Pozitia Si Rolul Cec In Cadrul Sistemului Bancar din Romania

CAP. I. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA SISTEMULUI BANCAR

DIN ROMÂNIA

EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR IN ROMANIA

Primele dovezi ale desfasurarii unei activitati bancare pe teritoriul Romaniei au fost descoperite intre anii 1786-1855 , reprezentand 55 de placi de piatra , gasite intr-o zona de mine aurifere . Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane si contin detalii referitoare la contractul privind infiintarea unei institutii bancare. Contractul era datat 28 martie 167 i. H. si fusese semnat de Deusara. Clauzele principale se refereau la faptul ca bancile acordau imprumut in numerar si percepeau dobanzi.

In epoca moderna , primele incercari de creare a unei banci au avut loc la inceputul secolului al XIX-lea. Desi au existat si anterior preocupari in acest sens, abia in 1856 a fost creata Banca Nationala a Moldovei, cu sediul la Iasi, care a fost astfel prima institutie bancara ce-si desfasura activitatea pe teritoriul Romaniei. Banca a fost creata ca urmare a demersurilor unui bancher prusac si a fost concesionata acestuia.

In anul urmator, banca a dat faliment, datorita lipsei de fonduri, recurgerii la credite din strainatate, precum si datorita fatului ca, din capitalul subscris, a fost varsata doar o mica parte.

Dupa unirea Tarii Romanesti cu Moldova, in 1859, au inceput sa functioneze si alte banci. Ca urmare a legii adoptata la 24.11.1864, a fost fondata Casa de Depuneri si Consemnatiuni. Aceasta institutie, in 1880, a avut un rol foarte important, intrucat a fost principala banca de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite.

Inca din 1861 , a fost ridicata problema crearii unei banci nationale de Ion C. Bratianu , care , in discursul sau rostit in Camera in ziua de 10 ianuarie , a afirmat ca : " atat timp cat nu vom avea o banca nationala nu vor dispare crizele financiare din tara ".

Cuvantarea din 10 ianuarie 1861 a lui I . C. Bratianu nu a ramas fara ecou. In februarie 1861 , Manolachi Costachi Epureanu , presedinte al Consiliului de Ministri si ministru de finante , a publicat in Monitorul Oficial , un proiect lege pentru infiintarea unei banci de scont si circulatie , cu un capital de 12 milioane lei vechi din care 3 milioane sa fie subscris de stat , iar restul de 9 milioane de catre particulari . Proiectul nu a fost votat , deoarece , intre timp , Guvernul Manolachi Costachi a demisionat.

In 1864 a fost fondata Casa de Depuneri si Consemnatiuni . Aceasta institutie , a avut un rol foarte important pana la crearea Bancii Nationale a Romaniei in 1880 , intrucat a fost principala banca de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite .

In 1865 a aparut la Bucuresti, sub denumirea de Banca Romania, o banca care initial a avut atributii de banca de emisiune si de scont. Ulterior, ca urmare a modificarii statului sau, a pierdut aceste privilegii, desfarurand apoi o activitate pur comerciala. Activitatea acestei banci a continuat pana la nationalizarea sistemului bancar din Romania, in iunie 1948.

In aceeasi perioada au aparut si alte banci: Banca Albina, prima banca cu capital integral romanesc, care si-a inceput activitatea in 1872, la Sibiu, Creditul Financiar Rural, care a aparut in 1873, ca si Banca Aurora, din Nasaud. In urmatorul an, a fost creat Creditul Financiar Urban si Rural.

Cea mai importanta banca infiintata in aceasta perioada a fost Banca Nationala, care din punct de vedere organizatoric, a fost conceputa dupa modelul Bancii Nationale a Belgiei. Aceasta a fost inceputul dezvoltarii unui sistem bancar no si modern. Infiintarea Bancii Nationale a Romaniei a creat premisele pentru aparitia si a altor banci si pentru dezboltarea sistemului bancar romanesc.

In perioada urmatoare , au aparut tot felul de proiecte si incercari , mai ales din cercuri straine , in vederea organizarii unei banci de scont si circulatie.
Creditul Funciar si celelalte institutii financiare , create prin forte proprii , care prospereau , au intensificat discutiile si pregatirile pentru infiintarea unei banci de emisiune .

Infiintarea unei banci de emisiune ramanea , in continuare , o mare nevoie, determinata de interesele generale ale statului sub aspect financiar si valutar , a greutatilor politice din anii 1876-1877.

I .C .Bratianu sustinea ca " ce mult si dureros se simte lipsa unui asezamant financiar puternic si serios , care sa poata da tarii existenta baneasca in vremuri de nevoie " .

La 27 februarie 1880 , Guvernul I .C .Bratianu a depus in Camera proiectul unei banci nationale care trebuia sa ajute economia nationala mai mult ca oricare alta institutie .

La 17 aprilie 1880 , proiectul , depus de ministrul de finante I .C . Bratianu, a devenit legea prin care se statorniceau normele de organizare a Bancii Nationale a Romaniei , care urma sa-si inceapa activitatea la 1 iulie 1880 .

