Pr. Lect. Dr. ILIE MELNICIUC PUIC Ă [610462]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX Ă – IAȘI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Pr. Lect. Dr. ILIE MELNICIUC – PUIC Ă

CANDIDAT: [anonimizat]. FILIP DANIELA

2012

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX Ă – IAȘI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Pr. Lect. Dr. ILIE MELNICIUC – PUIC Ă

CANDIDAT: [anonimizat]. FILIP DANIELA
S.A.M. ION CREANG Ă, loc. ION CREANG Ă
jud. NEAM Ț

2012

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

3
LISTA DE ABREVIERI

Abrevieri biblice
Fc. = Facere (Genez ă)
Lev. = Leviticul Deut. = Deuteronomul Is. = Isaia Num. = Numerii Mt. = Sfânta Evanghelie dup ă Sfântul Evanghelist Matei
Mc. = Sfânta Evanghelie dup ă Sfântul Evanghelist Marcu
Lc.= Sfânta Evanghelie dup ă Sfântul Evanghelist Luca
Fapte. = Faptele Sfin ților Apostoli Apostolilor
Rom. = Epistola c ătre Romani a Sfântului Apostol Pavel
I Cor. = Epistola întâia c ătre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
II Cor. = Epistola a doua c ătre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Gal. = Epistola c ătre Galateni a Sfântului Apostol Pavel
Efes. = Epistola c ătre Efeseni a Sfântului Apostol Pavel
Filip. = Epistola c ătre Filipeni a Sfântului Apostol Pavel
Col. = Epistola că tre Coloseni a Sfântului Apostol Pavel
I Tes. = Epistola întâi c ătre Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
II Tes. = Epistola a doua c ătre Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
I Tim. = Epistola întâi c ătre Timotei a Sfântului Apostol Pavel
II Tim. = Epistola a doua c ătre Timotei a Sfântului Apostol Pavel
Filim. = Epistola c ătre Filimon a Sfântului Apostol Pavel
Evr. = Epistola c ătre Evrei a Sfântului Apostol Pavel
I Pt. = Întâia Epistol ă Soborniceasc ă a Sfântului Apostol Petru
II Pt. = A doua Epistol ă Soborniceasc ă a Sfântului Apostol Petru

Alte abrevieri
Ap. = Apostol Apud = aici Arhim. = Arhimandrit

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

4Cap. = capitol
Dr. = Doctor Ed. = editura Fig. = figura G.B. = „Glasul Bisericii” Ibidem = acela și autor și aceeași operă
Idem = acelaș i autor
Lect. = lector M. A. = Mitropolia Ardealului M. B. = Mitropolia Banatului M.O. = Mitropolia Olteniei
Nr. = num ărul
Op. cit. = opera citat ă
P. = pagina Pr. = Preot Prof. = Profesor Rev. = revista R.T. = Revista Teologic ă
S.T. = „Studii Teologice” Sf. = Sfântul Trad. = traducere Vol. = volumul Vers. = verset

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

5ARGUMENT

Dacă educaț ia începe odată cu omul și pedagogia ca ș tiință, e foarte veche. Înc ă din
antichitate grecii o cultivau, îndeosebi sub termenul de ,, paideia ”, cu înțelesul de educare a
copiilor, instrucț ie, cultură a spiritului, formar e a caracterului, cunoa ștere a artelor liberale.
Întreagă această activitate privind, se în țelege, făptura uman ă, îndeosebi cea pl ăpândă și
nevinovat ă a copilului, avea în ea ceva sacru.
Din cele mai vechi timpuri, mintea isc oditoare a omului a fost preocupat ă de ceea
ce se întâmplă în realitatea înconjur ătoare, a încercat s ă pătrundă tainele universului, s ă le
cunoască . Odată cu societatea a ap ărut și educația ca un proces în desf ășurare, cu
particularit ăți distincte de la un moment istoric la altul, dup ă cum existen ța socio-uman ă în
ansamblul s ău se află în continu ă devenire.
Noțiunea de educa ție a determinat formularea mai multor defini ții, luându-se în
considerare diverse aspecte: scopul educa ției, natura procesului, con ținutul educaț iei,
laturile sau funcț iile a
ctului educativ.
Etimologic, cuvântul „ educaț ie” provine din latinescul „ educo–are” ce înseamn ă „a
crește, a instrui, a forma, a scoate din”. Am putea spune c ă educația înseamn ă a scoate
individul „din starea de natur ă” și a-l introduce „în starea de cultur ă”.
Educaț ia religioas ă trebuie asigurat ă copilului din primii ani de via ță. Nu religia, ci
lipsa acesteia este o viață artificială pentru copil, deoarece sufletul copilului se înrude ște
structural cu realitatea religioas ă: „Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împ ărăția lui
Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea ” (Mc. 10, 15). Educaț ia religioasă afirmă sufletul
copilului și, în acela și timp, îl înal ță prin iubire.
Educaț ia religioas ă trebuie asigurat ă copilului din primii ani de via ță: „Dacă nu
plouă prim ăvara, degeaba va ploua mai târziu ” 1.
Cre șterea și educarea copilului, în special, și a omului, în general, au fost probleme
care s-au impus aten ției tuturor celor ce aveau r ăspunderea unui neam, sau a unei patrii ș i,
mai ales, a unei religii.
Toți marii educatori ai neamului s-au îngrijit de cre șterea copilului, a viitorului
cetăț ean. Cu atât mai mult în religia noastr ă creș tină, creșterea copilului este o problem ă
importantă . Ea nu putea s ă scape neobservat ă de urmaș ii Celui ce zisese: lăsați copiii să
vină la Mine și nu-i opri ți și-i dă pe aceștia ca model celor ce vor mo șteni împărăția
cerurilor, căci a unora ca acestora este împ ărăția cerurilor (Lc 18, 16). Acest aspect nu a

1 Vasile Băncilă, Inițierea religioas ă a copilului , Ed. Anastasia, Bucure ști, 1996, p. 21.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

6scăpat sfântului marelui Apostol Pavel, care, în epistolele sale, se ocup ă de nașterea,
creșterea și desăvârșirea creș tinului, care, indiferent de vârsta când îmbrăț ișează religia
creștină, el apare, la început, ca un copil și apoi se des ăvârșește.
În ziua de astă zi sunt mul ți cei ce au nevoie de a- și apropia înv ățătura creștină prin
cei orândui ți de însu și Mântuitorul. Pentru aceas ta este necesar a cunoa ște nu numai
principiile didacticei moderne, ci a cunoa ște și că aceste principii se g ăsesc mai mult sau
mai puțin expuse și în epistolele pauline.2
Scopul înv ățământului religios este s ă trezească și să dezvolte sentimentul religios
și moral în copilul, care , mâine va deveni un cre știn luminat, religios și moral în leg ăturile
pe care le are cu semenii s ăi, cu biserica, neamul ș i țara sa.
De la cel ce pred ă religia, în cazul de fa ță profesorul, se cere râvn ă pentru Domnul,
muncă neîntrerupt ă și conștiinciozitate.
În predarea religiei, materialul dat de înv ățat este numai unul din mijloacele spre
marele scop: formarea caracterului creș tin, adică, imprimarea cu liter ă neștearsă în
sufletul omului a icoanei vii a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus
Hristos.3
Pedagogul cre știn are o misiune tot mai înalt ă și mai deplin ă. În acest scop ,,o bun ă
educaț ie religioas ă trebuie s ă-i conduc ă astfel pe elevi, încât ace știa să aibă măcar
câteodată, obsesia altui t ărâm, ideea altei existen țe infinit mai înalte și mai frumoase, care
tronează peste noi și rațiunea noastră ultimă de a exista”. 4
Optimismul pedagogic este caracteristica cre știnismului. Copilul reprezint ă o stare
de perfec țiune asem ănătoare aceleia la care adultul trebuie s ă ajungă prin proprie sfor țare.
În consecin ță, o serie de îndatoriri de natur ă pedagogic ă ni se impun: pe de o parte, avem
datoria să nu stricăm această stare caracteristic ă vârstei fragede, prin interven ția noastră
nepriceput ă, pe de alt ă parte, nu putem să lăsăm dezvoltarea copilului la voia întâmpl ării,
ci cu mult ă abilitate s ă o conducem prin mijlocul peripe țiilor vieț ii. Mai to ți Sfinții Părinți
ai bisericii au vorbit despre aceast ă datorie fa ță de copil.5
Lucrarea este structurat ă în patru capitole în care sunt prezentate: via ța și activitate
misionară a Sfântului Apostol Pavel, c ălătoriile și captivitățile în care s-a aflat acesta,
epistolele captivit ății (Efeseni, Coloseni, Filipeni, Filimon și Evrei), elemente din
pedagogia antic ă în scrierile Sfântului Pavel, aspecte strategice și metodice ale educa ției

2 Econ. Dr. I.C. Beldie, Principii didactice în epistolele pauline , Tipografia George Joric ă, Galați, 1933, p.3-4.
3 Ibidem , p.5.
4 Vasile Băncilă, op. cit., p. 22.
5 Ion Albulescu, Doctrine Pedagogice , Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, R.A., Bucure ști, 2007, p. 68.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

7religioase și rezultatele cercet ării psihopedagogice care au a vut drept scop constatarea
efectelor ameliorative ale folosi rii testelor formative asupra creș terii randamentului școlar.
Pentru elaborarea acestei lucr ări am consultat diferite documente catehetice,
precum și o serie de lucr ări de psihopedagogie, psihologie școlară și de metodic ă a predării
religiei în școală

.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

8CAPITOLUL I

GÂNDIREA SFÂNTULUI AP OSTOL PAVEL REFLECTAT Ă ÎN
EPISTOLELE CAPTIVIT ĂȚII

I.1 VIAȚA ȘI ACTIVITATEA MISIONARĂ A SFÂNTULUI APOSTOL
PAVEL
I.1.1 Viaț a Sfântului Apostol Pavel
Personalitatea sfântului Aposto l Pavel este atât de covâr șitoare în istoria Teologiei
și Bisericii cre știne, încât mul ți savanți au îndr ăznit să afirme c ă fără el dezvoltarea
creștinismului ar fi luat alt ă întorsătură.
El este formulatorul antropologiei și soteriologiei cre știne, el este acela care a dus
primilor cre știni mângâierea eshatologic ă a parusiei.
6
Chiar dac ă nu devenea Apostolul lui Iisus Hristo s, Saul din Tars ar fi fost totuș i un
om mare. Era, de fapt, un om deosebit, dintr-o pl ămadă aparte, de calitate superioar ă. El nu
făcea parte din specia acelor suflete molatice despre care Dante spunea c ă Cerul le refuz ă,
iar infernul le dispreț uiește.7 Toată viaț a sa, ș i cea premerg ătoare cutremur ătoarei
experiențe religioase pe care a tr ăit-o în preajma por ților Damascului, v ădește energia
infrangibil ă ce-l însufle țea în tot ceea ce f ăcea și încrederea des ăvârșită în Dumnezeu, cu
care înfrunta cele mai dificile situa ții.8
Învățătura și faptele Mântuitorului Hristos au fost scrise de evangheli ști, așa precum
le-au văzut și auzit (I In. 1, 1-3), a șa precum ele s-au desf ășurat, fără a le expune într-un
sistem. În Sfintele Evanghelii avem înv ățătura creștină expusă în liniile sale mari, în
punctele generale. Cel care a interpretat, a sistematizat și aplicat înv ățătura Domnului Iisus
Hristos la realit ățile sociale, r ăspândind-o în lume, a fost Sfântul Apostol Pavel.
Asupra vieț ii și personalit ății Sfântului Apostol Pavel s-a scris mult. Totu și nu
poate fi socotit a fi pe deplin cunoscut, c ăci datele sale biografice sunt relativ pu ține, iar
personalitatea sa este foarte complex ă. El este socotit, dup ă Mântuitorul Hristos, cel mai

6 Prof. Vasile G. Ispir, Sfântul Apostol Pavel ca misionar , în „ B.O.R.” Revista Sfântului Sinod, nr. 1-3, Bucure ști,1944,
p. 42.
7 F. Prat: Saint Paul, Ed. 16, Paris, 1932, p.12, apud Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu, O mică odisee apostolic ă, în M.B. nr.
7-8, 1962, p.319 .
8 Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu, O mică odisee apostolic ă, în M.B., nr. 7-8, 1962, p. 319.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

9mare geniu al cre știnismului. aș a încât adâncurile fiin ței sale sunt. Este doctrinarul
creștinismului și răspânditorul îndr ăzneț al credin ței creștine la neamuri. Este numit
Apostolul Neamurilor.
Pavel s-a n ăscut după toate probabilit ățile în acela și deceniu cu Mântuitorul Hristos.
Farrar chiar d ă anul 3 după Hristos9. S-a născut în Tarsul Cilicie i (Fapte 21,39), de neam
evreu, din tribul lui Veniamin, aparț inând partidei rigoriste a fariseilor. Crescut, deci,
desăvârșit în legea lui Moise, este explicabil zelul s ău de persecutor al cre știnismului.
Aparținând evreilor din diaspora, el a c ăpătat o educa ție
mai liberal ă, concepția sa despre lume fiind influen țată
și de cultura ora șului să u natal. 10
Despre cetatea cea mai puternic ă a Galileei,
Sephoris, Iosif Flaviu aminte ște cu cuvinte exprese c ă a
fost distrus ă de romani prin foc și că locuitorii ora șului
au devenit cu to ții captivi. Aceea și soartă va fi avut ș i
orașul Giscala. Atunci vor fi devenit, conform tradi ției
păstrate de Ieronim și mai apoi de Fotie, și părinții
Sfântului Pavel captivi romani și poate c ă, vânduți pe
piață ca sclavi, au ajuns la Tarsul Ciliciei.
Această soartă tristă a lor trebuie s ă se fi întors curând în bine. Ei au devenit, în
împrejură ri necunoscute nou ă, nu peste mult timp nu numai liberi, dar și cetăț eni romani și
cetăț eni bine v ăzuți ai orașului Tars. Faptul c ă evreii deveni ți captivi și vânduți în sclavie
dobândeau, în timp relativ sc urt, atât libertatea cât și dreptul cet ățeniei romane, este
îndeajuns atestat prin istoria contemporan ă a iudeilor.
Puteau ob ține acest titlu fie cu bani , fie prin servicii de r ăzboi sau de alt ă natură
aduse autorit ății de stat romane. A șa se explic ă faptul că Pavel a mo ștenit prin na ștere acest
titlu, de civis romanus , care îi asigura o pozi ție socială privilegiat ă în Imperiul roman și la
care, în câteva rânduri, a f ăcut apel (Fapte 16, 37-38; 17, 25-28; 19, 10-11). Când Claudius
Lisias, comandantul garnizoanei romane din Ierusalim, afirma c ă el a dobândit aceast ă
cetăț enie cu multa cheltuial ă, Pavel a r ăspuns: „Eu îns ă m-am și născut” (Fapte 22, 2-8).11
Este de presupus ca pă rinții săi nu demult p ărăsiseră Palestina, poate numai cu
câțiva ani înainte de na șterea lui Pavel. Ei au înc ă foarte viu sentimentul na țional.

9 F.V. Farrar, Viața și operele Sf. Apostol Pavel , traducere de Patriarhul Nicodim, M ănăstirea Neam țului, 1941, p.3, apud
Prof. Vasile G. Ispir, op. cit. , p.44.
10 Vasile G. Ispir, op. cit. , p.45.
11 Pr. Lect. Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, Studiul Noului Testament, suport de curs an II sem. II , Universitatea „Al. I. Cuza”
Iași, Facultatea de Teologie Ortodox ă, p. 25.

Fig. I.1 S fântul A postol Pavel

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

10În familie vorbesc limba matern ă, aramaica, pe când evreii din diaspora uitau cu
vremea această limbă și adoptau limba greac ă, se elenizau. În Noul Testament sunt numi ți
„eleniș ti” (Fapte 6, 1); termenul de „evrei” desemna pe cei palestinieni.
Sfântul Pavel se nume ște pe sine „evreu din ev rei” (Filip. 1, 5), iar cona ționalilor
săi în Ierusalim le vorbe ște „în evreie ște” (Fapte 21, 40).
Cetățean roman din naș tere (Fapte 22, 28), de origine etnic ă iudeu, vorbea limba
greacă curentă.12
Tatăl său făcea parte din tagma fariseilor, adic ă cei mai riguro și păzitori ai Legii lui
Moise. Dar despre farisei se putea vorbi, propriu-zis, numai în Palestina, nu și în diaspora.
Or, Sfântul Pavel spune despre sine: „Eu s unt fariseu, fiu de farisei” (Fapte 23, 6).
Sfântul Pavel este cunoscut mai întâi sub nu mele de Saul: „Saul din Tars” (Fapte 7,
58; 8, 1; 9, 1), adic ă: „cel cerut” (de la Dumnezeu), „ cel dorit”, nume cunoscut a fi fost
purtat de primul rege al lui Israel.
Noul Testament îi atribuie trei nume: Saul, Saulos ș i Paul . Primul, Saul , este de
origine ebraic ă și apare numai în relat ările convertirii sale (Fapte 9, 4; 22, 7; 26, 14).
Acesta era probabil adev ăratul său nume. Poate că părinții săi l-au numit astfel în cinstea
lui Saul, primul rege al Israelului, care aparț inea tribului lui Beniamin, exact ca și Pavel
(Filip. 3, 5).
Al doilea nume este la fel cu Saul , însă este exprimat în limba greac ă, și pentru c ă
apostolul se g ăsea într-un ambient în care se vorb ea greaca, este logic ca numele s ău să se
traducă în limba aceea, și în loc de Saul sa fie numit Saulos . În felul acesta este numit
Apostolul în prima parte a Faptelor Apostolilor, până în capitolul al treisprezecelea.13
Al treilea nume, Paul , este cel care apare mere u în scrisori. De ce Saul ș i-a
schimbat numele în Paul? Nu cunoaș tem bine motivele; îns ă este probabil c ă, începând să
predice în lumea greac ă, el ș i-a dat seama c ă lumea sim țea o anumit ă greutate în privin ța
numelui s ău (de fapt, în limba greac ă, adjectivul saulos era atribuit indivizilor masculini
care aveau puternice caracteris tici feminine); probabil c ă acesta a fost motivul cel mai
plauzibil pentru care el a preferat s ă se numeasc ă Paul, un nume care aparț ine tradiției
latine, pentru c ă aici își are originea.14

12 Prof.Vasile G. Ispir, op. cit. , p.45.
13 Ariel Álvarez Valdés, Ce se știe despre via ța sfântului Paul ?, din vol.7 al seriei Ce știm despre Biblie, Ed. „Sapientia”,
Iași, 2009, p. 48.
14 Ibidem , p. 48.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

11I.1.2. Educaț ia primită în casa p ărintească la Tars
Cât prive ște Tarsul, oraș ul natal al Apostolului, era pe vremea aceea capitala
Ciliciei și una din cet ățile cele mai prospere ale Asiei Mici.
Tarsul pe acea vreme avea univer sitate, care daca nu era la înă lțimea celei din
Atena ori Alexandria, era totu și destul de renumit ă.15
Populația era în majoritate de origine greac ă și arameean ă. Tarsul era un ora ș
străvechi, începuturile lui datând de prin veacul al IX-lea î.d.Hr. și fiind puse în leg ătură cu
regii asirieni Salmanasar și Sanherib. C ăzut sub domina ția romanilor, pe timpul lui
Pompei, pe la anul 64 î.Hr., el a devenit ulterior capitala provinciei romane a Ciliciei,
alcătuită din mai multe districte. Marc Antoni u l-a ridicat la rangul de „cetate liber ă” și
scutită de dări, iar Augustus i-a conf erit rangul de metropol ă a Ciliciei, în care avea s ă se
adune dieta cilicic ă.
Tarsul era totodată un important centru de cultură elenistică, vestit pentru școlile și
profesorii s ăi, rivalizând cu Atena și Alexandria. Ast ăzi se nume ște Tersus ș i este un
târgușor turcesc s ărac și pe jumătate dărâmat. Este departe de gloria și splendoarea de
altădată.16
Nu știm în ce m ăsură, dar neîndoielnic via ța
cetăț ii și frumuse țea locurilor natale și-au lăsat
amprenta lor asupra sufletului lui Pavel: „Eu sunt
iudeu din Tarsul Ciliciei, cet ățean al unei cet ăți care
nu este neînsemnat ă”, va rosti el cu oarecare
mândrie că tre comandantul garnizoanei romane din
Ierusalim (Fapte 21, 39).
Pentru ansamblul vie ții Apostolului noi
avem patru puncte de reper, patru evenimente a căror datare se poate determina (aproximativ) și
anume:
 convertirea care s- a petrecut curând dup ă martiriul arhidiaconului Ștefan –
în primăvara anului 36 (această dată se poate verifica prin informa țiile
cronologice din Gal. 1,18; 2,1;
17
 întâlnirea sa cu proconsulul Ga lion la Corint în anii 51-52;
 înlocuirea lui Felix cu Festus ca proc urator al Iudeii în anul 59 sau 60;

15 Ibidem , p. 45.
16 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit. , p.26
17 Diacon Dr. N.I. Nicolaescu, Cronologia paulin ă, în „B.O.R.”, Bucure ști, nr.5-6, 1942, p. 179.
Fig. I.2 Ora șul Tars

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

12 martiriul la Roma în anul 67.
Datorit ă acestor date care încadreaz ă și jaloneaz ă cariera apostolic ă a Sfântului
Pavel, se ajunge s ă se stabileasc ă o cronologie detaliat ă în care riscurile de eroare sunt
reduse la minim. Totu și compara ția tablourilor cronologice prezentate de diferi ți istorici ai
perioadei apostolice reveleaz ă deosebiri sensibile asupra mai multor puncte.18
La opt zile dup ă naștere, conform preceptelor Torei, a fost circumcis și a primit
numele de Saul, iar a doua zi corespondentul grecesc: Paulos.
Limba matern ă a lui Saul a fost aramaica. Bineîn țeles, iudeii din Tars, ca și cei din
Alexandria, vorbeau curent limba greac ă. Nu putea fi altfel în aceste colonii iudaice din
„împrăștiere” unde se citea Bibl ia în traducerea greac ă a Septuagintei, și cu atât mai mult
în cetățile elenizate în care cele mai mici rela ții de afaceri impuneau folosirea curent ă a
limbii grece ști. Dar în multe din familii se socotea o datorie de onoare ca în c ăminul
familial s ă nu se uzeze decât de limba na țională a lor.19
Tânărul Saul s-a aflat, astfel, în condiț ia copiilor de emigran ți care înva ță în același
timp și vorbesc cu aceea și lejeritate limba p ărintească și aceea a patriei de adop ție. Greaca
și aramaica par s ă fi fost, într-adev ăr, în mod egal familiare Apostolului (Fapte 21, 37-40;
22, 2). Pavel vorbea cu u șurință grecește, scria în aceast ă limbă fără nici un efort, poseda
vocabularul și putea chiar, ocazional, s ă-l îmbogățească cu cuvinte noi.
Cât prive ște instruc ția religioas ă, aceasta începea în familie, sub grija tat ălui și
continua în școala sinagogal ă. În cartierul iudaic, erau înv ățători pentru copiii iudei. Orice
sinagogă avea o anexă unde c ărturari d ădeau instruc ția elementar ă tinerilor lor
coreligionari. Înv ățau aici să citească, să scrie, să socoteasc ă și, mai presus de toate, s ă
desprindă din Lege latura practic ă.
Tatăl său a vrut s ă-l
facă rabi, de aceea l-a trimis și la Ierusalim, centrul teologiei
ebraice, unde înv ăța cu mult ă faimă rabi Gamaliel, ale cărui cuvinte Sf. Luca le red ă:
„Dacă învățătura creștină este de la Dumnezeu, nimeni nu o va putea înl ătura, iar dac ă va fi
de la om, se va desființ a de la sine”(Fapte 5, 38-39).20
Limba greac ă îmbogățea spiritul lui Saul cu concepte noi și idei străine gândirii
iudaice palestiniene. Atmosfera ambiant ă pătrundea pân ă în cartierul iudaic, dar de o
manieră prea indirect ă și în propor ție prea slab ă pentru a putea marca inteligen ța și sufletul
lui Saul cu o amprent ă profundă . El se n ăscuse iudeu și va rămâne iudeu toat ă viaț a;
elenismul s ău nu va fi decât de suprafață .

18 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit. , p.27.
19 Ibidem , p. 27.
20 Prof. Vasile G. Ispir, op. cit. , p. 45.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

13Care era meseria lui Pavel? În scrisorile sale, el explic ă faptul că desfășura munci
manuale, f ără însă a clarifica ce fel de munci, dar din Fapte 18, 2-3 afl ăm că el confecționa
corturi. Acest fapt nu este stra niu, din moment ce Tars, ora șul să u natal, era vestit pentru
fabricarea a șa-numitului „ciliciu”, un tip de stof ă rezistentă , făcută din piele de capr ă,
potrivită, mai ales, pentru corturile nomazilor.21
Convertindu-se și devenind misionar, el ar fi putut s ă renunț e la profesia sa, de
vreme ce în timpul acela era frecvent ca predicatorii s ă trăiască din colectele de la mul țime
sau să fie întreținuți de familiile bogate. Diferit de acest obicei, Paul afirm ă în scrisorile
sale că nu a voit niciodat ă să se foloseasc ă de acest principiu de între ținere, care era
considerat, de cultura și de obiceiurile timpului, un drept câ știgat (I Cor. 9,14-15), și că nu
a primit niciodat ă bani ca s ă predice (I Cor. 9,17-18), pentru că nu voia s ă fie o povară , o
greutate pentru cineva (II Cor. 11,9). Pentru acest moti v, el a continuat întotdeauna s ă-și
câștige pâinea ca fabricant de corturi, sau, în funcț ie de diferitele circumstan țe ale vieții
sale tumultuoase, să se adapteze la alte munci înv ățate din mers.22
La vremea când tân ărul Saul din Tars descinde în Ierusalim, cel mai renumit
învățător de lege și conducător de școală era Gamaliel. Este numit „cel b ătrân” spre a-l
deosebi de fiul sau nepotul s ău, care a activat în timpurile de dup ă dărâmarea
Ierusalimului. Era fiul unui anume Simeon și nepotul renumitului rabbi Hillel. Ata șamentul
său cald ș i devotat fa ță de tradițiile și instituțiile poporului ales era întregit de o atitudine
tolerantă față de cei de alt neam, în primul rând fa ță de greco-romani.
Ne-am aș tepta ca sentimentele filo-elene ale lui Gamaliel și atitudinea lui favorabil ă
Apostolilor lui Ii sus Nazarineanul s ă-i împuțineze sau chiar s ă-i îndepă rteze simpatia
strașnicului „eres” fariseic, al că rui membru era. Contemporanii lui l-au cople șit cu
onoruri, iar posteritatea avea să -i cânte virtutea.
Saul din Tars se revendica ucenic dir ect al marelui Gamaliel (Fapte 22, 3) cu
aceeași mândrie cu care afirma c ă este evreu din evrei, din semin ția lui Veniamin, n ăscut în
Tars și cetățean roman. Ceea ce Saul a înv ățat la școala celebrului s ău dascăl, a fost acea
dialectică su btilă, acea exegez ă ingenioasă și rafinată care caracteriza înv ățământul rabinic.
Această metodă de interpretare, p ăstrată în Miș na, se numea: Sebat Middoth ( șapte reguli)
și conținea principiile de ermeneutică în uz pentru determinarea sensului textelor sacre.
Metoda aceasta de înv ățământ a făcut ca tân ărul cărturar să dobândeasc ă acea supleț e și
subtilitate de ra ționament, pe care le reg ăsim în Epistole (I Cor. 9; Gal. 3, 15; II Cor. 3, 7;

21 Ariel Álvarez Valdés, op. cit. , p. 48.
22 Ibidem , p. 49.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

14Rom. 5, 12) și totodată acea capacitate de a cita cu egal ă facilitate oricar e pasaj din Vechiul
Testament. Aproape toate cit ările din Epistolele sale, socotite ca la 88, par f ăcute din
memorie, liber, f ără ajutorul unui text scris.23
De vederile largi, de spiritul tolerant al str ălucitului s ău maestru, Saul din Tars s-a
molipsit mai pu țin, s-a ținut la distan ță până la vremea convertirii sale spectaculoase din
preajma por ților Damascului.
Nu știm durata șederii sale la Ierusalim. Se presupune c ă la împlinirea vârstei de 18
ani și-a încheiat educa ția rabinică și s-a reîntors la Tars, în c ăminul familial. Nu sesiz ăm
nici cea mai vag ă aluzie la vreo întâlnire cu Domnul Hristos pe drumurile Palestinei.
Viziunea de pe drumul Da mascului este prezentată ca cea dintâi întrevedere cu Domnul.
Pavel n-a cunoscut, deci, pe Iisus din Evanghelii și n-a fost amestecat în scenele Patimilor.
Cu ardoarea lui de fanatism, cum îl cunoa ștem, este dificil s ă credem c ă ar fi rămas simplu
spectator la evenimente f ără a lua, ca la omorârea lui Ștefan, unul din primel e roluri printre
persecutori. Sfântul Pavel, îns ă, niciodat ă nu își reproșează că a prigonit direct pe Domnul
Hristos, ci Biserica și pe primii S ăi ucenici (Fapte 22, 19-20; I Cor. 15, 9; Gal. I, 13; Filip.
3, 16).24

I.1.3. Saul ca prigonitor. Minune a de pe drumul Damascului
În scena uciderii Sfântul arhidiacon
Ștefan, Sfântul Luca introduce un tân ăr, Saul, care
aprobă hotărârea iudeilor și păzește hainele
martorilor (Fapte 7, 58; 8, 1). Sfântul Luca adaug ă
numaidecât c ă Saul pustia biserica prin sate și
cetăț i, ca împuternicit al sine driului (Fapte 8, 3; 9,
1-2).25
Martiriul Sf. Ștefan trebuie plasat în anul
36. Cu toate acestea, martiriul s-a putut petrece și
înainte de aceast ă dată, dacă este privit ca
rezultând dintr-o dezordine de strad ă
neîmpedicat ă la timp, de Pilat din Pont.26

23 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit. , p.29.
24 Ibidem , p. 29.
25 Diacon, Dr., N. I. Nicolaescu, op. cit., p.179.
26 Pr. Grigore T. Marcu, Saul din Tars , Sibiu, 1939, p. 43, apud Di acon, Dr., N. I. Nicolaescu, op. cit. , p.179. Fig. I.3 Minunea de pe drumul
Damascului

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

15În acele grele momente, cei mai mul ți creștini părăsesc Ierusalimul și chiar
Palestina. Dar zelul și fanatismul lui Saul îi urm ărește și aici (Fapte 26, 11). El cere
împuterniciri din partea sinedriului s ă aducă legați pe creștinii din alte cet ăți.27
Întărit cu o astfel de delega ție (Fapte 9, 2), el pleac ă împreună cu o gard ă puternică
în orașul Damasc, spre a prinde și aduce la Ierusalim, în convoi, pe to ți creștinii de
acolo.”28
Pe când c ălătorea și era aproape de Damasc, o lumin ă l-a învăluit deodat ă ca dintr-
un fulger și Saul căzând la p ământ a auzit un glas care-i zicea: „ Saule, Saule, de ce m ă
prigonești? El a zis: Cine eș ti Tu Doamne! Iar Domnul: Eu sunt Iisus pe care tu îl
prigonești” (Fapte 9, 3-19).
Prigonindu-i pe cre știni, Saul îl prigonea pe Iisus însu și, care se identifica cu cei ce
cred într-însul și îi urmeaz ă (Mt. 25, 40-45). Proverbul are, deci, sensul: „Nu po ți lupta
împotriva Mea f ără să te ră nești”. Sau, nu vei putea lupta împotriva adev ărului evident.
Oamenii care mergeau cu el pe cale au stat locului înm ărmuriț i, că ci glasul îl
auzeau, dar nu vedeau pe nimeni. În acest timp Saul a orbit și a trebuit s ă fie dus în
Damasc, unde a stat trei zile fă ră vedere și fără mâncare.29
Între timp, un ucenic al Mântuitorului, Anania, c ăpetenia Bisericii din Damasc, în
urma unei vedenii, a fost trimis la Saul și i-a spus: „Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ți s-a
arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca s ă vezi iarăș i și să te umpli de Duh Sfânt”
(Fapte 9, 17). După acestea, imediat i-au c ăzut de pe ochii lui Saul ca ni ște solzi ș i a
început să vadă. El a primit apoi botezul de la Anania (Fapte 9, 18).30
Fariseul Saul devine cre știnul cu numele de Pavel, care a fost ales de Mântuitorul
ca instrument, spre a deveni Apostolul Neamurilor.
Acesta este actul minunat al convertirii lui Pavel, al înto arcerii inimii lui c ătre
Domnul Iisus Hristos. Este un miracol. Convertirea e un act religios profund, în leg ătură cu
existența păcatului în lume, care la rândul s ău e un mare mister.31
Datele adoptate de cercet ători pentru convertirea Sfântului Pavel se mi șcă într-un
interval de 12 ani (între 29/30 – 41 d.Hr.), extremele fiind totdeauna pe placul criticii
liberale. Îns ă data cea mai probabil ă, adică aceea care corespunde cel mai bine
circumstan țelor istorice, este prim ăvara sau vara anului 36. Ș i iată pentru ce: Faptele
relatate pe scurt în primele opt capitole din Faptele Apostolilor presupun o perioad ă de

27 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit. , p. 30.
28 Ibidem, p. 30.
29 Prof. Vasile G. Ispir, op cit. , p.45-46.
30 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit. , p.30.
31 Prof. Vasile G. Ispir, op. cit. , p.46.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

16minimum 5-6 ani, iar uciderea arhidiaconului Ștefan se explic ă mai ușor după rechemarea
la Roma a procuratorului Pilat, fapt împlinit în prim ăvara anului 36. Pilat nu tolera nicio
dezordine în Ierusalim și vedea cu ochi r ăi emanciparea sinedriului. F ără aprobarea sa,
sinedriul nu putea pronun ța și executa nici o condamnare la moarte.
Atât martiriul Sfântului Ștefan, cât și convertirea lui Saul, trebuie plasate în
intervalul de timp de dup ă plecarea lui Pilat și sosirea noului procur ator al Iudeii, adic ă în
primăvara sau vara anului 36, când interimatul a fost asigurat, pentru scurt ă vreme, de
Marcellus, trimis de Vitellius, proconsulul Siriei.32
Convertirea lui Pavel, m ăsurată cu măsura judecăț ii naturale, apare ca un fenomen
straniu, ce se împotrive ște tuturor legilor psihologice. E un ciudat amestec de contraste f ără
măsură.33

I.2. ACTIVITATEA MISIONAR Ă A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
Sf. Evanghelist Luca consacr ă partea cea mai mare din Fa ptele Apostolilor pentru a
descrie activitatea acestui mare misionar. Apostolul Pavel a întemeiat cele mai multe
comunități, a avut pentru misiunea sa o preg ătire superioar ă celorlalți Apostoli și ne-a lăsat
cele mai multe scrieri. El poate fi considerat , deci, cu drept cuvânt, cel mai mare misionar
al tuturor timpurilor, care a ve stit cuvântul Domnului, oral și în scris, și a fost în acela și
timp nu numai misionar, ci și întemeietor și organizator de comunit ăți; a mai fost și un
mare psiholog, un p ăstor și educator de suflete, un teolog și apologet al credin ței pe care o
vestea. De la el se poate înv ăța și azi în continuu metoda de lucru în r ăspândirea
Evangheliei. Pentru aceea, ostenitorii de pe câmpul misionar între p ăgâni, îl consider ă și
azi drept cel mai bun dasc ăl al lor, înv ățând mereu din experien ța lui bogat ă. Fiindcă , după
cum spunea el: „Dator sunt elinilor și barbarilor, în țelepților și neînțelepților” (Rom. 1, 14)
și pe toți i-a învăț at propov ăduind Evanghelia între oameni cu credin ță, obiceiuri,
mentalități și cultu r ă atât de diferite, cu ocupa ții și din stări sociale a șa de felurite. Acest
Apostol a r ămas un dască l neîntrecut nu numai pentru cei ce activeaz ă pe câmpul misiunii
externe, ei și pentru cei ce lucreaz ă pe câmpul misiunii interne.34

32 Ibidem , p.31.
33 Mitropolitul Nicolae, Pavel, Apostolul lui Iisus Hristos , Tablou biografic dup ă Konrad Kirck, „Revista Teologic ă”,
Sibiu, 1931, p.9.
34 Pr. Prof. Sofron Vlad, Principii misionare si sociale in Epistolele Sfântului Apostol Pavel , în S.T., nr. 5-6, 1955, p.
288.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

17Timp de aproape 30 de ani, el a slujit Domnului trecând prin tot felul de pericole,
pe care mintea omeneasc ă abia le poate concepe; s ăvârșind toate cu un singur scop:
răspândirea Evangheliei pent ru ca în cele din urmă să sufere martiriul.35
În primii ani ai pilduitoarei sale activit ăți misionare Sfântul Pavel și-a concentrat
atenția și interesul supra înfiin țării și organizării de comunit ăți creștine locale și regionale.
Legătura dintre acestea o între ținea el, personal, fie di rect, fie prin trimi șii speciali ai s ăi.36
Activitatea ulterioar ă a Apostolului, din ziua convertirii pân ă în aceea a mor ții sale,
se poate diviza în patru etape principale:
 începuturile;
 călătoriile misionare;
 captivitatea;
 ultimii ani de activitate apostolic ă.

I.2.1. Începuturile. Cei 7 – 8 ani care au urmat convertirii lui Pavel pot fi
consideraț i ca un timp de ucenicie și de prob ă. Cei doisprezece apostoli avuseser ă o
perioadă de formare. Apostolu l Neamurilor trebuia s ă o aibă pe a sa.
Această perioadă destul de obscur ă din viața lui Pavel o putem reconstitui, sumar,
pe baza datelor din Faptele Apostolilor 9, 19-30; 26, 20 și din unele epistole pauline (Gal.
1, 17-19; II Cor. 11, 32-33). Afl ăm de aici c ă la Damasc, după primirea botezului, nu a
rămas decât pu ține zile, dup ă care s-a retras în Arab ia, unde a meditat în singur ătate timp
de trei ani (Gal. 1, 17-18), învred nicindu-se de multe viziuni cere ști și aprofundând
învățătura creștină (Efes. 3, 3). În Scriptur ă, ca și în lucr ările celor vechi, Arabia
desemneaz ă vastul teritoriu situat la ră săr it și la sud de Palestina. Este foarte probabil c ă
noul convertit s-a retras în Arabia de miază noapte, aflat ă în partea de r ăsărit a Palestinei.
Revenit la Damasc, Apostolul și-a început propov ăduirea, dovedind cu putere
iudeilor că Iisus era Mesia. Exaspera ți de succesul lui, iudeii voiau s ă-l ucidă. Ei s-au
înțeles cu dreg ătorul care guverna ora șul în numele lui Aretas, regele Arabiei, s ă-l prindă,
păzind porțile ziua și noaptea. Dar fraț ii l-au scăpat, lăsându-l peste zidul cetăț ii într-un co ș
(Fapte 9, 24-25; II Cor. 11, 32-33). El a plecat la Ierusalim, unde Barnaba, colegul s ău de
școală , l-a introdus în cercul Apostolilor. Aici a întâlnit pe Petru și pe Iacov, ruda

35 Prof. Vasile G. Ispir, op. cit. , p.47.
36 Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu, O mică odisee apostolic ă, p. 276.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

18Domnului (Gal. 1,18-19), iar după cincisprezece zile, tot de frica iudeilor, a plecat în
Tarsul Ciliciei, locul na șterii sale.37

I.2.2. Călătoriile misionare. Călătoriile lui Pavel sunt descrise în Faptele
Apostolilor ca într-o c ălăuză pentru că lători. Sunt mai întâi trei că lătorii mari, în decursul
cărora apostolul a p ășit cu tot sufletul la lucru, înso țit când de unii când de al ții din
împreuna-lucr ătorii săi, adeseori îns ă și singur. Dac ă le-am așeza în mod cronologic și am
adăuga la locurile potrivite cele ce le știm din scrisorile lui Pavel, am avea o icoan ă foarte
mișcătoare; dar și aceasta ar fi numai o schiță .38
Centrul celor trei călătorii misionare ale sfântului Pavel a fost Antiohia Siriei care
a devenit al doilea centru al cre știnismului. În Biserica din Antiohia erau prooroci și
învățători: Barnaba, Simeon c ăruia îi ziceau Niger, Luciu Ci rineul, Manaien, cel ce fusese
crescut împreun ă cu Irod Tetrarhul și Saul (Fapte 13, 1).39
Într-una din zile, comun itatea din Antiohia este anun țată printr-o viziune a Duhului
Sfânt să aleagă pe Pavel și Barnaba, pentru marea misiune de r ăspândire a cre știnismului
(Fapte 13, 2). Atunci to ți au înțeles – și Pavel mai mult decât ceilal ți – că vremea activit ății
sale apostolice între neamuri a sosit.
De acum începe a doua etap ă și cea mai important ă a vieții Sfântului Pavel: epoca
misiunii sale printre neamuri. Este etapa marilor sale realiz ări, unde se vă dește geniul
său organizatoric și misionar, înalta sa cultura teologic ă, spiritul de dragoste și jertfelnicie,
puse toate în slujba lui Hristos. Activitatea sa misionar ă se concretizeaz ă în trei mari
călătorii misionare, cunoscute din cartea Faptele Apostolilor, unde a fost înso țit de unii
ucenici, cu con știința sigură și voința oțelită, spre a înfrunta orice piedic ă.40
a) Prima c ălătorie misionar ă – are loc între anii 45-48
După călătoria săvârșită la Ierusalim pe vremea persecu ției lui Irod Agripa I,
Sfântul Pavel întreprinde cu Barnaba prima c ălătorie misionară . Binevesteș te în Cipru,
Pamfilia, Pisidia, Iconiu, și Licaonia și ajunge în pân ă în Listra și Derbe (Fapte 13 și 14).
41
Au străbătut toată insula Cipru și au ajuns la Pafos, unde dup ă ce a orbit pe Elima a
convertit pe Sergius Paulus în țeleptul proconsul. De la Pafos, Pavel și însoțitorii s-au dus la

37 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit. , p.31.
38 Mitropolitul Nicolae, Pavel, Apostolul lui Iisus Hristos , Tablou biografic dup ă Konrad Kirck, „Revista Teologic ă”,
Sibiu, 1931, p.20
39 Prof. Vasile G. Is pir, op. cit., p.48
40 Pr. Lect. Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit., p.31.
41 Diacon, Dr., N. I. Nicolaescu, Cronologia paulin ă, în „B.O.R.”, nr. 5-6, Bucure ști, 1942, p. 182.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

19Perga Pamfiliei. Ioan Marcu îns ă despărțindu-se de ei s-a întors la Ierusalim, iar de la
Perga au ajuns la Antiohia Pisidiei. Aci era o sinagog ă mare și aici și-a ținut Pavel prima sa
predică misionar ă în care a tâlcuit scriptura și a explicat despre acela pe care Dumnezeu
1-a înviat din morț i (Fapte 13, 30). Cuvântarea sa a fost interesant ă, plină de tact42 și
impresionantă prin sinceritatea expunerii și a făcut mulți aderenți. Multora le-a plă cut
întrucât l-au rugat pe Pavel s ă le vorbeasc ă și sâmbăta următoare și erau plini de bucurie ș i
de Duh Sfânt, iar al ții au protestat. Pavel și Barnaba au mers apoi la Iconiu și la Listra și în
sfârșit la Derbe.43
Această misiune a durat aproximativ cinc i ani. Ivindu-se disputa, dac ă
circumciziunea dup ă legea lui Moise este obligatorie pentru mântuire, fra ții din Antiohia
au hotărât ca Pavel și Barnaba s ă se ducă
pentru elucidarea aceste neîn țelegeri la
apostolii și la bătrânii din Ierusalim (Fapte
15, 2).
Această vizită la Ierusalim este în
legătură cu sinodul apostolic ținut pe la
anul 50, cu autorita tea Bisericii mame.
Apostolii au hot ărât că legea lui Moise nu
este obligatorie pentru p ăgâni. Epistola
trimisă de Sinod c ătre frații păgâni din
Antiohia, Siria și Cilicia a produs mângâiere și liniș tire.44

b) A doua călătorie misionar ă – între anii 50-52
A început îndat ă după discuț ia de la Antiohia (Fapte 15, 35-36), la începutul anului
50, poate odat ă cu sosirea prim ăverii. Locul lui Barnaba, pe lâng ă Sfântul Pavel, îl ia Sila.
Amândoi str ăbat munții Amanus, prin porț ile siriene și ajung la Tars. Trec mun ții Taurus
prin porțile ciliciene (Fapte 15, 40-41) și străbat Licaonia. Sfântul Pavel revede Derbe și
Listra. Din Listra ia pe Timotei, pe care-l ta ie împrejur, în vederea misiunii sale viitoare
printre iudei (Fapte 16, 1-3). Trec apoi în Iconiu, în Antiohia Pisidiei și se pregătesc să
apuce drumul marilor ora șe asiatice: Efes, Smirna, Laodiceea, Milet, Colose, Ierapole etc.
Sfântul Duh îi îndreapt ă însă spre nord. O boal ă grea reține pe Pavel în Galatia; el se

42 F. V. Farrar, Viața și operele Sf. Apostol Pavel , traducere de Patriarhul Nicodim, M ănăstirea Neam țului, 1941, p.3,
apud Prof. Vasile G. Ispir, op. cit. , p. 48.
43 Prof. Vasile G. Ispir, op. cit. , p.48.
44 Ibidem , p. 49
Fig. I.4 Prima c ălătorie

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

20foloseș te de acest prilej și predică Evanghelia Galatenilor (Fap te 16, 6; Gal. 4, 13).
Traverseaz ă apoi Misia, tr ecând prin Frigia și ajung la Troia.45
La Troia Pavel a cunoscut pe doctorul Luca, care avea s ă devină unul din prietenii
cei mai intimi ai s ăi. Din Faptele Apostolilor vedem c ă la acest moment Luca schimb ă
stilul relat ărilor istorice, întrebuin țând în loc de ei pe noi , astfel Luca în calitate de tovar ăș
de călătorie al apostolului ne descrie evenimentele exact ca un martor ocular.46

Pe via Egnatia aju nge la Filipi, unde
converteș te, între alț ii, pe Lidia ș i casa temnicerului
(Fapte 16, 11- 34). Las ă în Filipi pe Luca și pe
Timotei. Dup ă cinci zile de mers, Pavel, înso țit de Sila, ajunge la Tesalonic și așteaptă
sosirea lui Timotei. Aici, predic ă în sinagog ă și în casa lui Iason. Pleac ă deci la Bereia, iar
de aici la Atena (Fapte 17) și în cele din urm ă la Corint (Fapte 18), unde ră mâne peste un
an și jumătate, ocrotit de indiferen ța lui Gallion, proconsulul Ahaei, fa ță de iudei. Din
Corint ia cu sine pe Acvila și Priscila, veni ți de curând din Italia, și în Chenhrea se îmbarc ă
spre a merge la Ierusalim. Se opre ște puț in la Efes ș i debarcă la Cezareea Palestinei. Toat ă
călătoria a ținut, prin urmare, din prim ăvara anului 50, până în vara anului 54.47
Rezultatele acestei misiuni sunt im ense. Apostolul Neamurilor arunc ă sămânța
cuvântului evanghelic în Europa , întemeind la Filipi comunitate a care i-a fost atât de drag ă
și care l-a sprijinit adesea în repetatele sale lipsuri și suferințe pentru Hristos. El a l ăsat o
biserică vie în Tesalonic, capabil ă să înfrunte persecu ții, a vorbit în Areo pagul din Atena,
cetatea artei, a retoricii și a filozofiei și a pus în Corint fermentul moral și religios, ce avea
să schimbe cândva fa ța bătrânului nostru continent. În Co rint, s-a scris prima carte din
canonul Noului Testament.48

45 Diacon, Dr., N. I. Nicolaescu, op. cit. , p. 184.
46 Prof. Vasile G. Ispir, op. cit., p. 50.
47 Diacon, Dr., N. I. Nicolaescu, op. cit. , p.185.
48 Ibidem , p.185. Fig. I.5 A doua c ălătorie

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

21c) A treia c ălătorie misionar ă – între anii 54 – 58
Călătoria a treia misionar ă a început-o Pavel str ăbătând pe rând: Cilicia, Frigia și
Galatia, și a ajuns la Efes în toamna anului 55—56, unde a r ămas trei ani.
Aici sfântul apostol a predicat și Dumnezeu f ăcea prin mâinile lui minuni
neobișnuite. Luptând contra idolilor și idolatriei, a f ăcut pe argintarul Dimitrie, care f ăcea
din argint amulete ale Dianei, s ă se răscoale, întrucât i se ră pea câștigul. În acest timp a
scris Epistola I-a către Corinteni. După aceea Pavel a c ălătorit din nou prin Macedonia, a
predicat în Iliric, a scris A II a epistolă c ătre Corinteni și ajunge iar ăși la Corint.49
Înainte de r ăscoala provocat ă de argintarul Dimitrie, în care n-a fost amenin țat
direct (Fapte 19, 23-31), Sfân tul Apostol Pavel se pare c ă a suferit în Efes prima sa
captivitate grea, aflându- se la un moment dat în perspectiva condamn ării la thiriomahie (cf
I Cor. 4, 9; 15, 32; 15,32;16, 8- 9; II Cor. 1, 8-10 etc.). Din captivitatea efesenian ă a scris
Epistola către Filipeni, în primele luni ale anului 55.50
Din Efes merge la Troa (II Cor. 11, 12) si trece în Macedonia, unde revede
comunitățile înființate în călătoria a doua misionar ă (Fapte 20, 1-2). În toamna anului 57 se
îndreaptă din nou spre Grecia și petrece iarna anului 57/58 în Corint. De aici scrie Epistola
către Romani . Odată cu apropierea prim ăverii, se înapoiaz ă în Macedonia, serbeaz ă Paștile
anului 58 în Filipi, trece la Troa (Fapte 20, 2-12) și de aici porne ște cu corabia spre
Ierusalim. Se opre ște puț in la Milet (Fapte 20, 17- 38) și la Tir (Fapte 21, 3-6). Din
Cezareea (Fapte 21, 8- 15), merge pentru a cincea oar ă de la convertire la Ierusalim și
prăznuiește Cincizecimea cu Iacov și cu toț i frații și bătrânii (Fapte 21, 17-26).51
Din aceasta lungă călătorie misionar ă, începută cel mai târziu în prim ăvara anului

49 Prof. Vasile G. Ispir, op. cit. , p. 51.
50 Diacon, Dr., N. I. Nicolaescu, op. cit. , p.192.
51 Ibidem , p. 192. Fig. I.6 A treia c ălătorie

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

2255 și terminat ă în vara anului 58, ne-au r ămas cele patru mari epistole pauline, care
alcătuiesc 3/8 din scrierile Sfântului Apostol Pavel (f ără Evrei) și 1/6 din tot Noul
Testament. Pe parcursul ei, Apostolul a îndurat primejdii, b ătăi, temnițe, foame, sete și
golătate, în împrejur ări pe care nu le mai cunoa ștem (II Cor. 6, 4-5; 11, 23-27), iar o boal ă
fizică l-a umilit adesea, spre a nu se mândri cu mul țimea și măreția descoperirilor de care
s-a învrednicit (II Cor. 12, 7-9). Nicio suferin ță nu i-a mic șorat însa râvna neobosit ă pentru
răspândirea Evangheliei, c ăci, în anul 58, proiectele sale se îndreptau sp re capitala
imperiului și spre Spania (Rom. 15, 24-28).52
Când, în timpul c ălătoriilor sale misi onare, prietenii s ăi plecau de lângă el,
Apostolul era întristat. Desp ărțirea de Timotei, de Luca și de Sila, trimi și în altă parte, pe
timpul călătoriei a treia, i-au pricinuit mult r ău. Uitarea îl încerca dureros. F ără îndoială , iu-
birea lui Hristos, mic șora suferin țele sale, dar Pavel avea un suflet prea sim țitor și se îndu-
rera de nerecuno ștința fiilor săi. Credincio șilor din Filipi, care, de mult ă vreme, nu-i mai
scriseseră, le spunea acestea: „M-am bucurat în Domnul cu bucurie mare c ă purtarea
voastră de grijă pentru mine a dat acum floare înc ă odată. La aceasta v ă și gândeați, dar nu
aveați timp prielnic”.

