Pr. Prof. Dr. Gheorghe Petraru [303755]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

„DUMITRU STĂNILOAE” [anonimizat] I ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

Pr. Prof. Dr. Gheorghe Petraru

CANDIDAT: [anonimizat] : [anonimizat]

2016-2018

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

„DUMITRU STĂNILOAE” [anonimizat], SACRAMENT ÎN CUNOAȘTEREA ȘI MĂRTURISIREA CREDINȚEI PRIN ACTIVITĂȚILE CURRICULARE ȘI EXTRACURRICULARE.

PERSPECTIVE MISIONARE.

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

Pr. Prof. Dr. Gheorghe Petraru

CANDIDAT: [anonimizat] : [anonimizat] 2016 – 2018

CUPRINS

INTRODUCER

FUNDAMENTARE TEORETICĂ

Capitolul I

SEMN, SIMBOL, SACRAMENT: PERSPECTIVE MISIOLOGICE

Misiunea Bisericii în lume: cunoașterea, mărturisirea și apărarea dreptei credințe.

Cunoașterea credinței: experiență duhovnicească și eclesială în Duh și Adevăr.

Comunicare, comuniune și cuminecare: Semn, Simbol, Sacrament.

Semn. [anonimizat]-uman de comunicare și comuniune.

Simbol. Comunicare pentru comuniune.

Sacrament. Sfintele Taine: expresia sacramentală a misiunii Bisericii.

Mărturisirea dreptei credințe prin cuvânt și faptă.

[anonimizat] a Bisercii.

[anonimizat]: „liturghia după liturghie”.

[anonimizat] a misiunii Bisericii în lume.

Capitolul II

MISIUNEA BISERCII ȘI PROVOCĂRILE LUMII CONTEMPORANE

Rolul și misiunea Bisericii în contextul contemporaneității

Elementele definitorii ale postmodernități

Factorii determinați ai societății postmoderne și misiunea Bisericii

3.1. Individualismul

3.2. Secularizarea

3.3. Dezvoltarea științei și tehnologiei

3.4. Globalizarea.

3.5. Sincretismul religios

3.6. Violența și intoleranța

3.7. Pierderea valorilor autentice

Capitolul III

EDUCAȚIA RELIGIOASĂ ÎN CONTEXT CURRICULAR ȘI EXTRACURRICULAR

Delimitări conceptuale: curriculum, didactic – extradidactic, școlar – extrașcolar, curricular – extracurricular.

[anonimizat] a Curriculumului național.

2.1.[anonimizat].

2.2. Abordarea integrată a predării religiei la nivel liceal.

3. Activitățile extracurriculare: [anonimizat], principii.

3.1. Proiectarea, derularea și evaluarea activităților extracurriculare

3.2. Activități extracurriculare derulate în școală.

Activități pentru sprijinirea procesului didactic la disciplina religie: [anonimizat], consultațiile, [anonimizat].

Activități pentru sprijinirea dezvoltării personalității elevilor: serbările, [anonimizat], [anonimizat], sportive etc.

3.3. [anonimizat], drumețiile, taberele școlare.

[anonimizat].

[anonimizat]ǎrii

1. Ipoteza /Ipotezele cercetării

2. Scopul cercetării

3. Obiectivele cercetării

Metode de cercetare și aplicabilitate (chestionarul, [anonimizat]) .

Prezentarea rezultatelor

Rezultatele din etapa constatativă

Etapa experimentală

Compararea și interpretarea rezultatelor

Concluzii desprinse în urma interpretărilor și comparațiilor

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Referat

Proiectarea unor activități extracurriculare

Proiecte educaționale

Secvențe de la alte activități

Concursuri și olimpiade

INTRODUCERE

Motto:

”Dacă trăiesc în încurajare,

Copiii învață să fie încrezători.

Dacă trăiesc în toleranță,

Copiii învață rabdarea.

Dacă trăiesc în laudă,

Copiii învață prețuirea.

Dacă trăiesc în acceptare,

Copiii învață să iubească.

Dacă trăiesc în aprobare,

Copiii învață să se placă pe sine.

Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere,

Copiii învață că este bine să ai un țel.

Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți,

Copiii învață generozitatea.

Dacă trăiesc în onestitate,

Copiii învață respectul pentru adevăr.

Dacă trăiesc în corectitudine,

Copiii învață să fie drepți.

Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație,

Copiii învață respectul.

Dacă trăiesc în siguranță,

Copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți.

Dacă trăiesc în prietenie,

Copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.”

Dorothy Nolte

Religiozitatea, contrar așteptărilor modernismului, are resurse excepționale atât de a aduce acel echilibru interior atât de mult dorit de omul contemporan bulversat de anxietate și de îndoială, precum și de a deveni motorul schimbării sociale, o schimbare în care scopul principal să fie cu adevărat fericirea semenului. Rămâne totuși pentru omul religios o provocare, așa cum spunea Mântuitorul, aceea de a „înțelege bine neamurile”, de a-și lua crucea în fiecare zi și de a fi gata să-L urmeze, aducând mesajul Vieții, al Iubirii și al Adevărului unei lumi parcă mult prea adesea lăsată pradă ideologiilor depersonalizate de orice fel. O viață întemeiată pe valorile iubirii, întâlnită în persoane concrete, va dezvolta cel mai bine capacitatea tânărului de a iubi. Ne regăsim indentitatea și solidaritatea cu toți semenii noștri în umanitatea lui Hristos care ,,instituie așa numitul sacrament al fratelui.(Ioan, 13, 4-5)”. Astfel înțelegem că ”iubirea aproapelui în Hristos este un criteriu esențial pentru viața creștină în lume cu consecințe soteriologice în plan eshatologic (Matei, 25, 34-36)”.

Rugându-se și făcând faptele iubirii după modelul lui Hristos, tinerii pot contribui la regenerarea umanității, pot să-și redescopere dragostea pentru Cel care ne-a zidit.

Această încercare de a prezenta importanța activităților curriculare și extracurriculare în formarea personalității tinerilor prin educația religioasă este un demers pe care l-am socotit imperios necesar, ca profesor de religie în societatea actuală. Educația religioasă a tinerilor trebuie ,,susținută de iubire, de încredere, de libertate, și de harul lui Dumnezeu, și are drept scop realizarea caracterului religios-moral și desăvârșirea lui în personalitatea creștină“.

Am nuanțat faptul că educația religioasă se poate realiza direct, în context curricular, prin însușirea teoretică a fenomenologiei religioase și a adevărurilor de credință dar și indirect, prin modelarea, prin educarea caracterului și a voinței, prin formarea personalității religioase în cadrul activităților extracurriculare.

Prin inițierea acestui demers am evidențiat faptul că idealul educației religioase este unul integralist, el constă “în a cultiva toate forțele de care dispune omul ca ființă psiho-fizică, precum și valorile ideale menite să le inspire pe cel dintâi și să le dea direcție; cu alte cuvinte educația va tinde continuu la realizarea valorilor ideale și idealizarea forțelor reale…”.

Activitățile implementate, experiența acumulată cu această ocazie mi-a confirmat că atingerea acestui ideal se poate realiza în societeatea actuală printr-o diversitate de forme și metode. Respectarea principiului îmbinării teoriei cu practica în educația religioasă devine posibilă doar atunci când profesorul este preocupat constant de formarea elevilor în circumstanțe și contexte noi, depășind cadrul teoretic: “Când știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face” (Ioan 13,17).

CAPITOLUL I

SEMN, SIMBOL, SACRAMENT: PERSPECTIVE MISIOLOGICE

1. Misiunea Bisericii în lume: cunoașterea, mărturisirea și apărarea dreptei credințe.

Misiunea creștină reprezintă trimiterea Bisericii în lume în vederea răspândirii Cuvântului Evangheliei și a Împărăției lui Dumnezeu, întemeiată prin lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos și prin coborârea Duhului Sfânt, Împărăție ce se va manifesta în plenitudinea ei la a doua venire a lui Hristos întru slavă. Misiunea creștină își are temeiul său profund și punctul de plecare în însăși comuniunea veșnică a Sfintei Treimi, în manifestarea iubirii Tatălui către Fiul în Duhul Sfânt și către întreaga lume. Misiunea este o consecință a trimiterii Fiului (In. 20,21-23) și a Duhului Sfânt (In. 14,26) în lume, Care revelează viața de comuniune a lui Dumnezeu pentru a ne face părtași la ea. Trimiterea Fiului și a Duhului Sfânt pentru mântuirea și desăvârșirea lumii intregi este continuată prin trimiterea Apostolilor (In. 20, 21-23; Mt. 28, 18-20) și prin activitatea Bisericii apostolice.

”Etimologic, termenul misiune vine de la cuvântul latin missio-, onis, substantiv ce derivă de la verbul mitto, ere= a trimite. Prin misiunea Bisericii se înțelege astfel un aspect fundamental al lucrării instituției teandrice a mânturii, întemeiate de Mântuitorul Iisus Hristos, anume faptul că aceasta este trimisă în lume, așa cum Fiul a fost trimis de către Tatăl spre a aduce prin Duhul Sfânt tuturor oamenilor Vestea cea Bună a mântuirii, Evanghelia vieții veșnice.”

De aceea, misiunea face parte din însuși planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. Ea se întemeiează pe universalitatea mântuirii și a desăvârșirii în Hristos și este consecință a trimiterii lui Hristos în lume. Misiunea este, de aceea, o dimensiune și o componentă esențială a Bisericii. Biserica este într-o continuă stare de misiune. Ea nu poate înceta de a fi Biserică misionară: ”prin misiunea Bisericii, întreaga lume devine templu al lui Dumnezeu pentru că în conformitate cu voința și lucrarea divină întreaga lume este chemată să devină Biserică.”

Biserica a fost întemeiată în chip văzut, ca o comunitate istorică concretă în care se realizează comuniunea lui Dumnezeu cu oamenii; ceilalți oameni primesc mântuirea oferită de Dumnezeu în Hristos prin activitatea misionară a Bisericii, continuare a activității lui Hristos în lume. Ca act al voinței și lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu, misiunea creștină este acea activitate în care se unește lucrarea lui Dumnezeu și a omului, după măsura proprie fiecăruia, activitate prin care Dumnezeu cheamă întreaga omenire la mântuirea și desăvârșirea ei în Hristos.

Misiunea creștină face parte din planul lui Dumnezeu de mântuire și desăvârșire a lumii, constituind acea parte care se realizează în istorie prin Biserică și prin membrii acesteia. Doar prin Biserică oamenii se pot împărtăși de viața dumnezeiască și au posibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu ca iubire creatoare și mântuitoare și pot face cunoscut acest adevăr în istoria umană.

Mântuitorul Hristos dăruiește viață veșnică celor care cred în El și vor să ajungă la ”cunoștința adevărului” și a ”vieții veșnice”. (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur).

Prin Biserică suntem chemați să ne raportăm la Dumnezeu ”gnoseologic și experiențial în același timp, pentru că pe el îl cunoaștem ca pe subiectul suprem, Creatorul și Mântuitorul omului și al întregului cosmos.” Biserica cheamă pe toți oamenii la cunoașterea suprarațională a lui Dumnezeu prin revelarea slavei Sale și la comuniune cu El. Modelul de cunoaștere oferit de Hristos Învățătorul nu se construiește pe acuratețea și coerența gândirii discursive ci pe experiența eclesială împărtășită în Duh și Adevăr. Aceasă cunoaștere experiențială presupune și mărturisirea înnoirii vieții în Hristos așa cum au făcut-o apostolii: ”Ceea ce era dintru început, ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit…am mărturisit…(I Ioan, 1, 1-2.). Cunoașterea în Duh și Adevăr nu constă în acumularea informațiilor sau în măiestria cuvintelor rostite ci în adeverirea lucrării Duhului Sfânt.

Misiunea creștină este deci o chemare mântuitoare adresată celor din afara Bisericii și vizează cunoașterea și mărturisirea cuvântului divin în Duh și Adevăr, împărtășirea cu Sfintele Taine și activitatea filantropică. ”Realizarea misiunii are o triplă actualizare: liturgic-sacramentală, mistic-ascetică și social-comunitară.” Aceasta presupune și ”apărarea tezaurului ortodox de credință și de mărturisire” în fața provocărilor de ordin spiritual, social și cultural ”prin aprofundarea învățăturii de credință proprii, prin înțelgerea și trăirea ei în cinci lucrări esențiale ale Bisercii:

Adorarea lui Dumnezeu.

Comuniunea cu Dumenzeu

Învățătura despre Dumnezeu

Slujirea, diaconia sau filantropia

Mărturia creștină.”

Misiunea presupune deci comunicarea reală a vieții, sfințeniei, iubirii și unitătii existente în mod suprem în Sfânta Treime, temeiul ultim al existenței și modelul prin excelență al vieții Bisericii.

Aceste lucrări ale Bisericii nu se pot manifesta în societatea actuală fără o profundă și solidă educație misionară creștină.

Misiunea creștină nu se reduce doar la cunoașterea și mărturisirea cuvântului lui Dumnezeu, ci vizează și formarea oamenilor ca membri ai Bisericii – Trupul lui Hristos, până la "măsura vârstei plinătății Lui" (Ef.4,13) prin promovarea unei educații creștine autentice, în duhul Evangheliei lui Hristos și al Sfinților Părinți.

Educația misionară creștină trebuie să aibă în vedere în primul rând cunoașterea, mărturisirea și apărarea dreptei credințe în strânsă legătură cu toate celelalte lucrări ale Bisericii căci:

"Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în fața oamenilor, îl voi mărturisi și Eu în fața Tatălui Meu Care este în ceruri" (Mt. 10,32).

2. Cunoașterea credinței: experiență duhovnicească și eclesială în Duh și Adevăr.

Biserica proclamând prin puterea, lumina și bucuria Duhului Sfânt pe Dumnezeu revelat în Hristos face cunoscut oamenilor un adevăr esențial: faptul că Dumnezeu a vorbit și ne vorbește fiecăruia dintre noi în orice timp și orice loc, chemându-ne la comuniunea cu Sine spre viața veșnică.

Iisus Hristos, Logosul întregii creații, face posibilă prin Întruparea și Învierea Sa în istorie, o cunoaștere ca act de viață concretizat în experiența imediată a Bisericii.

Prin mărturisirea Întrupării și Învierii creștinismul nu mai poate fi considerat o religie printre alte religii sau o învățătură printre multe altele: având ca fundament Sf. Scriptură și Sf. Tradiție, prin cunoașterea teologică, mărturisim cea mai mare bucurie a lumii, aceea că Hristos a trăit printre oameni. El s-a făcut unul dintre noi, dar fără de păcat, a trăit și a murit printre oameni, a înviat pentru ca fiecare dintre noi să învieze la viața cea adevărată. Creștinismul nu rămâne o religie ci este viață adevărată care aduce și mai multă viață pe măsura înaintării în comuniunea cu Dumnezeu.

Acest lucru devine posibil întrucât în Biserică, Trup tainic al Lui Hristos, cunoașterea lui Dumnezeu se trăiește ca un dar al Său care anticipează prezența Împărăției cerurilor în istorie. O astfel de cunoaștere presupune experiența în viața de rugăciune personală și viața liturgică trăită în plinătatea Bisericii.

Cunoașterea devine o taină a întâlnirii cu Hristos care rodește prin lucrarea harului, este expresie a experienței duhovnicești – eclesiale și ea trebuie să contribuie la întărirea acestei experiențe.

Adevărul din perspectivă religioasă este înțeles ca relație cu Dumnezeu ca persoană, ca experiere prin credință și iubire a prezenței Sale copleșitoare. Credința exprimă certitudinea cu privirea la existența lui Dumnezeu, ca realitate transcendentă, nu se reduce la o simplă trăire interioară, ci e o certitudine, e convingerea că ceva există cu adevărat, fără necesitatea de a fi demonstrat, arătat.

Cunoașterea credinței are drept scop realizarea comuniunii cu Dumnezeu prin eliberarea de patimi și creșterea în virtute, prin participarea la activitățile Bisericii, Trupul lui Hristos.

Tradiția ortodoxă rămâne deschisă și față de alte forme de cunoaștere sau de viață religioasă, însă mărturisește adevărul său fundamental că Întruparea Fiului lui Dumnezeu, înnomenirea Sa, are ca scop înndumnezeirea omului prin harul lucrător în Biserica Sa.

Cunoașterea teologică a fost relativizată, anulată chiar, redusă la o cunoaștere de tip personal, cu pondere afectivă, comunitară, fară valoare universală. Astfel și credința, element al cunoașterii teologice, în această logică, devine un tip inferior de cunoaștere căreia îi lipsește claritatea și certitudinea.

Cunoasterea teologica, interpersonală, intersubiectivă, reprezintă conștiința și experierea prezenței lui Dumnezeu.

Revelația rămâne sursa și norma teologiei, centrul, începutul și sfârșitul teologiei, știința cea despre Dumnezeu și lucrarea Lui în lume prin lucrarea misionară, mărturisitoare a Bisericii, "stâlp și temelie a adevărului" (I Timotei. 3,15).

3.1.Comunicare, comuniune și cuminecare: Semn, Simbol, Sacrament.

Cunoașterea lui Dumnezeu presupune revelarea continuă a Lui și a lucrării Lui mântuitoare în Iisus Hristos prin comunicarea, proclamarea Evangheliei. Iisus însuși Își începe activitatea publică “ propovăduind Evanghelia împărăției lui Dumnezeu ” (Mc. 1, 14) “ plinitu-s’a vremea și Împărăția lui Dumnezeu s’a apropiat. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie ! ” (Mc. 1, 15). Cea mai intensă parte a operei Mântuitorului este predicarea Evangheliei, impresia făcută ca Predicator și Învățător fiind foarte puternică: “ Și erau uimiți de învățătura Lui, că El îi învăța ca Unul Care are putere, iar nu în felul cărturarilor… încât se întrebau zicând: Ce este aceasta ? Învățătură nouă și cu putere ” (Mc. 1, 22, 27). Pe tot parcursul activității Sale, până la înviere, ucenicii și mulțimile care Îl urmează Îl numesc “Învățător” și Iisus confirmă aceasta: “ Voi Mă numiți pe Mine Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, fiindcă sunt ” (In. 13, 13). El compară viața Sa cu o zi plină de lumină în care Își împlinește opera fără restricții. După aceea, vine noaptea, fără lumină, când nu mai poate lucra (In. 11, 9-10). Încununată prin jertfă și înviere, slujirea Sa a fost o neîncetată dedicare comunicării despre Dumnezeu prin cuvânt și faptă. “ Și cuvântul pe care îl auziți nu este al Meu, ci al Tatălui Care M’a trimis ” (In. 14, 24). “ Cuvintele pe care Eu vi le grăiesc, nu de la Mine le grăiesc ci Tatăl-Cel Ce rămâne întru Mine – Își face lucrurile Sale ” (In. 14, 10).

Pentru a se înțelege importanța comunicării cuvântului lui Dumnezeu pentru cunoașterea și întoarcerea omului spre El, Iisus spune parabola semănătorului în care cuvântul lui Dumnezeu propovăduit este asemănat cu sămânța care semănată fiind, dă roade (Mt. 13, 3-23). Sămânța, cuvântul lui Dumnezeu este aruncată prin propovăduirea semănătorului, iar semănatul Evangheliei produce recoltă mare.

Sesizând prezența personală a lui Dumnezeu în Iisus Hristos și în cuvântul propovăduit de El, Apostolii, după ce ascultă cuvântarea lui Iisus despre pâinea vieții (In. 6, 31-63), exclamă: “ Tu ai cuvintele vieții veșnice și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristos Fiul lui Dumnezeu Celui viu ” (In. 6, 68-69). Cuvântul ipostatic, Persoana Logosului divin, Se descoperă în mod personal și se comunică în cuvintele și actele Sale “ Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt și viață sunt ” (In. 6, 63). De aceea: “ cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel Ce M-a trimis, are viață veșnică ” (In. 5, 24).

Prin trimiterea Fiului “ Cuvântul trup S’a făcut și S’a sălășluit întru noi ” (In. 1, 19), a venit la o apropiere maximă de noi, trăit în mijlocul oamenilor, a vorbit limba lor, a mâncat cu ei, a fost bucuros și trist ca ei.

Dumnezeu îi cheamă pe oameni la comuniunea cu Sine: la aceasta se referă mesajul despre Împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceasta Mântuitorul Iisus Hristos instituie Sfânta Euharistie ca bază de integrare a comuniunii între el și oameni.

Chemarea lui Iisus la urmarea Lui este invitația în comunitatea celor care merg împreună spre a de a fi membri al poporului lui Dumnezeu în pelerinajul lui spre Împărăția cerurilor. Împărăția este viitoare și totuși poate fi trăită deja. Comunitatea euharistică celebrează pe Cel ce a venit și pe Cel Care va veni. Celebrarea Euharistiei este sărbătoarea Bisericii misionare, Împărtășania este « hrană pentru misionari ».

Dragostea jertfelnică a Fiului întrupat lucrează în lume ca izvor de viață. El a vestit Împărăția prin cuvânt și fapte dătătoare de viață, fapte concrete de slujire: a iertat pe cei păcătoși, a vindecat bolnavi de tot felul, a săturat pe cei flămânzi, a scos demoni, a înviat morți. Puterea lui dătătoare de viață se manifestă și ca o confirmare a misiunii Sale în lume căci toate faptele Sale sunt « semne » ale Împărăției: “ Dar dacă Eu îi scot pe demoni cu degetul lui Dumnezeu, iată că Împărăția lui Dumnezeu a ajuns la voi ! ” (Lc. 11, 20).

Apropierea supremă a lui Iisus de oameni s-a realizat nu doar pentru a intra în comuniune cu ei ci și pentru a le recunoaște și restabili identitatea și demnitatea de chipuri ale lui Dumnezeu. Pentru că este vorba de toți oamenii și de restabilirea comuniunii lor cu Dumnezeu, porunca iubirii stă în centrul eticii Sale. Iubirea lui Dumnezeu și a omului nu sunt identice însă nici despărțite, ele sunt « neamestecate și neschimbate » pentru că fiecare om poartă chipul lui Dumnezeu.

Prin apropierea supremă a lui Iisus de toți oamenii ne-a arătat că Iubirea nu este un « principiu » vag, ci este o « Comuniune » de Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dumnezeu este iubire pentru că este Treimea veșnică, o comuniune de Persoane vii, egale și distincte. Fiul întrupat revelează această comuniune de iubire în lume.

Întru aceasta El este nu numai cel ce invită ci și calea: “ Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine ” (In. 14, 6).

Strâns legate de iubire sunt libertatea, dreptatea, eliberarea și frăția întregii omeniri în adevărul, armonia, bucuria și plinătatea vieții în comuniune cu Dumnezeu și cu semenii. Iisus nu a vorbit despre aceste valori într-un limbaj filosofic și vag, ci le-a revelat în putere, prin « semne » clare și cuvânt, dar mai presus de toate prin însăși viața Lui.

În misiunea creștină se urmărește restaurarea omului, recâștigarea vieții lui înstrăinate de Dumnezeu și de sine însuși, aducând în viața omului schimbare, transformare, orientare spre viața care vine de la Dumnezeu.

Misiunea Bisercii pregătește omul pentru bucuria Celui Care vine. Bucuria aceasta poate fi trăită și anticipată în Biserică prin cult și cuminecare: ,,Icoana, simbolismul liturgic, imnele și doxologia sunt o poartă de intrare din lumea de aici spre lumea transfigurată ce va să vină. Actul liturgic are la bază actul de credință, viața cultică a Bisericii este o celebrare sacramentală a credinței”.

3.1. Semn. Sfânta Scriptură, mijloc divino-uman de comunicare și comuniune.

Sfânta Scriptură cuprinde Revelația lui Dumnezeu făcută oamenilor. În actul

Revelației Dumnezeu se dăruiește omului, se comunică acestuia, îi transmite prin

cuvinte și viziuni, semne și minuni voința Sa de iubire, de viață, de comuniune veșnică.

În Noul Testament, Evanghelia este Cuvântul lui Dumnezeu, Care vorbește El însuși,

sub chipul Fiului Omului, lisus Hristos, în care S-a întrupat din Fecioara Maria.

În Scriptură, creștinul găsește înțelepciunea lui Dumnezeu-Cuvântul care se comunică

oamenilor într-o diversitate de forme și circumstanțe: ”Sfintele Scripturi au puterea să

te înțelepțească spre mântuire prin credința întru Hristos Iisus. Toată Scriptura este

insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre

înțelepțirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine

pregătit pentru orice lucru bun”. (II Timotei 3, 15-17).

Scopul propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu este realizarea comuniunii divino –

umane descoperite prin întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, Cuvântul vieții care nu

este doar ascultat ci se lasă văzut, contemplat și atins. Trăirea Cuvântului lui Dumnezeu

drept Cuvânt al vieții face ca Biserica să devină martor și vestitor la vieții veșnice, viață

de comuniune pământească și cerească. ”Pentru faptul că Hristos rămâne mereu prezent

în Biserică până la sfârșitul veacurilor, citirea Sf. Scripturi, prin care noi intrăm în

comuniune cu Hristos – Cuvântul vieții, este întodeauna un act de comuniune spirituală

care se lasă exprimată în diverse moduri, cu scopul ca omul întreg să guste din taina

prezenței lui Dumnezeu.” Misiunea Bisericii de predicare a cuvântului lui Dumnezeu

și Revelația au o legătură ontologică, pentru că Biserica nu propovăduiește un adevăr al

ei, ci pe Dumnezeu însuși prezent în Biserică, actualizând prin Duhul Sfânt cuvintele

Sale. Omul cunoaște pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu S-a revelat și Se revelează și

omului de astăzi, ca dintotdeauna prin actualizarea acestor cuvinte în lucrarea de

evanghelizare a Bisericii lui Hristos.

În ceea ce privește componenta dinamică a cuvântului revelat, în perspectiva

Revelației, cuvântul nu înseamnă doar un enunț despre conținutul unui lucru, ci și forța

activă, puterea care împlinește ceea ce cuvântul semnifică. Acest cuvânt implică și

evenimentul însuși, prezența Celui care vorbește, respectiv a lui Dumnezeu prin energia

Sa necreată. Cuvântul lui Dumnezeu are pe Dumnezeu însuși ca subiect. Dinamismul

cuvântului divin se înrădăcinează în dinamica persoanei care rostește cuvântul, respectiv

Persoana divină care crează și mântuiește. Cuvântul lui Dumnezeu este în sens noetic,

deodată discurs despre "adevărul și lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu cel Viu.

Cuvântul lui Dumnezeu lucrează în mod infailibil ceea ce spune. Dumnezeu îl trimite ca

pe un mesager viu și El veghează asupra lui pentru a-1 împlini. Cuvântul lui Dumnezeu

rămâne întotdeauna, fidel și eficace.

Cuvântul lui Dumnezeu se adresează tuturor oamenilor, are o valoare universală. Hristos

este Dumnezeu care Se revelează și Dumnezeu revelat în condiția omului purtător de

trup, fără de păcat, mărturisitor al iubirii Părintelui ceresc pentru oamenii chemați la

comuniune în viața, cu Dumnezeu însuși. Cuvintele lui Dumnezeu adresate oamenilor

ca Lege a Sa întrupată în însuși Cuvântul Său, Iisus Hristos, au valoare pentru toate

timpurile și pentru toți oamenii.

Revelația reprezintă manifestarea lui Dumnezeu în viața oamenilor pentru a le deschide

acestora orizontul cunoașterii Sale, pentru ca aceștia să conștientizeze că ei sunt creația

lui Dumnezeu și trebuie să cunoască pe Creatorul lor, că viața lor este un dar de la

Dumnezeu pentru care au datoria morală de a mulțumi Creatorului în acte de

recunoștință cristalizate în istoria religioasă a umanității prin cult.

Pentru creștinism, Revelația se face cunoscută în viața lui Iisus. Această viață din istoria

noastră devine temei al credinței. Nu există Revelație fară credință, nici de altfel credință

fără Revelație.

Sf. Scriptură este o carte istorică dar a cărei interpretare nu poate fi redusă la metoda

istorico- critică și nici la cea alegorică. În timpurile noastre, Hristos cel proslăvit își

continuă lucrarea de revelare în Biserică prin lucrarea inspirațională, «interpretativă»

(hermeneia) a Duhului Sfânt: «când Duhul Adevărului va veni… vă va vesti cele viitoare.

Tradusă în limbaj omenesc, această revelație și-a primit deja forma normativă prin

mărturia apostolică pastrată în Sfânta Scriptură.

Misiunea Mântuitorului lisus Hristos, încredințată apoi Bisericii Sale prin Duhul Sfânt,

are scop de a revela pe Dumnezeu-Tatăl, de a elimina păcatul și răul, de a mântui lumea.

De aceea, Sfânta Scriptură este Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu care "S-a tălmăcit pe Sine

în cuvinte, în lucrarea Lui de apropiere de oameni prin ridicarea lor la El, până la

întruparea, învierea și înălțarea Lui ca om".

Promisiunea Mântuitorului lisus Hristos că El va fi cu noi, oamenii, până la sfârșitul

veacurilor (Matei, 28, 20), trebuie înțeleasă într-o perspectivă pnevmatologică și eclesială,

deoarece prezența Sa euharistică prin Duhul Sfânt în comunitatea drept mărturisitoare

este prezența și cunoașterea Sa în iubire, împlinirea învățăturii Sale (Luca, 24,13-32; Ioan,

14,26; 16,13-15).

”Revelația este întâlnire cu Dumnezeu revelat deplin în Hristos, ale Cărui cuvinte și a

cărui prezență sunt actualizate anamnetic, hermeneutic, liturgic și sacramental.”

Revelația lui Dumnezeu în Hristos este Revelația Iubirii Sale infinite față de om. Așa cum

soarele face inutilă lumina stelelor, care își retrag smerite lumina licărindă la apariția

astrului prea luminos al zilei, tot așa Soarele Hristos reprezintă plinirea Revelației.

3.2. Simbol. Comunicare pentru comuniune.

În perspectivă misionară, limbajul uman devine semnul participării omului la

transcendență realizează trecerea de la comunicare spre comuniune. Limbajul teologic

prin care se exprimă realitatea Revelației trebuie să se caracterizeze prin coerență, trebuie

să-și păstreze specificitatea sa, caracteristica esențială de a fi cuvântul lui Dumnezeu.

Limbajul teologic se caracterizează prin câteva particularități. Limbajul biblic și teologic

este metaforic. Metafora în limbajul biblic dar și în poezia teologică se constituie într-un

"adevăr metaforic" ce atinge temeiul ultim al ființei. Caracteristic limbajului biblic și celui

teologic este realitatea exterioară, transcendentă, câmpul primordial în care Cineva

vorbește despre ceva cuiva, anume "un subiect care se află în centrul situației

despre care relatează discursul și care se realizează într-un eveniment al Cuvântului, adică

într-un act de limbaj în care Subiectul discursului are inițiativa.

Limbajul biblic și teologic este simbolic, chiar dacă cuvântul ,,simbol” nu este folosit în Sfânta Scriptură textul biblic conține numeroase simboluri.

Termenul de simbol provine din greaca veche : ,,symbolon” vine de la ,,symballo” care înseamnă ,,a pune împreună”. Verbul a fost utilizat în contextul relațiilor tradiționale de ospitalitate: pentru a mijloci întâlnirea între două persoane care nu se cunoșteau, se foloseau diverse obiecte (pieptene, monedă) care erau rupte în două obținându-se jumătăți cu margini neregulate. Prin punerea împreună a celor două jumătăți acestea se puteau recunoaște. Putem spune că simbolul este simultan ,,unul și două”, sau că are două părți care se caută și se integrează. Din forma unuia dintre termeni îl putem deduce pe celălalt.

Problematica simbolului depășește sfera teologiei, fiind centrul investigațiilor filosofice, lingvistice, sociologice. Simbolul este un semn material care învăluie și dezvăluie o prezență spiritual. Cele două părți ale simbolului: una vizibilă și alta invizibilă revelează o taină pe care el o evocă. Gilbert Durand observă că ,,simbolul este o reprezentare care face să apară un sens secret, el este epifania unui mister”.Luc Benoist este de părere că ”rolul simbolismului constă în a exprima orice idee într-un mod accesibil pentru toată lumea”.

În teologie cunoașterea simbolică este calea prin care se descoperă tainele dumnezeiești, simbolul trimite mereu către o realitate spirituală – Dumnezeu, care este un îndemn către transfigurarea ființei umane. Descoperirea lui Dumnezeu, prin Biblie, se face în mod simbolic, mesajul se transmite prin intermediul cuvintelor umane și a autorilor insuflați cu Duhul Sfânt – ca mod de acces spre Dumnezeire și viață veșnică (In. 17,3).

Simbolul este limbajul revelației prin excelență implică un raport de participare și o funcție unificatoare.

Simbolul impune o regulă de recunoaștere între subiecți care obligă orice conștiință să descopere alteritatea. ,,Chipul uman este perpetuu în căutarea Prototipului, iar în limbajul teologic, ca și în experiența tăcerii pătimitoare a divinului, comuniune dintre Dumnezeu și om, ființa și gândirea, Dumnezeu cel infinit și intelectul-inima omului se acordă prin chenoza divină și îndumnezeirea umană. Simbolul înseamnă prezența, coexistența, simultaneitatea relației persoanelor deschise una către cealaltă, implicate în experiența comuniunii.” Limbajul teologic este comunicare prntru comuniunea cu Cel despre care se vorbește, autoimplicat în discursul însuși. Limbajul are și o dimensiune auto-implicativă: în sensul că acela ce rostește cuvântul, persoana, prin taina cuvântului intră, este prezentă dinamic, spiritual în cel și cu cel căruia îi rostește cuvântul și invers (loan 3, 15-16)

”Simbolica creștină cuprinde vii și morți, vehiculând taine indescifrabile, lucruri lumești trecătoare, aparent – stabile, cognoscibile, știință sub semnul eternității, deosebită de ceea desfășurată sub semnul infinitului, știința dogmelor nu a conceptelor, depășind rațiunea omului întrebător și scormonitor, transformată în vehicol al tainelor și în instrument al cunoașterii prin har a lucrurilor lumești.”

