Pr. Prof. Conf. Dr. Sergiu POPESCU [629722]

1

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
SECȚIA TEOLOGIE PASTORALĂ

LUCRARE DE SEMINAR LA ISTORIA BISERICII
ORTODOXE ROMÂNE

Profesor îndrumător:
Pr. Prof. Conf. Dr. Sergiu POPESCU

Student: [anonimizat] , Grupa a II – a

C R A I O V A
2 0 20

2

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC ÎN TRANSILVANIA ȘI BANAT
ÎN SECOLUL AL XIX – LEA

Perioada secolului al XIX-lea a fost marcată de o serie de evenimente , atât în context
politic, social și cultural, cât și în cel religios. Trebuie să amintim că la nivel național a avut
loc Unirea Principatelor Române, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Deși acesta avea să
impună o serie de măsuri prin care terenurile Bisericii erau luate, pentru a ajuta
împroprietărirea țăranilor, în contextul național, unirea tuturor românilor avea o importa nță
deoseb ită. Prin reforma lui Cuza din 1863, slujbele din bisericile ortodoxe din țară, aveau să
se desfășoare doar în limba română. Un alt eveniment important al secolului al XIX-lea, de
data aceasta pentru Biserica Ortodoxă Română, l -a constituit proclamarea autocefaliei acesteia
în 1864, și recunoscută de Patriarhia ecumenică în 1885 .1
Din cele mai vechi timpuri, Biserica a reușit să dezvolte intelectual numeroase
generații de tineri, iar contribuția acesteia în cadrul învățământului române sc a fost una
deosebit de importantă. Sub aripa Bisericii , marii ierarhi s -au preocupat de programele
pasto ral- misionare și au dorit întotdeauna să formeze păstori învățați spre a educa turma cea
cuvântătoare a lui Hristos pe care o păstoreau. Astfel, de – a lungul timpului , cei care au studiat
peste hotare în centre de renume, precum Viena sau Germania au adus pe pământul românesc
noi idei și concepte de viață, iar din punct de vedere religios au reușit să dezvolte într -o
manieră deosebită institutele de învățământ religios.2
În Transilvania și Banat, atât Biserica, cât și celelalte instituții care au contribuit la
educarea tinerilor s -au preocupat în principal și de cultivarea sentim entului național. Înafară
de sectorul teologic, Biserica a pus mare accent și pe dezvoltarea tactului pedagogic , prin
intermediul I nstitutelor pedagogice , care urmau să pregătească tineri învățători pentru a educa
poporul și a ridica nivelul de cu ltură al oamenilor din această p arte a țării.
Dezvoltarea învățământu lui românesc din centrul și vest ul țării în secolul al XIX- lea
a avut două etape principale : una după Revoluția din 1848, când avea să se dezvolte legea
învățământului, iar școala avea să aibă o evol uție impresionantă și a doua eta pă deosebit de
importantă a avut loc sub conducerea Mitropolitului Andrei Șaguna, când din 1868 avea să se

1 Pr. Prof. Dr. Mircea PĂCURARIU , Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol. III, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române ,1997 , pg. 109.
2 Lazăr TRITEANU , Școala noastră 1850 -1916, Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1919, p g. .5

3
introducă sistemul dualist, iar sentim entul național avea să fie influ ențat de tendințele de
maghiarizare.
În cele ce urmează voi face o prezentare detaliată , în care voi surprinde contribuția pe
care Biserica Ortodoxă a avut – o prin dezvol tarea Institutelor teologice -pedagogice în
Transilvania și Banat, în secolul al XIX- lea.

Institutul teologic -pedagogic de la Sibiu
În Transilvania Biserica Ortodoxă Română , vreme de secole s -a mulțumit cu formarea
clericilor în mănăstiri, în strană sau la ucenicia preoților mai pricepuți. Dorința episcopului
Ghedeon Nichitici, din anul 1795 de a întemeia o școală pentru pregătirea candidaților la
preoție a fost întotdeauna susținută de Biserica Ortodoxă Română.
Împăratul Francisc II, prin decretul din 25 mai 1809, susținea întregirea scaunu lui
episcopesc al românilor ortodocși din Ardeal, d ar și înființarea unui seminar3.
După o serie de conflicte și discuții, planul de înfințare și organizare a seminarului este
aprobat la 4 mai 1816. În cadrul acestuia se prevedea că puteau studia 24 de ele vi, iar scopul
înființării seminarului era creșterea numărului de preoți, care să păstorească credincioșii și
totodată promovarea culturii. De asemenea, durata studiilor teologice era de trei ani, iar a
celor filosofice de doi ani4. Din pricina condițiilor vitrege, acest plan nu a putut fi pus în
practică decât abia în vremea urmașului episcopului Vasile Moga.
Din cuprinsul documentului Împăratul ui Francisc II, s -ar deduce că până la 10 mai
1816 nu exista seminar ortodox la Sibiu. Cu toate acestea, despre pregătirea viitorilor preoți,
ne vorbesc autorii contemporani. Astfel, păstorul saș Joseph Leanhard, într -un manuscris din
1816 spunea că Biserica Ortodoxă are un vlădică în Sibiu și un consistor (pentru a -i educa pe
clerici)5.

3 I. HANNIA, Programa Institutului pedagogico -teologic al Arhidiecezei ortodoxe române din Transilvania ,
1885, pg. 9, la Pr. Prof. Dr. Mircea PĂCURARIU, Istoria Institutului teologic de grad universitar din Sibiu , în
revista Mitropolia Ardealului, anul VI, nr. 11 -12, anul 1961, pg. 683, nota 29.
4 Ibidem , pg. 16 -17, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, Istoria …, Op. cit., pg. 683, nota 32; E. ROȘCA,
Monografia Institutului Seminarial Teologic – Pedagogic „Andreian” , Sibiu, 1911, pg. 3, la Pr. Prof. Dr. M ircea
PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit. , pg. 683, nota 27.
5 G. Bogdan DUICĂ, Gh. Lazăr . Academia Română. Memoriile secțiunii literare. Seria III, tom I , la Pr. Prof. Dr.
Mircea PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit. , pg. 687, nota 42 .

4
O altă dovadă o găsim în măr turia lui Petru Maior, din care reiese că în mai puțn de
doi ani de episcopat ai lui Vasile Moga, ortodocșii aveau pentru clericii lor seminar6.
Odată cu alegerea unui episcop ortodox român după o pauză de 110 ani și planul
înființării unui seminar, Consis toriul hotărâse și trimiterea câtorva tineri, absolvenți de
gimnaziu la Universitatea din Viena, spre pregătirea lor ca să poată deveni profesori la
seminar7. Gheorghe Lazăr a fost primul bursier care a fost trimis la Viena pentru a studia
Teologia, fiind recomandat de Episcopul Nicolae Huțovici. Acesta studiază Teologia din 1806
până în 1809, iar în aprilie 1810 se reîntoarce la Viena pentru a se ocupa cu câteva traduceri în
limba română, după ce fusese respins de M itropolitul Ștefan Stratinovici la Carlov iț8.
La 13 februarie 1811, Gheorghe Lazăr urma să se întoarcă în țară, la Sibiu, iar din 16
martie 1811, acesta avea să înceapă cursurile de pregătire pentru viitorii preoți. Începutul
seminarului trebuie să fie datat cu această dată, când Gheorghe Lazăr era profesor. Astfel,
începeau cursurile școlii clericale, unde candidații la preoție studiau materiile teologice la un
nivel superior față de cel anterior.9 Tinerii care erau candidați la preoție veneau la seminar,
având cunoștințe modeste și li se cerea a ști să citească, să scrie, să cânte și a cunoaște câteva
cunoștințe din catehism10.
Gheorghe Lazăr a încercat să pregătească cât mai bine candidații la preoție pen tru
viitoarea lor misiune preoțe ască. De aceea el a trecut preste regulile ordinii feudale și a
promovat noile idei în școală și Biserică. Lazăr promovează și oferă tinerilor cunoștințele sale
acumulate de el la Cluj și Viena, unde nu studiase numai teologia, ci „pătrunsese adânc și în