Fig. I.7 C ălătoriile misionare ale Sfântului Apostol Pavel

Această nemărginită gingășie des ăvârșea la Apostol arta cea mai grea, aceea de a
conduce sufletele. El unea ades ea lauda la cuvântul de înv ățătură, știind, din instinct, c ă

52 Ibidem , p. 193.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

23puterea cuvântului bun, spus la vreme și cele mai mici am ănunte din via ța fiilor s ăi
sufleteș ti îl interesau. De fapt, via ța e formată din lucruri mici, neînsemnate în aparen ță,
dar de o mare valoare în totalitatea lor.53

I.2.3. Captivităț ile în care s-a aflat Sfântul Pavel
Anii de captivitate (Fapte 21, 26 – 28,31) se încep cu prinderea Apostolului de
către iudei în templul din Ierusalim și cuprind ultimele șapte capitole din Faptele
Apostolilor. Din mijlocul mul țimii, care voia s ă-l ucidă în fața templului, este salvat de
comandantul garnizoanei din Ierusalim, Claudius Lisias (Fapte 21, 26; 22, 29). Se
convoacă sinedriul, dar Pavel dezbin ă adunarea, declarând c ă este judecat pentru n ădejdea
în învierea morț ilor (Fapte 22, 30; 23, 10). Aflând c ă iudeii au pus la cale uciderea lui
Pavel prin vicle șug, comandantul îl trimite sub paz ă în Cezareea, iar procuratorul Antoniu
Felix îl închide în pretoriul lui Irod (Fapte 23, 12-35).
După cinci zile, marele preot Anania, înso țit de retorul Tertul, vine la Cezareea, în
fruntea unei delega ții de bă trâni, să-i ceară condamnarea (Fapte 24, 1-9). Sfântul Pavel ia
cuvântul înaintea procuratorului și răstoarnă toate calomniile și acuzele grave ce i se
imputau (Fapte 24, 10-22). În speran ța că va fi silit s ă-și răscumpere cu bani libertatea,
Felix îl ține doi ani în captivitate, îng ăduindu-i îns ă primirea fra ților și a ucenicilor, care-i
slujeau și-i ascultau cuvântul (Fapte 24, 23-27). Situa ția aceasta a ținut până la înlocuirea
lui Felix cu Porcius Festus.54
Data rechem ării lui Felix la Roma și sosirea lui Festus în Cezareea, sunt fapte din
domeniul istoriei profane. Stabilirea lor exact ă formeaz ă un punct de sprijin de mare
importanță pentru cronologia paulin ă. Și aici trebuie s ă ne mul țumim, însă , cu o
aproxima ție de câțiva ani. P ărerile cercet ătorilor se împart în dou ă, câțiva propunând o dat ă
între anii 54-56. Aceast ă datare este însă prea timpurie. Descoperirea inscrip ției de la Delfi
arată, cum am v ăzut, că în anul 51-52 apostolul se afla la Corint, iar e șalonarea
evenimentelor din Fapte 18, 18; 24, 26, cere un interval de cel pu țin șase ani ceea ce ne
conduce la anul 58 ca începutul captivit ății Sfântului Pavel. Destituirea lui Antoniu Felix și
sosirea lui Porcius Festus în Cezareea s-au petrecut, prin urmare, cel mai probabil, în vara anului 60, mai precis în aprilie – ma i 60. Arestarea Sfântului Pavel s-a f ăcut în anul 58,
când Felix era, după cuvântul Apostolului, „de mulț i ani” procurator (Fapte 24, 10) și
anume din anul 52. El era c ăsătorit cu Drusila, fiica lui Irod Agripa I, amintit ă în Fapte 24,

53 Paul Dusauchoy, Pe urmele Sfântului Apostol Pavel , trad. de Pr. Grigore Prejbeanu, Tipografia Episcopiei Râmnicului,
1936, p. 60.
54 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit ., p. 34.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

24
24. Proconsulatul lui Festus n-a ținut decât doi ani; el a murit în primele luni ale anului 62,
cum ne informeaz ă Iosif Flaviu. Dup ă el a urmat Albinus.55

Călătoria la Roma și prima captivitate roman ă
Peripețiile dramaticei c ălătorii pe care a f ăcut-o de la Cezareea Palestinei la Roma,
unde îl aștepta prima captivitate roman ă, un proces la nivel de tribunal imperial și apoi
eliberarea, reprezintă numai una din numeroasele piese ad ăugate în ultimul deceniu de
viață pământească la stufosul m ănunchi de încercă ri costisitoare prin care a trecut acest om
al lui Dumnezeu.
Este de remarcat faptul c ă, în ciuda s ănătății sale plă pânde, încerc ările acestea nu
l-au descurajat cu nici un prilej. Dimpotriv ă, Apostolul care a dat o înalt ă prețuire bucuriei
vieții, a aflat în sine destul ă tărie spiritual ă ca să transforme suferinț a în instrument de
permanent ă și eficientă călire sufleteasc ă.56
Renumitul teolog
neotestamentar protestant Adolf
Deissmann a spus că referatul lucanic
privitor la c ălătoria Sfântului Apostol
Pavel de la Cezareea Palestinei la Roma este o mic ă odisee apostolic ă.
57
Porcius Festus soseș te la
Cezareea în aprilie-mai 60 și află pe
Sfântul Pavel captiv de doi ani (Fapte 24, 21). Ca s ă nu fie dat în mâinile
iudeilor, Apostolul apeleaz ă la
tribunalul imperial (Fapte 25, 10-12). Odat ă introdus, acest apel nu se mai putea retrage.
De aceea Agripa II, care-l viziteaz ă și-i ascultă apărarea, regret ă că nu-l poate elibera
(Fapte 25, 13; 26, 32). Dup ă ce se convinge de nevinov ăția sa, în toamna anului 60, începe
călătoria spre capitala imperiului.
Călătoria pe ap ă întâmpin ă mari primejdii (Fapte 27, 1-44). Corabia naufragiaz ă
lângă insula Malta (Fapte 27, 4; 28, 1). Apostolul petrece aici iarna anului 60-61 și
săvârșește mai multe minuni (Fapte 28, 8-11). Odat ă cu venirea prim ăverii, o corabie

55 Ibidem , p. 34.
56 Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu, op. cit. , p.320.
57 Ad. Deissmann: Paulus . Ed.2 Tubingen 1925, p. 180, apud. Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu, O mică odisee apostolic ă, în
M.B., nr. 7-8, 1962, p.320. Fig. I.8 C ălătoria la Roma

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

25alexandrin ă îl conduce la Roma, trecându-l prin Siracuza, prin Regium și prin Puteoli
(Fapte 28, 12-14). Raportul de înso țire, făcut de Festus, fiindu-i favorabil, i s-a dat voie
să-și închirieze o camer ă, unde să fie păzit de un singur ostaș (Fapte 28, 16). Aici avea
libertatea s ă primeasc ă pe oricine, putând predica astfel neîncetat pe Hristos (Fapte 28, 30-
31). Așa s-au scurs doi ani împlini ți (61-63), din care ne-au r ămas grupul de epistole
numite ale captivit ății: Efeseni, Coloseni și Filimon; probabil și Filipeni.
Faptele Apostolilor pare să se termine pe nea șteptate, fără nici un motiv plauzibil.
Pentru ce se încheie aceast ă scriere într-un mod a șa de repezit? Luca voia doar s ă arate
cum a putut s ă ajungă cuvântul lui Dumnezeu pân ă la Roma, prin opera lui Pavel. Ajuns la
acel punct, con știent că și-a atins scopul, nu l-a mai interesat s ă continue cartea sa. Acesta
a fost motivul pentru care scrierea se termin ă în mod așa de abrupt.58
Nu știm dacă apelul la tribunalul imperial s-a judecat sau nu. E mai bine s ă credem
că procesul s-a judecat și că apostolul a fost eliberat, spre folosul bisericilor, care aveau
încă nevoie de ultimele lui sfaturi.59

I.2.4. Ultimii ani de activitate apostolic ă
Exegeț ii ortodoc și si romano-catolici nu împ ărtășesc părerea că Sfântul Pavel a
primit cununa martiriului la sfâr șitul primei captivit ăți romane, cu prilejul persecu ției
izbucnite dup ă, incendierea Romei (iulie 64).
El și-a recăpătat libertatea în prim ăvara anului 63 și a reînceput ceea ce unii
numesc: a patra călătorie misionar ă. Itinerarul urmat de el e foarte greu de stabilit.
Probabil ca pentru prima dat ă a vizitat Spania, ținta gândurilor sale înc ă din anul
57-58 (Rom. 15, 24, 28), ducând astfel cuvântul Evangheliei pân ă la capătul de apus al
continentului. Probabil, a pornit pe uscat spre nord, a trecut prin Geneva, a predicat în
Marsilia, în Narbo Martius și apoi a trecut Pirineii în Spania. În prim ăvara anului 64 se
înapoiază în ră sărit, vizitând regiunile dimprejurul M ării Egee. În Efes a pus episcop pe
Timotei, iar în Creta pe Tit, ambii discipoli fideli ai s ăi. Din Macedonia sau din Epir, prin
anul 65, le scrie câte o epistolă : Timotei și Tit, dându-le îndrum ări pastorale. În anul 66
este arestat din nou, di n Roma sau din alt ă parte, și închis.

58 Ariel Álvarez Valdés, op. cit. , p.54.
59 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit. , p. 34.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

26Acum timpurile sunt grele, persecu ția creștinilor este crunt ă, iar Apostolul este
părăsit de toți (II Tim. 5, 10-11), exceptând pe Sf ântul Luca. El presimte vremea desp ărțirii
sale de lume, cum m ărturisește în Epistola a II-a c ătre Timotei (4, 7-8) și care constituie
testamentul s ău duhovnicesc. Convins că va fi condamnat la moar te de tribunalul imperial,
Apostolul a șteaptă cu senină tate și încredere sentin ța Judecătorului celui drept, gata s ă-și
verse sângele ca jertf ă (II Tim. 4, 6-8). Ca cet ățean roman, a fost executat prin decapitare,
aproape de Via Ostia, la trei mile distan ță de zidurile Romei, acolo unde se afla ast ăzi locul
numit Trei Fântâni.
Pe locul unde a c ăzut sfântul s ău cap au r ăsărit – după cum spune tradi ția – trei
izvoare. Un simbol cu adânc în țeles. Căci în trei curente de ap ă vie trebuie s ă-și facă curs
printre veacuri și popoare duhul mare al sfântului Pavel: iubirea de Hristos, iubirea lui
Pavel față de suflete ș i iubirea Apostolului fa ță de cruce .60
Istoria păstrează de veacuri taina mor ții marelui apostol. Nici o mărturie directă nu
ne spune cum s-a despărțit de trup. Dac ă a fost victima tr ădării unui frate, con știința
creștină, încremenit ă de indignare și de durere, a în ăbușit în tăcere și în lacrimi amintirea
morții celui mai mare apostol. Informa țiile tradiționale asupra morț ii Sf. Pavel sunt diferite
și greu de armonizat. Sfântul Clement Romanul61 spune că s-a săvârșit ca martir sub
cârmuitorii împ ărăției, prin care în țelege, probabil, pe prefec ții Helius Caesarianus și
Polycletus, care conduc Ro ma în anul 67, pe când Nero se afl ă în Grecia.62 Eusebiu de
Cezareea, în Cronica tradus ă de Ieronim , afirmă că a murit odat ă cu Sf. Petru în al 14-lea

60 Mitropolitul Nicolae, Pavel, Apostolul lui Iisus Hristos , Tablou biografic dup ă Konrad Kirck, în „Revista Teologică ”,
Sibiu, 1931, p. 56
61 Sf. Clement Romanul, Epistola I-a c ătre Corinteni , V,5 ( ed. Funck, Patres Apostolici , I, 1901, p. 104), apud Diacon,
Dr., N. I. Nicolaescu, op. cit. , p.199.
62 I. Mihălcescu, M. Pâslaru și G. Nițu, Scrierile P ărinț ilor Apostolici , Chișinău, 1927, p.98, apud Diacon, Dr., N. I.
Nicolaescu, op. cit. , p.199. Fig. I.9 Sfin ții Apostoli Petru și Pavel

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

27an al domniei lui Nero (13 Oct. 67- 9 Iunie 68). Fericitul Ieronim63 împărtășește această
părere. Versiunea armeniană a Cronicei lui Eusebiu spune însă că martiriul lor s-a petrecut
în al 13-lea an al domniei lui Nero (13 Oct. 66 – 12 Oct. 67), potrivindu -se astfel cu spusele
lui Clement Romanul. Fericitul Augustin64 contrazice îns ă părerea ca ei au murit, în
adevăr, în aceea și zi, dar nu și în acela și an. Calendarul bisericii ortodoxe și romano-
catolice îi serbeaz ă pe amândoi în ziua de 29 Iunie , începând din veacul al treilea.65
Pavel, vestitul fariseu, elocventul tân ăr evreu entuziast, c ăruia i-ar fi revenit un
viitor strălucit ca persecutor și împlinitor gelos al Legii lu i Moise, în acel punct al vieț ii
sale, a pierdut totul: prietenii, familia, bunul nume, viitorul, pacea. Îi mai lipsea doar s ă
piardă viața, dar nu i-a p ăsat mult. Cândva spusese aceast a într-o scrisoare adresat ă
prietenilor s ăi din comunitatea din Filipi: „ De acum, consider că toate sunt o pierdere în
comparaț ie cu superioritatea cunoa șterii lui Hristos, Domnul meu. De dragul lui am
pierdut toate și le consider gunoi ca s ă-l câș tig pe Hristos” (Filip 3,8).66

I.3. EPISTOLELE CAPTIVIT ĂȚII
Epistolele marelui Apostol sunt documente de primul rang, prin faptul c ă ele nu
sunt niște scrieri despre comunit ățile sale, nu sunt compozi ții literare scrise cu tendin ța de a
prezenta lucrurile într-o lumin ă mai plăcută și mai favorabil ă de cum erau în realitate. În
majoritatea lor ele sunt sc rieri adresate unor comunit ăți, prezentând st ări și situații reale din
acele comunit ăți. Ele sunt ca și niște fotografii fidele, care ne prezintă lucrurile cu p ărțile
lor de lumin ă și umbră; sunt bucăț i rupte din realitate și noi putem desprinde din ele
atitudinea Apostolului în fa ța diferitelor st ări, ca și felul lui de a ac ționa în diferitele
împrejură ri.67
Mai trebuie relevat faptul c ă Sfântul Pavel nu a cultivat genul epistolar cu inten ția
de a deveni scriitor, de a crea o oper ă literară asemenea multor scriitori ai antichit ății; el și-
a alcătuit scrisorile, a șa cum spuneam mai sus, în mod absolut circumstan țial, sub
presiunea unor situa ții sau evenimente care cereau din partea lui o interven ție urgentă în
una sau alta din comunităț ile creștine întemeiate de el. Nu este , deci, de mirare ca textele
dictate de el, dup ă moda vremii, tahigr afilor voluntari sau plă tiți, prezint ă și unele
formulări obscure, fraze netermin ate, gânduri în suspensie, paranteze, digresiuni și reluări

63 Fericitul Ieronim, De viris illustribus , V, (P.L., XXIII,col. 647), apud Dr., N. I. Nicolaescu, op. cit. , p.199.
64 Fericitul Augustin, Sermones , CCXCV,7,(P.L.,XXXVIII, col. 1352), apud Dr., N. I. Nicolaescu, op. cit. , p.200.
65 Dr., N. I. Nicolaescu, op. cit. , p. 200.
66 Ariel Álvarez Valdés, op. cit., p.54.
67 Pr. Prof. Sofron Vlad, op. cit ., p. 288.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

28insuficient legate, de și greaca autorului e corect ă, bogată și nuanțată, situându-se imediat
după aceea a Sfântului Luca.
Epistolele pauline trebuie luate drept ceea ce sunt, adic ă parte din opera misionară
a marelui Apostol, consemnarea în scris a ceea ce obi șnuia să propovăduiască prin viu grai,
desigur cu unele completă ri sau accente impuse de actua litatea temei. Ori, tocmai
spontaneitatea aces tor scrieri alc ătuiesc adev ărata lor valoare.68

I.3.1 Num ărul epistolelor pauline
În colecția de cărți sfinte a Noului Testament sunt socotite canonice 14 epistole,
Epistola c ătre Evrei îns ă fiind indirect atribuit ă Ap. Pavel. însă numărul real al acestor
epistole îl dep ășește pe cel din canonul Noului Testament (14 sau 13). Se cunoa ște, în acest
sens, existenț a coresponden ței Ap. Pavel cu cre știnii din Corint și cu cei din Bisericile
Ahaiei și că aceasta a constat nu din dou ă epistole, câte s-au p ăstrat în canon, ci din cel
puțin 3 epistole, dac ă nu chiar patru. Acest lucru rezult ă din I Cor 5,9 unde Apostolul Pavel
scrie: „V-am scris în epistol ă să nu vă amesteca ți cu desfrâna ții.” Așadar, Apostolul face
amintire în acest verset de existen ța unei alte epistole, anterioa re celei canonice I Corinteni.
Epistola la care face referire Apostolul Pavel probabil s-a pierdut, pentru c ă nu gă sim nici o
referire în I Corinteni (canonică ) la un astfel de îndemn al Apostolului. Cronologic, a șa-
zisa „epistolă pierdut ă” a fost anterioar ă celor dou ă păstrate în canon, fapt care rezult ă din
verbul întrebuin ța t la trecut. În epistola II Cor. 2, 3-4 Apostolul vorbe ște de o aș a-zisă
„scrisoare cu lacrimi” redactată probabil cândva între I. Cor. și II Cor. canonice și care
poate fi, dup ă părerea unor speciali ști chiar II Cor. 10-13 (canonic ă).
Nu este la fel neverosimil ca Romani cap. 16 s ă fie o parte dintr-o alt ă Epistolă
paulină. Este posibil ca și celor din Filipi, Ap. Pavel s ă le fii scris și alte epistole.
Presupunerea pleacă de la textul din Filip 3,1b în care se spune: „ca să vă scriu acelea și
lucruri, mie nu-mi este greu, iar vou ă vă este de folos .” Expresia „ca să vă scriu acelea și
lucruri” îngăduie clar presupunerea existen ței unei coresponden țe anterioare cu filipenii. în
sprijinul acestei teze st ă mărturie chiar un text dintr-o epistol ă a lui Policarp adresat ă
filipenilor ( Ep. ad Phil. 3,2) și în care se scrie: „care dup ă ce a plecat de la voi v-a scris
epistole, pe care, dac ă le citiți cu atenție, veț i putea să vă zidiți în cred ința dată vouă”.69

68 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit., p.37.
69 Raymond Brown, Joseph A. Fitzmy er, Roland E. Murphy, O. Carm, Introducere și comentariu la Sf. Scriptur ă, vol. I,
trad. de Dumitru Gro șan, Târgu-Lă puș 2005, p. 971, apud. Pr. Prof. Univ.Dr. Stelian Tofan ă – Studiul Noului Testament –
Curs pentru anul II de studiu, Facultatea de Teologie Ortodox ă din Cluj-Napoca, p.2.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

29Așadar, num ărul epistolelor pauline, cu excep ția celei către Evrei – indirect atribuit ă
apostolului Pavel, este mult mai mare decât cel pe care- 1 avem în canon. De altfel,
Fragmentul Muratori ne informeaz ă și de existenț a unei alte epistole, pretins ă paulină, și
anume, cea către Alexandrini, numai c ă autenticitatea acesteia n-a fost recunoscut ă de
Biserica cre ștină.

I.3.2 Împ ărțirea epistolelor pauline
A. O primă împărțire ar fi pe grupe de scrieri:
 Epistolele captivităț ii: Efeseni, Filipeni, Coloseni, Filimon
 Epistolele a șa zise „mari”: Romani, I-II Corinteni, Galateni
 Epistolele pastorale: I-II Timotei, Tit
În această împărțire nu se încadreaz ă însă I-II Tesaloniceni și Evrei
B. După destinatari
 Epistole adresate unei Biserici locale: Romani, I Corinteni, Efeseni, F ilipeni,
Coloseni, I-II Tesaloniceni
 Epistole provinciale : II Corinteni, Galateni
 Epistole adresate unor persoane particulare: I-II Timotei, Tit, Filimon
Și din aceast ă împărțire lipsește Epistola c ătre Evrei.
C. Deosebit de util ă pentru scopuri didactice este împ ărțirea după caracteristicile
doctrinare
 Epistole hristologice: Filipeni, Coloseni, Evrei – indirect atribuit ă apostolului
 Epistole soteriologice: Romani, Galateni
 Epistole eclesiologice: Efeseni
 Epistole eshatologice: I-II Tesaloniceni
 Epistole pastorale: I-II Timotei, Tit, Filimon
 Epistole disciplinare (au conț inut moral): I Corinteni
 Epistole apologetice: II Corinteni
Dar, și această clasificare are ș i ea dezavantajul ei, și anume, acela c ă, nu epuizeaz ă
toate caracteristicile doctrinare ale epistolelo r. Cu toate acestea, ea este cea mai frecvent
uzitată atunci când e vorba de o clasificare a Epistolelor pauline, din perspectiv ă
doctrinară.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

30D. După ordinea cronologică a apari ției lor
 Epistole redactate în a doua călătorie misionară: I-II Tesaloniceni (50-53, în
Corint)
 Epistole redactate în a treia călătorie misionar ă: Galateni (55), I-II Corinteni (56-
57), Romani (57-58)
 Epistole redactate în timpul primei captivit ăți romane (61-63): Coloseni, Filimon ,
Efeseni, Filipeni (?). Cât prive ște Epistola c ătre Filipeni, majoritatea comentatorilor
sunt de p ărere că ea a fost redactat ă din Efes, unde apostolu l ar fi suferit o scurt ă,
dar grea captivitate, cândva în anii 56-57.
 Epistole redactate după eliberarea din prima captivitate roman ă: Evrei ?(63-
65),
I Timotei (65), Tit (65)
 Epistole redactate în timpul celei de -a doua captivităț i romane: II Timotei (66)
Din cele 14 ( 13 ? ) Epistole pauline Filipeni, Efeseni, Coloseni și Filimon sunt
desemnate cu apelativul de „epistolele captivit ății” deoarece con țin referiri la prizonieratul
lui Pavel ( Filip. 1, 7-13, 14 ; Filim. 1,9.10.23; Col. 4,3-18; Efes. 3,1; 6,20). Epistolele I-II
Timotei și Tit poart ă numele de „Scrisori pastorale” pentru interesul lor aparte în
instaurarea unei discipline ierarhice și eclesiale. Sunt cunoscute sub titlul de „Scrisori
Mari” epistolele: Romani, I-II Corinteni, Galateni și aceasta din motivul extinderii
cuprinsului lor, dar și pentru importan ța doctrinar ă a învățăturilor pe care le cuprind.70

I.3.3. EPISTOLA C ĂTRE EFESENI
Autorul Epistolei și autenticitatea ei
Efesul a fost metropola Asiei mici și slujea mincinoasei zeiț e Artemis, aceasta fiind
cinstită de toți Elinii și mai ales de Efeseni. De aceea, Efesul se numea „cetatea Artemisei”
și a idolului ei Diopet ( Fapte 19). Aici petrecea cea mai mult ă vreme Evanghelistul Ioan.
Fiindcă Efesul era a șa de mult dedat la religia Artemisei și a altor demoni, Pavel a
folosit mult ă osârdie pentru a scrie epistola c ătre credincio șii de acolo.71
Apostolul Pavel s-a referit de dou ă ori direct la sine însu și ca autor al Epistolei:
„Pavel, Apostol al lui Iisus Hristos, prin voin ța lui Dumnezeu, sfin ților care sunt în

70 Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofan ă, op.cit. , p.3-4.
71 Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea epistolelor c ătre Galateni, Efeseni, Filipeni și Coloseni , trad. de
Nicodim Aghioritul, Ed. Cartea Ortodox ă, București, 2006, p.101.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

31Efes…” (1,1) ș i „Pentru aceasta, eu Pavel, întemni țatul lui Iisus Hristos, pentru voi
păgânii” (3,1).
Cu toate acestea, paternitatea paulin ă a epistolei a fost contestat ă, mai ales în
ultimul timp și în special de critica protestant ă. Astfel, o bună parte dintre speciali ști sunt
de părere că epistola reflect ă aspecte de vocabular, stil și doctrină care sunt diferite de cele
prezente în alte scrieri ale sale. Nici asem ănarea cu Epistola c ătre Coloseni nu constituie
pentru acest gen de critic ă biblică un argument al paulinit ății epistolei. Sugestia acestei
direcții critice este c ă epistola a fost scris ă de cineva care nu și-a declinat numele, dar
susținând că este Apostolul Pavel. La primii cre știni, teoria „pseudonimului” este rar
întâlnită. Mai mult, aceast ă epistolă este considerat ă de mulți Părinți și scriitori biserice ști,
dar și critici biblici mai noi, ca fiind „cununa” scrier ilor lui Pavel. În acest sens, pare ciudat
ca un ucenic al Apostolului Pavel s ă aibă o capacitate de percep ție teologic ă și spiritual ă
mai mare decât Apostolul. Oricum, Biserica primar ă (Ignațiu d e Antiohia, Policarp,
Marcion – chiar dac ă o trece cu numele „c ătre Laodiceeni”, Fragmentul Muratori) a socotit
dintotdeauna Epistola că tre Efeseni ca apar ținând Apostolului Pavel.72
Obiecț iile din punct de vede re literal par îns ă mai serioase. Stilul este, într-adev ăr,
unul laborios, cu pericope lungi, succesiune de substantive legate prin genitiv sau
prepoziții (ex. 1,11.19; 2, 14-15), fraze lungi cu multe propozi ții relative și participiale (ex.
1,3-14; 1,15-23; 2,1-10; 3,1-6; 4,11-16), formând un contrast cu expresiile vii și scurte din
alte epistole.
Dar, exege ții au observat îns ă, fraze lungi și în alte epistole, ca de exemplu, în cea
către Romani. În acest cadru de idei, trebuie accentuat faptul c ă însăși tema epistolei
dezvoltată de Apostol, pretindea un stil mai deosebit. Pentru o astfel de tem ă, stilul
diatribei nu mai mergea. Subi ectele tratate în epistol ă impuneau, de la sine, o expunere
mult mai clar ă și mai sistematic ă a lor.
În ceea ce prive ște obiecția referitoare la vocabular, se face caz de num ărul mare de
hapax legomena (36 la num ăr), cuvinte care apar o singur ă dată la un autor, în Noul
Testament. Dar, acestei obiec ții se poate r ăspunde prin a ar ăta că e firesc ca temele noi s ă
pretindă termeni noi de exprimare. A șadar, nici această ipoteză nu este una destul de
convingătoare.
Referitor la rela ția cu alte epistole, în special, cu cea c ătre Coloseni, într-adev ăr,
există o asemănare evidentă între cele dou ă epistole. Spre exem plu, din cele 155 de versete
ale Epistolei că tre Efeseni, mai mult de o treime sunt paralele cu cea c ătre Coloseni, atât în

72 Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofan ă, op.cit. , p. 49.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

32conținut cât și în dispunere textual ă, iar referirea la Tihic este aproape identic ă ( Efes. 6,21-
22 și Col. 4,7-8). Dar, în ciuda acestor asem ănări, evidente, se poate afirma faptul c ă nu
este vorba de o imitare laborioas ă a celei c ătre Coloseni, ci doar de expunerea acelea și
teme, dar dintr-o alt ă perspectiv ă. Stilul de lucru și modul de gândire paulin poate fi
observat în Efeseni, de la început și până la sfârșit, ca fiind mai mult decât evident.73
În ceea ce prive ște raportul dintre epistolele Coloseni și Efeseni, opiniile
specialiștilor sunt din cele mai diferite. Rela ția dintre Efeseni și Coloseni – sus țin o bună
parte dintre specialiș ti – constituie una din enigmele Noului Testament și la care înc ă nu s-a
găsit o soluț ie plauzibil ă. Iată câteva ipoteze care prives c raportul dintre Efeseni și
Coloseni:
1. În aceste dou ă epistole pot fi întrev ăzute două mesaje pe care Apostolul le-a trimis
aproape simultan unor Biserici vecine, împr umutând din prima (Coloseni), pentru a o
compune pe a doua (Efeseni). În acest sens, Efeseni reprezint ă ultimul stadiu al gândirii
Apostolului. Sfântul Pavel, arestat la Roma , a trimis sub forma unei Epistole circulare
suprema sa cugetare referi toare la taina mântuirii și a Bisericii.
2. Potrivit opiniilor altor speciali ști, după ce Apostolul Pavel va fi compus epistola
către Coloseni, el a trasat sarcina unui secretar, sau unui colaborator al să u mai apropiat, de
a adresa un al doilea mesaj. A șa s-ar explica paternitatea celor dou ă texte, precum și
divergențele dintre ele.
3. Foarte mulț i savanți sunt de p ărere că epistola c ătre Efeseni ar apar ține unei epoci
mai târzii, aceea a unei genera ții post-apostolice, dar c ă apare dintr-un mediu profund
marcat de personalitatea și gândirea Apostolului Pavel. Sp re exemplu, teme ca: mântuirea
ca dar, poporul lui Dumnezeu, rolul Sf. Duh în ic onomia mântuirii, care apar vag tratate în
Coloseni, apar pregnant în Efeseni, ca teze specific pauline.
4. Unii comentatori admit chiar o influen ță qumranit ă sau esenian ă asupra con ținutului
Epistolei c ătre Efeseni, sau una venit ă dinspre literatura sapien țială, care ar fi exercitat un
rol marcant asupra catehezei cre știne, specifice celei de a doua genera ții de creș tini.
Referitor la raportul epistolei cu alte scrieri pauline pot fi remarcate urm ătoarele
caracteristici:
1. Imaginea Bisericii este mai „universal ă” decât în oricare alt ă epistolă. Spre
exemplu, în Romani 12,5 sau I Cor. 12,12-17 Trupul lui Hristos se refer ă la Biserica local ă,
pe când, în Efeseni Hristo s este Biserica universal ă, căreia îi este Cap, iar cre știnii toți îi
sunt mădulare (4,1-16).

73 Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofan ă, op.cit ., p.49.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

332. Tabloul descris este mai mult al unei Biserici care cre ște și se dezvolt ă în istorie,
decât acela al unei comunit ăți aflată în așteptarea iminentei veniri a doua a lui Hristos (2,
21-22; 4, 12-13).
3. Noua perspectiv ă eclesiologică pe care Efeseni o deschide este aceea a unirii
iudeilor cu p ăgânii într-un singur trup, formând o Biseric ă universal ă. Din aceast ă
perspectiv ă, pare că toate problemele legate de persecu ții și controversele iudaice au fost
definitiv rezolvate, a șa că scriitorul î și poate exprima toat ă bucuria sa în lini ștea viziunii
unirii neamurilor cu iudeii în Hristos.
4. În Epistola c ătre Efeseni întreaga Biseric ă este „mireasa lui Hristos” (5,23-32).
5. Învățăturile cu privire la c ăsătorie (5,21-33) este mult mai pozitiv ă și mai complet ă
decât în I Corinteni 7, unde gândir ea Apostolului pare a fi influen țată de considera țiile
iminentei Parusii. Dar, nu trebuie, totu și, trecut cu vederea faptul c ă în I Corinteni, Pavel se
limitează la a ră spunde problemelor particulare ș i nu inten ționează o expunere completă a
învățăturii despre c ăsătorie.
6. Epistola c ătre Efeseni las ă uneori impresia c ă autorul ei ar fi un creș tin din
generația a doua, care mediteaz ă la timpul în care comunitatea a primit pentru prima oar ă
mesajul evanghelic și care înțelege să venereze memoria ct itorilor (2,20; 3,5).
În concluzie, se poate, totu și, afirma c ă nici una din aceste observa ții, luată separat,
n-ar fi suficient ă pentru a dovedi pate rnitatea non-paulin ă a epistolei c ătre Efeseni.74
Destinatari. Sunt câteva motive care conduc la ideea c ă epistola a fost destinat ă nu
doar bisericii din Efes, ci și mai multor biserici din Asia Mic ă din jurul Efesului.
Manuscrisele timpurii nu con țin expresia „în Efes” din cap.1, 1. Forma în care este
adresată este mai general ă decât în alte epistole și nu există salutări adresate personal. Este
probabil ca aceasta s ă fie scrisoarea despre care Pavel le spune Colosenilor c ă le va veni
din Laodicea (Col. 4, 16). Datorit ă faptului că Efesul era ora șul cel mai important din zona
respectivă și un centru misionar al lui Pavel (Fapte 19, 1.8-10), este probabil ca scribii s ă fi
atribuit epistola Efesenilor. Totul porne ște de la constatarea c ă expresia „în Efes” (1, 1)
lipseș te din cele mai vechi manuscrise ale Epistolei și că ea a fost introdus ă de cei ce au
alcătuit Corpus Paulinum (totalitatea scrierilor pauline adunate la un loc), c ătre sfârș itul
secolului I sau primul sfert al secolului II. Ipoteza c ă Epistola ar fi o „scrisoare enciclic ă” a
lui Pavel c ătre Bisericile din Asia nu are argumente conving ătoare. Mult mai aproape de
adevăr pare teza teologilor catolici și ortodoc și: în realitate, aceast ă Epistolă le-a fost
adresată creștinilor din Laodiceea (vezi Col. 4, 16) ; cu vremea, Biserica din Laodiceea

74 Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofan ă, op.cit. , p.49.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

34decade atât de mult încât Domnul o avertizeaz ă că „o va lep ăda din gura Sa”, ca pe una ce
nu e nici rece, nici fierbinte, ci numai c ăldicică (Fapte 3, 14-16); în consecin ță, ei i se
aplică sancțiunea numită damnatio memoriae (condamnarea la uitare) sau erasio
nominus (ștergerea numelui, a pomenirii) prin înlocu irea numelui ei cu acela al Bisericii
din Efes, comunitate care- și câștigase o mare stră lucire în lumea cre ștină primară,
strălucire ce i se datora, f ără îndoială , și conducătorului ei duhovnicesc de la sfâr șitul
primului secol, sfântul apostol și evanghelist Ioan. Tit a fost l ăsat în Creta, iar Timotei în
Efes ca responsabili peste lucr ările de acolo. 75
Încă din timpul vie ții sale, marele apostol a avut mul ți împotrivitori chiar între
creștini, dar spre sfâr șitul lucrării, se pare că mai mulți au fost cei care l-au p ărăsit sau au
lucrat împotriva lui. Aceste ultime trei
epistole ale lui vorbesc despre astfel de oameni (ex.: II Tim.1, 15; 2, 17.18; 4, 10.14).
Efesenilor, care erau de mai
dinainte catehiza ți, Sf. Pavel le
încredințează și le arat ă sensurile
adânci și înalte ale credin ței, teologiei
și ale iconomiei întrup ării. Le scrie
despre chemarea „neamurilor” ca s ă le
arate că după cuviință au crezut în
Hristos și chemarea lor s-a f ăcut nu
prin om, ci prin Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, ca din aceasta s ă înțeleagă efesenii c ă nu s-au f ăcut slujitori de oameni crezând
în Hristos, ci adev ărați cinstitori de Dumnezeu. „ Și Pavel zice c ă și el a fost trimis de
Dumnezeu ca să propovă duiască Evanghelia și că purta grij ă pentru efeseni”.
76
Acolo unde nu este st ăruință, luptă pentru credin ță, Biserica sl ăbește și se
depărtează de adevăr. Domnul se va uita la noi și va găsi lucruri pe care va fi nevoit s ă le
mustre. Avem nevoie de aceast ă stare de veghere, acest spirit ost ășesc, militant care îl
găsim în aceste epistole de pe urm ă ale apostolului nostru! Trecerea timpului ne afecteaz ă,
ne înmoaie, ne slă bește, ne îmb ătrânește dacă nu veghem și nu păstrăm spiritul de lupt ă.

75 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc Puic ă, op. cit. , p. 82.
76 Sfântul Teofilact, op. cit. , p.102.
Fig. I.10 Sfântul Apostol Pavel predicând
efesenilor

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

35Suntem într-o luptă , un război spiritual (Efes. 6, 10-18) în care trebuie s ă ne menținem
biruitori (v.13).77
Data ș i locul scrierii
Efeseni este una din cele 4 epistole ale captivit ății (Efes. 3, 1; 4, 1; 6, 20), celelalte
3 fiind Filipeni, Coloseni și Filimon. Consensul general este c ă aceste epistole au fost
scrise în timpul prizonieratului la Ro ma (Fapte 28, 16, 30-31), între anii 61-63. Al ături de
cele patru epistole amintite, poate fi al ăturată și Epistola c ătre Evrei, al c ărei mesaj este
scris la puț in timp dup ă prima eliberare de la Roma. Epistola a fost dus ă de Tihic care a
dus ș i epistola c ătre Coloseni (Efes. 6, 21-22; Col. 4, 7-9).
Scopul scrierii epistolei
Mântuitorul, întemeind Biserica Sa, a dorit ca ea s ă rămână una, adic ă unică și
unitară, cuprinzând în sine pe to ții credincio șii. Domnul Iisus Hristos a proclamat, ca ideal
al unității creștine, unitatea care st ă la baza raporturilor Sale cu Tat ăl: „Ca toți să fie una,
precum Noi una suntem”(In. 17,22).78
Cele două scopuri pe care le-a avut Pavel în sc rierea epistolei se desprind din cele
două versete cheie ale epistolei:
 Să le aducă aminte creș tinilor de binecuvânt ările pe care le au în Hristos (1, 3)
 Să îndemne creș tinii să aibă o trăire „vrednic ă de chemarea pe care au primit-o”(4,
1)
Pavel nu tr ădează existența unor probleme sau erezii în biseric ă care să-l fi motivat
să se adreseze efesenilor, a șa cum o face în alte epistole, dar temele abordate ne fac s ă
subînțelegem existen ța lor:
Disputele dintre iudei și neamuri, care le întâlnim și în alte epistole, referitoare la
insuficien ța jertfei lui Iisus Hristos și la superioritatea cre știnilor iudei fa ță de cei dintre
neamuri, au dus și aici la confuzie și frustrare. Astfel Pa vel se vede nevoit să corecteze
aceasta, ar ătând că „în El” to ți sunt una, fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai cerului.
De asemenea curentele filosofice stoic și gnostic au p ătruns și în Biseric ă sub
diferite for
me, afirmând c ă omul material este r ău, nevrednic de gra ția divină și că întreaga
existentă este supus ă fatalităț ii neexistând o ra țiune divin ă sau vreo posibilitate ca omul s ă
facă ceva ca s ă-și schimbe condi ția, ceea ce îl determin ă pe Pavel s ă ia poziție, arătând că
„în Hristos creș tinii sunt oameni noi, „sfin ți și fără prihană” și susținând existenta unui

77 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc Puic ă, op. cit., p. 82.
78 Pr. Asist.Vasile Mihoc, Unitatea cre știnilor în Hristos și prin Biserică după Epistola c ătre Efeseni , în M.A., nr. 1-3,
1976, p. 104.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

36plan bine definit a lui Dumnezeu pentru mântuirea omului înc ă dinainte de întemeierea
lumii”.79
Analiza cuprinsului Epistolei
Epistola c ătre Efeseni ofer ă rezumatul cel mai precis al gândirii eclesiologice a
Apostolului neamurilor. Autorul epistolei vrea s ă ne facă să luăm deplină cunoș tință de
harul lui Dumnezeu, rev ărsat în Biseric ă. Pentru el, Biserica este comunitatea mântuitoare,
care cuprinde în sine iudei și neamuri. În Epistola c ătre Efeseni, problema nu se mai pune
în legătură cu caracterul Bisericii drept una singur ă ca în I Corinteni, ci cu privire la uni-
tatea ei. Dac ă termenul de έkkλησία , care apare de nou ă ori în aceast ă epistolă (1, 22; 3,
10.21; 5, 23.24.25.27.29.30) este folosit și în alte scrieri pauline, în schimb cuvântul
ένότης = unitate, apare numai în Efeseni 4, 3 și 13 din întreg Noul Testament.80
În această epistolă, ap. Pavel exprim ă culmea cuget ărilor sale prin cuvinte mai
înalte, decât le-ar fi exprimat vreodat ă limba omenesc ă.81
Creștinii sunt beneficiarii binecuvânt ărilor lui Dumnezeu în Hristos, binecuvânt ări
care existau în planul ve șnic al lui Dumnezeu de mântuire a omenirii, chiar înainte de
întemeierea lumii. Avem o nou ă identitate: fii ai lui Dumnezeu, sfin ți și fără vină, destinați
pentru slav ă, avem o nou ă stare: suntem ră scumpă rați prin sângele lui Hristos ș i avem
înțelepciunea lui Dumnezeu (o nou ă înțelegere a existen ței noastre), avem un nou viitor:
suntem mo ștenitori ai împ ărăției lui Dumnezeu, având Duhul lui Dumnezeu ca o asigurare
dată în avans (arvună ) că vom moșteni cerul.
Rugăciunea lui Pavel (1, 15-21) este o mijlocire continu ă pentru Efeseni înaintea lui
Dumnezeu pentru în țelepciune și descoperire în cunoa șterea mai profund ă a lui Dumnezeu,
priceperea n ădejdii chem ării pe care au primit-o și a bogățiilor moștenirii lor s ă înțeleagă
puterea ce înso țește chemarea lui Dumnezeu, izvorât ă d in Hristos.82
În viziunea Apostolului, planul dumnezeiesc de mântuire se dezvolt ă în șase etape
și care sunt numite de Apostol binecuvânt ări duhovnice ști (1,3-14):83
1. alegerea (v. 4)
2. înfierea (v. 5)
3. răscumpărarea (v. 7)
4. descoperirea planului (voii divine) (v. 9).

79 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op.cit. , p.83.
80 Pr. Asist.Vasile Mihoc, op. cit. , p. 105.
81 R. W. Farrar, Viața și operele Sfântului Apostol Pavel, partea a III-a, trad. de Nicodi m, Patriharhul României, Editura
și tiparul Sfintei M ănăstiri Nemțu, 1943, p. 249.
82 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit. , p.84.
83 Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofan ă, op. cit. , p.53.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

375. chemarea iudeilor (v. 12)
6. chemarea păgânilor (v. 13)
Alegerea creștinilor este, în viziunea Apostolului, un act de iubire al lui Dumnezeu
din veșnicie și care oblig ă pe beneficiarii lui, la o via ță de sfințenie: „Precum întru El ne-a
și ales, înainte de întemeierea lumii, ca s ă fim sfinți și fără de prihan ă înaintea Lui” (1,4).
Prin Iisus Hristos ale șii devin fiii lui Dumnezeu, prin înfiere, calitate care constituie
o altă dimensiune a manifest ării iubirii lui Dumnezeu și care are ca țintă, mântuirea sau
răscumpă rarea: „Mai înainte rânduindu-ne , în a Sa iubire, ca s ă ne înfieze, prin Iisus
Hristos, dup ă bunăvoin ța voii Sale” (1,5). Așadar, motivul alegerii este „predestinarea” de
către Dumnezeu a cre știnilor să devină Fiii Lui. Dar, „predestinarea”, adic ă voia sau
dorința lui Dumnezeu din ve șnicie, se refer ă mai mult la CE decât la CINE, în sensul c ă
destinul „predeterminat” al cre știnilor este de a deveni TO ȚI fiii Săi cu drepturi depline în
Hristos Iisus și nu numai o parte dintre ei. A șadar, „predeterminarea divin ă”, de care
vorbește textul, nu con ține în ea nim
ic din nuan ța unei interpret ări confesionale, specifică
învățăturii despre predestina ție din teologia protestant ă.
Răscumpărarea s-a realizat prin sângele lui Hristos, v ărsat pe Cruce: „ întru El
avem răscumpărarea prin sângele Lui și iertarea p ăcatelor…” (1,7-8).
Descoperirea voii divine, ca o a patra etap ă a acestui plan, reprezint ă revelarea
tainei, făcută Apostolului, despre suprema ția universal ă a lui Hristos, în care se
accentueaz ă, în mod deosebit, scopul universalist al mântuirii. În acest sens, Apostolul se
exprimă: „Făcându-ne cunoscut ă taina voii Sale, dup ă bunăvoin ța Sa, astfel cum hot ărâse
în Sine mai înainte, spre iconomia plinirii vremurilor, ca toate s ă fie cuprinse iar ăși în
Hristos, cele din ceruri și cele de pe p ământ – toate întru El” (1, 9-10). Accentuând aceast ă
idee, Apostolul arat ă că întreaga lume creat ă este pusă sub stăpânirea lui Hristos, fiind
recapitulat ă în Sine.84
După prezentarea planului de mântuire contemplat în el însu și, Apostolul trece la
dezvoltarea acestui plan, ar ătând realizarea lui complet ă. Astfel în 1,15-20, Apostolul î și
exprimă dorința ca efesenii s ă sesizeze m ăreția înțelepciunii și a puterii lui Dumnezeu,
manifestat ă în învierea lui Hristos și în înă lțarea Lui mai presus de toate duhurile îngere ști,
mai presus de tot Universul, fiind f ăcut astfel Cap al Bisericii (al Trupului S ău). În acest
sens, Apostolul Pavel afirm ă: „Pe aceasta (înțelepciunea și puterea) Dumnezeu a ar ătat-o
în Hristos, sculându-L din mor ți și așezându-L de-a dreapta Sa, întru cele cere ști, mai

84 Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofan ă, op. cit. , p.53.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

38presus de toat ă domnia și stăpânirea și puterea ș i dregătoria, nu numai în veacul acesta,
ci și în cel viitor” (1,20-21).
Expresia „mai presus de toat ă domnia ș i stăpânirea și puterea ș i dregătoria” se
referă la triadele îngere ști, peste care Hristos este Domn pentru totdeauna. Compara ția cu
îngerii îi ofer ă Apostolului posibilitatea s ă accentueze „Domnia” lui Hristos, întrucât, se
pare, un cult exagerat al îngerilor putea fi sim țit, nu numai în Frigia ( Colose), ci și în
regiunile din jur. De fapt, apostolul reia ideea din Coloseni, referitoare la supremaț ia
cosmică a lui Hristos, pe care o dezvoltă acum introducând elementul „p ăgânii –
neamurile”, voind s ă exprime astfel caracterul universal al încorporă rii tuturor în Trupul
Său – Biserica.
Fără această sesizare din partea cititorilor, marcat ă de adeziunea lor la puterea lui
Dumnezeu, exprimat ă în Hristos, planul lui Dumnezeu de mântuire, conceput în cele șase
etape, ră mâne pur ă teorie. În viziunea Apostolului Pavel, acest plan de mântuire, pe care
l-a contemplat anterior, se realizeaz ă și se actualizeaz ă în Biseric ă, care este, „Trupul lui
Hristos” , care, cuprinzându-i pe to ți în ea, devine organul prin excelen ță care ofer ă
m
ântuirea prin unirea tuturor în Hristos: „Și toate le-a supus sub picioarele Lui și, mai
presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este Trupul Lui, împlinirea celui ce
plinește toate întru to ți” (1, 22-23).
Biserica îmbrăț ișează astfel, virtual, întreaga lume unit ă cu Hristos în Trupul Lui,
adică acea lume a unei omeniri r ăscumpă rate și care toat ă participă la regenerarea
universală a întregii crea ții, sub stăpânirea Aceluia Care este Cap și Domn al ei.
Pentru a exprima aceast ă concepție grandioas ă, Apostolul folose ște termenul
„pleroma” sau plinire, și care e dat ă în Hristos, în care, prin jertfa și învierea Sa, s-a
realizat îndumnezeirea firii Sale omene ști, în care a recapitu lat întreaga fire uman ă.
Supremaț ia lui Hristos în planul crea ției se întemeiaz ă, în gândirea Apostolului, pe
preexisten ța Sa divin ă, Iisus Hristos fiind definit de Apostol ca și „chip al Tat ălui”, în care
odihnește Dumnezeu. El este atât începutul, cât și sfârșitu l crea ției.
Referitor la rela ția Hristos-crea ție, menirea lui Iisus Hristos este aceea de a
recapitula în sine întregul univers, care formeaz ă Trupul S ău eclesial sau Biserica, la cârma
căreia el se g ăsește în calitate de cap.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

39Din acest punct de vedere, mântuirea nu se realizeaz ă decât în Trupul lui Hristos,
Biserica sa. Conceput ă astfel Biserica, Apostolul ajunge la concluzia c ă ea este singurul
organ de mântuire universal ă, fiind accesibil ă celor dou ă lumi: iudaic ă și păgână.85
Pentru a ilustra cât mai pr egnant unirea între Hristos și Biserică întreolalat ă,
Apostolul neamurilor se folose ște de imagini luate din mediul înconjură tor. Astfel,
comparația cu altoirea (Rom. 6,5) ne înf ățișează desăvârșita unire a cre știnilor cu
Mântuitorul Hristos, r ădăcina, care hr ănește ramurile. Aceea și idee este redat ă și atunci
pune în paralel ă unitatea dintre Hristos ș i Biserică cu unitatea dintre so ț și soție, în cadrul
unei familii (Efes. 5, 23-33).86
După abordarea temei gratuit ății mântuirii, Apostolul trece la o alt ă temă, care ț ine
tot de mântuirea în Hristos, și anume, cea a împăcării și unirii păgânilor cu iudeii , între ei,
pe de-o parte, și cu Hristos, pe de alt ă parte. Aceast ă împăcare se realizeaz ă în Trupul lui
Hristos – Biserica, în care peretele cel desp ărțitor al celor dou ă lumi (iudaic ă și păgână) a
fost surpat: „…El care a făcut din cele dou ă lumi una, adic ă a surpat peretele cel din
mijloc al desp ărțiturii…ca pe cei doi să-i zideasc ă într -un singur om nou …ș i să-i împace
cu Dumnezeu pe amândoi , uniți într-un singur trup, prin cruce…” (2, 14-16).
În Hristos și păgânii au devenit mo ștenitorii f ăgăduințelor lui Dumnezeu, astfel
împlinindu-se profe ția lui Isaia (57,19), citat ă în Efes. 2,17, și anume, c ă Iisus Hristos a
surpat peretele cel din mijloc al desp ărțiturii, dintre iudei și păgâni, făcându-se aluzie
astfel la zidul de la templu, care desp ărțea curtea p ăgânilor de cea a iudeilor. Hristos a
surpat acest perete, abolind pe cruce st ăpânirea Legii lui Moise, înlocuind-o cu cea a
iubirii, oferit ă deopotriv ă celor două lumi – iudaic ă și păgână – reunite într-un singur Om
nou.
În interiorul aces tui „om nou” cei uni ți, din cele 2 lumi, primesc calificativul de
„sfinți” și „casnici ai lui Dumnezeu”: „ Deci nu mai sunte ți străini și locuitori vremelnici,
ci sunteți împreun ă cetățeni cu sfinț ii și casnici ai lui Dumnezeu” (2,19). Aceast ă lume
nouă are ș i o nouă temelie, „zidită fiind pe temelia apostolilor și a proorocilor , piatra cea
din capul unghiului fiind însu și Iisus Hristos” (2, 20).87
“Har și pace de la Dumnezeu, Tat ăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos ” (Efeseni
1, 2). Apostolul Pavel începe și încheie (Efes. 6, 24) epistola cu dorin ța ca ascult ătorii lui
să trăiască experien ța harului. Aceasta este o binecuvântare și „o rugăciune ca acei care o

85 Ibidem, p.54.
86 Pr. Asist. Vasile Mihoc, Unitatea cre știnilor în Hristos și prin Biserică după Epistola către Efeseni , în M.A., nr. 1-3,
1976, p.106.
87 Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofan ă, op. cit., p.55.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

40citesc să cunoască pe deplin favoarea nemeritat ă a lui Dumnezeu, împ ăcându-i cu Sine și
oferindu-le tot ce le este necesar”.
Harul este de la Dumnezeu, iar apostolul Pavel continu ă să vorbeasc ă despre „slava
harului Său” (Efes. 1, 6), ad ăugând apoi expresia „bog ățiile harului S ău” (versetul 7). Dar,
ca și când excelen ța lui Dumnezeu înc ă nu ar fi suficient descris ă, Pavel își intensific ă
declarația anterioar ă, vorbind despre „nem ărginita bog ăție a harului S ău, în bună tatea Lui
fată de noi” (Efes. 2, 7). În felul acesta, apostolul Pavel laud ă harul lui Dumnezeu în
termeni din ce în ce mai înal ți.
În Epistola c ătre Efeseni, apostolul Pavel nu numai c ă se minuneaz ă de
„nemărginita bog ăție a harului”, dar, de asemenea, ne aduce la cuno ștință faptul că avem
cu adevărat nevoie de el. Dup ă ce descrie succint noul statut al cre știnilor, adic ă
răscumpă rarea lor, acceptarea lor ca mo ștenitori și copii ai lui Dumnezeu și pecetluirea lor
cu Duhul Sfânt, datorit ă harulu i lui Dumnezeu (Efes. 1, 3-14) , în capitolul 2, descrie într-o
manieră detaliată starea lor anterioar ă și mântuirea care a urmat. În pasajul din Efeseni 2,
4-10 cuvântul „har” nu numai c ă apare de mai multe ori în aces t pasaj, dar apostolul Pavel
ne spune c ă, în condi ția noastră umană, harul constituie una dintre nevoile noastre
disperate. F ără harul lui Dumnezeu suntem morț i spiritual. Suntem înrobi ți și prinși fără
scăpare în lan țurile păcatului. Avem nevoie de eliberare. Avem nevoie s ă fim readu și la
statutul de proprietate exclusiv ă a adevăratului nostru St ăpân, Creatorul și Domnul nostru.
Avem nevoie de o viat ă nouă , și nimic mai pu țin. Dar fără harul lui Dumnezeu nu exist ă
nici o cale de a ajunge la ea.
În acest pasaj, apostolul Pavel ne aduce la cuno ștință trei lucruri.
În primul rând, că mântuirea este primit ă întru totul prin har. Acela și gând este
accentuat de trei ori: „Prin har sunte ți mântuiț i” (Efes. 2, 5.8). Pavel confirm ă pentru a
doua oară această realitate, ad ăugând: „… aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui
Dum
nezeu”. Și continuă să ne asigure pe deplin c ă noi primim mântuirea: „… nu prin fapte,
ca să nu se laude nimeni” (versetul 9).
În al doilea rând, apostolul Pavel prezint ă mântuirea ca fiind un fapt împlinit. Prin
harul lui Dumnezeu, noi suntem deja mântui ți (versetele 5 și 8). Avem r ăscumpă rarea,
iertarea de p ăcate (Efes. 1, 7). Am fost înviaț i și așezați în locurile cere ști (Efes. 2, 6).
În al treilea rând, există de asemenea o dimensiune viitoare. Este o lucrare pe care
Dumnezeu a îndeplinit-o deja pentru credincio și și o realitate prezentă , care va fi cunoscut ă
pe deplin doar în veacurile viitoare. De și noi suntem deja mântui ți, mântuirea final ă încă ne

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

41așteaptă , când vom fi elibera ți nu numai de puterea p ăcatului, ci și de prezen ța lui. Aceasta
este împlinirea final ă pe care o a șteptăm.
Continuând studiul Epistolei c ătre Efeseni, sesiz ăm că harul lui Dumnezeu nu este
limitat la mântuirea noastr ă. În capitolul 3, apostolul Pavel vorbe ște despre harul lui
Dumnezeu, care i-a încredin țat o misiune și o lucrare special ă (versetele 2 ș i 7). El adaug ă:
„Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre to ți sfinții, mi-a fost dat harul acesta s ă
vestesc Neamurilor bog ățiile nepătrunse ale lui Hristos” (versetul 8).
Harul lui Dumnezeu nu l-a chemat numai pe Pavel la o lucrare special ă, ci ne-a
chemat pe to ți: „Dar fiec ăruia din noi harul i-a fost dat dup ă măsura darului lui Hristos”,
spune apostolul Pavel în Efeseni 4, 7, enumerând o serie de daruri spirituale. Prin harul lui
Dumnezeu, fiecare credincios a primit cel pu țin un dar spiritual, dat pentru zidirea trupului
lui Hristos, Biserica, pentru a o ajuta s ă crească spiritual și numeric și pentru a promova
unitatea ei (versetele 12-16).88
Epistola c ătre Efeseni recomand ă o serie de bunuri morale, care aduc o contribu ție
deosebită la pă strarea unit ății creștinilor. Cre știnii trebuie, mai presus de toate, s ă
promoveze pacea – unul dintre bunurile cele mai de pre ț și unul din elementele de baz ă ale
unității. “Pace de la Dumnezeu…” (1, 2) este urarea pe care Apostolul neamurilor o
adresează la începutul epistolei. Pacea și unitatea cre ștină se sprijin ă și pe alte virtu ți,
recomandate în Epistola c ătre Efeseni. Blândețea, smerenia ș i răbdarea (Efes. 4, 2; cf. 6,
7.9) contribuie în mare m ăsură la realizarea unit ății. Bunătatea, milostenia și iertarea
(Efes. 4, 32), supunerea în dragoste (5, 21.22.24), ascultarea (6, 1.5), slujirea (4,12) sunt
virtuți, care, de asemenea, trebuie promovate de cei ce doresc unitatea.89
În capitolul 5 am aflat c ă unul din rezultatele umplerii cu Duhul este supunerea
noastră reciprocă, a unora fa ță de alții. Am vă zut, de pild ă, că o soție plină de Duhul este
supusă soțului ei.
În capitolul 6 afl ăm că și copiii umplu ți cu Duhul se supun de bun ă voie autorit ății
părinților lor (Efes. 6, 1) . Datoria fundamental ă a tuturor copiilor este de a asculta de
părinții lor în Domnul. Nu are importan ță dacă copiii sunt creș tini sau dacă părinții sunt
creștini. Rela ția părinte-copil a fost rânduit ă pentru întreaga om enire, nu doar pentru
credincioși. Porunca „ascultați… în Domnul” înseamn ă, întâi de toate, c ă copiii trebuie s ă
asculte pătrunși de atitudinea c ă, făcând aș a, ei as cultă de Domnul: ascultarea lor trebuie s ă
fie ca și când Lui i-ar face acest lucru. În al doilea rând, înseamn ă că ei trebuie s ă asculte în

88 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op. cit., p. 87.
89 Pr. Asist. Vasile Mihoc, op. cit. , p.111-112.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

42toate chestiunile care corespund cu voia lui Dumnezeu. Dac ă părinții lor le-ar porunci s ă
păcătuiască, desigur nu li s-ar cere s ă se supună , în acest caz, ci, cu respect, ei trebuie s ă
refuze să asculte, suportând smeri ți consecin țele, fără răzbunare. Dar în toate celelalte
cazuri, ei trebuie s ă asculte.90
Sunt enumerate patru motive pentru care ei trebuie s ă asculte. Mai întâi, este drept.
Cu alte cuvinte, este un principiu intrinsec, între țesut în îns ăși structura vie ții de familie,
potrivit căruia cei ce sunt înc ă necopți, imaturi, impulsivi și lipsiți de experien ță trebuie să
se supună autorității părinților, care sunt mai vârstnici și mai înțelepți. Al doilea motiv
pentru ascultare este faptul c ă ascultarea este biblic ă. În acest punct, Pavel citeaz ă textul de
la Exod 20,12: „Cinste ște pe tatăl și pe mama ta” (vezi și Deut. 5,16). Al treilea motiv îl
constituie faptul c ă este în interesul suprem al copiilor s ă procedeze astfel: ca să -ți meargă
bine. Al patrulea motiv este faptul c ă ascultarea promoveaz ă o viață deplină: ca să trăiești
mulți ani pe pământ.91
Îndrum ările date copiilor sunt contrabalansate acum de sfaturile adresate părinților,
care nu trebuie s ă-și provoace copiii la mânie cerându-le copiilor lor lucruri greu de
îndeplinit sau nerezonabile, sau cic ălindu-i mereu sau fiind nejustif icat de aspri cu ei. Mai
degrabă, copiii trebuie crescu ți în disciplina și învățătura Domnului.
Ultima sfer ă a supunerii în familia creș tină este aceea a slujitorilor și robilor fa ță de
stăpânii lor. Termenul folosit de Pavel este robi sau sclavi, dar principiile se aplic ă la
slujitorii, angaja ții sau salaria ții din toate tipurile.
Munca noastr ă trebuie prestat ă ca Domnului. Cuvintele acestea ne arat ă că nu
trebuie făcută nici o distincț ie între munca secular ă și cea sacr ă. Tot ceea ce facem trebuie
făcut ca pentru El, adic ă cu gândul de a-I fi pl ăcuți și de a-L cinsti și de a-i atrage pe al ții
la El.92

I.3.4. EPISTOLA C ĂTRE FILIPENI
Autorul, locul și data scrierii
Cei mai mul ți critici bibli ști împărtășesc teza paternit ății pauline a Epistolei c ătre
Filipeni. De altfel, în mod evident, lucrarea denot ă faptul că autorul ei este Ap. Pavel. În
cap. 1,1, unde g ăsim salutarea de început a Epistolei, apostolul Pavel se nume ște pe sine și
pe Timotei, „slujitori ai lui Iisus Hristos”, ceea ce concord ă clar cu toate detaliile legate de
misiunile și însoțitorii Apostolului.