Acest moment important a fost caracterizat de Stefan Zeletin ca " cel mai de seama eveniment in dezvoltarea burgheziei romane moderne , metropola capitalismului nostru bancar " . Sediul principal al bancii s-a stabilit la Bucuresti , cu obligatia de a infiinta sucursale si agentii in principalele orase ale tarii si , in special , in fiecare capitala de judet .

Capitalul Bancii s-a stabilit la 30 milioane lei , din care 10 milioane lei sa se depuna de stat si 20 milioane lei de particulari. Datorita urmaririi in permanenta a mersului pietei , adaptandu-se cu elasticitatea la cerintele acesteia , asigurand respectarea liniei generale de dezvoltare a economiei tarii , ingrijindu-se de garantarea si existenta disponibilitatilor de fonduri in lei si in moneda straina , Banca Nationala a contribuit , efectiv , la depasirea cu succes a perioadelor de criza cu care s-a confruntat economia tarii in acea perioada.

Banca Nationala a Romaniei este cea mai importanta banca infiintata in acea perioada , care , din punct de vedere organizatoric , a fost conceputa dupa modelul Bancii Nationale a Belgiei . Acesta a fost inceputul dezvoltarii unui sistem bancar nou si modern.

Infiintarea B.N.R. a creat premisele pentru aparitia si altor banci si pentru dezvoltarea sistemului bancar romanesc. Banca Nationala a Romaniei s-a constituit ca importanta institutie destinata creditarii activitatii economice si comerciale , scontarii dar si operatiunilor cu alte instrumente financiare.

La 1 ianuarie 1901 , Banca Nationala devine institutie cu caracter privat,statul iesind din asociatie.

La sfarsitul secolului al XIX-lea a inceput sa se faca simtita o puternica centralizare a capitalului bancar in Romania . In aceasta perioada , unele case bancare sau asociatii bancare , aparute anterior , dar care in contextul nou nu dispuneau de suficient capital financiar , si-au schimbat statutul juridic sau au fost absorbite de altele.

In perioada primului razboi mondial s-a intensificat activitatea bancara in Romania ca rezultat al neutralitatii Romaniei . In aceasta perioada au aparut oportunitati noi de comert cu toate partile implicate in conflict. Nivelul ridicat al comertului a adus beneficii sistemului bancar. Anii care au urmat imediat razboiului au adus o incetinire dramatica activitatii economice , recesiunea cuprinzand intreaga Europa.

Treptat , tarile din Europa au inceput sa-si refaca economia , fenomen resimtit si in Romania . Rezultatele s-au regasit si in sistemul bancar . Bancile au atras importante fonduri disponibile de pe piata si – prin intermediul creditelor acordate de Banca Nationala – au reusit sa ramburseze sumele in bani devalorizati.

Dupa primul razboi mondial , numarul bancilor din Romania a continuat sa creasca pana la criza economica din perioada 1929-1933 . Aceasta depresiune a determinat falimentul multor banci . Guvernul Romaniei din acea vreme , a trebuit sa intervina contracarand efectele crizei economice , bancare si monetare . Guvernul a adoptat politici de conducere si control in vederea acordarii ajutorului necesar revigorarii sistemului bancar.

Politicile adoptate au contribuit la salvarea bancilor mai mari , dar , din cele 1204 banci existente in 1934 , circa 600 banci au fost lichidate sau au fuzionat.

In anii '40 sistemul bancar a fost dominat de 5 banci principale : Banca Romaneasca , Banca de Credit Roman , Banca Comerciala Romana , Banca Comerciala Italiana si Romana si Societatea Bancara Romana . Aceste banci realizau 50% din totalitatea operatiunilor bancare. Pana in 1947 , sistemul bancar romanesc cunoscuse o dezvoltare remarcabila. Bancile detineau resurse importante si functionau conform standardelor internationale ; personalul bancar era format de specialisti pregatiti in conditii de concurenta si standarde profesionale foarte ridicate , asa cum erau stabilite de Banca Nationala.

Dupa 1947 , sistemul bancar a fost restrans datorita trecerii la economia de comanda si intrarii Romaniei in zona de influenta sovietica (fosta U.R.S.S.).

Pana la sfarsitul anului 1989 , sistemul bancar romanesc oferea un numar limitat de servicii si produse bancare.In anul 1989 in Romania existau 4 banci : Banca Nationala a Romaniei , Banca Romana de Comert Exterior , Banca de Investitii si Banca Agricola , la care se adauga si C.E.C.-ul.Dupa 1989 , Romania a fost martora multor schimbari , iar trecerea la o economie de piata a determinat cresterea continua a numarului de agenti economici privati.

Reforma sistemului bancar a inceput in 1990-1991 , prin elaborarea si abordarea unei noi legislatii bancare privind organizarea si functionarea bancii centrale si a bancilor comerciale. Sistemul bancar din Romania este structurat pe doua nivele , respectiv o banca centrala si institutile financiare , carora prin lege li s-a acordat statutul de banci . B.N.R. este banca centrala a tarii , institutia de emisiune a statului roman.

Prin noile reglementari , Banca Nationala incearca sa creeze un sistem bancar modern si , in acelasi timp , sa-si indeplineasca rolul de banca centrala . Operatiunile comerciale indeplinite pana la 1989 de Banca Nationala , au fost transferate unei noi banci comerciale (B.C.R.).

