Pr. Conf . Univ . Dr.: Claudiu Cotan [618392]

1
„UNIVERSITATEA OVIDIUS , CONSTANTA
FACULTATEA de TEOLOGIE
MASTER: MANAGEMENTUL TURISMULUI RELIGIOS ”

„LUCRARE DE DISERTATIE ”

„Coordonator științific:
Pr. Conf . Univ . Dr.: Claudiu Cotan ”

„Masterand: [anonimizat] ”

CONSTANȚA
2019

2
„UNIVERSITATEA OVIDIUS , CONSTANTA
FACULTATEA de TEOLOGIE
MASTER: MANAGEMENTUL TURISMULUI RELIGIOS ”

„CTITORIILE DOMNITORULUI
PETRU RARES IN MOLDOVA ”

„Coordonator științific :
Pr. Conf. Univ. Dr.: Claudiu Cotan ”

„Masterand: [anonimizat] ”

CONSTANȚA
2019

3

CUPRINS:

Argument ………………………………………………… ……. ……………….……3

I. Personalitatea domnitorului Alexandru cel Bun :
I.1. Viata si domnie ………………………………………………………… ….6
I.2. Familie ……………………… …………… … ………………………… ….6
I.3. Ctitorii …… …..…………………………….… …………………………. .7

II. Personalitatea domnitorului Stefan cel Mare :
II.1. Viata si domnie ………………………………………. …………………………8
II.2 Puterea armata ……………………………… ……………….. …………… 11
II.3. Arta, cultura si religia …………………………………………………… ..13
II.4. Moldova dupa Stefan cel Mare…………………………………………….16

III. Personalitatea domnitorului Petru Rares
III.1. Origini ……… ……..…… ………………………………………… .16
III.2. Prima domnie ……………………… …… …………… …..………….17
III.3. A doua domnie …… …… …..… …………………………………… …21
III.4.Ctitor de edificii religioase ………………………… …………………. .21
III.5.Domnitorul Petru Rares in constiinta urmasil or …………………… ….22

IV. Arhitectura moldoveneasca a bisericilo r: tradi tii si reorientari :
IV.1. Tipuri de constr uctii …………………………………………. ……….22
IV.2. Donatori si ctitori ……… ……………… …………… …… …… ………23

V. Pictura murala exterioara a bisreicilor din nordul Moldovei:
V.1. Programul iconografic ……………………………………… ………….. 24
V.2. M isterul picturii exterioare de la manastirile din Moldova ctitorite de
domnitorul Petru Rares ……… ………………………………………………… …………27

4
VI. Ctitoriile domnitorului Petru Rares in Moldova :
VI.1. Manastirea Probota …………… ………………………………… ……29
VI.2.Manastirea Rasca …………………………………………………… ….41
VI.3.Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia ……………… …… …45
VI.4. Biserica „Sfantul Dumitru” din Suceava …………………………… …..49
VI.5.Biserica „Sfantul Dumitru” din Harlau ……………………………… ….55

VII. Ctitorii refacute de domnitorul Petru Rares in Moldova
VII.1. Manastirea Moldovita …………………………………………… …..
VII.2. Manastirea Bistrita ………………………………………………
VII.3. Manastirea Humor …………………………………………………
VII.4. Catedrala arhiepiscopala din Roman ………… …………… ……

Bibliografie ……………………………………… ………………..… ……………… 60
Anexă: Imagini reprezentand c titoriile domnitorului Petru Rares in Moldova ………61

5
Argument

Lucrarea de fata este urmarea studiului asupra ctitoriilor domnitorului Petru Rares in
Moldova .
La urcarea pe scaunul „Moldovei a lui Petru Rares ”, zidirea de biserici si manastiri a
tre-cut printr -o perioada infloritoare. Ultimii 15 ani ai vietii domnitorului Stefan cel Mare
infa-tiseaza o vreme de intensa activitate din acest punct de vedere.in per ioada „de domnie
a lui Petru Rares (1527 -1538; 154 1-1546) ” se paseste pe un teren cunoscut dar in acelasi
timpac -centul se pune pe crearea de noi tipuri arhitecturale,de elaborarea unei teme sau
program iconograficoriginal cu mesaje si finalitate „clara,expli cita,configurata cum se cu-
vine pe plan semantic sau artistic ”.
Schimbarea cea mai de seama, poate fata de arhitectura „vremei lui Stefan cel Mare ”,
schimbare de infatisare,de stil,este aceea a fatadelor,care acum apar zugravite.este o noua
pagina de iconografie destinata aduce mereu aminte monahilor ma nastirilor si credinciosi-
lor cele ce pana acum nu se putea vede decat in biserica.
Aceasta impodobire aprin pictura exterioara a bisericilor pare deci a fi „o creatiune moldo-
veneasca.”

6
I. Personalitatea domnitorului Alexandru cel Bun
I.1. Viata si domnie:
„Alexandru cel Bun a fost fiul lui Roman I Mușat, domn al Moldovei între anii 1400
– 1432, și al Anastasiei Mușat.
Potrivit celor scrise de cronicarul Grigore Ureche, domnitorul Alexandru cel Bun a
întreprins o importantă operă de organi zare politică, admin istrativă și ecleziastică a Mol-
dovei. A încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408,
act în care este atestat și orașul Iași. A obținut recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către
Patriarhia de Consta ntinopol. În 1402 (d upă unii istorici în 1415) a adus de la Cetatea Albă
la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Inițial, moaștele au fost depuse la biserica din
cartierul Mirăuți din Suceava, după care au fost mutate mai târziu la mănăstirea „Sfântul
Ioan cel Nou” de la Suceava. Evenimentul aducerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la
Suceava, are o însemnătate deosebită în conștiința publică a poporului moldovean, fiind
zugrăvit în multe din frescele bisericilor și mănăstirilor din Moldova. Una din ele, cea de la
mănă stirea " Sfântul Ioan cel Nou " de la Suceava, înfățișând alaiul domnesc în ultima fres-
că din suita de patru ce reprezintă martiriul s fântului, frescele fiind amplasate pe peretele
vestic al clisiarniței din incinta mănăstirii.
Lunga sa d omnie (32 de ani ) a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat
al politicii extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria
și Polonia..
Acordul dintre Polonia și Ungaria, încheiat la Lublau la 15 martie 1412 , reprezenta
un mare per icol pentru Moldova, fiind primul acord de împărțire a unui teritoriu românesc
în sfere de influență. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru și -a onorat
întotdeauna obligațiile rezultate din acceptarea suzeranității r egelui polon și dato rită con-
tradicțiilor polono -maghiare.
Ca domn al Moldovei, Alexandru cel Bun avut un blazon format dintr -un scut și un
cap de taur suprapus. Cele 8 fascii orizontale auriu -verde simbolizează apartenența la di-
nastiile Basarabilor și Asăn eștilor iar crinii a urii simbolizau Casa de Anjou, o posibilă des-
cendență provenită de la Petru I Mușat, carea a avut la fel, un blazon cu crini ”1

1 Grigore Jitaru, „Blazoane domnesti”,Editura Uniunii Scriitorilor,Chisinau,1997

7
I.1. Familie:
”Alexandru cel Bun a fost căsătorit de trei ori. Prima soție se numea Margareta, fiic a
palatinului Ștefan di n Losontz . Ea a ctitorit Catedrala Catolică din Baia, unde a fost în-
mormântată. După moartea ei, Alexandru cel Bun s -a căsătorit cu Neacșa, care a mu rit la
scurt timp după cununie.
A treia soție a fost Ringala, (Ryngalla) . În acelaș i timp Rin gala era înru dită cu Ale-
xandru cel Bun, fiind vară primară cu Anastasia, soția lui Roman I și mama lui Alexan dru
cel Bun . Fiul lui Alexandru cel Bun, Iliaș s -a căsătorit cu sora mai mică a reginei Poloniei,
Maria Holszańska. ”2

I.3. Ctitor ii:
„Domnitorul Alexandru cel Bun a fost un important ctitor de biserici și mănăstiri .
Cea mai însemnată ctitorie a sa este Mănăstirea Bistrița din județul Neamț cu hramul
Adormirea Maicii Domnului . Prima atestare documentară a acestui sfânt lăcaș datea ză din
1407, atu nci când Alexandru cel Bun a emis un act de danie prin care a înzestrat Mănăsti-
rea Bistrița cu câteva sate și moșii. ”
„ În anul 1418 aici a fost înmormântată doamna Ana (Neacșa), iar alături de ea, în
anul 1432, a fost îngropat îns uși ctito rul mănăstirii, voievodul Alexan dru cel Bun.
Cel mai prețios odor al Mănăstirii Bistrița este icoana făcătoare de minuni a Sfinte i
Ana, dăruită lui Alexandru cel Bun de către împăratul bizantin Manuel al II –
lea Paleologul (1391 – 1425). D upă tradi ție, această icoană a fost dată ca ” „dar de patron”
„Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împă-
ratului bizantin Manuel al II -lea Paleologul in anul 1401. Ulterior, familia voievodală a
dăruit icoana Măn ăstirii Bis trița. Adăpostită la Mănăstirea Bistrița de peste 400 de ani, este
una dintre icoanele cele mai cinstite in Moldova. Despre icoana Sf intei Ana se spune că
scoate diavolii din oameni, vindecă bolnavii, dă rod pântecelor sterpe și alungă seceta .”
„Alexandru cel Bun este și unul dintre ctitorii Mănăstirii Moldo vița. Prima așezare mona-
hală din acest loc a fost întemeiată, conform tradiției, încă din timpul primilor voievozi
Mușatini (Petru I și Roman I, tatăl lui Alexandru cel Bun), care au înzestra t-o și au ocrotit –
o. Surse istorice și arheologice confirmă faptu l că sub domnia lui Alexandru cel Bun, mă-
năstirea a fost sprijinită și înzestrată, biserica sa dăinuind până la sfârșitul s ecolului al XV –
lea când, din cauza unei masive alunecări de teren, s -a prăbușit. Biserica mănăstirii a fost
reconstruită ma i apoi de către voievodul Petru Rareș .
La Mănăstirea Neamț , ctitorie a voievodului Petru Mușat (1375 -1391), cel mai vechi și mai
mare așezământ monahal din Moldova, Alexandru cel Bun a ridicat turnul -clopotniță , stră-
bătut la baza sa de intrarea principală, boltită, care străjuiește și în prezent intrarea în incin-
ta mănăstirii. ”

2 Alexandru Panzar, „Hotarul de Nord al Moldovei”.Prefata de Stefan S. Gorovei,Editura Universita tii „Al. I.
Cuza”,2016,p.115

8
Biserica de lemn de la Rădăuți, unde era, începând de la Bog dan-Vodă, necropola Domni-
lor Moldovei, a fost refăcută, cu z iduri d e piatră, de Alexandru cel Bun ”.3

II. Personalitatea domnitorului Stefan cel Mare
II.1. V iata si domnie:
„Conform tradiției, Ștefan cel Mare s -a născut la moșia tatălui său de la Borzești, ca
fiu nelegitim al viitorului domn al Moldovei, Bogdan al II-lea și al Oltei. Bogdan era la
rândul său fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun, iar soția sa, Oltea provenea dintr -o fami-
lie de boieri de lângă Bacău, cei doi cunoscându -se în perioa da în care Bogdan s-a aflat în
exil la curtea lui Vlad Dracul . Fam ilia a mai avut încă trei bă-
ieți: Ioachim , Ion și Crâstea4 și două fete: Maria și Sora.”5
„Data nașterii nu este cunoscută cu certitudine, cele mai plauzibile variante fiind
anii 14386 sau 1439.”7
„În toamna anului 1449, tatăl său, Bogdan sprijinit cu un c orp de oaste trimis
de Iancu de Hunedoara, învinge armata lui Alexandru al II -lea la Tămășeni, lângă apa
Moldovei, la 12 octombrie 1449 și se proclamă domn. ”8 „Alexandru se refugiază în Tran-
silva nia, de unde va încerca să își recap ete tronul. La rândul său ”, „Bogdan, după o încer-
care nereuș ită de a căpăta sprijinul și protecția polonezilor, și -a îndreptat eforturile diplo-
matice către Ungaria. ”
„La 11 februarie 1450 , Bogdan emite în „târgul de jos” — Roman — un hrisov de re-
cunoaștere a suzeranității lui Iancu de Hunedoara, căruia îi făg ăduiește sprijin și ajutor, în
orice împrejurare, pentru ca în schimb ” „iubitul nostru părinte să ne ocrotească sub mâna
sa și să ne apere de orice dușmani ai noș tri”. „La sfârșitul actului, unde sunt enumerați
martorii ca re girau acel document este menționa tă, imediat după domn credința iubitului
meu fiu, Ștefan Voevod . Actul reprezintă prima atestare documentară a viitorului domn al

3 Nicolae Iorga , „Istoria Biser icii Romanesti si a vietii religioase a Romanilor,Tipografie „Neamul Roma-
nesc”,Vladenii de Munte,1908,p.42
4 Constantin C. Giurescu, „Isto ria romanilor din cele mai vechi timpuri pana la moartea lui Alexandru cel
Bun(1432)”,Fundatia Regala pentru Literatur a si Arta,Bucuresti,1946,p.530
5 Mihai Costachescu,Observatii istorice.Cu privire la neamul lui Stefan cel Mare,Iasi,1927,p.5
6 Leon Siman schi, „Formarea personalitatii lui Stefan cel Mare”in „St efan cel Mare si Sfant. 1504 –
2004.Portret in istorie,Editura Musatinii,Putna,2003
7 Universitatea Stefan cel Mare, „Stefan cel Mare”(1457 -1504)(http://www.usv.ro/index.php/ro)
8Nicolae Iorga , „Istor ia lui Stefan cel Mare”,Institutul de arte grafice si edi tura Minerva,Bucuresti,1904

9
Moldovei. ”9 „Din menționarea de c ătre tatăl său ca aso ciat la domnie, rezultă că Ștefan
împlinise în 1450 cel puțin unsprezece ani, vârsta minimă impusă de cutumele vremii pen-
tru o astfel de demnitate .”
„La 15 octombrie1451 , la Reuseni , Bogdan a fost asasinat de catre fratele său v itreg
Petru, alt fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun și care va domni ulterior s ub numele
de Petru Aron .”
„După omorârea lui Bogdan, familia sa, inclusiv tânărul Ștefan vor pleca
în exil în Transilvania și apoi în Țara Românească, dupa ce Vlad Tep es fusese instalat ca
domn. ”10 „Oltea , mama sa avea s ă moară la 4 noiembrie1465 .”11
„Ștefan cel Mare a fost căsătorit de trei ori. Dacă predecesorii săi încercaseră prin căsă-
torii și alianțe matrimoniale să se apropie de suzeranii lor catolici, regii Ung ariei și Poloni-
ei, politica dinastică a lui Ștefan cel Mare privind căsătoriile a fost diferită – după cum re-
marca istoricul P. P. Panaitescu „toate trei soțiile lui sunt principese ortodoxe din țări veci-
ne: Evdochia, fiica lui Simeon Olelkovici⁠ de la Kie v, Maria din Paleologii de la Mangup,
în Crimeea, Maria, fiica lui Radu cel Frumos din Țara Românească .”12
„Căsătoria cu Evdochia a avut loc la 5 iulie 1543 când, după cum relateaza cronicaru l
Grigore Ureche ” „ luatu -s-au doamnă de mare rudă, pre Evdochi ia de la Chiev, sora lui
Simeon Împăratul. Iară croni cariul cel leș escu scrie că au fostu Evdochiia fată lui Simeon
Împăratul, iară nu soră .”13 . „Din această căsătorie au rezultat doi băieți și o fată. Băie-
ții, Bogdan -Vlad născut în 1466 și Petru născut în 1467, au mu rit amândoi de tineri în anul
1479, la câteva luni distanță, fiind îngropați împreună în același mormânt. Fata, Elena ,
avea să se mărite cu fiul țarului Ivan al III -lea al Rusiei. Evdochia moare și ea în 1467,
posibil la nașterea lui Petru, fiin d înmormântată în Biserica Mirăuți din Suceava ”.
„La 14 se ptembrie 1472 Ștefan se căsătorește cu Maria , din familia domnitoare din
micul regat grecesc pontic Mangop -Theodoro, din Crimeea. întregii Khazarii”, „Căsătoria
a fost una de conveniență și inter es politic, care a durat atâta timp cât aces t interes a exis-
tat”.

9 Constantin C. Giurescu, „Istor ia romanilor.Volumul II,Partea I,de la Mircea cel Batran si Alexandru cel Bun
pana la Mihai Viteazu”l,Fundatia Regala pentru Literatura si Arta,Bucuresti,1943
10 Alexandru Buldur, „Stefan cel Mare ,voievod al Moldovei”,Editura Carpatii,Madrid,1970
11 Maria Ma gdalena Szekely, „Semne si minuni pentru Stefan Voievod.Note de mentalitate medievala”,in
„Stefan cel Mare si Sfant.1504 -2004.Portret in i storie,Editura Musatinii,Putna,2003
12 P.P.Panaitescu, „St efan cel Mare.O incercare de caracterizare”,in „Stefan cel Ma re si Sfant.1504 –
2004:Portret in istorie,Editura Musatinii,Putna,2003
13 Grigorae Ureche, „Letopisetul tarii Moldovei”,Editura Litera Inter national,Chisinau,1997

10
„A.D Xenopol in lucrarea „Istoria romanilor din Dacia Traiana” relateaza ca in anul
1475 după luna lui iulie, în care Caffa fiind luată de turci, Mangopul intră in stăpînirea lor,
Ștefa n cel Mare ne mai având nici un interes a păstra ca soție pe m oștenitoarea acelei dom-
nii pierdute, se desparte de Maria și se casatoreste cu Vochița, fata lui Radu Vodă.”14
„Dupa divort Maria de Mangop va mai trăi puțin trecand la Domnul , la 19 dece m-
brie 1477, după cum nota Grigore Ureche „pristăvitu -s-au doamna Maria ce era de la Man-
gop, fiind înmormântată la Mănăstirea Putna. ”
„În anul 1475,, Ștefan s -au încununat cu doamna Voichița, fata Radului Vodă . Căsăto-
ria avea să dureze până la moartea domnului, Maria Voichița mai traind încă șapte ani. A
murit în anul 1511, fiind înmormântată la Mănăstirea Putna. Din căsătoria lor au rezultat
doi copii, un băiat, viitorul domn Bogdan al III -lea și o fată, Maria , decedată în 1518 și
înmormântată la Mănăs tirea Putna. ”
„Ștefan a avut și o relatie amoroasa in afara casatoriei cu Maria Rareș din Hârlău,
mama viitorului domnitor Petru Rares .
Domnitorul Ștefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504 în urma infectării unei răni mai
vechi, fiind înmormân tat la Mănăstirea Putna. ”15
„La începutul lunii aprilie 1457, Ștefan cel Mare a intrat în Moldova, înaintând spre
Suceava, de -a lungul văii Siretului. Era însoțit de o armată de circa șase mi i de oameni, din
care o mie de munteni oferit de Vlad Țepeș, iar restul moldoveni din Țara de Jo s.”16
„Petru Aron a fost surprins de această acțiune, reușind să strângă în grabă o armată cu
care l -a atacat pe Ștefan la Doljești, pe Siret, la 12 aprilie. Petru Aron a fost învins și a pă-
răsit câmpul de luptă. A în cercat o nouă rezistență la Orbic, la 14 aprilie, în Joia Mare a
anului 1457, dar a fost din nou înfânt și silit să ia calea exilului, în Polonia. ”
„Grigore Ureche relateaza ca după câștigarea bătăliilor și alungarea lui Petru
Aron, Ștefan va o rganiza o mare ceremonie pub lică de în coronare, la locul ce se chiama
Direptate ,” pe valea Siretului.
„Politica dusă de Ștefan cel Mare pe plan intern de -a lungul domniei avea ca scop
principal consolidarea puterii centrale a domnului și asigurarea liniștii sociale. În acest

14 A.d.Xenopol, „Istoria romanilor din dacia Traiana”,voI II,Tipo -litografia H.Goldner,Iasi,1888
15 Ioan Ursu, „Stefan cel Mare,domn al Moldovei de la 12 aprilie 1457 pana la 2 iulie 1504”, Editura de Arte
Grafice Antonescu, Bucuresti , 1974
16 Ion Constantin Chitimia, „Cronica lui Stefan cel Mare”, Bucuresti,Casa Scoalelor, 1942

11
sens, principalele direcții de acțiune au fost reprezentate de: repopularea țării
prin împroprietărirea cu pământ și acordarea de privilegii razesilor , crearea unei noi clase
aristocratice (mica boierime) pe baza meritocrației m ilitare, întărirea puterii milita re și a
capacității de apărare a țării, reconcilierea cu vechile familii boierești și rechemarea celor
plecați în exil, asigurarea loialității Sfatului Domnesc – prin creșterea ponderii dregătorilor
militari (pârcălabii) și introducerea unui număr însemnat de membri ai familiei sale ”.
„Ștefan avea să facă o reformă radicală în sistemul realțiilor feudale, prin obligarea ță-
rănimii libere la prestarea serviciului militar, conferind astfel acestei clase o funcție politi-
că importantă în viața statului. Uti lizarea răzeșimii în armată a reprezenta o lovitură impor-
tantă la situația privilegiată a marii boierimi, singura care avea monopolul obligațiilor mili-
tare.”

II.2.Puterea armata:
„Particularitățile strategiei și artei militare în p erioada dom niei lui lui Ștefan derivă din
obiectivul politic pe termen lung al domnului Moldovei, acela de „apărare a ființării statu-
lui moldovenesc.” 17 „Caracteristica esențială a acțiunilor militare duse de Ștefan a fost
astfel că acest ea au urmărit nimic irea armat elor inamice și nu realizarea de cuceriri teritori-
ale.18.”
„Ca forme principale a acțiunilor militare la nivel strategic, Ștefan a utilizat
atât defensiva strategică, cât și ofensiva strategică, în funcție de obiectivul pol itic urmărit.
Defensiva stra tegică avea, de regulă, ca etape principale apărarea pe frontieră, hărțuirea,
bătălia decisivă și urmărirea, fiind adoptată de Ștefan în marile campanii din 1475, 1476,
1497, când a avut de înfruntat inamici cu mult superiori di n pun ct de vedere al numărul ui
și înzestrării. Ofen siva strategică avea, de regulă, ca etape principale mobilizarea si con-
centrarea în secret a forțelor, respingerea trupelor de acoperire adverse, bătălia decisivă și
urmărirea. Ea a fost adoptată de Ștefan în campaniile din 1473 și 1 481 care au avut ca obi-
ectiv schimbarea domnilor pro -otomani din Țara Românească. ”19

17 General Radu R. Rose tti, „Istoria artei militare a romanilor pana la mijlocul veacului al XII_lea”,Monitorul
Oficial si imprimeriile Statului, Bucuresti,1947
18 Academia Fortelor Terestre,„Arta militara a ostilor rom ane in secolele XIV -XVI
(http.//www.armyacademy.ro/e -learning /working/capitol_2html)
19 Nicolae iorga, „Istoria armatei romanesti”.Vol.1:„Pana la 1599”, Editura Ministerului de Razboi
,Bucuresti,1929

12
„Bătălia decisivă – dusă individual sau în cadrul unei campanii – avea ca obiectiv ni-
micirea grupării principale de forțe a inamicului , și determinarea acestuia să renunțe la
continuarea acțiunilor militare. În aceste bătălii Ștefan a utilizat cu precădere manevra de
forțe, adaptată la condițiile de teren, anotimp și starea vremii, pentru a anihila avantajul
numeric al inamicilor, cum a fost cazul în bătăliile de la Baia și Codrii Co sminului. Când
condițiile erau favorabile, a fost utilizată inducerea in eroare a inamicului, prin acțiuni de
înșelare, cum a fost la Baia, când orașul a fost incendiat în mai multe locuri, simultan, sau
la Va slui, când o mare parte a armatei otomane a fost atrasă și imobilizată într -o zonă
mlăștinoasă. ”
„ P.P.Panaitescu, in lucrarea „Stefan cel Mare . O incercare de caracterizare afirma: „Nu
e puțin lucru ca același stăpânitor al unei țări mici să învingă pe rând pe toți vecinii lu i:
munteni, unguri, poloni, tătari, turci. Și nu e vorba de cine știe ce oști provinciale: Matei
Corvin, Ioan Albert, Mahomet II au năvălit în Moldova cu toate oștile marilor lor ținuturi
și toți s -au întors rușinați.”
„Când era u chemați la oaste răzeșii erau obli gați să se prezinte și ei la vileag ”, „dacă
nu călări și întrarmați ca vitejii, măcar cum ii ajutau împrejurările , pregătiți pentru a lupta
pedestru. ” „Orășenii aveau obligația ca, în caz de război, să înarmeze un nu măr d e oameni
pe chel tuiala lor și să -i pună la dispoziția domnului. O categorie militară distinctă era re-
prezentată de ” „străjeri” și „călărași”, „locuitori ai satelor de graniță care asigurau pa-
za frontierei Carpaților, respectiv a Nistrului. ”
„Oaste a lui Ștefan cel M are utiliza t oate categoriile principale de armament disponibile
pe plan european în a doua jumătate a secolului al XV -lea.”20
„Armamentul folosit poate fi categorisit în două mari categorii: armament defensiv și
armament ofensiv. A rmamentul defensi v, destinat protecției luptătorului era format
din scut, cămașă de zale, platoșă și mai rar, armură. Țăranii chemați la oaste purtau pentru
protecție haine de in matlasate, groase de 3 -5 centimetri, cu cusături dese sau cojoace d in
piele. ”
„Armamentul ofen siv era format din arme albe și arme de foc ” .
„Domnitorul Ștefan cel Mare a acordat o atenție deosebită realizării unui sistem de
fortificații permanente ca element central în strategia sa de apărare a țării. În acea epocă,

20 Carol Konig, „Armamentul din dotarea oastei Moldovei in timpul domniei lui Stefan cel Mare(1457 –
1504)”,in „Revista M uzeelor”, bucuresti,nr.3, 2004

13
cetățile juc au un rol politic și militar major, asigurând celui ce le stăpânea controlul terito-
riilor adiacente, dar și având de multe ori un rol decisiv în câștigarea campaniilor și bătălii-
lor. Rezistența cetăților Neamțului, Sucevei și Hotinului a determin at retrage rea
lui Mahom ed al II -lea, în 1476, iar rezistența cetății Sucevei, la 1497, a determinat retrage-
rea regelui polon Ioan Albert ”.
„Ștefan cel Mare a conceput sistemul de cetăți urmărind trei mari obiective: apărarea
granițelor – în special la vadurile N istrului, s upravegherea locurilor de trecere din interior și
apărarea capitalei, Suceava. La urcarea pe tron în Moldova existau trei cetăți de zid – cele
ale Sucevei , Neamțului și Hotinului și o cetate de pământ și lemn – cea a Romanului ”.
„ În timpu l domniei, Ștefan a cucerit cetățile de zid de la Chilia și Cetatea Albă (1462)
și cetatea de pământ și lemn de la Crăciuna (1482). Totodată, a construit cetățile noi de zid
de la Chilia (1479) și Roman (1483), precum și cetățile de pământ și lem n de
la Orhei (1470) și Soroca (1499). ”
„Cetățile erau așezate, de regulă, pe poziții dominante, cu posibilități bune de obser-
vare și supraveghere. Datorită configuratiei terenului, asediul lor era adeseori dificil și gar-
nizoana, chiar foarte redusă, putea rez ista mul ta vreme. Ca semn al importanței lor militare
și politice, portarul Sucevei îndeplinea și funcția de hatman (conducător al armatei)
iar pârcălabii cetăților mari ocupau primele poziții în Sfatul Domnesc .” 21
„Cea mai răspândită și acceptată va riantă referit oare la numă rul conflictelor armate
(„bătăliilor”) la care a participat Ștefan cel Mare este de 36. Cifra este bazată chiar pe măr-
turisirea domnului moldovean făcută în 1502 medicului venețian Matteo Muriano ”: „eu
sunt înconjurat de dușmani di n toat e părțile și am purt at 36 de lupte de când sunt domnul
acestei țări, dintre care am fost învingător în 34 și am pierdut 2”. 22 „Într-o analiză detalia-
tă, istoricul Alexandru Boldur mai identifică suplimentar alte patru incursi uni armate la
care Ștefan nu a participat, acestea f iind conduse de alți comandanți, numiți de domn. ”23
II.3. Ar ta,cultura si religia :
„ Perioada domniei lui Ștefan cel Mare a constituit și în planul realizărilor de ordin
cultural și spiritual momentul de apogeu al cre ației artistice din epoca medievală a Moldo-