Creștinul ortodox doritor de experiență spirituală autentică și iubitor de Dumnezeu și de

adevărul Lui este chemat la comuniunea cu El prin:

A) rugăciunea comunitară, Sfânta Liturghie și participarea la cultul Bisericii;

B) lecturarea Sfintei Scripturi împletită cu rugăciunea personală

C) iubirea creștină concretizată în slujirea oamenilor după modelul lui Hristos (acte

caritabile, flantropice, când Hristos ni se înfățișează sub chipul omului în suferință, lipsit,

marginalizat).

Paul Ricoeur stabilește următoarele forme ale discursului teologico-misionar:

Discursul este unul profetic, pentru că prin acesta se actualizează profetico-sacramental cuvintele lui Hristos însuși ca adevăr al lui Dumnezeu care

Evenimentele Revelației au cauza în transcendent, în Dumnezeu ca realitate ființială și personală absolută, iar acestea sunt relatate, narate permanent.

Discursul teologico-misionar este unul prescriptiv. Acesta este un discurs al Bisericii pentru omenire, pentru integritate spirituală, vindecare și mântuire, concretizat ca Alianță, ca Biserică a lui Dumnezeu, continuatoare prin Duhul a lucrării răscumpărătoare a lui Hristos.

Discursul teologico-misionar este, de asemenea unul sapiențial. Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu, (Isus Sirah, 1,14) ascultarea de Dumnezeu, de o manieră existențială "cu frică și cu cutremur" în perspectiva mântuirii, pentru împărtășirea din iubirea infinită a lui Dumnezeu ce aduce pace și fericire spirituală prin vederea celor suprafirești.

Discursul teologic este unul imnic, unul al aducerii aminte, al neuitării – aletheia – de Dumnezeu și de evenimentele minunate săvârșite de El însuși pentru oameni, în actele liturgice, sacramentale și spiritual-mistice ale Bisericii care actualizează mântuirea și prin care Dumnezeu însuși Se face prezent și este de față real, dinamic, luminos și eficient în comunitatea care îl invocă și îl adoră: "Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor" (Matei, 18,20). Creația poetică, teologică permanentă a Bisericii cu referință fundamentală la textul revelat face ca discursul teologic să nu rămână la litera care omoară ci să se deschidă spre Duhul care dă viață.

În temeiul Scripturii și al Tradiției Bisericii mărturisim că nu există creștinism fără

Revelație, fără Dumnezeu Care se comunică omului și îl cheamă permanent la comuniune

și cuminecare.

3.3. Sacrament. Sfintele Taine: expresia sacramentală a misiunii Bisericii.

În activitatea ei misionară Biserica crede, mărturisește și celebrează cultic prezența

profetică și mântuitoare a lui Hristos prin Duhul Sfânt. ,,Misiunea ortodoxă este

structurată pe Liturghie și pe Taine, Euharistia imprimând adevăratul ritm însăși misiunii:

mai întâi adunarea (ek-kaleo) și apoi trimiterea < Cu pace șă ieșim… >. Euharistia

creează comuniunea adună pe creștini, îi unește cu Hristos și între ei înșiși iar din acest

pisc al adorării fiecre devine un apostol, un Hristos, în Hristos.”

În Biserică ”preotul creștin este o ființă având chemarea să comunice mistere care îl cuprind împreună cu credincioșii. Mistică și comunicare, nu hermeneutică… Limbajul ritualic, oral și gestic este stabilit și transmis de istoria și de tradiția sacră, preotul comunicând prin servicul divin adevărurile credinței, limbajul pierzând semnificația psihologică și logcă obișnuită. Este limbajul comun sacralizat. Este situarea spirituală a preotului și credincioșilor în sfera Raiului, la care participă păstorul împreună cu păstoriții…Limbajul teologal se desfășoară în limitele tainelor cuprinse în servicul divin, iar când teologul speculează, rătăcește filosofic. Lucrurile sfinte îmbracă forma dogmelor, nu constituie o doctrină sau un sistem, unitatea dogmatică fiind transcendentă . Un teolog nu construiește doctrinar sau sistemic <ci expune adevăruri revelate>.”

Liturghia Bisericii actualizează Scriptura care rememorează și retrăiește trecutul

pentru a lua parte acum la harul eshatologic al viitorului. Dumnezeu oferă cuvintele Sale

oamenilor, Acolo unde este cuvântul Său este concomitent și prezența Sa harică, în

energia veșnică necreată ce înconjoară misterul treimic.

Misiunea Mântuitorului lisus Hristos, încredințată apoi Bisericii Sale prin Duhul Sfânt,

are scop de a revela pe Dumnezeu-Tatăl, de a elimina păcatul și răul, de a mântui lumea.

Promisiunea Mântuitorului lisus Hristos că El va fi cu noi, oamenii, până la sfârșitul

veacurilor (Matei, 28, 20), trebuie înțeleasă într-o perspectivă pnevmatologică și eclesială,

deoarece prezența Sa euharistică săvârșită cu invocarea sacerdotului liturghisitor prin

Duhul Sfânt prezent și activ în comunitatea dreptinărturisitoare este prezența și

cunoașterea Sa în iubire, împlinirea învățăturii Sale (Luca, 24,13-32; Ioan, 14,26; 16,13-

15).

Misiunea creștină are o dimensiune liturgică. După cuvântul Sfintei Scripturi și al

sfinților Părinți, creștinul are o responsabilitate nu numai pentru propria mântuire ci și

pentru mântuirea altora și a întregii lumi. Această responsabilitate se concretizează în acel

mod de viață la care ne îndeamnă ectenia: "pe noi înșine și unii pe alții și toată viața

noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm."

Toți suntem chemați să ne aducem pe noi înșine și pe alții jertfe duhovnicești, bineplăcute

lui Dumnezeu în Iisus Hristos (Rom.12,1), pentru ca întreaga creație să devină o liturghie

cosmică, spre lauda lui Dumnezeu și fericirea creaturii.

Viața liturgico-sacramentală aduce înnoirea lumii. Este expresia deplinei comuniuni,

normă de bază a vieții eclesiale. Prin Botez și Euharistie, creștinul trăiește la maxim taina

unității eclesiale prin excelență, de aceea este nevoie de invocarea puterii Duhului Sfânt

factorul unificator, vivificator și epifanic. Toate Tainele au acest caracter epiclectic. Doar

în/și prin Biserică – ca extensiune a Trupului uman (mort și înviat) a Mântuitorului,

creștinul pregustă încă de pe pământ veșnicia, trăind anticipat dimensiunea eshatologică

a proprie-i existențe.

Misiunea Bisericii Ortodoxe prin Sf. Liturghie – care este în însăși ființa sa misionară –

se concretizează asupra explicării și însușirii de către creștini și necreștini a celor trei

mari taine pe care le deține și la transmite în mod nealterat încă din epoca apostolică și

anume:

învățătura neștirbită despre Sfânta Treime (cu toate implicațiile ei atât pe planul trinitar cât și iconomic)

învățătura despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu (cu toate consecințele ei) dar și a prezenței Sale cu trupul cel mort, înviat și preaslăvit în lume prin Biserică și Liturghie până la sfârșitul veacurilor

învățătura despre Euharistie, ca mod al prezenței reale și personale, a Fiului lui Dumnezeu făcut Om, punctul de început al unirii noastre cu Dumnezeu Cel în Treime, și începutul îndumnezeirii și înfierii noastre prin harul Duhului Sfânt.

Aceste Taine, Treimea, Întruparea și Euharistia cu celelalte sacramente le trăim într-o atmosferă mistică în și prin Sfânta Liturghie, rânduială liturgică centrală în cadrul spiritualității noastre ortodoxe. Ea s-a păstrat până în zilele noastre în chip nealterat și reprezintă tezaurul de mare preț al Ortodoxiei.

4. Mărturisirea dreptei credințe prin cuvânt și faptă.

Mărturisirea dreptei credințe se referă la totalitatea vieții creștine: cult, spiritualitate, filantropie, slujire, toate aceste manifestări având o valoare teofanică (Matei, 6,6). Prin viața creștină omul trebuie să ajungă la măsura vieții în Hristos astfel încât să poată rosti ca și Sf. Pavel: ”Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Gal., 2, 20). ,,Această tranfigurare este posibilă în reeditarea, în actualizarea spirituală și liturgică a modelului creștin inițial: stăruința în învățătura apostolilor, împărtășire, frângerea pâinii, rugăciune (Fapte, 2, 41-42).”

Mărturisirea dreptei credințe a însemnat dintodeauna și un act de slujire a oamenilor, un act de filantropie, după modelul celui ce slujește, Mântuitorul Iisus Hristos. Motivațiea filantropiei creștine nu este doar de natură psihologică, sociologică (în sensul ajutorului pentru cei marginalizați ai societății), ci este o atitudine de iubire concretă față de om, întrucât creștinismul înseamă fapta concretă în sprijinul aproapelui; așa s-a și impus creștinismul în lumea veche printr-un praxis social care angaja iubirea față de aproapele în numele lui Hristos. Misiunea Bisericii are trei mari planuri de desfăsurare:

1. Evanghelizarea;

2. Mărturia creștină;

3. Filantropia.

Operând în dimensiunea libertății umane, misiologia creștină de oferă o perspectivă asupra existenței, asiupra lumii din punct de vedere al angajarii credinței creștine. Misiologia ortodoxă pune în lumină și relația dinamică ce există între Dumnezeu și lume, o alianță ce începe cu Israelul Vechiului Testament și se desăvârșește cu Biserica.

Marturisirea credinței prin cuvânt și faptă determină dinamica realității și lucrării Bisericii în lume, plinirea <Celui ce plinește toate în toți> (Efes., 1, 21-23). A mărturisi credința nu înseamnă a desfășura activități externe ale Bisercii, doar trimiterea de misionari în spații non-creștine pentru a le creștina, ci presupune o deschidere practică prin execelență care angajează învățătura Bisercii în dialog cu ideologiile seculare și oferă discursul Bisercii despre Dumnezeu unei lumi create, iubite și mântuite de Acesta.

Prin medierea Bisercii omul poate ajunge la cunoașterea și comuninea cu singurul și adevăratul Dumnezeu.

Atunci când vorbim despre misiunea Bisericii ne referim la lucrarea, la activitatea Bisericii și la gama de activități pe care aceasta le desfășoară în lume:

Propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, a Evangheliei lui, acțiunea de evanghelizare prin cuvântul rostit și cuvântul scris prin care oamenilor li se comunică adevărul dumnezeiesc despre lume și viață, despre rostul existentței umane în lume.

Un mod de viață, de comportament, o existentă creștină, eclesială, aplicare a principiilor evanghelice.

Această viață, în comuniune, în relația iubitoare dintre Dumnezeu și om prin harul divin este de fapt ”o viață în Hristos” (Galateni 2,20).

La viața cu Hristos – Dumnezeu, în lumina și adevărul Său, omul are aces prin Taina Botezului care îi conferă o identitatea nouă, aceea de creștin care se desăvârșește prin Mirungere și Euharistie. Omul devine astfel un mărturisitor al lui Hristos, călăuzit de cuvintele Sale și împlinitor al poruncilor Sale prin care realizează de fapt, că trăiește autentic și experiază bucuria vieții înnoite întru lumina și adevărul dumnezeiesc al Revelației, de fapt actul permanent prin care Dumnezeu cheamă pe fiecare om la experiența vieții în comuniune cu Sine. Misiunea Bisericii este și lucrarea sacră de apărare a credinței celei drept mărturisitoare printr-o reflecție teologică și eclesiologică asupra misunii creștine care este întâi de toate ”misiunea lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu Însuși prin care acesta împărtășește lumii din viața divină și o mântuiește. Nu există misiune a Bisericii decât datorită faptului că există mai întâi misiunea lui Dumnezeu care trimite Biserica spre a extinde Împărăția Sa la întreaga creație.

”Chiar dacă creștinismul este o realitate religioasă, spirituală și culturală complexă, dată de o istorie bimilenară, de diversitatea culturilor în care s-a încarnat și care au fost evanghelizate, cu toate tensiunile confesionale, există o unitate creștină în chipul divin al omului restaurat de Botezul în numele Sfintei Treimi, de prezența Cuvântului în lucrarea evanghelizatoare, de filantropia creștină și de o cultură creștină ce a marcat o istorie comună în mărturisirea lui Hristos ca Domn și Mântuitor al lumii, ca Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.”

4.1. Propovăduirea Cuvântului – lucrare fundamentală a Bisercii

Predicarea Evangheliei trebuie să urmărească nașterea și transmiterea dreptei credințe, deoarece regula credinței devine regula vieții. Viața creștină autentică este posibilă numai printr-un act de auto-identificare a fiecărei generații de credincioși cu practica de totdeauna a Bisericii, prin retrăirea în "comuniunea sfinților" în unitate de gândire și viață cu predecesorii, de aici transmiterea Tradiției ca exigență a misiunii.

Misiunea, ca eveniment evanghelic, presupune comunicarea credinței creștine într-un context etnic, cultural și social concret al unei comunități umane, după modelul întrupării Domnului, Care ca om a trăit în cadrul unui popor, într-un mediu cultural și social concret, asumând condiția umană în totalitatea ei pentru a fi cu adevărat Dumnezeu cu noi și pentru a ridica omul la asemănarea cu Dumnezeu, în comuniune cu El.

Comunicarea Evangheliei către o comunitate umană concretă, vizează crearea unei culturi creștine care să fie mediu adecvat de comunicare și trăire a Evangheliei. Pentru ca Evanghelia să fie receptată în contextul lumii contemporane este necesară cunoașterea lumii cu aspirațiile dar și cu contradicțiile ei provocate de întunericul înstrăinării de Dumnezeu.

În acest sens Sfânta Liturghie are un loc central în viața creștină.Sfânta Liturghie este structura de comuniune și înaintare împreună a credincioșilor spre Împărăția lui Dumnezeu, dar și mediu în care creștinii se pregătesc pentru propovăduirea Cuvântului. Încadrarea în ritmul liturgic al Bisericii este o condiție pentru o misiune creștină autentică și eficientă. Vocația misionară nu este numai individuală ci și colectivă. Comunitatea liturgică și parohială trebuie să devină de aceea o forță mărturisitoare la nivel local prin calitatea vieții creștine și slujirea semenilor. Dacă preoția slujitoare sau sacramentală are un rol și o responsabilitate specială în misiunea Bisericii, aceasta nu înseamnă că misiunea este rezervată numai clericilor. Dimpotrivă, misiunea creștină este o datorie ce decurge din însăși starea de creștin. Toți creștinii sunt chemați să vestească în lume, după darurile și locul lor în Biserică și societate, bunătățile Celui Ce ne-a chemat din întuneric la lumină și din moarte la viață (I Pt.2,9), ca laudă și mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru toate darurile ce ni le-a făcut. Apostolatul mirenilor este astăzi cu atât mai necesar, cu cât domeniile activitătii umane sunt tot mai diversificate și mai complexe așa încât există situații în care laicii pot desfășura o activitate misionară intensă. Propovăduirea și mărturia prin calitatea și sfințenia vieții este cel mai eficient mijloc de misiune. Pentru că nimic nu este mai convingător decât creștinul, comunitatea sau sfântul care oferă un exemplu concret de împlinire a sensului vieții și iradiază liniște, pace și iubire. Și aceasta cu atât mai mult într-o societate care nu poate oferi o coerență și un sens al vieții. Tendinței crescânde de secularizare nu i se poate opune cu eficiență decât alternativa exemplului unei vieți împlinite în comuniune cu Dumnezeu. Creștinul de astăzi, preot sau laic, este un om al dialogului care trebuie și să asculte, să manifeste deschidere față de celelalte discursuri, să fie comunicativ cu semenii. În contextul autonomiei valorilor, al pluralismului discursurilor, consacrate ca adevărate în aria propriei competențe, discursul teologic, întegrator prin natura sa universală, creștinul trebuie să respecte celelalte discursuri – în măsura consistenței și a validității lor – și pe oamenii care le vehiculează în societatea diversificată, să fie în dialog interdisciplinar cu alte domenii de manifestare umană.

Actualul context al mărturiei, al misiunii Bisericii impune următoarele exigențe:

fidelitate față de Sfânta Scriptură și Tradiția creștină a Bisericii lui Hristos;

coerență internă în discursul teologic;

plauzibilitate, credibilitate;

adecvare la experiență;

practică misionară, efort moral, ascetic pentru întărirea în credință;

capacitate de a teoretiza, de a expune și în scris experiențele misionare, ale mărturiei credinței;

deschidere pentru dialog, pentru un orizont cât mai extins al cunoașterii și experienței creștine spre creștinarea instituțiilor umane, a întregii vieți.

4.2. Activitatea social – filantropică: „liturghia după liturghie”.

Liturghia euharistică relevează comuniunea Sfintei Treimi și rolul ei de mediator între modul de existență trinitar și modul de existență comunitar. Liturghia are și un rol de transmitere a vieții de comuniune, care există în Dumnezeu, în viața de comunitate a Bisericii și a umanității.Tot ea are rolul de a introduce lumea, indivizii și comunitatea, în viața lui Dumnezeu. Modul divin trinitar de existență trece astfel în modul uman comunitar prin actul liturgic.

Actul fundamental prin care se produce această trecere este cuminecarea, sau împărtășirea cu Sfintele Taine în urma căreia credincioșii se constituie ca o comunitate eclesială și umană autentică, în deplină unire cu însuși Trupul și Sângele Domnului. Există însă mai multe elemente care pregătesc și întrețin acest spirit comunitar, fie înainte, fie în timpul, fie după Liturghie. Ca element de pregătire pentru Liturghie și cel mai important este Taina mărturisirii păcatelor, numită Taina de reînnoire a harului botezului. Biserica a îndemnat la pocăință și la mărturisire pe toți cei ce au păcătuit după botezul sacramental, Taină care se dă spre iertarea păcatului strămoșesc. Pocăința singură nu este suficientă, ci trebuie să fie urmată de mărturisirea personală și dezlegarea păcatelor de către preot. Biserica afirmă eficacitatea mărturisirii și a validității iertării păcatelor prin cuvintele „Te iert și te dezleg”. Fiindcă nu există împărtășanie anonimă, numele celui ce se cuminecă fiind rostit de preot, tot așa nu există dezlegare generală, anonimă. Fiecare creștin se prezintă personal înaintea lui Dumnezeu, cu păcatele sale, pentru a primi iertarea nemijlocită.

Taina mărturisirii are un caracter terapeutic, are un rol important în eliberarea de egoism și de individualism, nu numai la nivel personal, ci și la nivel comunitar.

Un moment liturgic de propovăduire este mărturisirea credinței comune prin rostirea Crezului. Acesta este acceptarea personală a unei credințe comune, într-un context comunitar public. „Pâinea comună” – Euharistia – presupune credința comună. Crezul evidențiază unitatea de credință a comunității care prezintă ofranda și care așteaptă revelarea tainei unității treimice: „ Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim: pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită”. „Sărutarea păcii”, care precede rostirea Crezului, nu este altceva decât gestul care amintește porunca evanghelică: „Dacă îți aduci darul la altar, și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; vino de adu-ți ofranda” (Mt., 5, 23-24).

Aducerea ofrandei liturgice este realizată de comunitatea cu toți membrii ei. În Taina Euharistiei, comuniunea cu Dumnezeu devine o realitate concretă, existențială, cât e cu putință aici și acum, deoarece plenitudinea unirii va fi atinsă în veacul viitor. Cuminecătura este condiția existenței, unității și creșterii Bisericii. Euharistia este „pâinea cea spre ființă” a Bisericii. Unitatea văzută a parohiei este fructul cuminecării cu Sfintele Taine. Biserica este extinderea lui Hristos în trupul Său, pe calea Sa spre plenitudine. Ea constituie o singură realitate, cu dublă dimensiune: divino-umană, văzută-nevăzută, adică, comuniunea sfinților de la origine și până în prezent, și comunitatea credincioșilor, poporul lui Dumnezeu.

Liturghia euharistică este înțeleasă și în afara spațiului și timpului liturgic.

Această „liturghie după Liturghie” trebuie să se practice de către fiecare creștin în parte și de către comunitate ca atare. Ea se poate exercita sub diverse forme . A propovădui Evanghelia înseamnă a deveni solidari cu săracii pământului, cu cei lipsiți, triști și oprimați, așa cum afirmă Mântuitorul Iisus Hristos, citând din cartea proorocului Isaia la începutul misiunii Sale: „Duhul Domnului peste Mine, că El M‑a uns să binevestesc săracilor, M‑a trimis să‑i vindec pe cei cu inima zdrobită, robilor să le propăvăduiesc dezrobirea și orbilor vederea, pe cei asupriți să‑i eliberez și să vestesc anul bine primit al Domnului” (Lc 4, 18‑19).

Biserica are nevoie de mărturia evanghelică a fiecărui credincios, căci nici un dar nu e așa de bine primit de Dumnezeu de la noi, ca acela de a aduce suflete cuvântătoare prin pocăință. Căci lumea nu are un preț deopotrivă cu al unui suflet. Lumea trece, iar sufletul e nestricăcios și rămâne. Cea mai autentică formă de „liturghie după liturghie” este iubirea semenilor. Sf. Părinți au văzut în iubirea aproapelui, o „taina fratelui”, locul unde se exercită în mod văzut iubirea de Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele, credința și filantropia trebuie văzute ca un întreg: nu separate sau una după alta.

4.3. Educația religioasă, componentă a misiunii Bisericii în lume.

Educația religioasă face parte din strategia misionară a Bisericii. Necesitatea ei este exprimată prin nevoia de a-i crește pe fiii Bisericii prin Hristos și în Hristos, ghidându-le viața spre mântuire. Educarea dreptei credințe se face printr-o predare explicită, structurată și sistematică în cadrul unui program de predici, cateheze, ore de religie.

În cadul orelor de religie credința nu se predă și nu se învață din perspectiva îmbogățirii

elevilor în ceea ce privește cultura generală, ci spre a deschide sufletul lor spre

cunoașterea lui Dumnezeu și spre o viață în care ei să observe și să urmeze principiile

și valorile creștine. Pentru transmiterea și păstrarea dreptei credințe preotul împreună cu

profesorul de religie au misiunea de a desfășura un program sistematic al activităților

catehetice și de îndrumare moral – duhovnicească a elevilor.

În societatea contemporană în care actul educațional este din în ce în ce mai marcat de

secularizare, orice lecție de religie trebuie să fie concepută ca un act misionar, de

transmitere, de aprofundare și de întărire în dreapta credință. În cadrul educației

religioase elevii vor fi învățați să dobândească simțul misiunii și al responsabilității, prin

mărturisirea credinței, prin cuvânt și faptă și prin invitarea altora spre experiența

religioasă. Educația religioasă propune o poziționare activă a Bisericii în societate,

oferind alternativa viabilă secularizării și consumismului, promovarea adevărului

revelat în fața ideologiilor post-moderne, a ateismului, nihilismului și panteismului.

Prin educația religioasă se realizează descoperirea sensurilor fundamentale, teologice,

mistice, ale ritualurilor creștine. Ea este o cale spre trăirea duhovnicească, asceză, post

și rugăciune.

Educația creștină pune accentul pe formarea caracterelor în conformitate cu normele

moralei evanghelice, contribuie serios la asanarea morală a societății.

Prin ora de religie este cultivată interdisciplinaritatea și multiplele conexiuni realizate

de educația creștină în planul mai larg al învățământului și cunoașterii realităților vieții.

Modurile de realizare a educației religioase sunt:

– în unități de învățământ ale statului (drept prevăzut în Constituția României și Legea

învățământului), Religia este materie școlară de bază. Bazele studiului se pun în

învățământul preșcolar, prin colaborarea dintre educatori și slujitorii bisericești, apoi se

continuă în școala primară, gimnaziu și liceu, cu personal calificat.

– pentru filiera vocațională „Teologie”, în unități de stat – Seminarii și Facultăți de

teologie, sub dubla coordonare: a Bisericii și statului;

– în școli confesionale speciale, pentru pregătirea personalului clerical, instruirea

personalului monahal și a laicilor implicați în slujirea misionară a Bisericii

– în cadru organizat în parohii și mânăstiri, prin predici și cateheze, care urmăresc

sporirea zestrei de cunoștințe religioase a credincioșilor, mai ales a celor care n-au prins

Religia în școală;

– în mod individual, la scaunul duhovniciei, printr-o relație vie, bazată pe dialog și

sfătuire spre lucrarea personală a creșterii spre mântuire;

– prin publicarea și răspândirea de tipărituri religioase: Biblii, Catehisme, cărți, broșuri,

prin editarea și răspândirea materialelor de educație pe suport vizual: icoane, afișe,

postere, casete video, DVD-uri, site-uri Internet;

– prin mass-media bisericească și laică (TV, radio, presă).

Toți cei chemați la realizarea educației religioase au misiunea de a propovădui

Evanghelia lui Hristos, conștientizând tinerii de faptul că depărtarea de adevărul revelat,

manifestat în persoana și activitatea lui Iisus Hristos îl duce pe om în derivă.

Dimensiunea misionară a educației religioase vizează pe lângă instruirea tinerilor în

ceea ce privește elementele de doctrină și istorie creștină și îndrumarea tinerilor spre

împărtășirea cu Sfintele Taine deoarece “misiunea vizează încorporarea și creșterea

oamenilor ca membri ai Bisericii – trupul lui Hristos, până la măsura vârstei plinătății

Lui (Efes 4,13)”.

Sfânta Liturghie este o înaintare împreună spre Împărăția lui Dumnezeu și în același

Timp un loc în care creștini se pregătesc pentru misiune.

”Misiunea de a-i educa pe cei tineri prin prisma Evangheliei lui Hristos presupune

pentru profesorii de religie atât competențe specifice în planul conținuturilor

disciplinare și a didacticii disciplinei cât și conștientizarea și asumarea dimensiunii

misionare a activității oricărui profesor de religie.”

CAPITOLUL II

MISIUNEA BISERCII ȘI PROVOCĂRILE LUMII

CONTEMPORANE

Biserica Ortodoxă Română este o biserică de origine apostolică, poporul român fiind încreștinat de Sfântul Apostol Andrei. Creștinismul la români are o vechime de aproape doua mii de ani, poporul român fiind singurul popor născut creștin.

Istoria poporului român este contemporană și paralelă cu istoria Logosului Întrupat și cu cea a Bisericii Creștine. La începuturile creștinismului și ulterior Biserica s-a implicat activ în dezvoltarea tuturor aspectelor vieții sociale și culturale, înființează ărimele locașuri de asistența socială și organizează primele acțiuni umanitare cu caracter religios. Activitățile culturale și cele caritabile în țara noastră au avut de la început un caracter pronunțat bisericesc, s-au dezvoltat în jurul bisericii, nu pot fi rupte de biserică.

Biserica Ortodoxă este chemată să se implice și astăzi activ în rezolvarea problemelor sociale ale comunității, de pe poziția și cu mijloacele care îi sunt specifice în temeiul misiunii istorice de slujire a aproapelui și pe baza experienței unice, pe care o deține în acest sens. În ciuda provocărilor postmoderne care continuă să adâcească și mai mult rănile produse de comunism, a sărăciei, a suferinței umane Biserica trebuie să-și continuie misiunea de a aduce lumii lumina, pacea și bucuria în Hristos.

Biserica este chemată prin dragostea și mila creștină să rezolve aceste probleme care au la rădăcină cauze profunde și complexe.

1. Rolul și misiunea Bisericii în contextul contemporaneității

După Slăvita Sa Înviere, Mântuitorul Iisus Hristos se arată ucenicilor și le spune: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” Apoi precizează: „Și iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului”. (Matei 28, 19-20).

Misiunea Bisericii se realizează pe baza scripturii și a tradiției liturgice și patristice,în Duhul Sfânt, căci Iisus Hristos Însuși a zis: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul” (Ioan 16,13).

Biserica și Iisus Hristos constituie o unitate indisolubilă. Istoria misiunii se identifică cu istoria Bisericii. Istoria ei este relația Lui Dumnezeu cu oamenii și a oamenilor cu Dumnezeu. Relația umanității cu Dumnezeu se percepe ca realitate istorico – teandrică și sinergică. Vocea profetică a Bisericii are ecou în istorie, ca propovăduire a adevărului și ca mustrare a păcatului. Glasul ei este conform cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”… Chemarea ei se îndreaptă către toți, și face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinței creștine îi aparține doar Ei, în acest fel ajungându-se la o relație simfonică dintre Biserica luptătoare și cea triumfatoare…

Biserica Ortodoxă are o perspectivă eclesială, socială și comunitară a credinței, ca realizare și plenitudine a Lui Iisus Hristos: Biserica mărturisește că Iisus Hristos, mort și înviat pentru toți, oferă omului lumină și puteri prin Duhul Său, ca omul să poată răspunde vocației sale supreme; Biserica, în același timp adunare vizibilă și comunitate spirituală străbate aceeași cale cu omenirea întreagă și împărtășește soarta pământească a lumii; ea constituie, am putea spune, fermentul sau sufletul societății omenești chemate să se reînnoiască în Hristos și să se transforme în poporul lui Dumnezeu.

Demersul misionar al Bisericii în zilele noastre trebuie să accepte faptul că Biserica nu este doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare de membri ci chiar și cea cu numărul cel mai mic, dar în care sălășluiește mărturia cea duhovnicească despre trăirea în viața noastră a vieții lui Hristos, cea autentică.

Misiunea nu este reprezentată ca un proiect grandios care cuprinde totul în sine – acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan și acțiune – ci de intervenția în micro, de îndeplinirea misiunii de următor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice creștin botezat, nu numai clericul și nu numai cei cu anumite răspunderi în Biserică.

Un alt aspect care trebuie precizat este acela că misiunea pe care Hristos a încredințat-o Bisericii Sale nu este de ordin politic, economic sau social: scopul pe care i l-a fixat este de ordin religios. Dar tocmai din această misiune religioasă decurg îndatoriri, lumini și puteri care pot sluji la constituirea și întărirea comunității oamenilor după legea divină.

Înțelegem astfel rolul complex și profund pe care Biserica este chemată să și-l asume în societatea contemporană.

2. Elementele definitorii ale postmodernității

În perspectivă social-istorică, termenul “postmodernitate” desemnează stadiul actual al evoluției capitalismului, numit de Alvin Toffler “al treilea Val” – era tehnologiilor de vârf (informatică, robotică, genetică, nucleară, cibernetică, spațială). Postmodernitatea reprezintă cel mai recent dintre stagiile capitalismului, cel al capitalismului planetar, care, datorită abundenței de produse și încurajarii prin mas-media a consumului (reclame la produse, confecționarea, în emisiunile TV și marile reviste-magazin ilustrate, a unui model de om-vedetă, definit prin confort, lux, bunăstare), este numit și capitalism de consum. În această etapă a evoluției sale, omenirea suferă procesul de globalizare, caracterizat prin virtualizarea granițelor statale, prin transnaționalizarea economiei, prin circulația fară precedent a oamenilor, informației și produselor cu consecință în uniformizarea, standardizarea modului de viață, în detrimentul obiceiurilor și tradițiilor locale.

Peste tot, postmodernismul s-a instalat pe fondul unui progres fara precedent al bunurilor de consum, asemeni hambarelor pline din Evanghelie (Luca 12, 16-21), în detrimentul culturii și spiritualității, aflate într-un teribil regres.

Post-modernitatea este, de fapt, o consecință a unei modernități eșuate, profund dezamăgită de ea însăși: democrația și-a demonstrat fragilitatea în urma instaurării, pe cale democratică, a regimurilor totalitare în Europa și în alte părți ale lumii. Liberalismul economic și-a arătat efectele nocive prin gravele inegalități (sau disparități) economice dintre diferitele zone geografice. Descoperirile științifice i-au dat omului șansa să observe faptul că tot ceea ce a fost creat de om pentru el, se poate folosi și împotriva lui. Descoperirea energiei atomice ne-a făcut să intrăm în era nucleară și să trăim sub amenințarea morții totale. Suicidul planetar a devenit astfel o perspectivă realistă. Industrializarea însăși, ce părea, la începutul modernității, că ne va asigura tuturor un trai decent, a determinat poluarea surselor vieții și șubrezirea continuă a echilibrului ecologic al planetei. Astfel, noi înșine ne-am otrăvit planeta. Secolul XX este secolul de criză a modernității în opoziție radicală față de secolul al XIX-lea, care era unul de triumf al modernității, în care se afirma ideea progresului infinit al omenirii spre un viitor luminos, paradisiac, construit „de” oameni și „pentru” oameni „în” istorie, iar nu „dincolo” de ea. Dacă secolul al XIX-lea stă sub semnul optimismului și al voinței de putere (este secolul colonialismului, impunându-se pofta de dominare a popoarelor „înapoiate” de către cele „civilizate”), secolul XX stă sub semnul pesimismului și al dezamăgirii. Era post-modernă este deci marcată de pesimism: Să nu mai sperați în progres!

3. Factorii determinați ai societății postmoderne și misiuunea Bisericii

3.1. Individualismul

Individualismul presupune cultivarea valorii exagerate a sinelui, afirmarea omului

cu orice preț, căutand să promoveze cât mai sus, pe scara ierarhică, la nivel economic, politic, cultural etc. Aceasta se realizează în mod necesar prin negarea identității primite la naștere, inclusiv în ceea ce privește apartenența religioasă. Tot mai mulți tineri se declară indiferenți față de aspectele tradiționale ale existenței și receptivi față de pseudo-culturi de import. Omul-mașină este sclavul jocurilor pe computer, al imaginilor comerciale care-l împiedică să gândească liber. Se pune în valoare individual și abandonează persoana.

Forța omului postmodern rezidă tocmai în dezechilibrul său interior – acesta îl determină să se abandoneze condiției stresante a vieții, pentru a scăpa de marile întrebări existențiale. Forța interioară nu se bazează pe echilibru, pe cunoașterea realităților vieții, pe căutarea voii lui Dumnezeu (după Matei 6,33 – Cautați mai întai Împarăția Lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă). Individualismul presupune depersonalizare și egoism, lipsa de empatie și sensibilitate față de nevoile celuilalt.