In Romania , bancile comerciale functioneaza conform legii privind societatile comerciale , legii privind activitatea bancara si pe baza licentei (autorizatiei ) acordate de B.N.R.

SISTEMUL BANCAR DIN ROMÂNIA

.

Sistemul bancar din România s-a constituit odată cu înființarea Băncii Naționale a României (1880). Apoi au apărut bănci mari si mijlocii având capitaluri importante si posibilitățile de obținere a creditelor, atât de la B.N.R, cât și de la mari bănci din străinătate.

In perioada interbelică, sistemul bancar s-a dezvoltat ca urmare a pătrunderii capitalului străin. Au apărut astfel Banca Italo – Română , Anglo – Română, Franco – Romană , etc.

După al doilea război mondial au apărut bănci cu capital de stat care mobilizau mijloacele bănești disponibile din economia națională și le dirijau sub formă de credite in sectoarele economiei la care erau arondate.

Structura sistemului bancar românesc înainte de 1990 era în mare parte similar cu cea a celorlalte economii din Europa Centrală si de Est, totuși in anumite privințe era mai rigidă și a avut un rol pasiv în economie. Sistemul bancar românesc dinainte de reformă consta din Banca Națională a României, care juca rolul atât de Bancă Centrală cât și comercială și din Băncile specializate pentru investiții , comerț exterior, agricultură și economii.

După 1990 sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, în sensul că resimte cel mai puternic șocurile induse în economie. Sistemul bancar românesc, deși afectat de falimentul câtorva bănci private, s-a dovedit a avea cea mai bună evoluție, prestația Băncii Naționale influențând hotărâtor atât băncile comerciale cât și evoluția economiei în ansamblu . Reforma sistemului bancar românesc a început în 1991 prin crearea unui sistem pe două nivele, în care Banca Națională își pierde caracterul de bancă comercială (prin desprinderea din BNR a BCR) si, domeniul se deschide noilor operatori bancari. In perioada scursă din 1990,pital de stat care mobilizau mijloacele bănești disponibile din economia națională și le dirijau sub formă de credite in sectoarele economiei la care erau arondate.

Structura sistemului bancar românesc înainte de 1990 era în mare parte similar cu cea a celorlalte economii din Europa Centrală si de Est, totuși in anumite privințe era mai rigidă și a avut un rol pasiv în economie. Sistemul bancar românesc dinainte de reformă consta din Banca Națională a României, care juca rolul atât de Bancă Centrală cât și comercială și din Băncile specializate pentru investiții , comerț exterior, agricultură și economii.

După 1990 sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, în sensul că resimte cel mai puternic șocurile induse în economie. Sistemul bancar românesc, deși afectat de falimentul câtorva bănci private, s-a dovedit a avea cea mai bună evoluție, prestația Băncii Naționale influențând hotărâtor atât băncile comerciale cât și evoluția economiei în ansamblu . Reforma sistemului bancar românesc a început în 1991 prin crearea unui sistem pe două nivele, în care Banca Națională își pierde caracterul de bancă comercială (prin desprinderea din BNR a BCR) si, domeniul se deschide noilor operatori bancari. In perioada scursă din 1990, în pofida unor sincope ale câtorva bănci, receptate negativ de către populație, sistemul bancar românesc este vizibil mai stabil și mai bine reglementat decât restul economiei în ansamblul prin: prezența unor bănci străine alături de băncile cu capital mixt român-străin , cerințe de capital minim stabilit de BNR, crearea Bursei de Valori, reglementări prudențiale cum ar fi maximul împrumutului pe un singur client, plasamentele în societății nebancare, cumpărarea pachetelor de acțiuni ce depășesc 5 % din capital; asigurarea depozitelor populației la bănci, cerințe de rezerve minime obligatorii, constituirea fondului de rezervă și a provizioanelor specifice de risc deductibile fiscal, înființarea sistemului de decontări interbancare prin intermediul Casei de Compensație, reglementări în domeniul valutar.

Dubiile care au planat asupra modalității de acordare a creditelor de către băncile comerciale au dus la perfecționarea normelor de creditare a societăților bancare, la scăderea riscului general de creditare în sistemul bancar și la apariția unor fonduri specializate de garantare a creditelor. Ca urmare a șocului resimțit de industria bancară românească în urma dificultăților majore întâmpinate de unele bănci cauzate și de retragerile masive ale depozitelor populației, Banca Națională a instituit Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, apariția Legii nr. 83/1997 privind privatizarea societăților comerciale bancare la care Statul este acționar. Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 58/1998 – legea bancară și a Legii nr. 101/1998 privind statutul Băncii Naționale a României, cadrul legal privind autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a băncilor a fost lărgit și îmbunătățit. Începând cu luna ianuarie 1998 realizarea obiectivelor de supraveghere a fost facilitată de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar 1998 – 1999 privatizarea primelor două bănci cu capital majoritar de stat, prin achiziționarea pachetului majoritar de către investitorii străini. Crearea AVAB constituie premisele reducerii substanțiale a volumului creditului restant din bilanțul băncilor, prin preluarea de către AVAB a unui volum important de credite neperformante. Si după crearea sistemului pe două nivele și deschiderea domeniului noilor operatori, băncile specializate rămase nu au fost reconfigurate, iar sistemul bancar românesc a fost dominat până în 1999 de cele cinci bănci de stat care inițial aveau o poziție de monopol în sectoarele respective . Printre carențele sistemului bancar românesc se numărau :

restructurarea inadecvată a băncilor comerciale românești;

lipsa unui culturi adecvate în domeniu atât în rândul populației cât și a personalului bancar;

creditele neperformante și legislația în curs de formare;

conducerea corporatistă în formare la nivelul întregii economii.