21 Constantin C.Giurescu, „istoria romanilor”.Volumul II,Partea I,de la Mircea cel Batran si Alexandru cel B un
pana la Mihai Viteazul, Fundatia Regala pentru Literat ura si Arta,Bucuresti,1943
22 Valentina Esanu(coord.),„Marii d emnitari ai TariiMoldovei in domnia lui Stefan cel Mare (1504 -2004),teza
de doctorat, Academia de stiinte a Moldovei, Institutul de istori e,Chisinau, 2015
23 Alexandru Boldur, „Stefan cel Mare, vo ievod al Moldovei,” Editura Carpatii, Madrid

14
vei. Elementele de artă și civilizație păstrate din această perioadă reflect ă posibilitățile teh-
nico-materiale ex istente, viziunea despre lume a omului medieval, precum și diferitele in-
fluențe externe, manifestate în special în domeniul arhitecturii. ” 24
„Corina Nicolescu in „Arta epocii lui Stefan cel Mare.Relatii cu lumea oc cidentala”
considera ca „ din creațiile artisitice care s -au păstrat, Ștefan se prezintă atât ca un tradițio-
nalist, continuator al moște nirii bizantine , dar și ca un principe renascentist , animat de un
puternic spirit înnoitor. .Ștefan moștenește de la îna intașii săi în primul rând respectul și
admirația față de tot ceea ce reprezenta tradiția concepției bizantine în ideea domniei de
drept divin, fastul și ceremonialul de curte, de la ungerea ca domn până la înmormântare,
concepția religioasă și organizarea Bisericii, legislația, cultura și arta.” 25
„Din epoca lui Ștefan cel Mare s -au păstrat doar elemente de arhitectură eclesiasti-
că (biserici și mănăstiri) și militară (cetăți). Deși tradiția orală, pre luată de multe surse scri-
se, îi atribuie lui Ștefa n construcția câte unei biserici după fiecare din luptele purtate, din
pisaniile păstrate din epoca sa, el este atestat drept ctitor ce rt al unui număr de 21 de bise-
rici, din care la două nu se cunoaște anu l construcției. Acestea sunt: Putna (1469), Milișă uți
– Bădeuți (1487), Pătrăuți (1487) ”,
„Din îmbinarea artei bizantino -balcanice, specifică ortodoxiei, cu elemente din arta go-
tică, cu anumite elemente din arta populară locală, a luat naștere un stil arhitectonic nou,
stilul Sfântul Ilie Suce ava (1488) , Voroneț (1488) , Vaslui (1490) , Iași (1492)
, Borzești (1494), Huși (1495), Dorohoi (1495), Popăuți (1496), Valea Albă (1496)
, Tazlău (1497), Neamț (1497), Piatra Neamț (1498) , Volovăț (1502) , Dobrovăț (1504)
, Reuseni (1504). La bisericile de la Râmnicu Sărat (pisanie din 1704) și Scânteia (pisanie
din 1846), domnul apare drept ctitor dar nu este menționată data construcției i nițiale. ”
„Pe lângă acestea, tradiția îi mai atrib uie construcția unui număr de biserici, fără a
exista însă docu mente care să ateste acest fapt: Scheia , lângă Roman, Florești, lângă Vas-
lui, Cotnari, Ștefănești (județul Botoșani), mănăstirea Căpr iana, Cetatea Albă , Cetatea Chi-
lia, precum și paraclise în cetățile Hotin și Neamț . În Transilvania , îi sunt atribuite bise rici-
le de la Vad, pe Someș și Feleacu , lângă Cluj ”.
„Bisericile construite în epoca lui Ștefan cel Mare au fost concepute în gen eral în stilul
arhitectonic ”„triconc”, „de origin e bizantino -balcanică, având spațiul interior împărțit,

24 Academia Roman a, „Istoria Romanilor” ,Vol.IV, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001
25Corina Nicolescu, „Arta epocii lui Stefan cel Mare .Relatii cu lumea occidentala”, in „Stefan cel Mare si
Sfant.1504 -2004. Portret in istorie, Editura Musatinii, Putna,2003

15
potrivit rânduielilor ortodoxe, în altar, naos și pronaos . La Putna și în alte câteva biserici a
fost adăugată o gropniță (sau „camera mormintelor”), iar la B iserica cu hramul ” „Înălțarea
Domnului” „din mănăstirea Neamț apare un exonartex – un pridvor închis, la intrare. Pe
lângă acestea, încep să și facă apariția elemente aparținând altor stiluri: câteva din biserici-
le ștefaniene au elemente specifice arhitecturii gotice, cum ar fi contraforții și ogive le, une-
le biserici au și decorații exterioare ( firide cu arcade , ocnițe , discuri smălțuite ). Totodată,
unele biserici au fost decorate cu fresce interioare : Putna, Pătrăuți, Voroneț .”26
„Numărul mare de biserici și mănăstiri ctitorite în timpul dom niei lui Ștefan cel Mare
a generat o creștere semnificativă a cererii de cărț i necesare serviciului divin. În acest scop,
au fost înființate o serie de scriptorii pe lângă mănăstirile principale, în plus față de singu-
rul atelier de acest fel, î nființat de Alexandru cel Bun la mănăstirea Neamț. ”
„ Cel mai important a fost scriptoriul Mănăstirii Putna, înființat în anul 1466 , prin tran-
sferarea de la Neamț a egumenului Ioasaf , împreună cu alți monahi specializați în ar-
ta caligrafiei și a miniaturii , formați la școala lui Gavril Uric . Au rămas cunoscute numele
a circa zece caligrafi și miniaturiști care au lucrat la Mănăstirea Putna în timpul domniei lui
Ștefan cel Mare: Nicodim , Evrasie , Casian , Chiri ac, Vasile și Iacov – veniți de la mănăsti-
rea Neamț, Paladie , Spiridon , Filip și Paisie – formați la Putna . Dintre meșterii or-
fevrari cei mai cunoscuți au fost Antonie , Stanciul și Gligorie , care, pe lângă obiectele de
cult, au confecționat și ferecături de cărți.”27
„ Cele mai importante cărți manuscrise care au fost lucrate în epoca ștefan iană au
fost Tetraevanghelele , lucrări somptuoase, caligrafiate pe foi de pergament , cu un reperto-
riul bogat de elemente decorative specifice genului: scriere în semi unciale , cu cerneală
neagră alternată frecvent cu chinovar și cu cerneală de aur. Până în prezent s -au păst rat
șapte exemplare, aflate în diferite locuri din Europa : Tetraevanghelul lui Pala-
die (1489 ), Tetraevanghelele de la mănăstirea Neamț execuate d e Teodor Marieșescu în
1491 ( Moscova ) și în 1493 ( München ); Tetraevanghelul din 1495 , (Mănăsti rea Zog ra-
fu/Athos ); Tetraevanghelul de la Putna , caligrafiat și miniat de monahul Filip, în 1502 ( Vi-
ena); Tetraevanghelul anonim de la Ștefan cel Mare și Bogdan a l III-lea, lucrat în 1504 –
1507 la Putna ; Tetraevanghelul pentru biserica din Hârlău , în 1504 ” . „Unele dintre acesta

26 Mircea P acurariu,„ Ctitor de lacase sfinte” ( http://limbaromana.md/i ndex.php/go=articole7n=2125),in
„Limba noastra” , Nr. 4 -6, anul XIV,Chisinau, 2004
27 Doina Maria Creanga, „Valori ale artei s i civilizatiei din timpul lui Stefan cel Mare,in muzeul Manastirii
Putna, in „Codrul Cosminului”, nr.12,2006

16
au fost prezente în expozițiile internaționale de la Paris (1925) , Bruxelles (1935)
, București (1957), Atena (1964) .”28
„Istoricul Alexe Rau in „Cultura scrisa in epoca lui Stefan cel Mare si Sfant relatea za
ca „acestea se remarcă prin calitatea de excepție a materialelor utilizate: pergament foarte
fin și rezistent sau hârtie filigranată , din cârpe sau mătase, de ca litate superioară, importată
din vestul Europei. ”
„Pe lângă acestea au ma i fost tipărit e un număr mar e de alte cărți de cult –
mineie , trioduri , penticostare , ceasloave , psaltiri etc., precum și cărți laice cum ar fi tratate
de medicină în limb a latină, cărți de calcule și date astronomice . Tot la Putna a fost tipărit
un Imnologhion , carte de cântări bisericești pe note întocmită de protopsaltul Eustație ,
conducătorul școlii muzicale a mănăstirii. ”
„De o importanta deosebita a fost apar iția cărții Sintagma a lui Matei Vlastares , cali-
grafiată de Ghervasie la Neamț și grămăticul Damian la Iasi, carte care conținea și nume-
roase norme de drept laic (pedepse și sancțiuni pentru erezie, furt, omucidere, bătăi, com-
plicitate, bigamie, incest, ad ulter, viol, avort, încălcarea normelor de igienă, de alimentație,
de post, norme referitoare la prop rietate etc.). Această lucrare a dus la înlocuirea treptată
a dreptului tradițional cutumiar , cu dreptul juridic scris, unitar, contribuind la centralizare a
și consolidarea statală a Moldovei. ”

II.4. Moldova dupa Stefan cel Mare:
„Cercetăr i mai recente au pus în lumi nă numeroase titluri imperiale, aplicate unor
domni, în diferite surse (cronici, notițe de manuscrise, insc ripții, scrisori, d edicații ).
În cronica sa de curte – cea mai veche cronică moldovenească în slavonă păstrată –
Ștefan cel Mare este de regulă intit ulat voievod și domn , dar uneori și împărat .”

28Alexe Rau,Cultura scr isa in epoca lui Stefan cel Mare siSfant
(http://limbaromana.md/in dex.php?go=articole &n=2132), in „Limba noastra”,Nr.4 -6,anulXIV, Chisi-
nau,2004

17
III. Personalitatea domnitorului Petru Rares
III.1. Origini:
„Principalele surse care descriu originea lui Petru Rareș sunt ” „ Letopise-
țul” lui Grigore Ureche , „ O samă de cuvinte ” a lui Ion Neculce și „ Descrierea Moldo-
vei” a lui Dimitrie Cante mir. „In toate acestea se afirmă că era un fiu natural al lui Ștefan
cel Mare cu o anume ” „Răreșoaia” „și că în tinerețe se ocupa cu ” „măjeritul” (comerțul cu
pește). „ Există și ipoteza că ar fi fă cut parte din familia Cernat, boieri din Țara de Jos ,
proprietari ai întinsei moșii ce cuprindea lacul Brateș de lângă Galați , din care ulterior Pe-
tru Rareș va face danii de pescării unor mănăstiri. O altă ipoteză o consideră pe Maria,
mama lui Petru Rareș , ca făcând parte din neamul lui Isaia logofătul de la Baia, din vremea
lui Alexandru cel Bun , străm oșul fr aților Toader și Petru, care ar putea fi chiar Petru Rareș
și fratele său dinspre mamă, Toader, iar soțul Mariei ar fi fost urmașul unui boier Bârlă de
la Hârlău , cu a cărui familie se înrudea și mitropolitul Grigorie Roșca . Prin ctitoriile sale de
la Baia, Hârlău și Voronețul legat de familia Bârlă, Petru Rareș s -a vădit și el legat de aces-
te locuri ale event ualei sale familii dinspre mamă. Cert este că ambele ipoteze, care de fapt,
nu sunt antagonice, conduc la părerea că mama lui Petru Rareș aparț inea unui neam de
boieri și nu era doar o simplă nevastă de târgoveț, așa cum se afirmă în legendele mai
vechi. ”29
„Este putin cunoscuta viața lui Petru Rareș înainte de domnie. Ion Necul-
ce consemnează că Petru a fost în tinerețe negustor de pește în z ona Galațiului, pe care îl
transporta cu măji (maje), niște car e mari, trase de patru sau șase boi. De aici și por ecla de
Petru Măjerul .”

III.2.Prima domnie a lui Petru Rares:
„Petru Rareș a ajuns pe tronul Moldovei cu ajutorul micii boierimi, al târgoveților și al
răzeșilor (țăranii liberi), dar și prin voința predecesorului său Ștefăniță Vodă , care, așa cum
scria cronicarul Grigore Ureche ”: „aflându -se bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va
săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l -au poreclit Ra-
reș”.30 „Cert este că în ianuarie 1527 ”, „boierii și țara”, „după detal ierea lui Grigore Ure-
che, în care rolul eligibil efectiv îl aveau dregătorii din sfatul domnesc, ținând seama de

29Constantin Rezachevici, „Cronologia critica a dom nilor din Tara Romaneasca si Moldova”,
(2001),vol1,pp.557 -559
30 Academia de Stiinte a Moldovei -Moldova 650 ani.Petru Rares (h ttp://moldova650.asm.md/node/37)

18
dorința domnului defunc t și luând în considerare dovezile care arătau că ” „ieste de osul lui
Ștefan vodă ”, „l-au ales domn al Moldovei pe Petru R areș. A urmat ” „ridicarea” „sa ca
domn, adică ungerea (miruirea) și încoronarea sa, ceremonia având loc la 20 ianuarie 1527,
în cetate a de scaun a Sucevei. ”
„Pe plan inte rn, la începutul domniei Petru Rar eș a avut o atitudine conciliantă față
de boierii pribegi din motive politice, permițând revenirea unora dintre aceștia în țară. Pe
plan extern, în primii ani a întreținut relați i bune atât cu Regatul Poloniei , cu care a î ncheiat
în 1527 un tratat de alian ță ce prevedea sprijin reciproc în cazul unui atac turcesc, precum
și o convenție comercială, cât și cu Regatul Ungariei , păstrând astfel domeniile
din Transilvania pe care le de ținuse și Ștefan cel Mare . A stabilit raport uri de prietenie și
cu Țara Române ască, căsătorindu -și una dintre fiice, pe Ana, cu voievodul Vlad Înecatul .”
„Între timp, în Transilvania , după dezastrul suferit în Bătălia de la Mohács , coroana
regatul ui Ungariei (partea ce mai rămăsese necucerită încă de Imperiul Otoman ) era dispu-
tată de Ioan Zápolya , voievodul Transilvaniei, supus turcilor, și de Ferdinand de Habsburg ,
fratele împăratului Carol Quintul . Petru Rareș considera că ar fi momentul potrivit pentru a
interveni în Tran silvania sfâșiată d e luptele dintre cei doi prete ndenți la tron, pentru a -și
consolida stăpânirea domeniilor moștenite de la Ștefan cel Mare ( Cetatea Ciceu și Cetatea
de Baltă ) și chiar a extinde aceste posesiuni. Astfel ca in vara anului 1529, el pătrunde cu
oștile sale în Ardeal și asediază cetatea Bistrița (aceasta și celelalte cetăți săsești, îndeo-
sebi Sibiul și Brașovul , trecuseră de partea lui Ferdinand). ”
„ La 21 octombrie 1529 Petru Rareș obține o strălucită victorie, la Feldioara, asupra oștii
lui Ferdinand de Ha bsburg, capturând printre alte le și 50 de tunuri mari ” „de spijă” ( fontă ).
„După aceasta, le impune brașovenilor o contribuție de război de 4.000 de florini (sumă
foarte mare pentru acea epocă) și supune d efinitiv și cetatea Bistrița. Ioan Zápolya și -a dat
seama că această campanie a lui Petru Rareș în Ardeal urmărea extinderea posesiunilor
acestuia și nu sprijinul pe care credea că îl obținuse de la voievodul moldovean pentru a
ocupa tronul Ungariei. În co nsecință, îl somează pe Rareș să părăsească Transilvania, ame-
nințându -l cu represalii din partea aliaților săi, turcii. Petru Rareș a fost nevoit astfel să se
retragă din Ardeal, dar cu o pradă de război consistentă. ”31
„Nicolea Iorga relateaza ca ” „Petr u Rares nemulțumit de faptul că Polonia nu dorea să
se situeze pe o poziție antiotomană și dornic de a întări poziția Moldove i în zona est –

31A.D.Xenopol„Istoria romanilor din Dacia Traiana”,Editura Cartea Romaneasca,Bucuresti,1925,vol.IV

19
europeană, a ocupat Pocuția la sfârșitul anului 1530. Problema Pocuției (ținut cu o în tinde-
re de circa 8.000 km2, situat la nord de Moldova și populat de ucraineni dar și de moldo-
veni) apăruse încă de la sfârșitul secolului al XIV -lea, când voievodul Petru Mușat (1375 –
1391) îl împrumutase pe regele Vladislav al II -lea Iagello al Poloniei cu 3.000 ruble de
argint (o sumă foarte mare p entru acea perioadă, echivalând pe atunci cu 52 kg de aur sau
538 kg de argint fin), regele polon punând ca zălog cetatea Halici și întreaga Pocuție. ” „Ți-
nutul Pocuției a fost disputat ulterior între cele două stat e, deoarece suma împrumutată de
coroana poloneză nu a fost niciodată returnată în întregime. Deși inițial Petru Rareș a obți-
nut câteva victorii și ocupase aproape în întregime Pocuția, în final a fost învins în Bătălia
de la Obertin (22 august 1531) de căt re oastea polone ză condusă d e hatmanul Jan Tar-
nowski , în care tactica desăvârșită a lui Tarnowski, care își rânduise el oastea, meșteșugul
tunarilor săi, biruiră pe Rareș, care -și pierdu și tunurile de la Feldioara și fugi, purtând trei
răni pe trup, spre Moldova".32
„ Prin poli tica sa independentă, Petru Rareș își atrase însă mânia turcilor, la acea dată
în plină expansiune spre centrul Europei. Trei fapte au cântărit mult în hotărârea sultanu-
lui Soliman I Magnificul (1520 -1566) de a -l detrona pe voie vodul moldovean: plângerile
regelui Sigismund I al Poloniei referitoare la conflictul din Pocuția (plângeri însoțite și de
amenințarea voalată de invadare a Moldovei, lucru pe care turcii voiau să -l evite cu orice
preț), rolul jucat de Petru Rareș în prind erea și executar ea în Transi lvania a lui Aloisio
Gritti (trimisul special al sultanului și favorit al marelui vizir Ibrahim Pașa]]) și pârile unor
boieri modoveni nemulțumiți de Petru Vodă. Turcii îl trimiseseră în Transilvania pe un
aventurier italian, Aloisio Gritti , să facă ordine . Voievodul tran silvănean Ștefan Mailat și
nobilii țării l -au silit să se închidă în Mediaș . Petru Rareș, primind poruncă de la sultan să -l
elibereze, l -a trim is pe vornicul Huru. Acesta, în loc să -l ajute, l -a ispitit pe Gritti să iasă
din cetate și l -a dat pe mâna dușmanilor. Aceștia l -au ucis pe loc, iar fiilor săi, duși în Mol-
dova, Rareș le -a preg ătit aceeași soartă. Turcii nu se puteau răzbu na acum, fiind o cupați în
Persia, și astfel Petru putea să -și continue intrigile între Ferdinand și Zápolya. Polo nezii au
încercat zadarnic să -l înlocuiască în 1538 și au cerut sultanului să îl pedepsescă. ”33
„In 1538 a început campania otomană împot riva lui Petru Rareș, denumită oficial în
documentele turcești ” „Gazây -i Kara Boğdan ”(„Războiul sfânt pentru Mo ldova”), „cam-

32 Nicolae Iorga,„Istoria Romanilor pentru poporul romanesc.”(Du pa editia Istoria Romanilor Valenii de
Munte),Chisinau,Uniune a Scriitorilor,1992
33R.W.Seton – Watson, Constantin Ardeleanu (note si traducere):„O istorie a romanilor -Din perioada romana
pana la desavarsirea unitatii”, Editura Istoros, Braila 2009, p45

20
panie condusă de însuși sultanul Soliman I Magnificul . Odată ajuns în sudul Dobrogei , în
luna a ugust 1538, sultanul a trimis o scriso are ultimativă lui Petru, printr -un creștin rene-
gat, Sinan Celebi, cerându -i domnului să vină în fața lui și s ă presteze personal omagiul de
credință. Deși sfătuit de boierii săi să cedeze, Petru Rareș a refuzat cerere a sultanului și a
decis să opună rezis tență. ” „Oastea turcească (care număra c irca 200.000 de oameni, prin-
tre care și 3.000 de oșteni din Țara Român ească, trimiși de Radu Paisie ) a înaintat în Mol-
dova, făcând joncțiunea cu tătarii conduși de hanul Sahib Ghir ay la 9 septembrie, în apro-
priere de Iași. Petru s -a pregătit de luptă alegându -și o poziție strategică între dealurile îm-
pădurite de la Dracșani , de lângă Botoșani . Bătălia decisivă nu a mai avut însă loc, deoare-
ce marii boieri, temători în fața formidabi lei forțe otomane, l -au trădat pe voie vod. Imediat
după primele ciocniri, ma rii boieri, în frunte cu portarul Sucevei , Mihu, și cu logofătul Tro-
tușanu, „lei sălbateci și lupi încruntați”, „după cum îi numea Grigore Ureche în cronica sa,
l-au părăsit pe domn și s-au retras cu cetele lor în tabăr a de la Bădeuți din apropierea Suce-
vei. „În această situație, Petru Rareș este nevoit să fugă în Transilvan ia, ajungând
în Cetatea Ciceului , feuda sa transilvană, la 27 septembri e 1538. ”34”
„ La 17 septembrie 1538, sultanul a intrat în Suceava , unde a pus m âna pe tezaurul lui
Petru, care includea, între altele, și spada lui Ștefan cel Mare . Soliman Magnif icul a ocupat
apoi întreaga Moldovă și l -a numit c a domn pe Ștefan Lăcustă , sporind considerabil de-
pendența țării față de Înalta Poartă : pentru prima dată î n istoria Moldovei do mnul era im-
pus printr -o decizie unilaterală a sultanului , iar condițiile păcii nu erau incluse într -un tra-
tat, ca până atunci, ci într-un act al sultanului ( berat ), act care marca supunerea efectivă a
Moldovei față de Imperiul Otoman.”35 „Actul respectiv mai prevedea dublarea tributului
(care ajungea la 30.000 de galbeni) și cedarea u nui ținut de pe malul drept
al Nistrului (Tighina , împreună cu 18 sate din jurul acesteia), unde turcii au înființat raiaua
Bender (existentă până în secolu l al XIX -lea, cu un rol important în menținerea controlului
turcesc în această zonă).O inscripție tu rcească, cu litere arabice, de la Tighina (Bender)
amintește înfrângerea Domnitorului Moldovei, despre care se spune că "a fost călcat în
picioarele cailor împărătești."(N. Iorga). ”

34 Constantin Rezachevici, „Cronologia critica a domnilor din Tara Romaneasca si Moldova,vol.1,Editura
Enciclopedica,Bucuresti,2001
35 Anatol Macris, Tgheciul, vechi tinut autonom, in Noi Tracii”, A nul XIX,Nr.183, ianuarie 1990,
p.17.online(http://www.fondazione dragan.org/media/01 -1990 -nt-gennaio.pdf)

21
III.3. A doua domnie a lui Petru Rares:
„ A doua domnie a lui Petru Rareș a fost mai liniștită decât prima, fără evenimente
militare semnificative, domnitorul fiind nevoit să respecte puterea otomană , aflată în ace a
perioadă la a pogeul său. În acest timp a ctitorit mănăstirile Probota și Rașca, a refăcut mă-
năstirile Moldovița și Bistrița și a făcut impor tante donații mănăstirilor de la Muntele At-
hos. Voievodul, cu totul schimbat după încercările prin care trecuse î n perioada 1538 -1540,
și dovedind multă abilitate diplomatică, a incercat să nu mai fie confrunta t cu doi inamici
în ace lași timp.Din acest mot iv a inaugurat o nouă politică externă: a păstrat pe față relații
prietenești cu sultanul, protectorul și suzeran ul său, în timp ce în secret căuta să sprijine
orice acțiune antiotomană ce părea să aibă sorți de izbândă (Constantin Rezachevici) .”

III.4. Ctitor de edificii religioase :
„Continuând tradiția tatălui său, Ștefan cel Mare , Petru Rareș a fo st un important ct itor
de mănăstiri și biserici . Alaturi de soția sa, Elena Doamna, a ridicat m ai multe biserici și
mănăstiri, cele mai importante dintre acestea fiind Mănăstirea Probota (1530, unde se află
și mormân tul său), Mănăstirea Rașca, Biserica ” „Adormirea Maicii Domnului ” din Ba-
ia (1532), Biserica „Sfântu l Dumitru ” din Hârlău și, Biseric a „ Sfântul Dumitru ” din Su-
ceava . De asemenea, a refăcut Mănăstirea Moldovița (1537), „Mănăstirea Bistri-
ța, Mănăstirea Humor (1535) și Mănăstirea Caracalu de la Sfantul Munte Athos ne arate
istoricul Silviu -Andrei Vladarea nu in lucrarea ” „Caracalu – ctitor ia din Athos a lui Petru
Rares”
„În timpul celei de -a doua domnii a lui Petru Rareș au început să fie realizate fresce
exterioare la unele biserici moldovene ști, renumite în prezent în întreaga lume. O impor-
tantă contribuție la apariția acestora a a vut-o Grigorie Roșca , mitropolit al Moldovei și văr
al lui Petru, un adevărat consilier spiritual al voievodului. ”36

III.5. Domnitorul Petru Rares in cons tiinta urmasilor :
„Domnitorul Petru Rares a fost adesea evocat de -a lungul vremii în literatură și arte
plastice . Astfel, el este eroul principal al dramei „ Luceafărul ,” (a treia parte a trilogiei „Tri-
logia Moldovei”) de Barbu Ștefănescu Delavrancea .

36Nicolae Iorga,„ Ist oria Bisericii Romanesti si a vietii religioase a Romanilor”, Editura si Tipografia Neamul
Romanesc,Valenii de Munte, 1908,p.61

22
„O statuie a sa, operă a sculptorului Ion Dămăceanu , este parte integrantă a Grupul ui
Statuar al Voievozilor din Iași . La intrarea în Parcul „Profesor Ioan Nemeș” din Suceava se
găsește un bust al lui Petru Rareș, operă a sculptorului Gheorghe Coval schi. Tot un bust al
lui se află și în incinta ctitoriei sale, Mănăstirea Moldovița .”
De asemenea, o serie de instituții de învățământ poartă numele voievodului, printre
care Liceul Tehnologic „Petru Rares” din Bacau, Colegiul Național „Petru Rare ș” din Su-
ceava , Colegiul Național „Petru Rareș” Piatra Neamț și Școala Militară de Subofi țeri si
Jandarmi „Petru Rareș” din Fălticeni .