”În inima culturii postmoderne se situează omul contemporan, pentru care nu mai există certitudini metafizice sau filozofice, nici alte adevăruri absolute. Acest tip de om constituie subiectul de lucru al pastoralei și al misiunii creștine din lumea culturii. Dificultatea majoră a năzuinței de „evanghelizare” a culturii se poate identifica în faptul că omul de astăzi nu mai dă credit religiei în general.„

În fața individualismului postmodernist, Biserica îndeamnă cu necesitate la afirmarea identității creștine, ca sistem religios unitar și unificator al tuturor existențelor umane în Iisus Hristos Mântuitorul și Domnul. ”Numai pentru mântuirea simplului individ nu era nevoie nici de Biserică, nici de istoria Mântuirii, nici de venirea Domnului în lume sau de pătimirea sa…credința creștină nu pornește de la premisa că are de-a face cu indivizi singulari, fragmentați, ci dmpotrivă…că omul se află mai degrabă într-o interdependență cu întregul, cu omenirea, cu istoria, cu universul…”

Mântuirea se obține prin conlucrare cu harul dumnezeiesc, săvârșind binele, în marea familie creștină – Biserica – care trebuie să constituie un pol viguros de opinie, în fața tendințelor postmoderne de a crea un sistem secular și laicizant, numit cu emfază „societate civilă”.

Cultivând individualismul determinăm economicul să triumfe asupra spiritualității, tehnica asupra culturii, politicul asupra moralei, trupul asupra sufletului, temporalul asupra eternității, relativul asupra Absolutului.

Activitatea misionară se duce, așadar, împotriva tuturor acestor inversiuni, având drept temelie descoperirea profetului Isaia, care zice: “Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău, care numesc lumina întuneric și întunericul lumina, care socotesc amarul dulce și dulcele amar!” (Isaia 5,20).

3.2. Secularizarea

În plan religios, se impune secularismul, curent care neagă, în mod violent, exprimarea religiozității, manifestată în cadrul Bisericilor tradiționale. În spațiul european se manifestă prin trei direcții: pierderea treptată a interesului pentru practicarea religiei , refuzul primirii de informații din sfera religioasă, și combaterea cu orice mijloace a prezenței religioase în interacțiune cu structurile social-politice și economice, considerate strict „laice”.

În Enciclica Redemptoris Mission, Papa Ioan Paul al II-lea observa că asistăm la o "secularizare progresivă a mânturii". În centrul acestei noi perspective se află omul, redus doar la dimensiunea sa orizontală. Biserica Romano-Catolică propune ca un antidot la secularizare, imaginea unei Europe creștine, unde oamenii împărtășesc același trecut și aceleași valori, în complementaritate cu ideea economică și politică ce stă la baza Uniunii Europene.

Cea mai mare problema ridicată de secularizare se pune deci în plan individual. Tot mai mulți oameni se declară indiferenți față de orice exprimare a religiozitații. In acest caz, singurul remediu îl constituie întoarcerea la soluțiile vieții spirituale, la valorile perene ale sfințeniei. Secularismul postmodern se caracterizează prin negarea violentă a oricaror forme de religie insituționalizată, în favoarea făuririi unei religii proprii, descătușate de apartenența la vreo confesiune (celebra sintagma: believing without belonging). ”Post-modernitatea…..mai mult presupune ateismul decât îl stipulează. O lasă domol cu militantismul pentru „moartea lui Dumnezeu” și preferă, în mod simplu, să nu se mai intereseze de problema transcendenței. „Imanență” devine sinonim cu „bun simț” și nevoia de căutare religioasă dispare. Dacă cineva vrea, poate să vorbească despre divin, prin aceasta exprimându-și, de fapt, doar sentimente emotive trecătoare.”

Tuturor Bisericilor, confesiunilor și cultelor li se aduc critici vehemente, începand cu tenebre ce țin de acțiunile lor trecute și sfârșind cu contestari ale pretinsei lor rigidități în vremea noastră. De aceea, auzim pe mulți oameni, sub pretexte minore, spunând: „am terminat-o cu Biserica!”

La nivelul conducerii politice, exista o paletă foarte variată de raportări între secularism și postmodernitate. Există țari in care postmodernitatea s-a instalat definitoriu, Unele state, deși recunosc o anumită confesiune ca fiind religie națională, sunt seculare (exemplu: lutheranismul în Danemarca), altele, deși se prezintă a fi complet laicizate, sunt conduse din umbra de o religie majoritară (exemplu: Turcia).

În România se argumentează necesitatea interzicerii orei de Religie din școlile de stat, punându-se accentul pe definirea separației între cele două instituții. Concomitent, o decizie controversată a Consiliului pentru Combaterea Discriminării avertizează Ministerul Educației și Cercetării Științifice asupra scoaterii simbolurilor religioase din instituțiile de învățămant laice (decizia a fost anulată de Înalta Curte de Casație, printr-o hotărâre definitivă – 13 iunie 2008).

Dacă postmodernismul acceptă vreun fel de religiozitate, atunci aceasta este cu totul diferită de tot ceea ce omul a experimentat pană acum. Este vorba de preluarea sincretică a unor elemente din cultura altor religii sau promovarea unor acțiuni proprii, idei personale sau forme de divertisment – sub forma concretă a unei noi idolatrii, extrem de periculoasă (exemple de „idoli” postmoderni: munca si ascensiunea profesionala, familia sau anumiți membri ai acesteia, banii și bunurile materiale, idealurile politice, economice sau sociale, ficțiuni din producții media sau din cinematografie, vedete din toate domeniile sau chiar sporturi – vorbindu-se tot mai des de „zeul fotbal”). Credința traditională în Dumnezeu rămâne, de cele mai multe ori, la nivelul unei simple exprimări declarative (Paște si Crăciun transformate în evenimente mondene, cu relevanță preponderent gastronomică). Cauza majoră a acestor stări de lucruri rezidă în conceperea lumii ca fiind autonomă și, implicit, idolatrizarea ei, și impunerea unui abis între transcendența Divinității și imanența lumii.

Ca răspuns putem propune realizarea stării de comuniune, ca o replică față de exprimarea singulară. Biserica este marea familie creștină, parohia trebuie sa fie o familie în miniatură. Tendințele de globalizare, sincretismul, aplecarea spre sfera activităților sociale – sunt tot atâtea căi prin care se încearcă regruparea indivizilor, chiar dacă aceasta nu se realizează totdeauna în forme instituționalizate.

Biserica poate prelua aceste tendințe, valorificandu-le în scopul trezirii celor în cauza din amorțirea religioasă. Prin programe sociale, ecologice, misionare, prin pelerinaje, acțiuni culturale, manifestări pentru tineret, prin valorificarea resurselor internetului și mass-mediei, Biserica poate ajunge la sufletele celor dornici de comuniune.

Ea poate sa-L vestească tuturor pe Iisus Hristos, „lumina cea adevărată, care îl luminează pe orice om” (In 1,9), care a venit în lume, s-a întrupat și sălășluiește în mijlocul nostru (cfr. In 1,7-14). Chipul lui Hristos strălucește precum soarele pe muntele Tabor (cfr. Mt 17,2), iar cine îl urmează, „nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (In 8,12). Hristos a adus lumii iubirea divină, ca factor de biruință asupra patimilor egoiste, dezumanizante și anticomunitare.

3.3. Dezvoltarea științei și tehnologiei

Progresul extraordinar al științei și tehnologiei este un factor constitutiv al postmodernității. Se pune accent pe cunoașterea intelectuală, ca expresie a unei raționalități exacerbate, promovată cu ajutorul unor mijloace ultramoderne: internet, biblioteci virtuale, baze de date computerizate – toate conduc la o informare detaliată și facilă. În raport cu mediul ambiant, se observă consecințele unui comportament iresponsabil al omului postmodern. El generează și amplifică o criză ecologică de proporții, ale cărei consecințe sunt greu de anticipat pe termen mediu și lung. Aceasta îl afectează, în primul rând, pe om, dar și celelalte specii de animale și plante. Dezinteresul distrugător al omului față de creația lui Dumnezeu, îl conduce pe acesta la nesupunere și neascultare, întrucât el a fost pus să stăpânească natura, nu să o distrugă. Cercetările științei și tehnologiei actuale încalcă în unele domenii, normele creștine de etică și bio-etică (ex. metodele de inginerie genetică neîngăduite de Biserică: fertilizarea in vitro și clonarea, unde „joaca de-a Dumnezeu” duce la consecințe fatale, imprevizibile).

Sesizând o apropiere tot mai vizibilă între opiniile savanților și învățătura creștină, Biserica a inițiat, cu foarte îmbucurătoare rezultate, dialogul religie-știință. Acest dialog trebuie să continue și să se amplifice în viitor. Dintre temele extrem de actuale aflate în discuție, remarcăm: cauzalitatea divină a cosmogoniei, depășirea tezei eternității universului, problema timpului, ontologia fizicii cuantice, principiul antropic, teoria complementarității.

Propriile canale de comunicare media ale Bisericii constituie o bună soluție misionară.Tocmai pentru trezirea spirituală, pentru înmulțirea creștinilor cu fapta, și nu cu numele, Patriarhia Română a înființat anul acesta Centrul de presă Basilica, compus din: Televiziunea Trinitas, Radio Trinitas, Publicațiile Lumina, Biroul de Presă și Agenția de Știri. Se impune o mai bună valorificare a resurselor internetului. Asistăm la înmulțirea site-urilor cu conținuturi ortodoxe sau de promovare a Ortodoxiei. Din păcate, multe dintre acestea nu reprezintă poziții oficiale ale Bisericii, la nivel central sau local, ci părerile proprii ale unor autori obscuri. Ele se disting, mai degrabă, prin violența limbajului anti-ecumenic și respingerea modernității, beneficiind, paradoxal, tocmai de mijloacele de expresie puse la dispoziție de către aceasta.

Tezaurul doctrinar, moral și cultic al Bisericii reprezintă o moștenire neprețuită. Biserica trebuie să ia parte la dialoguri ecumenice, multilaterale, pentru a-și exprima cu tărie fidelitatea față de Adevăr, față de un dat doctrinar care nu este subiect de negocieri sincretiste. Are, așadar, datoria de a fi mărturisitoare, întru iubire și răbdare. Totodată, ea respinge ca fiindu-i străine toate ideologiilor deviante, deviațiilor morale de orice fel. Vocea Bisericii, mai ales în țările majoritar creștine, trebuie să răsune în forță, pentru a demasca impostura. Pluralismul poate reprezenta o provocare pentru Biserică, atâta vreme cat ajută la filtrarea și decantarea adevăratei învățături, în comparație ideologia postmodernă. Pluriconfesionalismul impulsionează Biserica la acceptarea dialogului și la combaterea contra-mărturiei (prozelitismului). Responsabilizarea structurilor ecleziale centrale si locale în vederea dinamizării activității misionare și pastorale este cerută de acest climat diversificat.

4.4. Globalizarea

Globalizarea este economică, politică și culturală. Lumea a devenit o imensă piață de desfacere, un mare parc de distracții. Pe plan spiritual se confruntă un conglomerat de religii, tradiții și culturi diferite. Inevitabil, se ajunge la sincretism, ca țintă ultimă a globalizării. De aici, rezultă și necesitatea continuării dialogurilor ecumenice, multilaterale, în vederea statornicirii unor principii misionare clare, care să gestioneze această sinergie între pastrarea Tradiției și adaptarea discursului la condițiile impuse de modernitate.

Sfanta Tradiție ramâne normativă pentru Biserică, deși se încearcă acreditarea ideii că între tradiție și modernitate este un antagonism ireductibil. Acest lucru nu este adevărat. Deși fidelă tezaurului doctrinar, moral și cultic moștenit, Biserica nu ramâne închisă în trecut, ci vine în întâmpinarea provocărilor prezentului, adaptându-și discursul și strategiile misionare față de acestea. Parintele Profesor Valer Be amintește că unul dintre imperativele misionare actuale este acela de a predica Evanghelia și de a transmite Tradiția în rândul celor ce nu cunosc pe Iisus Hristos sau sunt creștini numai cu numele.

3.5. Sincretismul religios

Confuzia între spiritualitatea ortodoxă și ocultismul păgân, datinile folclorice, superstițiile și magia, divinațiile și ghicitoria de orice fel, inclusiv horoscopul și astrologia sunt consecințele nefaste ale New Age-ului în România. Omul postmodern este victimă sigură: trăiește drama acestei confuzii, în timp ce pretinde că nu crede în nimic care să nu poată fi experimentat. Observăm clar că „necredința” invocată este un pretext, pentru a introduce crezuri noi legate de practicile oculte. Se creează o adevărată isterie în jurul loteriilor, pariurilor, tombolelor – toate aducătoare de câștig nemuncit. Riscurile, numite adesea „provocări” se întîlnesc la tot pasul: în afaceri, la burse, ba chiar în practicarea unor sporturi și distracții „extreme”. Mentalitatea ce stă în spatele acestor practici relevă, de fapt, pe de o parte, individualismul (credința că un eventual câștig este perfect cuvenit, fără a avea vreun resentiment față de numeroșii perdanți), iar pe de altă parte, nihilismul, desconsiderarea sinelui, a familiei, chiar a propriei vieți (concepția că fără risc, nu există câștig, precum și aceea că viața trebuie trăită la intensitate maximă, ea având exclusiv o coordonată trupească și pământească). Totul în numele hazardului al norocului și riscului.

3.6. Violența și intoleranța

Violența reprezintă o altă consecință negativă a postmodernismului în planul concret al viețuirii umane. În goana după bunuri materiale, nu au loc sentimentalismele; unele decizii sunt extrem de dure, lovind chiar în cei mai apropiați membri ai familiei sau prieteni. Violențele domestice sunt la ordinea zilei: neînțelegerile în plan material sunt cauza principală a divorțurilor (de aceea, asistăm la o recrudescență incredibilă a contractelor prenupțiale), iar exagerările privind ritmul și amploarea muncii dau amploare conflictului dintre generații, în condițiile în care părinții își dedică tot mai puțin timp creșterii și educației copiilor lor. Asistăm, însă, și la alte tipuri de violență: competiția din mediul de afaceri, dorința de promovare și de câștig, violența de limbaj, non-conformismele, conflictele inter-etnice, inter-religioase, inter-statale. Toate acestea sunt legate, indestructibil, de “Mamona” acestei lumi. Profită, în mod inevitabil, grupările para-religioase sau sectele, a căror răspândire este favorizată de mondializare, dar și de pretențiile împlinirii individualiste: Individual, ne angajăm pe calea sectară; colectiv – pe calea totalitară.

3.7. Pierderea valorilor autentice

Putem vorbi, deja, de o rigidizare a atitudinilor umane, de o estompare evidentă a trăirilor expresive, a visării, a delicateței, a tandreței. Înconjurat de mașini, omul ajunge, el însuși, o mașină. De aceea, el execută stereotip anumite condiționări existențiale, fără să-și mai dorească progresul spiritual sau depășirea unor „limite” culturale, gnoseologice sau religioase autoimpuse. Starea de confort este asigurată de un serviciu bun, o viață a trupului normală (sănătate și împlinirea nevoilor fizice: hrană, apă, sexualitate etc.), precum și pseudo-cultivare a spiritului, aflat într-o teribilă amorțeală (dependența de televizor, de jocurile pe computer etc.). Orice ar putea strica acest “echilibru” este privit, din start, ca dăunător. De aceea, există tendința de a impune un program dinainte stabilit, de la care să nu se conceapă admiterea vreunei abateri. Fie ca este vorba de vizitarea unor cluburi, fie vizionarea unor meciuri sau a unor seriale – toate acestea se înscriu, deja, în programul săptămânal, ba chiar zilnic, uneori, al semenilor noștri.

Atunci când se propune schimbarea acestui program, pentru a stimula o creștere duhovnicească, ne așteptăm chiar la un refuz categoric. Aceasta vădește precaritatea echilibrului vieții omului postmodern, centrată în cultura trupului și incultura duhului…

” În timp ce filosofia modernă a adus în prim plan, precum în cazul lui Kant, chestiunile privitoare la moralitate și la libertate, și în timp ce modernitatea avea tendința să fie puritană sau chiar austeră în stilul de viață, post-modernismul cultivă spiritul lui Narcis și a lui Dionisos: un hedonism spontan precede paralel expresiile estetice. În această epocă, responsabilitatea morală este văzută ca o iluzie moștenită dintr-o altă epocă. Într-o ultimă analiză, viața este fără valoare, absoluturile morale sunt iluzorii și libertatea este doar un joc. Nu rămâne nici un punct de referință stabil.”

În fata provocarilor postmodernismului, Biserica dispune de forța prin care

le poate folosi sau respinge. Stadiul societății actuale, cu toate coordonatele sale definitorii, nu poate surprinde Biserica, ea însăși chemată să-și deschidă mesajul către oameni, atât ca persoane, cât și ca grup social. De aceea, Biserica trebuie să folosească toate strategiile misionare adaptate vectorului postmodern de exprimare existentială, spre a defini acel nou tip de umanism, destinat zilei de mâine, despre care Preafericitul Parinte Patriarh Daniel afirma că „trebuie să redescopere legatura profundă dintre libertate și sfințenie”.

CAPITOLUL III

EDUCAȚIA RELIGIOASĂ ÎN CONTEXT CURRICULAR ȘI EXTRACURRICULAR

1. Delimitări conceptuale: curriculum, didactic – extradidactic, școlar – extrașcolar, curricular – extracurricular

Termenul de curriculum poate fi înțeles astăzi ca totalitate a situațiilor de învățare la care este expus un individ de-a lungul vieții sale în context: formal, nonformal și informal dar și experiențele de viață pe care aceștia le trăiesc.

Avem în vedere astfel două concepte complementare: situație de învățare și, respectiv, experiență rezultată din învățare.

Dacă privim situațiile de învățare doar pe o secvență de timp definită, vorbim de o viziune restrânsă a curriculumului, dar dacă ne referim la întreaga viață ca sursă de situații de învățare, în toate contextele posibile oferite de aceasta, avem în vedere o viziune extinsă asupra conceptului.

Contextul în care se desfășoară situațiile și experiențele de învățare ne conduce spre următoarele concepte: curriculumul formal, informal și nonformal . ”În accepțiune modernă, în sens larg, curriculumul nu vizează numai conținuturile instructiv-educative incluse în programele școlare și universitare (planuri de învățământ școlare și universitare, programe școlare și universitare, manuale școlare și universitare, arii de studiu, arii tematice, subiecte punctuale etc.), ci și sistemul experiențelor de învățare și formare, directe și indirecte, ale elevilor și studenților, experiențe corespunzătoare celor trei mari categorii de educație, care se îmbină și se completează reciproc: educația formală, neformală și cea informală.” Curriculumul formal presupune situațiile și experiențele de învățare proiectate și

derulate în unități de învățământ, specifice educației formale, în care responsabilitatea principală aparține profesioniștilor educației.

În interiorul curriculumului formal, situațiile de învățare se structurează fie în context didactic, fie în cel extradidactic. Contextul didactic este coordonat de ceea ce se numește curriculumul oficial (scris), fundamentat pe documente de proiectare aprobate de ministerul educației, prin reprezentanții legali în domeniu. Contextul extradidactic este manageriat de școală, se poate desfășura în școală dar se extinde în extrașcolar, prin activități organizate de derularate în afara școlii .

Curriculumul nonformal reunește situații de învățare proiectate și derulate în alte tipuri de instituții decât cele educaționale, dar cu finalități de ordin educațional. Ele pot fi realizate de profesioniști în diverse domenii pentru a determina experiențe de învățare. Din perspectiva efectului său, curriculumul nonformal exprimă totalitatea experiențelor de învățare rezultate din situațiile de învățare proiectate în contextul instituțiilor non-școlare .

Curriculumul informal exprimă totalitatea experiențelor rezultate din învățarea produsă în alte ocazii și oportunități de învățare (mass-media, frecventarea instituțiilor culturale, familia, din comunitatea socială în care trăiesc cei educați etc.). El nu beneficiază de situații de învățare proiectate, ci este o rezultantă a influențelor educaționale multiple ale mediului, a situațiilor spontane de învățare.

Dacă situațiile de învățare din școală, la care se referă conceptul de curriculum, sunt definite doar în contextul didactic atunci extracurricularul presupune extradidacticul; dacă situațiile de învățare la care se referă conceptul de curriculum cuprind întreaga viață a școlii atunci extracurricularul implică extrașcolarul.

Educația prin activitățile extracurriculare are ca principale obiective identificarea și cultivarea raportului optim dintre aptitudini, talente, promovarea unui stil de viață civilizat, democratic, european precum și stimularea atitudinilor creative în diferite domenii. Odată cu educația timpurie, copiii pot acumula o serie de cunoștințe, își pot forma deprinderi, atitudini și competențe în contact direct cu obiectele și fenomenele din natură, societate adică, cu ceea ce se întâmplă dincolo de orele din orar.

Activitățile extracurriculare se referă la toate acele activități care se desfășoară sub îndrumarea cadrului didactic, dar nu sunt prevăzute în documentele școlare (plan de învățământ și programă). Ele sunt complementare activităților didactice și vizează valorificarea intereselor, dorințelor, aptitudinilor copiilor / elevilor.

2. Curriculumul la disciplina Religie, parte integrantă a Curriculumului național.

Curriculum definește sistemul de procese decizionale, manageriale și de monitorizare care preced, însoțesc și urmează proiectarea, elaborarea, implementarea, evaluarea și revizuirea permanentă și dinamică a experiențelor oferite de școală.

În educația formală și nonformală, putem spune că discutăm despre mai multe categorii de curriculum:

1) Core curriculum-ul sau educația generală, desemnează acea realitate care oferă o baza de cunoștințe, abilități și comportamente, obligatorii pentru toți elevii, pe parcursul primelor stadii ale școlarității. În cadrul acesteia, nu este vizată specializarea în raport cu un domeniu particular de activitate. Conținuturile educației generale cunosc un proces de extindere prin integrarea unor teme interdisciplinare din cadrul „noilor educații” (demografică, ecologică, pentru comunicare, participare, economică etc.).

Educația generală reprezintă fundamentul pe care aptitudinile speciale pot fi dezvoltate. Profilul lui „Homo Europaeus”, în viziunea Consiliului Europei, este conturat prin infuzia unei educații generale compatibile cu provocările secolului al XXI-lea, al cărei curriculum ar trebui să asigure cu necesitate:

competențe în limba maternă

cunoașterea limbilor străine („diversitatea lingvistică a Europei este o parte a averii sale culturale; Europa nu poate prospera unită, dacă locuitorii ei nu fac efortul de a învăța unii altora limbile naționale, nu numai engleza”);

cunoștințe fundamentale în matematică și știință („ar trebui să se reexamineze ceea ce se va considera minimum necesar, chiar și pentru aceia care nu au aptitudini deosebite în acest domeniu”);

fundamentele tehnologiei („astăzi, anumite cunoștințe de tehnologie, incluzând și computerele sunt necesare pentru viața modernă”);

istoria văzută în dimensiunea europeană („europenii trebuie să-și cunoască originile etnice, rădăcinile culturii, civilizației și valorilor, ereditatea culturală comună, interpenetrarea ideilor, semnificația europeană a evenimentelor majore, diferitele tentative anterioare de a uni Europa (Imperiul Roman, Imperiul Napoleonian, Imperiul Austro-Ungar etc);

geografia europeană („…nu trebuie să se limiteze la propria țară… trebuie să se formeze imaginea geografică unitară a Europei, cu varietatea sa de relief și cu axele importante de comunicare (râuri, drumuri), care transbordează granițele artificiale dintre țări”);

educația civică din perspectiva democrației europene („… importanța democrației parlamentare, a drepturilor omului, rolul legii, structurile federale, împărțirea puterii în stat” etc.);

promovarea creativității;

educația fizică și pentru sănătate ;

cunoștințe în domeniul religios și al valorilor morale.

2) Curriculum-ul specializat pe categorii de cunoștințe și aptitudini (literatură, știință, muzică, arte plastice și dramatice, sporturi etc.) este focalizat pe îmbogățirea și aprofundarea competențelor, pe exersarea abilităților înalte, pe formarea comportamentelor specifice determinării performanțelor în domenii particulare.

3) Curriculum-ul ascuns sau subliminal derivă, ca experiență de învățare, din mediul psiho-social și cultural al clasei/școlii/universității. Climatul academic, personalitatea profesorilor, relațiile interpersonale, sistemul de recompensări și sancționări sunt elemente importante ale mediului instrucțional, și ele influențează imaginea de sine, atitudinile față de alții, sistemul propriu de valori etc. Evoluția proceselor afective este în mod special influențată și formată de climatul nestructurat și informal al vieții din amfiteatre.

4) Curriculum-ul informal rezultă din ocaziile de învățare oferite de societăți și agenții educaționale, mass-media, muzee, instituții culturale, religioase, organizații ale comunităților locale, familie.

Cu toate că accentul proiectării curriculare este pus pe educația generală și pe curriculum specializat, numai abordarea holistică a climatului educațional creează posibilitatea dezvoltării echilibrate și sincronice a potentialului cognitiv și afectiv. Astfel, modificarea programului educațional va avea ca punct de plecare nevoile individuale ale elevilor, mai mult decât deficientele constatate în curriculum-ul comun.

2.1.Curriculumul la disciplina Religie – prezentare generală.

După 1990 programele școlare pentru clasele I-IV și V-VIII la disciplina religie au avut la bază documente utilizate în perioada interbelică, abia începând din anul 1999 , când a fost finalizat demersul de elaborare a Programelor școlare pentru clasele I-VIII, putem vorbi despre curriculum la disciplina religie. În anul școlar 2008-2009 au intrat în vigoare noi programe școlare reformulând sau transferând unele unități de învățare de la un nivel la altul, schimbările fiind doar conjuncturale.

Religia devine disciplină a trunchiului comun la toate clasele și nivelurile de școlaritate ca parte a curriculumului de bază (core curriculum).

În contextul reformei învățământului și a încadrării religiei în aria curriculară ”Om și societate” s-au elaborat noi Programe școlare pentru clasele I-XII centrate pe competențe.

În aceste noi programe conținuturile reprezintă doar una dintre componentele de bază ale curriculumului școlar, ele fiind centrate pe competențe generale, competențe specifice, valori și atitudini, activități de învățare. Noutatea abordării curriculare a constat în trecerea de la învățarea centrată pe acumularea de informație la cea definită prin dobândirea de competențe; conținuturile devin mai flexibile având caracter orientativ iar elevul devine actor al propriei formări.

Noul context a pus în valoare și mai mult finalitățile formative ale educației religioase, a facilitat selectarea conținuturilor în conformitate cu particularitățile de vârstă ale elevilor și a făcut posibilă valorificarea multidisciplinară a acestora prin corelarea cu alte discipline școlare. Abordarea pragmatică a curriculumului s-a realizat prin selectarea unor teme și conținuturi actuale mai ales la nivel liceal, avându-se în vedere dezvoltarea de atitudini și comportamente religios-morale dar și ancorarea în problematica lumii contemporane sau în specificul preocupărilor adolescenților. Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că în special pentru ciclul liceal s-a realizat o corelare a cunoștințelor de religie cu cele dobândite la alte discipline de învățământ. Noua abordare curriculară pune în valoare elementele comune ce ființează ca un liant între disciplinele ariei „Om și societate”. Se pot identifica, la nivelul disciplinelor socio-umane, seturi informaționale în consens cu valorile religioase, contribuind la formarea religioasă, diminuând distanțele și prezentând perspective multiple de înțelegere și chiar convergențe explicative.

Fiind conceput într-o manieră flexibilă a permis profesorului de religie libertatea de a aborda o lecție în așa fel încât să se apropie mai mult de nevoile de formare ale elevilor având în vedere mai multe aspecte (profilul și nivelul de pregătire al clasei, planificările celorlați profesori de alte discipline care predau la clasă conținuturi similare, etc.) prin:
a) alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor, a numărului de ore destinat unei teme dar păstrând logica internă a domeniului și parcurgerea integrală a conținuturilor din programă.

b) construirea demersului didactic în cadrul fiecărei lecții prin alegerea de metode, activități curriculare și stiluri variate adecvate particularităților colectivelor de elevi dar în concordanță cu finalitățile precizate pentru fiecare clasă.

Profesorul a trebuit să realizeze ”un permanent transfer al valorilor din domeniul teologic în cel religios astfel încât noțiunile studiate să poată fi percepute și asimilate de către elevi, corespunzător caracterului lor formativ.” Acest demers trebuie permanentizat pentru a valorifica la un nivel cât mai înalt potențialul formativ al disciplinei religie.

2.3. Abordarea integrată a predării religiei la nivel liceal.

Dinamica societății contemporane constituie o adevărată provocare pentru sistemul educațional, cea de adaptare permanentă la noile realități sociale, economice, culturale. Rapoartele Comisiei Europene și ale Biroului Internațional pentru Educație (UNESCO) reliefează tendințele majore ale reformelor curriculum-ului în plan european: educația pentru toți, adecvarea instruirii la nevoile fiecărui individ, predarea și învățarea centrate pe elev, relevanța curriculum-ului pentru individ și pentru societate, dezvoltarea unor atitudini și valori dezirabile, dezvoltarea gândirii critice, evaluarea autentică a performanțelor școlare. În acest context, au fost propuse noi accente, concepte, metode și abordări ale actului de predare/învățare și mai ales dezvoltarea unei programe școlare de tip integrat, scopul principal fiind formarea de competențe, adică acele ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare, care permit identificarea și rezolvarea unor probleme specifice, în situații diverse.

Premisa abordării integrate a conținuturilor învățării este aceea de a asigura unitatea cunoașterii și depășirea granițelor disciplinelor de învățământ. Necesitatea unei perspective holistice asupra lumii, mai ales datorită fragmentării cunoașterii și supraspecializării în domenii clar delimitate, a ridicat în mod firesc problema stabilirii unor conexiuni între diferite discipline, concretizată în promovarea interdisciplinarității.

Curriculumul integrat prezintă, după cum ne arată Lucian Ciolan, patru nivele ale integrării disciplinelor, în funcție de ce anume integrăm (cunoștințe, deprinderi,competențe, valori, atitudini, metodologii de lucru) și cât de mult integrăm:

1. Monodisciplinaritea abordează un proiect sau rezolvă o problemă prin limitarea la datele unei singure discipline. Integrarea se poate realiza le nivelul conținuturilor sau la nivelul competențelor, apelând la armonizarea predării unor teme ale aceleiași discipline pentru a forma sau a sensibiliza elevii cu privire la anumite subiecte mai largi.

Acesta este primul nivel al integrării, intradisciplinar. Disciplina trebuie să demonstreze permeabilitatea frontierelor interne, dar și externe, să manifeste flexibilitate în raport cu propria structură și organizare.

2. Multidisciplinaritatea/pluridisciplinaritatea reprezintă situația în care o temă/problemă ce aparține unui anumit domeniu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline, acestea menținându-și nealterată structura și rămânând independente unele în raport cu celelalte. Integrarea poate fi, după specificul disciplinelor, complementară (când corelațiile se realizează între discipline înrudite) sau paralelă (când corelațiile se realizează între discipline care nu se află în aceeași arie curriculară).

3. Interdisciplinaritatea, atunci când integrarea propriu-zisă ignoră limitele stricte ale disciplinelor, căutându-se teme comune, ceea ce conduce la realizarea obiectivelor de ordin superior: dezvoltarea capacităților metacognitive și de investigație necesare rezolvării de probleme, în luarea deciziilor; dezvoltarea unor structuri mentale cu mare potențial de transfer și adaptare.

4. Transdisciplinaritatea, cel mai înalt grad de integrare a curriculumului, mergând până la fuziune (cea mai complexă și mai radicală fază a integrării). Abordarea de tip transdisciplinar „decompartimentează” obiectele de studiu, „ducând la emergența unor noi câmpuri de investigație, la dezvoltarea unor noi proiecte integrate sau chiar la conceperea

unor programe de cercetare conforme cu noua paradigmă”.

Abordarea curriculumului școlar prin prisma compețentelor și a pluridisciplinarității a reprezentat pentru învățământul preuniversitar o oportunitate de inovare metodologică.

Formarea competențelor – cheie și a competențelor generale din curriculumul școlar necesită strategii corespunzătoare, dezvoltate într-o succesiune de mai mulți ani școlari.

La aceasta se asociază caracterul pluridisciplinar, transdisciplinar al formării competențelor, tradus în strategii de instruire integrată. În contextul actual în care în activitățile curriculare sunt centrate pe dezvoltarea de competențe și stabilirea unor planuri individuale de învățare la elevi, adecvarea strategiilor alese de cadrele didactice pentru realizarea rezultatelor așteptate ale învățării devine extrem de importantă. Abordarea pluridisciplinara a situațiilor de învățare complexă a disciplinelor, permite realizarea unor situațiilor de învățare noi, pentru dezvoltarea competențelor generale vizate de ariile curriculare și a celor cheie, cu proiectarea rezultatelor învățării în viața reală în care elevii își vor desfășura activitatea ca adulți. Competența reprezintă capacitatea elevului de a rezolva o anumită situație, pe baza unor deprinderi și cunoștințe dobândite anterior. Luând în considerare faptul că elevii dobândesc diverse competențe și în cadru informal sau non-formal ce pot fi valorizate, că în fiecare unitate de învățământ se poate dezvolta un curriculum la decizia școlii ce permite și abordări transdiciplinare, contextul în care se desfășoară activitatea cadrelor didactice devine unul extrem de complex, iar activitățile de proiectare și planificare curriculară și cele de evaluare, în strânsă interdependență, trebuie să fie realizate în echipă, pe secvențe, atât la nivelul ariilor curriculare, cât și la nivelul întregului colectiv.

Abordarea pluridisciplinară a competentelor oferă elevilor cadrul formal adecvat pentru organizarea cunoștințelor oferind un cadru adecvat de transfer al cunoștințelor din viața de zi cu zi în practica școlară, de la o disciplină la alta, pe verticală și orizontală.

Orientarea educației spre formarea de competențe personale, cognitive, profesionale și sociale presupune abordarea pluridisciplinară a unor teme de interes general, culese din viața reală. Abordarea pluridisciplinară a conținuturilor ajută la crearea de modele bazate pe transfer și integralizare, în sprijinul fiecărei discipline și a mediului de învățare.

Învățarea integrată oferă deschidere spre educația permanentă, spre mediu și problemele vieții, spre problematica lumii înconjurătoare și oferă un caracter multidimensional conținuturilor, dat de multiplicarea surselor care le alimentează. Demersul integrat urmărește pregătirea pentru manifestarea individului ca un subiect acțional, care transformă lumea și, în același timp, se automodelează. Însușirea cunoștințelor nu constituie un scop în sine, ele trebuie să aibă aplicabilitate în situații concrete, care îl vor valoriza, pe deplin, pe cel ce învață.