6 T. CIPARIU, Acte și Fragmente , Blaj 1855, pg. 158, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit. ,
pg. 688, nota 43. O altă dovadă este mărturia lui Petru Maior, care spunea: „Nu trecură nici doi ani de când s -au
așezat episcop român și iată în Sibiu au neuniții semiar pentru clericii lor…” – Pr. Prof. Dr. M ircea
PĂCURARIU, Istoria Institutului…, Op. cit. , pg. 688.
7 Ibidem , pg. 158, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit. , pg.688, nota 45.
8 Dr. A vram SĂDEAN, Date nouă despre Gheorghe Lazăr , Arad, 1914, pg. 6, la Pr. Prof. Dr. M ircea
PĂCURARIU, 150 de ani de la înființarea primei școli teologice ortodoxe din Ardeal , în revista Biserica
Ortodoxă Română, an LXXIX, nr. 3 – 4, martie -aprilie, 1961, pg. 344, nota 19.
9 I. HANNIA, Seminarul teologic și pedagogic „Andreian” al Arhidiecezei ortodoxe române din Transilvania ,
în I Programă a Institutului pedagogico – teologic al Arhidiecezei Sibiului pentru anul scolastic 1884/85 , Sibiu,
1885, pg. 3 -39, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, 150 de ani…, Op. cit., pg. 344, nota 24. Părerea lui I.
Hannia și mai târziu a lui E. Roșca, că Gheorghe Lazăr ar fi ținut în Sibiu încă din 1808 un curs pentru candidații
la preoție, nu ai temei istoric -Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, 150 de ani…., Op. cit., pg. 344.
10 IL. PUȘCARIU, Documente pentru limbă și istorie, Tom. I, vol. I, Sibiu, 1889, pg. 52 – 53 și Tom II, la Pr.
Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit. , pg. 682, nota 24.

5
domeniul științelor pozitive”11. Durata cursurilor la seminar era de șase luni si timp de trei
luni tinerilor li se preda un curs de morală creștină. De asemenea, pe lângă aceste două
discipline, cursanților li se adăugau și tipicul, cântările bisericești și practica săvârșirii
slujbelor.
Gheorghe Lazăr era obligat să țină în fiecare zi șase ore de curs cu elevii. De aceea în
1814, acesta se adresează episcopului cu privire la greutatea predării celor două discipline d e
bază. Ca urmare, Vasile Moga îl cheamă pe Moise Fulea pentru a preda scrierea, citiul,
cântările b isericești și Tipicul, iar lui Gheorghe Lazăr îi va rămâne Dogmatica și Morala.12
Între timp, episcopul Vasile Moga va intra în conflict cu Gheorghe Lazăr, cel din urmă
neavând cu totul autoritatea episcopului. Astfel, la 15 septembrie 1815, Gheorghe Lazăr urma
a fi destituit din funcția de profesor, iar locul său a fost luat de Ioan Moga, nepotul
episcopului Vasile Moga, care și el studiase în Viena. Ioan avea să prede a de atunci vreme de
35 de ani la seminar dogmatica și morala13.
Începând cu anul 1813, la seminar se cerea învățarea limbii germane, iar din 1829 se
va preda maghiară. De asemenea, din 1833, episcopul Moga va impune o hotărâre mai înaltă,
prin care nimeni nu mai putea fi hirotonit „preot, nici diacon, de nu va ști a scrie cu slove
latinești, s au ungurești, în limba romînă”14.
Episcopul Vasile Moga a fost preocupat întotdeauna să întocmească un manual de
dogmatică și morală, de aceea el cere aprobare Guvernului de a face o traducere, cerere
aprobată la 7 decembrie 1812. Prima parte a lucrării va fi înain tată spre cenzurare Guvernului
la anul 1814. A doua parte „a operei de teologie dogmatică și morală, în limba valahă… o
aștern înălțatului Guvern regesc, ca atât aceasta, cât și primei părți trimisă mai înainte de
aceasta spre revizuire să binevoiască a dispune să poată fi obținută cît mai curînd dorita
întrebuințare a autorului amintit”, la data de 17 octombrie 1815, după cum se arată într -un alt

11 Gheorghe MACOVESCU, Gheorghe Lazăr , București, 1954, pg. 27, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU,
150 de ani…, Op. cit. , pg 345, nota 27.
12Dr. I. LUPAȘ, Vasile Moga și Gheorghe Lazăr , pg. 10, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, 150 de ani…,
Op. cit., pg 346, nota 30.
13Dr. I. LUPAȘ, Episcopul Vasile Moga și profesorul Gheorghe Lazăr, cu mai multe acte și documente, în
Analele Academiei, Seria II, vol. 27, 1915, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit. , pg. 689,
nota 48.
14 IL. PUȘCARIU, Documente: Tom I, Sibiu, 1889, pg. 1 95-196, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU,
Istoria…, Op. cit. , pg 692, nota 65.

6
raport.15 După o serie de evenimente, cartea va fi tipărită în 1820, având titlul „Învățătura
teologhicească despre năravurile și datoriile oamenilor creștini. Pentru trebuința
candidaților la preoție neuniți” .
Din 1824 ni se păstrează un manuscris cu titlul „Scurtă îndreptare pentru preoții
neuniți care cugetă a lua pe sine slujba cea grea a duhovn iciei. Întocmită de Ioan Moga
profesorul candidaților de preoție neuniți” , care se crede că era ut ilizat și de elevii
seminariști16. Vasile Moga și -a arătat interesul pentru școala pe care o conducea, el venin d
adesea în mijlocul tinerilor pentru a – i îndruma17.
Dacă până în 1811 existau cursu ri de pregătire ale clericilor pe lângă școlile de
„dăscălie ” care erau destul de modeste, odată cu progresul apărut și cu noile condiții de
viață, elevul trebuia să aibă acum o pregătire specială și mai profundă. Astfel roadele
frumoase ale Bisericii și vieții poporului aveau să fie reflectate prin contribuția primei școli
teologice din Transilvania.
Chiar dacă din partea stăpânirii habsburgice și a statului, Biserica nu a pr imit niciun
ajutor material, prin contri buția credincioșilo r (oameni simpli și destul de să raci), și a
episcopului Vasile Moga (care are meritul de organizator a l școlii teologice) și prin
intermediul profesorilor bine pregătiți, în cadrul seminarul ui aveau să se formeze clerici
deosebiț i, care au condus credincioși i la adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj spre a lua
parte la Revoluția de la 1848.
După această etapă, prin intermediul unor împrejurări favorabile și a unui om cu o
viziune mai largă în ceea ce privește învățământul teologic, seminarul sibian avea să cunoască
o nouă organizare și o dezvoltare deosebită.
Astfel, începând c u 1848, la vârsta de 38 de ani Andrei Șaguna este cel care ajunge ca
vicar, la conducerea Eparhiei Sibiului, dar și la conducerea seminarului teologic vreme de 20
de ani . Acesta era un om bine pregătit , având un bun spirit de organizator, iar pri ntre
problemele abordate de el se avea în vedere și dezvoltarea școlii ortodoxe românești pentru
pregătirea preoților. Fiind fost profesor de Teologie, cu o pregătire in telectuală deosebită,
starea inferioară a pregătirii preoților l -a mulțumit adânc și ca urmare , el hotărăște

15 Dr. I. LUPAȘ, Episcopul Vasile Moga…, Op. cit., Anexa 24, pg. 909, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU,
Istoria…, Op. cit. , pg 694, nota 69.
16 ”O copie a acestui manuscris se află la biblioteca Institutului Teologic din Sibiu” – Pr. Prof. Dr. M ircea
PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit., pg. 696, nota 78.
17Dr. I. LUPAȘ, Cum erau învățăturile în Seminarul din Sibiu, studiu citat în Tribuna, 1911, pg. 219, la Pr. Prof.
Dr. M ircea PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit., pg. 698, nota 84 .