IV.Arhitectura moldoveneasca a bisericilor:traditii si reorientari

IV.1.Tipuri de constructii :
„Prototipul arhitectural al acestor biserici este elaborat în Moldova de-a lungul secolului
al XV -lea, într -o ambianța culturală marcată de influența Bizanțului și a Serbiei , locul de
origine al planului triconc ce a fost adoptat aici. Moldova se dis tinge de modelul sârbesc
prin absența pila ștrilor din zidărie care flancau absidele și s usțineau turnul clopotniței pe
naos. Rolul lor este preluat de arce butante sprijinite pe console. Presiunea este astfel tran-
smisa contraforturilor conform modelului go tic. Mai mult, constructorii moldoveni au găsit
un sistem original de a reduce diametrul interior al turlei prin mijlocirea mai multor arce de
bolta dispuse pieziș sau chiar intersectate în același plan atunci când nu susțin decât cupo-
lele. Acest sistem se aseamăna cu soluții constructive armenien e și orientale. ”
„Din punctul de vedere al planului, bisericile moldovenești adopta soluții originale,
introducând o gropnița între naos și pronaos și la Manastirile Humor , Moldovița , Sucevița
deasupra , exista o camera scundă, incintă secretă sau simp la sacristie .”
„Tendinta de dezvoltare a planului în lungime – proprie acestei arhitecturi – este con-
firmată prin prezența pridvorului deschis pe partea vestică a bisericilor ( Moldovița Veche ,
Neamț, 1497; Sfântul Gheorghe , Suceava; Probota ) sau a pri dvorului închis ( Bailești ,
1493; Părhăuți , 1522; Humor , 1530; Baia, 1532; Moldovița , 1532 ), ceea ce diversifica so-
luțiile arhitecturale pentru satisfacerea mai multor funcții: clopotnița, extinderea gropniței,
loc de pocăința, spațiu de protecție al intrării și de liberă comunicație între exterior și inte-
rior. O întreagă serie de elemente const ructive sau decorative ale stilului gotic (contrafor-

23
turi, bolta cu penetrații, sau bolta pe nervuri, ancadramentul ferestrel or, împrumutata din
arhitectura laic ă), subliniază originalitatea cu care această ar hitectură împletește tradiția
constructivă bizan tină și gotica. Silueta edificiilor, puternic individualizata de linia frântă
ascendent a acoperișurilor cu articulații mult iple, contribuie într -o maniera deci sivă la defi-
nirea aspectului specific și origina l al acestei arhitecturi. ”

IV.2. Donatori și ctitori :
„Cel mai important donator al picturii exterioare moldovenești a fost domnitorul Ra-
reș. Voievodul Petru Rareș , fiul natural al domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt (1457 –
1504 ), a fost ales de bo ieri domn al Moldovei după moartea ultimului urmaș în linie dreap-
tă al marelui domnitor Stefan cel Mare . El nu s -a marginit să fie doar un ctitor de așeză-
minte monaha le , legitimându -și în felul acesta calitatea de domnitor atât față de țară cât și
fața de Poartă, de Ungaria și de Polonia , ci și-a asumat și rolul de protector al ortodoxiei,
calitate ce explică înrudirea prin casatorie cu o urmașă a Brancovicilor sârbi .” „De aseme-
nea a fost un neclintit susținător al ortodoxiei (adversar încrân cenat al r eformei a carei in-
fluență începuse să se facă simțită în vr emea sa și în Moldova). ” Petru Rareș ; „a fost ctitor
al Manastirilor Probota ,Rasca si al Bisericilor ” „Adormirea Maicii Do mnului ”din Baia,
„Sfantul Dumitru” din Harlau, „Sfantul Dumitru” din Suceava , „a refacut Manastirile Mol-
dovita, Bistrita, Humor si Catedrala Arhiepiscopala din Roman in care a adus elemente de
noutate in stilul arhitectural si, de -a lungul domniei a fost donator al picturilor exterioare
de la Sfântul Gheorghe (Suceava), Pătrăuți și Hârlău , donator al picturilor interioare de
la Dobrovăț și de la alte numeroase biserici ( Hârlau, Roman, Botoșani ). Doi mari ierarhi l-
au susținut în această activitate: mitropolitul Grigore Roșca , vărul său, care -l va îndruma la
refacerea Manastirii P robota ; el însuși donator al pronaosului și al ansamblului mural de
la Voroneț, și episcopul Macarie din Roman , om cu o mare profunzime a spiritului și o
solidă învațătură teologică, inițiator al programelor iconografice de la Moldovi-
ta, Dobrovăț , Râșca , Hârlău, Neamț (din pronaos și pridvor), Bistrița (para clisul Sfântul
Ioan cel Nou). ”
„ Inițiativa personală a domnului conjugată cu estetismul rafinat al societății de la curte și
luând în calcul rolul moralizator al artei sacre, ca și ambianța vieții sihastice din manăstiri-
le moldovenești au generat această operă de artă unică, pictura exterioară a bisericilor din
nordul Moldovei .”

24
V.Pictura murala exterioara a bisericilor din nordul Moldovei

V.1.Programul iconografic:
„In privinta picturilor exterioare moldovenesti specialiștii sunt de acord că exista subi-
ecte a căror redactare nu o găsim decât aici și că se poate consta ta o adevărata atracție în a
le relua pe nenumarate ansambluri murale . Este vorba despre ” „Geneza ”, „Creația ”, „Ca-
derea lui Adam ”, „Alungarea din Paradis „ și, în special, „ Contractul lui Adam ” – reprezen-
tare unică al pactului său cu Diavolul . „Acest subiect apare la Manastirea Mold ovița pe
stâlpii pridvorului dinspre vest (douasprezece scene), la Manastirea Arbore pe latura vesti-
că (șapte scene), la Manastirea Voroneț pe latura nordică (un ciclu de paisprezece scene) și
la Manastirea Sucevița tot pe latura nordică (optsprezece scen e).. Un alt subie ct – tratat ca
nicăieri în altă parte ” – este acela al "Vamilor ceres ti", „Putând fi vazut și astăzi la toate
ansamblurile păstrate întregi ( Probota, Humor, Moldovița, Arbore, Voroneț ) acest subiect
este în general pictat pe fața nordică în apropierea Judecă ții de Apoi cu care se aseamană
din punct de veder e simbolistic. În ceea ce prives te Ciclul vieții Sfântului Ioan cel Nou ( iar
la Manastirile Suceava, Voroneț, Sucevița viata sfantului Gheorgh e), acesta constituie o
temă națională ce raspunde profundei dev oțiuni față de acest sfânt nascută dupa ce în seco-
lul XV moașt ele sale au fost aduse la Suceava. De atunci, Sfântul Ioan cel Nou este consi-
derat patronul Moldovei și venerat ca atare. ”
Dar subiectele principale din pictura exterioara ocupa mari supr afețe. Acestea
sunt: "Rugăciunea tuturor sfinților" sau "Marea Rugăciune" „considerată de anumiți autori
ca ipostază a Bisericii Triumfătoare la care participa procesiunea heruvimilor, serafimilo r,
profeților, sfinților părinți ai bisericii, martirilor și s ihaștrilor reprezentați pe pereții abside-
lor care reprezintă d ogma cuvântului întruchipat; ” "Imnul acatist" ilustrat în douazeci și
patru strofe plus "Asediul Constantinopolului" ilustrare ce evo ca „intervenția salutară a
Maicii Domnului în 626, în timpul asediului Constantinopolului de catre perși și care a
căpătat se mnificația unei invocații pentru victoria împotriva agresorilor otomani . Această
temă apare la Manastirea Probota pe fațada sudică, dar și la Manastirile Humor, Moldovi-
ța, la Bisericile Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru din Suceava ), la Manastirea Baia,
însoțite de impresionante reprezentari ale "Asediul Constantinopolului" chiar și la Manas-
tirea Arbore (1541) unde pictorul notează data 626, pictura ilus trand același episod într -un
stil miniatural, remarcabil prin felul exe cuției și numarul mare de personaje reprezentate. ”

25
Fără excepție, „Arborele lui Ieseu ” este alături de ilustrarea strofelor din "Imnul aca-
tist" referitoare la Buna Vestire , la fel cum în ordinea liturgica in vocarea stramoșilor lui
Isus precede sarbatoarea Nașterii Domnului . Felul cum este tratată pictura, dezvoltarea pe
șapte registre dovedesc importanța specială acordată „Arbo relui lui Ieseu ” care evoca lega-
tura intimă dintre Vechiul și Noul Testament dar și a dublei ascendențe, umană și divină, a
Domnului I isus. „Înțelepții Antici, pictați în numar de zece, douăsprezece, sau chiar pais-
prezece, la Biserica ” „Sfântul Gheorghe ”din Suceava, la Manastirile Moldovița, Baia,
Voro neț și Sucevița au scopul de a il ustra mărturiile profane ale misterului Întruchipării,
mărturii datorate dupa cum se știe, interpretării scrierii "despre cheia creștina" a gândirii
antice de către scolastica medievală.
„Ca un corolar al principalelor mari teme ”, „Judecata de Apoi ” este, „în Moldova, de
un interes cu totul special nu doar datorită semnificației sale escatologice și puternic mora-
lizatoare, dar și datorită tratării sale particulare. La Manastiri le Probo ta, Humor , Moldovi-
ța, și Pătrăuți, subiectul se inspiră din protomodelul stabilit ” în "Parisinius 74" – „cunoscut
în Moldova prin intermediul Tetraevanghe liarului lui Ivan A lexandru, o operă de factură
constantinopolitană din secolul XIV. La Manast irea Voro neț” în special, „ Judecata de
Apoi ” produce o impresie extraordinară asupra celui ce o privește. „Aici, ca și la Biserica ”
„Sfântul Gheorghe ” din Suceava de altfel, pictura beneficiază de întreaga fațadă de vest a
bisericii care, deliberat, este compactă, li psită de golurile ferestrelor necesare iluminarii
pridvorului. „Privirea este mai întâi atrasă de razele de foc și de lumina emanată de
veșmintele de un alb imaculat ale lui Dumnezeu Tatăl care conduc către hetimasia. Numai
urmărind acest gest privirea desc operă puțin câte puțin restul compoziției: mulțimile celor
aleși, zidul de aur al Paradisului, Grădina l ui Abraham și, la stânga fluviul damnaților, tru-
pele pagânilor, trimiși sa -și ispășească pedeapsa lor eternă, învierea morților, redați de ca-
tre mormint e, de mare și de sălbăticiuni, goarne ce anunță venirea Zilei de Apoi, îngeri
desfășurând noi ceruri, st ralucitori și severi, separând întunericul de lu mină, binele de rau.
Pictorii fără egal ai Manastirii Voroneț au reprezentat toate acestea în detaliu, c u minuțiozi-
tate, oprindu -se asupra amanuntelor fiecarui personaj al acestui monumental ansamblu,
conform ideii că și cel mai mic lucru are rolul său . ”
„Alături de aceste teme majore mai obervam ciclul vieților Sfinților Gheorghe și N ico-
lae, ca și pe cele ale Părinților monahismului ortodox – Antonie, Gherasim și Pahomie .
La Manastirea Probota, la Biserica ” „ Sfântul Gheorghe ”din Suceava, la Manastiri-

26
le Humor , Arbore și Voroneț parabola fiului risipitor capătă sensul unui memento reco n-
fortant. Această parabolă, inclusa în "Rugaciunea tuturor Sfinților" se afla lângă Imnul
Acatist sau lângă „Arborele lui Ieseu ”. Este un nou apel la efortul esca tologic personal și la
pregatirea spirituală a tuturor credincioșilor pentru sărbătorirea Sfin tei Liturghii..
„Tipologia adoptat a pentru ansamblurile murale din nordul Moldovei dovedește că
artiștii erau autohtoni formați la școala de pictură inaugurată de arta aulică a l ui Gabriel
Uric, ca și a celei cu largi perspective bizantine a lui Toma din Suceava – un demnitar des
însărcinat cu misiuni diplomatice în strainatate și principa l pictor al Manăstirilor Humor și
Moldovița – sau a celei datorată lui Dragoș Coman , un picto r plin de rafiname nt care a știut
să împletească la Manastirea Arbore eleganța goticului internațional cu luminoasele sono-
rități cromatice ale Renașterii ”.
„Astfel, bisericile moldovenești cu picturi exterioare incluse în Lista Patrimoniului
Mon dial sunt: Biserica ” „Sfântul Nicolae" de la Mânătirea Probota , Biserica "Adormirea
Maicii Domnului" de la Mânăstirea Humor ,Biserica "Buna Vestire" de la Mânăstirea
Moldovița , Biserica „Sfântul Gheorghe" din Suceava ,Biserica „Sfânta Cru-
ce" din Pătrăuți , Biserica "Sfântul Gheor ghe" de la Mânăstirea Voroneț și Biserica „ Tăie-
rea capului Sfântului Ioan Botezatorul" de la Manastirea Arbore . „Ele ilustrează prin auten-
ticita tea lor, prin arhitectura, prin picturile lor interioare și exterioare, ceea ce s -a numit
epoca de aur a picturi i moldovenești . Aceste biserici reprezintă comori unice de artă medi-
evală cu icoanele lor, broderiile, mobi lierul și manuscrisele păstrate timp de secole ”.

V.2. Mis terul picturii exterioare de la M anastirile din Moldova ctitor ite de Petru
Rares
„Potrivit lui Sorin Ulea, cel care a expus ideologia picturii exterioare și este bine cu-
noscut savanților medieviști, pentru cercetările sale în domeniu , pictura exterioară a avut
un scop militar, pentru apărarea țării și a credin ței ortodoxe . Ea a fost gândită de episcopul
Macarie, fost cronicar de Roman, la cererea domnitorului Petru Rareș, ca re fiind vizionar,
i-a putut spune episcopului ”: „Vlădică, știi foarte bine că suntem înconjurați de dușmani.
Turci la sud, turci la vest polonezii la nord, tătări i , la est ”. „Petru Rareș era înconjurat de
mai mulți dușmani decât tatăl său, Ștefan cel Ma re”. „ Suntem siliți la un război sfânt. Ce
ar fi bine să facem? Dacă este posibil, te rog să gândești un program iconografic în care să –

27
i aduci pe toți sfinții din ce r, dacă -i posibil, să -i pictezi pe fațadele bisericilor, ca în mo-
mentul când eu sau altcin eva va da semnal, va suna din trâmbiță, să se adune undeva, se
vor aduna în jurul unei asemenea biserici sau mănăstiri ”. Atunci, episcopul Macarie și-a
concentrat at enția asupra stihu lui al șaselea din ectenia mare – dar în Liturghierul vechi,
medieval, al lui Macarie, era cam așa : „Încă ne rugăm pentru Vodă și pentru întreaga oaste
a țării, ca să pună pe vrăjmași sub copitele cailor”.
„De la acest stih a plecat episcopul Macarie, alcătuind un program iconografic care a
fost gandit de vladica astfe l: la intrarea în biserică, cea dinspre sud, prima scenă din dreap-
ta, care frapează pe cel care intră, este asediul Constantinopolului. În stânga sunt reprezen-
tați mar ii sfinții militari: Gheorghe, Dimitrie și Procopie ” – pe cai, cu săbiile scoase. „ Pur
și simplu, dacă -i vezi, e ca un film care te trezește din nepăsare, te invită să intri în răz-
boi. Că sfinții se luptă, nu oamenii .”
Maica Do mnului și Sfântul Ierarh Nico lae, simbolurile Ortodoxiei
„Dar Constantinopolul este, de fapt, Cetatea Suce vei, cu ziduri, asediată de turci, care
trag cu tunurile. Sunt mulți turci care caută să se cațere pe ziduri. În cetate sunt moldove-
nii, care st au pe la creneluri și trag cu armele. Tot aici este și domnul, cu suita sa, și toți se
luptă. Dar în văzduh sun t și sfinții, care țintesc cu arcul împotriva turcilor.
Apoi este pictat acatistul Maicii Domnului. Ce simbolizează acesta? Ce a făcut patri ar-
hul Serghie al Constantinop olului, când perșii și turcii au asediat cetatea? A făcut procesi-
une purtând icoan e procesionale, în vârfuri de sulițe, să le vadă păgânii peste zid, cân-
tând Acatistul Maicii Domnului : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuie ște (adică
ocrotește) polisul , cetatea! Deci moldovenii l -au așezat și ei în pictura exterioară.
Apoi, vom vedea reprezentat Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae , sfânt care este simbolul
Ortodoxiei și cel mai popular sfânt. Dacă citiți Acatistul lui, ve ți vedea acest lucru. El a
ajutat în foarte multe războaie, iar când voievozii au ajuns să fie condamnați la decapitare
pe nedrept, imediat s -a arătat și a oprit aceste nedreptăți. ”
„Dintre hramurile bisericilor ctitorite în vremea lui Ștefan cel Mare , hramul Sfântului
Nicolae este singurul preferat la mai multe ctitorii ale sale și ale unora dintre demnitarii săi.
În zona estică a Moldovei se poate vorbi chiar de o fâ șie spirituală trasată cu biser ici patro-
nate de acest sfânt, atât de popular și ” mare ierarh: „Sfâ ntul Nicolae” Bălinești, „Sfântul

28
Nicolae” Dorohoi, „Sfântul Nicolae” Popăuți, „Sfântul Nicolae” Iași, „Sfântul Nicolae” din
Cetatea Chilia, iar Rareș a prefe rat ca acest sfânt să -i patronez e chiar necropola sa de la
Probota.
„Iată deci și motivul pentr u care Acatistul – Viața sfântului sunt reprezentate în spații
generoase, atât în interior, cât și în exteriorul bisericilor medievale moldovene.
Apoi, p e abside au fost pictați martirii , anahoreții și stâlpnicii, ca cei mai m ari sfinți din
cer. Pe contraforturi, și nu numai acolo, sunt stâlpnicii. Lângă ei, pe pereți, sunt pictați
anahoreții: Marcu Etiopianul, Onufrie, Petru Athonitul – cei care n -au purt at haine. ”
„ Sub acoperiș sunt înfățișați serafim i, heruvimi și toate puterile cerești, pictate la Mol-
dovița și Sucevița cum nu s -au pictat nicăieri în lume, într -o cromatică extraordinară. Atât
de frumoși! Așadar, potrivit picturii exterioare, pu terile cerești și toți sfinții care au a juns în
cer sunt alături de moldoveni în război. Toată această pictură culminează în axul bisericii,
care este delimitat de fereastra altarului, așezată exact pe răsărit. Aici este pictată „Deisis –
Rugăciunea ”. Cu a lte cuvinte toți sfinții din acest progr am iconografic se roagă lui Hristos,
singurul mijlocitor între Dumnezeu și oameni, având de -a dreapta pe Maica Sa, iar de -a
stânga pe Sfântul Ioan Botezătorul – îngerul în trup. ”
„Dar pentru ce se roagă? Se roagă p entru Moldova, pentru Rareș, pentru iera rhie și într –
un cuvânt pentru țară și pe ntru credința ortodoxă, ca să nu ajungă sub păgâni. Acesta este
planul iconografic al picturii exterioare din Moldova (prezentat doar în câteva fraze), com-
pus prin redarea celo r mai mari sfinți, care se roagă și mijl ocesc la Dumnezeu pentru salva-
rea Moldov ei, dar printre ei se află unii care luptă efectiv alături de moldoveni: marii sfinți
militari și îngerii din văzduh, care și ei trag din arcuri cu săgeți asupra turcilor. ”
„Și dacă privim în istoria ei, Moldova, până la urmă, a căzut sub turci când n-a mai
avut nici un Ștefan cel Mare, nici un Petru Rareș. Au venit alți domnitori mai slabi și au
fost învinși de turci. Și totuși, așa, învinși de turci, au pus condiții: voi, noi, „Vă dăm ce
vreți, dar lăsați -ne li beri, să avem credința noastră, să avem bisericile noastre deschise.
Vreți galbeni, vreți avere? Vă dăm de toate, dar să ne respectați credința. Voi, cu credința
voastră, la cu a noastră” . Moldova n -a fost pașalâc tur cesc niciodată. De aici se vede că ei
au dus un război sfânt, pentru cer și nu pentru pământ. ”

29
VI. Ctitoriile domnitorului Petru Rares in Moldova :

VI.1.Manastirea Probota
Ctitorirea :
„ În anul 1391, în timpul domniei lui Petru Mușat (1375 -1391), izvoarele vremii con-
semnează existența Bisericii "Sf. Nicolae" în Poiana Siretului. Acest lăcaș de cult era con-
struit d in lemn de stejar, fiind una dintre cel e mai vechi biserici atestate pe teritoriul Mol-
dovei. Locul unde a fost construit acest lăcaș de c ult nu este cunoscut, din denumirea sa
rezultând că se afla în mijlocul unei păduri. El este menționat din nou într -un document din
2 iulie 1396. ”37
„ Peste câteva decenii, domnitorul Alexandru cel Bun (1400 -1432) a clădit o nouă bise-
rică, de această d ată din piatră, mai la vale, de -a lungul pârâului Probota . În această biseri-
că, Ștefan cel Mare a îngropat -o pe mama sa , Oltea Doamna, decedată în 1465. ”38 „Lăcașul
de cult a fost avariat de un cataclism, fiind reconstruit de Ștefan cel Mare. Nici acest l ăcaș
de cult nu a avut viață lungă, fiind dărâmat în urma unei alunecări de teren. Urmele acestei
biserici se mai văd și astăzi.
Petru Rareș (1527 -1538, 1541 -1546) a zidit o biserică nouă, pe un platou care domină
valea Siretului, la circa 300 m vest de ultimul amplasament. Într -un document din 16 apri-
lie 1527, deci la scurtă vreme după urcarea pe tron (la 20 ianuarie 1527), Petru Rareș de-
clara că "am zidi t mănăstirea Pobrata și am înfrumusețat -o și am isprăvit -o și am miluit -o
cu sate și cu metoace" . Din acest document rezultă că domnitorul dăruise un sat chiar în
ziua sfințirii bisericii, presupusă de Nicolae Stoices cu a fi chiar data documentului. ”39
Lăcașul de cult a fost pictat în interior și exterior în 1532.
„Pe peretele sudic al pridvoru lui, în dreapta ușii gotice, se află pisania scrisă în limba
slavonă și care are următorul text : "Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului ș i cu săvârșirea
Sfântului Duh, iată eu robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Pe tru Voievod, cu mila lui
Dumnezeu Dom n al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Vodă cel Bătrân, a binevoit domnia

37 Nicolae Stoicescu, „repertoriul bibliografic al localitatilor s i monumentelor medievale din Moldo-
va”(Directia Patrimoniului Cultural National,BibliotecaMonumentelorIstoricedin Roma-
nia,Bucuresti,1974),p.692
38 Mihai iacobescu9coord.), „Suceava.Ghid turistic al judetului”,Editura Sport -Turism,Bucuresti,1979,p.130
39Site-ul Manastirii Probota -Istoricul manastirii (htpp://www.manasti reaprobota.ro/istoric.html)

30
mea cu buna mea voie, în al patrulea an al stă pânirii (mele) împărătești, a zidit aces t hram
întru numele arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae, fiind egumen kir Grigorie, în
anul 7038 oct(ombrie) 16."
„Se pare că domnitorul a fost îndemnat să ctitorească această biserică de către vărul
său, Grigorie Roșca , care a fost și primul egumen al Mănăstirii P robota (1527 -1546) și a
devenit apoi mitropolit al Moldovei (1546 -1551). În acest sens stă mărturie o scrisoare
trimisă de mitropolitul Grigorie către călugării mănăstirii (în care afirmă că e l a fost cel
care l -a îndemnat pe Petru R areș să construiască mănăstirea "din pajiște, cu toată înfrumu-
sețarea" ), precum și pomenirea numelui său în pisanie. ”40
„Mănăstirea Probota a beneficiat de o atenție deosebită din partea domnitorului Petru
Rareș . Acesta i -a întărit toate daniile mai vech i pe care le primise Biserica "Sf. Nicolae"
din Poiana Siretului, adăugându -i sate noi și înzestrând -o cu odoare de preț. Ctitoria rareși-
ană a devenit necropolă voievodală. Astfel, in septembrie 1546, domnitorul Pe tru Rareș a
fost înmormântat în biserica ct itorită de el. Acest moment este relatat astfel de către croni-
carul ” Grigor e Ureche: "Pătru vodă fiindu bătrân de zile și căzându în boală grea, au plătitu
datoriia sa, ce au fostu dator lumii și s -au săvârșit sep temvrie 2, vineri, la miiazănoapte și
cu cin ste l-au îngropat în mănăstire în Pobrată ce este făcută de dânsul, cu multă jale ș i
plângere, ca după un părinte al său" .41

Extinderea ansamblului :
„După moartea voievodului, în anul 1550, Doamna Elena și trei copii ai săi (Iliaș Voie-
vod, Ștefan și Constantin) închideau biserica cu un zid gros de incintă, cu trei turnuri de
apărare pe latura estică, mănăstirea semănând astfel cu o cetate medievală. Iliaș Rareș a
construit în incintă locuințe d omnești. În biserica mănăstirii au fost ulter ior înmormântați
domnitorul Ștefan Rareș (care urcase pe tron după fratele său, Iliaș, și domnise în perioada
1551 -1552) și Doamna Elena Rareș (decedată în 1553 )”
„Pe la mijlocul secolului al XVI -lea, mai precis în anii imediat următori ridicării zidul ui
de incintă (1550), au fost construite în incinta mănăstirii patru clădiri di n zidărie masivă de
piatră legată cu mortar de var/nisip (o clădire cu rol de stăreție în partea sudică, o clădire cu

40Gheorghe Buzatu, Biserica fostei manastiri Probota”, in vol.„ Monumente istorice bisericesti din Mitropo-
lia Moldovei si Sucevei”,Editura Mitropoliei Moldovei si Suce vei,Iasi,1974,p.177
41 Grigore Ureche, „ Letopisetul Tarii M oldovei,de cand s -au descalecat tara si de cursul anilor si de viata
dom nilor carea scrie de la Dragos Voda pana la Aron Voda”, cap.138x

31
rol de cuhni e și brutărie lipită de zidul de incintă sudic, o clădire cu rol de trapeză a obștii
monahale ridicată în partea de sud -est a incintei, și o anexă gospodărească aflată în colțul
sud-vestic ”.
„Potrivit mărturiilor documentare, Mănăstirea Probota a fost prădată în anul 1622 de
tâlhari, care au incendi at unele clădiri din incintă și au profanat unele morminte. Distruge-
rile au fos t confirmate de cercetările arheologice. În anul 1646, s -a început o serie de lu-
crări de refaceri și restructurări ale ansamblul ui. Lucrările s -au desfășurat în etape succesi-
ve și au durat până spre 1680. Acele ample reparații începute de Vasile Lupu în an ul 1646
erau menționate într -o pisanie – astăzi pierdută – văzută la sfârșitul secolului al XIX -lea și
transcrisă de episcopul Melchisedec Ștefănescu .”42
„Domnitorul Vasile Lu pu (1634 -1653) a refăcut parțial zidurile de incintă, turnurile de
colț și aco perișul bisericii și construind o a doua casă domnească, la sud de biserică. Ulte-
rior, Biserica a fost acoperită de postelnicul Iorga, iar clisiarnița și turnul de cătr e vornicul
D. Șoldan. ”
„ În secolul al XVII -lea au avut loc ample modificări ale struc turilor clădite. A avut loc
o amplă refacere a zidurilor de incintă (parțial zidurile de pe laturile de est și vest și în în-
tregime cel de pe latura sudică). S -a renunțat la tra peza din partea de sud -est a incintei și la
anexa gospodărească din colțul sud -vestic și s -a renunțat la partea supraterană a clădirii cu
rol de stăreție (pivnițele au mai fost folosite până spre sfârșitu l secolului al XVIII -lea, când
au fost definitiv aba ndonate și umplute cu pământ). Clădirea cu rol de brutărie lipită de
zidul de i ncintă sudic a fost refăcută și a preluat și rolul de trapeză. S -a construit în partea
sudică o clădire nouă, care a preluat funcțiile celorlalte construcții dezafectate, un cor p de
chilii lângă zidul de incintă estic și o construcție care adăpostea două s au trei spații locuibi-
le și spații de depozitare, în partea de nord a incintei .O mare parte a acestor lucrări au fost
săvârș ite în perioada 1676 -1677 din dispoziția mitr opolitu lui Dosoftei Barilă .”
„ Mănăstirea Probota a fost un valoros centru de cultură românească medievală. Aici și –
au desfășurat activitatea patru mitropoliți cărturari ai Moldovei: Grigorie Roșca (primul
egumen al Probotei, mitropolit în perioada 1546 -1551) – în prima jumătate a secolului al
XVI-lea, Gheorghe Movilă (călugărit la Probota, mitropolit în perioadele 1588 -1591 și
1595 -1605) și Teodosie Barbovschi (călugărit la Probota, mitropolit în perioada 16 05-

42 Voica Maria Puscasu, „Propuneri privind sistemele de con solidare/restaurare a vestigiilor descoperite la
Manastirea P robota (1997 -2000), in „Monumentul.Traditie si viitor”,Editura Junimea, Iasi,2001

32
1608) – în a doua jumătate a secolului al XVI -lea ș i Dosoftei Bărilă (călugărit în 1648 la
Probota, mitropolit în perioadele 1671 -1674 și 1675 -1686). ”43