Educația religioasă constituie un demers religios, social și cultural dar reprezintă și un pas important în formarea unor repere corecte și solide privind cultura națională și universală, stimularea dialogului intercultural din prisma libertății și egalității între semeni, educarea

în spiritul respectării drepturilor, libertății și demnității omului, al toleranției și sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice, față de natură și societate.

Prof. univ. dr. C. Cucoș definește integrarea pedagogică a conținuturilor la disciplina religie: ”acel parcurs didactic cumulativ-selectiv, de nivel superior, prin care se statuează secvențial un standard comun de cunoștințe și valori religioase, simultan cu degajarea unor seturi specifice, care urmează a fi predate tuturor elevilor unui spațiu școlar (clasă, școală), indiferent de apartenența confesională a acestora, în care jocul dintre generalitate și particularitate să se realizeze natural, inteligent, în care o multitudine de opțiuni religioase să se regăsească și să fie satisfăcute din punct de vedere cognitiv, afectiv, ritualic, cultural, comunitar.”

Abordarea integrată a curriculum-ului la disciplina Religie este o necesitate mai ales în societatea actuală care pune sub semnul întrebării valorile religioase.

Educația religioasă nu constituie doar un demers religios, social și cultural, ci reprezintă și un pas important în formarea unor repere corecte și solide privind cultura națională și universală, stimularea dialogului intercultural din prisma libertății și egalității între semeni, educarea

în spiritul respectării drepturilor, libertății și demnității omului, al toleranției și sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice, față de natură și societate.

Prof. univ. dr. C. Cucoș subliniind avantajele dar și dezavantajele abordării integrative formulează următoarele argumente pentru integrarea curriculară în cazul disciplinei Religie:

”argumentul pedagogic, prin prevenirea excluderii și închiderii axiologice și prin evidențierea confluențelor valorice, relevarea ori de câte ori este cazul a pluralității valorice sporitoare în context didactic a Religiei;

argumentul sociologic-comunitar, prin explicitarea nevoii de edificare a unor comunități solidare, în care persoanele să comunice ușor, să se respecte, să se întâlnească în expresii sau acțiuni spirituale comune;

argumentul psihologic, prin raportarea persoanelor la standarde valorice similare care produc, prin comunicare empatică, echilibru interior și confort sufletesc;

argumentul politico-strategic, în sensul că integrarea poate fi un răspuns inteligent, tactic la eventuale măsuri, explicite sau nu, de marginalizare sau de excludere a parcursurilor de formare în perspectivă religioasă.

Abordarea integrată pe linie de conținut se poate realiza la nivelul procesului didactic propriu-zis, prin predarea în echipe de profesori de diferite specializări sau chiar confesiuni, prin proiectarea și structurarea curriculumului.

Prof. univ. dr. Constantin Cucoș sugerează mai multe posibilități de integrare a curriculumului:

”1. Integrare prin intermediul respectării acelorași principii de structurare a curriculumului. (….)

2. Integrare prin intermediul finalităților, a competențelor stipulate prin programe. (….)

3. Integrare prin modalitățile cocrete de organizare, mai exact prin structurarea modulară a conținuturilor sau organizarea integrată. (….)

4. Integrarea prin intermediul didacticizării, adică la nivelul explicitării unor elemente de conținut cu caracter general – metodologii, concepte, viziuni asupra existenței etc., care vor fi infuzate în interiorul conținuturilor explicitate la religie(….)

5. Integrare prin conceperea și proiectarea interconfesională a conținuturilor religioase (a include explicit în suportul curicular sau a prezenta la lecție și alte valori religioase decât cele proprii).(….)

6. Asigurarea integrării prin gândirea și expunerea conținuturilor religioase într-o perspectivă interdisciplinară.(…)

7. Integrarea prin pregătirea în comun (sau pe bază de trunchiuri disciplinare comune) a profesorilor de religie.(….)”

La nivel liceal, avantajele abordării integrate pot fi: profunzimea și durabilitatea cunoștințelor dobândite; transferul și activare a informațiilor deținute; valorificarea mai eficientă a timpului alocat predării și învățării; corelațiile interdisciplinare duc la formarea și dezvoltarea structurilor mentale de receptare și prelucrare a cunoștințelor religioase într-un cadru amplu și provoacă elaborarea de răspunsuri personale la problematica vieții și a existenței.

Integrarea curriculară interdisciplinară și intradisciplinară se realizează prin strategii didactice moderne (învățarea experiențială, învățarea prin cooperare, predarea în echipă, învățarea activă, metoda proiectului etc.).

La elevii de liceu duce la dezvoltarea comunicării și cooperării în rezolvarea sarcinilor de lucru, responsabilizându-i față de actul învățării, consolidându-le atitudinea pozitivă față de cadrul didactic care devine un mediator sau facilitator.

Printre dezideratele urmărite în abordarea integrată a religiei la nivel liceal un rol important îl ocupă interdisciplinaritatea. Ea se poate fi pusă în practică atât în context curricular cât și extracurricular prin promovarea dialogului între știință și religie, realizarea de concursuri interdisciplinare (literatură și religie, artă și religie etc.), inițierea unor cercetări științifice, competiții de dezbateri, simpozioane și ateliere de lucru pot valorifica în rândul elevilor de liceu elementele de factură spirituală prezente în toate domeniile.

Contribuie la construirea unei viziuni holistice și interactive asupra lumii reale și, implicit, o mai bună pregătire pentru aceasta.

Pentru realizarea dialogului interdisciplinar, în special cu discipline care sunt percepute în mod tradițional ca divergente educației religioase (Fizică, Chimie, Biologie, Matematică…), recomandabil este ca efortul să nu vină doar din partea Religiei, ci toate materiile sunt chemate să contribuie la cultivarea religiozității.

Nici o disciplină nu poate exista separat de celelalte, fiecare își are „misiunea” ei specifică și toate prind viață dacă sunt deschise dialogului, contribuind la construirea unei viziuni holistice și interactive asupra lumii reale.

Învățătura Bisericii nu este statică și ancorată întrecut, ci dinamică și vie, exprimând viața omului din secolul al XXI-lea în relație personală cu Dumnezeu sau în căutarea Lui. La fel și Religia este chemată să își afirme rolul de disciplină cu adevărat integratoare și integrativă, cu un rol esențial în educația integrală a ființei umane, capabilă să edifice și „omul exterior”, și „omul interior” și să-i ofere răspunsuri la întrebări fundamentale. Disciplina Religie poate să faciliteze nu doar integrarea persoanei într-o comunitate, ci și armonizarea cu sine, cu lumea și cu întregul univers, de la a învăța să știi la a învăța să fii și la a învăța să trăiești în armonie cu ceilalți.

Abordarea integrată a curriculum-ului la disciplina Religie la nivel liceal vine ca o consecință firească a demersului de atingere a obiectivelor informative, formative și educative ale educației religioase: înzestrarea cu un volum de cunoștințe religioase fundamentate pe adevărurile de credință, învățăturile Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți în vederea transferării lor în viață, în interesul personal, al semenilor și al Bisericii, pregătirea moral-spirituală a elevilor prin dezvoltarea rațiunii, voinței și sentimentului acestora pentru atingerea idealului uman – Mântuitorul Iisus Hristos și realizarea sensului vieții – căutarea și cunoașterea lui Dumnezeu.

3. Activitățile extracurriculare: aspecte teoretice caracteristici, funcții, principii.

Idealul educației nu îl constituie numai acumularea de cunoștințe ci și formarea personalității în și prin relațiile sociale pe care le oferă școala, ca instituție: „Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru implinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii”.

Școala nu poate satisface în totalitate setea de cunoaștere și personalitatea creatoare specfică elevilor. Ei au nevoie de activități care să le lărgească orizontul cunoașterii, care să îi implice emoțional și să le dezvolte individualitatea dar care în același timp să se integreze armonios în lumea lor.

Între educația cuprinsă în curriculă și cea extracurriculară trebuie să existe relații, interferențe și interdependențe, complementaritate. Complementaritate pentru că fiecare aduce o contribuție specifică la formarea modelului de personalitate cerut de idealul educației. Unitatea lor de acțiune este un vechi deziderat pedagogic, extrem de actual acum, la în mileniul trei.

Activitățile extracurriculare joacă un rol foarte important în dezvoltarea fizică și psihică a elevului. Prin intermediul acestora, elevul învață să interacționeze cu cei din jur și își descoperă și valorifică potențialitățile specifice.

Conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, Articolul 106 – „elevii au dreptul sa participe la activitățile extrașcolare organizate de unitatea de învățământ, precum și la cele care se desfășoară în palatele și în cluburile elevilor, în bazele sportive și de agrement, în taberele și în unitățile conexe Inspectoratelor școlare, în cluburile și în asociațiile sportive, cu respectarea prevederilor regulamentelor de funcționare ale acestora”.

Dirigintele clasei (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) „sprijină organizarea și desfășurarea activităților elevilor în afara clasei și a unității de învățământ”. Tot dirigintele clasei (conform Regulamentului anterior menționat) „recomandă directorului, spre aprobare, participarea organizată a elevilor la activități în cluburi și asociații sportive, cultural-artistice și științifice, în afara unității de învățământ”.

Părinții (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) „sprijină dirigintele/învățătorul în organizarea și desfășurarea unor activități extrașcolare”.

Activitățile extracurriculare prezintă unele particularități prin care se deosebesc de activitățile didactice.

Howard Gardner arată că activitățile extracurriculare dezvoltă anumite tipuri de abilități și inteligențe:

Pentru dezvoltarea înteligenței vizual-spațiale (abilitatea de a percepe vizual ceea ce ne înconjoară), folosită în activități precum construit, citit, scris, pictat, interpretarea unor imagini se recomandă participarea elevului la cercuri de pictură, lectură, fotografie.

Pentru dezvoltarea inteligenței verbal lingvistice (abilitatea de a folosi cuvintele și de a vorbi) folosită în activități precum: ascultarea, vorbitul, scrisul, jocul de cuvinte, explicarea unor concepte se recomandă participarea la cercuri de lectură și de teatru.

Pentru dezvoltarea inteligenței logico-matematice (abilitatea de a folosi rațiunea, logica și numerele) folosită în activități de tipul rezolvarea unor probleme, lucrul cu anumite concepte abstracte, calcule matematice se propune cercuri de matematică, club de șah, cercuri de informatică

Pentru dezvoltarea inteligenței kinestezice (abilitatea de a-ți controla mișcările corpului și de îndemânare în lucrul cu diferite obiecte) folosită în activități de tipul: dans, sport, limbajul trupului, teatru, mimă sunt indicate cercuri de teatru, activități sportive, cluburi de dansuri (populare, sportive, de societate etc.)

Pentru dezvoltarea inteligenței muzicale muzica folosite în activități de tipul: cântat, folosirea de instrumente muzicale, compunerea de melodii elevii se pot implica în serbări școlare, festivaluri, coruri, inteligența interpersonală

Inteligența interpersonală, capacitatea de a-i înțelege pe cei din jurul tău și de a relaționa cu ceilalți folosită cel mai des în activități de tipul: ascultare, folosirea empatiei, consiliere, lucrul în echipă, observarea stărilor sufleteștise dezvoltă prin participarea la acțiuni de voluntariat

Inteligența intrapersonală sau abilitatea de auto-reflecție și de conștientizare a propriului eu se poate dezvolta prin activități de genul: cunoașterea propriilor puteri și slăbiciuni, autoevaluarea descoperirea sinelui.

Activitățile extradidactice au caracteristicile următoare :

caracter facultativ, cadrul didactic intervine doar în antrenarea elevilor la aceste activități;

conținutul lor se fixează în funcție de dorințele, preferințele și interesele elevilor;

pornesc de la inițiativele elevilor;

autenticitate căci se bazează pe experiența trăită a copiilor;

impregnate afectiv;

stimulează competiția între grupuri elevi;

au, în general, caracterul unor activități de grup;

asigură o învățare implicită, practică, utilă pe termen lung;

formele de organizare ale acestor activități sunt mult mai flexibile și cu caracter recreativ;

evaluarea rezultatelor acestor activități se realizează folosind cu precădere aprobarea prin laudă, încurajare și evidențierea participării.

atractivitate, elevii participă într-o atmosferă de voie bună și optimism, cu însuflețire și dăruire, la astfel de activități;

numărul activităților extracurriculare, trebuie să țină cont de celelalte activități ale elevului și să se armonizeze cu celelalte activități ale copilului într-un întreg firesc, neforțat.

Educația extracurriculară îndeplinește patru funcții specifice: funcția de petrecere a timpului liber, funcția social-integrativă, funcția formativă și funcția vocațională.

funcția de petrecere a timpului liber este asigurată prin modalitățile oferite de activitățile extracurriculare de petrecere a timpului liber în mod educativ, util și formativ;

funcția social-integrativă – prin relațiile interpersonale și de grup pe care le oferă, cultivă solidaritatea și cooperarea între elevi respectiv, grupuri de elevi;

funcția formativă, atât pe plan cognitiv și operațional, cât mai ales pe planul interiorizării valorilor morale, estetice și spirituale;

funcția vocațională, făcând posibilă descoperirea și dezvoltarea aptitudinilor copiilor / elevilor.

Educația cuprinsă în curricula pornește de la cele șase principii ale procesului de învățământ:

principiul participării conștiente și active a elevilor în activitatea de învățare;

principiul intuiției (unității dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract) în procesul de învățământ;

principiul sistematizării, structurării și continuității;

principiul legării teoriei cu practica;

principiul accesibilității sau orientării după particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor;

principiul temeiniciei și durabilității rezultatelor obținute în procesul de învățământ.

În aceste condiții și educația extracurriculară se subordonează acelorași principii dar ei, i se mai pot adăuga și alte principii specifice. Referindu-ne la aceste principii specifice, începem prin a le enumera:

principiul accesului tuturor elevilor;

principiul disponibilității;

principiul abordării pedagogice holistice;

principiul participării active a elevilor;

principiul coerenței;

principiul diversității și al alegerii;

principiul securității;

principiul evaluării;

principiul parteneriatului puternic și egal.

1. Principiul accesului tuturor elevilor este privit ca un drept al tuturor elevilor la educația extracurriculară. Vorbim aici despre nondiscriminare, egalitate de șanse etc. Toți elevii pot participa la activitățile extracurriculare. Nimeni nu dă dreptul cadrului didactic să limiteze sau mai grav, să împiedice participarea vreunui grup de copii la activitățile extracurriculare.

2. Principiul disponibilității se referă la disponibilitatea cadrelor didactice de a răspunde cerințelor pertinente ale elevilor, particularităților specifice de vârstă ale acestora, specificului personalității fiecăruia dintre elevii noștri. A fi disponibil nu reprezintă neapărat a fi la dispoziția, ci mai degrabă a găsi un echilibru între cerințele / dorințele copiilor, eventual ale părinților acestora și disponibilitatea fizică și psihică a cadrului didactic.

3. Principiul abordării pedagogice holistice. Este principiul care vizează stabilirea de obiective transdisciplinare, obiective complementare celor stabilite prin educația cuprinsă în curricula obligatorii. Elevul este privit holistic, din punct de vedere cognitiv, afectiv-motivațional, dar și prin prisma personalității sale (temperament, atitudini, aptitudini, creativitate, imagine de sine, stimă de sine). El este văzut ca fiind plasat în contextul școlar, familial dar și social, ca membru al comunității din care face parte.

4. Principiul participării active a elevilor are o valoare esențială în educația extracurriculară a elevilor. Acest principiu consideră elevul ca fiind subiect al propriului său proces de devenire și de formare a personalității sale. Profesorul are rolul de a sprijini elevul pe drumul propriei sale formări. Elevul este impulsionat în activitatea de învățare de anumite mobiluri interne, de anumiți factori non-intelectuali cum ar fi diverse categorii de motive (trebuințele, intențiile, valențele), stările afective, nivelul de aspirații, atitudini, interese, etc.

5. Principiul coerenței se constituie un adevărat cadru de susținere a unei abordări comune în pedagogia activităților extracurriculare. Se doresc activități coerente teorie – practică, activități de formare și dezvoltare de cunoștințe, capacități, atitudini, deci competențe și utile pentru viitorul cetățean matur – „motor” al societății cunoașterii.

6. Principiul diversității și al alegerii este prin dezideratele pe care le vizează unul dintre condițiile democrației. Activitățile extracurriculare se doresc a răspunde nevoilor de diversitate culturală, etnică, tematică etc. Cu cât mai diverse sunt proiectate activitățile extracurriculare cu atât mai mult crește posibilitatea alegerii de către elevi. Elevii au dreptul de a alege în urma negocierii cu cadrul didactic activitățile curriculare pe care clasa din care face parte le va realiza.

7. Principiul securității se referă la respectarea unui drept fundamental al copilului. A respecta siguranța personală a copilului, a nu-l pune sub nici o formă în pericol sunt elementele principale ale acestui principiu. Activitățile derulate nu pot și nu au voie să pericliteze integritatea fizică și psihică a elevului.

8. Principiul evaluării este un alt principiu important al organizării și derulării activităților extracurriculare. Evaluarea acestor activități trebuie să fie: participativă, democratică și transparentă.

9. Principiul parteneriatului puternic și egal. Putem să avem în vedere faptul că activitățile extracurriculare se pot organiza și în urma încheierii unor convenții de parteneriat. Fie că sunt parteneriate internaționale (”Învățând împreună cu elevi din alte țări!”), fie că sunt parteneriate naționale sau locale, acestea dau activităților extracuriculare deschiderea dorită! Schimburile de diverse experiențe sunt benefice pentru elevi.

Principiile evidențiate „afirmă nevoia luării în considerare a condițiilor psihopedagogice necesare dezvoltării individului și devenirii sale socioculturale prin sprijin și relații pozitive democratice.

Activitățile extrașcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, integrativ și oferă cele mai eficiente modalități de formare și dezvoltare a caracterului elevilor. Se contribuie astfel la aprofundarea și completarea procesului de învățământ, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor elevilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber.

3.1. Proiectarea, derularea și evaluarea activităților extracurriculare.

Proiectarea activităților extracurriculare este demersul de anticipare a activităților extracurriculare pentru o perioadă dată de timp, realizată în scopul atingerii obiectivelor propuse. Ea se poate realiza pentru un semestru ori pentru un întreg an școlar. Proiectarea activităților extracurriculare pentru un semestru sau un întreg an școlar este indicată pentru a avea o privire de ansamblu a demersurilor care vor fi întreprinse de cadrul didactic. Cadrul didactic va trebui să aibă în vedere gradul puternic de adecvare la dorințele, preferințele și interesele elevilor din clasă.

De dorit ar fi ca profesorul împreună cu elevii clasei să identifice la începutul activității și eventual, periodic domeniile de interes ale elevilor. Ca exemple: cercuri tematice, vizionări de spectacole, de manifestări sportive, pelerinaje, drumeții, etc.

Proiectarea activităților extracurriculare implică parcurgerea următoarelor etape:

identificarea domeniilor de interes, de preferințe ale elevilor;

analizarea domeniilor de interes, de preferințe ale elevilor și stabilirea domeniilor comune de interes pentru cât mai mulți din elevii clasei;

elaborarea planificării activităților extracurriculare.

Identificarea domeniilor de interes, de preferințe ale elevilor presupune reperarea unor indici cognitivi, afectivi și comportamentali și asamblarea lor pentru a descrie aspirațiile elevilor. Se identifică domeniile de interes, de preferințe ale elevilor se definesc aceste domenii foarte clar, descriindu-le în termeni generali și apoi se descriu prin particularizare, specificându-se aspectele de specificitate ale domeniilor. Este foarte important să fie implicați elevii înșiși în identificarea domeniilor de interes deoarece activitățile extracurriculare îi vizează direct, îi implică și interesează concomitent.

Implementarea activităților extracurriculare vizează organizarea unei serii de activități diferite de lecția de predare-învățare-evaluare tradițională, pentru a răspunde obiectivelor socio-afective-atitudinale prioritare. Transformarea grupului formal de elevi într-un grup nonformal de lucru solicită investirea unei mari părți din energia disponibilă a elevilor în activitățile desfășurate împreună, necesară pentru nașterea grupului.

Formele de organizare a procesului de învățământ reprezintă modalitățile specifice de proiectare și de realizare a activităților instructiv-educative desfășurate de cadrele didactice. Unele dintre activitățile extracurriculare pe care le derulăm presupun organizarea elevilor în grupuri. Activitățile derulate în diferite cercuri tematice, ateliere de creație sau chiar manifestări sportive cer organizarea copiilor / elevilor în grupuri de câte: doi (diade), trei (triade) sau patru – șase elevi.

Organizarea activităților extracurriculare în grupuri implică și stabilirea regulilor grupului. Profesorul va negocia împreună cu elevii, regulile care vor fi respectate, mai apoi de către elevi. Respectarea regulilor de desfășurare a activităților este mai sigură dacă acestea sunt propuse și negociate chiar de elevi. Etapele în fixarea prin negociere a regulilor de conduită pentru activitățile extracurriculare ar fi următoarele:

se anunță sarcina de lucru: „Vom propune reguli pe care să le respectăm cu toții pentru a ne desfășura activitatea cât mai bine posibil!”; etape:

profesorul precizează mărimea unui grup: 3-4 sau mai mulți elevi, dar fără a depăși cifra șase;

se constituie grupurile;

se fixează și anunță timpul afectat activității;

în grupuri mici, elevii se sfătuiesc asupra regulilor pe care le cred necesare în propria activitate apoi le scriu pe o hârtie, carton;

un reprezentant al grupului prezintă regulile în fața grupei / clasei;

regulile prezentate de fiecare grup sunt analizate de elevii conduși de profesor și se acceptă cele cu care majoritatea elevilor este de acord; este necesar mult tact din partea cadrului didactic pentru a ajuta elevii să aleagă reguli adecvate, fără a impune reguli ale adultului; profesorul poate propune unele reguli, dar nu prea multe (una-două), încât elevii să perceapă regulile ca propuse ei înșiși (de exemplu: dreptul de a schimba regulile, când este necesar, cu acordul tuturor/al majorității elevilor).

după ce au fost fixate, regulile se scriu pe un carton mare și se afișează într-un loc din care sunt vizibile; la clasele dificile, cu probleme de disciplină, fiecare elev își va scrie regulile pe o hârtie pentru a putea, la date fixate de profesor, să-și autoevalueze comportamentul în funcție de ele;

pentru respectarea regulilor profesorul va acorda, la început, recompense mai dese, apoi mai rare, dar fără a neglija recompensarea; pentru încălcarea regulilor se vor preciza sancțiuni simbolice care se vor aplica de fiecare dată când regula este încălcată.

Metodele utilizate pentru derularea activităților extracurriculare vor avea în vedere:

domeniul / domeniile (aria / ariile tematică(e)) de interes ale copiilor elevilor;

competențele vizate a fi formate (cunoștințe, capacități / abilități, atitudini);

etapele implicate pentru realizarea activității propriu-zise;

mijloacele didactice care vor fi folosite;

rolul principalilor actori educaționali (elevii);

numărul de elevi participanți;

timpul necesar;

contextul de derulare a activității respective.

Evaluarea activităților extracurriculare se realizează în scopul ameliorării activității și a creșterii satisfacției elevilor față de acest tip de activități.

Evaluarea rezultatelor activității poate fi efectuată de elevi (individual, în grupuri mici, toată grupa – clasa) sau de către cadrul didactic.

Evaluarea vizează competențele elevilor și se realizează cu ajutorul unor chestionare de atitudini, a scalelor de apreciere, a fișelor de autobservație / observație etc. Indiferent care ar fi instrumentele alese, indicatorii utilizați vor viza:

sporirea motivației, a efortului și perseverenței elevilor;

sporirea numărului comportamentelor așteptate conform activităților proiectate;

manifestarea la elevi a plăcerii de lucra în grup, a competențelor sociale, creșterea tendinței de colaborare spontană între elevi;

creșterea numărului de întrebări, probleme semnalate de elevi;

creșterea gradului de toleranță între elevi;

creșterea obiectivității autoevaluării;

apariția nevoii de experimentare și monitorizare a comportamentelor;

conturarea unui stil de muncă eficient, a unui stil de viață sanogen;

sporirea responsabilității, a implicării elevilor în problemele grupului, ale școlii sau comunității.

Activitățile extracurriculare trebuie să beneficieze și autoevaluarea realizată de însuși cadrul didactic. Astfel, în această etapă se realizează reflectarea asupra propriei activități, asupra activității elevilor, asupra domeniilor vizate de activitățile extracuriculare. Pentru a atinge acest scop, cadrul didactic își va evalua propriile conduite, va lua decizii de ameliorare a lor, adaptându-se la problematica complexă a domeniilor abordate prin activitățile extracurriculare. El poate utiliza fișe de autobservație, liste de control sau un jurnal de bord. Jurnalul de bord este un document personal care cuprinde observații pe baza cărora cadrul didactic „își urmărește evoluția didactică, printr-un proces continuu de introspecție, observare și feed-back-uri sistematice.

3.2. Parteneriatul – factor de interes în activitățile extracurriculare

Activitățile exracurriculare se pot realiza de către cadrul didactic și clasa sa sau de către cadrul didactic în echipă cu o altă persoană (preot, medic, psiholog, sportiv, artist, profesor cu diferite specializări – educație fizică, muzică, matematică, chimie, etc.). Parteneriatul (munca în echipa de conducere a activităților extracurriculare) poate servi la sporirea gradului de interes din partea elevilor, a profesionalismului activităților realizate, a realizării unei evaluării mai obiective și unor decizii mai adecvate de derulare a activităților proiectate.

Persoanele dine echipa de conducere a activităților extracurriculare își pot acorda reciproc asistență în pregătirea și derularea acestor activități. Pentru a evita improvizația, parteneriatul trebuie pregătit se identifică și stabilesc posibilele echipe de realizarea a activităților extracurriculare. Nu este vorba de echipe care să rămână în aceeași formulă ci, de echipe care se formează secvențial pentru anumite activități, pe o anumită perioadă de timp limitată (de exemplu: dacă proiectez o secvență de trei vizionări de manifestări cultural-artistice aș putea proiecta și două întâlniri cu un actor / artist în domeniul vizat – o întâlnire înainte pentru sensibilizare în domeniu, respectiv o alta după vizionarea manifestărilor cultural-artistice pentru a se constitui un feed-back al acestora);

se proiectează activitatea, se stabilesc obiectivele, strategiile și se pregătesc materialele necesare;

se marchează momentele de „intrare în scenă” a fiecărui partener din echipa de realizarea a activităților extracurriculare;

se stabilește un sistem de comunicare, consultare rapidă pentru rezolvarea unor probleme neprevăzute între partenerii din echipa de realizarea a activităților extracurriculare;

se desfășoară activitatea / activitățile și se evaluează împreună de către partenerii din echipa de realizarea a activităților extracurriculare;

Dificultățile în derularea activităților în echipa de realizarea a activităților extracurriculare provin din:

obiectivele activităților extracurriculare neproiectate în comun de partenerii educaționali;

incompatibilitatea stilurilor dintre partenerii din echipa de realizarea a activităților extracurriculare;

probleme de interpretare a situațiilor apărute, de sincronizare a comportamentelor în echipă;

monopolizarea activității de către cadrul didactic în detrimentul invitatului;

invitatul nu reușește să capteze interesul copiilor / elevilor, compromițând activitatea.

3.3. Activități extracurriculare derulate în școală

a) Activități pentru sprijinirea procesului didactic: cercurile școlare, concursurile școlare, consultațiile, sprijinirea muncii independente, pregătirea examenelor și a olimpiadelor școlare, activitățile de program prelungit, lectura particulară, lecturile recomandate. Bibliografia și biblioteca.

Consiliul Național al Elevilor (conform Regulamentului de organizare și funcționare ale Consiliului Național al Elevilor) „formulează propuneri pentru îmbunătățirea vieții școlare, a proiectelor școlare și extrașcolare” și de asemenea „organizează seminarii, întâlniri, conferințe, schimburi de experiență, competiții, tabere sau cursuri pentru formarea elevilor, acțiuni de caritate/strângere de fonduri”.

Activitățile de cercuri școlare

Articolul 107 al Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar prevede că „elevilor din învățământul preuniversitar de stat și particular le este garantată, conform legii, libertatea de asociere în cercuri și în asociații științifice, culturale, artistice, sportive sau civice, care se organizează și funcționează pe baza unui statut propriu, aprobat de directorul unității de învățământ”.De asemenea, exercitarea dreptului la reuniune, conform Articolului 15 alin. (2) din Convenția cu privire la drepturile copilului, nu poate fi supusă decât acelor limitări care sunt prevăzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul siguranței naționale, a ordinii publice, pentru a proteja sănătatea și moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora. „Dreptul la reuniune se exercită în afara orarului zilnic, iar activitățile pot fi susținute în unitatea de învățământ, la cererea grupului de inițiativă, numai cu aprobarea directorului. Aprobarea pentru desfășurarea acestor acțiuni va fi condiționată de acordarea de garanții scrise, oficiale privind asigurarea, de către organizatori, a securității persoanelor și a bunurilor” (Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar). Tot Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar prevede că „în cazul în care conținutul activităților care se desfășoară în unitatea de învățământ de stat și particular contravine principiilor sus-menționate, directorul unității de învățământ poate suspenda sau interzice desfășurarea acestor activități”.

O categorie importantă de activități extracurriculare o reprezintă activitățile de cerc. Acestea se organizează în vederea aprofundării pregătirii elevilor într-un anumit domeniu, al dezvoltării aptitudinilor și exprimării creativității. Cercurile se pot constitui la nivelul unei grupe / clase sau prin formare de grupe la nivelul mai multor grupe / clase. Tematica abordată în cadrul activităților de cerc va fi stabilită prin negociere cu elevi participanți la cercul respectiv.

În cercuri, elevii se grupează în funcție de interesele lor dominante. Unele cercuri continuă activitățile opționale din curriculumul școlii. Activitatea oricărui cerc școală poate fi organizată și condusă de un cadru didactic al instituției respective, cu condiția să aibă abilitarea și expertiza de susține și activități ce depășesc sfera curriculumului formal. De asemenea, activitatea cercurilor poate fi condusă de un cadru didactic specializat din afara școlii cu rol de consultant sau îndrumător. Nu este exclusă nici varianta intermediară, prin care se formează echipe de cadre didactice sau echipe din cadre didactice și experți în domeniul lor de activitate (antrenori, artiști, etc.).

În activitățile de cerc copiii „învață” de la cadrul didactic sau îndrumătorul de cerc . Deci, copiii învață din experiența îndrumătorului lor dar și a colegilor lor mai pricepuți (intereducație). Este indicată implicarea tuturor membrilor cercului în activitate, fie în lucrări colective, fie în lucrări individuale care se încadrează în tematica aleasă. Rezultatele obținute la cercuri pot fi prezentate public prin expoziții.

La nivelul școlilor există diferite tipuri de cercuri în raport cu conținutul activităților lor:

cercuri cu caracter cultural-artistic (muzicale, coregrafice, de dansuri populare / dansuri de societate, de cusături populare, de arte plastice, cenacluri literare / folclorice, de teatru / teatru de păpuși, de gimnastică artistică etc.);

cercuri cu caracter științific (matematică, fizică, chimie, biologie, geografie, astronomie, etc.);

cercuri de informatică;

cercuri cu caracter tehnic-aplicativ (electrotehnică, electronică, informatică, aeromodelism, radio amatori etc.);

cercuri sportive și turistice (de turism, tenis de masă / tenis de câmp, handbal, baschet, fotbal, gimnastică, atletism, volei, șah etc.);

cerc de lectură organizat în biblioteca unității școlare, în biblioteca de cartier și în biblioteca municipală / județeană;

Activitatea de cerc trebuie să dea elevilor participanți posibilitatea valorificării rezultatelor muncii lor. Modalitățile prin care se poate realiza acest lucru sunt: expozițiile, participările la concursuri, organizarea și participarea la sesiuni de comunicări științifice, publicarea de articole în reviste școlare, competiții, întreceri sportive, recitaluri, serbări etc. Cercurile se pot constitui de asemenea, în ocazii de contact cu comunitatea locală care pe această cale poate fi chemată să sprijine cercurile în autodotarea acestora, în identificarea modalităților de promovare a produselor obținute în urma activităților de cerc, a programelor cultural/artistice a acestora.

Pregătire pentru examene, olimpiade și concursuri școlare

Pregătirea pentru olimpiade și concursuri. Se adresează elevilor care au aptitudini către domeniul respectiv, elevilor care doresc mai mult de la ei, elevilor care vor să se lase provocați de competiție, de efort, de situații problematice noi, elevilor care vor să se depășească pe ei și pe alții, să progreseze, să-și învingă temeri, frustrări.

Consiliul de administrație al unei unități școlare din învățământul preuniversitar (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) organizează activități de pregătire specială a elevilor pentru examene și concursuri școlare.

Consiliul clasei (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) își desfășoară activitatea la nivelul fiecărei clase având ca principale obiective: stabilirea modalităților de sprijinire a elevilor cu un ritm lent de învățare; organizarea de activități suplimentare pentru elevii capabili de performanțe școlare.

Activitățile vor fi atractive și vor fi orientate spre sarcini care să pregătească elevii pentru concursurile (inter)școlare, olimpiade. Munca acelor cadre didactice care vor sprijini elevii poate fi desfășurată în echipă, sau cadrele didactice își pot împărți tematica și pot intra pe rând să lucreze cu elevii. Climatul de lucru se recomandă a fi unul relaxat, calm care să mobilizeze motivațional, să stimuleze afectiv elevii pentru efort, pentru muncă de calitate.

Se va evita suprasolicitarea elevilor, aglomerarea programului școlar cu un program de pregătire extenuant, solicitarea aceluiași elev la discipline diferite.

Profesorii (conform Regulamentelor de ordine interioară) „îi vor sprijini pe toți elevii care doresc să desfășoare activități în scopul realizării performanțelor școlare, îndrumându-i, recomandându-le material bibliografic, completându-le cunoștințele prin acțiuni specifice (consultații, activități practice etc.)”.

