Pr. lect. univ. dr. Nicușor Beldiman [309505]

Universitatea din București

Facultatea de Teologie Ortodoxǎ

,,Justinian Patriarhul”

[anonimizat]Ǎ

pentru obținerea gradului didactic I

Coordonator științific:

Pr. lect. univ. dr. Nicușor Beldiman

Candidat: [anonimizat]. Grigoraș Anamaria Magda

Școala Gimnazialǎ ,,Cǎnuțǎ Ionescu”

Urlați – Prahova

București

2017

Universitatea din București

Facultatea de Teologie Ortodoxǎ

,,Justinian Patriarhul”

BISERICA – FACTOR ESENȚIAL ȊN EDUCAȚIA RELIGIOASǍ

Coordonator științific:

Pr. lect. univ.dr. Nicușor Beldiman

Candidat: [anonimizat]. Grigoraș Anamaria Magda

Școala Gimnazialǎ ,,Cǎnuțǎ Ionescu”

Urlați-Prahova

Cuprins

INTRODUCERE……………………………………………………..………………………6

1. Motivarea alegerii temei și raportarea ei la societatea contemporanǎ………………….……6

2. Abordarea temei ȋn programa școlarǎ…………………………………………………………6

CAPITOLUL 1: DIMENSIUNEA CREȘTINǍ A EDUCAȚIEI…………………………….8

1.1. Idealul educației religioase…………………………………………………………………8

1.2. Factori concreți ai educației religioase……………………………………………………10

CAPITOLUL 2: BISERICA – CENTRUL PEDAGOGIEI CREȘTINE……………..….…14

2.1. Biserica – [anonimizat]ǎ fundamentalǎ………………………………………15

2.2. Temeiuri biblice……………………………………………………………………………16

2.3. Temeiuri patristice…………………………………………………………………………17

2.4. Biserica și școala…………………………………………………..………………………20

2.5. Biserica și familia………………….………………………………………………………21

2.6. Tinerii – prioritate fundamentalǎ a Biserici……….……………………………………24

CAPITOLUL 3: ACTIVITATEA EDUCATIVǍ A BISERICII ȊN MEDIUL SOCIAL (CǍMINE, FUNDAȚII, AZILE DE BǍTRÂNI, ORFELINATE, [anonimizat] LǍSAȚI ȊN GRIJA BUNICILOR)……………………………………………..………………………26

CAPITOLUL 4 : MIJLOACE PRACTICE DE CATEHIZARE ȊN BISERICǍ……………28

CAPITOLUL 5: MISIUNEA BISERICII ȘI EDUCAȚIA: ATITUDINI, CONVERGENȚE, PERSPECTIVE …………………………………………………………..31

CAPITOLUL 6 : METODE ACTIVE DE PREDARE – ȊNVǍȚARE – EVALUARE FOLOSITE LA DISCIPLINA RELIGIE……………………………….………………….…35

6.1. Delimitǎri terminologice………………………………………………………….………35

6.2. Metode active de predare – ȋnvǎțare………………………………………………………35

6.3. Metode de evaluare complementare..…………………………………………….………..53

CAPITOLUL 7 : CERCETAREA PEDAGOGICǍ………………….…………………….88

7.1. Tema cercetǎrii psihopedagogice și motivarea alegerii acesteia………………………….88

7.2. [anonimizat]ǎrii………………………………………………………….89

7.3. Obiectivele cercetǎrii………………………………………………………………………89

7.4. Ipotezele cercetǎrii…………………………………………………………………………90

7.5. Metodologia de cercetare……………………………………………………………..……94

CONCLUZII…………………………………………………………………………….…100

ANEXE………………………………………………………………………………………101

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………….…115

CURRICULUM VITAE………………………………………………………………….…120

DECLARAȚIE DE ONESTITATE…………………………………………………….……123

Introducere

Motivarea temei alese

Comunitatea cadrelor didactice reprezintă o breaslă a [anonimizat] a celei mai importante resurse pe care o poate avea o națiune, și anume copiii de toate vȃ[anonimizat]; ȋnsă această comunitate a dascălilor, [anonimizat], și avȃnd ȋn vedere că situația contemporană este una mai mult decȃt globalizantă, consider că această etapă de dezvoltare cu ajutorul programului denumit generic ,,Gradul I” reprezintă nu numai o necesitate curriculară ȋn [anonimizat] și o ȋndeplinire a principiului ȋnvățării continue.

Cȃnd am ales tema cu titlul de mai sus am luat ȋn considerare, ȋn primul rȃnd, faptul că Biserica, reprezintǎ locaș de formare a copiilor, joacă un rol important ȋn viața viitorilor și actualilor elevi ȋnainte ca ei să ia contact propriu-zis cu cadrele didactice; practic, ȋn educația religioasă a elevilor, Biserica are față de profesorii de Religie un rol premergător.

Ȋn al doilea rȃnd, ținȃnd cont de realitatea frecvenței orei de Religie din școlile romȃnești, existând o singură oră pe săptămȃnă, consider a fi imperativă o simbioză ȋntre dascălul de Religie și instituția religioasă, simbioză pe care doresc a o accentua ȋn prezenta lucrare.

Abordarea temei ȋn programa școlară

,,Ȋntrucȃt religia este disciplina parte a triunchiului comun, la toate clasele si la toate nivelurile de școlaritate, atunci când vorbim de despre curriculum de religie, ne referim practic la ,,curriculum disciplinar” la ,,programa școlarǎ”, ca parte a curriculumului de bazǎ”.

Fenomenul educațional ce presupune o componentă de socializare și integrare activă ȋn societate a elevului privește totodată și o dezvoltare religioasă a acestuia. Acest tip de abordare a religiozității copiilor ocupă astăzi un factor răspȃndit atȃt ȋn disciplina Teologiei cȃt și ȋn psihologia juvenilă deoarece religiozitatea unui copil reprezintă mai mult decȃt o conduită bazată pe asimilarea unor cunoștințe. Religiozitatea izvorăște din lăuntrul omului și reprezintă un amalgam al tuturor experiențelor din mediul ȋnconjurător pe care le-a experimentat individul pȃnă la o anumită vȃrstă.

„Astfel, tot ceea ce are omul ȋnăuntru sau ȋn potență drept chip al lui Dumnezeu poate fi ajutat sau nu de mediul ȋnconjurător. Bineȋnțeles că acest lucru nu ȋnseamnă că religiozitatea reprezintă o zonă aparte a vieții noastre. Dimpotrivă, ea constituie adevărata dimensiune a vieții noastre”.

CAPITOLUL 1

Dimensiunea specială a educației

˶Factorii care stau la originea Religiei sunt: Dumnezeu și omul. Elementele Religiei sunt: credința că Dumnezeu există și că El s-a revelat omului, că și-a descoperit voia Sa, pe care omul credincios trebuie să o realizeze ȋn lume; trǎirea religioasǎ a omului credincios care traduce ȋn fapte ceea ce crede ,pânǎ la desǎvârșirea lui; un anumit ceremonial; simboluri, cultul divin etc .”

Religia nu se poate mǎrturisi decât prin trǎire și viațǎ religioasǎ.

,,Prin trǎire religioasǎ ȋnțelegem ceea ce omul simte, gândește și exteriorizeazǎ fațǎ de Dumnezeu ȋn anumite momente ale vieții .Viața religioasǎ este constituitǎ din totalitatea trǎirilor religioase. Religia are o laturǎ subiectivǎ și una obiectivǎ. Latura subiectivǎ este datǎ de ceea ce se simte, de trǎire religioasǎ ca fapt sufletesc, iar latura obiectivǎ de ȋnvǎțǎtura de credințǎ, de ceea ce se ȋnvațǎ”.

Ȋnvǎțǎtura creștinǎ cuprinde adevǎrul revelat de Dumnezeu privind originea, menirea și scopul omului ȋn lume. Ȋn creștinism gǎsim cea mai ȋnaltǎ și mai curatǎ concepție despre Dumnezeu care ,,este iubire”.

Idealul educației religioase

,,Educația religioasǎ este una din laturile educației, alǎturi de educația intelectualǎ, educație fizicǎ, educație civicǎ…etc. Toate aceste direcții ale educației ocupa un rol important pentru realizarea idealului educațional. Ținând cont de faptul cǎ idealul oricǎrui om este desǎvârșirea, educația religioasǎ este determinantǎ pentru dobândirea acesteia. Educația religioasǎ este activitatea pe care educatorul o desfǎșoara pentru dezvoltarea religiozitǎții copilului, știut fiind faptul cǎ omul se naște cu predispoziție spre religiozitate.”

Pe de altǎ parte, din punctul meu de vedere, simpla existențǎ a educației religioase ȋn viața unui individ reprezintǎ ȋntr-o mǎsurǎ mai micǎ sau mai mare o formǎ de ideal cǎtre care ar trebui sǎ tindǎ orice om.

Orice dascǎl, pǎrinte, sau preot atunci când ȋși vede propria ,,creație” ȋntruchipatǎ de tânǎrul religios de astǎzi, nu va putea decât sǎ se bucure de roadele muncii sale, cu condiția ca educația religioasǎ pe care și-a ȋnsușit-o elevul, fiul, sau dupǎ caz, enoriașul, sǎ fie o educație care este situatǎ ȋn cerințele ȋnvǎțǎturilor Sfinților Pǎrinți; adicǎ ȋntr-un fel concepem moralitatea unui ,,om de bine” al zilelor noastre și ȋn alt fel se cuantificǎ virtuțile religioase ale tinerilor din epocile precedente.

Menționez acest lucru, deoarece ar fi de dorit, ca pǎrinții și profesorii de religie sǎ nu uite cǎ menirea lor principalǎ este de a-i insufla copilului dragostea sincerǎ pentru Hristos și pentru Maica Domnului. Dacǎ un copil crește cinstind pe Hristos și pe Maica Sa ca pe niște ființe preaiubite, aceastǎ dragoste ȋi va așeza inima ȋntru Domnul, chiar dacǎ mai târziu va fi bântuit de ȋndoieli sau, mai rǎu, va pǎrǎsi Biserica, cel puțin nu va fi ȋmpotriva lui Hristos ȋn inima sa, ceea ce i-ar putea fi de ajuns mântuirii sale. Educația religioasǎ se face ȋn primul rând prin exemplul personal al pǎrinților și al celor din jur, prin ȋntreținerea ȋn casǎ a unei atmosfere de dragoste și rugǎciune.

,,Inima copilului este atinsǎ, fǎrǎ multe explicații, el ajunge sǎ-și facǎ rugǎciunea ca pe un lucru firesc și fǎrǎ sǎ aibǎ nevoie de argumente logice, ȋncepe sǎ cunoascǎ prezența lui Dumnezeu.”

Religia este azi, parcǎ mai mult ca oricând, o trebuințǎ a sufletului care pretinde și ne obligǎ SĂ TRĂIM ȘI O VIAȚĂ SPIRITUALĂ pe lângǎ cea trupeascǎ. Religia, ȋn ființa și esența ei, nu provine de la om ci este un fenomen dat ,,CĂCI ȊN HAR SUNTEȚI MÂNTUIȚI, PRIN CREDINȚĂ ȘI ACEASTA NU ESTE DE LA VOI: ESTE DARUL LUI DUMNEZEU” ( Efeseni2,8). Prin urmare, avem credința de la Dumnzeu. Am putea defini religia ca fiind comuniunea filialǎ de iubire sfântǎ dintre Dumnezeu și om, trǎitǎ ȋnlǎuntrul inimii și manifestatǎ ȋn afarǎ, prin credințǎ dreaptǎ, cult religios,virtuți morale și fapte bune.

Astǎzi, dacǎ dușmanii religiei ar spune deschis: ,,nu credem ȋn Dumnezeu, nu acceptǎm legile morale creștine, declarǎm rǎzboi religiei”, nici un om cu mintea ȋntreagǎ nu ar dori sǎ-i asculte și nici lor nu le-ar fi tocmai ușor. De aceea ei sunt prudenți și vicleni, neștiind cǎ ,,religia este o problemǎ personalǎ”. Cei sǎraci cu duhul cred cǎ aceste cuvinte sunt raționale și inofensive, dar devin pradǎ sigurǎ ȋn capcana pregǎtitǎ. Trebuie sǎ explicǎm ce anume semnificǎ aceste cuvinte, care este sensul atribuit lor. Prin cuvintele ,,religia este o problemǎ personal” se dorește discreditarea ideii de religie și acreditarea ȋn schimb a ideii cǎ fiecare se poate gândi la religie CÂND și CUM dorește: sǎ creadǎ sau sǎ nu creadǎ, sǎ adere la o credințǎ sau la alta. Naivul ascultǎ și nu vede ȋn aceste cuvinte nimic rǎu, desi, de fapt i se propovǎduiește negarea lui Dumnezeu, i se spune cu viclenie cǎ nu are nevoie de religie. Ce este religia?

,,Ȋn sens larg, religia este credința ȋn existența lui Dumnezeu, ȋn faptul cǎ Dumnezeu este CREATORUL nostru și STĂPÂNUL lumii. Religia ne ȋnvațǎ cǎ Dumnzeu a creat cerul și pǎmântul, cǎ tot ce avem ne-a fost dat de El. Religia ne ȋnvațǎ și cǎ viața omului nu se rezumǎ doar la existența pǎmânteascǎ, ci este veșnicǎ. Prin urmare, Domnul Dumnezeu este Stǎpânitorul nostru, care are drepturi asupra noastrǎ și ne-a dat legi cǎrora trebuie sǎ ne supunem”.

1.2. Factori concreți ai educației religioase

,,Prin voia Creatorului, numai omul a fost ȋnzestrat cu suflet hărăzit veșniciei, cu rațiune, sentiment și voință, funcțiuni care pot fi educate ca atare, realizȃndu-se limbajul articulat, gȃndirea logică, afectivitatea superioară și voința autonomă. Numai omul este persoană, purtȃnd pecetea Chipului Lui Dumnezeu, Treime de Persoane. Iar educația este posibilă numai acolo unde se pot dezvolta relații personale reciproce”.

Factori generali ai educației

Din perspectiva psihologică, educativă și genetică, pedagogia deține trei factori generali ce caracterizează personalitatea umană: Ereditatea, Mediul și Educația.

EREDITATEA – reprezintă totalitatea trăsăturilor anatomice, psihologice și fiziologice ce au fost primite prin intermediul genelor de la generațiile precedente. Ȋnsă din punct de vedere bisericesc, niciun om nu trebuie să-și facă griji prea mari cu privire la posibilitatea de a se naște cu ȋnclinație prea accentuată spre vicii sau un alt fel de potențare negativă, deoarece atȃt timp cȃt un om se află ȋn Biserică și participă la Sfintele Taine este protejat de exacerbarea acestor ȋnclinații.

Ca o asemănare, așa cum păcatul strămoșesc este anulat prin Taina Sfȃntului Botez, așa și ȋnclinațiile negative se domolesc și ȋntr-un final se sting de tot atunci cȃnd individul decide să participe ȋntr-un mod liber-consimțit la activitatea Bisericii.

MEDIUL – spațiul ȋnconjurător sub toate aspectele sale reprezintă locul ȋn care individul se naște, se dezvoltă, muncește și atinge potențialul personal. Mediul se poate caracteriza din mai multe perspective:

Mediul natural (al condițiilor regiunii respective);

Mediul ecologic (al aerului și apei consumate);

Mediul psiho-social (totalitatea indicatorilor sociali, istorici, culturali și religioși);

EDUCAȚIA – ca și termen global reprezintă elementul care stă la baza transmiterii informațiilor și obiceiurilor de la o generație la alta cu scopul declarat de conviețuire armonioasă a indivizilor ȋn societate.

Factori speciali ai educației religioase

Dumnezeu – factor și izvor veșnic al educației

,,Plecȃnd de la idea că „Educația este Dumnezeu” se merită menționat că toți oamenii implicați ȋn procesul educațional ar trebui să conștientizeze necesitatea prezenței Lui Dumnezeu ȋn actul lor. Spun acest lucru deoarece vedem ȋn ,,civilizația occidentală” un model educațional relativist și care, ȋn esență, este unul fără Dumnezeu, model care, ȋn ultimă instanță este responsabil de ,,viciile” lumii acesteia. De aceea astăzi avem aceste ,,activități comune” ale tinerilor educați din ȋntreaga lume:

Libertinaj sexual – care a dus la consumul tot mai mare de pornografie și la dezbatere pe tema legalizării prostituției;

Consumul de droguri, tutun și etnobotanice printre elevi și studenți de la vȃrste fragede;

Obligativitatea frecventării orei de Religie.,,

Toate viciile din rȃndul tinerilor plus aceste dezbateri legate de legalizarea prostituției și punerea sub semnul ȋntrebării a frecventării orei de Religie, ne duc cu gȃndul la faptul că acești tineri și-au pierdut reperele morale creștinești, sau și mai grav, nu l-au avut deloc pe Dumnezeu atȃt la ȋnceputul cȃt și pe parcursul educației lor.

De aceea astăzi modelul vestic promovat tot mai intens de mass-media este un model aflat ȋn pragul colapsului, pentru simplul motiv că nu l-a avut și ȋncă nu ȋl are pe Dumnezeu ca și geneză a educației sale.

Familia creștină – reprezintă pentru societate fundația pe care s-a constituit orice comunitate, regiune sau stat puternic și totodată ȋmpreună cu iubirea proniatoare a Lui Dumnezeu, familia poate fi considerată prologul educației religioase din Romȃnia.

Un alt motiv pentru care familia creștină poate fi considerată un element special al educației religioase este că ȋn interiorul acesteia copilul află pentru prima dată cum să se ȋnchine, să citească rugăciuni, să asculte povestiri creștine și nu ȋn ultimul rȃnd aici privește pentru prima oară imaginea personificată a Lui Dumnezeu și a sfinților săi cu ajutorul icoanelor. Printre caracteristicile de bază ale familiei creștine amintesc următoarele atribute autentice:

Iubirea necondiționată și unitatea trebuie să se reflecte continuu; (atȃt părinții față de copii și copiii față de părinți, pe de-o parte, cȃt și copiii ȋntre ei și părinții unul față de celălalt, pe de altă parte);

Ȋn familia creștină trebuie să domnească egalitatea ȋntre soți (ȋn capitolul 5 al Epistolei către Efeseni Apostolul Pavel transmite bărbaților ,,Iar vouă, bărbaților vă poruncesc să vă purtați ȋnțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe!”, ȋndemnȃnd astfel bărbații sǎ ofere femeilor locul pe care acestea ȋl merită, acela de egalitate cu bărbatul).

Familia creștină trebuie să-și propună ca scop principal nașterea și educarea copiilor; (astfel ei ȋși vor ȋnmulți neamul respectȃnd porunca Lui Dumnezeu ,,creșteți și vă ȋnmulțiți și stăpȃniți pămȃntul!” și totodată vor afla sprijin emoțional și material la bătrȃnețe).