Decăderea :
„Istoricul Gheorghe Buzatu relateaza faptul ca in anul 1677, mitropolit ul Dosoftei a în-
chinat Mănăstirea Probota și moșiile ei Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim . Aici s –
au instalat călugări greci care nu s -au îngrijit de conservarea ansamblului mănăstiresc, ne-
păsarea lor ducând la degradarea în timp a ctitoriei lui Petru Rareș. Cu toate acestea, s -au
efectuat unele lucră ri sumare de reparații în 1785 și o acoperire a bisericii în 1835. Pe lân-
gă nepăsare, călugării greci au dat dovadă și de nepricepere. Astfel, reparațiile efectuate în
jurul anului 1844 mai mult au dă unat monumentului. Picturile murale interioare din altar ,
naos și încăperea mormintelor au fost acoperite cu zugrăveli ” în tehnica „a secco”, în stil
neorealist, realizate grosolan și de proastă calitate. De asemenea, ferestrele gotice din prid-
vor și prona os au fost zifite unele în întregime, iar altele doar în parte.44
La 15 septembrie 1863 , prin efectul Legii secularizării averilor mănăstirești, do-
meniile și bunurile mănăstirii trec în proprietatea statului. Mănăstirea Probota este desfiin-
țată, iar b iserica "Sf. Nicolae" devină biserică parohială a satului. Clădirile din complexul
monahal î ncep să se degradeze, iar chiliile și locuințele domnește sunt mistuite de un in-
cendiu de la începutul secolului al XX -lea. Resturile rămase sunt furate de săteni ș i folosite
pentru construcția de case sau anexe gospodăreș ti.”
„După decenii în care a stat în uitare, Mănăstirea Probota a revenit în atenția publică în
1904, când s -au împlinit 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. Atunci a fost adusă
în biserică piatra de mormânt a Doamnei Oltea, mama fostului dom nitor. În anul 1925, un
călugăr ca re a vrut să curețe pictura din pridvor a șters cu cârpe ude picturile bolții, distru-
gând unele chipuri și alterând tonurile altor picturi. ”45
„Între anii 1934 -1937, Comisiunea Monumentelor Istorice a efectuat unele luc rări de
restaurare a bisericii și clisiarniței, sub coordonarea arhitectului Horia Teodoru . S-a deca-
pat tencuiala exterioară care acoperise ferestrele din pridvor și pronaos, s -au reconstruit
mulu erile gotice ale ferestrelor din pridvor, s -a refăcut acoper ișul bisericii și soclul etc. În

43 Mihai Iacobescu(coord.), Suceva.Ghid turistic al judetului”,Editura Sport -Turism,Bucuresti,1970
44Gheorghe Buzat u, „biserica fostei manastiri Probota ”, in vol. „Monumente i storice bisericesti din Mitro-
polia Moldovei si Sucevei ” Editura Mitropo liei Moldovei si Sucevei, Iasi, 1974
45 I. Constantinescu, „Romania de la a la z .Dictionar turistic”, Editura Stadion, Buc uresti, 1970,p.286

33
anul 1952 au fost efectuate o serie de săpături arheologice. În 1986, s -au desfășurat lucrări
de consolidare a bisericii, fiind înlocuit acoperișul de șiță cu unul nou care respecta însă
formele învelitorilor tradiționale, compartimentate ale bisericilor di n Moldova, după cum
apăreau în tablourile votive . În 1992 au fost realizate intervenții urgente de consolidare a
fracturilor și desprinderilor de strat pictural din turlă și din exteriorul bisericii. ”

Reînfii nțarea așezământului monahal
„În an ul 1993, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a reînființat Mănăstirea
Probota, dar cu obște de maici. S -au construit ulterior noi corpuri de chi lii, clădiri adminis-
trative și spații de cazare pentru pelerin i în afara incintei mănăstirești. ”
„În același an (1993), Biserica "Sf. Nicolae" din cadrul Mănăstirii Probota a fost
inclusă de către Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Ști ință și Cultură ( UNES-
CO) pe lista patrimoniului cultural mondia l, în grupul „Bisericile pictate d in nordul Mol-
dovei .” Acest fapt a dus la creșterea interesului față de acest monument istoric. În anii
1994 și 1995, Ministerul Culturii a finanțat o campanie de cercetări arheologice care a vi-
zat în cea mai mare parte num ai investigarea interiorului bisericii mănăstirii. Cer cetările
arheologice au fost coordonate de arheologul Voica Maria Pușcașu .”46
„Complexul monahal de la Probota a fost supus între anii 1996 -2001 unui amplu
proces de cercetare, restaurare și va lorificare. Programul „International Support for the
Restoration and the Preservation of Probota Monastery” a fost finanțat de Japan Trust Fund
for World Heritage, fondurile fiind administrate de UNESCO .
„Programul UNESCO avea ca obiective principale r estaurarea complexului mănăstiresc
(lucrări de curățare, consolidare și integrare a învelișului pictural din interiorul și exteriorul
bisericii, precum și restaurarea arhitecturii ansamblului) și finalizarea lucrărilor de cerceta-
re arheologică în aria inci ntei mânăstirești. Lucrările de restaurare au f ost coordonate de
directorul de proiect Ignazio Valente și au presupus o conlucrare a mai multor colective de
cercetători din centrele universita re București și Iași (din care au făcut parte experții
UNESCO de legați din România: Oliviu Boldura, Tereza Sini galia, Voica Maria Pușcașu,
Ion Sandu și Cătălin Hîrban), la care s -au adăugat unii specialiști de marcă din instituții
europene (Agnes Brokerhof – Olanda, Heinz Leitner – Austria, Christine Blauer Bohme –

46 Voica Maria Puscasu, „Propuneri privind sistemele de consolidare/restaurare a vestigiilor descoperite la
Manasti rea probota (1997 -2000)„, in „ Monumentul.Traditie si viitor,” Editura Junimea ,Iasi,2001

34
Elveția, Francesco Ciulla – Italia, Fabrizio Bandi ni – Italia și Roger Capps – Anglia), plus
câțiva experți japonezi de arhitectură (Riichi Miyake, Yoshimasa Owada). ”47
„ Săpăturile arheologic e din exteriorul bise ricii au fost efectuate sub conducerea arheo-
logului Voica Maria Pușcașu și a directorului d e proiect, Ignazio Valente. S -au efectuat
cercetări arheologice în zona sudică a incintei monahale, vestigiile de arhitectură medieva-
lă descoper ite fiind conservate. Alte săpături au fost realizate în zona nor dică și cea vestică
a incintei (inclusiv în cea din preajma turnului clopotniță și a clisiarniței).
De asemenea, s -au efectuat lucrări de reparații (au fost înlocuite ferestre, s -a insta lat un
nou sistem de încălzire prin pardoseală, s -a reparat acope rișul etc.), s -a restaurat iconos-
tasul și alte piese de mobilier. Aflate într -o stare de conservară precară, frescele interioare
și exterioare ale Bisericii „Sf. Nicolae” au fost consolidate, stabilizate și integrate structu-
rală. S -a scos la lumină fresca interioară originală (din 1532), prin contribuț ia unor restau-
ratori de pictură murală din România, Austria, Italia, Germania, Franța, Polonia, Cehia,
Elveția și Columbia. ”
„ În prezent, Mănăstirea Probota are în proprietate 25 ha teren arabil si 3 ha de livadă .
In cadrul mănăstirii funcționează un atelier de pictură (unde se pictează icoane pe lemn și
se încondeiază ouă) și unul de croitorie (în care se confecționează haine monahale doar
pentru personalul mănăstirii).. ”
„ Biserica "Sf. Nicolae" este o capodoperă a arhitecturii medievale românești remarcan-
du-se prin silueta elegantă, bogăția de forme și elemente arhitecturale, rafinamentul artis-
tic, măiestria și complexitatea ornament ației, ca t și prin strălucita execuție a picturi lor care
redau cu nat uralețe și realism zbuciumul sufletesc al perso najelor. ”

Arhitectură :
„Biserica este construită din piatră brută, cu asize de câte trei rânduri de cărămidă, dis-
puse oriz ontal. Planul construcției este triconc, după tradiția bizantină. Bise rica este susți-
nută de 7 contraforturi: două se află în colțurile exonartexului (pridvorului), câte două în-
cadrează cele două abside laterale și un picior de contrafort susține absida al tarului.
Absidele laterale sunt pentagonale și încadrate de câte două contraforturi, iar a bsida
altarului este heptagonală. Absidele sunt împodobite cu arcade oarbe, având deasupra lor

47Ion Sandu,Irina Crina Anca Sand u, Expertize implicate in investigarea stiintifica a sitului Manastirii Probo-
ta” ,in Lucrarile celui de -al III-lea Simpozion„ Monume ntul.Traditie si viitor”,Editura Junimea,Iasi,2002

35
două rânduri de ocnițe (mari și mici). Ocnițele mari se întind de la o absidă laterală la cela-
laltă, pe când ocnițele mici se prelungesc până în dreptul pridvoru lui.”
„Acoperișul bisericii este din șindrilă și a avut două boltituri mici la capete. Ulteri-
or, acoperișul a fost înălțat, boltiturile au fost supr imate, acoperișul turlei a fost făcut țugu-
iat (anterior era boltit), iar deasupra altarului a fost înălțat tot un acoperiș țuguiat. ”
„Deasupra naosului se află o turlă octogonală zveltă cu patru ferestre dreptunghiulare în
cele patru puncte cardinale, a șezată pe două rânduri de baze stelate suprapuse și sprijinită
de patru contraforturi mici pe laturile oarbe. Deasupra arcadelor duble se află un rând de
ocnițe. ”
„În interior, biserica este împărțită în cinci încăperi: pridvor, pronaos, încăperea mor-
mintelor, naos și altar. Toate aceste încăperi (cu excepția altarului) sunt separate prin ziduri
groase. La început, în pridvor se intra prin două uși. În timp, însă, ușa de pe peretele nordic
a fost zidită, rămânând în funcțiune num ai ușa de pe peretele sud ic. Pridvorul are formă
dreptunghiulară și este luminat prin opt ferestre înalte realizate în stil gotic și amplasate
patru pe latura vestică, două pe latura sudică și două pe latura nordică. Deasupra pridvoru-
lui se află o boltă se micilindrică ”.
„În pro naos se intră printr -o ușă în stil gotic. Pronaosul este dreptunghiular și luminat
prin patru ferestre în stil gotic (câte două pe pereții de nord și de sud). Încăperea morminte-
lor are o boltă semicilindrică și este luminată prin d ouă ferestre dreptunghiul are (una pe
peretele nordic și una pe cel sudic). Naosul are două abside semicirculare în interior și pen-
tagonale la exterior. În fiecare absidă laterală se află o fereastră dreptunghiulară (de dimen-
siuni egale cu cele din încăpere a mormintelor). Deasupra naosului se înalță turla cilindrică
în interior și octogonală la exterior. Absida altarului este decroșată față de restul construc-
ției, existând cele două nișe (proscomidiarul – la nord și diaconiconul – la sud). În axul ab-
sidei se află o fereastră dreptun ghiulară identică cu cele din naos și încăperea morminte-
lor.”48

Iconografie :
„Biserica a fost pictată în frescă în stil bizantin atât în interior, cât și în exterior. Numele
meșterilor nu se cunosc.

48 Gheorghe Buzatu, „Biserica fostei manastiri Probota”, in vol. „ Mon umente istorice bisericesti din Mitro-
polia Moldovei si Suceve i”, Editura Mitropoliei Moldovei si Sucevei,Iasi,1974

36
Picturile din interior datează di n vremea domniei lui Pet ru Rareș, dar ele s -au păstrat
originale doar în pridvor și pronaos. Cu ocazia reparațiil or din 1844, picturile din camera
mormintelor, naos și altar au fost refăcute mult de către meșteri care au r espectat totuși
planul iconografi c inițial. ”
„Pe pereții pridvorului și pronaosului sunt pictați sfinți i prăznuiți de Biserica Ortodoxă
(sinaxarul), precum și unele scene din istoria creștinismului .de remarcat execuția deosebi-
ta a ansamblului "Judecat a de apoi ", zugrăvit pe bolta p ridvorului, precum și "Cele șapte
sinoade ale Bisericii", pe arcurile bolț ilor pronaosului. Din nefericire, in 1925, un călugăr
cu intentia să curețe pictura din pridvor a șters cu cârpe ude picturile bolții, distrugând
unele chipur i și alterând tonurile altor picturi. ”
„În cupola turlei naosului este pictat Iisus Pantocrator , pe pereții turlei fiind o repr ezen-
tare a Liturghiei cerești cu cortegiile de îngeri, iar la baza turlei, în pandantivi, se află chi-
purile celor patru evangheliști. Pe bolta a ltarului este reprezentată Maica Domnului cu
pruncul Iisus în brațe, iar pe pereți sunt reprezentate diferite sc ene din v iața Mântuitoru-
lui”: „Vindecarea slăbănogului, ” „Spălarea picioarelor Domnului, ” „Cina cea de Taină, ”
„Învierea Domnului, ” „Duminic a Tomei
„ Tabloul votiv a fost pictat pe peretele sud -vestic al naosului, cel actual fiind refăcut în
1844. In acest tablou s unt reprezentați domnitorul Petru Rareș, Iliaș Rareș , Stefan Rareș ,
Doamna Elena și doi copii mai mici: Constantin și Ruxa ndra. Se observ a cum d omnitorul
oferă macheta bisericii Mântuitorului, prin intermediul Sfântului Nicolae, patronul aceste-
ia. Chipul lui Iliaș a fost înnegrit în acest tablou, după trecerea sa la religia islamica.
Inițiativa de a picta pereții exte riori ai mănăst irilor din nordul Moldovei a aparținut
voievodului Petru Rares . De-a lungul a câtorva decenii, un număr de 1 5 biserici moldave
au fost împodobite cu fresc e de o rară frumusețe. ”
„Biserica Mănăstirii Probota a fost zugrăvită în exterior în anul 1532 din inițiativa vă-
rului lui Petru Rareș, egumenul Grigore Roșca dar din in cauza ploilor și zăpezilor, zugră-
veala exterioară s -a șters în mare parte. Nu se cunosc încercări de restaurare a picturii mu-
rale exterioare. Din frescele exterioare pă strate se mai deslușesc doar câteva pe peretele
sudic, mai adăpostit de vânturi și ploi. Este vorba de ” „Imnul Acatist ” sau„ Arborele lui
Iesei ”.

37
Necropolă
„Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormân tului său conține
următoarele cuvinte: "Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru
Voievod, fiica lui Desp ot țarul, care s -a strămutat în acest lăcaș și în veșnicele lăcașuri,
Veșnica ei pomeni re. 7…"
„Tot de -a lungul peretelu i sud ic, dar înspre naos, se află două morminte având lespezile
tombale de dimensiuni mici și cu scrisul șters. Aceste morminte sunt ale Eftimiei (fiica lui
Petru Rareș) și Samfirei (fiica lui Ștefan Rareș).
De-a lungul peretelui nordic se află mormân tul domnitorului Ștefan Rareș (1551 -1552),
fiul lui Petru Rareș. ”
„Pietrele funerare ale domnitorilor Petru Rareș și Ștefan Rareș , precum și cea a Doam-
nei Elena, sunt executate în marmură și bogat împodobite, după cum dicta obiceiul acelor
vremi. Spre d eosebire, lespezile tombale ale celor două fete de domnitori sunt din piatră.
În anul 1904, cu prilejul serbărilor organizate l a împlinirea a 400 ani de la moartea lui
Ștefan c el Mare, a fost adusă aici piatra de mormânt a Doamnei Oltea (mama lui Ștef an cel
Mare), fiind așezată chiar în imediata apropiere a mormintelor lui Petru Rareș și soției sa-
le.[8] Pe piatra sa tombală este următoarea inscripție: "Acesta este mormântul roabei lui
Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ștefan Voievod, care a murit la anul 6973 (1465),
noiembrie 4" . Ștefan cel Mare și -a îngropat mama în Biserica "Sfântul Nicolae" din Poiana
Siretului, aflată în apropierea actualei mănăstiri Probota. ”
„ După stingerea familiei ctitorului, Mănăstirea Probota a devenit necropolă boierească.
În pridvorul și în pronaosul bi sericii se află o serie de morminte ale unor dre gători și ale
familiilor lor (10 morminte ale familiei Stroici și 5 morminte a altor boieri considerați cti-
tori).. ”
„Cu ocazia construirii acestui locaș de cult, voievodul Petru Rareș , fiul lui Ștefan cel
Mare , a decis să rupă tradiția familiei sale pri nciare și să desemneze mănăstirea drept vii-
toare necropolă a sa și a urmași lor săi, înzestr ând-o în acest scop cu odoare de preț și mo-
șii.”
„Astfel, între pronaos și naos a fost amenajată o încăpere a morm intelor. Lângă peretele
sudic, înspre pronaos, s e află mormântul domnitorului Petru Rareș . Pe mormântul său se
află o les pede cu următoarea inscripție în limba slavonă : "(Această groapă e a) iubitorului

38
de Hristos, robul lui Dumnezeu Io Petru Voievod, fiul bătrânului Ștefan, care (s -a strămu-
tat) la veșn icele lăcașuri, veșnica lui pomenire…" .
„ De-a lungul aceluiași per ete al naosului, înspre c uloar, se află mormântul Doam-
nei Elena Rareș .Grigore Ureche menționează înmormântarea în biserică la 7 aprilie 1548 a
hatmanului Vartic, căruia i s -a tăiat ca pul din porunca lui Iliaș Rareș . ”
„Cercetările arheologice au dus l a recuperarea din mormintele nej efuite a unor piese vesti-
mentare (o bonetă bărbăteasca, o rochie, un ilic brodat și pantofi de femeie, toat e din mate-
riale scumpe, decorate cu fir de argin t aurit împletit sau brodat), bijuterii de aur cu pietre
prețioase și semiprețioase (un inel sigilar al lui Simion Stroici, porumbei de fi ligran folositi
ca ace de văl, o pafta/broșă feminină, inele, cercei e tc.).”49 În prezent, toate pietrele funera-
re boierești se află sprijinite de pereții din pridvorul bisericii. Morminte ale monahilor au
fost găsite în pridvorul bisericii și în afara acesteia, ele nea vând inventar funerar.
„Criptele mortuare din interio rul bisericii au fost jefuite în pr ocent de circa 80% în
cursul secolului al XVIII -lea, fiind afectată astfel strati grafia, structura și conținutul mor-
mintelor. În unele morminte s -au mai găsit tot uși inventar funerar (o serie de bijuterii, res-
turi vestime ntare și fragmente osteologice). ”

Zidul de incinta
„Biserica este înconjurată de ziduri groase ca d e cetate, aproape pătrată cu laturile de
aproximativ 90 m. Zidurile sunt construite din piatră de râu și au o înălțime de 6 m și o
grosime de 1-1,10 m. Ele sunt prevăzute cu met ereze și creneluri.
Zidul vestic este sprijinit la exterior de un contrafo rt amplasat aproximativ la jumătatea
laturii. langa chiliile manastiresti, i n zidul de pe latura sudică a fost construită o portiță se-
cretă mic ă din lemn masiv .”
„Pe latura es tică se află trei turnuri pătrate (două la colțuri și unul în mijloc) legate între
ele printr -un drum de strajă. Turnul de pe mijlocul laturii estice serv ește și ca poartă de
intrare în incinta mănăstirească. Pe zidul ext erior se află un tablou votiv destu l de șters
reprezentând pe Petru Rareș cu familia sa, iar dedesubt o stemă mo ldovenească cu urmă-
toarea pisanie: "Această mănăstire a făcut -o Io Petru Voievod, la anul 7038 și s -au îngrădit

49 Situl manastiri i Probota, „Istoricul manastirii”,(htpp://manastireaprobota.ro/istoric.html)

39
după moartea lui de Doamna Elena și copiii ei Io Iliaș Voievod și Ș tefan și Constantin, la
anul 7058 septembrie 4" (1530, 1550). ”

Clisiarnița și turnul -clopotniță :
„În colțul de nord -vest al incintei mănăstirești se află clisiarnița care face corp comun
cu turnul -clopot niță. Clisiarnița datează din 1530, fiind construită în aceeași perioadă cu
biserica. Această clădire a fost c onsiderată multă vreme a fi Casa domnească, deși îngloba-
rea în același edificiu cu cel al clopotniței ar fi trebuit să indice o altă destinație dupa cum
prezinta Magda Axon ”
„ Clisiarnița are două niv eluri (etaje) La etajul de sus se ajunge pe o scară în formă de
spirală. Ușile și ferestr ele clădirii s -au degra dat în timp. Turnul -clopotniță are trei niveluri,
fiind atașat clisiarniței pe latura e stică și sprijinit de două contraforturi la unghiurile vesti-
ce. Turnul a servit atât pe post de clopotniță, cât și ca loc de strajă.
În prezent, în clisiarniță a fo st organizat un mic muzeu care adăpostește obiecte din se-
colele XV -XVIII: icoane, fragm ente de mobilier, veșminte bisericești, vase liturgice, can-
dele de argint, cruci în fil igran, cărți de cult vechi, precum și arte facte (monede, bijuterii,
vase de cerami că, cahle decorate etc.) descoperite în urma cercetărilor arheologice .”50

Casa Domnească și clădirile mănăstirești
„ În partea de sud a incintei au fost construite Casa Domnească și edific iile mănăstirești:
trapeza, chiliile, cuhnea. Modul de organizare a incintei a fost astfel gândit încât funcțiuni-
le strict sacre (ale biseric ii, clopotniței și clisiarniței) să fie separate de viața curentă dintr -o
mănăstire domnească d in Moldova: locuință temporară pentru Do mn, clădirile necesare
obștii călugărești. ”51
„În urma cercetărilor arheologice efectuate în perioada 1996 -2001 au fo st identificate
nouă construcții ruinate aflate în diverse stadii de c onservare și datând din etape diferite.
Clădi rile ruinate au avut următoarele funcțiuni:

50 Gheorghe Buzatu, „Biserica fostei manastiri Probota”, in vol. „ Monumente istorice bisericesti din Mitro-
polia Moldovei si Sucevei”, Editura Mitropoliei Moldovei si Sucevei,Iasi ,1974
51 Situl manastirii Probota, „Istoricul manastirii”,(htpp://manastireaprobota.ro/istoric.html)

40
„Două dintre clădirile de pe latura sudică au îndeplinit funcția de stăreție și de adă-
postire a în căperilor destinate vizitelor în mănăstire a unor personalități de prim rang ale
timpului (memb rii familiilor domn ești sau ierarhii Bisericii Ortodoxe).
Clădirea aflată mai înspre vest a fost construită la mijlocul secolului al XVI -lea și
cuprindea inițial cel puțin două nivele supraterane, plus un nivel de pivnițe dispuse pe două
travee despărțite prin trei arcade. Din această clădire s -au mai păstrat doar pivniț ele cu gâr-
liciul de acces și baza parterului. Ea a fost dezafectată la începutul secolului al X VII-lea.
Clădirea dinspre est a fost ridicată în cursul celei de -a doua jumătăți a secolului al XVII -lea
și era a lcătuită din cel p uțin un nivel suprateran și un nivel de pivnițe pe două travee boltite
în semicilindru și legate prin patru arcade și pe trei piloni din zidărie de cărămidă, cu gâr-
lici de acces.
La cele două clădiri sus -menționate au fo st restaurate piv nițele, spațiile obținute ur-
mând să îndeplinească funcții de paraclis și de lapidariu, pentru adăpostirea inventarului
arheologic rezultat în ur ma efectuării lucrărilor de cercetare. ”
„Clădirea lipită de zidul de incintă sudic a fost construită în cea de -a doua jumătate a
secolului al XVII -lea pe traseul u nei construcții demantelate imediat anterior și îndeplinea
funcția de cuhnie, brutărie și trape ză a obștii monahale. Zidurile ei s -au păstrat doar pe o
înălțime de circa 100 -140 cm.
Din patru clădiri nu s -a mai păstrat la sol de cât traseul lor de plan. Est e vorba de un
corp de chilii construit în decursul secolului al XVII -lea, lângă zidul de incint ă estic, al
cărui traseu a fost doar parțial descoperit, o clădire cu rol de trapeză ridicată l a mijlocul
secolului al XVI -lea, în partea de sud -est a incintei, care avea o singură încăpere din care s –
a păstrat doar nivelul de fundare, o construcție care a dăpostea două sau trei spații locuibile
și spații de depozitare și data din cea de -a doua jumăt ate a secolului al XVII -lea, în partea
de nord a incintei, și o an exă gospodărească aflată în colțul sud -vestic și construită la mij-
locul secolului al XVI -lea.
O ultimă clădire a fost ridicată în secolul al XIX -lea, după desființarea așezământului
monahal, și prezintă o importanță documentară minoră. Aceasta a fost const ruită cu mij-

41
loace foarte modeste și nu are legătură cu viața mănăstirească. Ea era lipită de zi dul de
incintă nordic. ”52
„ La începutul secolului al XX -lea, chiliile mănăstirești din incintă au fost mi stuite de
un incendiu. .
În anul 1993, după reî nființarea mănăstirii, s -au construit corpuri de chilii, clădiri admi-
nistrative și spații de ca zare pentru pelerini în afara incintei mănăstirești. ”

VI.1.11. Biserica -paraclis
„La sud -vest de biserică a fost construit recent un paraclis din lemn, care este folosit
pentru slujbele zilnice de către monahiile de la Probota. ”

VI. 2. Mă năstirea Râșca.
„Mănăstirea Râșca este o mănăstire ortodoxă de călugări amplasată în sa-
tul Râșca , județul Suc eava, la o distanță de circa 15 kilometri de orașul Fălticeni . Biserica
mănăstirii este una dintre bisericile medievale din nordul Moldovei pictate în exterior, fiind
singura pictată în stil bizantin ..”
„Ansamblul Mănăstirii Râșca a fost inclus pe Lista mo numentelor istorice din județul Su-
ceava din anul 201 5, având codul de cl asificare SV -II-a-A-05630 și fiind alcătuit din urmă-
toarele 4 obiective:
• „Biserica "Sf. Nicolae" – datând din anul 1542 , cu transformări din anii 1611 -1617,
având codul SV -II-m-A-05630.01 ”
• „Turnul clopotniță – datând din secolul al XIX -lea, având codul SV -II-m-A-05630 .02”
• ”Chiliile – datând din secolul al XIX -lea, a vând codul SV -II-m-A-05630.03 ”
• „Zidul de incintă – datând din prima jumătate a secolului al XVII -lea, având codul SV –
II-m-A-05630.04 ”53

52 Voica Maria Puscasu , „Propuneri privind sistemele de consolidare/restaurare a ves tigiilor descoperite la
Manastirea probota (1997 -2000)„, in „ Monumentul.Traditie si viitor,” Editura Junimea ,Iasi,2001
53 Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2015 (http.// patrimoniu.gov.ro/images/lmi –
2015/LMI -SV.pdf

42
Istoric :
„Mănăstirea Râșca este rezultatul mai multor etape succesive de construcții. Ea își tra-
ge originea în Mănăstirea Bogdănești, care fusese zidită în jurul anului 1363 de către dom-
nitorul Bogdan I al Moldovei (1359 -1365). Distrusă din temelie de către turci și tătari, ea
nu a mai putu fi reconstruită si din a cest motiv domnitorul Petru Rareș a decis să constru-
iască în apr opiere o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești. ”
„Revenit pe tronul Moldovei în anul 1541, voievodul Petru Rareș (1527 -1538, 1541 –
1546) a luat hotărârea, la îndemnul mitropolitului Grigorie Roșca , să construiască în a pro-
piere, pe un deal a flat dincolo de râul Râșca o altă mănăstire, unde să mute înt reaga obște
de la Bogdănești. Domnitorul a dat bani episcopului de Roman , Macarie ,după cum reiese
dintr -o traducere târz ie a pisaniei , ca să zidească o nouă biserică în sti lul obișnuit al epocii.
În construirea bisericii, episcopul Macarie a fost aju tat de logofeții Ioan și Teodor Balș. ”
„Mănăstirea Râșca a devenit metoc al Mănăstirii Probota . Biserica construită era de
dimensiuni modeste și avea hramul Sf. Ierar h Nicolae. Ea a fost împodobită ca pe una din
ctitoriile lui Petru Rareș, cu picturi în frescă realizate de grecul Stamatello Kontras
din Zante . Au fost construite ziduri împrejmuitoare cu crenel uri și turn, pentru a sluji la
nevoie ca cetate. Sfințirea mă năstirii a avut loc la 9 mai 1542, fiind aduse atunci moaștel e
Sfântului Nicolae. ”
„După învingerea lui Ioan Vodă cel Cumplit în Bătălia de la Roșcani din 11 iulie 1572,
prin trădarea boier ului Ieremia Golia , turcii și tătarii au invadat Moldova. La apropierea lor
de Mănăstirea Râșca, călug ării au coborât clopotele din turn și le -au aruncat în iazul din
fața mănăstirii, ca nu cumva să le ia păgânii pentru a face gloanțe din ele. Apoi au fugi t
prin păduri pentru a se adăposti. Mănăstirea a fost prădat ă de tătari, ea rămânând în ruină
timp de aproape 40 ani.
După mai bine de o jumătate de secol de la construirea s a, între anii 1611 -1617, marele
vornic al Țării de Jos , Costea Băcioc , soția sa, Candachia și fiica lor, Tudosca (prima soție
a lui Vasile Lup u), a pus la dispoziție averea sa pentru refacerea complexului mănăstiresc,
adăugând v echii biserici (după cum stă scris în inscripția pusă de el deasupra intrării sudi-
ce) un pridvor masiv care a dublat aproape dimensiunile clădirii. Interiorul noii constr ucții
a fost împărțit prin două arcuri transversale, însoțite de un brâu răsucit, în t ravee, deasupra
celei mai largi, înălțându -se, prin mijlocirea unui rând de arcuri oblice, cea de -a doua turlă
a bisericii. Cu prilejul acestor lucrări de extindere, a fo st refăcută probabil și turla veche a