Chiar dacă bilanțul băncilor pare sănătos în termenii contabili – aceasta este în parte pentru că băncile au fost reținute în extinderea creditului, alegând să se concentreze mai curând pe venitul din comision, decât pe cel din rata dobânzii.

Menținerea distorsiunilor în sectorul real, fluctuațiilor ratelor dobânzilor, ale cursului de schimb al monedei naționale, precum și ale prețurilor de consum și-au pus amprenta asupra sectorului bancar, influențând negativ performanțele financiare ale băncilor și indicatorii de prudență bancară în sensul creșterii ponderii veniturilor nerealizate din dobânzi și din influențe de curs valutar în totalul profitului brut.

Evoluția de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detașată de situația generală a economiei naționale care s-a confruntat cu disfuncționalități majore atât la nivel microeconomic, cât și macroeconomic.

Începând cu anul 2000 apar primele realizări în sistemul bancar:

continuarea procesului de restructurare și privatizare;

creșterea calității serviciilor prestate și educarea populației;

stimularea atragerii economiilor agenților economici și populației în sistemul bancar;

modernizarea sistemului de plăți prin dezvoltarea sistemului electronic de plată;

intensificarea operațiunilor de piață de capital;

dezvoltarea de instituții financiare specializate pentru activități de leasing, brokeraj, asigurări, investment banking, fonduri de investiții, fonduri de pensii.

1.3. ROLUL SISTEMULUI BANCAR IN CADRUL ECONOMIEI

Economia de piata presupune existenta unui sistem bancar care sa asigure mobilizarea disponibilitatilor monetare ale economiei si orientarea lor spre desfasurarea unor activitati economice diferite.

Intr-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii. In indeplinirea acestei prime functii, bancile, ca verigi de baza ale sistemului, urmaresc modul in care debitorii utilizeaza resursele imprumutate. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gstionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in implementarea politicii monetare.

Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piata prin intermediul creditelor, a operatiunilor de scont si a altor operatiuni pe piata financiara, bancile indeplinesc rolul de intermediari intre detinatorii de capitaluri si utilizatorii acestora.

Inexercitarea acestei diversitati de operatii, bancile actioneaza in numele lor, pe contul lor propriu, depunatorii si mprumutatorii neavand nici o legatura de drept intre ei. Se refera la faptul ca bancile gestioneaza depozitele si mijloacele de plata din economie. Astel, colectand depozitele, bancile au responsabilitatea gestionarii eficiente a acestora, cu maxim de randament, in beneficiul propriu si al depunatorilor.

In vederea realizarii obiectivelor finale, banca centrala urmareste stabilitatea valorii interne si externe a monedei nationale, concomitent cu punerea la dispozitia economiei nationale a cantitatii optime de moneda, necesare cresterii economice. Sistemul bancar, transformand resursele pe care mediul economic i le pune la dispozitie, se constituie subsistem al amcrosistemului economico- social.

Sistemul bancar se afla intr-o continua interactiune cu mediu economic, din care preia „ intrari ” sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare, informatii) pe care le prelucreaza in vederea obtinerii „ iesirilor ” (produse si servicii bancare, informatii financiar-bancare). Altfel spus, sistemul bancar este un sistem deschis. Ceea ce este specific sistemelor deschise (deci si sistemului bancar) este faptul ca isi regleaza activitatea prin conexiune inversa (feedback), deci sunt capabile de autoreglare.

1.4. TRANSFORMARI ÎN PRIVINȚA FUNCȚIILOR ȘI ROLULUI SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC, FUNDAMENT AL ORGANIZĂRII SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA.

Conceptul de bancă poate fi definit, în esență, ca o instituție care mobilizează mijloace bănești disponibile, finanțează și creditează persoanele fizice și juridice, organizează și efectuează decontările și plățile în cadrul economiei naționale și în relațiile cu celelalte state, în scopul obținerii de profit. Deși, unii istorici afirmă existența unor instituții de tip bancar încă din antichitate, totuși o mai largă recunoaștere în accepțiunea modernă a conceptului amintit o au băncile italiene din epoca medievală – considerate drept veritabilii precursori ai organizațiilor moderne de profit. Dintre acestea s-au remarcat băncile venețiene, cele din Genova sau Florența. Acestora le-au succedat băncile din Țările de Jos și Germania, cu legături ce țineau de economia nordului Europei.

În evoluția acestor instituții, tradiția și literatura de specialitate acordă un loc important zarafului – prețuitor al monedelor și intermediar al circulației monetare. Agenții economici deținători ai monedelor aveau în acestea un sprijin important în desfășurarea schimburilor și în dezvoltarea economică, însă utilizarea banilor se lovea și de unele impedimente sau deficiențe.

