâr܈itulă
secolului al IV- lea,ăEpiscopiaăSardicaă(înăapropiereădeăRemesiana)ăeraăpăstorităădeăcătreă
unăepiscopăpeănumeăBonosus.ăAcesta,ăîmpreunăăcuăereticulăHelvidiusă din Roma756 nega
pururea fecioria Maicii Domnului. Un sinod întrunit la Capua în anul 391, aădezbătută܈iă
învă܊ăturaăereticăărăspândităădeăepiscopulăBonosus,ăînsăămembriiăsinodaliăauăconsiderată
căă elă trebuieă judecată deă cătreă mitropolitulă Tesalonicului înă jurisdic܊iaă căruiaă seă afla.ă
CondamnatăfiindădeăcătreăpapaăDamasusă܈iăizgonitădinăepiscopiaăsa,ăepiscopulăBonosusă
cere sprijin Sfântului Ambrozie, care l- aăsfătuităsăăaccepteăhotărârileăsinodului,ăînsăătotulă
a fost în zadar757.ăElănuăaărenun܊atălaătezeleăsaleă܈iăastfelă a fost condamnat definitiv.
Înă anulă 414,ă papaă Inocen܊iuă I,ă într -oă epistolăă adresatăă mitropolituluiă Rufusă ală
Tesalonicului758, considera căăpreo܊iiăcareăauăfostăhirotoni܊iădeăepiscopulăBonosusăpotăfiă
753 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 4 (trad. rom. O. Pop, p. 89).
754 Adrian Lucian D INU, țaica Domnului în teologia Sfinаilor Părinаi, Ed.ăTrinitas,ăIa܈i,ă2004,ăp.ă62.
755 Georges G HARIB , Ermanno M. T ONIOLO , Luigi G AMBERGO , GERARDO di Nola, Testi mariani del
primo millennio, vol.ăIII,ăDirezioneăeăcoordinamentoădiăLuigiăGambero,ăCittȁăNuovaăEditrice,ăR oma,ă1990,ă
p. 241.
756 Informa܊iiă cuă privireă laă Helvidiusă ܈iă doctrinaă saă găsimă la:ă FERICITUL IERONIM , De perpetua
virginitate B. Mariae, Adversus Helvidium, în PL 23, col. 193- 216.ăAceastăălucrareăaăfostătradusăărecentă܈iă
înălimbaăromână : FERICITUL IERONIM , Trei vieаi de monahi, Împotriva lui Helvidius, Epistole, Introducere,
traducereă ܈iă noteă deă Constantină Răchităă ܈iă Ioanaă Costa,ă Ed.ă Institutuluiă Bib lică ܈iă deă Misiuneă Ortodoxă,ă
Bucure܈ti,ă2011,ăpp.ă142 -184.
757AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Epistola LVI (Scrisoare despre procesul lui Bonosus, care trebuie
judecat potrivit hotărârii date de Sinodul de la C apua), în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 53, pp.
236-237.
758 PAPA INOCEN܉IUă I, Epistola XVII, în PL 20, col. 527.
230
reprimi܊iă înă Bisericăă numaiă dacăă seă dezică de ereziile lui759. Acestea sunt singurele
informa܊iiăcuăprivireălaăacestăepiscop.ăSfântulăNicetaănu -lăpomene܈teădelocăînăscrierileăsaleă
pe episco pulăBonosusă܈iăniciănuăfaceăvreoăreferireălaăînvă܊ăturileălui.ăCertăesteăcă Sfântul
Niceta a accentuat în scrierile sale pururea-fecioria Maicii Domnului, probabil din aceste
motive.
Sfântul Epifanie de Salamina este primul scriitor bisericesc care a folosit pentru
Maicaă Domnuluiă epitetulă deă „Purureaă Fecioară”ă ܈iă totă elă îiă nume܈teă peă luptătoriiă
împotrivaăMarieiă„antidicomariani܊i”,ădeoareceăace܈tiaăsus܊ineauăcăădupăăceăL -aănăscutăpeă
Mântuitorul,ăFecioaraăMariaăaăavutărela܊iiăcuădreptulăIosif760.
Astfel,ăînvă܊ăturaăSfântuluiăNicetaăcuăprivireălaăMaicaăDomnuluiăesteănedespăr܊ităă
deătainaăîntrupăriiăFiuluiăluiăDumnezeu.ăPentruăel,ăcură܊iaătrupeascăăaăMaiciiăDomnuluiă
esteămaiăpresusădeăoriceăîndoialăă܈i , totodată , dovadaăconcretăăaădumnezeiriiăLogosuluiă
luiăDumnezeu,ăCareăaăluatătrupăomenescădină„Sfântaă܈iăNeprihănitaăFecioarăăMaria”.
În tratatul De Spiritus Sancti potentia ,ăepiscopulăNicetaăafirmăăcăătrupulăpeăcareăl –
aă primită Logosulă divină dină Fecioaraă Mariaă aă fostă rânduită deă Însu܈iă Duhulă Sfânt,ă astfelă
împlinindu- seăceeaăceăîngerulăGabrielăaăzisăcătreăea:ă„DuhulăSfântăSeăvaăpogorîăpesteătineă
܈iăputereaăCeluiăPreaînaltăteăvaăumbri;ăpentruăaceeaă܈iăSfântulăcareăSeăvaăna܈teădinătine,ă
FiulăluiăDumnezeuăseăvaăchema”ăsauă„ceăs -aăzămislităîntr -însaăesteădeălaăDuhulăSfânt”ă
(Lc. 1, 35; Mt.ă1,ă20):ă„Îndrăznescăaăspune:ăînsu܈iătemplulăDomnului,ăadicăătrupulăpeăcareă
l-a primit din Fecioara,ăaăfostăcuăsiguran܊ăărânduităprinăÎnsu܈iăDuhul.ă[…]ăIată,ăamăaflatăcăă
însu܈iătemplulăînăcareăS -aăsălă܈luităCuvântulăDomnuluiăaăfostăsfin܊itădeăDuhul”761.
Oă ultimăă men܊iuneă privitoareă laă Fecioaraă Mariaă ܈iă rolulă peă careă l -a avut în
iconomia mântuirii o întâlnim în celebrul imn Te Deum laudamus . Sfântul Niceta a
eviden܊iat , prin versurile sale, faptul căă Fecioaraă Mariaă L -aă purtată înă pânteceleă săuă peă
Mântuitorulă Hristos,ă peă Împăratulă ܈iă Fiulă dină veciă ală Tatăluiă ܈iă L -aă născută pentruă
mântuirea întregii umanită܊i.ăVersurileăsaleăscotăînăeviden܊ăăatâtăaspectulăasumăriiădeplineă
aă firiiă umane,ă câtă ܈iă chenozaă Mântuitoruluiă prină sălă܈luireaă Saă înă pânteceleă Fecioareiă
759 Pentru Sinodul de la Capua: Charles Joseph H EFELE , A History of the Councilis of the Church, from
the Original Documents, A.D. 326 to A.D. 429, vol. II, Translated by Henry N. Oxsenham,Edinburgh: T. &
T. Clark, 1876, p. 394; A. E. BURN, Niceta of Remesiana…, p. 51; J. Z EILLER , Les origines chrétiennes…, p.
349; R. R US, Dicаionar enciclopedic…, pp. 116-117.
760 EPIFANIE AL SALAMINEI , Ancoratus, 13 (trad. rom. O. Coman, p. 83).
761 NICETA DE REMESIANA , De Spiritus Sancti potentia, 5 (trad. rom. O. Pop, pp. 57-59).
231
Maria. Într- oă manierăă poetică,ă Sfântulă Nicetaă reu܈e܈teă săă surprindăă ܈iă săă redeaă pentruă
credinci o܈iiăsimpli,ăoăteologieăprofundăăaătaineiăîntrupăriiăFiuluiăluiăDumnezeu,ăînăcareă
FecioaraăMariaăaăavutăunărolăsubstan܊ial:
„Tu,ăÎmpăratăalăslavei,ăHristoase,
Tuăe܈tiăFiulădinăveciăalăTatălui,
Tu nu Te- aiăînfioratădeăpânteceleăFecioarei,ăcaăsăăizbăve܈tiăom ul,
Tu,ă învingândă ghimpeleă mor܊ii,ă aiă deschisă credincio܈iloră împără܊iaă
cerurilor”762.
Chiară dacăă Sfântulă Nicetaă nuă neă oferăă amănunteă cuă privireă laă via܊aă Sfinteiă
FecioareăMariaă܈iănuăseăexprimăăînămodădirectăasupraăpreacinstiriiăei,ăa܈aăcumăauăfăcută
ceilal܊i părin܊iăcontemporaniăcuăel,ătotu܈i,ădinăceleăexpuseăpânăăacum,ăputemăăfiăsiguriăcăă
el a cinstit- oă peă Maicaă Domnuluiă dină momentă ceă oă nume܈teă „Sfântaă ܈iă Neprihănitaă
Fecioară”.ăBaămaiămult,ăprezen܊aăFecioareiăMariaăînăversurileăimnuluiă Te Deum laudamus
ne în dreptă܊escăsăăcredemăacestălucru.
4.2.3. Aspecte eclesiologice în opera Sfântului Niceta de Remesiana
Un aspect deosebit de important în teologia Sfântului Niceta de Remesiana îl
ocupăă învă܊ăturaă despreă Sfântaă Bisericăă Universală.ă Înă tâlcuireaă peă careă o face la
Simbolulă deă credin܊ă,ă autorulă nostruă neă oferăă câtevaă ideiă fundamentaleă despreă fiin܊aă ܈iă
în܊elesulăBisericii lui Hristos763.
Pentruă episcopulă Niceta,ă Bisericaă nuă esteă oă organiza܊ieă oarecare,ă ciă „soborulă
tuturoră sfin܊ilor”764.ă Eaă poateă fiă consideratăă mediulă prielnică ală credin܊ei,ă deoareceă aiciă
credinciosulă seă na܈teă pentruă oă nouăă via܊ă,ă cre܈teă ܈iă seă întăre܈teă înă credin܊ă,ă potrivită
Sfântului Duh765. În viziunea Sfântului Niceta, Biserica este Trupul lui Hristos, unde sunt
cuprin܈iăto܊iădrep܊iiă„careăauăfost,ăcareăsuntă܈iăcareăvorăfi”,ăinclusivă܈iăîngerii:
„CeăaltcevaăesteăBiserica,ădacăănuăsoborulătuturorăsfin܊ilor?ăCăciădeălaăînc eputulăveacului,ă
fieăpatriarhii,ăfieăAvraam,ăIsaacă܈iăIacov,ăfieăproorocii,ăfieăapostolii,ăfieămartirii ,ăfieăceilal܊iă
762 NICETA DE REMESIANA , Te Deum laudamus, v. 14-17 (trad. rom. O. Pop, p. 161).
763 I. G. C OMAN , „Эi Cuvântul Trup…” , p. 252.
764 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 10 (trad. rom. O. Pop, p. 99).
765 Boris B OBRINSKOY , Taina Bisericii, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2002, p. 39.
232
drep܊iăcareăauăfost,ăcareăsunt,ăcareăvorăfi,ăoăsingurăăBisericăăsunt,ăcăci,ă sfin܊i܊iădeăoăsingurăă
credin܊ăă܈iăvie܊uire,ăînsemna܊iădeăunăsingurăDuh,ăauăalcătuităunăsingurătrup;ă capulăacestuiă
trupăesteăHristos,ădupăăcumăseăspuneă܈iăseăaflăăscrisă[ Ef. 1, 22; 5, 23; Col. 1, 18]. Adaug
încăă maiă mult.ă Chiară îngerii,ă chiară puterileă ܈iă tăriileă deă susă seă unes că înă aceastăă Unaă
Biserică,ăcăciăneăspuneăApostolulăcă:ă«întruăHristosăs -auăîmpăcatătoate,ănuănumaiăceleăceă
seăaflăăpeăpământ,ăciăchiară܈iăceleădinăcer»ă[ Col. 1, 20]766.
SfântulăNicetaădeăRemesianaăapeleazăălaăteologiaăpaulinăăpentruăaăreliefaăfiin܊aă܈iă
naturaăBisericii.ăÎntreăHristosă܈iăBisericăăexistăăoălegăturăăindisolubilă,ădeoareceăHristosă
esteăCapulăîntregiiăBisericiă܈iă„plinireaăCeluiăceăpline܈teătoateăîntruăto܊i”ă( Ef. 1, 22-23). În
acest sens, Biserica – prinănaturaăsaăhristologicăă – reproduce istoria mântuirii, constituind
prelungireaă܈iăactualizareaăînălumeăaătaineiământuirii767.ăNumaiăînăaceastăăBiserică,ăspuneă
SfântulăNiceta,ăseăpoateădobândiă„comuniuneaăsfin܊ilor”ă܈iănumaiăînăaceastăăBisericăăesteă
posibilăământuirea:
„Credeăa܈adarăcă,ăînăaceastăăUnaăBiserică,ăveiădobândiăcomuniuneaăsfin܊ilor.ăSăă܈ti iăcăă
aceastaăesteăunicaăBisericăăUniversalăărânduităăpeătotăglobulăpământesc;ăcomuniuneaăcuă
aceastaătrebuieăsăăoăpăstreziăcuătărie”768.
Reflec܊iileă teologiceă aleă Sfântuluiă Nicetaă leă regăsimă ܈iă laă Sfântulă Chirilă ală
Ierusalimului,ăînsăăîntr -oăformăămultămaiădezvoltată.ăPentruăacestăpărinte,ăBisericaăesteă
ceaăcareăcheamăă܈iăstrângeălaăunălocăpeăto܊iăoamenii,ăfiindăsobornicească:
„Bisericaăseănume܈teăsoborniceascăăpentruăcăăseăîntindeăpesteătoatăălumea,ădeălaăunăcapăt ă
alăpământuluiăpânăălaăcelălalt,ăpentruăcăăînvă܊ăturaăeiăesteăsoborniceascăă܈iădesăv âr܈ită:ădăă
toateă învă܊ăturileă trebuincioaseă omuluiă caă săă cunoascăă atâtă celeă văzute,ă câtă ܈iă ce leă
nevăzute,ă celeă cere܈tiă ܈iă celeă pământe܈ti;ă pentruă căă supuneă credin܊eiă înă Dumnezeuă totă
neamulă omenesc,ă atâtă conducătoriă ܈iă supu܈i,ă câtă ܈iă învă܊a܊iă ܈iă neînvă܊a܊i;ă pentr uă căă
îngrije܈teă܈iăvindecăăîndeob܈teăoriceăfelădeăpăcateăsăvâr܈iteăprinăsufletă܈ iătrupă܈iăpentruăcăă
areăînăstăpânireaăsaătotăfelulădeăvirtu܊iăînăfapteă܈iăînăcuvinteă܈iăî mpărtă܈e܈teăfeluriteădaruriă
duhovnice܈ti”769.
Tot în tratatul De Symbolo ,ă Sfântulă Nicetaă îiă avertizeazăă peă credincio܈iiă săiă deă
existen܊aăunorăa܈a -zise biserici ale maniheilor, ale catafriguarilor, ale marcioni܈tilorăoriă
aleă celorlal܊iă ereticiă sauă schismatici,ă care , lepădândă învă܊ăturaă ceaă dreaptăă lăsatăă deă
766 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 10 (trad. rom. O. Pop, p. 99).
767 B. B OBRINSKOY , Taina Bisericii, pp. 38-39.
768 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 10 (trad. rom. O. Pop, p. 99).
769 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza XVIII, 23 (trad. rom. D. Fecioru, p. 333).
233
Mântuitorulă prină Sfin܊iiă Apostoli,ă propovăduiescă acumă învă܊ăturiă diavole܈ti,ă periclitândă
prin aceasta credin ܊aă܈iăunitateaăSfinteiăBisericiăApostolice.ăAcesteaă„nuămaiăsuntăbisericiă
sfinte,ăspuneăSfântulăNiceta,ădeăvremeăce,ăstăpâniteădeăînvă܊ăturiădiavole܈ti,ăcredăaltfel,ă
făptuiescăaltfelădeăcumăaăporuncităDomnulăHristos,ăaltfelădeăcumăauălăsatăapostolii”770.
Aten܊ionareaăepiscopuluiăNicetaăeraăjustificată,ădeoareceăpăstrareaăcomuniuniiăcuă
Sfântaă Bisericăă Universalăă eraă responsabilitateaă fiecăruiă episcopă înă parte.ă Cuă acela܈iă
în܊elesăscriaă܈iăSfântulăCiprian,ăepiscopulăCartaginei:ă„NuăÎlăpo܊iăaveaăpeăDumnezeuăcaă
Tatăădacăănuăaiă BisericaădreptăMamă”771,ăiarăFericitulăAugustinăconsideraăcăăereticiiă܈iă
schismaticiiă nuă facă parteă dină Bisericaă Universală,ă întrucâtă ace܈tiaă seă rupă dină iubireaă
fraternă,ăfiindăînăafaraăcomuniuniiăcuăBisericaăluiăHristos:
„Credemăîntr -una Sfânt ăăBiserică,ăadicăăUniversală,ăpentruăcăăereticiiă܈iăschismaticiiăî܈iă
numescă adunărileă totă Biserici,ă dară prină gre܈elileă loră cuă privireă laă D umnezeu,ă ereticiiă
încalcăădeăfaptăcredin܊a,ăiarăschismaticii,ăprinăseparărileălorănedrepte,ăseăr upădinăiubireaă
fratern ă,ă chiară dacăă credă ceeaă ceăcredemă ܈iă noi.ă Deăaceeaă niciă ereticiiă nuă facăparteă din ă
Bisericaă Universalăă – pentruă căă aceastaă Îlă iube܈teă peă Dumnezeuă – ܈iă niciă schismaticii,ă
pentruăcăă[Biserica]ăîlăiube܈teăpeăaproapele”772.
Înăconcluzie,ăSfântulăNicetaădeăRemesianaămiliteazăăpentruăpăstrareaăcomuniuniiă
credincio܈iloră cuă Sfântaă Bisericăă Universală,ă singuraă prină careă seă poateă dobândiă
comuniuneaă cuă to܊iă sfin܊ii.ă Numaiă aceastăă Bisericăă esteă ceaă adevăratăă ܈iă păstrătoareă aă
adevăruluiădumnezeiescă܈iănumaiăînăaceastăăBiserică,ăcredincio܈iiăîmpreunăăcuăto܊iăsfin܊iiă
܈iă cuă puterileă îngere܈ti,ă potă înăl܊aă slavosloviiă Tatăluiă ܈iă Fiuluiă ܈iăSfântuluiă Duh.ă Acesteă
reflec܊iiă teologiceă aleă episcopuluiă Nicetaă seă potă regăsiă înă câtevaă versuriă aleă im nului Te
Deum laudamus :
„PeăTineăTeălaudăăcorulăslăvităalăapostolilor,
PeăTineăTeălaudăăceataăvrednicăădeălaudăăaăprofe܊ilor,
PeăTineăTeălaudăăoasteaăstrălucităăaămartirilor.ă
PeăTineăTeămărturise܈teăpeătotăpământulăSfântaăBiserică
Părinteleănesfâr܈iteiămăre܊ii,
Pe Unul- NăscutăvrednicădeăcinstireăadevăratăFiuăalăTău
770 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 10 (trad. rom. O. Pop, pp. 99-101); P. R ESSA ,ă „Nicetaă diă
Remesiana e lțeresia”,ă p. 166.
771 B. B OBRINSKOY , Taina Bisericii, p. 39.
772 FERICITUL AUGUSTIN , Despre credinаă Юi Crez, IX, 21 (trad. rom. M. Cazaban, pp. 71-72).
234
܇iăpeăSfântulăDuhăMângâietorul”773.
4.2.4. Aspecte eshatologice în opera Sfântului Niceta de Remesiana
Caă majoritateaă părin܊iloră ܈iă scriitoriloră biserice܈tiă dină veaculă ală IV -lea, Sfântul
Niceta deă Remesianaă nuă neglijeazăă învă܊ăturaă despreă înviereaă mor܊iloră ܈iă via܊aă ceaă
ve܈nică,ă acesteaă fiindă temeliaă credin܊eiă cre܈tineă ܈iă ܊elulă săuă suprem. Fiecare credincios
încorporată înă Bisericăă prină Tainaă Sfântuluiă Boteză esteă îndemnată săă creadăă cuă tărieă înă
înviereaătrupuluiăsăuă܈iăînăvia܊aăceaăve܈nică,ăcăciăpentruăunăadevăratăcredinciosămoarteaă
nuăesteăîn܊eleasăăcaăoănimicire,ăciă ca o trecere dintr- unăplanădeăexisten܊ăălaăunăaltăplanădeă
existen܊ă:
„Creziăcuătărieă܈iăînăînviereaătrupuluiătăuă܈iăînăvia܊aăve܈nică. Căci,ădeăbunăăseamă,ădacăănuă
creziă aceasta,ă zadarnică creziă înă Dumnezeu.ă Căciă totă ceeaă ceă credem,ă credemă pentruă
înviereaă noastră.ă Altminteri,ă «dacăă nădăjduimă înă Hristosă numaiă înă via܊aă aceasta,ă după ă
cumăspuneăapostolul,ăsuntem,ăcuăsiguran܊ă,ămaiădeăplânsădecâtăto܊iăoamenii»ă[ I Cor . 15,
19],ădeăvremeăceăpentruăaceastaăaăluatătrupăomenescăHristos,ăcaăsăăacordeăfiin܊eiănoast reă
muritoareăîmpărtă܈ireaădinăvia܊aăve܈nică”774.
Deoareceă existauă ܈iă atunciă mul܊iă ereticiă careă negauă credin܊aă înă înviere,ă Sfântulă
Niceta insistăă asupraă unoră pasajeă bibliceă dină careă reieseă clară înviereaă trupurilor:ă «Căciă
pentruăaceastaăaămurită܈iăaăînviatăHristos,ăcaăsăăstăpâneascăă܈iăpesteămor܊i,ă܈iăpesteăvii»ă
[Rom.ă14,ă19],ăiarăprooroculăIsaiaăziceălămurit:ă«Mor܊iiăseăvorăridicaă܈iăvorăie܈ i cei din
morminte,ăiarăceiădeăpeăpământăseăvorăbucura»ă[ Is.ă26,ă19].ăÎnsu܈iăMântuitorulăspuneăînă
Evanghelie:ă«Euăsuntăînviereaă܈iăvia܊a;ăcelăceăcredeăînăMine,ăchiarădacăăvaămuri,ăvaătrăi»ă
[In. 11, 27], iar într- unăaltălocăspune:ă«Adevărăgrăiescăvouă,ăvine ceasulăînăcareămor܊ii,ăceiă
ceăseăaflăăînămorminte,ăvorăauziăglasulăFiuluiăluiăDumnezeuă܈iăvorăie܈iăceiăceăauăfăcutăceleă
bune,ăspreăînviereaăvie܊ii,ăiarăceiăceăauăfăcutăceleărele,ăspreăînviereaăosândei»ă[ In. 5, 28-
29].ăChiară܈iăSfântulăApostolăPavelăîntăre܈teăaceastăăînvă܊ăturăăcândăspune:ă«Căciătrebuieă
caăacestătrupăstricăciosăsăăseăîmbraceăînănestricăciuneă܈iăacestătrupămuritorăsăăseăîmbraceă
în nemurire» [ I Cor . 15, 53]775.
773 NICETA DE REMESIANA , Te Deum laudamus, v. 7-13 (trad. rom. O. Pop, pp. 159-161).
774 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 10 (trad. rom. O. Pop, p. 101).
775 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 11 (trad. rom. O. Pop, pp. 101-103).
235
Esteă interesantă ܈i , înă acela܈iă timp , foarte profund modul cum episcopul Niceta
vorbe܈teădespreăstareaăsufletelorădupăămoarteă܈iădespreărevenireaăMântuitoruluiăînăslavăălaă
Parusieăpentruăaăjudecaălumea.ăPotrivităSfântuluiăNiceta,ăomulăesteăoăfiin܊ăădihotomică,ă
alcătuitădinătrupăsiăsuflet.ăTrupulăesteămuritor,ăpeăcândăsufletulăesteă܈iărămâ ne nemuritor.
Dacăăprinămoarteăceleădouăăseădespart,ălaăînviereăseăvorăuniăiară܈i,ăpentruăaăprimiărăsplatăă
sauăpedeapsăăînăziuaăjudecă܊ii:
„Cândăomulăpărăse܈teăaceastăăvia܊ă,ănuăsufletulămoare,ăciănumaiătrupul,ăpărăsitădeă suflet:ă
܈i, în vreme ce trupul putreze܈teăînămormânt,ăsufletulăseăpăstrează,ăfieăînălocădeălumină,ă
fieăînălocădeătriste܊e,ădupăăpurtareaăsa,ăastfelăîncât,ăînăziuaăveniriiăDomnului ădinăcer,ăcândă
vaăveniăcuăîngeriiăLuiăsfin܊i,ăînviindăpeăto܊i,ăvorăfiăchemateă܈iăsufleteleăînă trupuriă܈iăseă va
faceăosebireaădreaptăăaăcelorăbuniă܈iăaăcelorărăi.ă«Atunciăceiădrep܊iăv orăstrăluciăcaăsoareleă
înă împără܊iaă Tatăluiă lor»ă [ Mt.ă 13,ă 43],ă iară ceiă necredincio܈iă ܈iă nedrep܊iă voră ajungeă înă
întunericulăiadului,ăundeă«vaăfiăplângereaă܈iăscrâ܈nireaădin܊ilor»ă[ Mt. 13, 42], precum se
aflăăscris”776.
Autorulă apeleazăă laă exempleă ܈iă imaginiă dină via܊aă deă ziă cuă ziă aă credincio܈ilor,ă
pentruăaădovediărealitateaăînvieriiătrupului.ăÎnăacestăsens,ăelăciteazăăexemplulăcuăbobulădeă
grâuăutilizată܈iădeăSfântulăApostolăPavel:
„Iatăăbobulădeăgrâu,ămort,ăesteăsemănatăuscatăînăpământă܈i,ăumezitădeărouaăcerului,ătocmaiă
cândăaăputrezit,ăatunciăprindeăvia܊ăă܈iăîncol܊e܈te.ăCugetădar:ăCelăce,ăpentruă om,ăaduceălaă
via܊ăăbobulădeăgrâu,ăvaăputeaăînvia ܈iăpeăomulăsemănatăînăpământ?ăDesigurăcăăpoateă܈iă
vrea!ă Căci,ă dupăă cumă bobulă trebuieă săă încol܊eascăă datorităă ploii,ă totă astfelă t rebuieă caă
trupulăsăăfieăadusălaăvia܊ăădeărouaăDuhului,ăprecumăgrăie܈teăIsaiaăcătreăDomnul: ă«Rouaăceă
vine de la Tine este vindecare pentru ei» [ Is.ă26,ă19]”777.
Îndată,ădupăăînviere,ătrupurileăsfin܊ilorănuăvorămaiăcunoa܈teădurereaă܈iăniciănuăseă
voră maiă temeă deă moarte,ă deoareceă trupurileă celoră învia܊iă voră deveniă nestricăcioase,ă
nemuritoareă ܈iă îmbrăcateă înă slavă,ă asemeneaă trupuluiă luiă HristosăCelă înviată ܈iă înăl܊ată laă
cer. Celor care s- auă străduită înă aceastăă lumeă săă trăiascăă dupăă învă܊ăturileă lui Hristos,
episcopul Niceta l eăfăgăduie܈teăcă,ăvorăvie܊uiăcuăHristosăînăcer,ăcăci:ă„Aceastaăesteăvia܊aă
ve܈nicăă܈iă fericităăînă careăcrezi;ăaceastaă esteă răsplataăîntregiiăcredin܊eă܈iă aăbuneiă slujiri;
aceastaă esteă nădejdeaă pentruă careă neă na܈tem”.ă Deă asemenea,ă înă acesteaă auă crezută ܈iă auă
nădăjduităatâtăproorocii,ăcâtă܈iăapostoliiă܈iămartirii,ăcareăauăînduratăatâteaăsuferin܊eă܈iăauă
776 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 11 (trad. rom. O. Pop, p. 103).
777 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 12 (trad. rom. O. Pop, pp. 103-105).
236
primitămoarteaăcuăbucurieăpentruăHristos.ăÎnsă , aceastăăvia܊ă , nu oăvorăaveaă„niciăpăgânul,ă
niciăiudeulănecredincios,ădarăniciăcre܈tinulărobităreleloră܈iănelegiuirilor,ăcăciăs -aăpregătită
numaiăcelorăcredincio܈iă܈iătrăitoriăînăcură܊ie”778.
Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă nuă aprofundeazăă maiă multă acestă subiect,ă însă ,
întreaga s aăînvă܊ăturăăeshatologicăăseăpoateărezumaăîntr -oăfrazăăextremădeăfrumoasăă܈iădeă
sugestivă,ă peă careă oă întâlnimă înă omiliaă De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo
convenientibus :
„Deămoarteădefelăsăănuăteătemi,ăcăciăHristosăeăVia܊aăcredincio܈ilor.ăDeăt e temi de pieirea
trupuluiă ܈iă teă înspăimântăă moarteaă vie܊iiă acesteia,ă adu -܊iă aminteă căă esteă Învierea;ă poateă
ridicaă ceeaă ceă aă căzut.ă Dacăă teă atrageă plăcereaă păcatuluiă ܈iă teă îmbieă i spiteleă cărnii,ă
gânde܈te -teămaiăînainteăcăăeăJudecătorulădrept,ăesteăCelăceăcântăre܈teăcuăasprime,ă eăCelăceă
pregăte܈teă foculă ve܈nic;ă ܈iă nu -܊iă vaă maiă plăceaă ܊ie,ă păcătosul,ă săă păcătuie܈ti.ă Înă sfâr܈it,ă
frate,ădacăăte -aăcuprinsădeznădejdeaăprivindăîmpăr܊ireaădreptă܊ii,ăa܈teptareaăslaveiăcere܈ti,ă
gânde܈teăînăcugetulătăuăcredinciosăcăăElăesteăPoarta;ăcăciăprinăEl,ăridicatădină mor܊i,ăveiă
pătrundeă ܈iă taineleă cerurilor,ă ܈iă teă veiă alăturaă ceteiă îngerilor;ă ܈iă veiă auziă aceleă cuvinteă
dorite:ă «Bine,ă slugăă bunăă܈iă credincioasă,ăfiindcăăaiăfostă credincioasăăîntruăcel eă pu܊ine,ă
intrăă înă bucuriaă Domnuluiă tău;ă stăpâne܈teă împără܊iaă careă ܊i -aă fostă pregătităă deă laă
întemeierea lumii» [ Mt.ă25,ă33]”779.
Întreagaă învă܊ăturăă eshatologicăă aă Sfântuluiă Nicetaă prezintăă asemănări,ă atâtă subă
aspectulă con܊inutului câtă ܈iă ală exprimăriiă dogmatice,ă cuă eshatologiaă Sfântulu i Chiril al
Ierusalimului780,ăînsăăautorulănostruăreu܈e܈teăsă -܈iăpăstrezeăoriginalitatea , precumă܈iăstilulă
săuă propriu.ă Reflec܊iileă saleă teologiceă suntă convingătoareă ܈iă înă conformitateă cuă tradi܊iaă
patristicăădeăpânăăatunci.
Teologia d ogmaticăă aă Sfântuluiă Ni ceta de Remesiana constituie, pentru
cre܈tinismulădaco -roman, ceaămaiăfrumoasăăzestreăspirituală,ămo܈tenităădeălaăunăstrămo܈ă
alănostru.ăOperaădogmaticăăaăSfântuluiăNicetaăacoperăă aproapeătoateăpaliereleăteologieiă
contemporane: triadologie, hristologie, pne vmatologie,ă mariologie,ă eclesiologieă ܈iă
eshatologie.ăA܈aăcumăamăpututăvedea,ă el a reu܈ităsăă܊inăăpieptăcuăceleămaiăvirulenteăereziiă
778 NICETA DE REMESIANA , De Symbolo, 12 (trad. rom. O. Pop, p. 105).
779 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus, 2 (trad. rom.
O. Pop, pp. 17-19).
780 CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheza XVIII, 1-20 (trad. rom. D. Fecioru, pp. 320-332).
237
antitrinitareă deă laă sfâr܈itulă secoluluiă ală IV -leaă ܈iă începutulă secoluluiă ală V -lea:
sabelianismul, fotinianismul, arianismul ܈i macedonianismul.
Peătoatăăperioadaăepiscopatuluiăsăuăelăaăapărat Ortodoxia în cuprinsul eparhiei sale
mărturisindăcredin܊aăînăDumnezeuăTatăl,ăDumnezeuăFiulă܈iăDumnezeuăSfântulăDuh,ăa܈aă
cumăauămărturisit -oăSfin܊iiăPărin܊iălaăprimeleădouăăSinoadeăEcumenice.ăTotodată,ăelăs -a
străduită săă men܊inăă unitateaă Bisericii,ă peă careă oă prezintăă caă oă c omuniune a tuturor
sfin܊ilor.ăReflec܊iileăsaleăteologiceăsuntăînădeplinăăconcordan܊ăăcuăînvă܊ăturaădeăcredin܊ăă
expusăăînăSimbolulăNiceo -Constantinopolitan.
4.3. Teologia morală
Între operele care ne- auărămasădeălaăepiscopulăNicetaădeăRemesianaăseănumărăă܈iă
oăepistolăăcuătitlulă Ad virginem lapsam (Cătreăfecioaraăcăzută), pe care noi am inclus-o în
categoriaăoperelorăsaleămorale.ăAceastăăepistolăăesteădeparteădeăaăputeaăfiăconsideratăăună
adevărată tratată deă teologieă morală,ă dar,ă a܈aă cumă vomă vedea,ă con܊inutulă eiă prezintăă ună
profundăcaracterămorală܈iăpoateăfiăîncadratăăînăacestăpalier.
De-aălungulătimpului,ăaceastăăepistolăăaăridicatămulteăsemneădeăîntrebareăvizaviădeă
paternitatea ei, fapt ce a determinat încadrarea ei în seria operelor incerte ale Sfântului
Niceta.ăMaiămult,ăconfuziaăînăceeaăceăprive܈teăpaternitateaănicetanianăăaăacesteiăepistoleă
s-aădatorată܈iăfaptuluiăcăăgenulăacestaădeăliteraturăăepistolară,ăînăcareăoăfecioarăăconsacratăă
cadeăînădesfrânare,ăesteăîntâlnită܈iălaăal܊iăscriitoriăbiserice܈ti,ăcumăarăfi : SfântulăIoanăGurăă
de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Ambrozie al Mediolanului, Fericitul Augustin, Fericitul
Ieronimă܈iăNicetaădeăAquileea781.
Totu܈i,ădinămărturiileăpeăcareăleăde܊inemădeălaăpreotulăGhenadieădeăMarsiliaă܈timă
căăSfântulăNicetaă„aăcompusășiăoăcărticicăăadresatăăuneiăfecioareăcăzuteăcaăstimulentă ală
corectăriiăpentruătoateăceleăaflateăînăcădere”782, ceea ce constituie un argument solid în
atribuirea acest eiălucrăriăepiscopuluiădeăRemesiana.
781 Oăanalizăăextremădeăamplăă ܈iădeăbineăargumentatăăvizaviădeăpaternitateaă acesteiălucrăriăgăsimăîn ă
studiul lui Marco R ICUCCI ,ă „Ilă De lapsu Susannae e il suo contesto storico- letterario”,ă înă Annall della
Facoltá dell Lettere e Filosof ia dell′Universitá degll Studi di țilano, vol. LVIII, Fascicolo III, 2005, pp.
375-395.
782 GHENADIUS DE MARSILIA , De viris illustribus, XXII, în PL 58, col. 1073-1074 A (trad. rom. O. Pop,
Niceta de Remesiana – Monografie, p. 53).
238
Destinataraă acesteiă epistoleă esteă oă fecioarăă peă numeă Suzana,ă careă aă căzută înă
păcatulădesfrânăriiăcuăunăcite܊ăală căruiănumeă rămâneănecunoscut,ăîncălcândăastfelăvotulă
monahal al fecioriei. Pe parcursul a 52 de capitole, autorul va face un aspru rechizitoriu
celor doi, îndemnându- iălaăpocăin܊ă.ăCon܊inutulăepistoleiăesteăextremădeăimportantă܈i , în
acela܈iătimp , foarteăvaloros,ădeoarece,ăpeădeăoăparte,ăneăoferăăposibilitateaă de a cunoa܈teă
câtevaăaspecteălegateădeădesfă܈urarea ܈iădinamismulăvie܊iiăspiritualeăaămonahismulădaco –
romană deă laă sfâr܈itulă secoluluiă ală IV -lea,ă iară peă deă altăă parte,ă ep istola face referire la
aplica bilitateaăTaineiăPocăin܊eiăînăspa܊iulămonahalăoccidental.
Înăceleăceăurmează,ăvomăîncercaăsăăscoatemăînăevidențăăcâtevaăproblemeălegateădeă
viațaăduhovniceascăăaămonahismuluiădaco -roman, folosindu-ne de epistola Ad virginem
lapsam a Sfântului Niceta de Remesiana.
4.3.1. SfântulăNicetaădeăRemesianaă܈iămonahismulădaco -roman
EpiscopulăNicetaădeăRemesianaăaăfostăpreocupatăînămodădirectădeăvia܊aămonahalăă
dinăcuprinsulăeparhieiăsale,ăelăînsu܈iăfiindămonah.ăPrezen܊aăînăopereleăsaleăaăuneiăepistoleă
adresateă uneiă fecioareă căzuteă esteă oă dovadăă concretăă a răspândirii monahismului în
܊inuturileă dunărene.ă Totodată,ă existen܊aă monahismuluiă înă acesteă regiuniă presupunea , în
mod obligatoriu, ܈iăunăregulamentădupăăcareăcălugăriiăsă -܈iăconducăăvia܊a .
Cunoa܈temădinădocumenteleăantichită܊iiăcăăceleămaiăvechiă Regulamente monahale
î܈iăaveauăorigineaăînăorientulăcre܈tină܈i , auăfostăalcătuiteădeăcătreăprimiiămonahiăeremi܊i ,
precum: Sfântul Antonie cel Mare sau cuviosul Pahomie cel Mare, primul întemeietor al
monahismuluiăchinovial.ăAcestoraăliăseăalăturăășiă Sfântul Vasile cel Mare, care a compus
Regulile mari ܈iăRegulile mici aleăvie܊iiămonahale.ăAcesteaăauăcirculatămaiăapoiăînătoateă
păr܊ileărăsărituluiăcre܈tin,ăfiindăacceptateădeătoateămânăstirile783.
ÎnăApus,ămonahismulăaăfostărăspândită܈iăîntăritădeăcătreămariăpersonalită܊i , precum:
Sfântul Ambrozi eă ală Mediolanului,ă Sfântulă Ioană Casian,ă Fericitulă Augustină ܈iă Sfântulă
Benedict de Nursia. Acesta dinăurmăăaăreorganizatăînăsecolulăalăVI -leaăvia܊aămonahalăă܈iă
783 Ierotei V LAHOS , mitropolit de Nafpaktos, țonahismul ortodox ca viaаă profetică, apostolică Юi
martirică, Traducere de monahul Calist, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2005, pp. 221 ; 226.
239
este autorul unor noi Reguli monahale, acestea nefiind altceva decât o continuare a
tradi܊ieiămonahaleărăsăritene784.
PărinteleăprofesorăIoanăG.ăComanăconsiderăăcăăSfântulăNicetaădeăRemesianaăarăfiă
tradusăînălimbaălatinăă Regulile monahale ale Sfântului Vasile cel Mare, pe care le-ar fi
aplicată maiă apoiă înă toateă mânăstirileă dină cuprinsulă eparhieiă sale785. Afirma܊iaă mareluiă
nostru partr ologă esteă câtă seă poateă deă pertinentă,ă deoareceă Sfântulă Nicetaă utilizeazăă înă
opereleă saleă numeroaseă pasajeă dină scrierileă părinteluiă capadocian:ă „Nicetaă aă putută luaă
cuno܈tin܊ăă܈iădeă Regulile monahale, printre alte opere, ca: Despre Sfântul Duh, Despre
post, Scrisori, Omilii la psalmi. Niceta va fi t radus,ă înă acela܈iă timpă cuă Rufin ܈i, va fi
aplicat aceste Reguli monahiloră săiă geto -scito-daci; în orice caz el va fi dezvoltat o
intensăăactivitateădeăorganizareămânăstirească”786. Chia ră܈iămodulăînăcareăSfântulăNicetaă
neădescrieăritualulăslujbelorădeăpriveghereă܈iăalăpsalmodiei,ădovede܈teăfaptulăcăăacestaăs -a
inspiratădinăpracticaămonahalăăaămareluiăpărinteăcapadocian.ăDeăaceea , putemăafirmaăcăă
monahismul daco- romanăesteădeătradi܊ieărăsăriteană.
Despreăvoca܊iaămonahalăăaăSfântuluiăNicetaăneăvorbe܈teămaiămulteăprietenulăsău,ă
Paulinusă deă Nola,ă careă aveaă multăă stimăă ܈iă dragosteă pentru acest episcop. În Carmen
XVII,ă dedicată înă întregimeă luiă Niceta,ă Paulinusă deă Nolaă neă descrieă via܊aă curatăă ܈iă
desăvâr܈ităăaăacestuiămonah , care, între timp, devenise episcop. Paulinus vede în Niceta
unăadevăratăîngerăînătrup,ăunăomăcareăseăstrăduie܈teăprinănevoin܊eleăsaleăduhovnice܈tiăsă -܈iă
potoleascăă războaieleă min܊ii.ă Esteă numită „învingătoră ală trupului”,ă deoareceă via܊aă
monahalăăesteăprinăexcelen܊ăăoăvia܊ăădeăjertfăăînchinatăăluiăIisusăHristos ܈iăsemenilor :
„CăciăNicetaăesteădeopotrivă,ăfugar;
Ceeaăceăpatriarhulăaăfăcutăoăsingurăădată
784 E. CAIRNS , CreЮtinismul de -a lungul secolelor…, p. 148. Majoritatea Regulilor monahale rămaseădeă
laăace܈tiăpărin܊iăleăavemătraduseă܈iăînălimbaăromână.ăPentruă Regulile monahale aleăSfin܊ilorăPahomieăcelă
Mare,ă Ioană Casiană ܈iă Vasileă celă Mare,ă recomandămă culegerea:ă Rânduielile vieаii monahale, Ed. Sophia,
Bucure܈ti,ă 2001.ă Edi܊iiă maiă noi:ă VASILE CEL MARE, Regulile mari, Traducereă înă limbaă românăă deă Iorguă
Ivan,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică ܈iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2009;ă VASILE CEL MARE, Regulile mici,
TraducereăînălimbaăromânăădeăIorguăIvan,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iă deăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2010;ă
Sfântul B ENEDICT DIN NURSIA , Rânduielile vieаii monahale, în col. Credinаa Ortodoxă, Traducere, studiu
introductivă܈iănoteădeăLăcrămioaraăTofan,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiun eăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2012;ă
FERICITUL AUGUSTIN , Regula ad servos Dei, în PL 32, col. 1377-1384 (trad. rom. Arsenie Obreja, în vol.
Opuscule, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2011, pp. 168-183).
785 I. G. C OMAN , Scriitori bisericeЮt i…, p. 127; I. G. C OMAN ,ă„OpereleăliterareăaleăSfântuluiăNiceta…”,ă
p. 231.
786 I. G. C OMAN , Scriitori bisericeЮti…, p. 123.
240
Acesta face mereu, fugind din lume în cetatea
Înaltelor ceruri.
܇iăcuăoăvia܊ă pesteănori,ăseăstrăduie܈te
Săăurceăvestiteleătrepteădeăundeăacela
Vedeăîngeriiăcareăzboarăăîntr -o parte
܇i-n alta.
Grăbindu -se,ăpeăscărileăcrucii,ăspreăastre
PeăundeăDumnezeu,ăluminând,ăspreăpământ,ăprive܈te
DinătronulăSăuălucitorăfeluriteleămunciă܈iărăzb oaiele
Min܊ii.
܇iătu,ăNiceta,ăbineănumităînvingătorăalătrupului,
Precum fu numit acel Israel
Pentruăcăăaăvăzutăînăadânculăsufletuluiăsăuăpe
Semănătorulădinăceruri”787.
Putemă fiă siguriă căă Sfântulă Nicetaă aă pre܊uită multă via܊aă monahalăă ܈i , înă aceea܈iă
măsură , pe ceiăcareăîmbră܊i܈auăacestămodădeăvia܊ăăascetic.ăLaăîntoarcereaăluiădinăprimaă
vizităă făcutăă înă Nola,ă potrivită relatăriiă luiă Paulinus, elă aă cercetată mânăstirileă dină
Hidruntumă (aziă Otranto)ă ܈iă din Lupiaeă (aziă Lece),ă localită܊iă cuă oă via܊ăă monahalăă
înfloritoar eălaăaceaăvreme.ăAcestălucruădovede܈teălegăturileăpeăcareăSfântulăNicetaăleăaveaă
atât c uă monahismulă răsăritean câtă ܈iă cuă celă apusean.ă Înă acesteă a܈ezăminteă monahaleă oă
mul܊imeădeăcălugări,ăneăspuneăPaulinus,ăl -au întâmpinat pe Niceta bucurându-se de vizita
lui:
„܇iăpeătine,ăcareăaiămersăprinăHydruntă܈iăprinăLupiae
Săăteăînconjoareăceteădeăfra܊iă܈iăsuroriăfecioare
Careăcântă,ăînăcor,ăcuăoăsingurăăvoce,ăpe
Domnul”788.
MultăzelăaădepusăSfântulăNicetaăpentruăaămen܊ineăpaceaă܈iălini܈teaăînămânăstirileă
din cuprinsul eparhiei sale. Epistola Ad virginem lapsam neă dovede܈teă acestă lucru,ă
sco܊ândă înă eviden܊ăă trăsăturileă saleă suflete܈ti,ă tactulă pastoral,ă precumă ܈iă dragosteaă ܈iă
787 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 149-164 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 259).
788 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 85-88 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 256).
241
călduraă sufletească , cu care acest episcop ac܊ionaă înă diferiteă împrejurări.ă Prină via܊aă saă
exempla ră,ă elă s -aă străduită săă fieă ună modelă deă trăireă cre܈tinăă atâtă credincio܈ilor câtă ܈iă
clericilorăafla܊iăînăjurisdic܊iaăepiscopieiăsale.
Totă prietenulă său,ă Paulinusă deă Nola,ă neă descrieă modulă înă careă Sfântulă Nicetaă aă
reu܈ită săă introducăă monahismulă chiară ܈iă înă celeă maiă sălbaticeă ܊inuturiă aleă eparhieiă sale,ă
transformându-i pe temu܊ii tâlhariăînăcălugări.ăÎntreg ul spa܊iuămisionarăalăSfântuluiăNicetaă
apare acum transfigurat de prezen܊aă acestoră monahi care, părăsindă năravulă deă fiarăă ܈iă
îmbrăcândăchipulăîngeresc,ăauăfăcutăcaăpesteătotăsăădomneascăăpaceaă܈iălini܈teaăluiă Iisus
Hristos:
„O,ăceăschimbare!ăCe -nfă܊i܈areăbineărânduită!
Mun܊iăneumbla܊iăînainteă܈iăsălbateci
Ocrotescăacumătâlhariăschimba܊iăînămonahi,ă
Vlăstariăaiăpăcii.
Cândvaăpământăalăsângelui,ăacumăalăvie܊ii,
Putereaăpioasăăaălotrilorăseăîndreaptăăspreăcer,ă
IarăHristosăseăalăturăătâlharilorăcareăstăpânesc
Celestaăîmpără܊ie.
Undeăfuseseăcândvaănăravulădeăfiare,
Acumăstă -n putere rânduiala de îngeri
܇iăomulăcelădreptăseăascundeăînăgrotaăînăcare
Trăit -a tâlharul”789.
Peă deă altăă parte,ă credemă căă întreagaă lucrareă misionarăă aă Sfântuluiă Nicetaă aă fostă
sus܊inutăădeăprezen܊aă acestor călugări,ăfiecareăcontribuindălaăsporireaăvie܊iiăduhovnice܈tiă
܈iălaăpăstrareaăunită܊iiădogmaticeă܈iălitrugiceăînăBiserică.
4.3.2. L upteleăduhovnice܈tiă܈iăprovocărileăvie܊iiămonahale
Răspândireaămonahismuluiăînăspa܊iulăsud -dunăreanălaăsfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -lea
aă favorizată întemeiereaă deă mânăstiri , în care monahiiă săă poatăă vie܊uiă împreunăă ܈iă săă seă
nevoiascăă pentruă via܊aă înă Hristo s. Din Regulamentele monahale rămaseă deă laă părin܊iiă
789 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 215-226 (trad. rom. T. Diaconescu, pp. 261-262).
242
men܊iona܊iămaiăsus,ăaflămăcăămonahiiăconsacra܊iăîmbră܊i܈auădouăămoduriădeăvie܊uire:ăuniiă
alegeauăvia܊aăeremitică,ăvie܊uindăînăsihăstrie,ăiarăal܊iiăîmbră܊i܈auăvia܊aăchinovială,ătrăindă
maiămul܊iăîntr -oămânăstireă܈iădupăăunăanumităregulament790.
Dină informa܊iileă peă careă leă avemă deă laă Paulinusă deă Nola,ă dară ܈iă dină cuprinsulă
epistolei Ad virginem lapsam, constatămă căă înă eparhiaă Sfântuluiă Nicetaă monahiiă
consacra܊iăîmbră܊i܈auăatâtămodulădeăvia܊ăăeremitic,ăcâtă܈iăcelăchinovial.ăExistauămânăstiriă
deă călugări,ă dară ܈iă deă călugări܊e791.ă Retra܈iă înă acesteă oazeă deă lini܈teă ܈iă de spiritualitate,
departeădeălumeă܈iădeătotăceăeălumesc,ămonahiiăSfântuluiăNicetaăvie܊uiauăînăcură܊ieă܈iăînă
paceănetulburată,ănevoindu -se pentru a ajunge la îndumnezeire792.
Prină voca܊iaă sa,ă monahulă este , prină excelen܊ă , ună osta܈ă ală luiă Hristos.ă Elă nuă seă
încurcăăcuătreburileăceleălume܈ti,ăciăstăădeparteădeăele , aspirândămereuălaădesăvâr܈ire.ă„Cuă
alteă cuvinte,ă monahismă înseamnăă strădaniiă eroice,ă renun܊areă voluntarăă laă via܊aă proprieă
pentruăHristos”793.ăLuptaăcuăpatimileă܈iăcuăgândurileăceleăreleăesteălucrareaăneîncetatăă܈iă
pânăă laă moarteă aă fiecăruiă călugăr.ă Mânăstireaă devine , astfel, arenaă deă luptăă
duhovnicească,ă dară ܈iă edificiulă înă careă călugărulă exerseazăă permanentă exerci܊iileă
spirituale,ă străduindu -se prin post, prin rugăciune,ă prin muncă,ă prin ascultareă ܈iă prin
contempla܊ieă „săă ܈teargăă stigmateleă stricăciuniiă adamiceă ܈i,ă recâ܈tigându -܈iă frumuse܊eaă
ceaădintâi,ăsăăcucereascăăcetateaădesăvâr܈irii”794.
De la S fântulăIoanăGurăădeăAură ne-aărămasăceaămaiăfrumoasăădescriereăaăvie܊iiă܈i a
nevoin܊elorămonahale.ăFăcândăreferireălaămonahiiădinăpustiulăEgiptului,ăSfântulăIoanăGurăă
deăAurăneărelateazăăcă , pe vremea sa, acestaăeraăpopulatăcuă„nenumărateăceteădeăîngeriăîn
trupă omenesc,ă popoareă deă muceniciă ܈iă roiuriă deă fecioare”795,ă careă ܈i -au închinat în
întregimeăvia܊aăluiăIisusăHristos:
„DeăaceeaălocuitoriiăEgiptului,ăpeălângăăcură܊iaădogmelorăaratăămareărâvnăă܈iăpent ruăvia܊aă
cre܈tină.ăS -auădespăr܊itădeătoateăaverile,ăs -au răstignităcuătotulăpentruălumeă܈iămergăîncăă܈iă
maiădeparteăcăăî܈iăagonisesc,ăcuălucrulămâinilorălor,ăhranaăceaădeătrebuin܊ă.ăNuăpretind, ă
790 I. V LAHOS , țonahismul ortodox…, p. 225.
791 I. G. C OMAN , Scriitori bisericeЮti…, p. 127.
792 PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, v. 263-264 (trad. rom. T. Diaconescu, p. 263).
793 Irineu P OP-BISTRI܉EANU L,ă„Monahismulă – ܇coalăăaăjertfeiă܈iăsfin܊eniei”,ăînă Anuar, vol. V, 1998-
2000, Ed. Arhidiecezana, Cluj-Napoca, p. 162.
794 I. Pop-B ISTRI܉EANU ,ă„Monahismulă – ܇coalăăaăjertfei…”,ăp.ă163.
795 IOAN GURĂă DEă AUR, Omilii la Matei, VIII, 4, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 23,
Traducere,ăintroducere,ăindiciă܈iănoteădeăDumitruăFecioru,ăEd.ăInstitutuluiăB iblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiă
OrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1994,ăp.ă106.
243
pentruăcăăpostescă܈iăpriveghează,ăsă steaădegeabaătoatăăziua,ăciănop܊ileă܈iăleăpetrecăînăsfinteă
cântăriă܈iăprivegheri, iarăzileleă܈iăleăcheltuiescăîmpletindărugăciuneaăcuălucrareaămâinilor,ă
urmândărâvnaăapostoluluiăPavel”796.
Iatăă deă ceă ܈iă Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă recomandaă monahilor , dară ܈iă
credincio܈iloră săiă priveghereaă ܈iă psalmodia,ă acesteaă fiindă mijloaceă deă purificareă ܈iă deă
sporireă aă vie܊iiă duhovnice܈ti.ă Elă consideraă căă stareaă deă vegheă ܈iă rugăciuneaă curatăă esteă
„liturghiaă monahilor”,ă careă neîncetată seă aduceă luiă Dumnezeuă pentruă întreagaă crea܊ie,ă
împreunăăcuăputerileăceleăcere܈ti:
„Deăaiciănimeniănuătrebuieăsăăseăîndoiascăăcăăaceastăăslujireăaăsfintelorăveg heri,ădacăăesteă
făcutăăcuăcuvenitaăcredin܊ăă܈iădăruire,ăeăînăcomuniuneăcuăîngerii,ădespreăcareă܈timă că,ăfărăă
somn,ă fărăă abatere,ă laudăă neîntreruptă peă Dumnezeuă înă ceruriă ܈iă binecuvânteazăă peă
Mântuitorul”797.
Retragerea monahilor într- oă mânăstireă nuă trebuie , însă, în܊eleasăă caă oă izolareă
totalăă deă lumeă ܈iă niciă nuă est e efectul unui egoism exacerbat ci, d impotrivă,ă împodobi܊iă
fiind cu puritatea sufletu luiă܈iăaătrupului,ăcuăsărăciaă܈iăcuăascultareaădeăbunăvoie,ăcălugăriiă
devină „îngeriă înă trup”,ă via܊aă loră fiindă închinatăă pentruă totdeaunaă luiă Dumnezeuă ܈iă
semeniloră loră prină iubire.ă Înă acestă sens,ă Preasfin܊itulă Părinteă Irineuă Pop -Bistri܊eanulă
spunea:ă „Dacăă monahismulă părăse܈teă lumea,ă aceastaă oă faceă caă săă oă binecuvintezeă dină
pustie ܈iăsăăoăpoarteăînărugăciuneăneîncetată.ăAjungândălaăoăînaltăătrăireăduhovnicească,ă
monahulădesăvâr܈ităpoateăsăăseăîntoarcăălaăoameniă܈iăsăăleăvesteascăăceeaăceăaăvăzutăînă
Dumnezeu”798. Dar, via܊aămonahalăăpresupuneă܈iămulteăispite,ăiarăuneoriăchiară܈iăcăderi,ă
nimeni nefiind scutit de toate acestea.
Avândă experien܊aă vie܊iiă monahale,ă Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă s -aă străduită săă
păstrezeă înă mânăstirileă saleă via܊aă autenticăă monahală,ă a܈aă cumă aă cunoscut -o de la
înainta܈iiăsăi.ăÎnăcalitateădeăepiscopăalăcetă܊iiăRemesiana,ătoateămânăstirileădinăcuprinsulă
eparhieiăsaleăseăaflauăsubăascultareaăsaăcanonică.ăEraăînăfireaălucrurilorăsăăintervinăădirec t,ă
atunci când, înă unaă dină mânăstirileă sale , se petreceau fapte care contraveneau
regulamentului monahal.