7
introducerea „Gramaticii române, a Metodului, a Te ologiei Pastorale și a Exegezei” , iar
„cursul de 6 luni l -a ridicat la un an” .18 De asemenea, Șaguna va elimina studiile elementare,
iar la seminar aveau să fie primiți doar absolvenți de gimnaziu.
Aceste materii noi aveau să fie predate de cei doi profesori Ioan Moga și Moise Fulea,
dar care se vor pensiona, lăsând locul unor profesori cu o pregăt ire mai bună. Astfel, Ioan
Moga se va retrage din postura de învățător în 10 decembrie 1848, locul lui fiind ocupat o
săptămână mai târziu de Ioan Hannia, tânăr bine pregătit la Viena care va fi la Sibiu profesor
47 de ani. De asemenea, în octombrie 1849, Moise Fulea se va pensiona, iar locul său va fi
luat de Grigorie Pantazi, la 29 octombrie 1849. Pantazi avea 24 de ani, fiind doctor în
filosofie, cu studii Teologice tot la Viena19.
În ședința consistorului din 17/29 octombrie 1849, la revenirea lui Șaguna la Sibiu, se
vor aduce noi modificări cu privire la reorganizarea cursurilor clericale. Astfel, cursurile se
vor împărți în două semestre, iar candidații vor fi primiți la cursuri doar cu aprobarea
episcopului. De asemenea, se aduceau noi modificări în ce ea ce privește organizarea
cursurilor. Astfel, orele aveau loc între orele 8:00 -10:00 dimineața, fiind făcute de profesor ul
mai în vârstă, iar cel tânăr le desfășura între orele 14:00 -16:00. În ziua de marți după -amiază
și toată ziua de joi, elevii erau li beri. De asemenea, în capelă zilnic aveau loc rugăciunile de
dimineață și de seară cu participarea obligatorie a elevilor și a profesorilor. La începutul lunii
martie și la finalele lunii iulie urmau să se desfășoare examenele20.
Făcând un memoriu adresat M inisterului Cultelor, la 1 ianuarie 1850, Mitropolitul
Șaguna cerea ridicarea cursului clerical de la Sibiu la nivelul școlilor teologice din Ungaria și
Austria. Șaguna motiva cererea sa, spunând că nu poate să îi lase pe preoți să plece deoarece
tinerii a veau nevoie de o pregătire serioasă și totodată preoții ajutau la slujirea arhierească21.
În primul sinod diacezan al Episcopiei ortodoxe din Ardeal, din 12 martie 1850, se
stabilea ca „Școala clericală a diecezei acesteia să se prefacă într -un institut teo logico –

18 Despre un memorial al episcopului Șaguna , în revista „Transilvania”, nr. 23 -24, 1885, la Pr. Prof. Dr. M ircea
PĂCURARIU, 150 de ani…, Op. cit., pg. 352, nota 50.
19 Protocolul de cl asificare 1849: Extract din Protocolul ședinței consistoriale, din 29/10. 1849 , Sibiu, nr. 96,
reprodus și în Protocolul conferințelor profesionale , la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit.,
pg. 702, nota 90.
20 E. ROȘCA, Monografia Institutului seminarial teologic – pedagogic „Andreian ” al Arhidiecezei gr. or.
Romîne din Transilvania , Sibiu, 1911, pg. 20 -21, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, 150 de ani…, Op. cit.,
pg. 353, nota 53.
21 Dr. I. LUPAȘ, Mitropolitul Andreiu Șagu na, ed. II, Sibiu, 1911, pg. 126, la Pr. Prof. Dr. M ircea
PĂCURARIU, 150 de ani…, Op. cit., pg. 354, nota 56.

8
pedagogic, să se înzestreze întocmai cum sunt întocmite alte seminarii și tot clerul să fie dator
înainte de ce s -ar preoții, a fi învățător după stările din împrejur ”.22 După ce planul lui
Vasile Moga eșuase în urmă cu câțiva ani, nici planul Mitrop olitului Șaguna cu privire la
ridicarea nivelului de studiu la patru ani nu avea să fie realizat din pricina vremurilor vitrege
și a sărăciei eparhiei. Institutul va continua să funcționeze un an, până la 1 octombrie 1852,
când Andrei Șaguna va comunica pr ofesorilor că planul de învățământ se va ridica la doi ani
de studiu. În următorul an școlar, din 1853, se vor introduce în anul I materii pentru pregătirea
personalului didactic, iar în anul II, la materiile teologice se vor adăuga Dreptul canonic și
Polemica23.
În anul 1854, la 20 noiembrie după moartea profesorului Grigorie Pantazi, cu studiile
făcute la Viena și Budapesta. Din 1855, clericilor li se va începe predarea Arheologiei Biblice,
iar din 1858 Catehetică. Începând cu 1856, la catedra lui Pantazi va fi numit Nicolae Popca,
viitorul episcop de Caransebeș, membru al Academiei Române, iar din 1861 corpul didactic
va fi completat cu încă doi profesori, Ioan Popescu și Zaharia Boiu, care studiaseră la
Universitatea din Lipsca. Tot din 1861, se pun bazel e ridicării nivelului studiilor la trei ani,
lucru definitivat în 1863 și pus totodată în aplicare. Ioan Popescu va rămâne profesor până la
sfârșitul vieții, dedicându -se specializării studiilor pedagogice. De asemenea, acesta a fost și
membru corespondent al Academiei Române24.
Începând cu anul 1864 și în 1865, Nicolae Cristea va ocupa funcția lui Nicolae Poeca,
deoarece acesta ajunsese secretar consistorial, iar cel din urmă trebuie să menționăm că
studiase tot la Universitatea din Lipsca. Tot în 1864, după moartea lui Ioan Dragomir, la
catedra de cântări va veni Dimitrie Cunțan, cel care va pune pe note cântările bisericești ale
Bisericii Ortodoxe din Ardeal.
În acea perioadă, Mitropolitul Andrei Șaguna s -a preocupat și de tiparirea manualelor
școlare. Acesta a alcătuit și a retipărit o serie de cărți necesare educării clericilor. Aici
amintim „Elementele Dreptului canonic al Bisericii Ortodoxe răsăritene spre întrebuințarea
preoțimii, a clerului tânăr și a creștinilor” , în anul 1854; „Comp endiu de Drept ul canonic al
unei, sîntei sobornicești și apostolești Biserici” ,1868; „Enhiridion adecă carte manuală de
canoane ale unei sîntei, sobornicești și apostolești Biserici, cu comentar” , în anul 1871;

22 Actele Sibonului. Biserica Ortodoxă răsăriteană din Ardeal din anul 1850 , în revista B.O.R., an LXXIX, nr. 3 –
4, martie -aprilie, 1961, pg. 9.
23 Protocolul de clasificare a clericilor 1849/50 -1855/56, la începutul anului 1852/53 și foile de procese verbale ,
pg. 5 -6, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit., pg. 704, nota 95.
24 Prof. Ioan Popescu. 100 de ani de la nașterea lui , în Revista Teologică, an XXII, nr. 6 -7, 1932, pg. 217 -223.