In perioada contemporană, locul și rolul extrem de complexe deținute de bănci în economie pot fi rezumate prin prezentarea funcțiilor principale ale acestor instituții :

funcția de depozit, care constă în :

efectuarea de operațiuni de depozit la vedere și la termen, în cont, cu numerar și cu titluri, constând în atragerea resurselor bănești de la persoanele fizice și juridice, în vederea păstrării și fructificării lor;

efectuarea de operațiuni de depozitare și trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice și juridice;

funcția de investiții care constă în :

acordarea de credite în lei și în valută , persoanele fizice și juridice din țară și străinătate;

participarea în calitate de acționar la înființarea unor instituții bancare sau nebancare în țară sau în străinătate;

achiziționarea de active în nume propriu;

funcția comercială, care constă în :

realizarea de încasări și plăți, în valută și în lei, generate de activități de export, import, prestări – servicii, turism intern și internațional, efectuarea de operațiuni cu caracter financiar, necomercial și alte operațiuni legate de încasări și plăți între persoane fizice și juridice din țară și străinătate;

cumpără și vinde, în țară și în străinătate, valută și efecte de comerț exprimate în lei și valută;

efectuează operațiuni de scontare și re-scontare a efectelor de comerț;

efectuează operațiuni de schimb valutar și operațiuni de arbitrajare pe piețele monetare internaționale, pe cont propriu sau în numele clienților;

participă la tranzacții financiare externe de plăți și de credit, încheie cu bănci și instituții financiare străine angajamente și convenții de plată;

cumpără și vinde, în țară și străinătate, monede, aur și metale prețioase;

emite efecte de comerț (bilete la ordin, CEC-uri, cambii sau trate) în favoarea unor beneficiari din țară și străinătate;

efectuează operațiuni de vânzare-cumpărare și alte operațiuni cu titluri emise de stat;

prestează servicii bancare, expertizare tehnică, economică și financiară a diferitelor proiecte, acordă consultanță și asistență în probleme de gestiune financiară și evaluare;

organizează lansarea de obligațiuni, asigură mobilizarea împrumuturilor prin emisiunea de obligațiuni, garantează emisiunea și plasează obligațiunile pe piața secundară.

Din cele prezentate mai sus, se desprinde calitatea esențială a băncilor și anume cea de principal intermediar în relația economii – investiții, relație hotărâtoare în creșterea economică. Instituțiile în cauză creează premizele unei ample redistribuiri de capitaluri disponibile, a căror vehiculare constituia privilegiul exclusiv, în structura sistemului bancar în formare, al băncilor comerciale sau de depozit, iar mai apoi, fiind realizată preponderent prin intermediul acestui tip de bănci.

Locul băncilor în economie este caracterizat de creația monetară ca factor specific al funcționalității acestor instituții; acest element definitor le dă posibilitatea de a pune în circulație creanțe asupra lor înseși, ceea ce sporește masa mijloacelor de plată și volumul circulației monetare. Trăsătura semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor nemonetare în monedă. Emisiunea de monedă, funcție inițial deschisă tuturor băncilor și restrânsă ulterior numai la banca centrală, reprezintă forma principală a creației monetare și cadrul primordial prin care are loc expasiunea masei monetare. Băncile comerciale tipice își aduc și ele un aport important la creația monetară, transformând activele nemonetare (cambii, obligații), fără putere liberatorie, în instrumente de plată. Înscrierea în conturile de la bancă a creditelor acordate (fundamentate sau garantate pe active pe care le monetizează) constituie momentul creației unei monede adiționale specifice – moneda scripturală.

O dată cu începerea perioadei de tranziție în 1990 și cu restructurarea economiei românești, s-a încercat în primul rând revirimentul economic al sectorului bancar, considerându-se în mod firesc că acesta trebuie să acționeze ca un ,, vârf de lance,, în înfăptuirea tranziției.

Pentru a crește rolul băncilor în economia de piață, printre primele sectoare restructurate se numără și cel bancar. Această restructurare a vizat următoarele aspecte :

desființarea monopolului statului asupra sectorului bancar;

reorganizarea băncilor de stat ca societăți pe acțiuni;

capitalizarea băncilor;

privatizarea băncilor de stat sau cu capital majoritar de stat;

înființarea unui număr foarte mare de bănci;

diversificarea tipurilor de bănci;

diversificarea produselor și serviciilor bancare;

extinderea rețelei teritoriale;

realizarea unui management performant, participativ și efectiv;

informatizarea bancară;

deschiderea către colaborarea cu băncile străine;

sprijinirea activității de investiții și de creditare, ca instrumente majore ale construcției economiei de piață;

perfecționarea relațiilor cu clienții.

Desigur că unele din aceste obiective nu au fost realizate în totalitate, dar au fost făcute unele progrese și toți factorii de răspundere (politici, economici, specialiști, etc ) sunt de părere că rolul sectorului bancar va fi hotărâtor pentru intrarea în economia de piaț.

