Pr. Prof. Conf. Dr. Picu Ocoleanu [629721]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
SECȚIA TEOLOGIE PASTORALĂ

LUCRARE DE SEMINAR
LA METODOLOGIA CERCETĂRII TEOLOGICE

Profesor înd rumător:
Pr. Prof. Conf. Dr. Picu Ocoleanu

Student: [anonimizat] , Grup a a II – a

C R A I O V A 2 0 20

Părintele Dumitru Bălașa – preot al închisorilor comuniste

Părintele Dumitru Bălașa a văzut lumina zilei la 1 august 1911, fiind al doilea fiu al
țăranilor Matei și Ioana Bălașa din satul Dealul Mare, c omuna Gușoieni, județul Vâlcea. Înainte
de a fi cercetător, istoric și folclorist, Părintele Dumitru Bălașa a fost preot ș i lucrul acesta a fost
prioritar în viața sfinției sale. El este un exemplu strălucit de preot misionar ce trebuie urmat
astăzi de către orice preot de parohie. Provenind dintr -o veche familie preoțească, și sfătuit de
mama sa, Ioana, a învățat dragostea față de cele sfin te, ea dorindu -și dintotdeauna ca măcar doi
dintre fiii săi să devină slujitori ai Sfântului Altar. Deoarece satul natal nu dispunea de școală,
Dumitru a urmat cursurile primare și gimnaziale în satul vecin, Spârleni. În anul 1923 a fos t
admis la Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea, cu medie de bursier. Fiind pasionat de lectură
și scriere, în anul 1926 a realizat primul său reportaj cu privire la o excursie la Mânăstirea
Stânișoara, care a fost publicat în anul 1930, în Anuarul S emina rului din Râmnicu Vâlcea.1
Fiind un tânăr cu abilități literare a publicat și în alte reviste diferite articole. Amintim aici
Curierul muncii și Naționalul Vâlcii. Având o voință deosebită din tinerețe se hotărăște nu doar
să publice în diferite reviste ci , să și înfii nțeze una, numită Foi Literare.2 Acesta era un tânăr care
studia continuu. Nu se mulțumea cu ceea ce predau profesorii la școală, ci își dorea mereu să
aprofundeze și să afle informații noi.
În anul 1932, se căsătorește nepoata lui Preda Grecu, un învățător ce avea școală
particulară în Drăgășani. Doi ani mai târziu, tânărul teolog, primește harul preoției, fiind preoțit
pe seama parohiei Băleasa, din fostul județ Romanați. Hirotonia a fost făcută de P.S.S
Vartolomeu Stănescu, episcopul Râ mnicului. Motivat de soție, în anul 1932 se înscrie la

1 Anuarul Seminar ului din Râmnicu Vâlcea, 1930, p.227 -229
2 Preot ul Dumitru Bălașa ,,Patriarhul d e Drăgășani” la 90 de ani, Editura ”Buna V estire”,
Râmnicu Vâlcea, 2001, p. 15 -16