90 William MacDonald, Comentar la Noul Testament , trad. Doru Motz, Ed. CLV, Bielefeld, 1998, p. 773.
91 Ibidem , p. 773.
92 Ibidem , p. 774.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

43Referirea la Timotei este, de asemenea, semnificativ ă, deoarece el era împreun ă cu
Ap. Pavel atunci când au propov ăduit Evanghelia în cetatea Filipi (Fapte 16). La fel, toate
informațiile pe care autorul scrierii le ofer ă despre sine se armonizeaz ă perfect cu via ța și
activitatea lui Pavel.
În ceea ce prive ște locul și data scrierii, epistola a fost scris ă în timp ce se afla la
Roma, legat cu lan țuri și închis în temni ță, după a doua ap ărare înaintea împ ăratului Nero,
pe care o pomene ște în a doua epistol ă a sa către Timotei: „Întru întâia mea ap ărare, nici
unul nu s-a aflat cu mine, ci to ți m-au părăsit” (II Tim. 4,16).93
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea speciali știi au adus îns ă importante
argumente care se opuneau acestei localiz ări, Roma.
Termenul „pretoriu” însemna corpul generalului, locul unde rezid ă statul major al
unei tabere romane, de unde și sensul derivat de re ședință oficială a unui guvernator. În
acest sens se știe că, și la Efes, exista un pretoriu, nu numai la Roma, întrucât exista acolo
reședința unui proconsul. Pretorii existau și în alte cet ăți însemnate din cadrul Imperiului
roman.
Pe de altă parte, expresia „casa Cezarului” însemna și personal angajat în slujba
Cezarului. La Efes se g ăseau, de asemenea, membri ai casei imperiale, care și ei formau
„casa Cezarului”, precum se g ăseau și în alte cet ăți din imperiu. Exist ă inscripții, în acest
sens, care atest ă faptul că persoane apar ținând familiei Cezarului erau angaja ți ai băncii
imperiale din Asia ( fiscus asiaticus ). Prin urmare, „pretorium ” (1,13) și „casa Cezarului”
(4,22) nu pretind, în mod necesar, un context al metropolei imperiale.
Din aceast ă perspectiv ă, la începutul secolului XX s- au propus ca loc al scrierii
epistolei, în special, dou ă localități în afară de Rom a: Cezareea Palestinei și Efesul.
De captivitatea din Cezareea nu poate fi vorba, întrucât nu concord ă condițiile în
care Apostolul a tr ăit acolo, cu cele din care s-a scris epistola. De aceea, teza aceasta a fost
rapid abandonat ă.
Cât privește captivitatea efesean ă, majoritatea speciali știlor sunt de acord c ă Efesul
este locul de unde a rezultat ep istola. Primul care propune aceast ă teză a fost biblistul H.
Lisco în anul 1900, ast ăzi fiind împ ărtășită de majoritatea speciali știlor. Apostolul a îndurat
aici într-adev ăr, între anii 55-56, o scurt ă, dar foarte grea captivitate. Adep ții tezei
„efesene” invoc ă câteva argumente, în acest sens:

93 Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea epistolelor c ătre Galateni, Efeseni, Filipeni și Coloseni, trad. de
Nicodim Aghioritul, Ed. Cartea Ortodox ă, București, 2006, p. 225.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

441. În Faptele Apostolilor, este adev ărat, nu avem nici un indiciu în sensul c ă Sf. Pavel
ar fi suferit aceast ă captivitate la Efes. Totu și, din II Corinteni 6,5 și 11,23 afl ăm că Sf.
Pavel a fost întemni țat de mai multe ori, decât informeaz ă cartea Faptele Apostolilor. În
plus, din I Cor. 15,30-32 și II Cor. 1,8-10 află m de pericolele de moarte la care a fost expus
Sf. Pavel în Asia, precum și de faptul c ă el s-a lovit la Efes de adversit ăți, pe care Faptele
Apostolilor nu le amintesc deloc. În acest sens, mai mult ca sigur, c ă informația din I Cor.
15,32: „…m-am luptat, ca om, cu fiarele la Efes” se referă, poate, tocmai la aceast ă
captivitate. Acest lucru presupune faptul c ă Sf. Luca nu se g ăsea pe atunci lâng ă Apostol,
ceea ce denotă o posibilă captivitate a Apostolului.
2. După Filipeni 1,13 Sf. Pavel este întemni țat „pentru Hristos” , deci nu i se aduc alte
acuze, în timp ce acuza ția care stă tea la baza captivităț ii romane era aceea de a fi c ălcat o
prescripție a iudeilor, introducând, în templu, un p ăgân.
3. Din Filipeni rezult ă și faptul c ă întemnițarea Apostolului putea s ă se încheie cu
executarea lui, ceea ce nu este cazul cu captivitatea roman ă.
4. Tot din Filipeni afl ăm că Apostolul însu și intenționa să ajungă la Filippi îndată
după eliberare. Cunoa ștem faptul c ă fiind la Efes, Apostolul proiectase s ă meargă la Corint,
prin Macedonia, și mai știm că Timotei l-a precedat în aceast ă călătorie (I Cor. 16),
ajungând înaintea Apostolului la Filippi.
5. Argumentul decisiv pentru captivitatea efesean ă, ca loc al scrierii, ar putea fi
numeroasele contacte între filipeni și Apostolul Pavel și pe care epistola le presupune. în
momentul în care scrie epistola au avut loc cel pu țin 4 călătorii între Filipi și locul unde se
găsea Apostolul închis:
a) filipenii sunt anun țați că Apostolul Pavel este închis;
b) Epafrodit este trimis de filipeni la Sf . Pavel pentru a-i aduce darurile lor;
c) Sf. Pavel îi anun ță pe filipeni c ă Epafrodit s-a îmboln ăvit grav pe drum;
d) Epafrodit este în științat de grijile pe car e boala sa le-a generat în Biserica
filipeană. În plus, Sf. Pavel îl trim ite pe Epafrodit la Filipi și conta chiar, pe
întoarcerea lui grabnic ă.
În concluzie, aceste contacte nu s-ar fi putut realiza, dac ă ar fi fost vorba de Roma.
Drumul dintre Roma și Filipi dura cel pu țin o lună, pe când cel dintre Efes și Filipi dura
doar 10 zile. Toate aceste argumen te invocate de critica modern ă presupun captivitatea
Apostolului la Efes, ca loc al scrierii epistolei c ătre Filipeni.
6. Din punct de vedere doctrinar, epistola c ătre Filipeni are coresponden ță mult mai
mare cu marile scrisori pauline, redactate tot în „perioada efesean ă”, în timpul celei de-a

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

45treia călătorii misionare, anii 54-58, decât cu cele ale captivit ății romane – Coloseni și
Efeseni. Astfel, în Filip eni întâlnim din abunden ță ecouri ale problemelor ivite în Corint,
iar îndemnul dat filipenilor sp re unitate (1,17-28; 2,15) poate s ă fie un ecou al problemelor
cu care Apostolul s-a confruntat în Efes și care îi priveau doar pe cre știnii din Corint.
7. Un element caracteristic al epistolei este și învățătura despre caracterul apostolic al
vieții creștine (2,14-16), idee care apare în paralel în I Cor. 10 și Rom. 12.
8. În ceea ce prive ște eshatologia, aceasta este diferit ă de cea din Coloseni, unde ea
apare deja realizat ă, ceea ce nu e cazul în Filipeni.
9. La toate aceste argumente se mai adaug ă și constatarea c ă stilul, tonul, caracterul
epistolei se deosebesc considerabil de epistolele c ătre Efeseni, Coloseni și Filimon, care
s-au scris din prima captivitate roman ă. Filipeni se apropie foar te mult, în acest sens, de
epistolele scrise în a doua și a treia că lătorie misionar ă: I-II Corinteni, Romani, I-II
Tesaloniceni, Galateni.
Toate aceste argumente pledeaz ă pentru o datare a Epistolei din perioada anilor 56
– 57, iar locul scrierii este Efes.94
Planul. Epistola cuprinde patru capitole. Are un caracter mai pe rsonal, în care
știrile despre sine și despre colaboratorii s ăi alterneaz ă cu efuziuni sentimentale și
îndemnuri, între care strecoar ă și unele idei doctrinare.
Ea poate fi schi țată astfel: o pa rte introductiv ă (1, 1-11), o parte cu cuprins istoric și
dogmatic (1, 12 – 2, 30), o parte cu cuprins parenetic (3, 1 – 4, 20) și încheierea (4, 21-23).
Partea introductiv ă (1, 1-11) cuprinde adresa și salutarea (vers. 1-2) și asigurarea filipenilor
de dragostea Apostolului și de rugăciunea pentru ei c ătre Dumnezeu, în vederea prop ășirii
lor duhovnice ști.
Partea I (1, 12 – 2, 30) are cuprins istoric și dogmatic. Apostolul informeaz ă pe
cititori despre situa ția în care se afl ă și despre ră spândirea Evangheliei. Într-un scurt
fragment cu con ținut dogmatic schiț ează ideile principale ale hristologiei: Fiul lui
Dumnezeu, n ăscut din veci din Tat ăl, se întrupeaz ă la vremea rânduit ă de Dumnezeu –
Tatăl, pentru a izb ăvi omenirea din robia p ăcatului. Urmarea acestei umilin țe este ridicarea
firii sale omeneș ti mai presus de toate cele create.
Partea a II-a (3, 1- 4, 20) are cu prins parenetic. Apostolul îndeamnă pe filipeni s ă-și
confor
meze via ța după preceptele Mântuitorului Hristos și să se ferească de insinuă rile
iudaizanților.

94 Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofan ă, op. cit. , p.60-61.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

46Încheierea (4, 21-23) cupri nde salutul Apostolului și al colaboratorilor s ăi,
împreună cu formula de binecuvântare consacrat ă, prin care le dore ște har de la Dumnezeu.
Cuprinsul epistolei
Capitolul I: Captivitatea Apostolului și progresul Evangheliei.
Partea introductiv ă (1, 1-11) cuprinde mai întâi adresa și salutarea:
„Pavel și Timotei, slujitori ai lui Hristos Iisus, tuturor sfin ților întru Hristos Iisus care sunt
în Filipi, împreun ă cu episcopii și diaconii: Har vou ă și pace de la Dumnezeu, Tat ăl
nostru și de la Domnul Iisus Hristos” (vers. 1-2). Epistola es te una dintre cele mai
familiare scrise de Apostolul neamurilor. Se adreseaz ă direct filipenilor, f ără a menționa
calitatea sa de apostol. Aceasta , pentru ca nimeni dintre ace știa nu îi contestau aceast ă
calitate. Epistola este scris ă în numele s ău și al ucenicului s ău Timotei, atât pentru faptul c ă
acesta era binecunoscut de filipeni, cât și pentru faptul c ă intenționa să-i trimită către ei (II,
19-23). Deci, dorea ca ace știa să-l primeasc ă întocmai ca pe un colaborator apropiat al s ău.
Pavel nu- și pune dreg ătoria, adic ă aceea de „ Apostol ”, ci se nume ște pe sine „rob al
lui I
isus Hristos ”, nume care, fiind mare, este totu și de obște tuturor.95
Epistola este adresată , în primul rând, „sfin ților” din Filipi, adic ă tuturor
credincioșilor care se angajaser ă să se despart ă de lumea p ăcatului, pentru a tr ăi după voia
lui Dumnezeu (comp. I Cor. 1, 2), iar în rândul al doilea, este adresat ă „episcopilor și
diaconilor”. Acesta este primul text care atest ă limpede existen ța celor dou ă trepte harice în
Biserica primar ă: preoți și diaconi. Dac ă prin termenul de diaconi, Apostolul în țelege pe
slujitorii biserice ști din prima treapt ă a ierarhiei (Fapte 6, 1-6) ; prin cel de „episcopi”
înțelege pe slujitorii biserice ști din treptele superioare ale ierarhiei, pe preo ți și pe episcopi,
ca pe unii ce aveau rostul s ă supravegheze și să conducă viața moral-spiritual ă a membrilor
comunității creștine. În cazul de fa ță, prin termenul de „episcopi” trebuie sa în țelegem pe
preoți. Într-adev ăr, la începuturile Bisericii, cât ă vreme tră iau Apostolii Domnului,
denumirea de „episcop” și cea de „presbiter” erau sinonime; se deosebeau îns ă ca funcții
(vezi: 1 Tim. 5, 22; Tit 1, 5). A șa vedem și în Faptele Apostolilor (20, 17 și 28), unde se
spune că Sfântul Pavel, chem
ând la Milet pe „presbiterii” (preo ții) Bisericii din Efes, le-a
zis: „Luaț i aminte la voi în șivă și la toată turma, Întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi
episcopi…”. La fel reiese și din epistolele pastorale (1 Ti m. 3, 1.2.6; Tit 1, 5-9). A existat,
însă, un amestec numai de nume, iar nu de func ții harice între cele dou ă trepte ierarhice. Pe
la începutul secolului al II-lea, adic ă după moartea apostolilor, cei doi termeni se

95 Sfântul Teofilact, op. cit. , p. 227.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

47diferențiază clar, cuvântul „episcop” folosindu-se pentru a desemna treapta superioar ă
sacramental ă, iar cuvântul „preot” pe cea inferioar ă episcopului.
Salutarea este conceput ă după modelul obi șnuit (vers. 2). Apostolul ureaz ă
filipenilor s ă aibă parte de har și pace de la Dumnezeu, Tat ăl nostru și de la Domnul Iisus
Hristos. În continuare, el îi asigur ă pe filipeni de dragostea sa și de, rugăciunile sale c ătre
Dumnezeu, pentru prop ășirea lor spiritual ă.
„Mereu îș i amintește de ei” și „se roag ă cu bucurie pentru ei” (vers. 3-4), ca ei s ă
sporească tot mai mult în iubire, în aprofundarea tainelor înv ățăturii creștine și în roade
duhovnice ști (vers. 8-11).
Partea I (cap. 1, 12 – 2, 30) are cuprins istoric și dogmatic, pres ărat cu îndemnuri la
o viață autentic cre ștină. Sfântul Apostol Pavel fusese adus înl ănțuit la Roma pentru
credința sa în Mântuitorul Hristos. Aici, în loc ca starea sa de întemni țat să înfricoșeze pe
creștini și să îm piedice r ăspândirea credin ței, a avut un rezultat contrariu. Ea s-a întors în
folosul propov ăduirii. Căci răspândirea Evangheliei spore ște în pretoriu, ca și în armata din
jurul lui, fie prin predica sa personal ă, sau a prietenilor s ăi, fie prin cea a du șmanilor s ăi,
care prin aceasta socoteau c ă îi înrăutățesc situația. Oricum, Evanghelia se r ăspândește și el
este bucuros, că ci idealul s ău este Hristos: „Dar vreau s ă știți, fraților, zice Apostolul, c ă
cele petrecute cu mine s-au întors mai degrab ă spre sporirea Evangheliei, că lan țurile
mele pe care le port pentru Hristos au ajuns cunoscute întregului pretoriu și tuturor
celorlalți; și cei mai mul ți dintre fra ți, îmbărbătați prin lan țurile mele, au mai mult ă
îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu ” (Filip. 1, 12-14).
„Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizm ă” (Filip 1, 15
), adică „sau pizmuind
slava și purtarea mea și dorind s ă mă piardă din diferite pricini, lucreaz ă împreună cu mine,
sau că doresc să fie ș i ei slă viți, crezând că vor putea astfel s ă se împărtășească și ei din
slava mea”. „Alț ii însă din bunăvoință” (Filip 1, 15), adic ă fără ipocrizie sau f ără fățărnicie,
cu toată bunăvoința. „Ceilal ți însă din zavistie vestesc pe Hr istos, nu cu gânduri curate”
(Filip 1, 17), adică nu cu sinceritate. De ce oare? „Socotind s ă-mi sporeasc ă necazurile în
lanțurile mele” (Filip 1, 17), adic ă „crezând că dacă voi ajunge în mai mare primejdie vor
înmulț i asup ra mea necaz peste necaz”.
Referindu-se la aceste versete, Sfântul Ioan Gur ă de aur afirm ă: O, ce sălbăticie! O,
ce plan demonic! Îl vedeau legat și aruncat în temni ță și tot îl mai pizmuiau! Prin r ăutatea
lor vroiau s ă-i sporeasc ă și mai mult nenorocirile pentru a-l l ăsa astfel prad ă unei mânii și
mai mari. De altfel bine a spus „socotind”, fiindc ă planurile lor nu s-au realizat. „Ei

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

48credeau c ă prin aceasta m ă vor întrista, dar eu m ă bucuram că propovă duirea Evangheliei
se răspândea”.96
Rezultatul procesului, arat ă Apostolul, este nesigur. El se simte atras de dou ă
tendințe: de moarte spre a se uni cu Domnul Hristos, poate mai folositor lui, și de viață,
spre a zăbovi în trup și a le ajuta lor, la op era de zidire sufleteasc ă. Are încredere totu și că
va rămâne în viat ă: „Sunt atras din dou ă părți: doresc să mă despart de trup și să fiu
împreună cu Hristos, ș i aceasta e cu mult mai bine. De alt ă parte îns ă, este mai de folos
pentru voi sa z ăbovesc în trup. Și încredin țat fiind eu de aceasta, știu că voi rămâne și că
voi petrece cu voi spre sporirea voastr ă și spre bucuria credin ței” (vers. 23-25).
Pavel arat ă că Filipenii se luptau pentru credin ță asemenea lui ș i cercau aceea și
mucenicie, l ăudând acest lucru.97
Capitolul II: Urmarea pildei lui Hristos și a smereniei Sale. În continuare, Sfântul
Pavel îi îndeamn ă să sporeasc ă în iubire fr ățească și mai ales s ă trăiască în smerenie, în
unire și armonie, unii cu al ții: „Nimeni să nu caute doar ale sale ” . Hristos S-a mic șorat pe
Sine în atribu țiile Sale dumnezeie ști și S-a făcut om. S-a întrupat, f ăcându-se ascult ător
Tatălui și jertfindu-se pe cruce pentru a ne izb ăvi pe noi de p ăcat. Pentru aceasta umilin ță
de bună voie, Dumnezeu L-a în ălțat mai presus de orice nume și L-a orânduit St ăpân al
întregii existen țe, iar natura întreag ă și toți oamenii L-au recunoscut Domn. Versetele
acestea (2, 5-11) alc ătuiesc un adev ărat imn, de o mare densitate terminologic ă și
dogmatică.
Iată textul: „Gândul acesta sa fie in voi, care era și în Hristos Iisus, Cel ce dintru-
nceput fiind în chipul lu i Dumnezeu, n-a socotit o r ăpire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci
s-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, f ăcându-se asemenea oamenilor, și la în fățișarea
aflându-se ca un om; S-a smerit pe Sine, ascult ător făcându-se până la moarte ș i încă
moarte de cruce. Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaîn ălțat și I-a dăruit Lui nume care
este mai presus de orice nume, ca întru numele lui Iisu s tot genunchiul s ă se plece, al celor
cereș ti, al celor p ământești și al celor dedesubt. Si ca să m ărturiseasc ă toata limba c ă
Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tat ăl” (2, 5-11).98
Partea a II-a (3, 1 – 4, 20) are cuprin s parenetic. Apostolul d ă îndemnul cititorilor
săi de a se feri de ereticii iudaizan ți și de a urma lui Hristos. Pe ace știa îi nume ște „câini ” și
„lucrători răi”, pentru că se străduiau nu să zidească, ci să distrugă. Aceștia voiau s ă

96 Sfântului Ioan Gur ă de Aur, Omilii la epistola c ătre Filipeni a Sfântului Apostol Pavel , Ed. Icos, Cluj Napoca, 1998,
p.20.
97 Sfântul Teofilact, op. cit ., p. 244.
98 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op.cit ., p. 96-97 .

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

49impună creștinilor proveni ți dintre p ăgâni tă ierea împrejur, împotriva hot ărârii Sinodului
apostolic întrunit la Ierusa lim (Fapte 15, 1-29). Îns ă acea tă iere împrejur, observa Sf. Ioan
Hrisostom, era doar tipul t ăierii împrejur celei des ăvârșite a inimii, adic ă a curăț iei
dobândite prin har și pocăința de către creștini: „Mai departe, fra ții mei, bucura ți-vă întru
Domnul. Ca s ă vă scriu acelea și lucruri, mie nu-mi este greu, iar vou ă vă este de folos.
Păziți-vă de câini! P ăziți-vă de lucră torii cei răi! Păziți-vă de cei cu t ăierea împrejur. Pentru
că noi suntem t ăierea împrejur, noi cei ce slujim în Duhul lui Dumnezeu și ne lăudăm întru
Hristos Iisus și nu ne bizuim pe trup” (3, 1-3).99
Capitolul IV : îndemn de a tr ăi în unire. Mul țumiri pentru daruri.
Le mulțumește pentru darurile trimise, împă rtășind cu el necazurile. El ș tie să
trăiască în sărăcie, să sufere toate pentru Hristos, totu și gestul lor este frumos. Ei l-au ajutat
în Tesalonic de dou ă ori, în Corint și acum la Roma (4, 15-16). Dumnezeu le va r ăsplăti
pentru aceasta. Epistola se încheie cu obi șnuitele salut ări și îmbrăț ișări din partea
creștinilor, mai ales de la „ cei din casa Cezarului ” (4, 22).100
Epistola ne ofer ă și o serie de informa ții biografice asupra Sfântului Pavel (3, 4-8).
În plus, conț ine un document teologic foarte important despre hristologia Bisericii primare:
imnul care vorbe ște despre preexisten ța din eternitate, întruparea, starea de kenoz ă și
preamărirea Fiului lui Dumnezeu (2, 5-11). Ea afirm ă, de asemenea, existenta ierarhiei
bisericești încă din perioada apostolică101.

I.3.5 EPISTOLA C ĂTRE COLOSENI
Epistola c ătre Coloseni a fost scris ă de Sf. Pavel în anul 62 sau 63, spre sfâr șitul
primei sale captivit ăți în Roma. Ea are caracter misionar, cuprinzând un scurt tratat despre
dumnezeirea lui Iisus Hristos, o combatere a devierilor de la dogmele Bisericii și un
îndemn la practica virtu ților creștine. Compunerea ei a fost provocat ă de veștile primite de
marele Apostol cu privire la ivirea unei primejdioase erezii în Colose și împrejurimi.102
Epistola s-a scris cu scopul de a preî ntâmpina întinderea ereziei, de a înt ări pe
cititori în dreapta credin ță și de a oferi comunit ăților creștine din oraș ul Colose, din

99 Pr. Prof. Dr. Grigorie T. Marcu, Problema unit ății creștine în lumina epistolelor pauline , în S.T. , nr. 5-6, 1965, p. 276.
100 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op.cit. , p. 98.
101 Ibidem, p. 99.
102 Diac.Prof. Nic. Nicolaescu, Idei dogmatice și misionare în Epistola c ătre Coloseni, în „Mitropolia Olteniei”, nr. 4-6,
1954, p. 152.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

50Laodiceea și din întreaga Frigie, îndrum ările doctrinare și practice cerute de starea lor
religioasă și morală.103
Structura Epistolei
După prolog (1, 1-12), epistola că tre Coloseni se împarte în trei:
 în raport cu Dumnezeu
 în raport cu lumea
 în raport cu Biserica (1, 13-23)
Partea a doua (polemic ă): combaterea înv ățăturilor și tendințelor iudeo-gnostice din
Colose (1, 24 – 3,4)
Partea a treia (moral ă): datoriile cre știnilor în via ța obișnuită și în deosebi în familie
(3, 5 – 4, 6).
Cuprinsul epistolei se închei e cu un scurt epilog (4, 7 – 10)104
În prolog (1, 1-12), ni se arat ă mai întâi numele autorului: Sf. Pavel, și apoi adresa:
creștinilor din Colose. La trimiterea epistolei este asociat și Timotei, care se afla lâng ă Sf.
Apostol Pavel când a compus-o. Cre știnii din Colose sunt numi ți „sfinți și credincio și
frați”, cuvinte care trebuie s ă-i îndemne la sfin țenie morală , la statornicie în credin ță și la
spor în faptele de iubire frăț ească .105
Partea întâi , doctrinară (cap. 1, 13-29; 2, 1-3).
Iconomia mântuirii si divinitatea Domnului Hristos. Mântuirea, p ăgânilor și rolul
Sfântului Pavel în chemarea acesto ra la mântuire. Cu versetul „Cu bucurie mul țumind
Tatălui celui ce ne-a în vrednicit pe noi s ă luăm parte la mo ștenirea sfin ților întru lumina”
(1, 12), Sfântul Pavel trece îndat ă, aproape pe nesim țite, la partea cea mai adânc ă din
această epistolă, privind cele dou ă puncte fundamentale de doctrin ă, care erau gre șit
înțelese de ereticii din Colose și anume: iconomia mântuirii, care nu poate fi în țeleasă fără
intervenția Fiului lui Dumnezeu; și persoana Domnului Iisus Hris tos, ca Fiul lui Dumnezeu
și Persoană a Sfintei Treimi. Vorbirea despre Hristos si atributele sale dumnezeie ști, pe de
o parte în raport cu Tat ăl și cu Duhul, iar pe de alt ă parte în raport cu lumea v ăzută și cu
lumea nev ăzută, poartă numele de hristologie. În textul de aici: Col. 1, 13-20, ca și în
Efes.1, 20-23; Filip. 2, 5-11 și Evrei 1, 3 se cuprinde hristologia în cel mai scurt dar
complet rezumat posibil, din care se vede slava dumnezeirii Domnului Hristos.
Doctrina hristologică este concen trată în versetul (15), în două expresii renumite,
amândouă egale în original pân ă si în literele care le compun: 1). „ Care (adic ă Fiul) este

103 Ibidem , p. 152.
104 Ibidem , p. 152.
105 Ibidem , p. 153.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

51„icoana (sau chipul) lui Dumnezeu celui nev ăzut”. Cuvântul eikwn are mai multe sensuri:
a) asemănare, chip, portret care re produce o realitate din afar ă; b) anumite însu șiri care
deosebesc o fiin ță de lumea v ăzută si o apropie de cea nev ăzută. De exemplu: „omul este
creat dup ă chipul lui Dumnezeu” (Fac. l, 27), adic ă înzestrat cu însu șiri speciale de c ătre
Creator; c) expresia, manifestarea concret ă a ceva abstract, spiritual. De exemplu:
Înțelepciunea este „chipul bun ătății lui Dumnezeu” (În țelepciunea lui Solomon VII, 20).
În cazul de fa ță, prin „chip”, Apostolul nu în țelege o simpl ă asemănare, un portret
neînsufleț it, nici un atribut special dumnezeiesc, ci pe a doua persoan ă a Sfintei Treimi,
deoființă cu Dumnezeu însu și. „Precum omul î și vede în oglind ă chipul și se cunoa ște pe
sine, tot a șa Dumnezeirea Tat ălui se prive ște în Fiul, cu deosebirea c ă Acesta este chip real
de o ființă cu Tatăl, încât toata fiin ța lui Dumnezeu se oglinde ște într-însul”. Dup ă cum Set
este numit „chip al lui Adam”, c ăci „poartă în sine caracterul si înf ățișarea omenimiei
tatălui său, Hristos es te chipul lui Dumnezeu, c ăci poartă în Sine „aceea și ființă ca Tatăl
Sau”, spunea Sfântul Teofilact. 106 Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu, apare astfel de o fiin ță
cu El.
După abordarea temei gratuit ății mântuirii, Apostolul trece la o alt ă temă, care ț ine
tot de mântuirea în Hristos, și anume, cea a împăcării și unirii păgânilor cu iudeii, între ei,
pe de-o parte, și cu Hristos, pe de alt ă parte. Aceast ă împăcare se realizeaz ă în Trupul lui
Hristos – Biserica, în care peretele cel desp ărțitor al celor dou ă lumi (iudaic ă și păgână) a
fost surpat: „…El care a făcut din cele dou ă lumi una, adic ă a surpat peretele cel din
mijloc al desp ărțiturii…ca pe cei doi să-i zideasc ă într -un singur om nou …ș i să-i împace
cu Dumnezeu pe amândoi, uniți într-un singur trup, prin cruce…” (2, 14-16).
În Hristos și păgânii au devenit mo ștenitorii f ăgăduințelor lui Dumnezeu, astfel
împlinindu-se profe ția lui Isaia ( 57,19), citată în Efeseni (2,17) și anum e, că Iisus Hristos a
surpat peretele cel din mijloc al desp ărțitorii, dintre iudei și păgâni, făcându-se aluzie
astfel la zidul de la templu, care desp ărțea curtea p ăgânilor de cea a iudeilor. Hristos a
surpat acest perete, abolind pe cruce st ăpânia Legii lui Moise, înlocuind-o cu cea a iubirii,
oferită deopotriv ă celor dou ă lumi – iudaic ă și păgână – reunite într-un singur Om nou.
În interiorul aces tui „om nou” cei uni ți, din cele 2 lumi, primesc calificativul de
„sfinți” și „casnici ai lui Dumnezeu” : „ Deci nu mai sunteț i străini și locuitori
vremelnici, ci sunte ți împreun ă cetăț eni cu sfin ții și casnici ai lui Dumnezeu” (2,19).
Această lume nou ă are ș i o nouă temelie, „zidit ă fiind pe temelia apostolilor și a
proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însu și Iisus Hristos” (2, 20).

106 Sfântul Teofilact, op. cit. , p. 322.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

52Faptul că păgânii și iudeii formeaz ă un singur trup, Biserica devine marea tain ă
descoperit ă Apostolului, al c ărei slujitor se face el, prin Evanghelia revelat ă lui în calitate
de Apostol al neam urilor. Într-o lungă parantez ă (3,2-13), în care Apostolul vorbe ște de
chemarea personal ă și de misiunea sa între neamuri, aminte ște și de descoperirea și
conținutul acestei taine: „Căci prin descoperire mi s-a dat în cuno ștință această
taină….care în alte veacuri nu s-a f ăcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit
acum sfin ților apostoli și prooroci prin Duhul: anume c ă păgânii sunt împreun ă
moștenitori (cu iudeii) și mădulare ale aceluia și trup și împreună părtași ai făgăduinței, în
Hristos Iisus, prin Evanghelie” ( 3,3-7). A șadar, taina care i-a fost descoperit ă apos
tolului
constă în:
 păgânii sunt împreun ă moștenitori cu iudeii ai f ăgăduințelor
 păgânii sunt și ei mădulare ale aceluiaș i Trup, din care fac parte și iudeii (3,6).
Taina aceasta, c ăreia el i s-a f ăcut slujitor ( 3,7-9) i-a fost descoperit ă Apostolului
prin Duhul Sfânt și, după ce a fost odinioar ă ascunsă și îngerilor, acum ea se descoper ă
deplin în Biseric ă. Cititorilor epistolei, A postolul le cere acum o în țelegere mai adânc ă a
acestei taine, și, implicit, o mai bun ă cunoaștere a lui Hristos, care este, de altfel, Izvorul
Tainei (3,16-19).
Partea doctrinar ă se încheie cu o doxologie rug ătoare (3,14-21) în care sunt
subliniate două idei:
a) necesitatea înt ăririi, prin Duhul, a omului celui dinl ăuntru (3,16)
b) necesitatea m ăririi capacit ății de înțelegere a tainei și a cunoa șterii lui Hristos :
„Așa încât, înrădăcina ți și întemeia ți fiind în iubire, să pute ți să înțelegeți împreun ă cu toți
sfinții care este l ărgimea și lungimea, adâncimea ș i înă lțimea” (3,18) Așadar, potrivit
concepției apostolului, iubirea este condiț ia primordială pentru în țelegerea profunzimii
tainei în toate nuan țele ei.107
Partea a doua a epistolei (1, 24 – 3, 4) are un caracter polemic . Aici, Apostolul
atacă cu vehemen ță toate înv ățăturile și toate tendin țele practice manifestate de c ătre
ereticii din Colose. Nu put em reconstitui exact fondul și forma cestor false înv ățături si
tendințe. Din felul în care sunt comb ătute de Sf. Pavel, se vede însă că ele aveau un
caracter iudaizant și gnostic, apropiindu-se în unele privin țe de erezia comb ătută în
epistola că tre Galateni, în care Sf. Pavel d ă principalul atac împotriva iudaizan ților.108

107 Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofan ă, op. cit ., p. 56.
108 Diac. Prof. Nic. Nicolaescu, op. cit ., p. 155.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

53Cu delicate țe, Apostolul îi lauda pe Coloseni pentru „buna rânduiala” si pentru
„tăria credin ței lor în Hristos” (2, 5) și îi îndeamn ă „să reamână tari înrădăcinați în credin ța
primită… așa cum au fost înv ățați” (2, 6-7), anume c ă Hristos este Mesia, Fiul lui
Dumnezeu întrupat (Efes. 3, 11; 4, 20-21).
În continuare (vers. 16-23), Apostolul trece s ă combată principalele gre șeli de
natură practică ale ereziei. Acestea priveau îndeosebi mâncarea, b ăutura și sărbătorile. Prin
libertatea dobândit ă în Hristos creș tinii nu trebuie să mai țină vreo sărbătoare păgână sau
iudaică, sau vreo prescrip ție în legătură cu băutura sau alimentele, c ăci aceste s ărbători și
opreliști proveneau de la iudei și erau o prefigurare a legii noi mesianice: „A șadar, nimeni
să nu vă jud
ece pentru mâncare sau b ăutură sau cu privire la vreo s ărbătoare sau lun ă nouă
sau la sâmbete, care sunt umbra celor viitoar e, iar trupul este al lui Hristos” (2, 16-17).
În Legea mozaic ă, unele alimente erau socotite curate și altele necurate (a se vedea:
Lev. cap. 11). Legea nu avea interdic ții pentru b ăuturi, afară de oprirea vinului și sicherei
pentru nazirei (Num. 6, 3) și a băuturilor devenite spurcate prin atingerea lor devin
necurate (Lev. 11, 34-35).109
Un alt aspect, tot de natur ă practică , al ereziei din Colose era tendin ța de a înlocui
cultul Mântuitorului cu un cult adus îngerilor: „ Nimeni să nu vă smulgă biruin ța, ținând la
smerenie și la slujirea îngerilor, umblând cu vedeniile lui ș i îngâmfându-se zadarnic în
închipuirea lui trupeasc ă” (Col. 2, 18). Îngerii sunt, într-adev ăr, cele mai nobile creaturi
ale lui Dumnezeu. Ei alc ătuiesc „cetatea lui Dumnezeu”: „ Ierusalimul ceresc” (Evrei 12,
22-23). Dar sunt simple creaturi. Colosenii, îns ă, atribuiau îngerilor, în actul mântuirii, un
aport superior celui al Fiului lui Dumneze u. În acest chip, ei smulgeau cununa biruin ței
Mântuitorului Hristos. Justificau cultul îngerilor prin faptul c ă Dumnezeu – Tat ăl și Fiul,
aflându-se într-o sfer ă superioar ă lumii, nu pot veni în cont act cu oamenii decât prin
îngeri.110
Partea a treia (3, 5;4, 6) are un caracter parenetic-moral. Apostolul sf ătuiește pe
Coloseni să lepede toate p ăcatele și toate viciile omului celui vechi, adic ă ale omului
dinainte de convertir e: desfrâul, necur ățenia, pofta cea rea, l ăcomia s-au idolatria, mânia,
furia, răutatea, def ăimare, vorbirea urât ă și minciuna, atâtea fapte și înclinări care fac din
noi fii ai neascult ării și care ne atrag pe drept mânia lui Dumnezeu. În locul acestora,

109 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op.cit ., p. 111.
110 Ibidem , p. 111.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

54cititorii epistolei sunt îndemna ți să se împodobeasc ă cu virtuț ile omului celui nou, care se
înnoieș te zi de zi și se apropie tot mai mult de chipul Creatorului s ău (3, 5-11).111
După aceste îndemnuri cu caracter general, Sfântul Pavel aminte ște colosenilor
câteva din datoriile membrilor famili ei (3, 18 ; 4, 1). Ele au fost ar ătate, într-o forma
asemănătoare, și în epistola trimis ă efesenilor. Este vorba de datoriile privind raporturile
dintre soți, dintre copii și părinți, dintre servitori ș i stăpâni. Precizarea acestor datorii
sociale elementare arat ă că erezia din Colose tulburase nu numai credin ța, ci și viața de
familie din sânul comunitarii cre știne de aici. Apostolul sf ătuiește pe femei s ă se supună
bărbaților lor, iar ace știa să-și iubească soțiile (vers. 18-19). Copiii s ă asculte de p ărinți, iar
părinții să arate blânde țe și înțelepciune fa ță de fii (vers. 20-21). Slugile s ă-și îndeplineasc ă
conștiincios datoriile fa ță de stăpâni, iar stă pân ii să-și ocroteasc ă slugile, c ăci vor da seama
de purtarea lor în ceruri (3, 22; 4, 1).112
Epilogul epistolei (4, 7-18) cuprinde câteva ve ști, sfaturi și îndemnuri finale. Tihic
este însărcinat să ducă la Colose epistola scris ă de Apostol. El este înso țit de Onisim.
Sfântul Pavel recomand ă apoi comunit ății creștine din Colose și pe sclavul fugar Onisim,
pe care-l numeș te “frate al s ău credincios ș i iubit ” (4, 9) ș i căruia-i preg ătește o înalt ă
chemare în ogorul misiunii evanghelice în Asia.113

I.3.6. EPISTOLA C ĂTRE FILIMON
Cea mai mic ă dintre epistolele pauline dar cu o semnifica ție aparte, pentru
problema social ă pe care o ridic ă, este epistola câtre Filimon. Scris ă în întregime de mâna
marelui Apostol, care obi șnuia să-și dicteze epistolele unui ucenic, ea este destinat ă nu
unei Biserici, ci unei persoane și familiei acesteia și nu trateaz ă probleme doctrinare sau
practice de interes general, ci o ch estiune de ordin oarecum particular și special.
Această scurtă misivă ne arată tactul, spiritul curtenitor și nuanțele de umor izvorâte
din inima plin ă de iubire a lui Pavel. De și nu ne prezint ă doctrină ca atare, ea este un
exemplu str ălucit al doctrinei „imput ării”, pornind de la porunca lui Pavel: „trece-mi-le în
contul meu”. Dup ă cum scădințele lui Onisim au fost trecu te în „contul” lui Pavel iar
capacitatea lui Pavel de a pl ăti i-a fost aplicat ă stării neajutorate a lui Onisim, tot a șa

111 Diac. Prof. Nic. Nicolaescu, op. cit ., p. 159.
112 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op.cit ., p.112.
113 Diac. Prof. Nic. Nicolaescu, op. cit., p. 160.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

55creștinului i se „imput ă” păcatele sau îi sunt trecute în cont ul Domnului, în dreptul lor fiind
trecute în registrul contabil meritele salvatoare ale Domnului.114
Destinatarii epistolei sunt Filimon si familia acestuia: Apfia și Arhip, și Biserica
din casa lor (vers. 1-2). Filimon era un om bogat și creștin de frunte al Bisericii din Colose.
Rezultă acest lucru din faptul ca Arhip (cf. Col. 4, 17) si Onisim(Col.4, 9) erau din Colose.
El găzduise pe Apostol, pe când acesta str ăbătea Frigia și se pare c ă tot atunci s-a
încreștinat.
Motivele și scopul scrierii . Onisim, sclavul lui Filimon din Colose, cople șit de
situația grea a sclaviei, î și însușește anumite lucruri de-ale st ăpânului să u spre a-i servi pe
drum și fuge la Roma. Neavând dovada de eliber are asupra sa, Onisim nu putea fi angajat
nicăieri. În plus, risca în orice moment s ă fie arestat de autorit ăți și condamnat la munc ă
silnică pe viață.
În scrisoarea pe care o adreseaz ă lui Filimon, Sfântul Pavel urm ărește un scop
precis: să obțină iertarea si reprimirea lui Onisim și să-i asigure, din partea stă pânului său,
un tratament potrivit cu noua sa situa ție religioasă . În acela și timp, Apostolul roag ă pe
Filimon s ă-i pregăteas că găzduire, căci nădăjduiește a fi eliberat din captivitate si dore ște
să vină pentru câtva timp la Colose.
Timpul și locul scrierii. Asupra locului și timpului în care a fost scris ă epistola
sunt multe p ăreri, cu toate c ă epistolele pauline, inclusiv cea c ătre Filimon, ne dau indica ții
suficiente pentru completa certitudine în aceast ă privință.115
Scrisoarea a fost expediat ă în același timp ca Epistola c ătre Coloseni (adic ă prin
anul 60) sau cam la treizeci de ani dup ă înălțarea la Cer a Domnului nostru.116
Când scrie aceast ă epistolă, Sfântul Apostol Pavel se afla „în lan țuri”, adic ă arestat
(vers. 1, 9, 10, 13, 23). În tr-o astfel de situaț ie, el s-a aflat pentru scurt ă vreme la Efes, în
iarna anului 55-56, pentru doi ani în Cezareea Pale stinei (58-60) ș i de peste doi ani (6163)
în Roma, capitala Imperiului. Epistola a fost scris ă dintr-una din aceste captivit ăți. Dar din
care anume? Ea n-a putut fi scris ă din cea efesenian ă, deoarece Onisim nu s-ar fi oprit la
Efes, capitala ținutului, unde putea fi u șor recunoscut și arestat ș i unde chiar Filimon venea
adesea pentru diferite treburi. Epistola n-a putut fi scris ă nici în timpul celor doi ani
petrecuți de Apostol în captivitatea din Cezareea Palestinei, c ăci Onisim n-avea ce c ăuta
într-o localitate în care sclavii erau în num ăr mic și ca atare nu putea trece neobservat.
Roma era singurul ora ș unde nădăjduia să-și găsească un refugiu, muncind undeva, cu al ți

114 William MacDonald, Coment ar la Noul Testament (CLV Bielefeld 1998) p. 963.
115 Prof. Nicolae Colan, Sfântul Pavel către Filimon, Cre știnismul ș i sclavia , în Studii Biblice, Sibiu, 1925, p. 10.
116 Ibidem , p. 963.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

56tovarăș i de suferin ță. Rezultă că epistola a fost scris ă din Roma, spre sfârș itul primei sale
captivități în acest ora ș, adică sfârșitul anului 62 sau începutul anului 63.
Cartea “Faptele Apostolilor” nu pretinde c ă a acoperit toate evenimentele și că ne-a
raportat toate detaliile. Într-o epoc ă mai recent ă, foarte mul ți presupun c ă Sfântul Apostol
Pavel ar fi suferit o întemni țare și la Efes, și au socotit c ă Sfântul Pavel ar fi scris din
această “captivitate efesean ă”, Epistola c ătre Filipeni.
Celelalte (Coloseni, Filimon și Efeseni), par a fi fost scrise în aceea și vreme (adic ă
între anii 61-63 d.Hr.), în timpul primei captivităț i romane.
Cuprinsul epistolei. Deși foarte scurt ă, cu un singur capitol (25 versete), epistola
aceasta se încadreaz ă întru totul, ca structur ă, în genul epistolar al vremii; ea cuprinde o
parte introductiv ă (vers. 1-7), corpul epis tolei sau tratarea propriu-zis ă (vers. 8-21), în care
Apostolul intervine în favoarea lui Onisim, și epilogul (vers. 22-25), care const ă în salutări
diverse și binecuvântarea final ă.
În partea introductiv ă aflăm , după obicei, numele autorului, al adresan ților și
salutul. Sfântul Pavel îș i pune numele la începutul epistole i (vers. 1; vezi si vers. 9) și îl
asociază și pe Timotei, care se afla al ături de Apostol când scrie epistola și era bine
cunoscut în p ărțile Asiei Mici. În loc de a- și adăuga la numele s ău titlul de „apostol”, ca în
epistolele c ătre Efeseni și Coloseni, Sfântul Pavel se recomanda ca: „întemni țatul (sau
„înlănțuitul”) lui Iisus Hristos”, aluzie la starea de prizonierat în care se afla (comp. vers. 9,
10, 13 si 23). Aceasta, fie pentru caracterul intim și personal al acestei epistole, fie pentru
scopul pe care autorul și-l propunea.
Filimon era un om bogat ș i un creștin de frunte al Bisericii din Colose. Înainte de a
primi credin ța creștina, era – dup ă cum afirma tradi ția – între dreg ătorii de seama ai cet ății.
Cunoscând pe Sfântul Pavel și ascultând predica creș tină, s-a convertit împreun ă cu toata
casa lui, s-a botezat și s-a făcut pe sine însu și slujitor al Domnului.117
După salutarea apostolică : „Har vou ă și pace…” (vers. 3), Sfântul Pavel se
adresează, în continuare, în versetele 4-7, numai lui Filimon, pentru captarea bun ăvoinței și
predispunerea lui spre ascultare. Ori de câte ori se ruga Pavel pentru Filimon, îi mul țumea
lui Dumnezeu pentru acest frate nobil. Avem toate motivele s ă credem c ă acest om era un
exemplu str ălucit al harului lui Dumnezeu — o persoan ă pe care ți-ai dori-o ca prieten și
frate. Unii comentatori sus țin că aici Pavel recurge la diploma ție, pentru a „înmuia” inima
lui Filimon și a-1 determina s ă-1 primeasc ă înapoi pe Onisim. Dar asta ar însemna s ă-i

117 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op.cit ., p.173.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

57atribuim apostolului motive nedemne și să umbrim textul inspirat. Pavel nu ar fi spus
aceste cuvinte de la începutul scrisorii, dac ă nu ar fi crezut sincer în ele.118
Apostolul afirma c ă putea să-l rețină spre a-l ajuta în munca sa, dar n-a voit s-o fac ă
fără știrea stăpânului să u, căci orice fapta bun ă e liberă . Mai mult, poate Dumnezeu a voit
ca Onisim lipsind de la Filimon un timp ș i devenind creș tin, să-i rămână un frate. Oricum,
Apostolul îl roag ă acum, să-l reprimeasc ă, „dar nu ca pe un rob, ci ca pe un frate iubit”, ca
pe un om liber trupeș te. „Să-l primeasc ă, cum l-ar primi pe el însu și, pe Pavel”. Si pentru
tot ce l-a p ăgubit și ce și-ar fi însu șit de la Filimon, îl va desp ăgubi Apostolul, deș i el
(Filimon) îi era dator, ca fiu duhovnicesc c ă l-a botezat: „ Iar de te-a p ăgubit cu ceva, sau
îți este dator ceva, pune aceasta în socoteala mea, zice Apostolul. Scrie Pavel, î ți scriu cu
mâna mea; eu î ți voi plăti, ca să nu-ți spun că tu cu tine însu ți, ești datornicul meu” (vers.
18-19). Ce-i putea pl ăti Pavel, fiind el însu și întemnițat? Este impresionant, îns ă, tactul și
delicatețea cu care Apostolul intervine în favoarea sclavului Onisim.
Apostolul î și încheie epistola cu salut ări din partea colaboratorilor s ăi și apoi
binecuvântarea final ă (vers. 23-25).
Deși foarte scurt ă, de numai un capitol, importan ța epistolei c ătre Filimon este
deosebită. Ea se refer ă la problema sclaviei care constituie rana adânc ă a lumii antice.
Sfântul Pavel a înv ățat că toți suntem egali (Gal. 3, 28; Col. 3, 11), iar aici roag ă pe
Filimon s ă-l elibereze pe sclavul s ău, să-l primească „nu ca pe un rob, ci ca pe un frate
iubit” (vers. 16). Acest fapt, chiar num ai ca principiu, este extraordinar, dac ă avem în
vedere mentalitatea și poziția lumii vechi privitoare la sclavi.
Și astfel Pavel pune jos pana, dându-i scrisoarea lui Ti hic, pentru ca acesta s ă i-o
transmită lui Filimon. Poate c ă acesta nu și-a dat seama de efectul extraordinar de mare pe
care îl va avea mesajul acestei epistole asupra comport ării creștinilor din veacurile viitoare.
Scrisoarea c ătre Filimon este un exemplu clasic de iubire și curtoazie, cu aceea și
valabilitate ca în ziua în care a fost compus ă.119

118 William MacDonald, op. cit ., p. 965.
119 Ibidem , p. 969.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

58I.3.7. EPISTOLA C ĂTRE EVREI
Epistola c ătre Evrei este, în multe privin țe, unică în rândul celorlalte c ărți ale
Noului Testament.
Epistola face parte din epistolele mari doctrinare ale Sfântului Apostol Pavel. Ca
fond, ea urmeaz ă imediat dup ă epistola c ătre Romani. În tot cazul, st ă alături de cele patru
mari epistole ale sale: Romani, I si II Corinteni și Galateni. Totu și, ea este situat ă, în Noul
Testament, la sfâr șitul epistolelor pauline, pentru c ă mult timp – unii critici, chiar și astă zi –
i-au pus la îndoial ă originea ei paulin ă.
Într-adevăr, epistola c ătre Evrei se deosebe ște de celelalte epistole pauline, printr-o
serie de particularit ăți. Mai întâi, ea nu are partea introductiv ă, obișnuită epistolelor
pauline, în care Apostolul î și spune numele și calitatea sa oficială de apostol al Domnului
Hristos, comunitatea sau comunităț ile către care se adreseaz ă, salutarea și binecuvântarea
sa, apoi rug ăciunea de mul țumire sau de cerere pentru cititorii s ăi, prin care preg ătește
anunț area temei și acea atmosfera de pietate potrivit ă cu învățătu rile dogmatice și morale
pe care le transmite. Epistola intră de-a dreptul în tratare, f ără nici o preg ătire. De aceea,
mulți exegeți au spus că este mai mult un tratat do ctrinar, decât o epistola.120
Autorul și autenticitatea.
În pofida faptului c ă paternitatea umană a epistolei stă sub semnul anonimatului,
datarea epistolei nu este nici pe departe atât de dificil ă. Dovezile externe plaseaz ă fără
echivoc redactarea ei în primul veac cre știn. Pe plan intern s e p a r e c ă autorul este un
creștin din a doua genera ție (2,3; 13,7); prin urmare data apari ției ei nu este la fel de
timpurie ca, de pild ă, Iacov sau I Tesaloniceni (cf. 10,32). Întrucât nu se pomene ște nimic
de războaiele iudaice (care au în ceput în anul 66 d.Hr.), iar jertfele la templu î și urmau
cursul (8,4; 9,6; 12,27; 13,10), se impune ca data apariț iei ei să fie plasat ă probabil înainte
de anul 66 și negreșit înainte de distrugerea Ierusalimului din anul 70.121
De-a lungul anilor s-au sugerat diverse nume de posibili auto ri ai epistolei c ătre
Evrei: Luca, al c ărui stil este similar, acestuia fiindu-i cunoscut ă propovăduirea lui Pavel;
Barnaba, Sila, Filip și chiar Acvila și Priscila. O alt ă versiune sugereaz ă că Pavel este cel
care a scris epistola, dar că intenționat a ascuns identitatea autorului, datorit ă prejudecăților
manifestate de iudei față de el.
Destinatarii epistolei. Scrisoarea se adreseaz ă unor oameni proveni ți din mediu
evreiesc. Aceș ti evrei auziser ă Evanghelia predicat ă de apostoli și de alții în zilele dintâi

120 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op.cit ., p. 154.
121 William MacDonald, op. cit ., p. 972.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

59ale bisericii și văzuseră minunile m ărețe săvârșite de Duhul Sfânt, care au confirmat
mesajul. Ei r ăspunseser ă la vestea bun ă în trei modalit ăți:
 Unii au crezut în Domnul Iisus Hristos și au fost autentic converti ți.
 Alții au pretins c ă sunt creș tini, au fost boteza ți și și-au ocupat locul în
adună rile locale, dar niciodat ă nu au fost n ăscuți din nou de Duhul Sfan ț al lui Dumnezeu.
 Iar alț ii respingeau pe fa ță mesajul mântuirii.
Epistola de față se ocupă de primele dou ă categorii: evreii cu adev ărat mântui ți și
cei care nu aveau altceva decât o pojghi ță exterioar ă de creș tinism.
Planul .
Prolog: Hristos, Împ ărat, Preot, trimis al lui Dumnezeu, R ăscumpăr ător 1, 1-4
Tema I: Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Împ ărat a toate 1,5 – 2,18
Tema II: Iis
us, Arhiereul credincios și compătimitor 3,1 – 5,10
Tema III: „Preoția lui Hristos” 5,11 – 10,18
 introducere 5,11-6,20
 superioritatea Arhiereului Hristos fa ță de preoții levitici – cap.7
 superioritatea cultului, a sanctuarului și a Jertfei lui Hristos – cap.8-9
 recapitulare – Jertfa lui Hristos este superioar ă jertfelor levitice 10,1-18
Tema IV: Credința perseverent ă 10,19 – 12,29
Apendice: 13, 1-21
Încheiere: 13, 22-25. 122

Cuprinsul epistolei
Într-adevăr contribu ția original ă a acestei epistole la aprofundarea problemei
hristologice a fost aceea de a grupa, în jurul no țiunii de „Arhiereu”, afirma țiile referitoare
la credința în Iisus Hristos, întemeindu-se, atât pe exprim ările directe sau indirecte ale
Mântuitorului referitor la slujirea Sa arhiereasc ă, cât și pe credin ța primilor cre știni care
mărturiseau caracterul sacerdotal al lucr ării mântuitoare a lui Iisus Hristos. A șadar, privitor
la doctrina epistolei, se poate spune c ă ea este centrat ă pe titlul hristologic de Arhiereu,
dezvoltând tema slujirii arhiere ști a Mântuitorului Iisus Hristos, prezentat ca arhiereu nu
sub aspectul temporar al slujirii, ca arhiereii Vechiului Testament, ci în postura de
Arhiereu ve șnic, în ceruri mijlocind pururea pentru noi (9,24), jertfa Sa unic ă având

122 Ceslas Spicq, L’Epitre aux Hebreux (Paris: J. Gabalda, 1977), p.56.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

60eficacitate deplin ă asupra tuturor cre știnilor (10,10) – „c ăci printr-o singur ă jertfă adusă, a
adus la ve șnică desăvârșire pe cei ce se sfin țesc” (10,14).123
În cap.13, 22 autorul precizeaz ă că acest cuvânt (Epistola) „… vi l-am scris pe
scurt ”. Epistola începe cu un prolog asem ănător celui din Evanghelia dup ă Ioan, în care se
contureaz ă deja câteva idei din cuprinsul ei. Iisus Hristos este prezentat aici ca mo ștenitor a
toate, ca Cel prin Care toate s-au f ăcut, ca Cel Care ne-a mântuit prin Jertfa Sa, prin
Înălțarea și șederea de-a Dreapta Tat ălui. Prin aceast ă Înălțare Hristos a dobândit un nume
mai presus decât îngerii. Numele de „Domn” (Filip. 2, 11).
Nici o alt ă epistolă din Noul Testament nu trece atât de direct la subiect ca cea de
care ne ocup ăm. Fără să recurgă la nici un salut sau introducere, scriitorul începe tratarea
temei avute în vedere. Se pare c ă el îș i revarsă ideile aidoma apelor sc ăpate din z ăgaz,
expunând gloriile superlative ale Domnului Iisus Hristos.124
În versetul 1 se spune c ă această revelație suprem ă a lui Dumnezeu în Hristos vine
după ce El odinioar ă a vorbit p ărinților prin prooroci. Fiul este str ălucirea slavei Tat ălui și
chipul fiin ței Lui (vers. 3). Ii sus Hristos Îl exprim ă în mod adecvat pe Dumnezeu Tat ăl.
Adevărata cunoaș tere a lui Dumnezeu o avem prin Hristos (vezi Coloseni). În Hristos
sălășluiește deplinătatea dumnezeirii (această idee apar ține Sfântului Pavel). Numele pe
care L-a primit Hristos este cel de „Domn”, dar, dac ă ținem seama de context, poate fi cel
de „Fiul lui Dumnezeu”.

Tema I: Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Împ ărat a toate 1,5-2,18
Hristos este Împ ărat a toate în mod necesar, ca Unul Care e infinit superior
creaturilor celor mai înalte (îngerii). Aceast ă superioritate e prezentat ă cu citate din
Vechiul Testament (în versetul 5 este citat Psalmul 2 și Psalmul 88) în schimb, îngerii sunt
slujitori cum rezult ă și din alte texte vechi-testamentare.
Dacă îngerii lui Dumnezeu au avut un rol în promulgarea Legii lui Moise, dac ă
Legea a fost dat ă prin îngeri, însu și acest fapt demonstrează inferioritatea Legii fa ță de
Evanghelie (adus ă de Fiul lui Dumnezeu). Iisus Hristos este „încep ătorul” , Cel Care
deschide calea spre slava lui Dumnezeu, El a p ătim
it deoarece S-a f ăcut întru toate
asemenea oamenilor, afar ă de păcat. Iisus Hristos ca om deplin ne-a dobândit
răscumpă rarea și slava ve șnică, prin Jertfa Sa El ne-a sfin țit (vezi Ioan 17,17).