În ceea ce privește aderarea României la structurile economice și monetare internaționale, criteriile de convergență stabilite în Tratatul de la Maastricht pentru formarea Uniunii Monetare Europene implică respectarea anumitor parametri macroeconomiei, ceea ce presupune adoptarea la nivel național de natură financiară, fiscală si, mai ales, monetară. România trebuie să procedeze la reformarea structurală, atât a economiei reale (prin modificarea ponderii proprietății private în sensul creșterii ei, prin redimensionarea ramurilor economiei naționale, prin ajustări tehnice și tehnologice care să susțină produsele românești în competiția de pe piața comunitară), cât și a normelor și instrumentelor de factură legislativă, fiscală, monetară, necesare pentru realizarea restructurării economiei.

Din cele prezentate, se observă că principalele funcții ale sistemului bancar sunt chiar cele două laturi ale intermedierii, respectiv mobilizarea resurselor și distribuirea creditelor, acestea fiind secondate îndeaproape de calitatea de centru al efectuării plăților între titularii de cont (fapt ce permite băncilor să controleze fluxurile circulației monetare scripturale). Îndeplinirea acestor prerogative presupune efectuarea unor operațiuni specifice – considerate și reunite, după sensul lor, în active și pasive.

1.5.OPERAȚIUNI ACTIVE ȘI PASIVE ALE BĂNCILOR COMERCIALE

Operațiunile active ale băncilor comerciale se referă la angajarea resurselor acestor instituții în vederea realizării funcțiilor statutare și a obținerii de profit. Operațiunile active pot fi grupate, în principal, în :

operațiuni de creditare a firmelor;

operațiuni de creditare a persoanelor fizice;

operațiuni de plasament

Prima categorie de operațiuni relevă o mare diversitate de tehnici de creditare, adoptate în întâmpinarea cerințelor întreprinderilor . Ele pot fi clasificate, la rândul lor, în două mari subgrupe: creditarea necesităților de capital fix și creditarea cheltuielilor de exploatare.

Prin natura lor, nevoile principale de capital fix ale întreprinderilor sunt acoperite prin intermediul pieței de capital (utilizându-se emisiunea de acțiuni si/ sau obligațiuni). Firmele fac apel la bănci pentru creditarea mijloacelor fixe (în general, echipamente) , însă băncile comerciale practică mai puțin acest tip de operațiuni, care sunt preferate cu precădere de către băncile de ramură, băncile de credit pe termen mijlociu sau lung, societățile financiare (cele de leasing în principal) ș.a.m.d. A cestea din urmă sunt mai competente în analiza utilității creditului din punct de vedere economic, neezitând să acorde credite de acest gen care, în cea mai mare parte, nu sunt re-creditabile (adică banca își asumă, până la scadență , riscul și acoperirea cu resurse). Intervențiile mai restrânse ale băncilor comerciale, dacă există, vizează tocmai credite re-creditabile, din considerente de precauție.

Creditarea cheltuielilor de exploatare ale întreprinderilor poate fi realizată în două moduri :

prin creditarea creanțelor comerciale ;

prin acordarea de credite de trezorerie

Creditarea creanțelor comerciale constă în preluarea de către bancă, contra monedă, a creanțelor comerciale pe care întreprinderile furnizoare le au asupra clienților lor. Dintre modalitățile de creditare în această manieră, cele mai importante sunt : scontarea, pensiunea, împrumutul pe efecte comerciale în gaj și lombardarea.

a-1 ) Scontarea – ca formă de bază a operațiunilor cambiale – este cea mai veche tehnică și este folosită ca atare. Ea reprezintă cesiunea cambiei către un alt beneficiar în schimbul valorii actuale a acesteia ( calculată ca valoare nominală din care este dedus scontul). Astfel precizăm doar că banca trebuie sa selecteze atent cambiile pe care le scontează. Aceasta deoarece, devenind beneficiară a cambie ( fie în mod definitiv, fie doar ca intermediar) , banca își asumă în calitate de cosemnatară a cambiei, obligația de a plăti în caz de necesitate (intervine riscul de a participa la acoperirea sumei de plată).

a-2 ) Pensiunea constă în preluarea de către bancă a cambiilor vândute de beneficiar, cu condiția răscumpărării lor de către acesta la termenele convenite. Operațiunile de acest tip se desfășoară frecvent în relația cu mari companii, dar, mai ales, între bănci. Efectele ce fac obiectul pensiunii rămân, de regulă, la beneficiar, iar banca cumpărătoare primește angajamentul de răscumpărare (emis de beneficiar) și borderoul efectelor respective.

a-3) Împrumutul pe efecte comerciale în gaj se acordă în cazurile în care banca apreciază pozitiv solvabilitatea beneficiarului de cambii, dar are rețineri cu privire la capacitatea de plată a celorlalți semnatari. Împrumutul acordat acoperă, de regulă, parțial valoarea nominală a cambiilor depuse în gaj.

a-4) Lombardarea (împrumutul de gaj de efecte publice sau acțiuni). Extrem de utilizate în Germania și Marea Britanie, operațiunile de lombard se întâlnesc în cazul deținătorilor de titluri care au nevoi temporare de bani. Aceștia, preferând sa-și mențină titlurile în proprietate (pentru a obține în continuare dobânzile, cupoanele sau dividendele aferente), recurg la împrumuturi pe gaj și renunță astfel numai parțial la venitul realizat, prin plata dobânzilor pentru creditul de care beneficiază. Volumul împrumuturilor acordate nu acoperă decât o parte din valoarea titlurilor depuse în garanție, pentru a evita orice pierderi provenite din scăderea cursurilor. Din acest motiv, împrumuturile pe gaj de efecte publice și acțiuni au devenit o modalitate preferată pentru obținerea de resurse necesare finanțării speculațiilor la bursă. Asemănătoare prin obiect și efect, operațiunile de report reprezintă achiziții ale băncii de titluri (efecte publice sau acțiuni), cu obligația de răscumpărare, la același curs, de către vânzător; aceste operațiuni se desfășoară pe termen scurt ( de regulă, 15 zile).

