Pr. Asist. Dr. Roger CORESCIUC [609192]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” din IA ȘI
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,DUMITRU STĂNILOAE”
SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

IMPACTUL PREDICII ȘI AL CATEHEZEI
ASUPRA GENERAȚIEI VIRTUALE

Coordonator științific:
Pr. Asist. Dr. Roger CORESCIUC

Student: [anonimizat]-Andrei CAȘCAVAL

Iulie 2020

2
CUPRINS

CUPRINS ………………………………………………………………………………………………………………………………….. 2
CAPITOLUL I: CATEHEZA ȘI PREDICA – INSTRUMENTE DE COMUNICARE A
CREDINȚEI ……………………………………………………………………………………………………………………………… 6
I.1. Anatomia comunicării ………………………………………………………………………………………………………. 6
I.2. Cateheza – forma de promov are a dreptei credințe ……………………………………………………………. 9
I.3. Rolul catehezei în familie și în parohie ……………………………………………………………………………… 11
I.4. Omilia – ,,arta” cuvântului sacru ……………………………………………………………………………………… 14
I.4.1. Importanța cuvântului ……………………………………………………………………………………………… 14
I.4.2. Aspecte retorice ale discursului …………………………………………………………………………………. 16
I.4.3. Discursul religios și predica de ,,succes” …………………………………………………………………….. 17
I.4.4 Personal itatea oratorului bisericesc ……………………………………………………………………………. 25
I.4.5. Psihologia ascultătorilor ……………………………………………………………………………………………. 30
I.4.6. Oratori ,,celebri” – factori de decizie …………………………………………………………………………. 33
I.5. Cuvântul – cale terapeutică și fereastră către suflet ………………………………………………………….. 37
I.6. Specifitatea vârstelor și importanța ei ……………………………………………………………………………… 38
I.7. Cateheza și predica în contemporaneitate ………………………………………………………………………… 40
CAPITOLUL II: CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ÎN VIAȚA CREȘTINULUI DIGITALIZAT …. 43
II.1. Generația virtuală și mijloacele de comunicare ………………………………………………………………. 43
II.2. Internetul, hrană pentru patimi. Cum ne afectează tehnologia creierul și sufletul? ………….. 46
II.3. Supraviețuirea în jungla tehnologiei ………………………………………………………………………………. 51
II.4. Manipularea și efectele ei ………………………………………………………………………………………………. 54
II.5. Creștinul și spațiul cibernetic …………………………………………………………………………………………. 56

3
CAPITOLUL III: VALORIZAREA COMUNICĂRII ÎN SPAȚIUL ONLINE PENTRU
EXPUNEREA ÎNVĂȚĂTURII CREȘTINE ……………………………………………………………………………… 60
III.1. Mass -media, Internetul și tehnologia în pastorația Bisericii …………………………………………… 60
III.2. Limitele practici i religioase online și provocările preotului în lumea modernă digitală ……. 64
III.3. Studiu de caz: Ne afectează tehnologia viața? Impac tul predicii și al catehezei în viața
creștinului digitalizat …………………………………………………………………………………………………………….. 66
III.4. Interpretarea rezultatelor cercetării cantitative desfășurate și precizarea recomamandărilor propuse ………………………………………………………………………………………………………………………………… 69
Chestionar privind importanța predicii/discursului religios în viața creștinului digitalizat ………. 85
ANEXA 2 ……………………………………………………………………………………………………………………………….. 89
Rezumatul tuturor răspunsurilor înregistrate după aplicarea chestionarului ………………………………. 89
ANEXA 3 …………………………………………………………………………………………………………………………….. 98
Pomelnice online ………………………………………………………………………………………………………………….. 98

4
INTRODUCERE

În ziua de astăzi, societatea devine din ce în ce mai desacralizată și nu se oprește din a
ataca valorile moral -religioase, dar nici din a condamna sacrul.
Cuvintele au o forță ascuns ă care poate transforma destinul oamenilor din jurul nostru. În
lucrarea de față, voi vorbi despre cum anume putem comunica într -o lume a tehnologie i, când toți
oamenii urmăresc tot ceea ce se întâmplă în jurul lor pe ecranul unui telefon, laptop sau televizor.
Totodată, voi demonstra ce impact au predica și cateheza într -o eră digitaliz ată și distrasă de la
scopul său și anume: mântuirea.
Într-o lume dominată de selfi e-uri, Facebook, Twitter, Instagram, YouTube, Snapchat,
studiul de față analizează sub toate aspectele atât folosirea mass -mediei, cât și a mijloacelor New
Media de către generația virtuală. Întrebarea la care încercăm să răspu ndem este dacă Biserica
deține instrumentele necesare pentru a propovădui Cuvântul lui Hristos noilor generații .
În misiunea contemporană a Bisericii, cateheza este un instrument necesar, util și eficient,
deoarece nu îi putem cere omului să rămână fidel credinței fără a- i oferi o bază de cunoștințe care
să-i formeze o viață duhovnicească. Necesitatea aprofundării catehezei este o realitate religioasă
în țăra noastră, căci lipsa de catehizare lasă în superficialitate, pradă sectelor și unei perspective
ireale o mare parte a credincioșilor.
Problema utilizării tehnicii și a noilor mijloace de comunicare în misiunea Bisericii nu
este nouă, de și apare periodic, iar principiul călăuzitor trebuie să fie că ele nu sunt bune sau rele
în sine, ci rea sau bună es te utilizarea lor în raportarea noastră la ele. Căci, altfel ele sunt foarte
necesare într -o lume care comunică tot mai mult și mai profund.
Am ales această temă, deoarece pentru mine ea constituie un liant între două arii pe care
le am la suflet, și anum e Omiletica, cu precădere Catehetica, și Tehnologia. Internetul, este
probabil, una dintre cele mai importante realizări științifice a istoriei moderne, atât din punct de
vedere tehnologic, cât și din punct de vedere social, deoarece face parte din viața multor oameni.
Sunt convins că această temă va suscita un interes major pe viitor, deoarece relația dintre era comunicațională și aspectele oratorice țin să se apropie în contextul actual. Fiind o provocare
cotidiană pentru Biserică, consider că toți slujitorii ei trebuie să fie pregătiți să acceseze și să
cunoască acest mijloc atât de fascinant.

5
Biserica nu este un muzeu pe care noi trebuie să- l transmitem urmașilor noștri, ci o
comunitate vie, novatoare, dinamică în care fiecare generație trebuie s ă o înfrumusețeze, să o
susțină și să -și aducă aportul său la succesul său misionar. Ea înseamn ă viață dumnezeiască , de
aceea ea este dinamică, vie, mereu în transformare și are nevoie ca noi să conformăm aceste
exigențe de existențiale ecleziale.
În prim ul capitol al lucrării, Cateheza și predica – instrument de comunicare a credinței ,
preocuparea mea s -a îndreptat către evidențierea principalelor aspecte în ceea ce privește predica
și cateheza ca metode de comunicare a Cuvântului lui Dumnezeu.
Cel de- al doilea capitol, intitulat Cuvântul lui Dumnezei în viața creștinului digitalizat
sintetizează principalele moduri de raportare a creștinului față de tehnologie și internet.
Dependența digitală, prin gravitatea dezordinilor comportamentale pe care le produce, prin
grelele și costisitoarele îngrijiri pe care le impune, prin pronosticul lor întunecat și amploarea
mare și crescândă pe care o are, a devenit dintr -o problemă de ant ropologie medicală , o problemă
de antropologie socială și teologică. De aceea, Biserica nu trebuie să neglijeze acest lucru și are
obligativitatea de a lumina credincioșii și a -i îndruma spre urcuș duhovnicesc.
Ultimul capitol al tezei este dedicat în pr incipiu pastorației în mediul online, deoarece
expansiunea lumii virtuale creează nevoia de a a găsi în permanență metode de a propovădui
Evanghelia și de a fi prezent în viața enoriașilor. Preotul trebuie să aibă ca ajutor resorturile
necesare pentru a duc e la bun sfârșit porunca Mântuitorului Iisus Hristos de a propovădui
Evanghelia.
Ne dorim ca lucrearea de față să arat e că Internetul este o fereastră credibilă deschisă spre
lume , iar Biserica trebuie neîncetat să caut e metode pentru a fi prezentă în spațiul virtual.

6
CAPITOLUL I: CATEHEZA ȘI PREDICA – INSTRUMENTE DE
COMUNICARE A CREDINȚEI

I.1. Anatomia comunicării

Cert este că, prin natura sa, omul se bazează pe capacitatea de a comunica. Comunicarea
este principalul canal de legătură între persoane, iar prin intermediul acest uia reușim să ne
exprimăm sentimente, idei și gânduri.
Într-un sens mai larg, conceptul de comunicare, este prezentat de către Franck E.X.
Dance, fost profesor la Universitatea Denver din Statele Unite ale Americii în Comunicare, ca
având următoarele înțelesuri: schimb verbal de idei gânduri, proces prin care noi îi înțelegem pe
ceilalți, interacțiune, tra nsfer, schimb, împărtășire, proces care unește părțile discontinue ale lumii
vii, proces de îndepărtare a atenției către o altă persoană în scopul reproducerilor unor idei,
proces prin care o sursă transmite un mesaj către un receptor cu intenția de a -i influența
comportamentele ulterioare, mecanism prin care se exercită puterea.1
Termenul comunicare , etimologic vorbi nd, este derivat din latinescul communis, care are
la bază verbul latin communicare , de unde provine și verbul românesc a cumineca . Așa cum
spune Adrian Lesenciun, în primul rând, termenul latin aflat la originea verbului românesc ,,a
desemnat acțiunea de a face ceva împreună și de a împărtăși. Cel de- al doilea sens stă la originea
actualului cuvânt românesc și presupune interrelaționarea într e doi indivizi. Prin intermediul
termenului latin, cuvânt ul a pătruns în majoritatea limbilor indo -europene (ca neologism),
găsindu- se deopotrivă, în limbile romanice: sp. comunicar (v)., comunicatión (s.), fr.
communiquer (v.), communication (s.), it. com unicare (v.), communicazione (s.), cât și în cele
germanice: engl. to communicate (v.), communication (s.). Majoritatea limbilor păstrează ambele
sensuri din latina târzie, atât cel de relație, cât și cel de transfer între oameni”.2

1 Gheorghe -Ilie Fârte, Comunicarea o abordare praxiologică, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2004, p.16.
2 Adrian Lesenciuc, Introducere în teoria comunicării, Editura Academia Forțelor Aeriene ,,Henri Coandă”, Brașov,
2017, pp.11- 12.

7
J.J. Van Cuilenburg, O. Sholten, G.W. Noomen prezintă comunicarea ca o influențare a
interlocutorului. Ei definesc comunicarea ca fiind un proces prin care receptorul primește
informații, cu menirea de a produce efecte asupra acestuia, prin intermediul unu i canal de la
emițător , iar în cele mai multe cazuri efectele dorite sunt de natură persuasivă. În momentul în
care comunicăm, dorim ca informația pe care o transmitem să fie cât mai credibilă și înțeleasă
așa cum o percepem noi. Trebuie să precizăm ca o importanță majoră o au următoarele:
elementele non -verbale, calitatea canalelor de comunicare și paradigma culturală a receptorului.3
Filosoful Mircea Corneliu consideră comunicarea ca fiind: ,,fundamentală și revelatorie
pentru ființa umană, fiind singura și simpla ei modalitate de a ființa, și dacă ea încape și se pune
în lăcașul unui <<moment>>, aici și acum, mișcarea ei va continua la infinit, prin fiecare nou
moment <<acum>> – spre care se ridică și pe care îl întemeiază ființa, mereu aflată- n limita
prezenței sale <<dezvăluite>>, mereu împinsă dincolo de limită, mereu anulându -și limita prin
comunicarea – cu un altul, dar pururi pomenindu- se într -o altă și mai nouă <<limită>>, înființată
<<în limitele>> unui nou adevăr – care își cere, evident < <rezolvarea>>”.4
Școala de la Palo Alto a arătat că noi utilizăm doua mari categorii de semnale pentru a
comunica: semnalele digitale și semnalele analogice. Mucchieli spune despre comunicarea
digitală că privește conținutul comunicării, în vreme ce comu nicarea analogică priveș te relația
dintre interlocutori. El precizează că într-o comunicare există mereu cel puțin două comunicări:
cea care se petrece la nivelul intelectului și cea care se petrece la nivelul simțirii, al experienței
trăite relaționale. Acesta consideră comunicarea interumană ca fiind: ,,un sistem concomitent
verbal, gestual, atitudinal și comportament ce trebuie studial global, ca sistem. Verbalul și
nonverbalul apar ca producții cognitive în interacțiune.”5
Tabhitha W. Wambui, profesor în Abilități de comunicare, ne arată șapte principii de
ghidare numite ,,cei șapte C” pentru conținut și stil : claritate, completitudine (exhaustivitate),
concizie, considerație, concretitate, corectitudine și curtoazie (amabilitate).6
Elementul cheie al procesului de comunciare îl reprezintă mesajul , acesta fiind uneori și
cauza pentru care actul comunicațional nu se desfășoare corespunzător. Adrian Lesenciuc spune
că: ,, mesajul acoperă un teritoriu complex în cadrul procesului de comunicare, constituind

3 J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Știința comunicării, Editura Humanitas, București, 1998, pp. 23-
26.
4 Corneliu Mircea, Inter -comunicare, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979, p.25.
5Alex Mucchieli, Arta de a comunica, Editura Polirom, Iași, 2005, p.77.
6 Tabitha Wangare Wambui, Communication skills vol. I , Editura LAP Lambert, Saarbrucken, 2012, pp.13- 15.

8
<<conținutul>> transmis între cei doi actori ai comunicării. Mesajul co nstituie elementul de
legătură între aceștia și poate fi studiat în funcție de intențiile lor. În transmiterea unui mesaj
poate prima fie latura informativă, fie latura privitoare la capacitate a de influențare.”7
Teoria lui Shannon și a lui Weaver, menționată în volumul Știinta Comunicării susține
următoarele: ,,cu cât incertitudinea receptorului privind mesajul despre situația X este mai mare,
înainte ca situația să se fi produs, cu atât mai mare este valoarea inf ormativa a mesajului care
reușește, ulterior, să elimine incertitudinea inițială.”8
Emiterea unui mesaj nu oferă întotdeauna siguranța că acesta va fi receptat corespunzător.
Din nefericire, nu tot ceea ce transmitem este și înțeles, deoarece intervin, a desea, bariere în
timpul acestui proces. Ele sunt perturbații de diferi te intensități care pot produce schimbări foarte
mari între mesajul transmis și cel receptat. Aceste bariere pot fi de natură internă, determinați de factori fiziologici ( starea de sănătate a emițătorului), interpersonali sau intrapersonali sau de
natură externă, rezultați în urma întreruperii procesului de comunicare sau de cauza poluării fonice.
Barierele sunt întâlnite și în cazul comunicării religioase, deoarece ele au un aspect
general, intervenind în cel mai simplu model de comunicare, iar discursul religios este în fond un
act de comunicare care împrumută caracteristicile de bază a oricărei situații de comunicare.
Chiar dacă conștientizăm aceste impedimente, ele nu pot fi evitate complet, însă ele pot fi
suprimate prin ,,planificarea comunicării, determinarea precisă a scopului fiecărei comunicări, alegerea momentului potrivit pentru efectuarea comunicării, clasificarea ideilor înaintea
comunicării, folosirea unui limbaj adecvat.”
9
Potrivit lui Franz -Josef Eilers ,,comunicarea este un adevăr divin fundamental și este, de
asemenea, o realitate existențială a omului.”10 Iisus Hristos nu a venit pe pământ doar ca să
vestească omenirii câteva noi enunțuri teoretice, ci a venit în lume să zidească o viață cu totul
nouă pentru noi oamenii, adică Biserica. Mântuitorul Însuși a spus că va zidi Biserica: ,,El va zidi
Biserica S a” (Matei 16,18). Sfântul Ilarion Trotiki spune că ,,Biserica este punctul unde dogma
devine învățătură moral ă, iar dogmatica creștină devine viață creștin ă”.11

7 Adrian Lesenciuc, op. cit. , pp.19- 20.
8 J.J. Van Cuilenburg, op. cit , p.28.
9 Irina Stănciugelu, Teoria Comunicării , Editura SNSPA – Facultatea de Comunicare și Relații Publice, București ,
2001, p.22.
10 Franz -Josef Eilers , Communicating in Ministry and Mission, Editura Logos, Sta Cruz, 2003, p.40.
11 Sfântul Arhiepiscop Ilarion Troițki, Creștinismul sau Biserica, Editura Egumenița, Galați, 2005, p.13.

9
Așadar , comunicarea este proces vital în exprimarea ideilor, gândurilor, sentimentelor și
în consolidarea relațiilor interumane. Ea joacă un rol puternic în construirea , dezvoltarea
oamenilor ca ființe raționale și ajută la întregirea relațiilor interumane. Mai simplu spus, scopul
oricărei comunicări sacramentale este de a uni și apropia pe oameni cu Dumnezeu

I.2. Cateheza – forma de promovare a dreptei credințe

Așa cum am precizat anterior, comunicarea este o formă de men ținere și aprofundare a
comuniunii, în orice fel s -ar petrece ea, aș a se face că și cateheza trebuie să beneficieze cât se
poate de cele mai noi mijloace, instrumente, metode și strategii de misiune, care să aducă roade
duhovnicești bogate.12 Educația are scopul de a construi un om complet, capabil să se integreze
într-o societate civilizată.
După cum bine știm catehizarea este opera misionară și duhovnicească a Bisericii noastre
ce are în vedere propovăduirea adevărului eliberator și mântuitor de credință. Catehizarea
înseamnă evidențierea principalelor învățături de credință pentru ca omul să se convingă de
veridicitatea credinței sale și să crească gradul de angajament religios.
Părintele profesor Dumitru Călugar spune despre catehetică că ,,este studiul c are se ocupă
cu catehizarea, cu normele de predare a învățământului religios -educativ.”13
Termenul de cateheză vine din limba greacă κατήχισις , ο și se referă la transmiterea prin
viu grai a credinței, căci cei ce așteptau să primească botezul erau mai întâi instruiți în credință de
o categorie specială rânduită de Biserică, numită cateheți. În Faptele Apostolilor 21, 21 κατηχεῖ ν
are înțelesul de ,,a învăța pe cineva”: ,,Și au înțeles pentru tine că înveți despărțirea de la Moise”.
Pr. profesor Dumitru C ălugăr spune că în Noul Testament în general termenul înseamnă a
,,învăța prin viu grai”.14
Cateheza are o importanță major ă pentru Biserică, deoarece ea a salvat creștinismul de la
păgânizare, deformare și erezie, oferind Bisericii sprijin pastoral -misionar. Lipsa unei corecte
înțelegeri a credinței poate duce foarte ușor la diminuare intesității credinței, la ruperea unității
Bisericii prin înțelegeri personale sau eronate și deficitară a învățăturii revelate.

12 Constantin Cucoș, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice, Editura Polirom, Iași, 1999, p.75.
13Preot Prof. Dumitru Călugar, Catehetică , Editura Renașterea, Cluj -Napuca, 2005, p.9.
14 Ibidem .

10
Biserica vede cunoașterea ca un instrument de relaț ionare cu Creatorul și cu aproapele,
dar și cu lumea înconjurătoare. Creștinismului i- a fost mereu străin declinul cunoașterii , ori
puțina ei valorizare, deoarece creștinii sunt conștienți că folosurile spirituale nu p ot fi susținute
făra aportul educației. Cateheza este intrinsec legată de creștinism, este o trăsătură specifică a sa,
o codificare a viețuire creștine, a vieții în Hristos, a vieții de credință a popurului lui Dumnezeu.
Cateheza are o importanță imensă pentru creștinism, deoarece prin manifestarea acestui
veritabil instrument misionar se leagă puterea comunității creștine dintr -un anumit loc sau timp.
Andrew Louth spune că prin lentila randamentului catehezei se poate analiza apropierea sau
îndepărtarea creștinilor dintr -o epocă sau alta de autenticitatea credinței lor.15 Ea răspunde
așteptărilor celor mai intime ale omului, îi oferă posibilitatea unei vieți spirituale, dobândirea
echilibrului interior și a unei relații vii cu Dumnezeu.
Clement Alexandr inul spune despre Mântuitorul Iisus Hristos că este Marele Pedagog,
îndrumător al celor ce doresc să se mântuiască, care conduce întreaga omenire spre cunoașterea adevărului: ,,Pedagogul ia conducerea vieții noastre. Pedagogul este iubitor de oameni.”
16 Sfântul
Chiril al Ierusalimului spune că bucuria este ceea ce însotește pe catehet în cunoaștere lui Hristos.
17
Pentru Biserica primelor secole, cateheza a avut un rol covârșitor, asigurându- i
incisivitatea misionară, acuratețea doctrinară și puterea de a se împotrivi în fața păgânilor. Ea a
format norme de viață pentru creștinii primelor veacuri, fiind o nevoie misionară clară și ocrotind în cel mai autentic mod desfășurarea misiunii creștine.
Trebuie să precizăm că și astăzi, cateheza este un instrument misionar necesar, deoarece
ea oferă o posibilitate de misiune de o valoare necontestabilă, care aduce binecuvântare, împliniri duhovnicești omului contemporar, ajutându- l să se schimbe și să fie mai aproape de Dumnezeu.
Așadar, cateheza este o formă de reliefare a dreptei credinței, prin intermediul cunoașterii
doctrinei, dar mai ales prin viețuirea creștină de netăgăduit în care are întâietate emulația, comuniunea și urmarea lui Hristos.
18

15 Andrew Louth, Oiriginile tradiției mistice creștine. De la Platon la Dionisie Areopagitul, Editura Deisis, Sibiu,
2002, p.59.
16 Clement Alexandrinul, Scrieri – Partea întâia , vol IV din colecția PSB, Editura Institutlui Biblic și de Misiune al
BOR, trad. Pr. D. Fecioru, București, 1982, p.165.
17 Sfântul Chiril al Ierusaliumul, Cateheze , Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, trad. Pr. D. Fecioru,
București, 2003, pp.5- 6.
18 Nikolaos A. Matsoukas, Introducere în gnoseologia teologică, trad. Marcel Popa, Editura Bizantină, București,
1997, p.38.

11
Cateheza e esențialul mod de transmitere a învățăturii de credință, de dobândire a
adevărului mântuitor și de cunoaștere reală a lui Dumnezeu. Aceasta este modul formativ al
Bisericii care a susținut în mod categoric misiunea evanghelică de -alungul veacurilor. Generații
nenumă rate de creștini au cunoscut adev ărata credință prin cateheză , iar Biserica le -a dăruit hrana
cea vie și anume pe Mântuitorul Iisus Hristos.
Acest instrument este mijlocul educațional misionar temeinic și folositor al Bisericii, fără
de care nu este posib ilă mi siunea și pastorația , deoarece nu există o altă metodă mai bună pentru
răspândirea învățăturii de credință revelate. Cateheza adâncește viața creștină și îi aduce roade
celui care vede adevărul ca mijloc diriguitor al vieții, dar și ca principiul de relaționare cu
apropele și cu Dumnezeu.
Așadar, Biserica este strâns legată de cateheză, iar aceasta este o operă a Bisericii,
existând între cele două realități o strânsă și puternică legătură.

I.3. Rolul catehezei în familie și în parohie

Alături de credința în Dumnezeu și de respectul pentru înaintași sau pentru instituția
școlii, în mișcarea de dizolvare a valorilor tradiționale se află prinsă astăzi și familia. Ceea ce era
odinioară un loc privilegiat al lucrării mântuirii, sau cel puțin un spațiu al ocrotirii și al împlinirii,
a ajuns să fie văzut tot mai mult ca o formă de alienare și de perpetuare. De aceea putem spune că
acest fapt ar putea duce la o degradare a informațiilor pe care copiii le primesc. Uneori aversiunea față de ceea ce înseamnă religie și indiferentismul religios pleacă de la inexistentă relevare a
informațiilor despre Dumnezeu și se cre ează adevărate drame existențiale.
Prima formă de catehizare din punct de vedere cronologic este cea familială, deoarece în
sânul familiei pruncului i se aduc la cunoștință primele elemente de natură religioasă, sub formă
catehetică, asumându -și de la părinții și rudele acestuia deprinderi religioase . Importanța
educației religioase în familie este foarte mare, deoarece vârsta copilăriei este cea în care ni se
formeză omul de mâine.
Părinții îl învață pe copil diferența dintre bine și rău, astfel ei sunt responsabili de
formarea duhovnicească a sa. Deprinderil e religioase din cadrul familiei sunt decisive pentru
viața viitorului adult, căci dacă se regăsesc rugăciunea, spiritualitatea și atmosfera specific creștină, așa va fi și viitoare familie a copilului.

12
La baza educației în familie trebuie să fie credința în Dumnzeu, astfel încât, el să crească
cu priorități clare și cu frică de Dumnezeu , deoarece ,,ei sunt falangele care vor umple golurile
lăsate în rândurile societății de peregrinarea ritmică a înaintașilor de pe planeta noastră spre cele
de dincolo.”19
Pr. Gh. Tilea spune: ,,Familia creștină, în rolul ei de înfăptuitoare a scopului moral -social
al vieții creștine, prin modelarea , prin educarea copiilor, are o răspundere și o misiune
covârșitoare. Părinții înșiși dețin acest nume de ,,părinți”, nu pentru că nasc pe copii, ci pentru că cresc bine pe copii: <<Nu natura, ci virtutea lor face părinți>>; <<nu nașterea de copii face pe
cineva mamă…căci nașterea unui copil aparține naturii. Prin urmare, nu nașterea de copii face pe
cineva mamă, ci creșterea lor în virtute>>, fapt care depind e exclusiv de libera alegere a celui
care naște, nu de natură.”
20
Prin urmare, familia este transmițătoare de învățături formatoare de viață: ,,copilul crescut
în lumina exemplului bun, în atmosfera de armonie părintească, în dulceața și seninătatea păcii
casnice, pe baza învățăturilor Sfintei Scripturi și împodobirea cu toate virtuțile, ca astfel copilul
să fie cu adevărat <<chip și asemănare a lui Dumnezeu>>”.21
Copilul trebuie să simtă că este fiu al lui Dumnezeu, să fie în contact cu elementul
supranatural și să -i ofere senzația prezenței unei legi morale divine. Sebastian Dabovich spune că
dacă pruncul de mic nu se roagă îngerului păzitor, Maicii Domnului, Mântuitorului Hristos și Tatălui ceresc, atunci acea familie nu se poate numi cr eștină.
22
După cateheza familială, o importanță majoră o are cea parohială, deoarece mediul
bisericesc este favorabil de la vârsta copilăriei.
Misiunea catehetică parohială este foarte importantă, pentru că este rădăcina din care va
ieși rodul cel bun. Un credincios catehezinat, este unul care să lasă greu pradă sectelor și
ateismului, astfel putem spune că misiunea catehetică amplifica legătura cr edinciosului cu
Biserica, o înalță și îi dăreuiesc viabilitate.23

19 Petre Vintiliescu, Preotul în fața chemării sale de păstor al sufletelor , Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007,
p.192.
20 Preot. Gh. T. Tilea, Probleme fundamentale în opera moral -socială a Sfântului Ioan Gură de Aur. Familia
Creștină , Tipografia Eparhială, Curtea de Arges, 1947, p.8.
21 Ibidem, p.9.
22 Sebastian Dabovich, Preaching in the Russian Church, Editura Cubery and Company, San Francisco, 1899, pp.80-
81.
23 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978, vol.I, p.307.