Biserica – reprezintă instituția cea mai importantă a statului creștin deoarece e singura instituție care și-a continuat și ȋncă ȋși continuă prezența activă ȋn comunitatea statului respectiv. Biserica asigură individului ȋncă de la naștere o protecție spirituală manifestată la ȋnceput prin Sfintele Taine ale Botezului, Mirungerii și Ȋmpărtășaniei, iar mai tȃrziu Biserica asigură și o protecție informațională prin intermediul catehezei și al dialogului aplicat dintre duhovnic și enoriaș.

Școala – ca și componentă exponențială a educației religioase, școala presupune ȋn primul rȃnd un profesor cu reale abilități de catehizare a elevilor, un elev impulsionat de ȋnvățare și ȋnsușire practică a noțiunilor și conduitei dezibabile din punct de vedere moral-religios și nu ȋn ultimul rȃnd o unitate școlară cu politici educaționale ȋndreptate spre tradițiile și crezurile romȃnești autentice.

Capitolul 2

Biserica – centrul pedagogiei creștine

Biserica a reprezentat ȋncă de la ȋnceputurile existenței sale un spațiu pedagogic pentru oamenii de toate vȃrstele, ȋnsă aceste vremuri contemporane implică probleme din ce ȋn ce mai diversificate, iar Biserica este datoare să le ȋnfrunte pentru beneficiul copiilor săi.

Evident, pentru Biserica Ortodoxă, prioritatea printre credincioșii ei este salvarea sufletului lor, adică pregătirea ȋncă din viața aceasta a vieții de dincolo; termenul de ,,pregătire” de mai sus relevă printre altele și conceptul de ,,misionarism” pe care mulți dintre preoții ortodocși ȋl desfășoară .

Precizǎm ȋn paragrafele precedente despre vremurile contemporane pe care le trăim, vremuri care, mai mult ca niciodată, ȋi ,,provoacă” pe slujitorii Bisericii la o misiune pedagogică mai concretă printre enoriașii săi, atȃt printre credincioșii practicanți, cȃt și printre ceilalți credincioși.

Spun acest lucru deoarece ȋnsǎși Sfȃnta Scriptură ne transmite un sfat folositor cu privire la cum putem rezolva situațiile unor oameni cu probleme, situații care la prima vedere, ȋn lumea laică ar putea părea fără probleme: ,,mergeți și arătați-l preoților!”.

Ȋn acest capitol am să reliefez succint forma de pedagogie spirituală la care este chemată Biserica prin slujitorii ei.

Un alt aspect al prezentului capitol este dat de valoarea inestimabilă a cuvintelor Sfinților Părinți, care indiferent de perioada ȋn care au trăit, au cuvinte și ȋnvățături mai actuale ca niciodată.

,,Și dincolo de faptul că mulți dintre acești sfinți aveau origine nobilă și ar fi putut să fie folositori ȋn lume, căci cunoșteau foarte bine ȋnțelepciunea cea lumească precum și ȋnvățătura creștină, precum au fost Sfȃntul Arsenie cel Mare, cuviosul Ioan Scărarul, cuviosul Nil, totuși se lepădau de părinți, averi, cinste și toate cele bune ale lumii și se retrăgeau ȋn mănăstiri și ȋn locuri necălcate de om, avȃnd o singură grijă: cum să placă prin ascultarea lor lui Dumnezeu, prin ȋnstrăinarea lor de lume și prin ȋndelunga lor smerire și astfel prin ascultarea față de părinții ȋncercați și neȋncercați deprindeau filosofia cea cerească, căci aceasta, bineȋnțeles, nu se dobȃndește prin ȋnsușirea ȋnțelepciunii acestui veac, ci prin biruința ȋmpotriva patimilor și prin tăierea voii proprii.”

2.1. Biserica – instituția divino-umană fundamentală:

Din punct de vedere educațional, Biserica poate fi asemănată cu o familie creștină, și cum ȋn orice familie se pun bazele educației religioase, rezultă prin extrapolare că Biserica reprezintă instituția divino-umană fundamentală oricărei societăți.

La nivel planetar ,,Biserica este una pentru că Hristos este unul, pentru că Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul lui Hristos. Ȋn ,,capul Hristos” se deschide orizontul infinității lui Dumnezeu și prin El trupul Bisericii primește putere de viață și de iubire unificatoare din această infinitate. Relația aceasta a fiecărui credincios cu Hristos ȋn cadrul trupului Său face posibilă comuniunea ȋntre credincioși.”

Biserica pe care noi o percepem la nivel fizic, reprezintă doar partea materială a Bisericii ȋn profunzimea ei, ȋnsă la nivel spiritual (superior) Biserica ȋn plinătatea ei (sobornicitatea) este compusă din toți fiii ei botezați (mai mult sau mai puțin practicanți).

Astfel, avȃnd ȋn vedere că noi toți suntem fiii Bisericii Celei Una, ar trebui să ținem cont că educația religioasă nu se face numai cu copiii noștri sau cu elevii noștri, ci se face pretutindeni. Eu conchid că orice om, mai mult sau mai puțin ȋnvățat, dacă s-ar sili să-l ȋmbunătățească pe cel de lȃngă el și ȋn special pe copii și tineri, atunci lumea asta plină de materialism și consumerism, s-ar schimba ȋn bine.

,,Biserica este ȋntemeiată de Hristos, ȋn Care a culminat și s-a concentrat Revelația de acte și cuvinte. Dar Revelația continuă să se completeze ȋn ea, ȋn partea ei referitoare la forma ȋn care ea se poate cristaliza ca uniune a credincioșilor cu Hristos, adică ȋn forma structurilor ei esențiale, organic legate de conținutul Revelației, ca aplicarea cea mai adecvată a ei. După aceea Biserica rămȃne mediul ȋn care se aplică pȃnă la sfȃrșitul lumii Revelația și prin care se dăruiește puterea mȃntuitoare a lui Hristos prin Duhul Sfȃnt, ca mediu ȋn care unii oameni cer și primesc pe Hristos și cresc ȋn El și se conformează Lui ca model.”

Un alt motiv pentru care Biserica este fundamentală pentru orice societate care se dorește a fi durabilă și conformǎ legilor lui Dumnezeu, este acela că Biserica mărturisește Adevărul ȋn termeni potriviți cu fiecare epocă, dar fără a-i modifica semnificațiile scripturistice sau pe cele conforme cu Sfinții Părinți.

2.2. Temeiuri biblice:

Din punct de vedere biblic, pentru a păstra nealterată Sfȃnta noastră Tradiție Ortodoxă ȋn procesul educației religioase interpretăm pasajele biblice numai din perspectiva Sfinților Părinți.

Dumnezeu S-a descoperit oamenilor ,,ȋn multe rȃnduri și ȋn multe feluri” (Evrei 1:1), dȃndu-le acestora ȋnvățătura necesară mȃntuirii, ȋnvățătură care s-a păstrat nealterată ȋn Sfȃnta Scriptură și ȋn Sfȃnta Tradiție. Și pentru că ȋn Sfȃnta Scriptură nu sunt scrise ,,toate cȃte a făcut Iisus” (Ioan 20, 30-31), Biserica s-a preocupat să păstreze și ȋnvățătura nescrisă, astfel luȃnd naștere Sfânta Tradiție.

Citatul de bază pe care măcar ar trebui să-l folosească (dacă nu, să fie primordial) teologii ortodocși de pretutindeni consider că ar putea fi cel folosit de Sfȃntul Apostol Pavel ȋn cea de-a doua sa epistolă către Tesaloniceni:

,,Fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați ȋnvățat fie prin cuvȃnt, fie prin epistola noastră” (II Tesaloniceni 2, 15), tocmai pentru ca tinerii noștrii ortodocși să opună rezistență ȋn fața atacurilor occidentale de a ne dilua .

Un alt temei biblic este ȋnsuși Cuvȃntul Mȃntuitorului adresat apostolilor săi: ,,Mergȃnd, ȋnvățați toate neamurile botezȃndu-le ȋn Numele Tatălui, al Fiului și al Sfȃntului Duh!”.

Dascălii, ȋn misiunea lor importantă pe care o ȋnfăptuiesc față de copii, ar putea să le ,,traducă” pasajul scripturistic de mai sus astfel: să găsiți orice conexiune de tip creștin-ortodox indiferent de profesia pe care o veți alege ȋn viață! Pentru că Dumnezeu poate fi găsit și ȋn artă și ȋn biologie și ȋn științe sociale, absolut oriunde și depinde numai de voi de a ,,fi unul sau doi ȋn Numele Lui”, tocmai pentru a-l avea și pe Dumnezeu cu voi.

Știută este sintagma ,,Cine n-are Biserica de mamă, nu poate avea pe Dumnezeu de tată!”, dar dacǎ un preot ar spune aceste cuvinte unor oameni sau copii mai neȋnvățați, ar reieși printr-o logică elementară că cei ce nu merg la Biserică nu ȋl au pe Dumnezeu de tată, iar ca să se evite acest lucru, ar fi de dorit ca atunci cȃnd se purcede la o formă de educație religioasă folosindu-se citatul de mai sus, să se folosească și explicații suplimentare. Toți oamenii, atȃt timp cȃt sunt ȋn viață sunt fiii lui Dumnezeu; de aceea și menționăm acest lucru ȋn Rugăciunea domnească ,,Tatăl nostru, Care ne ești ȋn Ceruri…”, ȋnsă diferența care trebuie menționată este că din toți acești fii ai lui Dumnezeu, unii merg la biserică, iar alții nu frecventează biserica.

Trebuie spus acest lucru deoarece e bine să evităm să fim pricină de deznădejde pentru anumiți oameni, care auzind sintagma de mai sus, ar putea să considere că dacă nu frecventează biserica, ei gata, nu mai sunt fii ai Lui Dumnezeu și astfel ar cădea ȋntr-o capcană foarte subtilă a diavolului.

Ȋnsă pe de altă parte, noi teologii, vrem ˶ca toți oamenii să vină la cunoștința adevărului , ȋnsă suntem conștienți că acest lucru se va realiza ȋntr-o măsură mai mică sau mai mare.

Practic, ,,reușita orei de religie ține de modul ȋn care fiecare profesor de Religie ȋși asumă misiunea. Profesorul de Religie are misiunea de a iniția copiii și tinerii ȋn credință prin realizarea comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii ȋn orizontul desăvȃrșirii ȋn Biserică.”

2.3. Temeiuri patristice

Din scrierile Sfinților Părinți, consider că ȋn ceea ce privește educația religioasă un element important ar fi să le relatăm tinerilor diferitele provocări (prigoane, tentative de apostazie, atacuri ale ereziilor) pe care le-a ȋntampinat Biserica noastră și pe care ȋncă le ȋntȃmpină, tocmai pentru a le putea insufla prin puterea exemplului tipul de comportament la care suntem cu toții chemați.

Un cuvȃnt deosebit privind educația religioasă spune că:

,,Rolul dascălilor ȋn formarea copiilor și a tinerilor a fost și rămȃne fundamental, dar educația nu trebuie să tindă numai la faptul de a transmite o serie de cunoștințe fără conținut. Formarea deprinderilor morale și modelarea caracterului copiilor și tinerilor este de o importanță certă ȋn actul educațional. Profesorul formează și modelează nu numai mintea tinerilor, ci și sufletul lor.”

Descoperirea dumnezeiască ne arată că Mȃntuitorul este Capul Bisericii, iar Biserica este trupul Lui, cum ne ȋnvață Sfȃntul Apostol Pavel: ,,…și L-a dat pe El cap Bisericii care este trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate ȋntru toți” (Efeseni 1, 22-23) ,,trupul lui Hristos” sau ,,Trupul Domnului” este reperul veridic al mȃntuirii noastre, adică al ȋntrupării Fiului lui Dumnezeu.

Biserica ȋn chip văzut a luat ființă prin Pogorârea Sfântului Duh asupra Apostolilor ,la Cincizecime. Ȋn chip nevǎzut, Biserica s-a ȋntemeiat prin rǎstignirea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, pe Cruce, pentru a rǎscumpǎra omenirea din pǎcate.

Hristos S-a răstignit pentru noi cu Trupul, pentru ca prin Ȋnvierea Sa, ,,să ridice steagul” (Isaia 5, 26) ,,pentru a aduna pe sfinții și credincioșii lui, fie din iudei, fie din păgȃni, ȋntr-un singur trup al Bisericii lui”.

Părinții apostolici ne ȋnvață că Biserica a fost ȋntemeiată de Mȃntuitorul Hristos, Care este Capul Ei, iar credincioșii formează Trupul ei. De aceea Sfȃntul Ignatie numește Biserica ,,trup al lui Hristos”, iar pe El ,,Cap al acestui trup”, ,,prin Cruce, prin patima Sa Hristos va cheamă să fiți mădulare ale Lui. Nu poate Capul să se nască fără mădulare”.

Biserica – a fost zidită înaintea tuturor lucrurilor și lumea a fost zidită pentru ea. Ideea despre crearea ei de către Dumnezeu se găsește dezvoltată mai larg la Herma ȋn lucrarea sa ,,Păstorul”. El ȋnfățișează Biserica ȋn chip simbolic cȃnd ca pe o bătrȃnă, cȃnd prin construirea unui turn. Vȃrsta Bisericii e redată de El ȋn chipul următor: ,,Fraților, un tȃnăr frumos mi-a făcut ȋn somn următoarea descoperire zicȃndu-mi ,,Cine socotești că este bătrȃna de la care ai primit cartea?”, ,,Sibilea” am zis eu. Te ȋnșeli, nu este ea, mi-a răspuns acela. –Dar cine?, am ȋntrebat-o eu. – Biserica, răspunse el. L-am ȋntrebat apoi: -Pentru ce-i bătrȃna? – Pentru că, răspunse el, a fost creată mai ȋnainte de toate. De asta e bătrȃnă și pentru biserică a fost creată lumea”.

Vechimea Bisericii e atestată și de Scrisoarea a II-a a lui Clement Romanul care face deosebire ȋntre Biserica cea dintȃi, spirituală, zidită mai ȋnainte decȃt Soarele și luna și Biserica văzută:

,,Biserica cea dintȃi, cea duhovnicească, a fost creată ȋnainte de Soare și lună, nu este din timpul de acum, ci de mai ȋnainte; Biserica de pe pămȃnt, Biserica cea vie este trupul Lui Hristos. Biserica cea duhovnicească s-a arătat ȋn trupul Lui Hristos”.

Trupul Mȃntuitorului e prezent ȋn Biserică cu fiecare Sfȃnta Euharistie sau Ȋmpărtășanie. Sfȃntul Ignatie susține că Trupul euharistic ,,e Trupul Lui Hristos, Trupul care a pătimit pentru păcatele noastre” din următoarele considerente:

– pentru că Mȃntuitorul a ȋntemeiat o singură Biserică (Matei 16, 18), nu mai multe;

– pentru că Biserica are un singur Cap, pe Iisus Hristos;

– pentru că ea a fost ȋnfățișată ca o mireasă a Lui Hristos (Efeseni, 5: 27), ca o turmă (Ioan, 10: 16 si 21: 5);

Biserica este Una prin Credință, viață duhovnicească, cult și conducere. Părinții Apostolici mărturisesc fără ȋncetare unitatea Bisericii. ,,Păstorul” lui Herma susține că, deoarece e o singură pecete a darului Duhului Sfȃnt, o singură cugetare, o singură minte, o singură credință și o singură dragoste, clădirea turnului, adică a Bisericii, are o singură culoare, ca a Soarelui.

De asemenea, autorul Didahiei cuprinde acest fragment din rugăciunea euharistică a vremii sale: ,,după cum această pȃine frȃntă era răspandită pe munți și fiind adunată, a ajuns una, tot așa să se adune Biserica Ta de la marginile lumii ȋn ȋmpărăția Ta.”

Biserica este o unitate alcătuită din episcopi, preoți, diaconi și credincioși. Unitatea aceasta o dă Hristos, care e unit cu Biserica, așa cum este unit El cu Tatăl:

,,dacă Eu am avut o legătură cu aceasta, cu episcopul vostru, nu omenească ci duhovnicească, ci cȃt mai mult vă fericesc pe voi că sunteți atȃt de uniți cu El, cum e unită Biserica cu Iisus Hristos”.

Fără de episcopi, preoți și diaconi, nu se poate vorbi de Biserică. Episcopul este ȋn locul lui Hristos, preoții ȋn locul soborului apostolilor, iar diaconilor li s-a ȋncredințat slujirea. Preoții sunt uniți cu episcopul cum sunt unite coardele cu chitara. De asemenea, credincioșii trebuie să se supună episcopului și preoților, să nu facă nimic fără episcop. Sfȃntul Clement Romanul, Sfȃntul Ignatie, Sfȃntul Policarp și alții mărturisesc cele 3 trepte ale ierarhiei și susțin că fără aceasta nu este biserică.

2.4. Biserica și Școala

Educația este un fenomen necesar ȋn vederea definitivării personalității tinerilor, ȋnsă mai presus de orice putere și inspirație care ne vin de la cunoașterea științifică, stă harul Lui Dumnezeu și puterea Lui de a le aduce pe toate la suprafață, la cunoaștere.

,,Predarea Religiei ȋn școală ȋnseamnă, odată cu ȋndeplinirea obiectivelor strict pedagogice, desfășurarea unei misiuni speciale a Bisericii și ȋn spațiul educațional școlar, din care a fost obligată să iasă ȋn vremea comunismului ateu, de prea tristă amintire”.

Spre deosebire de perioada de ȋnainte de 1989 cȃnd ateismul era ,,oficial”, astăzi așa-numita societate ,,modernă” și secularizată a ȋncercat și ȋncearcă tot timpul să creeze o graniță care să-l ȋndepărteze pe om de Dumnezeu. De aceea astăzi se impune nevoia stringentă a catehizării tinerilor cu ajutorul orei de Religie, deoarece ȋntreaga lume străbate o criză morală accentuată.

,,Ar putea să obiecteze cineva că pentru a preda unele noțiuni generale de Religie, mai ales copiilor mici, nu este nevoie de erudiție ȋn cȃmpul catehetic-pedagogic-psihologic, ci de un minim de cunoștințe teologice și de bunavoință. O astfel de obiecție este total neavenită”.Dacă ne gȃndim la cȃte examene trebuie să participe un profesor ȋnainte de a preda Religie, ȋnsă pe lȃngă cantitatea mare de informații pe care este necesar să o dețină un dascăl de Religie, acesta trebuie să aibă ȋn ,,portofoliu” și alte calități, astfel ȋncȃt meseria sa să devină vocație. Aici vorbim de:

– răbdare – necesară pe durata ȋnsușirii cunoștințelor de către elevi;

– empatie – pentru oferirea celor mai potrivite sfaturi și ȋncurajări pentru diferitele situații cu care se confruntă elevii;

– moralitate, și nu numai.