123 Stelian Tofan ă, Iisus Hristos Arhiereu Ve șnic, după Epistola c ătre Evrei , Presa Universitar ă Clujeană, 2000, p. 24
124 William MacDonald, op. cit ., p. 974.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

61Pericopa biblic ă din Evrei cap.2 versetele 11-18 constituie „apos tolul la sfin țirea
apei”. Textul spune c ă „…i-a sfințit pe frații Săi”. Credincio șii sunt numi ți „frați ai lui
Hristos”: „C ă și Cel Ce sfin țește și cei ce se sfin țesc, dintr-Unul sunt to ți; din care pricin ă
nu se rușinează să-i numească pe ei frați” (vers.11).
Iisus Hristos S-a f ăcut om cu adev ărat pentru ca, asem ănându-se întru toate fra ților
Săi, oamenii, s ă poată fi Arhiereu, cur ățind pă catele lor. C ăci condiția arhiereilor este s ă fie
luat dintre oameni și pus pentru oameni (cf. Evr. 5,1). A șadar, Întruparea Fiului lui
Dumnezeu era absolut necesar ă. În Epistola c ătre Evrei Întruparea îmbrac ă un aspect
sacerdotal. Dac ă Fiul nu S-ar fi f ăcut om, n-ar fi putut fi Arhiereu sau Preot.

Tema II: Iisus, Arhiereul credincios și compătimitor 3,1-5,10
După ce a d
emonstrat în chip deplin ca Fiul este mai presus decât îngerii, Apostolul
trece acum să demonstreze c ă Acesta este superior ș i față de intermediarul uman al
Legământului de pe Sinai, adic ă față de Moise. Tezei acesteia scriitorul sacru nu-i consacr ă
în mod direct decât câteva rânduri (ver s. 1-6); tot restul capitolului con ține un îndemn
moral, analog celui din capitolul 2, 1-4: „Pentru aceea, fra ți sfinți, părtași chemării cerești,
îndreptați privirea voast ă la trimisul și Arhiereul m ărturisirii noastre, la Iisus Hristos.
Acesta (Iisus) S-a învrednicit de mai mult ă slavă decât Moise, dup ă cum are mai mult ă
cinste decât cel ce a zidit-o”.125
Pentru a putea deveni Arhiereu, deci Mijlocitor pentru fra ții Săi, Mântuitorul a luat
trup omenesc, cu toate neputin țele lui, afar ă de păcat: „Nu firea îngerilor ci s ămânța lui
Avraam a luat” (2,16), „ispitit întru toate dup ă asemănarea noastră , afară de păcat”
(4,15).126
În capitolul 4 versetul 1 autorul spune c ă această făgăduință făcută în Vechiul
Testament î și găsește împlinirea în Noul Testament. Credin ța este condiț ia mântuirii
(vers.3). Cre știnii sunt prin excelen ță oameni ai credin ței. În versetul 4 es te citat textul din
Facere 2,2, iar în versetul 5 este citat Psalmul 94,11. Dumnezeu S-a odihnit, El Însu și și a
promis că-i va odihni pe ai S ăi. Trebuie s ă se împlineasc ă cuvântul lui Dumnezeu și unii să
intre în odihn ă. În versetul 7 autorul spune c ă Dumnezeu a rânduit o nou ă zi, un „ast ăzi”, zi
în care oamenii îi pot r ăspunde dragostei lui Dumnezeu: „Ast ăzi, dacă veți auzi glasul S ău,
nu vă învârtoșați inimile” (vezi Evrei 3,7-11).

125 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op.cit ., p. 161.
126 Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Epistolei c ătre Evrei , traducere în limba român ă de Mitropolitul
Veniamin Costache, Bucure ști, 1904, p. 449.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

62Aflăm că noi, cei care am crezut, suntem cei care intrăm în odihna lui Dumnezeu.
Credința este cheia ce deschide u șa. Cum s-a ar ătat deja, credincio șii de azi se bucur ă de
odihna con științei, pentru că ei ș tiu că nu vor mai fi adu și niciodat ă la judecat ă pentru
păcatele lor (Ioan 5,24). Dar tot atât de adev ărat este că cei care cred sunt singurii care vor
intra vreodat ă în odihna final ă a lui Dumnezeu în slav ă. Probabil aceast ă odihnă viitoare
este avută în vedere, mai cu seam ă, în acest verset.127
În capitolul 5 (primele 4 versete) sunt prezentate calit ățile pe care trebuie s ă le aibă
arhiereul, iar în verset ele 5-10 autorul prezint ă modul în care Iisus Hristos a satisf ăcut
aceste calit ăți.
Versetele 1-4: în primul rând arhiereul trebuie s ă fie luat dintre oameni (deci trebuie
să fie om), s ă fie pus în slujba lui Dumnezeu pentru a aduce daruri și jertfe pentru p ăcatele
oamenilor. Fiind el însu și slab și cu slăbiciuni el trebuie s ă fie îngăduitor cu cei slabi. Apoi,
el nu se face arhiereu cu de la sine putere.
Versetele 5-10: arat ă cum Hristos a avut aceste calit ăți. Sunt cita ți Psalmii 2,6 și
109,4. Texte din care rezultă că Hristos a posedat aceste calit ăți. (Psalmii 2 și 109 sunt cel
mai mult cita ți în Noul Testament). Primul text (Psalmul 2,6) spune c ă: „Fiul Meu e ști Tu,
Eu astăzi Te-am n ăscut”, iar Psalmul 109,4 spune: „Tu e ști preot în veac dup ă rânduiala lui
Melchisedec”.
“Orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele c ătre
Dumnezeu, ca să aducă daruri ș i jertfe pentru p ăcate….” (Cap. 5, 1-3).Voieș te să arate
Pavel, că acest Nou Testament este cu mult mai bun decât cel Vechi, iar ă aceasta o face
punând mai dinainte ra ționam entele, — fiindc ă aici nimic nu este tr upesc sau fantastic, ca
de pildă nu este templu, nu este sfânta sfintelor, nu este preot care s ă aibă atâtea unelte, nu
sunt observa ții legale, ci toate sunt mai înalte și mai des ăvârșite, pentru că nimic nu este
trupesc, ci toate sunt duhovnice ști; de altfel cele duhovnice ști nu pot atrage atât de mult pe
cei slabi, ca cele trupe ști. Și acest argument îl mi șcă apostolul în toate p ărțile. Dară tu
privește înțelepciunea lui Pavel: î și face Început cuvânt ării sale mai întâi de la preot, pe
care încontinuu îl nume ște Arhiereu, și de la el cel dintâi arat ă deosebirea. De aceea mai
întâi arată ce este preotul, care sunt simbolurile preotului și care sunt ale preo ției.128

127 William MacDonald, op. cit ., p. 984.
128 Sfântul Ioan Hrisostom, Comentariile sau Explicarea Epistolei c ătre Evrei, trad. de Theodosie Athanasiu, Bucure ști,
1923, p. 133.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

63Tema III: Preoț ia lui Iisus Hristos (5,11-10,18)
Această temă constituie partea central ă a Epistolei. Peric opa 5,11-6,20 cuprinde un
preambul. Autorul vede necesar s ă stimuleze aten ția cititorilor s ăi, datorită dificultății
subiectului, dar și datorită încetinelii lor în a în țelege: „Despre aceasta avem multe de spus
și greu este de tâlcuit, pentru c ă voi v-ați făcut greoi la auz” (Evrei 5,11). El le vorbe ște ca
unor elevi întârzia ți (vers.12), repro șându-le lenea în a aprofunda înv ățătura creștină. În
versetul 12 este vorba despre elemen tele incipiente ale catehezei cre știne.
În capitolul 6 versetul 2 avem întemeiat ă valoarea Tradi ției: „… a învăță turii despre
botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morț ilor și viața veș nică”. Toate aceste
învățături țineau de catehismul elementar de care trebuiau s ă țină seamă cei care se
pregăteau pentru pr imirea botezului.
Nădejdea cre ștină este comparată cu o ancor ă, spunând c ă ea ne stabile ște în
interiorul Sfintei Sfinte lor din ceruri, unde troneaz ă Hristos (vers. 19-20). Dup ă cum
ancora în mijlocul valurilor, chiar în furtun ă, prin împlântarea ei în p ământ solid, oferă
corabiei un punct de sprijin, la fel n ădejdea în Hristos îi oferă creștinului sprijin și
echilibru, cât ă vreme ne află m călători pe marea vieț ii pământești.
Al doilea mare expozeu doctrinar al epistolei c ătre Evrei (7,1 – 10,18), prezentând
Arhieria lui Iisus Hristos, ca tem ă preferen țială a scrierii, difer ă mult de primul. Acest
expozeu cuprinde trei sec țiuni care se succed una pe alta, f ără a mai fi întrerupte prin
expuneri parenetice cum a fost cazul cu cele precedente (3,7-4,14 și 5,11-6,20).129
Pericopa 10,1-18 constituie o recapitulare a ceea ce autorul a spus pân ă acum. Se
vorbește despre Lege ca „ umbră” a Noului Testament. Legea a fost incapabil ă să-i
desăvârșească pe închin ătorii ei. Jertfele pentru p ăcate n-au încetat, iar con științele celor
care le aduceau au r ămas în continuare împov ărate. Vărsându-și Sângele pentru iertarea
păcatelor și intrând în ceruri, Iisus este autorul unei sfin țiri reale și autorul unei mântuiri
veșnice. Jertfa Sa desă vârșită contrasteaz ă cu jertfele Legii Vechi. Jertfa lui Iisus este o
jertfă umană. El se aduce pe Sine Însu și ca Jertfă Tatălui.

Tema IV: Credin ța perseverent ă (10,19 – 12,29)
Legea era doar umbra bunurilor viitoare ce aveau s ă vină. Ea avea darul de a
îndrepta privirile oamenilor în viitor, spre Persoana și lucrarea lui Hristos, dar era un palid
înlocuitor al realit ății.130

129 Stelian Tofan ă, op. cit ., p. 130
130 William MacDonald, op. cit ., p. 1004.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

64Legea veche, arat ă el, cu toate rânduielile și sacrificiile ei, era o umbr ă și
preînchipuire a Legii celei noi (vers. 1; vezi si Col. 2, 17). Ea nu putea, cu acelea și jertfe,
aduse neîncetat și an de an, s ă aducă mântuirea. Prin însăș i repetarea lor, ar ătau că sunt
provizorii. Dacă se iau pentru o boal ă aceleași medicamente și fără nici un efect, înseamn ă
că acelea sunt ori ineficiente, ori nepotrivite cu boala; și atunci ele trebuie schimbate.
Acesta este cazul cu jertfele levitice.131
Iisus Hristos a intrat în Sfânta Sfintelor ș i prin aceasta și noi suntem chema ți să
intrăm (vers.19). În versetul 20 se spune „ calea cea nou ă și vie” care a fost deschis ă pentru
noi de Hristos. Creș tinii trebuie s ă aibă nădejde în încerc ările inerente vie ții pă mântești.
Credincio șii trebuie s ă aibă încredere în Hristos, c ăci El este credincios în cele ce a
făgăduit că va da credincio șilor Săi (vers.23). Credincio șilor li se atrage din nou aten ția
asupra păcatului apostaziei: „ Să nu ne păr ăsim propria noastr ă adunare, a șa cum le este
unora obiceiul, ci cu atât mai mult s ă ne îndemn ăm cu cât vede ți că Ziua aceea se
apropie” (Ziua când Domnul va veni s ă judece).
Urmează un strălucit elogiu adus credin ței. Autorul d ă o seamă de exemple de
credință. Ex emplele vor culmina cu cel al lui Hristos Însu și. Acest „panegiric” poate fi
împărțit în trei perioade:
 perioada patriarhilor (11,1-22);
 perioada mozaică (11,23-31);
 perioada de la judec ători până la Macabei (11,32-38).
În această pericopă apare de dou ăzeci și unu de ori expresia „prin credin ță”. În text
este vorba despre ceea ce au f ăcut unii și alții și despre ceea ce se poate face prin credin ță
(cu ajutorul ei). F ără credință însă, nu e posibil s ă fim plăcuți lui Dumnezeu.
Ultimul capitol al epistolei cuprinde difer ite îndemnuri date cititorilor pentru o
bună viețuire creș tină. Îi îndeamn ă la o iubire mai strâns ă, la ospitalitate, la vizitarea celor
închiș i și ferirea de desfrâna re (vers. 1-4). S ă nu-și piardă nădejdea în Dumnezeu, când
sunt deposeda ți de avuții, căci Dumnezeu nu-i p ărăsește în a semenea situa ții (vers. 5-6). S ă
ia aminte la mai marii lor, la primii predicatori ai Evangheliei și la sfârș itul vieț ii lor ș i să
le urmeze credin ța (vers. 7). S ă țină învățătura dreapt ă și să nu se lase furaț i de învățături
străine (vers. 8-9). Dup ă cum Mântuitorul a p ătimit afara din cetate, tot a șa creștinii să
sufere alungarea din cet ăți pentru vina de a fi cre știni, căci „nu avem aici cetate st ătătoare,
ci o căutam pe aceea ce va s ă fie” (vers. 12-14). Pent ru mântuirea lor proprie și binele

131 Pr.Lect.Dr. Ilie Melniciuc-Puic ă, op.cit ., p. 170.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

65comunității, ei trebuie s ă asculte de conduc ătorii Bisericii, care sunt r ăspunzători de
sufletele lor (vers. 17).
În încheiere (cap. 13, 18 -25) îi îndeamnă să se roage pentru el spre a putea s ă-i
vadă, căci a lucrat cu cuget curat (vers. 18-19).
“Ascultați pre mai marii vo ștri, și vă supuneți lor, că aceia privegheaz ă pentru
sufletele voastre, ca cei ce au s ă dea seam ă; ca, cu bucurie aceasta s ă o facă, iară nu sus-
pinând căci aceasta nu v ă este vouă de folos” (Cap. 13, 17). Refe rindu-se la acest verset Sf.
Ioan Hrisostom afirm ă: “Rău lucru este „anarhia” și pricină a multor nenorociri; este
începutul dezordinei și a confuziunei. C ă precum când vei lua că petenia corului, acel cor
nu va mai fi în regul ă, nici în cântare și nici în ordine, precum și atunci când dep ărtezi pe
General din fruntea armatei, nu va mai fi ordinea și rânduiala cuvenit ă la începerea
atacului, sau precum se întâmpl ă și cu corabia de pe mare, c ă dacă îi vei lua pe C ăpitan, o
ai expusă a se scufunda, tot a șa și de la turm ă dacă ai depărtat pe păstor, totul ai r ăsturnat
pe dos, ș i ai nimicit”.132
În Epistol ă găsim mărturii și dovezi care ne fac s ă credem c ă Sfântul Apostol
Pavel a scris Epistola. Dar ast ăzi e clar pentru toat ă lumea că nu Sfântul Pavel a dictat
Epistola. A fost scris ă probabil de un secretar al Sfântulu i Pavel care a avut o foarte mare
libertate în redactarea ei. A șa se explic ă (poate) și absența salută rilor de la începutul și de
la sfârșitul Epistolei. Limba Epistolei nu este a Sfântului Pavel, dar ideile, foarte multe
dintre ele, sunt ale Sfântului Pavel.
Mesajul c ărții Evrei este la fel de actual și valabil ast ăzi ca în primul veac al
existenței bisericii, c ăci trebuie s ă ni se aminteasc ă în permanență despre privilegiile și
binecuvânt ările eterne de care dispunem în Hristos. Avem nevoie de îmb ărbătare ca să
îndurăm, în pofida opozi ției și greutăților prin care trecem.133

Concluzii
Sfântul Pavel regreta c ă are numai o viață și chiar aceea e atât de scurt ă, încât nu
putea face atât cât ar fi dorit s ă realizeze. Pentru aceea strategia sa misionar ă era să aprindă
cât mai multe focuri, care s ă lumineze apoi singure. El a voit s ă întemeieze cât mai multe
comunități, care, organizate apoi, s ă răspândeasc ă mai departe noua credin ță. Pentru a
putea realiza acest lucru, el intuia care sunt locurile strategi ce cele mai potrivite, pe care
cucerindu-le s ă poată cuceri și împrejurimile. Astfel se explic ă faptul că el cerceta și se

132 Sfântul Ioan Hrisostom, Comentariile sau Explicarea Epistolei c ătre Evrei, trad. de Theodosie Athanasiu, Bucure ști,
1923, p. 383.
133 William MacDonald, op. cit ., p. 973.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

66oprea mai ales în cet ățile care erau centre ad ministrative, culturale ș i comerciale ale
diferitelor provincii, unde a întemeiat el comunit ăți. Din aceste centre apoi se putea
răspândi ușor lumina Evangheliei și în ținuturile de primprejur.134
Ca bun psiholog ce era, Apostolul și-a dat seama cât de mult se deosebesc oamenii
unii de al ții după vârstă, sex, ocupa ții, stare social ă după localități, neamuri, cultur ă ca și
după credințele cărora aparț ineau. Fiindc ă era vorba de mântuirea personală a fiecărui om,
el nu urm ărea atât producerea de mi șcări în mase, ci mai ales câ știgarea persoanelor
singuratice, pe care apoi s ă le ancoreze puternic în credin ța în Hristos. În atelierul lui de
lucru, în conversaț iile particulare, în cercuri restrânse în casa vreunui credincios, el intra în
legătură cu cei pe care i-a atras și le vorbea tr atându-i dup ă natura sufleteasc ă și după
nevoile fiec ăruia. El propov ăduia deci cre știnismul mai întâi de la individ la individ și prin
câștigarea indivizilor sin guratici, voia el s ă ajungă la câștigarea maselor.135
Pentru a-i câ știga pe to ți, Pavel î și schimbă glasul de fiecare dat ă, potrivit cu
cerințele suflete ști ale credincio șilor:136
 către Tesaloniceni, el vorbeș te ca un prooroc , ațintindu-și privirile spre vremurile
de pe urm ă;
 este învățător al adevărului, în Epistola c ătre Romani ;
 cârmaciu destoinic , în Epistolele c ătre Corinteni;
 psalmist , în Epistola către Efeseni;
 părinte de copii în Epistola c ătre Filipeni :
 păstor al Bisericii, în Epistolele c ătre Timotei și Tit;
 preot al Celui Preaînalt, în Epistola c ătre Evrei.

134 Pr. Prof. Sofron Vlad, Principii misionare și sociale in Epistolele Sfântului Apostol Pavel , în S.T., nr. 5-6, 1955, p.
288.
135 Ibidem , p. 289.
136 Prof. Justin Moisescu, Sfântul Pavel și viața celor mai de seam ă comunit ăți creș tine, în epoca apostolică, în S. T.,
seria a II-a, nr.1-2, 1951, p. 415.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

67
CAPITOLUL II

ELEMENTE DIN PEDAGOGIA ANTIC Ă ÎN SCRIERILE PAULINE

II.1. VIA ȚA CREȘTINĂ DUPĂ EPISTOLELE SFÂNTULUI APOSTOL
PAVEL

Pavel poate fi considerat primul și cel mai mare teolog Cre știn. El face parte din
grupul acelor cre știni care si-au în țeles chemarea pentru a pune în scris credin ța în
folosul altora. Cu toate c ă au existat mul ți buni apostoli,profe ți si învățători în prima
generație de creștini Pavel a fost primul care a r ăspuns la chemarea de teolog.
Prin el s-a f ăcut posibil ă extinderea interna țională a creștinismului într-un mod
coerent și intelectual în a șa fel încât cre știnismul a fost considerat o religie.
Influența acestuia în mediul cre știn contemporan este de asemenea activ ă, fapt
recunoscut de teologii din toate genera țiile.
„Apostol al lui Iisus Hristos”, dup ă cum se intituleaz ă în unele din epistolele sale,
Sfântul Pavel î și pune toate for țele sale suflete ști și fizice în slujba vestirii între neamuri a
Celui ce l-a chemat pe el la o via ță nouă. Comunit ățile creștine, răsărite în urma c ălătoriilor
sale misionare, l-au dovedit a nu fi un simplu „palavragiu”, a șa cum l-au v ăzut unii filosofi
epicurei și stoici din Atena ( Fapte. 17, 18).137
Grija Sfântului Pavel pentru aceste comunit ăți a fost mare. Dragostea de p ărinte
pentru copiii s ăi născuți „întru Iisus Hristos” (I Cor. 4,15) era în stare s ă meargă până la
jertfa de sine.
Pentru reglementarea neîn țelegerilor care se iveau în via ța comunit ății creștine,
atunci când nu putea s ă ajungă cu vorba, Sfântul Apostol Pavel recurgea la scris. Din astfel
de trebuin țe s-au născut epistolele sale, în care se g ăsesc de la cele mai înalte înv ățături
dogmatice pân ă la cele mai elementare îndrum ări de viață practică creș tină. Din aceste
învățături și îndemnuri, combateri si mustr ări, porunci și îndemnuri, se desprinde imaginea
unei vieți cu totul noi: viața creștină.138 Această viață comportă profunde transform ări
religios-morale în intimitatea l ăuntrică a fiecărei persoane. Aceste transform ări impun

137 Magistrand Gheorghe Papuc, Viața creștină după epistolele Sfântului Apostol Pavel , în S.T., 1955, nr. 5-6, p. 353.
138 Ibidem , p. 353.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

68creștinului o atitudine nou ă în viață și noi raporturi în rela țiile sale sociale: în familie, în
relațiile cu ceilalț i creștini și necreștini. Întrucât, dup ă epistolele Sfântului Pavel, via ța
creștină are o mulț ime de aspecte, în cele ce urmeaz ă vor fi redate cele mai importante.139

II.1.1. Aspectul religios
Sfântul Apostol Pavel aseam ănă convertirea cre ștină când cu o trezire din somn, din
noapte la lumin ă ( Rom. 12, 11; Efes. 5, 14), când cu o înviere din mor ți la o viață nouă
(Rom. 6, 4)
Primul act care caracterizează această convertire este credin ța. După spusa
Apostolului, ea vine din auz ite (Rom. 10, 17; Gal. 3, 2) și, după cum o define ște el,
„credința este adeverirea lucrurilor celor n ădăjduite și dovedirea celor nev ăzute” (Evr. 11,
1). Astfel definit ă, credința dă certitudinea existen ții și împlinirii unor realit ăți făgăduite,
dar care nu pot fi v ăzute și sesizate cu ajutorul sim țurilor, „ căci prin credin ță umblăm, nu
prin vedere ” (II Cor. 5, 7; Rom. 8, 25). Prin credin ță, deci, se intuiesc ca prin oglind ă
realitățile spirituale (I Cor. 13, 12). Dup ă scrierile Sfântului Pavel îns ă, credința are un
conținut mult mai bogat, angajând în lucr ările ei întreaga fiin ță a credinciosului. Definită
pe scurt, credin ța este însu șirea necondi țion
ată a adevărurilor descoperite de Dumnezeu
lumii, în Vechiul și Noul Testament. Sfântul Apostol Pavel se roag ă lui Dumnezeu-Tat ăl
ca să dea „ duhul înțelepciunii ” și să „lumineze ochii min ții” (Efes. 1, 17-18) credincioș ilor
săi, pentru a fi p ătrunș i cât mai mult de aceste adev ăruri, pentru a în țelege mai bine planul
divin al mântuirii. Credin ța, deci, este încep ătoarea, că lăuzitoarea și „rădăcina vieț ii
creștine”140). Prin ea, cre știnul intră în raporturi normale, de pace cu Dumnezeu, raporturi
care aduc rev ărsare de har asupra sa, ajutâ ndu-i la zidirea noii sale vie ți (Rom. 5, 1-2).
Această revărsare de har se face mai ales prin unirea cu Iisus Hristos, unire care începe la
botez.
După epistolele Sfântului Apostol Pavel, botezul înseamn ă a doua piatră de hotar în
viața creștinului. El este un mormânt în care se îngroap ă real omul cel vechi, cu toate
păcatele și neputințele lui și se ridică unul nou, a șa cum Mântuitorul a fost pus mort în
mormânt, cu un trup strică cios, înviind cu unul nestric ăcios. Aceast ă comparație este mult
folosită de marele Apostol. „ Prin botez, le scrie romanilor, ne-am îngropat împreun ă cu El
în moarte, ca precum Hristos s-a sculat din mor ți prin slava Tatălui, a șa și noi întru
înnoirea vie ții să umblăm”(Rom. 6, 4; cf. Col. 2, 12-13) . A umbla „întru înnoirea vie ții”

139 Ibidem , p. 353.
140 H. Roven ța, Epistola către Efeseni a Sfântului A postol Pavel, Introducere și comentar , București,1929, p.33, apud
Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p. 354.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

69„înseamn ă a rămâne credincios hot ărârilor luate în baia Sf. Botez, de a duce de acum
înainte o via ță plăcută lui Dumnezeu, izvorât ă dintr-un cuget înnoit, curat și reîntinerit,
care a lep ădat de la sine întin ăciunea grea a p ăcatelor de pân ă atunci”. 141 Botezul prezint ă
două aspecte pentru via ța creștină: prin el, cel convertit devine cet ățean al Bisericii, intrând
în comuniune cu capul ei, Ii sus Hristos. Prin baia na șterii celei de a doua (Tit. 3, 5),
catehumenul leap ădă haina coruptă a primului Adam și se îmbrac ă în viața lui Iisus
Hristos. Tot el desfiin țează apoi orice inegalitate de ras ă, de neam, de clas ă, sau de sex
(Gal. 3, 26-28). Prin botez to ți creștinii devin fra ți întraolaltă și fii înaintea lui Dumnezeu.
Viața creștină, în esența și specificul ei, dup ă scrierile Sfântului Apostol Pavel, este
o continu ă comuniune cu Iisus Hristos, o continu ă urmare a Lui (Efes. 5, 1; Col. 3, 10).
Pentru creș terea acestei vieț i în Hristos, Apostolul recomand ă mai ales Sf. Euharistie,
rugăciunea, trezvia.142
Dese îndemnuri d ă Sfântul Pavel pentru rug ăciune, prin care se revars ă bogate
energii în via ța creștinului, care îl înt ăresc mult în lupta cea bun ă a sa. Prin rug ăciune, cu
mulțumire, face ți cunoscute lui Dumnezeu dorin țele voastre , îi îndeamn ă pe filipeni ( Filip.
4, 6). Rugă ciunile să fie făcute cu mult ă stăruință (Rom. 12, 12; Col. 4, 2), cu lini ște
sufleteasc ă, „fără mânie și fără gâlceavă” (I Tim. 4, 8). Ele să nu se rezume numai la
persoana proprie ci să cuprindă pe frații de credin ță și pe toți oamenii f ără deosebire
(I Tim. 2, 1).
„Căci, spune Teofilact, cre știnul nu poate să urască pe cel pentru care se roag ă.
Socotește, iubitule, adaug ă el, cât de mare și minunat lucru este a auzi necredincio șii cei ce
prigonesc pe creș tini, că cei ce sunt prigoniț i de dânșii s e roagă lui Dumnezeu pentru ei”143.
După Sfântul Pavel, întreaga via ță a creștinului este o continu ă rugăciune în Duh (Efes. 6,
18; I Tes. 5, 17), ceea ce înseamn ă că el trebuie s ă păstreze permanent și în orice lucru sim-
țirea, voin ța și gândurile c ătre Dumnezeu. Aceasta înseamn ă o stare de continu ă veghere,
de conștiință trează, de umblare ca la lumina zilei, lucruri care în epistolele lui Pavel se
întâlnesc adesea (I Tes. 5, 8).
În această stare de strajă , Apostolul Neamurilor arat ă care este armura
duhovniceasc ă a creștinului, armur ă descrisă după a soldatului roman, care-l p ăzea în
cetatea Romei. „ Drept aceea , scrie efesenilor, țineți-vă bine, încingându-v ă mijlocul vostru

141 V. Gheorghiu, Epistola c ătre Romani a Sfântului Apostol Pavel, Introducere ș i comentar , Ed. Glasul Bucovinei,
Cernăuți, 1928, p.163, apud Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p. 354.
142 Magistrand Gheorghe Papuc, op.cit ., p. 355.
143 Teofilact, Cele patrusprezece epistole ale dumnezeescului și slăvitului Apostol Pavel , Trad. V. Costache, t. III,
București, 1906, p.147, apud Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p. 355.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

70cu adevărul și îmbrăcându-vă cu zaua drept ății și încălțându-vă picioarele întru g ătirea
Evangheliei p ăcii. Peste toate lua ți pavăza credin ței cu care ve ți putea stinge toate s ăgețile
cele aprinse ale vicleanului. Și coiful mântuirii s ă-1 luați și sabia Duhului, care este
cuvântul lui Dumnezeu ” (Efes. 6, 14-17).
Pentru ca via ța creștină să crească real și pentru ca harul s ă lucreze constructiv la
zidirea lă untrică a creștinilor, Sfântul Pavel îi îndeamn ă stăruitor să rămână statornici în
„predaniile” pe care le-au primit de la el, prin viu grai sau pe calea epistolelor (II Tes. 2,
15). „ Frații mei iubi ți și doriț i, le scrie filipenilor, bucuria și cununa mea, r ămâneți
statornici întru Domnul ” (Filip. 4, 1). „ Priveghea ți, se adreseaz ă corin tenilor, fiți statornici
în credință, îmbărbătați-vă, întăriți-vă”(I Cor. 16, 13). Cei ce au cunoscut pe Dumnezeu s ă
se poarte cu grij ă, să nu cadă din nou în credin țele cărora au slujit câ ndva (Gal. 4, 9),
pentru că astfel de oameni se aseam ănă cu câinele care se întoarce la v ărsătura sa și cu
porcul scăldat care se t ăvălește în mocirlă , după o zicală amintită de Apostolul Petru (II Pt.
2, 22). Credincioș ii au un exemplu concret, în v ăzul lor, pe Apostol, c ătre îi îndeamn ă să
trăiască după pilda lui (Gal. 4, 12), s ă-l urmeze a șa cum el urmeaz ă lui Hristos (I Cor. 11,
1).144

II.1.2. Aspectul moral
Acest con ținut religios, rezultat din credin ța și viața în Hristos, este un bogat izvor
de acte morale care trebuie s ă se vădească din plin în viaț a creștinului. Dup ă scrierile
Sfântului Pavel, aceste acte morale se manifest ă în două sensuri: într-un sens negativ, prin
lepădarea viciilor și într-un sens pozitiv, prin îmbr ăcarea de virtu ți.
De mai multe ori (I Cor. 6, 9-10; Gal. 5, 19-21), Apostolul Pavel în șiră păcatele
care trebuie s ă lipsească din viața creștină. Desfrâul era unul dintre cele mai r ăspândite
păcate în lumea p ăgână, întâlnindu-se uneori chiar și-n unele practici cu ltice. El prezenta
un real pericol și pentru via ța creștină.
Una din cauzele desfrâului este be ția. „Nu v ă îmbăta ți de vin, întru care este
desfrânarea ”, scrie Pavel efesenilor ( Efes. 5, 18). Se știe că la cei vechi, la clasele avute în
deosebi, ospe țele și petrecerile de noapte erau des întâlnite (Rom. 13, 13). Cre știnul nu este
oprit de la consum
area vinului, ci de la „folosirea lui f ără cumpătare”, cum zice Sf. Ioan

144 Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p. 356.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

71Hrisostom145, pentru că beția nu vine din vin, ci din abuz. Apostolul Pavel combate be ția,
pentru că ea înlătură controlul ra țiunii, omul devenind prad ă pasiunilor violente.
Există și o anumită mânie dreaptă ; persistarea în mânie însă , oricum ar fi ea, o
oprește Sfântul Pavel (Efes. 4, 26). El îndeamn ă pe cei stăpâniți de mânie sau dușmănie, ca
odată cu apusul soarelui s ă apună și mânia lor , pentru ca odată cu liniștea nopții să se facă
liniște și în sufletele lor.
Mândria, aceast ă patimă bătrână și atât de des întâlnită , este mult comb ătută de
marele Apostol. Din capul locului, mândria este o mare frân ă în calea realiz ării vieții
creștine. „Să nu vă credeț i sufic ienți vouă înșivă, ignorând sfatul altuia ”, spune
Teofilact146, tâlcuind cuvintele Apostolului: „ Nu vă țineți înțelepți întru voi în șivă” (Rom.
12, 16). „ Cei ce se m ăsoară cu ei în șiși… sunt ni ște nepricepu ți”, scrie Sfântul Pavel (II
Cor. 10, 12).
Sfântul Ioan Gură de Aur define ște mândria ca „ nebunia cea mai de pe urm ă „147.
Tot el se adreseaz ă ironic celor plini de sine, care merg cu nasu-n vânt, f ără să vadă pe
unde calcă : „Spune-mi, pentru ce î ți întinzi gâtul când mergi? Pentru ce calci pe vârful
picioarelor? Pentru ce ridici sprâncenel e? Pentru ce te umfli în piept? Nu po ți face nici un
fir de păr, alb sau negru, și totuși pășești ca și când toate le-ai conduce. Poate dore ști și
aripi ca s ă nu mai mergi pe p ământ… Cum te voi numi oare, spre a îndepă rta ele la tine
ușurința și lipsa de minte?”148.
Lăcomia de mâncare și de avuții trebuie s ă fie, de asemenea, stră ină vieții creștine.
Cei ce-și pun toat ă nădejdea lor numai în mâncare, î și pierd demnitatea de oameni,
Dumnezeul lor fiind pântecele (Filip 3, 19). Apostolul opre ște creștinilor purtarea
păgubitoare fa ță de aproapele, purtare care const ă în lă comie, în dorin ța egoistă de a ne
satisface interesele sau pl ăcerile noastre pe seama altora (I Tes. 4, 6). Iubirea de argint duce
la rătăcirea de la credin ță și este socotit ă de Apostolul Pavel închin are la idoli (Col. 3, 5) și
„cauza tuturor relelor ” (I Tim. 6, 9-10). „De ar fi mii de oameni în s ărăcie, ei ar putea să
fie pașnici; lacomii îns ă, chiar dac ă ar fi doi, niciodat ă n-ar fi în pace”149, remarcă pe bună
dreptate Sf. Ioan Hrisostom.
Dintre virtu ți, cea asupra c ăreia insist ă mai mult Sfântul Apostol Pavel este
dragostea .

145 Sf. Ioan Hrisostom, Omil., XXIV, Rom., în Migne, P.G., LX, col.623, apud Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p.
356
146 Teofilact, Migne, P.G. , CXXIV, col. 509, apud Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p. 356.
147 Sf. Ioan Hrisostom, Omil., XX, Rom., în Migne,P .G., LX, col.600, apud Magistrand Gheorghe Papuc, op.cit ., p. 356 .
148 Idem, ibidem, col.601, apud Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p. 356.
149 Idem, Omil., IX, Efes., în Migne, P.G., LXII, col. 73.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

72Se poate spune c ă cele mai frumoase pagini pe care le-a scris Apostolul Neamurilor
se referă la virtutea cre ștină a dragostei. Cre știnul trebuie s ă fie prin excelen ță omul
dragostei, pentru că „dragostea din inim ă curată și din cuget bun și din credin ță
nefățarnică ” (I Tim. 1, 5) direc ționează viața creștinului, dându-i solu ții pentru
comportarea practic ă, așa cum nimic nu i le poate da. Dragostea nu face r ău aproapelui
(Rom. 13, 10), gânde ște bine despre to ți oamenii, pune um ărul la poverile altora (Gal. 6,
2), se bucur ă cu cei ce se bucură și plânge cu cei ce plâng (Rom. 13, 10). Iar, dac ă a plânge
cu cel ce plânge este un lucru mai u șor, a te bucura cu cel ce se bucur ă, este un lucru mult
mai greu; numai un suflet nobil poate s ă se bucure din inim ă când vede, bucuria aproapelui
său, fără ca invidia s ă se strecoare în inima lui. Dragostea „nu pizmuie ște”, pentru c ă ea
este fără pretenții și pentru c ă feri cirea și succesul altuia n-o sup ără: „Dragostea nu se ține
semeață ”, ea nu imit ă pe fariseii care-ș i trâmbițează binefacerile lor. Ea „nu se trufe ște”,
pentru că este mai atent ă la binele pe care-l are de f ăcut, decât la cel pe care l-a realizat.
„Ea nu se poart ă cu necuviin ță”, evitând cu grij ă în vorbirea și în atitudinea sa tot ceea ce
ar putea s ă ofenseze pe aproapel e. „Dragostea nu caută la ale sale”, pentru c ă ea vrea s ă
omoare egoismul. „Ea nu se înt ărită”, chiar dac ă-i nesocotit ă sau calomniat ă, pentru c ă
dragostea este deasupra preocup ărilor mărunte și meschine. Ea nu se gânde ște la ră u; toate
le suferă și toate le crede (I Cor. 13, 4-7). „ Dacă toți oamenii ar iubi si ar fi iubi ți, spune
Hrisostom, nimeni n-ar mai nedrept ăți pe altul, ci și uciderile, luptele, r ăzboaiele,
răscoalele, răpirile, l ăc omiile și toate relele ar fi îndep ărtate și răul s-ar cunoaș te numai
din nume”.150
După spusa Apostolului, o via ță lipsită de dragoste este o via ță seacă, ba mai mult,
moartă, fără nici un pic de valoare din punct de vedere cre știn (I Cor. 13, 1-3). Prin aceasta
Sfântul Pavel se pronun ță împotriva oric ăror forme goale în via ța creștină.
Răbdarea nu este nici ea str ăină vieții creștine, fiind și ea tot o ramur ă a dragostei (I
Cor. 13, 4). Prin r ăbdare, creș tinul dă dovadă de tăria convingerilor sau a credin ței sale
(Rom. 5, 4). De aceea r ăbdarea nu însemneaz ă a ceda în mod la ș poziția pe care stă cel ce
rabdă , ci „a răbda înseamn ă a rămâne statornic pe punctul s ău de vedere și a se ap ăra
împotriva atacurilor numai într-atât întrucât punctul s ău de vedere nu sufer ă nici o știrbire
sau alterare. R ăbdarea nu este o sl ăbiciune, ci dimpotriv ă, o mare virtute cre ștină, pentru c ă
multă tări
e de suflet și nestră mutată convingere trebuie s ă aibă acela care în vreme de
încercă ri nu-și pierde cump ătul și nu cedează , ci rămâne statornic pe pozi ția sa”.151

150 Idem, Omil., XXXII, I Cor., în Migne, P.G., LXI, col.271, apud Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p. 357.
151 V. Gheorghiu, op.cit., p. 134., apud Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p. 357.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

73Pentru a da via ță convingerilor înalte care-i st ăpânesc fiin ța, după scrierile Sfântului
Apostol Pavel, cre știnul are nevoie de un intens activism, de munc ă sub toate aspectele.
Într-o vreme când munca, cu bra țele și meșteșugurile erau socotite ca o ru șine, vrednice
numai de sclavi, Sfântul Pavel introduce porunca muncii creatoare, pus ă în serviciul
trebuințelor zilnice, dar și în prisosire pentru ajutorarea celor lipsiț i.152
De multe ori, trând ăvia este mama furtului. Ambele n-au ce c ăuta în via ța creștină.
De aceea, Apostolul porunce ște ca furtul s ă fie înlocuit prin munca cinstit ă (Efes. 4, 28).
Greșitul curent care începuse s ă circule în Biserica tesalonicenilor, la scurt timp dup ă
întemeierea ei, curent dup ă care a doua venire a Domnului era aproape, a provocat multe
tulburări în sânul acelei comunit ăți. Mulți, furați de aceste false proorociri, îș i lăsau lucrul,
ceea ce producea neorânduial ă în relațiile sociale, fapt care putea pune noua credin ță în
conflict deschis cu statul roman. Auzind acest lucru, marele Apostol intervine f ără
întârziere, îndemnând cu stă ruință pe unii ca cei de mai sus, s ă trăiască in liniște, să-și facă
fiecare datoria și să lucreze cu mâinile propr ii (I Tes. 4, 11). Porunce ște apoi profitorilor de
pe urma numelui lui Hristos, care tr ăiau în inactivitate, ț inându-se numai de iscodiri (II
Tes. 3, 11), s ă mănânce pâinea pe care singuri și-o câș tigă (II Tes. 3, 12), iar dac ă nu vor să
lucreze, atunci nici s ă nu mănânce (II Tes. 3, 10).153

II.2. ÎNV ĂȚĂ TURA DESPRE FAMILIE ÎN EPISTOLELE PAULINE

II.2.1. Familia în Antichitate
Din Antichitate, av
em știri îndeosebi cu privire la familia aristocrat ă. Nu avem
decât informa ții precare despre familia omului de rând. Oricum, din aceste informa ții
rezultă cu claritate pozi ția inferioar ă a femeii față de bărbat. Aceast ă poziție discuționară a
femeii va fi schimbat ă de-abia de Legea Noului Testamen t, care prevedea pentru prima
dată egalitatea între sexe(Gal. 3, 28). Într-o „expunere istoric ă a ideilor despre c ăsătorie” la
filosofii antici, Clement Alexandrinul scria c ă: „…Platon orânduie ște căsătoria între
bunurile din afar ă; ea asigur ă nemurirea neamului nost ru,…Democrit respinge că sătoria
din pricin ă că aduce cu ea multe nepl ăceri și distracții, care te îndep ărtează de la treburile
de neapărată trebuință…se rânduie ște ală turi de el și Epicur și toți cei care pun binele în
plăcere în lini ște neîntrerupt ă și în lipsa durer ii. După filosofii stoici c ăsătoria și naș terea

152 Teofilact, op. cit., p. 21-22, apud Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p.358.
153 Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p. 359.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

74de copii sunt un lucru indiferent; dup ă filosofii peripateticieni, c ăsătoria este un bine. Pe
scurt – scrie Clement Alexandrinul – soții aceștia…au fost robii pl ăcerilor, unii
folosindu-se de concubine, al ții de curtezane, iar cei mai mul ți de băieți”154.

II.2.2. Familia la asirieni și babilonieni
Viața religioas ă, din care se deta șa viața morală , impunea familiei antice din
Mesopotamia un cult al zeilor tributari instinctului erotic, ca de pild ă, cel adus zei ței
Inanna – I ștar, care trezea sim țurile carnale la templul închinat ei, preotesele se prostituau,
uitând de mitul acestei zei țe; mit care se deschide cu o frumoas ă poveste de dragoste:
„Inann, zei ța tutelară a cetăț ii Erek, se c ăsătorește cu ciobanul Dumuzi, care devine astfel
suveranul cet ății”155.
Avem de a face cu un gen de c ăsătorie tipic ă din lumea antic ă: femeia este o
„zeiță”, iar bărbatul este un p ământean. Câ ți dintre mesopotamieni, b ărbați sau femei,
urmau înv ățătura mitului zei ței Inanna – I ștar este greu de presupus.
Părintele istoriei, Herodot, a f ăcut unele însemn ări potrivit c ărora fiecare fecioar ă
era obligat ă să se prostitueze în dumbrava sfânt ă a Iștar – Bilitei, iar câștigul realizat de pe
urma acestei fapte imorale s ă-l dea templului156.
La asiro–babilonieni, zeii cu moravurile și slăbiciunile omene ști îi îndepă rtau pe
femeie și pe bărbat de la adev ărata moralitate a unirii celor doi prin actul c ăsătoriei. Femeia
fiind socotit ă sclava b ărbatului, rela ția conjugal ă era așadar, atinsă în însăși ontologia ei
naturală, stabilită de Dumnezeu înc ă de la creaț ia omului.
Ne putem întreba: în ce m ăsură putem vorbi, în cazul babilonienilor și asirienilor,
de familie și care erau rela țiile dintre „so ț” și „soție”, având în vedere gradul înalt de
imoralitate, dezv ăluit până și de miturile religioase?
Trebuie s ă descifrăm codul lui Hammurabi, ca astfel s ă înțelegem c ă la asiro-
babilonieni, sclavia „era orânduirea politic ă și socială care făcea legea, iar „familia” o
suporta din plin”. Codul lui Hammurabi (1 792-1750 î.d.H.), descoperit la începutul
secolului XX, cuprinde și legi cu caracter matrimonial. Printre altele, acest cod prevedea
că, în cazul în care un om c ăsătorit avea copii atât cu so ția leg itimă cât și cu sclava „dreptul
la moștenire îl aveau doar primii”.157

154 Clement Alexandrinul, Scrieri , partea a II-a, Stromatele , II, 138, 2-6, traducere de Dumitru Fecioru, Părinț i și Scriitori
Bisericești, 5, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Biserici i Ortodoxe Române, Bucure ști, 1982, p. 182.
155 Mircea Eliade, Istoria credin țelor și ideilor religioase , vol. I, Ed. Științifică, București, 1991, p. 71-72.
156 Irineu Mih ălcescu, Istoria religiilor lumii , Ed. Cugetarea, 1946, p. 275.
157 Diacon Prof. Dr. Emilian Corni țescu, Descoperiri arheologice din Egipt, As iria, Babilonia, Siria, Asia Mic ă, Fenicia
și Arabia , care au leg ătură cu datele din Vechiul Testament , în S.T., nr. 7-8, 1984, p. 561.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

75Și la asirieni afl ăm căsătoria de levirat prev ăzută în Vechiul Testament. În scrierile
de la Mari(sec. XVIII î.d.Hr.), de pild ă, e menționat că „…regele Arhalba las ă prin
testament ca so ția sa să se că sătorească cu fratele s ău…”158.

II.2.3. Familia în Grecia antic ă
Fam
ilia Greciei antice cuprindea un num ăr mare de membrii, care r ămâneau tot
timpul grupa ți sub acela și acoperiș. Prima obliga ție a femeii era ascultarea, chiar dac ă în
momente festive se putea face remarcat ă: „în luna octombrie, atenienii nu mai au timp s ă-și
tragă sufletul, serb ările semănatului și ale fertilit ății se succed neîntrerupt. Dup ă o zi de
post, ele primesc f ăgăduielile lui Demeter, flagelându-se cu ramuri verzi, ron țăind sâmburi
de rodie și mimând cu figurinele respect ive, diferite scene, înso țite de glume obscene care
ar face să roșească până și un soldat din corpul de gard ă! Tot în luna aceasta, ta ții prezintă
copii legitimi fr ăției lor – subdiviziunea tribului – pentru a fi înscri și, iar la sfârș itul lunii
Atena Ergane și Hefaistos primesc „capodoperele” me șteșugarilor”159.
Căsătoria o hot ărau părinții tinerilor. În concep ția grecilor antici scopul adev ărat
sau mobilul unei c ăsătorii era nu dragostea, ci procrea ția, – și în primul rând, pentru a avea
copii de sex masculin. Dar grecii nu țineau să aibă mai mult de doi copii. B ăieții erau
preferaț i fetelor nu numai din motive practice economice – ajutându- și tatăl la muncile
gospodă riei – ci și religioase: fiii asigurau continuitatea îndeplinirii obliga țiilor legate de
cultul familial al str ămoșilor.160
Trebuie precizat ș i despre actul inuman, propriu concep ției vechilor greci, potrivit
căruia soția care nu d ădea naș tere la prunci trebuia s ă plece și să-l lase pe so ț să se
însoțească , pentru a da na ștere de prunci161.
De reținem este faptul c ă și în Grecia antic ă familia s-a constituit și condus dup ă
principiile propriei societăț i sclavagiste: puterea discre ționară a soțului și obediența totală a
soției și a copiilor.
Educația și învățământul. În centrul educa ției, la greci st ătea în primul rând ideea
de perfec țiune a persoanei umane – idee exprimat ă mai întâi de Homer prin cuvintele
eroului legendar Hector : ,,s ă fiu totdeauna primul între ai mei și înaintea tuturor s ă mă
disting”, ,,s ă fiu meșter 1a vorb ă și vrednic la fapte”. Aceasta însemna asigurarea

158 Diac. Prof. Dr. Emilian Corni țescu, op. cit .,p. 566.
159 Costas Martin, Grecia panteonului , traducere și note de Lydia Constan ța Guică, Constantin Ionescu Boieru, Ed.
Prietenii C ărții, Bucure ști, 1996, p. 207.
160 Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, III, Ed. Saeculum I.O. și Ed. Vestala, Bucure ști, 1997, p. 117.
161 Irineu Mih ălcescu, op. cit ., p. 223.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

76dezvoltării armonioase – ,,euritmia” – adică dezvoltarea paralel ă a sufletului și corpului, a
dispoziției pentru bine și pentru frumos, deci realizarea „Kalokagathiei” (expresie format ă
din kalos – frumos și agathon – bun). O astfel de educaț ie presupunea dezvoltarea fizic ă,
intelectual ă și morală.162
Sistemele educative în cele dou ă state (Sparta și Atena) erau fundamental opuse.
În statul spartan copilul aparț inea familiei numai pân ă la vârsta de 7 ani; dup ă care,
un spartan era total la dispozi ția statului – pân ă la vârsta de 60 de ani! Educa ția spartan ă
consta în exerci ții fizice dure și antrenament militar, urm ărindu-se să i se formeze copilului
sau tână rului un des ăvârșit spirit de disciplin ă, de supunere oarb ă, precum și capacitatea de
a suporta cele mai absurde priva țiuni și mizerii fizice; umblând descul ț și cu capul ras,
antrenându-se complet gol, mâncând mizerabil și insuficient, dormind pe o saltea de trestie
și adeseori fiind biciui ți numai pentru a se deprinde s ă suporte durerea. în rest – o instruc ție
intelectual ă absolut minim ă (și de care foarte probabil c ă nu toți copiii benefi ciau); scris-
citit, eventual câteva no țiuni elementare de aritmetic ă și de muzic ă militară. Viața
permanent ă de cazarm ă ducea la practica curent ă și în mod deschis a pederastiei. Fetele
primeau și ele o instru cție premilitară : alergări, marșuri, luptă, aruncarea discului și a
suliței.
Educaț ia spartan ă era una colectiv ă și etatistă. Cetățeanul apar ținea în întregime
statului și, în consecin ță, el se afla de la naș tere și până la sfârș itul vieții sub controlul
autorităților.163
Cu totul diferit ă era educa ția copiilor și a tinerilor la Atena (și probabil c ă aproape
în toate celelalte state grece ști). Tatăl dispunea de educa ția copiilor pân ă la vârsta de 18
ani. Mamele, secondate uneori de sc lavele casei, se îngrijeau de cre șterea lor. La vârsta de
7 ani începeau școala. La Atena – dar nu și în alte p ărți ale lumii grece ști – legile prevedeau
obligația statului de a se ocupa de instruc țiunea copiilor ca de o esen țială problemă civică.
Dar aici, chiar dac ă n-ar fi fost obliga ți părinții să-și dea copiii la școală , această
obligativitate deriva dintr-un obicei. Fapt este c ă încă de la începutul secolului al V-lea
î.d.H., puț ini țărani din statul atenian mai r ămăseseră analfabeți.
Statul atenian suporta cheltuielile școlare numai pentru copiii orfani de r ăzboi.
Părinții își trimiteau copiii la școala particu lară – singura form ă existentă – ținută de un
învingă tor. Acesta le preda – în casa lui, sau sub porti țele orașului – noțiuni de scris-citit de

162 Ștefan Bârs ănescu (coordonator),colectiv de autori, Istoria Pedagogiei , Manual pentru Li ceele Pedagogice și
Institutele Pedagogice de 2 ani, Ed. Didactic ă și Pedagogică , București, 1969, p. 20-21.
163 Ion Albulescu, Doctrine Pedagogice , Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, R.A., Bucure ști, 2007, p. 27.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

77aritmetică și de muzic ă, timp de cinci, ș ase ani sau șapte ani; nu mai mult, pentru c ă după
vârsta de 14 ani educa ția fizică lua aproape complet locul educa ției intelectuale. Elevii
scriau pe tă blițe cerate (în epoca elenistic ă – pe foi de papirus) texte literare și elemente de
aritmetică, limitate la cele patru operaț iuni. (Tabla înmul țirii exista înc ă din timpul lui
Pitagora).164
„Cei ce dispun de mijloace” î și continuau studiile la școlile sofi știlor și ale retorilor.
Această unică formă de învățământ superior avea un scop eminamente practic: s ă-i
învețe pe tineri arta elocin ței și tehnica convingerii publicului printr-un bine studiat sistem
și un întreg arsenal de argumente și de formul ări abile. (Un sistem de înv ățământ pe care
Aristofan îl ridiculizeaz ă cu voluptate în comedia Norii). Aceasta era un lucru indispensabil
celui care se preg ătea pentru via ța politică sau pentru activitatea din tribunale. în schimb,
alte discipline nu erau considerate indisp ensabile: celebrul profesor de retoric ă Isocrate
(436-338 î.d.H.) sus ținea că, de exemplu, geometria, astronomia sau științele naturale n-au
nici o valoare educativ ă, întrucât nu au nici un efect asupra vie ții practice, sociale, și nici
asupra destinului oamenilor; dimpotriv ă, forma, filosofic ă de învățământ are prin excelen ță
acest caracter practic, întrucât d ă tânărului preg ătirea și îi formeaz ă capacitatea de a judeca
și de a-i conduce pe ceilal ți.165
Grecii pre țuiau literatura foarte mult, fiindc ă forma gustul și capacitatea de vorbire
și de gîndire. Ei nu admiteau ideea c ă un om poate s ă fie considerat educat, dac ă nu a citit
pe poeți. Filosofia era alt domeniu de cunoa ștere necesar preg ătirii elevilor. Se folosea
termenul de filozofie, atât în în țelesul de „dragoste de știință”, cât și în acela de ș tiință
despre cosmos. Aceasta pentru c ă în acea vreme științele nu se desprinseser ă încă de
filozofie.166
Idealul educa ției ateniene era înfrumuse țarea corpului și cultivarea spiritului.
Autoritățile publice se interesau îndeosebi de condi țiile în care se realiza educa ți, aproape
deloc de con ținul acesteia și de tehnicile didactice. Educa ția era liber ă aproape în
întregime și lăstă în seama ini țiativei particulare.167
Din aceast ă privire general ă asupra educaț iei în Grecia antic ă, se reț ine grija ce se
acorda instruc ției și educației prin intermediul c ărora se forma cet ățeanul-soldat în Sparta,
și cetăț eanul cu preocup ări politice în Atena.168

164 Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, op.cit ., p. 111-113.
165 Ibidem , p. 114.
166 Ștefan Bârs ănescu (coordonator),colectiv de autori, op. cit ., p.21.
167 Ion Albulescu , op. cit ., p. 31.
168 Ibidem , p. 25.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

78II.2.4. Familia în Vechiul Testament
„Și Dumnezeu i-a binec uvântat zicând: „cre șteți și vă înmulț iți și umpleți pământul
și-l supune ți; și stăpâniți peste pe știi mării, peste p ăsările cerului, peste toate animalele,
peste toate vie țuitoarele ce se mi șcă pe pământ și peste tot p ământul”(Fac. 1, 28). Textul
acesta scris de profetul Moise sub insuflare dumnezeiasc ă, a determinat poporul evreu s ă
considere familia ca așezământ rânduit de Dumnezeu . Și după cum citim în referatul
biblic, Dumnezeu i-a bi necuvântat pe protop ărinții Adam și Eva, ca ei s ă fie rodnici, s ă se
înmulț ească și să umple pământul și să-l stăpânească.
Prin însăș i f
iința sa omul este predestinat spre comuniune, „nu poate tr ăi singur, de
aceea el avea nevoie de un partener, care s ă fie pe măsura lui și să i se potrivească .”169
S-a spus că „în vederea ră spândirii și înmulțirii neamului omenesc, Dumnezeu a
admis poligamia”170. Omul în decursul istoriei pân ă la Moise s-a compl ăcut în aceast ă
situație. Exemplu de net ăgăduit îl avem în patriarhul Avraam, care a tr ăit în concubinaj
îndemnat fiind de soț ia sa Sarra.
Familia era pentru evreii celula de baz ă a societ ății, „membrii unei familii se
simțeau întradev ăr același „os” și aceeași „carne”, ia r a avea acela și sânge însemna a avea
același suflet.”171
Primind Tablele Legii pe m untele Sinai din mâna Sfânt ă a Domnului Dumnezeu,
Moise a c ăutat să -i determine pe israeliteni s ă păstreze prescrip țiile Legii. Dar lupta
împotriva poligamiei a continuat cu insisten ță și după profetul Moise. Legea interzicea prin
poruncă căsătoria aceluia și bărbat cu două surori (Lev. 18, 18), iar regele, unsul lui Iahve,
nu avea dreptul de a se c ăsători cu mai multe femei (Deut. 17, 17).
La vechii evrei, so ția se deosebea în mod categoric de sclavele care puteau fi
vândute. Chiar dac ă în urma achit ării prețului de cump ărare femeia devenea proprietatea
soțului, totuși ea nu era supusă acestuia asemenea unei sclave, so țul rezervându- și dreptul
de a divorț a, iar soția supunându-se în t ăcere verdictului. În ceea ce prive ște relația cu
Dumnezeu prin intermediul cultului v ăzut, femeia era lipsit ă de autoritatea necesar ă
depunerii vreunui vot. Afirma ția că femeia la vechii evrei era „considerat ă o ființă

169 Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan, Adevărul și frumuse țea căsătoriei, Tipografia Episcopiei Ortodoxe, Alba Iulia, 1996, p.
53.
170 Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Diac. Prof. Dr. Emilian Corni țescu, Arheologia biblică , Editura Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 1994, p. 126.
171 Pr.Dr. Constantin Mihoc, Taina căsătoriei ș i familia cre ștină, Ed. Teofania, Sibiu, 2002, p. 17.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

79inferioară și fără drept”172 nu-și găsește, întrutotul temeiul în Sfânta Scriptur ă a Vechiului
Testament.
Femeia care da na ștere la prunci mul ți atrăgea după sine binecuvântarea divin ă
peste familia ei. La vechii evrei nu putem disocia copilul de mama lui și nici pe tat ă de
familia sa. Na șterea reprezint ă moment de bucurie, iar femeia permitea moa șelor care o
asistau la na ștere să-i prezinte tat ălui pe nou n ăscutul. Acesta cu demnitate b ărbătească lua
copilul în bra țe, arătându-și prin acest mod de manifest are paternitatea(Fac. 50, 23).
Fidelitatea conjugal ă era în mare cinste la evrei, chiar dac ă mai mult din partea
femeii, adulterul era num ărat printre p ăcatele foarte grave care atr ăgea pedeapsa cu
moartea. Totu și în baza dreptului la poligamie, din partea b ărbatului nu se considera
adulter între ținerea de rela ții extraconjugale cu sclavele sau chiar și cu prostituatele (Fac.
38, 15-18). Mai grav era adulterul s ăvârșit de bărbat care însemna de fapt lezarea dreptului
unui alt b ărbat, deoarece în caz de desfrânare cu o femeie v ăduvă nu era pedepsit ă decât
femeia (Fac. 38, 24). Prin urmare numai a șa se înțelege de ce era pedepsit ă cu moartea
tânăra logodit ă care a păcătuit lezân
d prin aceasta dreptul viitorului s ău soț (Deut. 22, 22-
24).173
În ceea ce prive ște educația copiilor , Sfânta Scriptur ă a Vechiului Testament ne d ă
indicații clare și prețioase, toate elementele gravitând în jurul poruncilor divine transmise
poporului evreu prin Moise de c ătre Dumnezeu.
Sfânta Scriptur ă a Vechiului Testament cuprinde numeroase pasaje privind modul,
chiar mai ales scopul educa ției tinerei genera ții. Vechiul Testament fiind o carte prin
excelență educativă, evident c ă una din preocup ările majore ale izraeli ților era aceea de a-i
învăța pe copiii lor mai întâi Legea lui Dumnezeu. Astfel dac ă mamei îi revenea datoria de
a-i educa mai întâi pe copii, primele elemente de educa ție erau cele de moral ă (Pilde 1. 8;
6, 20). Adesea se utilizau metode coercitiv e în instruirea copiilor folosind f ără
menajamente b ățul sau chiar și biciul (Pilde 13, 24; 22, 15; 29, 15; Deut. 8, 3). Centrul
educaț iei israelite îl constituia deci ansamblul poruncilor divine transmise prin Moise,
porunci care nu trebuiau doar însu șite teoretic, ci mai ales împlinite (Ie șirea 10, 2; 12, 26;
13, 8; Deut. 4, 9; 6, 7; 32, 7). Chiar din primii ani ai copil ăriei, mamele aveau o mare
răspundere în educaț ia copiilor, tat ăl intervenind mult mai tâ rziu dar atât unul cât și celălalt
căutau să dea odrasle lor o profundă educaț ie religios-moral ă (Ieșirea 10, 2;12, 26; 13, 8;

172 Paul Evdokimov, Taina iubirii , Ed. Christiana, Bucure ști, 1994, p. 36.
173 Pr.Conf. Dr. Petre Semen, Familia și importan ța ei în Vechiul Testament , în revista „Teologie și viață”, nr. 5-7, Ia și,
1994, p. 22.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

80Deut. 4, 9; 6, 7, 32) cu scopul de a face din ei ni ște convin și împlinitori ai poruncilor
dumnezeie ști descoperite lui Moise pe Sinai. Din acest motiv se și puteau numi pe bun ă
dreptate „fiii lui Dumnezeu”. Prin urmare, scopul major al educa ției la vechii evrei era pe
de o parte înv ățarea Legii divine, iar pe de alt ă parte supunerea fa ță de aceast ă Lege în
sensul aplic ării ei la via ța de zi cu zi. Primul și cel mai eficient factor educa țional a fost
casa părintească , tatăl și mama fiind cei dintâi dasc ăli ai copiilor lor.174
Testamentul cel Vechi, mai cu seam ă primele cinci cărți au un con ținut prin
excelență educativ. Educația în spiritul că rților vechi-testamentare decurge din ansamblul
poruncilor revelate de Dumnezeu însu și. Pentru a-1 educa pe copil în spiritul observă rii
Legii sfintei acesta era deprins chiar din primii ani cu lectura textului sfânt și chiar cu
memorarea unor paragrafe mai importante din Lege.
În afară de părinți, un rol determinant în educarea religios-moral ă a poporului îl
aveau preo ții și leviții. Ei trebuiau să fie nu numai îndeplinitorii cultului impus de voia
divină dar și învățătorii religio și ai națiunii. Potrivit c ărții Levitic, menirea preo ților era
aceea „de a deosebi cele sfinte de cele nesfinte și cele curate de cele necurate și ca să-i
învețe pe fiii lui Israel toate legile pe care Le-a poruncit lor Domnul prin Moise (10;
10,11).175
Lipsa de respect fa ță de părinți era un p ăcat foarte grav ș i ca urmare foarte
condamnabil din punct de vedere legal. Astfel; „Cel ce va gr ăi de rău pe tatăl sau pe mama
sa, acela să fie omorât (Ie șirea 21, 17; Lev. 20, 9; Deut. 27, 16; Pilde 20, 20). Când un fiu
era nereceptiv la sfaturile tat ălui sau ale mamei, atunci p ărinții îl puteau duce la b ătrânii
cetăț ii (judecători), zicând: „Acest fiu al nostru este r ău și neascult ător, nu ascult ă de
cuvântul nostru șl este lacom și bețiv” (Deut. 21, 20), av ea loc judecata și se dădea sentin ța
de condamnare la moarte. În timpul regelui David când tribunalul de b ătrâni hotăra
pedeapsa cu moartea se putea face apel și la judecata regelui ca la o instan ță supremă (I
Regi 14, 4-11).176
Importanța respectării poruncii de a-i cinsti pe p ărinți o vedem clar în cartea Levitic
(cap. 19, 3) ce pune pe acela și plan cinstirea p ărinților cu respectarea zilelor de sabat. Ori
se știe bine ca înc ălcarea sabatului atr ăgea după sine în mod automat pedeapsa cu moartea
(Ieșirea 31, 15). Unele texte fac și adăugiri suplimentare re comandând cinstirea p ărinților
(Maleahi 1, 6) și ascultarea fa ță de ei chiar și atunci când au ajuns în vârst ă (Pilde 23, 22).