Facultatea de Teologie din București pe care o va absolvi în anul 1936, primind calificativul
,,Magna c um laude.3 În cadrul facultății și – a descoperit vocația de istoric, a făcut cercetare,
începând s ă traducă diferite documente vechi, scrise în limba slavonă, și să colaboreze cu r evista
Renașterea din Craiova.4
În anul 1939, părintele Bălașa, devine preot la parohia Ungureni dar nici aici nu a stat
mult timp, deoarece postul său a fost desființat, f iind transferat la parohia Craiovița și Hagi Enuș,
în anul 1940. După aceste transferuri, preotul a început să studieze serios limba slavonă, iar
prima înfăptuire de seamă a fost descifrarea frescei Mânăstirii Coșuna -Bucovățul Vechi, din
Mofleni Craiova și a Cronicii murale. 5
În anii celui de -al Doilea Război Mondial, părintele a fost mobilizat pe front, ca preot
militar, iar pentru faptele sale de vitejie a fost ridicat la gradul de colonel, fiind decorat cu
Ordinul Steaua României cu Spadă și Panglică de Virtute Militară. Misiunea de preot militar o
făcea cu bucurie, slujea lui Dumnezeu și oamenilor. De fiecare dată când avea un serviciu acesta
trecea dintr – o parte în alta a frontului, în bătaia gloanțelor pentru a – și onora datoria. Între anii
1939 -1945, excluzând perioada frontului, ca cercetător și editor se îngrijește de editarea
Monografiei Județului Dolj. De asemenea, între anii 1940 -1946 este secretar de redacție al
revistei „Oltenia” – publicație a Institutului de Istorie Națională, filia la Craiova.Ulterior, între
anii 1948 -1959, îl găsim preot la biserica Târșești -Crețeni 4, iar după eliberarea din lagărele
comuniste, îl găsim preot la paro hia Zătreni (1 sept. 1964 -1967) .6 Începând cu 1 ianuarie 1968
până la 1 aprilie 1974 (data pensionăr ii) ocupă mai multe funcții în cadrul Centrului Mitropolitan
de la Craiova: preot la Catedrala Mitropolitană, secretar al revistei „Mitropolia Olteniei”.
Din iubire pentru oameni acesta a plecat în Transnistria pentru a boteza oamenii și cu
post și rugăc iune a reușit întru totul ceea ce îi rânduise Domnul. Este, de asemenea, cunoscută
corespondența de pe front cu credincioșii săi din parohia „Sfântul Nicolae“ din Craiova.
Scrisorile au fost ulterior publicate în revista „Lumina creștină“ . Ulterior, ajuns preot în

3 Ibidem, p.17
4 Ibidem, p.18
5 Ibidem, p.18
6 Ibidem, p.20

Craiovița, acesta le spunea enoriașilor că având credință și nădejde în Dumnezeu pot trece peste
orice încercare, iar credința nu trebuie să o lase niciodată chiar de ar muri.
Din cauza convingerilor antitotalitare este mutat cu domiciliul forțat în mai multe
localități din Oltenia, arestat politic de șase ori și condamnat de două ori, în regimuri diferite.
În închisoare, părintele Bălașa, a trăit momente cumplite, condițiile fiind insalubre, iar mâncarea
era puțină. Pe lângă aceste condiț ii, se adaugă și bătăile, care erau precum în iad. Părintele a
suportat diferite prigoniri venite pe nedrept, deoarece se opunea minciunilor și dezbinăril or pe
care comuniștii le făceau. În temniță și -a împărțit celula pentru puțin timp cu părintele Dumitr u
Stăniloae, apoi cu vrednicul de pomenire mitropolit Bartolomeu Valeri u Anania.7
În anul 1964, atunci când foarte mulți dintre deținuții de la Pitești urma să fie eliberați, un
oarecare Crăciun, comandantul penitenciarului, l -a chemat pe părintele Bălașa și i-a spus că în
ziua eliberării o să vorbească înaintea deținuților pentru a le spune că el nu mai crede în
Dumnezeu și că a fost total „reeducat“. În ziua respectivă erau adunați în curtea pușcăriei peste o
mie de oameni care așteptau lumina libertății. Ajuns în fața microfonului, părintele a zis cu voce
tare: „Să -i mulțumim lui Dumnezeu, fraților, că am scăpat cu viață!“ și a început să cânte „Tatăl
nostru“. Toată lumea a căzut în genunchi și au cântat până la capăt împreună cu el Rugăciunea
Domnească. După această întâmplare, părintele a fost bătut crunt și i s -a promis că nu va mai ieși
de acolo cu viață. 8
Ultima percheziție, care a durat patru ore, are loc în 1983, atunci când organele de securitate ale
regimului comunist îi confiscă toate cărțile v echi, volume cu valoare istorică inestimabilă .9 Cea
mai cruntă bătaie pe care a suportat -o părintele a fost la Aiud când era lovit cu o scândură care
avea cuiele ieșite în afară. Din cauza acestei bătăi, preotul Bălașa a rămas până la sfârșitul v ieții
cu o cicatrice pe spate.10
Predica lui, chiar și după eliberarea din închisoare, a continuat să fie plină de substanță, în ea
descoperindu -se iubirea Părintelui: Biserica și neamul său. De aceea, până la Revoluția din anul