Așadar, relația dintre Biserică și Școală este o relație fructoasă și de perspectivă cu condiția ca dascălul de Religie, care reprezintă intermediul acestei relații, să aibă pe lȃngă pregătire profesională și acel ,,ceva” necesar pentru a fi bine perceput de către copii.

,,Credem că apropierea tot mai mare a tinerilor de Biserică din ultimii ani se datorează ȋn bună parte și orei de Religie. Dar nu numai a tinerilor, ci și a altor categorii de vȃrste. Este de-a dreptul ȋncurajator să auzi că majoritatea copiilor frecventează orele de Religie, că foarte mulți dintre ei sunt duși de către profesorii acestei discipline la biserică pentru a se spovedi și ȋmpărtași, luȃnd parte la Sfȃnta Liturghie ȋn duminici și sărbători, precum și la alte slujbe care se săvȃrșesc peste săptămȃnă. Dar și mai impresionantă este mărturisirea unor părinți, frați, bunici etc., care ne spun că vin acum la biserică, după un absenteism ȋndelungat, ȋn urma insistențelor copiilor și nepoților care fac Religia la școală.”

2.5. Biserica și Familia

Dumnezeu este ȋn obârșia tuturor lucrurilor, iar prin lucrările Sale este ȋn toate. Nici un folos nu vine din lucrarea omului fără ȋnrȃurirea de sus. Fiecare dintre noi este ajutat de celălalt ȋn mod providențial, iar forma cea mai binecuvȃntată și cunoscută de ȋntr-ajutorare este familia.

Ȋn cadrul acesteia, ,,prin iubirea pe care o dovedim, reușim să pătrundem ȋn adȃncul de taină al sufletului celuilalt, care, la rȃndul lui, prin dragostea demonstrată, ȋși face loc și este primit ȋn tainele sufletului nostru”.

Ȋn cadrul familiei și implicit ȋn cadrul iubirii necondiționate nu trebuie să ne ȋngrijim numai de ale noastre, ci mai cu seamă trebuie să ne ȋngrijim de ale celor de lȃngă noi; ȋn cadrul familiei creștine autentice avem de-a face cu o jertfă de zi cu zi prin spiritul de sacrificiu de care trebuie să dam dovadă tocmai pentru a nu deteriora odată cu trecerea timpului ceea ce s-a clădit inițial.

Referitor la grija pentru familia creștină, Sfȃntul Clement Romanul are următoarele sfaturi: ,,Să ȋnvățăm pe tineri ȋnvățătura fricii de Dumnezeu, iar pe soțiile noastre să le ȋndreptăm spre ce este bun. Să arate purtarea cea vrednică de iubire a castității, să sădească voința cea curată a blȃndeței lor, să facă prin tăcere cunoscută bunătatea limbii lor și să-și arate dragostea lor, nu după simpatii, ci să ofere tuturor cu cuvioșie, ȋn chip egal, celor ce se tem de Dumnezeu. Copiii noștri să aibă parte de creșterea cea ȋntru Hristos; să ȋnvețe ce putere are smerenia ȋnaintea lui Dumnezeu și ce poate dragostea curată ȋn fața lui Dumnezeu; să ȋnvețe că bună și mare este frica de Dumnezeu și că mȃntuie pe toți cei care trăiesc cu cuvioșie ȋn Dumnezeu, cu cuget curat”.

Țelul vieții credincioșilor ce și-au ȋntemeiat familii este să ajungă să se ȋmbunătățească cȃt mai mult, să tindă ȋmpreună cu toata familia spre divinitate prin lucrarea virtuților. Acest gen de urcuș se aseamănă cu urcușul pe muntele Tabor, căci acolo sus ne așteaptă Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu brațele deschise.

Ȋn cadrul acestei lucrări a urcușului duhovnicesc ,,ȋn viața de familie se implinesc cuvintele Mȃntuitorului: ,,…unde sunt doi sau trei adunați ȋn numele Meu, acolo sunt și Eu ȋn mijlocul lor” (Matei 18, 20). Și deși doi sau trei credincioși pot fi adunați și ȋn afara uniunii matrimoniale, totuși, unirea ȋn numele Domnului a două persoane de sex opus, care se iubesc, constituie, fără ȋndoială, fundamentul familiei ortodoxe. Dacă ȋn centrul familiei nu este Hristos, ci altcineva sau altceva (dragostea noastră, copiii, profesia, cariera, interesele politice), atunci nu putem vorbi despre această familie ca despre una creștină. Ȋn acest sens, familia nu este prejudiciată. Familia autentic creștină este acea uniune a soțului, soției, copiilor, părinților, ȋn care relațiile din interior se construiesc după chipul unirii ȋntre Hristos și Biserică.”

Din curăție se naște iubirea, iar din iubire alte mii de bunătăți. Iubirea este temelia căsătoriei, iar căsătoria este pecetea iubirii. Orice iubire este extatică, nepermițȃnd celor care iubesc să-și aparțină lor, ci celor pe care ȋi iubesc. Deci, dacă doi nu se fac unul, nu vor face pe cei mulți. Iscusința lui Dumnezeu a despărțit pe unul (Adam) ȋn doi (Adam și Eva). Unul nu este ȋn realitate unul, ci jumătatea ȋntregului. A făcut pe unul din celălalt și pe aceștia doi i-a făcut unul, căci soțul și soția nu sunt doi, ci o singură ființă omenească. Devin un singur trup așa cum ai lua aurul cel mai curat și l-ai amesteca cu alt aur curat.

Așadar, căsătoria este bună pentru că ȋl menține pe om ȋn curăție și-l ȋmpiedică să cadă ȋn desfrȃnare. Căsătoria este un dar de mare preț al lui Dumnezeu. Ea a fost permisă pentru a nu ne depăși limitele. Căsătoria există pentru ca patima să fie redusă la o legătură legitimă. Omul ȋnainte de căsătorie cunoaște viața doar din afară; abia după căsătorie pătrunde ȋn profunzimea ei, prin intermediul personalității altcuiva. Rodul iubirii este copilul – o punte ȋntre bărbat și femeie, astfel că toți trei: bărbat, femeie și copil devin unul singur. Acum putem spune că Sfȃnta Treime ȋși are reflectare ȋn această familie.

,,Armonia dintre femeie și bărbat păzește viața noastră a tuturor și susține lumea ȋntreagă, căci precum se prăbușește ȋntreaga clădire dacă se clatină temelia, tot astfel se dă peste cap toată nădejdea noastră dacă soții trăiesc ȋn neȋnțelegere”.

Harul primit ȋn Sfȃnta Taină a Cununiei, ȋi ajută pe tinerii căsătoriți să-și poată ȋndeplini ȋndatoririle căsniciei: ajutorul reciproc pentru mântuire, nașterea de prunci și ferirea de desfrȃnare. Pentru ca Harul Duhului Sfȃnt să producă aceste efecte, trebuie ca cei ce se cunună să nu fie pătați de păcatele de moarte (curvie, avort, perversiuni sexuale etc). Se cere să fie ȋntr-o deosebită stare de curăție sufletească și trupească. Pentru dobȃndirea acestei curății este bine ca mirii ȋmpreună cu nașii lor să se spovedească, să se ȋmpărtășească și să participe la Sfȃnta Liturghie din Ziua nunții.

,,Protejarea căsniciei ȋn fața oricărui necaz sau ispita care ar putea să o afecteze constituie o temă predilectă ȋn scrierile hrisostomice. Păcatul adulterului și problema divorțului fără motive serioase sunt tratate ȋn amănunt de Sfȃntul Ioan Gură de Aur, la fel cum este tratată, ȋn egală măsură și problema ascezei auto-impuse asupra relațiilor conjugale, atunci cȃnd unul dintre soți alege să se ȋnfrȃneze fără a avea acordul celuilalt. Aici, Sfȃntul Ioan Gurǎ de Aur dă dovadă de dreaptă socoteală, recomandȃnd ca aceste dorințe ascetice să lase loc ȋnțelegerii conjugale, pentru a nu conduce la distrugerea armoniei ȋntre soți și ȋmpingerea celui mai slab la comiterea păcatului adulterului”.

2.6. Tinerii – prioritate misionară a Bisericii:

Sfȃntul Ioan Gurǎ de Aur ne spune referitor la tinerii căsătoriți următoarele: ,,Cȃnd este ȋnțelegere ȋntre femeie și bărbat, cȃnd este ȋntre ei pace și legătura dragostei, toate le merg din plin. Nu pot cădea pradă uneltirilor, pentru că sunt ȋntăriți de un zid mare și puternic, adică de ȋnțelegerea lor cea după Dumnezeu. Ȋnțelegerea aceasta ȋi face mai tari ca diamantul, ȋnțelegerea aceasta ȋi face mai puternici ca fierul, ȋntelegerea aceasta ȋi ajută mai mult ca bogația, ȋnțelegerea aceasta ȋi ridică la cea mai ȋnaltă strălucire; ȋnțelegerea aceasta le pricinuiește cu ȋmbelșugare mare și bună-voința cea de la Dumnezeu. Deci să nu socotim, vă rog, ceva mai de preț ca ȋnțelegerea aceasta, să facem totul, să ne străduim cȃt putem ca să fie liniște și pace ȋn casele noastre. Atunci copiii născuți ȋn astfel de case vor fi la fel de virtuoși ca și părinții lor, iar slugile vor merge pe urmele stăpȃnilor; peste tot va ȋnflori virtutea, iar fericirea ȋn casă va fi mare.” și consider că orice cateheză a preoților ar trebui să ȋnceapă cu acest citat atunci cȃnd le vorbesc tinerilor ce și-au ȋnceput viața ȋn cadrul căsniciei.

Pe de altă parte, profesorii de Religie ar putea să efectueze o catehizare preventivă cu elevii de liceu, vorbindu-le despre frumusețea respectării partenerului de viață și a unei căsătorii timpurii. Ȋn procesul deosebit de important al educației religioase a tinerilor ,,trebuie să fim atenți la ceea ce se spune și se face ȋn jurul nostru. Capcane de tot felul se află ȋntinse pretutindeni, spre pieirea sufletelor. Trebuie să luăm la timp toate măsurile pentru a nu ȋnghiți momeala pe care o aruncă ȋn tot locul dușmanii mȃntuirii oamenilor; trebuie să se ferească mai ales oamenii cu suflet simplu (cum sunt copiii), care nu știu să recunoască otrava ascunsă ȋn vorbele mieroase ale dușmanilor lui Dumnezeu”.

Pe de altă parte, e imperativ necesar să le transmitem elevilor și studenților faptul că educația religioasă este un element pe termen lung al educației lor generale. De fapt, viața pămȃntească a oricărui om se compune dintr-o serie de scopuri omenești provizorii, puse cap la cap. Unele sunt pe termen lung, altele pe termen scurt, și cei mai mulți dintre oameni se lasă ȋnșelați de idealuri mărunte, scopuri nesemnificative. Dacă privim ȋn jurul nostru, vedem oameni care consideră că scopul vieții lor este creșterea și educarea copiilor. Creșterea și educarea copiilor nu este un scop ȋn sine, ci o ȋndatorire sfȃntă a părinților.

,,Lucrul asupra copilului, ca bază a educației, a fost dat ca bază evreilor ȋn scrierile Vechiului Testament: ,,Ceartă pe fiul tău și fă-l să lucreze, ca să nu se poticnească ȋntru rușine” (Sirah 30, 13); Așadar, ,,e nevoie de multă muncă și luptă ȋn procesul educației copiilor, atȃt pentru ,,cei mari”, cȃt și pentru ,,cei mici”, pentru că ,,puținul” crește ȋn ,,mai mult” și dacă ,,peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune” (Matei 25, 21).

Un alt tip de abordare pe care o consider relevantă ȋn catehizarea tinerilor este despre faptul că Dumnezeu ne trimite o cruce de dus ȋn funcție de puterea noastră, a fiecăruia.

Dumnezeu, de asemenea ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai mare decȃt cea cu care le primim noi; e nevoie să le spunem tinerilor că ei sunt capabili să treacă peste greutățile vieții, indiferent de natura lor, tocmai pentru a preveni cǎderea lor ȋn deznădejde, depresie, anxietate, cu toate repercursiunile ce derivă de aici.

Totodată, ar fi benefic să le relatăm cuvȃntul de mare preț al Sfȃntului Ioan Gură de Aur pe acest subiect al greutăților vieții: ,,Ȋnainte de a-ți trimite crucea pe care o duci (necazuri, nevoi, boli, suferință), Dumnezeu a privit-o cu ochii săi preafrumoși, a examinat-o cu rațiunea sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea sa neajunsă, a ȋncalzit-o cu inima sa cea plină de iubire, a cȃntărit-o ȋn mȃinile sale pline de afecțiune, ca să nu fie mai grea decȃt o poți duce. Și după ce a măsurat curajul tău, ți-a pus-o pe umeri. Deci o poți duce! Ține-o bine și urcă pe Golgota spre Ȋnviere!”.

CAPITOLUL 3

Activitatea educativă a Bisericii ȋn mediul social

De-a lungul secolelor, activitatea educativă a Bisericii nu s-a manifestat numai prin cuvinte de mare folos și prin misiune spirituală, ci și prin ajutoare materiale importante acordate diferitelor organizații aflate ȋn dificultate (cămine, fundații, azile, orfelinate, familii nevoiașe). Acest tip de ajutor manifestat față de oameni a luat ființă ȋn secolul IV odată cu așezămȃntul filantropic pe care credincioșii l-au numit Vasiliada, după numele Sfȃntului Vasile, așezămȃnt care cuprindea de fapt instituții de asistență socială: azil, ospătărie, casă pentru reeducarea fetelor decăzute moral, spital (și de leproși), școli tehnice. Ȋn interiorul acestui așezămȃnt, Sfȃntul Vasile le-a cladit celor apți de muncă anumite ateliere pentru a se putea ȋntreține așezămȃntul mai ușor.

Toate acțiunile sale de combatere a foametei de orice fel (trupească și sufletească) s-au concretizat de fiecare dată cȃnd mulțimile se adunau ȋn piețele Cezareei pentru a primi hrană materială, și pentru ca mai apoi, ȋn biserici, Sfȃntul Vasile să le vorbească despre cuvȃntul lui Dumnezeu.

Actele de caritate au existat ȋntotdeauna ȋn Biserică, ȋnsă Sfȃntul Vasile este cel care a organizat ȋn mod sistematic acest tip de acțiuni. Ulterior, Vasiliada a devenit modelul de inspirație pentru organizații similare din lume, deoarece, aproape pe lȃngă toate mănăstirile, se află cȃte o fundație de binefacere, culturi de viță de vie și unități de vinificație, livezi, și ȋn general terenuri agricole pe care le lucrează sau beneficiază oamenii cu atȃtea nevoi ai zilelor noastre.

Din punct de vedere teoretic, nu trebuie să uităm că la originea oricărui rău stă egoismul, iar activitatea umanitară pe care a practicat-o și o practică Biserica ne invită pe noi pe toți să reflectăm nu numai la oferirea unui ajutor concret celor ce au nevoie și să ȋndreptăm răul, ci ne obligă și la lepădarea ego-ului nostru interior, deoarece sunt foarte mulți oameni care, deși nu pot oferi nimic din punct de vedere material, pot oferi:

– prezența lor – pentru a contracara singurătatea multora;

– ȋncurajările lor – pentru a le da speranță celor deznădăjduiți, celor deprimați ș.a.m.d.;

E necesar să stȃrpim egoismul din rȃndul tinerilor (generației de mȃine) deoarece

,,alături de restul tineretului Europei, tineretul nostru se dezvoltă ȋn harababura spirituală și socială a epocii noastre. Prezența haosului său existențial poate fi simțit. Ȋntrebările lui existențiale: Pentru ce trăiesc? Ȋncotro merg? – nu numai că nu primesc un răspuns ȋn haosul contestației, al confuziei și rătăcirii orientate, dar de mai multe ori se pierd literalmente ȋn climatul general de viață relaxată și indiferență (akedie) care se ȋntinde tot mai mult și ȋn țara noastră”.

Un alt motiv pentru care activitatea umanitară a Bisericii trebuie să fie una perpetuă și ȋn continuă dezvoltare, este legat de recunoștința pe care o vor resimți cei ajutați față de Biserică odată cu trecerea timpului. Extrapolȃnd această activitate la nivel național, prin ajutoarele umanitare și socio-psihologice pe care le oferă, Biserica ȋși va asigura atȃt misionarismul cȃt și catehizarea practicǎ printre oameni.

,,Ȋn acest sens, Biserica a intensificat activitatea de catehizare individuală, precum și pastorația tinerilor prin Taina Spovedaniei. (…) O tabără la o mănăstire, sau numai cȃteva zile de experiență liturgică autentică, ȋntȃlnirea cu harul lui Dumnezeu ȋn locurile sfinte ale Ortodoxiei romȃnești sunt adevărate șanse ȋn parcursul creștin al unui tȃnăr”.

Suferința de orice fel, așa cum este astăzi prezentă ȋn lume sub multiplele ei forme, este o problemă mereu actuală, iar celor ce sunt mȃhniți din pricina lipsurilor, ar fi dezirabil să le transmitem ȋn mod constant că adevărata bogăție a vieții este dragostea, iar adevărata sărăcie este egoismul.

CAPITOLUL 4

Mijloace practice de catehizare ȋn Biserică

,,Ȋn fiecare parohie, ȋn afară de duminici și sărbători, se oficiază slujbe ȋn zilele de rȃnd, ȋn cele mai multe cazuri miercurea și vinerea și sȃmbătă seară. De obicei se săvȃrșesc acatiste, diverse sfințiri (ale apei, icoanelor, etc), Taina Sfȃntului Maslu și vecernii, slujbe la care se poate adăuga, la sfȃrșit, o scurtă cateheză care, dacă este bine ȋntocmită și susținută cu convingere, va aduce multă lumină și bucurie ȋn sufletele ascultătorilor și va atrage un număr tot mai mare de credincioși”.

Sigur că ar fi bine ca preotul ce ȋntreprinde cuvȃntarea la sfȃrșitul slujbei să țină cont cȃt se poate de mult de nivelul de ȋnțelegere al celor prezenți, de posibilitatea acestora de a se implica activ la rȃndul lor ȋn procesul atȃt de important al catehizării ȋn duh ortodox. Un alt element necesar cuvȃntului catehetic este acela al sincronizării cu nevoile sufletești și trupești ale credincioșilor din parohia respectivă.

De asemenea, o altă componentă importantă a catehizării este abordarea pe care trebuie să o aibă preoții față de copiii de 11-12 ani; un astfel de exemplu elocvent și foarte succinct ȋl regăsim ȋn broșura ,,Hristos ȋmpărtășit copiilor” ȋn care li se prezintă copiilor anumite citate scripturistice despre cum ar trebui ei să arate slava lui Dumnezeu:

<< AM VĂZUT LUMINA CEA ADEVĂRATĂ>>: ,,Și cuvȃntul S-a făcut trup și s-a sălășluit ȋntre noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr…și din plinătatea Lui noi toți am luat, și har peste har”. (Ioan 1, 14-16).