174 Pr.Conf. Dr. Petre Semen, op. cit ., p. 14-15.
175 Ibidem, p. 18.
176 Ibidem , p. 19.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

81Porunca de a-i cinsti pe p ărinți nu se reducea nici pe de parte doar la aspectul pur
social ci avea și o dimensiune religioas ă. Aceasta rezult ă cu certitudine chiar din utilizarea
aceluiași cuvânt „ kavari” – a cinsti , pentru a exprima și adorația pe care credinciosul
israelit o datora lui Dumnezeu (Maleahi 1, 6). Deș i în cartea Levitic se folose ște verbul
„yare” mai mult cu sensul de „ a se teme ” (a cinsti cu team ă) și acesta are o leg ătură
evidentă cu teama de Dumnezeu. Unii comentatori ai textului de mai sus presupun chiar c ă
s-ar sugera ideea c ă părinții sunt considera ți ca niș te reprezentan ți ai lui Dumnezeu în
exercitarea autorit ății lor față de copii ca unii care sunt obliga ți să-i educe în spiritul
respectă rii cu stricte țe a tradițiilor stră moșești (Psalmul 78, 3-7). Copiii deci trebuie s ă-i
respecte pe p ărinții lor ca pe ni ște reprezentan ți ai lui Dumnezeu în exercitarea autorit ății
lor dar mai cu seam ă în calitatea de res ponsabili înaintea divinit ății de educa ția odraslelor
lor.177
Dacă a-i cinsti pe p ărinți era o porunc ă divină bine conturat ă în că rțile vechi-
testamentare însemnând din partea copiilor a-i aprecia mai ales pentru faptul c ă se fac
transmițători ai înv ățăturilor și tradiț iilor religioase ale înainta șilor, din partea p ărinților se
impunea cu necesitate grija de a-i cre ște pe copii cu o înaltă ținută morală.
Respectul fa ță de părinți era și în atenția altor popoare din an tichitate, mai mult sau
mai puțin înrudite cu poporul evreu.178
Din cele relatate pân ă aici putem conchide c ă familia la evrei avea la baza ei
binecuvântarea divin ă. Iubirea dintre b ărbat și femeie pe care se și întemeiază familia are
ceva asem ănător cu iubirea lui Dumnezeu pentru lume, împrumut ă ceva din providen ța
divină. De aceea mai cu seam ă în perioada patriarhilor, membrii familiei erau considera ți fii
ai lui Dumnezeu și ca urmare trebuiau s ă se și comporte ca atare.
Ca și în vremea noastr ă, viața de familie a fost mediul cel mai adecvat de formare a
tinerei generaț ii în-spiritul ador ării lui Dumnezeu și a iubirii aproapelui.179

II.2.5. Familia în scrierile pauline
Știm că familia este celula social ă cea mai mic ă și de sănătatea moral ă a acestor
celule depinde în bun ă parte sănătatea morală a corpului social pe care îl alc ătuiesc.
Societatea antic ă a început s ă se destrame, atunci când p ăcatele care m ăcinau vigoarea

177 Ibidem , p. 20.
178 Ibidem , p. 21.
179 Ibidem , p. 23-24.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

82acestei societ ăți au început să roadă la baza familiei și să-i fărâmiț eze unitatea. Divor țul a
ajuns în lumea antic ă o adevărată plagă socială.180
Apostolul care propov ăduia cu fidelitate înv ățătura Domnului a mers pe urmele
Mântuitorului și atunci când a dat sfaturi cu privire la familie. Lui îi vor fi fost vii în
memorie cuvintele Mântuitorului prin care Domnul r ăspunzând fariseilor, a zis: „Dar n-a ți
citit că cel ce i-a f ăcut la început, b ărbat și femeie i-a f ăcut pe ei?”, și a mai zis: „Pentru
aceasta va l ăsa omul pe tat ăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa, și vor fi amândoi
un trup; a șa ca nu mai sunt doi ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul sa nu
despartă” ( Mt. 19, 4-6; Mc.10, 6-9) .181
Învățătura Sfinț ilor Apostoli cu privire la familie se acord ă perfect cu cea a
Mântuitorului Hristos. În special Sfântul Apostol Pavel acord ă o atenție deosebit ă
căsătoriei pe care o consider ă un „ dar al lui Dumnezeu ” (I Cor. 7, 7). Dezvoltând
învățătura Mântuitorului despre c ăsătorie cu roada ei fireasc ă, familia, el pune în eviden ță
toate elementele acesteia: întemeierea (origi nea), legitimitatea ei, morala, caracteristici,
scop, raporturile dintre so ți, raporturile dintre p ărinți și copii.
Referindu-se la întemeierea familiei, Sfântu l Pavel reia textul din Facere 2, 24: „ De
aceea, va l ăsa omul pe tat ăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi
un trup” (Efes. 5, 31), cuvinte prin care Adam, sub inspira ția Duhului Sfânt, exprima de
fapt, voia lui Dumnezeu cu privire la întemeierea c ăsătoriei. Deci, și în concep ția paulină,
căsătoria este voit ă și orânduit ă de Dumnezeu (Mc. 10, 6-9) în forma sa monogamic ă,
pentru că numai în această formă se realizează unirea inseparabilă dintre bă rbat și f emeie,
unire care se datoreaz ă și faptului c ă ambii apar țin aceleia și naturi. De aceea, b ărbatul și
femeia se simt atra și unul de altul și se completează unul pe altul (I Cor. 11, 11). Absen ța
unuia e reclamat ă de celălalt prin nevoia sa de comuniune și prin povara ap ăsătoare a
singurătății pe care trebuie s ă o suporte (cf. Fac. 2, 18).182

180 Pr. Prof. Sofron Vlad, Principii misionare si sociale in Ep istolele Sfântului Apostol Pavel , în S.T.,an. VII, 1955, nr. 5-
6, p. 300.
181 Ibidem , p. 300.
182 Pr. Lector Mihai Vizitiu, Familia în înv ățătura Mântuitorului și a Sfinților Apostoli, în revista „Teologie și viață”, nr.
5-7, Iași, 1994, p.31-32.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

83II.2.5.1. Raporturile dintre cei doi so ți sub aspectul spiritual și material
Bărbatul și femeia exprim ă două modalități de existen ță ale omului. Omul a fost
creat „ca dualitate pentru a exista în rela ție, luat individual el nu se simte complet, îl caut ă
pe celălalt pentru împlinire ș i creație.”183
Chiar dac ă Apostolul vorbe ște de o ierarhie în cadrul familiei, în care b ărbatul este
socotit ca și „cap al femeii, el fiind chipul și slava lui Dumnezeu ”, pe când femeia este
socotită numai ca o sclav ă a bărbatului; „c ăci nu bărbatul este (luat) din femeie, ci femeia
din bă rbat, și nu bărbatul s-a f ăcut pentru femeie, ci femeia pentru b ărbat” (I Cor. 11, 3,
7-9), totu și Apostolul, prin a ceste cuvinte nu voie ște să accentuieze un raport de inferiori-
tate a femeii fa ță de bărbat. Acest lucru ni-1 dovede ște afirmația ce o face el mai departe,
că Dumnezeu i-a creat pe unul pentru altul și dacă la început femeia a fost creat ă din
bărbat, Dumnezeu a orânduit astfel, ca acum b ărbatul să fie născut prin femeie (I Cor. 7,
11-12). În concep ția Apostolului, cei doi so ți erau socoti ți ca egali întreolalt ă, căci unirea
lor strânsă prin dragoste, a șa cum o concepea Apostolul (Efes. 5, 31), nu mai l ăsa loc pen-
tru inferior și superior.184
Apostolul ridic ă demnitatea femeii la egalitatea cu b ărbatul, chiar prin porunca ce o
dă bărbaților de a-ș i iubi soțiile lor, precum Hristos și-a iubit Biserica și s-a jertfit pentru
ea. El trage astfel concluzia fireasc ă asupra datoriei pe care o au b ărbații față de soțiile lor,
zicînd: „A șa dar, datori sunt b ărbații să-și iubească femeile lor, cum î și iubesc trupurile
lor. Cel ce iube ște femeia sa, pe sine se iube ște. Că nimeni nu ș i-a urât vreodată trupul său,
ci-l hrănește și-l încălzește pe el, precum și Hristos Biserica” (Efes. 5, 28-29). 185
Dumnezeu le-a rezervat femeilor îns ă unul din rolurile cele mai importante, ca prin
mijlocirea lor s ă se perpetueze neamul omenesc. Lor le-a rezervat Dumnezeu rolul sublim
de a fi mame, împodobite în haina smereniei și cu virtu țile credin ței, a dragostei și a
sfințeniei (I Tim. 2, 15), prin ceea ce ele se fac demne nu numai de iubirea și prețuirea
soților lor, ci î și asigură în acela și timp ș i mântuirea. Prin as tfel de sfaturi a în țeles
Apostolul s ă ridice demnitatea femeii. El ne-a înf ățișat astfel în linii generale portretul
femeii cre știne, a mamei și a soției ideale.186
Portretul complet al familiei cre știne, aș a cum îl avea Apostolul în sufletul s ău, îl
putem înf ățișă numai dac ă la ceea ce am spus pân ă acum, mai ad ăugăm și sfaturile pe care
le-a dat ș i celorlalți membri care fac parte din familie. Iat ă ce spune Apostolul în aceast ă

183 Pr. Constantin Galeriu, Taina nun ții, în „Studii Teologi ce”, nr. 7-8, 1960, p. 489.
184 Pr. Prof. Sofron Vlad, op. cit ., p. 301.
185 Ibidem, p. 301.
186 Ibidem , p.301.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

84privință: „Bătrânii să fie treji, cucernici, întregi la minte, s ănătoși în credin ță, în dragoste
și răbdare. A șijderea și bătrânele să aib ă îmbrăc ăminte potrivită cu sfin țenia; să fie
neclevetitoare, nerobite de be ție, învățătoare de bine, ca s ă înțelepțească pe cele tinere,
să-și iubeasc ă bărbaț ii, să-și iubeasc ă copiii ” (Tit 2, 2-4). B ătrânii și femeile b ătrâne
trebuie să fie, prin comportarea lor, sf ătuitori și pilduitori pentru comportarea b ărbaților și
femeilor tinere.187
Pentru Sfântul Pavel c ăsătoria este o institu ție de origine divin ă, căci „precum
femeia este din b ărbat, aș a și bărbatu-i prin femeie și toate sunt de la Dumnezeu” (I Cor.
11, 12), ceea ce înseamn ă că bărbatul și femeia „ au aceeași identitate unic ă, comună , care
vine de sus: chipul lui Dumnezeu ”. De aici și necesitatea unit ății desăvârșite care trebuie s ă
existe între so ți, după modelul unit ății Sfintei Treimi precum ș i caracterul indestructibil al
căsătoriei: „ Iar celor ce sunt c ăsătoriț i, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se
despartă, de bărbat! … tot a șa bărbatul s ă nu-și lase femeia ” (I Cor. 7, 10-11).188
Cel care și-a părăsit partenerul f ără motiv este vinovat de stricarea unit ății familiale,
iar recăsătorirea lui înseamn ă, de fapt, comiterea pă catului adulterului (Rom. 7, 3), p ăcat a
cărui gravitate este pus ă în eviden ța și de pedeapsa cu moartea ce se aplic ă celor vinovaț i
de să vârșirea lui (In. 8. 4-5). De aceea, celor care rup, leg ătura căsătoriei, pentru a nu fi
supuș i acestei cumplite pedepse, Sfântul Pavel le recomand ă fie să rămână necă sătoriți, fie
să refacă unitatea primei c ăsătorii, împ ăcându-se cu partenerul (I Cor. 7, 11). Desigur,
Sfântul Pavel are aici în vedere desfacerea c ăsătoriei prin voin ța unuia dintre so ți. În cazul
când că sătoria a fost desf ăcută prin decesul unuia dintre so ți, decesul rupând leg ătura
conjugală, cel răm as în viață e liber să se recăsătorească (Rom. 7, 2-3).189
După cum vedem, Sfântul Pavel pune un accent deosebit pe unitatea c ăsătoriei și pe
responsabilitatea so ților în păstrarea acestei unit ăți deoarece, în viziunea sa, c ăsătoria este
un act sacramental, caracterul de sacralitat e fiindu-i dat de Mânt uitorul Hristos prin
participarea la nunta din Cana Galileii și ridicarea c ăsătoriei la rang de Sfântă Taină.
Prototipul unirii dintre b ărbat și femeie este comuniunea de iubire dintre Hristos și Biserica
Sa. Și precum sacralitatea Bisericii este rezultatul unirii ei cu Hr istos (I Cor. 6, 11; Efes. 5,
26), la fel unirea dintre so ți este o unire sfânt ă pentru că , prin căsătorie, cei doi nu se unesc
numai între ei, ci ș i cu Hristos Cel ce îi sfin țește (Evr. 2, 11) și pecetluie ște (Efes. 1, 13),
legătura dintre ei. De aceea, Sfântul Pavel zice: „ Taina aceasta mare este; iar eu zic în
Hristos și în Biseric ă” (Efes. 5, 32).

187 Ibidem , p. 302.
188 Pr. Lector Mihai Vizitiu, op. cit ., p.32.
189 Ibidem, p.32.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

85Bărbatul și femeia unindu-se nu numai între ei ci și cu Hristos, dau na ștere unei
„biserici mici” , cum numeș te Sfântul Ioan Gur ă de Aur familia, în care pulseaz ă viața
divină și care devine parte component ă a Bisericii mari, Trupul lui Hristos. „ Și așa cum
unitatea și puterea Bisericii o constituie Hristos, tot Hristos constituie unitatea si puterea
familiei cre știne”190 , pe care o hr ănește și o încălzește cu iubirea Sa (Efes. 5, 25).
Dată fiind legătura strâns ă dintre Hristos și familie Sfin ții Apostoli nu mai vorbesc
de vreo „îng ăduință” care să permită desfacerea cu u șurință a că sătoriei, ei se pronun ță
categoric împotriva acestui lucru: „Te-ai legat cu femeie? Nu c ăuta dezlegare. Te-ai
dezlegat de femeie? Nu c ăuta femeie” (I Cor. 7, 27).
În afară de întrajutorare reciproc ă, în concep ția paulină, legitimitatea c ăsătoriei
rezultă și din faptul c ă ea e considerat ă o stavilă puternică în calea p ăcatului desfrâului:
„Dar din cauza desfrân ării, fiecare s ă-și aibă femeia sa și fiecare femeie s ă-și aibă
bărbatul s ău” (I Cor. 7, 2).191
Ca și Mântuitorul Hristos, Sf. Pavel condamn ă vehement acest p ăcat ară tând și
motivaț ia religioas ă a atitudinii sale. Mai întâi, omul în alc ătuirea sa psio-fizic ă, prin
creație și prin Răscumpărare, apar ține lui Dumnezeu Care, în marea Sa iubire pentru
făptura căzută în păcat, L-a „ trimis pe Fiul S ău spre Jertfă” (I In. 4, 10), „ drept pre ț de
răscumpărare ” (I Tim. 2, 6) „pentru p ăcatele lui ” (omului). De aceea, omul trebuie s ă
răspundă bunăt ății si iubirii divine, preamărind pe Dumnezeu în trupul ș i duhul său, care
sunt ale lui Dumnezeu ” (I Cor. 6, 20).192
În al doilea rând, omul apar ține lui Hristos, ca m ădular al Trupului ta inic al Fiului
lui Dumnezeu, Biserica: „Au nu știți că trupurile noastre sunt m ădularele lui Hristos?
Luând deci m ădularele lui Hristos le voi face m ădularele unei desfrânate? Nicidecum!”
(I Cor. 6, 15). Trupul, deci, trebuie p ăstrat neîntinat. Ori, nimic nu întineaz ă mai mult pe
om și Trupul lui Hristo s decât desfrâul.
Și, în al treilea rând, omul, în aceea și alcătuire, apar ține Sfântului Duh, Sfin țitorul:
„Nu știți că trupul vostru este Templu al Duhului Sf ânt care este în vo i, pe care-L aveț i de
la Dumnezeu” (I Cor. 6, 19) și care „locuie ște în voi”? (I Cor. 3, 16) Prin urmare, omul,
prin Botez, intr ă în comuniune cu fiecare Persoană a Sfintei Treimi, iar desfrâul rupe
comuniunea cu Dumnezeu Cel în Treime. Din aceast ă cauză , Sfântul Pavel lanseaz ă

190 Nicolae, Mitropolitul Ardealului, Studii de Teologie Moral ă, Sibiu. 1969, p. 356., apud Pr. Lector Mihai Vizitiu,
op. cit. , p.33.
191 Pr. Lector Mihai Vizitiu, op. cit ., p.33.
192 Ibidem , p.33.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

86imperativul: „Fugi ți de desfrânare”, ar ătând că desfrâul este cu mult mai grav, decât
celelalte p ăcate, pentru că : „Orice p ăcat pe care-l va s ăvârși omul este în afar ă de trup.
Cine se ded ă însă desfrânării păcătuiește în însu și trupul s ău” (I Cor. 6, 18). Gravitatea
desfrâului constă în aceea c ă nu întineaz ă numai pe b ărbat, ci și pe femeia de care se
alipește și cu care formează „un singur trup” (I Co r. 6, 16), iar împreun ă, bărbat și femeie
uniți nelegitim, întineaz ă pe Duhul Sfânt aflat în ei ș i Biserică, Trupul St ăpânului lor
Hristos, ale c ărui mădular sunt și ei. Acesta-i motivul pentru care marele Apostol îndeamn ă
ca fiecare „ să-și stăpâneasc ă vasul său în sfin țenie și cinste ”, precizând c ă: „aceasta este
voia lui Dumnezeu: sfin țirea voastr ă și să vă feriți de desfrânare ” (I Tes. 3-4).
Principiul pe care Sfin ții Apostoli îl a șează la baza unirii dintre so ți este acela și care
stă și la baza unirii dintre Hristos și Biserică: IUBIREA . „Bărbaț ilor, iubiți pe femeile
voastre, dup ă cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea ” (Efes. 5, 25).
Dintre Sfin ții Apostoli, Sfântul Apostol Pavel insist ă cel mai mult și face referiri la
instituția familiei, la membrii și la raporturile dintre ei dând o serie de norme și îndemnuri
pentru reglementarea vie ții sociale în primele comunit ăți creștine.
Sfântul Pavel consideră iubirea dintre so ți ca o datorie reciproc ă: „Așadar, bărbații
sunt datori s ă-și iubească femeile, ca pe îns ăși trupurile lor” (Efes. 5, 28) și „Bărbatul să-i
dea fem
eii iubirea datorata, asemenea și femeia b ărbatului” (I Cor. 7, 3).193 În felul acesta,
„fiecare din cele dou ă persoane va avea un drept ș i o responsabilitate fa ță de cealalt ă”194.
Fiecare are dreptul s ă se împărtășească de iubirea celuilalt dar, în acela și timp, are și
responsabilitatea de a-i împ ărtăși iubirea sa. Iubirea reciproc ă are o importan ță absolută
pentru că ea stă și la baza bunelor raporturi dintre so ți asigurând pacea și liniș tea căminului
conjugal.
Spre deosebire de lumea p ăgână, în care b ărbatul era despotul familiei, având puteri
absolute asupra so ției și copiilor, în familia cre ștină „soții devin egali înaintea lui
Dumnezeu”.195
În concep ția paulină soții se află într-un raport de egalitate care a fost restaurat ă în
Hristos: „… nu mai este parte b ărbătească și parte femeiasc ă, pentru c ă voi toți una sunte ți
în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28), dar capul familiei r ămâne bărbatul față de care femeia trebuie
să manifeste supunere (Efes. 5, 22; Col. 3, 18). Pentru a nu se în țelege cumva c ă bărbatul

193 Ibidem , p. 34.
194 Prof. Asist. Dr. Vasile R ăducă, Căsătoria – Taină a d ăruirii și a desăvârșirii persoanei, în Studii Teologice, seria II-a,
anul XLIV, nr. 3-4, 1992, p.136, a pud Pr. Lector Mihai Vizitiu, op. cit., p.34.
195 Eugenia Safta-Romano, Arhetipuri Juridice în Biblie, Ed. Polirom, Iaș i, 1997, p. 142.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

87are asupra femeii „o suprema ție despotic ă”, Sfântul Pavel face referi re la raportul dintre
Hristos ș i Biserică motivând supunerea femeii fa ță de bărbatul ei astfel: „Pentru c ă bărbatul
este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul S ău, al că rui mântuitor și este.
Ci precum Biserica se supune lui Hristos a șa și femeile b ărbaților lor, întru totul” (Efes. 5,
23-24). Este vorba de o supunere plin ă de iubire, asemenea aceleia dintre Hristos și
Biserică, prin care femeia recunoa ște bărbatului rolul de conduc ător și ocrotitor al ei și al
întregii familii, precum și capacitatea acestuia de a se jertfi primul pentru binele familiei,
rol care este de fapt „o responsabilitate și nicidecum o func ție de dominare”, ceea ce, de
altfel, rezult ă și din recomandarea pe care o face b ărbaților; „Astfel și voi, fiecare a șa să-și
iubească femeia ca pe sine însu și” (Efes. 5, 33).
În același sens vede și Sfântul Apostol Petru rela ția dintre b ărbat și femeie: „…voi,
femeilor, supune ți-vă bărbațilo r vo ștri… voi, b ărbaților, trăiți înț elepțește cu femeile
voastre, ca fiind fă pturi mai slabe și faceți-le parte de cinste, ca unora care, împreun ă cu
voi, sunt moș tenitoare ale harului vie ții” (I Pt 3, 17).196
În ceea ce prive ște morala c ăsătoriei, pe lâng ă iubirea și stima reciproc ă, Sfinții
Apostoli accentueaz ă necesitatea onestit ății conjugale f ăgăduită în faț a Sfântului Altar în
virtutea apartenen ței depuse unul altuia, c ăci, prin c ăsătorie, „Femeia nu este st ăpână pe
trupul său, ci bărbatul; asemenea nici b ărbatul nu este st ăpân pe trupul să u, ci femeia”
(I Cor. 7, 4). Sfântul Pavel îndeamn ă pe creștini să se ferească de păcatul desfrâului,
indiferent de forma sa și să rupă orice leg ătură cu desfrâna ții (I Cor. 5, 1-11). Referindu-se
la curățenia institu ției căsătoriei și la viața creștinească a soților el spune: „Cinstit ă să fie
nunta în toate și patul nespurcat iar pe desfrâna ți îi va judeca Dum nezeu” (Evr. 13, 4).
Familia îns ă fiind o „biserică mică” presupune și o anumit ă conduită și viață
religioasă corespunz ătoare calit ății de cre știn. Practicarea virtu ților, a rug ăciunii și a
postului sunt recomandate so ților ca mijloace de înduhovnicire ș i desăvârșire. Dar acest
lucru trebuie s ă se realizeze în consens și fără a perturba rela țiile firești dintre so ți,
abstinența neconstituindu-se într-un motiv de eventual ă justificare a desfrâului din partea
unuia sau altuia. De aceea, Apostolul neamurilor zice: „S ă nu vă lipsiți unul de altul, decât
cu bună învoială pentru un timp, ca s ă vă îndeletnici ți cu postul și cu rugăciunea, și iarăși
să fiți împreună , ca să nu vă ispiteasc ă satana, din pricina neînfrân ării voastre” (I Cor. 7,
5).197

196 Pr. Lector Mihai Vizitiu, op. cit ., p. 35.
197 Ibidem , p.36.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

88II.2.5.2. Datoriile p ărinților față de copii
Nașterea de prunci este socotit ă în Vechiul Testament ca o binecuvântare divin ă, iar
Noul Testament „este considerat ă ca fiind mijloc de mântuire”198 „femeia se va mântui prin
naștere de prunci, dac ă va stărui, cu în țelepciune, în credin ță, în iubire și în sfințenie”
(I Tim. 2, 15). Cu toate acestea, na șterea de prunci nu e singura modalitate de dobândire a
mântuirii, dac ă unele familii nu pot avea copii, asta nu înseamn ă că pentru ele nu exist ă
mântuire.
Ca mamă, Maica Domnului a transfigurat femeia în general și mama în mod
special, legând de sânul matern chipul Fiul ui ceresc. Dumnezeu este prezent acolo unde
credința este lucr ătoare prin iubire. Calitatea de mam ă o implic ă pe aceea de so ție. De
aceea, nu poate fi mam ă bună soția care nu- și iubește bă rbatul. Mama r ămâne soție în
măsura în care știe să reziste ispitei din afar ă și din interior, iar b ărbatul rămâne soț în
măsura în care formeaz ă cu soția un singur trup. Deci unitatea familiei cre știne se men ține
și se consolideaz ă mereu prin iubire. Când aceasta dispare, familia se destram ă. În lumina
Epistolelor pauline, vedem c ă adulterul, divor țu l, necredin ța sunt fapte ucig ătoare de suflet,
din cauza că rora cei doi so ți nu se mai reg ăsesc și păstrarea leg ământului conjugal pân ă la
moarte nu mai este posibil ă. Faptul că mama adev ărată își iubește copii și soțul și prin ei pe
Dumnezeu, arat ă „că principiul religios în uman se exprim ă prin femeie”.199
În creștinism, încă din epoca apostolic ă mama a avut un rol determinant în educa ția
pruncilor ei. De pild ă, educaț ia creștină a lui Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, a
fost completat ă de bunica și mama sa, care au fost primele a primi Botezul de la Apostolul
neamurilor (II Tim. 1, 3).
După afirmația Sfântului Apostol Pavel chiar și cei care au copii sunt în situa ția de
a-și pierde mântuirea dac ă nu-i cresc în credin ță, în iubire și în sfințenie. Nașterea de
prunci presupune și responsabilitatea cre șterii lor, întru în țelepciune și învățarea poruncilor
lui Dumnezeu (Efes. 6, 4).
După concepția biblică, copiii sunt considera ți ca o binecuvântare a lui Dumnezeu
(Lc. 1, 25). Ei dau sens vie ții de familie.
Copilul la na ștere este o fiin ță slabă și neputincioas ă, de aceea are nevoie de
asistență continuă și îndelungat ă din partea p ărinților, care îl ajut ă la conservarea ș i
dezvoltarea lui fizic ă și morală. Părinții sunt obliga ți să îm plinească nevoile materiale ale

198 Paul Evdokimov, Femeia și mântuirea lumii, trad. de Gabriela Moldovea nu, Ed. Christiana, Bucure ști, 1995, p. 48,
apud Lect.Univ. drd. Vasile Doru Fer, Concepția despre c ăsătorie și familie în c ărțile Vechiului și ale Noului Testament ,
în rev. „Orizonturi Teologice”, anul VI, nr. 1-2/2005, p. 13.
199 Paul Evdokimov, Femeia și mântuirea lumii , Ed. Christiana, Bucureș ti, 1995, p. 158.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

89copiilor, dup ă cum reiese din cuvintele Sfântului A postol Pavel: „Nu copiii sunt datori s ă
agonisească pentru părinți, ci părinții pentru copii” (II Cor. 12, 14). Acest lucru reiese și din
cuvintele : „Dac ă cineva îns ă nu poartă grijă d e a i săi și mai ales de ai casei sale, s-a
lepădat de credin ță…” (I Tim. 5, 8)200
În ceea ce prive ște formarea lor religioas ă, Sfântul Apostol Pavel recomand ă
părinților unele dintre cele mai s ănătoase principii. Copii să fie crescu ți „în învățătura și
povața Domnului ” (Efes. 6, 4).
Pentru îndreptarea lor pe calea bunelor obiceiuri cre știne, părinții sunt datori s ă
certe pe copii: „ Căci este oare fiu pe care tat ăl să nu-l certe ?”, se întreab ă Apostolul, dar
să nu abuzeze de autoritatea pe care o are fa ță de copii, pentru ca astfel copilul s ă vadă că
mustrarea i se face din iubire, pentru binele lui, nu dintr-o pornire p ătimașă. „Părinților, nu
vă întărâtați împotriva fiilor vo ștri, ca să nu se descurajeze” (Col. 3, 21). Un spirit spartan
nu este pe gustul Sfântului Pavel. El nu vrea s ă facă pe copii frico și, prin for ță, pentru c ă
printr-o severitate nepotrivit ă s-ar putea s ă înăbușe în ei încrederea și responsabilitatea,
născându-se în schimb pref ăcătoria, teama servil ă și minciuna.201
Copilul, neavând înc ă desăvârșite cele trei facult ăți ale sufletului, adic ă sentimentul,
rațiunea și voința, simte nevoia s ă se raporteze la membrii familiei care-l înconjoar ă cu
dragoste: mama, tata, bunica, bunicul. De aceea copilul are nevoie de afec țiune și dragoste,
apropiere în țelegere și devotament din partea celor dragi lui. Deci iat ă, importan ța și
necesitatea modelului suprem al p ărinților în educarea copilului pentru împlinirea
„…exigen țelor moralei Sfintei Evanghelii”202.
În procesul educa ției părinții, în calitate de primii îndrum ători ai copiilor, trebuie s ă
dea dovad ă de mult tact: „voi p ărinților nu înt ărâtați la mânie pe copiii vo ștri” (Efes. 6, 4).
Pentru ca o familie s ă fie bine pl ăcută lui Dumnezeu, atât p ărinții cât și copiii, trebuie s ă
întrețină o atmosferă de pace și bună înțelegere mul țumind pentru toate lui Dumnezeu „ în
psalmi, în laude și cântări duhovnice ști”(Col. 3, 14)203

II.2.5.3. Datoriile copiilor fa ță de părinți
Apostolul nu uit ă să dea sfaturi nici pentru felul cum trebuie s ă se comporte copiii
față de părinții lor ș i cum trebuie să trateze părinții pe fiii lor. Iat ă ce spune marele Apostol

200 Drd. Grigore Mazilescu, Învățătura despre familie în epistolele pauline , în „Mitropolia Olteni ei”, nr.3-4, Craiova,
1974, p.284.
201 Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit ., p. 360.
202 Pr. Asist. Dr. Vasile R ăducă, Căsătoria Tain ă a dăruirii și a desăvârșirii persoanei, în „Studii Teologice”, an
XLIV(1992), nr. 3-4, p. 137.
203 Lect.Univ. drd. Vasile Doru Fer, op. cit ., p. 13.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

90în privința aceasta, în epistola c ătre Coloseni: „Copiilor, asculta ți de părinții voștri întru
toate, că aceasta este binepl ăcut înaintea Domnului. P ărinților, nu vă întărâtați împotriva
fiilor voștri, ca să nu-și piardă nădejdea”. Aceste sfaturi date de Apostol au devenit „ tablele
Legii ” pentru reglementarea comport ării diferiților membri ai familiei creș tine. Ele au
contribuit la consolidarea unit ății familiei, la îns ănătoșirea vieții morale din această celulă
socială, și prin ea la îns ănătoșirea vieții sociale în general.204
Sfântul Apostol Pavel cere totodat ă ca pruncii s ă fie deprin și a-i cinsti pe cei din
casa lor și a răsplăti ostenelile p ărinților lor. „…Copiii s ă înveț e să cinsteasc ă mai întâi pe
cei din casa lor și să răsplătească ostenelile p ărinților, fiindc ă lucrul acesta este pl ăcut și
primit înaintea lui Dumnezeu”(I Timotei 5,4).
Copiii, la rândul lor, s ă asculte de p ărinți întru toate, c ăci aceasta este bine plă cută
Domnului (Col. 3, 20; Efes. 6, 1-2), s ă le dea cuvenita cinstire și ajutor la vreme de nevoie
(I Tim. 5, 4). În leg ătură cu această idee, Sf. Vasile observ ă: „îndatoririle berzelor fa ță de
acelea care sunt b ătrâne sunt de ajuns pentru a face pe copiii no ștri — dac ă ei vor să ia
aminte — afectuo și față de părinții lor, că ci nu este nimeni atât de nesim țitor ca să nu se
rușineze la gândul de a fi m
ai puțin virtuos decât p ăsările cele lipsite de ra țiune. Berzele,
continuă el, se adună în jurul p ărinților lor, c ărora bătrânețea a făcut să le cadă penele; îi
încălzesc cu propriile lo r aripi; le procur ă hrană și chiar în timpul zborului le dau tot
ajutorul posibil, sprijinin du-i încet pe aripile lor”205.
Cinstirea p ărinților se concretizeaz ă și prin grija fa ță de ei atunci când sunt cople șiți
de necazuri și dureri. Și în aceast ă privință, Mântuitorul ne ofer ă cel mai frumos exemplu
când, pironit pe cruce, încredin țează pe Maica Sa ucenicului iubit Ioan care, „din ceasul
acela, a luat-o la sine” (In. 19, 27). Prin urmare, membrii familiei, p ărinți și copii, trebuie
sa fie îngăduitori unii fa ță de alții, pentru ca pacea lui Hristos, la care cu to ții sunt chema ți,
să stăpânească în inimile tuturor (Col. 3, 15).206
Afară de cinstire ș i ascultare, copiii trebuie s ă dea părinților lor și ajutor la vreme de
nevoie : „Dac ă vreo vă duvă are copii sau nepoț i, aceștia să se învețe să cinsteasc ă mai întâi
casa lor și să dea răsplătire părinților…” (I Tim. 5, 4).
Dar porunca cinstirii p ărinților nu se opre ște aici. Sfântul Apostol Pavel a extins
împlinirea acestei porunci într-o sfer ă mai larg ă a vieții sociale. De la cinstirea p ărinților
trupești, cinstirea a trecut și asupra p ărinților spirituali, asupra înv ățătorilor și educatorilor,

204 Pr. Prof. Sofron Vlad, op. cit ., p. 302.
205 St. Giet, Les idées et l’action sociales de Sant Basile, Paris 1941, p. 454, apud Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit .,
p.360.
206 Pr. Lector Mihai Vizitiu, op. cit ., p. 38.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

91precum și asupra conduc ătorilor societ ății. Ea trebuie s ă îmbrățișeze deci pe to ți cei ce se
îngrijesc de bun ăstarea și fericirea oamenilor în via ța socială , pe ocrotitorii vie ții lor
trupești și sufletești, începând de la cei mai mici la cei care stau în fruntea societ ății. Și lor,
ca unora ce continuă opera de instruire și educație, li se cuvine aceea și cinstire, exprimat ă
prin dragoste, respect, ascultare și supunere, ca și față de părinții trupeș ti. Dacă copiii au
datoria de a ajuta p ărinții în cadrul aceleia și familii, în societate to ți sunt datori s ă sprijine
material și moral n ăzuințele conduc ătorilor în str ădaniile comune pentru progresul
societății (Rom. 13, 7; Mt. 12, 21).
Putem spune că Mântuitorul și apoi Sfinț ii Săi Apostoli au redat familiei demnitatea
originară, stabilind principii de convie țuire permanent actuale, principii menite ca aceast ă
instituție, voită și în
temeiată de Dumnezeu, să -și îndeplineasc ă rosturile pentru care a fost
creată: comuniunea, întrajutorarea, perpetuarea fiin ței umane, și ajungerea ei la asem ănarea
cu Dumnezeu în virtute.207
După cum vedem, înv ățătura Mântuitorului și a Sfinților Apostoli cu privire la
familie, constituie un adev ărat cod moral cre știn care reglementează raporturile dintre
membrii familiei.

207 Ibidem , p. 39.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

92CAPITOLUL III

ASPECTE STRATEGICE ȘI METODICE ALE
EDUCAȚIEI RELIGIOASE

III.1. PRINCIPII DIDACTICE MODERNE ÎN OPERA PAULIN Ă

Principiile didactice sunt norme de care trebuie să țină seama orice profesor în
predarea religiei în școală. Catehetul nu se poate lipsi de pr incipiile generale ale Didacticii,
principii care îl povăț uiesc, aproape în mod natural, ca înv ățământul religiei s ă fie natural,
să purceadă de la simplu la compus, s ă dezvolte armonic facult ățile, să fie intuitiv, ra țional,
elementar, simplu, temeinic, durabil, practic și interesant pentru a forma pe omul religios ș i
moral.208
Există, însă, și norme proprii fiec ărui domeniu educativ, denumite principii
specifice. Astfel, unii pedagogi au stabilit principii pentru educa ția morală , teologic ă,
estetică etc.
Educaț ia creștină are ca ideal cur ățirea de patimi, formarea omului duhovnicesc,
care poate atinge sfin țenia. Deci, valorile cre știne trebuie transpuse în comportamente.
Așadar, religia are o latur ă intelectual ă, care con ține învățătura de credin ță, și o dimensiune
afectivă, manifestat ă prin trăiri, evlavie, și o parte practic ă, concretizată prin ritualuri,
ceremonii209.
Procesul de înv ățământ este un ansamblu de ac țiuni exercitate în mod con știent și
sistematic de c ătre educatori asupra elevilor, într-un cadru institu țional organizat, în
vederea form ării personalit ății acestora conform obiectivelor educa ției. Realizarea
educaț iei religioase de c ătre profesori în ș coală presupune respectarea principiilor didactice
și folosirea metodologiei corespunz ătoare210.
Principiile didactice sunt normele generale pe care se întemeiaz ă procesul de
învățământ, asigurând condi țiile necesare î ndeplinirii scopurilor și obiectivelor pe care le
urmărește în desf ășurarea sa; sunt categorii metodologice și constituie puncte de reper
orientative și normative pentru activitatea corelat ă a tuturor laturilor procesului de

208 Econ. Dr. I.C. Beldie, Principii didactice în epistolele pauline , Tipografia George Joric ă, Galați, 1933, p.6.
209 Petre Semen si Livi u Petcu(coordonatori), colectiv de autori, Părinții Capadocieni, Ed. Funda ției Academice “AXIS”,
2009, p.184.
210 Vasile Ispir, Principiile educa ției creștine, în „B.O.R.", nr. 1 – 3, 1946, p.110.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

93învățământ. Ele asigur ă, atunci când sunt respectate, eficien ța acțiunii de modelare a
personalit ății elevului, în conformitate cu scopurile educa ției.
În ziua de astă zi sunt așa de mulț i cei ce au nevoie de a- și apropia înv ățătura
creștină prin cei orândui ți de însuși Mântuitorul. Pentru a ceasta este n ecesar a cunoa ște nu
numai principiile didac tice moderne, ci a cunoa ște și că aceste principii se g ăsesc mai mult
sau mai pu țin expuse și în epistolele pauline211.

III.1.1. Principiul intui ției sau Principiul corela ției dintre senzorial și rațional
Este un principiu ce se bazeaz ă pe ideea c ă învățarea este un proces de cunoaș tere
concretă care presupune o baz ă senzorial ă, intuitivă, ce vizeaz ă influenț a directă a
obiectivelor din lumea înconjur ătoare asupra sim țurilor noastre .
De aceea, principiul intui ției indică faptul că accesul la lumea credin ței trece prin
simțuri, iar cunoa șterea concret senzorial ă este baza abstractiz ării și generaliză rii
cunoș tințelor. Intui ția se refer ă la influen ța nemijlocit ă a obiectelor din lumea
înconjurătoare asupra sim țurilor noastre. Lipsit e de acest izvor, no țiunile, cunoș tințele
transmise nu au con ținut.
Învățământul trebuie s ă fie intuitiv adic ă să fie perceput prin exerci țiul simțurilor ,
„căci doar aproape este de tine cuvântul, în gura ta și în inima ta, adic ă cuvântul credin ței
pe care îl predică m” (Rom. 10, 8-14).
Învățătura cea s ănătoasă se poate pricepe prin sim țuri și să nu fie schimbată cu una
străină „ceea ce a ți învățat și ați primit de la mine ș i ați auzit la mine, acestea s ă le făceți”
(Filip. 4, 9).212
Importanța acestui principiu în educa ție este subliniat ă și susținută în primul rând
de Iisus Hristos, care a expus înv ățătura Sa dumnezeiască atât direct, cât și prin parabole,
care reprezentau imagini luate din lume, c ăci „fără pildă nu le grăia nimic” (Mt 13, 34).213

III.1.2. Principiul accesibilit ății
În procesul de înv ățământ, conform acestui principiu, trebuie s ă luăm în considerare
particularit ățile de vârst ă și individuale ale elevilor . Acest principiu solicit ă:
 comunicarea didactic ă în raport cu obiectivele și conținutul;
 valorificarea capacit ăților intelectuale ale elevilor;

211 Econ. Dr. I. C.Beldie, op. cit ., p. 4.
212 Ibidem , p.16.
213 Conf. Univ. Dr. Carmen-Maria Bolocan, Principiile didactice moderne în opera hrisostomic ă, în Revista Teologica,
nr.2, 2008, p. 9.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

94 respectarea în procesul de predare-înv ățare a nivelului de gândire;
 învățarea se orienteaz ă după ciclurile de dezvoltare psihologice generale ale
elevului;
 învățământul moral-religios este în acord cu treptele evolutive din dezvoltarea
sufleteasc ă a elevilor.
Predarea trebuie s ă fie naturală , să corespundă modului ra țional în care ideile s ă se
dezvolte în sufletul copilului. S ă munceasc ă, așteptând cu r ăbdare rodul care va veni: „eu
am sădit, Apollo a udat, iar Dumnezeu face s ă crească; așa că nici cel ce s ădește nici cel ce
udă este ceva, ci Dumnezeu care le face să crească ” (I Cor. 3, 6 – 7).
Învățarea religiei trebuie s ă dezvolte în mod armonic toate facult ățile copilului.
Ceia ce cuprinde cu mintea s ă poată săvârși cu voința; „tu care înve ți pe altul pe tine nu te
înveți ?” (Rom. 2, 21).214
Din întreaga înv ățătură a Sf. Apostol Pavel – simpl ă ca formă, dar măreață ca fond –
se desprinde deci pentru noi o norm ă, un principiu didactic: s ă învățăm pe copii în mod
simplu, aș a precum Pavel înv ăța pe creștini, aș a cum Mântuitorul înv ăța poporul.215
Învățătura să fie simplă și înțeleasă așa cum pov ățuia Paul pe Tit , „dac ă vorbești tu
cele ce sânt potrivite cu înv ățătura să nătoasă…” (Tit 2, 1).216

III.1.3. Principiul particip ării active și conștiente – este un principiu impus de
natura psihic ă a elevilor, cerând ca toate cuno ștințele transmise s ă fie înț elese de copii prin
efort propriu de gândire, pentru a se forma ra ționamente dar și deprinderi. Pentru ca elevii
să fie activi, trebuie s ă li se trezeasc ă interesul.
Învățarea religiei se realizeaz ă conștient și activ, mai ales atunci când profesorul de
religie se str ăduieș te ca fiecare întâlnire cu elevii s ă se transforme într-o s ărbătoare, într-o
bucurie a întâlnirii cu Dumnezeu. Fie c ă se află în sala de clas ă, fie că merge împreun ă cu
elevii la biseric ă sau la o acț iune în comun, prof esorul trebuie s ă imprime acestor activit ăți
un duh de s ărbătoare. 217
Copiii își deschid sufletul spre pr ofesorul de religie, înva ță mai ușor și se bucur ă
atunci când și acesta se str ăduiește să se apropie de sufletul fiec ăruia dintre ei și când
interiorul clasei are o parte rezervată religiei.

214 Econ. Dr. I. C.Beldie, op. cit., p. 12.
215 Pr. Marin S. Diaconescu, Principiile didactice în epistolele pauline , Tipografia eparhial ă – Curtea de Arge ș, 1945,
p.8.
216 Econ. Dr. I. C.Beldie, op. cit., p. 18.
217 Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian Șebu, Metodica pred ării Religiei, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2000, p.54.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

95Învățământul trebuie s ă fie intuitiv adic ă să fie perceput prin exerci țiul simțurilor,
„căci doar aproape este de tine cuvântul, în gura ta și în inima ta , adică cuvântul credin ței
pe care îl predică m” (Rom 10, 8 – 14).
Însăși morala se poate înv ăța pe aceia și cale a sim țurilor: „știu și a suferi lips ă și a
avea de prisos în totul și în toate m-am înv ățat și a mă sătura și a flămânzi; și a avea prisos
și a suferi” (Filip. 4, 12), că ci „Evanghelia nu a fost numai în cuvânt ci și în putere ș i în
spiritul sfânt și cu multă siguranță” (1 Tes. 1, 5).218

III.1.4. Principiul îmbin ării teoriei cu practica
Acest principiu cere ca atunc i când sunt transmise cuno ștințele, acestea s ă fie
expuse în aș a fel încât s ă poată fi aplicate în via ța de zi cu zi.
În aplicarea acestui principiu o mare importan ță are utilizarea exemplelor practice.
Însuși exemplul personal al educator ului are un caracter educativ.
Sfântul Pavel spunea: „a șa să ne socoteasc ă fiecare pe noi; ca pe ni ște slugi ai lui
Hristos și chivernisitori ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Cor. 4,1). Catehetul s ă se arate pe
sine model: „s ă-mi fiți mie urm ători precum și eu lui Hristos” (1 Co r. 4, 16; 11, 1), ca ni ște
fii iubiț i (Efes. 5, 1) și „vă uitați la cei ce umbl ă așa, precum ne vedeț i pe noi” (Filip. 3,
17).219
Profesorul va evita înc ărcarea excesiv ă a memoriei elevilor cu nume, date și
cunoș tințe pur teoretice, iar adev ărurile religioase vor fi ex puse astfel încât elevii s ă-și
dirijeze via ța după ele, având drept exemple pe Domnul Iisus Hristos și pe sfinți.
Profesorul de religie va deveni el însu și exemplu numai dac ă îndepline ște ceea ce îi
învață pe elevii s ăi .
Cunoș tințele care sunt transmise elevilor trebuie s ă aibă și o latură practică , să fie
transpuse în via ță. Utilizând diferite metode (povest irea, studiul de caz, dezbaterea,
conversația, ș.a.) profesorul de religie va prezenta elevilor modalit ăți practice de
aplicabilitate a cuno ștințelor dobândite. Prof esorul trebuie s ă urmărească la elevi
dezvoltarea sentimentelor religioase și morale, modul cum ace știa aplică în viața zilnică tot
ce eu înv ățat, pentru a deveni cre știni adevărați. În acest s ens, profesorul îi va înso ți pe
elevi la Sfânta Liturghi e, va organiza activit ăți culturale și caritative.

218 Econ. Dr. I. C.Beldie, op.cit ., p. 16-17.
219 Ibidem , p.7.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

96III.1.5. Principiul înv ățării temeinice și durabile a cuno ștințelor
Toate cuno ștințele religioase care se tr ansmit elevilor trebuie s ă fie complete,
durabile, bine aprofundate și adânc întip ărite în sufletele lor, astfel încât ele s ă nu se uite
niciodată. Cunoș tințele trebuie s ă fie explicate, analizate, sintetizate și integrate într-un
ansamblu, f ăcând întotdeauna corela ții practice, pentru ca deprinderile s ă asigure elevilor o
bună adaptabilitate la condi țiile concrete ale vie ții.
Dacă învățarea se face intuitiv, re spectându-se particularit ățile de vârstă , motivat,
activ, con știent, sistematic, continuu și orientat spre practic ă, atunci cuno ștințele vor fi
temeinic însu șite.
Elevii trebuie s ă înțeleagă importan ța pe care o are pentru mântuire participarea la
Sfânta Liturghie și la Sfintele Taine, rug ăciunea particular ă și în comun precum și
săvârșirea faptelor bune.
O condi țiune a temeiniciei este și definirea precis ă a sub iectului ce vei avea de
arătat. „Ș i eu fraților, venind la voi, nu am venit cu cuvintele alese ale în țelepciunii,
vestindu-v ă mărturisirea lui Dumnezeu. C ăci nu mi-am propus a ști ceva între voi decât
numai pe Hristos și pe acesta crucificat” ( Cor. 2, 1-2; Gal 6, 14; Filip 3, 8; I Tim. 2, 6) „ca
să nu mai fim prunci, înv ăluindu-ne și purtându-ne de tot vântul înv ățăturii, prin am ăgirea
oamenilor, prin vicleș ug spre me șteșugirea înșelăciunii” (Efes. 4, 14; Col. 2, 22).220
Învățământul fiind temeinic, pentru a convinge el trebuie s ă fie ș i durabil pentru a
îndemna spre fapt ă, în timp mai îndelungat. Peste înv ățătura de azi se poate ad ăuga încă o
altă învățătură greș ită, care se va zdrobi de durabilitatea înv ățăturii celei bune, „care v ă va
aduce aminte c ăile mele în Hristos, precum înv ăț in tot locul, în toat ă biserica” (I Cor. 4,
17).221

III.1.6. Principiul motiva ției
Motivația învățării reprezint ă totalitatea intereselor și idealurilor care îndeamn ă,
susțin și direcționează desfășurarea activit ăți de învățare, punând în mi șcare rațiunea,
voința și sentimentele elevilor, men ținând aten ția voluntar ă.
Profesorul trebuie s ă menț ină trează curiozitatea elevilor, prezentând cuno ștințele
religioase cât mai atr ăgător. In acest sens, înv ățătura trebuie s ă trezească curiozitatea
elevului, spontaneitatea, imagina ția și dorința de a pune în practic ă învățătura creștină. În

220 Ibidem , p.19.
221 Ibidem , p.20.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

97lecțiile despre apologie, no țiunile pur teoretice trebuie înso țite de exemple și citate din
Sfânta Scriptur ă.
Atunci când cuno ștințele transmise elevilor le trezesc interesul, ei înva ță cu plăcere
și sunt aten ți, întrucât le asimileaz ă ușor. Atunci când lipse ște interesul, elevii se plictisesc,
nu sunt aten ți și învață greu.
Predarea nu este posibilă să țină atenția copilului legat ă de elementele ei dac ă nu s-
ar face și interesantă , adică să lege pe copilul clipei de azi cu omul de mâine care va tr ăi
prin munca sa. Copilul trebuie s ă priceapă că: „Hristos este sfâr șitul legii spre îndreptarea a
tot celui ce crede” (Rom. 10, 4; Gal. 3, 24).222
Încercarea omului de a p ătrunde în taina Dumnezeirii se opre ște la poarta min ții
nesfințită de harul lui Dumnezeu și deci și interesul trebuie s ă se mulțămească cu ce poate
găsi în descoperirea lui Dumnezeu: „ că cine dintre oameni știe ale omului, decât numai
spiritul omului care este într-însul? a șa și ale lui Dumnezeu nimeni nu le știe decât numai
robul lui Dumnezeu ”(I Cor. 3, 11)223

III.1.7. Principiul eclesiocentric
Specific înv ățământului religios este principiul în virtutea c ăruia toate cuno ștințele
însușite în timpul orelor de religie trebuie:
 să fie cele ale Bisericii;
 să trezească în sufletele elevilor sentimente de evlavie, de smerenie, de respect și de
iubire față de Biserică ;
 să adânceasc ă în conștiința lor convingerea în adev ărul creștin, conform c ăruia în
Biserică dobândim mântuirea;
 să fie înț elese numai în, cu și prin Biseric ă, pentru desă vârșirea creștină a elevului.
Biserica poart ă pecetea infailibilit ății întrucât conduc ătorul ei nev ăzut este Mântuitorul
Iisus Hristos: „L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, p linirea Celui ce pline ște
toate întru to ți” (Efes 1, 22-23).
Mântuire nu se poate dobândi decât dac ă suntem și rămânem membrii activi ai
Bisericii. De aceea, în predarea cuno ștințelor, profesorul trebuie s ă prezin te elevilor
învățătura despre Biseric ă astfel încât s ă le dezvolte sentimente de dragoste, respect și
admirație față de ea, să lege inima lor de aceast ă Instituție întemeiat ă de Mântuitorul Iisus
Hristos ș i să le insufle convingerea c ă doar Biserica îi poate ajuta la dobândirea mântuirii.