9
„Manual de studiu pastoral” , în anul 1872. De asemenea, Mi tropolitul Șaguna s -a preocupat
și de revizuirea și retipărirea unor cărți, dintre care amintim: „Teologia Dogmatică scoasă din
manuscrisul Prea Cuviosului Părinte Arhimandrit Ioan Raici și pe scurt întocmită spre
întrebuințare în școalele de legea greaco -răsăriteană” , 1854; „Tîlcuiala Evangheliilor în
Duminicil e Învierii și ale sărbătorilor”, 1854; „Manual de Teologie Morală creștinească
pentru întrebuințarea preoțimei ș i clericilor greco -răsăriteni”, 1855; „Teologia Pastorală
pentru preoții de legea răsăr itean” în 1857. Pe lângă aceste lucrări, s -au tipăriți și alte cărți ce
puteau fi folosite ca manuale: „Catehismul mic” , 1851; „Catehismul bogat” , 1854;
„Mănăstirea ortodoxă” , 1855. Nu în ultimul rând, Mitropolitul Șaguna a tradus și tipărit o
Biblie, într e anii 1856 -185825.
Observăm din cele amintite mai sus că, Mitropolitul Andrei Șaguna a fost ierarh
dedicat pentru buna educare a clericilor, preocupându -se în mod special de tipărire a
manualelor necesare spre studiul clericilor viitori. De asemenea, organ izând o colectă în 1852,
Șaguna va strânge banii necesari pentru cumpărarea unei clădiri, care să reprezinte locul de
educare al candidaților la preoție. Pe lângă aceasta, Mitropolitul sa preocupat și de cazarea
candidaților. Astfel, din anul 1879, elevii seminarului dispuneau de locuri de cazare, în cadrul
seminarului Andreian.26 Până la 6 iulie 1865, cursurile teologice și pedagogice erau sub
conducerea directă a lui Andrei Șaguna. Totuși, la 15 mai 1865 corpul profesoral va solicita
mitropolitului ca dire ctor al Institutului să fie unul dintre profesori. Dând curs acestei cereri,
Mitropolitul Andrei Șaguna, îl va numi la 6 iunie 1865 în funcție de director pe Ioan Hannia,
care va rămâne în această funcție până în 1895. Până în anul 1877, Institutul de la S ibiu se va
conduce după regulamentul lăsat de Andrei Șaguna în anul 1865.27 Un alt lucru de o
importanță deosebită în viața Institutului teologic Sibian, din vremea păstoririi Mitropolitului
Andrei a fost înființarea Societății de lectură a elevilor. Astfe l, de la 30 octombrie 1865 până
la 20 mai 1867, o serie de elevi se vor un i pentru a scoate în manuscris „Speranță -prima
publicație a școlii diacezane ”. Începând cu 1871 până în 1909, societatea va scoate și o
revistă „Musa” , în care se vor promova cele mai bune lucrări citite în ședințele literare.
Pentru a obișnui pe viitorii clerici cu munca sistematică și continuă, vacanțele se vor
reduce doar la zilele de sărbătoare (în vacanța de Crăciun), iar vacanța de Paști va dura din
Sâmbăta Floriilor până a II I-a zi de Paști. Rezultatele aceste decizii au fost unele

25 GH. TULBUR E, Mitropolitul Șaguna. Operă literară. Scrisori pastorale. Circulări școlare. Diverse , Sibiu,
1938, pg. 18 -44, la Pr. Prof. Dr. MIRCEA PĂCURARIU, 150 de ani…, Op. cit., pg. 358, nota 70.
26 Ibidem , pg. 210 – 211, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, 150 de ani…, Op. cit., pg. 359, nota 71.
27Ibidem , pg. 269 – 277, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, 150 de ani…, Op. cit., pg 359, nota 71.

10
îmbucurătoare, fiind arătate chiar în presa bisericească.28 Educația morală a tinerilor folosind
cunoștințele dobândite la cursuri urma să fie reflectată și înafara bisericii și a internatului.
Mitro politul Andrei Șaguna, dorea ca viitorii preoți formați la institut sub
supravegherea lui să aibă o educație morală deosebită , pentru a fi model credincioșilor pe care
aveau să -i păstorească. Mitropolitul a fost o persoană dedicată care s -a îngrijit și de crearea
condițiilor materiale specifice pentru cei care erau la institut. Astfel, în 1853, se întemeiază
„Fundația Francisc Iosefină ”, din care un an mai târziu aveau să primească bursă 11 tineri.
Începând cu anul 1864, din ajutorul primit de la Stat pentr u Institut, se vor împărți 50 de burse
pentru clerici, care în schimbul bursei primeau gratuitate la întreținerea în internat29.
Observăm din cele prezentate că sub conducerea Mitropolitului Andrei Șaguna,
Institutul teologic – pedagogic a evoluat sub toate aspectele. Astfel, după o muncă intensă de
20 de ani, Institutul teologic era organizat cu trei ani de studii, iar cel pedagogic durat doi ani;
profesorii erau plătiți de stat, iar o parte din studenți erau bursieri. De asemenea, în această
perioadă, s -au pus bazele unei Societăți de lectură, se tipăresc numeroase manuale și se
cumpără o nouă clădire pentru cursuri și pentru internat. Clericii erau pregătiți pentru a fi
preoți și adevărați părinți pentru păstoriții lor. Însuși episcopul se preocupa de prob lemele
credincioșilor, îi învăța dreapta credință și îi îndemna la ajutorarea școlilor, la asistență socială
și culturală. Preoții trebuiau să se îngrijească de sănătate a poporului și trebuiau să îi educe pe
credincioși prin propria lor faptă, prin blânde țe, prin dragoste30.
Sub urmașii lui Andrei Șaguna, starea institutului s -a schimbat foarte puțin. La 13/25
aprilie 1877, s inodul arhidiecezan aprobă noul „Regulament pentru s eminarul teologic și
pedagogic Andreian al Arhidiecezei ortodoxe române din Transilvania ”, prin care cursurile
pedagogice se ridicau la trei ani și se organizează un internat în care erau primiți toți elevii,
din cadrul teologiei și pedagogiei. În 1873, la moartea mitropolitului Șaguna, corpul
profesoral era alcătuit din directorul Ioan Hannia și profesorii : Ioan Popescu, Nicolae Cristea,
dr. Ilarion Pușcariu, Dimitrie Cunțan și ieromonahul Gherman Bogdan.

28 Telegraful Român , 1858, nr. 31, pg. 125 -126, la Pr. Prof . Dr. M ircea PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit., pg.
708, nota 110.
29 N. POPEEA, Istoricul fondurilor arhidiecezei , pg. 165, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, Istoria…, Op.
cit., pg. 709, nota 116.
30 GH. TULBURE, Mitropolitul Andrei Șaguna…, Op. cit., Anexe, pg. 243 -246, la Pr. Prof. Dr. M ircea
PĂCURARIU, Istoria…, Op. cit., pg. 712, nota 129.

11
De-a lungul timpului, în corpul profesoral vor avea loc o serie de schimbări, iar la
condu cerea institutului în 1895 va fi pus Eusebiu Roșca, în locul lui Ioan Hannia, care ieșise
la pensie. Eusebiu Roșca avea să conducă Institutul vreme de 33 de ani până în 192831.
În anul 1877 se va organiza biblioteca institutului care va crește de la an la a n prin
diferite donații și achiziții, iar ca bibliotecari aveau să funcționeze unii profesori. Trebuie să
ne amintim faptul că în anul 1874, în urma Sinodului se hotărăște ca Institutul Seminarial
pedagogic -teologic din Sibiu să poarte denumirea de „Semina rul Andreian” , ca urmare a
contribuției deosebite pe care Mitropolitul Andrei Șaguna a avut -o în dezvoltarea Institutului
teologic ardelean.
Observând cele prezentate mai sus putem afirma că de -a lungul timpului, în secolul
XIX, Seminarul din Sibiu a avut o evoluție extraordinară, fiind unul dintre roadele cele mai
însemnate ale libertății religioase asigurate de regimul democrat popular din țara noastră.
Dacă la început când bazele seminarului teologic aveau să fie puse pentru prima dată,
vremurile erau un ele tulburi în ceea ce privește libertatea religioasă, cu ajutorul oamenilor
simpli, buni creștini, care erau deschiși spre evoluția tinerilor societății ardelene a avut loc
dezvoltarea Institutului teologic din Sibiu care avea să reprezinte unul dintre ce le mai
importante instituții didactico -social culturale a acelor locuri.