Sfȃnta Evanghelie după Ioan vorbește despre venirea ȋn lume a Mȃntuitorului ,,Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine ȋn lume”. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos, să aducă ȋn lume o nouă viață și lumina lumii, pentru ca ,,ȋntru El era viața și viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează ȋn ȋntuneric și ȋntunericul nu a cuprins-o.” (Ioan 1, 4-5). Iisus S-a făcut om pentru a lua asupra-Și toate păcatele noastre. Prin ȋnsăși moartea Lui pe cruce, El a omorȃt păcatele noastre. Dar, mai ȋntȃi, ni S-a arătat ȋntru slavă, ca să putem crede ȋn puterea și adevărul lui Dumnezeu.

Noi mărturisim adevărul lui Hristos la sfȃrșitul fiecărei Sfinte Liturghii, atunci cȃnd spunem: ,,Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei, Sfintei Treimi ȋnchinȃndu-ne, că Aceasta ne-a mȃntuit pe noi”.

Pe de altă parte, pentru adulți, subiectele catehetice generale ce pot fi abordate sunt:

– Sfȃnta Tradiție, Sfintele Taine, Cultul Maicii Domnului, Biserica, Sfinții, Sfânta Cruce, Sfintele Moaște etc. Ȋn același timp consider că ar fi nevoie și de cȃteva dintre subiectele de actualitate:

– elementele vătămătoare de suflet ale ,,religiei” New-Age cu ale sale concepții greșite: -reȋncarnarea; -bioterapia; plus

– obiceiurile ,,moderne” grave ca fecundarea ȋn vitro, eutanasia, clonarea, contracepția, avortul, divorțul etc.

Astfel, indiferent de durata unei catehizări, este foarte important ca la fiecare cuvȃntare săptămȃnală, preotul să țină un astfel de cuvȃnt de mare trebuință sufletului.

Ȋn ceea ce privește catehizarea familială, familia fiind asemănată cu ,,o mică Biserică”, aceasta poate lua ca exemplu cuvȃntul excepțional al Sfȃntului Ioan Gură de Aur:

,,…Ar trebui ca părinții să se sfătuiasca cu duhovnicul lor ȋn legătură cu fiecare copil, și de asemenea, să poată ȋmpărtăși cu alți părinți experiențele lor. De cum au ȋnceput să citească, copiii prefer uneori să-și facă rugăciunea singuri, la colțul icoanei din camera lor sau la cel al familiei”.

Pe lȃngă Biserică, o altă instituție ce ar putea și e necesar a ȋnfăptui o cateheză corespunzătoare prezentului, este Școala. Ca instituție, aceasta și-a diversificat și actualizat ȋn permanență procesul educațional, iar astăzi, din punct de vedere teologic, dascălii de Religie se văd nevoiți să se folosească de uneltele tehnologice (gadgeturi și rețele sociale) ale vremii pentru a aduce mai ușor copiilor cuvȃntul Adevărului. Astăzi, nenumărați profesori de Religie sau preoți care predau ȋn școlile din Romȃnia au cont pe Facebook, lucru care nu mai miră pe nimeni, deoarece generația tȃnără mai este supra-numită și ,,generația facebook”.

Așadar, metodele de catehizare au suferit o ușoară schimbare, ȋnsă esența sfaturilor demne de urmat a rămas aceeași.

Ȋn altă ordine de idei, pentru a cuvȃnta plini de convingere, pentru că ni se cere tuturor ,,cuvȃnt cu putere multă”, dascălii ar fi bine să dispună de următoarele calități morale:

– smerenie – care este căpătȃiul virtuților;

– credință – fără de care nu se poate depăși obstacolele inerente ale vieții;

– discernămȃnt – cu ajutorul căruia să se desosebească pseudo-ȋnvățătura de ,,cuvintele vii”

– bunul simț – prin care să fim chiar noi ȋnșine pildă de urmat prin conduita noastră.

Ȋn concluzie, ,,slujirea cuvȃntului este esențială atȃt preoției cȃt și firii umane ȋnseși, pentru că omul este ființă cuvȃntătoare: ființă care se distinge prin cuvȃnt și se manifestă tot prin cuvȃnt. Vorbirea este un dar divin dat omului, o cale de comunicare a mesajului divin, astfel că propovăduirea se manifestă ca vestire și ȋnsușire a ȋnvățăturii Bisericii”.

CAPITOLUL 5

Misiunea Bisericii și Educația: atitudini, convergențe, perspective

Denumirea de ,,Biserică” vine de la grecescul ,,ekklesia”, sinonimul său ȋn limba latină fiind ,,ecclesia” care se traduce prin ,,comunitatea celor chemați”.

,,A fi chemat” presupune o onoare divină, presupune o chemare la sfințenie, o ieșire din obscurantism, din ȋntuneric. Dacă Sfȃnta Biserică Ortodoxă reprezintă dreptarul credinței, iar această ȋnvățătură se ȋntemeiază pe Sfȃnta Scriptură și pe Sfȃnta Tradiție, rezultă că ȋntunericul și obscurantismul este reprezentat de către erezii și secte. Deci, spre deosebire de sectanți, care se folosesc numai de Biblie, ortodocșii mai folosesc și un al doilea izvor, Sfȃnta Tradiție. Noi, ortodocșii, avem ca dovadă pentru Sfȃnta Tradiție mai multe versete biblice, spre exemplu: ,,Ține dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credință și cu iubirea ce este ȋn Iisus Hristos” (2 Timotei 1:13). ,,Deci, dar, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați ȋnvățat, fie prin cuvȃnt, fie prin epistola noastră” (2 Tesaloniceni 2,15).

Ȋn timp ce la sectanți, care au ca fundament numai Sfȃnta Scriptură, aceasta le grăiește fiecăruia, individual și ȋn mod diferit, de unde și varietatea și mulțimea sectelor, la ortodocși, norma de credință o stabilește Biserica, ȋnlăturȃndu-se astfel individualismul și părerile proprii asupra credinței, pentru că ,,Biserica este stȃlp și temelie al Adevărului” (1Timotei 3:15).

Ȋnsă ȋn contemporaneitate, de cȃțiva zeci de ani, misiunea educativă a Bisericii ȋntȃlnește un adversar redutabil și anume televizorul. Astăzi televizorul – aparatul omului modern – a devenit indispensabil conștiinței oamenilor, ȋndreptȃndu-și rolul nociv cu precădere ȋmpotriva tinerilor. El constituie principalul mijloc de raportare și de verificare a realității. El ne spune cum să ne comportăm, ce să mȃncăm, cum să trăim, adică ne propune o nouă identitate. Practic, conform ,,raportului elaborat de Comisia internațională UNESCO, mass-media ȋndeplinește ȋn lumea contemporană funcția de educare și transmitere a moștenirii culturale”.

Cu alte cuvinte, misiunea Bisericii de ridicare din sfera păcatului a oamenilor, ȋntȃmpină un concurent aparent inofensiv, dar care ȋn esență este dăunător sufletului. Astfel televiziunea are o tendință tot mai acelerată și mai accentuată de a nu mai ȋndeplini funcția de divertisment, informație, cultură etc., ci pe aceea de a forma un om nou, spălat de tot ce este bun.

Televizorul are o lucrare ,,religioasă”, o influență spirituală de netăgăduit. El a reușit ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel, să unească toată omenirea – ȋn tot ceea ce nu este Dumnezeu. Atunci (la Turnul Babel), ca să-i oprească de la rău, Dumnezeu a ȋmpărțit limbile, iar astăzi, prin televizor, de la un capăt al pămȃntului la celălalt, o singură limbă hulește tot ceea ce este sfȃnt.

,,Medicamentul” duhovnicesc diferă de la caz la caz, ȋnsă ȋn cadrul misiunii educative a Bisericii, orice om care a ajuns să-și conștientizeze starea păcătoasă va trebui să audǎ și să-și ȋnsușească cuvintele Sfȃntului Ciprian: ,,Cine nu are Biserica de mamă, nu poate avea pe Dumnezeu de tată.”

Ȋn legătură cu privitul la TV, cred că cel mai elocvent citat scripturistic este: ,,Fericit bărbatul căruia numele Domnului este nădejdea lui și nu a privit la deșertăciuni și la nebunii mincinoase” (Psalm 39:6).

Pe de altă parte, ȋn cadrul procesului catehetic-educativ, atitudinea Bisericii față de secte sau alte culte trebuie să fie clară și nerelativistă. Adică este nevoie și de diplomație, dar și de evitarea riscului de a aluneca spre idei sincretiste, foarte dăunătoare sufletelor neexperimentate, idei ce sunt promovate de către globalizarea galopantă din prezent.

Atunci cȃnd un preot are de-a face cu o persoană confuză ȋn ceea ce privește dacă să adere sau nu la un alt cult, acesta ȋi poate aminti cuvintele Sfȃntului Ioan Gură de Aur: ,,Nu acceptați o nouă dogmă, chiar de-ar veni sub duh de pace și dragoste!”

Cei ce se lasă seduși de mirajul altor ,,religii” și/sau secte nu cunosc sau nu au apucat să audă că Biserica este UNA, căci UNUL este Ȋntemeietorul și Capul ei: Iisus Hristos, care a numit-o ,,Biserica mea” (Matei 16:18) și i-a pus temelie ce rămȃne aceeași pentru toate veacurile: ,,Nimeni nu poate pune o altă temelie” (Corinteni 3:11).

Biserica fiind numită ,,Trupul lui Hristos”, nu poate fi decȃt una singură cea adevărată, după cum unul este și Trupul Celui care a ȋntemeiat-o.

Așadar, pentru orice credincios trebuie să fie clar că numai ȋn interiorul Bisericii Ortodoxe există Adevărul și mȃntuirea, orice altă așa-zisă denominațiune ducȃnd la pierderea sufletului și poate ȋn acest fel se vor feri de capcanele ,,spirituale” ale eterodocșilor.

Ȋn faza a II-a de misiune educativă, ȋn fața pericolului sectelor, preotul poate purcede la detalierea sumarǎ a ceea ce ȋnseamnă procesul de convertire la secte, tocmai pentru a putea să prevină aceste căderi grave din rȃndul credincioșilor săi: erezia, lepădarea de credință (convertirea la ,,alte religii” sau secte) reprezintă un păcat ȋmpotriva Duhului Sfȃnt, păcat ce nu are iertare nici ȋn viața aceasta, nici ȋn viața viitoare. Pentru cei căzuți ȋn aceste păcate, singura soluție este ȋntoarcerea de bunăvoie la Ortodoxie și pocăință.

,,Convertirea constituie punctul culminant al asimilării sectare, proba cea mai sigură fiind că adeptul a renunțat la sistemul de valori anterior pentru a-și ȋnsuși noile norme de viață care-i sunt propuse. Este momentul cȃnd trebuie să demonstreze atașamentul său la sectă și să devină la rȃndul lui recrutor. El aderă la ,,limbajul de lemn” al sectei, care nu permite decȃt repetiția și conformismul și care-l face surd la orice cuvȃnt venit din afară”.

Ȋn continuare, pe parcursul misiunii educative, preotul ar putea să folosească și un discurs față de minunile care se ȋnfăptuiesc continuu doar ȋn credința noastră strămoșească. Dacă cei ce doresc a fi catehizați, sunt ȋndărătnici trebuie să știe că există, pe lȃngă multe altele, trei mari minuni din Biserica Ortodoxă, minuni care reprezintă dovezile cele mai importante că doar Ortodoxia este credința cea strămoșească, sfȃntă, dreaptă și mȃntuitoare:

1) – Lumina Sfȃntă de la Ierusalim, care apare doar ȋn noaptea de Ȋnviere la Sărbătoarea Paștilor a Bisericii Ortodoxe;

2) – Sfintele moaște;

3) – Aghiasma.

Dacă nici cu ajutorul acestor dovezi materiale care pot fi verificate oricȃnd, oamenii nu cred ȋn Ortodoxie ca fiind unica credință mȃntuitoare, atunci avem de-a face cu oameni pentru care nu se mai poate face nimic. Mȃntuitorul ne-a avertizat cu privire la posibilitatea demonstrării că putem să ne salvăm sufletele sau să le pierdem, atunci cȃnd ne-a spus: ,, Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”, iar noi acum ce facem, noi putem să vedem chiar cu ochii trupești puterea Lui Dumnezeu, și totuși nu credem?

O astfel de situație, a ȋmpietririi sufletului oamenilor, e tristă, ȋnsă din păcate destul de actuală printre adepții ,,religiei New-Age”; ȋntr-o atare situație preoții să conștientizeze că ,,..Pentru cine vrea să creadă, sunt o mie de motive, pentru cel ce nu vrea, nu e nici unul”!

Așadar, toți romȃnii practicanți sau mai puțin practicanți, ar fi bine să știe că ,,poporul romȃn a apărut ȋn istorie ca popor creștin, legat de la bun ȋnceput de Biserica lui, care i-a apărat unitatea spirituală de credință și limbă (cu toate că romȃnii au fost nevoiți să viețuiască ȋn principate separate) și care a fost alături de neam, chiar pe cȃmpurile de bătălie, pentru făurirea statului unitar romȃn. Acestea sunt cȃteva dintre motivele care ȋndreptățesc Biserica noastră să se considere Biserica națională a romȃnilor” și totodată să se ȋngrijească de sufletul credincioșilor ei.

CAPITOLUL 6

Metode active de predare – învățare – evaluare folosite la disciplina religie

6.1. Delimitǎri terminologice

Ȋn procesele de predare-ȋnvǎțare-evaluare la disciplina religie, aspectul cel mai important ȋn instruirea didacticǎ ȋl constituie faptul cǎ elevii au posibilitatea de a fi coparticipanți la propria instruire și educare.

Utilizarea acestor metode ȋn educația religioasǎ genereazǎ ȋntrebarea: ,,ȊN CE MǍSURǍ SPIRITUL CRITIC ȘI CEL CREATIV SUNT COMBATIBILE CU VIAȚA DE CREȘTIN? Ȋn scrierile scripturistice și ale sfinților se constatǎ cǎ spiritul critic este unul care ar trebui sǎ ȋnsoteascǎ orice demers religios.

,,Ȋn ceea ce privește creativitatea, aceasta este ȋn strânsǎ legǎturǎ cu libertatea spiritului creator și a actului creației ca activitate educaționalǎ și ca rezultat al acesteia, care contribuie la formarea personalitǎții creatoare, ȋnzestrate cu capacitatea de a produce și dezvolta idei, de a realiza produse noi, originale.”

,,Pentru o utilizare eficientǎ ȋn educația religioasǎ a metodelor active ,,este necesarǎ cunoașterea teoreticǎ, o minimǎ experiențǎ ȋn utilizarea acestora și integrarea lor corespunzatoare ȋn proiectul didactic, ȋn interrelație cu metodele tradiționale.”

6.2. Metode active de predare –ȋnvǎțare

Ȋn actualizarea cunoștințelor anterioare și dobândirea noilor cunoștințe, ȋn lecțiile realizate ȋn mod traditional, cel mai adesea se folosește metoda conversației, ȋnsǎ procesul de predare-ȋnvǎțare actual folosește metode diferite de antrenare a elevilor ȋn procesul de verificare a cunoștințelor.

6.2.1. Metode active utilizate ȋn actualizarea cunoștințelor anterioare

BRAINSTORMINGUL = (asalt de idei) este o metodǎ de stimulare a creativitǎții și de generare a ideilor noi, prin activitǎți de grup.

Etape ȋn utilizarea metodei:

1- profesorul organizeazǎ clasa, ȋn funcție de tipul de brainstorming pe care dorește sǎ ȋl foloseascǎ: individual/ ȋn perechi/ȋn grup și comunicǎ elevilor regulile de desfǎșurare a acestuia;

2- ȋn funcție de varianta aleasǎ, elevii sunt solicitați sǎ dea rǎspunsuri cât mai scurte ȋn legaturǎ cu problema ȋn discuție;

3- se formuleazǎ și se noteazǎ ideile/rǎspunsurile;

4- profesorul noteazǎ pe tablǎ /flip-chart ideile date de elevi;

5- evaluarea ideilor produse prin brainstorming. Ideile notate sunt reformulate și grupate pe categorii ȋn jurul unor cuvinte cheie sau imagini care pot constitui criterii de analizǎ.

Exemplu:

Subiectul pentru brainstorming poate fi formulat sub forma unor ȋntrebǎri problematizante, a unei cerințe sau a unei propoziții eliptice asupra cǎreia fiecare participant va reflecta:

Întrebǎri problematizante:

– Care sunt asemǎnǎrile /deosebirile dintre o bisericǎ ortodoxǎ și cea catolicǎ?

– Cum pot fi evitate conflictele interreligioase?

– Ce efecte ar avea lipsa educației religioase ȋn școalǎ?

Formularea unor definiții:

– Care sunt ȋnsușirile Bisericii?

Asocierea spontanǎ de idei:

Spuneți tot ce vǎ vine ȋn minte despre prietenie/iubire.

Asocierea raționalǎ de idei:

– Cǎutați sinonime sau noțiuni similare pentru providențǎ.

– Gǎsiți noțiuni opuse virtuții.

Idei ȋn urma observației:

Ce v-a impresionat la imaginea X?

Idei ȋn urma unei anchete:

Care sunt modalitǎțile de umplere a timpului liber ȋn rândul tinerilor?

CIORCHINELE = aceastǎ metodǎ se folosește cu scopul de a stimula gândirea liberǎ, creativǎ și de tip divergent, de a sesiza conexiunile dintre idei , de a realiza noi asociații, de a descoperi noi sensuri , semnificații, conotații.

Etapele metodei:

Se va scrie un cuvânt /sintagma cheie la mijlocul tablei;

Se vor identifica și se vor scrie alte cuvinte corelate cu cuvântul/ sintagma propusǎ;

Se vor realiza conexiunile dintre cuvinte prin sǎgeți / linii;

Prezentarea și discutarea ,,ciorchinelui”.

Exemplu: tema- ,,Biserica – obiecte de cult”

Citiți textul urmǎtor și completați ciorchinele de mai jos, al cǎrui cuvânt cheie este obiecte de cult, cu obiectele de cult care se aflǎ ȋn cele trei pǎrți ale bisericii.

Ioana și Cristina s-au hotǎrât sǎ meargǎ ȋn duminica urmǎtoare la bisericǎ. Ele și-au propus ca dupǎ slujbǎ sǎ identifice obiectele de cult despre care au ȋnvǎtat la ora de religie.

Ȋn pronaos, ȋntr-un colț era cristelnița. Niciodatǎ nu o priviserǎ cu atâta interes. Era suficient de mare ca sǎ poatǎ fi afundat un copil ȋn ea, pentru a fi botezat.