796 IOAN GURĂăDEă AUR, Omilii la Matei, VIII, 5, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 23, p. 107.
797 NICETA DE REMESIANA , De psalmodiae bono, 10 (trad. rom. O. Pop, p. 151).
798 I. Pop-B ISTRI܉EANU L,ă„Monahismulă – ܇coalăăaăjertfei…”,ăp.ă167.
244
În acest sens, epistola Ad virginem lapsam neăprezintăăunăsubiectăcâtăseăpoateădeă
durerosă܈iăreal,ăcareăs -a petrecut într- oămânăstireăaăSfântuluiăNiceta.ăOăfecioarăăconsacratăă
܈i-aăîncălcatăvotulămonahalăalăfeciorieiăcăzândăînăpăcatulădesfrânăriiăcuăunăcite.܊ăAce astăă
faptăăaăprodusămultăătulburareăînăsânulăcomunită܊ii,ădară܈iăînăsufletulăepiscopuluiăNiceta,ă
păstorulă܈iăîndrumătorulăeiăspiritual,ăcareăinterpreteazăăaceastăăcădereăcaăunăe܈ecăalăsăuă
personal, caăpreotă܈iăierarh799.ăFaptaăimoralăăaăcălugări܊eiăconstituiaăunăsacrilegiuă܈i,ăînă
acela܈iătimp,ăoădefăimareăadusăăvotuluiăscumpăalăfecioriei,ăasumatădeăcătreăaceastaăînăfa܊aă
întregiiăcomunită܊i:
„Oăfecioarăădeăvază,ăînchinatăăluiăHristos,ăînăcuno܈tin܊ă,ăs -aăprăvălităînăprăpastiaăru܈inii,ă
«a primit silnicia ܈iă aă zămislită nelegiuirea»ă [ Ps. 7, 15]: s- aă pierdută peă sineă ܈iă aă pătată
Biserica.ăDeăaiciătotăsufletulăcre܈tinăaăprimităoăgreaărană;ăcăciăs -au dat cele sfinte la câini
܈iămărgăritareleăs -au pus înaintea porcilor [ Mt. 7,ă6];ăcăciănumeleăsfin܊enieiăaăfostăsfâ܈iată
deăoameniăturba܊iă܈iăvotulăscumpăalăfeciorieiăaăfostăcălcatăînăpicioareădeă ceiămurdariă܈iă
întina܊i”800.
DurereaăepiscopuluiăNicetaăseăamplificăă܈iămaiămultăcândăconstatăăcăănuănumaiă
credincio܈iiăauăfostăsminti܊iădeăaceastăăfaptă,ăciăchiară܈iăpăgâniiă܈i iudeii au hulit atunci
Biserica lui Hristos, bucurându-se de pe u rmaăacesteiăcăderiăaăfecioarei:ă„Câteăbuze,ăchiară
aleă credincio܈ilor,ă nuă s -auă murdărită hulindă caleaă Domnului!ă Păgâniiă ܈i -au deschis gura
împotrivaă noastră;ă sinagogaă iudeiloră aă săltată deă bucurieă dină pricinaă necinsteiă tale”801.
SmintealaăprodusăădeăfecioarăăeraăpreaămareăcaăepiscopulăNicetaăsăănuăintervinăăpentruăaă
solu܊ionaăaceastăăproblemă.
Primindă laă călugărieă numeleă deă Suzana,ă simbolulă cură܊ieiă ܈iă ală feciorieiă
desăvâr܈ite,ăcălugări܊aăcăzutăăintraăacumăînăceataăfăcătorilorădeărele,ăaăcelorăcareăînămodă
con܈tientăî܈iăîncalcăăfăgăduin܊eleăfăcuteăînăfa܊aăluiăDumnezeu.ăDeăaceeaăeaănuămaiăpoateăfiă
numităă fecioaraă Suzana,ă deoareceă căzândă înă aceastăă nelegiuireă s -aă făcută peă sineă „capulă
relelor”,ăa܈aăcumăoănume܈teăautorul802.
Prinăcâtevaăpropozi܊iiăscurte,ăSfântulăNicetaăîiăaminte܈teăfecioareiăcăzuteăstareaădeă
dinainteaăpăcatului:ă„EraiăfecioaraăluiăDumnezeu,ăeraiămireasaăluiăHristos,ăeraiătemplulă
799 M. DIACONESCU , Antologie de literatură…, p. 303.
800 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 3 (trad. rom. O. Pop, pp. 195-197).
801 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 30 (trad. rom. O. Pop, p. 215).
802 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 5 (trad. rom. O. Pop, p. 197).
245
Domnului,ăeraiălocuin܊aăSfântuluiăDuh”803.ăÎnsă , nimic din toate acestea nu mai era acum.
Păcatulăaălipsit -oăpeăfecioarăădeăslavaăluiăDumnezeuă܈iădeăcinsteaăfecioriei.ăEaăaăcăzută܈iă
chipul i s-a întunecat. Din slujitoarea lui Dumnezeu a devenit acum slujitoarea diavolului:
„DinăfecioaraăluiăDumnezeuăaiădevenităstricăciuneaădiavolului,ădinămireasaălui ăHristosăoă
desfrânatăă blestemată,ă dină locuin܊aă Duhuluiă Sfântă casăă deă pierzanieă aă diavol ului,ă dină
templulă Domnuluiă altară ală necură܊iei.ă ܉ie,ă careă fusese܈iă precumă oă steaă străluci toareă înă
mânaăDomnului,ăcaă܈iăcăzândădinăînaltulăcerului,ă܊iăs -aăstinsălumina”804.
Dezamăgită ܈iă întristată deă cădereaă fi iceiă saleă duhovnice܈ti,ă episcopulă Nicetaă îiă
aminte܈teăfecioareiădeăcură܊iaăsfin܊ilorăapostoli,ăaăsfin܊ilorăproorociă – înăspecialădeăIlieă܈iă
Daniel – ,ăprecumă܈iăaăsfin܊ilorăîngeri.ă Ea nu a urmat însăăpildeleăloră܈iăniciăvia܊aălorăcuratăă
܈iăsfântă.ăNuăaă܊inutăcontăniciădeăpildaăfericiteiăTeclaă܈iăniciădeăvitejiaă܈iăcredin܊aăSuzaneiă
care,ăacuzatăăpeănedreptădeădoiăjudecători,ănuăaăcedatăînăfa܊aăispitei,ăpăstrându -܈iăchiarăcuă
pre܊ulăvie܊iiăcură܊ia trupeascăă܈iăsufletească805.ăCuătoateăacesteaăautorulăseămirăăcăăfaptaă
nelegiuităăaăfostătăinuităăchiarădeăcătreăfecioară.ăElălasăăsăăseăîn܊eleagăăcăăeaăînsă܈iă܈i -ar fi
dorit aceasta de vreme ce nu l- aă dată înă vileagă peă du܈manulă nevinovă܊ieiă sale,ă repetând
nelegiuirea chiar de trei ori:
„Darăpoateăte -aiăru܈inat,ăcaănuăcumvaămul܊iăsăăafleăcăăaiăfostăsiluită.ă܇iădeăceăte -ai temut,
deăvremeăceănuăexistaădecâtăteamaăcaătăcândăsăăadaugiălaănecinstireă܈iăvina?ăFie!ăR u܈ineaă
te-aăîmpiedicatăsăămărturise܈ti. Dar ce este cu a doua, cu a treia împreunare, ce este cu
deseleăuniriădezgustătoare?”806.
Cădereaă fecioareiă aă produsă multăă durereă ܈iă înă sânulă familieiă sale.ă Vestea
nelegiuiriiăeiăaăcăzutăcaăoăsabieăgreaăpesteăpărin܊iiă܈iăfra܊iiăei,ăcareăauătrimis -oăînămână stire
cuăcinsteaăfecioriei,ăcaăpeăoăjertfăăcuratăă܈iăneprihănită.ăAcum,ăînăfa܊aăuneiăastfelădeăru܈ini,ă
eiă„plângăoămoartă,ăcareănuăeămoartă,ăjelescăoăvie,ăcareănuăeăvie:ăadicăămoartăăîntruăslavaă
fecioriei, vieă întruă ru܈ineaă ticălo܈iei”807.ă Stareaă deă deznădej de a familiei sale este
exprimatăădeăautorăprinăcuvinteăpateticeă܈iăplineădeădramatism:
„Tatălătăuăseăru܈ineazăădeătrupulăsău,ădinăcareăte -aiăsemănat;ămamaăî܈iăblestemăăpânteceleă
dinăcare,ădinănefericire,ăaiăvenităînăaceastăălume.ă܇iănuăgăsescăstavilăădureriiăl or,ădoarădacăă
auăcumvaămângâiereaăcăăniciăcaătată,ăniciăcaămamăănuăte -auăsilităsăămărturise܈tiăfecioria,ă
803 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 6 (trad. rom. O. Pop, p. 197).
804 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 7 (trad. rom. O. Pop, p. 199).
805 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 10, 11, 12 (trad. rom. O. Pop, p. 201).
806 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 13 (trad. rom. O. Pop, p. 203).
807 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 16 (trad. rom. O. Pop, p. 205).
246
peă careă însă܊iă ܈iă dină propria -܊iă voin܊ăă aiă mărturisit -o.ă Nuă în܊elegi,ă nenorocito,ă câtă ܊i -a
crescutăpovaraăjudecă܊ii,ăpentruăcăăn -aiăpăzităceeaăceă deăbunăăvoieăaiăfăgăduit?ăPrinăceă
încolăciriăte -aăînlăn܊uităacelăpreaăticălosă܈arpe?ăCuăceăotrăvuriăte -a înveninat cel care a
în܈elat -o pe Eva, de te- aălovităcuăatâtaăorbire,ăaăadusăatâtaăuitareăînăsufletulătău?”808.
EpiscopulăNicetaăîiăaminte܈teăfecioareiăSuzanaădeăziuaăhirotesieiă܈iăaăprimiriiăeiăînă
ob܈teaămonahală.ăConsacrareaăs -aăfăcutăînăziuaăsfântăăaăÎnvieriiăDomnului,ăcândăîntreagaă
comunitateăcre܈tinăăaăluatăactădeălegământulăeiăfăcutăînăfa܊aăluiăHristos,ăprintreăluminileă
neofi܊ilor,ăprintreăcandida܊iiălaă Împără܊iaăcerurilor , înămijloculăcăroraăpă܈eaăcaăoăreginăă
pentruă aă seă cununaă cuă regeleă Hristos.ă Autorulă redăă ad litteram chiar un fragment din
cuvântareaă ܊inutăă atunci.ă Pasajulă esteă extremă deă importantă pentruă istoriaă monahismuluiă
daco-roman:
„Iaă seama , fiicaă mea,ă prive܈te,ă fecioară,ă câtă poporă s -aă adunată pentruă slavaă Mireluiă ܈iă
Domnuluiătău!ăTrebuieăsăăpăze܈tiăcredin܊aăpeăcareăaiăfăgăduit -oăînainteaăatâtorămartori.ăSăă
cuge܊iămereuăCuiă܊i -aiăînchinatăfecioria.ăSeăcadeăcaămaiădegrabăăsă -܊iăver܈iăsângeleăodatăă
cuăsuflareaădecâtăsă -܊iăpierziăcinstea”809.
Îndatăă dupăă acestă rituală ܈iă dupăă multeă cuvinteă deă laudăă laă adresaă fecioriei,ă
călugări܊aăSuzanaăaăfostăacoperităăcuăvălulăsfânt,ăînătimpăceătotăpoporulăaăstrigatălaăunison:ă
Amin ! Consacrarea ei în rândul fecioarelor a provocat o bucurie nespus de mare, atunci,
întregiiăcomunită܊i monahale .ăÎnsă , acum, amintirea acestei hirotesii produce episcopului
Niceta multăădurereă܈iăchiarăregret pentru cele întâmplate :
„Suntăpoditădeălacrimiăcândăîmiă amintesc aceste lucruri, sunt împuns de spini când iau
seamaă laă acesteă pildeă omene܈ti.ă Căciă dacă,ă făcutăă fiindă cununiaă întreă zeceă martori ,ă iară
căsătoriaă împlinită,ă oriceă femeieă unităă cuă ună bărbată muritoră cadeă nuă fărăă primejdieă î nă
desfrânare,ă ceă seă întâmplăă atunciă cândă seă desfaceă dină desfrânareă unireaă săvâr܈ităă
duhovnice܈te,ăînăprezen܊aăaănenumăra܊iămartoriăaiăBisericii,ăînainteaăcetelorăî ngere܈tiăaleă
cerului.ăNuă܈tiuădacăăseăpoateăgăsiăpentruăeaămoarteăoriăpedeapsăăpotrivită”810.
Aflându- seăînăaceastăăsitua܊ie,ăfecioareiăcăzuteă nuăiăseămaiăpotrivescăniciămăcară
cuvintele plineă deă în܊elepciuneă ale Sfântuluiă Apostolă Pavel:ă „Maiă bineă esteă săă seă
căsătoreascăă decâtă săă ardă”ă [ I Cor. 7, 9], deoarece aceste vorbe sunt potrivite pentru
fecioareleănecăsătorite,ăpentruăceleăcareăîncăănuăpoartăăvăl.ă„Darăceaăcareăs -a cununat cu
808 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 17, 18 (trad. rom. O. Pop, p. 205).
809 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 19 (trad. rom. O. Pop, pp. 205-207).
810 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 20 (trad. rom. O. Pop, p. 207).
247
Hristos, spune Sfântul Niceta, de acum s- aă ܈iă căsătorit,ă deă acumă s -aă unită cuă ună bărbată
nemuritor”,ăcareăesteăIisusăHristos811. În acest sens Sfântul Vasile cel Mare spunea:
„Desfrânărileăcălugărilorănuătrebuieăsocotiteăcăsătorii,ăciăunirileălorătrebuieă opriteăpeăoriceă
cale,ăcăciăacestălucruăeă܈iăspreăîntărireaăBisericii,ădară܈iăspreăaănuăseă daăprilejăereticilorăsăă
bârfeascăăîmpotrivaănoastră”812.
Episcopulă Nicetaă seă dovede܈teă aă fiă ună iscusită duhovnic.ă Într -oă problemăă atâtă de
delicată,ă elă încearcăă săă vindeceă rănileă suflete܈tiă apelândă laă introspec܊ie.ă Folosindă acestă
procedeuă psihologic,ă elă pătrundeă adâncă înă con܈tiin܊aă fecioareiă căzuteă preze ntându- i
fapteleăeiădeădinainteaăcăderii,ătocmaiăpentruăaăculegeăroadeleăpocăin܊ei:
„Mă-întorcăiară܈iălaătine,ăcareăaiăîngăduităuitareaăatâtorăbunătă܊iă܈iăte -aiăfăcutăsăla܈ăatâtoră
răută܊i.ăCumădar,ăînăaceaăfaptăăru܈inoasă,ănu -܊iăveneauăînăminteăînfă܊i܈areaăfeciorească,ă
venireaă laă bisericăă înă mijloculă ceteloră deă fecioare?ă Cumă nu -܊iă răneaă ochi i lumina
privegherilor, nu- ܊iă străpungeauă urechileă cântărileă imneloră duhovnice܈ti,ă nu -܊iă tulburaă
sufletulătăriaăcitirilorăcere܈ti?ăIată,ădeăaceea,ăstrigândăcuătoatăăputerea,ăaăspu săapostolul:ă
«Fugi܊iădeădesfrânare!ăCăciăoriceăpăcatăpeăcare -lăvaă săvâr܈iăomulăesteăînăafarăădeătrup.ă
Cineăînsăăseădedăădesfrânării,ăpăcătuie܈teăînăînsu܈iătrupulăsău»ă[ I Cor. 6,ă18].ă܇iăcândăseă
spuneăînătrupulăsău,ăaratăăcăătotu܈iăelăpăcătuie܈teăînăHristos”813.
Cădereaă fecioareiă Suzanaă îlă afecteazăă directă peă Sfântulă Niceta,ă deoarece el era
păstorulă܈iăîndrumătorulăeiăspiritual.ăElăoăîncredin܊eazăăpeăfecioarăăcăănimicădinăceă era în
sarcinaăpăstoruluiăsufletescănuăiăs -aărefuzatăniciăei,ăniciăcelorlal܊iăvie܊uitoriădinămânăstire:ă
„Iubireaă duhovniceascăă s -aă arătat,ă sfântaă îndrumareă nuă aă lipsit”814, însăă totul a fost în
zadar. Sacerdotul nostru deplângeă acumă aceastăă situa܊ieă utilizândă ună ܈iră deă lamenta܊iiă
autoacuzatoare, dinăcareăreieseăfoarteăclarăsentimentulăresponsabilită܊iiăsaleăpastorale:
„Zadarnicăamăarătatăimnulăfeciorieiăînăcareăsăăcân܊iăatâtăslavaăhotărârii,ă câtă܈iăpăstrareaăei.ă
Amăsemănatăalăturiădeădrum,ăamăsemănatăînăspini,ăamăsemănatăînăpietri,܈ăcăciăf ieăpăsările,ă
adicăădemonii,ăauăsmulsăcuvinteleămeleădinăinimaăta,ăfieăauăfostăînăbu܈iteădeăgândur ileă
tale rele, fie s- auănăruitădeăpreaămareaăvăpaieăaăpofteiă[ Lc. 8, 5- 8].ăVaiămie,ăcăciăundeă
socoteamă căă voiă zidiă aur,ăargint,ă pietreă scumpe,ă amă aflată căă amă lucrată lemn,ă fân,ă paie,ă
811 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 21 (trad. rom. O. Pop, p. 207).
812 VASILE CEL MARE, Epistola 188, Către Amfilohiu, despre canoane, 7, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol. 12, p. 378.
813 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 22 (trad. rom. O. Pop, p. 209).
814 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 28 (trad. rom. O. Pop, p. 213).
248
lucruri care vor arde! [ I Cor. 3,ă12].ăVoiăspuneă܈iăeuădupăăprofet:ă«Vaiămie,ăcăciăamăajunsă
precum cel ce cu legeăpaieălaăseceri!܈ă[ Mih. 7,ă1]»”815.
Episcopul Niceta nu- lă treceă cuă vedereaă niciă peă tânărulă cite܊ă careă aă îndrăznită săă
corupăă oă fecioarăă consacratăă luiă Iisusă Hristos.ă D in cauza nelegiuirii sale este numit de
episcopă fiuă ală ܈arpelui,ă slujitoră ală diavolului ܈iă pângăritoră ală templuluiă luiă Dumnezeu.ă
Păcatulă săuă esteă multă maiă mareă deoarece,ă peă lângăă desfrânare,ă elă seă faceă vinovată deă
pângărireaă unuiă vasă consacrată înă întregimeă Domnului.ă Faptaă saă constituiaă ună adevărată
sacrilegiuă܈iănecesitaăoăsanc܊iune din partea episcopului:
„Iarădespreătineăceăsăăspun,ăfiuăală܈arpelui,ăslujitorăalădiavolului,ăpângărit orăalătempluluiă
lui Dumnezeu, care printr- oă singurăă nelegiuireă aiăsăvâr܈ită douăă păcate:ă destrăbălareaă ܈iă
pângărirea?ă Pângărireaă maiă cuă seamăă când,ă cuă îndrăznealăă nebună,ă aiă murdărită vasulă
închinatăluiăHristos,ăconsacratăDomnului”816.
Autorulăepistoleiăîlăcomparăăpeăcite܊ăcuăregeleăper܈ilor,ăBaltazar,ăcareăaăîndrăznită
săă pângăreascăă vaseleă sfinteă dină templulă luiă Dumnezeu,ă folosindu -leă laă ospe܊eleă saleă
orgiastice, împre unăă cuă prieteniiă ܈iă cuă ܊iitoareleă saleă [ Dan. 5, 30]. Mustrându- lă încăă oă
dată,ăepiscopulăNicetaăîlănume܈teă„pierdută܈iătotodatăăpierzător”,ădeoareceăaăîndrăznităsăă
seăatingăădeăceeaăceăeraăafierosităluiăDumnezeu,ăuitândădeăjurământulăsăuădeăcastitate ܈iă
dispre܊uindăjudecataădivină: „Eraămaiăbineăsăănuăteăfiănăscutădeloc,ăspuneăSfântulăNiceta,ă
decâtăsăăteăna܈tiăastfel,ăîncâtăgheenaăsăăteăcearăăpentruăsineăcaăfiuăalăei”817.
A܈aăcumăamăpututăconstata,ăfapteleăcelorădoiăerauădestulădeăgraveăavândăînăvedereă
pozi܊iaă peă careă oă aveauă înă sânulă Bisericii.ă Atâtă pentruă călugări܊aă Suzana,ă câtă ܈iă pentruă
tânărulă cite,܊ă încălcar ea votului monahal al fecioriei însemnaă oă trădareă adusăă luiă Iisusă
Hristosă܈iăimplicităBisericii Sale .ăEpiscopulăNicetaăîncearcăăsă -iăcon܈tientiz eze pe cei doi
asupraăgravită܊iiăpăcatuluiăîndemnându -iălaăpocăin܊ă sinceră .
4.3.3. Valoareaămoralăăaăpocăin܊eiăînăEpistolaă Ad virginem lapsam
PentruăSfântulăNicetaădeăRemesianaăpocăin܊aăesteăleaculăcelămaiăbună܈iămijloculă
cel mai eficient prin care păcăto sul se poate vindeca de patimile sale, primind iertare de la
815 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 29 (trad. rom. O. Pop, p. 213).
816 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 39 (trad. rom. O. Pop, p. 219).
817 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 39 (trad. rom. O. Pop, p. 219).
249
Dumnezeu. În refl ec܊iaăsaăteologică,ăNiceta aseamănăăpăcatulăcuăoă„bubăăcoaptă”,ăcareă
produceămultăăsuferi n܊ăă܈iădezechilibruăînăvia܊aăduhovnicească,ăîndepărtându -l pe om de
Dumnezeu. Numai eliberareaădeăaceastaăpoateăaduceăalinareă܈iăvindecare:ă„Căciăoăbubăă
coaptă,ăoricâtădeăgrea,ărăspândindu -seăînăvăzduh,ădeăvaăfiăfostădeschisă,ăvaăaduceăalinareaă
pătimirii”818. „Dupăă cumă microbiiă boliloră otrăvescă trupul,ă laă felă microbiiă păcateloră
otrăvescăsufletulăomuluiă܈iădupăăcumătrupulănuăseăpoateăîmpăcaăcuăboala,ălaăfelăsufletulănuă
seă poateă împăcaă înă niciă ună chipă cuă otravaă păcatului.ă Leaculă deă cură܊ireă ܈iă ispă܈ireă aă
păcatuluiăesteăPocăin܊a”819.
Iatăădeăce,ăSfântulăNiceta , recomandă pocăin܊aăatâtăfecioareiăcăzute câtă܈iăcite܊ului,ă
pentruăîndreptare.ăPotrivităSfântuluiăNiceta,ăpocăin܊aătrebuieăfăcutăăpeămăsuraăgravită܊iiă
păcatelor,ă„căciă܈iămăsuraăcăin܊eiătrebuieăavutăădupăăpovaraădinăcuget.ăCăin܊aănuătrebuieă
săăseăpetreacăădoarăînăcuvinte,ăciă܈iăînăfapte”820. Practic, Sfântul Niceta, recomandăăcâtevaă
mijloaceăasceticeăpeăcareăfecioaraăcăzută trebuie săăleăadopteăînăvedereaăiertăriiăpăcatelor:
„Maiăîntâiătrebuieăsăăteălepeziădeăoriceăgrijăăaăvie܊iiăacesteiaă܈i,ăsocot indu-teăcaămoartă,ă
gânde܈teăînăceăfelăaiăputea învia.ăApoiătrebuieăsăăîmbraciăve܈mântăcernită܈iăsăăpedepse܈tiă
minteaă ܈iă fieceă parteă aă trupuluiă vrednicăă deă pedeapsă.ă Săă ܊iă seă taieă cosi܊ele,ă care,ă pr ină
mândriaăde܈artă,ăauădatăprilejădesfrânării.ăSăă܊iăseăumpleădeălacrimiăochii,ăcareăauă privităpeă
bărbată înă modă necurat.ă Să -܊iă păleascăă fa܊a,ă careă s -aă aprinsă cândvaă fărăă ru܈ine.ă Într -un
cuvânt,ătotătrupulăsă -܊iăfieănevoităprinănepurtareădeăgrijăă܈iăpostiri,ăsăătremureăpresăratăcu ă
cenu܈ăă ܈iă înve܈mântată înă pieiă deă capră,ă căciă răuă i -aă plăcută frumuse܊ea.ă Inimaă să ܊iă seă
topeascăă precumă ceara,ă nevoindu -seă înă postiri,ă căciă aiă fostă învinsăă deă du܈man.ă Chiară
sim܊ireaă să -܊iă fieă chinuită,ă căci,ă atâtă timpă câtă aă stăpânită păr܊ileă trupului,ă aă avută reaă
cârmuire”821.
Trebuieă spusă căă pasajulă deă maiă susă aă fostă preluată deă cătreă Sfân tul Niceta din
tratatul Despre pocăinаă a apologetului Tertulian, autorul nostru folosind parafraza.
Asemănărileădintreăceiădoiăsuntăuimitoareă܈iăăpreaăvizibileăpentruăaănuăleăsesiza.ăPentruă
Tertulian,ămărturisireaăsauă exomologheza ,ăcumăoămaiănume܈teăel,ăe ste disciplina prin care
penitentulă î܈iă mărturise܈teă Domnuluiă păcateleă sale,ă atrăgându -܈iă prină aceastaă milaă luiă
Dumnezeuă܈iăiertareaăpăcatelor.ăActeleădeăpeniten܊ăăsuntăredateăprecumăSfântulăNiceta:
818 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 1 (trad. rom. O. Pop, p. 195).
819 Ilarion F ELEA , Pocăinаa, Ed.ăScara,ăBucure܈ti,ă2000,ăp.ă5.
820 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 34 (trad. rom. O. Pop, p. 217).
821 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 35 (trad. rom. O. Pop, p. 217).
250
„A܈adar,ă exomologhezaă esteă învă܊ăturaă careă cereă omuluiă să seă prosternezeă ܈iă săă seă
umilească,ăatrăgându -܈iăpeăaceastăăcaleăchemareaăîndurării.ăCâtădespreăîmbrăcăminteă܈iă
hranăă iă seă cereă păcătosuluiă săă seă culceă peă ună sacă ܈iă înă cenu܈ă,ă să -܈iă îmbraceă corpulă înă
zdren܊e,ă săă laseă sufletulă pradăă întristării,ă săă schimbeă prin aspre deprinderi pe cele ale
păcatului,ăsăănuăcunoascăădecâtăoămâncareăsimplă,ănumaiăcuăapă,ăpotrivităăsufletului,ănuă
pântecului;ăadeseaăpostulăsăăînso܊eascăărugăciunile,ăsăăgeamă,ăsăălăcrimeze,ăsăăseăjel eascăă
ziă ܈iă noapteă cătreă Domnulă Dumnezeulă său,ă săă seă arunceă laă picioareleă preo܊ilor,ă săă
îngenunchezeăînainteaăcelorăplăcu܊iăluiăDumnezeu,ăsăăfacăăpeăto܊iăfra܊iiăsă i mijlocitori ai
iertăriiă sale.ă Exomologhezaă împline܈teă toateă acesteaă caă săă seă aducăă pocăin܊a,ă caă s ăă
cinsteascăă peă Dumnezeuă deă teamaă primejdiei,ă ca,ă pronun܊ându -seă eaă însă܈iă împotrivaă
celuiă păcătos,ă să -lă judeceă înă numeleă luiă Dumnezeuă ܈iă nuă zică săă în܈ele,ă ciă săă ܈teargăă
pedeapsaăve܈nicăăprintr -oăvremelnicăăremu܈care.ăCăciăîngenunchindu -lăpeăomăîlăînal܊ăă܈iă
mai mult, întinându- lăîlăfaceă܈i mai curat, acuzându- lă܈iăosândindu -lăîlăachită.ăCuăcâtăteăveiă
cru܊aămaiăpu܊in,ăcuăatâtămaiămult,ăcrede -mă,ăteăvaăcru܊aăDumnezeu”822.
Vorbindădespreăpocăin܊ă,ăSfântulăVasileăcelăMareăconsideraăcăă„celăceăs -a întinat
deăvreunăpăcat,ăde܈iăî܈iăpierdeăcură܊ia,ătotu܈iănuăesteălipsitădeănădejdeaădeăaăseăcură܊iă prină
căin܊ă”823, de aceea, în Epistola 199,ă adresatăă luiă Amfilohiuă deă Iconiu,ă părinteleă
capadocianăhotăraăcuăprivireălaăfecioareleăcăzuteăurmătoarele:
„Înăprivin܊aăfecioarelorăcăzute,ăcare,ădupăăceăfăgăduiescăDomnuluiăcăăvorătrăiăînăcură ܊ie,ă
cadă subă patimileă trupuluiă ܈i -܈iă încalcăă astfelă legământul,ă Părin܊iiă no܈tri,ă procedândă cuă
bunătateă܈iăcuăblânde܊eăfa܊ăădeăneputin܊eleăcelorăcareăalunecăăspreărău,ăauăstabilităcăă eleăară
putea fi reprimite în comuniunea Biseri ciiădupăăceăvorăfiăfăcutăpeniten܊ăăvremeădeăunăan,ă
pentruăcăăseăaseamănăăcazulălorăcuăalăcelorăcareăseăcăsătorescăaădouaăoară.ă[…]ăf ecioaraăvaă
cădeaă subă osândaă uneiă adultere.ă ܇iă dupăă cumă numimă adulteră peă celă careă vie܊uie܈teă
împreunăăcuăoăfemeieăstrăină,ăfaptăăpentruăcareănu -lăprimimălaăcuminecătură,ăpânăăceănuă
seăvaăfiălăsatăcuătotulădeăpăcat,ătotăa܈aăvomăhotărîă܈iăcândăeăvorbaădeăfecioară”824 .