222 Ibidem , p. 22.
223 Ibidem , p. 23.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

98III.1.8. Principiul hristocentric
Acest principiu cere ca educaț ia religioas ă să se orienteze în jurul persoanei
Domnului Iisus Hristos, ca Dumnezeu adev ărat și om adev ărat. Prezen ța Lui în lume este
de „la început” (In 1, 1), și „toate prin El s-au f ăcut”(In 1, 3).
Principiul hristocentric se dovede ște a fi element de temelie în ac țiunea
învățătorească a Sf. Pavel și de la aceasta el nu în țelege să se abată nici în graiul ș i nici în
scrisul său. Adevărul creștin, propovă duit de Sf. Pavel și de ceilal ți Sf. Apostoli, a ză mislit
noi și noi închin ători tocmai pentru motivul c ă nu a fost adus în lume de om, ci de Fiul
Omului, de Hristos Dumnezeu.224
Practicarea virtu ților morale este ultima țintă a principiului didactic în predarea
religiei. „Tot sufletul s ă se supună stăpânirilor celor mai înalte…” (Rom. 13, 1)225
În concluzie: Dac ă recunoaștem că Hristos este „calea, adev ărul și viața”, trebuie s ă
recunoaștem că Hristos trebuie să fie centrul și temelia înv ățământului religios. Cu alte
cuvinte, înv ățământul religios s ă fie Hristocentric.226

III.2. PEDAGOGIA CRE ȘTINĂ PAULIN Ă ȘI METODELE DIDACTICE
MODERNE

Metodele didactice reprezint ă „ansamblul procedeelor de executare a opera țiilor
implicate în activitatea înv ățării, într-un flux continuu de ac țiuni în vederea atingerii
obiectivelor propuse”.227
Alegerea metodelor reprezint ă o etapă importantă în proiectarea didactic ă, de aceea
dască lul trebuie s ă aibă în vedere urm ătorii factori: tipul de lec ție, obiectivele opera ționale,
resursele activit ății de predare – înv ățare, competen ța și personalitatea sa , unitatea dintre
conținut și metodă.
Metodele utilizate la ora de Religie pot fi cl asificate în trei categorii: a) metode de
comunicare și asimilare a cuno ștințelor; b) metode de cunoa ștere a realit ății religioase și c)
metode fundamentate pe ac țiune. Metodele de comunicare și asimilare a cuno ștințelor sunt
utilizate în mod frecvent, deoarece au rolul de a contribui la însu șirea corect ă și complet ă a

224 Pr. Dumitru Calug ăr, Principiul hristocentr ic la Sf. Ap. Pavel , în Mitropolia Olteniei, nr. 6-7, 1956, p. 331.
225 Econ. Dr. I. C.Beldie, op. cit. , p.32.
226 Pr. Marin S. Diaconescu, op. cit. , p. 23.
227 Cerghit Ioan, Metode de învăță mânt , Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, Bucureș ti, 1980, p. 37, apud Lect. Dr. Carmen-
Maria Bolocan, Educația religioas ă, dimensiune a educa ției integrale , în „Analele Științifice ale Universit ății “Al. I.
Cuza” din Ia și (serie nou ă)”, Teologie Ortodox ă, tomul X, 2005, p.5.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

99adevărului revelat, asigur ând fundamentul aplic ării lor în via ță. Comunicarea noilor
cunoș tințe se face prin expunere sau conversa ție. Astfel, se pot distinge : metode
expozitive și metode interogative.

III.2.1. Metode expozitive
Prin metodele expozitive, prezentarea noilor cuno ștințe se face pe cale oral ă,
folosind: povestirea, explica ția, descrierea, argumentar ea, prelegerea, expunerea
universitar ă, expunerea cu oponent.
Povestirea – „este expunerea oral ă, de către profesor, a unor întâmplă ri reale sau
imaginare astfel încât s ă faciliteze însu șirea noilor cuno ștințe, să dezvolte anumite
sentimente și să formeze atitudini pozitive la elevi”.228
Exemple:
 povestiri din Vechiul Testament: Cain și Abel, Noe și potopul, Copilul ascult ător de
părinți: Isaac;
 Povestiri din Noul Testament: Botezul Dom nului, Intrarea Domnului în Ierusalim;
 povestiri despre vie țile unor sfin ți: Sfântul Nicolae, Sfântul Ioan Botez ătorul.
Explicația – este metoda expozitiv ă p r i n c a r e s e l ămurește o noțiune, un nume
propriu, un fapt, o parabol ă din Sfânta Scriptur ă, o porunc ă dumnezeiască , o normă morală.
Exemple:
La ciclul primar:  Sfânta Biseric ă este casa lui Dumnezeu;
 Sfintele icoane sunt lo curile noastre de rug ăciune, acas ă sau la Sfânta Biserică ;
La ciclul gimnazial:  Sfânta Treime, Dumnezeu-Om, Întruparea Mântuitorului
Descrierea – este și ea o metod ă expozitiv ă care prezint ă caracteristici ale
obeiectelor, fenomenelo r, locuitorilor, urm ărind, în special, aspectele fizice ale acestora
Exemple:  descrierea unor locuri din Țara Sfântă;
 descrierea alcă tuirii Sfintei Biserici;
 descrierea modului în care a fost r ăs
tignit Mântuitorul

228 Sorin Cristea, Pedagogie , vol. II, Ed. Hardiscom, Pite ști, 1997, p. 86-87, apud Lect. Dr. Carmen-Maria Bolocan, op.
cit., p. 6.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

100Argumentarea – este metoda expozitiv ă prin care se formuleaz ă un raț ionament, în
vederea sus ținerii unei anumite idei în leg ătură cu care exist ă sau ar putea să existe opinii
diferite.
Exemple:
 argumentarea dumnezeirii Fiului, Iisus Hristos;
 argumentarea gravit ății păcatului asupra vie ții creștinului.
Prelegerea – constă în expunerea de c ătre profesor a unui volum mai mare de
cunoș tințe, bine organizate ș i sistematizate, și presupune o mai mare maturitate receptiv ă a
elevilor
Expunerea cu oponent – este o form ă dramatizat ă a expunerii propriu-zise, ce
presupune prezen ța celui de-al doilea cadru didactic (sau a unui elev instruit în acest
sens).229

III.2.2. Metode interogative
Dintre metodele interogative utilizate în predarea-înv ățarea religiei fac parte:
conversația, problematizarea și dezbaterea. Aceste metode sunt utilizate pe baza dialogului
dintre dască l și elevi și au ca scop stimularea și dirijarea înv ățării.
Conversaț ia este utilizat ă în vederea transmiterii de cuno ștințe prin intermediul
dialogului.
Conversa ția poate avea dou ă forme: conversa ția catehetică și conversa ția euristic ă.
Problematizarea este „o metod ă interogativ ă care urm ărește realizarea activit ății
didactice prin lansarea și rezolvarea unor situa ții-problem ă”.230 Valoarea formativ ă a
acestei metode este indiscutabilă : se consolideaz ă structuri cognitive, se stimuleaz ă spiritul
de explorare, se formeaz ă un stil activ de munc ă, se cultiv ă autonomia și curajul în editarea
unei poziții proprii.
Alături de metodele de comunicare oral ă, în orele de Religie pot fi utilizate și cele
de comunicare scrisă : lectura explicativ ă și lectura și interpretarea textului biblic.
Lectura explicativ ă – constă în citirea textului ce urmeaz ă a fi studiat, înso țită de
explicarea cuno ștințelor noi, prezentarea materialul ui didactic, discutarea con ținutului
textului, sintetizarea ideilor principale și aprofundarea sensului no țiunilor întâlnite, prin
fixarea cuno ștințelor, asociere, apreciere și generalizare.

229 Lect. Dr. Carmen-Maria Bolocan, op. cit., p.7-8.
230 Ioan Cerghit, Metodele de învăță mânt , Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, București, 1980, p. 112, apud Lect. Dr. Carmen-
Maria Bolocan, op.cit., p.9.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

101Lectura și interpretarea textului biblic – este o alt ă metodă utilizată des în orele de
Religie. Practica citirii Sfintei Scripturi este foarte veche și a fost urmat ă de explicarea
textului biblic de că tre persoane special preg ătite pentru aceasta.
Un alt tip de metode utilizate în activitatea didactic ă de astăzi sunt cele de
cunoaștere a realit ății religioase: observarea direct ă, studiul de caz, exemplul, rug ăciunea.
Observarea direct ă este o metod ă prin care profesorul de religie urm ărește a-i
conduce pe elevi spre cunoa șterea lui Dumnezeu, prin contemplarea crea ției.
Studiul de caz const ă în analiza uni caz real, fiind suport al cunoa șterii inductive,
în vederea form ării capacit ății elevilor de a trece de la particular la general, dar ș i bază a
cunoașterii deductive, de trecere de la general la particular.231
Rugăciunea poate fi considerat ă o metodă specifică educației religioase care constă
în îndrumarea tân ărului creștin asupra modului în care s ă se roage. Rug ăciunea particular ă
trebuie completat ă cu cea în comun, care-i înva ță pe creștini să se roage, dep ășind propriile
interese pentru toată lumea, întrucât mântuirea este posibil ă numai în comuniune.
Profesorul de Religie are misiunea de a-i ajuta pe elevi s ă-și formeze deprinderea de a se
ruga.
Jocul didactic este „o metod ă de învățământ prin care profesorul folose ște în scop
didactic disponibilitat ea elevilor pentru joc, în vederea realiz ării obiectivelor propuse”.232
Dramatizarea (jocul de rol) reprezint ă o metod ă prin care se urm ărește formarea
comportamentului elevilor pe baza unor ac țiuni simulate, prin implicarea elevilor în
activități sociale de grup, cu roluri și interacțiuni bine delimitate.233 În orele de Religie pot
fi folosite jocurile pe diverse teme: Iosif și frații săi, Iisus și tâlharii de pe cruce, Iisus și
fariseii, Apostolii Mântuitorului. Realizarea pieselor religioase îi ajut ă pe elevi s ă înțeleagă
frumosul din art ă, să trăiască emoții estetice, s ă-și dezvolte capacit ățile creatoare și să-și
pună în valoare talentele artistice.
Demonstra ția este o metod ă de predare-înv ățare, în cadrul c ăreia mesajul de
transmis că tre elev se cuprinde in tr-un obiect concret, o ac țiune concret ă sau substitutele
lor.
Exemple: Pentru predarea-înv ățarea Religiei putem folosi:
 demonstraț ia cu ajutorul reprezent ărilor grafice (h ărți, planșe, icoane);

231 Dorin Opri ș, Monica Opri ș, Metode active de predare-înv ățare. Modele și aplicații la religie . Ed. Sf. Mina, Ia și, 2006,
p. 59.
232 Marin Stoica, Pedagogie școlară, Ed. Gheorghe Câr țu-Alexandru, Craiova, 1995, p. 112.
233 Dorin Opri ș, Monica Opri ș, op. cit ., p. 110.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

102 demonstraț ia cu ajutorul desenului pe tabl ă;
 demonstraț ia cu ajutorul tehnicilor moderne audio-vizuale.
Din datele relatate anterior se poate concluziona faptul c ă, activitatea de predare-
învățare-evaluare beneficiaz ă, practic, de numeroase metode didactice.
Calitatea muncii cadrului didactic depinde de modul cum sunt utilizate aceste
metode; ele constituie o surs ă însemnată de creștere a eficacit ății și eficien ței
învățământului. Aplicându-se met ode diferite se pot ob ține diferen țe esențiale în preg ătirea
elevilor. De asemenea, însu șirea unor cuno ștințe noi poate deveni mai dificil ă sau mai
ușoară pentru unii și aceeași elevi, în func ție de metodele utilizate. În acela și timp, se poate
constata c ă exersarea func țiilor intelectua le este condi ționată nu numai de con ținuturile
date, ci și de forma în care acestea sunt aduse la cuno ștința elevilor, adic ă metodele
utilizate.
Nu există act de predare și învățare care s ă nu includă , cu necesitate, în structura
lui, un anumit fel de a se proceda, o anumit ă tehnică de execu ție, de realizare a acț iunii
respective. Fiind cel mai intim legat ă de activitatea cadrului didactic, metoda este și terenul
pe care se poate manifesta cel mai mult spiritul s ău de inova ție și creativitate didactic ă.234

III.3. EVALUAREA DIDACTIC Ă LA DISCIPLINA RELIGIE: PRINCIPII
ȘI MODALIT ĂȚI DIDACTICE. FUNC ȚIILE EVALU ĂRII

Evaluarea face parte din procesul de înv ățământ și are ca scop cunoaș terea și
aprecierea nivelului de cuno ștințe, a dezvolt ării capacit ăților și deprinderilor elevilor,
oferind o imagine și asupra competen țelor și aptitudinilor profesorului. Evaluarea
rezultatelor școlare este o activitate central ă a procesului de înv ățământ și nu poate fi
separată de predare și învățare. 235
Ca defini ție a noțiunii, evaluarea școlară reprezint ă totalitatea activit ăților
profesorului prin care se m ăsoară, apreciaz ă și interpreteaz ă datele ob ținute în urma
aplicării unor instrumente de m ăsurare, cu scopul emiterii unei judec ăți de valoare pe care
se bazează o anumit ă decizie în plan educaț ional.
Dacă evaluarea î și propune constatarea nivelului de eficien ță a procesului
instructiv-educativ, ameliorarea și optimizarea acestuia, atunci ea prive ște toate

234 Lect. Dr. Carmen-Maria Bolocan, op. cit. , p. 17.
235 Sebastian Șebu, Dorin Opri ș, Monica Opri ș, Metodica Pred ării Religiei , Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2000, p.177.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

103componentele de baz ă ale actului educa țional. Scopul evalu ării este perfec ționarea
nivelului educativ și stabilirea unor ac țiuni precise pentru a adapta strategiile educative la
particularit ățile elevilor.
Importanța evaluării constă în faptul că permite elevului s ă cunoasc ă bine
rezultatele efortului s ău de înv ățare, iar sub aspect calitativ îl stimuleaz ă și îi oferă
premisele necesare unei organiz ări mai eficiente a propriei activit ăți, îl ajută să progreseze
în învățare. Importan ța evaluării este dat ă de realizarea unei cone xiuni inverse (a feed-
back-ului) care permite s ă constatăm eficienț a metodelor și procedeelor folosite în cadrul
evaluării. 236
A evalua rezultatele școlare înseamn ă a determina m ăsura în care obiectivele
propuse au fost atinse, precum și eficiența metodelor de predare folosite.
Evaluarea este eficient ă atunci când se respect ă câteva principii:
 Fundamentarea evalu ării pe standarde curriculare de performanță ;
 Confirmarea atingerii obiect ivelor curriculare (cadru și de referin ță ) prevăzute în
programele școlare la fiecare disciplin ă;
 Utilizarea de metode și tehnici variate de verificare și evaluare;
 Oferă posibilitatea unei diagnoze a procesului școlar;
 Oferă informa ții profesorului prin f eed-back, privind eficien ța procesului de
predare-înv ățare, pentru amelioră ri;
 Oferă elevilor posibilitatea perfec ționării metodelor de înv ățare și afirmarea
capacităților de care dispun;
 Stimuleaz ă motivaț ia învăță rii și autoaprecierea corectă a propriilor rezultate, pe
baza criteriilor de performan ță.
Evaluarea are anumite func ții determ inate de factori pedagogici, psihologici,
metodologici și docimologic.237
– funcția educativ-formativ ă menită să conștientizeze și să motiveze, s ă stimuleze interesul
pentru studiul continuu, pentru perfec ționare și pentru ob ținerea unor performan țe tot mai
înalte;
– funcția de constatare și apreciere a rezultatelor produse prin care se stabile ște unde se
situează aceste rezultate în rapor t cu obiectivele proiectate;
– funcția de diagnoză și prognoz ă, prin care se încearc ă prefigurarea activit ății în sistem și
anticiparea rezultatelor, ca urm ărire a măsurilor preconizate;

236 Constantin Cuco ș, Educația religioas ă. Repere teoretice si metodice , Ed. Polirom, Iasi, 1999, p.245.
237 Sebastian Șebu, Dorin Opri ș, Monica Opri ș, op. cit., p. 178-179.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

104- funcția de clasificare și selecție a elevilor în raport cu rezultatele școlare obținute;
– funcția de conexiune invers ă constă în demersurile comune ale profesorilor și elevilor
pentru a face corec țiile necesare pe baza aprecierii lor și a controlului;
– funcția socială, prin care se realizeaz ă informarea societ ății, a familiei cu privire la
rezultatele ob ținute de c ătre elevi.

III.3.1. Instrumente de evaluare
Metodele și instrumentele utilizate în evaluarea performan țelor școlare ale elevului
sunt folosite continuu și sistematic de cadrul did actic. Este bine cunoscut ă clasificarea:
a) Tradi ționale: – Probe scrise;
– Probe orale;
– Probe practice. b) Alternative (moderne): – Observarea sistematic ă
– Investigaț ia
– Proiectul – Portofoliul – Tema pentru acas ă
– Activitatea independent ă
– Autoevaluarea
Manualele de specialitate le prezint ă pe acestea, cu men țiunea că sunt într-o
continuă extensie.

III.3.1.1 Metode tradi ționale
Acestea ră mân cele mai des utilizate metode de evaluare, cu condiț ia de a asigura
calitatea corespunz ătoare a instrumentelor și echilibrul între probele scrise, orale și
practice.
Înțelegem prin prob ă orice instrum
ent de eval uare proiectat, administrat și proiectat
de că tre profesor. In administrarea/ut ilizarea probelor scrise trebuie s ă fie respectate
următoarele cerin țe:
• stabilirea scopului probei și definirea obiectivelor opera ționale;
• alegerea tipului de item corespunz ător fiecărui obiectiv;
• evaluarea adecvat ă a schemei de notare;
• comunicarea și discutarea rezultatelor cu elevii și părinții acestora;

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

105• proiectarea unor strategii de ameliorare a dificult ăților constatate;
Probele orale au urm ătoarele caracteristici:
 sunt cele mai des folosite în clas ă;
 au fidelitate și validitate sc ăzute;
 rezultatele lor pot fi pertur bate de factori externi(emo ție, timiditate, ș.a.);
 au o mare importanță în stabilirea interac țiunii profesor-elev;
 oferă posibilitatea modul ării întrebărilor în func ție de răspunsurile elevului;
 îi permit elevului s ă-și evidențieze trăsăturile proprii de personalitate;
 permit evalu ări de ordin atitudinal ș i comportamental;
Probele practice ofer ă posibilitatea evalu ării capacit ății elevilor de a- și aplica
cunoș tințele în practic ă, precum și a gradului de st ăpânire a priceperilor și deprinderilor
formate.
Toate aceste metode tradi ționale prezint ă limite în evaluarea educa ției religioase.
Trebuie s ă ținem cont de pregnan ța caracterulu i formativ al acestui obiect și să utilizăm
instrumente de evaluare adecvate. Ca alternativ ă este recomandat s ă utilizăm și metodele
moderne.

III.3.1.2. Metode alternative (moderne) de evaluare
Metodele moderne sunt reprezentate de metodele care completeaz ă arsenalul
instrumentar tradiț ional de evaluare. Practica demonstreaz ă că nu se poate renun ța la
practicile tradi ționale de evaluare, oportun f iind o împletire între cele dou ă forme.
Observarea sistematic ă a elevilor – poate fi f ăcută pentru a evalua performan țele
elevilor, dar în special comportamentele afectiv-atitudinale.
Pot fi evaluate:
– concepte și capacități
– organizarea și interpretarea datelor;
– selectarea instrumentelor de lucru;
– descrierea și generalizarea unor procedee, tehnici, rela ții;
– utilizarea materialelor auxiliar e, inclusiv a calculatorului;
– atitudinea elevilor fa ță de sarcina dat ă;
– concentrarea asupra sa rcinii de rezolvat;
– implicarea activ ă;
– adresarea unor întreb ări pertinente;
– completarea/îndeplinirea sarcinii;

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

106- revizuirea metodelor și a rezultatelor;
– comunicarea: discutarea sarcinii cu profesorul în vederea în țelegerii acesteia.
Investigaț ia – reprezint ă o situație complicat ă care nu are o rezolvare simpl ă:
 sarcina poate fi scurt ă, timpul de lucru este relativ lung;
 începe, se desf ășoară și se termin ă în clasă ;
 individuală sau în grup, presupune diverse obiective;
 poate urm ări caracteristici personale ale elevilor precum: creativitate și inițiativă,
participare în cadrul gru pului, cooperare, persisten ță, flexibilitate, dorin ță de generalizare.
Proiectul – presupune o activitate mai amplă decât investiga ția care începe în clas ă
prin definirea și înțelegerea sarcinii, se continu ă acasă pe o anumit ă perioadă și se încheie
tot în clas ă prin prezentarea în fa ța colegilor a rezultatelor ob ținute sau a produsului
realizat. Proiectul este ales dac ă:
– prezint ă interes pentru elevi;
– elevii sunt neră bdători pentru a crea un produs de care s ă fie mândri;
– pot g ăs i resurse materiale;
– subiectul nu va fi ales urmând rutina din clas ă.
Portofoliul – reprezint ă o colecție de lucră ri și informa ții cu privire la progresul
școlar al unui elev. Utilitatea lui rezid ă din faptul că elevii devin parte a sistemului de
evaluare, pot s ă-și urmărească propriul progres, ia r profesorul poate s ă-și facă o imagine
completă asupra cuno ștințelor și asupra atitudinii acestora fa ță de disciplina religie.
Conținutul său va fi focalizat pe concepte și capacități esențiale:
 selecții din însemn ări;
 produse elaborate;
 produse care indic ă interesele, stilul elevului și folosirea unor variet ăți de
inteligențe;
 produse care arat ă procesul de dezvoltare (înc eput, planificare, revizuire);
 criteriile pe baza c ărora munca va fi evaluat ă.
Autoevaluarea – este realizat ă prin întreb ări pe care și le pun elevii în șiși în condiț ii
necesare pentru form
area deprinderilor evaluative ca:
 prezentarea obiectivelor ce trebuie atinse;
 încurajarea formul ării de întreb ări/răspunsuri în scris;
 încurajarea evalu ării în cadrul grupului238

238 Constantin Cuco ș, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice , Polirom, Ia și 1998, p. 189.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

107Evaluarea va fi continu ă, ritmică și formativ ă pe perioada întregului an școlar și în
conformitate cu principiile cre știne.

III.3.2. Rela ția dintre evaluarea ini țială – evaluarea formativ ă – evaluarea
sumativă
După modul de integrare în desf ășurarea procesului didactic, se eviden țiază
următoarele forme de evaluare: 239
 evaluare ini țială,
 evaluare continu ă sau formativ ă,
 evaluare cumulativ ă ( sumativ ă, finală, recapitulativ ă).
1. Evaluarea ini țială se realizeaz ă prin raportare la obiectivele terminale ale
capitolului anterior.
Tehnica de evaluare o constituie proba ini țială sau predictiv ă, ce este aplicat ă la
începutul fiec ărei unități de conținut. În elaborarea con ținutului probei trebuie s ă se țină
cont și de ceea ce urmeaz ă să învețe elevii pentru a putea anticipa posibilitatea continu ării
optime a instruirii (prin analiza rezultatelor).
Conceput ă și realizată în acest mod, proba ini țială devine instrument de diagnoz ă a
stării de instruire și indică cum se poate concepe demersul didactic viitor. Ea este
reprezentativ ă dacă verifică tocmai acele capacit ăți pentru care a fost conceput ă, identific ă
nivelul de performan ță, dar și lacunele din etapa anterioar ă de instruire.
Rezultatele din etapa ini țială conturează activitatea profesorului în dou ă planuri:
– modalitatea de predare-înv ățare a noului con ținut;
– aprecierea necesit ății unor programe compensatorii de recuperare sau îmbog ățire.
2. Evaluarea continu ă sau formativ ă se efectueaz ă prin măsurarea rezultatelor și
aprecierea lor pe tot parcursul unui program de instruire. Ea indic ă profesorilor ș i elevilor
nivelul la care se situeaz ă rezultatele par țiale față de cele finale proiectate.
Evaluarea continu ă se realizează în trepte succesive, foarte scurte. Ea se
caracterizeaz ă prin:
– ritmul mult mai sus ținut al activit ății de evaluare, frecven ța mult mai mare a
verificărilor și aprecierilor pe parcursul unei perioade;
– scurtarea considerabil ă a intervalului dintre m ăsurare și interven ția ameliorativ ă, cu
efect asupra actului pedagogic.

239 Idem, Educa ția religioas ă. Repere teoretice si metodice , Ed. Polirom, Iasi, 1999, p. 245-246.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

108Evaluarea se efectueaz ă în raport cu obiectivele opera ționale propuse a fi atinse.
Această formă de evaluare permite:
– să se descopere momentul în care elevul și-a însușit un obiectiv comportamental;
– să ajute elevul în scopul recuper ării cunoștințelor și a capacit ăților ce nu au fost
însușite;
– să se descopere obiectivele la care elevii nu ob țin performanț e satisfăcătoare, în
raport cu baremele minime, în scopul revizuirii obiectivelor și perfecționării metodologiei
didactice prin aplicarea u nui program recuperator;
– să se stabileasc ă măsura în care o capacitate s-a format ca rezultat al instruirii.
Evaluarea continu ă are rolul de a urm ări schimb ările care intervin în
comportamentul elevilor în timpul înv ățării. Profesorul are posib ilitatea de a constata și
aprecia nivelul de însu șire a cuno ștințelor. In acest mod, fiecare etap ă a învățării este
apreciată și întărită asigurându-se o înv ățare în pa și mici. Elevul câ știgă încredere, îș i
reglează efortul, ritmul de munc ă, evaluarea continu ă fiind formativ ă prin efecte, dac ă se
sprijină pe aprecieri, calificative, laude.
Testele de evaluare continu ă asigură o îmbinare a muncii frontale cu munca
individuală și constituie instrumente specifice în evaluarea formativ ă. Ele conțin, de regul ă,
o singură sarcină corespunză toare unui obiectiv opera țional urm ărit. Evaluarea formativ ă
prezintă următoarele avantaje:
– exersează operațiile de analiz ă, sinteză, compara ție, generalizare, abstractizare;
– asigură efectuarea de corela ții interdisciplinare;
– verifică atingerea scopului formativ și informativ propus în activitatea respectiv ă la
nivelul fiec ărui elev;
– verifică eficiența modului de lucru în activitatea respectiv ă sau într-o suit ă de
activități;
– verifică gradul de interdependen ță în gândire și acțiune a elevilor;
– verifică posibilitățile de transfer a celor înv ățate în situa ții noi;
– verifică ritmul de lucru;
– constată deficiențele în activitatea profesor ului ( exprimate în gre șeli tipice ale
elevilor ) precum ș i lacunele individuale ale fiec ărui elev în parte.
Probele formative sunt concepute to cmai pentru a constata performan țele, minime
și maxime, realizate de elevi, prin asocierea unei sarcini la fiecare obiectiv opera țional.
3. Evaluarea cumulativ ă ( sumativ ă, finală, recapitulativ ă ), efectuată la intervale
mari de timp, la sfâr șitul unor secven țe temporare sau tematice ( semestru, an școlar, ciclu

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

109de școlaritate, capitol ), ofer ă posibilitatea aprecierii modulu i în care au fost realizate
obiective proiectate, în momentul încheier ii procesului afectat atingerii lor.
Evaluarea cumulativ ă trebuie raportat ă la :
 cerințele necesare ale form ării elevilor ( calitatea înv ățământului );
 la nivelul ini țial ( progres );
 la modul de utilizare a elementelor sistemului ( eficien ță );
 la posibilit ățile fiecărui elev ( randament, progres );
 la totalitatea obiectivelor propuse pe o unitate de con ținut.
Capacitatea de evaluare a testului este dat ă de :
 claritatea delimit ării itemilor;
 unitatea cerin țelor pe care le con ține testul;
 valoarea itemilor, în func ție de efortul și de exigen țele cerute de rezolvarea fiec ărei
categorii de cerin țe cuprinse în test;
 conținutul testului se formuleaz ă astfel încât să fie ușor identificabil;
 numărul itemilor cuprin și în conținutul testului împreun ă cu valoarea lor calitativ ă
stabileș te punctajul maxim ( performan ța m aximă ) și punctajul minim admis.
Formularea precis ă a itemilor oferă profesorului posibilitatea de a planifica adecvat
pașii ce trebuie f ăcuți de elevi pentru a atinge performan ța dorită. Același conținut se
însușește la nivele diferite de complexitate datorit ă particularit ăților individuale.
Dacă luăm în considera ție ierarhia nivelelor de însu șire a cuno ștințelor recunoaș tere
– înțelegere – aplicare – analiz ă – sinteză este evident c ă nu toți elevii reu șesc să se ridice
la nivelele superioare. Prin urmare, nivelele dup ă care se ierarhizeaz ă obiectivele dau o
orientare asupra cot ării diferitelor sarcini din test.
În conceperea testelor de evaluare trebuie respectate urm ătoarele etape :
– precizeaz ă obiectivele opera ționale ce constituie obiectul test ării;
– stabilirea num ărului de itemi și stabilirea con ținutului lor în raport cu obiectivele și
conținutul parcurs;
– indicarea modalit ății de rezolvare ( să completeze spa țiile punctate, s ă aleagă
răspunsul corect, s ă indice dac ă o propozi ție este adev ărată sau falsă, să formeze propozi ții
care să exprime adev ărul de credin ță, folosind cuvinte date, s ă scrie corect ini țiala fiecărei
imagini pentru a afla r ăspunsul la o întrebare dat ă, să completeze corect rebusuri );
– elaborarea instruc țiunilor de r ăspuns ( modul în care treb uie procedat pentru a
rezolva sarcina );
– stabilirea punctajului ce se acord ă pentru fiecare item și testului în ansamblu;

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

110- stabilirea timpului acordat pentru rezolvare, corectarea și notarea testului;
– corectarea și notarea testului
– analiza statistic ă, interpretarea și valorificarea rezultatelor ob ținute în scopul
diferențierii și individualiz ării învățării.

III.4. FINALIT ĂȚILE ȘI OBIECTIVELE EDUCA ȚIEI RELIGIOASE

III.4.1. Scopul instructiv și educativ
O privire asupra istoriei cre știnismului relev ă spiritul creator al omului. Toate
formele artei – arhitectura, pi ctura, sculptura, poezia, muzi ca – au fost puse de-a lungul
timpului în slujba cultului divin, simbolurile și elementele materiale întrebuin țate în cult,
dobândind sensuri și semnifica ții aparte, spiritualizate. Pornind de la faptul c ă fiecare om
constituie o persoan ă unică și irepetabil ă, în planul educaț iei religioase spiritul creator are
în vedere, în special, conducerea elevilor spre desc operirea de solu ții personale la
problemele cu care se confrunt ă, spre cunoa șterea propriei personalit ăți și spre identificarea
modalităților de valorificare a darurilor primite de la Dumnezeu.
Dobândirea spiritului critic și creativ presupune demersuri con știente, exerci țiu,
evaluări și autoevalu ări, reflecț ii personale, formulare și rezolvare de probleme, realizarea
de delimită ri, distincț ii, creaț ii personale etc.
Pentru atingerea finalit ăților edu cației religioase, contextualizarea metodelor
didactice la specificul demersului educativ religios reprezint ă o importantă sarcină, a
profesorului. „Din punct de vedere cre știn, metoda și alegerea metodei nu sunt indiferente:
nu se poate introduce într-un sistem o pies ă care sa fie eterogen ă sau contradictorie; asta va
fi cu atât mai indispensabil cu cât religia biblic ă nu încetează de a con ține în ea îns ăși o
pedagogie” (Voeltzel, 1960, p.36 apud C. Cuco ș, 1999, p.228).240
Educaț ia religioas ă reprezint ă acea ac țiune formativ ă deliberat ă, derulată în
instituțiile școlare, ce are ca obiectiv informarea, culturalizarea și modelarea personalit ății
umane în conformitate cu valorile religioa se. Aceasta are un caracter unitar, la nivelul
întregii țări, prin cadrul normativ stipulat de ministerul de resort, prin con ținuturile propuse
și prin dispozitivul didactic adiacent (propus prin norme juridice, programe școlare unitare,
strategii didactice performante de cadre anume preg ătite pentru a șa ceva – profesorii de
religie). Con ținuturile de înv ățat sunt centrate pe religia de bază a elevilor, dar cu

240 Dorin Opri ș, Monica Opri ș, op. cit ., p. 12.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

111numeroase deschideri istorice, interdisciplinare și interconfesionale. Educa ția religioas ă are
un caracter obligatoriu/op țional/facultativ pe anumite trepte de înv ățământ, reglarea
făcându-se explicit prin anumite norme sau legi.
Un important factor al educa ției creștine îl constituie școala. La nivelul acestei
instituții, educația religioasă ajunge într-un stadiu de maxim ă dezvoltare prin caracterul
programat, planificat și metodic al activităț ilor instructiv-educative. Con ținuturile
religioase care se transm it sunt selectate cu grij ă după criterii psiho-pedagogice; activit ățile
educative se cer a fi structurate respectându-se principiile didactice; s unt dimensionate cele
mai pertinente metode de predare – înv ățare; cuno ștințele specifice, valorile și conduitele
religioase, vor trebui s ă fie apreciate și evaluate. Profesorul de religie de ține, pe lâng ă
competen țele teologice, și pe cele de ordin psihologic, pedagogic și metodic. O educaț ie
religioasă consistent ă nu se poate realiza numai printr-o singur ă disciplin ă. Într-o
modalitate par țială și complementar ă, este de preferat ca și alte discipline s ă informeze și
să for meze în perspectiva cultiv ării religiozit ății ( literatură , istorie, arte sau chiar științe
exacte ).
Scopul educaț iei religioase se poate diferen ția într-un scop instructiv și altul
formativ.
Scopul instructiv vizeaz ă captarea de c ătre elevi a unor cuno ștințe specifice cum ar
fi :
– informații privind faptele și învățăturile lui Iisus Hristos,
– importanța credinței creș tine și a Bisericii întemeiate de Hristos;
– specificul istoric și rânduielile acestei Biserici;
– principiile dup ă care se c ălăuzește Biserica cre ștină. Scopul educativ se
concretizeaz ă prin :
– înfiriparea, dezvoltarea și întreținerea sentimentului religios la copii și tineri;
– formarea unor deprinderi de a gândi și a făptui în spiritul normelor cre știnești;
– formarea unei coeziuni la nivelul comunitar pe baza principiilor morale cre știne și a
tradiț iilor neamului nostru.
Relația dintre religie și educație se actualizeaz ă diferit de la țară la țară, politicile
școlare puse în act reglementeaz ă prezența și ponderea educa ției religioase în programele
școlare. 241

241 Pr. Prof. Dr. Constantin Leonte, Responsabilitatea moral-pedagogic ă a profesorului de religie (I), în Cronica
Romanului, an 5, nr. 11, 2005, p.5.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

112Educaț ia religioas ă apare de cele mai multe ori al ături de educa ția morală, fiind
predate într-un mod comun sau separat. Educa ția religioasă constituie o latur ă aparte a
educaț iei, ce presupune o mare responsabilitate, întrucât se lucreaz ă cu sufletele copiilor.
La aceast ă operă de restructurare spiritual ă sunt chema ți nu numai clericii (preo ții și
ierarhii Bisericii), ci ș i mirenii ( profesorii de diferite specialit ăți, persoanele cu preg ătire
teologică și psihopedagogic ă ).
Religia ca și celelalte obiecte de înv ățământ, se încadreaz ă în norme bine stabilite:
programe, planificare, proiectare didactică , obiective metode ș.a. Religia se diferen țiază de
celelalte obiecte prin scopul ei înal t: modelarea elevului spre o con știință și un
comportament moral care s ă vrea să facă binele, să caute adev ărul, cinstea și dreptatea, să
iubească pe Dumnezeu și pe aproapele.
Finalitățile educației religioase sunt: însu șirea de cuno ștințe, for marea con științei
religiozității, formarea unor atitudini spirituale. Specificul acestui tip de educa ții,
finalitatea și obiectivele propuse implic ă și respectarea unor princip ii specifice: principiul
unității fundamentale a spiritului religios face posibile în țelegerea și respectarea diversit ății
doctrinelor confesionale; principiul neutralit ății confesionale, și principiul toleran ței
religioase.

III.4.2. Responsabilitatea profesorului de religie în educa ția morală a elevilor
Pentru buna reu șită a educa ției religioase este nevoie ca profesorul de religie,
factorul cel mai important al educa ției religioase, s ă corespundă anumitor cerin țe. Fără
profesori adev ărați, nici cea mai bun ă organizare a înv ățământului, nici cele mai potrivite
metode și mijloace nu pre țuiesc nimic.
Datorită faptului c ă profesorul este cel care influen țează decisiv educa ția elevilor
acesta trebuie s ă aibă o personalitate deosebit ă. Un educator adev ărat poate fi numai acela
care se implic ă în viața socială, fiind stăpânit de o m are iubire pentru Dumnezeu și pentru
oameni.
Pentru un bun educator se cer anumite calit ăți spirituale :
Vocația – este o chemare l ăuntrică, dăruită omului de Dumnezeu. Educatorul cu
vocaț ie este cel care manifest ă încredere și iubire fa ță de Dumnezeu în primul rând și apoi
față de elevi. El este preocupat de dezvoltarea personalit ății acestora și are con știința
importanței misiunii lui și a faptului c ă este trimisul lui Dumnezeu în fa ța elevilor, pentru a
le preda înv ățătura revelat ă de Fiul S ău, făcut Om;

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

113Dragostea – profesorul de religie are datoria să preț uiască și să iubească pe elevi
așa cum Mântuitorul a iubit copiii.
Virtutea cea mai înalt ă care trebuie s ă împodobeasc ă sufletului profesorului de
religie este iubirea copiilor și înțelegerea copil ăriei, deoarece „a educa înseamn ă a iubi”.
Iubirea îl face pe profesor s ă asculte, s ă înțeleagă și să însoțească . Iubirea fa ță de elevi nu
se manifest ă numai la școală, la biserică sau pe stradă , ci ș i în „momentele de rug ăciune”
ale profesorului;
Smerenia – aceasta îl face pe profesor s ă-și recunoasc ă limitele și îl ferește să cadă
în extremele subestim ării sau supraestim ării proprii. Profesorul de religie trebuie s ă fie un
om al smereniei, raportându-se mereu la id ealul suprem, Mântuitorul Iisus Hristos;
Răbdarea – a face educa ție înseamnă a avea ră bdare. R ezultatele muncii unui
profesor nu se vă d imediat decât într-o foarte mic ă măsură. Educaț ia trebuie f ăcută cu
răbdare ș i temeinic, rezultatele reale sunt cele care se constat ă în timp;
Blândețea – ajută pe profesor s ă câștige încrederea elevilor, f ără de care nu este
posibilă educaț ia. In religie g ăsim cele mai luminoase și totodată cele mai întunecoase
trăiri spirituale. „Blânde țea severă trebuie s ă călăuzească spiritualitatea sentimentului
religios. E desigur greu s ă fii sever f ără a fi ră u, să fii serios f ără a fi arid și e greu s ă fii
blajin fără a fi pueril și fără distincție. Dar cine a spus c ă educaț ia este o întreprindere
ușoară.242
Profesionalismul – profesorul de religie are nevoie s ă posede aptitudinea și
posibilitatea de a transmite elevilor bunur i spirituale și să influențeze educativ sufletele lor.
Educatorul profes ionist trebuie s ă aibă anumite calit ăți :
– să fie un bun psiholog;
– să aibă tact pedagogic. Acesta se dezvoltă prin educa ție și autoeduca ție și se
corelează cu personalitatea educatorului. Cuno ștințele pedagogice au importan ță pentru
personalitatea profesorului, dar singu re, nu pot face un educator autentic;
– să cunoască Sfânta Scriptur ă, Sfânta Tradi ție și cultura profan ă;
– să stăpânească metodele de educaț ie și modalitatea de utilizare a acestora;
– să-și formeze o cultur ă generală care să-l ajute în interdisciplinaritate și în utilizarea
mijloacelor de înv ățământ;
– să aibă capacitatea de autoevaluare a activit ății sale.
Sinceritatea – prin sinceritate, profes orul de religie cucere ște încrederea elevilor. El
trebuie să-și păstreze „ cur ăția inimii” pentru a putea proteja sufletul tân ăr al elevilor”;

242 Vasile Băncilă, Inițierea religioas ă a copiilor, Ed. Anastasia, Bucure ști, 1996, p. 82.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

114Bunătatea – este iubirea manifestat ă prin atitudinea profesorului față de elevi și
exclude răzbunarea, nervozitatea, mânia, sentimentele josnice ș.a.;
Evlavia – este expresia credin ței mărturisite de c ătre profesor prin via ța sa. Astfel
profesorul face dovada c ă activitatea sa este spiritual ă, duhovniceasc ă, având o putere
educativă foarte mare, pentru c ă din evlavia profesorului se dezvolt ă și credința elevilor;
Umorul – Simțul umorului este un mod de existen ță care trădează un perfect
echilibru sufletesc și se bazeaz ă pe o temeinic ă cunoaștere de sine și pe cunoa șterea
nimicniciile vie ții. Condițiile umorului adev ărat sunt : c ăldura interioară și o avansat ă
cultivare a sufletului.
Prin umor, profesorul î și păstrează superioritatea asupr a tragicului existen ței și are
un scut de ap ărare împotriva celor care caut ă micșorarea bucuriei educative. Având umor,
profesorul câ știgă elev ii și le trezește dragostea de munc ă și viață, atâta timp cât umorul
său nu îi afecteaz ă autoritatea. Dar nu orice umor este benefic, ci numai râsul „optimist,
încurajator, generos, o vese lie binevoitoare care se las ă să se întrevad ă o reciprocitate
favorabilă . Nu un râs ascu țit, malițios, menit s ă pună în lumin ă defectele și inferioritatea
celuilalt. Profesorul nu trebuie s ă râdă de elevi pentru ca cei din jur s ă s e b u c u r e c u
răutate.243
Optimismul – Un profesor optimist insufl ă cuvintele „cu putere mult ă” atât de
necesare elevilor care nu au înc ă convingeri religioase puternice. Optimismul îl ajut ă pe
profesor să scoată în eviden ță calitățile elevilor, partea bun ă a lucrurilor și faptul c ă,
uneori, planurile lui Dumnezeu nu coincid cu planurile noastre. Pedagogia lui Dumnezeu e
diferită de a noastr ă.
Profesorul de religie este un model pentru elevii s ăi. Mai mult sau mai pu țin
evident, elevii, care la vârsta lor sunt în c ăutarea unui model de via ță, evalueaz ă
comportamentul și atitudinea profesorului de religie. Puterea exemplului este mare
deoarece exemplul ac ționează direct asupra vie ții elevilor. Nimic nu poate fi mai d ăunător
pentru sufletul elevilor d ecât un profesor de religie ca re nu face ceea ce îi îndeamn ă pe
elevi să facă. Educatorul cre știn trebuie s ă urmeze modelul Mântuitorului care nu a venit s ă
facă teorii filosofice, ci a venit s ă răspundă cu viaț a Sa, la mare întrebare ce fr ământă omul
: mântuirea. Hristos a r ăspuns nu printr-o formul ă teoretică, ci a realizat mântuirea prin
Întrupare, Na ștere, Pătim ire, Înviere și Înălțare la ceruri. Sfântul Apostol Pavel, urm ător al
Domnului, îndeamn ă în acest sens : „Cele ce a ți învățat și ați primit ș i ați auzit și ați văzut
la mine, acestea s ă le faceț i, și Dumnezeul p ăcii va fi cu voi” ( Filip 4, 9 ).

243 Viorel Prelici, A educa înseamn ă a iubi, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, R.A., Bucure ști, 1997, p. 210.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

115Educaț ia reprezint ă activitatea metodic ă și practică prin care ne adresă m sufletului
elevilor și capacității lor de a asimila cuno ștințe. În acela și timp suntem preocupa ți cum
trebuie să fie transmise cuno ștințele ca prin ele s ă le dezvolt ăm rațiunea, voin ța și
sentimentul religios.
Educaț ia religioas ă trebuie s ă înceapă din copil ărie deoarece f ără aceasta copilul
crește ascultând cel mult de legea moral ă naturală. Este cunoscut c ă în copilărie, omul
poate fi mai u șor influenț at, moral-religios decât mai târzi u, iar deprinderile bune formate
în copilărie rămân de multe ori valabi le pentru întreaga via ță.
În educația religioas ă este necesar ca profesorul s ă cunoască și să țină cont de
etapele dezvolt ării p sio-fizice ale elevului.
În perioada micii copil ării rolul hot ărâtor în educa ția religioas ă a copilului îl are
familia. De asemenea programa de înv ățământ școlar prevede elemente de educa ție
religioasă care au ca scop familiarizarea copiilo r cu concepte religioase elementare.
Trăirile religioa se în aceast ă etapă pot deveni hot ărâtoare pentru întreaga via ță.
Acum copilul observ ă și înregistreaz ă actele religioase și morale pe care le vede în familie
și în cercul cuno ștințelor sale. El imit ă cu fidelitate și încredere atitudini, gesturi și cuvinte.
Fondul sufletesc al copilului este nepervertit, de aceea el crede c ă tot ce face omul matur
este bine. Rezult ă deci faptul că părinții și creștinii maturi au datoria de a fi modele de a fi
mode de comportament pentru copii și de a nu duce în eroare sau derut ă pe nici unul din
ei.244
Adolescentul are nevoie de modele de viață și își contureaz ă un ideal. In aceast ă
perioadă, viața religioas ă a tânărului trece printr-o criz ă de multe ori foarte periculoas ă.
Concepția religioas ă pe care tân ărul și-a dobândit-o în copil ărie este zdruncinat ă de îndoieli
generate de conf lictul dintre via ță și ideal, dintre credin ță și unele teorii științifice, dintre
ideal și normele societ ății bazate pe nonvaloare. Solu ționarea acestui co nflict depinde de
felul în care educatorul știe să-și îndeplineasc ă în mod con știincios activitatea educativ ă.

244 Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian Șebu, Metodica pred ării Religiei, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2000, p.27 – 28.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

116CAPITOLUL IV

DESCRIEREA CERCET ĂRII

IV.1. PRECIZAREA OBIECTIVELOR ȘI FORMULAREA IPOTEZEI
Pornind de la bazele teoretice prez entate în capitolele anterioare și de la realizarea
constatată în cadrul activit ăților didactice desf ășurate în ș coală, ne-am propus efectuarea
unei cercet ări psihopedagogice care a a vut drept scop constatarea efectelor ameliorative ale
folosirii testelor formative asupra cre șterii randamentului școlar.
Obiectivele avute în vedere sunt:
– identificarea cuno ștințelor, atitudinilor și deprinderilor pe care le au elevii despre
elementele de pedagogie cre ștină paulină;
– selec ția și structurarea cuno ștințelor necesare form ării unei atitudini corecte fa ță de
pedagogia cre ștină , în concordan ță cu obiectivele programei școlare;
– evaluarea progresului înregistrat.
În vederea realiză rii acestor obiective am formulat urm ătoarea ipotez ă :
– utilizarea evalu ării formative în cadrul orelor de religie influen țează creș terea
eficienței însușirii cunoștințelor religioase pr ivind unele elemen te de pedagogia cre ștină
paulină.
Din ipotez
a formulat ă se desprind două variabile ale cercet ării: 245
 variabila independent ă : utilizarea evalu ării formative în cadrul orelor de religie;
 variabila dependent ă : creș terea eficien ței însușirii cuno ștințelor religioase
privind elementele de pedagogie cre ștină în epistolele pauline .
Pentru realizarea obiectivelor și a ipotezei formulate am utilizat un set de probe
constând în teste cu exerci ții aplicative integrate la sfâr șitul diferitelor momente ale
lecțiilor, atât în predarea noilor cuno ștințe, cât și în consolidarea sau verificarea lor.

245 Mușata Bocoș, Dorin Opri ș, Monica Opri ș, Cercetarea în domeniul educa ției religioase și al educa ției morale,
Modele și aplicații,vol. II, Ed. Sf. Mina, Ia și, 2006, p. 223-245.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

117IV.2. METODOLOGIA CERCET ĂRII

Cercetarea a fost realizat ă în anul școlar 2010 – 2011, pe un e șantion de 20 elevi
din clasa a V-a, de la Ș coala S.A.M. Ion Creang ă – comuna Ion Creang ă, județul Neamț,
cărora li s-au aplicat probe de evaluare ini țială, formativ ă și finală pentru a se urm ări
capacitatea elevilor de a- și însuși cunoștințele religioase.
Am ales un singur e șantion și implicit tehnica cercet ării unui singur e șantion
deoarece rezultatele ob ținute în urma test ărilor sunt mai concludente și oferă informații
obiective cu privire la stadiul dezvolt ării intelectuale ale elevilor.
Cercetarea a cuprins trei etape :
 Etapa evalu ării inițiale
 Etapa evalu ării formative
 Etapa evalu ării finale

A. Etapa evalu ării inițiale, desfășurată în intervalul 13.09.2010 – 29.10.2010, a vizat
cunoașterea elevilor de c ătre profesor din perspec tiv
a obiectivelor stabilite . În acest scop
am realizat o evaluare ini țială a cunoștințelor religioase acumulate de c ătre elevi în anul
școlar anterior, cuno ștințe necesare pentru a în țelege unele elemente de pedagogie cre ștină
paulină, prin aplicarea unui test docimo logic, structurat pe mai mul ți itemi.

B. Etapa evalu ării formative/ameliorative a cuprins cele dou ă semestre școlare.
Pornind de la datele eviden țiate de evaluarea ini țială, în etapa formativ ă s-au efectuat o
serie de testări formative, la finalul c ărora s-a constatat progresul nivelului de cuno ștințe
posedat de elevi.

C. Etapa evalu ării finale s-a desfășurat în perioada 26.04.2011 – 10.06. 2011 și a
constat în recapitul ări și sistematiz ări, în observa ții permanente, în finalul etapei aplicându-
se testul sumativ.
Ținând seama de specificul și cerințele cercet ării științifice în pedagogie și de
obiectivele stabilite am
utilizat un complex de metode și tehnici de lucru: metoda
observației, metoda de evaluare orală, metoda analizei produselor activit ăților școlare,
metoda testelor .

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

118a) Metoda observa ției a fost utilizat ă în perioada premerg ătoare și în timpul
desfășurării cercetării. Ea s-a realizat cu scopul de a compara și surprinde comportamentul
și reacțiile elevilor. Observa ția constă în urmărirea sistematic ă de către elev a obiectivelor
și fenomenelor ce constituie con ținutul înv ățării, în scopul surprinderii însu șirilor
semnificative ale acestora246. Este metoda cea mai des utilizat ă în cunoa șterea
manifestărilor comportamentale ale el evilor, furnizând informa ții bogate și variate. Func ția
metodei nu este în primul rând una informativ ă, ci mai accentuat ă apare cea formativ ă,
adică de introducere a elevului în cercetarea științifică, pe o cale simpl ă. 247
Aplicarea riguroas ă și eficientă a observaț iei presupune parcurgerea urm ătoarelor
etape:
 pregătirea cercet ătorului în vederea realiz ării observa ției (documentarea, selectarea
instrumentelor, tehnicilor);
 observarea propriu-zis ă;
 analiza, prelucrarea și interpretarea datelor ob ținute.

b) Metoda de evaluare oral ă este o metod ă foarte răspândită, ea fiind o form ă a
conversației prin care profesorul urm ărește volumul și calitatea cuno ștințelor dobândite de
elevi și modul de formare a deprinderilor teoretice și practice. Are ca avantaj posibilitatea
dialogului profesor-ele v, dialog în cadrul c ăruia profesorul î și dă seama mai bine de nivelul
cunoș tințelor elevilor și de modul în care gândesc ace știa, cum se pot ei exprima, cum fac
față unor situa ții problematice. Prezint ă însă și unele dezavantaje: nu pot fi puse tuturor
elevilor întreb ări cu acela și grad de dificultate, este neglijat ă parțial clas a și consumă mult
timp, timp ce lipse ște adesea profesorilor de religie deoarece, aceast ă disciplin ă dispune
doar de o or ă pe săptămână .
Este o metod ă care permite elevilor expunerea mai am ănunțită a cunoștințelor și
aceștia pot fi ajuta ți prin întreb ări suplimentare; se poate constata nu numai nivelul
cunoș tințelor elevilor ci și originalitatea și personalitatea lor. 248 În cadrul orei de religie
profesorul î și poate da seama dac ă elevul verificat prin metoda oral ă posedă cunoștințe
temeinice, sau dac ă acestea sunt simple reproduceri sau memor ări. Profesorul poate
verifica, evalua și nota răspunsurile elevilor, fie prin evaluarea în timpul discu țiilor, fie prin
evaluarea prin ascultare.

246 B. Bălan, A.Cosmovici,T. Cozma, Psihopedagogie , Ed. Polirom, Ia și, 1998, p.154.
247 C. Cuco ș, Psihopedagogie pentru exame nele de definitivare și grade didactice , Ed. Polirom, Iaș i 1998, p.154.
248 Sebastian Șebu, Monica Opri ș, Dorin Opri ș, Metodica pred ării religiei , Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000, p. 182.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

119Întrebările puse în cadrul verific ării orale trebuie:
– să fie stabilite din timp,
– să fie uniforme ca grad de dificultate,
– să fie formulate clar și precis, fără ambiguit ăți.
În cadrul cercet ării efectuate metoda de evaluare oral ă a fost aplicată eșantionului
de elevi prin întreb ări care au vizat nivelul de cuno ștințe religioase ale elevilor, cuno ștințe
privind elementele de pedagogie paulin ă.

c) Metoda analizei produselor activit ăților școlare furnizeaz ă informații despre
procesele psihice și unele trăsături de personalitate ale el evilor prin prisma obiectiv ării lor
în “produsele” activit ății: caiete de religie, portofolii, lucr ări scrise, referate.
Rezultatele școlare ale elevilor se oglindesc în diferite documente (catalogul școlar,
portofolii, carnete de note). Prin consultarea documentelor ș colare, precum planul de
învățământ, programa școlară , planificările calendaristice ob ținem, indirect, date privitoare
la acțiunea educa țională .

d) Metoda testelor are o valoare incontestabil ă în evaluarea randam entului și a
progresului școlar, ea urmând a fi combinat ă cu celelalte metode de evaluare. Testele
contribuie și la formarea capacit ății de autoevaluare a elevilor, deoarece ei sunt preveni ți
asupra punctajului care se acord ă și se pot evalua corect în cazul în care confruntarea cu
răspunsurile corecte se face imediat. 249
Testele au avantajul c ă permit verificarea întregii clase într-un timp foarte scurt,
încearcă să cuprindă ceea ce este esenț ial în întreaga materie de asimilat, determin ă la elevi
formarea unor deprinderi de înv ățare sistematic ă. Testele au în schimb dezavantajul c ă
favorizeaz ă o învăț are care apeleaz ă la detalii, la secven țe informa ționale izolate și nu
stimuleaz ă formarea unor capacit ăți de prelucrare a acestora de sintez ă sau de crea ție. 250
Testele le-am folosit pentru m ăsurarea și aprecierea nivelului de cuno ștințe atât la
începutul cercet ării cât ș i la finele acesteia. Valorificarea rezultatelor a început cu
corectarea, care a constat în atribuirea de puncte, în func ție de corectitudinea și
complexitatea fiec ărui răspuns. În final am f ăcut totalul punctelor atribuite pentru
răspunsurile corecte și am trecut la transforma rea lor în calificative școlare și note.