Ȋn naos s-au ȋnchinat la icoana de pe tetrapod. De asemenea au vǎzut prapurii. Ioana și- a amintit cǎ la ȋnmormântare, la binecuvântarea holdelor și la ȋnconjurarea bisericii ȋn Vinerea Mare și la Paști, aceștia sunt ținuți ȋn mâini, asemenea unor steaguri.

Ajunse ȋn fața Sfântului altar, l-au rugat pe preot sǎ le dea voie sǎ se uite prin ușa deschisǎ la obiectele care se aflǎ ȋn cea mai sfântǎ ȋncǎpere a bisericii. S-au apropiat cu sfialǎ de ușǎ și au privit la obiectele de pe sfânta masǎ. Bucata de pânzǎ frumos ȋmpǎturitǎ era, cu siguranțǎ sfântul antimis. Apoi au vǎzut o cruce, Sfânta Evanghelie, sfeșnice cu lumânǎri și o bisericuțǎ ȋn miniaturǎ. Cristina i-a spus ȋn șoaptǎ Ioanei cǎ acea bisericuțǎ este Sfântul Chivot. Tot pe masǎ , la Sfânta Liturghie sunt așezate și Sfântul Potir, din care le-a ȋmpǎrtǎșit pǎrintele și Sfântul Disc. Ȋn spatele Sfintei Mese au vǎzut Crucea rǎstignirii. Și-au amintit cǎ, la un anumit moment din slujba din Joia Mare, seara, preotul ia crucea ȋn spate și o scoate ȋn mijlocul bisericii. Acolo rǎmâne pânǎ ȋn seara din Vinerea Mare.

Ce multe lucruri au reușit sǎ vadǎ! Acum, cǎ știu de la religie și importanța acestor obiecte, vor fi mult mai atente atunci când merg la sfânta bisericǎ.

Fig.Nr. 1 Reprezentarea modului de realizare a ciorchinelui

6.2.2. Metode active utilizate ȋn realizarea sensului

CUBUL= este o metodǎ de studiere și de prezentare din mai multe perspective a unui subiect/a unei teme. Prin utilizarea acestei metode, se oferǎ elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare explorǎrii și abordǎrii unui subiect sau a unei situații ,prin abordǎri complexe și integratoare.

Etape ale metodei:

Pe fiecare fața a cubului se vor scrie cuvintele: descrie (aspect exterioare), comparǎ (asemǎnǎri și deosebiri cu alte obiecte), analizeazǎ (pǎrți componente,construcția), asociazǎ (conexiuni cu alte teme), argumenteazǎ (susținere cu argumente a temei), aplicǎ (utilitatea, finalitatea);

Tema lucrǎrii va fi anunțatǎ;

Profesorul va ȋmpǎrți clasa ȋn mai multe grupe (6), fiecare dintre acestea urmând sǎ rezolve câte o sarcinǎ.

Exemple de teme: ,,BISERICA- pǎrți componente”

Rezolvare :

1- descrie – este o clǎdire ȋnaltǎ, cu turle, trei ȋncǎperi;

2- comparǎ-are cruci pe turle, pereții cu sfinți pictați, ferestre pictate-vitralii;

3- asociere-seamǎnǎ cu o cruce sau corabie;

4- analizeazǎ-creștinii merg la bisericǎ pentru a se ruga;

5- aplicǎ-are trei pǎrți: naos, pronaos și altar;

6- argumentare – ȋn bisericǎ creștinii primesc harul Sfântului Duh prin Sfintele Taine.

PHILIPS 6-6 = este o metodǎ utilizatǎ pentru rezolvarea unei sarcini de lucru didactice ȋn grupuri de câte șase elevi, timp de 6 minute.

Etape ȋn folosirea acestei metode:

Elevii sunt ȋmpǎrțiți ȋn grupe de câte șase, apoi profesorul anunțǎ tema care urmeazǎ a fi dezbǎtutǎ; timp de lucru patru minute;

Elevii fiind grupați, rezolvǎ sarcina de lucru ȋn șase minute;

Liderul fiecǎrui grup prezintǎ punctul de vedere comun; timp de prezentare douǎ minute;

Alǎturi de profesor, elevii sintetizeazǎ aspectele prezentate ȋn etapa anterioarǎ.

Exemple de teme: ,,Pregǎtirea și starea moralǎ a credinciosului pentru participarea la viața culticǎ”

Formați grupuri de câte șase elevi. Timpul de lucru va fi șase minute, discutați despre modalitǎțile prin care TINERII ar putea fi convinși sǎ participe duminica la Sfânta Liturghie. Alegeți un lider care sǎ prezinte ideile voastre.

Exemple de alte teme: ,,Biserica Ortodoxǎ Românǎ și rolul ei ȋn societatea contemporanǎ”

De ce credeți cǎ Biserica se aflǎ pe primul loc ȋn sondajele de opinie privind instituțiile ȋn care românii au ȋncredere?

ANALIZA SWOT = (din engl. STRENGHTS – WEAKNESSES – OPPORTUNITIES -THREATS, ȋn traducere: Puncte tari-Puncte slabe-Oportunitǎți-Pericole) este o metodǎ prin care sunt analizate concomitent caracteristicile interne (puncte tari și slabe) și factorii/condițiile externe (pozitive: oprtunitǎți-negative: pericole) ale diferitelor aspecte, evenimente, fenomene, documente, activitǎți etc, aflate ȋn studiu.

Etapele folosirii acestei metode:

1. Precizarea aspectului analizat și a modului ȋn care acesta urmeazǎ sǎ fie analizat dupǎ unul din modelele de mai jos:

a) analiza SWOT a unui aspect analizat:

b) analiza SWOT a unui fenomen analizat (pe diferite aspecte):

2. Organizarea elevilor ȋn vederea desfǎșurarii activitǎții, ȋn grupuri sau frontal.

3. Desprinderea și notarea concluziilor, pe tablǎ și ȋn caiete.

Exemple de temǎ: ,,Muzica ȋn viața tinerilor”

Rezolvare: Sǎ se realizeze o analiza SWOT privind transmiterea Sfintei Liturghii prin mass-media (TV, radio, Internet)

ORGANIZATORUL GRAFIC = este o metodǎ care propune esențializarea prin schematizarea și sistematizarea noțiunilor/ideilor cu ajutorul reprezentǎrii grafice a materialului ce urmeazǎ sǎ fie exprimat oral sau ȋn scris.

Variantele organizatorului grafic sunt:

Organizatorul grafic comparativ;

Organizatorul grafic al caracteristicilor;

Organizatorul grafic cronologic;

Organizatorul grafic al etapelor;

Organizatorul grafic de tip cauzǎ – efect;

Organizatorul grafic de tip situație – problemǎ/soluție/explicație.

Etape ȋn utilizarea metodei organizatorului grafic al caracteristicilor:

– este utilizat pentru evidențierea conceptelor, a caracteristicilor, a proceselor, a fenomenelor;

– ȋn cadrul activitǎții individuale sau pe grupe, profesorul poate sintetiza caracteristicile scoase ȋn evidențǎ de cǎtre elevi.

Exemplu de temǎ : ,,Stiluri arhitecturale reprezentative”

Rezolvare:

Caracteristicile stilurior arhitecturale pot fi reprezentate printr-un organizator grafic al caracteristicilor, precum cel prezentat mai jos, pentru stilul bizantin. Aceste caracterictici pot fi desprinse din lectura textului din manual și /sau din analiza unor imagini reprezentative.

ORGANIZATORUL GRAFIC DE TIP SITUAȚIE – PROBLEMǍ – SOLUȚIE/EXPLICAȚIE

Etape ȋn realizarea metodei:

Prin acest tip de organizator grafic sunt reprezentate soluțiile unor situații- problemǎ rezolvate pe parcursul activitǎții didactice;

Eficiența acestei metode ține de cunoașterea și utilizarea metodei – problematizarea.

Exemplu de temǎ:

,,Pregǎtirea și starea moralǎ a credinciosului pentru participarea la viața culticǎ”

Elevii se vor organiza ȋn grupuri de câte patru;

Se va organiza grafic situația problemǎ și se va oferi cel puțin o explicație pentru aceasta.

Exemple de alte teme:

,,Sfintele Taine ale Bisericii – expresii ale comuniunii ȋnnoirii spirituale”.

Realizați un organizator grafic de tip ,,balanțǎ” care sǎ aibǎ ȋn vedere asemǎnǎrile și deosebirile dintre Sfintele Taine ale Bisericii.

,,Sfintele Taine”

Realizați un organizator grafic al caracteristicilor Spovedaniei.

,,Rolul creștinilor ȋn apǎrarea vieții”

De ce credeți cǎ Biserica s-a pronunțat ȋmpotriva eutanasiei, deși aceasta ar putea stopa durerile celor bolnavi?

Realizati un organizator grafic tip situație – problemǎ – explicație dupǎ modelul:

6.2.3. Metode active utilizate ȋn reflecție

Acest tip de metode ȋi ajuta pe elevi sǎ realiezze conexiuni ȋntre cunoștințele vechi și cele noi, de a realiza comparații, de a analiza critic.

CVINTETUL = este o metodǎ prin care se rezumǎ și se sintetizeazǎ cunoștințele desprinse dintr-un text sau dintr-o dezbatere, iar apoi acestea sunt prezentate sub forma unei poezii cu cinci versuri.

Cele cinci versuri se alcǎtuiesc astfel:

1. cuvântul/sintagma cheie a conținutului (substantiv);

2. douǎ cuvinte care aratǎ o descriere a cuvântului (adjectiv);

3. trei cuvinte strâns legate de cuvântul cheie (verbe la gerunziu, sau alt mod);

4.patru cuvinte care indicǎ sentimentele și atitudinile elevului fațǎ de sintagma/cuvântul cheie;

5. un cuvânt care exprimǎ esența problemei.

Aspecte legate de folosirea metodei:

Cvintetul se utilizeazǎ când se urmǎrește realizarea unei reflecții rapide și eficiente asupra unui conținut;

Folosirea acestei metode constituie un instrument de evaluare a nivelului de ȋnțelegere a problematicii aflate ȋn discuție.

Exemplu de temǎ:

,,Slujire și misiune – acasǎ”

Alcǎtuiți un cvintet pentru cuvintele cheie:

a) copii

b) pǎrinți

1. Copiii

2. cuminți, ȋncântǎtori

3. Cinstind, ascultând, ajutând

4. Nu uita de pǎrinți

5. Recunoscǎtori

Pentru citirea versurilor poate fi : Recunoscǎtori/ Copii/ cuminți, ȋncântǎtori/ cinstind, ascultând, ajutând/ Nu uita de pǎrinți (5,1,2,3,4).

1. Pǎrinți

2. truditori, ȋndurǎtori

3. protejând, mângâind, ȋndrumând

4. strâng toți copiii acasǎ

5. responsabil

Pentru citirea versurilor, ordinea poate fi:

Responsabili/ Pǎrinți/ truditori, ȋndurǎtori/ protejând, mângâind, ȋndrumând/ Strâng toți copiii acasǎ (5,1,2,3,4)

JOCUL DE ROL = Prin aceastǎ metodǎ se urmǎrește formarea comportamentului elevilor, pe baza unor acțiuni simulate, prin implicarea elevilor ȋn activitǎți sociale de grup, cu roluri și interacțiuni bine delimitate.

Etape ȋn folosirea metodei:

Organizarea jocului: se identificǎ situația care urmeazǎ sǎ fie simulatǎ, se prezintǎ scenariul, se distribuie rolurile elevilor participanți;

Pregǎtirea și desfǎșurarea jocului: se distribuie fișele cu rolul fiecǎrui elev, se dau indicații ȋn interpretarea acestuia, se va crea o atmosferǎ favorabilǎ pentru interpretarea rolurilor;

Evaluarea activitǎții: au loc discuții frontale și individuale cu privire la interpretarea jocului de rol; profesorul va prezenta aspectele reușite, dar si cele perfectibile.

Exemple de teme: ,,Biserica-obiecte de cult”

Realizați evaluarea elevilor printr-un joc de rol: elevii care urmeazǎ sǎ fie evaluați vor juca rolul unui ghid care le explicǎ elevilor aflați ȋn vizitǎ la bisericǎ obiectele de cult din fiecare parte a bisericii. Elevii din clasǎ pot formula și adresa ȋntrebǎri colegilor-ghizi.

6. 2.4. Metode active complexe

Anumite metode active prezintǎ un grad mǎrit de complexitate, datoritǎ particularitǎților anumitor sarcini de ȋnvǎțare, de resursele de timp pe care le necesitǎ, de specializarea multiplǎ a celui care conduce activitatea de ȋnvǎțare.

METODA K-W-L= (Know-want to know-learned) = este o metodǎ folositǎ ȋn vederea valorificǎrii cunoșțintelor și experiențelor anterioare ale elevilor,ȋn vederea optimizǎrii ȋnvǎțǎrii.

Etape ȋn folosirea metodei:

Se va anunța tema care urmeazǎ a fi dezbǎtutǎ de cǎtre profesor, apoi se va realiza pe tablǎ un tabel ȋn care se va nota: ceea ce știu deja elevii, ceea ce doresc sǎ știe, iar la finalul activitǎții, ceea ce au ȋnvǎțat despre tema discuției.

Elevii noteazǎ ȋn perechi sau individual, pe o fișǎ ideile pe care le cunosc deja despre tema propusǎ, dar si ceea ce vor sǎ știe ȋn plus;

Ideile notate ȋn fișe se vor discuta ȋn ȋntreg colectivul iar apoi vor fi trecute ȋn tabel;

Neclaritǎțile/așteptǎrile elevilor vor fi scrise ȋn coloana a doua a tabelului;

Se va analiza transmiterea cunoștințelor/se va analiza materialele complementare (c.d.- uri, articole ziar/revista…etc) ȋn vederea clarificǎrii problemelor neȋnțelese de elevi;

Ȋn coloana a treia se vor trece elementele noi desprinse din discuții. Se comunicǎ noile cunoștințe dar și compararea acestora cu noțiunile deja studiate și cu așteptǎrile elevilor, exprimate ȋn primele doua coloane. Se pot pune urmǎtoarele ȋntrebǎri:

Care sunt noile cunoștințe dobândite?

Cum rǎspund acestea la ȋntrebǎrile inițiale?

Care ȋntrebǎri au rǎmas fǎrǎ rǎspuns?

Existǎ rǎspunsuri pentru care nu am formulat ȋntrebǎri?

Ce ați dori sǎ aflați ȋn plus despre acest subiect?

Exemplu de temǎ : ,,Ortodoxia ȋn contextul creștinismului”

Rezolvare: Se parcurg urmǎtoarele etape, pe parcursul a doua ore, prin metoda K-W-L:

1. Se vor anunța tema și obiectivele temei și se va realiza un tabel ;

2. Se va trece la notarea ideilor despre ceea ce știu elevii despre Ortodoxie și ceea ce doresc sǎ afle referitor la acest subiect; timpul alocat de lucru este trei minute ;

3. Prin activitatea frontalǎ se va completa rubrica din tabel ȘTIU. Dupǎ scrierea tuturor ideilor, profesorul va aranja ȋntr-o fomǎ accesibilǎ transmiterea de informații ulterioare a cunoștințelor.

Se va completa coloana VREAU SǍ ȘTIU, ȋn mod similar cu coloana ȘTIU. Dacǎ ȋntrebǎrile puse de elevi nu acoperǎ problematica propusǎ, profesorul poate ajuta elevii cu ȋntrebǎri deschise care sǎ fie trecute ȋn rubricile respective.

5. Transmiterea cunoștințelor. Ȋnvǎțarea va fi dirijatǎ spre urmǎtoarele aspecte:

Ortodoxia și istoria creștinismului;

Ce este Ortodoxia;

Valori specifice Ortodoxiei;

Ortodoxia la români;

Elementele specifice Ortodoxiei la români.

6. Se va completa coloana AM ȊNVǍȚAT și se vor compara cunoștințele vechi cu cele noi și cu așteptǎrile elevilor, expuse ȋn primele douǎ coloane.

Aspectele rǎmase nedezbǎtute pot fi discutate ȋn orele urmǎtoare. Ȋn cazul de fațǎ, se vor avea ȋn vedere:

Diferențele doctrinare, cultice și de organizare ȋn cadrul celor trei confesiuni creștine;

Modul ȋn care s-au pǎstrat la români elementele specifice Ortodoxiei.

6.3. Metode de evaluare complementare

Ȋn procesul de ȋnvǎțǎmǎnt, elevii primesc de la dascǎlul de religie același dar: ȋnvǎțǎtura. Ȋnsǎ, dupǎ un timp vine vremea evaluǎrii (a secerișului) și a rǎsplǎtirii rezultatelor ,,ȋntrucât sarcina unora este de a da Cuvântul cu dobândǎ”.

Procesele educative de predare-ȋnvǎțare-evaluare se aflǎ ȋn strânsǎ legǎturǎ, proiectarea lor ȋmpreunǎ fiind absolut necesarǎ, și nu separate.

,,Evaluarea are drept scop cunoașterea și aprecierea nivelului de cunoștințe ,a dezvoltǎrii capacitǎților și deprinderilor elevilor, oferind o imagine și asupra competențelor și aptitudinilor profesorului”.

Ȋn cadrul evaluǎrii, obiectivele trebuiesc foarte bine gândite, astfel ȋncât prin ȋntocmirea acestora ,la finalul lecției sǎ poatǎ evalua atât elevii cât și profesorul.

,,Evaluarea este un proces de colectare, prelucrare și interpretare a datelor obținute prin intermediul instrumentelor de evaluare ȋn scopul adaptǎrii unei judecǎți de valoare sau al luǎrii unei decizii”.

Datoritǎ rolului important pe care ȋl ocupǎ ȋn procesul de instruire, evaluarea elevilor constituie o preocupare centralǎ a profesorului, cǎruia ȋi revin roluri diferite ȋn realizarea celor douǎ tipuri de evaluǎri: cele de sfârșit de ciclu (externe) și cele curente (interne). Evaluarea, nu trebuie vǎzutǎ de elevi ca un mijloc de constrângere, ci ca o cale spre perfecționare, spre autoevaluare, care sǎ-i conducǎ spre ȋnvǎțare.

Procesul evaluǎrii are ȋn vedere raportul dintre rezultatele așteptǎrii și cele obținute. Prin evaluare se măsoarǎ și randamentul școlar. La disciplina religie, evaluarea are un specific aparte, ȋn sensul cǎ totdeauna se va pune accentul pe latura formativǎ și nu informativǎ.

Pentru activitatea fiecǎrui profesor, rezultatele elevilor reprezintǎ un instrument de autoevaluarea al acestuia. Se impune ca la ora de religie, evaluarea sǎ aibǎ un aspect motivațional.

Acest proces educațional trebuie prezentat elevilor ca o sarcinǎ comunǎ și fireascǎ, nu ca o sancțiune. La disciplina religie, o formǎ de evaluare a elevilor reprezintǎ și participarea acestora la Sfânta Liturghie, primirea Sfintelor Taine, precum și implicarea acestora ȋn programe religioase și activitǎți ale parohiei.