13
Chiar dacă la marile sărbători crești ne sau cu prilejul cinstirii sfintelor moaște prezența
oamenilor este considerabilă, totuși, nu putem să nu observăm, că în foarte multe cazuri, ea nu
reprezintă rodul undei educații creștine temeinice și responsabile, care să reflecte convingeri
adânc înr ădăcinate în doctrina revelațională și prin urmare, să determine o consecvență profund
motivată a practicii religioase, ci denotă mai degrabă un soi de oportunism liturgic superficial, vecin cu s uperstiția și o bscurantismul. Această situație face simțită n evoia unui proces
responsabil de catehizare pentru eficiența strategiei de propovăduire a mesajului creștin în societatea contemporană.
În condițiile acestea, putem spune că preotul are foarte multe împrejurări în care poate
răspândi cuvântul divin. Parintele Mihail Bulacu spune despre Taina Mărturisirii că este: ,,prilejul
pedagogic creștin al preotului duhovnic de a -i cunoaște individual pe creștinii pe care îi
păstorește pentru ca tot individual să le dea educația necesară.”
24
Totodată, contactele pastorale și sociale, planifica te sau întâmplătoare, pe care preotul le
are cu enoriașii pot fi valorificate din plin sub acest aspect, cultivându- se astfel un ritm educativ
permanent și deschis. În acest sens, nu trebuie să uităm că procesul catehetic are, prin excelență, finalitate formativă, de a modela caractere și cunoștinte creștine. Sfântul Grigorie de Nyssa spune
ca omul trebuie să fie mereu supus modelării prin educație: ,,căci numai atunci cineva se poate
numi cu adevărat desăvâr șit, când, crescân d către ceva mai bun, nu se oprește în drumul său
niciodată si nici nu- și mărginește desăvâș irea, punându- și vreo limită oareceare.”
25
Activitatea catehetic -misionară implică comunicare pastorală, dialog autentic, flexibilitate
și diversitate metodologică. Multitudinea contextelor sociale în continuă transformare îl
angajează pe catehetul din zilele noastre într-un permanent proces de reconsiderare creativă a
strategiilor sale misonare și pedagogică, însă învățătura și mesajul rămâne același, schimbându -se
doar percepția publică. Mihail Neamțu spune că: ,,o Biserică ce înțelege sensul euharistic al
cunoașterii duhovnicești, precum și dimensiunea mistagogică a oricărei apartenențe individuale la
Trupul lui Hristos, nu poate întârzia redescoperirea catehumenat ului.”26

24 Pr. Mihail Bulacu, Pedagogia creștin- ortodoxă, Editura Școala Brâncovenească, Constanța, 2008, p.281.
25 Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri exegetice dogmatico -polemice ș i morale. Partea a doua, vol. 30 din colecția
PSB, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998, p.477.
26 Mihail Neamțu, Bufnița din dărâmături , Editura Anastasia, București, 2005, p.116.

14
Nu putem trece cu vederea despre rolul pe care îl are o pregătire vastă a preotului în
vederea rolului său de catehet. El trebuie să fie într -o continuă dezvoltare cu noile metode pentru
ca receptarea mesajului să fie cât mai bine înțeleasă și asu mată.
Concluzionând, cateheza are un rol major în zilele noastre și este un proces continuu al
Bisericii, iar prin intermediul ei se transmit învă țături referitoare la credința ortodoxă într -un mod
clar și eficient. Aceasta este, de fapt, o împlinire a poruncii lui Dumnezeu: ,,Mergând, învățăți
toate neamurile.” (Matei 28,19), ceea ce și demonstrează c ă ea trebuie să fie neîntreruptă.

I.4. Omilia – ,,arta” cuvântului sacru

I.4.1. Importanța cuvântului

Discursul public a fost de -a lungul veacurilor o modalitate esențială de emancipare
personală și implicare civică. Începem acest capitol cu o scurtă introducere pentru a arăta rolul pe
care cuvintele le -au avut în istorie. În 1919, după înfrângerea din Primul Război Mondial, într -o
berărie din Germania cuvintele lui Adolf Hitler au ajuns să insufle oamenilor speranță și au
mobilizat o țară intreagă către, probabil, cea mai sângeroasă perioadă din istoria noastră modernă.
Se spune că abilitatea lui cea mai dominantă era vorbitul în public, cuvintele sale mișcau oamenii din jurul lui.
Statele Unite au fost întotdeauna o societate diversă, iar u n exemplu pozitiv îl reprezintă
discursul lui J ohn F. Keneddy: ,,We choose t o go to the moon in this decade and do other things,
not because they are, but because they are hard. ”
27 de pe 12 septembrie 1962, care a oferit
oamenilor speranța c ă se poate ajunge pe lună și înapoi în siguranță.
Într-o lum e făra Facebook, Twitter și alte rețele de socializare, pe 28 august 1963
cuvintele lui Marthin Luther King: ,,I have a dream that one day this nation will rise up, live out
the true meaning of it’s creed… ”28, au reușit să strâng ă mai bine de 200.000 de oameni care l -au
ascultat vorbind, reprezentând totodată un moment important din istoria drepturilor omului.
Mijloacele cu ajutorul cărora oamenii își exprimă găndirea, sentimentele și trăirea
interioară sunt multiple, dar actul car e le depășeste pe toate este cuvântul. Prin el, rostit sau scris,

27 https://youtu.be/WZyRbnpGyzQ , accesat la 10.06.2020.
28 https://youtu.be/vP4iY1TtS3s , accesat la 10.06.2020.

15
melodios sau monoton, ritmat sau inert, clar sau confuz, omul își descoperă adâncurile ființei în
prezen ța interlecoturului său. Acestui fenomen specific uman, psihologii, folozofii și teologii
moderni îi acordă o importanță majoră în activitatea lor, subliniindu -i valoarea și demonstrând că
nu are numai rolul de a împărtăși gândirea, ci și de a interveni personal în viața intima a
ascultătorului.
În fiecare zi, cuvintele noastre țes scenariile pe care ajungem să le trăim. Cuvintele au ,
asadar, o forță ascuns ă care poate transforma destinul oamenilor din jurul nostru.
Viața spirituală a creștinului ortodox se naște, crește și se desăvârșește în jurul amvonului
și altarului bisericii, consecință firească a doctrinei ortodoxe, potrivit căreia mijloacele, prin care
Biserica transmite membrilor harul dumnezeiesc sunt Cuvântul lui Dumnezeu și Sfintele Taine. 29
Mântuitorul Își insușește profeția de la Isaia, unde scrie: ,,Duhul Domnului este peste Mine,
pentru care M -a uns să binevestesc săracilor; M -a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima”
(Isaia 61, 1; Luca 4, 18).
Succesul nostru ca vorbitor depinde de fiecare: de credibilitatea personală, de cunoștințele
despre subiect, de pregătirea discursului, de maniera de a vorbi, de receptivitatea față de public și
față de ocazia respectivă, dar este nevoie și de entuziasm. Dacă se observă o adevarată încântare
față de subiect, public ul se va entuziasma și el împreună cu noi. Înainte de a propovădui, trebuie
să avem mai întâi ceva de spus din care să reiasă propriul nostru entuziasm.
Scopul este ca mesajul intenționat să fie cel comunicat de fapt, iar realizarea acestui lucru
depinde atât de ceea ce spunem (mesajul verbal), cât si de mo dul în care îl spunem (mesajul
nonverbal). Transmiterea unui mesaj verbal necesită ef ort, documentație și alegerea unor detalii
prin care ideile noastre să devină clare și convingătoare, iar ideile trebuie să fie bine organizate
pentru ca ascultătorii să le poat ă urmări fără s ă piardă firul.
În lumina acestor considerații, în capitolele următoare dorim să vedem concepția
învățăturii ortodoxe despre rolul Cuvântului lui D omnezeu propovăduit pentru viața spirituală și
mântuirea sufletească a credinciosului în lumea modernă.

29 H. Andruțos, Simbolica, trad. Iustin Moisescu, Editura Centrul Mitropolitan al Olteniei, 1955, p. 235.

16
I.4.2. Aspecte retorice ale discursului

Nu putem vorbi despre discurs și să îl despărțim de retorică, renumita art ă ce are ca scop
îmbrăcarea discursului în așa fel încât să transmită coerență și expresivitate. Chiar dacă toți marii filosofi ai Greciei antice au avut preocupări la dezvoltarea artei discursive , Aristotel, în cele trei
volume cunoscute sub genericul Reto rica tratează elocvent noțiuni precum limbă, stil sau
structură a discursului, elementele realizate de el fiind folosite și în ziua de astăzi, chiar și în
predică, după cum vom observa în cele ce urmează.
Aristotel propune trei căi prin care se poate ajung e la persuasiune, teoria argumentării,
bazându -se pe încredere, afectivitate și rațiune . Oratorul poate convinge prin plăcere (ethos), prin
emoție (pathos) și prin demonstrație (logos). El împarte retorica în trei genuri de discurs, raportate la situația î n care se află oratorul: epidictic, genul deliberativ și genul judiciar.
Tot retorica antichității a stabilit și câteva exigențe în ceea ce privește elaborarea
discursului retoric: inventio, dispositio, elocutio, memoria ș i actio .
Inventio „reprezintă acțiunea intelectuală de căutare, selectare și depistare a ideilor și
argumentelor necesare susținerii și consolidării tezei sau cauzei propuse auditoriului. Invenția
trebuie să răspundă la întrebările «ce spui?», «cine?», «unde?», «când?», «pe ntru ce?», «cum?»,
«despre ce este vorba?», să reunească subiectele, argumentele, locurile și tehnicele de persuadare, să decidă asupra tipului de argumente pe care să le folosească, să descopere instrumentele care
fac auditoriul să se lase convins de ceva ”.
30
Dispositio este procesul de structurare și organizare a discursului, încât acesta să își atingă
obiectivul. Se disting în mod special patru părți ale discursului: exordiul, narațiunea, confirmația
și perorația. Exordiul este partea introductivă a unui discurs și are ca scop captarea atenției, de
aceea oratorul trebuie să adapteze modul de adresare astfel încât să convingă auditoriul îi va
recepta mesajul. Cicero îndeamnă la simplitate și precizează că exordiul ar trebui să fie
,,neînflăcărat in să de cuvinte mari, dar cu idei pătrunzătoare, sortite fie discreditării adversarului,
fie punerii într -o lumină favorabilă a oratorului.”31
Narațiunea este momentul în care sunt prezentate faptele într -o ordine logică , credibilă și
atractivă, iar ideile trebuie bine argumentate, astfel încât auditoriul să fie bine ancorat î n subiect.

30 Sorin Guia, Discursul religios , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014, p.29.
31 Cicero, Opere alese, vol I, ediție îngrijită de G. Guțu, Editura Univers, București, 1973, II, p.353.

17
Elocutio reprezintă etapa în care se oferă atenție dimensiunii estetice a discursului,
interesul îndreptându- se spre corectitudine, coerență, elocvență pentru a avea efect asupra
auditoriului. Cicero spune următoarele: ,,cine nu știe c ă rolul principal al oratorului e să
stârnească mânie, ură sau îndurare în sufletele oamenilor, sau s ă-i aducă, făcându -i să părăsească
aceste sentimente violente, la blândețe și milă?”.32
Mem oria atrage atenția oratorului posibilitățile de memorare a argumentelor, deoarece un
discurs bine construit trebuie să fie reținut pentru a împărtăși într -un mod cât mai convingător
ceea ce susține. Dimitrie Gusti spune ,,dacă cei vechi pretindeau că orat orul trebuie să aiba o
memorie cât mai fidelă și să -și rostească discursul, nu să -l citească, lucrurile nu stau altfel nici
azi, doar că accentul nu mai cade pe memorizarea mecanică a textului discursului, ci cel mult pe
memorizarea unui plan logic.”33
Ultima etapă în elaborarea unui discurs o reprezintă actio. Sorin Guia constată că actio
,,face referință la pronunțarea discursului, la tehnicile utilizate, la elocința corporală. Aici intervin
și elemente de natură extralingvistică, cum ar fi reglarea gest urilor și a vocii în funcție de genul
discursiv, mimica, debitul verbal, elemente foarte importante și ele în vederea obținerii ascultătorilor.”
34 Orice gest pe care îl săvârșim poate transmite mult mai mult decât transmite un
cuvânt și de aceea trebuie să avem în vederea o bună stăpânire a limbajului non- verbal.
Așadar, trebuie să conștientizăm că discursul este o artă încă din Antichitate și că
respectarea unor norme trasate cu mai bine de două mii de ani în urmă pot aduce succesul
oratorului. În continuare vom scoate în evidență că Biserica nu ramâne indiferentă faț ă de
retorică, ci dimpotrivă, că aceasta a însușit și personificat -o pentru a o ut iliza cât mai eficient.

I.4.3. Discursul religios și predica de ,,succes”
Prima și cea mai importantă datorie a păstorului de suflete este luminarea minții
credincioșilor săi cu adevărata învățătură despre credința și morala creștină. Predica este
principalul mijloc de activitate creștină și ea ne -a permis să urmărim o evoluție a Bisericii de -a
lungul secolelor.

32 Ibidem , p.33.
33 Dimitrie Gusti, Retorică pentru tinerimea studioasă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 118.
34 Sorin Guia, op. cit. , p.33.

18
Cum am menționat și în capitolele anterioare, discursul religios intră în categoria
discursurilor specializate datorită limba jului, istoriei și complexității sale. Totodată, acesta este
un discurs instituționalizat, deoarece face parte din Biserică, care este o instituție și funcționează
precum una, având o ierarhie și membri pe toți credincioșii care cred și mărturisesc pe Hris tos.
După conținutul și menirea ei, predica nu este o creație literară, nu este o cuvântare
oarecare, rostită de pe amvon, ci este o transmitere a adevărurilor dumnezeiești relevate, pentru a
fi însușite și trăite de credincioși în vederea mântuirii.
În B iserica Ortodoxă predica este strâns legată de cultul divin. Deși se înfățisează ca
unitate distinctă, predica ortodoxă este totuși o parte constitutivă și indispensabilă a cultului
divin, așa cum a fost încă din cele mai vechi timpuri ale creștinismului. Sfântul Iustin Martirul și
Filozoful amintește de rostirea predicii îndată după citirea textului din Evanghelie, iar Constituțiile apostolice , ca și alte vechi rânduieli bisericești, hotărăsc rânduiala ca, la cultul
creștin, după citirea Sfintei Scripturi, preoții să învețe poporul.
35
O altă caracteristică a discursului bisericesc este aceea că Biserică nu dorește doar să
transmită un mesaj la un număr cât mai mare de oameni, ci își propune să se afle într -o continuă
colaborare cu ei. Predicatorii nu ar trebui să -și dorească ca audiența să rămână pasivă față de
mesajul său, iar părintele Vasile Gordon ne spune: ,,comunicarea cu ascultătorii se întemeiază pe
conștientizarea predicatorului că cei care ascultă predica nu sunt simpli spectatori, o masă inertă,
ci parteneri de dialog. Ei nu doar ascult ă predica, ci o fac! Mesajul relevat, unic și neschimbabil
în sine, va fi transmis în așa fel încât să răspundă aspirațiilor credincioșilor, nu doar sufleteș ti, ci
și din punct de vedere material, ambele aspirații în acord, desigur cu norma credi nței.”36
Arhimandritul Melchisedec Ștefănescu scoate în evidență această datorie a preotului care
se vede din exemplul și învățătura Mântuitorului Iisus Hristos, dar și prin porunca pe care a dat -o
El Sfinților Apostoli ,,Precum M -a trimis pe Mine Tatăl, v ă trimit și Eu pe voi” (Ioan 20, 21). La
rândul lor, aceștia, au lăsat -o drept moștenire preoților: ,,Și cum vor crede în Acela de Care n- au
auzit? Și cum vor auzi, fără propovăduitor?” (Romani 10, 14).37

35 Pr. Gabriel Popescu, Predica și predicator în Biserica Ortodoxă Română, în Revista Biserica Ortodoxă Română,
nr.1-2, București, 1971, p.97.
36 Vasile Gordon, Omiletică , Editura Universității din București, București, 2001, p. 246.
37 Arhimandritul Melchisedec Ștefănescu, Teologia pastorală , Editura Doxologia, Iași, 2011, pp. 131 -132.

19
Lumea întreagă se întemeiază pe cuvântul lui Dumnezeu, iar viața parohiei se bazează pe
cuvântul preotului. Prin această dumnezeiască artă ,,lumina lui Hristos luminează tuturor”38 și
ajută la creșterea roadelor din s ufletele credincioșilor. Precum Sfânta Liturghie are și un aspect
învățătoresc, tot astfel și omilia dobândește duh sfințitor, deoarece pătrunde în inimile
ascultătorilor și îi inalță spre cele dumnezeiști.
Cuvântul rostit de Dumnezeu, consemnat în Sfânta Scriptură, întrupat în persoana
Mântuitorului și propovăduit de Sfinții Apostoli, este mărturisit de Biserica Ortodoxă (Marcu 2,2;
4,33), recunoscându- i totalitatea particularităților atribuite de scrierile biblice, în lumina cărora
avem posibilitatea să întocmim o teologie a predicii.
Trebuie să precizăm că discursul religios are un alt sco p față de discursurile laice, care în
majoritatea cazurilor își propun în mod special să argumenteze pentru a persuada. Sorin Guia în
cartea sa vorbește despre o retoric ă a tăcerii, pe care o găsim și la Înaltpreasfințitul Teofan,
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: ,,Cunoștința creștină autentică a recunoscut totdeauna
dimensiunea mărturisitoare, rostul călăuzitor al tăcerii. Aceasta pentru că în fața <<tainei>>, și în
creștinism tot ce este esențial este <<taină>>, se cuvine a păstra tăcerea.. <<Tot trupu l să tacă>>
în fața tainei Morții lui Hristos, glăsuiește Biserica în ajun de Înviere.”39
Sorin Guia scoate în evidență rolul afectiv pe care tăcerea îl are într -o predică, spunând
că: ,,tăcerea joacă un rol important în rostirea unui disurs religios. Mome ntele de maximă
intensitate emoțională ale unei cuvântări (în care i se descriu fapte importante din istoria
mântuirii omului: viața și activitatea lui Hristos, minunile înfăptuite, drumul Golgotei, patimile,
sacrificiul suprem, toate acceptate în numele i ubirii față de oameni; viața plină de virtuți a
sfinților și martirilor în numele credinței creștine etc.) trebuie combinate cu tăcerea, auditoriul
fiind invitat să mediteze asupra celor relatate, să conștientizeze importanța acestor fapte și
evenimente, s ă creadă în ele și să le actualizeze prin imitarea și punerea lor în practică, printr -o
viață virtuoasă.”40
În momentul în care omul comunică cu Dumnezeu, el nu o face verbalizat, ci trăie ște
momentul cu ajutorul rațiunii, simțurilor și voinței. Diferența dintre o predică bună și una
mediocră se vede în mare parte la predicatori, în darurile și abilitățile lor și în pregătirea lor pentru mesajul pe care vor să -l transmită. Realizarea unei predici presupune uneori o muncă

38 Liturghia Darurilor mai în ainte sfințite
39 Savu Teofan, Tăcerea ca discurs religios , în: Text și discurs religios , nr. 4/2012, pp. 15- 16.
40 Sorin Guia, op. cit. , pp. 101- 102.

20
dificilă deoarece este nevoie de: înțelegerea textului biblic, conturarea unei teme clare,
dezvoltarea unui argument persuasiv, îmbogățirea acestuia cu ilustrații proeminente, metafore și
exemple practice, analiza incisivă, asumpțiunea culturală și crearea unui cadru propice în viața
reală.41
Predica, așadar, care se ocupă cu educația și luminarea oamenilor, joacă un rol deosebit de
însemnat pentru instruirea poporului creștin. Cu ajutorul ei li se explică credincioșilor pericope
din Evanghelie, din Apostol, Paremii, diferite tropare și imne bisericești.
Omilia este de două tipuri, după cum susține și Eugen Jurca: ,,în practica obișnuită
întâlnim două modalități <<tehnice>> de abordare omiletic ă: genul exegetic și cel tematic, […]
La fiecare pericopă evanghelică, a duminicii sau a sărbător ii, găsim două feluri de cuvântari.
Tâlcuirea Evangheliei (exegeza textului verset cu verset), echivalentul omiliei exegetice și
Cazania propriu -zisă (ce dezvoltă o anumită temă din cuprinsul Evangheliei zilei), echivalentul
omiliei tematice”.42
Propovăduirea Cuvântului lui Dumneze u și săvârșirea Jertfei euharistice au fost
nedespărțite în Sfânta Liturghie, încă de la începutul creștinismului, iar în Faptele Apostolilor găsim numeroase mărturii, de unde vedem că primii creștini ,,stăruiau în învăț ătura apostolică și
în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciun i.” (Fapte 2, 42) Predica nu poate fi separată de
Taina Sfintei Euharistii, întrucât expune adevărurile creștine, prin care luminează întreaga viața a
credinciosului, descoperindu- i tain ele învățăturii divine.
43
Omilia exegetică este strâns legată de textul biblic, iar dependența sa de cuvintele
Scripturii o evidențiază și poziționarea ei în actul liturgic, fie după citirea pericopei evanghelice,
fie la finalul Sfintei Liturghii.
În ziua de astăzi, omilia exegeti că devine din ce în ce mai căutată atât de auditoriu, cât și
de predatori, deoarece pe baza cuvintelor scripturii se poate ajunge și la abordări tematice ale problemelor contemporane. Cert este că nu trebuie să lipsească munc a de cercetare, de dedica re și
de efort spiritual pentru ca predicatorul să nu cadă în interpretări eronate.
Omilia tematică (sintetică) are în vedere un singur subiect, de obicei ales din pericopa
evanghelică sau din cea apostolică. Ea este con struită pe conceptele retoricii antice (ethos, pathos

41 Timothy Keller, Preaching. Communicating Faith in Age of Skepticism , Editura Hodder & Stoughton, Londra,
2015, pp. 10 -11.
42 Eugen Jurca, Retorică și Omiletică , Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpus, 2009, pp. 24- 25.
43 Arhim. Veniamin Micle, Trepte spre Amvon , Editura ,,Coresi”, București, 1993, p. 33.

21
și logos) și pune în mișcare atât partea intelectuală, cât și cea afectivă. Omilia tema tică permite
divagatii spre subiecte conexe și chiar o raportare la concret prin aducerea în lumină a diverselor
probleme ale societății contemporane.
Eugen Jurca spune că ,,omilia sintetică, adună la un loc o seamă de elemente, argumente,
definiții, învățături, explic ații, analogii, situații similare, episoade biblice corelate ș.a.m.d. pe
tema în cauză, care să conducă spre înțelegerea, acceptarea și însușir ea cât mai adecvată a
mesajului subiectului.”44
Tipul acesta de expunere a predicii reprezintă o provocare pentru orator, deoarece pentru alegerea unei teme trebuie să existe o motivație, care trebuie să fie raportată ori la parohie, ori la societate
în an samblu, ori la cuvântul biblic, ori, cum se întâmpl ă de cele mai multe ori, la slujba ce tocmai
s-a săvârșit.
În general, omilia sintetică este folosită cu precădere în momente din afara Sfintei
Liturghii, când nu mai gravitează în jurul Sfintei Evangheli i, ci se alege un subiect mult mai
general, optându- se pentru un fir roșu al întregii alocuțiuni, chiar dacă există și teme secundare pe
lângă cea principală.
Actuala teorie omiletică ortodoxă accentuează spiritul tradițional al Bisericii și recomandă ca
predica să fie inspirată din cuprinsul nesfârșit al Sfintei Scripturi și al cultului divin, pentru
propovăduirea adevărurilor fundamentale. Predicatorul trebuie să vorbească din profunzimea
vieții sale interioare și să țină cont de realitatea vremurilor în care trăiește, practicând în special
omilia catehetică și cateheza mistagocică , fără a neglija însă omilia exegetică și predica
tematică.
45
Părintele Costachi expune o clasificare a omiliilor tematice după conținut, enumerând opt
tipuri: omilii biblice, liturgice, morale, sociale, istorice, apologetice și catehetice.46
Omiliile biblice au ca scop ilustrarea cărților Sfintei Scripturi din ambele Testamente. Se
accentuează legătura dintre Vechiul Testament și Noul Testament, deoarece se completează una
pe cealaltă prin faptul că ambele vorbesc despre Mesia. Deseori grupurile sectare se folosesc în
argumentele lor de versete scripturistice pe care le interpretează eronat, ceea ce face omilia
biblică necesară de pus în practică mai ales în mediile prozelitiste.

44 Eugen Jurca, op. cit. , p. 114.
45 Arhim. Veniamin Micle, op. cit. , p. 204.
46 Pr. Costachi Grigoraș, …Propovăduiți Evanghelia la toată făptura!… , Editura Trinitas, Iași, 2000, p. 41.