Creditele de trezorerie sunt acordate pe termen scurt (în general, până într-un an), având drept scop acoperirea necesităților monetare legate de ciclul de fabricație și de comercializare . Formele principale prin care se poate beneficia de aceste credite sunt avansul în cont curent și creditele specializate.

b-1) Avansurile în cont curent (predominante în S.U.A. și Marea Britanie) sunt acordate de bancă prin plata C.E.C.-urilor emise de titularii de cont și în cazul în care aceștia nu au disponibilități în cadrul unei limite convenite/confirmate (overdraft). Deși,în principiu, creditul acordat este pe termen scurt, în fapt, soldurile debitoare ale conturilor curente se mențin de-a lungul vremii, ceea ce implică creditarea curentă , de către bancă, a activității întreprinderilor respective. Se prefigurează astfel o modalitate de angajare în susținere a clienților corporatiști (și nu numai), cu exceptare de la formele și precauțiile tradiționale (temei material, utilizare, garanție etc). Oscilarea soldului contului curent, determinată de cash-flow-urile predominante ale întreprinderii, conduce la ,, flotarea,, cuantumului creditului acordat; astfel, când încasările firmei sunt mai substanțiale (avem intrări nete), creditul se restrânge (sau chiar dispare) , și vice-versa. Deci, în cadrul unei limite determinate utilizarea efectivă a creditului variază, ceea ce înseamnă pentru întreprindere o certitudine asiguratorie vis-a-vis de efectuarea plăților necesitate, dar presupune, implicit, costuri reale privind dobânzile – funcție de soldul efectiv al contului și de cuantumul creditului. În condițiile speciale când banca urmărește recreditarea acestor operațiuni, ea va solicita beneficiarului bilete la ordin care pot fi scontate; pentru permanetizare, biletele la ordin sunt reînnoibile, funcție de necesități.

b-2) Creditele specializate (ce pot fi mobilizate prin recreditare) sunt destinate a acoperi o serie de necesități legate de desfășurarea producției, dintre ele distingându-se :

Creditele de campanie, care au drept scop acoperirea cheltuielilor de fabricație și de stocare, pentru unități cu activitatea sezonieră din agricultură și alte domenii conexe (industria alimentară, îndeosebi), din industria de confecții și încălțăminte , jucării, ș.a.m.d.)

Creditele pentru stocuri, garantate prin warant, pentru acoperirea mărfurilor susceptibile de a fi gajate , aflate în curs de transportare și,în general, depozitate în docuri sau vămi. Warantul permite recursul cambial și permite mobilizarea lui (dând băncii posibilitatea de a recurge la recreditare), aspecte ce îl asimilează ca tipologie tratei.

Creditele de prefinanțare, de acoperire a cheltuielilor pentru producțiile de loturi destinate exportului sau pieții publice (livrări pentru instituții publice, adjudecate prin licitație)

Operațiunile de creditare a persoanelor fizice sunt axate, în principal, pe creditul ipotecar (construcția sau achiziționarea de locuințe), pe creditul de consum (în cazul bunurilor de folosință îndelungată) și pe creditarea cheltuielilor curente. Vom dezvolta subiectul creditării cheltuielilor curente, analizând împrumuturile personale și cele pe baza cărților de credit. Primele dintre ele, cu rate de rambursare lunare sau trimestriale, sunt acordate cu un termen ce variază între 3 luni și 2 ani și într-un cuantum care să nu depășească veniturile titularului pe 3 luni; de asemenea, ele mai sunt condiționate de domicilierea la bancă a veniturilor debitorului. Împrumuturile pe baza cărților de credit pot fi acordate :

fie prin admiterea efectuării ulterioare a plăților scadente, funcție de cumpărături (pentru termene de 15 zile până la o lună), prin amânarea sau întârzierea plăților oferindu-i-se titularului posibilitatea unei echilibrări mai elastice a veniturilor familiale cu cheltuielile;

fie prin acordarea unui credit pe mai multe luni, obținut din achiziția de mărfuri și servicii cu ajutorul cărților de credit

Operațiunile de plasament a resurselor băncilor în vederea obținerii de profituri, se referă, cu precădere, la achiziția de efecte publice și acțiuni. Legile de organizare bancară din majoritatea țărilor prevăd, ca modalitate obligatorie de asigurare a lichidității, deținerea de active ușor vandabile, de regulă bonuri de tezaur, titluri ale împrumuturilor de stat, ș.a.m.d. O exagerare în această direcție poate produce fenomene de evicțiune (situație întâlnită și în România anilor 1997 – 2000), reducându-se astfel posibilitățile de creditare a economiei reale. Stimularea vânzării și achiziției bonurilor de tezaur de către bănci, prin oferte avantajoase făcute de Banca Centrală (Open – Market), constituie una din politicile monetare și de credit utilizată frecvent în ultimii ani.