,,Ȋn evaluare se va pune accent nu pe ,,realizǎrile” elevilor, ci pe progresele formative și autoinformative care se activeazǎ”.

Ca metode utilizate ȋn procesul de evaluare, pe lângǎ metodele tradiționale, avem și metode alternative (complementare).

,,Caracterul complementar implicǎ faptul cǎ acestea completeazǎ arsenalul instrumentar traditional (metode orale, scrise și practice) și cǎ se pot utiliza simultan ȋn procesul evaluativ. Caracterul alternativ presupune o ȋnlocuire cvasitotalǎ a metodelor clasice cu cele modern, ceea ce deocamdatǎ, nu este oportun și nu se poate generaliza”.

Aceste metode complementare permit profesorului sǎ structureze puncte de reper și sǎ adune informații asupra propriei activitǎți, utilizând intrumente care se pliazǎ mai mult pe specificul situațiilor instructiv-educative.

Dintre principalele metode complementare de evaluare, folosite la disciplina religie, amintim:

Observarea sistematicǎ a activitǎții și comportamentului elevilor;

Investigația;

Portofoliul;

Referatul;

Autoevaluarea.

1. Observarea sistematicǎ a activitǎții și a comportamentului elevilor

Profesorul se folosește de anumite tehnici și instrumente pentru a-și face o pǎrere despre fiecare elev al sau, pentru a monotoriza activitatea zilnicǎ a elevilor, toate acestea fiindu-i necesare pentru a colecta informații asupra activitǎții lor. Ȋn utilizarea acestei metode se folosesc trei modalitǎți de tehnici:

a. Fișa de evaluare

b. Scara de clasificare

c. Lista de control/verificare.

Fișa de evaluare = este completatǎ de cǎtre profesor care ȋnregistreazǎ date despre cele mai importante trǎiri identificate ȋn comportamentul elevilor.

La final, profesorului ȋi revine sarcina de a adǎuga interpretǎrile sale.

Exemplu de model de fișǎ de evaluare:

1. Date generale despre elev:

Nume, prenume, vârsta, climatul educativ ȋn mediul cǎruia ȋi aparține;

2. Particularitǎți ale proceselor intelectuale: gândire, imaginație, limbaj, memorie, atenție, spirit de observație, alte caracteristici;

3. Aptitudini și interese;

4. Trǎsǎturi și afectivitate;

5. Trǎsǎturi si temperament;

6. Atitudini;

a) fațǎ de sine;

b) fațǎ de disciplinǎ;

c) fațǎ de colegi.

7. Evoluția aptitudinilor, intereselor și nivelului de integrare.

Ca oricare altǎ metodǎ și aceasta, prezintǎ câteva avantaje, dar și dezavantaje ȋn utilizare.

Avantaje: completarea acestei fișe nu depinde de capacitatea de comunicare profesor-elev, ȋntrucat profesorul ȋnregistreazǎ și interpreteazǎ comportamentul și performanțele elevului;

Dezavantaje: pierdere mare de timp; obiectivitate scǎzutǎ.

Scara de clasificare = este alcǎtuitǎ dintr-un set de caracteristici, care trebuie supuse procesului evaluǎrii. Acestea aratǎ caracteristica predominantǎ, indicând de asemeni frecvența apariției unui anumit tip de comportament.

,,Scǎrile de clasificare pot fi numerice, grafice, descriptive. Se rǎspunde la ȋntrebǎri de tipul:

a) Ȋn ce mǎsurǎ elevul participa la discuții?

– niciodatǎ;

– rar;

– ocazional;

– frecvent;

b) Ȋn ce mǎsurǎ comentariile au fost ȋn legǎturǎ cu temele discutate?

– niciodatǎ;

– ocazional;

– frecvent;

– ȋntotdeauna”.

Ȋn procesul de evaluare se mai utilizeazǎ și scara lui Likert, conform cǎreia elevului ȋi sunt date o serie de enunțuri fațǎ de care acesta trebuie sǎ-și arate acodul sau dezacordul, ȋn cinci trepte:

– puternic de acord;

– acord;

– indecis/neutru;

– dezacord;

– puternic dezacord.

Exemplu:

Particip cu plǎcere la sfintele slujbe duminicale și de sǎrbatori.

Puternic dezacord dezacord neutru acord puternic acord

Ȋmi place sǎ merg ȋn pelerinaje ori de câte ori am ocazia.

Puternic dezacord dezacord neutru acord puternic acord

,,Sugestii pentru construirea scǎrii lui Likert;

– enunțurile sǎ aibǎ o construcție simplǎ, limbaj familiar elevului;

– enunțurile pozitive sǎ fie clar pozitive sau clar negative;

– enunțurile pozitive și negative sǎ fie aproximativ egale cu lista finalǎ;

– fiecare enunț trebuie sǎ producǎ informația necesarǎ, sǎ facǎ referire clarǎ la atitudinea sau opinia despre care dorim sǎ aflǎm informații”.

c) Lista de control /verificare = prin aceasta se indicǎ influența sau absența vreunei acțiuni sau caracteristici asupra comportamentului elevului.

Exemplu de listǎ de control pentru a monitoriza comportamentul unui elev ȋn timpul oficializǎrii sfintelor slujbe.

Nume și prenume:

Clasa:

Școala:

Ulterior se va cere elevilor sǎ ȋntocmeascǎ un referat cu tema:

,,Comportamentul meu ȋn Sfânta Bisericǎ”.

Dupǎ prezentarea referatelor, s-a urmǎrit cu prima ocazie, atitudinea elevului ȋn Sfânta Bisericǎ pe baza listei de control.

Așteptǎrile au fost surprinzǎtoare, deoarece s-a constatat un progres ȋn comportamentul elevului.

Din analiza listei de control, rezultǎ urmǎtoarele concluzii:

Comportamentul elevului la ȋnceputul experimentului:

acesta avea tendința de vorbi ȋn timpul sfintelor slujbe, de a deranja alte persoane (colegi), de a nu ține cont de orânduielile ȋn sfântul locaș indicate de profesor, de a-i lipsi ținuta decentǎ impusǎ de Bisericǎ.

Comportamentul elevului la sfârșitul experimentului:

manifestǎrile neadecvate sǎvârșite la ȋnceputul experimentului s-au ameliorat.

Trebuie precizat cǎ aceastǎ metodǎ poate fi folositǎ ȋn general ȋn cazul elevilor cu un comportament deviant (cu probleme).

2. Investigația

,,Reprezintǎ o situație-problemǎ care are o rezolvare simplǎ. Ȋncepe, se desfǎșoarǎ și se terminǎ ȋn clasǎ; poate fi individualǎ sau de grup”.

Prin aceastǎ metodǎ se evalueazǎ mai mult procesul ȋnvǎțǎrii și mai puțin produsul . Obiectivele investigației sunt:

– ȋnțelegerea și clarificarea sarcinii de lucru;

– explicarea metodelor folosite ȋn investigație;

– ȋntocmirea unui raport privind rezultatele investigației.

,,Investigația este o metodǎ de evaluare ȋn care elevul este pus ȋn situația de a cǎuta o soluție la exigențe și complexitǎți diferite. Elevul trebuie sǎ facǎ dovada ȋnțelegerii cerințelor temei, a soluției adoptate generalizǎrii sau transpunerii acesteia ȋn alt context”.

Caracteristicile esențiale ale investigației sunt:

Prezintǎ un caracter formativ;

Are un caracter integrator pentru procesele de ȋnvǎțare anterioare; este o modalitate de evaluare sugestivǎ, precisǎ, intuitivǎ și predictivǎ;

Are un caracter sumativ, incluzând noțiuni deja știute, priceperi, abilitǎți și atitudini diverse;

Include activitǎți de cercetare utile ȋn formarea ulterioarǎ și ȋn educația permanentǎ.

Dintre caracteristicile personale (ale elevilor) urmǎrite ȋn timpul investigației, amintim:

Creativitate și initiativǎ;

Participarea ȋn cadrul grupului;

Alegerea subiectului ȋn cadrul temei proiectului de cǎtre fiecare elev/grup;

Distribuirea responsabilitǎților ȋn cadrul grupului;

Identificarea surselor de informare.

Exemplu de tema: Alcǎtuiți o listǎ pe care sǎ o dezvoltați pe baza cunoștințelor dobândite, cu privire la pașii pe care un creștin (elev) ar trebui sǎ ȋi parcurgǎ pentru a primi Sfânta Tainǎ a Euharistiei.

Portofoliul

Este o colectie de lucrǎri și informații cu privire la procesul școlar al unui elev.

Reguli de realizare a unui proiect:

Scopul: de a confirma cǎ obiectivele ȋnvǎțǎrii reprezintǎ ceea ce știu elevii cǎ sunt capabili sǎ facǎ; acest scop este stabilit ȋn funcție de destinatarul sǎu (persoanǎ, instituție, comunitate);

Contextul : ,,trebuie sǎ fie raportat la cerințele – standard formulate clar și cunoscute de elevi; acesta ar mai trebui sǎ ținǎ seama de vârsta elevilor ,,specificul disciplinei, nevoile și interesele elevilor, abilitǎți posedate și care urmeazǎ a fi dezvoltate”.

Portofoliul poate sǎ cuprindǎ:

Rezultate la probele orale și scrise;

Fișe de evaluare;

Comentarii ale profesorilor la unele activitǎți extra-curriculare;

Biografii ale unor personalitǎți;

Copii ale unor documente din biblioteci sau din lucrǎri de specialitate;

Recenzii de articole și cǎrți;

Interviuri luate de elevi unor personalitǎți;

Eseuri religioase;

Imagini ȋnsoțite de comentarii, ale unor locuri vizitate;

Referate intra și inter-disciplinare;

Fișe de citate.

,,Pentru a ȋnregistra succesul ȋn demersul de utilizare a portofoliului, trebuie stabilitǎ o tematicǎ care sǎ-l conducǎ pe elev la surse de informații diferite de cele utilizate la școalǎ, precum și la forme de comunicare mai complexe”.

Exemplu: Realizați un portofoliu cu tema: ,,BISERICA –UȘA INTRǍRII ȊN CREȘTINISM”

Este realizat de elevii de la clasa a V-a și cuprinde:

1. Propriul certificat de botez;

2. Poezii și eseuri – creații proprii;

3. Ghicitori;

4. Desene și machete realizate de elevi pe aceastǎ temǎ;

5. Imagini și icoane;

6. Rǎspunsuri la chestionare;

7. Teste;

Grilele și fișele de evaluare solicitǎ sprijinul reflexiv. Ȋl ajutǎ pe elev sǎ ȋnțeleagǎ importanța Bisericii pentru mântuirea omului.

Referatul

Referatul contribuie la formarea și la dezvoltarea deprinderilor de muncǎ și ,,permite o apreciere nuanțatǎ a ȋnvǎțǎrii și identificarea unor elemente de performanțǎ individual, a elevului, care ȋși are originea ȋn motivația lui pentru activitatea desfǎșuratǎ”.

Existǎ douǎ tipuri de referate:

1. Referat de investigație independent – bazat pe descrierea demersului unei activitǎți desfǎșurate ȋn clasǎ și pe analiza rezultatelor obținute.

2. Referat bibliografic – bazat pe informare documentare .

Caracteristicile referatului sunt;

Caracter formativ si creativ;

Ȋnsumeazǎ arii largi de conținut;

Trateazǎ domenii noi ce constituie extinderi ale conținutului;

Realizeazǎ conexiuni interdisciplinare;

Are un caracter sumativ.

Sugestii pentru realizarea unui referat:

Ȋntocmirea planului și identificarea bibliografiei;

Respectarea planului propus de profesor;

Documentare;

Prelucrarea datelor;

Redactarea referatului;

Susținerea referatului.

Exemplu :

La clasa a VII-a am impus un referat elevilor cu tema : ,,ROLUL BISERCII ȊN FORMAREA TINERILOR”. Ȋn grila de mai jos se gǎsesc componentele care pot fi evaluate.

Grilǎ de evaluare a unui referat:

Structura de organizare

Respectarea planului ȋntocmit de profesor; 0,5 p

Prezența unor paragrafe distinse pentru ideile proprii; 0,5 p

Conținut

Folosirea corectǎ a citatelor scripturistice; 1 p

Detalierea opiniilor personale legate de o temǎ, folosindu-se de citate biblice; 1 p

Utilizarea unui limbaj specific disciplinei; 1,5 p

Folosirea bibliografiei impuse; 1,5 p

Coerența; 0,5 p

Concizia; 0,5 p

Respectarea numǎrului de pagini impus; 0,5 p

Originalitate. 0,5 p

Susținerea referatului

Prezentarea ȋn față colectivului de elevi; 0,25 p

Susținerea opiniilor proprii ȋn urma discuțiilor; 0,5 p

Ȋmbunǎtǎțirea unor aspecte. 0,25 p

4. Din oficiu 1 p

5. Total 10 p

Autoevaluarea

,,Prin informațiile pe care le utilizeazǎ, are un rol esențial ȋn ȋntregirea imaginii elevului din perspectiva judecǎții de valoare pe care o emite profesorul – evaluator”.

Autoevaluarea ca metodǎ folositǎ ȋn activitatea didacticǎ, constituie un mijloc de formare a elevilor, așa cum și autoaprecierea rezultatelor obținute reprezintǎ rezultatul activitǎții pedagogice.

,,Participarea elevilor la aprecierea propriilor rezultate școlare are multiple efecte pozitive:

Profesorul primește confirmarea aprecierilor sale de cǎtre elevi;

Elevul exercitǎ rolul de subiect al acțiunii pedagogice;

Ȋi ajutǎ pe elevi sǎ aprecieze rezultatele obținute și sǎ ȋnțeleagǎ eforturile necesare, pentru atingerea obiectivelor prestabilite”.

La disciplina religie, metoda autoevaluǎrii comportamentului elevilor devine indispensabilǎ, deoarece aceasta se aflǎ ȋn strânsǎ legǎturǎ cu ȋnaintarea ȋn plan spiritual al acestora.

Metoda autoobservației este absolut necesarǎ, deoarece contribuie la perfecționarea profesionalǎ și moralǎ atât a profesorului cât și a elevului, cu toate efectele ce rezultǎ din aceasta. Ca și celelalte metode, autoevaluarea prezintǎ avantaje și dezavantaje ȋn folosirea ei:

Exemplu :

Autoevaluarea/autoobservarea printr-un chestionar vizând comportamentul elevilor ȋn urma participǎrii la o acțiune religioasǎ: mersul la colindat ȋn preajma Crǎciunului, la bolnavii de la spitalul din oraș.

CHESTIONAR

1. Care a fost prima reacție pe care ai avut-o când ai aflat despre acțiunea organizatǎ de profesorul de religie?

a……………………………………………………………………………………………

b…………………………………………………………………………………………… c……………………………………………………………………………………………

2. Ce motive te-au determinat sǎ participi?

a.……………………………………………………………………………………………

b.……………………………………………………………………………………………

c.……………………………………………………………………………………………

3. A existat vreun moment ȋnainte de acțiune ȋn care ai fi vrut sǎ renunți? Care ar fi fost cauzele?

a.………..……………………………………………………………………………………b.…..…………………………………………………………………………………………c.……………………………………………………………………………………………

4. Ce ai simțit ȋn momentele ȋn care ați interpretat colindele?

a.……………………………………………………………………………………………

b.……………………………………………………………………………………………

c.……………………………………………………………………………………………

5. Ce ai ȋnvǎțat ȋn urma desfǎșurarii acestei acțiuni?

a.……………………………………………………………………………………………..b……………………………………………………………………………………………

c…………………………………………………………………………………………….

6. Dacǎ ar fi sǎ se repete acțiunea, ce ȋmbunǎtǎțiri ai propune?

a……………………………………………………………………………………………

b……………………………………………………………………………………………

c…………………………………………………………………………………………..….

7. Dupǎ gradul ȋn care te-ai implicat afectiv, cum apreciezi activitatea ta?

a……………………………………………………………………………………………

b……………………………………………………………………………………………

c……………………………………………………………………………………………

II.Autoevalarea/ autoobservarea comportamentului elevilor la disciplina religie, printr-o scarǎ de clasificare, ȋn urma unei activitǎți didactice desfǎșurate ȋn grup:

Aplicații tematice

Poezii creștine : ,,Biserica este Casa lui Dumnezeu”

Clopotul de aramǎ sunǎ,

Și pe credincioși adunǎ

Spre Biserica din vale

Oamenii pǎșesc agale.

Haidem și noi, copilași,

Toți la rând, cu sprinteni pași

Sfânta slujbǎ sa-ascultǎm,

Domnului sǎ ne-nchinǎm.

,,Casa lui Dumnezeu”

1. Altarul strǎlucește, 3. Biserica e plinǎ

Ȋn raze poleit De zeci de credincioși,

acum ȋncepe slujba, Pe care rugǎciunea,

pǎrintele- a ieșit. Ȋi face mai frumoși.

2. Creștinii ȋnalțǎ – n strane 4. Clipele petrecute

Frumoasele cântǎri, Aici cu alți copii

Ȋn sfeșnic ard tǎcute Ȋntipǎresc ȋn suflet

Plǎpânde lumânǎri. Sfintele Liturghii.

,,Mântuitorul Hristos binecuvinteazǎ, iubește și ocrotește copiii”

Ȋn Bisericǎ la slujbe, Dacǎ spun o rugǎciune,

Domnul Iisus ne vorbește, Dorința mi-o ȋmplinește,

Sfânta binecuvântare , Astfel simt mereu, prieteni,

Prin preot, El dǎruiește. Cǎ Dumnezeu mǎ iubește.

Ghicitori creștine:

1. Poate-avea formǎ de cruce 2. Ȋn locașul de ȋnchinare

Sau corabie ce duce Vin creștini, cu mic cu mare,

La limanul mântuirii, Preamǎresc pe Dumnezeu,

Spre care ,,vâslesc” creștinii. Sau ȋi cer, când le e greu

3. Face slujbe, ne sfințește, 4. Cǎrui bǎrbat ȋi spui

Ȋn Bisericǎ vorbește, ,,pǎrinte”, dar nu ți-e tatǎ?

E bǎrbat. De-l ȋntâlnești,

,,Sǎrut mâna!” tu rostești.

5. Ȋntre naos și altar 6. Are limbǎ, nu vorbește,

Suie-n cer un stǎvilar; De pe turlǎ ne vestește,

Lemn sculptat, ornamentat, La-nceput de rugǎciune

Cu icoane ȋmbrǎcat. Vrea s-adune multǎ lume.

Este din metal,e mare,

Vas pentru botez ȋn care

Ne-afundǎm, ieșind creștini,

Ȋn numele Sfintei Treimi.