Rezultatele remarcabile obținute de elevi sunt încurajate și recompensate, ceea ce este prevăzut legislativ. Astfel, Articolul 115 al Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar prevede că „elevii care obțin rezultate remarcabile în activitatea școlară și extrașcolară și se disting prin comportare exemplară pot primi următoarele recompense: a) evidențiere în fața colegilor clasei; b) evidențiere, de către director, în fața colegilor de școală sau în fața Consiliului profesoral; c) comunicare verbală sau scrisă adresată părinților, cu mențiunea faptelor deosebite pentru care elevul este evidențiat; d) burse de merit, de studiu sau alte recompense materiale acordate de stat, de agenți economici sau de sponsori; e) premii, diplome, medalii; f) recomandare pentru trimiterea, cu prioritate, în excursii sau în tabere de profil din țară și din străinătate; g) premiul de onoare al unității de învățământ.

Deci, „elevii din învățământul de stat și particular (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) au dreptul sa fie evidențiați și să primească premii și recompense, pentru rezultate deosebite obținute la școlare și extrașcolare, precum și pentru atitudine civică exemplară”. Acest lucru se regăsește în același Regulament sub următoarea formă: „elevii cu rezultate foarte bune la concursurile școlare vor fi stimulați cu premii în obiecte și/sau bani din fondurile Comitetului de părinți, vor fi popularizați în școală și în comunitate etc.” De asemenea, Consiliul clasei (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) „propune recompense pentru elevii cu rezultate deosebite”.

Cadrele didactice care sprijină munca de pregătire a elevilor pentru olimpiade școlare și concursuri este una care cere foarte multă informare suplimentară.

Concursurile școlare

Conform Regulamentului de organizare și desfășurare a concursurilor școlare (Art.1.) „concursurile școlare au ca obiectiv general promovarea ideilor de competiție și performanță a studiului la disciplinele prevăzute în curriculumul școlar și se adresează elevilor cu aptitudini, înclinații și interese deosebite pentru domeniile științelor, tehnicii, meseriilor, artelor, civic, sportiv, interdisciplinar etc.”

Același Regulament mai-sus menționat, la Art. 2. precizează: „concursurile școlare promovează valori culturale și etice fundamentale, precum și fair-playul competițional. În vederea aprofundării și extinderii curriculare pot fi elaborate programe de studiu complementare, teme de concurs, de cercetare si bibliografii specifice”.

La Art. 3., Regulamentului de organizare și desfășurare a concursurilor școlare face precizarea: „concursurile școlare se desfășoară la nivelul următoarelor etape: pe școală, locală (comună, oraș, sector), județ/municipiul București, națională”. De asemenea Art. 4. lămurește că „selecția participanților la concursuri școlare se face pe baza rezultatelor obținute la fazele anterioare, cu excepția fazei pe școala, la care participarea se realizează pe baza opțiunii elevului sau/și la recomandarea profesorului”.

Consultațiile și meditațiile

Consultațiile sunt „forme de organizare în cadrul cărora cadrul didactic lămurește și acordă îndrumări suplimentare asupra unor probleme ridicate de elevi” (Ele se pot organiza individual cu câte un elev sau cu grupuri de elevi. În cadrul consultațiilor, elevii sunt cei care adresează întrebări, care își exprimă nelămuririle, neclaritățile în legătură cu ceea ce s-a transmis în cadrul activităților didactice. Acest tip de activități extracurriculare se organizează atunci când este nevoie, fie din inițiativa cadrului didactic, fie din inițiativa elevilor.

Consiliul reprezentativ al părinților / Asociația de părinți (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) are printre atribuții:

sprijină parteneriatele educaționale dintre unitățile de învățământ și instituțiile cu rol educativ în plan local;

susține unitatea de învățământ în organizarea și desfășurarea festivităților anuale;

susține conducerea unității școlare în organizarea și în desfășurarea consultațiilor cu părinții, pe teme educaționale.

La consultații cu părinții în probleme legate de: cunoașterea copiilor lor, înțelegerea nevoilor și comportamentului lor, identificarea factorilor de risc în integrarea familială, sprijinirea școlii în educația copilului, profesorii pot sprijinii profesorii consilieri.

Meditațiile „se organizează în vederea sprijinirii copiilor / elevilor care întâmpină greutăți în activitatea de învățare. Scopul lor este de a „recupera rămânerile în urmă, prin completarea și întregirea cunoștințelor copiilor / elevilor și a unor capacități operaționale indispensabile învățării ulterioare. Ele se pot organiza individual cu câte un copil / elev sau cu grupuri de elevi. Inițiativa organizării lor aparține cadrului didactic. El este cel care va stabili modalitățile concrete de lucru cu elevii care au nevoie de ajutor.

Lectura particulară, lecturile recomandate, bibliografia și biblioteca

„Mi-a plăcut să caut frumusețile limbii și puterea vie a imaginilor. Le-am găsit în multe cărți ale trecutului și în creația anonimă a folclorului spre care m-am aplecat totdeauna cu interes și prețuire,… le-am învățat de la înaintași și de la dascălul meu de limbă… ” spunea Mihail Sadoveanu într-un interviu luat la 75 de ani de viață.

Lectura se constituie ca o activitate fundamentală pentru întreținerea condiției intelectuale, îmbogățirea cunoștințelor și a limbajului, pentru cunoașterea indirectă a diferitelor universuri și realități. Posibile modalități aflate la îndemâna cadrului didactic pentru dezvoltarea interesului copiilor pentru lectură menționez:

modelul oferit de însuși cadrul didactic / persoane pe care elevul le consideră modele;

va face prezentarea unor cărți în așa fel încât să mobilizeze copiii / elevii în achiziționarea și lecturarea lor;

(pentru preșcolari și școlarii mici) se vor povesti incomplet momente ale unor povești / povestiri, lăsând copiilor / elevilor un semn de întrebare cu privire la finalul întâmplărilor;

(pentru preadolescenți și adolescenți) va fi stârnit interesul pentru lectură, citind pasaje ale unor lucrări;

se vor caracteriza unele personaje, îndemnând elevii la căutarea independentă, prin lectură integrală, a locului acestora în narațiune, a relațiilor cu alte personaje;

(pentru preșcolari și școlarii mici) se vor organiza concursuri de recitări de poezii, ghicitori, elaborare de eseuri, concursuri finalizate cu recompense care au scop încurajator;

(pentru preadolescenți și adolescenți) se vor organiza concursuri de recitări de poezii, de elaborare de eseuri, concursuri finalizate cu recompense care au scop încurajator;

desfășurarea unor activități cultural-artistice, precum și dramatizarea unor texte literare, șezători literare, medalioane literare, prezentare de benzi desenate, povești audio și/sau video;

alcătuirea unor albume, a unor fișe bibliografice, a unor fișe de lectură;

realizarea de portofolii cu lucrările unor autori cunoscuți.

Lectura particulară

Mai este lectura importantă?, iată o întrebare care va fi mereu actuală. Lectura este unul dintre instrumentele care formează și dezvoltă comunicarea între indivizi. Lectura particulară a elevilor este un act intelectual esențial, care trebuie îndrumat și supravegheat de școală și familie. Lectura este importantă prin aspectele educative pe care le implică:

aspectul cognitiv: lectura îmbogățește cunoștințele despre lume, viață și societate;

aspectul educativ: contribuie la educarea copiilor / elevilor pe dimensiunile etice și estetice;

aspectul formativ: lectura formează și dezvoltă deprinderi de muncă intelectuală, dezvoltă gândirea, imaginația, capacitățile de exprimare corectă, fluentă și expresivă.

Lectura particulară este educată și stimulată prin intermediul lecturilor recomandate,

iar mai apoi prin intermediul bibliografiei.

recomandarea unor texte literare adecvate vârstei și preocupărilor elevilor ;

nu se va da lista anuală la începutul semestrului I , ci se vor stabili titluri pe 2-3 săptămâni;

activități de popularizarea cărților în vederea stimulării interesului pentru alcătuireaunei biblioteci personale;

vizitarea bibliotecii unității școlare (pentru preșcolari și școlarii mici), a bibliotecii localității în care trăim (pentru preadolescenți și adolescenți);

prezentarea unor recenzii de cărți adecvate profilului de vârstă al copilului / elevului;

participarea la spectacole de teatru seri de poezie;

participarea la concursuri de poezie, proză.

Controlul lecturilor recomandate copiilor / elevilor trebuie să fie o activitate permanentă a cadrelor didactice. Acest control are rolul de a preveni comoditatea, efectuarea de lecturi facile, superficialitatea, neglijarea lecturării textelor. Cadrele didactice ar trebui să dea dovadă de ingeniozitate în modalitățile de control pe care le exercită. Se pot utiliza clasicele fișe de lectură (pentru școlarii mai mari), dar pentru cei mici se pot gândi și alte instrumente care de fapt urmăresc aceleași obiective (dezvoltarea gustului pentru lectură, dezvoltarea vocabularului, formarea și dezvoltarea deprinderilor de lucru cu textul scris, dezvoltarea capacității de a face asociații între idei): fișa cu personajele plăcute mie, fișa cu personajele mai puțin plăcute mie, fișa cu rezumatul textului citit, fișa cu citatele frumoase citite și apoi copiate, fișa cu povestea textului citit etc. De ce nu chiar se poate realiza un proiect de genul cartea mea cu ceea ce am citit în vacanță, unde copiii / elevii copiază, povestesc, desenează, pe marginea și/sau despre ceea ce au citit. Ideea este că apoi copiii au posibilitatea ca produselor elaborate să le dea o formă de „carte adevărată”.

Bibliografia reprezintă o „descriere de specialitate a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor referitoare la o anumită problemă” un „material informativ asupra unei probleme” (conform DEX). Orice bibliografie recomandată copiilor / elevilor trebuie să aibă în vedere următoarele particularități:

adecvare la particularitățile de vârstă ale copiilor / elevilor;

adecvare la particularitățile psiho-individuale ale copiilor / elevilor;

atingerea competențelor, respectivelor vizate;

limitarea numărului de referințe bibliografice la acelea absolut necesare, necesare și suplimentare astfel încât fiecare copil / elev împreună cu familia să decidă ceea ce urmăresc;

cultivarea gustului pentru lectura de calitate;

dezvoltarea vocabularului;

dezvoltarea originalității, creativității, imaginației;

educarea apetitului pentru lectură;

respectarea timpului liber al elevilor.

Biblioteca

Biblioteca „se poate referi atât la o colecție privată, cât și, de cele mai multe ori, la colecții mari, deținute și administrate de diverse instituții În epoca trecerii de la o cultură a hârtiei la o cultură a electronicii s-a început automatizarea bibliotecilor, urmată de conectarea lor în rețele de biblioteci, astfel că peste biblioteca tradițională începe să se suprapună biblioteca electronică, care contribuie la transformarea bibliotecii clasice în bibliotecă virtuală” (Wikipedia).

Bibliotecilor virtuale le sunt descrise o serie de avantaje, ca de exemplu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Bibliotec%C4%83):

accesul la o cantitate mare de documente dintr-un singur loc, fără deplasare fizică;

număr mare de utilizatori de pe tot globul, cu ajutorul Internetului;

accesul simultan al mai multor utilizatori la același document, ceea ce ar fi fost imposibil în cazul bibliotecilor tradiționale;

protejarea documentelor originale față de tratarea neglijentă sau răuvoitoare;

posibilitatea relativ simplă de creare a unor copii electronice de siguranță (chiar a întregii biblioteci);

posibilitatea de a muta copia de siguranță pe un cu totul alt server în altă clădire, în altă localitate, pentru a exclude pierderea datelor în cazul unui eveniment de forță majoră ca un incendiu, inundație, act de terorism etc.;

simplificarea (automatizarea) încasării taxei de utilizare.

Cadrele didactice pot sensibiliza / elevii pentru a frecventa prin diferite activități:

vizite la biblioteca unității de învățământ a orașului etc.;

desfășurarea unor jocuri de rol: Bibliotecarul și cititorii săi, Prietenii cărții;

activități de promovare a lumii cărților: lansări de carte pentru copii / adolescenți; recenzii în miniatură ale unor lucrări nou apărute din domenii de referință pentru copii / elevi;

concursuri literare cu diverse tematici.

Simpozioanele științifice / sesiunile de comunicări științifice

Gustul pentru caracterul științific, pentru studiul de calitate și la cele mai înalte rigori științifice poate fi cultivat prin intermediul acțiunilor antrenate de pregătirea și participarea la simpozioane științifice, respectiv sesiuni de comunicări științifice. Organizarea acestora se poate realiza în jurul unor:

evenimente istorice importante (de exemplu, cu ocazia zilelor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie Holocaust, etc.,);

evenimente importante pentru viața planetei: Ziua Apei, Ziua Pământului, Ziua mondială a sănătății, Ziua Verde, Să ocrotim pădurea etc.;

evenimente importante pentru viața comunității: Conservarea tradițiilor, Glasul naturii, Invenții și inventatori, Haricleea Darclee etc.;

evenimente legate de cultura organizațională a instituției școlare: aniversarea personalității al cărei nume îl poartă instituția de învățământ; aniversarea vreunei personalități marcante pentru viața instituției de învățământ;

evenimente create cu ocazia derulării unor activități din diferite proiecte: Euroscola, etc.

Elevii cu rezultate deosebite la aceste manifestări științifice sunt recompensați

prin premieri mai mult sau mai puțin speciale. Unele dintre aceste manifestări publică în urma simpozionului / sesiunii și volum(e) cu lucrările participanților.

De asemenea, la aceste manifestări științifice pot fi invitate personalități în domeniul pentru care s-a organizat manifestarea științifică (cadre medicale, inspectori de mediu, istorici, artiști, sportivi, lucrători la Poliție, etc.).

Activități pentru sprijinirea dezvoltării personalității copiilor/elevilor: jocul, serbările, cluburile elevilor, asociațiile elevilor, ansamblurile artistice, competițiile artistice, sportive

Studiile arată că 80% dintre copii și adolescenți își petrec timpul liber în fața calculatorului sau televizorului și, prin urmare, au un stil de viață sedentar, nesănătos. În acest sens, activitățile extracurriculare pot deveni o modalitate eficientă prin care copiii / elevii pot fi ținuți departe de aceste „vicii tehnologice”. În caz contrar, avea mai multe șanse de a deveni introvertiți și, pe viitor, vor putea lega mai greu prietenii.

Ca sprijin în acest sens, vine o categorie specială de activități extracurriculare – activitățile extradidactice de masă reprezentate de: serbările școlare, competițiile sportive, competițiile artistice, jocurile copiilor / elevilor. Activitățile extracurriculare de masă reprezintă activități care cuprind mulți copii / elevi dintr-o grupă / clasă, mai multe grupe / clase, sau chiar grupe / clase de copii / elevi din mai multe unități școlare. Aceste activități oferă recreere, competiție, satisfacțiile atmosferei de grup, iar unora dintre copii / elevi chiar posibilitatea unei afirmări și recunoaștere a aptitudinilor pe care le au. Aceste activități au caracter ocazional și iau forme foarte variate.

Jocul, ca activitate extracurriculară

În programul zilnic al unei unități școlare sunt cuprinse forme speciale de activitate care au drept scop destinderea copiilor, crearea bunei lor dispoziții. O altă formă de educație extracurriculară o constituie jocul de interior și/sau jocul în aer liber care pot fi preluate ca atare de cadrul didactic sau modificate în raport cu contextul existent „Jocul este esența și rațiunea de a fi a copilăriei”. Prin joc, copilul învață, socializează, se dezvoltă, crește.

Copilul dovedește prin joc că participă intens la tot ceea ce-l înconjoară: el transpune în joc inițial acțiunile exterioare efectuate de oameni cu obiectele (transpunere începută încă în antepre-școlaritate) și apoi, din ce în ce mai complex, realizează redarea semnificației acestor acțiuni, dezvăluirea diverselor relații sociale. Începutul vârstei preșcolare se caracterizează prin frecvența relativ mare a jocurilor de creație cu subiecte din viața și lumea concretă ce-i înconjoară. Transpunerea în plan ludic a impresiilor imediate se face rapid și coerent (de altfel, rapiditatea cu care sunt valorificate impresiile în creația de joc, calitatea transpunerii în joc, nuanțele surprinse, pot fi parametri de analiză a nivelului de dezvoltare a copiilor)

Înclinarea balanței către învățare, ca activitate fundamentală, creează o complementaritate fericită exprimată în faptul că jocul devine activitate compensatorie a învățării, creând condiția de odihnă pentru aceasta.

Serbările școlare (spectacole) și expozițiile cu tematici diverse

Un loc aparte în cadrul activităților extracurriculare îl ocupă serbările școlare, care nu o dată sunt adevărate spectacole. Ele sunt modalități eficiente de cultivare a înclinațiilor artistice ale copiilor elevilor contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalității acestora. Serbările sunt motive de satisfacție, de bucurie, creează bună dispoziție, și pregătesc emoțional copiii / elevii pentru situațiile mai speciale din viață. Emoțiile și bucuriile comune trăite cu ocazia acestor activități contribuie la coeziunea colectivului, la consolidarea relațiilor de prietenie dintre copii / elevi, punându-le în valoarea dimensiunea formativ-educativă.

Tematica serbărilor organizate se poate concentra în jurul:

evocărilor istorice cu prilejul anumitor evenimente marcante din decursul istorie naționale (1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua Holocaustului etc.);

evenimentelor importante din viața Europei: Ziua Francofoniei, Ziua Europei, etc.;

evenimentelor importante din viața culturală națională: Eminescu, veșnic tânăr, etc.;

evenimentelor importante din viața comunității: Ziua Armatei române, Drepturile copilului – drepturile omului, Ziua internațională pentru persoanele cu handicap, etc.;

evenimentelor din viața familiei cu ocazia zilelor: Femeii, Copilului, Bărbatului;

evenimentelor religioase importante: Nașterea Domnului, Învierea Domnului etc.;

evenimentelor importante pentru viața școlii (festivitățile de deschidere / închidere a anului școlar, festivitățile de sărbătorile a personalității a cărei nume îl poartă unitatea școlară, etc.;

evenimentelor importante din viața copiilor / elevilor: Balul / Serbarea bobocilor, Balul / Serbarea absolvirii, „Zilele porților deschise”, etc.;

evenimentelor care țin de o minte sănătoasă și un corp sănătos: Ziua națională fără tutun, Ziua Apei / Pământului, Ziua mondială a sănătății, Ziua Mondială a sportului etc.;

diverselor activități distractiv-educative: Halloween, bal mascat (carnaval), discotecă, etc.

Expozițiile cu tematici diverse se constituie modalități de valorificare a produselor activităților derulate în cadrul cercurilor, concursurilor artistice. Se pot organiza:

expoziții de desene, picturi, colaje;

expoziții cu produsele activităților copiilor / elevilor: felicitări, produse din lut, ghips, materiale reciclabile, flori uscate etc.;

Ansamblurile artistice.

Valențele emoțional-estetice pot fi atinse nu doar prin intermediul disciplinelor de profil (educație plastică, educație muzicală) ci și prin toate acele activități instructiv-educative care țin de educația extracurriculară. Educația estetică are o „sferă largă incluzând frumosul din natură, societate și artă” (C. Cucoș, 2000, 146) și este ținta acestor activități.

Modalități prin care se poate desfășura educația estetică sunt constituite de ansamblurile artistice. Fie că sunt corale , de dansuri, de diferite genuri muzicale, coregrafice – ansamblurile artistice pot și trebuie să se constituie ca adevărate pârghii între educația formală și cea informală aprecia că chiar dacă nu există o coordonare sau un acord axiologic între ceea ce se desfășoară în școală și ceea ce se întâmplă în afara ei, cadrul didactic (profesorul) rămâne, în continuare, factorul modelator principal, care va integra experiențele întâmplătoare și variate ale copiilor / elevilor, corelându-le și interpretându-le împreună cu ei, în conformitate cu standardele axiologice autentice.”

Asociațiile elevilor

Scopul acestor asociații ale elevilor poate fi implicarea în viața societății civile prin crearea unei oferte diversificate de educație alternativă vizând formarea pentru viitor prin asigurarea unui cadru optim de dezvoltare armonioasă a personalității fiecărui membru.

3.4. Activități extracurriculare derulate în afara școlii

Vizitele, excursiile, drumețiile, taberele școlare.

Vizitele la muzee, la expoziții, în diferite locuri cu încărcătură istorică, la case memoriale se pot constitui în adevărate modalități de a cunoaște și prețui valorile județului / țării. Vizionarea unor filme, spectacole de teatru, operă, balet pot constitui surse de informații, dar în același timp și puncte de plecare în a face cunoștință cu lumea artei, a frumosului și de le educa gustul pentru frumos. De asemenea, se pot organiza întâlniri cu personalități care pot constitui un model de conduită pentru elevi (medici, avocați, preoți, etc.).

Taberele școlare pe lângă ceea ce oferă excursiile și drumețiile mai dau copiilor / elevilor posibilitatea de a locui împreună o perioadă de timp, de a conviețui împreună, de a se descurca departe de familii. Ele sunt adevărate „probe de foc” în dobândirea autonomiei și independenței copiilor / elevilor. Taberele se pot organiza în țară, dar și în străinătate, depinde de cerințele beneficiarilor. Se organizează tabere pentru copiii preșcolari, tabere pentru școlarii mici și pentru (pre)adolescenți.

Proiectele județene, naționale și internaționale

Complexitatea finalităților educaționale impune îmbinarea activităților curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educațional, ca set de intervenție complementară, apare ca o necesitate. În prezent, putem să construim o serie de parteneriate cu foarte multe instituții, obiectivele urmărite în cadrul acestor parteneriate pot fi:

îmbunătățirea procesului instructiv-educativ;

atragerea elevilor în activități utile și de relaxare;

îmbunătățirea relației profesor-elev, școală-comunitate;

îmbunătățirea frecvenței și diminuarea abandonului școlar;

determinarea părinților să colaboreze cu unitățile școlare.

B. COORDONATELE METODOLOGICE ALE CERCETǍRII APLICATIVE

Proiectarea, desfășurarea și valorificarea cercetării pedagogice

Delimitarea-Prezentarea temei/problemei

Tema cercetǎrii se referă la experimentarea implementării și corelării activităților educative în context curricular și extracurricular în vederea cunoașterii și mărturisirii noțiunilor fundamentale ale credinței și ale cultului creștin ortodox; formarea personalitǎții adolescenților în duhul trǎirii și mărturisirii autentice ale credinței creștine în contemporaneitate.

Schimbările rapide care apar în societate și care solicită dinamizarea actului educațional și diferențiază din ce în ce mai mult preocupările tinerilor de la o generație la alta fac necesar demersul de a completa educația în context curricular cu cea exracurriculară.

Tinerii au nevoie ca școala să le ofere o diversitate de forme de pregătire în același ritm cu schimbările care au loc în comunitate. Nevoia din ce în ce mai acută de a pune accentul m pe formare decât pe informare în actul educațional, dezvoltarea abilităților de viață, a inteligenței sociale în rândul elevilor sunt argumente pentru a acorda preocupărilor extracurriculare aceeași importanță. Importanta planificarii și proiectării riguroase a activitatilor extracurriculare asigură succesul în relația cu cei educați.

Activitățile curriculare cu tematică religioasă duc la conștientizarea apartenenței la comunitatea religioasă nu doar la cea școlară și pe termen lung asigură implicarea activă și responsabilă a tinerilor în viața Bisericii.

În același timp dacă vorbim doar de formare în afara școlii, fară a corela activitățile extracurriculare cu cele curriculare riscăm să pierdem dimensiunea spirituală autentică.

Mărturisirea prin cuvânt și faptă, aplicarea principiului legăturii dintre teorie si practică,

relația activă între formal non formal și informal pot fi beneficii ale corelării activităților

curriculare cu cele extracurriculare la disciplina religie.

Activitățile extracurriculare deși sunt planificate și raportate de către toți profesorii unei instituții de învățământ nu sunt privite ca având aceeași autoritate și respect de către actorii actului educațional. Părinții și profesorii disciplinelor evaluate prin teze și examene le văd ca posibile obstacole sau ca o amenințare în pregătirea probelor de examen. Elevii sunt greu de convins să renunțe la pregătirea temelor și concursurilor sau să renunțe la tentația ”lumii virtuale” în favoarea participării la activități extracurriculare. Uneori chiar multitudinea de oferte în domeniul extracurricular poate face ca decizia de a participa să fie dificilă. O cauză a acestui fapt îl poate constitui și motivul că în proiectarea și realizarea acestor activități extracurriculare nu se are în vedere întodeauna dobândirea unor abilități și competențe; achiziționarea lor nu poate fi evaluată la fel ca în cazul curriculumului formal prin note.

În realizarea activităților curriculare la nivel liceal profesorul de religie poate aplica metode moderne, activ-participative sau prin abordarea integrată a educației religioase.

Prin planificarea, proiectarea și implementarea riguroasă a activităților extracurriculare, profesorul de religie poate compensa neajunsurile educației într-un cadru formal, poate contribui la dezvoltarea caracterului religios – moral a adolescenților pentru o bună cunoaștere și mărturisire a credinței creștine în societatea contemporană.

În ceea ce privește perspectivele de analizǎ, cercetarea propusǎ de mine poate fi încadratǎ în tipul de cercetare interdisciplinarǎ.

Stadiul cercetării problemei-anticiparea contribuției proprii.

“Cercetarea pedagogicǎ este definitǎ drept tipul special de cercetare științificǎ, un proces continuu, ce are drept scop explicarea, înțelegerea, optimizarea, inovarea, reformarea și prospecatarea ctivitǎții de instruire și educare, în viziune sistemicǎ, bazându-se pe investigarea teoreticǎ și/ sau practice-aplicativǎ a relațiilor funcționale și cauzale dintre componentele și variabilele fenomenului educațional.” (M. Bocoș)

Obiectul propriu al cercetǎrii îl constituie acțiunile sau faptele pedagogice, care se referǎ la curriculum , strategii de instruire, programe, manuale, materiale didactice, spațiul școlar, relația profesor-elev .

Scopul cercetǎrii pedagogice este înțelegerea, analizarea, ameliorarea fenomenului educațional, “perfecționarea tehnicilor de intervenție și sporirea calitǎții în procesul de formare a personalitǎții.” Pentru a înțelege scopul cercetǎrii pedagogice trebuie avut în cedere și scopul educațieie religioase, acela de a forma buni creștini.

Atitudinea elelevilor fațǎ de discipline Religie poate fi cunoscutǎ printr-un experiment simplu:

1. Locul religiei ca disciplinǎ de învǎțǎmânt în preferințele elevilor;

2. Identificarea metodelor care pot face orele de religie atractive.

Majoritatea elevilor manifestǎ o atitudine pozitivǎ fațǎ de disciplina Religie și o mare disponibilitate pentru activitǎțile extracurriculare propuse de profesori.

Criza valorilor din societate înfluențeazǎ și atingerea obiectivelor formativ-educative.

Importanța cercetǎrii pedagogice poate fi evidențiatǎ în planul teoretic al educației (radiografierea anumitor aspecte ale educației), cât și în cele practice-operațional (investigarea ți îmbunǎtǎțirea practicilor educaționale).

În cadrul cercetǎrii pegagogice sunt mai multe criterii (conținutul educației, problematica abordatǎ, perspective de analizǎ, instrumentarul utilizat, finalitatea propusǎ) care determinǎ urmǎtoarele tipuri de cercetare: fundamentalǎ, practic-aplicativǎ, combinatǎ, pluri-, inter- și transdisciplinare, observaționalǎ, ameliorativǎ, orientatǎ etc.

Experiența de cercetate în domeniul educației religioase în țara noastrǎ

La începutul secolului XX numeroși teologi și pedagogi români au început sǎ direcționeze cerecetarea pedagogicǎ în domeniul educației religioase. Prin metode specifice acești pedagogi și-au propus observarea și analizarea unor aspecte legate de educația religioasǎ:

– locul religiei în sistemul de învǎțǎmânt

– relația disciplinei religiei cu celelalte discipline

– raportul formativ-informativ

– efectele predǎrii religiei observate în timp.

În cercetarea pedagogică și cea referitoare la metodica predării religiei găsim numeroase articole, cărți, studii care pun în valoare importanța activităților extracurriculare sau a educației non formale în formarea personalității tinerilor.

Aceste opinii, observații au stat la baza investigaței realizate de mine.

Cea mai mare importanță a avut-o totuși experiența personală din ultimii ani observând interesul sporit și constant pe care adolescenții îl au pentru i mplicare în activități extrașcolare.

Designul cercetării

Obiectivele cercetării

Corelarea unor unități de conținut din Programa de religie, nivel la liceal, cu activități extracurriculare propuse de elevi, ca punct de plecare al cercetării;

Autoobservația, chestionarul; studiul documentelor;

Evidențierea eficacității corelării activităților curriculare cu cele extracurriculare în asimilarea unor noțiuni teoretice și comportamente referitoare la cunoașterea și mărturisirea credinței; testul, chestionarul, autoobservația, de feed back

Experimentarea modului în care corelarea activităților religioase curriculare și cele extracurriculare influențează dezvoltarea creativității elevilor și contribuie la formarea unor noi deprinderi, la creșterea responsabilității în împlinirea unor atribuții, la îmbunătățirea modului de înțelegere și de trăire a adevărurilor religioase și la modificarea comportamentului elevilor. Experimentul pedagogic, chestionarul, observatia, feed back

Evaluarea impactului corelării activităților religioase curriculare și extracurriculare în formarea personalității religios-morale a elevilor, ca punct de plecare în cunoașterea și mărturisirea credinței în societatea contemporană; chestionarul, interviul-focus grupul

Formularea ipotezelor cercetării

Cercetarea a pornit de la constatarea faptului că educația realizată pe baza curriculumului formal la nivel liceal este supusă riscului de a deveni rigidă, plictisitoare; temele și activitățile propuse de programa școlară la nivel liceal chiar dacă pot fi adaptate de profesor la nevoile de formare ale elevilor nu sunt întodeauna apreciate în totalitate de către toți elevii. Conținutul temelor riscă să rămână doar la nivelul achizițiilor teoretice fără a putea face exercițiul aplicării lor.

Având în vedere că participarea la ora de religie se face pe baza unei cereri semnate de către părinți și elev, necesitatea de a veni în întâmpinarea nevoilor de dezvoltare duhovnicească a unui procent cât mai mare dintre elevi este imperios necesară.

O posibilă soluție?

Oferirea de către instituția de învățământ și de către profesorul de religie a unui cadru de formare diversificat și adaptabil la preocupările tuturor elevilor în funcție de aspirațiile și nevoile de formare ale fiecăruia. Acest cadru de formare trebuie să creeze și să ofere mai multă libertate, deschidere, bucurie, cunoaștere de sine, încredere, comuniune cu aproapele și cu Dumnezeu.

Corelarea activităților curriculare cu activitățile extracurriculare contribuie la apropierea elevilor față de semeni și față de Dumnezeu și se manifestă printr-un progres semnificativ în achiziția de cunoștințe religioase, prin creșterea interesului față de disciplina religie, prin îmbunătățirea modului de înțelegere și de trăire a adevărurilor religioase dar și prin consolidarea comportamentului religios-moral.

Creșterea duhovniceascǎ, trǎirea bucuriei autentice a cunoașterii și mărturisirii credinței creștine în societatea contemporană poate fi dobândită de către adolescenți și prin participarea la activități extracurriculare cu caracter religios (participarea la Sfânta Liturghie, la primirea Sfintelor Taine, la conferințe, pelerinaje, tabere, etc.) sau comunitar (voluntariat, proiecte comunitare, activități culturale, etc.).

Pe lângǎ de ipoteza de bazǎ am formulat și ipoteze de lucru.

1. elevii cu o formare duhovnicească profundă identificǎ mai ușor noțiunile fundamentale ale credinței creștine;

2. elevii care provin din familii creștine practicante își însușesc mai ușor conținuturile din domeniul cunoașterii și mărturisirii credinței;

3. participarea elevilor la activitǎți extracurriculare ce au drept obiectiv optimizarea și modelarea spiritualǎ conduce la dezvoltarea respectului fațǎ de valori, a sentimentului religios și a capacității de a mărturisi credința creștină prin cuvânt și faptă în socieatea contemporană;

4. realizarea de către elevi a unor activități și proiecte comunitare contribuie la sporirea interesului acestora pentru disciplina Religie, a motivației pentru cunoașterea și mărturisirea credinței, pentru dezvoltarea abilităților de viață;

5. înțelegerea noțiunilor referitoare la cunoașterea și mărturisirea credinței desprinse din context extracurricular contribuie la aprofundarea unui volum mai mare de cunoștințe asimilate în cadrul formal.

Organizarea și desfășurarea cercetării

3.1. Locul de desfășurare al cercetării

Colegiul Național Iași

3.2. Perioada desfășurării cercetării:

Anul școlar 2015-2016.

3.3. Etapele și subetapele:

Realizarea unui studiu diagnostic referitor la utilizarea activităților curriculare și extracurriculare la disciplina religie, nivel liceal: aspecte convergente și divergente desprinse în urma discuțiilor cu cei implicați (lipsa timpului, dezinteres pentru temele abordate, participare inconstantă a elevilor….etc.); inventarierea particularităților utilizării corelării activităților curriculare cu cele extracurriculare.

Identificarea aspectelor relevante pentru investigațiile pedagogice legate de tema corelării activităților extracurriculare cu cele curriculare la disciplina religie, nivel liceal.

Delimitarea precisă a ariei de acțiune și precizarea concretă a opțiunii strategice

– explicitarea cadrului cercetării, organizarea și desfășurarea diferitelor activități extracurriculare, corelate cu curriculum-ul formal al educației religioase la nivel liceal;

– identificarea de soluții în vederea sensibilizării și implicării elevilor în propunerea, organizarea și desfășurarea diferitelor activități extracurriculare;

Elaborarea de instrumente de cercetare adecvate

Culegerea datelor

Analiza si interpretarea datelor prin valorificarea dimensiunilor calitativă și cantitiativă ale cercetării

3.4. Stabilirea calendarului cercetării și asigurarea măsurilor de respectare a acestuia (în funcție de planificările calendaristice):

Cercetarea s-a desfășurat cu parcurgerea următorului calendar:

I. Din luna septembrie 2015 am început documentarea și informarea cu privire la

relația dintre curricular/extracurricular selectând și instrumentele pe care le voi utiliza în cercetare.