249 Danciu A., Metodica pred ării religiei în ș colile primare,gimnazii și licee, Ed. Anastasia, Bucureș ti, 1999, p. 128-129
250 Constantin Cuco ș, op. cit., p.187.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

120În cadrul cercet ării am aplicat o variant ă a testelor psihopedagogice – testul
docimologic, care cuprinde un set de întreb ări ( itemi ) prin care se urm ărește înregistrarea
și evaluarea randamentului școlar.
În elaborarea testelor do cimologige am parcurs urm ătoarele etape :
– stabilirea obiectivelor;
– selecția conținuturilor relevante și elaborarea itemilor;
– stabilirea baremului de notare;
– prelucrarea și interpretarea datelor colectate.
În vederea înregistr ării, analizei, prelucră rii și interpret ării corecte a informa țiilor
obținute am folosit metode statistico-matematice și de prezentare grafic ă.

IV.3. PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

IV.3.1. Etapa I. Etapa evalu ării inițiale

Obiective :
– să identifice atributele lui Dumnezeu contemplând crea țiile Sale;
– să identifice mesagerii prin care Dumnezeu î și descoper ă lumii voia Sa;
– să prezinte principalele caracteristici ale Sfintei Scripturi și ale sfintelor slujbe și
legătura dintre ele;
– să precizeze numele pildelor studiate și învățături morale transmise;
– să prezinte personalit ăți și activitatea lor misionar ă pentru întemeierea Bisericii
creștine și păstrarea ei de-a lungul veacurilor.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

121Test de evaluare ini țială

Itemul 1. Dumnezeu Se descoper ă lumii prin crea țiile Sale. Prive ște aspectele surprinse în
imaginile de mai jos și scrie în spa țiul punctat trei însu șiri ale lui Dumnezeu, dovedite prin
creație…………………………………………………………………………………….9p

……………………………. ……………………………… ……………………………
Itemul 2. Realizeaz ă, prin săgeți, coresponden ța între mesagerii lui Dumnezeu, din
coloana A, și faptele s ăvârșite de ace știa, scrise în coloana B
……………………………………………………………………………………………12 p

A primit de la Dumnezeu Tablele Legii
A vestit fecioarei Maria c ă-l va naș te pe Fiul lui
Dumnezeu Prin învăță turile, minunile și jertfa Sa, a vorbit lumii
despre Împ ărăția lui Dumnezeu
A prevenit pe regale Ahab c ă Dumnezeu va trimite o
secetă mare, din cauza închin ării la zeul Baal

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

122Itemul 3. Citește textul de mai jos și răspunde urm ătoarelor cerin țe:
„Prin rugăciune noi st ăm de vorb ă cu Dumnezeu; prin Sfânta Scriptur ă, Dumnezeu st ă de
vorbă cu noi .”
a) Scrie un sinonim pentru Sfânta Scriptur ă ……………………………………….……..2p
b) Descrie pe scurt Sfânta Scriptur ă și importan ța ei pentru noi………………………..…4p
c) Precizeaz ă numele unor rug ăciuni care se g ăsesc în Sfânta Scriptur ă și sunt rostite in
cadrul sfintelor slujbe……………………………………………………………………………………………..3p
d) Scrie numele unor sfinte slujbe cunoscute de voi………………….………………… 2p
e) Explică importan ța participării la sfintele slujbe. ……………………………………3p
f) Menționează patru materii folosite de preot în timpul sfintelor slujbe și precizeaz ă slujba
la care se folosesc acestea……….….………………………………………………… 4p

Itemul 4. Pornind de la afirma ția de mai jos, r ăspunde la urm ătoarele cerin țe:
Deseori, ca înv ățăturile Sale s ă fie mai u șor de înțeles și de reținut, Iisus Hristos le vorbea
oamenilor prin pilde.
a) Explică termenul „pild ă”……………………………………………………..………..3p
……………………………………………………………………………………………. b) Menționează Pild
ele Mântuitorului studiate anul trecut și câte o înv ățătură morală
transmisă prin fiecare pildă ………………………………………………………….12p
……………………………………………………………………………………………

Itemul 5. Cite ște textul de mai jos și răspunde urm ătoarelor cerin țe.
După învierea Sa din morț i Domnul nostru Iisus Hristos a zis Apostolilor s ăi: „Mergând,
învăț ați toate neamurile, botezându-le în numele Tat ălui și al Fiului ș i al Sfântului Duh,
învăț ându-le să păzească toate câte v-am poruncit vou ă…” (Mt. 28, 19-28)

a) Subliniaz ă îndemnul dat Apostolilor de Mântuitorul Iisus
Hristos……………………….4p b) Scrie numele Apostolului care a fost numit „ Apostolul
românilor”………………………2p c) Numeș te primul diacon ales de Apostoli pe ntru a-i ajuta în activitatea lor
misionară…………..….2p
d) Scrie numele celor doi Aposto li care au avut o moarte martiric ă și sunt sărbătoriți în
aceeași zi, pe 29 iunie……………..…………………………………………………….4p

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

123e) Precizeaz ă în ce a constat activitatea misionară a Sfin ților
Apostoli………………………4p
f) Alcătuiește un text cu titlul „Mici misionari ai lui Hristos” în care s ă vorbești despre
activități misionare ce pot fi realizate de elevi……………………..…………………….20p

Total : 90 puncte + 10 puncte din oficiu = 100 puncte
Timp de lucru : 45 minute
Prezentarea, analiza și interpretarea datelor ob ținute la testul de evaluare inițială
Punctajul acordat itemilor:
– Itemul 1: 3 situa ții x 3 puncte = 9 puncte
– Itemul 2: 4 situa ții x 3 puncte = 12 puncte
– Itemul 3: 6 situa ții – (2;4;3;2;3 și 4 puncte) = 18 puncte
– Itemul 4: 2 situa ții – (3 și 12 puncte) = 15 puncte
– Itemul 5: 5 situa ții – (4; 2; 2;4; 4 și 20 puncte) = 36 puncte.
Nota s-a calculat prin însumarea punctelor ob ținute la cei 5 itemi, ad ăugându-se 10
puncte din oficiu.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

124Tabelul analitic numărul 1 cu rezultatele elevilor
la evaluarea ini țială
TABEL IV.1
Nr.crt . Inițialele
elevilor Item 1
(9p) Item 2
(12p) Item 3
(18p) Item 4
( 15p) Item 5
(36p) Total
puncte
(T+10 p din
oficiu) Nota
1. B.G.M. 9 p 9 p 16 p 15 p 34 p 93 p 9,30
2. B.M.E. 9 p 9 p 16 p 15 p 34 p 93 p 9,30
3. C.G.C. 9 p 12 p 18 p 15 p 36 p 100 p 10,00
4. C.E.C. 6 p 12 p 14 p 12 p 30 p 84 p 8,40
5. E.I. 9 p 9 p 16 p 15 p 30 p 89 p 8,90
6. E.S.I. 9 p 12 p 18 p 15 p 36 p 100 p 10,00
7. F.T.C. 6 p 6 p 14 p 10 p 30 p 76 p 7,60
8. F.G.F. 9 p 9 p 16 p 15 p 34 p 93 p 9,30
9. H.R.V. 9 p 12 p 18 p 15 p 36 p 100 p 10,00
10. I.B.M. 3 p 6 p 12 p 7 p 30 p 68 p 6,80
11. L.A.N. 9 p 12 p 18 p 15 p 36 p 100 p 10,00
12. N.R.C. 9 p 12 p 18 p 15 p 36 p 100 p 10,00
13. N.E.R. 9 p 12 p 18 p 15 p 36 p 100 p 10,00
14. O.D.S. 6 p 6 p 14 p 10 p 30 p 76 p 7,60
15. P. M. 9 p 9 p 16 p 15 p 34 p 93 p 9,30
16. P.V.V. 9 p 12 p 14 p 15 p 36 p 86 p 8,60
17. P.M.I.V. 9 p 12 p 18 p 15 p 36 p 100 p 10,00
18. S.D.C. 9 p 12 p 18 p 15 p 34 p 98 p 9,80
19. S. G.E. 9 p 12 p 18 p 15 p 36 p 100 p 10,00
20. S.D.P. 9 p 12 p 18 p 15 p 36 p 100 p 10,00
TOTAL 165 p 207 p 328 p 279 p 680 p 1849 p 184.90
MEDIA 9.24

Din analiza rezultatelor ob ținute la testul ini țial se trag urm ătoarele concluzii:
– Media obț inută la proba ini țială de elevii e șantionului este de 9,24;

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

125 – Datele pe linii ne ofer ă informații despre situa ția fiecărui elev, atât în privin ța
cunoș tințelor posedate, cât și în privin ța lacunelor acestuia;
– Datele pe coloane ne oferă informații despre punctele realizate de e șantionul de
elevi la fiecare item astfel:
La itemul 1 s-au obț inut 165 puncte din num ărul maxim de 180 puncte ( 9 puncte x
20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în propor ție de 91,66%.
TABEL IV.2
Rezultate obținute la
itemul 1 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
9 16 80
6 3 15
3 1 5
0 0 0
TOTAL 20 100

Din tabelul de mai sus, putem observa faptul c ă mai mult de jum ătate din elevii
eșantionului studiat (80 %) identific ă cele trei atribute (însu șiri) ale lui Dumnezeu
contemplând crea țiile sale, 15% din elevi au identificat doar dou ă atribute și 1 elev nu a
recunoscut decât un singur atribut (5 %).
La itemul 2 s-au obț inut 207 puncte din num ărul maxim de 240 puncte ( 12 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 86,25%.
TABEL IV.3
Rezultate obținute la
itemul 2 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
12 12 60
9 5 25
6 3 15
3 0 0
0 0 0
TOTAL 20 100

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

126Putem observa faptul c ă 12 elevi din e șantionului studiat (60 %) au f ăcut corela ția
corectă între mesagerii lui Dumnezeu și faptele s ăvârșite de ace știa, 25% din elevi au
realizat un num ăr mai mic de corela ții, iar 3 elevi nu au f ăcut decât dou ă corelaț ii (15 %).
La itemul 3 s-au obț inut 328 puncte din num ărul maxim de 360 puncte ( 18 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 86,25%.
TABEL IV.4
Rezultate obținute la
itemul 3 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
18 10 50
16 5 25
14 4 20
12 1 5
0 0 0
TOTAL 20 100

Se observ ă faptul că 10 elevi din e șantionului studiat (50 %), au știut care sunt
sinonimele Sfintei Scripturi, au descris pe scurt Sf. Scriptur ă și importan ța 25% din elevi
au realizat un num ăr mai mic de corela ții, 4 (20 %) elevi au explicat importan ța
participării la sfintele slujbe și au scris numele slujbelor cunos cute de ei. Rezultatele sunt
ceva mai slabe la acest item fa ță de ceilalți itemi.
La itemul 4 s-au obț inut 279 puncte din num ărul maxim de 300 puncte ( 15 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 93%.
TABEL IV.5
Rezultate obținute la
itemul 4 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
15 16 80
12 1 25
10 2 10
7 1 5
0 0 0
TOTAL 20 100

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

127Din tabelul de mai sus, putem observa faptul c ă 16 elevi din eș antionului studiat (80
%) au ră spuns corect la ambele cerinț e, 1 elev 5% a ră spuns corect doar la punctul b , 2
elevi 10% au explicat termenul „ pildă”, dar nu au men ționat toate pildele studiate.
La itemul 5 s-au obț inut 680 puncte din num ărul maxim de 720 puncte ( 36 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 94,44%.
TABEL IV.6
Rezultate obținute la
itemul 5 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
36 10 50
34 5 25
30 5 25
0 0 0
TOTAL 20 100

Din tabelul de mai sus, putem observa faptul c ă 10 elevi 50% din e șantionului
studiat au r ăspuns corect la toate cerin țele, 5 elevi nu au știut cum s-a numit primul diacon
ales de Sf. Apostoli, un num ăr de 5 elevi 25%, nu au precizat în ce a constat activitatea
misionară a Sfinților Apostoli.

Tabelul sintetic numărul 1cu rezultatele elevilor
la evaluarea ini țială
TABEL IV.7
Note Frecvență
între 10 – 9 14
între 8 – 7 5
între 6 – 5 1
între 4 – 1 –

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

128Fig. IV.1 Histograma num ărul 1 a rezultatelor la
evaluarea ini țială
14
5
1
0
02468101214
între 10 – 9 între 8 – 7 între 6 – 5 între 4 – 1Frecvență

Fig. IV.2 Poligonul de frecven ță numărul 1 al rezultatelor la
evaluarea ini țială

Frecvență
0246810121416
între 10 – 9 între 8 – 7 între 6 – 5 între 4 – 1 între 10 – 9
între 8 – 7
între 6 – 5
între 4 – 1

Pe baza datelor din tabelul sintetic num ărul 1 cu rezultatele la testul ini țial s-a
întocmit diagrama areolar ă care red ă procentul de elevi corespunz ător notelor ob ținute.
Astfel, din totalul de 20 de elevi care compun e șantionul studiat:
– 14 elevi au ob ținut note între 10 – 9 (9 elevi având nota 10 și 5 elevi având nota 9) -70%

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

129- 5 elevi au ob ținut note între 8 – 7 (3 elevi având nota 8 și 2 elevi având nota 7) – 25%
– 1 elev au ob ținut note între 6 – 5 (1 elev având nota 6 ) – 5%
– 0 elevi au ob ținut note între 4 – 1 – 0%

Fig. IV.3 Diagrama areolară num ărul 1 a rezultatelor la evaluarea ini țială

Procent
70%25%5% 0
între 10 – 9
între 8 – 7
între 6 – 5
între 4 – 1

Conform tabelului analitic num ărul 1 s-au realizat 1849 de puncte din maximul
posibil de realizat de 2000 de puncte (un pr ocent de 92,45%). Punctele nerealizate (151)
sunt în propor ție de 7,55%. Reprezentarea grafic ă a acestor valori se realizeaz ă prin
intermediul unei diagrame procentuale.

Fig. IV.4 Diagrama procentual ă numărul 1 a rezultatelor la evaluarea ini țială

92,45%7,55%puncte realizate puncte nerealizate

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

130
IV.3.2. Etapa a II-a. Etapa evalu ării formative-ameliorative

După fiecare lec ție, în care s-au predat pe rând cuno ștințele religioase privind unele
elemente de pedagogie paulin ă, s-au explicat o serie de test ări formative de cuno ștințe, atât
orale cât ș i scrise. Exerci țiile propuse spre rezolvare au fo st variate vizând o gradare în
dificultate și ținându-se cont de nivelul ini țial de dezvoltare constatat în faza ini țială.
Conținuturile vizate în verificarea cuno ștințelor au cuprins noț iuni despre
elementele de pedagogie. Dup ă predarea primelor dou ă capitole s-a efectuat testul formativ
– ameliorativ num ărul 1, iar dup ă predarea urm ătoarelor dou ă capitole s-a aplicat testul
formativ – ameliorativ nr.2.

Testul formativ num ărul 1
Obiective :
– să precizeze elemente caract eristice sfintelor taine;
– să manifeste dorin ța de a cultiva valorile superioare ale personalit ății morale : virtu țile
creștine;
– să înțeleagă că prin practicarea virtu ților se ajunge la mântuire
– să conș tien tizeze faptul c ă păcatul reprezint ă încălcarea voii lui Dumnezeu

Itemul 1. Completeaz ă tabelul de mai jos:
Efectele Sfintei Taine
Sfânta Tain ă a Botezului ___________________________________ ___________________________________
Sfânta Tain ă a Mirungerii ___________________________________ ___________________________________
Sfânta Tain ă a Spovedaniei ___________________________________ ___________________________________
Sfânta Tain ă a Împărt ășaniei ___________________________________ ___________________________________

4 x 5p = 20 puncte

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

131Itemul 2. Urmând învăță tura Mântuitorului Hristos privind datoria de a ne iubi aproapele
nostru, solu ționați creștinește următoarele cazuri:
a) Colegul de clas ă ce lipsește uneori c ă nu are cu ce se înc ălța.
b) Bătrânul care cer șește la colț ul străzii pentru c ă nu are ce mânca.
c) Un bolnav singur, nevizitat de rude, întâlnit în tr-un spital.
3 x 10 p = 30 puncte

Itemul 3. Încercuie ște enunțurile care exprim ă cele mai bune mijloace folosite de p ărinți
pentru a-și educa cre știnește copiii:
a) Îi învață cuvântul lui Dumnezeu;
b) Le cer consecvent, cu asprime, s ă-și îndeplineasc ă datoriile;
c) Le oferă un model de adev ărată viață creștină;
d) Se implic ă foarte pu țin în for marea duhovniceasc ă a copiilor;
e) Nu îi îndeamn ă să meargă la biseric ă;
5 x 2p = 10 puncte
Itemul 4. Completeaz ă enunțurile de mai jos cu informaț ia corectă:

 Părinții au datoria de a-i ajuta pe copii s ă-L cunoască pe ………………………, s ă
devină………………………..ai Bisericii
 Să fie …………………………..,milostivi,……………, să le asigure bunurile
materiale necesare: hran ă, …………., ………….; s ă-i învețe să fie
…………………,…………………  Copii au datoria de a ……………de p ărinți, de a-i………………….ș i de a-i
……………………………… .
3 x 10p = 30 puncte
Total : 90 puncte + 10 puncte din oficiu = 100 puncte
Timp de lucru : 45 minute

Prezentarea, analiza și interpretarea datelor ob ținute la testul formativ numărul 1
Punctajul acordat itemilor :
– itemul 1: 4 situa ții x 5 puncte = 20 puncte;
– itemul 2 : 3 situa ții x 10 puncte = 30 puncte;
– itemul 3 : 5 situa ții x 2 puncte = 10 puncte;

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

132- itemul 4 : 3 situa ții x 10 puncte = 30 puncte.
Nota s-a calculat prin însumarea punctelor ob ținute la cei 4 itemi, ad ăugându-se
zece puncte din oficiu.

Tabel analitic nr. 2 cu rezultatele elevilor la testul formativ nr.1
TABEL IV. 8
Nr.crt . Inițialele
elevilor Item 1
(20p) Item 2
(30p) Item 3
(10p) Item 4
( 30p) Total puncte
(T+10 p din
oficiu) Nota
1. B.G.M. 20p 30p 10p 20p 90p 9,00
2. B.M.E. 20p 20p 10p 30p 90p 9,00
3. C.G.C. 20p 30p 10p 30p 100p 10,00
4. C.E.C. 20p 30p 8p 30p 98p 9,80
5. E.I. 20p 20p 10p 30p 90p 9,00
6. E.S.I. 20p 30p 10p 30p 100p 10,00
7. F.T.C. 15p 20p 10p 30p 85p 8,50
8. F.G.F. 20p 30p 10p 30p 100p 10,00
9. H.R.V. 20p 30p 10p 30p 100p 10,00
10. I.B.M. 15p 20p 8p 30p 83p 8,30
11. L.A.N. 20p 30p 10p 30p 100p 10,00
12. N.R.C. 20p 30p 10p 30p 100p 10,00
13. N.E.R. 20p 30p 10p 30p 100p 10,00
14. O.D.S. 15p 20p 10p 30p 85p 8,50
15. P. M. 20p 20p 10p 30p 90p 9,00
16. P.V.V. 20p 30p 10p 20p 90p 9,00
17. P.M.I.V. 20p 30p 10p 20p 90p 9,00
18. S.D.C. 20p 30p 10p 20p 90p 9,00
19. S. G.E. 20p 30p 10p 20p 90p 9,00
20. S.D.P. 20p 30p 10p 20p 90p 9,00
TOTAL 385 p 540 p 196 p 540 p 1861 p 186.10
MEDIA 9.30

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

133Din analiza rezultatelor ob ținute la testul formativ num ărul 1 se trag urm ătoarele
concluzii:
– media ob ținută de către elevii e șantionului este de 9,30;
– datele pe linii ne ofer ă informa ții despre situaț ia fiecărui elev, atât în privin ța
cunoș tințelor posedate, cât și în privin ța lacunelor acestuia;
– datele pe coloane ne ofer ă informații despre punctele realizate de e șantionul de elevi la
fiecare item, astfel :
La itemul 1 s-a obținut 385 puncte din num ărul maxim de 400 de puncte ( 20
puncte x 20 elevi ). Punctele realiz ate la acest item sunt în propor ție de 96,25%.
TABEL IV.9
Rezultate obținute la
itemul 1 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
20 17 85
15 3 5
0 0 0
TOTAL 20 100

Din tabelul de mai sus, putem observa faptul c ă mai mult de jum ătate din elevii
eșantionului studiat (85 %) știu care sunt efectele sfintelo r taine, doar 3 elevi (5%) au
întâmpinat unele dificult ăți.
La itemul 2 s-au obț inut 540 puncte din num ărul maxim de 600 puncte ( 30 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 90,00%.
TABEL IV.10
Rezultate obținute la
itemul 2 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
30 14 70
20 6 30
10 0 0
0 0 0
TOTAL 20 100

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

134Putem observ ă faptul că 14 elevi din e șantionului studiat (70 %) au g ăsit unele
soluții creștine cazurilor puse în dezbatere , un num ăr de 6 elevi (30%) au g ăsit soluții doar
pentru două cazuri.
La itemul 3 s-au obț inut 196 puncte din num ărul maxim de 200 puncte ( 10 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 98,00%.
TABEL IV.11
Rezultate obținute la
itemul 3 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
10 18 90
8 2 20
6 0 0
0 0 0
TOTAL 20 100
Din totalul de elevi chestiona ți 90% au reu șit să răspundă corect și au încercuit
corespunz ător enunțurile care exprim ă cele mai bune mijloace folosite de p ărinți pentru a-
și educa cre știnește copiii, iar doi elevi (20%) au dat doar patru r ăspunsuri corecte.
La itemul 4 s-au obț inut 540 puncte din num ărul maxim de 600 puncte ( 30 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 90%.
TABEL IV.12
Rezultate obținute la
itemul 4 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
30 14 70
20 6 30
10 0 0
0 0 0
TOTAL 20 100

Din tabelul de mai sus, putem observa faptul c ă 14 elevi din eș antionului studiat (70
%) au găsit cuvintele potrivite pentru a completa corect propozi țiile, iar un num ăr de 6
elevi au avut unele lacune.
Față de testul ini țial se constat ă un progres. Rezultatele ob ținute indic ă faptul că
elevii chestiona ți au întâmpinat mici dificult ăți la itemul 2, aici au avut de g ăsit unele
soluții creș tine pentru diferite cazuri.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

135Ca și în cazul testului ini țial, consemn ăm faptul că toți elevii din e șantionul studiat
au răspuns la un anumit num ăr de întreb ări, nici unul nu a înregistrat 0 puncte.

Tabelul sintetic numărul 2 cu rezultatele elevilor la testul formativ nr. 1
TABEL IV.13
Note Frecvență
între 10 – 9 17
între 8 – 7 3
între 6 – 5 –
între 4 – 1 –

Fig. IV.5 Histograma num ărul 2 a rezultatelor la testul formativ nr. 1

17
3
0 0
024681012141618
între 10 – 9 între 8 – 7 între 6 – 5 între 4 – 1Frecvență
între 10 – 9
între 8 – 7
între 6 – 5
între 4 – 1

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

136Fig.IV.6 Poligonul de frecven ță numărul 2 al rezultatelor la testul formativ nr. 1

Frecven ță
024681012141618
între 10 – 9 între 8 – 7 între 6 – 5 între 4 – 1 între 10 – 9
între 8 – 7
între 6 – 5
între 4 – 1

Pe baza datelor din tabelul sintetic num ărul 2 cu rezultatele la testul formativ nr.1 s-
a întocmit diagrama areolar ă care redă procentul de elevi corespunz ător notelor ob ținute.
Astfel, din totalul de 20 de elevi care compun e șantionul studiat:
– 17 elevi au ob ținut note între 10 – 9(7elevi având nota 10 și 10 elevi având nota 9) -85%
– 3 elevi au ob ținut note între 8 – 7 (3 el evi având nota 8) – 15%
– 0 elevi au ob ținut note între 6 – 5 – 0%
– 0 elevi au ob ținut note între 4 – 1 – 0%

Fig.IV.7 Diagrama areolară num ărul 2 a rezultatelor la testul formativ nr. 1

Procent
85%15%0
0
între 10 – 9
între 8 – 7
între 6 – 5
între 4 – 1

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

137 Conform tabelului analitic num ărul 2 s-au realizat 1861 de puncte din maximul
posibil de realizat de 2000 de puncte (un pr ocent de 93,05%). Punctele nerealizate (139)
sunt în propor ție de 6,95%. Reprezentarea grafic ă a acestor valori se realizeaz ă prin
intermediul unei diagrame procentuale.

Fig. IV.8 Diagrama procentual ă numărul 2 a rezultatelor la testul formativ nr. 1

93,05%6,95%puncte realizate puncte nerealizate

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

138Testul formativ num ărul 2

Obiective :
– să exprime prin r ăspunsurile lor con știentizarea respectului față de cele sfinte
– să prezentarea principalelor evenimen te din istoria Bisericii primare
– să aplice înv ățăturile creștine

Itemul 1. Completa ți spațiile libere din urm ătorul tabel:

DATA SĂRBĂTOAREA
8 septembrie
Sfin ții Împ . Constantin și Elena
14 octombrie
Na șterea Domnului
8 noiembrie
Sf. Mucenic Gheorghe
25 martie
Sf. Apostoli Petru si Pavel
6 ianuarie
Sf. Ierarh Nicolae
10 x 2p =20 puncte
Itemul 2. Menționează următoarele aspecte referitoare la Întemeierea Bisericii Cre știne
a) Momentul întemeierii Bisericii Cre știne ______________________________________
b) Locul__________________________________________________________________
c) Perioada________________________________________________________________ d) Numele Apostolului care i-a botezat pe primii creștini______________________________
e) Num ărul aproximativ al primilor membrii ai Bisericii din ziua
Cincizecimii_____________ 5 x 6p = 30 puncte

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

139Itemul 3. Cum te por ți în biseric ă? Scrieți în dreptul fiec ărei afirma ții dacă este adev ărată
(A) sau fals ă (F).
 Mă închin la icoane.
 Merg la biseric ă doar când am un necaz.
 Mă rog pentru mine și pentru al ți oameni.
 Stau de vorb ă cu prietenul/prietena meu/mea.
 Îmi fac semnul Sfintei Cruci.
 Mă plimb dintr-un loc în altul.
 Privesc în jurul meu s ă văd cum sunt îmbr ăcați oamenii.
 Ascult cu aten ție slujba.
8 x 5p = 40 puncte
Total : 90 puncte + 10 puncte din oficiu = 100 puncte
Timp de lucru : 45 minute

Prezentarea, analiza și interpretarea datelor ob ținute la testul formativ numărul 2

Punctajul acordat itemilor :
– itemul 1: 10 situa ții x 2 puncte = 20 puncte;
– itemul 2 : 5 situa ții x 6 puncte = 30 puncte;
– itemul 3 : 8 situa ții x 5 puncte = 40 puncte;
Nota s-a calculat prin însumarea punctelor ob ținute la ce i 3 itemi, ad ăugându-se
zece puncte din oficiu.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

140Tabel analitic nr. 3 cu rezultatele elevilor la testul formativ nr.2
TABEL IV.14
Nr. crt . Inițialele
elevilor Item 1
(20p) Item 2
(30p) Item 3
(40p) Total puncte
(T+10 p din
oficiu) Nota
1. B.G.M. 20 p 30p 30p 90p 9,00
2. B.M.E. 20p 24p 40p 94p 9,40
3. C.G.C. 20p 30p 40p 100p 10,00
4. C.E.C. 18p 30p 40p 98p 9,80
5. E.I. 20p 24p 40p 94p 9,40
6. E.S.I. 20p 30p 40p 100p 10,00
7. F.T.C. 18p 24p 35p 87p 8,70
8. F.G.F. 20p 30p 40p 100p 10,00
9. H.R.V. 20p 30p 40p 100p 10,00
10. I.B.M. 18p 18p 40p 86p 8,60
11. L.A.N. 20p 30p 40p 100p 10,00
12. N.R.C. 20p 30p 40p 100p 10,00
13. N.E.R. 18p 30p 40p 98p 9,80
14. O.D.S. 16p 24p 35p 85p 8,50
15. P. M. 20p 24p 40p 94p 9,40
16. P.V.V. 20p 30p 30p 90p 9,00
17. P.M.I.V. 20p 30p 30p 90p 9,00
18. S.D.C. 20p 24p 40p 94p 9,40
19. S. G.E. 20p 24p 40p 94p 9,40
20. S.D.P. 20p 30p 30p 90p 9,00
TOTAL 388 p 546 p 750 p 1884 p 188.40
MEDIA 9.42

Din analiza rezultatelor ob ținute la testul formativ num ărul 2 se trag urm ătoarele
concluzii:
– media ob ținută de către elevii e șantionului este de 9,42;
– datele pe linii ne ofer ă informa ții despre situaț ia fiecărui elev, atât în privin ța
cunoș tințelor posedate, cât și în privin ța lacunelor acestuia;

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

141- datele pe coloane ne ofer ă informații despre punctele realizate de e șantionul de elevi la
fiecare item, astfel :
La itemul 1 s-a obținut 388 puncte din num ărul maxim de 400 de puncte ( 20
puncte x 20 elevi ). Punctele realiz ate la acest item sunt în propor ție de 97,00%.
TABEL IV.15
Rezultate obținute la
itemul 1 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
20 15 75
18 4 20
16 1 5
0 0 0
TOTAL 20 100

Datele tabelul de mai sus indic ă faptul că mai mult de jum ătate din elevii
eșantionului studiat au completat spa țiile și mai puțin de jum ătate au mici lacune.

La itemul 2 s-au obț inut 546 puncte din num ărul maxim de 600 puncte ( 30 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 91,00%.
TABEL IV.16
Rezultate obținute la
itemul 2 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
30 12 60
24 7 35
18 1 5
TOTAL 20 100

Din totalul de elevi chestiona ți 60% au reu șit să menționeze aspectele referitoare la
întemeierea Bisericii Cre știne, restul înregistrâ nd mici lacune în aceast ă privință. Toți
elevii au rezolvat corect cel pu țin jumătate din exerci țiul dat.
La itemul 3 s-au obț inut 750 puncte din num ărul maxim de 800 puncte ( 40 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 93,75%.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

142TABEL IV.17
Rezultate obținute la
itemul 3 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
40 14 70
35 2 10
30 4 20
0 0 0
TOTAL 20 100

Din totalul de elevi chestiona ți 70% au r ăspuns corect ș i sincer cu Adev ărat sau
Fals la afirmațiile ce privesc modul de comportare în Biseric ă.
Este demn de consemnat faptul c ă toți elevii din e șantionul studiat au r ăspuns la cel
puțin jumătate din întreb ările fiecărui item.

Tabelul sintetic numărul 3 cu rezultatele elevilor la testul formativ nr. 2
TABEL IV.18

Note Frecvență
între 10 – 9 17
între 8 – 7 3
între 6 – 5 –
între 4 – 1 –

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

143
Fig. IV.9 Histograma num ărul 3 a rezultatelor la testul formativ nr. 2

17
3
0 0
024681012141618
între 10 – 9 între 8 – 7 între 6 – 5 între 4 – 1Frecvență
între 10 – 9
între 8 – 7
între 6 – 5
între 4 – 1

Fig. IV.10 Poligonul de frecven ță numărul 3 al rezultatelor la testul formativ nr. 2

Frecvență
024681012141618
între 10 – 9 între 8 – 7 între 6 – 5 între 4 – 1 între 10 – 9
între 8 – 7
între 6 – 5
între 4 – 1

Pe baza datelor din tabelul sintetic num ărul 3 cu rezultatele la testul formativ nr.2
s-a întocmit diagrama areolar ă care redă procentul de elevi corespunz ător notelor ob ținute.
Astfel, din totalul de 20 de elevi care compun e șantionul studiat:
– 17 elevi au ob ținut note între 10 – 9(6elevi având nota 10 și 11 elevi având nota 9) -85%

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

144- 3 elevi au ob ținut note între 8 – 7 (3 el evi având nota 8) – 15%
– 0 elevi au ob ținut note între 6 – 5 – 0%
– 0 elevi au ob ținut note între 4 – 1 – 0%

Fig. IV.11 Diagrama areolară num ărul 3 a rezultatelor la testul formativ nr. 2

Procent
85%15%0
0
între 10 – 9
între 8 – 7
între 6 – 5
între 4 – 1

Conform tabelului analitic num ărul 3 s-au realizat 1884 de puncte din maximul
posibil de realizat de 2000 de puncte (un pr ocent de 94,20%). Punctele nerealizate (116)
sunt în propor ție de 5,80%. Reprezentarea grafic ă a acestor valori se realizeaz ă prin
intermediul unei diagrame procentuale.

Fig. IV.12 Diagrama procentual ă numărul 3 a rezultatelor la testul formativ nr. 2

94,20%5,80%puncte realizate puncte nerealizate

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

145IV.3.3. Etapa a III-a. Etapa evalu ării finale

În etapa evalu ării finale s-a realizat o testare a tuturor cuno ștințelor religioase
predate, conform programei școlare, în timpul anului și necesare însu șirii noțiunilor
referitoare la pedagogia cre ștină.
Testul de evaluare final ă
Obiective:
– să precizeze care sunt s ărbătorile creștine și unele aspecte religioase legate de aceste zile;
– să identifice virtu ți / păcate și căi de dobândire / biruire a acestora ;
– să cultive respectul fa ță de tot ce este sfânt sau consacrat lui Dumnezeu;
– să cultive toleran ța și iubirea cre ștină față de semenii de alte credin țe și orientări
religioase;
Itemul 1. Completa ți „Ciorchinele” S ărbătorilor creș tine
cu răspunsurile corecte

6 x 5p = 30 pu ncte

Sărbătoarea
săptămânală
a creștinilor
Sărbătorile
creștine
Sărbători
închinate unor
evenimete din
istoria
mântuirii În cinstea
Maicii
Domnului În cinstea
Sfinților
În cinstea
Sfintei CruciÎn cinstea
Sfinților
îngeri

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

146Itemul 2. Citatele si-au pierdut cuvintele. G ăsește-le locul potrivit .
“Trăind în……………….……..,suntem ai lui ……………..……………… .”
Dumnezeu , virtute
“ Dumnezeu st ă …………….celor…………….iar celor…..….……..le d ă ……………. .”
mândri , împotriva, har, smeri ți
“ Cel care nu se ………….zace în împ ărăția materiei, nu este scris în cartea vie ții din
……………..ș i nu are loc în împ ărăția lui ……………….. .”
Ceruri, roag ă , Dumnezeu
3 x 5p = 15 puncte

Itemul 3. Pornind de la citatele biblice de mai jos, alc ătuiește portretul unui bun cre știn:
acasă, la școală , în biserică , în societate
 „Învăț ați-vă de la Mine, c ă sunt blând și smerit cu inima.”
 „Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.”
 „În lume necazuri ve ți avea, dar îndr ăzniți, Eu am biruit lumea.”
 Cel ce rămâne în Mine, chiar dac ă va muri, va fi viu.”
4 x 5p = 20 puncte
Itemul 4. Priviți în jurul vostru!
Uneori nu d ăm atenție oamenilor din jur care au nevoie de dragostea și grija
noastră. Citiț i textul din lentila stâng ă a fiecărei perechi de ochelari și apoi scrie ți cum
interveniți, pe lentila din dreapta.

Colegul tău de
bancă este bolnav.
El stă acasă de-o
săptămână _____________
_____________
_______ Vecinul tău este în
vârstă. Îi este f.
greu să ducă
găleata cu ap ă. _____________
_____________
_______

Astăzi d-na dirigint ă
ni l-a prezentat pe
Victor, noul nostrum
coleg. Este foarte
timid. _____________
_____________
_______
Deși bolnav,
Cristian a fost
acuzat de prietenul
său că i-ar fi luat
stiloul _____________
_____________
_______

În parc vede ți o
mamă cu un copil
mic în bra țe. Băiatul
ei de 5 ani se bate
alături cu un alt
copil _____________
_____________
_______

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

147 5 x 5p = 25 puncte

Total : 90 puncte + 10 puncte din oficiu = 100 puncte
Timp de lucru : 45 minute

Prezentarea, analiza și interpretarea datelor ob ținute la testul final
Punctajul acordat itemilor :
Itemul 1: 6 situa ții x 5 puncte = 30 puncte;
Itemul 2 : 3 situa ții x 5 puncte = 15 puncte;
Itemul 3 : 4 situa ții x 5 puncte = 20 puncte;
Itemul 4 : 5 situa ții x 5 puncte = 25 puncte;

Nota s-a calculat prin însumarea punctelor ob ținute la cei 4 itemi, ad ăugându-se
zece puncte din oficiu.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

148Tabel analitic nr. 4 cu rezultate le elevilor la testul final
TABEL IV.19

Nr.crt . Inițialele
elevilor Item 1
(30p) Item 2
(15p) Item 3
(20p) Item 4
( 25p) Total puncte
(T+10 p din
oficiu) Nota
1. B.G.M. 25p 15p 20p 20p 90p 9,00
2. B.M.E. 25p 15p 20p 25p 95p 9,50
3. C.G.C. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
4. C.E.C. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
5. E.I. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
6. E.S.I. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
7. F.T.C. 25p 15p 20p 20p 90p 9,00
8. F.G.F. 20p 15p 20p 25p 90p 9,00
9. H.R.V. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
10. I.B.M. 30p 10p 20p 25p 95p 9,50
11. L.A.N. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
12. N.R.C. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
13. N.E.R. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
14. O.D.S. 20p 15p 20p 20p 85p 8,50
15. P. M. 25p 15p 20p 25p 95p 9,50
16. P.V.V. 20p 10p 20p 25p 85p 8,50
17. P.M.I.V. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
18. S.D.C. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
19. S. G.E. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
20. S.D.P. 30p 15p 20p 25p 100p 10,00
TOTAL 550p 290p 400p 485p 1925p 192,5
MEDIA 9,62

Din analiza rezultatelor ob ținute la testul final se desprind urm ătoarele concluzii:
– Media ob ținută la proba final ă este de 9,62 ;
– Datele pe linii ne ofer ă informa ții despre situa ția fiecărui elev, atât în privin ța
cunoș tințelor dobândite, cât și în privin ța lacunelor acestuia;

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

149- Datele pe coloane ne ofer ă informaț ii despre punctele realizate de e șantionul de elevi la
fiecare item, astfel:

La itemul 1 s-au obținut 550 puncte din num ărul maxim de 600 puncte ( 30
puncte x 20 elevi ). Punctele realiz ate la acest item sunt în propor ție de 91,66 %.
TABEL IV.20
Rezultate obținute la
itemul 1 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
30 13 65
25 4 20
20 3 15
0 0 0
TOTAL 20 100

Din tabelul de mai sus, putem observa faptul c ă 13 elevii e șantionului studiat (65%)
cunosc să rbătorile religioase de peste an, doar 4 elevi (20%) au întâmpinat unele dificult ăți,
iar 3 elevi au r ăspuns doar la patru cerin țe.
La itemul 2 s-au obț inut 290 puncte din num ărul maxim de 300 puncte ( 15 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 96,66%.
TABEL IV.21
Rezultate obținute la
itemul 2 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
15 18 90
10 2 10
0 0 0
TOTAL 20 100

Putem observa faptul c ă 18 elevi din e șantionului studia t (90 %) au a șezat corect
cuvintele , un num ăr de 2 elevi (10%) au întâmpinat unele dificult ăți.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

150La itemul 3 s-au obț inut 400 puncte din num ărul maxim de 400 puncte ( 20 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 100,00%.
TABEL IV.22
Rezultate obținute la
itemul 3 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
20 20 100
15 0 0
0 0 0
TOTAL 20 100
La acest item s-au inregistrat cele mai bune rezultate, to ți elevii 20 ( 100%) au
rezolvat cerin țele, reușind să alcătuiască portretul unui bun cre știn.

La itemul 4 s-au obț inut 480 puncte din num ărul maxim de 500 puncte ( 25 puncte
x 20 elevi). Punctele realizate la acest item sunt în proporț ie de 96%.
TABEL IV.23
Rezultate obținute la
itemul 4 (puncte) Număr de elevi Procentaj %
25 17 85
20 3 15
0 0 0
TOTAL 20 100

Din tabelul de mai sus, putem observa faptul c ă 17 elevi din eș antionului studiat (85
%) au completat corect lentil ele ochelarilor, doar 15% dint re ei nu au rezolvat o cerin ță.
Față de testul ini țial se constat ă un progres. Rezultatele ob ținute indic ă faptul că
elevii chestiona ți au întâmpinat mici dificult ăți la itemul 1, aici au avut de completat
ciorchinele cu s ărbători închinate sfin ților, Maicii Domnului, sfintei Cruci, sfin ților îngeri
și Mântuitorului Iisus. .
Ca și în cazul testului ini țial, consemn ăm faptul că toți elevii din e șantionul studiat
au răspuns la un anumit num ăr de întreb ări, nici unul nu a înregistrat 0 puncte.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

151

Tabelul sintetic numărul 4 cu rezultatele elevilor la testul final
TABEL IV.24

Note
Frecvență

între 10 – 9
18

între 8 – 7
2

între 6 – 5
–

între 4 – 1
–

Fig. IV.14 Histograma num ărul 4 a rezultatelor la testul final

Frecvență
18
2
0 0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 între 10 – 9între 8 – 7între 6 – 5între 4 – 1
Frecvență

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

152Fig. IV.15 Poligonul de frecven ță numărul 4 al rezultatelor la testul final

Frecvență
18
20 0 02468101214161820
între 10 – 9 între 8 – 7 între 6 – 5 între 4 – 1Frecvență

Pe baza datelor di n tabelul sintetic num ărul 4 cu rezultatele la testul final s-a
întocmit diagrama areolar ă care red ă procentul de elevi corespunz ător notelor ob ținute.
Astfel, din totalul de 20 de elevi care compun e șantionul studiat:
– 18 elevi au ob ținut note între 10 – 9(12elevi având nota 10 și 6elevi având nota 9)- 90%
– 2 elevi au ob ținut note între 8 – 7 (2 el evi având nota 8) – 10%
– 0 elevi au ob ținut note între 6 – 5 – 0%
– 0 elevi au ob ținut note între 4 – 1 – 0%

Fig. IV.15 Diagrama areolară num ărul 4 a rezultatelor la testul final

Procent
90%10%0 0
între 10 – 9 între 8 – 7 între 6 – 5 între 4 – 1

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

153
Conform tabelului analitic num ărul 4 s-au realizat 1925 de puncte din maximul
posibil de realizat de 2000 de puncte (un proc ent de 96,25%). Puncte le nerealizate (75)
sunt în propor ție de 3,75%. Reprezentarea grafic ă a acestor valori se realizeaz ă prin
intermediul unei diagrame procentuale.

Fig. IV.16 Diagrama procentual ă numărul 4 a rezultatelor la testul final

96,25%3,75%
puncte realizate
puncte nerealizate

Analiza rezultatelor și a performan țelor școlare
Pe baza datelor culese se pot compara rezultatele ob ținute de e șantionul de elevi la
cele 4 teste.
TABEL IV.25

Testul Media
Testul ini țial
9,24
Testul formativ num ărul 1
9,30
Testul formativ num ărul 2
9,42
Testul final
9,62

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

154Fig. IV.17 Histograma num ărul 5 a rezultatelor ob ținute la cele 4 teste

024681012141618
testul initial test
formativ nr.
1test
formativ nr.
2testul final între 10 – 9
între 8 – 7
între 6 – 5
între 4 – 1

Fig. IV.18 Poligonul de frecven ță nr.5 al rezultatelor ob ținute la cele patru teste

14
5
1
017
317
318
2
02468101214161820
între 10 – 9 între 8 – 7 între 6 – 5 între 4 – 1testul initial test formativ nr. 1 test formativ nr. 2 testul final

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

155Diagramele areolare ale rezultatelor la testul ini țial și final

Fig. IV.19 TESTUL INI ȚIAL

Procent
70%25%5% 0
între 10 – 9
între 8 – 7
între 6 – 5
între 4 – 1

Fig. IV.20 TESTUL FINAL

Procent
90%10%0 0
între 10 – 9 între 8 – 7 între 6 – 5 între 4 – 1

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

156
Diagramele procentuale ale rezultatelor la testul ini țial și final

Fig. IV.21 TESTUL INI ȚIAL

92,45%7,55%puncte realizate puncte nerealizate

Fig. IV.22 TESTUL FINAL

96,25%3,75%
puncte realizate
puncte nerealizate

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

157
IV.4. Constat ări

– media aritmetic ă a notelor elevilor care formeaz ă eșantionul cercetat cre ște de la o
probă la alta, ini țial fiind de 9,24 și urcând pân ă la 9,62;

– urmărind histograma num ărul 5 ș i poligonul de frecven ță numărul 5 constat ăm o
creștere, de la un test la altul, a num ărului de elevi care au ob ținut note de 10 și de 9 , o
scădere a num ărului de elevi care au ob ținut note de 8 ș i 7 și o scădere a num ărului de elevi
care au ob ținut note de 6 și de 5, la ultimul test el ajungând la zero;

– din analiza diagramelor areolare se constat ă creș terea procentual ă a notelor de 10
și de 9 de la 70% la 90%, sc ăderea procentual ă a notelor de 6 și de 7 de la 5% pân ă la
valoarea zero în testul final, fapt ce demonstreaz ă progresul în însu șirea noțiunilor predate,
înregistrat de e șantionul de elevi studiat, în urma test ărilor formative scrise și orale;

– din diagramele procentuale se observ ă acel ași salt calitativ prin cre șterea
procentual ă a numărului de puncte realizate, de la 92,45% la testul ini țial, la 96,25% la
testul final.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

158
CONCLUZII

Educaț ia religioas ă este una dintre laturile educa ției, alături de educa ția intelectual ă,
educaț ia fizică, educația civică, educaț ia estetic ă etc. Toate împreun ă contribuie la
realizarea idealului educa țional.
Educaț ia religioas ă este un complex de ac țiuni prin care se urm ărește, metodic și
sistematic, creș terea moral-spiritual ă a individului, prin implementarea în via ța și
activitatea lui, a valorilor morale, spirituale și religioase, în vederea dezvolt ării armonioase
a ființei umane și a vieții acesteia, atât pentru sine, cât și pentru societatea și Biserica de
care aparț ine. Ea contribuie al ături de celelalte forme de educa ție la formarea individului
pentru o via ță socială responsabil ă.
Capitolul I – „Gândirea Sfântului Apostol Pavel reflectat ă în Epistolele captivit ății”
tratează despre via ța și activitatea misionar ă a Sfântului Pavel, începuturile activit ății sale,
călătoriile misionare precum și captivitățile în care s-a aflat Pavel.
În ultima parte a capitolului au fost tratate cele patru epistole scrise în perioada
captivităților : Coloseni, Efeseni, Filipeni, Filimon și Evrei.
Capitolul II – Elemente din pedagogia antic ă în scrierile pauline, tratează unele
aspecte din via ța creștină după epistolele Sfântului Apostol Pavel (aspectul religios,
aspectul moral). O alt ă temă abordată în acest capitol a fost Învățătura despre familie în
epistolele pauline , mai întâi s-au tratat unele asp ecte referitoare la modul de via ță din
familiile asiro-babiloniene, familia din Grecia antic ă și familia în Vechiul Testament. În
finalul capitolului s-a vorbit despre Familia în scrierile pauline , despre datoriile p ărinților
față de copii cât și despre datoriile copiilor fa ță de părinți.
În capitolul III au fost tratate o serie de aspecte strategice și metodice ale educa ției
religioase, punându-se accent pe dimensiunile informativ-formative ale educa ției, pe
principiile și metodele didactice aplicate la lec țiile privind pedagogia cre ștină a Sfântului
Pavel ca form ă de educaț ie creș tină și pe importan ța evaluării în procesul de înv ățăm ânt.
Problema evalu ării rezultatelor și progreselor ob ținute de elevi la ora de religie este
subordonat ă preocupărilor generale de evaluare a eficien ței procesului de predare-înv ățare.
Scopul final al evalu ării în cadrul orelor de religie nu este de a c onstata cât de puternic ă
este credin ța elevului, ci de a-l face pe acesta s ă se interogheze, s ă se aplece spre sine, s ă se
întrebe despre credin ța sau necredinț a sa. Obiectivul prioritar al evalu ării la disciplina

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

159Religie rezid ă în punerea elevilor în situa ția de autoevaluare. În evaluare se va pune accent
nu pe „realiz ările” elevilor, ci pe procesele formative și auto-formative care se activeaz ă.
Ultimul capitol (IV) prezint ă rezultatele cercet ării psihopedagogice care a avut
drept scop constatarea efectelor ameliorative pe care folosirea testelor formative le au
asupra cre șterii randamentului școlar. Consider ăm că obiectivele propuse și ipoteza de la
care am plecat în efectuarea cercetă rii noastre au fost confirmate și că aplicarea evalu ării
formative în cadrul orelor de religie influen țează creșterea eficien ței însușirii cunoștințelor
religioase privind pedagogia cre ștină și, implicit, asupra însu șirii tuturor cuno ștințelor
religioase.
Ca o încununare a întregii concep ții despre educa ție a Sf. Ioan Gură de Aur și,
implicit, a tuturor Sfin ților Părinți, propunem frumoasele cuvinte ale sfântului, izvor de
înțelepciune și îndreptar în vederea realiză rii unei educa ții corecte și eficiente: “ A educa
înseamnă a cultiva cur ățenia sufleteasc ă și buna cuviin ță a copiilor ș i tin erilor, a-l cre ște
pe copil moral și în evlavie, a avea grij ă de sufletul lui, a-i modela inteligen ța, a forma un
atlet pentru Hristos, pe scurt, a te î ngriji de mântuirea su fletului lui. Educa ția este
asemenea unei arte: art ă mai mare ca aceasta nu există, pentru c ă, dacă toate artele aduc
un folos pentru lumea de aici, arta educa ției se săvârș ește în vederea accederii la lumea
viitoare”.251

251 Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Ideile pedagogice ale Sfântului Ioan Hrisostom , în rev. „Biserica Ortodox ă Română ”, nr.
7-10, iulie-octombrie 1937, p. 9

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

160

SCRIERI BIBLICE:

*** BIBLIA sau Sfânta Scriptur ă, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grij ă a
Preafericitului P ărinte TEOCTIST, Patriarhul Biseri cii Ortodoxe Române, cu aprobarea
Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bise ricii Ortodoxe Române,
București, 1991.
SCRIERI ALE SFIN ȚILOR PĂRINȚ I:

1. Sfântul Ioan Gur ă de Aur , Părinți, copii și creșterea lor. Culegere de texte
patristice si traducerea lor în neogreac ă de ieromonah Benedict Aghioritul, Editura
Panaghia, Suceava, 2009.
2. Sfântul Ioan Gur ă de Aur , Omilii la epistola c ătre Filipeni a Sfântului Apostol
Pavel, (traducere Arhim. Teodosie Atanasiu ), Editura Icos, Cluj Napoca, 1998.
3. Sfântul Ioan Hrisostom , Comentariile sau Explicarea Epistolei c ătre Evrei,
traducere de Theodosie Athanasi u, episcop Romanului, Tipografia că rților
bisericești, Bucure ști, 1923.
4. Sfântul Ioan Hrisostom , Comentariile sau explicarea epistolei c ătre Coloseni,
traducere Arhim. Teodosie Atanasiu, Bucure ști, 1903.
5. Sfântul Ioan Hrisostom, Explicar
ea epistolei c ătre Filipeni , traducere Arhim.
Teodosie Atanasiu, Bucure ști, 1904.
6. Sfântul Teofilact , Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea epistolelor c ătre Galateni,
Efeseni, Filipeni și Coloseni , trad. de Nicodim Aghior itul, Editura Cartea Ortodox ă,
București, 2006.
7. Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Epistolei c ătre Evrei ,
traducere în limba român ă de Mitropolitul Veniamin Costache, Bucure ști, 1904.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

161
OPERE CITATE : Monografii și volume

1. Abrudan, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Corni țescu, Diac. Prof. Dr. Emilian, Arheologia
biblică, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1994
2. Albulescu , Ion, Doctrine Pedagogice , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, R.A.,
București, 2007.
3. Bălan, B., Cosmovici, A., Cozma, T., Psihopedagogie , Editura Polirom, Ia și, 1998.
4. Băncilă, V., Ini țierea religioas ă a copilului , Editura Anastasia, Bucure ști, 1996.
5. Bârsănescu , Ștefan (coordonator), colectiv de autori, Istoria Pedagogiei, Manual
pentru Liceele Pedagogice și Institutele Pedagogice de 2 ani, Editura Didactic ă și
Pedagogică , București, 1969.
6. Beldie , Constantin, Principii didactice în epistolele pauline , Galați, 1933.
7. Bocoș, M., Opriș , M., Opriș , D., Cercetarea pedagogic ă în domeniul educa ție
i
religioase , Editura Sfântul Mina, Ia și, 2006.
8. Clement , Alexandrinul, Scrieri , partea a II-a, Stromatele , II, 138, 2-6, traducere de
Dumitru Fecioru, Părinți și Scriitori Biserice ști, 5, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 1982.
9. Colan , Prof. Nicolae, Sfântul Pavel către Filimon, Cre știnismul și sclavia , în
Studii Biblice, Sibiu, 1925.
10. Cucoș, Constantin, Educa ția religioas ă, repere teoretice și metodice , Editura
Polirom, Ia și, 1999.
11. Cucoș, Constantin, Psihopedagogie pentru exam enele de definitivare și grade
didactice , Polirom, Ia și, 1998.
12. Danciu , A., Metodica pred ării religiei în școlile primare, gimnazii și licee, Editura
Anastasia, Bucureș ti, 1999.
13. Diaconescu , Pr. Marin S., Principiile didactice în epistolele pauline , Tipografia
eparhială – Curtea de Argeș , 1945.
14. Drimba , Ovidiu, Istor
ia culturii ș i civilizației, III, Editura Saeculum I.O. și Editura
Vestala, Bucure ști, 1997.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

16215. Dusauchoy , Paul, Pe urmele Sfântului Apostol Pavel , trad. de Pr. Grigore
Prejbeanu, Tipografia Epis copiei Râmnicului, 1936.
16. Eliade , Mircea, Istoria credin țelor și ideilor religioase , vol. I, Editura Științifică,
București, 1991.
17. Evdokimov , Paul, Taina iubirii , Editura Christiana, Bucure ști, 1994.
18. Evdokimov , Paul, Femeia și mântuirea lumii , Editura Christiana, Bucure ști, 1995.
19. Farrar, R. W., Viața și operele Sfântului Apostol Pavel, partea a III-a, trad. de
Nicodim, Patriharhul României, Editura și tiparul Sfintei M ănăstiri Nemțu, 1943.
20. Gheorghiu , Vasile, Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, Introducere
și comentar , Editura Glasul Bucovinei, Cern ăuți, 1928.
21. Leonte, Pr. Prof. Dr. Constantin, Responsabilitatea moral-pedagogică a
profesorului de religie (I), în Cronica Romanului, an 5, nr. 11, 2005.
22. MacDonald , William, Comentar la Noul Testament , trad. Doru Motz, Editura
CLV, Bielefeld, 1998.
23. Martin , Costas, Grecia panteonului , traducere și note de Lydia Constan ța Guică,
Constantin I
onescu Boieru, Editura Prietenii C ărții, Bucure ști, 1996.
24. Melniciuc-Puic ă, Pr. Lect. Dr. Ilie, Studiul Noului Testament , suport de curs, an II,
sem. II, Universitatea „Al. I. Cuza” Ia și, Facultatea de Teologie Ortodox ă.
25. Mihălcescu , Irineu, Istoria religiilor lumii , Editura Cugetarea, 1946.
26. Mihoc, Pr. Dr. Constantin , Taina căsătoriei și familia cre ștină, Editura Teofania,
Sibiu, 2002.
27. Moldovan , Pr. Prof. Dr. Ilie, Adevărul și frumuse țea căsătoriei, Tipografia
Episcopiei Ortodoxe, Alba Iulia, 1996.
28. Nicolaescu , Diacon Dr. Nicolae I., Introducere în epistola că tre Filipeni ,
Captivitatea Sfântului Apostol Pavel în Efes , Tipografia C ărților Biserice ști,
București, 1942.
29. Opriș , Dorin, Opriș , Monica, Metode active de predare-înv ățare. Modele ș i
aplicații la religie . Editura Sf. Mina, Ia și, 2006.
30. Prelic
i, V., A educa înseamnă a iubi , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, RA,
Bucuresti, 1997.
31. Safta-Romano, Eugenia, Arhetipuri Juridice în Biblie, Editura Polirom, Ia și, 1997
32. Semen , Petre, Liviu Petcu (coordonat ori), colectiv de autori, Părinții Capadocieni,
Editura Fundaț iei Academice “AXIS”, 2009.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

16333. Stoica , Marian, Pedagogie școlară, Editura Gheorghe Câr țu-Alexandru, Craiova,
1995
34. Șebu, Pr. prof. univ. dr. S., Opriș D., Opriș M., Metodica pred ării religiei , Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.
35. Tofană, Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian, Studiul Noului Testament, Curs pentru anul II
de studiu, Facultatea de Teologie Ortodox ă din Cluj-Napoca, 2006.
36. Tofană, Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian, Iisus Hristos Arhiereu Veș nic, după Epistola
către Evrei, Presa Universitară Clujeană, 2000.
37. Valdés, Ariel Álvarez, Ce se ș tie despre via ța sfântului Paul ?, din vol.7 al seriei Ce
știm despre Biblie, Editura „Sapientia”, Ia și, 2006.
38. Vizitiu , Pr. Lector Mihai, Familia în înv ățătura Mântuitorului și a Sfinților
Apostoli, în “Familia cre ștină azi”, Editura Trinitas, Ia și, 1995.