Institutul teologic – pedagogic de la Caransebeș
Insitutul din Caransebeș a pregătit numeroși preoți și învățători de – a lungul timpului,
prin inter mediul instituției reflectându – se grija pentru dezvoltarea culturii și educației a
ierarhilor care au păstorit Episcopia Caransebeșului. Importanța școlii din Caransebeș a fost
reflectată prin contribuția pe care absolvenții acestei instituții au adus – o în dezvoltarea
sentimentului naț ional și a culturii românești pentru tânara generație32.
Institutul teologic a luat ființă odată cu întronizarea primului episcop rom ân al
Caransebeșului, Ioan Popas u33. Organizarea institutului a fost făcută după modelul șagunian,

31 Dr. Ioan Lupaș, luptător pentru lumină , Arad 1916, pg. 3 -34, la Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, 150 de
ani…, Op. cit., pg. 362, nota 82.
32 Angela Rotaru DUMITRESCU, Istoria învățământului românesc din Banat , Timișoara, Editura Eurostampa,
2010, pg. 144 -154.
33 Acesta fusese protopop al Caransebeșului la Brașov, participant activ al Revoluției de la 1848, care a făcut
studiile la Universitatea din Viena. Hirotonia lui întru arhiereu a avut loc la 15 august 1865, la Sibiu – Ioan
POPASU, Restauratorul Episcopiei Caransebeșului , în Altarul Banatului, nr. 7 -9/1995, la D aniel ALIC,

12
urmărind pregătirea tineri lor pentru misiunea duhovnicească în eparhii34. În anul 1876, la
inițiativa episcopului avea să ia naștere și secția pedagogică în cadrul Institutului teologic,
care era organizată după modelul Institutelor din Oradea și Arad. Așa avea să își înceapă
existe nța Institutul teologico – pedagogic din Caransebeș, care avea durata studiilor de trei
ani35.
Episcopul Caransebeșului s – a îngrijit și a adus în cadrul Institutului profesori de
seamă, care au avut o contribuție deosebită prin activitatea lor, asupra evolu ției sistemului de
învățământ din acea zonă. Astfel, Ștefan Velovan, unul dintre cei mai mari pedagogi ai țării, a
fost profesor și director al Institutului din Caransebeș din anul 1877 până în anul 189336. De
asemenea, Episcopul Ioan, a militat pentru o bu nă conlucrare a domeniilor teologic și
pedagogic, colaborând cu pe rsonalități de seamă ale vremii precum : dr. Ioan Paul, Vasile
Goldiș, Iosif Bălan și Enea Hodaș. O parte dintre aceștia, au redactat manuale școlare și
reviste cu specific economic, sau pent ru promovarea literaturii române din acele timpuri. În
acest areal cultural avea să își facă apariția scriitorul Ioan Popovici Bănățeanul și Mihai
Gașpar37.
O altă contribuție în domeniul cultural și didactic a episcopului Ioan, a fost înființarea
„Societăț ii de cultură a tinerimii ortodoxe de la Institutul Diecezan” , în anul 186838. În cadrul
societății culturale se promovau lucrările de seamă ale unor studenți teologi, dedicați
studiului, care își doreau să aibă o pregătire teologică cât mai bună. De asemenea, trebuie să
precizăm că, până în anul 1887 Societatea avea doar studenți t eologi, iar cei din Institutul
pedagogic au fost primiți ulterior. După ce episcopul Ioan avea să treacă la cele veșnice,

Institutul pedagogic diecezan din Caransebeș (1876 – 1920). Scurte considerații istorice , Editu ra Asociațiunea
Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român – ASTRA, pg. 161, nota 2.
34 Vasile PETRICA, Institutul Teologic Diecezan Ortodox Român din Caransebeș (1865 – 1927) , Caransebeș,
Editura Episcopiei Caransebeșului, 2005, pg. 20.
35 Pr. Prof. Dr. M ircea PĂCURARIU, Istoria Bisercii Ortodoxe Române , Vol. III, București, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997, pg. 225.
36 Ștefan Velovan, Pedagog și filozof român (1852 -1932) , Caransebeș, Editura Ionescu, 2000, pg. 39 -43, la
Daniel ALIC, Institutul…, Op. cit., pg. 162, nota 5.
37 Constantin BRĂTESCU, F lorin DOBREI, D aniel ALIC, Episcopia Caransebeșului, în vol. Autocefalie și
responsabilitate , București, Editura Basilica, 2010, pg. 823 și urm., la D aniel ALIC, Institutul…, Op. cit., pg.
162, nota 6.
38 Constantin BRĂTESCU, Episcopul Ioan Popasu și cultura bănățeană , Timișoara, Editura Mitropolia
Banatului, 1995, pg. 86 -88, la D aniel ALIC, Institutul…, Op. cit., pg. 163, nota 8.

13
Societatea avea să își schimbe numele în „Societatea de lectură Ioan Popasu a elevilor de la
Institutul teologic – pedagogic din Carans ebeș”39.
Observăm astfel, din cele prezentate mai sus că, în secolul al XIX – lea, la Caransebeș
avea să se dezvolte un important Institut pedagogico – teologic, care pregătea tinerii studenți
într- un mod deosebit pentru profesia didactică, dar mai ales pent ru misiunea de duhovnic și
de păstor al oamenilor din zona vestică a țării. De asemenea, pregătirea tinerilor la acest
Institut, a determinat creșterea nivelului de cultură al acetora, o întrea gă generație evoluând
din punct de vedere al cunoștinelor, gene rație care avea să cultive în inimile oamenilor
sentimentul național și dragostea pentru patrie.

Institutul teologic din Blaj
Din anul 1830, în cadrul Liceului Teologic Episcopal din Blaj, avea să de dezvolte
Seminarul, care doi ani mai târziu avea să devină Facultate. Dintre profesorii de seamă ai
Blajului, trebuie amintiți Timotei Cipra riu, Ioan Rus, Simion Bărnuțiu și teologii Vasile Rațiu,
S. Fulep și St. Boer. În cadrul liceului se urmăreau două aspecte: ca elevii să devină mai
bogați în cunoștin țe și să fie cât mai ageri la minte. Prin intermediul episcopului Ioan
Lemeny, intervenind la Cancelaria din Viena, liceul din Blaj, a căpătat statut academic, iar
atestatele universitare ajutau tinerii să dețină posturi administrative diverse în Transilv ania.40
Bibliotecile aveau literatură didactică europeană cu influențe iluministe, cărți de istorie ale
marilor autori cum ar fi: Hubner, Prez, Petre Maior și Samuil Micu.
În școlile blăjene au absolvit peste 10.000 de elevi, dintre care între anii 1814 – 1852,
au absolvit 516 teologi, iar 303 dintre ei facultatea41. Până la Revoluția din 1848, 120 de
bursieri au făcut studii la Viena, Roma și Bratislava, iar Institutul din Blaj devenise cu mult
superior celui sibian42. După Revoluția din 1848, legea învățământului blăjean aveas să

39 Vasile PETRICA, Institutul Teologic Diecezan Ortodox Român din Caransebeș (1865 – 1927) , Caransebeș,
Editura Episcopiei Caransebeșului, 2005, pg. 108.
40 I. MÂNZA, Noi contribuții documentare la cunoașterea învățământului din Transilvania în secolul al XIX –
lea, în Revista d e istorie, tom. 29, pg. 1215 -1221, Cluj – Napoca, Editura Dacia, 1987, pg. 59 -6 60, la Dr. N icolae
Victor FOLA, Bibliotecile Blajului, modernizarea educației și dezvoltarea elitelor intelectuale românești din
Transilvania (1850 –1918) , pg. 3, nota 2, ediție electronică.
41 Contribuții la istoria Bibliotecii Centrale din Blaj. Concepte și principii de organizare, până în anul 1860 , în
vol. Biblioteca și cercetarea , Cluj – Napoca, 1985, pg. 243 – 250, la Dr. N icolae Victor Fola, Bibliotecile
Blajului…, Op. cit., pg. 3, nota 3, ediție electronică
42 Seminarul arhidiecezan din Blaj și Școala de preoție din Sibiu , în Anuarul Institutului de Istorie, Cluj, XII,
1992, pg. 70 -71, la Dr. N icolae Victor FOLA, Bibliotecile Blajului…, Op. cit., pg. 4, nota 5.