II. La sfârșitul lunii septembrie 2015 am stabilit obiectivele, ipotezele cercetării și am stabilit eșantioanele de subiecți.

III. La începutul octombrie 2015 am inițiat alegerea noului studiu tematic printr-o discuție colectivă și am realizat o evaluare inițială; am demarat primele activități de cercetare.

IV. La mijlocul lunii octombrie am conceput obiectivele de referință, am realizat planificarea centrelor de activitate, am gândit activitățile de învațare și conținuturile activităților.

V. Din ianuarie 2016 pana la începutul lunii iunie 2016 am desfășurat studiul tematic și am realizat evaluarile periodice.

VI. În luna iulie am încheiat studiul tematic printr-o evaluare finală, am centralizat, prelucrat si interpretat datele cercetării.

Disciplinele de studiu implicate:

Religie

3.5. Eșantionele de subiecți

Întrucât realizarea de cercetări pedagogice pe populații totale, integrale, nu este posibilă, este necesară selectarea unui numar limitat, relativ restrâns de subiecți, asupra cărora urmează să se realizeze investigațiile care vor da informații despre întreaga populație luată în studiu.

Pentru ca rezultatele cercetarilor selective să fie semnificative statistic, este necesară o eșantionare structurală, care se referă la identitatea sau cel puțin corespondența de structură dintre eșantionul selectat și populația pe care el o reprezintă. Reprezentativitatea se refera atât la aspectul cantitativ, respectiv la mărimea eșantionului, cât și la aspectul calitativ, respectiv la structura eșantionului. Pe baza condiției de reprezentativitate, generalizările efectuate pe eșantion sunt extinse asupra intregii populații școlare pe care o reprezintă eșantionul.

Eșantionul reprezentativ este grupul extras din populația școlară cuprinsă în studiu pe care o poate reprezenta.

A selectat eșantioane independente, cu elevi din 2 clase paralele echivalente alese pe baza rezultatelor obținute la aplicarea unor chestionare și teste pedagogice de cunoștințe (o clasă experimentală și una de control).

Copiii investigați aparțin clasei a IX-a E dela Colegiul Național Iași

Am împărțit elevii în două grupe:

Eșantionul de control am considerat-o ca fiind clasa a IX-a C, cuprinzând 25 elevi

Eșantionul experimental a fost clasa a IX-a E, cuprinzând 25 elevi

Graficul 1 – Proporția dintre eșantionul experimental și cel de control

Numărul total este de 50 elevi.

Structura eșantioanelor se prezintă astfel:

Tabel nr.1 – Structura grupei experimentale

Tabel nr.2 – Structura grupei de control

Variabila independentă/variabilele independente

Implicarea elevilor din clasa experimentală în realizarea diferitelor tipuri de activități, respectiv în implentarea lor

Variabila dependentă/variabilele dependente

Progresul școlar

Gradul de implicare al elevilor în realizarea activităților și în corelarea lor.

3.4. Eșantionul de conținut din Programa pentru clasa a IXa

3.5. Tipul de demers logic

Inductiv

3.6. Sistemul metodelor de cercetare.

Metodologia: prezentare generală

Pentru a studia influența corelării activităților curriculare cu cele extracurriculare în procesul instructiv-educativ, am apreciat ca fiind indicată folosirea următoarelor metode:

Observația a sprijinit permanent cunoașterea rezultatelor în fiecare etapă, am folosit-o în întreaga cercetare. Ea constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări la grupa experimentală și cea de control, în scopul comparării comportamentului, reacțiilor copiilor și condițiilor psihopedagogice în care s-au aplicat metodele de verificare și evaluare. (alegerea eșantioanleor de subiecți, analizarea comportamentului elevilor în timpul activităților desfășurate)

Studiul documentelor curriculare oficiale – a fost utilizat pentru alegerea eșantionului de conținut;

Experimentul este metoda de investigație cea mai sigură și precisă, în care, spre deosebire de observație, cadrul didactic, cercetând, poate interveni efectiv, provocând intenționat anumite fenomene educaționale, le poate izola parțial sau total pe acestea, poate modifica condițiile de manifestare, poate sesiza mai bine relațiile dintre variabilele experimentate. Deci, scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării și eventual de a sugera alte întrebări sau ipoteze. Realizarea experimentului presupune parcurgerea a trei etape: etapa preexperimentală, etapa experimentală, etapa postexperimentală.

Ancheta pe bază de chestionare date profesorilor și elevilor, în funcție de obiectivele urmărite;

Convorbirea – cu elevi, profesori (individuală, colectivă-focus grupul)

Analiza produselor activității. Activitatea de învățare desfășurată de elevi se materializează deseori în produse, în lucrări, în obiecte fizice care pot constitui un bun reper pentru verificarea și evaluarea cunoștințelor, foarte bine un complex de caracteristici incluzând domeniul cognitiv (cunoștințe, capacități), capacităților și deprinderilor dobândite în procesul de învățământ. Produsul activității are avantajul că sintetizează domeniul motivațional-atitudinal (motivații, interese, atitudini) și domeniul psiho-motor, de aplicare și execuție (deprinderi, abilități). Într-o anumită măsură, se poate afirma că în fiecare produs se reflectă întreaga personalitate a elevului.

Etapa preexperimentală (constatativă-pretestul): alegerea eșantioanelor de elevi prin administrarea de probe scrise de evaluare inițiale identice; inventarierea comportamentelor atitiudinilor manifestate la elevii implicați în experiment; selectarea eșantionului de subiecți și desemnarea claselor echivalente de nivele aproximativ egale, sub diferite aspecte.

Experimentul pedagogic propriu-zis trebuie integrat în activitatea de predare-învățare-evaluare, cu respectarea programei școlare și a planificărilor calendaristice.Activitățile interdisciplianre vor fi realizate în colaborare cu alți profesori implicați; această etapă durează diferit pentru clasele implicate în experiment: un an/doi ani; se vor urmări echimbările survenite în atitudinile și comportamentul moral al elevilor, prin observații, interviuri, analiza documentelor scoalre, studii de caz, teste psihologice, etc.

Etapa postexperimentală (etapa de control/posttestul)

Evaluarea se va realiza printr-un test de cunoștințe (identic pentru clasele implicate in experiment) pentru a urmări nivelul de însușire a cunoștințelor abordate interdisciplinar. Rezultatele vor fi corelate cu observațiile profesorilor, cu interpretarea comportamentelor elevilor în anumite situații analizate în colectiv.

Etapa de retestare (verificarea ls distanță, retestul)

Se realizează la 7-8 săptămâni, prin teste identice de asimilare a cunoștințelor, de consolidare și operaționalizare a noțiunilor tratate interdisciplinar pe termen lung.

Testul l-am folosit pentru a măsura cât mai exact volumul și calitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor copiilor. Testele au avut un caracter mixt, verificând atât capacitatea de reproducere a unor cunoștințe cât și nivelul de dezvoltare a capacităților de analiză și sinteză, de aplicare a cunoștințelor în noi situații. Testul reprezintă un instrument de cercetare alcătuit dintr-un ansamblu de itemi, care vizează cunoașterea fondului informativ și formativ dobândit de subiecții investigați, respectiv identificarea prezenței/absenței unor cunoștințe, capacități, competențe, comportamente

3.7. Resursele materiale valorificate și resursele financiare implicate

Nu implică decat pentru procurarea mjloacelor de învățământ

3.8. Instrumente operaționale de culegere a datelor

Chestionare, teste pedagocice de cunoștințe, fișe de autoevaluare, produse ale activităților elevilor, fișe de observații, teste sociometrice, diagrame, ghiduri de interviu.

3.9. Strategia de verificare și evaluare a rezultatelor obținute de subiecți

Teste pedagogice de cunoștințe (identice pentru toate clasele-control și experimentale).

Chestionare.

3.10. Metodologia de prelucrare a datelor cercetării.

Interpretarea chestionarelor, a testelor socio-metrice pe baza căruia se realizează matricea socio-metrică și sociogramele individuale și colective pentru a studia structura colectivelor și relațiile interpersonale într-un grup la începutul experimentului;

tabele cu datele de interpretat; tabel cu testul inițial pentru stabilirea claselor experimentale și de control; pe parcurs se vor analiza rezultatele la testele de progres și sumative pentru a urmari atingerea obiectivelor și a observa comportamentul elevilor. La final vor fi interpretate și se va realiza sinteza comparativă a rezultatelor cercetării.

4. Prezentarea rezultatelor

Etapa constatativă – rezultate

Preliminarii

Selectarea eșantionului experimental

Realizarea activităților extracurriculare implică parcurgerea următoarelor etape:

identificarea domeniilor de interes, de preferințe ale elevilor;

analizarea domeniilor de interes, de preferințe ale elevilor și stabilirea domeniilor comune de interes pentru cât mai mulți din elevii clasei;

elaborarea planificării activităților extracurriculare.

Identificarea domeniilor de interes, de preferințe ale elevilor presupune reperarea unor indici cognitivi, afectivi și comportamentali și asamblarea lor pentru a descrie aspirațiile elevilor:

Tabelul Indici ai domeniilor

În funcție de acești indici cognitivi, afectivi și comportamentali precum și de răspunsurile date la chestionare am selectat clasa aIXa E ca fiind într-o măsură mai mare decât clasa aIXa C dornică să se implice în activități extracurriculare la disciplina religie.

Aplicarea chestionarelor:

Pentru cercetare am aplicat chestionare pentru a identifica disponibilitatea de a

participa la activități cu caracter religios în timpul liber:

Constatǎri preliminare

Au fost aplicat chestionare unui numǎr de 50 de elevi.

Elevii au fost solicitați sǎ aleagǎ una dintre activitǎțile extracurriculare cu caracter religios pe care o considerǎ cea mai relevantă din punctul de vedere al formării religioase. În urma analizei și prelucrǎrii rǎspunsurilor obținute la aceste chestionare prezentǎm în continuare activitǎțile selectate , în ordinea procentajelor obținute:

Printr-un alt chestionar am vrut să selectez clasa cu cea mai mare disponibilitate de a participa la activitățile extracurriculare la biserică :

Experimentul psihopedagogic

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei formulate, am cuprins în cercetare un număr de 50 de elevi – 37 fete și 13 băieți – cu vârsta între 15-16 ani, elevi ai clasei a IX-a de la Colegiul Național.

Cercetarea am desfășurat-o în anul școlar 2015 – 2016

Nivelul de pregătire al colectivului este omogen din punct de vedere al posibilităților intelectuale, elevii provenind din familii care le oferă condiții necesare desfășurării actului învățării.

Pentru a testa ipoteza de lucru am organizat și desfășurat unele investigații științifice-experimentale,parcurgând urmatoarele etape:

Etapa constatativă – pretest.

Etapa ameliorativ- experimentală.

Etapa posttest

A. Etapa constatativa-pretest are rolul de a stabili nivelul existent al rezultatelor școlare în momentul inițierii experimentului psihopedagogic, atât la eșantionul experimental cât și la cel de control.

Pentru a verifica cunoștințele pe care copiii le-au dobandit până în momentul inceperii

perioadei experimentale și pentru a-mi putea stabili obiectivele ce urmează a fi urmărite pe parcursul perioadei experimentale, am ales un test de evaluare pe care l-am aplicat copiilor.

În test au fost evaluate cunoștințele de religie studiate pe parcursul perioadei gimnaziului și a anului școlar 2015-2016, până la începutul lunii noiembrie.

A. Etapa constatativă-pretest are rolul de a stabili nivelul existent al rezultatelor școlare în momentul inițierii experimentului psihopedagogic, atât la eșantionul experimental cât și la cel de control.

Pentru a verifica cunoștințele pe care copiii le-au dobandit pana in momentul inceperii perioadei experimentale și pentru a-mi putea stabili obiectivele ce urmează a fi urmărite pe parcursul perioadei experimentale, am ales un test de evaluare pe care l-am aplicat copiilor.

Eșantionul experimental:

Rezultate obținute de eșantionul experimental la evaluarea inițială

Eșantionul de control:

Tabel – Rezultate obținute de eșantionul de control

Din analiza statistică a datelor, așa cum reies din tabelele de mai sus, am constatat că la nivelul eșantionului experimental, 16% din elevi au obținut note între 9-10, la fel ca elevii eșantionul de control. În cadrul eșantionului experimental 68% din elevi au obținut note între 8-9, respectiv 60% în cadrul eșantionului de control. Și în ceea ce privește elevii care au obținut note între 6-7 rezultatele sunt asemănătoare. Astfel, putem afirma că cele două eșantioane sunt aproximativ la același nivel de pregătire.

B. ETAPA EXPERIMENTALĂ

A fost momentul introducerii variabilei independente în activitatea desfășurată de eșantionul experimental la lecțiile de religie, în timp ce pentru eșantionul de control activitatea didactică s-a desfășurat în condiții normale.

Elevii din eșantionul experimental au fost invitați să participe la activități extracurriculare propuse chiar de ei, activități care au fost corelate cu temele propuse de programa școlară. Elevii din eșantionul de control au participat la lecții fără a participa și la activități extrașcolare.

Pornind de la cele constatate la testul inițial mi-am propus ca în etapa experimentului să observ dacă prin implementarea diferitelor activități extrașcolare voi ajunge la concluzii asemănătoare cu cele întâlnite în literatura de specialitate. Se afirmă că implicarea adolescenților în activități diversificate și inedite întru-un mediu dinamic are ca efect progresul școlar, dezvoltarea interesului pentru disciplina religie, dobândirea performanțelor la diverse concursuri școlare, a unor competențe și abilități practice. Nu în ultimul rând acestea contribuie semnificativ la dezvoltarea caracterului religios moral al tânărului, a empatiei și abilităților sociale, a resposabilității față de semeni.

La elevi am urmărit formarea următoarelor competențe în context curricular:

C.G. 1. Definirea specificului propriei credințe, în raport cu alte credințe și convingeri

1.1. Argumentarea importanței sfințeniei și a respectului față de cele sfinte;

2.2. Explicarea importanței împlinirii datoriilor morale și materiale pentru viața și progresul spiritual al creștinului;

C.G. 2. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice religiei, în diferite contexte de comunicare

2.1. Utilizarea adecvată a termenilor specifici religiei în argumentarea învățăturii de credință ortodoxă

2.2. Integrarea corectă a termenilor specifici religiei în diferite contexte de comunicare

C.G. 3. Integrarea valorilor și a cunoștințelor religioase în structura propriilor atitudini și comportamente

3.2. Analiza datoriilor creștinului și a specificului acestora în contextul societății actuale

3.3 Aplicarea învățăturilor creștine referitoare la modul de participare personală la viața liturgică a Bisericii

C.G. 4. Aplicarea învățăturii de credință în viața personală și a comunității

4.1. Aplicarea normelor moralei creștine în situații concrete de viață

4.2. Formularea de soluții pentru diferitele probleme ale tinerilor, în lumina învățăturii creștine

4.3. Practicarea introspecției / meditației creștine, în scopul dezvoltării capacității de

autocunoaștere și a participării conștiente active la viața liturgică a Bisericii

C.G. 5. Corelarea cunoștințelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de

învățământ

5.1. Explicarea argumentată a influenței creștinismului asupra culturii noastre Naționale.

Pentru a forma aceste competențe am desfășurat în cadrul orelor de religie activități didactice în cadrul cărora am utilizat metode activ – participative.

Acestea au fost corelate cu proiecte și activități extracurriculare care au vizat formarea de competențe similare și de abilități practice și care au facilitat aprofundarea noțiunilor teoretice asimilate în context curicular. (Anexe, Tabel eșantion de conținut))

Voi prezenta în continuare câteva dintre acestea:

1. Datoriile creșinului. Datorii față de aproapele temă corelată cu desfășurarea Campaniei umanitară ”Săptămâna legumelor și fructelor donate” realizată în parteneriat cu Biroul de Asistență Socială a Mtropoliei Moldovei și Bucovinei.

(Anexa 1)

Denumirea activității: Eu și comunitatea

Durata: 20 min

Locul de desfășurare: sală de clasă

Materiale: fișă de lucru

Descriere: Fiecare elev primește o fișă de lucru conținând mai multe cercuri concentrice și o listă de persoane pe care elevii trebuie să le plaseze în diferite cercuri, mai aproape sau mai departe de cercul din centru (care reprezintă persoana elevului). Profesorul solicită elevii să mediteze la o serie de criterii în momentul plasării respectivelor persoane în cercuri: cât de apropiată este respectiva persoană de ei, cât timp petrec împreună, cât din intimitatea lor împărtășesc sau ar împǎrtăși etc. Elevii pot adăuga ei înșiși alte cercuri și alte persoane. Ulterior, vor prezenta fișele colegilor (fără a fi însă forțați – dacă doresc să rămână private, nu vor fi împărtășite colegilor de clasă).

Pornind de la Marea Poruncă a Iubirii și de la această activitate elevii vor identifica care sunt datoriile față de aproape și vor realiza o hartă conceptuală.

Profesorul le prezintă Campania SNAC (Anexa 1) ca posibilitate de a-și îndeplini datoriile față cei aflați în nevoie.

Raționament

Elevii vor reflecta și vor evalua gradul de implicare a diverselor persoane din jur în existența lor. Pornind de la acest aspect vor identifica care sunt responsabilitățile lor față de aceștia, la sensul cuvîntului comunitate (a fi, a avea ceva împreună cu ceilalți)

Fișa de lucru

 Părinții

 Prietenul cel mai bun

 Fratele / sora mea

 Colegul / colega de bancă

 Profesorul de Religie

 Colegi din liceu

 Vecinul de bloc

 Colegii de clasă

 Duhovnicul / preotul

 Episcopul locului

 Bunicii

 Prietenii din rețele de socializare

 Medicul de familie

1. Pregătirea credinciosului pentru participarea la sfintele slujbe temă corelată cu participarea la Sfânta Liturghie, Spovedanie și Împărtășanie în Postul Nașterii Domnului la Bisericsa Banu Iași.

Metoda Jurnalului Reflexiv

Elevilor li se cere să consemneze într-un jurnal gândurile, sentimentele, trăirile, reflecțiile importante pentru ei, ca urmare a participării la slujbele religioase în Postul Nașterii Domnului. Ei vor nota săptămânal impresiile avute cu ocazia participării lor la Sf. Liturghie. Pe baza acestor jurnale ulterior vor realiza un eseu despre experieța avută.

3. Viața religioasă oglindită în creații populare, în datini și în obiceiuri temă corelată cu activități din cadrul proiectului de promovare a tradițiilor (Anexa 3 ”Meșteșuguri vechi pentru vremuri noi” – Realizarea expoziției de icoane”Chipuri de lumină” la Biserica Banu și Participarea la Târgul Meșterilor Populari; (Anexa 4)

Activitatea propusă:

Explozia stelară (starbursting) Explozia stelară (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o metodă nouă de dezvoltare a creativității.

Începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări, la fel ca o explozie stelară. Se cere elevilor să descopere valențele creștine ale tradițiilor și datinilor creștine pornind de la noțiunea de folcor.

După ce citesc textul lecției din manual împărțiți în echipe răspund la întrebări:

Ce este?, Cine l-a realizat?, Unde a apărut?, De ce au apărut înfluențe religioase creștine în folclor?

Lista de întrebări inițiale poate genera altele neașteptate care, posibil, solicită o și mai mare concentrare pentru a răspunde la ele. Scopul metodei este de a obține cât mai multe întrebări și astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativității individuale și de grup. Organizată în grup, explozia stelară facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum brainstormingul dezvoltă construcția de idei pe idei. Etapele:

1. Propunerea temei: Folcorul religios

2. Organizarea colectivul în grupuri preferențiale;

3. Munca în echipă pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări și cât mai diverse.

4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup.

5. Evidențierea celor mai interesante întrebări și aprecierea muncii în cooperare. Participanții se prind repede în joc, acesta fiind pe de o parte o modalitate de relaxare și, pe de altă parte, o sursă de noi descoperiri.

4. Bucurie și responsabilitate în relațiile dintre tineri

Activitățile și proiectele extracurriculare vor fi autoevaluate și evaluate prin grile de

observații, chestionare de feedback, etc.

Fișă de autoevaluare a activității extracurriculare

1. Am identificat domeniile de preferințe, de interese specifice grupei /clasei pentru activitățile extracurriculare care urmează a fi realizate.

2. Am negociat domeniile de preferințe, de interese ale grupei /clasei pentru activitățile extracurriculare.

3. Am stabilit regulile cu grupul (grupa / clasa).

4. Am grupat elevii – în funcție de specificul activității derulate.

5. Am desfășurat activitatea /activitățile.

6. Am îndrumat, și sprijinit elevii în timpul activităților realizate.

7. Am solicitat prezentarea rezultatelor grupului (când activitatea / activitățile o impuneau).

8. Am extras concluzii.

9. Am evaluat activitatea.

10. Am stimulat creativitatea, spontaneitatea copiilor / elevilor.

11. Am încurajat independența și autonomia copiilor / elevilor.

12. Am sprijinit formarea și dezvoltarea personalității copiilor / elevilor.

Etapa Posttest

Aceastǎ etapǎ nu reprezintă un sfârșit, ci un final al cercetării. Etapa se impune ca un

punct final pentru tragerea concluziilor sau propunerilor pentru continuarea experimentului în activitatea didactica.

La sfârșitul experimentului, după ce eșantionul experimental a participat la programul de activități extracurriculare au fost evaluați printr-un test final de cunoștințe.

Testul a fost identic pentru ambele eșantioane, pentru a stabili soliditatea și durabilitatea achizițiilor dobândite de aceștia pe perioada derulării experimentului. Acest test l-am inclus în cadrul orei de religie dedicate recapitulării și sistematizării cunoștințelor.

În test au fost cuprinse cunoștinte referitoare la eșantionul de conținut

EȘANTIONUL EXPERIMENTAL (EVALUARE FINALĂ):

Eșantionul experimental

Graficul – Proporția rezultatelor obtinute la evaluarea inițială

Eșantionul de control:

Tabel – Rezultate obținute de eșantionul de control

Făcând analiza statistică a datelor, așa cum reies din tabelul de mai sus, se observă că la evaluarea finală aplicată eșantionului experimental un număr de 14 elevi au obținut note între 9-10, ceea ce reprezintă din totalul eșantionului. Dealtfel se observă la nivleul întregului eșanion experimental un progres consistent. Chiar dacă și eșantionul de control a înregistrat un progres acesta nu este la fel de semnificativ

Analiza și interpretarea datelor

Proporția rezultatelor obținute la evaluarea inițială

Proporția rezultatelor obținute la evaluarea finală

În cele ce urmează doresc să fac o prezentare comparativă a rezultatelor înregistrate la cele două eșantioane în urma testelor de evaluare inițială și cea finală, arătând astfel că integrarea și corelarea activităților curriculare cu cele extracurriculare devine o necesitate a procesului instructiv-educativ, în vederea dezvoltării peronalității religios-morale a acestora.

În momentul aplicării testului inițial, am constatat că cele două eșantioane erau apropiate la nivelul pregătirii și al performanțelor școlare.

Ulterior odată cu introducerea variabilei independente grupului experimental și cu aplicarea testelor de evaluare formativă la sfârșitul parcurgerii unor conținuturi, am constatat modificări în evoluția rezultatelor. Treptat, eșantionul experimental a dobândit rezultate tot mai bune, în timp ce eșantionul de control a progresat nesemnificativ față de nivelul la care era în momentul aplicarii evaluarii inițiale.

Rezultatele obținute în urma testului de evaluare finală au evidențiat îmbunătățirea performanțelor scolare și detașarea clară a copiilor din grupul experimental față de cei din grupul de control. Așadar în urma testului final 14 copii ai eșantionului experimental au obținut note între 9-10, pe când la eșantionul de control doar 7 copii au reușit să obțină acest rezultat.

De asemenea am remarcat interesul și preocuparea copiilor pentru o cât mai bună pregătire, și o îmbunătățire a relațiilor dintre copii, care, în urma implicării lor în activități comune de lucru s-au apropiat, copiii timizi au evoluat, la fel și cei mai puțin pregătiți.

Prin activități diversificate evaluarea este mai eficientă și totodată antrenantă. De aceea utilizarea diferitelor tipuri de activități pot ajuta atât la fixarea cât și la etalarea cunoștințelor dobândite până la un moment dat.

Din analiza procentajului total, care indică situația fiecărui eșantion, reiese o diferențiere evidentă în favoarea eșantionului experimental. Aceste decalaje valorice permit să concluzionăm că realizarea corelării activităților extracurriculare cu caracter interdisciplinar cu cele curriculare are un rol în sporirea dezvoltării personalității religios-morale a elevilor.

Pot afirma că ipoteza cercetării a fost confirmată, ceea ce înseamnă că demersul inițiat a dus la dinamizarea și eficientizarea procesului instructiv-educativ, printr-o mai bună înțelegere a noțiunilor și însușirea durabilă a conținuturilor.

Precizez că activitatea realizată împreună cu elevii din eșantionul experimental a avut ca urmare și imbunătățirea semnificativă a relației profesor de religie – elevi, a dezvoltat inteligența inter și intra-personală a acestora, a dezvoltat gradul de coeziune al acestora.

Rezultatele cercetării practic-aplicative, pe care am întreprins-o, au confirmat ipoteza de la care am pornit în acest demers didactic.

Analiza rezultatelor cercetării duc la concluzia că:

ipoteza cercetării a fost confirmată;

corelarea activităților educative în context curricular și extracurricular contribuie la dezvoltarea personalității religios morale a elevilor și la disciplina religie;

elevul a devenit subiectul și obiectul propriei educații.

Avantajele sunt:

crește productivitatea și stimulează efortul elevului;

stimulează aplicarea și sintetizarea cunoștințelor în medii variate și complexe;

dezvoltă capacitățile cognitive complexe: gândirea democratică, gândirea divergentă și gândirea critică.

CONCLUZII

Ipoteza propusă de mine a creat o stare de pozitivă în rândul elevilor , o atmosferă dinamică potrivită dezvoltării abilităților creatoare, a încercărilor originale de rezolvare a problemelor și a provocat o imbunătățire a relațiilor între participanți.

Psihologia ne demonstrează că însuși elevul este participant activ la propria formare și în școală trebuie direcționat cu mijloace atractive care să-idezvolte personalitatea în direcția preferată

Cunoașterea cât mai completă a elevului, a capacității lui generale de dezvoltare, a greutăților pe care le întâmpină în însușirea cunoștințelor și formarea abilităților, precum și organizarea de activități diferențiate, bazate pe nevoile de formare individuale și independente sunt sarcini și indicații ale Ministerului Educației de care cadrele didactice, ca și formatori, care contribuie la formarea unei personalități, trebuie să țină seama în activitatea lor.

Unul din factorii care contribuie la obținerea competențelor și performanțelor școlare este motivarea elevilor pentru școală, pentru învățare. Rezultatele unor studii arată că tocmai aceasta scade din ce în ce mai mult, sau chiar lipsește elevilor, care consideră școala mai degrabă ca pe o obligație împovărătoare, decât ca pe un centru de atracție și interes.

Pentru a găsi soluții care să aducă ceva nou, mai aproape de interesele elevilor, este necesară, mai mult ca oricând, creativitatea, calitate asociată, de obicei, cadrelor didactice, dar care trebuie dezvoltată și cultivată deopotrivă elevilor, părinților și tuturor factorilor implicați în procesul de instrucție și educație.

Educația religioasă își va atinge scopul doar dacă elevii vor dobândi conștiința existenței lui Dumnezeu (atât în mod teoretic, cât și prin experiență personală), a prezenței și acțiunii Lui în viața lor, dacă se vor raporta în permanență la Hristos, ducând o viață creștină, pentru a-și dezvolta o relație personală cu El.

ANEXE

1. REFERAT

Cetățenie europeană participativă prin activități extracurriculare pentru o dezvoltare sustenabilă

This article is a pleading for the implementation of non-formal education's methods and for the experiential education models for sustainable development. The pleading is based on the experience gained by the Community Initiative Clubs for Youth Impact. Impact educational model is based on an curriculum on four learning pillars: active citizenship, employability, social entrepreneurship and leadership. Through this curriculum IMPACT members develop a set of 5 core competencies (project management, communication, personal and group management, technical competencies, innovation and creativity) and 9 core values (respect, compassion, perseverance, courage, responsibility, solidarity, participation, trust, integrity). New Horizons Foundation currently hosts a network of 160 IMPACT Community Initiative Clubs for Youth in 12 counties throughout Romania.

Keywords: non-formal education's methods, sustainable development, active citizenship, core competencies, core values

Capacitatea cetățenilor de a se implica activ și de a-și comunica ideile în procesul de elaborare a politicilor într-o comunitate întărește democrația, în vreme ce incapacitatea de a face aceste lucruri poate duce la destabilizarea dezvoltării democratice manifestată prin: apatie, extremism dar și la unele modalități de exprimare violentă. Prin urmare, cheia dezvoltării democratice a unei comunități rezidă în participarea activă a cetățenilor, participare care trebuie să se extindă dincolo de simplul act al alegerilor locale și naționale. Educația pentru cetățenie activă ar trebui să fie o prioritate pentru toți actorii implicați în actul educațional: elevi, părinți, profesori dar și pentru întreaga comunitate. Ea presupune printre altele cunoașterea și înțelegerea evenimentelor din viața publică, dezvoltarea gândirii critice și a capacității de a lua decizii, respectarea unor valori și principii ca echitatea, incluziunea, dreptatea socială, respectarea diversității etnice și religioase. Educația pentru cetățenie participativă poate fi realizată în rândul tinerilor într-un cadru curricular dar mai ales prin activități extracurriculare. Acest articol se dorește a fi o pledoarie pentru implementarea de proiecte și activități extracurriculare cu scopul pregătirii cetățeanului european activ. Pledoaria are la bază experiența Cluburilor de Inițiativă Comunitară pentru Tineri Impact înființate de Fundația Noi Orizonturi în școlile și liceele din România. (http://www.noi-orizonturi.ro/index.php/ro/)

În cadrul Cluburilor Impact liceenii își pot dezvolta împreună cu liderii lor – profesori, abilități și competențe în domenii esențiale pentru formarea viitorului cetățean european: cetățenie activă, antreprenoriat social, leadership, angajabilitate. Ca membru într-un club IMPACT tânărul se poate familiariza cu aceste concepte dar în același timp și le poate asuma implementând periodic proiecte în folosul comunității, alcătuind o echipă de voluntari organizată, cu roluri bine precizate. Îmbinând serviciul în folosul comunității, învățarea prin experiență și distracția, tinerii din Mișcarea Impact vor deveni cetățeni activi, lideri sau antreprenori sociali, responsabili și încrezători în forțele proprii, pregătiți să se îmbunătățească atât pe sine cât și societatea. Fiecare club IMPACT este format din aproximativ  12-15 tineri sau copii și 2-4 lideri (profesori, părinți, studenți). Aceștia se întâlnesc pe tot parcursul anului școlar, odată pe săptămână timp de 1-2 ore. Întâlnirile clubului IMPACT se desfășoară după o structură standard (o povestioară moralizatoare, jocuri și alte metode nonformale, planificare și implementare proiect în folosul comunității), dar flexibilă în funcție de nevoile fiecărui club. Atât liderii cât și membrii Impact au la dispoziție o serie de instrumente de învățare, beneficiază anual de training-uri și cursuri de inițiere în metodele educației nonformale, au la dispoziție un portal: http://impact-clubs.org/ro. Cum putem explica succesul Programului Impact în România? Desigur sunt multe explicații valide dar cred că una predomină: accentul pus pe dobândirea de abilități și competențe prin metodele educației nonformale și prin proiectele extracurriculare în folosul comunității. Cum se pot îmbina acestea? Exemple de bună practică putem găsi la oricare dintre proiectele Cluburilor Impact dar ne vom opri asupra proiectelor unui singur Club, Clubul Impact Național de la Colegiul Național din Iași. Clubul Impact Național activează în incinta liceului din anul 2009 având încă de la început un număr mare de membri și 3 lideri seniori-profesori din cadrul liceului, ulterior formându-se anual, în medie și 2-3 lideri juniori. Proiectele acestui Club au venit în întâmpinarea unor nevoi specifice comunității și au abordat diverse domenii de interes comunitar: educație (Proiectul „Be a mentor!”, realizarea unor activități tip after schools cu copiii aflați în risc de abandon școlar de la Centrul de zi ”Sf. Marina” din Iași), advocacy (Proiectul “Stop Bullying: Don’t hate, DEBATE!”, oferirea de alternative educaționale pentru descurajarea fenomenului de bullying și cyberbullying în 5 licee ieșene, organizarea unei competiții de dezbateri în format World Schools, etc.), mediu (Proiectul „Zâmbete pentru zâmbete!” în parteneriat cu Centrul de zi „Sf. Marina”, Spitalul de copii „Sf. Maria”, Centrul Transfrontalier pentru Protecția Mediului Bârnova, Primăria Bârnova: organizarea de activități caritabile, distractive, ecologice, jocuri, face painting, orientare turistică, sport, cu ocazia zilei de 1 iunie), antreprenoriat social (Proiectul „Colorează viața!” – pictarea, decorarea și mobilarea unei camere de joacă pentru copiii internați în Spitalul de copii „Sf. Maria”, organizarea unui târg de mărțișoare pentru strângere de fonduri), cultură (Proiectul ”Meșteșuguri vechi pentru vremuri noi”, de promovare a artei și meșteșugurilor tradiționale românești finanțat prin programul Youth Bank Iași). Cum au reușit? Au îmbinat întotdeauna metodele non formale cu spiritul comunitar. Membrii și liderii Impact au fost preocupați și de problemele comunității lărgite nu doar de cele ale comunității locale. Astfel s-au putut bucura de sprijin din partea British Council care în cadrul proiectului „Active Citizens” a oferit finanțare celor mai bune 13 inițiative de cetățenie activă ale Cluburilor Impact. Clubul Impact Național a câștigat cu cel mai mare punctaj competiția de proiecte „Active Citizens” cu proiectul „Provoacă tineretul pentru a schimba comunitatea!”(”Challenge YOUTH to change YOUR community!”), proiect de promovare a voluntariatului în școlile din Iași, în parteneriat cu 10 ONG-uri. Proiectul "Informează-te. Acționează. Decide" a fost un alt proiect de succes Clubului de Inițiativă Comunitară pentru Tineri IMPACT Național, finanțat de Fundația Noi Orizonturi și Romanian-American Foundation. Parteneri: Centrul de informare Europe Direct Iași, Clubul de Dezbateri Academice Iași (CDAIS) , Asociația pentru Economia Cunoașterii (APEC Iași). Activitățile acestui proiect au fost dedicate informării tinerilor liceeni asupra importanței exercitării dreptului la vot cu ocazia organizării alegerilor europarlamentare din 2014. Cu acest prilej am desfășurat companii de informare, competiții de dezbateri în format World Schools, flash mob-uri, etc.) Un partener important a fost Asociația pentru Economia Cunoașterii Iași cu care am colaborat în realizarea manifestărilor din cadrul proiectului lor ”Știi cine sunt eu? Sunt cetățean european activ!”. Proiectul "Informează-te. Acționează. Decide" a fost premiat în cadrul concursului ”Lider european” de către Reprezentanța Comisiei Europene în România cu o excursie la Comisia Europeană în Bruxelles pentru unul din liderii profesori. Cea mai recentă experiență de cetățenie europeană activă membrilor Impact Național a fost participarea la Conferința Internațională organizată în cadrul proiectului Erasmus+ "Learn To Entreprise. Improving Entrepreneurial and Linguistic Competences Through Non-Formal Education – LEEN TEEN”. (https://www.facebook.com/FundatiaNoiOrizonturi/posts/1172205669488408) Liderii juniori Laura Moșneagu și Ioana Vartolomei, coordonați de un lider senior au fost invitați să organizeze un workshop de educație financiară prin metodele nonformale de la Impact, pentru profesorii invitați la conferință. Schimbarea de roluri a fost benefică pentru ambele tabere așa că vom mai repeta experiența: da, profesorii s-au transformat în învățăcei iar elevii voluntari, în traineri! Trebuie să precizăm că Laura și Ioana și-au dezvoltat abilitățile de traineri cu ajutorul proiectului "Lideri juniori, gata de acțiune!", despre care puteți afla mai mult aici: http://bit.ly/rezultateSMART. Profesorii prezenți, din țară și de peste hotare, au putut afla prin propria experiență care sunt beneficiile educației nonformale asupra elevilor și au fost încântați de calitățile trainerilor – elevi formați prin aceste metode. Totul în atmosfera dinamică a unui proiect Erasmus+! Efectele proiectelor Impact asupra comunității nu pot fi neglijate dar se pune întrebarea dacă prin ele sunt rezolvate doar probleme și nevoi imediate cu efect pe termen scurt sau pe termen lung? Ce ”impact” real au acestea? Să nu uităm că de fapt beneficiarii direcți ai acestui program sunt liceenii care odată ce vor își vor termina studiile vor alege să continue sau nu ceea ce au început prin programul Impact. Ce se întâmplă cu acești tineri după Impact? Cei mai mulți dintre ei vor continua colaborarea cu cluburile din care au făcut parte prin intermediul unei Asociații Impact Alumni, vor deveni lideri juniori ai Cluburilor sau vor alege colaborarea cu alte ONG-uri fructificând altfel experiența Impact. O altă parte dintre membrii Impact Național au ales colaborarea cu alte ONG-uri din Iași dar continuă să țină legătura și cu Clubul. Eii coordonează activități și proiecte în aceste organizații ceea ce este îmbucurător. La momentul bilanțului, al evaluării, ne punem încă o dată întrebarea dacă această dezvoltare a tinerilor prin Impact va fi pe termen lung sau dacă prin experiența acumulată au dobândit abilitățile de viață necesare secolului XXI? În general prin abilitate se înțelege comportamentul care duce la atingerea unor țeluri, îndeplinirea unor obligații sau abordarea unei situații. Putem vorbi despre abilități de comunicare, de gândire sau abilități emoționale. În cadrul ”Deceniului pentru Educația pentru Dezvoltarea Durabilă, 2005-2014” a fost scos în evidență rolul pozitiv al dezvoltării abilităților de viață: ele permit persoanelor să se dezvolte în societatea complexă de astăzi și comunităților să conceapă soluții durabile la nivel local. Se precizează că în ceea ce privește educația pentru dezvoltare durabilă sunt vizate dezvoltarea următoarelor abilități prin procese de învățare activă și participativă: să înveți să gândești critic, să-ți clarifici propriile valori, să-ți imaginezi un viitor mai pozitiv și viabil, să gândești sistemic, să răspunzi problemelor prin învățarea aplicată, să gândești dialectic relația dintre tradiție și inovare.