Rebus ,,Biserica – pǎrți componente”

Rezolvǎ rebusul de mai jos:

Legendǎ:

1. Cu ea seamǎna Biserica, privitǎ de departe

2. Parte de orizont spre care este așezat altarul unei biserici

3.Ȋncǎpere a Bisericii ȋn care se aflǎ cristelnița

4. Sunt așezate de-a lungul pereților naosului

5. Este cea mai sfântǎ parte a unei Biserici

6. Perete care desparte naosul de altar, plin de icoane, numit și catapeteasmǎ

7. Se aflǎ ȋn partea stângǎ a altarului

8. Se aflǎ ȋn mijlocul altarului (douǎ cuvinte)

PROIECT DIDACTIC

Propunător: prof. Grigoraș Anamaria Magda

Data: mai 2017

Unitatea de învățământ: Școala Gimnazialǎ ,,Cǎnuțǎ Ionescu”, Urlați

Clasa: a V-a

Disciplina: Religie – Cultul Ortodox

Unitatea de învățare: Spiritualitate și viață creștină

Subiectul lecției: Creștinul acasă și în biserică

Tipul lecției: comunicare/însușire de noi cunoștințe

Scopul lecției: însușirea unor cunoștințe despre modul cum trebuie să se comporte creștinul acasă și în biserică, în vederea consolidării comportamentului moral-religios

Competențe:

Competențe generale (CG):

CG2: Utilizarea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase în diferite contexte de comunicare;

CG4: Cooperarea cu ceilalți în rezolvarea unor probleme teoretice și practice în cadrul diferitelor grupuri;

CG5: Aplicarea învățăturii de credință în viața personală și a comunității.

Competențe specifice:

2.1 Utilizarea în diferite contexte a expresiilor și a noțiunilor religioase nou învățate, realizând corelații interdisciplinare (istorie, literatură, muzică, geografie, artă)

4.2 Aplicarea învățăturilor creștine cu privire la relațiile dintre semeni și cu natura înconjurătoare;

5.1 Aplicarea modelului de comportament al Samarineanului milostiv în relațiile cu persoanele de alte credințe și convingeri;

5.2 Manifestarea respectului față de toți semenii, atât în comunicarea directă, cât și în spațiul virtual.

Competențe derivate (operaționale)

Competențe derivate cognitive:

La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:

C1: să explice legătura strânsă existentă între familie și biserică;

C2: să precizeze datoriile pe care creștinul le are acasă și în biserică;

C3: să definească următorii termeni: „moral”, „ofrandă”, „evlavie”, „cult”, „iubire”;

C4: să exemplifice comportamente moral-religioase în diferite situații din viață;

Competențe derivate comportamentale:

C5: să se integreze în activitățile propuse.

Competență afectivă (CA): dezvoltarea interesului și a dorinței de a participa la orele de religie și de a se comporta frumos, manifestând respect și înțelegere față de toți semenii.

Strategia didactică

1. Metode și procedee: lectura expresivă, conversația, conversația euristică, observarea dirijată, explicația, exercițiul, argumentarea, problematizarea.

2. Mijloace de învățământ: planșe, fișe de lucru, icoana din clasă, caietul special pentru elevi.

3. Forme de organizare a activității elevilor: activitate frontală și activitate individuală.

Resurse

1. Oficiale: 1. Programa școlară pentru disciplina Religie – Cultul Ortodox, clasa a V-a;

2. Planificarea calendaristică orientativă, clasa a V-a;

3. Proiectarea unității de învățare: Spiritualitate și viață creștină.

2. Temporale: – număr de lecții : 1

– durata : 50'

3. Bibliografice: 1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001;

2. Cucoș, Constantin, Educația religioasă, Editura Polirom, Iași, 1999;

3. Cucoș, Constantin (coordonator), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 1998;

4. Muha, Camelia, Religie creștin-ortodoxă, Caiet pentru elevi: clasa a V-a, Editura „Sf. Mina", Iași, 2009;

5. Șebu, Pr. Prof. Dr. Sebastian, Opriș, Prof. M., Opriș, Prof. D., Metodica predării religiei, Editura „Reîntregirea", Alba Iulia, 2000.

Strategia didactica

Termeni noi:

– „cult” = totalitatea slujbelor Bisericii

– „moral” = cinstit, bun, corect, drept

– „ofrandă” = dar adus la biserică

– „evlavie” = respect profund față de Dumnezeu și tot ceea ce este sfânt

„Dragostea este bucuria de a face altora bucurii.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

famIlie

bUcurie

Biserică

rugăcIune

Rai

crEștinism

Anexă

Părinți

Un tată și o mamă erau foarte ocupați cu serviciul lor. Înaintea zilei de naștere a copilului, au trecut în mare grabă printr-un magazin de jucării și i-au spus vânzătoarei:

– Am vrea ceva pentru un copil micuț care să-i poată ține de urât, să-l învețe numai lucruri bune…

– Îmi pare rău, zâmbi vânzătoarea, nu avem părinți de vânzare!

(Daniel Ciobanu, Să educăm prin pilde și povestiri)

Fișa nr. 1

Continuați povestirea de mai jos, după cum credeți că este mai bine:

„Tudor ajunse acasă după-amiază, târziu. Era obosit. Avusese șase ore la școală, între care și teza la limba și literatura română. Cum intră în casă, auzi plânsetele frățiorului său mai mic.

– Încălzește-ți singur mâncarea, auzi el vocea mamei din dormitor.

– Bine, dar…”

(Ignatie Monahul, Povățuiri creștine pentru tineri)

Fișa nr. 2

Este duminică dimineață. Mama nu se simte bine, iar tu ai hotărât încă de vineri să mergi la biserică împreună cu prietenii tăi. Ce faci?

PROIECT DIDACTIC

Profesor: Grigoraș Anamaria Magda

Data: aprilie 2017

Unitatea de învățământ: Școala Gimnazialǎ „Cǎnuțǎ Ionescu”,Urlați

Clasa: a III-a

Disciplina: Religie ortodoxă

Subiectul lecției: Micul creștin în biserică

Tipul lecției: comunicare și însușire de noi cunoștințe

Scopul lecției: cultivarea sentimentului de respect față de locașul de cult, față de slujitorii bisericii.

Obiective operaționale:

cognitive: La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:

01 – să definească cuvântul ,,biserică”;

02 – să precizeze părțile din care este alcătuită biserica ;

03 – să identifice obiectele de cult aflate în fiecare parte componentă a bisericii, precizând și scopul lor;

04 – să demonstreze practic modul de închinare în biserică;

05 – să enumere darurile ce pot fi aduse la biserică;

06 – să descrie comportamentul unui bun creștin în biserică.

formativ-educative:

07 – să conștientizeze importanța respectului față de biserică, față de slujitorii ei;

08 – să-și formeze deprinderea de a participa la sfintele slujbe oficiate în biserică.

Strategia didactică:

1. Metode și procedee: explicația, conversația, exercițiul, argumentarea, povestirea, demonstrația, expunerea, observarea dirijata.

2. Mijloace de învățământ: Sfânta Scriptură, fișe de lucru, planșe.

3. Forme de organizare: activitate frontală, activitate individuală.

Resurse

Oficiale:

1. Programa școlarǎ pentru disciplina religie, clasa a III-a;

2. Planificarea calendaristicǎ orientativǎ, clasa a III-a;

3. Proiectarea unității de învățare ,,Să – L cunoaștem și să-L cinstim pe Dumnezeu în Biserică”.

Temporale:

1. număr de lecții: 1

2. durata: 45minute

Bibliografice:

1. *** Biblia sau Sf. Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982.

2. Cucoș,Constantin, Educația religioasă, Editura Polirom, Iași, 1999.

3. *** Pilde și povestiri pentru copii, vol.2, Editura ˶Credința strămoșească”, 1999.

4. Marcu,Viorica, Pași spre desăvârșire Elemente de psihopedagogie si metodica a edicatiei religioase pentru invatamantul preuniversitar, Editura ˶Magister” Sibiu, 2005

5. Novac, Prof. Univ. Dr. Corneliu, Didactica aplicata la religie, Editura ˶Arves”, Craiova, 2006.

6. Opriș, Dorin; Opriș,Monica, Metode active de predare – invățare. Metode și aplicații la religie, Editura ˶Sf. Mina”, Iași, 2006.

7. Șebu Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian, Opriș, M., Opriș, D., Metodica predării religiei, Editura „Reîntregirea", Alba-lulia, 2006.

DEMERSUL DIDACTIC:

CAPITOLUL 7

Cercetarea pedagogicǎ

7.1. Tema cercetǎrii psihopedagogice și motivarea alegerii acesteia

Cercetarea din sfera educației religioase se manifestǎ prin identificarea și valorizarea componentei socio-psihologice a valențelor formative, ȋn procesele educative implicate. Cercetǎrile presupun descrierea interacțiunii subiecților educației religioase, cu realitatea educaționalǎ, dar și explicarea implicațiilor pedagogice și psihologice.

Astfel, predarea religiei ȋn instituțiile de ȋnvǎțǎmânt constituie un act misionar sacramental informativ, dar totodatǎ are conotații educaționale formative.

Scopul – oricǎrui proces de cercetare pedagogicǎ este reliefat de analizarea, ȋnțelegerea și perfecționarea fenomenului educational, fenomen ȋn care are loc formarea personalitǎții elevilor.

,,Religia este disciplina care opereazǎ cu noțiuni ce trebuie sǎ trezeascǎ ȋn sufletul elevului sentimente și convingeri care sǎ-l determine sǎ acționeze nu doar pentru propria perfecționare spiritualǎ, ci și pentru a celor din jur,toate acestea realizându-se sub semnul iubirii și al libertǎții, ȋntr-o permanentǎ legǎturǎ cu Dumnezeu” .

Cercetǎrile pedagogice contribuie la formarea atitudinilor religioase și morale și la realizarea unei educații globale.

Obiectul – cercetǎrii noastre ȋl constituie BISERICA – factor esențial ȋn educația religioasǎ. Sfântul Chiril din Alexandria spune cǎ ,,Hristos zidește Biserica din pietre

inteligibile” , potrivit cuvântului Sfântului Apostol Pavel: ,,Ȋntru El suntem zidiți spre locaș al lui Dumnezeu ȋn Duh” ( Efeseni 2, 22).

Ȋn cercetarea mea, am urmǎrit ca elevii sǎ fie motivați ȋn vederea participǎrii la viața educativǎ a Bisericii.

,,Ora de religie realizatǎ prin coparticiparea profesorului și a elevilor, are o dimensiune care trece dincolo de spațiul didactic, o dimensiune inițiaticǎ”

7.2. Elaborarea design-ului cercetǎrii

,,Elaborarea design-ului cercetǎrii presupune fixarea pașilor care vor fi urmați și articularea elementelor implicate ȋntr-un proiect coerent al cercetǎrii, și ȋn același timp, suficient de flexibil”.

Ȋn elaborarea prezentei cercetǎri mi-am rǎspuns la ȋntrebarea ,,ce ȋși propune cercetarea mea? (BISERICA – factor esențial ȋn educația religioasǎ” și mi-am propus ca pentru ora de religie, sǎ atingǎ urmǎtoarele aspecte:

1- sǎ se atingǎ conștientizarea și ȋnsușirea practicilor moral- religioase ce țin de prezența activǎ la Sfintele Taine ce se sǎvârșesc ȋn Sfânta Bisericǎ;

2- sǎ se realizeze importanța celor patru mari Posturi de peste an;

3- elevii sǎ conștientizeze importanța și necesitatea primirii Sfintelor Taine ,ȋn special a Tainei Ȋmpǎrtǎșaniei;

4- sǎ precizeze ȋn ce condiții se pot primi Sfintele Taine.

,,Biserica este loc al ȋngerilor, al arhanghelilor, este ȋmpǎrǎția lui Dumnezeu, este ȋnsuși cerul. Și, dupǎ cum, dacǎ te-ar ucide ȋn cer, nu ai îndrǎzni sǎ vorbești, chiar dacǎ ai vedea pe tatǎl tǎu, chiar dacǎ ai vedea pe fratele tǎu, tot astfel nici aici, ȋn Bisericǎ, nu trebuie sǎ vorbești cu nimeni altcineva ȋn afara celor duhovnicești”.

7.3. Obiectivele cercetǎrii

Obiectivele pe care le-am avut ȋn vedere ȋn aceastǎ cercetare au fost urmǎtoarele:

Aflarea opiniei subiecților educaționali despre implicarea lor ȋn viața culticǎ a Bisericii;

Stabilirea frecvenței primirii Sfintei Taine a Cuminecǎturii, conform rǎspunsurilor elaborate de elevi ȋn urma unui chestionar aplicat;

Reliefarea ponderii ce o deține Sfânta Bisericǎ ȋn cadrul Programei școlare de religie, sub diferite forme (finalitǎți, conținuturi, activitǎți de ȋnvǎțare;

Alegerea metodelor de ȋnvǎțǎmânt eficiente ȋn procesele educative de predare – ȋnvǎțare – evaluare pentru temele ce au legǎturǎ cu Sfânta Bisericǎ;

Analiza legǎturii dintre prezența Bisericii ȋn preocupǎrile religioase și comportamentul elevilor.

7.4. Ipoteza cercetǎrii

Ipoteza de bazǎ – este cea care condenseazǎ idea directoare de ,,fir roșu, conductor” al investigațiilor și al valorificǎrii rezultatelor, care coordoneazǎ ȋntreaga cercetare;

Ipoteza principalǎ – familiarizarea elevilor de clasele a V-a și a VI-a la viața de cult, prin frecventarea regulatǎ la Sfintele Taine, fapt ce contribuie la dezvoltarea personalitǎții și caracterului elevilor;

Ipoteze secundare: – realizarea unei educații formale conforme cu principiile și poruncile creștine care contribuie la dezvoltarea moralǎ a educabililor ( elevilor);

– Dezvoltarea deprinderilor moral – religioase de a participa la viața culticǎ a Bisericii;

– Aplicabilitatea noțiunilor religioase ȋnsușite, ȋn viața personalǎ.

Ȋntocmirea Proiectului cercetǎrii:

Locul de desfǎșurare a cercetǎrii = Cercetarea pedagogicǎ a avut loc ȋn cadrul Școlii Gimnaziale ,,CǍNUȚǍ IONESCU”, din Urlați, Județul Prahova, pe parcursul unui an școlar ȋntreg: 2015-2016. Elaborarea proiecului a necesitat mai multe subetape:

– pregǎtirea cercetǎrii;

– realizarea cercetǎrii;

– cuantificarea rezultatelor cercetǎrii, dupǎ un calendar care a cuprins etapele și subetapele menționate ȋn calendarul cercetǎrii.

7.4.1 Calendarul cercetǎrii

7.4.2.Eșantionul de conținut

Eșantionul de conținut se realizeazǎ prin atenta cercetare a documentelor curriculare -Programe Școlare, Religie Cultul Ortodox, clasele a V-a și clasele a VI-a, aprobate prin Ordinul ministerului Nr. 5230/01.09.2008 București; ȋntocmirea anualǎ a planificǎrii a materiei pentru anul școlar 2015/2016; trierea eșantionului de conținut cuprinde selecție din capitolele: Ȋnvǎțǎtura de credințǎ, Trǎirea ȋnvǎțǎturii creștine, Exprimarea ȋnvǎțǎturii creștine, Spiritualitate ȋn viața creștinǎ;

La Școala Gimnazialǎ ,,Cǎnuțǎ Ionescu” Urlați, ȋn anul școlar 2015-2016 elevii claselor a V-a și a VI-a, au fost distribuiți astfel:

7.5. Metodologia de cercetare

,,Metodologia de cercetare, respectiv sistemul metodelor de ceretare – deșfǎsurarea cercetǎrii a presupus utilizarea unui sistem metodologic complex, alcǎtuit prin ȋmbinarea metodelor intensive de cercetare (experimentul, observația, autoobservția, interviul individual, analiza produselor activitǎții elevilor, studiul documentelor curriculare, portofoliul) cu cele extensive (ancheta pe bazǎ de chestionar, metoda testelor, analiza portofoliului, astfel ȋncat sǎ contribuie la clarificarea și soluționarea problemei cercetate”.

CHESTIONAR

,,Tânǎrul elev ortodox practicant” (clasele a V-a si a VI-a)

Se spune cǎ, asemenea unui pomișor, un copil are nevoie de un anumit tratament de ghidare pentru ,,a crește drept”, adicǎ pentru a nu fi atins de vreo ȋnvǎțǎturǎ sau practicǎ greșitǎ. Biserica Ortodoxǎ deruleazǎ programe nenumǎrate de catehizare timpurie a tinerilor si corespunzatoare vârstei și nivelului de ȋnțelegere.

Aplicând ȋn mod practic cuvintele scripturistice conform cǎrora ,,toatǎ suflarea sǎ laude pe Domnul!”, atât preoții, membrii familiei cât și dascǎlii de Religie, ar fi de dorit sǎ se implice cât mai activ ȋn educația religioasǎ a copiilor, tocmai pentru a-i ajuta sǎ se dezvolte cât mai bine, adicǎ sǎ-și ȋnsușeascǎ etica comportamentalǎ ȋntru totul.

Prezentul articol reprezintǎ doar o micǎ parte din portofoliul de exemple pe care elevii vor avea șansa sǎ le deprindǎ pentru a-și ȋndeplini caracteristicile unui ortodox practicant ȋn devenire.

Ȋntrebǎri:

Bifați varianta corespunzǎtoare frecvenței ȋn cazul ȋn care mergeți sau nu regulat la bisericǎ ȋn duminici și sǎrbǎtori!

Țineți post ȋn perioada celor 4 mari Posturi de peste an?

V-ați spovedit și ȋmpǎrtǎșit ȋn ultimul an?

Vǎ faceți rugǎciunea de dimineața și seara?

Pe parcursul anului școlar precedent, am monitorizat rȃnduielile creștinești legate de mersul la bisericǎ, ținerea posturilor, participarea la Sfintele Taine ale Spovedaniei și Ȋmpǎrtǎșaniei și a sǎvârșirii rugǎciunilor dimineața și seara.

Din cei 120 de elevi chestionați, peste 15% (18 elevi) reprezintǎ elevi implicați activ ȋn toate cele 4 criterii folosite astfel:

1). Ȋn ceea ce privește mersul regulat la Bisericǎ, din chestionar rezultǎ cǎ:

18 elevi (15%) – merg ȋn fiecare sǎrbǎtoare;

27 elevi (23%) – merg o datǎ pe lunǎ;

39 elevi (32%) – merg de câteva ori pe an;

36 elevi (30%) – niciodatǎ.

Nr. de elevi care merg la bisericǎ

2). Post ținut ȋn cele 4 posturi de peste an:

20 elevi (17%) – ȋn fiecare post;

60 elevi (50%) – doar un post;

40 elevi (33%) – niciodatǎ;

Post ținut

3). Spovedanie și Ȋmpǎrtǎșanie

20 elevi (17%) – de minim 2 ori;

55 elevi (46%) – 1 datǎ;

45 elevi (37%) – niciodatǎ;

Spovedanie și Ȋmpǎrtǎșanie

4). Rugǎciune seara și dimineața

24 elevi (20%) – DA;

70 elevi (58%) – doar dimineața/seara;

26 elevi (22%) – NU;

Rugǎciune seara/dimineața

CONCLUZII

Abordarea făcută ȋn paginile precedente ale prezentei lucrări este destinată a aduce ȋn discuție importanța deosebită pe care o are Biserica ȋn viața omului, importanță care se manifestă ȋn planurile: spiritual, existențial, social, psihologic, inter-relațional și nu numai.