22
Omiliile dogmatice, după cum afirmă și numele ei, se bazează pe adevărurile de credință
ale Bisericii, pe care le transmite simplu, fără termeni de specialitate. Tipul acesta reprezintă o
provocare pentru predicator, deoarece el trebuie să stăpâ nească foarte bine noțiunile de dogmatică
și să fie bine pregătit pentru o ripostă din partea auditoriului. Părintele Costachi Grigoraș
recomandă literatur a patristică pentru omilia dogmatică, deoarece ,,constituie un tezaur ce poate
fi folosit pentru predica dogmatică mai cu folos decât pentru alte tipuri de predici. Aceasta pentru că Sfinții Părinți au adâncit acea învățătură aratând -o într -o formă desăvârșită ce cu greu poate fi
obținut ă prin <<compilație>> din a cea literatură”.
47
Omiliile liturgice au c a scop explicarea cultului divin, care explică simbolismul actelor
liturgice, mai ales al Sfintei Liturghii, precum și legătura dintre acestea si istoria mântuirii,
dezvoltarea lor în timp sau importanța lor în timp. Nevoia omiliilor liturgice reiese din f aptul că
Biserica nu își dorește credincioși ce doar observă slujbele, ci să fie implicați și să în țeleagă
rugăciunile, cântările dincolo de frumusețea lor discursivă. Slujbele, așadar, au un caracter
instructiv educativ -religios, dar și dogmatic, ceea ce face posibilă o unire cu predicile de acest tip.
Dintre toate felurile de omilii prezentate pâna acum, predica morală are o importanță de necontestat, deoarece urmărește în chip direct și practic, ridicarea la un nivel moral atât a
individului cât și a col ectivității. Omiliile morale conțin sfaturi și îndemuri spre săvârșirea binelui
prin respectarea legilor morale, dar totodată ele au rolul de a trezi conștiința morală a credinciosului. În cazul acestui tip de predică, puterea exemplului este pătrunzătoare, deoarece
modelele, precum sfinții, trezesc în oameni dorința de a trăi o viață mai curată. Între autorii cu
cele mai cunoscute predici morale se înscriu părinții ieromonahi Ilie Cleop a și Teofil Părăian.
Predicile sociale vizează relațiile comunitare, la aspecte sociale contemporane care
influențeaz ă viața credinciosului sau sunt de importanță națională. Biserica a susținut întotdeauna
spiritul civic, de aceea nu ne miră apariția unor omilii cu caracter social, care să vorbească, de exemplu, despre rolul femeii în comunitatea creștin ă sau despre relațiile dintre copii și părinți.
Arhimandritul Veniamin Micle constată că predica din zilele noastre nu poate fi despărțită de mediul social: „Predica din vremea noastră este chemată să răspundă credinciosului contemporan
la preocupările sale materiale și spirituale, în centrul cărora se găsesc probleme de natură
religioas ă, morale și sociale. Deși creștinismul nu este sistem social, ci religia prin definiție,
totuși, prin caracterul principiilor sale morale are și un aspect social, punând Biserica în legătură

47 Ibidem , p. 50.

23
directă cu preocupările societății și ale timpului respectiv, când își desfășoară activitatea. Se știe
că Biserica are scopul principal de a mijloci realizarea unirii dintre om și Dumnezeu, dar întrucât
omul este ființă socială și membru al Bisericii, devine inevitabil obiect al preocupărilor sale sociale”.
48
Predicile istorice se referă la evenimentele importante din viața Bisericii, dar și la cele
naționale care au ajutat la formarea statului r omân sau la păstrarea vie a dreptei credințe de-
alungul timpului. Părintele Vasile Gordon ne spune despre acest tip de predică că ,,nu vor avea doar un conținut pur istoric, spre a nu fi transformate în lecții formale de istorie ci vor avea două
părți: prima teoretică, va conține cu precădere datele istorice respective, iar a doua, morală, va
avea un caracter parenetic, aplicativ pentru viața credincioșilor”.
49
Cuvântarea apologetică are ca scop apărarea credinței în fața altor doctrine. Aceasta își
propune pe de o parte să combată ereziile sau atacurile la adres a învățăturii ortodoxe, iar pe de
altă parte are în vedere prevenția, pregătind credincioșii să aibă o atitudine defensivă sau imună la încercările de a- i induce în eroare. Părintele Nicolae Balcă vo rbește despre acest tip de predică
precizând că sunt mai accesibile și mai necesare oamenilor culți. Este, însă, de folos să scutim amvonul de excesul apologetic. Excesul dezgustă. Și mai ales să nu tratăm în consecință pe orice
om de cultură un sceptic, un agnostic, sau ateu”.
50
Omiliile catehetice au un puternic caracter didactic, sistematic și transmit învățături către
creștini.
Tot din categoria predicilor istorice face parte și Panegiricul, care are o încărcătură
aghiografică. Ea este o formă de cuvântare ocazională ce se rostește intr -o perioadă festivă din
viață unei comunități. Părintele profesor Gordon spune că astăzi panegiricul reprezintă ,,o cuvântare bisericească care face preaslăvirea unui adevăr fundamental de credință, cum este
Sfânta T reime, al unui fapt deosebit din istoria mântuirii, ca de exemplu Nașterii Domnului,
Învierea etc., a Maicii Domnului și a Sfinților.”
51
În Biserica Ortodoxă Română există situații numeroase speciale, în care păstorul de
suflete este pus în situația de a comunica cu credincioșii într -un mod diferit datorită cotextului.
Biserica a instituit o categorie de omilii aparte, numite pareneze , ce se folosesc în cazul unui

48 Arhim. Veniamin Micle, op. cit. , p. 209.
49 Pr. Vasile Gordon, Omiletică , p. 194.
50 Arhid. Nicolae Balcă, Curs de Omiletică , (dactil.), Fasc. III, în Biblioteca Facultății de Teolgoie Ortodoxă
,,Justinian Patriarhul” a Universității din București, p. 310, apud. Pr. Vasile Gordon, Omiletică , p. 193.
51 Pr. Vasile Gordon, Omiletica , p. 194.

24
botez, al unei nunți sau chiar a unei înmormântări. În vazul acestui tip de cuv ântare, predicatorul
se bucură de o anumită libertate în structurarea discursului. El este nevoit să ia în calcul
contextul, auditoriul, tipul de slujbă și timpul avut la dispoziție.
Patriarhul Nicodim, într -o decizie pe care a dat -o în timpul păstoriei sa le ca Mitropolit al
Moldovei spune că o slujbă bisericească însoțită de predică, cap ătă nu numai o strălucire
deosebită, dar și o deosebită însemnătate și atracție, bineînțeles, când predica este la înălțimea ei ,
el le cerea preoților din eparhia sa un caiet cu predici pentru a putea controla îndeplinirea acestei
îndatoriri, fapt ce denotă importanța pe care predica de pe amvon o are în spațiul bisericesc. 52
Pr. Constantin Grigoraș propune ca materiale intuitive pe ntru predică următoarele:
arhitectura bisericescă, pictura bisericească, muzica psaltică și literatura bisericească, deoarece
acestea constituie o sursă bogată cu posiblități evidente de senzibilizare a adevărului relevat și
care ajută ca predica să fie mai ușor asimiliat de sufletul credincioșilor. Iconografia consemnează
fiecare trăsătură exterioară specifică sfântului închipuit pentru a releva și felul slujirii acestuia:
apostolică, arhierească, mucenicească, monahicească, ostășească etc. Astfel, s -au pi ctat chipurile
sfințite după cum le descrie Sfânta Tradiție sau Sinaxarele. Un alt aspect al iconografiei care
trebuie remarcat de predicator este cel eshatologic, deoarece icoana redă o anticipare a omului
îndumnezeit. Muzica bisericească este o altă form ă de artă care trezește sufletul credinciosului și
îl ajută la rugăciune. Preotul predicator le poate vorbi credincioșilor despre istoria și evoluția
muzicii bisericești, despre rolul său liturgic și spiritual, dar mai ales, cuvântul său trebuie să fie
un îndemn la cântarea în comun a credincioșilor. 53 Sfântul Vasile cel Mare spune ,,Cine se mai
poate socoti vrăjmaș cu cel cu care a înălțat acelaș i glas spre Dumnezeu? Cântatul psalmilor
aduce, deci, cel mai mare bun: dragostea. Cântatul împreună este ca un laț care duce la unire;
unește poporul în simfonia unui singur cor.”54
Rolul indispensabil al predicii creștine pentru mântuirea creștinilor este evidențiat foarte
clar în scrierile neotestamentare, de unde remarcăm că, însuși Mântuitorul Hristos a considerat
întotdeauna activitatea Sa profetică sau învățătorească unul dintre elemntele pricipale ale operei
Sale răscumpărătoare. În concepția misionară a Sfântului Apostol Pavel, predicatorul este omul
ales de Dumnezeu și așezat în slujba mântuirii oamenilor, iar capacitatea îndeplinirii acestei

52 Mitropolitul Nicodim, Predica în biserică , în Revista Mitropolia Moldovei , anul XI, nr. 11, Iași, 1935, p. 322.
53 Pr. drd. Constantin Grigoraș, Predica și arta bisericească: despre funcțiunea omiletică a artelor religioase , în
Studii Teologice , seria II, anul XXXIV, București, 1982, nr.1- 2, pp. 690.701.
54 Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri I , în PSB. vol.17, trad. D. Fecioru, București, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1986, p. 184.

25
misiuni sublime reiese din harurile speciale revărsate asupra lui, prin intermediul cărora se
identifică cuvântul său cu al lui Dumnezeu.
Concluzionând, predica este parte integrantă din serviciul divin. Ea este cea care, la
Sfânta Liturghie, interpretează textul sfintei Evanghelii, lămurind poporul. La praznice
împărătești și sărbători îmbracă împrejurarea prăznuită și preamărește osteaneala celor ce cu
osârdia lor de pe pământ, au câ știgat cununile cerești. La săvârșirea Sfintelor Taine, arată
importanț a mijloacelor bisericești pentru a asigur a oameni lor mântuirea. La diferite ierurgii, ea
laudă credința și faptele frumoase ale creștinilor care își arată prin aceasta dragostea de
Dumnezeu și aproapele. În felul acesta, nu este împrejurare, când predica să nu -și aibă rostul și
valoarea ei bine defintă. Astfel, putem spune că predica este indispensabilă creștinilor.

I.4.4 Personalitatea oratorului bisericesc

Părintele Petre Vintiliescu despre chemarea preotului ca ,,împreună lucrător” sau
colaborator al Domnului la mântuirea oamenilor: ,,Căci noi împreună -lucrători cu Dumnezeu
suntem” (I Corintei 3,9) că datoria păstorului de suflete: ,,este să deștepte și să întrețin ă vie
credința în Hristos, prin instruirea metodică și vie în adevărurile Evangheliei, înlăturarea
ignoranței r eligioase și lupta sistematică împotriva ei este poarta, prin care preotul își poate face
intrarea în îndeplinirea sar acilor sale de trimis și reprezentant al Mântuitorului.”55
Atunci când ne confruntăm cu limitele proprie i noastre eficacități, într -o lum e în care
pune tot mai des semnul întrebării validatea predicării trebuie să ne reamintim de planul lui Dumnezeu privitor la transformarea spirituală
56, deoarece predica își atinge scopul său nu datorită
abilităților sau înțelepciunii predicatorului, ci da torită puterii Scripturii ,,Iar cuvântul meu și
propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înțelepciunii omenești, ci în
adeverirea Duhului și a puterii , Pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci
în puterea lui Dum nezeu.” (I Corintei 2, 4 -5) Așadar, nu calitățile mesagerului, ci eficacitatea
adevărurilor dumnezeiești transformă inimile oamenilor.

55 Petre Vintiliescu, op. cit. , p.189.
56 David. L. Larsen, The Anatomy of Preaching: Identifying the Issues in Preaching Today , Editura Kregel, Grand
Rapids, 1989, pp. 11- 13.

26
Profesorul american William Evans, afirmă că ,,personalitatea este garanția reușitei
predicii”57. John Killinger în trata tul său ,,Fundamentals of preaching” la capitolul ,,The Person
Behind The Sermon” descifrează în câteva paragrafe activitățile unui predicator, inclusiv pe linia
îngrijirii sănătății. Astfel, în subcapitolul intitula t ,,An intelect of fire”, autorul precizează că un
predicator ar trebuie să fie interesat, pe lângă studiile teologice și biblice, de următoarele:
drepturile omului, evoluția științifică și tehnologică, cercetările medicale și psihologice, artă,
film, teatru, muzică și dans, ficțiune, televiziune și comunicare mass -media, călătorie,
antropologie, sociologie și etică. Totodată, sub genericul ,,The minister’s health and recreation”,
John Killinger expune: stabilirea unui ritm adecvat între muncă și relaxare, activitate fizică, dietă
adecvată, o cantitate rezonabilă de somn, vacanțe și faptul de a învăța să te joci în fiecare zi.58
Cicero definește oratorul astfel: ,,Orato rul demn de acest nume este acela care poat e să
vorbească cu bună cunoaștere a subiectului, cu ordine metodică în idei, cu eleganță a formei,
ajutat de o bună memorie și cu demnitate în acțiune despre orice chestie a dezvoltat.”59 Tot el ne
expune necesita tea unor caracteristici ,,un anumit farmec personal, umor, o educație demnă de un
om ales, rapiditate și conciziune în ripostă și atac, unite cu grație fină și cu politețe.”60
Sorin Guia identifică trei condiții în opera lui Cicero care oferă autoritate unui orator:
talent, abilitate, cunoștinte.61
Trebuie să precizăm că celui ce predică nu îi sunt necesare toate atributele unui mare
orator latin, pentru că el are ceva deosbit și anume, harul dumnezeisc. Pentru pr. Vasile Gordon
,,una din notel e esențiale ale propovăduitorului creștin, din punct de vedere intelectual, este
cunoaștere Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți.”62
Pastorul american John Shaw menționează într -o cuvântare de a sa : ,,Este adevărat că
Dumnezeu poate lucra p rin orice mijloace dorește, chiar și un printr -un predicator scandalos,
îngâmfat și egosit, însă nu este aceasta metoda lui Dumnezeu obișnuită. Vulpile și lupii nu sunt
folosiți de natură ca să dea naștere la oi. Cine a auzit să se fi făcut mult bine sufletelor de către un
predicator care nu predică și trăiesc în puterea dragostei , care nu lucrează cu o lumină clară și

57 William Evans, How to prepare sermons , Chicago Bible Institute Colportage Assocation, Chicago, 1913, p. 12.
58 John Killinger, Fundamentals Of Preaching, Fortress Press, Philadeplhia, 1985, pp. 187 -206.
59 Marcus Tullius Cicero, Despre orator, în Opere alese, vol. II, ediție îngrijită de Gh. Guțu, Ed. Univers, București,
1973, p. 36.
60 Ibidem, p. 24.
61 Sorin Guia, op. cit. , p. 45.
62 Preot dr. Vasile Gordon, Omiletică , p. 176.

27
convingătoare și care nu sunt marcați de o seriozitate sfântă și vie? Focul se aprinde cu foc.”63
Cuvântul are o putere proprie, dar pentru a trece dincolo de amvon, preotul trebuie să ii ofere
claritate și credibilitate , iar toate acestea sunt posibile prin dragoste și dedicare față de
Dumnezeu.
Eu consider că cel mai important aspect îl reprezintă autenticitatea predicatorului și a ceea
ce el expune. Sorina Guia merge pe același criteriu al veridicității și spune că ,,predicatorul nu
poate convinge dacă nu este el însunși convins de teza pe care o propune auditoriului său, cel
puțin, dacă nu lasă această impresie. Oratorul religios, îi revine, uneori, sarcina de a argumenta
unele aspecte dogmatice, care nu pot fi explicate rațional, ceea ce presupune din partea oratorului
o trăire spirituală autentică”.64
Părintele Savatie Baștovoi ne atrage și atenția asupra faptului că „nu e destul ca un predicator să fie bine informat și să relateze cursiv ceea ce are de spus. Dacă discursul lui este lipsit de
personalitate și originalitate, el riscă să nu placă ascultătorilor”.
65
Accentul nu trebuie pus pe caracterul predicatorul ui, ci trebuie scos în evidență harul care
model ează caracterul și mesajul după voia lui Dumnezeu, iar efortul omului este necesar pentru o
trăire sfântă, însă nu produce prin el însuși sfințenie.
Sfântul Ioan Gură de Aur pune mare accent pe virtuțile predicatorului creștin, deoarece
acestea duc la împ linirea cu vrednicie a sublimei misiuni de propovăduire a Cuvântului lui
Dumnezeu. Trebuie să amintim că predicatorul trebuie să aibă o bună pregătire duhovnicească și
sufletească, deoarece acestea constituie adevărate forțe interne de sprijin și oferă efi cacitate
cuvântului rostit.
Viața predicatorului trebuie să fie orientată spre idealul sfințeniei care exercită influență
asupra sufletului ascultătorilor, îndreptându- i spre urcuș duhovnicesc. Părintele profesor Roger
Coresciuc precizează că ,,propovădui rea creștină nu se poate rezuma la predica prin cuvânt. Ea
cuprinde în primul rând pilda vie, pilda vieții și a faptelor care să certifice autenticitatea modului
de transmitere a învățăturii”66. În opera sa, părintele vorbește spre Sfântul Grigorie Palama,

63 John Saw, The Character of a Pastor According to God’s Heart Considered,
https://www.yumpu.com/en/document/read/51694116/the -character -of-a-pastor -according -to-gods -heart -don-kistler ,
accesat la 03.05.2020.
64 Sorin Guia, op. cit. , p. 47.
65 Savatie Baștovoi, Când pietrele vorbesc. Biserica față în față cu pr opria imagine , Editura Cathisma, București,
2008, p. 67.
66 Pr. dr. Roger Coresciuc, Omiliile Sfântului Grigorie Palama. Analiză omiletică , Editura Doxologia, Iași, 2013, p.
321.

28
precizând că ,,predica sa are rolul de a imprima credincioșilor <<gustul sfințeniei>>, gust care nu
ar fi putut fi perceput fără prezența unei vieți autentice creștine, umplută de sfințenie, a
predicatorului” .67
Un alt aspect important o reprezintă trăirea liturgică , deoarece Sfânta Liturghie săvârșită
la altar, într -o atmosferă de trăire și simțire profundă, îi oferă preotului un sentiment de înviorare
spirituală. Arhimandritul Veniamin Micle s pune că ,,Sfânta Liturghie tămăduiește rănile
păcatului, biruiește poftele îndepărtează ispitele, înmulțeste harul, întărește credința, oțelește
nădejdea, aprinde și lățește dragostea.”68 Părintele lector Vasile Gordon enumeră următoarele
însușiri pe care un preot trebuie să le aibă: smerenia, discreția, sfințenia vieții, discernământul,
empatia și inteligență emoțională. 69
Smerenia este virtutea la care îndeamnă însu și Iisus Hristos, predicatorul prin excelență:
,,Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11, 29). Părintele Vasile Gordon
spune despre smerenie că ea cântărește în ochii credincioșilor mai mult decât o face pregătirea academică: ,,chiar dacă din punct din vedere intelectual preotul nu este prea înzestrat, dar sufletul
lui vibrează puternic lira sacră a rugăciunii și cuvântul său smerit, înc ărcate cu mireasma duhului,
el va hrăni sufletele ascultătorilor cu pâinea cea vie, mai substanțial decât cuvintele studiate și
expuse cu meșteșug sau decât serviciile pompoase, dar di n care lipsește duhul rugăciunii
adevărate”.
70
Inteligența emoțională (IQ) este o noțiune relativ nouă pentru știință, însă practicată
dintotdeauna în creștinism. Conceptul a căpătat popularitate prin anul 1995, după ce Daniel Goleman și -a publicat lucrarea intitulată Inteligența emoțională. Decenii întregi s -a vorbit doar
despre Intelligence Quotient(IQ) , dar după mai multe cercetări amănunțile ale psihologilor,
cardiologilor și psihiatrilor s -a demonstrat că nu avem doar un singur ,,depozit” al rațiunii,
creierul, ci că inima joacă un rol magistral în emiterea energiei și că este purtătoare de inteligență.
Daniel Goleman spune că: ,,Într -un fel, avem două creiere, două minți – și doua feluri diferinte de
inteligență: cea rațional ă și cea emoțională. Felul cum reușim în viață este determinat de ambele ,
nu contează doar IQ -ul, ci și inteligența emoțională. Într -adevăr, intelectul nu poate funcționa la

67 Ibidem, p. 321.
68 Arhim. Veniamin Micle, op. cit. , p.240.
69 Preot dr. Vasile Gordon, Omiletică , p. 176.
70 Ibidem, p. 177.

29
capacitate maximă fără inteligen ță emoțională. […] Noua paradigmă ne îndeamnă să armonizăm
mintea și sufletul.”71
Conștientizarea inteligenței emoționale este importantă pentru orator, deoarece el trebuie
să manifeste permanent o grijă atât pentru minte, cât si pentru inimă, păstrând un echilibru între
cele două. Dacă dezvoltarea inteligenței rațional e se face prin învățare, cultivarea inteligenței
emoționale are ca temelie pentru predicator rugăciunea. Mintea unită cu inima, scufundarea
raționalului în emoțional și invers duce la o legătur ă strânsă cu Dumnezeu și cu aproapele. A șa
cum orice predicator trebuie să se afle la punctul de legătură între cer si pământ, așa tot el trebuie
să se poziționeze la intersecția dintre Emotional Intelligence ș i Intelligence Quotient .
Rugăciunea nu trebuie să lipsească din viața predicatorului, căci Însuși Mântuitorul a
practicat -o ,,Și după ce s -a botezat tot poporul, botezându- Se și Iisus și rugându- Se, s -a deschis
cerul” (Luca 3, 21). Sfântul Ioan Gură de Aur aseamănă rugăciunea cu un izvor ce curge printr -o
grădină și răspâdește în jur prospețime, înflorind florile tuturor virtuților . Grădina neudată se
usucă, la fel se întâmpla și cu sufletul predicatorului72, care nu este împrospătat cu harul
binefăcător al rugăciunii.
Părintele profesor Ioan Teșu ne spune că „în preot creștinul trebuie să descopere, în
funcție de structura sa sufletească și de treapta sa duhovnicească, un părinte bun și iubitor, după
modelul Părintelui Ceresc, Care, în ciuda păcătoșeniei noastre, ne cheamă și ne așteaptă în
dragostea Împărăției Sale; un frate bun și pilduitor, care ne ar ată calea cea dreaptă în viață,
ajutându- ne și întărindu -ne; un prieten confident și sincer, care este alături de noi în momentele în
care toți ne -au părăsit, care cunoaște, ascultă și alină suferințele noastre lăuntrice, care mângâie și
vindecă rănile noa stre tainice, care plânge cu noi pentru necazurile și înfrângerile noastre, dar și
care ne ajută și se bucură împreună cu noi pentru renașterea și ridicarea noastră morală”.73
Mircea Moreanu ne spune că: ,,Se plâng unii că lumea fuge din biserică, când ei încep să
predice. Dar aceștia nu -și dau deloc seama că oriunde se află un vorbitor bun, lumea dă năvală și
abia așteaptă să se termine serviciul religios spre a se începe predica. Deci cine- i vinovat? Lumea
sau vorbitorul? Eu cred că vorbitorul, și aceasta din multe exemple trăite, unde am văzut aceeași

71 Daniel Goleman, Inteligența emoțională , trad. Irina -Margareta Nistor, Editura Curtea Veche, București, 2018, p.
71-72.
72 Sima Gheorghe, Rugăciunea la Sfântul Ioan Gură de Aur , în Altarul Banatului, anul XII, Timișoara, 2001, nr.1- 3,
pp. 70- 72.
73 Pr. prof. dr. Ioan C. Teșu, Frumușetea și sublimitatea preoției creștine , Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 157.

30
lume ascultând cu pietate, cu lacrimi în ochi, cu sufletul tremurând, vorbirea unui bun vorbitor și
în condiții nu tocmai așa prielnice.”74
Oricât de mari abilități ar avea și oricât de apreciat ar fi, orat orul nu- i poate conduce pe
credincioși mai aproape de Dumnezeu dacă inima sa nu reflectă lucrarea permanentă a
Mântuitorului în viața lui. Mărturia care să întărească mesajul Evangheliei nu este doar o chestie
de conduită în public, ci un produs al cugetăr ii personale asupra Evangheliei. Predicarea
hristocentrică nu este doar un mesaj de evanghelizare și nici o simpl ă relatare a unor întâmplări,
ci reprezintă faptul că Hristos este modelul desăvârșit. 75
Pentru creștinism, este clar că Iisus Hristos este co municatorul prin excelență, de aceea
preotul trebuie să fie un urmaș fidel al Mântuitorului. Deci, propovăduirea este lucrare din
lucrarea lui Hristos, putere din puterea Lui, cuvânt din Cuvântul Lui și chemare din chemarea Lui
76.
Așadar, predicatorul ideal trebuie să posede trăsăturile oratorului laic, însă acesta, mai
ales din pricina misiunii sale pastorale, se bucură de multe alte atribute pe care este necesar să le
meșteșugească în viața de zi cu zi, deoarece nu predică doar prin cuvânt, ci și prin exemplul
propriu. Pentru a fi credibil, apreciat, eficient și capabil să aducă o schimbare în sufletul credinciosului, predicatorul trebuie să rămână la o punte stabilă între om și Dumnezeu, între
știință și via ță cu toate greutățile ei, între rațiune și sentiment.

I.4.5. Psihologia ascultătorilor

Am demonstrat deja în capitolul anterior că rolul preotului în realizarea și diseminarea
predicii este covârșitor. Însă, știm foarte bine că omilia este un act de comunicare, iar reușita unei
comunicări ține atât de emiterea mesajului cât și de receptarea lu i, ascultătorii joacă și ei un rol
important, predica fiind condiționată de către ei într -o anumită măsură.
Scopul pe care -l urmărim în vorbire este acela de a ne face înțeleși, de aceea nu se poate
ca un orator să nu se preocupe dacă ascultătorii înț eleg sau nu cele ce el le transmite. Doar
intenția de comunicare înseamnă a da sens expresiilor și a face ca ele să fie percepute acordându –

74 Mircea Moreanu, Despre predică , în Biserica Ortodoxă Română III, 1930, nr. 5, p. 423.
75 Brya n Chapell, Predicarea cristocentrică , trad. Dorin Pantea, Editura Făclia, Oradea, 2005, p. 41.
76 Prof. T.M. Popescu, Sfințenia și răspunderile preoției, în Studii Teologice III, 1952, nr. 3 -4, pp. 159.

31
li-se un sens. Ca în orice cuvântare, în predic ă ,,nu este suficient să te exprimi, ci exprimându- te
pentru cineva, pentru comunicare, este necesar să -ți faci expresia inteligibilă”77.
Din Sfânta Scriptură, ca izvor omiletic, izvorăște la nesfârșit sensurile dumnezeieștii
înțelepciu ni, iar Sfinții Păriniți sunt nu numai păstori, ci și dascăli ai înțelesurilor cuvintelor
sfinte.78
Totodată, ascultătorii trebuie să aibă în vedere faptul că orice conținut omiletic presupune
mai mult decât o relatare a unor învătățături și a unor fapte ș i principii religioase, de aceea ei
trebuie să insiste asupra cuvântului auzit, să îl analizeze și să îl aprofundeze: ,,Credincioșii
trebuie să mediteze asupra mărturisirii primi te, care este asemănată cu digestia fără de care hrana
asimilată nu folosește organismului. Așa se întâmplă și cu învățătura primită care urmează să fie
primită ”.79
Înțelegerea predicii depinde, în mare măsură, de impresiile care reies din personalitatea
predicatorului. Cuvântul rostit înglobează în el personalitatea celui care -l rostește, fiind o
prelungire a ei. În timpul predicii, ascultătorii sunt atenți în mod na tural asupra persoanei ca atare
a propovăduitorului. Pentru a înțelege mai bine cele auzite, ascultătorii raportează mereu
exprimarea propriu- zisă la întreaga personalitate a predicatorului. Știm din activitatea publică a
Mântuitorului Iisus Hristos că asc ultătorii Lui răpiți fiind de învățăturile Lui se întrebau: Cine
este Acesta care vorbește cu atâta putere? Să nu uităm că prologul Evangheleii Sfântului Ioan
vorbește clar despre cine este comunicatorul suprem și care este originea dialogului Dumnezeu-
om-cosmos: ,,La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era dintru început la toate . Toate prin El s -au facut; și fără El nimic nu s -a făcut din ce s -a
făcut” (Ioan 1,1). Hristos reprezintă legătura dintre Dumnezeu c are vine spre om și omul care îl
caută pe Dumnezeu.
Adaptarea discursului la ascultători este foarte importantă în cazul omiliei, deoarece un
mesaj care depășește nivelul de pregătire al audienței este anulat, pentru că receptorul refuz ă să îl
primească. C icero spune că un discurs simplu, dar care să penetreze toate minținile și inimile

77 T. Slama -Cazacu , Limbaj și context, Editura Sțiințif ică, București, 1959, p.195.
78 Pr. Gh. Tilea, Probleme fundamentale în opera moral -socială a Sfântului Ioan Gură de Aur , în Glasul Bisericii,
1949, București, p. 90- 92.
79 Pr. Conf. Dr. Ion. L. Băjău, Omiletica generală , Editura Universitaria, Craiova, 2004, p. 35.