7 Preot Dumitru Bălașa – Chinurile închisorii, în revista Porunca iubirii ,nr. 1, 2001, p. 20 -22
8 http://www.fericiticeiprigoniti.net/ accesat la data 28,08,2020
9 Zenovie Cârlugea, în Pr. Dumitru Bălașa, Țara Soarelui sau Istoria Dacoromâniei, Bârda, Editura
Cuget Românesc, ed. a III -a, ediție îngrijită de pr. prof. dr. Al. Stănciulescu -Bârda, 2009, p . 22
10 Pr. Dumitru Bălașa, Porunca…, p. 23

1989 a continuat să fie supravegheat și, nu de puține ori, atenționat de către Securitate,
confiscându -ise biblioteca personală în anul 1983.
Pentru intensa activitate și pentru meritele deosebite pe linie spirituală, științifică și
culturală, preotul Dumitru Bălașa este cooptat ca membru î n mai multe asociații și societăți
culturale, profesionale și patriotice locale, regionale și naționale: Societatea Scriitorilor Olteni,
Asociația Slaviștilor din România, Societatea de Studii Istorice din România, Societatea Prietenii
Muzeului Nicolae Băl cescu (Vâlcea), Societatea Culturală „Luceafărul din Florești” (Gorj),
Fundația „Academia Dacoromână” (București); membru de onoare al Asociației Naționale
„Cultul Eroilor” – Filiala Județeană Vâlcea (1996 -2002) și membru fondator al Fundației
Culturale „S fântul Antim Ivireanul”, Râmnicu -Vâlcea (2001). După Revoluția din Decembrie
1989, împreună cu pr. Ion Marinescu (discipolul și apropiatul său) pune bazele Fundației
Culturale „Dokiana” – Sutești, al cărei președinte este până la sfârșitul vieții.11
După o activitate pastorală intensă, după chinurile prin care a trecut, în anul 1990,
părintelui Bălașa i se propune să devină membru al Academiei Române, dar acesta refuză. A
preferat să se ocupe în continuare cu studiul, cercetarea și a primit în această peri oadă numeroase
vizite de la diferiți ierarhi: IPS Bartolomeu Anania ; IPS Gherasim al Râmnicului și alții.
Ca istoric, părintele Bălașa a susținut și formulat teza celui mai vechi regat feminin pe malul
Istrului, la Dunărea de Jos.12
În 24 august 2001, când s- a dezvelit prima statuie din lume a regelui dac Burebista,
părintele Bălașa , la vârsta de 91 de ani avea să țină în cadrul evenimentului un cuvânt deosebit,
drept pentru care a fost catalogat ca fiind Părintele dacismului din România.13
La 24 decembrie 2001, părintele a plecat de unul singur să -și întâlnească personal
strămoșii în care credea cu desăvârșire. A plecat liniștit ducând cu el pa nglica tricoloră ce
înfășura statuia lui Burebista înainte de dezvelire. Astfel a trecut la Domnul o emblemă a preoției
oltene din timpul regimului comunist.

11 Preotul Dumitru Bălașa ,,Patriarhul De Drăgășani” …, p. 19
12 Conf.Univ.Dr. G. D. Iscru, în revista Dacia Magazin, nr. 1, ianuarie, 2003 , p. 10
13 Vladimir Brilinsky, în revista…., p. 12

Bibliografie:
Izvoare
 Anuarul Seminarului din Râmnicu Vâlcea, 1930

Studii
 Bălașa , Pr. Dumitru, „Patriarhul De Drăgășani” la 90 de ani, Editura „ Buna Vestire”,
Râmnicu Vâlcea, 2001
 Bălașa , Pr. Dumitru –Chinurile închisorii, în revista Porunca iubirii , 2001
 Brilinsky Vladimir, în revista Dacia Magazin, nr. 1, ianuarie, 2003
 Cârlugea Zenovie , „Pr. Dumitru Bălașa, Țara Soarelui sau Istoria Dacoromâniei ”, Bârda,
Editura Cuget Rom ânesc , 2009
 Iscru, Conf.Univ.Dr G. D., în revista Dacia Magazin, nr. 1, ianuarie, 2003