43
naosului, schimbându -se radical înf ățișarea bise rici lui Petru Rareș. El a dispus repararea
pe cheltuiala sa și a celorlalte corpuri ale mănăstir ii: chiliile și clopotnița, precum și zidul
înconjurător. ”
„Inițial o cti torie domneas că de proporții modeste, mănăstirea s -a dezvoltat ulterior, deve-
nind una di ntre cele mai reprezentative așezări monahale din trecutul Moldovei. Biserica a
fost prădată în m ai multe rânduri: ”
• la 4 mai 1633 niște tâlhari unguri au prădat mănăsti rile Neamț și Râșca
• în 1671 a fost pustiită și jefuită de tătari
• în 1674, tătarii aduș i în Moldova de domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino , pentru a -i
sprijini domnia, au prădat din nou mănăstirea
• 1686, 1691, 1697 și 1716 sunt ani în care tătarii a u pustiit iarăși mănăstirea, jefuind -o
de multe odo are de preț
„La începutul secolului al XVIII -lea, Mănăstirea Râșca a început să decadă și să devină
pustie atât din cauza prădăciunilor efectuate de tătari, cât și ca urmare a închină-
rii Mănăstirii Probota în 1677 de către mitropolitul Dosoftei către Ierusalim . Deși era me-
toc al Probotei, călugării de la Mănăstirea Râșca nu au recunoscut această închinare, mă-
năstirea de venind de sine stătătoare, supusă doar Mitropoliei Moldovei. ”
„În perioada stăreției eg umenului Calistru Ene (1750 -1778), mănăstirea a început să fie
refăcută treptat. Bis erica a fost reparată în anul 1766, dar nemaireușind să -și recupereze
nici vechi ul tezaur al odoarelor cu care fusese înzestrată și nici vechea arhitectură a cl ădiri-
lor măn ăstirești care au fost în cea mai mare parte reconstruite. Între anii 1798 -1799, egu-
menul Chiril a refăcut chiliile mănăstirești, apoi în anul 1815 egumenul Sofroni e a zidit un
paraclis lângă egumenia veche, care este stricat apoi de egumenul G rigore Crupe nschi. ”
„Mănăstirea a fost prădată de către turci în anul 1821 , „când numai zidul au rămas” . Pe
vremea mitropolitului Veniamin Costachi ,stareț fiind arhimandr itul Isaia (1821 -1842) , în
perioada 1823 -1827, după cum arată și inscripția pusă atunci, s -au executat numeroase
lucrări de renovare a bisericii. A fost dărâmat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, fe-
restrele au fost lărgite fiind întărite cu gratii, intrarea sudică în pridvorul construit de Cos-
tea Băcioc a fost zidită, creându -se în schimb al ta nouă pe latura vestică, iar vechea pictură
a bisericii a fost refăcută. Totodată, s-a ridicat un pridvor mai mic lângă zidul vestic al bi-
sericii și un proscomi diar la nordul altarului, iar între cele două turle vechi a fost construită
o a treia, din lem n. Aceste din urmă adaosuri au fost înlăturate cu prilejul lucrărilor de res-

44
taurare a bisericii, care au urmat puternicului incendiu din 1921. De asemenea, el a p us să
fie zugrăvite pe peretele nordic al pridvorului tabloul ctitorilor: Petru Rareș și famil ia sa,
precum și pe episcopul Macarie. ”
„Prin poziția ei retrasă, Mănăstirii Râșc a i s-a dat și destinația de a fi închisoare pentru
călugării vagabonzi și î ndeosebi pentru boierii răzvrătiți împotriva domnitorului Moldovei.
Din ordi nul domnitorului Mihail Sturdza (1834 -1849), în anul 1844, a fost închis timp de
șase luni (22 iulie – 9 decembrie 1844), într -o încăpere din turnul clopotniță de la Râșca
marele i storic și om de stat Mihail Kogălniceanu (1817 -1891), surghiunit pentru vederile
sale politice i novatoare. În perioada arestului său, el a fost păzit permanent de un sergent,
un ca poral și patru soldați . din cronicile Moldovei ” și Voica Maria Puscasu, „Pro puneri
„Cișmeaua din curtea mănăstirii a fost refăcută la 1849 prin osârdia egumenului Neoni l.
În anul 1872, s -au executat aici lucrări de reparații ale mănăstirii. S -au realizat acoperișuri-
le cu bulb de pe turnul porții și de pe cuhne, s -a dărâ mat pridvorul, s -a închis intrarea de pe
latura de sud și s -a deschis intrarea dinsp re vest și s -a repictat biserica.
În perioada Marelui Război pentru Întregirea Neamului (1916 -1918), călugării din
această mănăstire au mers ca infirmieri pe câmpul de luptă pentru îngrijirea răniților, iar
chiliile mănăstirii au servit ca spital militar, îngrijit de călugării bătrâni, pentru ca "toți în
acel vremuri grele pentru țară, ca buni români, să -și facă datoria" (după cum scrie pe o pla-
că de marmură amplasată p e clădirea bisericii în anul 1931). ”
„ Noi lucrări de restaurare au avu t loc la Mănăstirea Râșca între anii 1965 -1968 (în spe-
cial la turnul clopotniță și la zidul de incintă) și 1972 -1991 prin purtarea de grijă a mitropo-
liților Iustin Moisescu și Teoctis t Arăpașu (deveniți ulterior patriarhi ai României ). Printre
monahii care au viețuit aici sunt de menționat monahii Antonie Plămădeală (viitor mitropo-
lit al Ardealului) și Calinic Dumitriu (stareț al acestei mănăstiri între anii 1990 -1991 și
viitor episcop ).”54
„Printre odoarele bisericii se afla o părticică din moaștele Sfântului Nicolae , o părticică
din moaștele Sfântului Serafim de Sarov și o părticică din lemnul Sfintei Cruci, donată de
Biserica Ortodoxă Greacă. ”

54 Manastirea Rasc a ,http://www.ortodox.ro/manastiri/manastirea -rasca.html

45
Arhitectura :
„Ctitorită în anul 1542 de către Petru Rareș în 1542 și extinsă în perioada 1611 -1617 de
către vornicul Costea Băcioc biserica este un monum ent artistic.
Este de remarcat decorația picturală a bisericii, datorită fidelității cu care pictorul din
1827 a reușit să reîn noiască pe alocuri modelel e originare. Reîntâlnim astfel, în cele trei
registre ale absidei altarului, scene din viața Sfintei Fecioare Maria și Împărtășirea Aposto-
lilor, iar pe pereții naosului reprezentări din Viața și Patimile Mântuitorului – Cina cea d e
taină , Spălarea picioare lor, Învierea lui Lazăr , Iisus în fața lui Pilat , Batjocorirea lui Ii-
sus ș.a.”
„Unele dintre picturi au fost lăsate cu vechea lor înfățișare, cum este cazul portetu-
lui Sfântului Nicolae din colțul nord -estic al altar ului și c u Înmulțirea pâinilor din unghiul
nord-estic al naosului. În aceeași situație se află și pictura exterioară, unde cele două mari
compoziții de pe peretele ” sudic , „Judecata de apoi ” și „Scara Sfântului Ioan Climax ”,
amintesc maniera de tratare a a cestor sub iecte de către pictorii e pocii lui Petru Rareș.
„În pridvorul bisericii se află, sub ocnița tabloului votiv, piatra de mormânt a episcopu-
lui Macarie , cel care a înscris în file de letopiseț povestea anilor de domnie ai ocrotitorului
său, voievodul Pet ru Rares , precum și lespe dea funerară a mamei lui Alexandru Lăpușnea-
nu. Ambele au fost aduse aici, potrivit tradiției, din pronaosul bisericii. ”

VI.3. Biseric a „Adormirea Maicii Domnului” din Baia
„Biserica Adormirea Maicii Domnului din B aia este o bi serică ortodoxă ctitorită de
voievodul Petru Rares in anul 1532 , în satul Baia,judetul Suceava. ”.
„ Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Baia a fost inclusă pe Lista monumentelor
istorice din județul Suceava din anul 2015 . Pe această l istă este sp ecificat anul 1530 ca an
al construcției bisericii. ”55
Istoric:
„Săpăturile arheologice efectuate în ultimul deceniu al secolului al XX -lea atât în interi-
orul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului din Baia", cât și în întrea ga incintă a m onu-
mentului, a u dus la descoperirea temeliei (un parament de 0,40 m) unei alte biserici con-

55 Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2015 (http.//patrimoniu.gov.ro/images/lmi –
2015/LMI -SV.pdf

46
struită anterior celei ridicate de Petru Rareș, precum și a unor monede voie vodale din vre-
mea lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu . ”56
Biser ica "Adormirea Maicii Domnului" din Baia a fost ctitorită în anul 1532 de domni-
torul moldovean Petru Rareș (1527 -1538, 1541 -1546), fiul lui Ștefan cel Mare . Deasupra
ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: "Cu vr erea Tatălui ș i cu
ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, binecredinciosul și iubitorul de Hristos, Io
Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul bătr ânului Ștefan Vo-
ievod, a zidit și săvârșit acest hram întru numele Adormiri i Precistei și stăpânei noas tre
Născătoare de Dumnezeu Maria, în anul 7040 luna septembrie 12, iar al domniei lui anul al
cincilea și pe al șaselea curgător." 57 Lăcașul de cult a fo st pictat atât în interior, cât și în
exterior între anii 1535 -1538 tot pe cheltuiala dom nitorului.
„Cercetările efectuate în ultimul deceniu al secolului al XX -lea, prilejuite de realizarea
lucrărilor de restaurare, au condus la ipoteza existenței în faza primară a bisericii a unui
pridvor deschis cu arcatura înaltă asemănă toare cu cea de la biserica Mănăstirii Moldovi-
ța sau de la biserica Mănăstirii Humor . Pridvorul avea un singur nivel, cu patru arce înalte,
dintre care două cu parapet pe fațada de vest și câte unul pe laturile de nord și sud, pe unde
erau și accesele din exterior. Dup ă opinia arhitectului Virgil Polizu, pridvorul inițial a fost
modificat în urma unor deteriorări structurale majore în zidăria bisericii, datorate unor cal-
cule eronate realizate de meșterii lui Petru Rareș. ”
„ În decursul timpului, lăcașul de cult a fo st reparat de puți ne ori. O primă serie de lu-
crări de renovare a avut loc în anul 1925, în urma demersurilor istoricului Nicolae Iorga . În
timpul celui de -al doilea război mondial , s-a aflat în zonă o linie a frontului, fiind pricinuite
unele a varii vechiu lui lăcaș de cult ”58.
„În vara anului 1998, în urma săpăturilor făcute de un grup de arheologi ieșeni, s -a des-
coperit o ciupercă numită "Cancerul ziduri lor", care făcea ca zidurile interioare să fie afec-
tate de o igrasie progresivă. Mai m ulte comisii de specialiști au sosit la Baia pentru a hotărî
asupra măsurilor necesare pentru s alvarea și restaurarea picturii ” relateaza istoricul Alex
Mitru .

56 Silviu Buculei, „ Lucrarile de restaurare de la ctitoria lui Petru rares de la b aia au fost receptionate”, in
„Crai Nou” din 3 decembrie 20059http://www.crainou.ro/?module=displaystory -id=43887edition –
id=40637format=html)
57 Mitropolia Moldoveisi Sucevei, „Monumente istorice bisericesti din Mitropolia Moldovei si suce-
vei”,Editura Mitro poliei Moldovei si Sucevei, Iasi,1974
58 Alex mitru, „Falticeni.Drum prin istorie”, in „ Evenimentul” din 18 decembrie 2004

47
„ În perioada derulării lucrărilor de consolidare a lăcașului de cult, slujbele bisericești au
fost ofi ciate într -o biserică de lemn din apropiere. În anul 2004, cu prilejul com emorării a
500 de ani de la moartea marelui voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, ar hiepisco-
pul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a dispus construirea a 6 biserici de lemn de di-
mensiuni mici în care să se oficieze slujbele biser icești pe parcursul restaurării bisericilor
monument istoric (la Arbore, Baia, Bălinești, Părhăuți, Pătrăuți și Sfântu Ilie). ”
În prezent, se dorește restaurarea frescelor interioare, dete riorate ca u rmare a igrasiei și
infiltrării apei.

Arhitectura :
„Analizând arhitectura Bisericii ” “Adormirea Maicii Domnului” din Baia, arhitectul
Virgil Polizu o încadrează în „grupul de biserici din prima jumătate a secolului al XVI –
lea, "care preiau și prelucr ează, apar ent minimal, planul, arhitectura și decorația unor alte
monumente premergătoare ca timp și aparținând în principal perioadei lui Ștefan c el Ma-
re".59
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Baia este construită din piatră și cărămid ă, în
plan rectangul ar, fără turlă. Absidele naosului sunt înscrise în grosimea zid urilor, iar absida
altarului, de formă semicirculară, este decroșată față de restul construcției. Ea are fațadele
simple, tencuite și văruite și fără nici un fel de decorați i și nici cornișă. S oclul este din pia-
tră cioplita.
„Edificiul monument istoric este împărțit în pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are
un etaj d eschis prin patru arcade în arc frânt, acolo aflându -se clopotnița, ctitorită de logo-
fătul Gavriil Trotușan în 1522 ”.
„După cum a rezultat în urma cercetărilor efectuate în ultimul deceniu al secolului al
XX-lea, biserica a avut în faza primară un pridv or deschis cu arcatura înaltă asemănătoare
cu cea de la biserica Mănăstirii Moldovița sau de la biserica Mănăstirii Humor . Pridvorul
avea un singur nivel, cu patru arce înalte, dintre care două cu parapet pe fațada de vest și
câte unul pe laturile de nord și sud, pe unde erau și accesele din exterior. Arhitectul Virgil
Polizu menționează mai multe elemente care susțin această ipoteză:

59 Conf.univ.dr.arh.Virgil Polizu, „ Monumentele din Baia intre trecut s i viitor”,Editura Junimea,Iasi,2002

48
• se observă urmele de naștere ale bolții cilindrice de cărămidă ce acoperea transversal
pridvorul, la partea superioară a c amerei clopotelor;
• actuala boltă de peste parterul pridvorului actual are o zidărie neglijentă;
• colțul fostelor arcade laterale ale pridvorului este cutat și are piatra frumos finisată pe
fațada interioară, pe toată înălțimea elevației, aspect observat în urma apariției de frac-
turi între navă și pridvor la nivelul cornișei și în special la nivelul pa rdoselii comparti-
mentului clopotelor;
• existența unui masiv de zidărie pe fațada de vest, peste un gol destul de amplu ca des-
chidere;
• lipsa unui ancadrament sau a altor elemente de marcare, obișnuite în arhitectura epocii,
la profilul de piatră a soclului, în dreptul golului de intrare.
Pridvorul inițial a fost modificat în urma unor deteriorări structurale majore în zidăria
bisericii, ca urmare a unor calcul e incorecte ale elementelor de rezistență. ”60

Pictura :
Asemeni altor biserici ctitorit e de Petru Rareș, și Biserica "Adormirea Maicii Domnu-
lui" din Baia a fost pictată între anii 1535 -1538 atât în exterior, cât și în interior, tot pe
cheltuiala d omnitorului. „Picturile murale ale bisericii din Baia erau contemporane cu cele
de la Mănăstirea Humor . Pictura exterioară s -a păstrat mai bine pe peretele sudic și pe cel
vestic, putându -se vedea imagini palide ” din „Asediul Constantinopolului“ sau din "Arb o-
rele lui Iesei". „Pictura interioară nu este cea originală, ea fiind refăcută în mare parte. Pe
peretele vestic din dreapta intrării în naos se află un tablou votiv în care sunt pictați ctitorul
Petru Rareș, Doamna Elena și un copil, probabil Iliaș. Cei t rei sunt reprezentați în haine
festive; domnitorul poartă pe cap, sub coroana voievodală, o bo netă brodată cu mărgărita-
re, iar Doamna Elena Rareș un văl lung care -i cade pe spate. ”61

60 Conf.univ.dr.arh.Virgil Polizu, „ Monumentele din Baia intre trecut si viitor”,Editura Junimea,Iasi,2002
61 Mitropolia Moldoveisi Sucevei, „Monumente istorice bisericesti din Mitropolia Moldovei si suce-
vei”,Editura Mitr opoliei Moldovei si Sucevei, Iasi,1974

49
VI.4.Biseri ca „Sfantul Dumitru” din Suceava
Biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava „este o biserică ortodoxă construită între anii
1534 -1535 în orasul Suceava . Ea se află situată apropiere de Curtea Domnească , în centrul
orașului. Are hramul „ Sfântul Dumitru ”, sărbătorit în ziua de 26 octombrie ”.
„ Ansamb lul bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava a fost „inclus pe Lista monumente-
lor istorice din județul Suceava din anul 2015 , fiind format din 3 obiective:
• Biserica „Sf. Dumitru” – datând din 1534 -1535, are codul SV -II-m-A-05479.01
• Ruinele bisericii vechi – datând din secolele XIV -XV, are codul SV -II-m-A-05479.02
• Turnul clopotniță – datând din 1560, are codul SV -II-m-A-054”62

Istoric:
„În apropierea actualei biserici cu hramul "Sf. Dumitru" au existat două edificii de cult
mai vechi ale căror vesti gii au fost descoperite în urma cercetărilor arheologice efectuate
între anii 1967 -1969 , când s -a restaurat turnul clopotniță construit de Alexandru Lăpușnea-
nu.”
„ Prima biserică a fost construită în ultimul sfert al secolului al XIV -lea, în curtea actu a-
lului locaș de cult. Istoricul Petre Ș. Năsturel a avansat ipoteza că această biseric ă era una
din cele două mici mănăstiri ctitorite de boierul Iaskios (Iațcu) din Mavrovlahia și pentru
care solicita în 1395 patriarhului ecumenic Antonie al IV -lea să i s e accepte calitatea de
ctitor. Clădirea avea un plan aproape pătrat, cu abside rectang ulare. Zidurile acestei biserici
au fost demantelate sistematic până la nivelul de călcare al epocii, î n primii ani ai secolului
al XV -lea, terenul fiind nivelat. În juru l lăcașului de cult a existat o necropolă, fiind desco-
perite morminte ce datează din p erioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400 -1432), după
cum atestă monedele descoperite. Cercetările ar heologice au atestat că unele înmormântări
au fost realizate chiar în interiorul fostei biserici.”63
„Cea de a doua biserică avea dimensiuni mari (29 m lungime, 9 m lățime în zona absi-
delor laterale, 2,50 m grosimea zidurilor) și un plan triconc cu absi de semicirculare, ea

62 Lista monumentelor is torice din judetul Suceava din anul 2015 (http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi –
2015/LMI_SV.pdf
63 Paraschiva -Victoria Batariuc ,„Din istoria bisericii „Sfantul Dumitru” din Suceava”, in
vol.„monum entul”,editura trinitas,Iasi,2005

50
fiind compartimentată în altar, naos, pronaos și pridvor. Edificiul este suprapus parțial de
actuala ” bisericã Sfântul Dumitru. „Majoritatea istoricilor și arheologilor din perioada ac-
tuală (arhitectul Cristian Moisescu, Emil I. Emandi, Stela Cheptea, Paraschiva -Victoria
Batariuc) consideră că acest lă caș de cult a fost ctitorit de Ștefan cel Mare după victoria de
la Codrul Cosminului din luptele cu polonezii din 1497, fiind invocată informația transmi-
să de cronicarul Grigore Ureche în letopisețul său .”
„ În timp, ca urmare a unei cauze necunoscute (p robabil un viciu de construcție), ctitoria
lui Ștefan cel Mare s -a deteriorat, făc ând necesară reconstruirea în apropierea Curții Dom-
nești a unui alt lăcaș de cult cu același hram ca și al celui anterior. ”64
„ Biserica Sfântul Dumitru a fost ctitorită d e domnitorul Petru Rareș , fiind construită
între anii 1534 -1535 în plan triconc, asemănător cu cel de la Biserica Sfântul Gheor-
ghe din Hârlău .”
„ Biserica s -a confruntat cu probleme de natură economică în a doua jumătate a secolu-
lui al XVIII -lea. Pentru a-și acoperi cheltuielile, Parohia Sfântul Dumitru a fost obligată să
închiriez e dughenele aflate pe terenul bisericii unor negustori de diverse confesiuni care le –
au transfor mat în cârciumi. Mutarea târgului boilor din locul tradițional aflat în partea d e
jos a uliței într -un loc aflat în apropierea bisericii armenești a dus la scăd erea veniturilor
bisericii, care nu mai avea nici măcar acoperiș. Domnitorul Scarlat Ghica a dat la 19 iulie
1757 o carte domnească prin care a hotărât ca târgul boilor să se ț inã „din gios de Sfeti
Dimitrie, în capul uliții, unde s -au fãcut din vac”. Dispoziția domnească nu a fost respecta-
tă, iar domnitorul Ioan Teodor Callimachi a întărit această h otărâre la 15 ianuarie 1759. ”65
Lipsită de venituri, Biserica "Sf. Dumitru" a început să se ruineze.
„ La 14 februarie 1792, o comisie formată din șas e târgoveți, între care parohul Aposto-
lache Ioanovici, protopopul Ioan Carashevici, și epitropul Bălnar, a întocmit un „inventari-
um asupra tuturor acareturilor, vaselor biseric ești, veșmintelor, cărților și altor bunuri mari
și mici a bisericii hram: Sfânt : Marele Mucenic Dimitrie din târgul Sucevei înăuntru și afa-
ră precum s -au aflat în ziua de astă zi”, un manuscris cu 19 pagini. „În inventar se specifică
faptul că turnul clopotn iță ctitorit de Alexandru Lăpușneanu nu mai avea acoperiș, în locul
lui fiind construită o clopotniță de lemn cu stâlpi, având înălțimea de patru stânjeni și trei

64 Paraschiva -Victoria Batari uc ,„Din istoria bisericii „Sfantul Dumitru” din Suceava”, in
vol.„monumentul”,editura trinitas,Iasi,2005
65 V. Gh. Miron,M.ST. Ceausu, i.Ceausu, G.Irimescu, „Suceava,file de istorie.Documente pr ivitoare la istoria
orasului Suceava.1388 -1918,volI,Bucuresti, 1989

51
șuhuri. Aceas ta era amplasată în curtea bisericii, lângă dugheana lui Dumitraș Brandabur,
și avea trei clopote, de mărimi diferite: 150 de ocale, 60 ocale și 12 ocale. ”66
„În anul 1809, a avut loc un incendiu care a afectat ” Biserica "Sf. Dumitru". „Atunci au
ars aco perișul bisericii și clopotnița de lemn situată în curte. Biserica a fost repara tă în anul
1822 și acoperită cu șindrilă. Turnul clopotniță construit de Ale xandru Lăpușneanu a fost
reparat în 1845 și i s -a adăugat un al patrulea nivel, încununat de o cupol ã, ajungând să
aibă înălțimea de 40 de metri. Fiind cea mai înaltă clădire din o raș, turnul a îndeplinit func-
țiunea de punct de observație al pompierilor. ”
„Violentul incendiu din 1854 a pustiit întregul oraș Suceava, fiind distruse atunci acope-
rișul bi sericii, cu acel turn fals plasat pe pridvor, iconostasul pictat în 1788 și pict ura mura-
lă interioară. Acoperișul a fost refăcut de Mendel Eisenberg din t ablă de calitate inferioară
și a fost construit un fronton în partea de vest a bisericii. Iconostasul a fost înlocuit în anul
1876, cu un altul pictat în parte de pictorul Epaminonda Bucevschi .”
Biserica "Sf. Dumitru" a fost deteriorată în decursul ti mpului ca urmare a intemperiilor
vremii. Abia pe la mijlocul secolului al XX -lea (1937 -1939), „Comisiun ea Monumentelor
Istorice a inițiat lucrări de restaurare a bisericii, prilej cu care s -a curățat terenul din jurul
lăcașului de cult. Lucrările au fost î ntrerupte în 1939, ele fiind reluate după cel de -al doilea
război mondial . În anii 1947 -1949, Comisia Monumentelor Istorice a restaurat acoperișul
bisericii și au fost îndepărtate fro ntonul de pe latura de vest și zugrăveala care acoperea
fațadele. ”
„Direcția Monumentelor Istorice a inițiat în anul 1967 o serie de lucrări de restaurare
prin care s-a încercat să se redea bisericii ctitorite de Petru Rareș și turnului clopotniță con-
struit de Alexandru Lăpușneanu un aspect cât mai apropiat de cel inițial. Lucrările s -au
desfășurat cu întreruperi semnificative, ele fiind abandonate perioade lungi și prelungindu –
se până în primul deceniu al secolului al XXI -lea.”