32
oamenilo r este cel ce primează, deoarece ,,este elocvent cel care poate spune lucrurile
neînsemnate cu simplitate, cele mari cu forță, cele obișnuite cu măsură”.80
O predic ă de succes este una construită pentru a putea fi primită de toți enoriașii, dar care
să aibă și înțelesuri destinate și în mod individual fiecărui credincios, deoarece suflete le au nevoi
diferite. Sfântul Grigore Teologul spune în aceast ă privință că ,,pe unii oameni îi vindeci cu
cuvântul; pe alții îi îndrepți cu pilda vieții tale. Unii au nevoie de bold, alții de frâu. Pe cei leneși
și greu de mișcat spre bine trebuie să- i deștepți cu lovitura cuvântului; iar pe cei peste măsură de
înfierbântați cu duhul , pe cei care- s greu de stăpânit în pornirile lor, care -s ca niște mânji iuți ce
sar țarcul lor, pe aceștia îi faci mai buni dacă îi strângi și îi oprești cu cuvântul. Unora le este de
folos lauda, altora mustrarea; dar și una, și alta, la timpul lor; că v atămi dacă lauzi sau mustri fără
socoteală și când nu e timpul”81.
Trebuie să remarcăm că Sfântul Grigore vorbește și despre o categorie de public care,
privind subiectiv, nu ar trebui să se regăsească în spațiul bisericesc și anume ,,cei care -s greu de
stăpânit.” În societatea contemporană, aceștia sunt din ce în ce mai prezenți și vocali, fiind
determinați de către mass -media sau de organizații împotriva Bisericii să își afirme punctul de
vedere.
Profesorul Teodor Popescu spune că: ,,predica trebuie gândită, simțită (și rostită) ca o
necesitate sufletească a preotului, așteptată de el și de credincioși ca o împărtășire în evlavie, în
gând și în duh creștin, f ăcută ca o destăinuire, o dăruire, o bucurie”82
Pentru ca ascultătorii să înțeleagă cât mai multe elemente din predică, ea trebuie să fie nu
numai expresia unei autentice trăiri a predicatorului, ci și a unei excelente sistematizări a
expunerii.
Știm foarte bine că predicatorul transmite adevărul divin revelat celor care -l ascultă, iar
condiția primordial ă a asimilării a acestui adevăr este, după cum am văzut, înțelegerea lui de către
ascultători. Înțelegerea este un procesc al gândirii logice și se face cu mijloacele gândirii, prin care însă colaborează și sentimentele, dar și voința noastră. O predică care trezește o anumită
rezonanță afectivă în ascultători va fi cu siguranță mai bine înțeleasă și însușită.

80 Marcus Tullius Cicero, op. cit. , p. 346.
81 Sfântul Grigorie Teologul, Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont sau Despre Preoție , în volumul: Sfântul Ioan
Gură de Aur, Sfântul Grigore de Nazianz, Sfântul Efrem Sirul, Despre Preoție , trad. Pr. D. F ecioru, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2007, pp. 244 -245.
82 Prof. Teodor M. Popescu, Predica, o mărturisire a preotului, în Glasul Bisericii, 1954, nr. 11- 12, p. 644- 645.

33
Cert este că receptarea cuvântării nu este mai puțin complexă decât emiterea ei, pentru că
ascultătorul poate înțelege cuvântarea în cadrul diverselor contexte. În relația omiletica bipolară
predicator -ascultător, ascultătorii, vin cu coordonatele proprii ale persoanei lor: experiența de
viată, firea lor, interesele lor pentru predică, sensul pe care îl au pentru ei diferitele cuvint e sau
expresii din predică.
Ascultătorii, așa cum ne învață și Sfântul Ioan Gură de Aur, după ce ies din Biserică,
trebuie să cugete la cele ce au ascultat, ca să înțeleagă mai bine și să ia decizii după cuvântul care
le-a fost propovăduit, cu inima deschisă lucrării harului dumnezeiesc.
Conchidem, așadar, cu părerea lui Ioan Toader care spune că ,,Cercetătorii în comunicare
au ajuns la concluzia că ascultătorul păstrează în memorie doar 30 de secudne un mesaj pe care
nu reușește să -l asocieze în mod logic cu elemnte, cunoștinte sau concepte pe care le deține deja.
Deci, ceea ce a reținut un credinci os, ceea ce a înțeles dintr -o predică are propria sa coerență în
funcție de viața sa, de acel dinainte de ascultarea predicii ”83.

I.4.6. Oratori ,,celebri” – factori de decizie

Importanța predicii în viața creștin ă a fost subliniată în repetate rânduri de marii
reprezentați ai amvonului. Trebuie să -l menționăm pe inegalabilul orator antiohian, Sfântul Ioan
Gură de Aur care spune că predica este instrument, aer curat și medicament : ,, În afară de pildă
prin faptă, pr eoții n -au decât un singur mijloc, o singură cale de vindecare: învățătura cu
cuvântul, predica. Aceasta e instrumentul, aceasta e hrana, aceasta e cel mai bun aer; aceasta ține
loc de medicanement, acesta ține loc de cauterizare, ține loc de bisturiu. Dacă preotul trebuie să
ardă sau să taie, trebuie neapărat să se folosească de predică. Dacă predica nu este în stare să facă
aceasta, zadarnice sunt toate celelalte. Prin predică ridicăm sufletul deznădăjduit, prin predică
smerim sufletul îngâmfat, prin pred ică tăiem ce este de prisos; prin predică împlinim cele de
lipsă ; prin predică lucrăm pe toate celelalte câte ne ajută la însănătoșirea sufletului.”84

83 Ioan Toader, Retorica amvonului , Editura Presa Universitară Clujeană , Cluj -Napoca, 2002, p. 152.
84 Sfântul Ioan Gură de Aur, Depsre preoție , trad. Pr. Dumitru Fecioru, Editura Sophia, București, 2004, p. 130.

34
Un predicator fără egal în istoria creștinismului prin calitațile sale excepționale, ,,abil în a
vorbi ș i a convinge, care depășea pe contemporanii lui”85, Sfântul Ioan Gură tratează toate
laturile învățăturii dreptei credințe, iar în cele ce urmează voi prezenta importanța pe care acesta
o are în sfera discursului religios și nu numai.
Pentru predicatorii ortodocși, în general, Sfântul Ioan Gură de Aur, dar și ceilalți Sfinți
Părinți au fost principalii dascăli cu privire la elocvență amvonului, încercând să -i urmeze
neîncetat, nu atât formal, exterior, ci profund spiritual, căutând să descopere duhul patris tic al
predicii creștine, coordonată fundamentală a propovădurii autentice a Bisericii Ortodoxe din toate
timpurile. El este recunocut ca un ilustru predicator al Bisericii Ortodoxe, fiind în permanentă
actualitate. Din această cauză, cercetarea și studier ea cuvintelor sale se impune ca îndatorire a
tuturor teologilor creștini, deoarece ele constituie un izvor inepuizabil pentru clarificarea și
aprofundarea învățăturii noastre.
Sfântul Ioan Gură de Aur, student strălucit al celebrului retor Libanius, știa din arta
oratorică, desprinsă de la maestrul său că, atunci când predicatorul intenționează să lumineze
rațiunea, să miște inima și să determine voința ascultătorilor la acțiune , trebuie să recurgă, în
cuprinsul cuvântării la puterea argumentului. De aceea, marele predicator recurge la argumente
convingătoare luate din Sfânta Scriptură.
Oratoria creștină acordă o mare importanță predicii sociale, deoarece tematica sa tratează,
după cum am arătat în capitole le anterioare, diferitele forme și moravuri creștine, referitoare la
conviețuirea socială, în toată complexitatea lor. Predica socială se bucură de o importantă atenție
din partea Sfântului Ioan Gură de Aur , deoarece se consideră că prin ea se scoate din tezaurul
inepuizabil al Sfintelor Evanghelii ,,dinamitele învăță turii” mântuitoare cu ajutorul cărora
menține mereu vie în conștiința ascultătorilor săi profunda însemnătate.86
Veniamin Micle ne expune următoarele: ,,Ca un psiholog și un terapeut perfect, Sfântul
Ioan a cunoscut toată patologia vieții morale individuală și colectivă a timpului său, de aceea, în slujba transformării acestei societăți, și- a pus tot geniul elocvenței sale, dobândind prin aceasta
numele de sociolog a l epocii patristice, alături de Sfântul Vasile cel Mare”
87.

85 Viața Sfântului Ioan Gură de Aur , în relatările istoricilor bisericești Paladie, Teodor al Trimitundei, Socrates,
Sozomen și Fer. Teodoret al Cirului, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 2001, p. 208.
86 Ieromonah Veniamin Micle, Sfântul Ioan Gură de Aur predicator social , în Mitropolia Ardealului , Sibiu, 1968, nr.
7-8, p. 526.
87 Ibidem , p. 527.

35
Prin intermediul predicii sale , Sfântul Ioan Gură de Aur combate instituția sclaviei,
bogăția și sărăcia, luxul, acumularea proprietăților nedrepte, spectacolele decadente specifice
secolului al I V-lea, superstițiile, slava deșartă sau orgoliul. Totodată, el nu a criticat numai relele
sociale, ci a și promovat o serie de factori constructivi necesari progresului duhovnicesc precum: pacea, munca, asistența social ă, caritatea sau milostenia și nu în ultimul rând, familia creștină.
Trebuie să precizăm că Sfântul Ioan Gură de Aur acordă o importanță majoră familiei
creștine, constituind o preocupare constinuă în activitatea sa predicatorială. El cunoștea relațiile
familiilor creștine cu toate decadențele și virtuțile lor prin faptul că era păstor și propovăduitor al
Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, Sfântul Ioan devine unul dintre cel mai înflăcărați apărători ai
instituției familiale, stabilindu -i principii religioase și morale temeinice. El a arătat că principalii
dușmani ai familiei sunt adulterul și divorțul, iar o importanță majoră, în viziunea sa, era educația
copiilor, accentuând prioritar grija pentru suflet.
În cuprinzătoarea operă omiletică a Sfântului Ioan Gură de Aur întâlnim și interesanta
cuvântare, cunoscută sub numele de Omilia despre Predică , iar valoarea ei pentru predicatorul
din toate timpurile constă în faptul că tratează pe scurt cele trei dimensiuni ale actului
predicatorial creștin: subiectul predicii sau predicatorul, obiectul pre dicii sau conținutului ei și
destinatarii predicii sau ascultătorii.
Încheiem prin a spune că prin felul său de a fi, ca om, ca scriitor, ca preot și ca începător
de reforme în duhul Sfintei Evanghelii, Sfântul Ioan Hrisostom a fost iubit atât în timpul vi eții cât
și după trecerea la cele de dincolo, ceea ce relevă profilul unei complexe personalitați
duhovnicești. El a fost înzestrat cu alese calități intelectuale și a dus o viată morală ireproșabilă,
fiind un preot și un episcop model, un om care a crezut cu tărie că poate îndrepta lumea cu părțile
ei rele.
Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Ananie este binecunoscut pentru activitatea culturală și
spirituală , fiind ultimul mare ierarh cărturar român. El a publicat literatură de toate genurile și
realizează ce a mai bun ă traducere a Bibliei în limba română. Leul Ardealului , după cum a fost
numit, a luptat pentru apărarea credinței creștine pe teritoriul Transilvaniei și nu numai, pentru urcușul duhovnicesc și regenerarea spirituală a poporului român. Mitropolitul Clujului, Albei,
Crișanei și Maramureșului, pe lângă studiile înalte pe care le- a facut, a desfășurat o amplă
activitate de scriitor și traducător. În cadrul unei întâlniri din 2008, legat de această sintagmă Leul
Ardealului , IPS Bartolomeu Ananie spune că ,,leul, neavând dușmani naturali, nu- l mănâncă

36
nimeni și moare numai de bătrânețe. Și cum moare? Îi cad dinții și nu se mai poate hrăni, nu mai
poate vâna, dar nici să mănânce din ce vânează altul. Și moare ca un bicisnic, mâncat de furnici și
de muște. Sper că nu îmi doriți așa ceva”88. A fost numit așa pentru intransigența și
conservatorismul ce priveau apărarea credinței ortodoxe, deoarece ea este rădăcina și viața
poporului nostru.
În general predicile mitropolitului Bartolomeu nu respectă schema clasică, ci el utilizează,
cu finețe, o serie de structuri bine argumentate pentru a le atrage atenția ascultătorilor. Nici exodiul și nici tratarea predicii nu se încadrează în regulile generale ale unei omilii clasice,
deoarece majo ritarea discursurilor sale nu încep cu un citat scripturistic, nici cu evocarea unui
fragment din evanghelia zilei, ci cu prezentarea unei știri ce are un impact asupra comunității
creștine. Sorin Guia spune că ,,stilul pove știlor dezvăluie latura cărturească a locuitorului,
dulceața și concizia spunerilor unui mare scriitor. Sfaturile care rezultă în urma deselor interpelări
interogative sunt precedate de argumentări cât se poate de clare și de concise”
89. Trebuie să
precizăm faptul că auditoriul, în majoritatea predicilor sale, participă prin aplauze , fapt ce
demonstrează prezența unui public convins sau cel puțin care confirmă ideile pe care le expune
oratorul unei predici de succes.
Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropilitul Moldovei și Buco vinei, spune despre
Mitropolitul Bartolomeu că ,,A fost un uriaș și rămâne un uriaș – un uriaș pentru că a reușit să
îmbine ceea ce puțini, foarte puțini reușesc să facă – o credință de cremene în Dumnezeu, o
cultură imensă și o capacitate uimitoare de a s luji Biserica și neamul”90. Totodată, trebuie să
precizăm că spiritualitatea românească trebuie să facă apel la el întodeauna ca la un reper moral.
Ultimul exemplu pe care îl vom da în acest capitol este Arhimandritul Teofil Părăian care
a fost un predica tor misionar al iubirii milostive a lui Dumnezeu. Preacuviosul Părinte de la
Mănastirea ,,Brâncoveanu” – Sâmbăta de Sus este în spațiul Ortodoxiei române ști contemporane
o personalitate care nu are nevoie de prezentări, deoarece viața și cuvintele sale l -au făcut
cunoscut. Un monah ce a avut credința ca punct de sprijin, el a fost statornic și însufleților în ostenelile însușirii unei culturi teologice impresionante, bazată pe Noul Testament, Părinții
Bisericii, pe rugăciuni și textele sfintelor slujbe. Patriarhul Daniel spune că ,,ceea ce îl face însă o

88 https://youtu.be/7WjIbpkoXq0, accesat la 10.06.2020.
89 Sorin Guia, op. cit. , pp. 346.347.
90 https://doxologia.ro/actualitate/arhiepiscopia -iasilor/o -capacitate- uimitoare -de-sluji- biserica -neamul , accesat la
10.06.2020.

37
prezență în peisajul ortodox românesc de astăzi nu sunt numai cultura și formația sa teologică, ci
și așezarea sa vie și frumoasă întru cele ale Duhului. O stare binecuvântată, care face ca prin
propovăduire a Părintelui Teofil să se împărtășească și celorlalți <<roada duhului>>: <<dragostea,
bucuria, pacea, îndelungă -răbdarea>> (Gal. 5, 22)”91
Așadar, Ortodoxia se bucură de numeroase personalități marcante ce au lăsat în urma lor
nestemate de care ne putem bucura noi astăzi. Activitatea lor, constituie pentru preotul din
vremea noastră, dar și pentru credincioși, un ghid incomparabil, deoarece ei ne oferă modele practice și mijloace de promovare a factorilor pozitivi necesari urcușului duhovnicesc.

I.5. Cuvântul – cale terapeutică și fereastră către suflet

În cele ce urmează îmi propun să evidențiez rolul pe care cuvântul rostit, exprimat în
rugăciuni, binecuvânt ări, predici și în întreg cultul creștin -ortodox îl are asupra sufletului uman.
Faptul că prin cuvânt se pot tămădui oameni ne este demonstrat de Însuși Mântuitorul Iisus
Hristos prin citatul Evanghelistului Matei din Isaia : ,,Și făcundu -se seară, au adus la El mulți
demonizați și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i -a vindecat” (Matei 8, 16). Sfânta
Scriptură are în componența sa pasaje care oferă dovezi incontestabile favorabile unui dat, și
anume că prin Dumnezeu, oamenii pot fi vindeca ți prin cuvânt. În această ordine de idei, se
cuvine să aminti m că și Dumnezeu a creat lumea numai prin cuvânt: ,, Și a zis Dumnezeu: <<Să
fie lumin ă!>>” (Facere 1, 3).
Rugăciunea este forma cea mai esențial ă a terapiei prin cuvânt, deoarece ea oferă
credinciosului nădejde și vindecare celui bolnav sau aflat în diferite suferințe ale vieții. Doctorul
Alexis Carrel, laureat al Premiului Nobel pentru medicină, a făcut cercetări asupra psihoterapiei spirituale prin rugăciune. Studiile sale arată c ă prin rugăciune se declanșează un proces de
destindere prin încetinirea ritmului cardian și respirator și prin scăderea presiu nii arteriale. La
nivel mental, aduce o senzație de ușurare, de bine în general și înlăturare a angoaselor. Prin
cercetările sale axate pe colectivități umane se reliefează că prin intermediul rugăciunii se pot
vindeca rapid boli incurabile din punct de vedere al medicinii alopane, ea având un efect explozic. El notează că au existat bolnavi care s -au vindecat aproape instant de boli precum

91 Daniel Patriarhul Bisericii Orto doxe Române, Libertate pentru comuniune , Editura Basilica, București, 2010, p.
620.

38
cancerul, ulcer ul, tuberculoz a.92 Cercetările medicale moderne au confirmat faptul că, din punct
de vedere psihologic și afectiv, sentimentele încrederii, liniștii, bucuriei etc. pot fi primite prin
puterea nemărginită a rugăciunii.
Folosind rezultatele unor cercetări din aria neuropsihologiei, putem spune că prin
intermediul cuvântului se producere vindecare. Un singur cuvânt greșit are puterea de a influența
manifestarea genelor ce reglează stresul fizic și emoțional. 93 Deci, în cazul nostru, preotul, deține
prin cuvânt puterea de a influența enoriașii, dar și destinul alături de starea lor. Când ființa umană vorbește pe o frecvență mai înaltă, creierul secretă dopamin ă, serotonină, acei transmițători care
dau starea de bine.
94
Înainte de a rosti un cuvânt, oratorul trebuie să fie conștient de sensul acestuia. Altfel
spus, preotul nu trebuie să arunce cuvintele pur și smplu, ci să le formuleze în așa fel încât ideile
pe care le exprimă să fie unele de frecvență înaltă care deschid sufletul credinciosului pătrunzând
în el. ,,Preotul, prin predica sa și prin direcțiunea spirituală, trebuie să -i convingă pe credincioși
că toți creștinii sunt chemați la sfințenie ”95.
În concluzie, cuvântul este cea mai puternică unealtă pe care o are omul, deoarece
reprezintă manifestarea ființei noastre spirituale, scânteia din interiorul nostru. Cuvân tul poate
crea cel mai frumos vis și ce a mai frumoasă realitate, dar tot el poate să distrugă tot ceea ce există
în jurul nostru. Tot ceea ce rostim poate schimba o viață sau poate distruge altele, ele sunt cele care produc efecte benefice sau devastatoare în timp asupra sufletului omului.

I.6. Specifitatea vârstelor și importanța ei
Mesajul Bisericii, ca de altfel orice mesaj uman, pentru a avea impact, trebuie să fie
adaptat mentalităților, capacităților de percepție, stărilor sufleteș ti, precum și așteptărilor umane.
Din acest punct de vedere, un rol important în pastorație și mai ales în predică îl are raportarea la
diversele categorii de vârste. În consecință , păstorul de suflete este dator să cunoască acele
caracteristici esențiale ale diverselor etape din viața omului.

92 Dr. Alexis Carrel, Conduita vieții. Reflecții. Rugăciunea , Editura Mănăstorea Crasna, Prahova, 2013, p. 44.
93 Arhid. Adrian Sorin Mihalache, Ești ceea ce trăiești , Ediția a II-a, Editura Trinitas, București, 2019, pp. 129- 147.
94 Ibidem, pp. 312 -315.
95 Iosif Tiba, Preotul. Părinte și medic sufletesc , Editura Sapientia, Iași, 2015, p. 49.

39
Vom căuta în cele ce urmează să prezentăm succint câteva elemnte constitutive ale
principalelor categorii de vârstă, elemente de care preotul trebuie să țină seama în activitatea sa
pastorală.
a. Din momentul în care c opilul începe să perceapă și să reacționeze la stimulii exteriori
până la vârsta de aproximativ 3 -4 ani, acesta dobândește o multitudine de deprinderi, care, chiar
dacă nu sunt conștientizate, au un foarte mare rol în evoluția cognitivă și intelectual ă a omului.
Din punct de vedere religios principalele deprinderi câștigate în această perioadă sunt actele
exterioare ale cultului particular, în primul rând, dar și ale cultului public. Fără îndoială că rolul
principal în câștigarea acestor deprinderi îl are f amilia. De aceea, lucrarea pastorală a preotului
trebuie să se manifeste cu precădere în ambianța tinerilor familii, cu copii mici, pe care trebuie să le conștientizeze asupra importanței exemplului personal pentru devenirea ulterioară a
copilului.
96
b. De la vârsta de 3 -4 ani până la vârsta școalară 6 -7 ani copilul începe să conștientizeze
deprinderile acumulate în perioada anterioară. Este intervalul de timp în care factorii educaționali
precum părinții, educatorii sau preoții sunt asaltați de întrebări.97
c. De la vârsta școlară pân ă la debutul adolescenței se derulează perioada maximei
acumulări de cunoștințe care se sedimentează temeinic. Cu siguranță că școala, în tot acest timp,
are rolul principal pentru devenirea intelectual ă a copilului, dar preotul nu trebuie însă să lase
totul în seama profesorului de Religie, deoarece el are la dispoziție activitatea de catehizare, în care scopul instructiv este dublat de cel educativ, formativ.
98
d. Cea mai complexă și delicată activitate a factorilor educaționali are ca obiectiv
persoanele aflate la vârsta adolescenței. Este vârsta marilor paradoxuri, când prefacerile
fiziologice ale trecerii de la copilărie la maturitate se răsfrâng asupra manifestărilor psihice.
Tânarul trece de la stări de supraevaluare a pro pie-i personalități la stări de descurajare sau chiar
deznădejde, de la optimism excesiv la pesimism morbid. Pentru preot, pastorația tânărului
adolescent, nu este deloc ușoară, dar fără îndoială, poate fi fascinantă. Fiind vârsta întrebărilor

96 Ursula Șchiopu, Emil Verza, Psihologia vârstelor, ediția a III -a, Editura Didactică ș i Pedagogică, București, 1997,
pp. 96- 122.
97 Dr. Pauline Morand de Jouffrey, Psihologia copilului , trad. Mihaela Larionescu, Editura Teora, București, 1998,
pp. 31- 36.
98 Ibidem , pp. 161 -203

40
esențiale, p reotul trebuie să aibă în egală măsura capacitatea intelectual ă, cât si tactul pastoral, de
a răspunde acestor întrebări.99
e. Odată depășită perioada adolescenței, începe pentru tânărul enoriaș o lungă perioadă de
implicare socială, care se continuă pe to ată perioada maturității. Preotul are obligația și
responsabilitatea de a- și extinde lucrarea pastorală dincolo de zidurile bisericii ca locaș de
rugăciune, nu numai răspunzând solicitărilor privind diverse servicii religioase, ci și încercând să
programez e cât mai multe și mai frecvente vizite pastorale.100
f. După vârsta pensionării există în viața enoriașilor două potențiale situații de criză.
Astfel, imediat după părăsirea definitivă a locului de muncă, apare sentimentul inutilității pentru
societate, sentiment accentual mai ales în mediul urban. În mediul rural, existența unor posibile
gospodării familiale reduce considerabil presiunea acestui sentiment. Preotul are datoria în
această perioadă să fie prezent în viața lor și să -i implice în activitățile p arohiale.
Stephen Lucas spune că ,,este aproape imposibil să pregătiți un discurs bun fără să aveți
permanent în minte oamenii cărora li se adresează”101.
În concluzie, păstorul de suflete trebuie să se plieze după sufletul credinciosului și să
încerce să afle în care stare este pentru a -l corija. Legătura sufletească dintre preot și credioncioșii
lui reprezintă fundamentul moral al pastorației și în același timp o coordonată importantă a
succesului activității preotului în parohie, deoarece el trebuie să fie mereu în mijloc ul
credincioșilor săi.

I.7. Cateheza și predica în contemporaneitate

Tot mai des, ni se vorbe ște despre complexitatea misiunii preotului în societatea
contemporană, deoarece nu este suficient ca el sa fie doar călăuza spirituală a p ăstoriților săi, ci el
trebuie să se implice cu seriozitate în problemele majore ale vremii.
Trăim într -o societate consumistă care încearcă să raporte ze întreaga existență la un mod
fals de înțelegere a lucrurilor. Se promovează competiția sălbatic ă și încercând să pună pe primul
plan individul în detrimentul comunității, aceasta societate aruncă ființa umană într -o prăpastie a

99 Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, trad. Diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis,
Sibiu, 2000, pp. 124- 130.
100 Ursula Șchiopu, Emil Verza, op. cit. , pp. 265- 325.
101 Stephen E. Lucas, Arta de a vorbi în public , Editura Polirom, Iași, 2014, p. 97.