(http://www.fdsc.ro/library/files/descriere_proiect_prof21_-_final-3.pdf)

Având în vedere printre altele și dezvoltarea acestor abilități, programul Impact pregătește tinerii dar și comunitățile din care fac parte pentru provocările secolului nostru. Această pregătire o completează pe cea primită în școală și este binevenită. Punând accentul pe nonformal, pe învățarea experiențială, pe inițierea și implementarea de proiecte în folosul comunității, având în centru formarea de competențe (competențe din sfera managementului de proiect, comunicării, inovației și creativității, competențe din sfera tehnică, competențe  din sfera de management personal și de grup) și valori (participare, încredere, integritate, respect, compasiune, perseverență, curaj, responsabilitate și solidaritate), programul Impact oferă tinerilor șansa de a-și construi o societate bazată pe principiile democrației participative. Programul Impact originar din România s-a extins la nivel internațional având numeroase Cluburi deschise și în alte țări în curs de dezvoltare. Societatea democratică nu este un dat, nu se construiește de la sine ci are nevoie de contribuția reală a fiecăruia dintre noi; tinerii sunt speranța, viitorul acestei societăți și trebuie să-și asume acest rol în mod activ și responsabil. Calitatea de cetățean european nu aduce cu sine doar beneficii ci și responsabilități. Ne obligă în contextul actual să gândim global și să acționăm local pentru a transmite și generațiilor următoare beneficiile societății democratice: "Dezvoltarea durabilă este acel proces de dezvoltare care răspunde nevoilor actuale fără a periclita capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor lor nevoi.”  (Declarația asupra Mediului și Dezvoltării, 1992, Rio de Janeiro).

Webografie

http://www.noi-orizonturi.ro/index.php/ro/

http://impact-clubs.org/ro

http://www.noi-orizonturi.ro/index.php/ro/birou/comunicate-de-presa/85-active-citizens-tineri-implicati-in-comunitate-schimbari-pozitive-de-impact.html

https://www.facebook.com/IMPACT-Na%C8%9Bional-191141557743303/

https://www.facebook.com/FundatiaNoiOrizonturi/posts/1172205669488408

http://bit.ly/rezultateSMART

http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvoltare-durabila/educatie-pentru-dezvoltare-durabila/

http://www.fdsc.ro/library/files/descriere_proiect_prof21_-_final-3.pdf

2. CAMPANIA SOCIALĂ SNAC „SĂPTĂMÂNA LEGUMELOR ȘI FRUCTELOR DONATE”

Campania socială de sprijinire a copiilor aflați in dificultate ,,Săptămâna legumelor și a fructelor donate" se va desfășoară în cadrul Strategiei Nationale de Acțiune Comunitară (SNAC) și implică voluntarii și coordonatorii din fiecare unitate de învățământ care au aderat la programele SNAC.

Scopul campaniei

Sensibilizarea elevilor și profesorilor din unitățile de învățământ cu privire la situația dificilă în care se află copiii afectați de lipsa de alimente. Prin acest demers se intenționează consolidarea abilităților copiilor de a trăi împreună cu ceilalți într-o societate unită și solidară în care contează valențele umanitare, implicarea, angajamentul, responsabilitatea.

Organizare

Campania ,,Săptămâna legumelor și a fructelor donate" implică strângerea de legume și fructe de către elevii voluntari implicați în programul Strategiei Naționale de Acțiune Comunitară (SNAC) și donarea lor către familiile aflate în dificultate sau unor instituții sociale.

Etape

– identificarea, de către fiecare coordonator SNAC al unității de învățământ, a persoanelor aflate în dificultate;

– prezentarea acestei campanii în unitățile școlare de către voluntarii SNAC;

– colectarea tuturor donațiilor, constând în fructe și legume, la nivelul unităților de învățământ implicate in SNAC.

Donațiile colectate vor fi dirijate către familiile aflate în dificultate.

Unitățile de învățământ vor avea libertatea de a găsi cele mai potrivite modalități de realizare a obiectivelor campaniei.

RAPORTUL ACTIVITĂȚILOR DESFĂȘURATE LA COLEGIUL NAȚIONAL IAȘI ÎN CADRUL CAMPANIEI SNAC „SĂPTĂMÂNA LEGUMELOR ȘI FRUCTELOR DONATE”

16- 20 noiembrie 2015

SĂPTĂMÂNA LEGUMELOR ȘI FRUCTELOR DONATE – BIROUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ”DIACONIA” AL MITROPOLIEI MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI

STRATEGIA NAȚIONALĂ DE ACȚIUNE COMUNITARĂ

3. FORMULAR DE APLICARE: COMPETIȚIE DE PROIECTE

Concurs de finanțare YouthBank Iași

Notă: Înainte de a începe completarea formularului de aplicare, vă recomandăm să vă asigurați că ați citit toate informațiile din ghidul de finanțare și că ați înțeles toate detaliile prezentate.

SECȚIUNEA I – ECHIPA

Numele echipei aplicante (găsiți o denumire care să vă reprezinte și să vă diferențieze de alte echipe concurente):

Clubul IMPACT Național

Persoană de contact LIDER DE ECHIPĂ: Andreea Radu

Școala: Colegiul Național Iași , Vârsta: 18 ani

Telefon: 0756124712, E-mail: andreea_r28@yahoo.com

Sunt de acord cu înscrierea datelor personale în baza de date a Organizatorului în vederea participării la această campanie și a desemnării câștigătorilor precum și posibilitatea de a primi ulterior informații din partea Organizatorului.

Persoană de contact ADULT (poate să fie profesor, părinte etc.): Prof. Chiharoi Camelia Telefon: 0744292526, E-mail: camelia.chiharoi.impact@gmail.com

Sunt de acord cu înscrierea datelor personale în baza de date a Organizatorului în vederea participării la această campanie și a desemnării câștigătorilor precum și posibilitatea de a primi ulterior informații din partea Organizatorului.

Membrii echipei (echipa trebuie să aibă minim 3 membri):

Nume: Moșneagu Laura Petronela, E-mail: laurycy_lykurycy@yahoo.com, Tel:0757781967, Vârsta:15 ani, Liceu: Colegiul Național Iași;

Sunt de acord cu înscrierea datelor personale în baza de date a Organizatorului în vederea participării la această campanie și a desemnării câștigătorilor precum și posibilitatea de a primi ulterior informații din partea Organizatorului.

Nume: Murariu Ilinca, E-mail:ilincamurariu@yahoo.com, Tel:0763639319, Vârsta:15 ani, Liceu: Colegiul Național Iași

Sunt de acord cu înscrierea datelor personale în baza de date a Organizatorului în vederea participării la această campanie și a desemnării câștigătorilor precum și posibilitatea de a primi ulterior informații din partea Organizatorului.

Nume: Rotariu Theodor, E-mail:itudy25@yahoo.com, Tel:0749980095, Vârsta:18 ani, Liceu:   Colegiul Național Iași

Sunt de acord cu înscrierea datelor personale în baza de date a Organizatorului în vederea participării la această campanie și a desemnării câștigătorilor precum și posibilitatea de a primi ulterior informații din partea Organizatorului.

Informații despre echipă (Descrieți pe scurt echipa: când a fost creată? Unde vă desfășurați de regulă activitățile? Ce ați mai făcut până acum ca echipă?)

Clubul de inițiativă comunitară pentru tineri IMPACT Național al Colegiului Național Iași a luat ființă în anul 2009 la inițiativa Fundației Noi Orizonturi. De la înființare a inițiat și implementat mai multe proiecte în folosul comunității. Ultimul proiect realizat a avut loc la sfârșitul anului trecut; "Informează-te. Actionează. Decide.", proiect de cetățenie activă care a fost finanțat de Fundația Noi Orizonturi și Romanian-American Foundation  prin care ne-am propus să informăm 150 de liceeni din 5 licee ieșene despre Alegerile europarlamentare din 22-25 mai 2014 organizând campanii de informare, workshopuri, participând la un flashmob, organizând o competiție de dezbateri în format World Schools.

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.192060974318028.1073741832.191141557743303&type=1

SECȚIUNEA II – PROIECTUL

Titlul proiectului: „Meșteșuguri vechi pentru vremuri noi”

Domeniul în care se încadrează proiectul:

Antreprenoriat Sănătate Sport

Educație / învățământ Schimbarea mentalității oamenilor Cultură

Mediul înconjurător / ecologie Social Altul ___

Suma solicitată (între 500 și 1200 lei):1500 lei.

Rezumatul proiectului:

(Descrieți în maxim 15 rânduri proiectul vostru.)

Prin proiectul nostru dorim sa conștientizăm tinerii de importanța implicării lor în cunoașterea și promovarea tradițiilor și meșteșugurilor, de rolul lor în transmiterea și valorizarea acestora. Ne propunem să înființăm în Colegiul Național Iași un club al elevilor dornici să cunoască și să promoveze meșteșugurile populare și să pătrundă în tainele picturii icoanelor. Astfel vom apela la membrii Asociației „Art – Meșteșugurile Prutului” care ne vor sprijini în organizarea de workshopuri (șezători) având ca invitați meșteri populari din diferite zone ale Moldovei dornici să ne inițieze în tainele meșteșugurilor din zona lor. Workshopurile vor avea drept scop nu doar cunoașterea meșteșugurilor ci și realizarea de către membrii clubului a unor obiecte cu caracter tradițional. Elevii membri ai clubului vor expune obiectele realizate la diverse expoziții și în special la Târgul Meșteșugarilor care are loc în luna mai a fiecărui an.

La solicitarea vizitatorilor ne propunem ca produsele finale să poată fi vândute, suma obținută urmând a fi donată unor elevi cu grave probleme de sănătate. Un rol important în proiectul nostru îl au d-na Silvia Cozmâncă președinte al

Asociației „Art – Meșteșugurile Prutului” și cei doi ucenici Andreea Radu și Theodor Rotariu care sunt deja meșteri în realizarea obiectelor tradiționale. După încheierea proiectului ne propunem să continuăm activitatea la clubul nostru prin implicarea altor elevi care vor fi instruiți de colegii lor, obiectele realizate urmând a fi vândute în scop caritabil.

Scopul proiectului:

(Ce își propune acest proiect? Oferiți o imagine cât mai clară asupra a ceea ce vă așteptați să obțineți în urma proiectului.)

Proiectul își propune să promoveze în rândul a 25 de elevi interesați de cunoașterea și promovarea tradițiilor locale a meșteșugurilor tradiționale românești chiar prin intermediul meșterilor populari. Dorim astfel să le oferim tinerilor un mod educativ și util de a-și petrece timpul liber altfel decât în fața calculatorului, responsabilizându-i față de zestrea culturală pe care ne-o transmit înaintașii noștri.

Beneficiarii proiectului și nevoia identificată:

(Descrieți beneficiarii proiectului vostru: Cine sunt? Ce vârstă au? Câte persoane vor beneficia de rezultatele proiectului? La ce problemă/nevoie a beneficiarilor răspunde proiectul vostru și cum o rezolvă?)

Beneficiarii noștri direcți sunt 25 de elevi ai Colegiului Național care vor învăța de la meșteri populari diverse meșteșuguri tradiționale din zona Moldovei. Beneficiarii indirecți sunt elevii cărora le vor fi donate sumele strânse din vânzarea obiectelor realizate; beneficiari indirecți vor fi elevii care vor fi instruiți în arta meșteșugurilor de către colegii lor membri ai clubului înființat prin acest proiect.

Relevanță:

(De ce este acest proiect important/necesar pentru comunitatea bucureșteană? Cum vor fi implicați beneficiarii în desfășurarea proiectului? Mai sunt si alte grupuri sau organizații care au încercat să răspundă la această nevoie?)

Considerăm că acest proiect este important pentru comunitatea noastră având mai multe beneficii:

oferă elevilor interesați de arta tradițională șansa să o învețe chiar de la meșterii populari;

proiectul reușește să-i apropie pe locuitorii din mediul urban cu cei din mediul rural, reducând distanța creată între cultura urbană și cea rurală;

reduce distanța între generații responsabilizându-i pe tineri față de transmiterea zestrei culturale a înaintașilor;

toți elevii își dezvoltă abilități practice;

Locul de desfășurare al proiectului:

(Unde va fi organizat proiectul? Descrieți locul de desfășurare a activităților din proiect. Exemplu: Iași, Spitalul de Pediatrie Sf. Maria sau Parcul Copou). Dacă nu sunt obiective publice, foarte cunoscute, descrieți pe scurt locul: poziționare, acces, dotări etc.)

Activitățile proiectului se vor desfășura în diverse locații: la Colegiul Național Iași, la Muzeul Unirii, la Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” și în alte obiective culturale ieșene.

Activități:

(Cum se va derula proiectul? Listați toate activitățile pe care le veți face, pas cu pas, incluzând un calendar al activităților descrise.)

A1. Identificarea celor 25 de elevi care doresc să facă parte din clubul meșteșugarilor.

A2. Realizarea parteneriatului cu Asociația „Art Meșteșugurile Prutului”;

A3. Invitarea meșterilor populari pentru organizarea workshopurilor;

A4. Realizarea obiectelor tradiționale;

A5. Organizarea unor expoziții cu scopul promovării interesului pentru arta tradițională;

A6. Participarea la Târgul Meșteșugarilor cu scopul de a vinde obiectele realizate în scop caritabil,

A7. Identificarea elevilor aflați în dificultate și donarea sumei strânse.

Rezultate așteptate

(Descrieți rezultatele pe care le așteptați în urma derulării proiectului, cu ce va schimba situația grupului afectat. Încercați să fiți cât mai specifici în estimarea lor, exemplu: 20 de copii de la școala X vor primi 123 de cărți pentru pregătirea examenului de bacalaureat.)

25 de elevi membri ai clubului meșteșugarilor vor cunoaște meșteșugurile din zona Moldovei;

Cel puțin încă 25 de elevi vor fi beneficiari indirecți ai proiectului deoarece vor deprinde de la colegii lor meșteșugurile învățate;

Un număr de cel puțin 3 elevi aflați în dificultate vor fi beneficiari ai sumelor strânse din vânzarea obiectelor.

Continuitate și impact pe termen lung:

(Ați dori să continuați acest proiect? Ce ar schimba în viața beneficiarilor continuarea proiectului sau dezvoltarea lui? De ce ați avea nevoi sau ce inițiative ar trebui să demarați pentru ca proiectul să se dezvolte și să continue? Ce fel de activități ați putea include în proiect pentru ca acesta să genereze resurse (ce fel de produse sau servicii ați putea vinde?)? Ce alte resurse din comunitate (în afară de YouthBank) v-ați gândit să obțineți?)

Proiectul va continua cu siguranță deoarece în școala noastră există interes pentru cunoașterea meșteșugurilor populare mai ales că foarte puțini elevi mai au rude în mediul rural și mai pot veni în contact cu aceste meșteșuguri. Acum vor le vor putea învăța chiar de la meșterii populari iar apoi chiar de la colegii lor participanți în proiect. Posibilitatea de a vinde în scop caritabil obiectele realizate crește și mai mult interesul pentru continuarea proiectului, putând astfel realiza și alte proiecte cu sumele strânse din vânzarea lor.

Cine se va implica în acest proiect?

(Ce alte persoane (tineri, adulți) vor mai fi implicate în proiect și ce vor avea ele de făcut (cât mai exact)?)

În proiect se vor implica membrii Clubului de inițiativă comunitară pentru tineri IMPACT Național, elevii Colegiului Național și părinții acestora; instituții culturale ale orașului Iași (biblioteci, muzee); membri ai unor organizații non guvernamentale care promovează arta și tradiția.

De ce este important acest proiect pentru voi?

Acest proiect ne va oferi șansa să cunoaștem și să promovăm meșteșugurile din zona Moldovei pentru ca apoi să transmitem la rândul nostru cunoștințele și abilitățile dobândite, cu alte cuvinte vom putea „da mai departe” ceea ce am primit acumulând noi înșine alte experiențe.

De unde ați auzit de YouthBank?

De la colegii noștri de școală care sunt membri YouthBank.

Buget:

(Descrieți necesarul total de resurse pentru punerea în aplicare a proiectului: resurse umane, materiale, echipamente, spațiu etc. și valoarea lor financiară. Detaliați fiecare subcapitol conform nevoii dumneavoastră și indicați și sursele externe pentru atragerea acestor resurse.)

SECȚIUNEA III – RECIPIENT FINANȚARE YOUTHBANK

Această secțiune trebuie completată de către organizația gazdă sau de către persoana adultă responsabilă de primirea finanțării YouthBank în numele echipei de proiect. Vă rugăm să bifați pe care din cele două opțiuni de primire a finanțării o alegeți în cazul proiectului vostru:

Organizație gazdă:

Numele organizației:Fundația Noi Orizonturi, Adresa: Bulevardul Păcii, 
Bl. 5, Apt. 9, Lupeni, județul Hunedoara, România

Persoana de contact: Stiuj Loredana, Funcția: Coordonator Local Iași, Fundația Noi Orizonturi,

Telefon:0744286543, Fax:- E-mail: stiuj.loredana.impact@gmail.com

Persoană adultă/beficiar al finanțării în numele echipei de proiect (profesor, părinte, coordonator de voluntari etc.): lider al Clubului IMPACT Național Iași prof. Chiharoi Camelia, Colegiul Național Iași

Recomandat de (o instituție publică – școală, organizație, autorități locale etc.): Fundația Noi Orizonturi

De unde cunoașteți echipa care a propus proiectul?

Echipa este formată din elevii Colegiului Național, membri ai Clubului IMPACT Național Iași pe care îl coordonez.

Vă rugăm să bifați în mod corespunzător:

,,MEȘTESUGURI VECHI PENTRU VREMURI NOI”

4. EXPOZIȚIE DE ICOANE – ,,CHIPURI DE LUMINĂ”

BISERICA BANU IAȘI

5. ,,DE CRĂCIUN, FII MAI BUN!”

BISERICA MATERNITĂȚII ,,CUZA VODĂ” IAȘI

6. CAMPANIE DE FUNDRAISING – CROS PENTRU ȘCOLI

FUNDAȚIA COMUNITARĂ IAȘI

,,STELUȚE PE PĂMÂNT”

Aplicant/Organizație: Asociația Părinților Colegiului Național Iași

Nevoia căreia îi răspunde proiectul:

O trupa de teatru alcatuita din copii cu dizabilitati din Municipiul Iasi (trupa formata din copii cu probleme neuropsihice, o parte fiind in situatia de abandon din partea familiei) are nevoie de noi materiale pentru a-si continua reprezentatiile teatrale. Elevii institutiei de invatamant doresc sa se dezvolte armonios, sa socializeze, sa fie acceptati si sa arate comunitatii de ce sunt capabili. Scoala (care urmeaza o curricula speciala destinata problemelor lor de sanatate) reprezinta o a doua casa si o noua sansa pentru ei, iar actiunile artistice au devenit un nou mod de a se exprima. Prin teatru au reusit sa invete sa zambeasca si sa uite de problemele lor de sanatate, integrandu-se in comunitate.

Scopul și obiectivele proiectului:

Achizitionarea de materiale (o recuzita noua) menite sa asigure continuarea reprezentatiilor trupei de teatru alcatuita din copii cu dizabilitati. Pentru ca ei sa zambeasca, sa se dezvolte normal, sa se integreze si sa invete sa treaca peste problemele de sanatate au nevoie de teatru.

Copiii implicati in demersul teatral, au varste cuprinse intre 10 si 17 ani, sunt plini de entuziasm si incredere in fortele proprii, dar din pacate, au o nevoie imperioasa de noi materiale deoarece cele din anii precedenti sunt deteriorate prin utilizarile multiple in cadrul spectacolelor. Toate repetitiile se desfasoara in timpul liber, iar grupa are in jur de 15 elevi.

Necesitatile principale ale trupei de teatru sunt: noi costume, cosmetice si diferite machiaje (fetele personajelor), recuzita tehnica audio-video, obiecte care tin de decor dar si bani de transport (pentru prezentarea spectacolelor si in alte institutii).

O1. Dotarea trupei de teatru cu o recuzita noua.
O2. Promovarea activitatii trupei teatru
O3. Realizarea unei colaborari intre voluntarii IMPACT National si trupa de teatru in vederea organizarii unor spectacole caritabile.
O4. Derularea unei campanii de sustinere a integrarii persoanelor cu dizabilitati, campania Stelute pe pamant.

Beneficiari:

Beneficiarul direct este o trupa de teatru alcatuita din copii cu dizabilitati din Municipiul Iasi, in cadrul careia activeaza un numar de aproximativ 15 elevi cu varsta cuprinsa intre 10 si 17 ani. Beneficiarii indirecti vor fi elevii si profesorii care interactioneaza cu acesti copii (aproximativ 100 persoane), cei care vor avea ocazia sa le vada spectacolele si intreaga comunitate care se va sensibiliza fata de nevoile persoanelor cu dizabilitati.

Durata proiectului: Mai – iulie 2016

Calendarul activităților:

Mai – Iunie: Dotarea trupei de teatru cu o recuzita noua.
Iunie – Iulie: Derularea unei campanii de sustinere a integrarii persoanelor cu dizabilitati, campania Stelute pe pamant, campanie inspirata de filmul indian cu acelasi nume Taare Zameen Par (Stelute pe pamant).

Rezultate:

1. Realizarea a 2 spectacole caritabile de catre voluntarii Clubului IMPACT National si trupa de teatru.
2. Realizarea unei pagini de Facebook si a unui blog cu scopul promovarii campaniei Stelute pe pamant, dar si cu scopul integrarii persoanelor cu dizabilitati.
3. Facilitarea realizarii a 5 reprezentatii de catre trupa de teatru.

Impactul estimat al proiectului:

– integrarea copiilor cu deficiente neuropsihice prin metode nonformale;
– sensibilizarea comunitatii fata de nevoile persoanelor cu dizabilitati;
– descurajarea fenomenului de discriminare in randul liceenilor din Iasi dar si in comunitate.

Echipa de proiect:

Georgescu Catalina Andreea clasa aXa , coordonator proiect

Dodoiu Denis, clasa aXa , responsabil achizitionare materiale recuzita (costume, machiaj, decor)

Croitoru Razvan, clasa aIXa , responsabil achizitionare materiale recuzita (aparatura audio-video)

Florea Madalin, clasa aIXa , promovare media

Machiu Alexandru, clasa aIXa , promovare media

Solomon Antonia, clasa aXa , realizare spectacole caritabile

Simona Samson, clasa aXa , realizare spectacole caritabile

Ioana Vartolomei, clasa aXa , responsabil campanie fundraising si buget

Blaga Alexandra, clasa aXa , responsabil campanie Stelute pe pamant

Prof. Chiharoi Camelia Elena, lider IMPACT National, coordonator echipa proiect

Persoana de legătură: Camelia Elena Chiharoi, 0742.576.944, camelia.chiharoi.impact@gmail.com

CAMPANIE DE FUNDRAISING – CROS PENTRU ȘCOLI

FUNDAȚIA COMUNITARĂ IAȘI

,,STELUȚE PE PĂMÂNT”

7. ȘCOALA CARE DĂRUIEȘTE – PAȘTE 2016

ECDL ROMÂNIA

1.Titlul proiectului: Steluțe pe pământ

2.Numele școlii: Colegiul Național Iași

3.Numele echipei: IMPACT Național Iași

4.Membrii echipei:

Prof. Chiharoi Camelia Elena, lider IMPACT Național, coordonator echipă proiect

Georgescu Cătălina Andreea clasa aXa A – coordonator proiect
Dodoiu Denis – clasa aXa A – responsabil achiziționare materiale recuzită (costume, machiaj, decor)
Croitoru Răzvan – clasa aIXa C – responsabil achiziționare materiale recuzită (aparatură audio-video)
Florea Mădălin – clasa aXa C – promovare media
Machiu Alexandru – clasa aXa C– promovare media
Solomon Antonia – clasa aXa D – realizare spectacole caritabile
Simona Samson – clasa aXa D – realizare spectacole caritabile
Ioana Vartolomei – clasa aXa E – responsabil campanie fundraising și buget
Blaga Alexandra- clasa aXa C – responsabil campanie ”Steluțe pe pământ”

5.Beneficiarul proiectului

Beneficiari direcți:

Beneficiarul direct este trupa de teatru „Zâmbetul nostru” a Centrului de plasament „C. A. Rosetti” Iași care este alcătuită din aproximativ 15 elevi cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani.

Beneficiari indirecți:

Beneficiarii indirecți vor fi elevii și profesorii Centrului de plasament (aproximativ 150 de persoane), părinții, cei care vor avea ocazia să le vadă spectacolele și întreaga comunitate care se va sensibiliza față de nevoile persoanelor cu dizabilități.

6.Descrierea proiectului și a activităților aferente acestuia (inclusiv datele de desfășurare a activităților)

Nevoia:

Trupa de teatru a Centrului de plasament „C. A. Rosetti” Iași, „Zâmbetul nostru”, trupă formată din copii cu probleme neuropsihice (o parte sunt în situația de abandon din partea familiei) are nevoie de noi materiale pentru a-și continua reprezentațiile teatrale. Elevii instituției de învățământ doresc să se dezvolte armonios, să socializeze, să fie acceptați și să arate comunității de ce sunt capabili. Școala (care urmează o curriculă specială destinată problemelor lor de sănătate) reprezintă o a doua casă si o nouă șansă pentru ei, iar acțiunile artistice au devenit un nou mod de a se exprima. Prin teatru au reușit să învețe să zâmbească și să uite de problemele lor de sănătate, integrându-se în comunitate.

Scopul:
Achiziționarea de materiale (o recuzită nouă) menite să asigure continuarea reprezentațiilor trupei de teatru „Zâmbetul nostru” a Centrului de plasament „C. A. Rosetti” .
Pentru ca ei să zâmbească, să se dezvolte normal, să se integreze și să învețe să treacă peste problemele de sănătate au nevoie de teatru.
Copiii implicați în demersul teatral, au vârste cuprinse intre 10 și 17 ani, sunt plini de entuziasm și încredere în forțele proprii, dar din păcate, au o nevoie imperioasă de noi materiale deoarece cele din anii precedenți sunt deteriorate prin utilizările multiple în cadrul spectacolelor. Toate repetițiile se desfașoară în timpul liber, iar grupa are în jur de 15 elevi. Necesitățile principale ale trupei de teatru sunt: noi costume, cosmetice și diferite machiaje (fețele personajelor), recuzită tehnică audio-video, obiecte care țin de decor dar și bani de transport (pentru prezentarea spectacolelor și în alte instituții).
O1. Dotarea trupei de teatru „Zâmbetul nostru” cu o recuzită nouă.
O2. Promovarea activității trupei teatru „Zâmbetul nostru” .
O3. Realizarea unei colaborări între voluntarii IMPACT Național și trupa de teatru „Zâmbetul nostru” în vederea organizării unor spectacole și activități comune;
O4. Derularea unei campanii de susținere a integrării persoanelor cu dizabilități, campania „Steluțe pe pământ”.

Calendarul activităților:

Ianuarie 2016: Conceperea proiectului
Februarie: 2016: Realizarea unui parteneriat între voluntarii IMPACT Național și trupa de teatru „Zâmbetul nostru” (DGASPC Iași) în vederea întocmirii unui calendar de spectacole și activități comune;

Martie-Iunie: Promovarea activității trupei teatru „Zâmbetul nostru” pe pagina Proiectului Steluțe pe pământ. (https://www.facebook.com/SustineProiectulStelutePePamant/?fref=ts )

Martie-Aprilie: strângerea de fonduri pentru înnoirea recuzitei trupei teatru „Zâmbetul nostru” printr-un spectacol caritabil ( ”Uniți prin Teatru”, 27 Martie 2016 https://www.facebook.com/media/set/?set=a.520684844788971.1073741840.191141557743303&type=3 ) și participarea la Cros pentru școli (9 aprilie 2016);

( http://crospentruscoli.ro/wordpress/proiecte-inscrise/ )

Aprilie: organizarea unui spectacol (13 Aprilie 2016) cu participarea voluntarilor Impact Național și SNAC împreună cu trupa de teatru „Zâmbetul nostru” , ocazie cu care vor fi oferite 125 de pachete de Paști cu fructe și dulciuri (valoare totală 2500 de ron) tuturor copiilor cu dizabilități cazați în Centrul de plasament „C. A. Rosetti”; la eveniment vor fi oferite aceste pachete de către elevii din 5 clase de gimnaziu de la Colegiul Național Iași împreună cu diriginții lor (diriginte Narcisa Pașa, clasa a 7 a D, prof. diriginte Anița Alice, clasa a Va D, prof. diriginte Blendea Valentina clasa a VIII a B, prof. diriginte Păsărică Oana clasa a VI a B, prof. diriginte Tudose Mihaela clasa a VII a E) copiilor din Centrul C. A. Rosetti pe baza unui act de donație.

Realizarea de activități de educație nonformală în Săptămâna 18-22 Aprilie (18,19 Aprilie): elevii claselor a X a C și a X a E (prof. Mihaela Cobzaru și Lorina Iacob), voluntarii IMPACT și SNAC, și 15 copii de la Centrul de plasament C. A. Rosetti în cadrul unui Festival arts & crafts (ateliere de origami, quilling, pictură, podoabe, produse reciclate). Produsele realizate vor fi vândute în scopul susținerii proiectului cu ocazia sărbătorilor Pascale.
Mai: Dotarea trupei de teatru „Zâmbetul nostru” cu o recuzită nouă cu ocazia sărbătorilor Pascale.

Iunie: spectacol susținut de elevii Colegiului Național Iași și trupa de teatru „Zâmbetul nostru” în onoarea tuturor celor care au donat și au contrubuit la reușita proiectului ”Steluțe pe pământ”.
Iunie-Iulie: Derularea unei campanii de susținere a integrării persoanelor cu dizabilități, campania „Steluțe pe pământ”, campanie inspirată de filmul indian cu același nume Taare Zameen Par (Steluțe pe pământ).