66 Nicolae Pentelescu „un document inedit:scrisoarea epitropilorbisericii Sf.dumitru din Suceava,Constantin
Gandul si Hagi Ivanciu catre voievodul Moldovei Grigare Alexandru Ghica”,in „Mitro polia Moldovei si Suce-
vei”,1968

52
Arhitectura:
Exteri or:
Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava „a fost construit ă în plan triconc și are dimensiuni
mari, cu o lungime exterioară de 35,10 metri, lungime interioară de 32 metri, lățime de 10
metri (fără abside) și înălțimea până la cruce de 27 metri, avâ nd un soclu înalt și de un pro-
fil foarte răspândit în secolul al X VI-lea. Are șapte contraforturi, două în colțurile exonar-
texului, câte două încadrează absidele later ale și unul mai mic sub ferestra altarului. ”
„În exterior, biserica este înconjurată la partea inferioară de un soclu de piatră, înalt, și
la partea superioară a fațadelor de un brâu din două rânduri de ocnițe. Absidele laterale
sunt decorate cu cinci firide alungite până la soclu, iar absida altarului cu nouă firide. Bise-
rica este lumina tă prin ferestre cu ancadramente gotice, dispuse astfel:
• trei fer estre înalte se află dispuse în peretele vestic al exonartexului, acestea fiind înca-
drate de chen are de piatră cioplită, terminate în arc frânt și decorate cu muluri gotice;
• alte două ferestr e se află deasupra celor două uși de intrare, de pe laturile de n ord și sud
ale bisericii;
• câte douã ferestre se află pe laturile sudică și nordică ale pronaosului, având un anca-
drament terminat în arc frânt;
• câte o fereastră mai mică, de formă dreptunghiu lară, încadrate de baghete care se între-
taie, se află dispuse în cele trei abside
Cele două uși de intrare în biserică (de pe laturile de sud și nord ale exonartexului) au
ancadramente de piatră terminate în arc frânt. Deasupra ușii de intrare în stil gotic de pe
zidul de sud, puțin mai la dreapta, se află o pisani e încadrată într -un chenar liniar c ompus
din baghete încrucișate la colțuri. Deasupra pisaniei se află un altorelief cu doi îngerași
(putti) sculptați care țin o coroană de frunze de stejar î n interiorul căreia se află stema Mol-
dovei , elemente ce aparțin stilului arhitectonic renascentist .”
Acoperișul Bisericii "Sfântul Dumitru" a fost inițial executat din plumb . „Deasupra na-
osului se află o turlă octogonală construită din cărămidă și așeza tă pe două baze: prima
pătrată și a doua stelată. Pe turlă se a flă firide alungite, patru ferestre d reptunghiulare mici
dispuse în cele patru puncte cardinale, patru contraforturi mici și două rânduri de ocnițe

53
(unul deasupra arcadelor și unul la baza stel ată). Turla are decorații din cărămizi ceramice
smălțuite la pa rtea superioară și la arcadele oarbe. ”67
Interior :
„ În interior, biserica este compartimentată în următoarele încăperi: altar, naos cu boltă
moldovenească, peste care se înalță turla, pronaos și pridvor închis (exonartex), cu trei fe-
restre mari în stil gotic spre vest. Ferestrele pro naosului sunt mai mici decât cele ale prid-
vorului și tot în stil gotic. ”
Exonartexul este boltit „en berceau”. „El este separat de pronaos printr -un zid în care se
află un portal cu cu muluri în retragere, terminat în arc frânt, și încadrat de un cadru drep-
tunghiular, cu baghete încrucișate. Pronaosul are la partea superioară o boltă într -o singură
calotã sferică. Între pronaos și naos a existat un zid des părțitor care a fost demantelat parți-
al înaintea anului 1792( deoarece nu apare în inventarul biseric ii din 1792), pe peretele ves-
tic al naosului aflându -se inițial un tablou votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș
și care a fost distrus parțial. ”
„ Naosul este boltit în stil moldovenesc, printr -o seri e de arce dispuse pe diagonală și
pandant ivi care susțin turla cilindrică. Absidele laterale sunt boltite în sfert de sferă, iar
absida altarului în jumãtate de sferă. ”
„Pavimentul bisericii a f ost realizat, în cursul timpului, din diferite materiale. Inventarul
din anul 1792 menționează că pa rdoseala altarului și a naosului era din cărămidã, iar cea a
pronaosului și a pridvorului din lespezi de piatră. În deceniul șase al secolului al XX -lea,
pardoseala era din lespezi de gresie. În urma ultimei resta urări, pavimentul bisericii a fost
refăcut din plăci de marmură alb -cenușie.”68

Iconografie :
„ Biserica a fost pictată în frescă pe exterior între anii 1537 -1538, în prezent mai exis-
tând urme din vechea pictură pe fațada sudică (fragmente din Ased iul Constantinopolului,
Imnul Acatist și Arborele lui Iesei) și pe turlă (câțiva sfinți cu aureolă în relief). Pereții
exteriori au fost ulterior tencuiți pe celelalte laturi, pictura murală fiind det eriorată. ”
„ Pictura murală interioară în frescă din vremea construirii bisericii a suferit deg radări
masive în decursul timpului, cea din pridvor și pronaos fiind afectată de incendiul din seco-

67 I. Constantinescu , „Romania de la A la Z.Dictionar turistic”, Editura Stadion ,Bucuresti, 1970
68 I. Constantinescu , „Romania de la A la Z.Dictionar turistic”, Editura Stadion ,Bucuresti, 1970

54
lul al XIX -lea (numai unele figuri se disting, restul fiind șterse), numai unele fresce din
naos fiind bine conser vate. Între pronaos și naos a existat un zi d despărțitor care a fost de-
molat, cu această ocazie fiind deteriorat și tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul Pe-
tru Rareș. Din tabloul votiv se mai d isting portretele lui Petru Rareș, ale Doamnei Elena și
a doi copii. ”
„Istoricul de artă Paul Henry a cercetat pictura veche a bisericii în deceniul III al secolu-
lui al XX -lea, el constatând că „iconografia este aproape identicã ” cu cea din Biserica
"Sfântul Gheorghe" . În altar s -au mai păstrat frescele: „Cina cea de taină ”, „ Împărtășirea
cu vin ”, „Împărtășirea cu pâine a Apostolilor ” și „Spălarea picioarelor ”. Pe pereți se mai
află grafite de la sfârșitul secolului al XVII -lea, unele în limba latină, p rovenite din timpul
ocupației polone de sub Ioan So bieski (1691) „Pictura murală interioară a fost restaurată
în anii 1996 -2004 de către prof. univ. Nicolae Sava din București, pictor restaurator in
fresca fiind grav alterată prin integrări cromatice ma sive și repictãri. ”

Obiecte de patrimoniu :
„ În pridvor și în pronaos se află mai multe pietre de mormânt, dintre care una aparține
lui Bogdan, fiul lui Petru Rareș, mort în septembrie 1540, iar alta marelui vistiernic Toma,
mort la 21 august 1 543.
Biserica a fost înzestrată cu valoroase odoare, dintre care multe au fost distruse sau s -au
risipit. Au mai fost păstrate doar câteva cărți liturgice în manuscris: un Octoih de la sfârși-
tul secolului al XVI -lea și un Minei pentru lunile septembri e-decembrie, din secolul al
XVI-lea, ambele predat e muzeului bisericesc, precum și u n Evangheliar în limba slavonă
din secolul al XVI -lea, dăruit Bisericii Cuvioasa Parascheva, azi dispărută. Pe lângă aces-
tea, în altar se află o serie de obiecte de cult pr ecum un epitaf (1763), un felon, un antimis
sârbes c (1708), un tetraevanghel și o ev anghelie în limba română (1762). ”69

Turnul clopotnita (cunoscut si ca turnul lui Alexandru Lapusneanu )
„Lângă ruinele bisericii construite la sfârșitul secolului a l XIV -lea au fost descoperite
vestigiile unei alte construcții, despre care arheologul Florin Hău a presupus că a avut me-
nirea de clopotniță.

69 I. Constantinescu , „Roman ia de la A la Z.Dictionar turistic”, Editura Stadion ,Bucurest i, 1970

55
În apropiere de biserică, la o distanță de 30 metri spre sud -est, domnitorul Alexandru
Lăpușneanu , ginerele l ui Petru Rareș, a construit între anii 1560 -1561 u n turn clopotniță cu
trei etaje și cu ziduri de doi metri grosime. La baza turnului soclul din piatră cioplită este
puțin ieșit în afară. Etajul al treilea are patru ferestre mari pe toate laturile.
Turnul a fost modificat ulterior, adăugându -i-se în secolul al XIX -lea (în anu l 1845,
când a fost refăcut turnul după un incendiu) un nou etaj de forma unei turle cu baza octo-
gonală, peste care se înalță, pe opt colonete de lemn, vârful acoperișului. În prez ent, turnul –
clopotniță are 40 metri înălțime, fiin d cel mai înalt turn de bi serică din Suceava. ”
„ În decursul timpului, turnul a îndeplinit rosturi administrative complexe, el dominând
prin înălțimea sa întreaga panoramă a orașului atât în Evul Mediu , cât și în epoca modernă.
Mircea D. Matei a presup us că edificiul în cauză a f ost o „adevărată campanilă… o expresie
a dorinței luminatului voievod care a fost Alexandru Lăpușneanu de a conferi un plus de
strălucire unei capitale prea modeste în însemne ex terioare de urbanism, așa cum voievo-
dul cunoștea în multe orașe ale Europei vremii sale” . „ În anul 1809, turnul a fost avariat
de un incendiu, fiind renovat abia în 1845. S -au efectuat lucrări de restaurare și consolidare
între anii 1948 -1949 în urma că rora acoperișul turnului a revenit la forma ori ginală.”70
„ În urma unor măsurători efectuate în anul 1992 s -a constatat o înclinare a turnului,
crucea din turn fiind deviată cu 12 centimetri față de verticală. În anul 1998, o altă măsură-
toare stabilea că deviația crescuse la 17 metri. Cauza înclină rii turnului este, în op inia spe-
cialiștilor Muzeului Național al Bucovinei, traficul auto intens din ultimii ani, această zonă
fiind străbătută în subteran de o rețea de beciuri care amplifică trepidațiile. Re zultatele în-
clinării și a infiltrațiilor au fos t deplasarea terasei din colțul de sud -vest a turnului și des-
prinderea tencuielii din cornișă. În prezent, la turnul -clopotniță se desfășoară noi lucrări de
restaurare. ”71

VI.5. Biserica „Sfantul Dumitru” din Harlau
Biserica "Sf. Dumitru" din Hârlău este o „biserică ctitorită de Petru Rareș (1527 –
1538, 1541 -1546) în prima jumătate a secolului al XVI -lea. Ea se află pe strada Ștefan c el
Mare nr. 9 din orasul Harlau,judetul Iasi. ”

70 E.I.Emandi, V.Cucu, M.Ceausu, „Ghid de oras.Suceava”, Editura Sport Turism,Bucuresti,1989
71 Daniela Beale, „Turnul Bisericii Sfantul Dumitru se inclina cu 1 centimetru pe an”, in „Ziar ul de Iasi” din 26
mai 1999.(http://www.ziaruldeiasi.ro/local/ suceava/turnul -bisericii -sfantul -dumitru -se-inclina -cu-1-
centimetru -pe-an-nis3m)

56
„Biserica "Sf. Dumitru" din Hârlău a fost inclusă pe Lista monumentel or istorice din ju-
dețul Iași din anul 2015 . În această listă este trecut anul 1535 ca perioadă de datare a mo-
numentului. ”72

Istoric:
„Cronicarul Grigore Urec he (c. 1590 -1647) scrie ” astfel în „Letopisețul țărâi Moldo-
vei, „de când s -au descă lecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la
Dragoș vodă până la Aron Vodă” despre ctitoriile bisericești ale domnitorului Petru Ra-
reș: „Iară daca să întoarse Pătru vodă de la Țara Ungurească, „într-acéia laudă au sfârșit
mănăstir ea Pobrata, carea era zidită de dânsul și o au sfințit. Așijderea și mănăstirea Râșca
au început ”. „Din Dobrovățul încă au săvârșitu, de la Căpriiana mănăstirea au l ucrat, încă
și alte lucruri bune multe să află făcute de dânsul, cumu -i la mitropoliia de R oman și la
mitropoliia de Suceava și la mănăstirea de Bistriță și bisérici de piiatră în Hârlău și în Bae
și încă și alte lucruri bune multe să află în țară de dânsu l făcute.” 73 „ Detaliile arhitectu-
rale și informația transmisă de Grigore Ureche au dus la concluzia că această biserică apar-
ține perioadei rareșiene ”
„Rolul Curții domnești de la Hârlău s -a diminuat după ce domnitorul Alexandru Lăpuș-
neanu (1552 -1561, 1564 -1568) a mutat capitala Moldovei la Iași, unde a construit o curte
domnească. Între anii 1624 -1626, ca urmare a arderii curții domnești din Iași la 2 octom-
brie 1624, domnitorul Radu Mihnea (1616 -1619, 1623 -1626) și -a mutat la reședința dom-
nească de la Hârlău. . Curtea domnească din Hârlău a decăzut după moartea lui Radu Mih-
nea. În anul 1 727, curtea domnească era încă intactă, ea fiind vizitată de către Scarlat Ghi-
ca, fiul domnitorului Grigore II Ghica (1726 -1733, 1735 -1739, 1739 -1741 și 1747 -1748) ”.
„Biserica a fost avariată în timpul celui de -Al Doilea Război Mondial , fiind mult tim p
închisă. În anii '70 ai secolului al XX -lea, ea a fost restaur ată, păstrând u-se planul original.
A fost înlocuit acoperișul din tablă zincată cu unul din cupru (care cântărea în total circa 5
tone). Tot atunci, cu osteneala preotului Toma Râpă, protopop de Hârlău (1 februarie 1960
– 13 martie 1973), au fost construit e zidul împre jmuitor din piatră și clădirea protoieriei
(aflată în curtea bisericii). Lucrările de restaurare au fost finalizate în 1974. ”

72 Lista monumentelor istorice din judetul Iasi din anul 2015 (http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi –
2015/LMI_IS.pdf )

73 Grigore Ureche, „Letopisetul tarai Moldovei,de cand s -au descalecat tara si de cursul anilor si de viata
domnilor carea scrie de la Dragos voda pana la Aron voda”

57
„Iconostasul, care datează din 1779, a fost restaurat în anul 1977 de către pictorul restaura-
tor Gheorghe Zidaru (1923 -1993). Două d intre icoanele de pe iconostas conțin însemnări
referitoare la anul donației lor către biserică; este vorba de anii 1826 și 1830. În anul 1998
a avut loc un incendiu accidental datorat instalației electrice defectuoase în urma căruia a
ars aproximativ o treime din partea dreaptă a iconostasului, iar 13 icoane au fost carboniza-
te parțial sau total. Iconostasul de la Bis erica „Sf. Du mitru” din Hârlău a fost conservat și
restaurat în anii 2001 -2004 de către pictorul restaurator Stelian Onica (n. 1955). ”
În curtea bisericii a fost construită recent o clopotniță de beton. Biserica este înconjurată
în prezent de un parc c u molizi.

Arhitectura:
„ Ca stil arhitectonic, Bise rica "Sf. Dumitru" din Hârlău este foarte asemănătoare
cu Biserica "Sf. Gheorghe" , ctitorită de Ștefan cel Mare în același oraș. Ea nu se remarcă
prin elemente înnoitoare. ”74
”Biserica are plan treflat, f iind compartimentată în pronaos, naos si altar. Ea are urmă-
toarele dimensiuni: 21,60 m – lungime în interior, 24,80 m – lungime în exterior, 5,70 m –
lățime în interior, 8,30 m – lățime în exterior, 8,50 m – înălțime până la arc urile naosului,
20,60 m – înălțimea turlei în interior, 28,80 m – înălțimea turlei până la cruce, 10,60 m –
înălțimea până la streașină. ”
„ Monumentul are fațade tencuite de culoare albă și soclu din piatră cioplită. Portalul de
intrare de pe peretele vestic este în stil gotic și a re un chenar exterior dreptunghiular, cu
două muluri și un chenar interior, terminat la partea superioara în arc frânt, cu trei muluri.
Ferestrele pronaosului, câte două pe fiecare latură laterală (nordică și sudică), sunt termina-
te în arc frânt și ornamen tate cu rozete în stil gotic. ”
„ Absidele laterale sunt încadrate de câte două contraforturi. Absidele laterale și absida
altarului sunt semicirculare și au firide oarbe, prelungite până la soclu și cu o dublă arcat u-
ră în arc frânt la partea superioară, având deasupra lor mici nișe ogivale, iar d easupra lor un
rând de ocnițe. În axul absidelor laterale este dispusă câte o fereastră dreptunghiulară, iar în
axul absidei altarului este o fereastră terminată în unghi și având ancadrament dreptunghiu-

74 Mitropolia Moldoveisi Sucevei, „Monumente istorice bisericesti din Mitropolia Moldovei si suce-
vei”,Editura Mitropoliei Moldovei si Sucevei, Iasi,197 4

58
lar. Firid a în care se află înscrisă această fereastr ă are la partea superioară un arc trilobat cu
acoladă.
Acoperișul bisericii este format din două coame înalte, una mai lungă pe pronaos și alta
mai scurtă pe altar, din tr-o turlă deasupra naosului și două mi ci turnulețe deasupra abside-
lor laterale. D easupra naosului se află o turlă octogonală, sprijinită pe două baze stelate. Ea
are patru ferestre în cele patru puncte cardinale, pe celelalte laturi fiind sprijinită de mi ci
contraforturi. Deasupra ferestrelor, turla este înconjurată de ocnițe mici. Aco perișul ei are o
formă piramidală, cu rupere în pantă. ”
„În interior, bolta pronaosului are formă de calotă ușor turtită, fiind așezată pe patru
arcuri lipite de ziduri, i ar turla din naos se sprijină pe arcuri încrucișate. Absidele au și ele
bolți în formă de concă. ”

Iconografie:
„Iconostasul este confecționat din lemn de tei sculptat, policromat, aurit sau argintat și a
fost amplasat în biserică în anul 1779, după cum atestă documentele prezente în arhiva
bisericii „Sf Dumitru” din Hârlău. Două dintre icoanele de pe iconostas conțin însemnări
referitoare la anul donației lor către biserică; este vorba de anii 1826 și 1830. [6] În anul
1977 au fost efectuate o serie de lucrări de conservare -restaurare a iconostasului sub coor-
donarea pictorului restaurator Gheorghe Zidaru, neexistând însă nici o d ocumentație care
să menționeze lucrările e fectuate. În urma unui incendiu din 1998 a ars aproximativ o trei-
me din partea dreaptă a iconostasului. ”
„Iconostasul este format din registre. Registrul inferior are ușile ușile diaconești și îm-
părătești încadr ate de coloane sculptate cu motive vegetal e și având la partea superioară
capite le bogat ornamentate și aurite; aici se află icoanele împărătești (Mântuitorul așezat pe
tron, Maica Domnului cu Pruncul etc.) În registrul se află o serie de panouri circulare cu
scene ale praznicelor împărătești și a lte scene din Noul Testament, în centr ul registrului
aflându -se icoana Sfintei Mahrame. Registrul următor conține tot icoane ale praznicelor
împărătești, având icoana Învierii în poziția centrală. Deasupra acesuia este un registru pe
care sunt reprezentați Sf. Apostoli, în picioare, iar la mij loc se află icoana Maicii Domnului
Orantă. În registrul următor se află un șir de icoane cu Sf. Prooroci, reprezentați bust, iar în
centru este icoana Deisis. Mai sus se află d ouă icoane cu Sf. Prooroci care flanchează o

59
icoană circulară a Sf. Treimi. Part ea superioară a iconostasului este formată din molene și
crucea cu Iisus rãstignit. ”
„ Icoanele sunt pictate în tehnica tempera pe suport de lemn, ele aparținând din punct de
vedere stilistic sfârșitului secolului al XVIII -lea și începutului secolului al XIX -lea.
„ Iconostasul a fost restaurat în 19 77 și 2001 -2004. Ultima restaurare a urmăr it să corec-
teze și să repare unele degradări și anume:
• scăderea rezistenței mecanice a suportului icoanelor datorită unui avansat atac al insec-
telor xilofage. Num eroase elemente componente ale iconostasului prezen tau rupturi,
fracturi, fisuri și distanțăr i ale panourilor și elementelor sculptate. Au fost efectuate tra-
tamente de dezinfecție și dezinsecție la toate componentele suportului de lemn, au fost
consolidate și completate porțiunile desprinse sau fragilizate și s-au aplicat chituri de
cretă și clei de pește în zonele cu fisuri.
• carbonizarea a 13 icoane (atât suporturile, cât și porțiunile policrome sculptate). Au
fost demontate elementele mobile și s -au îndep ărtat zonele arse, s -a completat suportul
cu elemen te de sculptură refăcute. Suportul de lemn a fost consolidat prin încleieri, di-
bluiri, completări cu lemn nou etc. Icoanele carbonizate au fost refăcute cromatic după
fotografii, în stilul picturii și poli cromiei originare.
• depuneri masive de murdărie (pra f, fum, substanțe grase) pe picturi și deg radarea foițe-
lor metalizate de aur sau de argint care acoperea fondurile icoanelor în urma unor cură-
țiri excesive în special în partea inferioarã a iconostasului. S-au efectuat operații de cu-
rățare etapizată a murd ăriei aderente de pe icoanelor sau a repic tărilor. ”75

VII. Ctitorii refacute de do mnitorul Petru Rares in Moldova
VII.1. Manastirea Moldovita
Istoric
„Mănăstirea Moldovița este una din vechile așezări călu gărești, cu un important și
glorios trecut istoric, situată în comuna Vatra Moldoviței din județul Suceava , la o distanță
de circa 15 km de comuna Vama .”

75 Stelian Onica,Merisor G.Dominte, „ Restaurarea -conservarea iconostasului bisericii „Sf.Dumitru” –
Harlau”,Editura Trinitas, Iasi, 2006

60
„Mănăstirea Moldovița a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Su-
ceava din anul 2015 fiind f ormată din 6 obiective:
• Biserica „Buna Vestire” – datând din 1532 și având codul SV -II-m-A-05673.01;
• Paraclisul de iarnă – datând din secolul al XIX -lea și având codul SV -II-m-A-
05673.02;
• Clisiarniță – datând din 1610 -1612 și având codul SV -II-m-A-05673.03 ;
• Chilii sud – datând din secolele XIX -XX și având codul SV -II-m-A-05673.04;
• Zid de incintă cu turn de colț – datând din secolele XVI -XVII și având codul SV -II-
m-A-05673.05 și
• Turn clopotniță d e intrare – datând din secolele XVI -XVII și având codul SV-II-m-
A-05673.06. ”76

„În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură
(UNESCO ) a inclus Biserica „Buna Vestire” din cadrul Mănăstirii Moldovița, împreună cu
alte șap te biserici din nordul Moldovei ( Arbore , Pătrăuți , Humor , Probota , „Sf. Ioan cel
Nou” din Suceava , Sucevița și Voroneț ), pe lista patrimoniului cultural mondial, în gru-
pul„ Bisericile pictate din nordul Moldovei .”77
Pentru valoarea sa artistică, culturală ș i istorică, lăcașul de cult deține din 1975 pre-
miul „Mărul de aur“, acordat, sub patronajul UNESCO, de Asociația internațională a jurna-
liștilor și scriitorilor din Turism, pentru toate cele cinci mănăstiri cu fresce exterioare din
Bucovina (Voroneț, Sucevi ța, Humor, Moldovița, Arbore).

Istoric:
„Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiția amintind de
existența ei încă din timpul voievozilor Mușatini, care au o crotit -o.
Sub pașnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotită și înzest rată de ctitori, mănăsti-
rea a dăinuit până la sfârșitul s ecolului al XV -lea când, din cauza unei alunecări de teren, s –
a prăbușit. Ruinele ei se văd și astăzi, la circa 500 m distanță de actuala mănăstire. La S -E
se află pârâul Ciumărel și Valea numită a C iumârnei.
Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a dăruit mănăst irii 11 sate, mai multe iezere, prisăci
și privilegii comerciale care o situau printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova .”

76 Lista monumenteloristorice din judetul Suceava din anul 2015( http://patrimoniu .gov.ro/images/lmi –
2015/LMI -SV.pdf)
77 Patrimoniul UNESCO (http://whc.unesco.org/en/list/598 )

61
„Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca și tatăl său, Ștefan cel Mar e, vrând să con-
tinue existența Mănăstirii Moldovița, a ales locul puțin mai la șes de vechea biserică a lui
Alexandru cel Bun și a construit actuala biserică a Moldoviței în anul 1532, închinând -o
aceluiași hram „Buna Vestire”. În aceeași epocă, Domnul împ rejmuiește Biserica cu ziduri
și turnuri de apărare, dâ ndu-i aspectul unei mici fortărețe.
În legătură cu acest rol de strajă al mănăstirii, s -a păstrat și o tradiție locală, după ca-
re starețul era și căpetenia unei organizații cu caracter militar, în care intrau toate satele de
răzeși de pe valea râului.
Fără îndoială că au existat locuințe, după fundațiile care se văd în partea nordică, pe a
căror temelii episcopul Efrem de Rădăuți, î ntre anii 1610 -1612, a construit clișarnița (casă
egumenească) pentru lo cuința sa, pentru păstrarea odoarelor bisericii și orga nizarea unei
școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera culturală a lui Petru Rareș.
Stăreția de pe latura o pusa a suferit modificări importante, atât ca dispoziție interioa-
ra cat si ca exterior, fapt care a determinat pe restauratorii actuali s -o lase in forma ei din
secolele XVIII -XIX. Pe latura de nord, in vecinătatea clisiarnitei, se păstrează temeliile
vech ilor chilii. Pe latura de est a incintei, cea mai ușor accesibila, situa ta din vechime pe
drumul principal, se înalță trei turn uri masive. ”
„In centru se afla turnul de deasupra gangului porții, cu cele doua etaje ale sale. Încă-
perea de la etajul întâi, bolt ita in semicilindru, este slab luminata de doua ferestre înguste
dispuse in ax. Ea servea drept locuința străjilor care veghe au altădată liniștea si securitatea
mănăstirii. Al doilea etaj, acoperit cu o calota susținută pe trompe, era destinat apărării
propriu-zise. Cele trei ferestre circulare, dispuse astfel încât sa permită vederea pe trei la-
turi, erau destinate apărării cu a rchebuze.
Pe latura de est, o ușă îngustă dădea spre un balcon de lemn din care s -au păstrat doar
puternicele console de piatra. O scara in spirala, adăpostită intr -un mic turn circular, situat
pe latura dinspre curte a turnului porții, ducea la aceste dou a încăperi. Arcadele bogat de-
corate cu rozete si motive vegetale, sculptate in piatra, amintesc îndeaproape de ornamen-
tația întâlni tă in alte mănăstiri: , Mănăstirea Solea si, datând de la începutul seco lului al
XVII -lea.
Consolele in frânghie împletită se leagă de asemenea direct de sculptura acestor mo-
numente. Prea puțin cercetata încă sub raportul originii ei, aceasta ornamentație sculptata
este noua pentru Moldova, fiind introdusa abia in primii ani a i secolului al XVII -lea, când
s-au făcut si la Moldov ița unele refaceri si adaosuri, in timpul egumeniei lui Efrem (1609 –
1614). ”

62
„In colturile incintei, pe aceeași latura, se înalță la s ud-est turnul masiv al clopotelor,
iar la nord -est un turn circular, cu doua încăperi suprapuse, despărțite printr -o podina de
lemn. Cercetările făcute cu prilejul restaurărilor recente au dat la iveala unele resturi de
construcție si in colturile de sud -vest si nord -vest, indicând prezenta unor turnuri si pe
aceasta latura. E le au fost desființate probabil cu ocazia refaceril or si adaosurilor din seco-
lul al XVIII -lea.”