Sfântul Niceta nu precizeazăăînăepistolaăsaăperioada deăpeniten܊ăăpentruăfecioaraă
căzută,ă dar putemăcredeăcăătot laăfelăprocedaă܈iăelăînăastfelădeăsitua܊ii.ăÎnăconcep܊iaăsaă„oă
ranăă mareă areă nevoieă deă lecuireă adâncăă ܈iă bogată;ă oă nelegiuireă mareă areă nevoieă deă o ă
822 TERTULIAN , Despre pocăinаă, IX, 3-6, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 3, p. 218.
823 I. F ELEA , Pocăinаa, p. 90.
824 VASILE CEL MARE, Epistola 199, Către Amfilohiu, despre canoane, 18, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol. 12, p. 401.
251
pedeapsăă peă măsurăă deă mare”825.ă Deă aceea,ă înă calitateă deă părinteă duhovnicesc,ă oă
îndeamnăă peă fecioarăă laă pocăin܊ăă sincerăă făgăduindu -i în schimb mântuirea, care vine
numai de la Dumnezeu:
„Dară tu,ă careă aiă intrată înă luptaă pocăin܊ei,ă stăruie܈te,ă nenorocito;ă aga܊ă -te cu putere ca
înecatulădeăscândură/pai,ănădăjduindăcăăînsă܊iăteăveiământuiădinăadânculăpăcatelor.ă ܇iăsă
nuăsoco܊iăcăă܊iăseăpoateădaăiertareaădeăcătreălumeaăomenească,ăcăciăteăîn܈ea lăăoricineăî܊iăvaă
fiă făgăduită aceasta.ă Tu,ă careă însă܊iă aiă păcătuită împotrivaă Domnului,ă doară deă laă Elă cereă
îndreptarea”826.
Câtevaăîndemnuriălaăpocăin܊ăăîiăsuntăadresateă܈iătânărulu i cite܊ :
„Totu܈i,ăspuneăSfântulăNiceta,ăcaăsăănuăiăseărefuzeădinăparteaăpăstoruluiăch iarăoiiăbolnaveă
oriăpeămoarteăleacul,ăî܊iădauăunăsfat:ăsăăcau܊iăsingurătemni܊aăpocăin܊ei,ăs ă-܊iăacoperiătrupulă
cuălan܊uri,ăcuăgeamătă܈iăprivegheriăsă -܊iăchinuiăsufletul,ăsăăceriăsprijinulăsfin܊ilor,ăzăcândălaă
picioareleăcelorăale܈i,ăpentruăcaă«inimaătaănepocăităăsăănu -܊iăaduneămânieăînăziuaămânieiă܈iă
aădrepteiăjudecă܊iăaăluiăDumnezeu,ăcareăvaădaăfiecăruiaădupăăfapteleălui»ă[ Rom. 2,ă6].ă܇iăsăă
nuăteăa܈eziăînănumărulăcelorăpeă care- iădeplângeăPavel:ă«careăauăpăcătuităînainteă܈iănuăs -au
pocăitădeănecură܊iaă܈iădeădesfrânareaă܈iădeănecumpătareaăpeăcareăle -auăfăcut»ă[ II Cor. 12,
21]”827.
EpiscopulăNicetaăîlăsfătuie܈teăpeăcite܊ăsăălepedeădegrabăădinăinimaăluiăademenirileă
܈arpelui,ă săă seă închidăă înă temni܊aă pocăin܊eiă ܈i,ă prină jeluireă ܈iă lacrimiă neîntrerupte,ă să -܈iă
dobândeascăăîndreptarea.ăDeăacum,ăel,ătrebuieăsăăaibă purureaăînăfa܊aăochilorăsăiăspuseleă
apostoluluiăPavel:ă„Noiăto܊iătrebuieăsăăneăînfă܊i܈ămăînainteaăjudecă܊iiăluiăHristos,ăcaăsăăiaă
fiecareădupăăceleăceăaăfăcutăprinătrup,ăoriăbine,ăoriărău”ă[ II Cor. 5, 10]828.
Ultima parte a epistolei (cap. 43- 52)ăesteăconsacratăăunorărugăciuniăpeniten܊iale,ă
preluateăînămareăparteădinăpsalmiă܈iădinăprofe܊i.ăTexteleăsuntăaleseăcuăgrijăădeăautor, având
menireaă săă producăă înă sufletulă fecioareiă căzuteă efectulă pocăin܊ei.ă Episcopulă Nicetaă seă
adresează , din nou, fecioareiă prină cuvinteleă prooroculuiă Ieremia:ă „Cineă teă vaă mângâia,ă
fecioară,ăfiicăăaăSionului?ăCăciăne܊ărmurităăcaămareaăesteănăruireaăta!ăVar să-܊iăinimaătaăcaă
apaăînainteaăfe܊eiăDomnului”ă[ Plângeri 2,ă13;ă19];ăridică -܊iăspreăElămâinileăîntruă܈tergereaă
păcatelorătale.ăNicetaă܈tieăcâtădeăgreuăesteăsăăgu܈tiădinăamărăciuneaăpăcatului,ădarămaiă܈tieă
825 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 37 (trad. rom. O. Pop, p. 219).
826 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 38 (trad. rom. O. Pop, p. 219).
827 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 40 (trad. rom. O. Pop, p. 221).
828 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 42 (trad. rom. O. Pop, pp. 221-223).
252
căă „inimaă înfrântăă ܈iă smerităă Dumnezeuă nuă oă urgise܈te”ă [ Ps. 50, 18], de aceea, el
recomandăăfecioareiăcitireaăzilnicăăaăpsalmuluiă50,ărugăciuneaădeăpocăin܊ăăaăpsalmistuluiă
David829.
Înă celeă ceă urmează,ă Nicetaă iaă glasă deă profetă ܈iă vorbe܈teă înă numeleă fecioareiă
nefericite, exprimându- ܈iădeznădejdeaăprinănesfâr܈iteălamenta܊ii:ă
„Cineăvaădaăcapuluiămeuăapăă܈iăochilorămeiăizvorulălacrimilor”ă[ Ier. 9,ă1],ăcaăsăădeplângă
rănileăsufletuluiămeu?ăMiăs -auăprefăcutăprazniceleăînăjeluireă܈iăcântărileăînăplângeriă[ Am.
8,ă10],ăaădispărutăsunetulăimneloră܈iăbucuriaăpsalmiloră܈iăle -auăurmatăscrâ܈netulădin܊iloră܈iă
plânsulăochilor.ă„Amăamu܊ită܈iăm -amăsmerită܈iăniciădeăbineăn -amăgrăită܈iădurereaămeaăs -a
înnoit. Înfierbântatu-s- aăinimaămeaăînăuntrulămeuă܈iăînăcugetulămeuăseăaprindeăfocul”ă[ Ps.
38, 3- 4].ă„Teamaă܈iătremurulăauăvenităasupraămeaă܈iăm -aăînvăluităîntunericul.ăAdândulăm –
aăîmpresurat,ăînăurmăăaăcufundatăcapulămeuăînăprăpăstiileămun܊ilor”ă[ Iona 2, 5-6]830.
Prinăexclama܊iaă„Vaiămie!”,ăfecioaraărecunoa܈teăcăăaăgre܈itămaiărăuădecâtăcetă܊ileă
Sodomaă ܈iă Gomoraă [ Fac. 19,ă 24],ă căciă acesteaă auă păcătuită ne܈tiindă legea,ă însăă eaă aă
păcătuităfa܊ăădeăDomnul,ădupăăceăprimiserăăharul.ăCăci , dacăăgre܈e܈teăomulăfa܊ăădeăom,ăvaă
fiăcineăsă -lăajute,ăînsăăeaăaăpăcătuităfa܊ăădeăDomnulă܈iăceămijlocitorăvaăgăsi?ăDeăaceea ,
nedreptatea a coborât pe capul săuă܈iăamarnicăs -aăprăbu܈itădinăcauzaănecură܊ieiăsale831.
Experien܊aăpăcatuluiăesteăunărăuăteribilă܈iăoădeznădăjduie܈teăpeăfecioară.ăFructulă
păcatuluiăesteărăuă܈iămaiăamarăcaăfierea:ă„Vaiăcâtădeăcrudăesteărodulădesfrânării!ăMaiăamară
ca fierea, mai crunt ca sabia.ăCumădeăamăajunsălaăpustiire?ăPeădatăăm -am stins, am pierit
dinăpricinaănelegiuiriiămele”.ăChipulăeiăs -aăfăcutădeănimicăînăcetateaăDomnuluiă[ Ps. 72,
19-20],ăiarănumeleăsăuăaăfostă܈tersădinăcarteaăvie܊iiă[ Ps. 101, 7- 8].ăDinăîngerăînătrupă܈iădină
fecio arăă aă luiă Dumnezeu,ă aă ajunsă acumă caă bufni܊aă deă peă zid,ă caă pasăreaă singuraticăă peă
clădireă[ Ps. 101, 7-8]. Ajuns-a ca un vas stricat, auzind ocara tuturor celor care locuiesc
împrejurulăsăuă[ Ps. 30, 12- 13].ăNefericitaăfecioarăăî܈iădeplângeăsoartaă܈iăclipaăîn care a
văzută pentruă primaă datăă luminaă zilei:ă „Vaiă deă ziuaă aceeaă înă careă m -aă născută nefericitaă
mamăă܈iăm -aăprimităluminaăaceastaăcrudă!ăTrebuiaăsăănuămăăfiănăscutădecâtăsăăajungăastfelă
deăpovesteăînărândulăpăgânilor”ă[ Iov 3,ă3].ăEaărecunoa܈teăcuădurereăcăă din pricina ei s- a
829 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 43 (trad. rom. O. Pop, p. 223).
830 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 44 (trad. rom. O. Pop, p. 223).
831 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 45 (trad. rom. O. Pop, pp. 223-225).
253
iscată tulburareă pentruă to܊iă slujitoriiă Domnuluiă ܈iă pentruă to܊iă ceiă ce -L cinstesc cu
vrednicie832.
Disperareaă fecioareiă atingeă acumă coteă maxime,ă tragediaă căpătândă dimensiuniă
universale833.ăÎntreagaăcrea܊ieăesteăchematăăsăăparticipeălaăsuferin܊aăei,ăcăciăpăcăto܈iiănuă
auă pace,ă ciă purureaă suntă neferici܊i,ă asupraă loră rămânândă pedeapsaă crudăă aă tartaruluiă ܈iă
iadul:
„Jelui܊i -mă,ă mun܊iă ܈iă dealuri,ă jelui܊i -mă,ă izvoareă ܈iă râuri,ă căciă euă suntă fiicaă plângerii!ă
Jelui܊i -mă,ă fiareă dină păduri,ă târâtoareă aleă pământuluiă ܈iă zburătoareă aleă ceruluiă ܈iă t otă
sufletulăceăteăbucuriădeăvia܊ă!ăCăciăvoiăsunte܊iăfericite,ăfiareă܈iăzbură toare,ăcareănuăave܊iă
niciă oă teamăă deăiad,ă niciă nuă trebuieă săă da܊iă seamaă dupăă moarte;ăasupraă noastrăăr ămâneă
pedeapsaăcrudăăaătartarului,ăcăci,ăde܈iăavemăîn܊elegere,ăgre܈im;ădeăaceeaăpăcăto܈i iănuăauă
pace”834.
Îngrozităăfiindădeăfapteleăsale,ăfecioaraăSuzanaăî܈iămărturise܈teăpăcatulăcuăregret,ă
recunoscându- ܈iăvina:ă
„Păcatulă meu,ă nelegiuireaă meaă nuă suntă asemeneaă gre܈eliloră omene܈ti,ă căciă eă vorbaă de
lipsăă deă evlavie.ă Făgăduindă săă păstreză trupulă înă feciorieă ܈iă mărturisindă înaint eaă tuturoră
cură܊ia,ăamămin܊ităDomnului.ăDeăaceeaănuăcutezăsă -L chem pe Domnul Preaînalt, pentru
căăînchisăăesteăguraăcelorăgre܈i܊i”835.
Totu܈i,ăspuneăfecioara,ăvoiăstrigaăcătre Domnul, cât mai este timp, cât mi se mai
dăăloc,ăcăciăînămoarteănuămaiăesteăamintireă܈iăînăiadănuăesteămărturisire:ă„Doamne,ănuăcuă
mâniaăTaăsăămăămustriăpeămine,ăniciăcuăiu܊imeaăTaăsăămăăpierzi.ăCăăsăge܊ileăTaleăs -au
înfiptăînămineă܈iănuăesteăvindecareăîn trupulămeuădeălaăfa܊aămânieiăTale;ănuăesteăpaceăînă
oaseleămeleădeălaăfa܊aăpăcatelorămele.ăCăciăfărădelegileămeleăauăcovâr܈ităcapulămeuă܈iăcaă
oă sarcinăă greaă apăsat -auă pesteă mine.ă Împu܊itu -s-auă ܈iă auă putrezită rănileă meleă deă laă fa܊aă
nebuniei mele. Chinuitu-m- amăînănenorociriă܈iăm -amăgârbovităpânăăînăsfâr܈it,ărăcnescădină
geamătulăinimiiămele.ăInimaămeaăs -aătulburatăînămine,ăpărăsitu -m-aătăriaămeaă܈iăluminaă
ochilorămeiănuăesteăcuămine”ă[ Ps. 37, 1-10]836.
Unele pasaje scripturistice sunt extrem de sugestive pent ruă stareaă sufleteascăă înă
careăseăaflaăfecioaraăSuzana.ăEaăî܈iărecunoa܈teănimicniciaăînăfa܊aăluiăDumnezeuăspunând:ă
832 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 46 (trad. rom. O. Pop, p. 225).
833 O. P OP, Niceta de Remesiana – Monografie , p. 119.
834 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 47 (trad. rom. O. Pop, pp. 225-227).
835 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 48 (trad. rom. O. Pop, p. 227).
836 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 49 (trad. rom. O. Pop, p. 227).
254
„Ceăfolosăaiădeăsângeleămeuădeămăăcoborăînăstricăciune?”ă[ Ps. 29, 9] sau „Oareămor܊iloră
veiăfaceăminuni?ăSauăceiămor܊iăseăvorăsculaă܈iăTeăvorălăudaăpeăTine?”ă[ Ps. 87,ă11].ăÎnsă ,
eaă ܈tieă deă făgăduin܊aă Domnului , Careă aă zis:ă „Euă nuă voiescă moarteaă păcătosului,ă ciă
întoarcereaăluiă܈iăsăă fieă viu”ă[ Iez. 33,ă11].ăDeăaceea,ăîncrezătoareăfiindăînăbunătateaăluiă
Dumnezeu,ăseăroagăăcuăcredin܊ă:ă
„Laă Tine,ă Dumnezeulă meu,ă esteă întoarcereaă mea,ă căciă singură Tuă po܊iă înnoiă toateă ܈iă
rechemiăsufleteleădinăiad.ăTuăîiădezlegiăpeăceiăînlăn܊ui܊i.ăTu,ăDumnezeule,ăî iăridiciăpeăceiă
lega܊iălaăstâlp,ăîiălumineziăpeăorbi,ăîiăscoliăpeămor܊i”837.
Deoareceăînăiadănuăesteăizbăvireă܈iănimeniănuăseămaiăpoateămărturisi,ăfecioaraăseă
roagăă Domnuluiă pentruă iertare:ă „Adu -܊iă aminte,ă Doamne,ă căă suntă ܊ărână,ă veziă smereniaă
meaă܈iăostenealaămeaă܈iăiartă -miătoateăpăcateleămele”ă[ Ps. 24, 19], „Iartă -miămie,ăcaăsăămăă
izbăvesc,ă înainteă deă aă măă duce ܈iă deă aă nuă maiă fi”ă [ Ps. 38,ă 18],ă căciă înă iadă nuă vaă fiă
mărturisire838.
Epistolaă seă încheieă cuă oă rugăciuneă fierbinteă adresatăă luiă Dumnezeu,ă Părinteleă
îndurăriloră܈iăalămilostivirii,ăSingurulăCareăpoateăsăăierteă܈iăsăătreacăăcuăvedereaăpăcateleă
celorăcăzu܊i , SingurulăCareănuă܊ineăminteărăul :
„Puternicăe܈ti,ăDoamne,ăsăărupiăsaculă܈iăsăămăăîncingiăcuăveselieă[ Ps. 29,ă11],ăsăăfărâmiă
lan܊urileămele,ăcuăcareăsuntăstrânsălegată!ăTu,ăCareăn -aiădispre܊uit -o pe Rahab desfrânata
[Iosua 6,ă17].ăÎndepărteazăădeălaămineămâniaăTa,ăDoamne,ăcăciăcruntă܉i -amăpăcătuit,ăpânăă
veiăîndreptaăsoartaămeaă܈iămăăveiăscoateălaălumină.ăDumnezeuleăalăputerilor,ădăăîmpli nireă
pocăin܊ei,ă stăruin܊ăă mărturisirii,ă săă nuă măă împietreascăă amăgitorulă sufle tului.ă
Dumnezeule,ăacestădarădorescăsăămiăseădeaădinăizvorulăTău,ăcaăsă mă mărturisescăînăveciă
܉ie,ăCareăvie܊uie܈tiă܈iăîmpără܊e܈tiăînăTreime,ăînăveciiăvecilor.ăAmin!”839.
Valoareaă moralăă aă pocăin܊eiă aă fostă recunoscutăă deă numero܈iă părin܊iă ܈iă s criitori
biserice܈tiădinăveaculăalăIV -lea, contemporani cu S fântulăNicetaădeăRemesiana.ăReflec܊iileă
lorăteologiceăpeăaceastăătemăăsuntănumeroaseă܈iădeăactualitate.ăUniiădintreăeiăauăcompusă
adevărateă tratateă închinateă pocăin܊ei,ă iară al܊iiă auă vorbită despreă binefacerileă eiă înă
numeroaseleălorăomiliiă܈iăepistole.ă
Episcopul Asterie al Amasiei (sec. IV), într- unaădinăomiliileăsale,ăsubliniazăărolulă
܈iăimportan܊aămajorăăaăpocăin܊eiăînăvia܊aăduhovnicească:
837 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 50 (trad. rom. O. Pop, p. 229).
838 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 51 (trad. rom. O. Pop, pp. 229-231).
839 NICETA DE REMESIANA , Ad virginem lapsam 52 (trad. rom. O. Pop, p. 231).
255
„Aceastaăesteăpocăin܊a:ăiertareaă܈iănimicireaăpăcatelorăsăvâr܈iteăfieăcuăfapta,ăf ieăcuăgândul,ă
potrivităuneiădispozi܊ii suflete܈ti.ăCelăcare -܈iădăăseamaădeăfolosulăpocăin܊ei,ădarăseăînvârteă
mereuă înă noroiulă fărădelegii,ă seă aseamănăă robuluiă careă de܈iă cunoa܈teă mâniaă stăpânuluiă
său,ătotu܈iăcontinuăăînăochiiăstăpânuluiăsăuăsăăfacăărăulă܈i -܈iăîntăre܈teăpăcatul.ăFiiăsensibilă
fa܊ăădeăboalaăceăteăînconjoară!ăZdrobe܈te -܊iăinimaăcâtăpo܊iădeămult!ăCaută -܊iăfra܊i i uni܊iăcuă
tineăprinăacelea܈iăsentimenteăcaăsă -܊iăajuteăînăjaleaătaăpentruăaăteăizbăvi!ăArată -mi lacrimile
taleăamareă܈iăîmbe l܈ugate,ăcaăsăăamestecăcuăeleă܈iăpeăaleămele!ăIaăpărta܈ăalădureriiătaleă܈iă
peăpreot,ăcaăpeăunăpărinte!ă[…]ăAiămaiămultăăîncredereăînăpărinteleăcareăte -aănăscutădupăă
Dumnezeuă decâtă înă părin܊iiă trupe܈ti.ă Arată -iă preotului,ă fărăă săă ro܈e܈ti,ă păcateleă taleă
ascunse!ăDezgole܈te -i lui faptele sufletului, pe care nuăpo܊iăsăăleăspuiăaltora,ăarătându -i, ca
unuiădoctor,ăboalaătaăceaăascunsă!ăPreotulăseăvaăîngrijiăcaăsăănu -܊iăfieăpătatăăniciăcinsteaăta,ă
darăseăvaăîngrijiă܈iădeăvindecareaăta!”840.
Cuă multă maiă profundă aăvorbită despreă rolulă pocăin܊eiă Sfântulă Ioană Gurăă deă Aur,
arhiepiscopul Constantinopolului.ăPentruăacestăpărinte,ăpocăin܊aăesteăsingurulăleacăpentruă
mântuire,ăînsă , ea, trebuieăînso܊ităămereuădeăfapteăbune,ăpeămăsuraăgravită܊iiăpăcatelor:
„Darăpentruăcaăsăăneăputemăde܈tepta,ăavem nevoieădeăpocăin܊ăăadâncăă܈i de multe lacrimi,
caă săă dobândimă iertare,ă pentruă căă amă păcătuită – dară nuă sim܊imă păcatulă – ܈iă pentruă căă
păcateleănoastre -sămari,ămaiămariădecâtăiertarea.ă[…]ăTotu܈i,ăchiarădacăăpăcateleănoastre -s
maiămariădecâtăiertarea,ădacăăneăpocăimăvomăfiăîncununa܊i. Iarăprinăpocăin܊ăănuăîn܊elegă
numaiă depărtareaă deă păcateleă deă maiă înainte,ă ciă ܈iă săvâr܈ireaă deă fapteă bune,ă maiă mariă
decâtăpăcatele.ă[…]ăDeăpildă:ăAiărăpităaverileăaltora?ăDă -leă܈iăpeăaleătale!ăTe -ai desfrânat
mult?ăDepărtează -teă܈iădeăfemeiaătaăanumiteăzile,ăînfrânează -te!ăAiăocărâtă܈iăaiăbătut pe
ceiădinăjurulătău?ăBinecunvânteazăăpeăceiăceăteăocărăscă܈iăfăăbineăcelo răceăteăbat!ăCăănu -i
deă ajunsă pentruă însănăto܈ireaă noastrăă săă scoatemă numaiă săgeataă dină trup,ă ciă trebuieă săă
punemă܈iăleacuriăpeărană.ăAiăchefuită܈iăte -aiăîmbătatămaiăînainte?ăPoste܈teă܈iăbeaănumaiă
apă,ăcaăsăăspeliăvătămareaăpricinuităădeăchefuriă܈iăbe܊ie!ăTe -aiăuitatăcuăochiăpofticio܈iălaă
frumuse܊eăstrăină?ăNuăteămaiăuitaădelocălaăvreoăfemeie,ăcaăsăăfiiăînămaiămareăsiguran܊ă”841.
Sfântulă Vasileă celă Mareă subliniaă ܈iă elă importan܊aă mărturisiriiă păcateloră ܈iă aă
pocăin܊ei.ă Înă Comentariul la Cartea Profetului Isaia, părinteleă capadociană preciza:
„Păcatulă deă dinainteă seă faceă ocazieă deă păcat.ă Deă aceea,ă dacăă neă dezgolimă păca tulă prină
840 ASTERIE AL AMASIEI , Îndemn la pocăinаă, în vol. Omilii Юi predici, Traducereă dină limbaă greacăă
vecheă܈iănoteădeăDumitruăFecioru,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiune ăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2008,ăpp.ă187 –
188.
841 IOAN GURĂăDEă AUR, Omilii la Matei, X, 6, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 23, p. 128.
256
mărturis ire, l- amă făcută iarbăă uscată,ă vrednicăă săă fieă consumatăă deă foculă cură܊itor”842.
Potrivită Sfântuluiă Vasile,ă pocăin܊aă dureazăă întreagaă via܊ă,ă deoareceă înă toatăă clipaă
păcătuim,ăfieăcuăfapta,ăfieăcuăcuvântulăsauăcuăgândul:
„Pocăin܊aănuătrebuieăsăăîncetezeăînă cursulăvie܊iiăîntregi,ăcăciăcineă eăfărăăpăcat?ăÎnătoatăă
clipaăpăcătuim,ădacăănuăcuăfaptaăapoiăcuăcuvântul,ădacăănuăcuăcuvântulăapoiăcuăgândul.ă
Oricâtă deă miciă suntă păcatele,ă eleă păteazăă con܈tiin܊a,ă iară con܈tiin܊aă trebuieă săă fi eă mereuă
curată.ăDacăătrebuieăsă fieăpăstratăăînăcură܊enie,ădarătotu܈iăzilnicăseăpătează,ăatunciăînătoatăă
ziuaătrebuieăsăăoă܈iăcură܊im”843.
Totă înă acestă context,ă merităă săă amintimă ܈iă hotărâreaă peă careă papaă Inocen܊iuă Iă
(†417)ăaăluat -oăînăceeaăceăprive܈teăreprimireaăpeniten܊ilorăînăsânulăBisericii.ăDupăăceăauă
făcutăpocăin܊ă,ăpeămăsuraăgre܈elilorălor,ăace܈tiaăerauăreprimi܊iădeăepiscopă܈iăîmpă rtă܈i܊iăcuă
sfinteleătaineăînănoapteaăSfintelorăPa܈ti:
„Ceiă careă facă pocăin܊ă,ă oricareă ară fiă gravitateaă gre܈eliloră pentruă careă seă aflăă înă stareaă
aceasta, dacăănuămaiăsurvineăniciăoăboală,ătrebuieăsăăfieăîmpăca܊iădupăăobiceiulăromanăînă
JoiaăcareăprecedeăPa܈tile.ăApreciereaăgravită܊iiăgre܈elilorăapar܊ineăepiscopului ,ă܊inândăcontă
deăvoin܊aăvinovatului.ăLuiăîiăapar܊ineăsăăporunceascăădezlegările,ăcândăvedeăcăăp enitentul
faceă oă ispă܈ireă potrivită.ă Dacăă survineă oă boalăă deă moarte,ă vinovatulă trebuieă dezlegată
înainteădeăPa܈ti,ăcaăsăănuăpleceă[dinăvia܊aăaceasta]ănecuminecat”844.
Valoareaă moralăă aă epistoleiă Ad virginem lapsam seă poateă sesizaă dină însă܈iă
con܊inutulă ei.ă Celeă 52ă deă capitoleă con܊ină numeroaseă ideiă ܈iă texteă careă reflectăă teologiaă
Sfântuluiă Nicetaă despreă Tainaă Pocăin܊ei.ă Pentruă acestă părinte,ă pocăin܊aă nuă esteă altcevaă
decâtă înnoireaă vie܊iiă ܈iă hotărâreaă definitivăă deă aă nuă maiă păcătui.ă Intensitateaă pocăin܊eiă
trebui eăsăăfieăpropor܊ionalăăcuăgravitateaăpăcatuluiăsăvâr܈itădeăcătreăpenitent.ăEpiscopulă
Nicetaă esteă dură cuă păcatul,ă dară plină deă compasiuneă ܈iă în܊elegereă fa܊ăă deă ceiă păcăto܈i.ă
Pentruă elă pocăin܊aă sincerăă rămâneă singurulă remediuă ܈iă singuraă caleă deă refacereă aă
comuniuniiăomuluiăcuăDumnezeu.ăÎndemnurileăsaleăpărinte܈tiăsuntăvalabileă܈iăastăzi,ăfiindă
plineădeăsperan܊ăă܈iă de încredere în milostivirea lui Dumnezeu:
842 VASILE CEL MARE, Comentariu la Cartea Profetului Isaia, IX, 230, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, SN,ăvol.ă2,ăTraducereădinălimbaăgreacă,ăintroducereă܈iănoteădeăAlexandr uăMihăilă,ăEd.ăBasilicaă
aăPatriarhieiăRomâne,ăBucure܈ti,ăp.ă270.
843 I. F ELEA , Pocăinаa, p. 91.
844 INOCEN܉IUă I, Epistola XXV, 7, în PL 20, col. 559 B (trad. rom. I. F ELEA , Pocăinаa, p. 111).
257
„Sim܊iăvăpaiaăpăcatelorăoriăe܈tiăunulăcuătotulăsubjugat?ăAleargăălaă Izvorul vieаii, caăvăpaiaă
taăsăăfieăstinsăă܈iăsufletulătăuăsăădobândeascăăve܈nicia”845.