41
autosuficienței, a izolăr ii, a depărtării de semeni și de Dumnezeu. Din dorința exacerbată de a
cuprinde, de a înțelege și de a explica totul, societatea s e pierde într -o mediocritate existențială
regretabilă.
Pentru realizarea unei educații religios -morale cât mai desăvârșite a credinciosului creștin,
predica beneficiază de libertatea deplină de a aborda temele corespunzătoare realităților concrete
în mijloc ul cărora trăiesc auditorii. Din această cauza, tematica predicilor creștine diferă de la o
epocă la alta, tratând probleme m ajore ale vieții credincioșilor, dar pastrând mereu sensul autentic
și neschimbat al Cuvântului lui Dumnezeu, cu care sunt confruntate realită ți umane, încercând
elucidarea lor în lumina învățăturii divine.
Atitudinea realistă a Ortodoxiei față de lumea contemporană rezultă și din doctrina
antropologică, potrivit căreia omul este un mădular reînnoit și transfigurat al Bisericii, dar în același timp este și membru al lumii prezente, î mpreună cu întreaga omenir e.
102
Astăzi, în centrul procupărilor majore ale creștinismului se găsesc marile probleme ale
transformărilor morale și sociale, predicatorii accentuează, prin predică, învățăturile moral –
sociale, evidențiind valoarea supremă acordată omului de Revelația divină, pri n descoperirea
importanței lui și prin acțiunea educativ -creatoare de transformare a ființei sale, insistând asu pra
vieții, libertății și demnității umane, precum și a copiilor și a bunei lor educații.103
În predica ortodoxă contemporană sunt aborda te și teme referitoare la iubire, recunoștință,
milostenie și ajutorarea omului, dar în același timp, avem și datoria să ne îngrijim și de mântuirea
sufletului.
P. T.. Forsyth precizează că ,,singurul mod de predicare actualizată mereu este predicarea
acestei eternități, care este deschisă către noi în Sfânta Scriptură – eterna iubire sf ântă, harul și
mântuirea, eterna și imuabila moralitate a mântuirii prin har pentru păcatul strămoșesc.[…] Lăsați
predicatorul să precizeze problem ele…cu putere…dar lasă -l să răspundă cu răspunsul final pe care
l-a lăsat Hristos…căci El este răspunsul la tot”104.
Pentru a -și putea duce cu succes misiunea care i -a fost încredințată la Taina Hirotoniei,
aceea de a- i păstori pe credincioși la mântu ire, preotul trebuie să fie conștient de imensa

102 Vladimir Lossky, Introducere în teologie ortodoxă, trad. Lidia și Remus Rus, Editura Sophia, București, 2006, p.
36.
103 Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Predica la duminica dinaintea Nașterii Domnului , în: Glasul Bisericii XXVI, 1967,
nr. 1-12, pp. 1074- 1076.
104 P. T. Forsyth, Positive Preaching and the Modern Mind, Paternoster Press, Exeter, Marea Britanie, 1998, pp. 20 –
21.

42
responsabilitate pe care o are înaintea lui Dumnezeu, în formarea și educarea enoriașilor săi și
chiar a neamul ui său. Preotul este cel care, în locul lui Hristos, mustră, învață, luminează,
îndeamnă, întăreș te, mângâie și ajută pei cei păcătoși, neștiutori, pe săraci, abătuți, nepăstuiți,
îndurerați și aflați în suferinț ă.
Conchidem prin a spune că societatea contemporană se confruntă cu grave probleme care
afectează atât viată individuală cât și pe cea comunitară, pervertindu- se în autosuficiență, în
autoidolatrizare și în îndepartarea de Dumnezeu, ajungând la o indiferență religioasă. Preotul are o misiune tot mai grea, dar prin cateheze și predici acesta are prilejul să transforme viață omului.
El trebuie să aibă în vedere că predica nu este o conferință, o simplă lecț ie, un fragment oratoric ,
o poveste emoționantă, ci că este cuvântul lui Dumnezei întrupat, adică o experiență care să -i
convingă pe ascultători, care să -i miște, să învingă indiferența apatică a multor credincioși, să -i
determin e la progres duhovnicesc.

43
CAPITOLUL II: CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ÎN VIAȚA CREȘTINUL UI
DIGITALIZAT

II.1. Generația virtuală și mijloacele de comunicare

Comunicarea a ajuns să fie privită în zilele noastre ca fiind o nouă ideologie, care tinde tot
mai mult să acapareze și să domine acțiunile, atitudinile și valorile sociale în condițiile în care
societatea modernă ne este prezentată ca un spațiu impregnant pentru comunicare.
Cu ajutorul dispozitivelor inteligente se poate comunica la orice oră în diverse colțuri ale
lumii, toată lumea poate să vorbească despre orice doresc, poate să trimită fotografii și
documente de care au nevoie cu un efort și costuri minime, dar să nu uită m niciodată că o online –
ul nu poate înlocui niciodată o mângâiere sau o încurajere, de care omul, fiind înzestrat cu suflet,
are nevoie în permanență.
În ultimele decenii, s -au efectuat câteva studii privind categoria de vârsta pe care o
cuprinde generația virtuală. Totuși, oarecum paradoxal, încă mai avem multe de învățat.
Cunoștințele care ne lipsesc se datorează într -o oarecare măsura schimbărilor majore observate în
felul în care oamenii folosesc tehnologia. La prima vedere, mulți ar spune că din aceast ă sintagmă
fac parte doar copii și adolscenții, dar studiile recente nu demonstrează acest lucru, deoarece și
cei mai în vârstă au început să utilizeze tot mai des tehnologia. Timpul petrecut în fața ecranului
este din ce în ce mai mare. Astfel, ecranul co mputerului devine atât servitorul nostru, încât ni s -ar
părea absurd să spunem că el ne este totodată și stăpân.
Putem spune că dependența digitală nu are limită de vârst ă sau gen, îi afectează în
principal pe adolescenți, dar nu numai pe ei și are conseci nțe nefaste emo ționale și fizice pe care
le vo i arăta în capitolul următor.
Dezvoltarea Internetului și evoluția acestuia de la o simplă modalitate de a transmite
mesaje la principala modalitate de comunicare a avut o influență majoră în privința modului î n
care oamenii comunică. Primul factor este tocmai schimbarea modului în care omul contemporan înțelege să își obțină informațiiile și să își petreacă timpul liber sau la locul de muncă. Un alt
factor îl reprezintă fluiditatea conceptului de prezență onlin e, iar cercetarea efectuată arată că
timpul petrecut online a devenit un concept fluid și greu de delimitat.

44
Pe lângă creșterea pregnantă a timpului dedicat mass -mediei, cunoștințele care ne lipsesc
se datorează schimbărilor care au loc peste noapte în pei sajul digital. Iau naștere noi mijloace de
comunicare în masă și tehnologii care se succed una alteia într -un ritm alarmant.
Cert este că oricine întră în contact câtuși de puțin cu spațiul virtual devine părtaș al
acestei generații virtuale. Ne putem aminti cu toții de momentul în care un film ne -a învăluit în
emoții, când o emisiune de televiziune ne -a ținut în suspans și când am râs în timpul unei
comedii. Aceste exemple, precum al tele, subliniază un adevăr pe care îl cunoaștem deja și anume
că divertismentul prin mass -media poate stărni emoții puternice.
La ce ne referim mai exact când spunem mass -media ? Mihai Coman, spune că ,,în
comunicarea de masă se realizează difuzarea unui pr odus realizat de un grup de specialiști către
mai mulți receptori – «media» fiind fie suportul, fie tehnica, fie suma instituțiilor, fie toate acestea
la un loc, prin care se asigură circulația mesajelor, într -un mod din ce în ce mai rapid, pe arii
geograf ice din ce în ce mai extinse, către conglomerate din ce în ce mai numeroase de
oameni”105.
Trebuie să precizăm că prin mass -media două forme de comunicare interpersonală dispar
automat, și anume cea dintre receptori și emițători și cea dintre receptori și toți receptorii. Într -o
altă formă de idei, ascultătorii nu pot intra decât foarte greu în dialog cu emițătorii, iar punctul
său personal de vedere este adesea irelevant pentru cei care emit mesajul, ceea ce poate duce și la
înțelegerea eronat ă a sensului informației furnizate.
Se spune că media nu sunt în sine nici bune, nici rele, calitatea lor depinde de modul cum
sunt folosite. Internetul are o mulțime de avantaje, dar faptul de a fi mereu contactabil ajunge să
fie greu de suporta la un moment dat. De asemenea, volumul informațiilor primite sau a discuțiile prelungite pe rețelele de socializare de multe ori este mult prea mare pentru mulți dintre noi. Cu
toate acestea, mulți consider ă că trebuie să fie mereu conectați în acest spațiu pentru a nu rata
nimic și pentru a nu fi izolați de către cei din jur.
Dacă despre comunitatea online se spune că reprezintă o zonă în care problemele
personale și colective sunt abordate deschis, fără rețineri și se propagă fulgerător, acest fapt este
cu atât mai v alabil pentru utilizatorii rețelelor de socializare.

105 Mihai Coman, Introducere în mass -media , ediția a IV -a, Editura Polirom, Iași, 2016, p. 23.

45
Mediile de socializare (Facebook, Twitter, Instagram, Spanchat etc.) au meritul de a fi
creat o piață publică de dimensiuni incomensurabile: agora nu mai este ce a fost. A uni mereu a
fost mai bine decât a dezbina.
Larchet spune că ,,succesul Facebook- ului ține de nevoia firească a fiecărei persoane de a
fi în contact cu ceilalălți, o nevoie sporită în societatea modernă, în care, din diverse motive,
legătura socială s -a diminuat considerabil, cel ula familială s -a destructurat și tot mai multe
personaje ajung să fie singure. A fost lăudat meritul rețelelor de socializare de <<a crea o legătură>>, de a reuni oamenii, de a da persoanelor izolate sau timide posibilitatea socializării, de
a crea o empatie între participanți, care, odată conectați cu alții, sunt prezenți drept ,,prietenii”
lor”.
106
Ținând cont de accesiblitatea tot mai ridicată a smartphone -urilor, suntem martori la
schimbare dramatică a modului în care oamenii accesează și folosesc tehnologiile și conținutul
mass -media . Portabilitatea, puterea și conectivitatea lor au dus la o generație denumită intuitiv
virtuală . Într -adevăr, se pare ca afirmația hiperbolică pe care Steve Jobs a facut -o odată cu
lansarea modelului iPhone în 2007 (,,Asta va schimba totul”) nu a fost chiar atât de hiperbolică
până la urmă.
Patti Valkenburg în cartea sa Generația digitală și dependența de media descoperă 7
funcții pe care social media le are. Acestea sunt: desincronizarea (comunicăm când dorim și în
timp real) , identificabilitatea (păstrarea sau nu a anonimatului) , gestionarea indiciilor (prezența
sau absență indiciilor despre propria persoană în timp ce acesta comunică) , accesibilitatea
(gestionarea informațiilor și a persoanelor cu ușurință) , calculabilitatea (împărtă șirea
conținuturilor online deja existente) , reproductibilitatea și recuperabilitatea (stocarea și
recuperearea conținuturilor)107.
Tol el ne arată că efectele socio -emoționale ale social media sunt: claritatea concepției
despre sine, stima de sine, conștiința de sine, narcisismul, relațiile false de prietenie și interumane, hărțuirea cibernetică, explorarea proprie ri sexualități, străinul ciudat
108.
În zilele noastre, aproape toți oamenii folosesc o formă sau alta de social media. Deși
aceste forme de social media sunt într -o continuă schimbare , activitatea lor persistă prin prisma

106 Jean-Claude Larchet, Captivi în inter net, Editura Sofia, București, 2016, p.20.
107 Patti M. Valkenburg, Jessica Taylor Piotrowski, Generația digitală și dependență de media, trad. Luiza Mohonea,
Editura Niculescu, București, 2018, p. 235.
108 Ibidem , pp. 241 -250.

46
faptului că acestea le oferă oamenilor un mijloc facil de comunicare atâ t cu cunoscuți, cât și cu
necunoscuți.
Ele ne satisfac îndeosebi nevoia de comunicare și contact, dar și dorința de alăturare la un grup
sau de realizare personală și prețuire la modul ideal. Este vizat conceptul de gestionare a
impresiilor. Totodată, noi încercăm, în funție de mediul în care ne aflăm, să producem o impresie foarte bună, care să ne ajute în interacțiunile și în comuniunea noastră socială.
109
Așa cum am subliniat în acest capitol, funcțiile noii co municări sunt caracteristicle care o
fac atât de atractivă. Aceste funcții satisfac o nevoie puternică, indusă de dezvoltare, de control și
independență printre generația virtuală, care le permite să stabiliească ce, cu cine, când și cum
comunică.

II.2. Internetul, hrană pentru patimi. Cum ne afectează tehnologia creierul și
sufletul?

Dependen ța de tehnologie este un fenomen îngrijorător al utimilor ani, care afectează din
ce în ce mai mulți copii, tineri și adulți. Acesta a apărut și s -a dezvoltat pe fondul în care condiția
,,postmodernă” este fără îndoială rezultat și efect al progreselor științelor, în care totul are doar
valențe pragmatice. Cunoașterea prin cibernetizare și virtualizare a aj uns să influențeze educația
și învățământul, persoana și caracterul, impunându- se modificări majore pentru a se adapta
societăților care încearcă să se afi rme în contextul globalizării.
Adina -Brîndusa Baciu ne spune că: ,,dependența digitală reprezintă folosirea oricărui
dispozitiv digital, hardware sau software, într -un mod compulsiv, până în măsura în care interferă
cu viața cotidiană, împiedicând persoan a să aibă o funcție socială coeren tă față de sine și față de
alții”110.
Trebuie să afirmăm că mediul online este foarte prielnic pentru hrănirea patimilor, de
aceea Larchet precizează că dacă avem în vedere patimile fundamentale, cuprin se în lista stabilită
de tradiția creștină răsariteană drept călăuză a omul ui pe calea sporirii duhovnicești –
gastrimargia sau lăcomia, avariția sau iubirea de arginți și pofta sau dorința de a poseda cât mai

109 Eliot Anderson, Timothy Wilson, Robin Akert, Samuel Sommers, Social Psychology , Pearson Education Limited,
Harlow, 2018, pp. 324- 326.
110 Adina -Brîndușa Baciu, Adicția digitală. Boală a societății postmoderne , Editura Prouniversitaria, București,
2019, p. 27.

47
mult, mânia, teama, tristețea, akedia, chenodoxia și mândr ia111, ,,putem constata că nu există nici
una căreia noile media să nu -i poată răspundă, să n- o poată suscita, să n- o poată întreține sau să
nu poată contribui la sporirea ei”.112
Într-o lume în care suntem gr ăbiți și ocup ați, cumpărăturile online sunt un re al folos
pentru a evita aglomerația și a reduce timpul petrecut în magazine, dar de la a cumpăra ce este
necesar și când este nevoie, până la a sta ore în șir pe internet, nu este decât o mică distanță , pe
care o putem străbate fără să realizăm că am pierd ut controlul.
Internetul ne influențeaz ă fără îndoială personalitatea și ne colorează autopercepția și
identitatea reală atunci, când pe lângă faptul că vizionăm materiale media online , producem chiar
noi asemenea materiale. Franco Beradi subliniază în car tea sa că ar trebui să avem grijă ca
speranțele și dorințele noastre să nu ducă la activismmul schizofrenic și la subiectivitatea
profundă, dacă nu de -a dreptul depresivă, a generației virtuale. Tot el precizează că: ,, a spune că
sufletul este pus la treab ă înseamnă să afirmi că creierul social sau intelectul general nu este sursa
principală în procesul de producție. Mai degrabă sufletul ca o rețea de atașamente și gusturi,
atracții și înclinații. Sufletul nu este pur și simplu sediul operațiunilor intelectuale, ci forțele
afective și libidinale care împletesc o lume: atenția, capacitatea de adresare, îngrijire și apel la
ceilalți”.113
Efectele adicției digitale pot fi următoarele: neglijarea somnului, a mâncării, a igienei
personale, tendința la retragere socială, toleranța redusă la frustare, neliniște sau agitație psiho –
moterie, iritabilitate, interpretativitate, suspiciozitate, anxietate, interacțiune deficitară cu
oamenii, scăderea performanțelor școlare sau la serviciu, sentimente negative.114 Argumentarea
principală a creării acestei dependențe are la bază explicarea clasică pentru celelalte tipuri de dependențe (alcool, droguri) și anume folosirea habituală a circuitelor de recompensă și plăcere.
Nicholass Carr ne spune că ,,în ultimii ani, am avut senzația neplăcută că cineva, sau
ceva, a meșterit prin creierul meu, reconfigurând circuitele neuronale și reprogramând memoria. Mintea mea nu e pe ducă – pe cât pot spune -, dar se modifică. Nu mai gândesc așa cum
obișnuiam să o fac. O simt cel m ai tare atunci când citesc. Eram obișnuit să -mi pară ușor să mă
scufund într -o carte sau într -un articol lung. Mintea mea era prinsă în urzeala narativă sau în

111 Jean-Claude Larchet, Terap eutica bolilor spiritualie , Editura Sophia, București, 2001, pp. 107 -109.
112 Jean-Claude Larchet, op. cit., pp. 288- 289.
113 Franco Beradi, The soul at work , trad. în engleză de Francesca Cadel, Editura Semiotext, Los Angeles, 2007, pp.
9-10.
114 Adina -Brîndușa Baciu, op.cit. , p. 27 -85.

48
meandrele argumentării și -mi petreceam ore în șir cutreierând agale prin lungi fragmente de
proză. Rar mi se mai întâmplă. Acum concentrarea mea începe să o ia raznă după o pagină sau
două. Devin agitat, pierd șirul, încep să caut altceva de făcut. Mereu am senzația că -mi târâi
creierul îndărătnic, forțându- l să revină la text. Lectura profundă, care obișnuia să vina firesc, a
devenit un efort. Cred că știu ce se întâmplă. Timp de mai bine de un deceniu, mi -am petrecut o
groază de timp online căutând, navigând și câteodată adăugând ceva prin marea bază de date a
internetului.Webul a fost un dar divin pentru mine ca scriitor”.115
Este destul de clar că aceste aspecte le- am observat și mulți dintre noi, dar poate nu le -am
acordat suficientă atenție. Utilizarea excesivă a dispozitivelor digitale determină scăderea
atenției, a memoriei, a capacității de a gândi profund, aspecte întâlnite mai des la tânăra generație
decât la vârstnici. Chiar dacă utilizarea Internetului crește abilitatea de a căuta informații, trebuie
să fim conștien ți că în cazul unei utilizări excesive și pe termen lung, p onderea consecințelor
negative mai mare decât a celor pozitive.
Odată cu apariția calculatorului, într -un cadru totuși prestabilit, a fost creată iluzia unei
libertăți digitale: jocurile permit imersarea persoanei și luarea unui set de decizii care dau ilu zia
libertății. Persoana care se joacă , nu realizează că deciziile pe care la ia fac parte dintr -un set
prestabilit de decizii din codul jocului și pentu ea este suficient să se folosească de o lume virtuală pentru a substitui realitatea. Deciziile pe care o persoană le ia atunci când se joacă, nu au
consecințe importante asupra vieții propriu- zise, dacă într -un joc personajul -eu moare, este
simplu de dat un restart și de a lua de la capăt. Totodată, caracterul din joc nu are nevoie de
sentimente și emotii, de mâncare și de somn, ci reprezintă o buclă infinită de restart și end, în
care iluzia libertății este fericită să se substituie libertă ții reale, cea plină de consecințe.
Dependența de jocuri video este una dintre marile provocări ale societății contemorane, poate
lipsită de unele valori reale, poate superficială în multe privințe, dar în mod cert intens
digitalizată. Bucuria și extazul din timpul jocurilor digitale, unele absențe sau note mici la școală,
reduceerea orelor de somn din cauza timpului în e xces acordat jocurilor video nu trebuie
diagnosticate rapid de către părinți ca fiind gaming disorder , dar se impune creșterea vigilenței
din partea părinților

115 Nicholas Carr, Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman , Editura Publica, București, 2012, pp.
23-24.

49
Pornografia este o formă de încălcare a demnității umane, deoarece femei a este
considerată un obiect dezumanizat al obsesiilor unor persoane. Adolescenții cresc într -un mediu
care abundă în mesaje cu caracter sexual. Fie că este vorba de filme, jocuri, reclam ă sau căutări
pe Google, tinerii se confruntă în mod frecvent cu mass -media cu caracter sexual. În cartea lui
Virgiliu Gheorghe intitulată sugestiv Pornograf ia, maladia secolului XXI avem prezentate
efectele pe care pornografia le are. Consumul este echivalent cu înșelarea soțului sau a soției,
schimbă dragostea, scade dorin ța de a mai avea copii, infidelitate crescută, produce traume,
conduce la separație și divort, provoacă dependență, desensibilizează, creează un handicap sexual și conduce la degradarea femeilor.
Cu toate acestea, preotul nu trebuie să fie indifirent la co mportamentul făță de jocurile
video, deoarece această graniță dintre normalitate și patologie este extrem de fragilă, în condițiile
în care există o întreagă industrie care îi incurajează și îi susține pe gameri. Într -o anumită
măsură, păstorul de suflete, trebuie să fie conștient că jocurile video desfășurate pe perioadă
limitată de timp pot fi utile pentru dezvoltarea abilităților cognitive și sociale, dar și că de la un
simplu joc la dependență nu este decât un pas. În pastorația sa, preotul trebuie să a ibă în vedere și
toate aceste probleme care se desfășoară în lumea modernă și să nu evită să predice despre ele din
fața amvonului.
Adina Baciu ne arată câteva semne care indică instalarea dependeței de gadgeturi:
preocuparea excesivă pentru ele, folosirea lor din orice motiv, petrecerea în fața ecranelor a unei
perioade de timp mai mare decât era prevăzut inițial, pierderea noțiunii timpului, neglijarea
propriei persoane sau a persoanelor dragi, crear ea unor scuze care să justifice utilizarea lor,
anxietate, depresie, euforie, utilizarea televizorului pentru a scăpa de stările de angoasă,
iritabilitate și neliniș te în absența utilizării lor și incapacitatea de a opri utilizarea lor în ciuda
eforturilor care se depun. Ca simptome fizice pot apărea: ochii uscați, probleme de vedere, dureri
de cap, migrene, dureri de spate și gât, tulburări de somn sau insomnii cauzate de expunerea la lumina albastră (Facebook, Twitter au ales intenționat ca nuanțe princip ale de culori pentru a
creea o dependență utilizatorilor) și creșteri ale greutății corporale.
116
Prin adicția față de mediile digitale ,,creierul se atrofiază pentru că nu mai este solicitat,
stresul distruge celulele nervoase, iar celulele noi nu supravie țuiesc pentru că nu sunt folosite.
Demența digitală se caracterizează în esență prin incapacitatea tot mai mare de a folosi și controla

116 Adina -Brîndușa Baciu, op. cit., pp. 84- 85.

50
abilitățile mentale la maxima lor capacitate, adică de a gândi, de a voi, de a acționa, de a ști ce se
întâmplă în jur, unde suntem și, în sfârșit, cine suntem noi”.117
Folosirea excesivă a smartphone -urilor în perioada copilăriei poate fi urmată de o stagnare
în dezvoltarea creierului și de prezența unei mentalităț i la adulți asemănătoare cu cea a unor copii
de trei ani. Părinții ar trebui să înțeleagă că de fiecare dată când cedează la rugămințil e copiilor
pentru obținerea accesului la gadget -uri este o contribuție semnificativă la instituirea unei
demențe digitale. Dr. Dmitri Avdeev spune că ,,în familiie contemporane copiii se uită des și
mult la televizor. T elevizorul devine aproape unicul interlocutor și educator al copilului. Interesul
copilului pentru <<cutia vorbitoare >> este explicabil. […] Acesta acționează hipnotic asupra
psihicului. Drept rezult at, micul omuleț intră în tran șă și percepe fără critică tot ceea ce curge din
ecran […] Ei percep doar informația vizuală, iar cuvintele trec pe lângă urechi.".118 Privitor la
acest lucru, trebuie precizat faptul că mereu copiii urmează exemplul părințil or. Ei repetă ceea ce
văđ în casă, iar pentru a fi un model sănătos pentru copii, părinții ar trebui să vorbească mai puțin
la telefonul mobil și să utilizeze mai puțin tehnologia digitală în prezența acestora și să fie mai
prezenți în viața lor.
Adina Baciu cu privire la smartphone -uri ne precizează următoarele: ,,mă feresc de
expersia <<telefoane inteligente>>. Numai inteligente nu sunt. Dar dacă ne gândim cum ne
acaparează, cum ne mănâncă timpul si cum ne îndobitocesc, fără să ne dăm seama, cred că le
putem considera suficient de șiret concepute. Comunicăm rapid online […] Poate ar trebui să
reevaluăm acest mod de a comunica și să observăm că ar fi mai bine să vorbim unii cu alții. […]
Mesajele scrise în locul unei convorbiri telefonice, pe lângă fapt ul că ne afectează vederea, ne
izolează”.119
Așadar, un lucru este clar, nicăieri nu ne putem elibera atât de bine de adevărata noastră
identitate și intra într -un rol ca în spațiul cibernetic. Când observăm fenomene precum
cyrbercrime (activitate criminală sau delict prin Internet), shitstorm (indignarea și campaniile de
hărțuire digitală), flaming (comentarii grosolane, polemice), bashing (insultare publică),
cybermobbing (terorizarea digitală sau traumă psihică suferită la locul de m uncă, la școala etc.)

117 Manfred Spitzer , Demența digitală, Editura Humanitas, București, 2020, p.258.
118 Dr. Dmitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia și problemele ei , Ediția a 3 -a, Editura Sophia, București, 2011, pp.
110-111.
119 Adina -Brîndușa Baciu, op. cit. , p. 102.

51
sau cyberstalking (spionarea și urmărirea digitală), pe plan online acestea par să se producă într-
un fel de avalanșă care ne depășește de cele mai multe ori imaginația.120
Catarina Katzer legat de această depersonalizare digitală precizează că ,,ne poate face să
nu chibzuim mereu exact asupra acțiunilor noastre”.121 Preotul Bogdan Ivanov spune
următoarele: ,,cred eu că ar trebui să privim cu multă luciditate la aceste pericole pe care
internetul ni le ascunde de multe ori, oferindu- ne perspectiva de a fi permanent în comunicare și
în relații unii cu alții, dar, practic, singuri și însingurați în fața unor calculatoare care nu ne
transmit nimic”.122
În concluzie, preotul ar trebui să fie conștient de toate aceste efecte pe care le aduce
tehnologia în viața credinciosului și să încerce să imprime luciditate asupra pericolelor pe care
Internetul le ascunde de multe ori. Păstorul de suflete trebuie să demonstreze că omul est e cel
care dă valoare tuturor gadget -urilor și că noi ar trebui să le controlăm pe ele și nu invers. Scopul
final al comunicării trebuie să fie comuniunea, iar aceasta nu se poate realiză decât față către față
și suflet lângă suflet.