Arhitectura:
„In incinta, se înaltă biserica. Încercând sa descifram treptat structura acestui monu-
ment de plan treflat, se desprind o serie de note proprii cons trucțiilor anterioare, bazate pe
tradiția mai înd epărtată a Bizanțului care a rodit original in Moldova. ”
Arhitectura bisericii cu hramul „Buna Vestire” de la Mănăstirea Mol dovița îmbină
elemente de artă bizantină și gotică . „Ea continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldo-
venești, stil cristalizat în epoca lui Stefan cel Mare . Ctitoria lui Petru Rareș aduce în plus
dimensiunile mai mari, tendința de înălțare și de zvelte țe. Elemente tipice goticului târziu
transilvănean, care pot fi sesizate aici, doved esc că la construcție au participat și meșteri
pietrari din Ardeal .”
„Proporțiile lui sunt însă mult sporite fata de marea majoritate a construcțiilor dina-
inte, ceea ce cons tituie o particularitate a bisericilor din vremea lui Rareș. Lungimea totala
a biser icii este de 32,80 metri, iar lărgimea ei de 8,50 metri.
Continuând concepția constructiva deplin cristalizata de artiștii vremii de strălucire a
lui Stefan cel Mare, mește rii lui Rareș au desăvârșit unele elemente, cum este de pilda pro-
naosul, foarte spaț ios si pridvorul deschis, care da monumentulu i o zveltețe deosebita prin
arcadele sale înalte. In genere, linia zidurilor, proporția turlelor in raport cu zidurile si cu
întreaga suprafața a bisericii, tind spre înălțime.
Încadrarea si ordonarea picturilor exterioare, mai ales pe abside, sporesc simț itor
aceasta impresie. Șirul de firide înălțate de -a lungul absidelor ca si ocnițele mărunte dispu-
se sub cornișe si pe cilindru l turlei, constituie încă o trăsătura comuna cu monumentele din
vremea . Golurile fe restrelor marchează prin înălțimea lor, mai a les la pronaos, zveltețea
pereților si aduc prin forma si decorație ceva din atmosfera catedralelor gotice.
Mănăstirea Moldoviț a se încadrează, prin particularitățile arhitecturii ei, grupului im-
portant de mănăs tiri: Biserica Sfântul Dumitru din Suceava si înălțate in răstimp de câțiva
ani. Asemănarea dintre ele poate duce la presupunerea ca au fost gândite si realizate de
aceeaș i echipa de constructori. ”

63
„Meșterii transilvăneni folosiți la Mănăstirea Moldovița au cioplit blocurile de piatra
vizibile la co lturile clădirii, la contraforți si la soclu. Tot ei au fasonat chenarele ferestrelor
si ale ușilor, tăiate in arc frânt, cu nerv uri si rozete in trifoi, purtând semnele stilului gotic
târziu, transilvănean. Aceia și meșteri au săpat in piatra pisania, pusa pe fațada de sud a
intrării in pridvor, in care se amintește data de 8 septembrie 1532, când a fost încheiată
construcția si anu l pictării bisericii, 1537. ”
„Ca si celelalte monumente contemporane, meșterul pietrar a scris "pisania" in piatra,
decupând cu o linie singură literele cirilice, in spiritul artei gotice. O mica cornișă, întoc-
mai si pe marginile laterale, sprijinita pe scut uri cu rolul unor mici console, încadrează
rândurile inscripției. De sub arcadele în alte, ușor frânte, ale pridvorului acoper it cu trei
bolti in cruce, rezultate din intersecția a doi cilindri, spațiul apare încă si mai cuprinzător. ”
„Distribuția interioara a bisericii este cea obișnuită, incluzând un pronaos spațios,
aproape pătrat, urmat de camera mormintelor sau gropnița (o î ncăpere îngustă, joasa si
întunecoasă) si apoi naosul, care repeta proporțiile pronaosului, prelungindu -se pe laturi cu
cele doua abs ide de nord si de sud, iar la est cu încăperea semicirculara, mai adâncită a
altarul ui.”
„Intrarea principala din pridvor i n pronaos se face printr -un portal impunător, tăiat in
arc frânt, cu numeroase muluri gotice, având bazele sculptate, dispuse intr -un plan inclinat.
Timpanul, format in partea de sus a ancadramentului, este decorat cu o frumoasa pictura
reprezentând pe Mai ca Domnului cu Iisus copil. In pronaos se remarca frumusețea cu care
a fost conceputa bolta. Așezată la o înălțime potrivita, fără a șt irbi din zveltețea pereților si
a golurilor ferestrelor, ea amintește îndeaproape si stemul de boltire folosit frecvent in vre-
mea.
Patru arce mari, sprijinite pe console, încadrează spațiul central in care se înscrie o
calota sferica, așezată pe un plan păt rat, prin mijlocirea unor triunghiuri sferice (pendan-
tivi). Spre deosebire de alte b olti moldovenești, in acest caz, in l ocul celor patru arce su-
prapuse, dispuse in diagonala, care supraînălțau calota, s -a folosit un sistem de opt arce
întretăiate, a căror grosime vizibila este mult redusa.
Prin finețea lor ele dau o eleganta deosebita bo ltii, care apare ca o piatra prețioas ă,
reflectând lumina pe fiecare dintre spatiile create intre arce. Elementele decorative pictate
si figurile din cele șaisprezece triun ghiuri, contribuie de asemenea la sublinierea liniilor
elegante si ușoare ale aceste i bolti. Ferestrele pronaosului, cate doua pe laturile de nord si
de sud, păstrează aceeași tăietura in arc frânt. Ele sunt despărțite pe toata înălțimea prin
colonete medi are.”

64
„Impresia de spațiu este si mai puternica in contrast cu a doua camera, îngustă si joa-
sa, boltita in semicilindru, servind drept gropnița. De aci, printr -o ușă scunda din coltul de
nord, pe o scara in spirala, pe jumătate scobita in grosimea zidului, s e pătrunde intr -o mica
tainița, ce servea de ascunzătoare, in zilele de restriște al e năvălirilor turcești si tătărești ,
obiectele de preț ale mănăstirii erau ascunse aci, in firide adâncite in pereți, închise altădată
cu canaturi de lemn.
Pe latura de nor d a gropniței, sub un baldachin construit din cărămidă tencuita, susți-
nut pe colonet e de piatra, se afla mormântul epis copului Rădăuților, Efrem, fost egumen al
Moldoviței, îngropat aici in anul 1619. Ferestrele gropniței si ale absidelor sunt scunde si
înguste, încadrate de chenare dreptunghiulare, cu profile gotice încrucișate in partea de sus,
decorate cu mici scuturi.
Ușile interioare – dintre pronaos si gropnița si cea spre naos – au cadre dreptunghiula-
re, cu profile gotice mai simple. Cornișa cu profi l clasic așezată deasupra primei uși mar-
chează pătrunderea elementelor de Renaștere si in sculptura moldoveneasca. Naos ul, de
aceleași proporții ca si pronaosul, este acoperit cu o bolta moldoveneasca, al cărui sistem
de susținere repeta formele mai vechi. ”
„Patru arce mari sprijinite pe console de piatra reduc spațiul dreptunghiular la un pă-
trat, peste care se înalță prin patru pandantivi un prim cilindru; din zidăria acestuia se des-
prinde apoi un al doilea rând de patru arce, mai mici, dispuse in diagonala fata de cele infe-
rioare. Acest sistem de arce întretăiate, așezate in doua etaje, co ntribuie la înălțarea întregii
turle.
In exterior, pe laturile de nord si de sud, au fost înălțați pana la nivelul bolților, cate
doi contraforți puternici. Ei joaca rolul unor proptele imense, care echilibrează împingerile
arcelor mari, transversale. Absi dele laterale si absida altarului sunt boltite in semi -calota.
Acoperișul de sita, cu pante repezi si streașina lata, unduioasa, urmărind linia sinuoasa a
absidelor, punând in valoare baza stelata a turlei, sporește verticalitatea construcției.
Actuala lui forma încearcă sa reproducă pe a ceea originara, așa cum se desprinde din
imaginea monumentului in scena tabloului votiv. Cea de -a doua clădire importanta in an-
samblul arhi tectonic al Moldoviței este clisiarnița, folosita in trecut si ca locuința dom-
neasca sau episcopala. Ca si celelalte case de acest gen, existente in cadrul mănăstirilor
Bistrița, Probota, Slatina si Sucevița, ea este una dintre putinele locuințe moldoveneș ti păs-
trate din secolele XVI -XVII. Data înălțării ei (1610 -1612) este precizata de p isania ce
amintește ca ctitor pe Efrem, egumenul de atunci al mănăstirii. ”

65
Pictura:
„Pictura de la Mănăstirea Moldovița constituie pana astăzi, împreuna cu aceea de la ,
cel mai prețios si fermecător ansamblu dintre monumentele lui Petru Rareș. Executata la
cinci ani după înălțarea con strucției, așa cum arata inscripția zugrăvită deasupra intrării din
gropnița si pisania in piatra de la intrarea in biserica, pictura Mănăst irii Moldovița este
opera unui mare artist din școala de zugravi moldoveni formata in aceasta perioada.
Din punct de vedere al conținutului de idei si al programului iconografic, pictura in-
terioara a Moldoviței, repictată in veacul al XVII -lea, culoare pes te culoare, continua in
linii mari tradiția anterioara. In calota este Iisus Pantocra torul, înconjurat de prooroci s i
apostoli pe tambur, iar principalele scene din viața lui sunt zugrăvite in pandantivi.
Maica Domnului cu Iisus in brațe tronează in conca absidei principale, încadrată de
doi îngeri si de Ioachim si Ana. Acestea sunt subiec tele obișnuite in pictura biser icilor mai
vechi cat si in acelea construite de Rareș. Scena reprezentând pe Iisus pe cruce, încadrat de
cei doi tâlhari si de soldați purtâ nd bonete de moda italiana, in doua culori, desfășurata in
conca absidei de nord a na osului, este impresionanta in p rimul rând prin amploarea com-
poziției. ”
„Portretele ctitorilor, Petru Rareș împreună cu doamna Elena si doi copii, de pe pere-
tele de vest al n aosului, vădesc prin expresia ochilor si ținuta lor calma si sobra, încercarea
de a r eda viața lăuntrică a persona jelor, deși ele păstrează caracterul unor portrete oficiale.
Pictura din camera mormintelor, foarte afumata, a suferit si cele mai mari retușă ri.
In bolta si pe pereți, in scene mici, compartimentate, se reprezintă o parte din meno-
log, care se continua si in pronaos. Ultimul registru este ocupat de martiri. La est si in
dreapta ușii care da in naos, se găsește o scena tratata mai amplu, reprezen tând pe Iisus
intre Maica Domnului si Ioan Botezătorul; deasupra ușii de est, se vede Maica Domnului
cu Iisus, iar deasupra ușii de vest, Adormirea Maicii Domnului.
In pronaosul luminos, datorita celor patru mari ferestre laterale, domina din creștetul
boltii portretul Maicii Domnului ca oranta, cu Iisus pe piept, cu brațele ridicate, înco njurată
de îngeri si serafimi . In pandantivii mari sunt reprezentați, la pupitru l lor de lucru, marii
poeți ai lumii bizantine: Cosma, Iosif, Teofan si Damaschin.
In partea de sus a pereților si in timpane sunt redate cele șapte sinoade ecumenice, iar
in restul suprafeței pereților se desfășoară, in scene numeroase si mărunte, viețile sfinților.
La stânga ușii de vest se vede Maica Domnului in picioare, cu Isus pe piept, intre doi în-
geri. Arhanghelul Gavril din aceasta scena pare un portret viu. ”

66
„Chipul Maic ii Domnului, zugrăvit in ex terior in timpanurile de deasupra intrării, ți-
nând cu duioșie in brațe pe Iisus copil, cu obrazul lipit de al ei, este plin de expresivitate si
se apropie mult de însușirile unui portret. Aceasta icoana este considerata drept una dintre
cele mai frumoase d in pictura Moldoviței.
Pe lângă scenele legate de cre ația lumii, a animalelor si a primilor oameni, pictura
pridvorului reprezintă scena judecații din urma, care se desfășoară pe întreg peretele de est,
de o parte si de alta a in trării. Pe fațada de miazăz i a bisericii se desfășoară cele doua teme
preferate ale zugravilor din vremea lui Petru Rareș: acatistul Maicii Domnului si Arborele
lui Iesei.
Fără îndoială ca sculptura in lemn a cunoscut o mare dezvoltare in Moldova de nord,
in tot cursul epocii feudal e, dar din pricina lipsei de durabilitate a materialu lui operele păs-
trate sunt extrem de rare. Mănăstirea Moldovița este unul dintre putinele monumente care
mai dețin ansambluri originale de mobilier sculptat, realizat îndată dup ă terminarea con-
strucției.
Jilțul domnesc, poate cea mai valoroasa opera moldove neasca de acest gen, atrage
dintr -o data atenția, detașându -se de toate celelalte piese, in primul rând prin proporțiile
sale. El este mai lat si mult mai înalt ca de obicei, c u speteaza dezvoltata, arcu ita in semi-
cerc. Forma acestui jilț este cea cunoscut a in Moldova .
Mobilierul păstrat in Moldova din aceasta perioada atesta existenta a trei moduri de-
osebite de ornamentație, folosite de multe ori in egala măsură, chiar in deco rarea aceleiași
piese. O as tfel de îmbinare este evidenta si pe mobilierul de la Mănăstirea Moldovița. Roa-
ta si rozeta, roza vanturilor, triunghiul, căpriorii etc. sunt cel dintâi grup de motive, folosite
in sculptura acestei epoci. Ele apar pana azi in cr estăturile populare. ”
„Deco rația spetezei scaunului domnesc se încadrează acestui grup. In colturile de jos
apare însă crestata si stema Moldovei, in forma ei redusa, reprezentând bourul purtând o
cruce sau o stea intre coarne. Ea este semnul distinctiv, pre cizând destinația jilțulu i, rezer-
vat exclusiv pentru domnitor. Cea de -a doua cat egorie de motive este formata din împleti-
turi. Acestea sunt caracteristice decorației sculptate, mai ales in piatra, din Georgia si Ar-
menia, de unde s -au răspândit in arta roma nica a Europei apusene si in lumea slavo –
bizantina a Peninsulei Balcanice. A tre ia si cea mai bogata grupa este formata de motivele
vegetale.
In anul 1785, Mănăstirea Moldovița este desființata, si pana in anii 1932 -1934, când
si-a reluat activitatea ca mă năstire de maici, a sufer it numeroase deteriorări. Intre anii
1954 -1960, Mănăsti rea Moldovița a fost restaurata si înnoită – acoperișul a fost refăcut in

67
întregime si i s -a mărit șarpanta pentru protecția picturii, au fost degajate bazele turlei pen-
tru a -i evidenția silueta impună toare, fundațiile si soclul au fost consolidate, iar zi durile,
turnurile si chiliile au fost refăcute. ”

Obiecte de patrimoniu:
„Muzeul mănăstirii păstrează manuscrise din secolul al XV -lea în care se fac referiri
prețioase la modul de organizare a școlii mănăstirești, la activitatea culturală în general.
Activi tatea culturală intensă desfășurată în vremea lui Alexandru cel Bun și -a urmat
cursul în secolul al XVIII -lea și mai intens în secolul al XVII -lea, prin activitatea des-
fășurată de Episcopul Efrem de Rădăuți, mare cărturar și ctitor al mănăstirii. Acest ier arh a
organizat o școală de copiști și miniaturiști în clisiarnița (casa egumenească) construită de
el.
Cele mai valoroase manuscrise sunt cele din secolul al XV -lea – adevărat e comori de
cultură și artă feudală, astăzi păstrate în biblioteca Mănăstirii Dr agomirna. Aici au fost
caligrafiate, printre altele, Tetraevangheliarul (1613) și o Psaltire (1614). Mănăstirea Mol-
dovița este unul dintre puținele monumente care mai deține an sambluri originale de m obi-
lier sculptat. Jilțul domnesc din vremea lui Petru Rar eș (secolul al XVI -lea) este cea mai
valoroasă operă de acest gen din Moldova, în bună vecinătate cu broderiile dăruite de Vo-
ievodul Ștefan cel Mare (secolul al XV -lea).”

VII.2. Manastirea Bistrit a
„Mănăstirea Bistrița din județul Neamț se află în satul Bistrița , comuna Alexandru cel
Bun și a fost zidită înainte de anul 1407 (prima atestare documentară) de către domnito-
rul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400 -1432), care a înzestrat -o cu sate, m oșii și odoare
scumpe. În a nul 1498, Ștefan cel Mare a zidit un turn clopotniță, cu paraclis, închinat Sfân-
tului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, cu o pictură în frescă de o mare valoare artis tică
și iconografică, care se păstrează până astăzi. În 1546 , Petru Rareș a renovat mănăstirea și
a construit un zi d împrejurul ei. Tot el i -a dăruit satul Mojeștii cu tot cu v enitul produs de
acesta. ”

68
Istoric :
„Mănăs tirea Bistrița are o foarte mare valoare istorică și arheolo gică. Este zidită în stil
bizantin, bogat ornată, având ușa de la intrare păstrată din momentul construi rii fiind lucra-
tă cu multă artă. Se remarcă icoana Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. După tradiție,
această icoană a fost dată ca „dar de patron” Doamn ei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de
către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuil al II-lea Paleologul (1391 –
1425) și de Patriarhul Matei, ai Constantinopolului, în 1401. U lterior, familia voievodală
dăruiește icoana Sfintei Ana Mănă stirii Bistrița. ”
„În biserica mănăstirii sunt înmormântați: Alexandru cel Bun, soția lui Ana, Alexa ndru
– fiul lui Ștefan cel Mare, Chiajna – soția lui Ștefan Lăcustă , Anastasie – Mitropolitul Suce-
vei.”
„Mănăstirea Bistrița este locul în care a fost creat unul dintre cele mai vechi monumente
ale culturii medievale românești: Pomelnicul de la Bis trița. Acest pomelnic oferă cele mai
interesante date despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova.
Mănăstirile reprezintă cea mai importantă categorie a monumentelor ce au supraviețuit
intemperiilor vremurilor, multe dintre ele fii nd oglinzi ale epocilor trecute. În jurul mănăs-
tirilor s -a dezvoltat atât viața religioasă a comunității cât și cultura națiunii. Ele, mănăstiri-
le, mai pot ilustra și o dimensiune militară, multe dintre ele fiind adevărate cetăți și jucând
un rol activ în sistemul defensiv al țării, având în vedere restricțiile impu se de dominația
otomană mai ales după mijlocul secolului al XVI -lea.”
„Mănăstirile și schit urile construite de voievozi și boieri, înzestrate cu un bogat patri-
moniu și importante privilegii, s unt depozitare ale unui bogat tezaur de cultură și civilizați e
românească. Mesajul istoric transpare din picturile murale, din pomelnicele străvechi păs-
trate, obiecte de cult, cărți tipărite, monumente funerare și inscripții în piatră, conservate,
dar și î n glorificarea voievozilor care le -au clădit, o parte a acest or monumente reprezen-
tând un gest de mulțumire adus lui Dumnezeu pentru ajutorul în lupte. ”
„Unul din principalele monumente istorice, vatră de credință și de cultură românească,
ostrov al ev laviei străbune, cu o existență de mai bine de șase sute de a ni, adăpostind ose-
minte domnești și fapte de neuitat din istoria și viața spirituală a neamului nostru este și
Mănăstirea Bistrița din Județul Neamț. Ctitorie a patru voievozi mușatini, Alexandru cel
Bun (1400 -1432), Ștefan cel Mare (1457 -1504), Petru Rare ș (1527 -1538, 1541 -1546) și
Alexandru Lăpușneanu (1552 -1561), Mănăstirea Bistrița este locul în care a fost creat cel

69
mai vechi monument al culturii noastre medievale, și anume, Pomelnicul de la Bistrița.
Acest pomelnic oferă cele mai interesante date desp re începutul istoriei voievodale și bise-
ricești din Moldova. Pomelnicul de la Bistrița arată că, pentru români, cultura nu poate fi
despărțită de cult și, de fapt, cultul este rădăcina cea mai ad âncă a culturii noastre. În jurul
Bisericii s -a plămădit și s -a binecuvântat, s -a consolidat și s -a transfigurat cultura noastră și
istoria. De acee a, Mănăstirea Bistrița este taină și simbol pentru istoria neamului nostru.
Este taină și simbol al statorni ciei noastre în credința, a îmbinării dintre cult și cultură, a
legăturii dintre istorie și veșnicie. ”
„Cu toate că Mănăstirea Bistrița este una dintre ctitoriile cele mai de seamă ale Moldo-
vei, ctitorie a patru domnitori, că are o vechime de mai bine de șase secole, că a avut un
însemnat rol duhovnicesc și cult ural, este cunoscută în mod nedrept de puțin. Mănăstirea
Bistrița, alături de alte mănă stiri și vechi locașuri de cult, este reprezentativă pentru istoria,
arhitectura și arta feudală românească. ”

Arhitectura:
„Incinta mănăstirii are o formă aproape pă trată, fiind înconjurată de un zid din piatră,
înalt de 4 -6 metri, prevăzut, pe alocuri , cu metereze și zid de strajă. Incinta închisă de aces-
te ziduri păstrează o atmosferă caldă, liniștită, car e te îndemnă la meditație, nesimțindu -te
claustrat, ci protej at, nu atât de ziduri, cât de sentimentul că ești aproape de Dumnezeu și
de vrednicii s trămoși.
Intarea în mănăstire se face prin bolta unui turn, cu un paraclis la etaj închinat Sfântului
Ierarh Nicolae, care, împreună cu clădirea din stânga și zidul înconjurător al mănăstirii au
fost zidite de Petru Rareș între 1541 -1546. Zidul a serv it, în scurgerea vremurilor, nu nu-
mai ca înprejmuire, ci și ca zid de apărare, din spatele căruia se va fi a uzit zgomot de arme
și se vor fi văzut viteji încordând arcur ile. A fost refăcut în 1776 de egumenul Iacov Arhi-
mandritul. În centrul incintei se îna lță, stăpânind împrejurimile și răspândind, ca o mireas-
mă, duhul marilor voievoizi și clerici, biserica, ade vărată catedrală mușatină, zidită de Ale-
xandru cel Bun între 1400 -1402 și refăcută apoi de Alexandru Lăpușneanu la anul 1554.
În partea nord -est a bisericii se află turnul clopotniță zidit de Sfântul Voievod Ștefan cel
Mare la 1498, cu un paraclis la etaj, închinat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. De clo-
potniță este lipit un adaos ce completează paraclisul lui Ștefan cel Mare, zidit de Petru Ra-
reș între anii 1541 -1546. ”

70
„În unghiul de nord -vest al incintei vedem casa domnească a lui Alexandru c el Bun,
restaurată și înnoită de Petru Rareș, de care se leag ă un corp de chilii din secolul XVIII, în
care astăzi se află trapeza și bucătăria mănă stirii. În partea de est a incintei se află un corp
de chilii, precum și în partea de nord, în acesta din ur mă gasindu -se veșmântăria, biblioteca
și cancelaria mănăstiri i. La intrare in incinta mănăstirii, în partea de sud, atrage atenția o
monumentală sta tuie (din marmură, înaltă de 3 m) a lui Alexandru cel Bun, ridicată în anul
1982, cu prilejul împlinirii a 5 50 de ani de la moartea marelui ctitor. În afara zidului de
incintă, în partea de nord, este actuala stăreție, un corp de chilii, arhondaricul și go spodăria
mănăstirii. Înainte de intrare propriu -zisă in incinta mănăstirii, în partea dreaptă, se găsesc
cimitirul, biserica cimitirului, un corp de chilii și spații de cazare pentru pelerini, iar în par-
tea stângă livada mănăstirii.
Odată cu trecerea timpului, ctitoriile de la Bistrița ale marilor voievozi și -au pierdut din
frumusețea și strălucirea, pe car e ctitorii lor le -a dat -o dintru început. Prin intervențiile ce
s-au făcut în timpul unelor lucrări de restaurare – ex.: reparațiile de la Casa domn ească din
1792, când s -au sacrificat mari porțiuni de frescă originală și s -au mărit ferestrele și ușile –
aceste monumente au suferit și multe modificări. Însă, între a nii 1967 și 1984, la Bistrița au
avut loc vaste lucrări de restaurare generală, în urma cărora Mănăstirea Bistrița și -a recăpă-
tat mult din înfățișarea pe care a avut -o odinioară. ”

Icoana facatoar e de minuni a Sfintei Ana
„Cel mai de preț odor cu care și-a înzestrat Alexandru cel Bun ctitoria sa, Mănăstirea
Bistrița, a fost icoana Sfinte i Ana, păstrată cu sfințenie până astăzi și cinstită cu multă
evlavie de credincioșii creștini.
După tradiți e, acestă icoană ar fi fost dată ca „dar de patron” Doamnei A na, soția lui Ale-
xandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bi zantin Manuil a al II –
lea Paleologul (1391 -1425) și de Patriarhul Matei, ai Constantinopolului, în 1401. Ico ana a
fost trimisă la Suceava prin delegații: ieromonahul Gri gorie Țamblac și Manuil Arconti
(Arhon).
La anul 1407 -1408, Doamna Ana, însoțită d e curteni și de Dionisie (Dometian), egume-
nul Mănăstirii Bistrița au dus cu alai domnesc și au dat dar veșni c icoana Sfintei Ana, Mă-
năstirii Bistrița . Un manuscris de l a începutul secolului al XVIII -lea, atribuit Mitropolitu-
lui Gheorghe al Moldovei și Suc evei (1723 -1729), păstrat la Arhivele Statului din Piatra

71
Neamț, conține o informație semnată de sus -numitul mitropolit, privind donația icoanei
Sfânta Ana de Manuil al II-lea Paleologul, familiei lui Alexandru cel Bun, din care cităm:
„Icoana Sfintei Ana este una dintre cele mai vechi icoane voievodale din România, legată
de evlavia credincioșilor, ca o icoană protectoare a familiei, a c opiilor și a bolnavilor. Pen-
tru aceasta icoana este deosebit de mult prețuită de toți, ca un odor străbun și dar de la
Dumnezeu, spre mângâierea credincioșilor. În fața ei și-au plecat genunchii Alexandru cel
Bun, cu soția și copii săi, Ștefan cel Mare, Pe tru Rareș, când era urmărit de Soliman Mag-
nificul, apoi Alexandru Lăpușneanu și numeroși ierarhi, cronicari și dregători, ca și genera-
ții întregi de călugări, care au me nținut aici nestinsă candela evlaviei, a credinței noastre
ortodoxe și amintirea ferici ților ctitori. ”
„ În secolul al XVIII -lea icoana a fost restaurată, iar în anul 1853 a fost așezată într -o
nouă strană de lemn sculptat și aurit, donată de Ieromonahul Varnava, egumenul Mănăstirii
Pângărați, care s -a vindecat aici de o grea boală, cum re ise din însemnarea de pe medalio-
nul de deasupra ei.”