Înăceeaăceăpriveșteă Epistola din manuscrisul Corbeiense, pe care nu am analizat -o aici
deoareceă oă considerămă caă nefăcândă parteă dină operaă autenticăă aă Sfântuluiă Nicetaă deă
Remesiana,ă trebuieă săă spunemă căă prezintăă acelașiă caracteră morală caă șiă epistolaă Ad
virginem lapsam. Autorul,ă careă pânăă astăziă neă rămâneă necunoscut,ă scoateă înă evidențăă
importanțaă pocăințeiă șiă reabilitareaă fecioareiă căzute.ă Soluțiaă propusăă deă destinatarulă
epistoleiăesteăaceeaăcă,ănumaiăînăBisericăăpăcătosulăpoateăsăăseăcurățeascăădeăpăcateleăsale ă
șiăsăăprimeascăăiertareădeălaăDumnezeu.ăAutorulăvreaăsăăsugerezeăcăăînăafaraăBisericiiănuă
existăământuireăpentruănimeni.ăAcestăgenăepistolarăaăfostăfolosităfrecventădeăcătreăSfințiiă
PărințiătocmaiăpentruăaăsubliniaăimportanțaăPocăințeiăînăviațaăduhovnicească.
845 NICETA DE REMESIANA , De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo convenientibus, 2 (trad. rom.
O. Pop, p. 19).
258
CONCLUZII FINALE
Cercetareaă temeiă deă fa܊ăă ne -aă oferită ܈ansaă deă aă cunoa܈teă unaă dintreă celeă maiă
proeminenteăpersonalită܊iăaleăcre܈tinismuluiădaco -roman deălaăsfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -lea
܈i începutul secolului al V-lea, ܈iă anume,ă p e episcopul Niceta de Remesiana aă căruiă
activitate pastoral- misionarăăs -aădesfă܈uratăîntreăaniiă366ă܈iă414.ă
Episcop,ă scriitor,ă teologă ܈iă talentată imnograf,ă acestă venerabilă părinteă aă rămasă înă
con܈tiin܊aăBisericiiăcaăfiindăunulădintreăceiămaiămariămisionariădeălaăSudădeăDunăre,ăcareăaă
păstorită episcopiaă Remesianaă într -oă perioadăă deă mariă frământăriă politiceă ܈iă biserice܈ti,ă
reu܈indăsăămen܊inăăflacăraăvieăaăcredin܊eiăîntreăcredincio܈iiăsăi,ădară܈iăsăă îi converteascăălaă
cre܈tinismăpeămajoritateaăbarbarilorăafla܊iăînăjurisdic܊iaăepiscopieiăsale.ă
Iatăădeăce,ăînădemersulănostruă܈tiin܊ific,ăne -amăîndatoratăsăăeviden܊iemăînăliniiămariă
personalitateaăcomplexăăaăacestuiăpărinteă܈iăscriitorăbisericesc,ăcontemporanăcuăceiămaiăde
seamăă stâlpiă aiă Ortodoxieiă deă laă sfâr܈itulă veacului al IV-lea: Sfântul Vasile cel Mare,
Sfântulă Grigorieă Teologul,ă Sfântulă Ioană Gurăă deă Aur,ă Ambrozieă ală Mediolanului,ă
PaulinusădeăNola,ăFericitulăAugustină܈iăFericitulăIeronim.ă
Cer cetărileăintreprinseădeănoiăconfirmă faptulăcăăNicetaădeăcareăvorbimă܈iăpeăcareă
îlăelogiazăăPaulinusădeăNolaăînăceleădouăăpoemeăaleăsale nu este altul decât episcopul de
Remesiana, care, nicidecum, nu trebuie confundat cu Sfântul Nichita Romanul sau cu
Sfântulă Savaă Gotul,ă men܊iona܊iă în Sinaxarul Bisericii Constantinopolitane . Dimpotrivă,
toateăizvoareleăantichită܊iiătârziiăaratăăcă NicetaădeăRemesianaăesteăpărinteleă܈iăscriitorulă
bisericesc latin despreăaăcăruiăactivitateăteologicăăneăoferăămărturiiăatâtăpreotulăGhenadieă
de Marsil ia,ă câtă ܈i istoricul bisericesc Cassiodor ܈i, pe care, Fericitul Ieronim îl
men܊ioneazăă înă Martirologiul Roman caă fiindă trecută înă rândulă sfin܊ilor , imediată dupăă
moartea sa.
Făcândăoăcercetareăminu܊ioasăăbibliografieiăconsacrateăSfântului Niceta, am ajuns
la concluzia căămajoritateaăcercetătorilorăautoriza܊iăauăemisăpăreriădestulădeăcontradictoriiă
înă ceeaă ceă prive܈teă via܊aă ܈iă activitateaă episcopuluiă Nicetaă deă Remesiana,ă maiă cuă seamăă
atunciă cândă auă încercată săă delimitezeă „aria misionară” a acestui episcop daco-roman,
uneori ajungându- seă laă exagerăriă ܈iă interpretăriă personale,ă careă nuă auă acoperireă înă
izvoareleădeăspecialitate.ăDeăaceea,ăamăîncercat,ăpeăcâtăaăfostăposibil,ăsăăfacemăluminăăînă
259
ceeaăceăprive܈teăproblemati ca acestui subiect contro versat,ădenumitădeăcătreăistoriografiiă
români „apostolatul Sfântului Niceta”.
܉inândă contă deă părerileă cercetătoriloră aviza܊i,ă dară ܈iă pe baza izvoarelor
nicetaniene, am ajuns la concluzia căăariaămisionarăăaăSfântuluiăNicetaătrebuieălimitatăă
doar în jurisd ic܊iaăepiscopieiăsale,ăaducândăurmătoareleăargumenteăînăacestăsens:
Canonul 2 al Sinodului II Ecumenic (381) prevedea ca « episcopiiăpu܈iă peste o
dieceză,ăsăănuăseăîntindăă(treacă)ăasupraăbisericilorădină afara hotarelor lor, nici
săătulbure bisericile», iar Canonul 3 al Sinodului local de la Sardica (343)
prevedea « caă niciă unulă dintreă episcopiă săă nuă treacăă deă laă eparhiaă saă înă altăă
eparhie,ăînăcareăseăgăsescăepiscopi,ăfărăănumaiădeăs -ar chema deăfra܊iiăceiăceă
sunt într-însa».
Mai mult, între episcopia Remesia naă ܈iă Daciaă Traianăă eraă oă distan܊ăă
considerab ilăă܈i , totodată , existen܊aălaăac ea vreme a unor scaune episcopale la
Sudă deă Dunăre , făceaă imposibilăă oă misiuneă a Sfântului Niceta în afara
jurisdic܊ieiăsale.ă
Totodată,ă dacăă ܊inemă contă deă contextulă politică ܈iă eclesiastică înă careă aă trăită
episcopulăNiceta,ădară܈iădeătulburărileăprovocateădeăarieniă܈iă de macedonieni la
sfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -lea,ăconsiderămăcăăprezen܊aăpermanentăăaăepiscopuluiă
în eparhia sa era oă necesitate,ă deoareceă rolulă majoră ală fiecăruiă episcopă esteă
acelaădeăaămen܊ineăînăjurisdic܊iaăsaădreaptaăcredin܊ă,ăceeaăceăSfântulăNicetaăaă
reu܈it.
Înăbazaăcelorăafirmateămaiăsus,ăconsiderămăcăăariaămisionarăăaăSfântuluiăNicetaănuă
s-aă putută extindeă ܈iă laă Nordă deă Dunăre.ă Referin܊eleă luiă Paulinusă laă „daculă dină ambeleă
܊inuturi”,ăseăreferăăînămodăcert,ălaădaciiăcareăloc uiau în provinciile Dacia Medit erraneaă܈iă
Dacia Ripensis. Însă,ăn u excludem posibilitatea c aădaciiădinăNordulăDunăriiăsă fi ascultat
predica Sfântului Niceta, dar mai mult ca sigur în jurisdic܊iaă episcopiei sale. Din punctul
nostruă deă vedere,ă aceastăă problemăă maiă poateă fiă subiectul unoră noiă cercetăriă ܈tiin܊ifice
doar în lumina unor descoperiri arheologice sau a unor noi manuscrise nicetaniane, car e
săăcertificeăacestălucru.
Înă ceeaă ceă prive܈teă activitateaă didacti co-catehetică,ă amă putută constataă faptulă căă
Sfântul Niceta de Remesiana, aăfostăunăscriitorătalentat,ălăsându -neăcaămo܈tenireăoăoperăă
260
extremădeăvaloroasăă cuă caracterăliturgic,ădogmatică܈iămoral,ăîmpăr܊ireă careăneăapar܊ine.ă
Întreagaă saă operăă aă fostă scrisăă înă limbaă latinăă ܈iă aă fostă apreciatăă laă timpulă respectivă deă
cătreăGhenadieădeăMarsiliaă܈iădeăcătreă istoricul bisericesc Cassiodor. Trebuieăsăăsubliniemă
faptulăcăăîntreagaăoperă teologicăăaăSfântuluiăNicetaăaăfostăscrisăădinănecesitateăpastorală,ă
autorulăreu܈indăsăăsolu܊ionezeăproblemeleădeăordinăliturgic,ădogmatică܈iămoral , cu care se
confrunta în episcopia sa, Remesiana.
Înă întregulă lor,ă opereleă Sfântuluiă Nicetaă auă avută caă sursăă deă inspira܊ieă Sfânta
Scripturăă ܈iă Sfântaă Tradi܊ie,ă uneoriă făcându -seă vizibilăă influen܊aă părin܊iloră răsăriteni ,
precum: Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie
Teologul,ăSfântulăGrigorieădeăNyssaă܈iăSfântulăIoanăGurăădeăAur,ădară܈iăinfluen܊aăunoră
părin܊iă ܈iă scriitoriă biserice܈tiă dină spa܊iulă occidental , precum: Tertulian, Ciprian al
Cartaginei, Ambrozie al Mediolanului sau Fericitul Augustin, aspecte pe care le-am
eviden܊iat înălucrareaădeăfa܊ă.ă
Datorităă profunzimiiă sale teologice, opera Sfântului Niceta de Remesiana a
contribuit substan܊ial laă răspândireaă cre܈tinismuluiă înă spa܊iulă sud -dunărean,ă dară ܈iă laă
combatereaă ultimeloră rămă܈i܊eă aleă păgânismului,ă precumă ܈iă aă ereziiloră luiă Arieă ܈iă
Macedonie, careăamenin܊auăatunciăBiserica. Din acest punct de vedere, p utemăspuneăcăă
operaă Sfântuluiă Nicetaă areă ܈iă ună profundă caracteră apologetic,ă datorităă faptuluiă căă eaă
răspundeăpertinentătuturorăprovocărilorădeăordinădoctrinarădinăperioadaărespectivă. Numai
înă acestă contextă putemă în܊elegeă apari܊iaă imnului Te Deum laudamus, imnă trinitară ܈iă
doxologic, pe care Sfântul Niceta l-a folosit împotriva ereticilor care denaturau dreapta
credin܊ă.ă
Amă sesizată laă Sfântulă Nicetaă ună sim܊ă ală responsabilită܊iiă pastoraleă extremă deă
rafinat.ă Prină talentulă sauă oratoric,ă dară ܈ i printr- oă cunoa܈tereă desăvâr܈ităă aă învă܊ăturiloră
biserice܈ti,ăelăintervineăimediat,ăoriădeăcâteăoriăBisericaăeraăamenin܊atăăcuăereziaăsauăcândă
în cultul divin se strecura vre oăinova܊ieăliturgică,ămenităăsăădenaturezeătradi܊iaăapostolică.
Astfel, îl vedem pe Sfântul Niceta luând atitudine împotriva celor care socoteau a fi
nefolositoare sau de prisos rânduiala sfintelor privegheri, precum ܈iăaăpsalmodiei,ăapărândă
cuă toatăă convingereaă acesteă tradi܊iiă biserice܈ti perene ,ă meniteă săă sporeascăă via܊aă
duhovniceasc ăăaăpăstori܊ilorăsăi.
261
AsemeneaăSfântuluiăIoanăGurăădeăAurăsauăSfântuluiăVasileăcelăMare,ăepiscopulă
Nicetaă deă Remesianaă aă manifestată oă grijăă deosebităă fa܊ăă deă păstori܊iiă săi.ă Aprofundândă
opera acestui scriitor bisericesc, îl vedem profund implicat atât în v ia܊aăsocială,ăcâtă܈iăînă
via܊aăduhovniceascăăaăpăstori܊ilorăsăi.ă
Întreaga sa activitate pastoral- misionară a fost închinatăăslujirii catehumenilor, a
credincio܈ ilor ܈iăa monahilor afla܊iă înă jurisdic܊iaă episcopie i sale,ă avândă înă sufletulă săuă
cuvintele Sfânt uluiăApostolăPavel:ă„Propovăduie܈teăcuvântul,ăstăruie܈teăcuătimpă܈iăfărăădeă
timp,ămustră,ăceartă,ăîndeamnă,ăcuătoatăăîndelunga -răbdareă܈iăînvă܊ătură”ă( II. Tim. 4, 2),
bineă܈tiindăcăă„UnăslujitorăalăDomnului nuătrebuieăsăăseăcerte,ăciăsăăfieăblândăfa܊ăădeăto܊i,ă
destoinicăsăădeaăînvă܊ătură,ăîngăduitor,ăcertândăcuăblânde܊eăpeăceiăceăstauăîmpotrivă,ăcaă
doarăleăvaădaăDumnezeuăpocăin܊ăăspreăcunoa܈tereaăadevărului,ă܈iăeiăsăăscapeădinăcurseleă
diavolului,ădeăcareăsuntăprin܈i,ăpentruăa -iăfaceăvoia”ă( II. Tim. 2, 24-26).
Dacă , pânăă înă prezent , Pr.ă ܇tefană C.ă Alexeă aă cercetată via܊aă ܈iă activitateaă
episcopuluiăNicetaădinăperspectivaăecumenicită܊iiăpatristiceăaăsecolelorăIVă܈iăV,ăiarăOvidiuă
Pop ne- aăoferităoăanalizăăsubstan܊ialăăaăoperelorăSfântuluiăNicetaăat ât din punct de vedere
teologic câtă ܈iă dină punctă deă vedereă literar,ă abordândă teme , precum: lexicul nicetan,
morfologiaă ܈iă sintaxaă frazei,ă înă generală problemeă legateă deă limbaă ܈iă stilulă Sfântul ui
Niceta,ăamăconsideratăcăăera necesarăăoănouăăabordareăaăteologieiănic etanien e,ădeăaceastăă
dată,ădintr -oănouă perspectivă.ă
Dupăă ceă amă împăr܊ită operaă saă peă celeă treiă paliereă aleă teologieiă contemporane:ă
teologieă liturgică,ă teologieă dogmaticăă ܈iă teologieă morală,ă amă recursă laă oă analizăă
mistagogicăă܈iăteologică,ăcareăsăăpunăăînăluminăăcaracterulăliturgic,ădogmatică܈iămoralăală
operelor Sfântului Niceta.
Dină punctă deă vedereă liturgic,ă amă insistată asupraă institu܊ieiăCatehumenatuluiă ܈iă a
rituriloră deă ini܊iereă cre܈tine înă spa܊iulă Sudă Dunărean,ă cuă precădere,ă înă episcopiaă
Remesiana, subi ectăneabordatăpânăăînăprezentăînăliteraturaădeăspecialitate.ă Încre܈tinareaă
masivăăaăpopoarelorăbarbareădeălaăSudădeăDunăre l-aădeterminatăpeăepiscopulăNicetaăsăă
compunăă ună setă deă omilii ܈iă cateheze,ă careă să -iă pregăteascăă peă catehumeniă înă vedereaă
primirii S fântuluiă Botez.ă A܈aă aă luată fiin܊ăă lucrareaă Libelli instructionis, în care este
descrisăîntregulăprocesădeăini܊iere,ăcareăseăderulaăpeăparcursulăPostuluiăMareă܈iăseăîncheiaă
laăsfâr܈itulăSăptămâniiăLuminate.ă
262
Întregulăprocesădeăini܊iereăaveaădreptăobiectivăexplicareaăSimboluluiădeăcredin܊ăă
baptismală܈iăaăprincipalelorătaine deăini܊iere administrateăneofi܊ilor:ăBotezul,ăMirungereaă
܈iăEuharistia.ăPrinăaceastăăactivitateăpastoral -misionară,ăSfântulăNicetaăseă înscrie printre
ceiămaiădeăseamăăcatehe܊iăaiăBisericii,ăalăturiădeăSfântulăChirilăalăIerusalimului,ă de Sfântul
IoanăGurăădeăAur,ădeă Amborzie al Mediolanului, de Fericitul Augustin ܈iăde Teodor de
Mopsuestia, de la care ne- auărămasăceleămaiăfrumoaseăcomentariiăliturgiceă܈iămistagogiceă
dinăliteraturaăcre܈tinăăa veacului al IV-lea. Tot aici, am insistat asupra ritualului slujbei de
priveghereă ܈iă ală psalmodiei , introduseă deă cătreă Sfântul Niceta în episcopia Remesiana,
rituriăcareăneădauămărturieădespreăvia܊aăduhovniceascăăaăstrămo܈ilorăno܈triădaco -romani,
experiat ăăprin : rugăciune,ăpost,ăpriveghere,ăpsalmodieă܈iălecturăăduhovnicească.
Considerămăcăătoateăacesteăîndatoririădeănaturăăliturgicăăauăstatălaăbazaăsuccesuluiă
pe care Sfântul Niceta l- aăavutăînămisiuneaădeăîncre܈tinareăaăpopoare lor barbare de la Sud
de Dunăre,ă iară celeă spuseă deă cătreă Paulinusă căă „barbariiă înva܊ăă săă cânteă peă Hristosă cuă
inimăăromană”,ăsunt afirma܊ii cât se poate de pertinenteă܈i adevărate.
Dinăpunctădeăvedereădogmatic,ăamăconstatatăcăăreflec܊iileăteologiceăaleăepiscopuluiă
Niceta sunt în conformitate cu întreagaă Tradi܊ieă Apostolică,ă pozi܊iaă saă fiindă mereuă deă
parteaă adevăruluiă revelată înă Sfântaă Scripturăă ܈iă înă Sfântaă Tradi܊ie.ă Tratateleă saleă deă
teologieădogmaticăăexpunăîntr -unăstilăfoarteăsimplist,ădarăsistematic,ădiverseăînvă܊ăturiăcuă
privire la triadologie, la hristologie, la pnevmatologie, la mariologie, la eclesiologieă܈iă la
eshatologie,ă autorulă evitândă specula܊iileă deă ordină teologică ܈i , urmărindă cuă oriceă pre܊ă
zidireaă sufleteascăă aă păstori܊iloră săi.ă Deă altfel,ă întreagaă saă mărturisireă deă credin܊ăă esteă
sintetizatăă înă tâlcuireaă peă careă aă făcut -o la Simbolul de credinаă, unul dintre cele mai
vechi documente dogmatice dinăspa܊iulădaco -roman.
În acest context, p utemăafirmaăcăăSfântulăNicetaădeăRemesianaăpoa te fi numit, pe
dreptăcuvânt,ă„GuraădeăAurăaăOrtodoxieiădeălaăSudădeăDunăre”,ădeoareceă el aăreu܈it , prin
erudi܊iaă sa , săă ܊inăă pieptă celor mai virulente erezii careă amenin܊auă atunciă Biserica,ă la
sfâr܈itulăsecoluluiăalăIV -leaă܈iăînceputulăsecoluluiăalăV -lea, men܊inândă܈iăapărândă dreapta
credin܊ăăînăepiscopiaăsa,ăRemesiana.
Înă ceeaă ceă prive܈teă parteaă deă teologieă morală,ă amă reu܈ită săă eviden܊iemă câtevaă
aspecte legate de monahismul daco-roman, dină timpulă păstoririiă Sfântuluiă Niceta,ă
referindu-ne în mod special la T ainaăPocăin܊ei.ăSubiectulăpropus ne-aăoferită܈ansaădeăa -l
263
cunoa܈teă peă episcopulă Nicetaă ܈iă înă calitateă deă duhovnică ܈iă superioră ală a܈ezăminteloră
monahaleă dină spa܊ iul daco- roman,ă careă aă contribuită substan܊ială laă răspândireaă ܈iă
organizarea monahismului chino vială înă mânăstirileă dină cuprinsulă eparhieiă sale. În acest
sens,ă elă aă vegheată înă permanen܊ăă laă respectareaă regulamentuluiă monahal,ă intervenindă
întotdeaunaăpentruăsolu܊ionareaăproblemelorădeăordinădisciplinarăsauăcanonic.
Episcop, teolog, scriitor ܈iă talenta t imnograf, Sfântul Niceta de Remesiana î܈iă
merităăloculăîntreăceiămaiădeăseamă părin܊iă܈iăscriitoriăbiserice܈tiădeălaăsfâr܈itulăsecoluluiăală
IV-leaă܈iăînceputulăsecoluluiăalăV -lea. Intensa sa activitate pastoral- misionară,ădragosteaă
saăpărinteascăă܈iăzelulăsăuămisionar,ăauăfăcutăcaănumeleăsăuăsăăfieăînscrisăpentruătotdeaunaă
înăcon܈tiin܊aăBisericii Universale.
Faptulă că , pânăă astăzi , atâtă Bisericaă Ortodoxă,ă câtă ܈iă Bisericaă Romano -Catolicăă
prăznuiescăcuăbucurieăami ntirea sa trebuieăsăăfieăunăprilejădeăreflec܊ieăpentruăceleădouăă
Bisericiă surori,ă reflec܊ieă careă săă conducăă laă reconciliereă ܈iă comuniune , deoarece, în
concep܊iaă Episcopuluiă Nicetaă deă Remesiana,ă Bisericaă nuă esteă altcevaă decâtă
„Communionem Sanctorum” ,ărânduită deăcătreăDomnulănostruăIisusăHristo s pe tot globul
pământesc.ăÎnăaceastăăBisericăă „una, sfântă, sobornicească Юi apostolică” , Sfântul Niceta
aăfostăpărinteă܈iăînvă܊ătoră܈i , aici, elăaăpredicatăEvangheliaăluiăHristosă„pentruătotăomul,ă
atâtăliber,ăcâtă܈iărob,ăbărbatăsau femeie,ăbogatăsauăsărac,ăcetă܊eanăromanăsauăslugă”.
Chiarădacă , niciodată , nuăvomă܈ti careăauăfostăcuăadevăratăfrământărileăsale , câte
auăfostănevoin܊eleăsaleă܈iăprinăcâteăgreută܊iăaăavutădeătrecut, SfântulăNicetaăvaărămâneăună
model demn de urmat pentru fiecare episcop, preot, teolog sau credincios al Bisericii lui
Hristos.ăConsiderămăcăăprieteniaăsaăcuăepiscopulăPaulinusădeăNola,ădară܈iăceleădouăăvizi te
ale Sfântului Niceta la Roma suntădeăoămareăînsemnătateăpentruăîntreagaăcre܈tinătate , atât
pentru Biserica O rtodoxă,ă câtă ܈i pentru Biserica Romano-C atolică,ă maiă alesă înă ceeaă ceă
prive܈teădorin܊aădeăreconciliereădintreăceleădouăăBisericiăapostolice.
Poateăcăătocmaiăacestălucruăvaăface posibil în viitorul apropiat efectuarea unor noi
cercetăriă careă săă scoatăă înă eviden܊ăă necesi tatea reconcilierii dintre cele douăă B iserici
apostolice, în lumina teologiei Sfântului Niceta de Remesiana ܈iăaăprietenieiăsaleăcuăună
prelatăoccidental,ădatăfiindăfaptulăcă , în anul 1999, suveranul pontif, papa Ioan Paul al II-
lea, a vizitatăpentruăprimaădată România,ăundeăaăfostăprimităcuădragosteăpărinteascăădeă
cătreă Preafericitulă Patriarhă Teoctist,ă iară înă anulă 2002,ă Patriarhulă Teoctist,ă răspunzândă
264
invita܊iei făcuteăde către papa Ioan Paul al II- lea,ăseăaflaă܈iăelăîntr -oăvizităălaăRoma . Cele
douăă viziteă apostoliceă suntă oă mărturieă vieă ܈iă oă dorin܊ăă concretăă deă refacereă aă unită܊iiă
Bisericii ,ăa܈aăcumă܈i -a dorit dintotdeauna episcopul Niceta de Remesiana.
Înă încheiere,ă sperămă caă aceastăă tezăă d e docto rată săă fieă oă modestăă contribuțieă în
istoriografiaăromână în ceea ceăprive܈teăcunoa܈tereaăvie܊iiă܈iăactivită܊iiăpastoral -misionare
a episcopului daco- roman,ă Nicetaă deă Remesiana,ă activitateă careă seă împlete܈teă înă modă
profundă cuă Istoriaă Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă dară ܈iă cuă trecutulă gloriosă ală strămo܈iloră
no܈triădaco -romani. Totodată,ămen܊ionămăfaptulăcăălucrareaănu seăvreaăaăfiăeshaustivă , ci
oăconsiderămăaăfiăoămodestăăcontribu܊ieăînăistoriografiaăromânăădeăspecialitate , în ceea ce
prive܈teăcreionareaăcâtă maiăobiectivăăaăidentită܊iiăepiscopuluiăNicetaădeăRemesianaă܈iăaă
problemelor legate de activitatea sa pastoral- misionară înăspa܊iulădunărean .
265
ANEXĂ846
846 ItinerariulăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana;ăhartaăaăfostăpreluatăăînă13.01.2016ădeăpe ăsite-ul:
https://it.wikipedia.org/wiki/Diocesi_di_Remesiana#/media/File:Balkans_6th_century. svg.
266
BIBLIOGRAFIE
Izvoare
1. AMBROSII SANCTI , De lapsu virginis consecrate, în PL 16, col. 383-400.
2. AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , De Abraham, în PL 14, col. 519.
3. AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , De Sacramentis, Traducereă܈iăstudiuăintroductivădeă
EneăBrani܈te,ăînă Studii Teologice, XIX (1967), nr. 9-10, pp. 565-599.
4. AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , De Virginitate, în PL 16, col. 305 C.
5. AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Despre Duhul Sfânt, Traducere, introducere,
studiuăintroductivă܈iănoteădeăVasileăRăducă,ăEd.ăAnastasia,ăBucure܈ti,ă1997.
6. AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Despre Rai, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti,
vol.ă52,ăTraducereărealizatăădeăTeodorăBodogae,ăNicolaeăNeagaă܈iăMariaăHetco,ă
Ed. Inst itutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă Bucure܈ti,ă
2007.
7. AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Ennaratio in Psalm I, în PL 14, col. 968-969.
8. AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Epistolele 8, 9, 10, 11, 12, 13, 56, în col. Părinаi Юi
Scriitori BisericeЮti, vol.ă53,ăTraducereă܈iănoteădeăDavidăPopescu,ăEd.ăInstitutuluiă
Biblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1994.
9. AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Imn către Hristos (XVIII), în col Părinаi Юi
Scriitori BisericeЮti, vol.ă53,ăTraducereă܈iănoteădeăDa vid Popescu, Ed. Institutului
Biblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1994.
10. AMBROZIE AL MEDIOLANULUI , Tâlcuiri la Sfânta Scriptură: Hexaemeron, în col.
Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol.ă 52,ă Traducereă realizatăă deă Teodoră Bodogae,ă
NicolaeăNeagaă܈iăMariaă Hetco,ăEd.ă InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiă
OrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă2007.
11. AMMIANI MARCELLINI , Bellum Gothicum, în Fontes Historiae Daco-Romanorum,
vol.ă 13,ă Text,ă traducereă ܈iă comentariiă deă G.ă Popa -Lisseanu, Ed. Tipografia
Bucovina,ăBucure܈ti,ă1939.
12. ASTERIE AL AMASIEI , Îndemn la pocăinаă, în vol. Omilii Юi predici, Traducere din
limbaă greacăă vecheă ܈iă noteă deă Dumitruă Fecioru,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă
MisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2008.
13. ATANASIE CEL MARE, Epistola că tre Epictet, episcopul Corintului, în col. Părinаi
Юi Scriitori BisericeЮti, vol.ă 16,ă Traducere,ă introducereă ܈iă noteă deă Dumitruă
267
Stăniloae,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă
Bucure܈ti,ă1988.
14. ATANASIE CEL MARE, Epistola I că tre Serapion, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol.ă 16,ă Traducere,ă introducereă ܈iă noteă deă Dumitruă Stăniloae,ă Ed.ă
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1988.