II.3. Supraviețuirea în jungla tehnologiei

Mediile digitale sunt o parte a culturii noastre. Ele ne sporesc productivitatea, ne ușurează
viată și sunt un factor important de divertisment. Lumea modernă, de la asigurarea alimentelor la
mobilitate, de la administrație la medicină, s -ar prăbuși fără prelucrarea digitală a informației. Nu
este vorba, prin urmare, de a combate mediile digitale sau de a le elimina. Însă știm că aceste instrumente au un mare potențial adictiv și dăunează pe termen lung corpului și mai ales minții.
Omul are puterea și inteligența de a găsi soluții, de a învinge și de a supraviețui acestor
patimi. Cert este că atât copiii, cât și părinții, profesorii, comunitatea trebuie să fie educată să
facă față adicți ei digitale, atacului cibernetic și agresiunii pe Internet, fenomene tot mai des
întâlnite în intreaga lume și cu efecte extrem de grave.
Avem nevoie de o lume cu oameni sănătoși, care să poată fi capabili să gândească de ei
înșiși, nu un dispozitiv digit al în locul lor. Pentru acest lucru, preotul trebuie să contribuie la

120120 Catarina Katzer, Cyberpsihologia. Viața în reț ea: cum ne schimb@ Internetul?, trad. Cora Radulian, Editura
All, București, 2018, p. 76.
121 Ibidem , p. 83.
122 https://adevarul.ro/locale/cluj- napoca/preot -ortodox- despre -credinta -era-tehnologiei -religia -alimenta -atat-e-mai-
bun-mai-rau-om-1_58e27b135ab6550cb8ee17a6/index.html , accesat astăzi 10.06.2020.

52
stabilirea unui echilibru pentru credincioși între viața online și cea offline. Pentru ca omul digital
din noi să nu penduleze în permanență între sentimentul că e atotputernic și sentime ntul că e
neputincios, trebuie să reducem din prezența noastră online si să încercăm importanța acestei
acțiuni.
Înainte de toate, trebuie să ne păstrăm spiritul critic și să nu ne lăsăm orbiți de imaginea
sclipitoarea, strălucitoare, a frumoasei lumi a Internetului. Tot ceea ce ajunge în raza de acțiune a
percepției ar trebui să fie privite de două ori mai des pentru a putea aprecia totul corect și a nu ne
scufunda în jungla Internetului.
Acestea fiind spuse, ar trebui să avem grijă s ă nu devenim sclavi digitali. Livrăm date, dar
de folosit, le folosesc alții, iar un exemplu îl reprezintă Apple Watch, care poate transmite spre
agenții de asigurare, medici, concerne alimentare sau companii de produse farmaceutice date
referitoare la forma noastră fizică ș i legate de organismul nostru. La preluarea serviciului
WhatsApp, Facebook a plătit pentru baza de date a fiecărui utilizator aproximativ 40 de dolari,
fapt ce ne demonstrează că ar trebui să învățăm să ne vindem mai scump. Dacă nu ne- am
dezvălui datele personale cu atâta ușurință și nu am alimenta platformele publice, valoarea noastră pe piață ar urca și ea cu siguranță.
Totodată, trebuie să învățăm să facem deosebirea între iluzie și realitate pentru a nu se
instala un cerc vicios al pierderii controlului, al stresului și al depresiei. Tocmai pentru că creierul
nostru este organul nostru cel mai plastic și mai flexibil, posibilitățile de a contribui esențial la
sănătatea psihică prin modelarea corectă a creierului nu sunt deloc limitate. Deci, putem evita
acele lucruri care nu fac bine creierului.
Manfred Spitzer face o analog ie între această adicție și cea a alcoolului spunând: ,,dacă ne
întrebăm ce am putea sau ar fi necesar să facem în privința acestei situații, trebuie să aruncăm o
privire asupra abordării altor probleme asemănătoare. Alcoolul creează dependență, dăunează corpului și minții, duce la declin social și moarte timpurie”.
123 Astfel, putem spune și noi că
efectul dependenței de media poate fi comparat cu cel al drogurilor, în sensul în care o introducere timpurie a acestui instrument oferă copiilor posibilitatea de acces la conținuturi
interzise sau cel puțin nedorite de părinți. De aceea, părinții trebuie să -i țină la distanță pe copii
de anumite conținuturi.

123 Manfred Spitzer, op. cit. , p. 264..0

53
Cea mai bună protecție contra unei rele folosiri a Internetului, a copiilor, este prezența
părinților, a unei atmosfere de rugăciune și de împărtășire a învățăturilor creștine, în care toate
probleme le pot fi abordate deschi s de fiecare membru al familiei. Într-un asemenea climat,
interesul permanent pe care -l are părintele față de utilizarea Internetului de către copii va fi
îndrumat în mod firesc.
Deși unii susțin că Internetul este prea vast și prea complex pentru a fi controlat, nu
înseamnă că trebuie să renunțăm. Responsabilitatea trebuie împărțită nu numai pentru a proteja
copiii, dar și pentru a face spațiul virtual să contribuie la armonia societății, prin respectarea
normelor și valorilor morale.
Un alt aspect îl reprezintă strategiile de marketin g ale unor brand- uri pe care trebuie să le
tratăm ca atare. După cum am văzut, efectele mediilor digitale sunt de mult ori greșit interpretate
și ascunse în spatele unor strategii menite să mascheze adevărul, iar singura modalitate de a ne
feri este să le privim cu spirit critic încă de la început.124
Virgiliu Gheorghe ne oferă un sfat pentru a trece peste adicția digitală prin prezența unui
alt om, deoarece ,,sfatul sau numai interesul și răbdarea de a te asculta sunt esențiale pentru
depășirea momentelor grele, pentru redobândirea echilibrului. Individualismul societății de
consum , masificate mediatic duce nu numai la dezagregarea comunității, ci și a familiei, la
atomizarea corpului social. […] Oricâte ar face în viață, omul are nevoie de prezența altei
persoane, măcar a unui martor, dacă nu a altui om care să -i împărtășească bucuriile, bucurându –
se, și durerile, compătimind”.125
Fără îndoială, putem rămâne și în Internet oameni buni sau putem deveni chiar mai buni,
pentru că înțelegem și învățăm să înțelegem mai multe despre lume, pentru că ne sunt aduse mai
aproape alte culturi și probleme, pentru că temerile sociale față de străini sunt spulberate și pentru
că putem căpăta curajul de a descoperi abuzurile și de a introduce procese de înnoire.
Nu în ultimul rând, pe lângă prieteniile curate, Biserica este cea care ajută oamenii să
treacă peste diversele vicii și patimi cultivate de societatea modernă care distruge încetul cu
încetul până la temelia sufletului uman. Virgiliu Gheorghiu propun e ,,apropierea de Biserică,
cultivarea valorilor creștine și a unor prietenii configurate în acest context. […] Prin preot, omul
se raportează la absolut, iar dacă preotul este omul lui Dumnezeu, atunci, prin spovedanie, pot fi

124 Catarina Katzer, op. cit. , p. 314.
125 Virgiliu Gheorghe, Știința și războiul sfârșitul lumii. Fața nevăzută a tele -viziunii , Institutul de Cercetări
Psihosociale și Bioetică, București, 2016, p. 310.

54
rezolvate cele mai multe d in angoasele și conflictele interne care se vor ivi. Cu siguranță, preotul
care își va lua în serios roul de mijlocitor între Dumnezeu și lume, și terapeut duhovnicesc al
bolilor spirituale va deveni una din cele mai căutate și rare persoane din viitorul a propiat.”126

II.4. Manipularea și efectele ei
De obicei, omul când aude cuvântul manipulare i se stârnesc diverse reacții: teamă,
dispreț, interes, dar poate fi posibil să nu aibă nici o reacție. Manipularea rezidă în a utiliza
procedee care sunt deseori abuzive, pentru a -i face pe cei din jurul nostru să îndeplinească ceea
ce ne dorim, fară a avea în vedere sau chiar afectând deziderațiile, nevoile și interesele altora.
Deseori, manipulatorii fac asta voluntar și vor fi capabili mereu să -și argum enteze acțiunile.
Este evident că publicitatea are un rol destul de important în formarea identității și de
aceea creatorii de publicitate știu că pentru a asigura viitorul afacerii, vânzării sau consumului în
general, tinerii noilor generații trebuie să f ie educați încă din primii ani din via ță pentru a- i putea
transforma în consumatori. Agenții de publicitate au scopuri precise pentru conținuturile pe care
le crează. Aceștia vor ca publicul lor țintă să știe cine sunt, să fie atrași de brandurile lor, să le
prefere brandurile concurenței și, în cele din urmă, să le cumpere. Literatura de specialitate
indică, în mare parte, că agenții de publicitate reușesc să -și îndeplinească aceste scopuri, dar
aceștia nu iau în calcul că în acest proces apar consecințe i nvoluntare precum: materialismul,
conflictul dintre părinți și copii, supraponderalitatea și obezitatea.
127
Omul trebuie să conștientizeze că toate preferințele noastre sunt negociate între cei care
plătesc și cei care instrumentează actul publicitar. Larchet spune că ,,acțiunea reclamelor este
clandestină, deoarece publicitatea nu luptă pe față, în pofida faptului că imaginile publicitare
ocupă întregul spațiu vital al omului modern. În desfășurarea campaniei, soldații mesajelor
publicitare se furișează pe ascuns în minte, folosindu- se de alte pretexte decât cele reale pentru a
pătrunde înăuntrul acesteia. Odată ajunși în interiorul minț ii, începe să se desfășoar ă așa-zisa
acțiune ocultă de influențare”.128

126 Ibidem , pp. 311 -312.
127 Patti M. Valkenbur g, Jessica Taylor Piotrowski, op. cit. , pp. 162- 165.
128 Jean-Claude Larchet, op. cit. , p. 9.

55
Emoțiile au un rol foarte important în publicitate, iar creatorii reclamelor reușesc să facă
cunoscut brandul respectiv folosindu- se de acestea. Emoțiile sunt cele mai adesea utilizate pentru:
a determina anumite atitudini față de o marc ă și a spori eficacitatea transmiterii mesajului
publi citar. Ele generează predispoziții sau patternuri de comportament care influențează
receptorul atunci când acesta intră în contact cu brandul.
Reclamele ne atrag atenția vorbindu- ne despre dorințele și nevoiole noastre și ne propun
satisfacerea plăcerii, i ar secretul fericirii este sugerat a fi chiar produsul sau comportamentul la
care face referire reclama. În această atmosferă favorabilă manipulării, în care este subjugată
atenția, stârnit interesul, dorința sau nevoia, pătrund în minte insurgenții reclam ei, fantasmele ce
se identifică dintru început cu cele ale dorințelor.129 Prin urmare, ele sunt contruite în urma unor
proiecții ale nevoilor noastre, și promit, prin produsul lor, satisfacerea dorinței.
Andreea Ioana Maniu în teza sa de doctorat, în urma unei cercetări a găsit urmatoarele
efecte negative ale reclamelor televiz ate asupra elevilor din ciclul primar și gimnazial: expunerea
copiilor la reclamele televizate contribuie la accentuarea concepțiilor materialiste (prețuirea
prioritară a bunurilor și banilor în viață), conținutul reclamelor difuzate la televiziunea din ța ra
noastră se reflectă în creșterea cererii de cumpărare a copiilor adresate părinților, în cazul refuzului, crescând șansa apari ției conflictului între părinte și copil, reclamele determină
materialism, care ulterior se poate transforma în frustrare, recl amele determină obiceiuri
nesănătoase în ceea ce privește alimentația.
130
Percepția subliminală, numită și subcepție , este reacția organismului la excitații slabe ,
,,percepute” inconștient. Mesajele subliminale pot lua forma unor stimuli slabi, situați sub pragul
percetiv, dar susceptibili totuși de a provoca un răspuns din partea organismului receptor. Este foarte probabil ca acest proces de percepție infraconștient să joace un rol important în
comunicarea umană.
131
Virgil Gheorghiu spune că ,,mesajele subliminale, precum un infractor, pătrund pe furiș în
minte. De acolo, din adâncul subconștientului, ele pot provoca orice stricăciune sau pot înrâuri

129 Ibidem , p. 10.
130 Andreea Ioana Maniu, Studiu privind efectele negative ale reclamelor televizate asupra elevilor din ciclul primar
și gimnazial (teză de doctorat) , Universitatea ,,Babeș -Bolyai”, Cluj- Napoca, 2012.
131 https://www.academia.edu/27951058/137907934- Percepti -a-Mesajelor.pdf , accesat astăzi 10.06.2020.

56
voința prin stârnirea dorințelor, fără ca stăpânul sau mintea conștientă să aibă ști re de acest război
interior, despre această prezență străină”.132
În concluzie, trăim într -o societate consumeristă în care publicitatea joacă un rol -cheie.
De aceea preotul, trebuie să găsească căi prin care să- i ajute pe credincioși să gestioneze în mod
eficient cantitatea de publicitate pe care aceștia o primesc.

II.5. Creștinul ș i spațiul cibernetic

Internetul poate fi și un spațiu pozitiv al învățării și ajutorării, deoarece prin el putem
beneficia foarte rapid de ajutor și informații. El poate oferi creștinului o șansă de a spori în
cunoștințe numai dacă acesta îl privește ca atare.
Spațiul cibernetic este o lume de conectări pe o lungă distanță și de acces la surse multiple
de informare. Lumea ciberneticii îi pune, atât pe copii cât și pe adul ți, adeseori în contact cu
produse violente, în intimitatea propriului lor cămin, inspirate de ură, sau cu grafisme sexuale
care rămân în general în afara circuitului marelui public. Internetul a pătruns deja în viața
Bisericii, în parohie, dar și în mănăs tire, în instituțiile teologice și în programele catehezice,
precum și în orice fel de pres a bisericească.
Mijloacele digitale de informare aduc împreună cu ele, în Biserică, trăsăturile
caracteristice ale lumii sale ale mentalității lumești: ușorul, repe dele, superficialul, multul,
poliloghia, ieftinul, noutatea, schimbarea, amestecul, confuzica etc. De aceea, trebuie să exist e o
grijă permanentă pentru a nu hrăni duhul lumii contemporane.
Biserica poate avea și avantaje din buna utilizare a Internetului sau a Tehnologiei, atât
pentru comunicarea de informații practice care să permit ă, de exemplu, călătorilor să găsească o
biserica pentru a participa la slujbe, sau informații mai documentate pe subiecte religioase
diverse. Cu toate acestea, dincolo de problemele deja menționate, cibernetica este invadată de un
mare număr de informații greșite pur și simplu eronate despre Biserică.
Adrian Lemeni ne spune că ,,cyberspace -ul reprezintă mediul în care relațiile noastre cu
ceilalți sunt remodelate, în care comunitățile sunt reinventate, căutându -se noi comunități si noi
posibilități de comunicare. Fiecare comunitate de -alungul istorie a luat na ștere și și -a desfășurat

132 Virgil Gherghiu, op. cit ., p. 2 7-28.

57
activitatea într -un anumit spațiu și timp, iar relațiile noastre imediate în cadrul comunităților în
care trăim poart ă amprenta unui continuum spațiu- timp specific”.133
Dintotdeauna Biserica Ortodoxă a recomandat discernământ și înțelepciune în utilizarea
Internetului , deoarece ea a fost mereu conștientă că pe lângă dezavantaje, are și o serie de
avantaje. În fața tuturor provocărilor survenite în urma evoluției tehnice contemporane, Biserica
nu poate rămâne impasibilă și profită de șansa pe care i -o oferă spațiul v irtual în promovarea
propriilor valori într -un mod care să ajute la progresul duhovnicesc al creștinilor. Trebuie să
avem în vedere faptul că Biserică în această confruntare acerbă cu lumea post -modernă, ea
recomandă ceea ce este pozitiv în cyberspace și condamnă tot ceea ce ar dăuna învățăturii,
spiritualității și moralității sale.
Un adevăr îl reprezintă faptul că ,,în tehnologizantul și bulversantul secol XXI, când
scadențele bancare și instabilitatea profesională creează un mediu irespirabil, relaxarea
duhovnicească și umorul reținut reprezintă ingredientele ,,eco- teologice” atât de necesare unei
pastorații deplinde”.134
Știm cu toții f aptul că Internetul reprezintă o sursă impresionantă de informații, acoperind
o varietate infinită de teme . Nu putem trece cu vederea peste importanța, rapiditatea și evoluția
internetului ca spațiu virtual de informare, comercial, comunicare, de divertisment sau chiar
spiritual. Observăm că în mediul online sunt prezente majoritatea aspectelor din viața societății
moderne actuale, dar trebuie să avem în vedere cantitatea și calitatea de informații la care suntem expuși, deoarece ele nu respectă întotdeauna normele religioase tradiționale.
Odată cu apariția Internetului a crescut spectaculos cantitatea de informați i care se oferă
omului interesat. Enciclopedii bisericești și teologice imense sunt acum la dispoziția tuturor. Astăzi oricine are posibilitatea să cunoască cât mai multe despre credința lui, însă întrebarea este
dacă acesta îl folosește sau se păgubește, îl ajută sau mai mult îl încurcă.
Posibilitățile religiozității virtuale în noul mileniu sunt nelimitate, iar pentru a ne exprima
un limbaj digital religios s -a simțit nevoie de creare a unei noi terminologii. Astfel, a apărut
conceptul de cyber -religiozitate care înfățișează orice tip de experiență sau activitate religioas ă
mediată de internet, în timp cyber -abordare (cyber -worship) semnifică varietatea tuturor
experiențelor religioase realizate prin intermediul unui angajament virtual, precum cultul online

133 Adrian Lemeni, Aspecte apologetice contemporane , Editura Asab, București, 2010, p.66.
134 Dragoș Ursu, Într-ale teologiei, e mai ușor să faci un portret decât un selfie, , în Preotul Ortodox în veacul XXI ,
Editura Lumea Credinței Bucure ști, 2019, p

58
și rugăciunea electronică. Credincioșii se pot întâlni într -un spațiu virtual și participă la cyber –
biserici (cyber -churches ) sau în cyber -heaven (o nouă modalitate de a exprima raiul) pentru a
comemora pe cei ce au plecat din viața noastră. Se simte, că pentru numărul adepților
comunităților virtuale online să crească prezența e-vangheliștilor care să răspândească și să
transmită învățăturile cătr e cei indiferenți religios, iar E-vanghelismul prezintă, într -un sens al
secolulul XXI -a, noul câmp de bătălie misionară. Începutul întemeierii cyber -religiozității îl
reprezintă înființarea paginii web Partenia de către episcopul romano- catolic Jacques Gailot, el
declarându -se episcol al cyberspațiului , păstorind pe toți cei care îl contactează în mediul
online.135
Nu putem ști exact care sunt urmările la care sunt em expuși prin Internet, deoarece spațiul
virtual este într -o continuă schimbare și induce un nou mod de a fi religios, accelerând schimbări
grave în sensibilitatea religioasă care au deja loc în societățile moderne târzii: respingerea
insituțiilor religioase și subminarea valorilor tradiționale cu privire la cler, dar și la îndatoririle
credincio șilor. Cert este că în spațiul virtual, o religie poate fi creată de oricine, indiferent de
experiența pe care o are și poate aduna extrem de mulți adepți, ingorând relațiile interpersonale. Internetul este locul perfect de întâlnire pentru antagonismul re ligios, pluralismul religios și noile
mișcări religioase, devenind o unealtă perfectă pentru noii lideri și mistici religioși care se autoproclamă aici pentru a se face cunoscuți.
Din păcate, în general sectele sunt tot mai prezente pe Internet decât pe al te media,
deoarece ele nu au acces la toate celelalte pentru a -și exprima pe deplin părerea lipsită de realitate
pentru a putea ajunge la un public infinit mai larg decât cel din preajma lor, cu precădere din
viața reală.
Deși, internetul face posibilă c omunicarea și chiar crearea unei comunități dincolo de
barierele fizice, deseori ele pot reprezenta o formă abstractă de religiozitate și nu pot fi numite comunități în adevăratul sens al cuvântului. Slujbele transmite în spațiul online nu oferă aceeași
trăire lăuntrică credinciosului, ci doar un număr limitat de simțuri, deoarece crează o stare de
izolare fizică față de ceilalți. În faț a unui ecran nu poate exista vreodată o transpunere religioasă,
deoarece simțurile spirituale sunt reduse tăcere, experien ța senzorială a slujbelor bisericești fiind
nulă.

135 Benda E. Brasher, Give me that online religion , Jossey -Bass Inc., San Francisco, 2001, pp. 26- 43.

59
Virgil Iordache ne spune că ,,în orice loc se poate găsi o rugăciune și ea se poate spune
fiecărui om în alt fel. Va fi nevoie de un preot care să lase gura lui să vorbească încrezător că
totul va fi bine. Un preot cu certitudinea în inmă. Un preot asemenea unui izvor de apă vie din
care boarea ne potolește setea fără măcar să ne apropiem prea mult. Un pr eot care știe că Biserica
poate renaște și dacă instituția lumească ar fi distrusă de dușmanii ei. Un preot care vede lumea ca pe o Liturghie și bunătatea ascunsă -n în fecare om și colț mizer de stradă”.
136
Sfântul Apostol Pavel evidențiază foarte limpede lucrurile spunând: ,,Și eu venind,
fraților, când am venit la voi și v -am vestit taina lui Dumnezeu, n -am venit ca iscusit cuvântător
sau ca înțelept. Căci am judecat să nu știu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, și pe Acesta răstignit. Și eu întru slăbiciune și cu frică și cu cutremur mare am fost la voi. Iar cuvântul meu și
propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înțelepciunii omene ști, ci în
adeverirea Duhului ș i a puterii, Pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci
în puterea lui Dumnezeu”. (I Corinteni 2, 1- 5)
În concluzie, dialogul personal dintre Dumnezeu și om, la măsura unei comuniuni
nemijlocite și depline a omului cu Dumnezeu, este izvorul adevărat de viață. Credinciosul trebuie să fie într -o permanentă stare de trezvie și să nu cadă în ispitele Internetului, ci doar să se
folosească de el pentru a acumula informații care îl vor ajuta să progreseze din punct de vedere
duhovnicesc.

136 Virgil Ioradche, Duhul care va tine lumea în orice vremuri tehnologice, în Preotul Ortodox în veacul XXI , Editura
Lumea Credinței București, 2019, p. 109.

60
CAPITOLUL II I: VALORIZAREA COMUNICĂRII ÎN SPAȚIUL ONLINE
PENTRU EXPUNEREA ÎNVĂȚĂTURII CREȘTINE

III.1. Mass -media, Internetul și tehnologia în pastorația Bisericii

Internetul este o forță de captare a atenției și a curiozității omului, un generator de mișcări
sociale, culturale și religoase diversificate, un mijloc de comunicare eficient, un informator tot
mai utilizat, în același timp, o modalitate prin care se manifestă interestul societății, implicit a
omului contemporan, pentru viața religioasă și spirituală.
De pildă, mulți dintre utilizatorii internetului încearcă să găsească răspunsuri la anumite
întrebări esențiale, chiar și în acest mediul virtual în care inf ormația este dispersată și
nestructurată. Cercetările arată ca în topul căutărilor din domeniu l religios sunt: diverse teme
teologice sau de spiritualitate, religie, moralitate sau etică, probleme de natură practică și aplicarea Sfintelor Taine, tradiții r eligioase, identitate, autoritate, ritual, putere și comunitate.
137
Aceste lucruri demonstrează faptul că tendința societătii nu se îndreaptă doar spre lumea materialistă și seculară, ci și spre descoperirea moral ă și spirituală, având ca scop împlinirea
duhovnicească a omului.
Biserica poate aborda toate categoriile de oameni și acționează mai eficient în spațiul
digital, dar simpla prezență nu este suficientă, ci este nevoie de un concept și de strategii clare. Ea
trebuie să dezvolte o viziune digitală, pe ntru a avea inițiative și pentru a se încadra cu răspundere
în mediul online.
Comunicarea 2.0 a dus la apariția noilor canale de comunicare, definite prin sintagma new
media . Așadar, new media se referă la metodele de comunicare mediate electronic, care s unt
accesibile de pe orice suport digital existent, conținutul fiind cu precădere online, fapt ce permite
utilizatorilor să interacționeze atât cu informația, cât și cu alți utilizatori.
Conform spuselor lui Antonio Momoc, „noile tehnologii au crescut capacitatea oamenilor
de a filtra ceea ce doresc să citească, să vadă sau să audă, adică de a selecta știrile sau poveștile
care le reprezintă cel mai bine interesele și totodată au facilitat posibilitatea de a consuma același conținut media care place oameni lor pe care îi plac”.
138

137 Heidi Campbell, Religion and the internet , în Communication Reasearch Trends , vol. 25, nr.1, 2006, pp. 9- 16.
138 Antonio Momoc, Comunicarea 2.0. New media, participare și populism , Editura Adenium, Iași, 2014, p. 35.

61
Patriarhul Daniel la prima conferință internațională despre media și pastorația ortodoxă a
spus că ,, utilizarea media digitală în lucrarea pastoral- misionară presupune responsabilitate
eclezială și înțelepciune pastorală, deoarece, deși o tehnologie nouă oferă oamenilor noi
posibilități de dezvoltare, totuși ea poate aduce și noi provocări sau pericole în privința păstrării
valorilor spirituale, culturale și sociale tradiționale ale persoanelor și popoarelor. În acest sens, rețelele de socializare pot contribui la o mai bună cunoaștere reciprocă a diferitelor tradiții
și la consolidarea comunităților de credință, da r multitudinea de idei și opinii exprimate liber în
spațiul virtual trebuie supusă mereu unei analize critice și selective, potrivit valorilor permanente
ale credinței și moralei creștine.”
139
Cel mai mare susținător al unei media creștine în România este P atriarhul Danie l, cel care,
încă de pe vremea, când era Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a înființat cel mai cunoscut post de radio creștin Radio Trinitas care s -a bucurat de un succes aparte. Tot el a înființat și postul de
televiziune Trinitas care constituie un demers media important pentru Patriarhia Română,
deoarece oferă celor interesați calitate.
140
Biserica folosește astăzi mijloace moderne de comunicare și este prezentă, inclusiv pe
Internet, în lucrarea sa pastoral -misionară, social -filantropic ă, cultural -educațională și
administrativă, deoarece prin acestea se comunică rapid și eficient orice informație.
Ce anume a obligat -o pe Biserică să intre în sfera media și să alinieze, într -o anumită
măsură, cerințelor digitale? În primul rând faptul că această eră a comunicării folosește o limbă
electronică universală, astfel încât distanțele determinate de spațiu și timp își pierd relevanța în
mediul digital. Așa cum observă și Părintele Nicolae Dascălu, „universalismul acestei limbi
electronice creează premisele pentru conștiința unei cetățenii legată de apartenența la «satul
mondial». Autostrăzile informaționale definesc un nou spațiu, în care oamenii, în loc să se întâlnească fizic, intră în dialog sau schimbă informații prin terminale și rețele infor matice care
leagă planeta printr -o comunicare puternic informatizată, constituind astfel un nou univers, numit
simplu: cyberspace (ciber -lume, ciber -spațiu)”.
141
În al doilea rând, caracterul eclectic al informației îndeamnă mediul eclesial să încerce să
structureze mesajele pe care omul le primește în așa fel încât el să se afle mereu în lumina

139 https://basilica.ro/patriarhul -daniel -despre -utilizarea -retelelor -de-socializare- si-a-internetului/, accesat astăzi
10.06.2020
140 Liliana Naclad, Discursul religios în Mass -Media. Cazul României postdecembriste , Institutul European, Iași,
2013, p. 152.
141 Pr. Nicolae Dascălu, Comunicare pentru comuniune , Editura Trinitas, Iași, 2000, p. 88.