Studii de specialitate
1. Bolocan , Conf. Univ. Dr. Carmen-Maria, Principiile didactice moderne în opera
hrisostomic ă, Revista Teologica, nr. 2, 2008.
2. Bolocan , Lect. Dr. Carm
en-Maria, Educația religioas ă, dimensiune a educa ției
integrale , în „Analele Științifice ale Universit ății „Al. I. Cuza” din Ia și”, Teologie
Ortodoxă , tomul X, 2005
3. Călugăr, Pr. Dumitru, Principiul hristocentric la Sfântul Apostol Pavel , M.O., nr.
6-7, 1956.
4. Cornițescu, Diac. Prof. Dr. Emilian, Descoperiri arheologice din Egipt, Asiria,
Babilonia, Siria, Asia Mic ă, Fenicia și Arabia, care au leg ătură cu datele din
Vechiul Testament , în „S. T.”, nr. 7-8, 1984.
5. Fecioru , Pr. Prof. Dumitru, Ideile pedagogice ale Sfântului Ioan Hrisostom , în
B.O.R., an. LV, nr. 7-10, iulie-octombrie 1937.
6. Fer, Lect. Univ. Drd. Vasile Doru, Concepția despre c ăsătorie și familie în c ărțile
Vechiului și ale Noului Testament , în revista „Orizonturi Teologice”, anul VI, nr.
1-2, 2005.
7. Galeriu , Pr. Constantin, Taina nunț ii, în rev. „S. T.”, nr. 7-8, 1960.
8. Ispir , Vasile, Principiile educa ției creștine, în B.O.R., nr. 1 – 3, 1946.
9. Ispir , Vasile, Sfântul Apostol Pavel ca misionar , B.O.R., nr. 1-3, Bucure ști, 1944.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

16410. Marcu , Pr. Prof. Grigorie, O mică odisee apostolic ă, în M.B., nr. 7-8, 1962.
11. Marcu , Pr. Prof. Grigorie, Problema unit ății creștine în lumina epistolelor pauline ,
în S.T., 5-6, 1965.
12. Mazilescu , Drd. Grigore, Învăță tura despre familie în epistolele pauline , M.O., nr.
3-4, 1974.
13. Mihoc, Pr. Asist. Vasile, Unitatea creș tinilor în Hristos și prin Biseric ă după
Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel , M.A., nr. 1-3, 1976.
14. Moisescu , Pr. Dr. Iustin, Sfântul Pavel și viața celor mai de seam ă comunit ăți
creștine din epoca apostolic ă, în S.T., an. III, nr. 7-8, 1951.
15. Nicolaescu , Diacon Dr. Nicolae I., Cronologia paulin ă, în B.O.R., Revista
Sfântului Sinod, nr. 5-6, Bucure ști, 1942.
16. Nicolae, Mitropolitul, Pavel, Apostolul lui Iisus Hristos , Tablou biografic dup ă
Konrad Kirck, „Revista Teologic ă”, Sibiu, 1931.
17. Nicolaescu , Prof. Nicolae I., Idei dogmatice și misionare în Epistola c ătre
Coloseni , în M.O., nr. 4-5, 1954.
18. Papuc , Magistrand Gheorghe, Vi ața creștină după epistolele Sfântului Apostol
Pavel, în S.T., nr. 5-6, 1955.
19. Răducă, Pr. Asist. Dr. Vasile, Căsătoria Taină a dăruirii și a desăvârș irii
persoanei , în „Studii Teologice”, nr. 3-4, 1992.
20. Semen , Pr. Conf. Dr. Petre, Familia și importan ța ei în Vechiul Testament, în
revista „Teologie și viață”, nr. 5-7, Ia și, 1994.
21. Sofron , Pr. Prof. Vlad, Principii misionare ș i sociale în Epistolele Sfântului
Apostol Pavel , S.T., nr. 5-6, 1955.

OPERE CONSULTATE :

1. ***, Pilde și povestiri pentru copii , vol.II, Ed. Credin ța Strămoșească , Iași, 2001.
2. Antonescu , G. G., Educația morală și religioas ă în școala românească, Editura
Cultura Românească S A, Bucureș ti, 1934 .
3. Antonescu , G. G., Istoria pedagogiei. Doctrine fundamentale ale pedagogiei
moderne , București, 1937.
4. Arion , Magistr. Leon Gh., Concepția
paulină despre Biseric ă cu privire special ă la
Epistola către Efeseni, S.T., 7-8, 1975

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

1655. Bălan, Prof. Nicolae, Pavel Apostol al lui Iisus Hristos , 1931.
6. Beldie , I. C., Sf. Ap. Pavel ș i păstorii din Milet, Galaț i, 1930.
7. Beldie , I. C., Însoțitorii Sf. Ap. Pavel în misiunile sale , București, 1942.
8. Belea , Pr. Nicodim, Sf. Pavel – eroul suferin ței, R.T. nr. 4, Sibiu, 1932.
9. Belea , Pr. Nicodim, Personalitatea Sf. Ap. Pavel ș i sufletul modern , Sibiu, nr.1-2,
1936.
10. Botez , Alexandru, Cetăți și lăcașuri pauline , G.B., nr. 9-10.
11. Bria, Preot Prof. Dr. Ion, Dicționar de Teologie Ortodox ă, Editura Institutului
biblic și de misiune al Biseri cii Ortodoxe Române, 1994.
12. Cerghit , I., Metode de învăț are, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București, 1997.
13. Colectiv de autori, Ghid de proiectare didactic ă, vol.II, Ed. „Sf.Mina” Ia și, 2009.
14. Crețu, D., Nicu, A., Pedagogie și elemente de psihologie pentru formarea continu ă
a cadrelor didactice , Editura Universit ății „Lucian Blaga”, Sibiu, 2004.
15. Cucoș, C., Pedagogie, Editura Po
lirom, Iași, 1998.
16. Cury , A., Părinți străluciț i, profesori fascinan ți. Cum să formăm tineri ferici ți și
inteligenți, Editura For You, Bucure ști, 2005.
17. David , E., Întrebări și răspunsuri pe teme pedagogice , Editura Mira Design, Sibiu,
2001.
18. Diaconescu , Pr. Dorin, Principii didactice în epistolele pauline , Curtea de Argeș ,
1945.
19. Galeriu , Pr. Prof. Dr. C., Calitățile sau însuș irile profesorului de religie , în rev.
„Învăță mântul primar”, nr. 3-4, 1999.
20. Gheorghiu, Prof. Dr. Vasile , Planul divin de mântuire ș i realizarea lui în legatură
cu Filipeni, în Revista Candela, 1930.
21. Ioniță, Nico
lae N., Convertirea Sf. Ap. Pavel , București, 1932.
22. Irineu , episcop de Ekaterinburg și Irbit, Educația religioasă, înv ățături pentru
copii și tineri , Editura Sophia, Bucure ști, 2007.
23. Marcu , Pr. Prof. Grigorie, Nico laescu, Diac. Prof. N. I., Sofron, Pr. Prof. Vlad,
Munteanu, Pr. Prof. Liviu, Studiul Noului Testament , București, 1977.
24. Marcu , Pr. Prof. Grigorie, Sf. Ap. Pavel despre personalitatea religios-moral ă a
păstorului de suflete, S.T., nr. 3-4, 1955.
25. Marcu , Pr. Prof. Grigorie, Ephesus redivivus, pe urmele celei mai de seam ă ctitorii
pauline a Asiei Minor , M.A., nr. 7-8, 1958.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

16626. Marcu , Pr. Prof. Grigorie, Virtutea n-are vârst ă cu privire la colaboratorii Sf. Ap.
Pavel, M.A., nr. 3-6, 1962.
27. Marcu , Diac. Prof. Grigorie, Saul din Tars , Sibiu, 1939.
28. Melniciuc-Puic ă, Pr. Lect. Dr. Ilie, Utilizarea Vechiului Testament în scrierile
lucanice , Editura Performantica , Ia și , 2005.
29. Miclea , I., Principii de pedagogie cre ștină. Metodologia religiei , Tipografia
Seminarului Blaj, 1942.
30. Mircea , Pr. Ioan , Explicarea textului chenotic din Filipeni II , S.T., nr. 3-4, 1982 .
31. Moisescu , Prof. Dr. Iustin, Activitatea Sf. Ap. Pavel în Atena , Iași, 1946.
32. Munteanu , Pr. Prof. Liviu C., Via ța Sf. Apostol Pavel , Cluj, 1942.
33. Nicolaescu , Diac. Prof. N., Sfântul Apostol Pavel și creștinătatea actual ă, în S.T.,
an III, nr. 7-8, 1951.
34. Nicolaescu , Prof. Nicolae, Introducere în Epistola c ătre Filipeni a Sf. Ap. Pavel.
Captivitatea Sf. Ap. Pavel în Efes , București, 1942.
35. Onișor, Remus, Preoția în lumina cuvânt ărilor Sf. Ap. Pavel c ătre pre oții din Efes ,
S.T., nr. 3, 1989.
36. Papuc , Diac. Gheorghe, Despre familie în Vechiul Testament, în rev. „Mitropolia
Ardealului”, nr. 11-12, 1960.
37. Petrescu , Pr. Prof. Nicolae, Epistola c ătre Efeseni, – note exegetice, M.O., nr. 1-2,
1967
38. Popescu-Mo șoaia, D., Studiu exegetic asupra ep istolei catre Coloseni , 1902.
39. Rădulescu-Motru , C., Curs de psihologie , Editura Vox, Bucure ști, 1996
40. Rezuș, Pr. Prof. Petru, Cristologia de la Filipeni 2, 5-11 și chenoza protestant ă
modernă, în R.T., Sibiu, 1938.
41. Roventa, H., Epistola catre Coloseni. Introducere si comentar , Bucuresti, 1946.
42. Rovența, Pr. Prof. Haralambie, Cine a scris Epistola către Evrei , București, 1933.
43. Sârbu , Pr. Prof. Corneliu, Unitatea neamului omenesc în înv ățătura paulin ă, M.A.,
nr. 4-5, 1967.
44. Sofron , Pr. Prof. Vlad, Un păstor model: Sf. Ap. Pavel , Timișoara, 1946.
45. Stamate, P r. Drd. Marin, Unitatea cre ștină în epistolele Sf. Ap. Pavel , G.B., nr. 11-
12, 1974.
46. Suparschi , Magistrand M., Idei moral-sociale în epistolele Sf. Ap. Pavel , S.T., nr.
3-4, 1956.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

16747. Suparschi , Magistrand M., Atitudinea Sfântului Apostol Pavel fa ță de
înțelepciunea omeneasc ă, S.T. (VII), nr. 7-8, 1955.
48. Tofană, Stelian., Responsabilitatea creș tină după epistolele Sfântului Apostol
Pavel, S.T., nr. 5, 1986.
49. Viezuianu , Pr. Drd. D., Mântuitorul Iisus Hristos și sfinții îngeri dup ă Epistola Sf.
Ap. Pavel că tre Coloseni , S.T., 1-2, 1977.
50. Ware, Kalistos, Educa ția teologic ă în Scriptur ă și la Sf. P ărinți, S.T., nr. 4-6,
1994.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

168

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

169

ȘCOALA: S.A.M. ION CREANG Ă / NEAMȚ
CLASA: a V-a
DISCIPLINA: Religie Ortodox ă
UNITATEA DE ÎNV ĂȚARE: Biserica în primele veacuri cre știne
SUBIECTUL LEC ȚIEI: Răspândirea cre știnismului prin predica Sfin ților Apostoli
TIPUL LECȚ IEI: comunicare/însu șire de noi cuno ștințe
SCOPUL LEC ȚIEI: dobândirea unor cuno ștințe despre activitatea misionar ă a Sfinților
Apostoli, pentru a le urma exemplul și pentru a-i cinsti; educarea elevilor în spiritul
aprecierii valorilor cre știnismului.

COMPETEN ȚE SPECIFICE:
La sfârș itul lecției, toți elevii vor fi capabili:
C 1 – s ă prezinte date generale despre activitatea misionar ă a Sfinților
Apostoli; C 2 – s ă precizeze modalit ățile de răspândire a Cre știnismului în lume;
C 3 – s ă localizeze pe hart ă ținuturile încre știnate de Sfin ții Apostoli;
C4 – să formuleze înv ățături necesare progresului vie ții spirituale, plecând
de la exemplul Sfin ților Apostoli;
C5 – să enumere modalit ățile de transmitere și întărire a creș tinismului, în
zilele noastre.
STRATEGIA DIDACTIC Ă
1. Metode și procedee: conversația, povestirea, explica ția, problem
atizarea, lucrul
cu Sfânta Scriptur ă, observația dirijată, exercițiul.
2. Mijloace de înv ățământ: Sfânta Scriptur ă, harta, fișa de lucru.
3. Forme de organizare a activit ății elevilor: activitate frontal ă și activitate
individuală .

RESURSE
1. Oficiale: • Programa școlară pentru disciplina Religie, clasa a V-a;

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

170 • Planificarea calendaristic ă orientativ ă, clasa a V-a;
• Proiectarea unit ății de învățare: Biserica în primele veacuri cre știne
2. Temporale: • număr de lecții: 1
• durata: 50'
3. Bibliografice:
1. *** BIBLIA sau Sfânta Scriptur ă, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grij ă a
Preafericitului P ărinte TEOCTIST, Patriarhul Biseri cii Ortodoxe Române, cu aprobarea
Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bise ricii Ortodoxe Române,
București, 1991
2. Cucoș, Constantin , Educaț ia religioasă. Repere teoretice și metodice , Editura Polirom,
Iași, 1999.
3. Idem (coordonator), Psihopedagogie pentru exa mene de definitivare și grade didactice,
Editura „Polirom”, la și, 1998.
4. Călugăr, Dumitru, Hristos în școala (II), Editura Episcopiei Romanului și Huș ilor, 1990.
5. Muha, Camelia, Caiet de religie creș tin-ortodox pentru clasa a V-a, Editura „Sfântul
Mina”, Ia și 2010.
6. Idem, Ghid metodic pentru activit ățile didactice desf ășurate la orele de religie ,
București, 2003.
7. Șebu, Pr. Sebastian ( Monica și Dorin Opri ș ),
Metodica pred ării religiei , Ed.
Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.

Scenariul didactic

Nr
.
crt Etapele lec ției C Tm
p
min.Activitatea profesorului Activitatea elevului Metode și
procedee Mijloac
e de
învăță
mânt Forme de
organizare Evaluare
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1. Momentul
organizatoric 2' • Salutul
• Rugăciunea
• Notarea absen țelor
• Pregătirea pentru începerea orei • Salutul. • Rugăciunea.
• Anunțarea absen țelor.
• Pregătirea pentru
începerea orei. • Activitate
frontală
2. Verificarea cunoștințelor
însușite 8' • Se adreseaz ă elevilor
următoarele întreb ări:
„- Când a fost întemeiat ă
Biserica, ca o comunitate de oameni?”
„- Ce s-a întâmplat atunci?”
• Profesorul nume ște 2-3 elevi
pentru a povesti evenimentul
biblic.
„- Ce efect a avut Sf. Duh asupra Sfinților Apostoli?” • Elevii răspund:
„- La Cincizecime …”
,r S-a pogorât Sfântul
Duh.”
• Elevii nominalizați
povestesc.
„- i-a întărit în credin ță, i-
a luminat, le-a dat curaj.”• Conver-sația
• Poves-
tirea • Activitate
frontală
•
Aprecieri
verbale

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

1713. Pregătirea
elevilor
pentru
receptarea
noilor cunoștințe 3' • Se adreseaz ă elevilor
următoarele întreb ări:
„- De ce trebuiau înt ăriți Sfinții
Apostoli cu puterea Sfântului Duh?” „- Ce le-a poruncit Hristos
Sfinților Apostoli, dup ă învierea
Sa din mor ți?”
„- Oare au îndeplinit Sfin ții
Apostoli misiunea dată de
Mântuitorul lisus Hristos ? • Elevii răspund:
„- Pentru a putea răspândi cuvântul lui
Dumnezeu.” Mergând, înv ățați toate
neamurile, botezându-le
în numele Tat ălui și al
Fiului și al Sfântului
Duh” (Mt 28,19) • Conver-
sația • Activitate
frontală • Aprecieri verbale
4. Anunțarea
titlului și a
obiectivelor lecției 2' • Se anun ță și se scrie pe tabl ă
data și titlul lec ției:
Răspândirea Cre știnismului prin
predica Sfin ților Apostoli .
• Se precizeaz ă obiectivele lec ției.• Elevii scriu data și titlul
în caiete și ascultă
observațiile profesorului. • Explicația • Activitate
frontală
5.
Comunica
rea / însu șirea
noilor
cunoștințe 15' • Se adreseaz ă elevilor
următoarele întreb ări:
,,- Ce s-a întâmplat în urma
predicii Sfântului Apostol Petru?”
„- Toți erau din Ierusalim?”
„- Ce crede ți că au făcut ei când
s-au întors în localit ățile lor?”
Concluzie:
Noii boteza ți au contribuit la
răspândirea Cre știnismului în
lume, ajutându-i pe Sfin ții
Apostoli. • Profesorul expune dup ă
următorul plan de idei, noile
cunoș tințe:
1. înlocuirea Sfântul Apostol luda
Iscarioteanul cu Sfântul Apostol
Matia. 2.Alegerea celor 7 diaconi ( Sf.
Taină a Preoției) pentru a sluji
oamenilor.
3. Plecarea Sfin ților Apostoli în
misiune prin tragerea la sor ți
Observație:
(se indica pe harta locurile in care – potrivit Sfintei Traditii – au
predicat Sfintii Apostoli)
4. Convertirea lui Saul – Sfantul Apostol Pavel (minunea de pe
drumul Damascului) • Elevii răspund:
„-… s-au botezat 3000 de
oameni.” „-… erau din diverse p ărți
ale lumii.” „- … au povestit minunea petrecută în Ierusalim,
precum și tot ce auziser ă
despre Hristos; au deschis drumul Sfin ților
Apostoli, f ăcând cărare
.”
• Elevii ascult ă atenți.

• Elevii urmaresc harta si
identifica locurile • Conver-
sația

• Proble-
matizarea
• Expune- rea

• Povesti-
rea

• Obser varea dirijata 
Harta • Activitate
frontală
• Aprecieri
verbale

•
Aprecieri
verbale

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

1726. Fixarea și
sistema-
tizarea
cunoștințe
lor C1

C2 12' • Se adreseaz ă elevilor
următoarele întreb ări:
„- Cine a fost ales apostol în locul
lui luda Iscarioteanul?” „- Pe cine
și-au ales Apostolii s ă-i ajute în
activitatea lor misionar ă?”
„- Cum au procedat Apostolii pentru a-și alege regiunile de
propovăduire?”
„- Cum au r ăspândit Sfin ții
Apostoli credin ța creștină?”
„- Cum reac ționau oamenii care-i
ascultau?”
„- Ce făceau atunci Sfin ții
Apostoli?” „- Ce alc ătuiau toți
acești creștini?”
Concluzie:
Sfinții Apostoli au întemeiat
multe Biserici cre știne locale cu
care au rămas în leg ătură, de
multe ori prin intermediul
scrisorilor ( Epistole ).
• Profesorul cere elevilor s ă
deschidă Sfânta Scriptur ă la
Cuprins, pentru a citi câteva
titluri de Epistole. • Elevii răspund:
„
– … prin predică,
milostenie, c ălătorii
misionare” „- … mul ți dintre ei
doreau să se
încreștineze.” „-… îi
botezau.” „… Biserica.”
• Elevii răspund
solicitărilor profesorului. • Conver-
sația

•
Exercițiul

• Sfânta
Scriptură

• Activitate
frontală

• Activitate frontală • Aprecieri verbale

C3 Precizare:

Dar Sfinții Apostoli aveau s ă-și
continue c ălătoriile misionare.
Oare cine r ămânea să-i învețe pe
creștini, să-i sfințească și să-i
conducă spre mântuire? într-
adevăr Sfinții Apostoli organizau
și conduceau Bisericile locale,
vizitându-le sau supraveghindu-le
prin unii b ărbați cu viață aleasă,
care erau hirotoni ți. Observ ăm că
ierarhia bisericeasc ă există de la
Sfinții Apostoli. Ei hirotoneau
preoți prin punerea mâinilor pe
capul candida ților ș i prin rostirea
de rugăciuni.
• Profesorul solicit ă elevii să
numească – utilizând prima hart ă
din fișa de lucru -Biserici locale
întemeiate de Sfin ții Apostoli,
apoi, unind punctele de la 1-»9,
să obțină tr
aseul parcurs de Sfântul Apostol Pavel în timpul
primei sale c ălătorii misionare.

• Profesorul poveste ște minunile
săvârșite de Sfântul Apostol
Pavel în ora șele Pafos și Listra .

Observație:

După acest exemplu, profesorul
va dirija activitatea elevilor și în
cazul celorlalte dou ă călătorii
misionare ale Sfântului Apostol
Pavel. „- Sfinții Apostoli
hirotoneau diaconi, preoți, episcopi.”
• Elevii îndeplinesc
cerințele formulate.
• Elevii ascult ă cu
atenție.

Explicația

Observa-rea dirijat ă
Exercițiul

Povestirea

• Fișa de

lucru • Activitate
frontală
• Activitate
individuală
și
frontală
• Activitate frontală • Aprecieri
verbale

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

1737. Generalizarea
și aplicarea C4

C5 5' • Se cere elevilor s ă formuleze
ideile principale ale lec ției, și le
notează pe tablă.
Sfinții Apostoli au ră spândit
Creștinismul în lume prin :
călătorii misionare;
predică; Botez; întemeierea
Bisericilor locale; Hirotonirea
de episcopi, preo ți, diaconi.

„- Ce învățăm noi din exemplul
Sfinților Apostoli?”
Elevii sunt solicita ți să
completeze a doua fișă de lucru.
Fișa este sub forma unui
ciorchine, completând acest ciorchine vor descoperi locurile unde au propov ăduit Sfin ții
Apostoli. „- Voi ați făcut misiune cre ștină?
Cum? Când?” „- Astăzi, cum este r ăspândită și
întărită învățătura
creștină?” • Elevii noteaz ă pe
caiete
ideile principale ale lecției.

„- Să-i cinstim pe Sfinții
Apostol!”

„- Să le cerem ajutorul,
prin rugăciune!”
„- Să-i respect ăm pe cei
din ierarhia
bisericeasc ă!”

Elevii completeaz ă fișa
de lucru.
„- Să fim ș i noi mici
misionari!” • Elevii povestesc diverse situații.
„- prin predic ă, prin
săvârșirea Sf. Taine,
prin exemplul personal al
celor care-i
imită pe Sfinții Apostoli
etc.”

Conver-sația

Fișă de
lucru Activitate frontală
Activitate
frontală
Aprecieri
verbale
8.
Aprecierea activității
elevilor 1` • Se fac aprecieri generale și
individuale privind atât preg ătirea
elevilor pentru lec ție. cât ș i
implicarea în predarea noilor cunoș tințe.
• Se noteaz ă elevii care au
participat la lec ție. • Elevii ascult ă
aprecierile profesorului.

Activitate
frontală
Aprecieri
verbale
9. Precizarea și
explicarea
temei pentru
acasă 1` • Se anun ță și se explic ă tema
pentru acas ă:
„Ce activitate misionară ai
desfășurat tu în ultimul timp?” • Elevii ascult ă
aprecierile f ăcute de
profesor. • Explicația

Activitate frontală
10. Încheierea
activității 1` • Rugăciunea.

• Salutul. • Rugăciunea.
• Salutul.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

174Numele …………………………………….

FIȘĂ DE LUCRU

Uni ți punctele de pe hart ă pentru a reface traseul parcurs de Sfântul Apostol Pavel în cele 3 că lătorii
misionare.

Prima călătorie a
Sfântului Apostol
Pavel
A III-a călătorie A II- a
călătorie

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

175

Numele …………………………….
Completa ți “ciorchinele” cu r ăspunsurile corecte.

SF. AP.
TOMA SF. AP.
PETRU SF. AP.
MATIAS
SF. AP.
ANDREI

SF. AP.
IOAN

SF. AP.
MATEI
RASPANDI
REA
CRESTINIS
MULUI PRIN
PREDICA
SFINTILOR
APOSTOLI Fișă de lucru

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

176

ȘCOALA: S.A.M. ION CREANG Ă / NEAMȚ
CLASA: a VII-a
DISCIPLINA: Religie Ortodox ă
UNITATEA DE ÎNV ĂȚARE: Spiritualitate și viață creștină
SUBIECTUL LEC ȚIEI : Faptele bune roade ale virtu ților
TIPUL LECȚ IEI: sistematizare și consolidare
SCOPUL LEC ȚIEI: însușirea normelor morale din Decalog și cultivarea sentimentului de
iubire față de Dumnezeu.

COMPETEN ȚE SPECIFICE:
La sfârș itul lecției elevii vor fi capabili:
C1 – să identifice virtu țile unor Sfin ți, cunoscând aspecte semnificative din via ța
lor;
C2 – să caracterizeze virtutea cre ștină;
C3 – să numească o virtute pe care și-ar dori s ă o dobândeasc ă mai întâi;
C4 – să argumenteze importan ța virtuții în viața adevăratului creș tin.

STRATEGIA DIDACTIC Ă
 Metode și procedee: exercițiul, povestirea, e xpunerea, explicaț ia, conversa ția,
exercițiul, problematizarea, medita ția religioas ă.
 Mijloace de înv ățământ: fișele de lucru, Sfânta Scriptur ă, tabelul
 Forme de organiz
are a activit ății elevilor: activitate frontală , individual ă și pe
grupe

RESURSE
1. Oficiale: • Programa școlară pentru disciplina Religie, clasa a VII-a;
• Planificarea calendaristic ă orientativ ă, clasa a VII-a;
• Proiectarea unit ății de învățare: Spiritualitate și viață creștină

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

177 2. Temporale: durata lec ției 50 minute
3. Bibliografice :
1. *** BIBLIA sau Sfânta Scriptur ă, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grij ă a
Preafericitului P ărinte TEOCTIST, Patriarhul Biseri cii Ortodoxe Române, cu aprobarea
Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bise ricii Ortodoxe Române,
București, 1991
2. Cucoș, Constantin , Educația religioasă.Repere teoretice și metodice , Editura Polirom,
Iași, 1999.
3. Idem(coordonator), Psihopedagogie pentru examene de definitivare și grade didactice,
Editura „Polirom”, la și, 1998.
4. Călugăr, Dumitru, Hristos în școală (II), Editura Episcopiei Romanului și Huș ilor, 1990.
5. Muha, Camelia, Caiet de religie cre știn-ortodox pentru clasa a VII-a, Editura „Sfântul
Mina”, Ia și 2010.
6. Idem, Ghid metodic pentru activit ățile didactice desf ășurate la orele de religie ,
București, 2003.
7. Șebu, Pr. Sebastian (Monica și Dorin Opri ș ), Metodica pred ării religiei , Ed.
Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.
8.Pr. Zăgrean, Ioan, Mor ala creștină, Editura IBMBOR, Bucureș ti, 1985
9. Pr. Prof. Sebastian, Șebu, Prof. Monica, Opriș , Prof. Dorin, Opriș , Metodica pred ării
religiei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000

Scenariul didactic

Nr.
crt Etapele lec ției C Timp
min.Activitatea profesorului Activitatea
elevului Metode și
procedee Mijloace de
învăță-
mânt Forme de
organizare Evaluare
Moment
organizatoric Profesorul salut ă, rostește
rugăciunea, noteaz ă absențele și se
pregătește pentru începerea lec ției Elevii salut ă,
rostesc
rugăcinea și se
pregătesc pentru
lecție
Verificarea
cunoștințelor Se verific ă cunoș tințele
dobândite în lec ția anterioar ă
solicitandu-se redarea și explicare
fiecărei Fericiri de câte un elev Se
verifica tema pentru acas ă –
Ex.3/pg.45 Elevii solicita ți
răspund.
Elevii solicita ți
prezintă tema
pentru acas ă. • Conver-
sația
Aprecieri
verbale

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

178Pregătirea
pentru
receptarea
noilor
cunoștințe
Se precizeaz ă că cele 9 Fericiri
ne prezint ă 9 virtuți, 9 căi de
dobândire a sfin țenie i, prin care,
prin dobândirea lor treptat ă, omul
poate ajunge la Dumnezeu. Ast ăzi
vom vedea ce sunt și cum putem
dobândi aceste virtu ți necesare
mântuirii noastre.
Elevii ascult ă cu
atenție. Explicația Activitate
frontală Aprecieri
verbale
Anunțarea
titlului și a
obiectivelor Se anunță și se noteaz ă pe tablă
titlul noii lec ții:
Faptele bune – Roade ale
virtuților

Se precizeaz ă obiectivele lec ției.Elevii noteaz ă
titlul și
trimiterea
scripturistic ă în
caiete Explicația Activitate
frontală
Comunicarea
noilor
cunoștințe C1
Se prezint ă elevilor înv ățăturile
principale despre virtutea cre ștină,
astfel:
– definiția virtuții;
– importan ța dobândirii virtu ții
creștine;
– însușirile virtu ții creș tine;
– clasificarea virtu ților;

a) Virtuți teologice :
credința, nădejdea și dragostea

b) Virtuți morale :
dreptatea, în țelepciunea,
curajul, cumpă tarea

Elevii ascult ă cu
atenție și
notează
explicațiile
profesorului.

Elevii ascult ă cu
atenție
explicațiile
profesorului.

Elevii adreseaz ă
întrebări atunci
cânt sunt
nelămuriți. Explicația

Dezbaterea
Sfânta
Scriptură
Activitate
frontală Aprecieri
verbale
Fixarea
cunoștințelor
Elevii sunt organiza ți în grupe
de câte trei ș i li se împarte fi șele
de lucru:

„Sfinț ii, vase ale virtu ții
creștine”

Elevii vor r ăspunde
următoarelor cerin țe:

l. Identifica ți sfântul
reprezentat in icoan ă.

2. Prezenta ți aspecte
semnificative din via ța sa.

3. Menționa ți virtu țile care
i-au făcut binepl ăcuți lui
Dumnezeu. Elevii se
grupează și
rezolvă
exercițiul.

După rezolvarea
exercițiului un
elev din fiecare
grupă prezint ă
oral
răspunsurile. Exercițiul Fișa de
lucru Activitate
pe grupe Aprecieri
verbale

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

179Asocierea C3 Se propune elevilor rezolvarea
următorului exerci țiu de
autoevaluare:

-Numiți o virtute pe care a ți dori
să o dobândi ți mai întâi. Motivați
răspunsul.

Se recomand ă elevilor, pentru a
da acest r ăspuns, să se ajute și de
următoarele întreb ări:

– Sunt eu cu adev ărat
credincios, milostiv, drept…?

– Ce trebuie s ă fac pentru
a dobândi aceste virtu ți?

Elevii mediteaz ă
și răspund.

Proble-
matizarea Caietul de
religie

Activitate
individu-
ală Autoeva-luarea

Aprecieri
verbale
Generalizarea C4 Se adreseaz ă întrebări elevilor
pentru formularea înv ățăturilor
desprinse din lec ție:

-De ce e necesar ă dobândirea
virtuților pentru via ța unui creș tin?Elevii
formuleaz ă
răspunsuri:
-Virtutea este
necesară pentru
fiecare cre știn
deoarece ea îl
face pe acesta
plăcut lui
Dumnezeu,
mulțumit în
viața
pământească și
fericit în via ța
viitoare
•
Conver-
sația
Activitate
frontală Aprecieri
verbale
Aprecierea
activității
elevilor Se fac aprecieri generale și
individuale privind pregătirea
elevilor pentru lec ție și implicarea
lor în predarea noilor cuno ștințe.
Se noteaz ă elevii care au participat
la lecție. Elevii ascult ă
aprecierile
profesorului Activitate
frontală

Precizarea și
explicarea
temei Se anunță și explică tema pentru
acasă Ex.5/47-Rezolva ți la alegere
unul dintre cazurile prezentate
evidențiind și virtuțile puse în
valoare pentru a rezolva situa ția. Elevii noteaz ă
tema în caiete.
Încheierea Se rostește rugăciunea și salutul.Elevii rostesc
rugăciunea și
salută.

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

180SCHIȚ A TABLEI

Definiție:
Virtutea cre ștină este o năzuință și un efort continuu al omului credin cios ajutat de harul lui Dumnezeu
pentru împlinirea faptelor bune.

Însușiri:
Virtutea cre ștină trebuie să fie făcută de bună voie și cu știință, dovedită prin fapte
și dobândit ă prin dăruința prin stăruinț a și statornicia în împlinirea poruncilor lui
Dumnezeu.
Clasificare
:
Virtuțile se împart în dou ă grupe:
Virtuți teologice – credin ța, nă dejdea și dragostea
Virtuți morale – în țelepciunea, dreptatea, cump ătarea și bărbăția (curajul);
Necesitatea virtu ții în viaț a creștinului
:
Virtutea este necesar ă unui adev ărat creștin pentru că ea îl face pe cre știn plăcut lui
Dumnezeu, mul țumit în viaț a pământească și fericit în via ța viitoare .
„Trăind în virtute, suntem ai lui Dumnezeu ”. (Sf. Antonie cel Mare)

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

181FIȘĂ DE LUCRU
Numele……………………….. „Sfinții, vase ale virtu ții creștine”

IDENTIFICA ȚI
SFÂNTUL DIN ICOAN Ă MENȚIONAȚI CÂTEVA
ASPECTE
SEMNIFICATIVE DIN
VIAȚA LUI ENUMERAȚ I
VIRTUȚILE CARE L-AU
FĂCUT SFÂNT

IDENTIFICA ȚI
SFÂNTUL DIN ICOAN Ă MENȚIONAȚI CÂTEVA
ASPECTE
SEMNIFICATIVE DIN
VIAȚA LUI ENUMERAȚ I
VIRTUȚILE CARE L-AU
FĂCUT SFÂNT

IDENTIFICA ȚI
SFÂNTUL DIN ICOAN Ă MENȚIONAȚI CÂTEVA
ASPECTE
SEMNIFICATIVE DIN
VIAȚA LUI ENUMERAȚ I
VIRTUȚILE CARE L-AU
FĂCUT SFÂNT

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

182

ȘCOALA: S.A.M. ION CREANG Ă / NEAMȚ
CLASA: a VIII-a
DISCIPLINA: Religie Ortodox ă
UNITATEA DE ÎNV ĂȚARE: Sfânta Scriptur ă-izvor de în țelepciune și iubire
SUBIECTUL LEC ȚIEI: Iubirea fa ță de Dumnezeu ș i aproapele-legea des ăvârșită a
Noului Testament
TIPUL DE LEC ȚIE: mixtă
SCOPUL LEC ȚIEI: – conștientizarea elevilor asupra faptului c ă iubirea reprezint ă cea
mai înaltă virtute cre ștină;
Sensibilizarea elevilor fa ță de cei aflaț i în suferin ță.
Competen țe specifice:
 explicarea caracteristicilor rela ției om-Dumnezeu și a relației dintre semeni,
fundamentate pe valorile moralei cre știne;
 identificarea unor modele de comportament cre știn în exemplele biblice și în cele
din istoria bisericeasc ă;
Competen țe derivate:
La sfarsitul orei elevii vor fi capabili:
C1 → să identifice în ,,Imnul dragostei” (I Cor. 13), caracteristicile iubirii cre știne
adevărate;
C2 → să precizeze modalit ățile concrete de iubire fa ță de Dumnezeu ș i față de semeni;
C3 → să definească iubirea cre ștină;
C4 → să explice importan ța dobândirii virtu ții dragostei pentru urcu șul spir itual și
mântuirea personal ă.

STRATEGIA DIDACTIC Ă:

1. Metode și procedee : conversa ția, exercițiul, jocul didactic, explica ția, lectura,
expunerea,interpretare de text;

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

1832. Mijloace de înv ățământ : casetofon – Biblia, fi șa cu rebus, fi șa pe care sunt scrise
faptele milei trupe ști și sufletești, fișa cu versetul biblic ;
3. Forme de organizare a activit ății elevilor : activitate frontal ă, individuală .

RESURSE:

1.Oficiale: • Programa școlară pentru disciplina Religie, clasa a VIII-a;
• Planificarea calendaristic ă orientativ ă, clasa a VIII-a;
• Proiectarea unit ății de învățare: Sfânta Scriptur ă-izvor de în țelepciune și
iubire
2.Temporale : • număr de lecții: 1
• durata: 50’
3. Bibliografice :
1. *** BIBLIA sau Sfânta Scriptur ă, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grij ă a
Preafericitului P ărinte TEOCTIST, Patriarhul Biseri cii Ortodoxe Române, cu aprobarea
Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bise ricii Ortodoxe Române,
București, 1991
2. Cucoș, Constantin: Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și grade didactice ,
Iași, 1998
3. Cucoș, Constantin, Educa ția religioasă, Editura „Polirom”, la și, 1999.
4. Muha, Camelia, Caiet de religie cre știn-ortodox pentru clasa a VIII-a, Editura „Sf.
Mina”, Ia și, 2010.
5. Ș ebu, Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian, Opriș , Dorin, Opri ș, Monica, Metodica pred ării
religiei, Editura „Reîntregirea”, Alba Iulia, 2000.

Scenariul didactic

Nr.
crt Etapele
lecției Com Timp
(min) Conținutul instructive-educativ
Activitatea profesorului/activitatea
elevilor Metode și
procedee Mijloace de
învățământ Forme
de
organizare Evaluare
1. Momentul
organizatoric 2’ • salutul
• rugăciunea
• notarea absen țelor
• pregătirea pentru începerea lec ției.
2. Reactualizare
a cunoștin
țelor

15’
 Se reactualizeaz ă
cunoș tințele dobândite despre Imnul
Dragostei Cre știne:
-elevii au Biblia pe banc ă.
Să identific ăm împreun ă caracteristicile
iubirii cre știne din I Corinteni 13 a Sf.
Ap. Pavel; Exercițiul

Sfânta
Scriptură

• Activitate
frontală

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

184- Se discută textul biblic.
Ceilalți elevii ascult ă cu atenție.
– Ce virtuți creștine sunt amintite în
acest text?
… dragostea, credin ța, nădejdea, și
spune Sfântul Apostol Pavel că
dragostea este cea mai mare dintre ele. – Cum este iubirea prezentat ă de către
Sf. Apostol Pavel? … îndelung rabd ă, este binevoitoare,
nu pizmuie ște, nu se laud ă, nu se
trufește, nu se poart ă cu necuviin ță.
Conversa ția

3.
Captarea
atenției

10’

• se cite ște din Sfânta Scriptur ă I
Corinteni 13, a Sf. Ap. Pavel;
– Elevii ascultă cu atenție;
• Ce virtu ți creștine sunt amintite în
acest text?
… dragostea, credin ța, nădejdea, și
spune Sfântul Apostol Pavel că
dragostea este cea mai mare dintre ele. • Cine este modelul de iubire suprem ă?
… Mântuitorul Hristos, care, prin jertfa
Sa pe Cruce a dovedit marea iubire fa ță
de oameni, dându-le posibilitatea de a
se mântui.
– Se citește Pilda samariteanului
milostiv (Luca 10, 25-28)
Elevii ascult ă cu atenție;
Cine este aproapele nostru?
… orice om f ără nici o deosebire, to ți
fiind crea ți după chipul lui Dumnezeu.
– Se discut ă pilda prezentat ă,
evidențiindu-se importan ța iubir
ii față
de semenii no ștri.
Elevii răspund întreb ărilor adresate.

• Lectura

• Conversa ția

Sfânta
Scriptură

• Activitate
frontală

• Activitate
frontală

Aprecieri
verbale

4. Anunțarea
temei și a
obiective
lor propuse

1’ • Ast ăzi, la ora de religie vom parcurge
o altă lecție din Unitatea,, Sfânta
Scriptură-izvor de în țelepciune și
iubire ”, și anume

Iubirea fa ță de Dumnezeu și
aproapele – legea des ăvârșită a
Noului Testament
– în lecție vom identifica în ,,Imnul
dragostei” caracteristicile iubirii
adevărate, să preciz ăm modalit ățile
concrete de iubire fa ță de Dumnezeu și
față de semeni, s ă definim iubirea
creștină și ce importanță are dobândirea
de către noi cre știnii a acestor virtu ți
pentru mântuire. • Elevii ascult ă și notează titlul lec ției
în caiete.
• Explicația

• Activitate
frontală

5. Comunicarea
noilor
cunoștințe sau
dirijarea
învățării
C1

C3

15’ • elevii au Biblia pe banc ă.
Să identific ăm împreun ă caracteristicile
iubirii cre știne din I Corinteni 13.
Cum este iubirea prezentat ă de către
Sf. Apostol Pavel? … îndelung rabd ă, este binevoitoare,
nu pizmuie ște, nu se laud ă, nu se
trufește, nu se poart ă cu necuviin ță.
– Se discută textul biblic
Elevii răspund întreb ărilor adresate.
Iubirea sau dragostea este virtutea fundamental ă a creștinismului, virtute
prin care cre știnul intră în comuniune
cu Dumnezeu. La I Ioan 4, 16 întâlnim expresia ,,Dumnezeu este iubire”,
iubirea fiind un atribut al lui
Dumnezeu, din iubire a creat lumea și • Explicația

• Lucrul cu Sf.
Scriptură

• Conversa ția

Sf
ânta
Scriptură

• Activitate
frontală

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

185

C2

C1

C4 tot din iubire Și-a trimis Fiul ca să
mântuiasc ă această lume.
Toți suntem fiii aceluia și Tată ceresc,
creați după chipul lui Dumnezeu și
avem aceea și chemare spre împ ărăția
cerurilor.
Dragostea fa ță de Dumnezeu ș i față
de aproapele reprezint ă Legea Nou ă. În
ea sunt cuprinse toate poruncile Sfintei Scripturi: ,, Să iubești pe Domnul
Dumnezeul Tă u din toat ă inima ta și
din tot cugetul t ău, iar pe aproapele
tău ca pe tine însu ți” (Marcu 2, 31).
Iubirea cre ștină ar trebui să fie
mai
presus în via ța omului. Aceast ă iubire o
dovedim prin iubirea aproapelui. Iubirea adev ărată se exprim ă prin fapte,
izvorăște dintr-o inim ă curată, așa cum
spunea Mântuitorul Hristos: ,, Nu tot cel
ce-Mi spune Doamne, Doamne, va
intra în împ ărăția Tatălui Meu care
este în cer ” (…), deci iat ă că iubirea
trebuie ar ătată prin fapte. Tot
Mântuitorul spune la Matei 5, 40: ,,Întrucât a ți făcut un bine unuia dintre
acești frați mai mici ai Mei, Mie Mi-a ți
făcut”.
Ce înțelegem de aici? În mâna
săracului s ă vedem întotdeauna mâna
lui Hristos. Care ar fi modalit ățile concrete de
manifestare a iubirii fa ță de Dumnezeu
și față de semeni?
… față de Dumnezeu: credin ță, iubire,
post, participarea la sfintele slujbe ale Bisericii, iertarea aproapelui. … față de semeni, îndeplinirea faptelor
milei trupe ști și sufletești
Se audiaz ă un fragment din Sf.
Liturghie: ,,Iubi-te-voi, Doamne
”.
– Solicit elevilor s ă identifice în
această cântare religioasă atributele lui
Dumnezeu.
… dătător de virtu ți creștine,
întăritor în credin ță, izbăvitorul de r ău.
Dragostea este cel mai înalt și mai
profund sentiment s ădit în sufletul
fiecărui om, este dezinteresată și ne
așează într-o rela ție autentic ă, atât cu
Dumnezeu, cât ș i cu semenii no ștri.
Dragostea este cea mai important ă
virtute cre ștină, cu ea putem câ știga
desăvârșirea sau sfin țenia, putem intra
în comuniune cu Dumnezeu. Este o
treaptă în desăvârșirea creștină, ea ne
face mai buni, mai genero și, mai
înțelegători și mai sensibili la
suferințele celor din jurul nostru.

El
evii ascult ă și notează pe caiete.

• Conversa ția

• Audiția
muzicală

•Exercițiul

Expunerea

• Casetofon
CD

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

186

6.

Fixarea
cunoștin
țelor

C2

C3

C4
10’

5’ • Se propune elevilor desfăș urarea unui
joc didactic. Se explic ă jocul.
 Elevul care arunc ă mingea
trebuie s ă formuleze o întrebare din
lecția predată , elevului care o prinde.
Cel care prinde mingea r ăspunde la
întrebare, apoi o arunc ă mai departe la
alt coleg, adresând o întrebare. Elevul
care nu știe răspunsul iese din joc, la
fel și cel care este descoperit c ă nu
cunoaște răspunsul la propria întrebare.
 Elevii sunt dirija ți de către
profesor.
Exemplu:
– Care sunt modalit ățile concrete de
iubire față de Dumnezeu și față de
se
meni?
………….
– Ce este iubirea cre ștină?
… cel mai înalt sentiment sădit în
suflet de Dumnezeu
– Cine este aproapele nostru? … orice om de pe p ământ pentru c ă toți
purtăm în noi chipul lui Dumnezeu
– Care este porunca Mântuitorului?
… să-L iubim pe Dumnezeu din toat ă
inima și pe aproapele ca pe noi în șine.

• Metoda
R.A.I.

• Jocul
didactic
• mingea

• Activitate
Individual ă

7. Asociere,
generalizare

C4

Se prezint ă elevilor un verset biblic:
,,Iubiți pe vr ăjmașii voștri,
binecuvânta ți pe cei ce v ă blestemă,
faceți bine celor ce v ă urăsc și rugați-vă
pentru cei ce v ă vatămă și vă
prigonesc”. (Matei 5, 44).
– Elevii ascultă cu atenție
Se explic ă versetul punându-se accent
pe faptul c ă iubirea se reflect ă și asupra
dușmanilor sau a celor ce ne vor r ăul.
 Îndemnul elevilor de a practica
această virtute cre ștină, arătându-se
prin faptele noastre.
 Elevii primesc o fi șă de lucru care
conține un rebus.
 Elevii completeaz ă rebusul

•Interpr
etare
pe text

• Fișe cu
versetul biblic

Fișă de lucru
8. Activitate
suplimentar ă – Realizaț i (acasă) un jurnal în care s ă
precizați ce sentimente v-au trezit
această lecție, care din ideile discutate
ți s-au părut mai importante, dac ă ai
putea s ă schimbi ceva în
comportamentul t ău ce ai schimba
pentru a deveni și mai bun cre știn si
precizeaz ă dacă este important ă
virtutea dragostei pentru mântuirea
ta.
– Elevii notează tema. •Explicația

• Jurnal
reflexiv

• Activitate
frontală

9. Aprecierea
activității
elevilor Se fac aprecieri asupra desf ășurării
lecției, se nominalizeaz ă elevii care au
participat activ la or ă și se noteaz ă.
Aprecieri
verbale

10. Încheierea
activității • rug ăciunea
• salutul

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

187

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

188

FIȘĂ DE LUCRU
Numele………………………

Completând rebusul, pe vertical ă reiese expresia ,, IUBIREA CREȘ TINĂ” !

A
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
B

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

189

Întrebări:

1. S-a jertfit pentru noi oamenii.
2. Opusul iubirii.
3. O virtute a sfin ților.
4. Și îngerii ră i cred în Dumnezeu dar sunt ………
5. „Fiecare zilnic spune Domnului o …………..”
6. Creatorul cerului și al pământului.
7. Un păcat care st ă în calea iubirii de Dumnezeu.
8. „Văzând fapta ta s ă zică : uite un …… cuminte”
9. Un păcat ce poate duce la desfacerea c ăsătoriei.
10. „Ne închin ăm la ele că ne apă ră de rele”
11. Au biruit p ăcatul și au devenit ………
12. „Când fapta rea o s ăvârșești pe înger tu îl …….
13. Ce înseamn ă „a te iubi pe tine însu ți”?
14. Un cuvânt ce noi îl spunem la sfâr șit de rugăciune!
15. „Când te duci seara la culcare lui Dumnezeu s ă-i ceri …..

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

190

Rezolvare

A
1 I I S U S
2 U R A
3 B L A N D E T E A
4 M A N D R I
5 R U G A C I U N E
6 D U M N E Z E U
7 G E L O Z I A
8 C R E S T I N
9 D E S F R A N A R E
10 I C O A N E
11 S F I N T I
12 I N T R I S T E Z I
13 E G O I S M
14 A M I N
15 I E R T A R E
B

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

191
CUPRINS

LISTA DE ABREVIERI ………………………………………………………….. 3
ARGUMENT ……………………………………………………………………….. 5

CAPITOLUL I – GÂNDIREA SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL REFLECTATĂ
ÎN EPISTOLELE CAPTIVITĂȚ II

I.1 VIAȚA ȘI ACTIVITATEA MISIONAR Ă A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL 8
I.1.1. Via ța Sfântului Apos tol Pavel …………………………………………… 8
I.1.2. Educa ția primită în casa p ărintească la Tars …………………………….. 11
I.1.3. Saul ca prigonitor. Minunea de pe drumul Damascului ………………… 14
I.2. ACTIVITATEA MISIONAR Ă A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL ………… 16
I.2.1. Începuturile ……………………………………………………………… 17
I.2.2. C ălătoriile misionare …………………………………………………….. 18
I.2.3. Captivit ățile în care s-a aflat Sfântul Pavel ……………………………… 23
I.2.4. Ultimii ani de activitate apostolic ă ……………………………………… 25
I.3. EPISTOLELE CAPTIVIT ĂȚII …………………………………………………. 27
I.3.1. Num ărul epistolelor pauline ……………………………………………… 28
I.3.2. Împ ărțirea epistolelor pauline ……………………………………………. 29
I.3.3. EPISTOLA C ĂTRE EFESENI …………………………………………. 30
I.3.4. EPISTOLA C ĂTRE FILIPENI …………………………………………. 42
I.3.5. EPISTOLA C ĂTRE COLOSENI ……………………………………….. 49
I.3.6. EPISTOLA C ĂTRE FILIMON …………………………………………. 54
I.3.7. EPISTOLA C ĂTRE EVREI …………………………………………….. 58

CAPITOLUL II – ELEMENTE DIN PEDAGOGIA ANTIC Ă ÎN SCRIERILE
PAULINE

II.1. VIAȚA CREȘTINĂ DUPĂ EPISTOLELE SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL 67
II.1.1. Aspectul religios ………………………………………………………… 68 II.1.2. Aspectul moral …………………………………………………………… 70

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

192II.2. ÎNVĂȚĂ TURA DESPRE FAMILIE ÎN EPISTOLELE PAULINE …………… 73
II.2.1. Familia în Antichitate …………………………………………………… 73
II.2.2. Familia la asirieni și babilonieni ………………………………………… 74
II.2.3. Familia în Grecia antic ă …………………………………………………. 75
II.2.4. Familia în Vechiul Testament …………………………………………… 78 II.2.5. Familia în scrierile pauline ……………………………………………… 81
II. 2.5.1. Raporturile dintre cei doi so ți sub aspectul spiritual și material … 83
II.2.5.2. Datoriile p ărinților față de copii …………………………………. 88
II.2.5.3. Datoriile copiilor fa ță de pă rinți ………………………………… 89

CAPITOLUL III – ASPECTE STRATEGICE ȘI METODICE ALE EDUCA ȚIEI
RELIGIOASE

III.1. PRINCIPII DIDACTICE MODERNE ÎN OPERA PAULIN Ă ………………. 92
III.1.1. Principiul intui ției sau Principiul corelaț iei dintre senzorial și rațional … 93
III.1.2. Principiul accesibilităț ii ………………………………………………… 93
III.1.3. Principiul particip ării active și conștiente ……………………………… 94
III.1.4. Principiul îmbin ării teoriei cu practica …………………………………. 95
III.1.5. Principiul înv ățării temeinice și durabile a cuno ștințelor ………………. 96
III.1.6. Principiul motivaț iei ……………………………………………………. 96
III.1.7. Princi piul eclesiocentric ………………………………………………… 97
III.1.8. Princi piul hristocentric …………………………………………………. 98
III.2. PEDAGOGIA CRE ȘTINĂ PAULIN Ă ȘI METODELE DIDACTICE
MODERNE …………………………………………………………………………..
98
III.2.1. Metode expozitive ……………………………………………………… 99 III.2.2. Met ode interogative ……………………………………………………. 100
III.3. EVALUAREA DIDACTIC Ă LA DISCIPLINA RELIGIE: PRINCIPII ȘI
MODALIT ĂȚI DIDACTICE. FUNC ȚIILE EVALU ĂRII ………………………….
102
III.3.1. Instrumente de evaluare ………………………………………………… 104 III.3.1.1. Metode tradi ționale ……………………………………………… 104
III.3.1.2. Metode alternative (moderne) de evaluare ……………………… 105
III.3.2. Rela ția dintre evaluarea ini țială – evaluarea formativ ă – evaluarea
sumativă ……………………………………………………………………………
107

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

193III.4. FINALIT ĂȚILE Ș I OBIECTIVELE EDUCA ȚIEI RELIGIOASE ………… 110
III.4.1. Scopul instructiv și educativ …………………………………………… 110
III.4.2. Responsabilitatea profesorului de religie în educa ția morală a elevilor .. 112

CAPITOLUL IV – DESCRIEREA CERCET ĂRII

IV.1. Precizarea obiectivelor și formularea ipotezei ………………………………… 116
IV.2. Metodologia cercet ării ………………………………………………………… 117
IV.3. Prelucrarea și interpretarea datelor ……………………………………………. 120
IV.3.1. Etapa I. Etapa evalu ării inițiale ………………………………………… 120
IV.3.2. Etapa a II-a. Etapa evalu ării formative-ameliorative ………………….. 130
IV.3.3. Etapa a III-a. Etapa evalu ării finale ……………………………………. 145
IV.4. Constat ări ……………………………………………………………………… 157

CONCLUZII ȘI PROPUNERI …………………………………………………… 158

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………… 160

ANEXE ……………………………………………………………………………… 168

CUPRINS …………………………………………………………………………… 191

Elemente de pedagogie cre ștină în epistolele captivit ății

194

DECL ARAȚIE DE AUTENTICITATE

Subsemnata COSTIN DANIELA, c ăsătorită FILIP, cadru didactic la Școala de Arte
și Meserii din localitatea Ion Creang ă, județul Neamț, înscrisă la examenul de acordare a
gradului didactic I, se ria 2010-2012, cunoscând dispozi țiile articolului 292 Cod penal cu
privire la falsul în declara ții, declar pe propria r ăspundere urm ătoarele:

a) lucrarea a fost elaborat ă personal și îmi a
parține în întregime;
b) nu am folosit alte surse decât cele me nționate în bibliografie;
c) nu am preluat texte, da te sau elemente de grafic ă din alte lucr ări sau din alte
surse fără a fi citate și fără a fi precizat ă sursa prelu ării, inclusiv în cazul în care sursa o
reprezintă alte lucrări ale subsemnatei COSTIN (FILIP) DANIELA ;
d) lucrarea nu a mai fost folosit ă în alte contexte de examen sau de concurs.
Dau prezenta declara ție fiindu-mi necesar ă la predarea lucr ării metodico- științifice
în vederea aviz ării de către conduc ătorul științific, domnul : Pr. Lect. Dr. ILIE
MELNICIUC – PUIC Ă .

Declarant ,
(nume, prenume ) COSTIN (FILIP) DANIELA
( semn ătura)…………………………………

Data……………