15. AUGUSTIN FERICITUL , Confessiones, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 64,
Traducereă܈iăindiciădeăNicolaeăBarbu,ăintroducereă܈iănoteădeăIoanăRămureanu,ăEd.ă
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1985.
16. AUGUSTIN FERICITUL , Despre adevărata religie, Traducere din la tinăădeă Adriană
Bejan,ăstudiuăintroductivă܈iănoteădeăAlinăTat,ăEd.ăHumanitas,ăBucure܈ti,ă2007.
17. AUGUSTIN FERICITUL , Despre Cetatea lui Dumnezeu, vol. I, Traducere din limba
latină,ă noti܊ăă introductivă,ă noteă ܈iă tabelă cronologică deă Paulă Găle܈anu,ă studiuă
introd uctivădeăGheorgheăVlădu܊escu,ăEd.ă܇tiin܊ifică,ăBucure܈ti,ă1998.
18. AUGUSTIN FERICITUL , Despre credinаă Юi Crez, în col. Credinаa Ortodoxă,
Traducereădinălimbaălatinăă܈iănoteădeăMirunaăTătaru -Cazabană܈iăBogdanăTătaru –
Cazaban,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2010.
19. AUGUSTIN FERICITUL , Predică despre căderea Romei, Traducereădinălimbaălatinăă
܈iă noteă explicativeă deă Corneliuă Clop,ă înă Studii Teologice, IV (2008), nr. 2, pp.
213-226.
20. AUGUSTIN FERICITUL , Regula ad servos Dei, în PL 32, col. 1377-1384, Traducere
înă limbaă românăă deă Arsenieă Obreja,ă înă vol.ă Opuscule, Ed. Oastea Domnului,
Sibiu, 2011.
21. AUGUSTIN FERICITUL , Sermo CXLII, în PL 38, col. 778.
22. AUGUSTIN , Prima cateheză. Iniаiere în viaаa creЮtină, Traducere de George
Bogdană܉âră,ăintroducereădeăLorenzoăPerrone,ăEdi܊ieăîngrijităădeăCristianăBădili܊ă,ă
Ed.ăPolirom,ăIa܈i,ă2002.
23. BARONIO CESARE , Martyrologium Romanum, Ex Typographia Dominici Bafae,
Roma, MDLXXXVI.
24. BEDAE VENERABILIS PRESBYTERI , Martyrologium, Ex oficina Christophori
Plantini, MDLIIII.
25. BENEDICT DIN NURSIA , Rânduielile vieаii monahale, în col. Credinаa Ortodoxă,
Traducere,ăstudiuăintroductivă܈iănoteădeăLăcrămioaraăTofan,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică
܈iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2012.
26. BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ ,ă Edi܊ieă jubiliarăă aă Sfântuluiă Sinod,ă Tipărităă cuă
binecuvântareaă ܈iă prefa܊aă Preafericituluiă Părinteă Teoctist,ă Patriarhulă Bisericiiă
268
Ortodoxeă Române,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă
Române,ăBucure܈ti,ă2001.
27. BOLLANDUS Joannes, Acta Sanctorum, tomul I, Paris, 1863.
28. BRAIDAE Petri, Dissertatio in S. Nicetam, în PL 52, col. 876-1134.
29. CASSIODOR , Istoria bisericească tipărită, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti,
vol.ă75,ăTraducereădeăLilianaă܈iăA.ăManolache,ăintroducereă܈iănoteădeă܇tefanăC.ă
Alexe,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă
Bucure܈ti,ă1998.
30. CASSIODORUS , Institutiones divinarum et humanarum litterarum, în PL 70, col.
1132 C .
31. CEZAR DE ARELATE , Regula ad Monachos, în PL 67, col. 1102.
32. CHIRIL AL IERUSALIMULUI , Cateheze, Traducereă dină limbaă greacăă ܈iă noteă deă
Dumitruă Fecioru,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă
Române,ăBucure܈ti,ă2003.
33. CIPRIAN AL CARTAGINEI , Ad Donatum, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol.
3, Traducere de Nicol aeă Chi܊escu,ă Eliodoră Constantinescu,ă Paulă Papadopolă ܈iă
Davidă Popescu,ă introducere,ă noteă ܈iă indiciă deă Nicolaeă Chi܊escu,ă Ed.ă Institutuluiă
Biblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1981.
34. CIPRIAN AL CARTAGINEI , Despre gelozie Юi invidie, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol.ă3,ăTraducereădeăNicolaeăChi܊escu,ăEliodorăConstantinescu,ăPaulă
Papadopolă܈iăDavidăPopescu,ăintroducere,ănoteă܈iăindiciădeăNicolaeăChi܊escu,ăEd.ă
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1981.
35. CIPRIAN AL CARTAGINEI , Despre Rugăciunea Domnească, în col. Părinаi Юi
Scriitori BisericeЮti, vol.ă 3,ă Traducereă deă Nicolaeă Chi܊escu,ă Eliodoră
Constantinescu,ăPaulăPapadopolă܈iăDavidăPopescu,ăintroducere,ănoteă܈iăindiciădeă
Nicolaeă Chi܊escu,ă Ed. Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă
Române,ăBucure܈ti,ă1981.
36. CLEMENT ROMANUL , Epistola către Corinteni (I), în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol.ă1,ăTraducere,ănoteă܈iăindiciădeăDumitruăFecioru,ăEd.ăInstitutuluiă
Biblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1979.
37. Constituаiile Sfinаilor Apostoli prin Clement, TraducereădeăIoanăIcăăjr.,ăînă Canonul
Ortodoxiei, vol. I, Ed. Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008.
38. DAMASUS SANCTUS PAPA, Carmen VI, De cognomentis Salvatoris, în PL 13, col.
378 B.
39. DAMASUS SANCTUS PAPA, Epistola IV, Confessio Fidei Catholicae quam papa
Damasus misit ad Paulinum Antiochenum episcopum, în PL 13, col. 358-364.
269
40. DAMASUS SANCTUS PAPA, Epistola IX, De explanatione fidei. Ex concilio urbis
Romae sub Damaso papa, în PL 13, col. 373-374.
41. Descrierea întregului pământ Юi a locuitorilor săi, în Fontes Historiae
Dacoromane, vol.ăII,ăPublicateădeăHaralambieăMihăescu,ăGheorgheă܇tefan,ăRaduă
Hîncu, Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, Ed. Academiei Republicii Socialiste
România,ăBucure܈ti,ă1970.
42. DIDIM DIN ALEXANDRIA (CEL ORB), Despre Duhul Sfânt, Studiu introductiv,
traducereă܈iănoteădeăVasileăRăducă,ăEd.ăSophia,ăBucure܈ti,ă2001.
43. DIDYMUS ALEXANDRINUS , De Spiritu Sancto, în PG 39, col. 1034-1086.
44. EPIFANIE AL SALAMINEI , Ancoratus, Edi܊ieă bilingvă,ă traducereă ܈iă noteă deă Oanaă
Coman,ăstudiuăintroductivădeăDrago܈ăMîr܈anu,ăEd.ăPolirom,ăIa܈i,ă2007.
45. FILOSTORGIU , Istoria Bisericească, Edi܊ieăbilingvă,ătraducereădeăDorinăGarofeanu,ă
studiu introductiv ܈iănoteăexplicativeădeăDrago܈ăMîr܈anu,ăEd.ăPolirom,ăIa܈i,ă2012.
46. GHENADIUS DE MARSILIA , De viris illustribus, în PL 58, col. 1073-1074 A.
47. GRIGORIE DE NAZIANZ , Cuvântări teologice, Traducereădinăgreacă,ăcuvântăînainteă
܈iănoteădeăGheorgheăTilea,ăEd.ăHerald,ăBucure܈ti,ă2008.
48. GRIGORIE DE NYSSA , Despre Sfântul Duh împotriva pnevmatomahilor
macedonieni, Traducere de Ana-Maria Barbu, în Studii Teologice, XLV (1993),
nr. 5-6, pp. 5-19.
49. GRIGORIE DE NYSSA , Despre viaаa lui țoise sau despre desăvârЮirea prin virtute,
în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol.ă29,ăTraducereădeăDumitruăStăniloaeă܈iă
Ioană Buga,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă
Bucure܈ti,ă1982.
50. GRIGORIE DE NYSSA , Marele Cuvânt Catehetic, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol.ă30,ăTraducereă܈iănoteădeăTeodorăBodogae,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică
܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1998.
51. GRIGORIE DIALOGUL , Patericul, Traducereădinălimbaălatinăă܈iăpostfa܊ăădeăRemusă
Rus,ăEd.ăInstitutulăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă
2007.
52. IERONIM FERICITUL , De perpetua virginitate B. Mariae, Adversus Helvidium, în
PL 23, col. 193-216.
53. IERONIM FERICITUL , Epistola LX, în PL 22, col. 600.
54. IERONIM FERICITUL , Epistola XXII, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 9,
TraducereădinălimbaălatinăădeăDianaăMariaăDiaconescu,ăEd.ă Basilica a Patriarhiei
Române,ăBucure܈ti,ă2013.
270
55. IERONIM FERICITUL , Martyrologium, în PL 30, col. 463 D.
56. IERONIM FERICITUL , Trei vieаi de monahi, Împotriva l ui Helvidius, Epistole,
Introducere,ă traducereă ܈iă noteă deă Constantină Răchităă ܈iă Ioanaă Costa,ă Ed.ă
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2011.
57. ILARIE DE PICTAVIUM , Fragmentum historicum, în PL 10, col. 719 B.
58. ILARIE DE PICTAVIUM , Liber de Patris et Filii unitate, în PL 10, col. 886 B C D.
59. INOCEN܉IUă I PAPA, Epistola XVI, De suspiciendis clericis quos Bonosus,
antequam damnaretum, ordinasse cognoscitur, în PL 20, col. 520 B.
60. INOCEN܉IUă I PAPA, Epistola XVII, în PL 20, col. 527 A.
61. INOCEN܉IUă I PAPA, Epistola XXV, în PL 20, col. 559 B.
62. IOAN GURĂăDEă AUR, Cateheze baptismale, Traducereădinălimbaăgreacăăvecheădeă
MarcelăHanche,܈ăEd.ăOasteaăDomnului,ăSibiu,ă2003.
63. IOAN GURĂă DEă AUR, Despre preoаie, Traducere,ă introducereă܈iănoteădeăDumitruă
Fecioru, Ed. Sop hia,ăBucure܈ti,ă2004.
64. IOAN GURĂăDEă AUR, Expositio in Psalmum XLI, în PG 55, col. 155.
65. IOAN GURĂă DEă AUR, Omilii la Epistola I către Timotei, Ed.ă Nemira,ă Bucure܈ti,ă
2005.
66. IOAN GURĂă DEă AUR, Omilii la Matei, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol.
23, Traducere,ă introducere,ă indiciă ܈iă noteă deă Dumitruă Fecioru,ă Ed.ă Institutuluiă
Biblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1994.
67. IOAN GURĂă DEă AUR, Participarea la slujbele bisericii, în vol. Problemele vieаii,
Traducereă deă Cristiană Spătărelu ܈iă Danielaă Filioreanu,ă Ed.ă Carteaă
Ortodoxă/Egumeni܊a, f. a.
68. IOAN GURĂăDEă AUR, Scrisori din exil, despre deprimare, suferinаă Юi providenаă.
Către Olimpiada Юi cei rămaЮi credincioЮi, Edi܊iaăaăII -a,ăvol.ărealizatădeăIoanăI.ăIcăă
jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2008.
69. IOAN GURĂă DEă AUR, Tâlcuiri la Epistola întâi către Corinteni, Ed. Sofia,
Bucure܈ti,ă2005.
70. IORDANES , Getica, în Fontes Historiae Daco-Romanorum, vol. 14, Text,
traducereă܈iăcomentariiădeăG.ăPopa -Lisseanu,ăEd.ăTipografiaăBucovina,ăBucure܈ti,ă
1939.
71. IPOLIT DIN ROMA, Tradiаia Apostolică, Traducereă deă Ioană Icăă jr.,ă în Canonul
Ortodoxiei, vol. I, Ed. Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008.
72. IRINEU DE LYON, Adversus haereses, în PG 7, col. 991.
271
73. ISIDOR DE SEVILLA , Etymologiarum, în PL 82, col. 264-268.
74. ISIDORUS HISPALIENSIS , De ecclesiasticis Officiis, în PL 83, col. 814.
75. ITINERARIUM ANTONINI AUGUSTI ET HIEROSOLYMITANUM , Editores Carlo Benedicto
Hasio, Berolini, MDCCCXLVIII.
76. IUSTIN MARTIRULă܇Iă FILOSOFUL , Apologia I, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti,
vol. 2,ă Traducere,ă introducereă ܈iă indiceă deă Teodoră Bodogae,ă Olimpă Căciulăă ܈iă
Dumitruă Fecioru,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă
Române,ăBucure܈ti,ă1980.
77. Învăаătură a celor doisprezece apostoli, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol.
1,ă Traducere,ă noteă ܈iă indiciă deă Dumitruă Fecioru,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă
MisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1979.
78. LUCIAN DIN SAMOSATA , Cum trebuie scrisă istoria, în vol. Scrieri alese, Traducere
܈i note de Radu Hî ncu,ăEdi܊iaăaăII -a,ăEd.ăUnivers,ăBucure܈ti,ă1983.
79. MAXIM MĂRTURISITORUL , Mystagogia, Introducere,ătraducere,ănoteă܈iădouăăstudiiă
deăDumitruăStăniloae,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeă
Române,ăBucure܈ti,ă2000.
80. NICET A SAN ARCIVESCOVO D ' AQUILEJA , Sermone: Ad una vergine, Volgarizzato
dal Prof. Giuseppe Onorio Marzuttini, Padova, MDCCCXXXVIII.
81. NOUL TESTAMENT CU PSALMII ,ă Tipărită subă îndrumareaă ܈iă cuă purtareaă deă grijăă aă
Preafericituluiă Părinteă Teoctist,ă Patriarhulă Biser icii Ortodoxe Române, Ed.
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1988.
82. ORIGEN , Despre principii, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 8, Studiu
introductiv, traducere, note de Teodor Bodogae, Ed. Institutului B iblică ܈iă deă
MisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1982.
83. Origen, Din Omiliile la Evanghelia după Țuca, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol.ă7,ăTraducereădeăTeodorăBodogae,ăNicolaeăNeaga,ăZoricaăLațcu,ă
studiuăintroductivășiănoteădeăTeodorăBodogae,ăEd.ăInstitutuluiăBiblicășiădeăMisiuneă
alăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucurești,ă1982.
84. ORIGEN , Homiliae in Lucam, în PG 13, col. 1817 C.
85. ORIGEN , In Symbolum, în Analecta Sacra. Spicilegio Solesmensi Parata , Tom. III,
Edidit. Joannes Baptista Card. Pitra, Paris, MDCCCLXXXIII.
86. PAULINUS DE NOLA, Carmen XVII, în PL 61, col. 483-490, Traducere în limba
românăădeă Traian Diaconescu, în Studii Teologice, IV (2008), nr. 4, pp. 237-267.
87. PAULINUS DE NOLA, Carmen XXVII, în PL 61, col. 648-663, Traducere în limba
românăă deă Eugeniaă Cristea, Paulinus de Nola, Poemul XXVII (I), în Altarul
272
Banatului, SN, XXIV (LXIII) 2013, nr. 10-12, pp. 105-111; Paulinus de Nola,
Poemul XXVII (II), în Altarul Banatului, SN, XXV (LXIV) 2014, nr. 1-3, pp.
115-122; Paulinus de Nola, Poemul XXVII (III), în Altarul Banatului, SN, XXV
(LXIV) 2014, nr. 4-6, pp. 98-104.
88. PAULINUS DE NOLA, Epistola XXIX, în PL 61, col. 321 D.
89. PAULINUS DE NOLA, Epistola XXV , în PL 61, col. 301 B.
90. PAULINUS , Vita Sancti Ambrosii, în PL 14, col. 31.
91. PLINIUS CEL TÂNĂR , Opere complete, Traducere,ă noteă ܈iă prefa܊ăă deă Lianaă
Manolache,ăEd.ăUnivers,ăBucure܈ti,ă1977.
92. PROCOPII CAESARIENSIS , De Aedificiis, în Fontes Historiae Daco-Romanorum,
vol.ă 15,ă Text,ă traducereă ܈iă comentariiă deă G.ă Popa -Lisseanu, Ed. Tipografia
Bucovina,ăBucure܈ti,ă1939.
93. Rânduielile vieаii monahale, Ed.ăSophia,ăBucure܈ti,ă2001.ă
94. RUFIUS FESTUS AVIENUS , Descrierea pământului, în Fontes Historiae
Dacoromane, vol.ăII,ăPublicateădeăHaralambieăMihăescu,ăGheorgheă܇tefan,ăRaduă
Hîncu, Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, Ed. Academiei Republicii Socialiste
România,ăBucure܈ti,ă1970.
95. SOCRATES , Historia ecclesiastica, în PG 67, col. 275-278.
96. SOZOMEN , Historia ecclesiastica, în PG 67, col. 1119-1123.
97. TEODORET EPISCOPUL CIRULUI , Istoria bisericească, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol.ă 44,ă Traducereă deă Vasileă Sibiescu,ă Ed.ă Institululuiă Biblică ܈iă deă
MisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1995.
98. TERTULIAN , Despre pocăinаă, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 3,
Traducereă deă Nicolaeă Chi܊ escu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol, David
Popescu,ăintroducere,ănoteă܈iăindiciădeăNicolaeăChi܊escu, Ed.ăInstitululuiăBiblică܈iă
deăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1981.
99. TERTULIAN , Despre rugăciune, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol. 3,
Traducereă deă Nicolaeă Chi܊escu,ă Eliodoră Constantinescu,ă Paulă Papadopol,ă Davidă
Popescu,ăintroducere,ănoteă܈iăindiciădeăNicolaeăChi܊escu, Ed.ăInstitululuiăBiblică܈iă
deăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1981.
100. VASILE CEL MARE, Comentariu la Cartea Profetului Isaia, în col. Părinаi Юi
Scriitori BisericeЮti, vol.ă 2,ă Traducereă dină limbaă greacă,ă introducereă ܈iă noteă deă
AlexandruăMihăilă,ăEd.ă Basilica aăPatriarhieiăRomâne,ăBucure܈ti,ă2009.
101. VASILE CEL MARE, Despre Duhul Sfânt, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti, vol.
12,ă Traducere,ă introducere,ă noteă ܈iă indiciă deă Constantină Corni܊escuă ܈iă Teodoră
273
Bodogae,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă
Bucure܈ti,ă1988.
102. VASILE CEL MARE, Epistolele 8, 188, 199, 207, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol. 12, Traducere,ă introducere,ă noteă ܈iă indiciă deă Constantină
Corni܊escuă܈iăTeodoră Bodogae,ăEd.ă InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneă ală Bisericiiă
OrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1988.
103. VASILE CEL MARE, Împotriva lui Eunomie, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti,
vol.ă 4,ă Traducereă dină limbaă greacăă deă Policarpă Pîrvuloiuă ܈iă Dumitruă Fecioru,ă
studiiă introductiveă ܈iă noteă deă Policarpă Pîrvuloiu,ă Ed.ă Basilica a Patriarhiei
Române,ăBucure܈ti,ă2011.
104. VASILE CEL MARE, Omilia I, Despre Post, în col. Părinаi Юi Scriitori BisericeЮti,
vol.ă17,ăTraducere,ăintroducere,ănoteă܈iăindiciădeăDumitruăFecioru,ăEd.ăInstitutulă
Biblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1986.
105. VASILE CEL MARE, Omilie la Psalmul XXIX, în col. Părinаi ș i Scriitori
BisericeЮti, vol.ă17,ăTraducere,ăintroducere,ănoteă܈iăindiciădeăDumitruăFecioru,ăEd.ă
InstitutulăBiblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1986.
106. VASILE CEL MARE, Omilii la Psalmii I, XLIV, în col. Părinаi Юi Scriitori
BisericeЮti, vol.ă4,ăTraducereădinălimbaăgreacăădeăPolicarpăPîrvuloiuă܈iăDumitruă
Fecioru,ă studiuă introductivă deă Policarpă Pârvuloiuă ܈iă noteă deă Dumitruă Fecioruă ܈iă
Adrian Muraru, Ed. Basilica aăPatriarhieiăRomâne,ăBucure܈ti,ă2011.
107. VASILE CEL MARE, Regulile mari, TraducereăînălimbaăromânăădeăIorguăIvan,ăEd.ă
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2009.
108. VASILE CEL MARE, Regulile mici, TraducereăînălimbaăromânăădeăIorguăIvan,ăEd.ă
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈t i, 2010.
Operele Sfântului Niceta de Remesiana – ediții în limbi străine
1. Explanatio Symboli e codice bibliothecae Chisianae, Opera Stephani Cardinalis
Borgiae, Patavii, 1799.
2. GAMBER Klaus, Niceta von Remesiana, De lapsu Susannae, Regensburg: Verlag
Friedrich Pustet, 1969.
3. GAMBER Klaus, Niceta von Remesiana, Instructio ad Competentes.
Frühchristliche Katechesen aus Dacien, în Textus Patristici et Liturgici, nr. 1, 2,
5, 7, Regensburg: Verlag Friedrich Pustet, 1964-1969.
274
4. LUC d’ACHERY , Tratatum Nicetii Episcopi – De vigiliis servorum Dei; Tratatum
Nicetii Episcopi – De bono psalmodiae, în Spicilegium, Tom. III, Paris,
MDCLIX.
5. MORIN Domă Germain,ă „L’«Epistulaă adă virginemă lapsam»ă deă laă collectionă deă
Corbie. Opuscule inédit de la fin du IVe siè cle”,ă înă Revue Bénédictine, nr. 14,
1897, pp. 193-202.
6. MORIN Domă Germain,ă „Leă «Deă psalmodiaeă bono»ă deă l’évêqueă s aint Niceta:
rédactionă primitiveă d’aprèsă leă ms.ă Vatic.ă 5729”,ă înă Revue Bénédictine, nr. 14,
1879, pp. 385-397.
7. NICETA DI REMESIANA , Catechesi preparatorie al battesimo, în Collana di Testi
Patristici, vol. 53, Traduzione, introduzione e note a cura di Calogero Riggi,
Roma: Città Nuova, 1985.
8. NICETA OF REMESIANA : Writings, translated by Gerald G. Walsh; Sulpicius
Severus: writings, translated by Bernard M. Peebles; Vicent of Lerins:
commonitories, translated by Rudolph E. Morris; Prosper of Aquitaine: Grace
and free will, translated by J. Reginald O ’Donnell, înă colec܊ia:ă Fathers of the
Church, vol. 7, New York, 1949.
9. NICETAS DE REMESIANA , Catecumenado de adultos, în col. Biblioteca de
Patristica, vol. 16, Introducción, traducción del latin y notas de Carmelo Granado,
Madrid (España): Ciudad Nueva, 1992.
10. S. Episcoporum Nicetae et Paulini scripta ex Vaticanis Condicibus edita (Hg.
Cardinal A. Mai). Accedit eiusdem S. Nicetae opusculum aliud Chisiani Codicis
ope emandatum. Item episcopologii Aquileiensis antiquum fragmentum ex Codice
Vaticano editum, Romae, 1827.
11. S. NICETAE EPISCOPI AQUILIENSIS , De ratione fidei, De Spiritus Sancti potentia,
De diversis appellationibus D. N. Jesu Christo convenientibus, Explanatio
Symboli, Fragmenta sex, în PL 52, col. 837-876.
12. S. NICETAS AQUILEIENSIS , De diversis appellationibus D. N. Iesu Christo
convenientibus, în PL 52, col. 863-866.
13. S. NICETIUS EPISCOPUS TREVIRENSIS , Opusculum De Vigiliis servorum Dei,
Opusculum De Psalmodiae bono, în PL 68, col. 361-376.
14. TÜRNER Cuthbert Hamilton,ă „Nicetaă ofă Remesianaă II.ă Deă psalmodiaeă bono”ă înă
Journal of Theological Studies, vol. os – 24, 25 April 1923, pp. 225-252.
15. TÜRNER Cuthbert Hamilton, „Nicetaă ofă Remesianaă I.ă Deă vigiliisă andă Deă
psalmodiaeăbonoălistăofămanuscriptsăcited”,ăînă Journal of Theological Studies, vol.
os – 22, 4 July 1921, pp. 305-320.
275
Operele Sfântului Niceta de Remesiana – ediții în limba română
1. ALEXE ܇tefa n C., NICETA DE REMESIANA , Despre credinаa creЮtină ortodoxă, în
Mitropolia Olteniei, XXV (1973), nr. 9-10, pp. 783-787.
2. ALEXE ܇tefanăC. , NICETA DE REMESIANA , Despre diferitele numiri ale Domnului
nostru Iisus Hristos, în Mitropolia Olteniei, XXV (1973), nr. 7-8, pp. 587-588.
3. ALEXE ܇tefană C. , NICETA DE REMESIANA , Despre Duhul Sfânt, în Mitropolia
Olteniei, XXV (1973), nr. 11-12, pp. 970-980.
4. ALEXE ܇tefană C., NICETA DE REMESIANA , Despre folosul cântării de psalmi, în
Mitropolia Olteniei, XXVI (1974), nr. 7-8, pp. 622-628.
5. ALEXE ܇tefană C. , NICETA DE REMESIANA , Despre privegherea creЮtinilor, în
Mitropolia Olteniei, XXVI (1974), nr. 3-4, pp. 294-299.
6. ALEXE ܇tefană C. , NICETA DE REMESIANA , Despre Simbolul de credinаă, în
Mitropolia Olteniei, XXVI (1974), nr. 1-2, pp. 63-69.
7. ENĂCEANU Ghenadie, Te Deum laudamus, în Biserica Ortodoxă Română, VIII
(1884), nr. 11, pp. 835-836.
8. NICETA DE REMESIANA , Opere, Traducereădinălimbaălatină,ăintroducereă܈iănoteădeă
OvidiuăPop,ăEd.ăSophia,ăBucure܈ti,ă2009.
9. POPESCU Nicolae M., „Deălaăpriveghereălaăprivighetoare”,ăînă Biserica Ortodoxă
Română, LXI (1943), nr. 4-6, pp. 207-224.
10. TĂUTU Aloisiuă Ludovic,ă „Dină opereleă Sfântuluiă Nichita:ă Despre credinаă ”,ă înă
Vestitorul, II (1926), nr. 12, pp. 4-7.
11. TĂUTU Aloisiuă Ludovic,ă „Nichitaă Remesian ul, Despre folosul cântării (I)”,ă înă
Vestitorul, V (1929), nr. 1, pp. 6-8.
12. TĂUTU Aloisiuă Ludovic,ă „Nichitaă Remesianul,ă Despre folosul cântării (II)”,ă înă
Vestitorul, V (1929), nr. 2, pp. 7-8.
13. TĂUTU Aloisiuă Ludovic,ă „Nichitaă Remesianul,ă Despre privegherile slugilor lui
Dumnezeu ”,ăînă Vestitorul, IV (1928), nr. 24, pp. 8-11.
14. TĂUTU Aloisiuă Ludovic,ă „Nichitaă Remesianul,ă Despre Simbolul credinаii ”,ă înă
Vestitorul, IV (1928), nr. 23, pp. 5-7.
15. TĂUTU Aloisiuă Ludovic,ă „Sfântulă Nichitaă deă Remeziana.ă Laă 15ă veacuriă deă laă
moartea lui, De diversis appellationibus ”,ăînă Cultura CreЮtină, XIII (1924), nr. 6,
pp. 173-177.
16. TĂUTU Aloisiu Ludovic, Sfântul Niceta de Remesiana, Ed. Logos `94, Oradea,
1995.
276
Dicționare și Enciclopedii
1. AMANN E., Nicétas de Rémésiana, în Dictionnaire de Théologie Catholique, vol.
11, I, Paris, 1931.
2. BRANI܇TE Ene, B RANI܇TE Ecaterina, Dicаionar enciclopedic de cunoЮtinаe
religioase, Ed.ăDiecezană,ăCaransebe,܈ă2001.
3. COLEMAN Ambrose, Felix of Nola, în The Catholic Encyclopedia, vol. 6, New
York, 1909.
4. DAICONOVICI Corneliu, Enciclopedia română, vol.ă III,ă Ed.ă ܈iă Tiparulă luiă W.ă
Krafft, Sibiu, 1904.
5. Dicаionar de muzică bisericească românească, Ed. Basilica a Patriarhiei Române,
Bucure܈ti,ă2013.
6. GRENZ Stanley J., G URETZKI David, NORDLING Cherith, Dicаionar de termeni
teologici, Ed. Logos, Cluj-Napoca, 2005.
7. PARENTE Pietro, P IOLANTI Antonio, G AROFALO Salvatore, Diccionario de
Teología Dogmática, Version del italiano por Francisco Navarro, Editorial
Litúrgica Española, Barcelona, 1955 .