62
adevărului. Este, poate, un lucru imposibil promovarea valorilor morale pe o scenă al cărui
spectacol este haotic și extrem de dinamic. Știrile false, subiectele atr ăgătoare, dar fragmentate,
crearea unui orizont bazat pe coordonate selective, nu exhaustive, toate aceste aspecte trimit mesajele religioase într -un plan secund, drept pentru care instituțiile bisericești au simțit
necesitatea penetrării mass -media.
Înainte de a vorbi despre atitudinea Bisericii Ortodoxe, despre mass -media, se cade să
dovedim că toate confesiunile au acceptat ideea unui misionarism mediatic, creștinismul folosindu- se astăzi de toate suporturile disponibile pentru a ajunge la credincioș i. Într -adevăr,
strategiile de comunicare la care fac apel instituțiile eclesiale sunt diferite, așa cum și comunicarea religioasă e diferită de cea laică, de aceea nu ne miră existența unor traiectorii după
care trebuie să se guverneze orice comunicare a Bisericii. De pildă, Biserica Romano -Catolică,
după ce a recunoscut importanța mass -media, face în 1983 și primele amendamente privind
normele de conduită pe care trebuie să le aplice pentru a comunica credibil: „Bisericile trebuie să
se raporteze la mass -media printr -o atitudine pastorală, evanghelică și profetică. Pastorală: să
încerce să înțeleagă tensiunile celor care lucrează în media și să- i ajute să -și împlinească munca
într-un mod care respectă valorile umane. Evanghelică: Biserica trebuie să rezis te tentației de a se
servi de media înjosind demnitatea publicului și manipulându- l, și trebuie mai degrabă să afirme
cu smerenie și convingere adevărul care i -a fost încredințat. Biserica are și un rol profetic: ea
trebuie să aibă în permanență o privire critică asupra realizărilor, conținuturilor și tehnicilor
media, ca și ideologiile care le susțin. Ea trebuie să ajute comunitățile să dezvolte conștiința
despre media în așa fel încât o analiză critică să se poată constitui în bisericile locale și în
adunări”.
142
Revenind în Răsărit, putem afirma că Biserica Ortodoxă a fost mai reticientă, principalul
motiv fiind, în opinia mea, contextul istoric din perioada în care celelalte confesiuni deja aplicau strategii de comunicare de masă pentru că erau libere, nu supuse opresiunii comuniste. Presa
bisericească a rezistat și evoluat în est chiar și în acele timpuri vitrege, însă pentru împroprierea celorlalte mijloace de comunicare (televiziune, radio, websiteuri etc.), Biserica răsăriteană a
trebuit să facă eforturi considerabile, mai ales după 1990, pentru a -și păstra viu mesajul. De altfel,

142 Raportul Adunării CEB de la Vancouver , 1983, în: Les Médias. Textes des Eglises réunis et présentés par le
groupe Médiathec, Le Centurion, Paris, 1990, p. 353, apud Preot Dr. Nicolae Dascălu, Parabola făcliei aprinse.
Comunicarea religioasă în era informațională, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bu curești, 2012, pp. 273 -274.

63
după prăbușirea blocului comunist, chiar și mass -media laice au devenit curioase și preocupate să
vorbească, mai mult sau mai puțin, despre viața spirituală.
Prin internet exi stă posibilitatea ca Biserica să îndeplinească cu succes o formă de
pastorație duhovnicească, un lucru care deja se petrece în mediul virtual pe numeroase site- uri
religioase143.
Biserica, prin mijloacele mass -media, prezintă valorile și învățăturile ei în tr-o formă mai
atractivă pe site -uri, rețele de socializare, transformând aceste metode în instrumente moderne de
pastorație. Astfel, facilitează transmiterea cuvântului lu i Dumnezeu ,,până la marginea
pământului” (Fapte 1,8), așa cum Mântuitorul Iisus Hri stos a lăsat poruncă Sfinților Apostoli.
Accesibilitatea oferită de internet a făcut posibilă prezența canalelor media din sânul Bisericii să
inoveze un întreg sistem de răspândire a informației.
Felix Leu ne spune că ,,în urmă cu 2000 de ani, Pavel mergea în piață să se întâlnească cu
oamenii. Astăzi oamenii sunt pe Facebook, WhatsApp, pe forumul X sau Y . Acum 2000 de ani
Mântuitorul Se suia în barcă pentru a vorbi mulți mii care Îl înghesuia. Astăzi preotul anunță
programul slujbelor prin newsletter -ul trimis pe email. De folos este ca preotul să nu se sperie de
tehnologia modernă, ci să o folosească în m od natural, spre slava lui Dumnezeu”.144
Mereu prezentă, Biserica are capacitatea de a -și propovădui Evanghelia și acelor oameni
care evită să treacă pragul locașurilor de cult și care sunt indiferenți din punct de vedere religios.
Misiunea Bisericii este u na vastă și de aceea ea încearcă sa -i lumineze pe enoriași de pericolele la
care sunt expuși în mediul online.
Părintele Constantin Coman propune o atitudine caracterizată pe osândirea de sine și
spune că ,,lucru sigur este faptul că, fie vorbim despre o pagină personală, fie despre o pagină bisericească oficială, toți publicăm numai știrile bune despre noi sau despre ceilalți. […] când
informăm lumea despre slujbele pe care le săvârșim sau chiar transmitem în direct slujbele, este
ca și când am spune lumii că noi ne rugăm.”
145
Biserica trebuie să aibă grijă mereu sub ce formă expune informația, deoarece
,,promovare a activității bisericești în general neîndreptățeste, paradoxal, prezența și lucrar ea lui

143 www.basilica.ro , www.doxologia.ro, www.crestinortodox.ro, www.radiotrinitas.ro , www.sufletortodox.ro ,
accesat astăzi 10.06.2020.
144 Felix Leou, Cu smartphone -ul în mână și cu Hristos în inimă , în , în Preotul Ortodox în veacul XXI , Editura
Lumea Credinței București, 20 19, p. 112.
145 Preot prof. Constantin Coman, Antilogos sau cuvântul celuilalt , Editura Bizantină, București, 2009, p. 113.

64
Dumnezeu și promovează cele omenești. Orice am zice, din știrile bisericești reies mai curând
eforturile omenești și lucrarea oamenilor, decât prezența și lucrarea lui Dumnezeu”.146
Așadar, putem să privim spațiul virtual ca o modalitate de a reintroducere spiritualitatea în
viața creștinului digitalizat. Biserica nu a rămas pasivă, iar numărul website- urilor religioase și al
comunităților online este într -o continuă creștere, ceea ce reprezintă un lucru îmbucurător.

III.2. Limitele practicii religioase online și provocările preotului în lumea modernă
digitală

Preoții sunt încurajați să folosească mijloacele moderne de comunicare în activitatea
bisericească pentru a promova activitatea lor social -filantropică si misionară, dar ei trebuie să fi e
atenți la ceea ce postează.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, în 2016 a anunțat poziționarea corectă a clerului față
de internet și față de misiunea creștină care se desfășoară în spațiul virtual: „Utilizarea de către
clerul ortodox a mijloacelor de comunicare virtuală în întreaga activitate bisericească trebuie
făcută cu scopul de a promova misiunea, viața spirituală și unitatea Bisericii, nu în detrimentul
acestora. Foarte multe biserici au site propriu, unde își promovează activitate a, ceea ce este foarte
bine. Mai mult de atât, preoții sunt încurajați să folosescă mijlocele moderne de comunicare în
activitatea bisericească în special în promovarea activităților educative, social -filantropice și
misionare pe care le desfășoară”.147
Pastorația în Diaspora reprezintă o provocare, deoarece preoții sunt într -o stare de
meditare în a găsi soluții adecvate lucrării duhovnicești pentru a -i apropia pe credincioși de
Sfânta Biserică, pentru a- i îndruma pe calea mântuirii sau doar pentru a fi apr oape de ei. Din
această perspectivă mijloacele moderne, precum Internetul, rețelele de socializare sau telefon ul
sunt de mare ajutor în a păstra contactul cu enoriașii.
Toți factorii sociali sunt prezenți pe noile media, de aceea Biserica nu poate să lipsească
din peisaj, pentru că nu mai așa Cuvântul lui Dumnezeu poate ajunge la toate sufletele. Trebuie
să fim atenți la modul în care spațiul virtual induce această nouă formă de a fi religios și la ce
schimbări din punct de vedere duhovnicesc ne expunem.

146 Preot prof. Constantin Coman, op. cit. , p. 127.
147 www.basilica.ro, accesat la 10.06.2020.

65
Larchet ne arată că ,,o Liturghie televizată sau care poate fi privită pe Internet, pentru o
persoană izolată este folositor și binefăcător, dar între virtualitatea secvențelor video și realitatea
însăși este o mare distanță. Vizionarea rămâne o experiență i ndividuală, cu totul departe de
experiența comunitar ă proprie Liturghie i, care în limba greacă σύναξις (synaxis) , adică adunare.
Comunitatea dintre persoane și comuniunea euharistică (împărtășirea cu Trupul și Sângele lui
Hristos), ambele inerente Liturghiei, sunt de asemenea cu neputință de împlinit”.148 Vizionarea
slujbelor face să fie privite la nivel de producție ca un spectacol și ca realizarea unei emisiuni, ceea ce nu îi insuflă omului starea de rugăciune.
Internetul și rețelele de socializare sunt capabile să asigure și să susțină comuniunea și
unitatea religioasă a credincioșilor, însă nu într -un mod desăvârșit, asemenea comunicării și
implicării directe a omului în viața liturgică a Bisericii. În legătura cu eficiența acestui tip de abordare , opiniile sunt împărțite și bine argumentate, însă nu este indicat să ducem această
raportare la extreme, ci să găsim o cale de mijloc, o modalitate concretă prin care să utilizăm corect mijloace mediatice spre descoperirea unității religioase și să ne ferim, în același timp, de
pericolele mediului digital.
Părintele Ion Bria a sesizat, în lucrarea sa Liturghie după Liturghie rolul contemporan al
mass -media: ,,Presa, radioul și televiziunea sunt mijloace pedagogice de mare influență de care
Biserica trebui e să știe să se folosească pentru a recâștiga popularitatea ei. Dar Biserica trebuie să
fie și să rămână ea însăși, nu ceea ce politicienii sau mass -media ar dori să fie”.
149
Cât privește pomelnicele online150, metoda este vădir pur lumească, de colectare de
fonduri de la cât mai mare distanță. Liliana Naclad spune că ,,este un demers condamnabil în
sensul că depărtează omul de biserică și arată prăpastia creată între banul văduviei și dorința prea
materialistă a unor clerici care susțin astfel de demersuri. […] Dacă odată nu ne deplasăm la
biserică, dintr -un motiv întemeiat, următoarele dă ți vom avea aceeași tendință de a nu ne deplasa,
însă motivele vor fi din ce în ce mai puțin temeinice. Aici este și peric olul depărtării de biserică și
de practica religioasă și argumentul este unul cât se poate de simplu, […] și anume dependența de
facilitate”.151

148 Jean-Claude Larchet, op. cit. , pp. 279- 280.
149 Ion Bria, Liturghie după Liturghie. Misiune apostolică și mărturie creștina azi , Editura Athena, București, 1996,
p. 134.
150 Vezi Anexa 3.
151 Liliana Naclad, op. cit. , p. 155.

66
Experiența utilizării Internetului de către Biserici și religii arată că rolul lor este tocmai
acela de a p ăstra un echilibru între lume și ciber -lume și de a proteja omul natural, creat după
chipul lui Dumnezeu, de propriile lui realizări tehnologice. Preoții sunt și ei preocupați de medi ul
în care sunt utilizate noile mijloace tehnice și trebuie să sesizeze eno riașii că există elemente
nocive în spa țiul virtual.152
Preotul trebuie ,,să propovăduiască prin frumuse țe, prin chemarea la frumusețea Bisericii
și a lui Hristos, iar nu prin punerea continuă la orizont a unui canon de obligații morale. […]
Important est e și felul în care reușeste să spună și să transmită prin simpla prezență, fără prea
multe cuvinte, prin prestanță, prin prestigiu, prin iradiere, pri n empatie”.153 Acesta este portretul
pe care un teolog eseist îl face preotul ui contemporan, fapt ce arată că încă omul simte nevoia
prezenței unui om care să -i îndrume calea spre Dumnezeu.
În concluzie, este destul de clar că serviciile religioase difuzate online își pierd din
sacralitate. Spre exemplu, doar simplul fapt de a aprinde o lumânare, nu poate fi confundat cu aprinderea unei lumânări virtuale prin simpla apăsare a unei taste. Abordarea aceasta poate creea
o satisfacție de moment, dar ea nu îndeplinește necesitatea spi rituala și îndepărtează omul de
uman și de natura sa dumnezeaiscă.

III.3. Studiu de caz: Ne afectează tehnologia viața? Impactul predicii și al catehezei
în viața creștinului digitalizat

În urma celor menționate în ultimul capitol și având în vedere tem a lucrării de față, care
își propune să se raporteze la contemporaneitate pentru toate datele relevante pentru acest subiect,
pentru încheierea tezei mi -am propus să desfășor o cercetare preliminară cantitativă care să
contureze viziunea oameni lor cu privi re la modul în care tehnologia face parte din viața lor, dar și
impactul pe care îl au mijloacele de comunicare, chiar prin cateheză și predică, în viața
creștinului digitalizat.
Așadar, scopul cercetării derulate este determinarea impactului pe care îl are predica și
cateheza în societatea contemporană modernă și ce strategii folosește Biserica Ortodoxă în rândul generației virtuale.

152 Pr. dr. Nicolae Dascălu, op. cit. , pp. 479 -484.
153 Costion Nicolescu, Părintele meu ar trebui să fie și un pic retro, , în Preotul Ortodox în veacul XXI , Editura
Lumea Credinței București, 2019, p.120.

67
Populația studiată sunt în principiu studenți, indiferent vârstă sau sex, care urmează sau au
urmat studii universitare și sunt creștini ortodocși.

Obiectivele cercetării sunt:

– determinarea celor mai eficiente căi de transmitere a informațiilor folosite de Biserica
Ortodoxă Română ;
– identificarea gradului de conștientizare a existențelor rețelelor de socializare și canalelor
de comunicare media ale Bisericii Ortodoxe Române;
– stabilirea gradului în care Biserica este prezentă în mediul online;
– identificarea rolului predicii în viața oamenilor;
– stabilirea gradului de influență a: predicii, catehezei, preotului și infor mațiilor transmise
de Biserică;
– identificarea segmentului de vârstă a generației virtuale;
– stabilirea gradului de adevăr a unor supoziții dintre Biserică și Tehnologie sau spațiul virtual;
– evaluarea preferinței rețelelor de socializare în detrimentul întâl nilor face to face.

Metoda de cercetare pe care am utilizat -o în culegerea datelor este ancheta sociologică, iar
instrumentul folosit este chestionarul, pentru ca rezultatele să fie cât mai concludente și ușor de
măsurat. Prin urmare, am folosit platforma Google Forms .
Întrebările care construiesc chestionarul sunt închise și deschise, iar scalele utilizate sunt cele
nominale, ordinale și de interval. Totodată, pentru ca prezenta cercetare să fie relevantă
subiectului am apelat itemi filtru, care să ne asigure că respondenții sunt studenți sau au absolvit
o facultate. De asemenea, instrumentul de cercetare nu a fost aplicat și în rândul studenților Facultăților de Teologie, pentru a obține rezultate cât mai obiective și să reflecte în mod realist
impactul p redicii și al catehezei asupra generației virtuale, dar și a modului în care tehnologia
afectează viața creștinului.
După desfășurarea online a anchetei au rezultat 8 4 de chestionare completate valide,
respondenții fiind reprezentativi pentru esanționul s tudiat. Aceștia au fost sau sunt studenți la :
Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași ( Facultatea de Litere, Facultatea de Psihologie și

68
Științe ale Educației, Facultatea de Economie și Adminsitrare a Afacerilor, Facultatea de
Biologie, Facultatea d e Chimie, Facultatea de Matematică, Facultatea de Drept, Facultatea de
Filosofie și Științe Social- Politice, Facultatea de Geografie și Geologie), Universitatea de
Medicină și Farmacie ,,Grigore T. Popa” Iași (Medicină Generală, Medicină Dentară, Facultatea
de Farmacie, Asistență Medicală Generală), Acedemia de Muzică ,,Gh. Dima” din Cluj,
Universitatea ,,Babeș -Bolyai” din Cluj- Napoca (Facultatea de Științe Economice și Gestiunea
Afacerilor, Facultatea de Istorie și Filosofie), Universitatea Transilvania din Brașov (Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor), Universitatea din Strasbourg (Facultatea de
Istorie), Universitatea de Vest (Facultatea de Drept), Universitatea Națională de Arte ,,George
Enescu” din Iași, Facultatea de Știinte Pol itice (SNSPA, București), Universitatea Ștefan cel
Mare Suceava, Universitatea Tehnică ,,Gheorghe Asachi” din Iași, Universitatea Liberă din Bruxelles, UMF Târgu- Mures (Medicină Dentară) , USAMV Iași (Medicină veterinară), Școala
de Jandarmi, Fălticeni, Academia de Studii Economice București, UMF ,,Iuliu Hatieganu” Cluj –
Napoca, Facultatea de Drept (UNIBUC).
Un model al chestionarului aplicat în cercetarea desfăsurată se regăsește în Anexa 1 a
prezentei lucrări, iar în Anexa 2 a tezei cuprinde rezumatul complet al cercetării, realizat pe
fiecare item în parte.

69
III.4. Interpretarea rezultatelor cercetării cantitative desfășurate și precizarea
recomamandărilor propuse

În primul rând, mai mult de trei sferturi de corespondenți afirmă ca fac parte din categoria
de vârstă 18- 25 de ani.

Graficul nr. 1
Graficul nr. 2

70
Din Graficul nr. 2, reiese că societatea pune accent din ce în ce mai mare pe rețelele de
socializare și site -uri, dar îmbucurător este că încă se recurge la familie pentru a afla noutăți.
Deși, oamenii urmăresc încă canalele media ale Bisericii Ortodoxe Române, ei totuși văd alte
surse de informare ca fiind proritare.

Sunt descurajatoare cotele referitoare la știrile din mediul cleric și la emisiunile ortodoxe,
care din păcate nu reușesc să influențeze oamenii atât de mult. Pătrunderea în mediile sociale în
care societatea îsi petrece timpul liber, fie ele offline sau online și adaptarea limbajului la
cerințele generației virtuale ar putea atrage audiența.

Graficul nr. 3

71

Graficul nr. 4
Graficul nr. 5

72

Graficul de mai sus ne oferă o perspectivă îmbucurătoare, deoarece observăm interesul
societății de a acorda importanță predicii și catehezei bisericești, ceea ce ne confirmă că argumentele aduse în teza de față.
Graficul nr. 6
Graficul nr. 7

73

La un prim gând, mulți dintre noi ar considera că generația virtuală reprezintă doar tinerii
din ziua de astăzi, ceea ce e total eronat, deoarece, după cum am demonstrat pe parcursul acestei
teze fiecare utilizator al tehnologiei face parte din această sintagmă.

Graficul nr. 8
Graficul nr. 9

74

După cum vedem în graficul de mai sus, majoritatea persoanelor consideră că tehnologia
și internetul crează o dependență dacă nu este folosită pe baza unor principii morale și pentru
progresul duhovnicesc. Cert este că adicția nu apare doar la copii sau adolscenți, ci la toate
perioadele din viața unei ființ e umane. Omul modern își întrerupe munca în medie o dată la 10
minute. Viața noastră în epoca digitală se caracterizează mai ales prin faptul că facem tot mai
multe lucruri în același timp: navigăm pe internet, ascultăm muzica, scriem sms -uri pe mobil și
citim un articol din ziar, iar televizorul merge în fundal. Acest multitasking duce la o demență
digitală și de aceea se rec omandă ca individul să se concentreze pe ceea ce este esențial.

Graficul nr. 1 0

75

Din acest grafic reise că omul contemporan, deși este tot mai prezent în cyberspace , simte
nevoia prezenței lui Dumnezeu în viața sa. Această nevoie duhovnicească trebuie conturată de
către preot, care trebuie să- și lumineze credincioșii prin predicile și catehezele sale, dar și prin
vizitele pastorale. Totodată, Biserica trebuie să fie prezentă în mediul online, deoarece aici ea îi
găsește pe majoritatea credincioșilor. Cu privire la acest lucru, Preafericitul Patriarh Daniel de
Ziua Mondială a Rețelelor de Socializare, care este unul dintre ierarhii care susține prezența
Bisericii în sp ațiul virtual, spune: ,, Mai mult ca oricând, în epoca actuală a comunicării
instantanee, a fluxului încărcat de informații diverse, a ecranelor care luminează cu lumină
artificială, este nevoie de cultivarea discernământului digital, iar Biserica este chemată să ghideze
credincioșii în acest sens.[…] Biserica Ortodoxă Română nu este absentă de pe aceste rețele,
majoritatea eparhiilor, parohiilor și mănăstirilor din cuprinsul Patriarhiei Române având pagini de
Facebook, dar și conturi emergente pe alte rețe le de socializare.”154

154 https://www.go4it.ro/content/social- media/mesajul -patriarhului- daniel -de-ziua-mondiala -a-retelelor -de-
socializare- biserica -ortodoxa -romana -nu-este-absenta- 18208192/ , accesat ast ăzi 10.06.2020.
Graficul nr. 11

76
Concluzii

În lumina celor prezentate în teza de față, putem afirma cu vehemență că, lucrarea de față
a dezbătut una din cele mai actuale teme și probleme cu care pastorația Bisericii se confruntă la
ora actuală, și anume impactul predicii și al catehezei asupra generației virtuale.
Atât predica, cât și cateheza se află sub egida comunicării, a împărtășirii prin cuvânt către
credincioși. Această practică a transmiterii conținutului de credință, a mesajulu i religios a fost
valorificată de -a lungul timpului prin diferite mijloace. Fie că vorbim despre predica de la amvon,
ori că aducem în discuție cântările care veneau cu un text ușor de asimilat, dar bogat în
conținuturi religioase, sau că ne referim la cuv ântul scris prin intermediul cărților, toate aceste
mijloace au integrat pe creștin în viața lui Hristos, în tradiția dogmatică, liturgică, spirituală și filantropică a Bisericii.
Aceste mijloace de comunicare au fost uzitate în chip pedagogic de către slu jitorii
Bisericii care au fost în permanență vigilenți și atenți la psihologia auditoriului. Trebuie să remarcăm faptul că psihologia ascultătorilor este foarte diferită în funcție de modul de
comprehensiune a mesajului, de vârsta pe care o are, de experiența de viață, dar și de momentul
actual din timpul predicii. Comunicatorul trebuie să aibă la îndemână resorturile necesare pentru
a duce la bun sfârșit transmiterea mesajului, dar și pentru ca mesajul să aibă succes, acesta
constând în aplicarea învățătur ilor, a exhortațiilor, a ideilor propagate în orație.
Predica, sub toate aspectele ei, nu reprezintă un mod învechit, arhaic, ci reprezintă o
metodă de a dialoga cu simț de răspundere, păstrând curată si veridică comunicarea și
neîndepărtându -o de comuniune.
Demn de remarcat este și faptul că predica rămâne fidelă învățăturilor pe care le
transmitre, motiv pentru care, după cum rezultă din cercetarea realizată, este preferată de
credincioși. Tindem să credem că predica rămâne cea mai eficientă strategie a comunicării
discursului în contemporaneitate datorită caracterului ei persuasiv, dar și a structurii sale puțin riguroase, care îi dă nota unei strategii autentice.
Asistăm în ziua de azi la două medii la care trebuie să ne raportăm în pastorația noastră,
atunci când dorim să transmitem învățăturile Bisericii, și anume mediul real și mediul virtual.

77
Mediul real este dat de contextul în care ne putem adresa ,,pe viu” credincioșilor care vin la
Biserică, cu care ne putem întâlni în vizitele pastorale efectua te. De menționat că acest mediu este
preponderent dat de oameni în vârstă.
Mediul virtual are în vedere noua generație aflată în era tehnologiei, în aria schimbărilor
de mentalitate pe care le- a produs felul de a gândi al omului modern. Pentru acest lucr u, Biserica
prin slujitorii ei trebuie în mod imperios necesar să se adapteze cu brio noilor condiții, pentru că și generația virtuală este chemată la mântuire. Spațiul media poate fi un prilej bun de a propaga
mesajul creștin într -o măsură cu mult mai mar e, decât dacă ne- am limita doar la cadrul parohiei
în care ne aflăm. Arealul online poate avea atât efecte negative, dar și efecte pozitive. Important este modul în care ne raportăm la el și cum îl folosim.
Astfel, discursul religios se poate muta foarte bine și foarte ușor și pe internet, și pe
rețelele de socializare, și în mass -media, pentru ca pe de o parte să putem influența tinerii care
acordă virtualului un timp excedentar, dar și pentru a le arăta că suntem alături de ei și că Biserica nu se limita eză numai la formele și mijloacele vetuste de transmitere a mesajului.

78
Bibliografie
IZVOARE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură , ediția Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de
Misiune Ortodoxă, București, 2013;
2. Sfântul Clement Alexandrinul, Scrieri I – Partea întâiă [col. PSB, vol. 4], trad. introducere și
note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1982;
3. Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze , trad. Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003;
4. Sfântul Grigorie Teologul, Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont sau Despre Preoție , în
volumul: Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Efrem Sirul, Despre
Preotie , trad. Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 2012;
5. Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri exeg etice dogmatico -polemice și morale. Partea a doua
[col. PSB, vol. 30], trad. și note de pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998;
6. Sfântul Ioan Gură de Aur, Tratatul despre preoție , Editura Sophia, București, 2014;
7. Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri I [col. PSB, vol. 17], trad. și note Dumitru Fecioru, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1989;
8. ***Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române,Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortdoxe Române, București, 2011;
9. ***Noul dicționar UNIVERSAL al limbii române, Editura Litera Internațional, 2007.