14
evolueze pe toate planurile didactico -pedagogice, având astfel o dezvoltare rapidă, un progres
bine delimitat în rândul cunoștințelor studenților. Acest progres avea să se reflecte prin
introd ucerea unor noi concepte de gândire, dar și de organizare a societății. Astfel, în cadrul
Institutului, aveau să apară diferite laboratoare pentru cursurile de fizică, științe, chimie și
arheologie. De asemenea, se vor extinde producțiile tipografice și se vor dezvolta fondurile
bibliotecilor43. Tot „după Revoluție, la Blaj se va înființa Biblioteca liceului, iar din 1862 va fi
înființată Biblioteca studenților teologi și cea a Institutului Preparandial”44.
După această perioadă, A. Stur dza, student în German ia, alături de câțiva colegi,
pregătiseră un proiect important cu privire la înființarea unei Universități românești la Blaj,
care să aibă și o facultate de teologie ortodoxă. Din nefericire, planul lui Stur dza nu a putut fi
realizat deoarece au apărut o serie de probleme de infrastructură și de altă natură45.
Odată cu trecerea timpului, dorința optimizării sistetmului de învățământ, fost arătată
în 1896 în Gazeta Transilvaniei. Astfel, din cele menționate aflăm că se dorea introducerea
dreptului administra tiv, a celui de procedură penală, predarea medicinei pastorale, dar și a
economiei, pentru ca viitorii preoți să aibă o serie de cunoștințe, spre folosința lor în misiunea
de păstorire a credincioșilor46. Concluzionând astfel cele spuse mai sus, afirmăm că,
învățământul teologic din Blaj în timpul secolului al XIX – lea, a fost unul înfloritor, unde
numeroși studenți aveau să se formeze în cadrul Liceului Teologic Episcopal. O parte dintre
acești studenți aveau să devină de – a lungul timpului personalități de o deosebită importanță,
care vor avea un impact pozitiv în dezvoltarea culturii și a învățământului ardelean.

43 N. V. FOLA, Școlile din Blaj între anii 1850 -1918. Evoluția instituțională și contribuția la dezvoltarea elitelor
intelectuale românești , Târgu – Mureș, Editura Ardealul, ed. a II – a, 2009, pg. 125 -130.
44 Gheorghe MOLDOVAN, Timotei Cipariu, colecționar de cărți rare și prețioase , în rev. Biblioteca, nr. 1 – 2,
2007, pg. 10, la Dr. NICOLAE VICTOR FOLA, Bibliotecile Blajului…, Op. cit., pg. 7, nota 10.
45 O. BÂRLE, Istoria școlilor Blajului , în Omagiul școlilor Blajului , Blaj, 2000, pg. 109, la Dr. N icolae Victor
FOLA, Bibli otecile Blajului…, Op. cit., pg. 8, nota 12.
46 Mersul instrucțiunei în tratamentul clericilor în Seminar, la Sinodul arhidiecezan gr. cat. , în Gazeta
Transilvaniei, nr. 236, 5 noiembrie 1896, pg. 1 și urm., în ediție electronică.

15

Preparandia din Arad
Preparandia din Arad a luat ființă în cadrul unei politici reformatoare, în vremea
Împăratului Francisc I, monarh de origine habsburgică. Această școală a fost rodul sudorii și
jertfei a mii de români care au apărat de otomani habsburgii47. În acele vremuri tulburi pentru
a asigura stabilitatea imperiului de eventuale mișcări socio – naționale, la 9 februarie 1811,
prin intermediul unei rezoluții, împăratul aproba înființarea a trei preparandii pentru ortodocși
la Arad, Sânt Andrei și la Pesta48.
Preparandia din Arad, avea să fie înființată la 3/ 15 noiembtrie 1812, având ca
reprezentan t de seamă pe Pavel Avacumovici, episcop sârb, alături de cei patru mari profesori
Dimitrie Țichindeal, Constantin Diaconovici Loga, Ioan Mihuț și Iosif Iorgovici. În
momentele importante ale evenimentelor, directorul școlii Dimitrie Țichindeal, în lucrarea sa
din 1813 afirma cu bucurie de osebită: „Multe veacuri au trecut/ Și așa școală românul nu a
avut”49. De- a lungul a 200 de ani de la funcționare, Preparandia arădeană, prin intermediul
personalităților ei a devenit punctul de pornire către emanciparea românilor din vestul țării.
Lupta p entru recunoașterea limbii române în uzul liturgic și pentru numirea
directorilor români în școlile eparhiale a fost demarată de Moise Nicoară și Țichindeal, având
susținerea preoțimii, dascălilor și comunităților românești. Cu toate că, Țichindeal va fi
înlăturat din funcția de director al Preparandiei în 1814, deoarece devenise o problemă pentru
autoritățile sârbe în frunte cu Mitropolitul Ștefan Stratimirovici, idealurile marii persona lități
vor fi împlinite în 1822 prin înființarea Institutului Teologic Ortodox Român din Arad, dar și
prin alte aspecte deosebit de importante în viața românilor din vest ul țării. Preparandia din

47 Teodor BOTIȘ, Istoria Șc oalei Normale (a Preparandiei) și a Institutului Teologic Ortodox Român din Arad ,
Arad, 1922, pg. 12, la E lena CERCEL, D oru BOGDAN, Istorie și artă în destinul Preparandiei din Arad. 200 de
ani de la înființarea acestei școli , pg. 400, nota 3.
48 Iuliu VUIA, Fragmente din istoricul pedagogicului ortodox român din Arad , Panciova, 1887, pg. 10, pg. 12,
la Elena CERCEL, D oru BOGDAN, Istorie și artă…, Op. cit., pg. 400, nota 5.
49 Dimitrie ȚICHINDEAL, Arătare despre aceste nouă introduse instrucțiuni șholast icești preparandiale din
Ardealul vechi , Buda, 1813, pg. 7, la E lena CERCEL, D oru BOGDAN, Istorie și artă…, Op. cit., pg. 400, nota
6.

16
Arad a fost instituția ca re a promovat conștiința etnică prin intermediul profesorilor pregătiți
în cadrul ei până în anul 1918.
Din educația primită în cadrul instituției prestigioase din Arad, aveau să se formeze
mari personalități cu prestigiu în învățământul din Moldova, precum Petru Moaler Câmpeanu,
Ștefan Neagoe, Vincențiu Babeș, Vasile Mangra și Ioan Iosif Goldiș50. Preparand ia din Arad
a impulsionat dezvoltarea culturii românești, iar prin intermediul ei au luat ființă instituții
culturale cu importanță deosebită precum ASTRA Arădeană (1862), Tipografia Diacezană
(1879), Reuniunea Învățătorilor Rom âni (1872). De asemenea, pro fesorii de la Școala
Preparandială vor sprijini presa româneas că, susținând chiar o revistă „Biserica și Școala” ai
căror redactori erau chiar profesorii, dar și ziarele „Tribuna Poporului”, „Românul”51.
Școala Arădeană a fost într -o bună colaborare cu mari le personalități ale Școlii
Ardelene, cum ar fi Gheorghe Șincai, Samuil Micu, Petru Maior. Arădenii au preluat ideile
acestor oameni de prestigiu și au adus în zona diecezei Aradului mișcările de dezvoltare
culturală și religioasă. Pri n influențele mediulu i cultural – pedagogic, Școala Preparandială din
Arad a ajuns un important centru pedagogic românesc52. Profesorilor arădeni, care se
afirmaseră în aria culturii și pedagogiei li s -au alăturat ca mari suflete luminătoare preotul
Nicolae Horga Popovici, care prin lucrarea sa scrisă în 1801 și tipărită în 1807 „Oglinda
arătată omului înțelept cu lumea ” a reușit să impresioneze un număr mare de români, dar și
Moise Nicoară – personalitate deosebită a generației suplexului, care s -au dedicat emancipării
națiunii române53. Moise Nicoară, în Recursul său din 11 august 181654, „cere ca la
Preparandia din Arad să se introducă literele latine”55. Astfel, cererile lui Nicoară și
stăruința profesorilor Preparandiei, au determinat pe foștii elevi să devină oameni de seamă,