Rezultate așteptate:

1. Realizarea a 2 spectacole de către voluntarii Clubului IMPACT Național și trupa de teatru „Zâmbetul nostru”.
2. Realizarea unei pagini de Facebook și a unui blog cu scopul promovării trupei de teatru „Zâmbetul nostru” în mass-media, dar și cu scopul integrării persoanelor cu dizabilități.
3. Facilitarea realizării a 5 reprezentații de către trupa de teatru „Zâmbetul nostru”.

Impactul estimat al proiectului:

– integrarea copiilor cu deficiențe neuropsihice prin metode nonformale;
– sensibilizarea comunității față de nevoile persoanelor cu dizabilități;
– descurajarea fenomenului de discriminare în rândul liceenilor din Iași dar și în comunitate.

Obiectiv financiar: 6.000 ron (sumă strânsă deja: 2470 ron în cadrul Campaniei Cros pentru școli)

7.Date de contact (telefon/ email

Chiharoi Camelia Elena, tel. 0742576944, camelia.chiharoi.impact@gmail.com

8. ,,Festival Arts & Crafts cu IMPACT!”

Elevi de serviciu în folosul comunității!

Competiție de proiecte cu implementare în cadrul Săptămânii Școala Altfel

Așteptăm idei de proiecte care să aducă un impact real în comunitate și prin a căror implementare să dezvolte abilități de viață în rândul tinerilor IMPACT.

Instrucțiuni de completare a formularului:

Formularul de candidatură se completează și se trimite prin e-mail la adresa: lidia_state@noi-orizonturi.ro.

Termenul limită pentru trimiterea formularului este 8 FEBRUARIE 2016.

Vor fi luate în considerare în procesul de selecție doar formularele complete!

Vor fi selectate doar cluburile care vor putea lua parte la toate etapele proiectului.

Pentru detalii privind competiția și proiectul „Fii vocea comunității tale”! descărcați anunțul de pe www.noi-orizonturi.ro!

Realizarea unui proiect de serviciu în folosul comunității pe orice tematică la alegere, în timpul Săptămânii Școala Altfel. Fundația Noi Orizonturi acoperă cheltuieli in valoare 400 de ron pentru 45 de proiecte câștigătoare. Au prioritare cluburile care își propun să implementeze proiecte împreună cu minim 10 voluntari din școala lor, din afara cluburilor IMPACT (elevi și profesori);

Realizarea întâlnirii de evaluare la finalizarea proiectului, în perioada 18 – 22 aprilie și completarea Pașaportului online de către membrii IMPACT, pentru emiterea Certificatului de competențe http://impact-clubs.org/ro (membrii trebuie să își faca cont de acces, FNO oferă suport);

Trimiterea în timpul Săptămânii Școala Altfel către lidia_state@noi-orizonturi.ro, poze de la activitățile implementate pentru asigurarea vizibilității proiectelor pe canalele oficiale ale Fundaței Noi Orizonturi;

Trimiterea formularului de evaluare în perioada 25 aprilie- 14 mai către lidia_state@noi-orizonturi.ro, împreună cu 10 poze representative.

Acest formular reprezintă înscrierea ideii tale în proiectul „Elevi de serviciu în folosul comunității!

Formularul complet (Formular de proiect_ etapa 2) pentru proiectul pe care doriți să îl implementeze clubul vostru IMPACT, va fi completat în urma selectării celor mai bune idei de proiecte. Acesta va fi trimis de cluburile câștigătoare, în perioada 8 Martie- 17 aprilie.

Prin depunerea candidaturii în această competiție Clubul nostru IMPACT Național Iași este de acord și își asumă condițiile și regulamentul acestei competiții:

DA

NU

Echipa Fundației Noi Orizonturi!

Elevi de serviciu în folosul comunității

Competiție de proiecte cu implementare în cadrul Săptămânii Școala Altfel

NOTĂ: Acest formular are o funcție dublă. Este atât formularul de aplicație, cât și de raportare. Se dorește ca acesta să fie completat pe cât posibil de membrii clubului IMPACT. Vă rugăm să completați formularul de proiect până în acest punct, iar la finalizarea acestuia să îl revizuiți cu informațiile noi, din partea de evaluare.

Vă mulțumim și mult succes în implementarea proiectului!

Evaluarea proiectului de serviciu în folosul comunității

Vă rugăm să trimiteți managerului de proiect cele mai bune fotografii, insoțit de acest formular de evaluare.

Fotografiile cele mai reușite de la proiect vă recomandăm să le postați și pe Comunitatea Facebook a regiunii din care faceți parte!

Vă mulțumim!

Echipa Fundației Noi Orizonturi

PROIECT ÎN SERVICIUL COMUNITĂȚII

Festival Arts & Crafts cu IMPACT!

9. Proiect finanțat din fonduri europene

Project Title:
EU includes U. Look for the ability in disability!

Name of lead applicant:
Colegiul Național Iași

Country/countries of partner(s):
RO RO

Coordinating school (project coordinator)

Submission of project proposals in the past: no

awarded in year(s):

Partner 1

Submission of project proposals in the past: no

Partner 2

Submission of project proposals in the past: no

1. Summary: 
By developing this project, we intend not only to raise social cohesion, but also to enhance social inclusion of students from 2 local partner schools. They will achieve or develop communication abilities as well as social skills by using peer education in artistic, sports or ICT activities. They will get directly involved in supporting the integration of children with autism through different activites which aim to raise awareness and empower the local community concerning autistic people’s needs.

2a. Project title: 
EU includes U. Look for the ability in disability!

2b. Project idea: 
Today, 1 in 68 children is diagnosed with Autism Spectrum Disorder (ASD) and the majority are bullied and isolated in school. It doesn’t get any better when they become adults − socially isolated and marginalized, 90% are unemployed or underemployed. Many are treated as burdens to society when they are capable and just waiting for an opportunity to share their gifts with the world and live productive, meaningful lives. In a democratic society, every person matters. Together – teachers, parents and students – we can break the stigma and end the misperceptions, we can contribute to enhance social inclusion of autistic children from our community. Through arts, sports and ICT we can bring autism into the mainstream and profoundly change the way the community perceives those with autism for better understanding and connection. In Romania, in 2012, there were nationwide 7.179 people diagnosed with autism, pursuant the statistics of Minister of Health, but, in fact, the real number was 2-3 times bigger. The experience of organisations related to this problem shows that the early diagnosis, specialized interventions and social inclusion raise chances of people with autism to obtain abilities for an independent life by up to 47%. The project focuses the attention on the developing of social abilites of autistic children, and it is also useful to the volunteers because these proposed non-formal methods highlight creativity, innovation spirit and other qualities of our teenagers.

2c. Main target group(s): 
15 autistic children from our partners will be involved in project activities. They will be selected by specialists from ANCAAR Iasi and by educational psychologists from partner schools, depending on their age and their capacity of taking part in the activities proposed.

2d. Results and outcomes: 
In this project we will create a Facebook page with at least 2000 followers (students, teachers, parents, specialists in autism therapy). We will manufacture arts&crafts-related objects (50 objects) for an art exhibition with sales for charity causes, we will organize forum theater and non-verbal theatre events (3 events) as well as street art manifests. Other activities proposed are: 3 seminars, 2 roundtables, 2 sports activities and social games. We will make 50 cards which will be used by parents, teachers and students to communicate with autistic people – (PECS). These cards will also be available in electronic format for tablets or PCs. By an efficient cooperation, we hope we will raise cohesion between participants in order to make these new relationships last after the project is ended. We hope that over 30% of the participants will continue to collaborate regarding social abilities developing and integration of people with autism. On medium and long term, we hope that citizens from Iasi, Romania will support these autistic people which see life and the world in a different way. They shouldn't be seen as a burden, but as a source of inspiration and courage!

3a. Project implementation:
The partners of this project will collaborate in organizing every activity. The local partner schools involved will select the autistic children and the volunteers who will also take part in organizing the activities: students, parents, teachers. During activities partners will be allowed period free-access to conference hall, gym, Internet and techonolgies owned. Supervised by a teacher, the volunteers and the students from partner schools will manufacture objects for the exhibition and PECS cards. Volunteers with dramatic art aptitudes will organize forum theatre and non-verbal theatre events. Special school ,,C. Păunescu" Iași and ANCAAR Iași are responsible for the selection of autistic children, for their safety during transportation and they will also ensure that psychologists will be present during activities. ANCAAR Iași will continuously evaluate the children and their parents after activities. This project will also have a theoretical part in order to inform and teach the volunteers and other people involved how to communicate with an autistic child. The safety of these children will not be put in danger even if most activities are non-formal: street art, flash mob, forum theatre, non-verbal theatre, arts&crafts, sports, social games, etc.

3b. Project implementation plan:

4. Participants:

4a. Students´ age range: from 15 to 17

4b. Involved participants

4c. How many INDIRECT participants and oher groups or institutions do you expect to reach with the activities in your project and how will they be involved: Apart from the 150 people who are directly involved in all the activities of the project, we can also consider that all of the teachers and students from partner schools participate indirectly in this project. The visitors of the arts&crafts exhibition, the spectators from the theatre activities, the participants in flash mob and street art manifests increase the number of people involved which can get close to 3000. We can also add the 2000 followers on Facebook. Therefore, we estimate to raise awareness about autism among 5000 people.

5. ACES-ACT LOCAL GUIDING PRINCIPLES 
The students from the coordinating school which will implement this project are from an association of the community intitiative called „Impact Național”. It was founded in 2009 in partnership with Noi Orizonturi Foundation. The projects of Impact National are based on 4 principles: active citizenship, employability, social entrepreneurship and leadership. By writing and implementing these Impact projects, the volunteers will develop a set of 5 core competencies (project management, communication, personal and group management, technical competencies, innovation and creativity) and 9 core values and a few of them are: respect, compassion, solidarity, participation. We consider that our project is a proof that we understand that you must be a directly involved citizen. We encourage getting to know your citizen rights and obligations and respecting them. Our project makes a firm statement that every person matters, and, although different, people are equal. Every person is important and valuable for the community. By this project, we want people with deficiencies to have the same chances as all the citizens. Social inclusion of all the people is the best solution for suistanable development in the community: they won't feel as a burder anymore, but they will become sources of inspiration. Coordinators Students who have acquired leadership abilities will get involved in all activites. The activities which we organise are for them opportunities to learn something new and grow. With an efficient communication, the volunteers can learn from each other.

6. EVALUATION 
The most relevant ways of measuring the impact is receiving feedback from the students and teachers who participated in this project as well as other stakeholders by applying satisfaction questionnaires,completion of observation grids. Quantitative impact criteria of the acquired competences will be measured through the number of products created and sold, the number of likes on the project FB page,the funds raised. Another quantitative criterion is the number of the students voluntarily involved in the project activities will reflect the degree of the students' increased awareness of the project objectives. The impact at ANCAAR participant’s level will be evaluated through specific methods developed by the ANCAAR specialists.
The evaluation tools will be applied in three phases at the beginning of the project, during the project activities and at the end of the project.

7. COST AND FINANCING PLAN

7a. budget

7b. Additional funding 
We'd like to collect the amount of 200 euros through sponsorships and charity activities to buy tablets, games and a software.

8. Further specifications or annotations: 
It's important to know that this project aims at developing not only the autistic children, but also the volunteers involved in activities. One of the causes of social exclusion and marginalisation of autistic children is the fact that state institutions or NGOs don't develop programms in order to teach the members of the community how to communicate with those children. Our project wants to transmit this message to our local community: autism is not the greatest danger – it can be treated. Discrimination based on ingnorance and indifference does more victims than any disease or disability.

9. Project pitch video 

EU includes U. Look for the ability in disability!

PROIECT FINANȚAT DE ACES – ACADEMY OF CENTRAL EUROPEAN SCHOOLS

11. CONCURSURI ȘI OLIMPIADE

BIBLIOGRAFIE

LUCRĂRI BIBLICE ȘI PATRISTICE:

Biblia sau Sfânta Scriptură, E.I.B.M.B.O.R., București, 1999.

Noul Testament, comentat de Bartolomeu Anania, E.I.B.M.B.O.R., București, 1995.

Sfântul Atanasie cel Mare, Scrieri, Partea I, Traducere, introducere și note de D. Stăniloae, PSB 15, E. I. B. M. B. O. R , 1986.

Clement Alexandrinul, Stromatele, în Scrieri, partea a II-a, traducere și Cuvânt înainte de Pr. D. Fecioru, în Colecția PSB, vol. 5, E. I. B. M. B. O. R, 1982.

Sfântul Grigorie de Nazianz, Cuvântări Teologige, E. I. B. M. B. O. R., 2004.

Sfântul Ioan Gurǎ de Aur, Predici la Sǎrbǎtori Impǎrǎtești și Cuvântǎri de laudǎ la

Sfinți, E. I. B. M. B. O. R, București, 2006.

Sfântul Ioan de Kronstadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, Sibiu, 2002.

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, E. I. B. M. B. O. R. , Bucuresti, 1983.

Sfântul Nicolae Velimrovici, Simboluri și semne, Editura Predania, 1996.

Cuviosul Paisie Aghioritul: Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2003.

Patericul, Editura Reântregirea, Alba Iulia, 2003;

Sfântul Roman Melodul, Imne, Editura Bizantină, București, 2007;

Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sfânta Mănăstire Ioan Botezătorul, Alba Iulia, 1994.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 2, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2007.

Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, E. I. B. M. B. O. R., 2004.

ATLASE, DICȚIONARE

Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Dicționar Teologic, E. I. B. M. B. O. R. , București, 1996.

Păcurariu, Pr. Prof. Mircea, Dicționarul teologilor români , Ediția a doua, revăzută și reîntregită, București, Editura Enciclopedică, 2002.

Remus Rus, Dicționar enciclopedic de literatură creștină din primul mileniu, Editura Lidia, București, 2003

LUCRĂRI, STUDII, ARTICOLE:

Achimescu, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Religie, Modernitate și Postmodernitate, Colecția Media Christiana, Seria Lumina, Editura Trinitas, 2013.

Bel, Pr. Prof. Dr. Valer, Misiune, Parohie, Pastorație. Coordonate pentru o strategie misionară, Ed. Renașterea, Ediția a II-a, Cluj-Napoca, 2006.

Bel, Valer, Misiunea Bisericii în lumea contemporană 1, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004.

Bel, Valer, Misiunea Bisericii în lumea contemporană 2, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002.

Benoist, Luc, Semne, simboluri și mituri, traducere Smaranda Bădiliță, Editura Humanitas, București, 1995.

Borella, Jean, Criza simbolismului religios, Traducere de Diana Morărașu, Editura Institutul European, 1995.

Breck, John, Puterea Cuvântului, în Biserica dreptmăritoare, Traducere de Monica E. Herghelegiu, E. I. B. M. B. O. R. , 1999.

Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Spiritualitate pentru timpul nostru, Geneva, 1990.

Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Iisus Hristos, Editura Enciclopedică, Iași, 1992.

Carson, D. A.; Woodbridge, D. John, Dumnezeu și cultura, Editura Cartea Creștină, 2006, Oradea.

Cassirer, Ernst, Eseu despre om. O introducere în filosofia culturii umane, traducere de Constantin Coșman, Editura Humanitas, București, 1994.

Codoban, Aurel, Sacru și ontofanie, Editura Polirom, Iași, 1998.

Compendiu de doctrină socială a Bisericii, Editura Sapienția, Iași, 2007.

Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Comori ale ortodoxiei, explorări teologice în spiritualitatea liturgică și filocalică, Ed. Trinitas, Iași, 2007.

Doctrina socială a Bisericii și societatea românească de azi, Dialog Teologic – Revista Institului Teologic Romano-Catolic, Anul I, nr. 2, Editura Presa Bună, Iași, 1998.

Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers, București,1977.

Durand, Gilbert, Aventura imaginii, imaginația simbolică: imaginarul, Editura Nemira, București, 1999.

Eliade, Mircea, Imagini și simboluri, Editura Humanitas, București, 1994.

Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 1995.

Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000.

Ferry, Luc, Omul-Dumnezeu sau sensul vieții, Editura Augusta, Timișoara, 1999.

Flonta, Mircea; Keul, Hans-Klaus; Rüsen, Jörn, (coordonatori), Religia și societatea civilă, Editura Paralela 45, 2005.

Florovsky, Georges, Biblie, biserică, tradiție: o perspectivă ortodoxă, traducere și prefață de Radu Teodorescu, studiu introductiv de Mihai Himcinschi, Alba Iulia, Reîntregirea, 2006.

Foucault, Michel, Cuvintele și lucrurile, Editura Univers, București, 1996.

Frunză, Sandu, Fundamentalismul religios și noul conflict la ideologiilor, Cluj Napoca, 2013

Gauchet, Marcel, Ieșirea din religie, Editura Humanitas, București, 2006.

Gavriluță Nicu, Dima Nicolae, Mihalache Sorin, Religie și violență în Europa seculară, Dialoguri Trinitas Tv, Editura Trinitas a Patriarhiei Române, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, București, 2016.

Guénon, René, Criza lumii moderne, Editura Humanitas, București, 1993.

Ianolide, Ioan, Întoarcerea la Hristos, Editura Christiana, București, 2006.

Ică, jr, I. Ioan; Marani Germano, Gândirea socială a Bisericii. Fundamente-documente-analize-perspective, Editura Deisis, Sibiu, 2002.

Iuga, Nicolae, Bisericile creștine tradiționale spre o etică globală, Editura Grinta, Cluj Napoca, 2006.

Kant Immanuel, Tratat de pedagogie. Religia în limitele rațiunii, Editura ”Agora” SRL, Iași, 1992.

Kuby, Gabriele, Etatizarea educației. Pe calea către noul om gender, Editura Sapientia, Iași, 2014.

Lacoste, Jean-Yves, Experiență și Absolut. Pentru o fenomenologie liturgică a umanității omului, traducere de Maria Cornelia Ică jr, Sibiu, Deisis, 2001.

Lazu, Robert; Mircea Corneliu (coordonatori), Orizontul sacru, Editura Polirom, Iași, 1998.

LaCocque, Andre; Ricoeur Paul, Cum să înțelegem Biblia, traducere de Maria Carpov, Editura Polirom, 2002.

Lemeni, Adrian, Coordonator, Apologetică ortodoxă, vol. II, Ed. Basilica, București, 2014.

Lipovetsky, Gilles, Amurgul datoriei, Editura Babel, București, 1996.

Losky, Vladimir, Introducere în teologia ortodoxă, Editura Enciclopedică, București, 1992.

Louth, Pr. Andrew, Gânditori ortodocși moderni, de la Filocalie până în prezent, Ed. Doxologia, Iași, 2017.

Magdalena, Maica, Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă, ediția a II-a, Editura Deisis, Sibiu 2006.

Marion, Jean-Luc, Crucea vizibilului. Tablou, televiziune, icoană – o privire fenomenologică, cuvânt înainte de diac. Ioan I. Ică jr, postfață de Mihail Neamțu, traducere de Mihail Neamțu, Sibiu, Deisis, 2000.

Marion, Jean-Luc , Idolul și distanța, control științific de Cristian Ciocan, traducere de Tinca Prunea-Bretonnet, Daniela Pălășan, București, Humanitas, 2007.

Marcus, Solomon, Semne despre semne, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979.

Marcus, Solomon, Paradigme universale, Editura Paralela 45, București, 2011.

Mândrilă Lăzăreanu, Carmen Gabriela, Asistența socială și religiozitatea la diferite grupuri de populație vulnerabilă, Editura Doxologia Iași, 2014.

Mihalache, Diac. Adrian Sorin, Lumina celui nevăzut, 2 vol., Editura Basilica, București, 2016.

Meyendorff, John, Teologie Bizantină, E. I. B. M. B. O. R , 1997.

Meyendorff, John, Hristos în gândirea creștină răsăriteană, Traducere din limba engeză de Pr. Prof. Nicolai Buga, E. I. B. M. B. O. R , București,1997.

McDowell Josh, Bob Hostetler, Noua toleranță, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2006.

Nechita, drd. Vasile, Credința și schimbările sociale, în „Teologie și Viață ”, LXVII, nr. 9-12, 1991.

Noica, Constantin, Modelul cultural european, Editura Humanitas, 1993.

Patapievici, Horia-Roman, Omul recent, Editura Humanitas, București, 2001.

Pavel, C. Constantin, Tragedia Omului în cultura modernă, Editura Anastasia, 1997.

Peirce, Charles, Semnificație și acțiune, Editura Humanitas, București, 1990.

Pelikan, Jaroslav, Tradiția creștină, Editura Polirom, Iași, 2004.

Pelikan, Jésus au fil de l’histoire : Sa place dans l’histoire de la culture, Hachette, 1989.

Petraru, Conf. Pr. Dr. Gheorghe , Misiologie ortodoxă, vol. I, Editura Panfilus, Iași, 2002.

Petraru, Conf. Pr. Dr. Gheorghe, Lumea, creația lui Dumnezeu. Perspective biblice, teologico-patristice și științifice, Editura Trinitas, Iași, 2002.

Petraru, Conf. Pr. Dr. Gheorghe, Temeiurile biblice ale misiunii Bisericii, în “Teologie și Viață”, 1-6, 2003.

Petraru, Conf. Pr. Dr. Gheorghe,  Hermeneutica revelației divine în perspectiva misiunii Bisericii , în “Teologie și Viață”, 7-12, 2004.

Petraru, Conf. Pr. Dr. Gheorghe , Evanghelizare și mărturie creștină prin cult, în “Analele Științifice ale Universității «Al.I. Cuza» Iași”, (serie nouă), Teologie Ortodoxă, tom. X, 2005.

Petraru, Conf. Pr. Dr. Gheorghe , ”Mergeți în toată lumea și propovăduiți evanghelia la toată făptura…”, O istorie a misiunilor creștine, Ed. Sf. Mina, Iași, 2013.

Plămădeală, Î. P. S. Antonie, Biserica slujitoare, Sibiu, 1986.

Popescu, Profesor, Dr. M. Teodor, Biserica și cultura, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996.

Popovici, Pr . Iustin, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Editura Bunavestire, Galați, 2003.

Preda, Radu, Semnele vremii.Lecturi social-teologice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008.

Preda, Radu, Cultura dialogului. Pledoarii & exerciții , Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009.

Procopoviciu, Împărtășania și spovedania în slujba educației tineretului școlar, în Candela, Anuar teologic și bisericesc, Anul LV-LVI, Râmnicul Vâlcii, 1945.

Ratzinger, Joseph, Introducere în creștinism. Prelegeri despre Crezul apostolic, traducere de Mihăiță Blaj, Iași, Sapientia, 2004

Ricoeur, Paul, Eseuri de hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1995.

Sandu, Dan, Eseuri pentru o dogmatică evanghelică. Dimensiunea modernă a hristologiei, Editura Performantica, Iași, 2011.

Sandu, Dan, Psihologia convertirii adolescenților, în Analele științifice ale Universității «Al.I. Cuza» Iași” (serie nouă), tom II, 2002.

Sandu, Dan, Teologia și practica misiunii în biserică azi. O tratare comparativă., în Analele științifice ale Universității «Al.I. Cuza» Iași” (serie nouă), tom VIII, 2003.

Sandu, Dan, Sfânta Scriptură:limbaj și conținut în dialogul ecumenic, în Analele științifice ale Universității «Al.I. Cuza» Iași” (serie nouă), tom IX, 2004.

Sandu, Dan , Asistența socială – vocația filantropică a Bisericii, în Analele științifice ale Universității «Al.I. Cuza» Iași” (serie nouă), tom XIII, 2008.

Schaeffer, Francis, Trilogia, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2002.

Schmemann, Alexander, Liturghie și viață, traducere de pr. dr. Viorel Sava, Iași 2001.

Schmemann, Alexander, Euharistia, taina Împărăției, traducere de Boris Răduleanu, București, Anastasia,

Schönborn, Cristoph, Icoana lui Hristos, traducerea și prefața de Pr. Dr. Vasile Raducă, Editura Anastasia,București, 1996 .

Sebeok A. Thomas, Semnele: o introducere în semiotică, Editura Humanitas, București, 2002.

Stăniloae, Dumitru, Iisus Hristos lumina lumii și îndumnezeitorul omului,

Editura Anastasia, București, 1993.

Stăniloae, Dumitru Sfânta Treime sau la început a fost iubirea, E. I. B. M. B. O. R., București, 1993.

Tia, Teofil, Fertilizarea crestină a culturii. Studii de Teologie Pastorală Fundamentală, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004.

Turcan, Nicolae, Dumnezeul gândurilor mărunte, Cluj-Napoca, Limes, 2009.

Turcan, Nicolae I, Postmodernism și teologie apofatică. O apologie în fața gândirii slabe, Florești, Cluj, Limes, 2014

Vattimo, Gianni, Gândirea slabă, Editura Pontica, Constanța, 1998.

Vlaicu, Pr. Patriciu, Locul și rolul recunoscut Bisericilor în țările Uniunii Europene, Editura Arhidiecezană, Cluj Napoca, 1998.

Yannaras, Chrystos, Abecedar al credinței, Editura Bizantină, București, 1996.

Yannaras, Chrystos, Adevărul și Unitatea Bisericii , Editura Sophia, 2009.

Yannaras, Chrystos, Ortodoxie și occident, Editura Bizantină, București, 1995.

Zumthor, Paul, Babel sau nedesăvârșirea, traducere, prefață și note de Maria Carpov, Editura Poliron, Iași, 1998.

LUCRĂRI DE PEDAGOGIE ȘI METODICĂ:

Agabrian, M. & Milea, V., Parteneriate școala – familie comunitate, Institutul European, Iași, 2005.

Agabrian, Mircea, Școala, familia, comunitatea, Editura Institutului European, Iași, 2007.

Albu, Gabriel, În căutarea educației autentice, Editura Polirom, Iași, 2002.

Albu, Gabriel, Educația, Profesorul și vremurile, Editura Paralela 45, Pitești, 2009.

Albu, Gabriel, Grijile și îngijorările profesorului, Editura Paralela 45, Pitești, 2013.

Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului cu nr. 5230 /01.09.2008, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Consiliul Național pentru Curriculum, Programe școlare, Religie, Cultul ortodox, Clasele a IX-a – a XII-a și pentru Școlile de Arte și Meserii, aprobat prin Ordinu al ministrului, nr. 5230 /01.09.2008, București.

Baconsky, Teodor, Facebook Fabrica de narcisism, Editura Humanitas, București, 2005.

Bocoș, Mușata-Dacia, Instruirea interactivă: repere axiologice și metodologice, Editura Polirom, Iași, 2013.

Bolocan, Carmen Maria, Catehetica și didactica religiei. Interferențe și deosebiri, Editura Performantica, Iași, 2005.

Botiș, Adina; Tărău, Anca, Disciplinarea pozitivă sau cum să disciplinezi fără să rănești, Editura ASCR, Cluj Napoca, 2004.

Budeanu, Maria, IMPACT – Soluție temporară cu valoare de durată în managementul dezvoltării personale a tinerilor, Editura Pim, Iași, 2011.

Călugăr, Dumitru, Catehetica, Editura Renașterea, Cluj Napoca, 2007.

Cebanu, Lilia, Managementul activităților extrașcolare, Ghid metodologic, Institutul de științe ale educației, Chișinău, 2015.

Cerghit, Ioan, Mass Media și Educația Tineretului școlar, Editura didactică și pedagogică, București, 1972.

Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2007.

Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structură, stiluri și strategii, Editura Polirom, Iași, 2008.

Ciolan, Lucian, Învățarea integrată, fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, Iași, 2008.

Cosmovici, Andrei, Psihologie generală, Editura Polirom, Iași, 2005.

Cozma, T.; Neculau, A. (coord.), Psihopedagogie (pentru examenul de definitivat și gradul didactic II), Editura Spiru Haret, Iași, 1994.

Cristea, Gabriela, Managementul lecției, Editura didactică și pedagogică, București, 2007.

Cuciureanu, Monica, (coord.); Velea, Simona, (coord.), Educația moral-religioasă în sistemul de educație din România, Institutul de Științe ale Educației, Laboratorul Teoria Educației, București, 2008.

Cucoș, Constantin, Educația religioasă – conținut și forme de realizare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996.

Cucoș, Constantin, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice, Editura Polirom, Iași, 1999.

Cucoș, Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 2009.

Dobridor, Ion, Negreț, Teoria generală a curriculumului național, Editura Polirom, 2008.

Dumitrana, Magdalena, Profesor și elev. Profesorul văzut pe dinăuntru, Editura SITEH, Craiova, 2011.

Enăchescu, Eugenia, Cercetarea științifică în educație și învățământ, Editura Universitară, București, 2012.

Faber, Adele; Mazlish, Elaine, Cum să-i asculți pe adolescenți și cum să te faci ascultat, Editura Curtea Veche, București, 2007.

Favu, Gabriela; Orzetic, Maria; Cojocaru, Daniela; Plăeșu, Teodora, Religie, cultul ortodox. Manual pentru clasa a XI-a, Editura Sf. Mina, Iași, 2006.

Fundația Noi Orizonturi, Manual IMPACT. Educație non-formală, Ediția a II-a, București, 2009.

Fundația Noi Orizonturi, Cetățenie activă, Curriculum IMPACT, destinat cluburilor de inițiativă comunitară pentru tineri IMPACT, Ediția a II-a, București, 2011.

Gardner, Howard, Inteligențe multiple. Noi orizonturi, Editura Sigma, București, 2006.

Geissler, E., Erich, Mijloace de educație, Editura didactică și pedagogică, București, 1977.

Gherguț, Alois, Ceobanu, Ciprian, Elaborarea și managementul proiectelor in serviciile educaționale. Ghid practic, Editura Polirom, Iași, 2009.

Goleman, Daniel, Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2008.

Gordon, Vasile, Biserica si Scoala, Editura Christiana, București, 2003.

Grigoraș, pr. prof. dr. Constantin, "…Mergând, învățați toate neamurile!…" – Bazele hristologice, apostolice și patristice ale Cateheticii și Omileticii, Editura Trinitas, Iași, 2000.

Hagău, Gligor; Onofrei Daniela; Pădure, Marian, Educație și formare, Editura Argonaut&Limes, Cluj Napoca, 2016.

Hristos în căutarea tânărului și tânărul în căutarea lui Hristos, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2016.

Grigoraș, pr. prof. dr. Constantin , "…Propovăduiți Evanghelia la toată făptura!…", Omiletică și Catehetică specială, Editura Trinitas, Iași, 2000.

Ilie, Vali; Mogonea, Florentina, (coord.), Educație și Spiritualitate, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2016.

Ionescu, Miron (coord.); Ioan Radu (coord.), (2001), Didactica modernă, Ediția a II-a, rev., Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Îndrumări metodologice și didactice pentru predarea religiei în școală, Editura I.B.M.B.O. R., București, 1990.

Joiță, Elena, Formarea pedagogică a profesorului. Instrumente de învățare cognitiv constructivistă, Editura didactică și pedagogică, București, 2007.

Joiță, Elena, Schimbări de paradigme, Editura Institutul European, Iași, 2010.

Mada, Ieromonah, Teofan, Omul și educația în opera Sfântului Vasile cel Mare, Editura Vremi, Cluj Napoca, 2009.

Maciuc, Irina et. al, Proiecte și programe educaționale pentru adolescenți, tineri și adulți, Editura Universitaria, Craiova, 2009.

Mândruț, Octavian, (coord.), Curriculum și didactică. Elemente inovative culturale, Editura Vasile Goldiș Unversity Press, Arad, 2013.

Mîndru, Elena, et al., Strategii didactice interactive. Exemple din practica didactică, Editura Didactica Publishing House, București, 2010.

Mogonea, Remus, Florentin, Dezvoltarea personalității umane în context curricular și extracurricular, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2014.

Moșoiu, Oana, Raport de analiză pentru dezvoltarea unor politici publice și a unor strategii pentru susținerea educației non formale în sistemul educațional, București, 2013.

Nolte, Dorothy; Harris, Rachel, Copiii învață ceea ce trăiesc. Educația care insuflă valori, Editura Humanitas, București, 2008.

Oprea, Crenguța Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007.

Opriș, Dorin, Dimensiuni creștine ale pedagogiei moderne, Editura Sf. Mina, Iași, 2010.

Opriș, Dorin , Ipostaze ale utilizării textului biblic în educația religioasă, Editura Sf. Mina, Iași, 2010.

Opriș, Dorin; Opriș, Monica, Metode active de predare-învățare. Modele și aplicații la religie, Editura Sf. Mina, Iași, 2006.

Opriș, Monica; Opriș Dorin; Bocoș Mușata, Cercetarea pedagogică în domeniul educației religioase, Editura Sf. Mina, Iași, 2006.

Patriarhia Română, Apostolat educațional, Ora de religie-cunoaștere și devenire spirituală, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2010.

Popescu, Eugenia, Fundamentarea Pedagogică a educației religioase în școala românească, Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București, 1999.

Planchard, Emile, Cercetarea în pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București, 1972.

Planchard, Emile, Pedagogie școlară contemporană, Editura Didactică și Pedagogică, R. A., 1992.

Stan, Emil, Pedagogia postmodernă, Editura Institutul European, Iași, 2004.

Stoica, M., Psihopedagogie școlară, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1982.

Șchiopu, Ursula, Psihologia modernă, Editura România Press, București, 2008.

Șebu, Pr. Prof. Dr. Sebastian, Opriș Dorin, Opriș Monica, Metodica predării religiei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000..

Timiș, Vasile, Religia în Scoala. Valențe eclesiale, educaționale și sociale, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004.

Ulrich, Cătălina, Postmodernism și educație, Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București, 1997.

V . SITE-URI :

http://www.creștinism-ortodox.ro.

http://www.didactic.ro

https://doxologia.ro/

http://religiecalarasi.blogspot.ro/p/pagini-utile.html

Home

http://ziarullumina.ro/

http://predareareligiei.ro/

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

Subsemnata Chiharoi Camelia Elena având funcția didactică de profesor la unitatea școlară Colegiul Național Iași declar pe propria răspundere că lucrarea cu ”Semn, Simbol, Sacrament în cunoașterea și mărturisirea credinței prin activitățile curriculare și extracurriculare. Perspective misionare” având coordonator științific Pr. Prof. Dr. Gheorghe Petraru a fost elaborată personal pe baza studierii bibliografiei de specialitate, a experienței personale și îmi aparține în întregime. De asemenea nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie, nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări, fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale candidatului.

Data, Semnătura candidatului,