Pomelnicul de la Manastir ea Bistrita
„Acest document a fost citat pentru prima dată în secolul al XVIII -lea, de Ax inte Urica-
rul. În fruntea pomelnicu lui este notată data, 6915 (14079, indictionul 15, crugul soarelui
27, al lunii 18, când a început scrierea sa la Mănăstirea Bistrița. În introducere se fac con-
siderații generale privind milostenia și mântuirea, apoi se a rată că înscrierea în pomelnic a
dreptcredincișilor binefăcători se făcea numai cu „sfatul egumenului și (a) tuturor celor
întru Hristos frați”. Sunt pomeniți, în continuare, „binecinstitorii dom ni ai Moldovlahiei”.
„Despre domnii din secolul al XIV -lea, începând cu Bogdan I și sfârș ind cu Iuga, nu se dau
nici un fel de amănunte, ei sund doar pomeniți și atât; cei din secolele XV -XVI apar îm-
preună cu diferiți membri ai familiei lor, printre ei, înafară de moldoveni, sunt unii din Ța-
ra Românească, iar alții, îndeosebi rudele lui Ștefan cel Mare, din Mangup ”, Kiev și Mos-
cova. Alexandru cel Bun ” este numit în pomelnic „adevăratul ctitor al acestui sfânt locaș”.
Urmează „arhierei”, printre care, p e lângă Iosif, Teoctist , Teoctist , Ghe orghe (mitropoliții
Moldovei și Sucevei), Vasile, tarasie și Pahomie (episcopii Romanului), sunt pomeniți Ioan
și Samuil, probabil arhipăstori în vreun scaun chiriarhal (Suceava, Roman sau Rădăuți),
„despre care nu, din nefericire, nu avem, încă, informații documentare sigure ”. Sunt pome-
niți, apoi, „arhimandriții”, în cepând cu Dionisie adică Dometian, „conducătorul acestui
sfânt locaș” , urmează „cinurile călugărești”, printre care monahul „Paisie Uricul” și fiul

72
său, „monahul Gavriil scriitorul”, „ierodiacon Paladie și scriitor”, de la Putna, „ierodiacon
Teodor și scr iitor”de la Neamț și mulți alții de la Bistrița, Neamț, Probota, Bisericani, Mol-
dovița și Râșca, câțiva „arhipăstori”, printre ei Anania al Ungrovlahiei, un Laz (Eleazar)
neidentificat, Anastasie i al Vadului și Prohor al Ohidrei, „călugărițele”, „boierii Ț ării Mol-
dovlahiei”, „muntenii din C hilia”, „neamul Nicorescului”, „creștini dreptcredincioși”, bo-
ieri care „au murit în război cu turcii”, la Vaslui, în ianuarie 1475 și alții (boieri munteni și
moldoveni, preoți, călugări, credincioși).
„Pomelnicul de la Bistrița este scris de mai mult e mâini, fapt demonstrat de diversitate
grafiei. Astfel, două file și jumătate, în care sunt pomeniți domnii până la Ștefan cel Mare
inclusiv, sunt scrise de o mână, apoi, în continuare, de mai multe mâini. ”
„Deși, în partea introductivă este notat anu l când a început scrierea acestui pomelnic, s –
au purtat discuții vii cu datarea acestui important izvor al istoriei noastre, formulându -se
diferite ipoteze de î nvățați renumiți ca: D. A. Sturza, Melchisedec, I. Bogdan, m. Lascaris,
Miletic, r. Rosetti, Ili e Minea, C. C Giurgescu, Iațimirscki, Victor Motogna, I. Vlădescu, P.
P. Panaitescu ș. a. Slavistul Damian P. Bogdan, studiind critic acest valoros manuscris,
Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, a ajuns la concluzia că primel e trei file au fost copiate în
timpul domniei lui Ștefan cel Mare, după un pomelnic început în anul 1407, care, probabil,
era scris pe tăblii de lemn sau pictat pe peretele de la proscomidiar. Ul terior, pomelnicul a
fost completat, adăugându -se nume și îns emnări; ultima însemnare s -a făcut în anul 1682;
deci pomelnicul a fost scris într -un răstimp d aproape trei secole. Început în 1407, după ce
Dometian a fost rânduit stareț al Mănăstirilor Neamț și Bistrrița, pomelnicul a fost retran-
scris, completat cu num e noi de domni, ierarhi, călugări ș i dreptcredincioși binefăcători și
tălmăcit în limba română. ”
„Pe cât se știe, n -a pus nimeni, până acum, sub semnul întrebării locul unde s -a scris
pomelnic ul și nici autorii sau scriitorii acestui valoros document is toriografic. Din cuprin-
sul, său rei ese limpede că locul unde a început scrierea și unde a fost completat până la
forma sa cunoscută este Mănăstirea Bistrița. Chiar fraza de început este deplin lă muritoa-
re” în acestă privință: „… în hramul Adormirii Preacu ratei Stăpânei noastre Născătoare d e
Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria ce -i la Bistrița”, apoi Alexandru cel Bun apare cu
adaosul complementar „adevăratul ctitor al acestui sfânt locaș”. „Scriit orii pomelnicului nu
apar cu numele lor, sunt deci, anonimi, dar din cuprinsul său reiese că ei erau călugări care,
cu siguranță, viețuiau la Bistrița. De pildă, hotărârea normativă de a scrie, în pomelnic,
numele ctitorilor și binefăcătorilor ”, numai „cu s fatul egumenului și atuturor celor întru

73
Hristos frați”, „fusese luată în mănăstire; considerații le teologice privind milostenia, răs-
plata și mântuirea, pe care le întâlnim în introducere, sunt făcute, foarte probabil, de un
monah; menționarea corectă a ran gurilor și titlurilor pe care le aveau slujitorii bisericești ,
trecuți în pomelnic – mitripolit, episcop, arhiereu, arhimandrit, egumen, monah, ieromo-
nah, ierodiacon, duhovnic, clisiarh (Grigore), eclesiarh al Mitropoliei (Cozma) – constituie
dovada că scr iitorii au fost monahi car cunoșteau bine terminologia biseri cească; referiri la
vestiții copișt i și miniaturiști din Mănăstirile Neamț și Putna – Gavriil, Paladie, Teodor –
de asemenea, demonstrează că alcătuitorii pomelnicului erau monahi; în sfârșit, ci ne putea
ști mai bine de unde erau unii monahi, ctitori și bi nefăcători – unii de la Neamț, alți i de la
Probota, Bisericani și Râșca – decât călugării care viețuiau la Bistrița! Cel mai probabil,
acestă lucrare istoriografică, Pomelnicul Mănăstirii Bistriț a, a fost scrisă ori la altarul bise-
ricii, ori al egumenie su b îndrumarea egumenului, ori în chi liile unor călugări anonimi ca-
re, în condițiile vremii, erau cărturari. ”

VII.3. Manastirea Humor
„Mănăstirea Humor, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfâ ntul Mare
Mucenic Gheorghe, este o mănăstire ortodoxă din Rom ânia situată în comuna Mănăstirea
Humorului, județul Suceava, la circa 5 km nord -vest de orașul Gura Humorului. A fost
ctitorită în anul 1530 de către marele logofăt Toader Bubuiog.
Biserica pict ată a acestei mănăstiri este înscrisă pe lista UNESCO a patri moniului
cultural mondi al. De asemenea, Mănăstirea Humor, în ansamblul ei, este inclusă în Lista
monumentelor istorice din România, având codul de clasificare SV -II-a-A-05570. ”

Istoric:
„Conform t radiției, pe la începutul secolului al XV -lea, în perioada do mniei lui
Alexandru cel Bun (1400 -1432), un boier moldovean, Ivan vornicul, a ridicat o biserică de
piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Râul Humor. Acolo
exista d eja un schit de călugări care avea o biserică de lemn. În dec ursul secolului al XV –
lea, în jurul bisericii noi s -a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Hu-
mor.”
Printr -un act datat în 13 aprilie 1415, voievodul Alexandru cel Bun a dăruit „mă-
năstirii panului Ivan vornic (…) care este la Humor” moșia Pârteștenilor, care cup rindea
Solonețul și „seliștea Dioniș” (situate în actuala comună Cacica, județul Suceava). La înce-

74
putul secolului al XVI -lea, biserica zidită de vornicul Ivan s -a prăbușit, din cauze necunos-
cute, ruinele sale putându -se vedea și în p rezent, la circa 500 m de actuala biserică.
„În anul 1530, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi bise-
rici de piatră la Humor. Ctitorul acestei biserici era un vestit boier m oldovean, care fusese
pârcălab de Roman (1516 -1523) înainte d e a deveni mare logofăt al Moldovei (1525 –
1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, el a fost un dregător de încredere al voievodu-
lui, îndeplinind misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Tu rcia (1528) și Polonia
(1532). Soția sa, Anastasia, era fiica lui Ioan Tăutu, logofă t în timpul domniei lui Ștefan
cel Mare și a lui Bogdan al III -lea. S -a păstrat încă pisania de pe peretele exterior sudic al
pronaosului, scrisă în limba slavonă: ”
„Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și cu
ajutor ul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s -a început
acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei noastre Stăp â-
ne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu chel tuiala și prin osteneal a ro-
bului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038
august 15 și când era egumen Chir Paisie”.

„În 1535 logofătul Toader Bubuiog a a dus mai mulți meșteri care să zugrăvească
noua biserică. Prin tre aceștia era și Toma din Suceava, cel care ” se autointitula „zugrav de
biserici și curtean al Măriei sale Petru, voievodul Moldovei”. „Acești meșteri zugravi au
realizat unul din cele mai impres ionante ansambluri decorative ale epocii.
Un veac mai târziu, voievodul Vasile Lupu (1634 -1653) a ridicat ziduri înalte de
piatră în jurul mănăstirii și a construit, la intrarea în incintă, un turn masiv cu parter și trei
etaje (în 1641). Aceste ziduri nu i-au împiedicat însă pe cazacii lui Timuș Hmielnițki să
jefuiască și să incendieze p arțial sfântul lăcaș în 1653. ”
„După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775, autoritățile au
desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului
Iosif al II -lea, trecând toate pămân turile și fondurile adm inistrate ” de Episcopia Rădăuților
„sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri”. După desființarea mănăstirii,
biserica sa a fost transformată în biserică p arohială, în timp ce chiliile s -au ruinat aproape
complet. „ În clădirile fostului ans amblu monahal a funcționat o școală pentru copiii local-
nicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților aus-
triece.

75
După Unirea Buc ovinei cu România (1918), biserica fostei Mănăstiri Humor a c on-
tinuat să funcționeze ca biserică de parohie. În a doua jumătate a secolului XX s -au efectu-
at importante lucrări de restaurare a ansamblului mănăstiresc. Astfel, în anii 1971 -1972 a
fost restau rată pictura interioară din pronaos și gropniță, cu sprijin f inanciar și de speciali-
tate de la UNESCO. Tot atunci a fost refăcut acoperișul bisericii și au fost lărgite streșini-
lor pentru a apăra cât mai bine picturile exterioare împotriva intemperiilor. D e asemenea, a
fost restaurat turnul construit de Vasile Lupu. ”

Arhitectura:
„Arhitect ura bisericii Mănăstirii Humor, cu hramul Adormirea Maicii Domnului și
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ridicată la 1530 (monument istoric de arhitectură având
codul de clasi ficare SV -II-m-A-05570.01) prezintă o serie de trăsături dist inctive care o
deosebes c de alte edificii religioase construite în aceeași perioadă în Moldova. Ea este con-
struită în plan triconc (treflat), cu abside laterale, dar fără turlă deasupra naosului. Un alt
element particular este prezența, pentru prima dată î n arhitectura moldovene ască, a unui
pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) ”. O altă noutate care apare aici este
„tainița”, încăpere suprapusă peste „gropniță” (încăperea destinată mormintelor).
„Exonartexul cu deschidere al bisericii din Hum or, este primul de aces t gen din Bu-
covina iar mai târziu a fost imitat doar in arhitectura bisericii din Moldovița. ”
Peretele de est si bolta exonartexului prezintă o simpla tema ampla “Judecata d e
Apoi”, urmând exemplul Mănăstirii Sfântului Nicolae din Pro bota. „Figura nobila a l ui
Christos este înlocuită de cea a lui Adam si Eva. Lângă ele este Mana Domnului ce tine
balanța pentru a cântări sufletele si Arhanghelul Mihail apărând sufletele nevinov ate de
diavol. Întreaga parte de stânga a peretelui arata pe trei registre Arhanghel i, Sfinți, Femei
Sfinte, Martiri si Profeți. Sfântul Petru conduce sufletele in Paradis, O gradina pe un fundal
alb, unde Fecioara Maria cu cei trei Patriarhi, Abraham, Ioa n si Iacob așteaptă pentru sufle-
tele salvate.
Soclul biserici i este făcut din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside au de-
corate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un rând de ocnițe mici. Acoperișul înalt, cu
rupere în pantă, se prelunge ște deasupra absidelor și formează o streașină largă, specifi că
zonelor montane și e ste învelit cu șiță de brad. ”
„Interiorul bisericii este compartimentat în cinci încăperi (de la vest spre est: prid-
vorul deschis, pronaosul, încăperea mormintelor (gropnița) , naosul și altarul. Pridvorul
deschis are patru arcade mari, care se înalță până su b șirul de ocnițe. Dintre cele patru ar-

76
cade, două se află pe fațada vestică și au parapete înalte de zidărie și câte una se află pe
fațadele laterale. Aceste arcade sunt se parate de stâlpi de secțiune pătrată și groși cât zidul
biser icii.”
„Interiorul biseri cii este luminat prin șase ferestre: câte una pe fațadele laterale ale
pronaosului, una pe peretele sudic al încăperii mormintelor, câte una în axul absidelor late-
rale ale naosului și încă una în axul absidei altarului. Din pridvor s e intră în pronaos prin tr-
un portal cu ancadrament cu muluri în stil gotic, care se termină în arc frânt. Între pronaos
și încăperea mormintelor ” („gropnița”), „precum și între încăperea mormintelo r și naos, se
află câte un perete de zidărie străpuns de o de schidere încadrată de b aghete încrucișate.
Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică, iar deasupra naosului se află o calotă
sferică sprijinită pe un sistem de arcuri în stil moldovenesc. În peretele nord -vestic al încă-
perii mormintelor se află o uș ă către o scară care du ce într -o încăpere secretă ”, numită „tai-
niță”, unde era ascuns tezaurul bisericii în caz de primejdie.
„Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt de factură gotică. În partea estică, biseri-
ca se termină prin absida de formă semicircula ră a altarului, despărț it de naos printr -un
iconostas foarte vechi, o excepțională sculptură în lemn. În părțile laterale ale altarului sunt
încadrate în grosimea zidului cele două nișe tradițion ale: proscomidiarul și diaconiconul. ”

Necropola:
„În încăperea mormintelor din biserica Mănăstirii Humor sunt înmormântați ctitorii
sfântului lăcaș. Mormintele acestora sunt amplasate în două nișe boltite. Mormântul mare-
lui logofăt Toader Bubuiog se află în nișa din peretele sudic, iar pe piatra sa funerară,
sculptat ă în marmură, se află următoarea inscripție în limba slavonă ”: „Această piatră de
mormânt și -a împodobit -o pentru dânsul și în timpul vieții sale Jupân Toader mare logofăt
ca să fie pe mormântul s ău, în zilele Domnului Petru Voievod, unde singur și -a pregăt it
mormântul și a trecut în lăcașul de veci în anul 7047 luna ianuarie”. „Mormântul soției
ctitorului, Anastasia, se află într -o nișă din peretele nordic al aceleiași încăperi, iar pe pia-
tra sa de mormânt este săpată ” inscripția: „Acest mormânt l -a împodobit domnul Toader,
mare logofăt, cneaghinei sale Nastasia care a trecut în veșnicul locaș în anul 7035 luna
septembrie 29 zile”. Pe pereții de deasupra nișelor sunt zugrăviți cei doi soți, îngenunch eați
în fața Mântuitorului Iisus Hristos și a Maicii Domnului .
În pronaosul bi sericii se află mormântul episcopului Eftimie al Rădăuților (1558 –
1561), decedat în anul 1561. Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: „Aici este

77
mormântul Prea Sfin țitului nostru Părinte Eutimie – fost episcop de Rădăuți și c are s -a în-
mormânt at aici unde s -a călugărit – să-i fie lui pomenirea veșnică”.
„Tot în pronaos, pe partea stângă, se află mormântul logofătului Solomon. Piatra sa
de mormânt, împodobită de ginerel e său, Dumitru, este foarte ștearsă, inscripția de pe ea
fiind aproape ilizibi lă.”

Turnul lui Vasile Lupu:
„În anul 1641, voievodul Vasile Lupu a împrejmuit mănăstirea cu ziduri înalte de
piatră și a construit la intrarea în incintă un turn masiv. Pe clădir ea turnului se afla încastra-
tă următoarea pisanie: ”
„Acest tur n l-a zidit și îm podobit evlaviosul și de Hristos iubitorul domn Io Vasile
Voievod, din mila lui Dumnezeu stăpân și domn al întregii țări în anul 7149”.
„Turnul se află la nord -est de clădirea bis ericii și inițial făcea parte zidul de incintă
(în prezent ru inat) al mănăstir ii, fiind sprijinit pe laturile de nord și de vest de două contra-
forturi înalte. El are un plan pătrat, cu latura de 8 m, un parter și trei etaje. Încăperile sale
au bolți semici lindrice așezate alternativ pe direcții opuse (nord -sud, vest -est, nord -sud și
vest-est). În încăperea de la parter se intră pe o ușă dispusă pe latura de sud. La primul etaj
se ajunge de pe o scară exterioară cu trepte de lemn, susținute de console încadr ate în zidă-
rie, scară ce se află pe latura de est și duce căt re o intrare afla tă tot pe latura sudică. De la
primul etaj se urcă la etajele superioare pe scări cu trepte de piatră înguste, cuprinse în gro-
simea zidăriei. Încăperile de la etaj sunt luminate prin ferestre mici cu cadre de piatră. La
ultimul etaj se afl ă un balcon de le mn așezat pe grinzi puternice care se sprijină pe console
de lemn. Acoperișul turnului este înalt și în patru ape, cu o rupere în pantă foarte pronunța-
tă. Este învelit cu șiță di n brad și se prelungește peste galeriile balconului.
Turnul l ui Vasile Lupu av ea un rol defensiv, în încăperile de la etaj putându -se re-
fugia apărătorii mănăstirii, împreună cu odoarele de preț. Scara care ducea la etaj putea fi
distrusă pentru a -i împiedi ca pe invadatori să pătrundă în încăperile respective.
În pre zent, acest turn este inclus în Lista monumentelor istorice din județul Sucea-
va, având codul de clasificare SV -II-a-A-05570.04. ”

Turnul clopotniță:
„Mai târziu, în secolul al XIX -lea, pe latura es tică a complexului mănăstiresc a fost
ridicat un turn -clopotn iță. Este constru it din lemn și are un etaj. La parter se află intrarea în
ansamblul mănăstirii, iar la etaj este camera clopotelor. Și acest turn este inclus în Lista

78
monumentelor istorice din j udețul Suceava, având codul de clasificare SV -II-a-A-
05570.03 .”
Iconografie:
„Biserica Mănăstirii Humor a fost zugrăvită atât în interior cât și la exterior cu pic-
turi în frescă, asemănându -se din acest punct de vedere cu bisericile mănăstirilor Moldovi-
ța, S ucevița, Voroneț și Arbore. Caracteristică pentru întreaga pi ctură de la Mănăs tirea
Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de
roșu, culoare specifică bisericii acestei mănăstiri. ”

Pictura interioară:
„Pictura interioară continuă tradițiile iconografice ale picturii mura le din vremea lui
Ștefan cel Mare, punându -se însă un accent mai mare pe caracterul narativ al prezentării,
ceea ce a dus la înmulțirea scenelor biblice.
Astfel, la interiorul cupolei pronaosului este zugrăvită Sfânta Fecioară rugându -se,
având la piept me dalionul cu prunc ul Iisus, iar pe pereții pronaosului sunt pictați îngeri,
prooroci, evangheliști, sfinți, martiri, cuvioși și părinții de la cele șapte sinoade ecumenice.
În mod tradițional, pe bolta naosului este reprezentat Iisus Pantocrator înconjurat de
îngeri, prooro ci și patriarhi, iar pe pereții naosului sunt pictate momente din viața Mântui-
torului, în special Patimile. Pe bolta altarului este zugrăvită Maica Domnului cu Pruncul
sfânt, înc onjurată de heruvimi și serafimi.
Biserica Mănăstirii Humor s e remarcă și prin faptul că are mai multe tablouri voti-
ve. Astfel, în încăperea mormintelor, deasupra nișei unde a fost înmormântat logofătul
Toader Bubuiog, ctitorul bisericii, acesta este repre zentat oferind biserica Mântuitorului,
prin mijlocirea Maicii Domnului. Pe per etele nordic al aceleiași încăperi este pictată
Anastasia, soția ctitorului, îmbrăcată în haine boierești de epocă, îngenuncheată în fața
Maicii Domnului. În colțul de sud -est al pronaosului se află un alt tablou votiv în care sunt
repreze ntați pârcălabul Daniil al Sucevei și soția sa Teodosia în fața tronului domnesc pe
care stă Maica Domnului cu pruncul. Boierul Daniil, care a fost și hatman, a făcut Mănăsti-
rii Humor mai multe d anii importante. De asemenea, pe peretele vestic al naosului este
pictat voiev odul Petru Rareș și familia sa. Domnul Moldovei este reprezentat cu fața ro-
tundă, barba scurtă, părul lung și purtând pe cap o coroană de aur cu mici ramuri. Lângă el
este zugrăv ită Doamna Elena Rareș, îmbrăcată în haine de brocart de aur pe fond verde și
având pe cap același tip de coroană, iar între voievod și soția sa se află unul dintre fiii lor. ”

79
Pictura exterioară:
„Biserica Mănăstirii Humor păstrează încă pictura exterioară originală, caracteriza-
tă prin predominanța diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici. Totuși,
din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial. Pictura de pe peretele
nordic este cel mai afectată, din ansamblul ic onografic putându -se distinge doar fragmente
din acatistul Sf . Mare Mucenic Gh eorghe, din Arborele lui Iesei, două coloane de filozofi
și chipul starețului Paisie (starețul mănăstirii la data pictării bisericii). ”
„Pe peretele vestic este reprezentată Judeca ta de Apoi.
Frescele de pe fațada sudică și de pe abside sunt mai bine păstrate. Printre picturi se
află cele 24 de scene ale Imnului Acatist al Bunei Vestiri, Soborul Fecioarei, asediul Con-
stantinopolului de către perși în anul 625 (în cele trei scene pe această temă perșii sunt re-
prezentați ca turci), rugul în flă cări, viaț a Sfântului Nicolae (în 15 scene), precum și para-
bola fiului risipitor. Într -una din scenele reprezentând asediul Constantinopolului este pic-
tat un călăreț care aruncă o lance spre unul dintre conducătorii armatei invadatoare; se pre-
supune că zug ravul Toma din Suceava și -a pictat propriul său chip pentru acel călăreț.
Pe pereții exteriori ai absidelor sunt pictați heruvimi, serafimi, îngeri, profeți, apos-
toli, ierarhi și cuvioși.
O pânză de nișe înconjoară biserica unde sunt prezentați Îngerii. In tre nișe s unt pre-
zentați Serafimii ”

Obiecte de patrimoniu:
„ În patrimoniul Mănăstirii Humor se află mai multe obiecte de mare valoare do-
cumentară și artistică, printre care: ”
• Catapeteasma sculptat ă și aurită. Deasupra sa se află o cruce pe care există ur-
mătoarea inscripție: „Această răstignire a făcut -o chir Movilă mitropolitul Suce-
vei, fiind egumen la Humor arhimandritul Anastasie, în zilele domnului Petru
Voievod în anul 7098 august 15”.
• Jețul do mnesc (tronul) din lemn, datând din secolul al XVI -lea și având sculptat
pe montanții spetezei câte un cap de bour (emblema Moldovei medievale).
• Un analoghion pe care se află următoarea inscripție: „L -au făcut Toma Fântâna-
ru și soția sa Boghina la anul 705 3 luna septembrie”.

80
• Șase icoane de mari dimensiuni, zugrăv ite în secolele XV -XVI. În acestea sunt
reprezentați Mântuitorul Iisus Hristos (două icoane), Maica Domnului (două
icoane), Adormirea Maicii Domnului și Arhanghelul Mihail.

VII.4. Catedrala Arhiepi scopala din Roman
„Catedrala Arhiepiscopală din Roman este sediul Arhiepiscopiei Romanului și Bacă-
ului, situat în oraș ul Roman . Este clasată ca monument istoric și apare în Repertoriul Arhe-
ologic Național .
Catedrala face parte dintr -un ansamblu fo rmat din următoarele monumente:
Catedrala episcopală „Sf. Paraschiva” , Casa Veniamin Costachi , Palat episcopal , Turn
clopotniță , Zid de incintă ”
Istoric:
Catedrala "Cuvioasa Parascheva" a „fost ridic ată între anii 1542 -1550 pe urmele unei
biserici de piatră ct itorie a lui Petru I Mușat la 1391 și Alexandru cel Bun la 1408. Începută
de Petru Rareș în 1542 și terminată de fiul său Iliaș, în 1550.
Complexul vechi – monument istoric cuprinde 5 clădiri, r idicate între sec. XVI, XVIII,
XIX și au fost restaurate într e 1994 -2002. Între 2001 -2004 au fost ridicate 3 clădiri noi.
Întreaga suprafață a catedra lei episcopale măsoară 10,2 ha. ”
Arhitectura:
„Biserica primitivă a suferit mai multe modificări care a u schimbat caracterul de la început.
Urme din veacul al XVII -lea se văd în brâul în formă de frînghie care este o caracteristică ”
a „acestui secol, precum și torsadele arcurilor din interior, de acelaș stil ”. „Tot atuncea s'au
modificat de sigur și firidele fațadei tăiate acuma în mi jlocul lor pentru a face loc brâulu i.
Firidele absidei au fost re făcute în veacul al XVIII -lea, precum și turla. Soclul pătrat poate
să fie baza inferioară dela încep ut.
Naosul e boltit după normele moldovenești. Arcurile piezișe recad pe niște con sole de
un profil simplu, iar ' arc urile mari pe niște console profilate care sunt refăcute ulterior.
Bolta altarului are o formă neobișnuită ; e intersecția a două cilind re, în loc de un sfert de
sferă. ”

81
„ Pronaosul împărțit î n două printr'un arc trans versal ca la Probota, la Neamț,' la Sf.
Gheorghe din Suceava și din alte părți, este boltit în acelaș mod, dar mai simplu, neavând
arcuri piezișe, încât din acest punct de vedere seamănă mai curând cu Borzești. Ca în toate
biseric ile de acest tip, pronaosu l are patru ferestre .
Absidele în segment de cerc au câte șapte firide. Două rânduri de ocnițe mari și mid
înconj oară toată biserica. La abside, numai rândul de sus există. Turla refăcută e acum
așezată pe o singură bază. S oclul, care face tot ocolu l bisericii, are un profil de piatr ă de
talie de acelaș tip ca cele dela Râșca , Moldovița și altele.”
„Biserica are două abside, cu contraforturi simetrice de o parte și de alta a lor, cât și la
cele două extremități ale intră rii. Pridvorul a fost adău gat ulterior. Zidăria în exterior e ste
prevăzută cu ocnițe și firide.
În interior sunt trei încăperi spațioase, între ele sunt două arcuri care despart pronaosul
și naosul. În pronaos, boltă moldovenească, de asemenea în nao s. Compartimentul inter-
mediar are două calote așezat e pe arcu ri transversale. Ancadramentele ferestrelor sunt din
piatră sculptată. Pridvorul este închis și prevăzut cu trei turnulețe miniaturale . Pridvor și
vestmântărie adăugate în 1856. Pereții dintre na os, pronaos și exonartex d esființați în 1805,
înlocuiți cu ar ce.”

Pictura:
„Inăuntru sunt mai multe straturi de picturi. La un resalit unde a fost separați unea din-
tre naos și pronaos, se văd trei straturi, ultimul cu ulei. In sânuri se mai văd unele părți cu
fresci cu inscripții grecești, precum și în glafurile ferestrelor. In glaful ușii de intrare fresca
este cea dela început. Mai multe grafite se mai văd, unele sub straturile suprapuse de pictu-
ră ; s – au găsit date din 1613, 1621, 1622. Nu se mai observă urme de tabloul votiv, sacrifi-
cat pdată cu peretele dintre pronaos și naos. Lucrările de curățire în curs au descoperit zu-
grăvelile dela început în pridvor și în pronaos . In naos și în altar sunt picturi mai noi, pro-
babil din vea(; ul al XVII -lea, retușate în secolul al XIX -lea. In unele părți, și mai cu seamă
acolo unde s'au făcut modificări care au atins zidăriile, zugrăveala este din veacul al XIX –
lea și de o calitate foarte slabă și nepotrivită cu restul picturilor. Printre subie ctele repre-
zentate sunt deo – – sebit de interesante frescile ca re ne arata vieața lui Sf. Ion Novi, vieața
lui Sf. Ioan Botezătorul, vieața și minunile lui Sf. Nicolae. Vom reveni mai departe asupra
lor.”

82
Obiecte de patrimoniu:
„ Catedrala are un mu zeu ce cuprinde carte veche, peste 20 de veșminte vechi, apro ape
100 de icoane și tablouri, 10 obiecte de mobilier vechi, o tâmplă, precum și o serie de alte
obiecte ce înglobează odoare bisericești, pietre și metal prețios, dar și pietre de mormânt.

83

BIBLIOGRAFIE:

• „Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și
Moldov a a. 1324 – 1881, Vol. I, Editura Enciclopedică, București, 2 001. ISBN
973-45-0387 -1.”
• „Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea
Românească, București, 1925, vol. I V, pp. 226 -265.”
• „Leon Șimanschi, Petru Rareș, Editura Acad emiei R.S.R., București, 1978. ”
• „Dan Ioan Mureșan, Rêver Byza nce. Le dessein du prince Pierre Rareș de Mol-
davie pour libérer Constantinople, Etudes byzantines et post -byzantines, IV,
2001, p. 207 -265.”
• „Maria Magdalena Sekely, Itinerarii domnești: Petru Ra reș, în AIIX, XXVIII,
1991 ”
• „Petru Rareș: 1527 -1538, 1541 -1546, Ștefan S. Gorovei, Editura Militară,
1982 ”
• „Petru Voievod Rareș, Dumitru Almaș, Editura Meridane, 1970 ”
• „Moldova și Transilvania în vremea lui Petru Rareș: relații politice și miltare
(1527 -1546), Radu Constantinescu, Editura Direcția Generală a Arhive lor Statu-
lui din Republica Socialistă România, 1978 ”

84

ANEXE
ANEXA 1:

Mănăstirea Probota Mănăstirea Râșca

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Baia Biserica „Sf. Dumitru” Hârlă u

Biserica „Sf. Dumitru” Suce ava Mănăstirea Moldo vița

85

Mănăstirea Bistrița Mănăstirea Humor

Biserica Arhiepiscopiei din Roman

86
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE PE PROPRIE RĂSPUNDERE

Subsemnata Purcaru Ioana -Dana, înscri să la examenul de disertație, sesiunea 2019 ,
specializarea Managementul turismului religi os, prin prezenta, certific că lucrarea metodi-
co-științifică cu titlul „ CTITORIIL E DOMNITORULUI PETRU RARE Ș ÎN MOLDO-
VA”, coordonator științific PR. CONF . UNIV. DR. CLA UDIU COTAN este rezultatul
propriilor mele activități de investigare teoretică și aplicativă și prezintă rezultatele perso-
nale obținute în activitatea mea didactică.
În realizarea lucrării am stu diat doar surse bibliografice consemnate în lista biblio-
grafică, iar preluările din diferitele surse, inclusiv din alte lucrări personale, au fost citate în
lucrare.
Prezenta lucrare nu a mai fost utilizată în alte contexte evaluative – examene sau
concurs uri.

Data: _____________ Semnătura:
________ ________________