50 Emil ȘIMĂNDAN, Galeria academicienilor arădeni , pg. 506 și urm., în Analele Aradului, Colecția „Astra
Arădeană – 1863”, Anul 3, nr. 3 , 2017, ediție digitală.
51 V. POPEANGĂ, Aradul, centru politic al luptei naționale din perioada dualismului (1867 -1918) , Timișoara,
1978, pg. 84 -102, la E lena CERCEL, D oru BOGDAN, Istorie și artă…, Op. cit., pg. 402, nota 8.
52 Doru BOGDAN, Preparandia din Arad, în conștiința culturală -istorică a epocii sale, 1812 -2012 , capitolul
Preparandia din Arad și Școala Ardeleană, pg. 35, la E lena CERCEL, D oru BOGDAN, Istorie și artă…, Op. cit.,
pg. 402, nota 9.
53 Eusebiu GLUCK, Contribuții cu privire la viața și activitatea lui Nicolae Horga Popovici în Zaridava , Arad,
V, 1975, pg. 155 -167, la D oru SINACI, E mil ARBONIE, 90 de ani de învățământ în Arad , 2010, pg. 31, nota
13.
54 ED. I. GĂVĂNESCU, Iluminismul arădean , mss. dactilografiat, pg. 47, la D oru SINACI, E mil ARBONIE, 90
de ani de învățământ în Arad 2010, pg. 38, nota 27.
55 Ibidem , pg. 47, la D oru SINACI, E mil ARBONIE, 90 de ani…, pg. 38, nota 29.

17
promotori ai sentimentului național. Trebuie să amintim aici pe Moise Bota, cărturar de
excepție care la 1820 avea să tipărească la Timișoara primul abecedar în limba română cu
litere latine56. Sudoarea profesorilor Preparandiei din Arad și a foștilor elevi pentru a
introduce în scriere limba română cu caractere latine a reprezentat o evoluție a sentimentului
național și în același timp o biruință asupra limbii slavone cu caracte re chirilice.
Nevoia de iluminare prin cultură și educație a fost susținută și resimțită atât de
comunitățile rurale românești, cât și de autoritățile habsburgice. Dorința oamenilor de a fi
cunoscători de carte explică numărul mare de tineri care au frecventat Preparandia din Arad.
La începutul existenței Preparandiei, școala era percepută ca fiind locul de luminare al
neamului, iar numărul mare de elevi înscriși la cursurile acesteia va stârni uimirea
inspectorul ui general Uroș Nestorovici. D in influența mitropolitului sâ rb, acesta își va
schimba atitudinea față de români57. Marile personalități care s -au format în Arad, la
Preparandie, au avut parte de o influență iluministă în expresia lui Leibniz, Kant, Lessiny și
alții. Aceștia au reușit să „lumineze” românii, printr -un apel la istorie58.
În cadrul Preparandiei din Arad, Limba Română era văzută ca un tezaur veritabil
național. Prin intermediul ei, tânărul elev primea cunoștințe despre Dumnezeu, despre neam și
despre cultura lui, iar cei formați la acestă instituție aveau a propovădui limba română, în
comunitățile rurale.
Unul dintre cei mai importanți autori de manuale școlare ai Preparandiei arădene a fost
Constantin Loga, care prin scrierile sale înălțătoare de factură iluministă a reușit să sublinieze
faptul că, fără o limbă națională nu se poate afirma cultura unui popor. Prin lucrarea sa
„Chemare la tipărirea cărților românești” din 1821, acesta a fost considerat un original autor
al unui manifest iluminist, în care sublinia printre altele „a aminti iubitului neamului mieu și
mai vârtos preoților că e vremea odată pentru Dumnezeu să deschidem ochii minții și ai
inimilor noastre și să dezbrăcăm de credință deșartă, zavistele și goanele că acestea sunt

56 Pr. Dr. Ș tefan POP, Icoane din trecutul cultural al Aradului. Dascălul Moise Bota (1789 -1837) , în „Biserica și
Școala”, an LII, nr. 41, 6 oct. 1929, pg. 3 -5.
57 Atitudinea lui Uroș Nestorovici este surprinzătoare, deoarece el constatase cu satisfacție comportamentul
școlar al elevilor Preparandiei, conduită pe care a arătat -o într -un raport din 1814 pri n următoarele cuvinte:
„Numerosul tineret român adunat acum de la plug la școală, în toate cursurile Preparandiei, concomitent cu
calitățile latente pe care le -a adus cu sine și care urmau să fie scoase la iveală, a râvnit atât de mult de la o stare
plină de ignoranță la studii care îl nobilează pe om și cu atâta perseverență încât a făcut un progres însemnat cu o
ușurință foarte mare” .
58 AL. DUȚU, Coordonate ale culturii românești în secolul al XVIII -lea, Editura pentru Literatură, București,
1968, pg. 307 , Doru SINACI, E mil ARBONIE, 90 de ani…, Op. cit., pg. 37, nota 26.

18
izvoarele răutăților și nenorocirile a tuturor noroadelor”59. Fiind pre ocupat de formarea unor
„luminători” de care românii aveau nevoie în acea perioadă, Loga s – a dedicat pentru ca
tinerii să citească, să scrie și să se exprime corect în limba română.
Lupta pentru afirmarea identității românești a fost promovată în spiritul Preparandiei
din Arad, prin intermediul lui Țichindeal care a introdus fabula ca specie literară orientată
spre deschiderea unor noi drumuri în cultura și literatura română. Fabulele, la începutul
secolului al XIX – lea au reprezentat cărțile fundamentale ale filosofiei și culturii de influență
iluministă. Cu privire la Țichindeal, un cărturar de la finele secolului al XIX – lea afirmă că
acesta a fost un „predicator, apostol al moralei și al naționalismului ”60.
Preparandia din Arad a avut un rol deosebit de important în evoluția culturii care a
ajuns a fi dezvoltată inclusiv în mediul rural, prin intermediul profesorilor formați în cadrul ei,
dar și prin intermediul proiectelor promovate. Această școală formată în perioada
Iluminismului în teritoriile româneș ti a răspândit cultura, învățătura și sentimentul național,
dezvoltând astfel demnitatea de român oamenilor din zona Crișanei și a Banatului.

Concluzii
Din cele mai vechi t impuri , Biserica și Statul au fost într -o comuniune socială, reușind
să dezvolte n ivelul cultural al oamenilor și să cultive dragostea pentru neam în inimile
acestora. Biserica a fost prima instituție care a dezvoltat învățământul în țara noastră, iar în
tinda Bisericii au văzut pentru prima dată lumina tiparului cărțile care urmau să fie folosite la
educarea oamenilor.
În Transilvania, emanciparea școlilor aflate sub jurisdicția Bisericii a fost posibilă
prin intermediul unor personalități de renume, precum Mitropolitul Andrei Șaguna, Grigore
Pantazzi, Ioan Hannia, Dimitrie Țichindeal, Iosif Goldiș și Constanti n Loga. Dacă în prima
jumătate a secolului al XIX- lea accentul a fost pus pe acumularea de cunoștințe, atât la nivel
teologic, cât și pedagogic, în a doua jumătate a acestui secol a începu t și dezvoltarea ideilor
culturale noi, redactarea a numeroase ziare și reviste școlare cu caracter cultural, menite să

59 D. ȚICHINDEAL, Epitomul , Buda, 1808, la I oan BIANU, N erva HODOȘ, Bibliografia Românească Veche ,
tom. II, 1716 -1808, București, 1910, pg. 528, la D oru SINACI, E mil ARBONIE, 90 de ani…, Op. cit., pg. 55,
nota 67.
60 Theodor SPERANȚA, Fabula în genere și fabuliștii în specie , în Analele Academiei Române. Memoriile
Secției Literare, Seria II, tom XIV, București, 1893, pg. 81 -82, la D oru SINACI , Emil ARBONIE, 90 de ani…,
Op. cit., pg. 63, nota 92.