CARȚI DE S PECIALITATE

1. Avdeev, Besedia, Dmitri, Ioana, Ediția a 3 -a, Editura Sophia, București, 2011;
2. Baciu, Adina -Brîndușa, Adicția digitală. Boală a societății postmoderne , Editura
Prouniversitaria, București, 2019;
3. Baștovoi, Savatie, Când pietrele vorbesc. Biseri ca față în față cu propria imagine , Editura

79
Cathisma, București, 2008;
4. Băjău, Pr. Conf. Dr., Ion L., Omiletică generală, Editura Universitaria, Craiova, 2004;
5. Beradi, Franco, The soul at work , trad. în engleză de Francesca Cadel, Editura Semiotext,
Los Angeles, 2007;
6. Brasher, Benda, Give me that online religion , Jossey- Bass Inc., San Francisco, 2001;
7. Bria, Ion, Liturghie după Liturghie. Misiune apostolică și mărturie creștina azi , Editura
Athena, București, 1996;
8. Bulacu, Preot, Mihail, Ped agogia creștin- ortodoxă, Editura Școala Brâncovenească,
Constanța, 2008;
9. Campbell, Heidi, Religion and the internet , în Communication Reasearch Trends , vol. 25,
nr.1, 2006;
10. Carr, Nicholas, Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman , Editur a Publica,
București, 2012;
11. Carrel, dr., Alexis, Conduita vieții. Reflecții. Rugăciunea , Editura Mănăstorea Crasna,
Prahova, 2013;
12. Cazacu -Slama, Tatiana, Limbaj și context, Editura Sțiințifică, București, 1959;
13. Călugăr, Preot prof., Dumitru, Catehetică , Editura Renașterea, Cluj -Napuca, 2005;
14. Chapell, Bryan, Predicarea cristocentrică , trad. Dorin Pantea, Editura Făclia, Oradea, 2005;
15. Cicero, Opere alese, vol I, ediție îngrijită de G. Guțu, Editura Univers, București, 1973;
16. Coman, Mihai, Introducere în mass -media , ediția a IV -a, Editura Polirom, Iași, 2016;
17. Coman, preot prof., Constantin, Antilogos sau cuvântul celuilalt , Editura Bizantină,
București, 2009;
18. Coresciuc, pr. dr., Roger, Omiliile Sfântului Grigorie Palama. Analiză omiletică , Editura
Doxologia, Iași, 2013;
19. Cucoș, Constantin, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice , Editura Polirom, Iași,
1999;
20. Dabovich, Sebastian, Preaching in the Russian Church, Editura Cubery and Company, San
Francisco, 1899;
21. DANIEL, Patriarhul Bise ricii Ortodoxe Române, Libertate pentru comuniune , Editura
Basilica, București, 2010;
22. Dascălu, preot dr., Nicolae, Parabola făcliei aprinse. Comunicarea religioasă în era

80
informațională, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2012;
23. Eilers, Franz- Josef, Communicating in Ministry and Mission, Editura Logos, Sta Cruz, 2003;
24. Evans, William, How to prepare sermons , Chicago Bible Institute Colportage Assocation,
Chicago, 1913;
25. Fârte, Gheorghe -Ilie, Comunicarea o abordare praxiologică, Casa Editorială D emiurg, Iași,
2004;
26. Forsyth, Positive Preaching and the Modern Mind , Paternoster Press, Exeter, Marea Britanie,
1998;
27. Gheorghe, Virgiliu, Știința și războiul sfârșitul lumii. Fața nevăzută a tele -viziunii, Institutul
de Cercetări Psihosociale și Bioetică, București, 2016;
28. Goleman, Daniel, Inteligența emoțională, trad. Irina -Margareta Nistor, Editura Curtea Veche,
București, 2018;
29. Gordon, preot dr., Vasile, Editura Universității din București, București, 2001;
30. Gordon, Preot dr., Vasile, Introducere în omilet ică, Editura Universității din București,
București, 2001;
31. Grigoraș, Costachi, …Propovăduiți Evanghelia la toată făptura!…, Editura Trinitas, Iași,
2000;
32. Guia, Sorin, Discursul religios , Editura Universit ății ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014;
33. Gusti, Dimitrie, Retorică pentru tinerimea studioasă, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1984;
34. Hr. Andruțos, Simbolica, trad. Iustin Moisescu, Editura Centrul Mitropolitan al Olteniei,
Craiova, 1955;
35. Jurca, Eugen, Retorică și Omiletică , Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpus, 2009;
36. Katzer, Catarina, Cyberpsihologia. Viața în rețea: cum ne schimb@ Internetul?, trad. Cora
Radulian, Editura All, București, 2018;
37. Keller, Timothy, Preaching. Communicating Faith in Age of Skepticism , Editura Hodder &
Stoughton, Londra, 2015;
38. Killinger, John, Fundamentals Of Preaching, Fortress Press, Philadeplhia, 1985;
39. Larchet, Jean -Claude, Captivi în internet, Editura Sofia, București, 2016;
40. Larchet, Jean -Claude, Terapeutica bolilor spiritualie , Editura Sophia, Buc urești, 2001;
41. Larsen, David, The Anatomy of Preaching: Identifying the Issues in Preaching Today ,

81
Editura Kregel, Grand Rapids, 1989;
42. Lemeni, Adrian, Aspecte apologetice contemporane , Editura Asab, București, 2010;
43. Lesenciuc, Adrian, Introducere în teoria comunicării, Editura Academia Forțelor Aeriene
,,Henri Coandă”, Brașov, 2017;
44. Lossky, Vladimir, Introducere în teologie ortodoxă, trad. Lidia și Remus Rus, Editura
Sophia, București, 2006;
45. Louth, Andrew, Oiriginile tradiției mistice c reștine. De la Platon la Dionisie Areopagitul ,
Editura Deisis, Sibiu, 2002;
46. Lucas, Stephen, Arta de a vorbi în public , Editura Polirom, Iași, 2014;
47. Magdalena, Maica, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, trad. Diac. Ioan I.
Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000;
48. Matsoukas, Nikolaos, Introducere în gnoseologia teologică, trad. Marcel Popa, Editura
Bizantină, București, 1997.
49. Micle, Arhimandrit, Veniamin, Trepte spre Amvon , Editura ,,Coresi”, București, 1993;
50. Mihalache, Arhid., Adrian Sorin, Eș ti ceea ce trăiești , E d i ț i a a I I -a, Editura Trinitas,
București, 2019;
51. Mircea, Corneliu, Inter -comunicare, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979.
52. Momoc, Antonio, Comunicarea 2.0. New media, participare și populism , Editura Adenium,
Iași, 2014;
53. Morand de Jouffrey, dr., Paul, Psihologia copilului , trad. Mihaela Larionescu, Editura Teora,
București, 1998;
54. Mucchieli, Arta de a comunica, Editura Polirom, Iași, 2005;
55. Naclad, Liliana, Discursul religios în Mass- Media. Cazul României postdecembriste ,
Institutul European, Iași, 2013;
56. Neamțu, Mihail, Bufnița din dărâmături , Editura Anastasia, București, 2005;
57. Spitzer, Manfred, Demența digitală, Editura Humanitas, București, 2020;
58. Stănciugelu, Irina, Teoria Comunicării , Editura SNSPA – Facultatea de Com unicare și
Relații Publice, București, 2001;
59. Stăniloae, Dumitru, preot prof., Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.I, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978;
60. Ștefănescu, Ahrimandritul, Melchisedec, Teologia past orală, Editura Doxologia, Iași, 2011;

82
61. Teșu, pr. prof. dr., Ioan, Frumușetea și sublimitatea preoției creștine , Editura Doxologia,
Iași, 2010;
62. Tiba, Iosif, Preotul. Părinte și medic sufletesc , Editura Sapientia, Iași, 2015;
63. Tilea, Preot, Gheorghe, Probleme fundamentale în opera moral -socială a Sfântului Ioan
Gură de Aur. Familia Creștină, Tipografia Eparhială, Curtea de Arges, 1947;
64. Toader, Ioan, Retorica amvonului , Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2002;
65. Troțki, Ilarion, Creștinismul sau Biserica, Editura Egumenița, Galați, 2005;
66. Valkenburg, Pietrowski, Patti, Jessica -Taylor, Generația digitală și dependență de media,
trad. Luiza Mohonea, Editura Niculescu, București, 2018;
67. Van Cuilenburg, J.J., O. Scholten, G.W. Noomen, Știința comunicării, Editura Humanitas,
București, 1998;
68. Verza, Șchiopu, Emil, Ursula, Psihologia vârstelor, ediția a III -a, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1997;
69. Vintiliescu, Petre, Preotul în fața chemării sale de păstor al sufletelor , Editura Mitropolia
Olteniei, Craiova, 2007;
70. Wambui, Tabitha Wangare, Communication skills vol. I , Editura LAP Lambert, Saarbrucken,
2012;
71. Wilson, Sommers, Akert, Anderson, Timothy, Samuel, Robin, Eliot, Social Psychology ,
Pearson Education Limi ted, Harlow, 2018;

STUDII ȘI ARTICOLE

1. Grigoraș, pr. drd., Constantin, Predica și arta bisericească: despre funcțiunea omiletică a
artelor religioase , în Studii Teologice , seria II, anul XXXIV, 1982, nr.1 -2;
2. Maniu, Andreea Ioana, Studiu privind efectele negative ale reclamelor televizate asupra
elevilor din ciclul primar și gimnazial (teză de doctorat), Universitatea ,,Babeș -Bolyai”, Cluj –
Napoca, 2012.
3. Micle, Ieromonah, Veniamin, Sfântul Ioan Gură de Aur predicator social , în Mitropolia
Ardealului , Sibiu, 1968, nr. 7- 8;
4. Moreanu, Mircea, Despre predică , în Biserica Ortodoxă Română III, 1930, nr. 5;
5. Nicodim, Mitropolitul, Predica în biserică , în Revista Mitropolia Moldovei , anul XI, 1935,

83
nr. 11;
6. Popescu, pr., Gabriel, Predica și predicator în Biser ica Ortodoxă Română, în Revista
Biserica Ortodoxă Română, 1971, nr.1- 2;
7. Popescu, prof. Teodor, Sfințenia și răspunderile preoției, în Studii Teologice III, 1952, nr. 3-
4;
8. Popescu, prof., Teodor, Predica, o mărturisire a preotului, în Glasul Bisericii, 1954, nr. 11-
12;
Stăniloae, pr. prof., Predica la duminica dinaintea Nașterii Domnului , în: Glasul Bisericii XVI,
1967, nr. 1- 12;
Teofan, Savu, Tăcerea ca discurs religios , în: Text și discurs religios , nr. 4/2012;
Tilea, Preot, Gheorghe, Probleme fundamentale în opera moral -socială a Sfântului Ioan Gură de
Aur, în Glasul Bisericii, 1949, nr. 3.

MATERIALE ELECTRONICE

1. Saw, John, The Character of a Pastor According to God’s Heart Considered,
https://www.yumpu.com/en/document/read/51694116/the -character -of-a-pastor -according -to-
gods -heart -don-kistler , accesat la 03.05.2020;
2. https://doxologia.ro/actualitate/arhiepiscopia -iasilor/o -capacitate- uimitoare -de-sluji-
biserica- neamu l, accesat la 10.06.2020;
3. https://adevarul.ro/locale/cluj- napoca/preot -ortodox- despre -credinta- era-tehnologiei –
religia -alimenta -atat-e-mai-bun-mai-rau-om-1_58e27b135ab6550cb8ee17a6/index.html , accesat
astăzi 10.06.2020;
4. https://www.academia.edu/27951058/137907934- Percepti -a-Mesajelor.pdf , accesat astăzi
10.06.2020;
5. https://basilica.ro/patriarhul- daniel -despre -utilizarea -retelelor -de-socializare- si-a-
intern etului/, accesat astăzi 10.06.2020;
6. https://www.go4it.ro/content/social -media/mesajul- patriarhului -daniel -de-ziua-mondiala –
a-retelelor -de-socializare -biserica -ortodoxa -romana- nu-este-absenta- 18208192/ , accesat astăzi
10.06.2020;

84
7. https://youtu.be/WZyRbnpGyzQ , accesat la 10.06.2020;
8. https://youtu.be/vP4iY1TtS3s , accesat la 10.06.2020;
9. https://youtu.be/7WjIbpkoXq0, accesat la 10.06.2020.

85
ANEXA 1
Chestionar privind importanța predicii/discursului religios în viața creștinului digitalizat

1. Care este categoria de vârștă în care vă încadrati?
❒ 18- 25 ani;
❒ 26- 30 ani;
❒ 31- 45 ani;
❒ 46- 65 ani;
❒ peste 65 ani.

2. Care sunt principalele dumneavoastră surse de informare pe care le folosiți pentru a afla
informații despre Biserica Ortodoxă Română (Bifați cu ✘ în una sau mai multe căsuțe).
❒ TV;
❒ Radio;
❒ Ziare/Reviste;
❒ Site -uri;
❒ Rețele de socializare;
❒ Prieteni;
❒ Familie; Bună ziua! Numele meu este Cașcaval Ionuț -Andrei și sunt student în anul al IV -lea la
Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae" din cadrul Universității ,,Alexandru Ioan
Cuza" din Iași. În vederea redactării tezei de licență cu titlul ,,Impactul catehezei și al predicii
asupra generației vrituale", desfășor o cercetare pe bază de chestionar privind impactul pe care
predica și cateheza o au în viața ,,creștinului digitalizat''. Vă rog să răspundeți la următoarele
întrebări în funcție de convingerile dumneavoastră, deoarece vă asigur că nu există răspunsuri
corecte sau greșite. De asemenea, răspunsurile vor rămâne confidențiale și vor fi preluate doar
în scop academic. Vă mulțumesc!

86
❒ Google;
❒ Altele……………
3. Care credeți că este cel mai eficient canal de comunicare media al Bisericii Ortodoxe
Române (Bifați cu ✘ în una sau mai multe căsute).
❒ TV -ul;
❒ Radio -ul;
❒ Ziarele;
❒ Site -urile;
❒ Rețelele de socializare;
❒ Altele……………
4. Considerați că Biserica este o sursă de informare în viața dumneavoastră?
❒ DA ❒ NU
5. Considerați că Biserica ar trebui să fie mult mai prezentă în mediul online?
❒ DA ❒ NU
6. Considerați ca predica are rol terapeutic?
❒ DA ❒ NU
7. Considerați că predica/discursul religios poate schimba viețile oamenilor?
❒ DA ❒ NU
8. Cât de mult vă influențează următoarele?
Predica
❒ Foarte puțin ❒ Puțin ❒ Așa și așa ❒ Mult ❒ Foarte mult
Cateheza
❒ Foarte puțin ❒ Puțin ❒ Așa și așa ❒ Mult ❒ Foarte mult
Preotul
❒ Foarte puțin ❒ Puțin ❒ Așa și așa ❒ Mult ❒ Foarte mult
Informațiile transmise de Biserică
❒ Foarte puțin ❒ Puțin ❒ Așa și așa ❒ Mult ❒ Foarte mult

87
9. La ce facultate și universitate studiați sau ați studiat?
…………………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
10. În ce segment de vârstă considerați că se încadreaza GENERAȚIA VIRTUAL Ă?
❒ 14- 22 ani
❒ 14- 28 ani
❒ 14- 32 ani
❒ 14- 40 ani
❒ 14- 50 ani.
11. Cum evaluați informatiile?
a) Sunt prezent în viața Bisericii.
b) Tehnologia/Internetul creează dependență.
c) Adicția digitală este o boală a societății postmoderne.
d) Ecranul afectează doar gândirea și viața copiilor.
e) Jocurile video crează dependență.
f) Tehnologia/Internetul are efecte negative asupra creierului uman.
g) Ceea ce văd online îmi influențează viața.
h) Între Biserică și Tehnologie/Internet poate exista un dialog.
i) Internetul duce la pier derea noțiunii timpului.
j) Internetul/Tehnologia distruge relațiile interpersonale.
k) Internetul/Tehnologia sărăcește viața spirituală.
l) Internetul/Tehnologia diminuează capacitatea intelectuală.
❒ Dezacord total ❒ Dezacord ❒ Neutru ❒ Acord ❒ Acord total

12. Precizați gradul de utilizare, bifând doar într -o singură căsuță.
Vizionez predici/discursuri religioase online.
❒ Foarte rar ❒ Rar ❒ Neutru ❒ Des ❒ Foarte des
Utilizez rețele de socializare (Facebook, Instagram, Snapchat etc.)
❒ Foarte rar ❒ Rar ❒ Neutru ❒ Des ❒ Foarte des

88
13. De ce considerați că oamenii preferă rețelele de socializare în detrimentul întâlnirilor face
to face?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

89
ANEXA 2
Rezumatul tuturor răspunsurilor înregistra te după aplicarea chestionarului

90

91

92

93

De ce considerați că oamenii preferă rețelele de socializare în detrimentul
întâlnirilor face to face?
• Din comoditate
• Comoditate
• Pentru că e mai simplu, poate chiar mai comod. Și asta e ceea ce promovează societatea,
pe asta se pune accentul.
• Deoarece lucrurile sunt mai ușor de comunicat
• Pentru ca le este mai ușor sa se exprime prin intermediul rețelelor, decât face to face,
din mai multe cauze cum ar fi : frica de a nu fi judecat (fizic de exemplu), posibilitatea
manevrării conversaț iei după dorința fără a fi nevoit sa fii influențat direct de interlocutor, etc.
• Consider ca oamenii prefera retelele de socializare in detrimentul intalnirilor face to
face ,deoarece confera un plus de comoditate si confort, intr un secol al vitezei ,cara cterizat
prin lipsa timpului .
• Oamenii prefera retelele de socializare deoarece este mult mai comod si usor. Acestea le
oferă mijloace pentru a se reprezenta și a se redescoperi mereu prin doar câteva click -uri. Deși,
interacțiunea cu alții joacă un rol im portant.
• Lipsa timpului și programul diferit
• Mai simplu

94
• Este mai comod.
• Socializarea e mult mai rapida, fără a depune foarte multa pregătire si fără a pierde
timpul pe drum Alții se exprima mult mai siguri pe ei in spatele ecranului
• Pentru ca isi exprima fara emotii sentimentele
• E mult mai accesibil ca si moment. Daca vrei sa i comunici cuiva ceva important, il suni
sau ii dai mesaj, nu astepti uneori si zile ca sa va vedeti. In plus, exista oameni care nu agreeaza
iesiri in public, fiind mai comod pt ei a ceasta cale a retelelor sociale. Asa poti tine legatura si
cu prietenii aflati la zeci, poate sute sau chiar mii de km departare.
• Câștiga mai mult timp.
• Pentru usurința discuțiilor
• Faptul de a nu fi pus într -o situație incomodă, în fața telefonului răspunz i mai ușor în
anumite situații
• Pentru că este mult mai ușor să fii un impostor în spatele unui ecran, decât în ochii unei
persoane. Probabil că rețelele de socializare oferă un confort aparent în ceea ce privește relațiile
interumane, deși mai degrabă sunt interdigitale, decât interumane. Poate pentru cei timizi și
introvertiți este mult mai facil să relaționeze apărați de un profil de facebook sau mai știu eu ce.
• Se pot exprima mai ușor
• Oamenii prefera asemena intalniri din cauza comoditatii formate pe par cursul anilor.
• Din cauza insecuritatilor și a fricii de a apărea altfel decât afișează în mediul online.
• Nu pot vorbi în numele celorlalți ca să spun ce preferă și de ce. Eu le prefer pe cele face
to face, dar cred că rețelele de socializare au un avantaj pentru întâlnirile între persoanele care
stau la distanță
• Pentru că sunt mult mai rapide,aparent eficiente și nu reprezintă un efort financiar.
• Pentru ca este mult mai ușor să interacționezi cu un ecran, decât cu o persoană, acest
lucru fiind dat de faptul că încrederea și stima de sine au scăzut direct proporțional cu gradul de
promovare al noilor valori aduse în atenție de social -media.
• Deoarece se pot exprima mai liber
• Comoditate
• Din comoditate
• Datorită comoditatii

95
• e mai facil
• Sunt mai rapide și mai practice
• Lejeritate
• Deoarece se pot exprima cu o libertate mult mai mare în spatele unui cont (sau de ce nu,
a unui pseudonim). În plus, au un timp relativ mai mare de a răspunde anumitor întrebări sau de
a face față anumitor "situații limită", pe care, fără îndoială, nu le -ar putea gestiona în același
mod în viața reală.
• Cred ca prefera o lumea virtuala, in care lucrurile urmeaza cursul pe care si l doresc, in
schimb in viata reala acest lucru nu este chiar asa
• Pentru ca pot comunica mai ușor si ar pierde timp pe drum pana la întâlnire. Necesită
timp si pentru a te pregăti de întâlnire si uneori chiar bani pentru un suc, un ceai
• Consider ca oamenii prefera retelele de socializare in detrimentul intalnirilor face- to-
face din cauza lipsei de incredere in Dumnezeu si apoi in oameni. A fricii de a nu gresi, a unei
lipse de asumare (orgoliu/parere de sine).
• Siguranță, introversie, comoditate. Foarte mulți oameni prefera întâlnirile face to face.
Doar ca unii nu știu cum sau unde sa le inițieze, nu au un c ontext potrivit. Asa ca apelează la
mediul online pentru un contact mai rapid și mai ușor cu alte persoane. De multe ori, online ul
facilitează întâlnirile face to face.
• Pentru comoditate
• E pandemie 🙂
• Din comoditate!
• Le este mai usor sa vorbeasca pe retelele de socializare deoarece se pot exprima mai
usor, nu necesita mult efort si economisesc timp, dar cred ca ii ajuta, de altfel, sa se exprime
mai liber, mai putin jenati.
• E mai ușor și mai rapid, totul la un click distanță
• Este mai usor si comod ca oamenii sa vorbeasca din spatele unui ecran, ascunzandu- si
sentimentele si trairile fara a se conecta cu oamenii.
• E mult mai rapid, poți face și alte lucruri în timp ce vorbești poate cu 2 sau chiar mai
mulți prieteni deodată.
• Comoditate, frica
• 1.Pentru ca s unt introvertiți. 2.Comoditate.

96
• Pentru ca este o caracteristica a vremurilor actuale.
• Timpul este dusmanul nostru.
• Din cauza anxietatii sociale probabil
• Deoarece le place să se ascundă în spatele ecranelor.
• Pentru că este mai practic, mai intim întrucât nu poți fi văzut de cineva într -o sală și
apoi judecat
• Deoarece pot comunica rapid oricând și oriunde.
• Trăind în secolul vitezei, oamenii sunt mereu prinși în mai multe activități. Astfel, aleg
căi ceva mai simple în ceea ce înseamnă comunicarea și păstrarea unei legături cu ceilalți.
• Acolo isi pot exprima mult mai usor gandurile sentimentele ,fara a fi interpretate prin
exprimii faciale ,gesturi,pe care face to face inevitabil le ar face
• Comoditate si lipsa de asumare
• Nu consider asta
• Datorita disponibilităț ii pe care internetul si retelele de socializare le ofera,de exemplu
menținerea unor relații este foarte ușoară, întrucât este posibilă comunicarea în timp real chiar
și cu persoanele care sunt la o distanță de mii de kilometri.
• Unii oameni și- au pierdut capacitatea de comunicare din cauza prezenței mult prea
active pe internet. Exista persoane care nu au acelasi curaj de a spune diverse lucruri față în
față. În realitate nu poti fi la fel de dur, la fel de critic si la fel de curajos față de perso anele din
jurul tău și nu numai. Nu trebuie să devenim un personaj virtual, să devenim dependenți de
imaginea pe care am creat -o pe instagram/facebook. Relațiile se clădesc mult mai bine în
realitate. Relațiile dintre doua persoane, trebuie să fie cât mai transparente și mai sincere, iar
acest lucru poate exista doar prin întalnirile față în față.
• Sunt mai comode …costuri mai mici…suntem diferiti din punct de vedere socio-
emotional…
• Oamenii s -au obișnuit să comunice mult mai ușor pe rețelele de social izare, pot discuta
cu ușurință despre subiecte pe care nu le pot aborda face to face.
• Comoditate si dintr -un soi de pastrare a zonei de confort. Dorim sa minimizam cat mai
mult posibilitatea unui eventual esec (fie si minor) in interactiunea cu ceilalti. D eci, omului
modern, ii este tot mai mare frica de esec, de a face ceva ce ar putea sa- l coboare pe scara
sociala.

97
• Pentru o comunicare eficienta
• Rușine, timiditate, comoditate
• Simplifica anumite coordonate ale comunicării.
• Lipsa de timp, pot spune ce gândesc mai ușor, pot schimba doar câteva impresii.
• Frica de socializare și lenea
• Biserica(ma refer la cea catolica si crestina) in scurta lor istorie aprox 2500 ani , dar
plina de victme in numele domnului ia doar ce le este de folos prealuminatilor si fe rcitilor.Pe
tmp de pandemie au uitat cand criticau tehnologia ca fiind lucrul diavolului.Acum e ok
?!?Prefacutilor si profitorilor
• Nu le preferă, dar sunt mai la îndemână. Pot fi accesate la orice oră, nu trebuie să te
deplasezi, să te îmbraci. .. Orice discuție pe net se sfârșește cu un ,,hai, poate ne vedem la o
cafea, poate ieșim într -o zi". Oamenii vor să se întâlnească. Statul de vorbă ore întregi pe net
tocmai asta înseamnă: omul are nevoie de oameni lângă el. Și pentru că nu poate avea
întotdeauna, își creează această iluzie.
• Pentru că pot fi altcineva, dincolo de cine sunt cu adevărat în esență…
• Pentru că este o varianta mai comoda
• Din comoditate e părerea mea
• Din lipsa timpului
• Comoditate, dependenta de ecran, anxietate.
• Comoditate, emo tional…
• Consider ca oamenii preferă rețelele de socializare in locul întalnirilor face to face
deoarece se simt mult mai bine
• Comoditate, atractivitate, tentatie, lipsa de actiune (adinamie, apatie)
• Sunt mai comode, deși nu pot generaliza acest lucru. Eu personal nu le prefer în
detrimentul celor face to face. Prefer oricand să mă întâlnesc cu prieteni, familie, să particip la
cursuri, evenimente, concerte, teatru etc live dar apreciez și utilitatea informațiilor online și
accesibilitatea lor.
• Pentru că e mai ușor de comunicat în scris ,oamenii nesimtindu- se jenați.
• Pot spune cu usurinta tot ceea ce gandesc.

98
ANEXA 3
Pomelnice online