8. PĂCURARIU Mircea, Dicаionarul teologilor români, Edi܊iaă aă II -a, Ed.
Enciclopedică,ăBucure܈ti,ă2002.
9. PREDA Emil, Dicаionar al sfinаilor ortodocЮi, Ed.ăLucman,ăBucure܈ti,ă2000.
10. RUS Remus, Dicаionar enciclopedic de literatură creЮtină din primul mileniu, Ed.
Lidia,ăBucure܈t i, 2003.
11. SWAIN Joseph Peter, Historical Dictionary of Sacred Music, The Scarecrow Press,
Inc., Oxford, 2006.
12. TIMU܇ Gherasim, Dicаionar aghiografic cuprinzând pe scurt Vieаile Sfinаilor, Ed.
TipografiaăCăr܊ilorăBiserice܈ti,ăBucure܈ti,ă1898.
13. TUDOR Dumitru, Enciclopedia civilizaаiilor romane, Ed.ă ܇tiin܊ificăă ܈iă
Enciclopedică,ăBucure܈ti,ă1982.
14. WHITE W. JR., Magnificat, în Enciclopédia da Biblia, vol.ă4,ăEd.ăCulturaăCristă,ă
São Paulo, 2008.
277
Cărți de cult
1. CARTE DE TEDEUM , Tipărităă cuă aprobareaă Sfântuluiă Sinod ܈iă cuă binecuvântareaă
Preafericitului Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului
Biblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1973.
2. LITURGHIER ,ă Tipărită cuă aprobareaă Sfântuluiă Sinodă ܈iă cuă binecuvântareaă
Preafericitulu iă Părinteă Daniel,ă Patriarhulă Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă Ed.ă
InstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2012.ă
3. MINEIUL PE IUNIE,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă
Române,ăBucure܈ti,ă2012.
4. MINEIUL PE SEPTEMBRIE ,ă Edi܊iaă a V-a,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală
BisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1984.
5. MOLITFELNIC ,ă Publicată cuă aprobareaă Sfântuluiă Sinodă ܈iă binecuvântareaă
Preafericituluiă Părinteă Daniel,ă Patriarhulă Bisericiiă Ortodoxeă Române,ă Ed.ă
InstitutuluiăBiblică܈i deăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2013.
6. SLUJBA ÎNVIERII • CARTE DE TEDEUM ,ăTipăriteăcuăaprobareaăSfântuluiăSinodă܈iăcuă
binecuvântareaă Preafericituluiă Părinteă Teoctist,ă Patriarhulă Bisericiiă Ortodoxeă
Române,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxe Române,
Bucure܈ti,ă2002.
7. VIAЯA ЭI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NICETA DE REMESIANA (24 IUNIE ), Coord.
ChirilăLovin,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iădeăMisiuneăOrtodoxă,ăBucure܈ti,ă2013.
Lucrări de specialitate
1. ALBERICO Giuseppe, Historia de los Concilios Ecumenicos, Ediciones Sígueme,
Salamanca, 1993.
2. ALEXE ܇tefanăC.,ă„SfântulăNicetaădeăRemesianaă܈iăecumenicitateaăpatristicăădină
secoleleă IVă ܈iă V”,ă înă Studii Teologice, XXI (1969), nr. 7-8, p. 455 ( Tezăă deă
Doctorat).
3. ALEXE ܇tefanăC.,ă Sfântul Niceta Remesianul, în vol. Sfinаi români Юi apărători ai
legii strămoЮeЮti, Lucrareăalcătuităădinăîncredin܊areaăSfântuluiăSinodăsubădirectaă
purtareă deă grijăă aă Înaltă Preaă Sfin܊ituluiă Nestor,ă Arhiepiscopă ală Craioveiă ܈iă
MitropolităalăOlteniei,ăEd.ăInstitutuluiăBiblică܈iăd e Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române,ăBucure܈ti,ă1987.
4. AUGUSTINUS Paul, Sancti Nicetae Remesiane civitatis episcopi et Romenorum
apostoli vita et doctrina, Roma, 1934.
278
5. BASARAB Mircea, Biserica în dialog. Studii biblice. Ed. Limes, Cluj-Napoca,
2009.
6. BĂJĂU Constantin I., Patrologie, ReprografiaăUniversită܊iiădinăCraiova,ăCraiova,ă
2000.
7. BĂLAN Ioanichie, Patericul românesc, Edi܊iaă aă V -a,ă Ed.ă Mănăstireaă Sihăstria,ă
2005.
8. BĂRBULESCU Mihai, D ELETANT Dennis, HITCHINS Keith, P APACOSTEA ܇erban,ă
TEODOR Pompiliu, Istoria României, Edi܊ieă revăzutăă ܈iă adăugită,ă Ed.ă Corint,ă
Bucure܈ti,ă2012.
9. BOBRINSKOY Boris, Taina Bisericii, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2002.
10. BOTA Ioan M., Istoria Bisericii Universale Юi a Bisericii RomâneЮti de la origini
până astăzi, Edi܊iaăaăII -a, Ed. Via܊aăcre܈tină,ăCluj -Napoca, 2003.
11. BRANIȘ TE Ene, Țiturgica generală cu noаiuni de artă bisericească, arhitectură Юi
pictură creЮtină ,ăEdi܊iaăaăIV -a,ăEd.ăPartener,ăGala܊i,ă2008.
12. BRANI܇TE Ene, Țiturgica specială, Edi܊iaăaăIV -a,ăEd.ăLumeaăCredin܊ei,ăBucure܈ti,ă
2005.
13. BRÂNCU܇I Petre, George Breazul Юi istoria nescrisă a muzicii româneЮti, Ed.
Muzicală,ăBucure܈ti,ă1976.
14. BRÎNZEU Nicolae, Noаiuni de Istorie, Țiturgică Юi Constituаie. țanual de religiune
pentru clasa IV. a Юcoalelor secundare Юi pentru învăаământul profesional, Edi܊iaă
a II-a,ăEd.ăTipografiaăHusvéthă܈iăHoffer,ăLugoj,ă1927.
15. BROWN Peter, Cultul sfinаilor, Ed.ăAmarcord,ăTimi܈oara,ă1995.
16. BURN Andrew Ewbanc, Niceta of Remesiana. His life and works, Cambridge,
1905.
17. BUTLER Alban, Vidas de los Santos, vol. I, Traducida y adaptada al español por
Wifredo Guinea, México, 1965.
18. BUZA܇I Ion, Poezia religioasă românească, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011.
19. CAIRNS Earle E., CreЮtinismul de -a lungul secolelor. O istorie a bisericii creЮtine,
Ed.ăCarteaăCre܈tină,ăOradea,ă2007.
20. Calendarul tuturor sfinаilor de peste an Юi locurile din Italia unde se pot cinsti
moaЮtele lor – 2014, Realizată cuă binecuvântareaă Preasfin܊ituluiă Părinteă Episcopă
Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Roma, 2014.
21. CAVALLERA F., La doctrine de Saint Augustin sur l′Éspirit -Saint á propos de De
Trinitate , în vol. Recherches de Théologie ancienne et medieval, Louvain, 1930.
279
22. CAYRÉ F., Précis de Patrologie, Edi܊iaăaăII -a, vol. I, Paris, Tournai, Rome, 1927.
23. CIOBANU ܇tefan , Istoria Literaturii Române vechi, vol. I, Ed. Imprimeria
Na܊ională,ăBucure܈ti,ă1947.
24. CIZEK Eugen, Istoria Romei, Ed.ăPaideia,ăBucure܈ti,ă2002.
25. COMAN Ioan G., „Эi Cuvântul trup S -a făcut”, Ed. Mitropolia Banatului,
Timi܈oaraă1993.
26. COMAN Ioan G., Patrologie, Ed. Sfânta MănăstireăDervent,ă2000.
27. COMAN Ioan G., Scriitori bisericeЮti din epoca străromână, Ed. Institutului Biblic
܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1979.
28. CONSTANTINESCU Grigore, B OGA Irina, O călătorie prin istoria muzicii, Edi܊iaăaă
II-a, Ed .ăDidacticăă܈iăPedagogică,ăBucure܈ti,ă2008.
29. CONSTANTINIU Florin, O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers
EnciclopedicăGold,ăBucure܈ti,ă2014.
30. CUCU ܇tefan,ă Țiteratura latină creЮtină de la Tertullian la Fericitul Augustin, Ed.
„Ovidius”ăUniversityăPress,ăConstan܊a,ă2003.
31. DANIEL , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teologie Юi spiritualitate, Ed.
Basilica aăPatriarhieiăRomâne,ăBucure܈ti,ă2010.ăă
32. DANIÉLOU Jean, Biserica primară (De la origini până la sfârЮitul secolului al
treilea), Traducere din lim baăfrancezăădeăGeorgeăScrima,ăEd.ăHerald,ăBucure܈ti,ă
2008.
33. DIACONESCU Mihail, Antologie de literatură dacoromană, Texte comentate, Ed.
Corifeu,ăBucure܈ti,ă2003.ă
34. DIACONESCU Mihail, Istoria literaturii dacoromane , Ed. Alcor Edimpex,
Bucure܈ti,ă1999.
35. DINU Adrian Lucian, țaica Domnului în teologia Sfinаilor Părinаi, Ed. Trinitas,
Ia܈i,ă2004.
36. DOBRESCU Nicolae, Introducerea creЮtinismului la Români , în vol. Cursurile de
vară din Vălenii de țunte, IIă(1909),ăVăleniiădeăMunte,ă1910.
37. DUMITRA܇CU Nicu, Hristologia Sfântului Atanasie cel Mare în contextul
controverselor ariene Юi post -ariene, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 1999.
38. DUQUOC Christian, Cristologia. Ensayo dogmatico sobre Jesus de Nazaret el
Mesias, Ediciones Sigueme, Salamanca, 1974.
39. ERBICEANU Constantin, Istoria țitropoliei țoldovei Юi Sucevei Юi a Catedralei
țitropolitane din IaЮi, urmată de o serie de documente, de facsimile Юi de
280
portrete privitoare la Istoria Naаională Юi Bisericească a Românilor , Ed.
TipografiaăCăr܊ilorăBiserice܈ti,ăBucure܈ti,ă1888.
40. EVANS Arthur J., Ancient Illyria, an archaeological exploration, Ed. I. B. Tauris,
London – New-York, 2006.
41. FELEA Ilarion, Pocăinаa, Ed.ăScara,ăBucure܈ti,ă2000.
42. FLOCA Ioan N., Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note Юi comentarii, 1991.
43. FLORU Ion S., Istoria Românilor pentru cursul superior de liceu, Edi܊iaăaăV -a, Ed.
LibrărieiăSOCECăȚăCo.,ăS.ăA.,ăBucure܈ti,ă1930.
44. GABOR Adrian, Biserică Юi Stat în timpul lui Teodosie cel țare, Ed.ă Bizantină,ă
Bucure܈ti,ă[2003?].ă
45. GEORGESCU Ioan, Istoria Bisericii creЮtine universale cu deosebită privire la
trecutul bisericii româneЮti unite cu Roma, Edi܊iaă aă III -a, Ed. Tipografia
Seminarului Teologic Greco-Catolic, Blaj, 1931.
46. GERANDO DI NOLA, Lo Spirito Sancto nella testimonianza dei Padri e degli
Scrittori cristiani (I-V sec.), Introduzione a cura di Lorenzo Dattrino, Città Nuova,
Roma, 1999.
47. GHARIB Georges, T ONIOLO Ermanno M., G AMBERGO Luigi, G ERARDO di Nola,
Testi mariani del primo millennio, vol. III, Direzione e coordinamento di Luigi
Gambero,ăCittȁăNuovaăEditrice,ă Roma, 1990.
48. GIURESCU Constantin C., G IURESCU Dinu C., Istoria Românilor din cele mai
vechi timpuri până astăzi, Ed.ăAlbatroz,ăBucure܈ti,ă1971.
49. GIURESCU Constantin C., Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până la
moartea lui Alexandru cel Bun (1432), Edi܊iaăaăV -a,ăEd.ăFunda܊iaăRegalăăpentruă
Literaturăă܈iăArtă,ăBucure܈ti,ă1946.
50. GRANADO Carmelo, Los mil nombres de Jesús. Textos espirituales de los
primeros siglos, Ed. Narcea, Madrid, 1988.
51. GU܇Ă ܇tefan,ă Influienаa Sfântului Vasile cel țare asupra monah ismului
românesc, Ed.ăVasilianaă̓98,ăIa܈i,ă2007.
52. GU܇ETOIU Dumitru, Probleme de istorie naаională, Ed.ăTipografiaă„Gutemberg”,ă
Râmnicu – Vâlcea, 1936.
53. HEFELE Charles Joseph, A History of the Councilis of the Church, from the
Original Documents, A.D. 326 to A.D. 429, vol. II, Translated by Henry N.
Oxsenham, Edinburgh: T. & T. Clark, 1876.
54. HERTLING Ludwig, Istoria Bisericii, Edi܊ieăîngrijităă܈iătraducereădeăEmilăDumea,ă
Ed.ăArsăLonga,ăIa܈i,ă1998.ă
281
55. HÜMPEL Ernst, Nicetas, Bischof von Remesiana, Bonn, 1895.
56. ICĂăIoan jr., Canonul Ortodoxiei, vol. I, Ed. Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008.
57. IONESCU Gheorghe M., Istoria Bisericii Românilor din Dacia Traiană, 44 – 678,
p. Christ., vol.ăI,ăEd.ăUniversala,ăBucure܈ti,ă1906.
58. IORGA Nicolae, Cărаi reprezentative în viaаa omenirii, Edi܊iaă aă II -a, vol. I, Ed.
Tip.ă„RomâniaăNouă”,ăBucure܈ti,ă1924.
59. IORGA Nicolae, Istoria Românilor, vol.ăII,ăBucure܈ti,ă1936.
60. IORGA Nicolae, Istoria vieаii bizantine, Traducere de Maria Holban, Ed.
EnciclopedicăăRomână,ăBucure܈ti,ă1974.
61. ISĂROIU Ion, Cântarea psalmilor Юi cântarea imnelor în biserica creЮtină
primară , în vol. Preotul Compozitor Gheorghe Эoima (1911 -1985). Simpozionul
Naаional de țuzicologie, Sibiu, 4 decembrie 2010, Edi܊ieă îngrijităă deă Vasileă
Grăjdian,ăEd.ăUniversită܊iiă„LucianăBlaga”,ăSibiu,ă2010.
62. ISTVÁN Fábián, Imperiul Юi Barbaricum: relaаiile politice militare Юi ideologice
ale terito riilor de la nordul Dunării de Șos cu Imperiul Roman (sec. IV -VII), Ed.
Napoca Star, Cluj-Napoca, 2008.
63. ITU Ion, Primi i noЮtri poeаi, Ed.ăOrientulălatin,ăBra܈ov,ă1994.ă
64. LAGRANGE François, Histoire de Saint Paulin de Nole, vol.ă Iă܈iă II,ă Ed. Libraire
Poussielgue Fréres, Paris, 1881.
65. LAPORTE Jean, Părinаii Țatini ai Bisericii, TraducereădinălimbaăfrancezăădeăDianaă
Rusu, Ed. Galaxia Gutemberg, Târgu- Lăpu,܈ă2009.
66. LARCHET Jean Claude, Viaаa sacramentală, Ed.ăBasilica,ăBucure܈ti,ă2015.
67. LLORCA Bernardino, Manual de Historia Eclesiástica, Tercera Edición, Ed.
LABOR S.A., Madrid, 1951.
68. LUPU Nicolae, Originea Românilor, Bucure܈ti,ă1 941.
69. LUPU Nicolae, Religia strămoЮilor din timpurile cele mai vechi, până la căderea
imperiului AsaneЮtilor din Peninsula Balcanică (1250), Ed. Tipografia
Seminarului Greco-Catolic, Blaj, 1935.
70. MACREA Mihail, Viaаa în Dacia Romană, Ed.ă܇tiin܊ifică,ăBucure܈ ti, 1969.
71. MAIOR Petru, Istoria Bisericii Românilor, Edi܊ieăîngrijităă܈iăstudiuăintroductivădeă
IoanăChindri,܈ăEd.ăViitorulăRomânesc,ăBucure܈ti,ă1995.
72. MATEOS Juan, Celebrarea cuvântului în liturghia bizantină, Traducereă܈iănoteădeă
CezarăLogin,ăEd.ăRena܈terea , Cluj-Napoca, 2007.
282
73. METE܇ ܇tefan,ă Istoria Bisericii Юi a vieаii religioase a românilor din Transilvania
Юi Ungaria, vol.ăI,ăEdi܊iaăaăII -a,ăEd.ăLibrărieiăArhidiecezane,ăSibiu,ă1935.
74. MILA܇ Nicodim, Canoanele Bisericii Ortodoxe însoаite de comentarii, vol. II, Ed.
TipografiaăDiecezană,ăArad,ă1934.
75. MOLDOVEANU Nicu, Istoria muzicii bisericeЮti la români, Ed. Basilica a
PatriarhieiăRomâne,ăBucure܈ti,ă2010.
76. MOMBRITIUS Boninus, Sanctuarium seu Vitae Sanctorum, vol. I, Paris, 1910.
77. MURA Gaspare, La teologia dei Padri. Testi dei padre latini greci orientali scelti
e ordinati per temi, vol. 5, Editrice Cittá Nuova, Roma, 1976.
78. NEGRESCU Dan, Patristica Perennia. Părinаi de limbă latină, Ed.ăUniversită܊iiădeă
Vest,ăTimi܈oara,ă2004.
79. NISTOR Ion I., Istoria Românilor, vol.ă I,ă Ed.ă Bibliotecaă Bucure܈tilor,ă Bucure܈ti,ă
2002.
80. PAGI A., Critica historico-chronologica in unuversos Annales eclesiasticos
eminentissmi Cesaris cardinalia Baronni, vol. II, Antverpiae, 1727.
81. PATIN Wilhelm August, Niceta, Bischof von Remesiana als Schriftsteller und
Theologe, München, 1909.
82. PĂCURARIU Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Ed. Institutului
Biblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăromâne,ăBucure܈ti,ă1980.
83. PĂCURARIU Mircea, Sfinаii daco -romani Юi români, Edi܊ia a III-a, Ed. Trinitas,
Bucure܈ti,ă2007.
84. PĂTRA܇CU Damian Gheorghe, Patrologie Юi Patristică, secolele IV -V, vol. III, Ed.
Serafica, Roman, 2008.
85. PĂTRA܇CU Damian Gheorghe, Patrologie Юi Patristică, secolele IV -V, vol. II, Ed.
Serafica, Roman, 2008.
86. PIPPIDI Dionisie M., Niceta din Remesiana Юi originile creЮtinismului daco –
roman , în vol. Contribuаii epigrafice la istoria veche a României, Edi܊iaă aă II -a,
Ed.ă܇tiin܊ifică,ăBucure܈ti,ă1967.
87. POP Ovidiu, Latina secolelor al IV- lea Юi al V -lea, cu aplicaаie la Sfânt ul Niceta
de Remesiana , în vol. Timp Юi spaаiu – o abordare din perspectiva Юtiinаelor
umaniste, Ed.ăUniversită܊iiădinăBucure܈ti,ă2006.
88. POP Ovidiu, Sfântul Niceta de Remesiana-Monografie, Ed.ă Universită܊iiă dină
Bucure܈ti,ăBucure܈ti,ă2007ă(TezăădeăDoctorat).
283
89. POPOVICI Eusebiu, Istoria Bisericească Universală Юi Statistică Bisericească,
Traducereă deă Atanasieă Mironescu,ă Edi܊iaă aă II -a,ă Ed.ă Tipografiaă Căr܊iloră
Biserice܈ti,ăBucure܈ti,ă1926.
90. PROTASE Dumitru, S UCEVEANU Alexandru, Istoria Românilor, vol. II, Ed.
Encic lopedică,ăBucure܈ti,ă2001.
91. RĂMUREANU Ioan, ܇ESAN Milan, B ODOGAE Teodor, Istoria Bisericii Universale,
vol.ă I,ă Edi܊iaă aă III -a,ă Ed.ă Institutuluiă Biblică ܈iă deă Misiuneă ală Bisericiiă Ortodoxeă
Române,ăBucure܈ti,ă1987.
92. RUSCU Dan, Un mit al originilor în istoriografia Greco- Catolică: Sfântul Niceta
din Remesiana , în vol. Istoria culturii, Cultura Istoriei, Omagiu Profesorului
Doru Radosav la vârsta de 60 de ani , Ed. Argonaut, Cluj.Napoca, 2010.
93. SCHMEMANN Alexander, Din apă Юi din duh. Un studiu liturgic al Botezului,
Traducereă dină limbaă englezăă ܈iă prefa܊ăă deă Alexandruă Mihăilă,ă Ed.ă Sophia,ă
Bucure܈ti,ă2009.
94. SCHMEMANN Alexander, Euharistia – Taina Împărăаiei, Traducere de Boris
Răduleanu,ăEd.ăAnastasia,ăBucure܈ti,ă1993.
95. SCRIBAN Filaret, Istoria bisericească a românilor pe scurtu, Ed. Tipografia Adolf
Bermann,ăIa܈i,ă1871.
96. SENJAK Zoran, Niceta von Remesiana. Christliche Unterweisung und christliches
Leben im spätantiken Dacien, Freiburg i. Br., 1975 (TezăădeăDoctorat).
97. SESBOÜÉ Bemard, Histoire des dogmes , Tom. I, Ed. Desclée, Paris, 1994.
98. SOROCEANU Alina, Niceta von Remesiana. Seelsorge und Kirchenpolitik im
spätantiken unteren Donauraum, în col. Zivilisationen & Geschichte, vol. 23, Ed.
PeterăLang,ăFrankfurtăamăMain,ă2013ă(TezăădeăDoctora t).
99. STAN Liviu, Sfinаii români, Ed. Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1945.
100. STĂNESCU Dumitru, Vechile episcopii la români, Ed.ă„Ancora”ăS.ăBenvenistiăȚă
Co.,ăBucure܈ti,ă1927.
101. STĂNILOAE Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, Ed. Institutului
Biblică܈iădeăMisiuneăalăBisericiiăOrtodoxeăRomâne,ăBucure܈ti,ă1997.
102. STELLA Francesco, Poesia e Teologia. Ț′Occidente latino tra IV e VIII secolo, vol.
I, Ed. Jaca Book, Milano, 2001.
103. STOIANOV Carmen, M ARINESCU Mihaela, Istoria Muzicii Universale, Edi܊iaăaă II-
a,ăEd.ăFunda܊ieiă România de Mâine, Bucure܈ti,ă2009.
104. SUCIU Vasile, Teologia Dogmatică Fundamentală. Tradiаiunea Юi Biserica, Edi܊iaă
a II-a, vol. II , Ed. Tipografia Seminarului Greco-Catolic, Blaj, 1927.
284
105. ܇INCAI Gheorghe, Cronica românilor, vol.ă I,ă Edi܊ie îngrijităă deă Floreaă Fugariu,ă
prefa܊ă,ă tabelă cronologică ܈iă noteă deă Manoleă Neagoe,ă Ed.ă Minerva,ă Bucure܈ti,ă
1978.
106. ܇TEFĂNESCUă Melchisedec, Tratat despre cinstirea Юi închinarea icoanelor, Ed.
Partener,ăGala܊i,ă2010.
107. TAFT Robert F., Ritul Bizantin, Traducere d inălimbaăenglezăădeăDumitruăVancaă܈iă
Alin Mehes, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2008.
108. TROUT Dennis E., Paulinus of Nola. Life, Letters and Poems, California, 1999.
109. TYCIAK Julius, Teologia imnelor bizantine. Perspectivele teologice ale liturghiei
bizantine, Traducere,ă studiuă introductiv,ă adaptareă ܈iă noteă deă Mirceaă Oros,ă Ed.ă
Studia, Cluj-Napoca, 2009.
110. VINTILESCU Petre, Poezia imnografică, Edi܊iaă aă II -a,ă Ed.ă Rena܈terea,ă Cluj –
Napoca, 2005.
111. VLAHOS Ierotei, Mitropolit de Nafpaktos, țonahismul ortodox ca viaаă profetică,
apostolică Юi martirică, Traducere de monahul Calist, Ed. Mitropolia Olteniei,
Craiova, 2005.
112. VOICU Constantin, Botezul în tradiаia patristică, Ed. Agnos, Sibiu, 2011.
113. VOICU Constantin, Patrologie, vol. I, Ed. Basilic a,ăBucure܈ti,ă2009.
114. VOICU Constantin, Patrologie, vol.ăII,ăEd.ăBasilica,ăBucure܈ti,ă2009.
115. VORNICESCU Nestor, Primele scrieri patristice în literatura noastră, sec. IV -XVI,
Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1984.
116. VULPE Radu, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucure܈ti,ă1935.
117. ZEILLER Jacques, Les origines chrétiennes dans les provinces danubiennes de
lʹempire romain, Roma, 1967.
Studii și articole
1. „ActăSinodalăalăBisericiiăOrtodoxeăAutocefaleăRomâneăprivindăcanonizareaăunoră
Sfin܊iăRomâni”,ăînă Biserica Ortodoxă Română, CX (1992), nr. 7-10, pp. 7-17.
2. ADAM Domin,ă„CântareaăBisericiiănoastreăortodoxe”,ăînă Altarul Reîntregirii, XI
(2006), nr. 1, pp. 131-187.
3. ALBERT Ovidiu,ă„NicetasăvonăRemesianaăalsă«missionar»”,ăînă Studia Antiqua et
Archaeologica, IX, Ia܈i,ă2003,ăpp.ă359 -372.
4. ALEXE ܇tefană C.,ă „1600ă deă aniă deă laă moarteaă Sfântuluiă Sava”,ă înă Biserica
Ortodoxă Română, XC (1972), nr. 5-6, pp. 556-568.
285
5. ALEXE ܇tefanăC.,ă„Concep܊iaăFericituluiăAugustinădespreăpăcată܈iăhar”,ăînă Studii
Teologice, VIII (1956), nr. 5-6, pp. 330-348.
6. ALEXE ܇tefanăC.,ă„Foloaseleăcântăriiăbiserice܈tiăînăcomunădupăăSfântulăNicetaădeă
Remesiana”,ăînă Biserica Ortodoxă Română, LXXV (1957), nr. 1-2, pp. 165-182.
7. ALEXE ܇tefanăC.,ă„Imnulă«TeăDeum»ă܈iăcre܈tinismulăromânesc”,ăînă Îndrumător
Bisericesc, Buzău,ănr.ă2,ă1983,ăpp.ă91 -93.
8. ALEXE ܇tefanăC.,ă„SfântulăVasileăcelăMareă܈iăcre܈tinismulăromânescăînăsecolulăală
IV-lea”,ăînă Studia Basiliana, vol.ăII,ăEdi܊iaăaăII -a,ărevăzută,ăadăugităă܈iăîngrijităădeă
EmilianăPopescuă܈iăAdrianăMarine scu, Ed. Basilica ,ăBucure܈ti,ă2009,ăpp.ă49 -59.
9. AMMERBAUER HelenaăJunod,ă„ Les constructions de Nole et l'esthétique de Saint
Paulin”,ăînă Revue d'etudes Augustinienns et Patristiques, vol. 24, 1978, nr. 1-2,
pp. 22-57.
10. BARNEA Ion,ă„Pippidi,ăD.ăM.,ă Niceta di Remesiana e le origini del cristianesimo
daco- romano”, în Biserica Ortodoxă Română, LXVI (1948), nr. 1-2, pp. 91-92
(Recenzie).
11. BARNS Thomas,ă „Theă Magnificat in Niceta of Remesiana and Cyril of
Jerusalem”,ăînă The Journal of Theological Studies, vol. VII, 1906, pp. 449-453.
12. BĂLAN Nicolae,ă„SfântulăIoanăGurăădeăAur”,ăînă Revista Teologică, I (1907), nr.
11, pp. 389-403.
13. BĂNESCU Nicolae,ă„Pr.ăNicolaeăM.ăPopescu,ăDeălaăpriveghereălaăprivighetoare,ă
Bucure܈ti,ă 1943”,ă înă Revista Istorică, vol. XXIX, (1943), nr. 7-12, p. 296
(Recenzie).
14. BEL Valer,ă„IisusăHristos,ăLuminaăLumii”,ăînă Tabor, IX (2015), nr. 7, pp. 15-19.
15. BIANCO Maria Grazia, "Niceta di Remesiana e il Te Deum.", în …Per accendere
la scintilla dell'anima…, (2013), pp. 981-995.
16. BLASEN Philippe Henri, „Nicetaă ofă Remesiana,ă aă Missionaryă ină Daciaă andă ă aă
Father of the Romanian Churches? Rereading Paulinus of Nola, Ghenadius of
Massiliaă andă Ovid”,ă înă Studia Universitatis ”BabeЮ Bolyai”. Theologia
Catholica, vol. 57, (2012), nr. 1-2, pp. 39-49.