19
promoveze tinerii interesați de școală și de acumularea a noi cunoștințe. Cu toate că au existat
diferențe de idei și concepte, în Transilvania secolului al XIX- lea avea s ă se dezvolte o elită
de seamă a intelectualilor ardeleni care se vor lupta pentru a crea un învățământ su perior, prin
intermediul căruia sentimentul național să fie susținut ș i promovat. Biserica a susținut și a
creat aceste școli, form ând astfel numeroase generații de tineri inte lectuali care aveau să
dezvolte de-a lungul timpului evoluția sistemulu i de î nvățământ românesc. Prin contribuția sa
deosebită, Biserica a rămas cea mai importantă instituție din țară care a contribuit la susținerea
și dezvoltarea culturii, a nivelului de t rai al oamenilor, urmând astfel îndemnul Mântuitorului :
„ Așa să lumineze lumina voastră înai ntea oamenilor ca să vadă fapte le voastre cele bune și să
slăvească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri. ”

Anexe :
 Mitropolitul Andrei Șaguna (https://str.crestin -ortodox.ro/foto/1256/125595_sfantul –
andrei -saguna -mitropolit.jpg )

20

 Biblia Mitropolitului Andrei Șaguna (https://1.bp.blogspot.com/ -Eo-
dVj2ROCc/VpAPUs5UrcI/AAAAAAAAIwQ/UqUGCtWcZnE/s1600/ IMG_0909.JP
G)

 Episcopul Vasile Moga (https://ziarullumina.ro/thumbs/gallery/2010/12/21/vasile –
moga -primul -episcop -roman -la-sibiu -102527.jpg )

21

 Institutul teologic – pedagogic din Caransebeș (https://1. bp.blogspot.com/ –
N8Mimu6RP9k/Xcqq7HlmqPI/AAAAAAAACCc/5FFHmXtzb3U9zdbqK9IZzLJggP
SGT9QkwCEwYBhgL/s400/piata%2Borasului -web_html_c8dc5e59659efba6.jpg )

 Episcopul Ioan Popasu
(https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f5/Misu_Popp_ –
_Protopopul_Ioan_Popazu.jpg )

22
 Liceul Episcopal din Blaj
(http://romaniainterbelica.memoria.ro/pictures/fullsize/715/blaj_capitala_spirituala_%
C5%9Fi_focar_de_educa%C5%A3ie_romanesc/918___elevi_ai_lic_sf_vasile.jpg )

 Simion Bărnuțiu (https://www.unitischimbam.ro/wp –
content/uploads/2016/05/Simion -B–rnu–iu-e1462209200641.jpg )

23

 Timotei Ciprariu (https://www.unitischimbam.ro/wp –
content/uploads/2016/05/Timotei -Cipariu.png )

 Preparandia din Arad ( https://www.aradplaza.ro/wp -content/uploads/2015/12/9. –
Scoala -Preparandia -2.jpg )

24
 Cartea de fabule a lui D. Țichindeal (https://www.modernism.ro/wp –
content/uploads/2014/10/Muzeul -Preparandiei -Arad -17.jpg )

 Catalogul Preparandiei din Arad – aflat la Muzeul Preparandiei
(https://www.modernism.ro/wp -content/uploads/2014/10/Muzeul -Preparandiei -Arad –
23.jpg )

25
 Epistolarul românescu – carte a lui Constantin Loga
(https://images.okr.ro/serve/product/f76d66f69fa43e315524543c868dc60c -554590 –
1000_1000 )

26

Bibliografie :
Izvoare:
Actele Sibonului. Biserica Ortodoxă răsăriteană din Ardeal din anul 1850 , în revista
B.O.R., an LXXIX, nr. 3 -4, martie -aprilie, 1961 .
Cărți și studii:
ALIC, D aniel, Institutul pedagogic diecezan din Caransebeș (1876 – 1920). Scurte
considerații istorice , Editura Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura
Poporului Român – ASTRA.
BOTIȘ, Teodor , Istoria Școalei Normale (a Preparandiei) și a Institutului Teologic
Ortodox Român din Arad , Arad, 1922.
BOGDAN, Doru, Preparandia din Arad, în conștiința culturală -istorică a epocii sale,
1812 -2012
BRĂTESCU, Constantin , Episcopul Ioan Popasu și cultura bănățeană , Timișoara,
Editura Mitropolia Banatului, 1995 .
BRĂTESCU, Constantin, DOBREI Florin, ALIC Daniel, Episcopia Caransebeșului,
în vol. Autocefalie și responsabilitate , București, Editura Basilica, 2010 .
DUȚU, AL., Coordonate ale culturii românești în secolul al XVIII -lea, Editura pentru
Literatură, București, 1968.
FOLA, N icolae Victor, Bibliotecile Blajului, modernizarea educației și dezvoltarea
elitelor intelectuale românești din Transilvania (1850 –1918) , ediție electronică.
FOLA, Nicolae Victor , Școlile din Blaj între anii 1850 -1918 . Evoluția instituțională și
contribuția la dezvoltarea elitelor intelectuale românești , Târgu – Mureș, Editura Ardealul, e d.
a II- a, 2009.
GLUCK, Eusebiu , Contribuții cu privire la viața și activitatea lui Nicolae Horga
Popovici în Zaridava , Arad, V, 1975 .
MACOVESCU, Gheorghe , Gheorghe Lazăr , București, 1954 .
MÂNZA, I., Noi contribuții documentare la cunoașterea învățământului din
Transilvania în secolul al XIX -lea, în Revista de istorie, tom. 29, pg. 1215 -1221, Cluj –
Napoca, Ed itura Dacia, 1987.

27
MOLDOVAN, Gheorghe , Timotei Cipariu, colecționar de cărți rare și prețioase , în
rev. Biblioteca, nr. 1 – 2, 2007.
PĂCURARIU, Pr. Prof. Dr. M ircea, Istoria Institutului teologic de grad universitar
din Sibiu , în revista Mitropolia Ardealului, anul VI, nr. 11 -12, anul 1961.
PĂCURARIU, Pr. Prof. Dr. Mircea, , 150 de ani de la înființarea primei școli
teologice ortodoxe din Ardeal , în revista Biserica Ortodoxă Română, an LXXIX, nr. 3 – 4,
martie -aprilie, 1961.
PĂCURARI U, Pr. Prof. Dr. Mircea , Istoria Bisercii Ortodoxe Române , Vol. III,
București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997.
PETRICA, Vasile, Institutul Teologic Diecezan Ortodox Român din Caransebeș
(1865 – 1927) , Caransebeș, Editura Episcopie i Caransebeșului, 2005.
POPASU, I oan, Restauratorul Episcopiei Caransebeșului , în Altarul Banatului, nr. 7 –
9/1995.
POPEANGĂ, V., Aradul, centru politic al luptei naționale din perioada dualismului
(1867 -1918) , Timișoara, 1978 .
ROTARU DUMITRESCU , Angela , Istoria învățământului românesc din Banat ,
Timișoara, Editura Eurostampa, 2010.
SINACI, D oru, ARBONIE Emil, 90 de ani de învățământ în Arad , 2010 .
TRITEANU, Lazăr , Școala noastră 1850 -1916, Sibiu, 2010