Datorită provocărilor contemporane tot mai acute, preotul, dascălul și ȋn general tot creștinul identifică Biserica ȋn colaborare cu zona ȋn care este chemată a face misiune; astfel pentru o claritate cȃt mai mare, am expus rolul Bisericii ȋn joncțiune cu: educația religioasă, școală, familie, tineri, activitatea socială, catehizare și nu ȋn ultimul rȃnd misionarism.

Totodată, această proiecție științifică identifică ȋn linii mari și pericolele la care este expusă societatea creștin-ortodoxă și posibilele abordări pentru prevenirea și combaterea acestora.

Ȋn ultimul capitol, cu ajutorul unor proiecte didactice, am ȋncercat să dezvălui prin intermediul metodelor pedagogice existente caracterul atȃt de necesar al teologiei și religiozității din viața reală. Pentru a releva caracterul iubirii infinite a Bisericii am dezvoltat beneficiile reciproce de care au parte atȃt cei care fac o faptă bună cȃt și cei ce primesc/ȋnsușesc o faptă făcută din dragoste nefățarnică.

Ȋn cadrul chestionarului privind participarea elevilor din clasa a V-a și a VI-a la Sfintele Taine ale Bisericii și totodată privind practicarea rugăciunii, am ȋncercat să elaborez nivelul orto-praxiei la nivelul elevilor ȋn unitatea școlară la care eu ȋmi desfășor activitatea, rezultatele fiind unele destul de acceptabile.

Astfel, prin puterea operelor Sfinților Părinți, prin intermediul proceselor de ȋnvățămȃnt, prin conduită și exemplul personal, și nu ȋn ultimul rȃnd prin catehizarea timpurie a tinerilor țării, cu toții suntem chemați să conștientizăm importanța de netăgăduit a valorii scrierilor din Sfȃnta noastră Tradiție Ortodoxă și să ne-o ȋnsușim ȋntr-un mod activ, pentru ca ,,… toată viața noastră, Lui Hristos Dumnezeu s-o dăm!”.

Afișe pascale și machete de bisericuțe realizate de elevii claselor a IV-a

Lecție de catehizare a elevilor de clasa a IV-a

Acțiune filantropicǎ desfǎșuratǎ asupra elevilor din cadrul Școlii cu cls.I-IV din Ploiești, Cartier Vest ,,Dumitru Apostol”, unde majoritatea elevilor provin de la Casa de copii

,,CONCORDIA” Ploiești

,,Sfânta Bisericǎ” ȋn viziunea elevului Crǎciun Iustin, clasa a V-a

,,Sfânta Tainǎ a Botezului “- desen realizat de eleva Spiridon Patricia, clasa a V-a, elevǎ premiantǎ la Concursul Județean de Religie ,,Flori ȋn Grǎdina Ortodoxiei”, secțiunea – Picturǎ

,,Sfânta Tainǎ a Cununiei” ȋn viziunea elevei Dinu Ștefania , clasa a V-a , premiantǎ la concursurile județene de religei, secțiunea – Picturǎ

Preotul paroh Tǎnase Petroni din Parohia ,,Sfintii Voievozi “ din Urlați, alǎturi de elevii urlǎțeni, ȋn excursie la Casa Memorială ,,Nicolae Iorga” din Vǎlenii de Munte, Prahova, acțiune susținutǎ financiar și ȋntreprinsǎ de parohie

Pelerinaj la Mǎnǎtirea Crasna din Prahova, organizatǎ de Pr. Paroh Tǎnase Petroni, Parohia ,,Sfinții Voievozi” din Urlați, cu o parte din elevii care participǎ frecvent la slujbele Bisericii

Acțiune umanitarǎ organizatǎ ȋn cadrul Școlii Gimnaziale ,,Cǎnuțǎ Ionescu” din Urlați, având ca țintǎ elevii din cadrul acestei școli, care au reprezentat situații materiale defavorizate

Serbare de Crǎciun organizatǎ cu clasele IX-X din cadrul Colegiului Agricol ,,Gheorghe Ionescu –Sisești” din Valea Cǎlugǎreascǎ, Prahova

Premierea elevilor pentru participarea la olimpida și concursurile județene de religie de cǎtre Consilierul Patriarhal Pr. Conf. Univ.Dr. David Pestroiu, actorul Mihai Coadǎ și Inspectorul de religie Prahova – Pr. Prof. Dr. Mihail Spǎtaru ȋn cadrul Colegiului Național ,,I.L.Caragiale” Ploiești

Ȋmpǎrtǎșirea elevilor de clasa a II-a la Biserica ,,Sfinții Voievozi “ din Urlați

Excursie la Mǎnǎstirea Caraiman din Bușteni Prahova

Participare la slujba din 14 octombrie la Biserica ,,Sfinții Voievozi” din Urlați, Prahova

BIBLIOGRAFIE

A. IZVOARE

1. Biblia sau Sfânta Scripturǎ, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2015

2. Scrierile Pǎrinților Apostolici, ed. a –II-a, ȋn colecția Pǎrinți și Scriitori Bisericești (traducere,note și indici de Dumitru Fecioru),vol 1,Ed.I.B.M. al B.O.R., București,1995

Ȋn acest volum sunt publicate:

a. xxxȊnvǎțǎtura celor doisprezece Apostoli

b. Clement, Sf. Romanul, Epistola cǎtre Corinteni II, XIV, 2-3

c. Ignatie, Sf.Teoforul (al Antiohiei), Epistolele: cǎtre Tralieni, Efeseni V, II,1, Smirneni I

d. Herma, Pǎstorul, Pilda a –VII-a, 66,4;

3. Chiril, Sf. al Alexandriei,Glaphyra,P.G,69, col325A;

4. Chirilǎ, pr. conf. dr. Ioan, Misiune prin activitǎțile didactice religioase, ȋn Studii Teologice, Revista Facultǎților de Teologie din Patriarhia Românǎ, Seria a-II-a, Anul I, nr. 3, iulie-septembrie, București, 2005;

5. Clement, Alexandrinul, Stromatele, ȋn Scrieri, partea a –II-a, traducere, cuvânt ȋnainte, note și indici de Pr. D. Fecioru, ȋn colecția P.S.B.,vol .5, Ed.I.B.M. al B.O.R., București, 1982

6 Gordon, pr. prof. dr.Vasile, Poeta nascitur, orator fit.Vocația omileticǎ a mitropolitului Antonie Plǎmǎdealǎ, Studii Teologice –Articole și studii- Revista Facultǎților de Teologie din Patrirhia Românǎ,Nr.4, iulie-septembrie, 2005;

7. Mureșan, dr. Radu, Fenomenul prozelitismului-o persepectivǎ psiho-pedagogicǎ și misionarǎ, Ortodoxia-Revista Patriarhiei Române, Nr. 3-4, Anul LVII, iulie – decembrie, 2006;

8. Șelaru, drd. Constantin , Biserica – spațiul comuniunii, Ortodoxia-Revista Patrirhiei Române, anul LVII, nr.3-4, iulie – decembrie,București, 2006

B. GHIDURI ȘI PROGRAME

1. Ghid catehetic pentru parohii, Hristos împărtășit copiilor, vol. Cu noi este Dumnezeu, (11-12 ani)

2. M.E.N., Curriculum Național, Programe școlare, Aria curricularǎ Om și societate. Religie., București, 1999

3. Mocanu, Elena, Ene, Ionela, Popescu, Daniela, Muha Camelia, Panoski, Mihaela, Ghid pentru proiectare didacticǎ: Religie creștin – ortodoxǎ, Editura Sfântul Mina, Iași, 2004

4. Ortezic, Maria (coord.), Ghid de proiectare didacticǎ – religie cultul ortodox, vol. nr. I ,II, III, Editura Sfântul Mina, Iași, 2006

C. LUCRĂRI CU CARACTER PSIHOPEDAGOGIC

1. Bocoș, Mușata, Instruirea interactivǎ. Repere pentru reflecție și acțiune, Ediția a-II-a, revizuitǎ, Editura Presa Universitarǎ, Cluj-Napoca, 2000

2. Bocoș, Mușata, Opriș, Dorin, Opriș, Monica, Cercetarea ȋn domeniul educației religioase și al educației morale, Editura Sfântul Mina, Iași, 2006

3. Cucoș, Constantin , Educația religioasǎ: repere teoretice și metodice, Editura Polirom, Iași, 1999

4. Eftenie, Nicolae, Introducere ȋn metodica studierii limbii și literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești;

5. Gordon, pr. prof. dr. Vasile, Evaluarea predǎrii religiei ȋn școală, Editura Sophia, București, 2009;

6. Opriș, Dorin, Opriș, Monica,- Metode active de predare – ȋnvǎțare. Modele și aplicații la religie, Editura Sfântul Mina, Iași, 2006

7. Opris, Monica, Opris, Dorin, Bocos, Musata, Cercetare pedagogicǎ ȋn domeniul educației religioase, Editura Reȋntregirea, Alba-Iulia, 2004

8. Pavelescu, Marilena, Metodica predǎrii limbii și literaturii române: Ghid pentru susținerea examenului de definitivat și de acordare a gradelor didactice, Editura Corint, București, 2010

9. Șebu, pr. prof. dr. Sebastian, Opriș, Monica, Opriș , Dorin, Metodica predǎrii religiei, Editura Reȋntregirea, Alba-Iulia, 2000

D. LUCRĂRI DE SPECIALITATE

1. Agachi, pr. Adrian, (introd.), Ioan Gură de Aur. Despre familia creștină, Ed. ,,Cuvȃntul Vieții”, a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București, 2015

2. Badea, Gheorghe (trad.), Flori alese din ȋnvǎțǎtura Sfântului Ioan Gurǎ de Aur, Editura Sfântul Mina, Iași, 2008

3. Catunakiotul, Avva Daniil, Sfaturi despre desǎvârșirea creștinǎ sau cum sǎ se comporte creștinul ȋn lume, Editura Cartea Ortodoxǎ, Alexandria, 2011

4. Gȋțǎ, prof. Maricica, Gȋțǎ, pr. Gheorghe (coord.), Pe cǎrǎri spirituale – Misiune prin cuvânt și fapte, Editura Mǎnǎstirea Caraiman, Bușteni, 2015

5. Gheorghiu, Virgiliu, Revrǎjirea lumii – sau de ce nu mai vrem sǎ ne desprindem de televizor, Editura Evanghelismos, București, 2006

6. Gordon, pr. prof. dr.Vasile, Biserica și Școala: analize omiletice, catehetice și pastorale, Editura Christiana, București, 2008.

7. Idem, pr. prof., Introducere în Catehetica Ortodoxă, curs pentru anul al III-lea Teologie Pastorală, București, 2003

8. Gurǎ de Aur, Sf. Ioan, Despre familia creștinǎ, Editura ,,Cuvântul vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București, 2015

9. Idem, Omilia a XXI-a la Facere, IV, în Scrieri I, Omilia la Facere (I), (P.S.B. 21), trad., introd., indici și note de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. I. B.M. al B.O.R., București, 1987, p.251

10. Irineu, episcop de Ekaterinburg și Irbit, Educația Religioasǎ – ȋnvǎțǎturi pentru copii și tineri, Editura Cartea Ortodoxǎ, Alexandria, 2011

11. Kokulis, V.Ioannis, Ȋmbisericirea elevilor pentru o educație religioasǎ liturgicǎ, Editura Deisis, Sibiu, 2002

12. Kozlov, pr.Maxim, Familia – ultimul bastion. Rǎspunsuri la ȋntrebǎri ale tinerilor, Editura Sophia, București, 2009

13. Lica, Mioara, Opriș, Dorin, Opriș, Monica, Cozma Irina, Sava,Valentina, Muha, Corneliu, Primǎvara credinței, Editura Sf. Mina, Iași, 2007

14. Magdalena, Maica, Sfaturi pentru o educație ortodoxǎ a copiilor de azi, ediția a- II-a, Editura Deisis, Sibiu, 2006

15. Metallinos, protoprezb. prof. dr.Gheorghios, Parohia – Hristos ȋn mijlocul nostru, Editura Deisis, Iași, 2004

16. Mihoc, pr. dr. Constatin, Taina Cǎsǎtoriei și Familia Creștinǎ – ȋnvǎțǎturile marilor Pǎrinți ai Bisericii din secolul IV, Editura Sophia, București, 2002

17. Opriș, Dorin, Ipostaze ale utilizǎrii textului biblic ȋn educația religioasǎ: Teorie, Aplicație, Cercetare, ediția a-II-a , Editura Sfântul Mina , Iași, 2010

18. Pǎtuleanu, pr. prof., Constatin, Sfinții Pǎrinți – despre educație, Editura ,,Cuvântul vieții”, București, 2015

19. Pestov, N.E., Cum sǎ creștem copiii. Calea spre desǎvârșita bucurie, Editura Sophia, București, 2011.

20. Pestroiu, pr. conf. dr., David, Barna, Atanase, pr., asist., Alexandru, Dialoguri pastorale despre: Misiunea Bisericii ȋn rândul tinerilor, Editura Cuvântul vieții, București, 2016

21. Popescu, pr. prof., Dumitru, Hristos. Biserica. Societate, Editura I.B M.. al B.O.R., București, 1998

22. Stǎniloaie, pr. prof. dr. Dumitru, Teologia Dogmaticǎ Ortodoxǎ, vol. I, Editura I.B.M. al B.O.R., București, 2003

23. Teșu, pr. C. Ioan, Patima desfrânǎrii și lupta ȋmpotriva ei – Frumusețile cǎsǎtoriei și ale familei creștine, Editura Credința strǎmoșeascǎ, Iași, 2003

24. Timiș, Vasile, Religia ȋn școală.Valențe eclesiale , educaționale și sociale, Editura Presa Universitarǎ Clujeanǎ, Cluj-Napoca, 2004

E. SITE-URI WEB UTILIZATE:

1. https://lacrimaroua.wordpress.com/2015/02/25/crucea-vietii/accesat la 2017/08/13

2. http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ne-vorbeste-parintele-arsenie-papacioc-1/accesat la 2017/08/13

CURRICULUM VITAE

INFORMAȚII PERSONALE

Nume: GRIGORAȘ ANAMARIA MAGDA

Adresa: Str. Panselelor, nr. 26, loc.Urlați,

Jud.Prahova

Telefon: 0732144968/0723680021

E-mail: anamariagrigoras22@yahoo.com

anamariagrigoras1980@gmail.com

Cetǎțenie: Românǎ

Data nașterii: 13 iunie 1980

EDUCAȚIE ȘI FORMARE

Perioada: 1987-1995 Șc. cu cls. I-VIII Nr. 2 Urlați

Perioada: 1995-1999 Liceul Teoretic Urlați

Perioada: 1999-2003 Facultatea de Teologie Ortodoxa-Li

tere-Universitatea ,,Valachia”

Târgoviște

Perioada: 2005-2006 Curs – C.C.D. Prahova-,,Psihologia

Comunicǎrii” (24 ore);

Perioada: 2006-2007 Curs –C.C.D. Prahova ,,Valențe

cognitiv-comportamentale,

eclesiale și sociale ale educației

religioase și moral-civice ȋn școalǎ”

( 60 ore)

Perioada: 2006 Obținerea Gradului Definitivat

Perioada: 2006-2007 Curs post-universitar:

,,Elemente de didacticǎ a religiei

( 60 credite);

Perioada: 2010 Obținerea Gradului Didactic II

Perioada: 2011 Curs ,,Mentor”( 60 ore)

Perioada: 2011 Curs Isj Prahova-

,,Management educațional”

( 60 credite);

Perioada: 2012 Curs ,,Mediator școlar”

( 60 ore);

Perioada: 2015 Curs POSDRU-

,,Proiectarea activitǎților

extracurriculare la

disciplina Religie”

( 25 credite);

Perioada:2015 Curs POSDRU – ,,Operator

introducere, validare și

prelucrare date” (720 ore)

EXPERIENȚA PROFESIONALĂ

Perioada: 2004-2005 Suplinitor la Școala Generală

,,Andrei Mureșanu” Ploiești;

Perioada: 2005-2012 Titular la Școala cu cls

I-VIII ,,Nicolae

Titulescu” Ploiești (16 ore)

și Școala cu cls I-IV din Cartier

Vest ,,Dumitru Apostol” Ploiești

(4 ore);

Perioada: 2012-2013 Concediu de creștere și ȋngrijire

copil

Perioada: 2013 pânǎ ȋn prezent Titular la Școala Gimnazialǎ

,,Cǎnuțǎ Ionescu” Urlați;

Tipul activitǎții sau sectorul de activitate: Ȋnvǎțǎmânt, Sector bugetar

Funcția sau postul ocupat ȋn prezent: Profesor Religie, titular

Principalele activitǎți și responsabilitǎți: Profesor diriginte, membru ȋn

Consiliul de Administrație al

Școlii, Responsabil Comisie

Metodicǎ ,,Om și societate,

Arte și sport”; responsabil comisie

,,Verificarea și parcurgerea

materiei”; membru ȋn

comisia ,,Activitǎți

culturale”.

Din iulie 2017: Membru în Corpul Național de

Experți în Management

Educațional (CNEME)

APTITUDINI ȘI COMPETENȚE ORGANIZATORICE

Pregǎtirea de concursuri și serbǎri școlare, excursii și pelerinaje la bisercile și mǎnǎstirile din țarǎ.

APTITUDINI ȘI COMPETENȚE SOCIALE

Participare ca voluntar la educarea copiilor din cadrul Fundației ,,ANA ȘI COPIII” (O.N.G.), filiala Urlați

DECLARAȚIE DE ONESTITATE

Subsemnata Grigoraș Anamaria Magda, profesor de religie cu gradul didactic II ȋn cadrul Școlii Gimnaziale ,,Cǎnuțǎ Ionescu” Urlați, județul Prahova, susținǎtoare a lucrǎrii metodico-științifice pentru obținerea gradului didactic I, intitulatǎ ,,Biserica – factor esențial ȋn educația religioasǎ”, la disciplina Cateheticǎ și Omileticǎ, sub ȋndrumarea Pr. lect. univ. dr. Nicușor Beldiman, declar pe propria rǎspundere cǎ lucrarea ȋmi aparține ȋn ȋntregime, nu a mai fost folositǎ ȋn alte contexte și cǎ la ȋntocmirea ei nu am folosit alte studii decât cele menționate, pe parcursul lucrǎrii, ȋn note și ȋn bibliografie.

Prof. Grigoraș Anamaria Magda