17. BULEA I.,ă „P reot Dr. Liviu Stan – Sfin܊iiă români”,ă înă Foaia Diecezană, LXI
(1946), nr. 7-8, pp. 4-5 (Recenzie).
18. BUZESCU Nicolae,ă „Titlurileă (denumirile)ă luiă Hristos,ă Fiulă luiă Dumnezeu,ă laă
Origen”,ăînă Mitropolia Olteniei, XXXIV (1982), nr. 10-12, pp. 674-688.
19. CÂMPIANU Iosif,ă„ÎnăzileleăluiăPilatădinăPont…”,ăînă Foaia Diecezană, L (1935),
nr. 17, pp. 7-8.
286
20. Chiril L OVIN ,ă„Sfin܊iăRomâniăînăcalendarulăliturgicăalăaltorăbisericiăortodoxe”,ăînă
Ortodoxia, VI (2014), nr. 3, pp. 106-117.
21. CHIRVASIE Ioan,ă„Învă܊ăturaădespreăSfântulăDuhălaăSfântulăVasileăcelăMare”,ăînă
Studii Teologice, X (1958), nr. 7-8, pp. 675-684.
22. COJOC Marin,ă „Disputeă religioaseă înă sudulă Dunăriiă înă sec.ă IV -V”,ă înă Biserica
Ortodoxă Română, CXXI (2003), nr. 1-6, pp. 602-615.
23. COMAN IoanăG.,ă„AriaămisionarăăaăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana”,ăînă Biserica
Ortodoxă Română, LXVI (1948), nr. 5-8, pp. 337-356.
24. COMAN IoanăG.,ă„Elementeleădemonstra܊ieiăînătratatulă «Despre Sfântul Duh» al
SfântuluiăVasileăcelăMare”,ăînă Studii Teologice, XVI (1964), nr. 5-6, pp. 275-302.
25. COMAN IoanăG.,ă„Misionariăcre܈tiniăînăScytia -Minoră܈iăDaciaăînăsecoleleăIII -VI”,ă
în Mitropolia Olteniei, XXXI (1979), nr. 4-6, pp. 255-276.
26. COMAN IoanăG.,ă„OpereleăliterareăaleăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana”,ăînă Studii
Teologice, IX (1957), nr. 3-4, pp. 200-232.
27. CONSTANTINESCU N.ăA.,ă„NouaăIstorieăaăRomânilorădeăNicolaeăIorga”,ăînă Revista
Istorică, XXIII (1937), nr. 4-6, pp. 105-122 (Recenzie).
28. CORNI܉ESCU Constantin,ă „Fericitulă Augustină despreă Sfântulă Duh”,ă înă Studii
Teologice, XVII (1965), nr. 5-6, pp. 334-344.
29. COSMA OctavianăLazăr,ă„MuzicaăluiăNicetaădeăRemesiana”,ăînă Noi Tracii, XVIII
(1989), nr. 180, pp. 1-6.
30. COTO܇MAN Gheorghe,ă „Limbaă liturgicăă înă Bisericaă româneascăă dină Banat”,ă înă
Foaia Diecezană, LXI (1946), nr. 44-45, pp. 2-4.
31. DIACONESCU Traian,ă„Sf.ăPaulinusădeăNola,ăCarmenăXVII,ăStudiuăintroductiv”,ă
în Studii Teologice, IV (2008), nr. 4, pp. 237-242.
32. DICULESCU ConstantinăC.,ă„Contribu܊ieălaăvechimeaăcre܈tinismuluiăînăDacia.ăDină
istoriaăreligioasăăaăgepizilor”,ăînă Anuarul Institutului de Istorie Naаională, vol. 3,
(1924-1925), Cluj, 1926, pp. 356-376.
33. DÎNCĂ Lucian,ă„Definireaădogmaticăăaăcredin܊eiăînădumnezeireaăluiăIisusăCristos:ă
„CazulăluiăArie”ălaăconciliulădinăNiceea,ăînă325”,ăînă Caietele Institutului Catolic ,
XI (2012), nr. 1-2 (19-20), pp. 73-89.
34. DUMEA Cristian,ă„Fundamenteăfilosoficeă aleămuziciiăînăantichitateaăclasică”,ăînă
Caietele Institutului Catolic, IX (2010), nr. 2 (16) , pp. 203-227.
35. ENĂCEANU Ghenadie,ă„UnăSbornic.ăIstoriaăTe -deumurilorăînăBisericaăcre܈tinăă܈iă
specialmenteăînăceaăromână”,ăînă Biserica Ortodoxă Română, VIII (1884), nr. 11,
pp. 830-850.
287
36. FLOCA Ioan N.,ă„CanoaneleăSinoduluiădeălaăSardica”,ăînă Studii Teologice, XXIII
(1971), nr. 9-10, pp. 720-726.
37. FLOREA PETRONIU ,ă„PilatădinăPont.ăPastoralăălaăÎnviereaăDomnuluiă – 2015”,ăînă
Tabor, IX (2015), nr. 4, pp. 13-16.
38. GA܇PAR Iustin,ă „Sinodulă ală II -leaă Ecumenică dină Constantinopoleă (381)ă ܈iă via܊aă
cre܈tinăă dină Scythiaă Minor -Dobrogeaă deă astăzi”,ă înă țitropolia țoldovei Юi
Sucevei, LVII (1981), nr. 4-6, pp. 272-278.
39. GUDEA Nicolae,ă„Prăbu܈ireaăapărăriiăromaneădeăfrontierăălaăDunăreaădeăMijlocă܈iă
deăJosădupăă378ăcuăprivireăspecialăălaăDaciaăRipensis”,ăînă Revista Bistriаei, vol.
23, 2009, pp. 85-103.
40. ICĂ Ioan,ă„DoctrinaăFericituluiăAugustinădespreăSfântaăTreimeădupăătratatulă„Deă
Trinitate”,ăînă Studii Teologice, XIII (1961), nr. 3-4, pp. 166-188.
41. IOAN RĂMUREANU ,ă „Luptaă Ortodoxieiă contraă arianismuluiă deă laă Sinodulă Iă
ecumenicăpânăălaămoarteaăluiăArie”,ăînă Studii Teologice, XIII (1961), nr. 1-2, pp.
13-31.
42. Ioan RĂMUREANU ,ă„SinoadeleădeălaăSirmiumădintreăaniiă348 -358. Condamnarea
luiăFotinădeăSirmium”,ăînă Studii Teologice, XV (1963), nr. 5-6, pp. 266-316.
43. IOAN RĂMUREANU ,ă „Sinodulă Iă ecumenică deă laă Niceeaă dină 325.ă Condamnareaă
erezieiă luiă Arie.ă Simbolulă niceean”,ă înă Studii Teologice, XXIX (1977), nr. 1-2,
pp. 15-60.
44. IONESCU Ioan,ă„PomenireaăSfântuluiămartirăSavaăGotul”,ăînă Mitropolia Olteniei,
XXIV (1972), nr. 3-4, pp. 180-193.
45. IRINEU , Mitropolitulă Olteniei,ă „Responsabilitateaă episcopuluiă fa܊ăă deă harulă
arhierieiă saleă ܈iă fa܊ăă deă hirotoni܊iiă săi”,ă înă Almanah Bisericesc – Episcopia
Giurgiului, 2011, Ed. Episcopiei Giurgiului, pp. 75-91.
46. IULIAN ܇chiopuăA.,ă„Rânduialaă܈iăexplicareaăslujbeiăBotezuluiă܈iăaăMirungeriiălaă
SfântulăAmbrozieăalăMilanuluiă܈iălaăTeodorădeăMopsuestia”,ăînă Studii Teologice,
XX (1968), nr. 7-8, pp. 543-557.
47. JACOBÉ François,ă„LțorigineăduăMagnificat”,ăînă Revue d'Histoire et de Littérature
Religieuses, tom. II, 1897, Paris, pp. 424-432.
48. LASCU Nicolae,ă„Periodulăîntunecatăînăistoriaăromânilor”,ăînă Biserica Ortodoxă
Română, IX (1885), nr. 9, pp. 696-709.
49. LAURENTIN R.,ă „Tracesă dț allusions étymologiques en Luc 1- 2”,ă înă Biblica, 38,
1957, pp. 1-23.
288
50. LAZĂR Liviu,ă„ÎmpăratulăConstantinăcelăMareă܈iăSinodulăIăEcumenicădeălaăNiceeaă
(325)”,ăînă Mitropolia Olteniei, LXI (2009), nr. 5-8, pp. 150-157.
51. Lisseanuă G.ă Popa,ă „Limbaă românăă înă izvoareleă istoriceă medievale”,ă înă Analele
Academiei Române. țemoriile Secаiunii Țiterare, Seria III, Tomul IX, (1938-
1940),ăBucure܈ti,ă1941,ăpp.ă259 -315.
52. Litzicaă C.,ă „Contribu܊iuniă laă topografiaă balcanicăă înă Evulă Mediu.ă Procopieă dină
Cesarea”,ă înă Ioan Neculce, Fascicola 6, (1926-1927), Ed. Institutul de Arte
Graficeă„Via܊aăRomânească”,ăIa܈i,ă1927,ăpp.ă1 -84.
53. LUP܇A ܇tefan , „Dr. Nicolae L UPU,ăReligiaăstrămo܈ilor…”,ăînă Revista Teologică,
XXVIII (1938), nr. 7-8, pp. 341-355 (Recenzie).
54. LUP܇A ܇tefan,ă„Dr.ăNicolaeă LUPU,ăReligiaăstrămo܈ilor…”, în Revista Teologică,
XXVIII (1938), nr. 9, pp. 397-410 (Recenzie).
55. LUP܇A ܇tefan,ă„Suferin܊eleăSfântuluiăIoanăGurăădeăAur , pe scaunul patriarhal din
Constantinopole”,ăînă Revista Teologică, XXIII (1933), nr. 1-2, pp. 17-34.
56. LUPU Nicolae,ă „Sfântulă Nicetaă dină Remesiana.ă Câtevaă însemnăriă peă margineaă
uneiăchestiuniăistoriceăcontroversate”,ăînă Unirea, XXXVII (1927), nr. 43, pp. 2-3.
57. LUPU Nicolae,ă „Sfântulă Nicetaă dină Remesiana.ă Câtevaă însemnăriă peă margineaă
uneiăchestiuniăistoriceăcontroversate”,ăînă Unirea, XXXVII (1927), nr. 44, pp. 2-3.
58. MAIOR Iuliu,ă „Grăun܊eă suflete܈ti.ă Cineă ne -aă încre܈tinată peă noiă Românii”,ă înă
Unirea Poporului, X (1928), nr. 22, pp. 2-3.
59. MANGÎRU B.,ă „Constantinopolul”,ă înă Biserica Ortodoxă Română, XXXVI
(1912), nr. 8, pp. 759-767.
60. MATEI Zaharia,ă „Necesitateaă respectăriiă reguliloră deă interpretareă aă cântăriiă
biserice܈tiă dupăă De psalmodiae bono aă Sfântuluiă Nicetaă deă Remesiana”,ă înă
Almanah Bisericesc al Episcopiei Giurgiului, 2011, pp. 108-123.
61. MIHĂESCU Haralambie,ă „Laă diffusionă deă laă langueă latineă dansă leă sud -est de
lțEurope”,ăînă Revue des Études Sud-Est Européennes, tome XI, nr. 3, 1973, pp.
423-441.
62. MIHĂESCU Haralambie,ă „Nicetaă vonă Remesiana:ă Introductioă adă competentes,ă
Frühchristlicheă ausă Dacien” , în Revue des Études Sud-Est Européennes, Tom.
VII, (1969), nr. 2, pp. 423-426 (Recenzie).
63. MOCANU Petre,ă„Răspândireaăcre܈tinismuluiă– între a ctăpolitică܈iămisiuneăsacră”,ă
în Revista de Эtiinаe Politice, 2008, nr. 18-19, pp. 139-148.
64. MOLDOVEANU Nicu,ă„SfântulăVasileăcelăMareă܈iămuzicaăbisericească”,ăîn Studia
Basiliana, vol.ăI,ăEdi܊iaăaăII -a,ărevăzută,ăadăugităă܈iăîngrijităădeăEmilianăPopescuă
289
܈i Adrian Marinescu, Ed. Basilica aă Patriarhieiă Române,ă Bucure܈ti,ă 2009,ă pp.ă
523-524.
65. MORIN Domă Germain,ă „L’«Epistulaă adă virginemă lapsam»ă deă laă collectionă deă
Corbie. Opuscule inédit de la fin du IV eăsiècle”,ăînă Revue Bénédictine, nr. 14,
1897, pp. 193-202.
66. MORIN Domă Germain,ă „L’auteură duă Teă Deum”,ă înă Revue Bénédictine, nr. 7,
1890, pp. 151-159.
67. MORIN Domă Germain,ă „Nouvellesă recherchesă sură l’auteură duă Teă Deum”,ă înă
Revue Bénédictine, nr. 11, 1894, pp. 49-77.
68. NAZZARO Antonioă V.,ă „Paolinoă diă Nolaă eă ilă pellegrin aggio al Santuario di san
Felice”,ăînă Koinonia, 55 (2011), pp. 197-226.
69. NĂSTUREL Petre, „LesăactesădeăSaintăSabasăleăGoth”,ăînă Revue des Études Sud-
Est Européennes, vol. 7, 1969, nr. 1, pp. 175-185.
70. NICOLAE GheorgheăA.,ă„Învă܊ăturaădespreăSfântulăDuhădinătratatulă«DeăSpiritusă
Sanctiăpotentia»ă alăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana”,ăînă Ortodoxia , XVI (1946),
nr. 2, pp. 240-248.
71. NI܇COVEANU Mircea,ă „Învă܊ăturaă Sfântuluiă Ambrozieă despreă Duhulă Sfânt”,ă înă
Studii Teologice, XVI (1964), nr. 7-8, pp. 458-468.
72. PĂCURARIU Mircea,ă „܇tefană C.ă Alexe,ă Sfântulă Nicetaă deă Remesianaă ܈iă
ecumenicitateaă patristicăă dină secoleleă IV -V.ă Tezăă deă doctorată înă Teologie,ă
Bucure܈ti,ă1969,ă141ăpp.ă(Extrasădină„StudiiăTeologice”,ăan.ăXXI,ănr.ă7 -8, 1969)”,ă
în Mitropolia Ardealului, XV (1970), nr. 7-8, pp. 558-560 (Recenzie).
73. PETROVIĆ Vladimir P., F ILIPOVIĆ Vojislav,ă „Epigraphică andă Archaeologicală
Evidence Contributing ti Identifying the Location and Character of Timacum
Maius”,ăînă Balcanica, XLIV, Belgrade, (2013), pp. 35-49.
74. POP Irineu-B ISTRI܉EANU L,ă „Monahismulă – ܇coalăă aă jertfeiă ܈iă sfin܊eniei”,ă înă
Anuar, vol. V, 1998-2000, Ed. Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 2000, pp. 161-168.
75. POP Ovidiu,ă„ElementeăaleăcotidianuluiăînăoperaăSfântuluiăNicetaădeăRemesiana”,ă
în Anuarul Facultăаii de Teologie Ortodoxă, Universitatea din BucureЮti, Ed.
Universită܊iiădinăBucure܈ti,ă2007,ăpp.ă487 -498.
76. POP Ovidiu,ă„HymnusăTeăDeumălaudamusă Pe Tine Dumnezeule Te lăudăm”, în
Anuarul Facultăаii de Teologie Ortodoxă, Universitatea BucureЮti, Ed.
Universită܊iiădinăBucure܈ti,ă2006,ăpp.ă601 -610.
77. POPA Irineu,ă „Învă܊ăturaă Sfântuluiă Atanasieă celă Mareă despreă Sfântulă Duh”,ă înă
Mitropolia Olteniei, XL (1988), nr. 3, pp. 16-29.
290
78. POPESCU Ion,ă„Persoanaă܈iălucrareaăSfântuluiăDuhăînăscriereaăSfântuluiăVasileăcelă
Mare,ăDeăSpirituăSancto”,ăînă Studii Teologice, XLII (1990), nr. 4, pp. 27-40.
79. POPESCU NicolaeăM.,ă„Deălaăpriveghereălaăprivighetoare”,ăînă Biserica Ortodoxă
Română, LXI (1943), nr. 4-6, pp. 207-224.
80. RĂMUREANU Ioan,ă„Cre܈tinismulăînăprovinciileăromaneădunăreneăaleăIliriculuiălaă
sfâr܈itulăsecoluluiăIV”,ăînă Studii Teologice, XVI (1964), nr. 7-8, pp. 408-450.
81. RĂMUREANUă IOAN,ă „Religiaă solarăă aă împăratuluiă Iuliană Apostatul”,ă înă Studii
Teologice, XXXIX (1987), nr. 6, pp. 38-61.
82. RĂMUREANU Ioan,ă „Sinodulă ală II -lea Ecumenic de la Constantinopol (381).
Învă܊ăturaă despreă Sfântulă Duhă ܈iă Biserică,ă Simbolulă Constantinopolitan”,ă înă
Studii Teologice, XXI (1969), nr. 5-6, pp. 327-286.
83. RĂMUREANU Ioan,ă „Sinodulă deă laă Sardicaă dină anulă 343ă importan܊aă luiă pentruă
istoriaă pătrunderiiă cre܈tinismuluiălaă geto -daco-romani, în Studii Teologice, XIV
(1962), nr. 3-4, pp. 146-182.
84. RELI Simeon,ă „Origineaă ܈iă vechimeaă cre܈tinismuluiă laă Români”,ă înă Candela,
XLVII (1936), nr. 1-12, pp. 17-70.
85. RESSA Pietro,ă„NicetaădiăRemesianaăeălțeresia”,ăînă Classica & Christiana, nr. 1,
2006, pp. 153-172.
86. RICUCCI Marco,ă „Ilă De lapsu Susannae e il suo contesto storico- letterario”,ă înă
Annall della Facoltá dell Lettere e Filosofia dell′Unive rsitá dell Studi di Milano,
vol. LVIII, Fascicolo III, 2005, pp. 375-395.
87. RIZEA Ion,ă „Bisericaă ܈iă imperiulă bizantină înă timpulă împăratuluiă Constantină celă
Mare”,ăînă Mitropolia Olteniei, LXIII (2011), nr. 9-12, pp. 153-172.
88. RO܇U Alexandru,ă „Mărturisireaă credin܊eiă înă Sfântulă Duhă înă crezurileă Bisericiiă
înainteădeăanulă381”,ăînă Ortodoxia, II (2010), nr. 4, pp. 138-182.
89. RO܇U Mihai,ă „Sinodulă deă laă Sardicaă (343ă d.ă Hr.)”,ă înă Teologie Юi viaаă, XXII
(LXXXIX), 2013, nr. 1-4, pp. 126-144.
90. RUDNEANU Constantin,ă„Dr.ăSimeonăReli:ăOrigineaă܈iăvechimeaăcre܈tinismuluiălaă
Români”,ăînă Foaia Diecezană, LII (1937), nr. 28, pp. 3-4 (Recenzie).
91. RUNCAN Nechita,ă„SaintăNicetasăofăRemesianaʼsăMissionaryăWorkăonătheăRightă
andă theă Leftă Sideă ofă Danubeă River”,ă înă vol.ă The Christian Mission On The
Romanian Territory During The First Centuries Of The Church , în col. Pontica
Christiana ,ăConstan܊a,ă2009,ănr.ă1,ăpp.ă160 -185.
291
92. RUSU Augustin, „Lucrărileă Sfântuluiă Sinodă ală Bisericiiă Ortodoxeă Române.ă
Sumarulă ܈edin܊eiă deă lucruă dină 10 -11 decembrie 1997 ”,ă înă Biserica Ortodoxă
Română, CXV (1997), nr. 7-12, pp. 348-382.
93. SIMONETTI Manlio,ă„Sabellioăeăilsabellianismo”,ăînă Studi Storico-Religiosi , 1980,
nr. 4, pp. 7-28.
94. SIVAN Hagith,ă „Nicetasță (ofă Remesiana)ă Missionă andă Stilichoțsă Illyriconă
Ambition: Notes on Paulinusă ofă Nolaă Carmenă XVIIă (Propemticon)”,ă înă Revue
d'etudes Augustinniens et Patristiques, vol. 41, nr. 1, 1995, pp. 79-90.
95. STANCIU Ioan,ă„CălătoriileăepiscopuluiăNicetaădeăRemesianaăînăItalia”,ăînă Unirea
LIV (1944), nr. 11, p. 2.
96. STANCIU Vasile,ă„Cântareaăculticăăortodoxă,ămijlocădeăactivitateămisionară”,ăînă
Studii Teologice, XXXVII (1985), nr. 7-8, pp. 539-553.
97. STANCIU Vasile,ă „Particularită܊iă aleă recitativuluiă liturgică bizantin”,ă înă Anuarul
Facultăаii de Teologie Ortodoxă (1998 -2000), din Cluj-Napoca, nr. 5, 2000, pp.
255-258.
98. STĂNILOAE Dumitru,ă„Cântareaăliturgicăăcomunăămijlocădeăîntărireăaăunită܊iiăînă
dreaptaăcredin܊ă”,ăînă Ortodoxia, XXXIII (1981), nr. 1, pp. 58-72.
99. STOIAN Iorgu,ă „Auxentius,ă episcopă ariană deă Durostor”,ă înă Biserica Ortodoxă
Română, LVI (1938), nr. 7-8, pp. 329-355.
100. TAROT Camille,ă„Deăl’AntiquitéăauămondeăModerne:ăLeăselăduăbaptême.ăAvatară
d’unărite,ăcomplexitéăd’unăsymbole”,ăînă Șournal d’ Agriculture Traditionnelle et
de Botanique Appliqué , XXXV (1988), nr. 1, pp. 281-302.
101. TĂUTU Aloisiuă Ludovic,ă „Izvoareă deă mânaă întîiă despreă Sfântulă Nichitaă
Remezianulă(I)”,ăînă Cultura CreЮtină, XIV (1925), nr. 9, pp. 322-326.
102. TĂUTU Aloisiuă Ludovic,ă „Izvoareă deă mânaă întîiă despreă Sfântul Nichita
Remezianulă(II)”,ăînă Cultura CreЮtină, XIV (1925), nr. 10, pp. 377-382.
103. TĂUTU AloisiuăLudovic,ă„SfântulăNichitaăRemesianulăînăistoriografiaănoastră”,ăînă
Cultura CreЮtină, XIII (1924), nr. 4, pp. 105-114.
104. TĂUTU AloisiuăLudovic,ă„SfântulăNichitaăRemesianulăînăistoriografiaănoastră”,ăînă
Cultura CreЮtină, XIII (1924), nr. 5, pp. 139-147.
105. TĂUTU Aloisiuă Ludovic,ă „Sfântulă Nichitaă deă Remezianaă (laă 15ă veacuriă deă laă
moarteaălui)”,ăînă Cultura creЮtină, XIII (1924), nr. 6, pp. 170-172.
106. TĂUTU Aloisiuă Ludovic,ă „Sfântulă Nichitaă Remezianul,ă apostolulă latinită܊iiă
noastre”,ăînă Vestitorul, I (1925), nr. 12, pp. 2-4.
292
107. TÂRZIU Constantin,ă „Scurtăă privireă istoricăă asupraă Bisericiiă Ortodoxeă Româneă
dinăBanat”,ăînă Foaia Diecezană, LII (1937), nr. 17, pp. 3-4.
108. TIMU܇ Gherasim,ă„PaulinădeăNola”,ăînă Biserica Ortodoxă Română, XVI (1892),
nr. 6, pp. 453-473.
109. VASILIU Cezar,ă„PaulinădeăNolaă(353 -431).ăLaă1550ăaniădeălaămoarte”,ăînă Glasul
Bisericii, XLI (1982), nr. 9-10, pp. 692-706.
110. VÂLCU Virgil,ă „Convocareaă Sinoadeloră ecumenice”,ă înă țitropolia țoldovei Юi
Sucevei, LX (1979), nr. 7-8, pp. 478-491.
111. XENOPOL Alexandruă D.,ă „Contribu܊iiă epigraficeă laă istoriaă cre܈tinismuluiă daco –
roman” , în Noua Revistă Română. Politica, Țiteratura, Эtiinаa Юi Arta, vol. 10,
(1911), nr. 1, pp. 2-3 (Recenzie).
112. ZEILLER Jacques,ă„UnăancienăévêqueădțIllyricum,ăpeut -être auteur du Te Deum,
SaintăNicetaădeăRemesiana”,ăînă Comptes-rendus des séances de l'Académie des
Inscriptions et Belles-Lettres, LXXXVI (1942), nr. 4-6, pp. 357-358.
Adrese web
1. http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/noua-editie-mineiului-pe-iunie
(24.07. 2014).
2. http://www.teologiepentruazi.ro/2008/07/10/testamentul-olograf- al-pr-prof-dr-
ioan-g-coman (30.06.2014).
3. http://persarazvan.blogspot.ro/2011/06/mareste-suflete- al-meu-pe-domnul-
imn.html (14.07.2015).
4. https://it.wikipedia.org/wiki/Diocesi_di_Remesiana#/media/File:Balkans_6th_ce
ntury.svg (13.01.2016).
293
CURRICULUM VITAE
INFORMAȚII PERSONALE
Rojneac Vasile
Str. Cojocnei, nr. 5, ap. 92, et. I, sc. I, Cluj-N apoca – România
0264263259 0741011988
vasilerojneac@yahoo.ro
Sexul Masculin | Data nașterii 30.05.1984 | Naționalitatea română
EXPERIENȚA
PROFESIONALĂ
EDUCAȚIE ȘI FORMARE
2007-2016
2009-2010
2008-2009
Cântăreț bisericesc la Parohia Sfântul Prooroc Ilie , Cluj -Napoca
Profesor de Religie la „Liceul Pentru Deficienți de Vedere”, Cluj -Napoca
Profesor de Religie la „܇coala Generală Emil Isac”, Cluj-Napoca
2012-2015
2010-2012
2009-2010
2004-2008
1999-2004
1991-1999 Cursurile de Doctorat, ܇coala doctorală „Isidor Tod oran”, Facultatea
de Teologie , Universitatea Babeș -Bolyai, Cluj-Napoca –
Specializarea Istoria Bisericii Ortodoxe Române cu Noțiuni de
Paleografie
Cursurile de Masterat ale Facultății de Teologie Ortodoxă,
Universitatea Babeș -Bolyai, Cluj-Napoca , Specializarea Pastorație
܈i Duhovnicie
Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea Babe ș-Bolyai, Cluj-
Napoca, Specializarea Teologie Pastorală
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj -Napoca, Specializarea
Teologie Didactică – Limba ܈i Literatura Româ nă
Seminarul Teologic Liceal Ortodox, Cluj-Napoca
܇coala Generală cu clasele I -VIII, Com. Iclod
294
COMPETENȚ E PERSONALE
ACTIVITATEă܇TIIN܉IFICĂ
1. V asile R OJNEAC , Sfântul Niceta de Remesiana (366-414), în RenaЮterea XXIV
(2013), nr. 6, p. 8.
2. V asile R OJNEAC , Contextul politic Юi ecleziastic în care a trăit Ep iscopul Niceta de
Remesiana, în Tabor VIII (2014), nr. 7, pp. 34-44.
3. V asile R OJNEAC , țuzica bisericească la Sfântul Niceta de Remesiana, în Tabor IX
(2015), nr. 6, pp. 23-33.
Limba maternă Română
Alte limbi străine cunoscute ΙNΤELEGERE VORBIRE SCRIERE
Ascultare Citire Participare la
conversație Discurs oral
Engleză A1 A1 A1 A1 A1
Franceză A1 A1 A1 A1 A1
295
Declarație
Subsemnatulă Rojneacă Vasile,ă candidată laă titlulă deă doctoră înă teologie,ă declară căă
pentruăîntocmireaălucrăriiăcuătitlulă Sfântul Niceta de Remesiana – Viaаa Юi activitatea, pe
careăoăprezintăcaătezăădeădoctorat,ăn -amăfolosităalteălucrăriăînăafarăădeăceleămen܊i onate în
noteă ܈iă înă bibliografie,ă căă lucrareaă nuă esteă plagiată,ă ciă îmiă apar܊ineă înă întregime,ă fiindă
rodul propriei mele munci șiă redactatăă subă atentaă îndrumare a Pr. Prof. Univ. Dr.
AlexandruăMoraru,ăcăruiaăîiăaducăpeăaceastăăcaleămul܊umirileămele.ă
Cluj-Napoca
Semnătura
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Pr. Prof. Univ. Dr. Alexandru Moraru Doctorand: [602603] (ID: 602603)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.