Operațiunile pasive ale băncilor comerciale, ca operații de constituire a resurselor, au ca obiect principal: atragerea depozitelor , re-scontul împreună cu operațiunile similare și capitalul propriu.

Una din principalele funcții ale băncilor în general și ale băncilor comerciale în special este, după cum am mai precizat, constituirea și utilizarea depozitelor bancare. Prin dubla ipostază a depozitelor – cea de obligație a băncilor față de depunători și cea de creanță a acestora față de bancă – ni se prezintă esența acestora, și anume formă de existentă a banilor scripturali (bani de cont) ce exprimă mobilizarea capitalurilor și economiilor temporar disponibile. De natura și termenul acestor depozite și modul în care banca va valorifica aceste resurse de creditare.

Astfel, depozitele la vedere sunt caracterizate prin elasticitate, deoarece titularii pot dispune în orice moment utilizarea lor pentru plățile în cont sau chiar și le pot retrage. Cu toate acestea, practica și experiența au demonstrat că, în mod normal (adică în cazul unui număr suficient de mare de deponenți , de ponderi relativ apropriate și care nu acționează concertat/identic), aceste depozite au un grad de stabilitate superior chiar depozitelor la termen – grad concretizat în soldul mediu permanent (care exprimă posibilitățile de fructificare a depozitelor, prin acordarea de credite de către bancă). Cu toate că reprezintă cea mai stabilă resursă a băncilor comerciale, nu trebuie abuzat de aceste depozite, ci trebuie operat de o manieră precaută, în măsură să prevină dificultățile generate de ritmuri și volume neprevăzute ale retragerilor din conturi. Depozitele la vedere prezintă mai multe forme de existență, însă contul curent rămâne expresia caracteristică a acestor depozite. Această formă specială de servire bancară vizează operațiuni de casierie, iar degrevarea titularului de cont curent de aceste atribuții (care presupun eforturi laborioase și, implicit , costuri pentru bancă) constituie unul din motivele bonificării reduse prin dobânzi (care, în unele cazuri, nici nu se acordă).

Ca un hibrid între depozitele la vedere și cele la termen, conturile de depozit sunt menite a fructifica economii pe un termen mai îndelungat. De aici apar și posibilitățile mai restrânse acordate titularilor de a efectua încasări , plăți sau chiar retrageri.

Depozitele la termen au ca principală formă de existență în cadrul băncilor comerciale – conturile de depozit de investiții , ce creează o bază sigură de fructificare în procesul de creditare, pe termene corelate cu natura și durata acestor resurse. De asemenea, băncile comerciale deschid clienților conturi de economii simple sau în anumite sisteme (scheme, programe), care să asigure regularitate în procesul de economisire.

Rescontul presupune obținerea de resurse noi prin cedarea portofoliului de efecte comerciale (provenit din scontare) unei alte bănci, băncilor de scont sau, de regulă , Băncii de Emisiune. În chiar ziua rescontării, banca de depozit obține un profit rezultat din diferența dintre dobânda la care se scontează (mai mare) și taxa scontului (dobânda practicată de Banca de Emisiune). Similare sunt și operațiunile de lombardare, banca de depozit obținând împrumuturi pe termen scurt de la Banca Centrală prin garantarea acestora cu propriile obligațiuni și bonuri de tezaur (efecte publice). Rescontul și lombardarea sunt operațiuni concrete prin care are loc recreditarea – proces complex, aflat într-o continuă evoluție și extindere. Operațiunile de re-creditare pot fi efectuate numai cu creanțe negociabile, re-creditabile sau agreate la scontare (în principal , chiar de către Banca Centrală), adică tocmai acelea care prezintă un grad de lichiditate substanțial. Restul creanțelor nu înseamnă că nu sunt justificate economic, ci doar că au un pronunțat accent ,, personal,, prin motivație sau modalitate de garantare. În cazul acestora din urmă, banca ce a acordat creditul își va asuma până la capăt răspunderea și efectul, urmând să aștepte rambursarea la termenul stabilit.

Capitalul propriu și fondurile de rezervă constituie din profitul brut au un aport relativ redus în formarea resurselor de creditare a băncilor – intermediari prin definiție în reciclarea și valorificarea capitalurilor. În marea lor majoritate societăți pe acțiuni, băncile își formează capitalul propriu prin emisiunea și subscrierea de acțiuni. Dar în formarea resurselor proprii, fondurile de rezervă constituie treptat prin repartizarea profiturilor anuale ajung sa devanseze chiar capitalul. Legislațiile multor țări îngăduie asemenea proporții, dimensiunile rezervelor fiind îndreptățite prin varietatea și periculozitatea riscurilor bancare.

1.6.Activitatea bancara din Romania , in perioada de tranzitie, la economia de piata

Datorita evolutiei istorice si particularitatilor tranzitiei catre o economie de piata , sistemul bancar romanesc prezinta unele aspecte si probleme comune cu situatia sistemelor bancare din alte tari . Luand in considerare modelul structurii unui sistem bancar a fost creat un sistem bancar pe doua nivele : Banca Nationala a Romaniei , ca banca centrala si bancile comerciale . Legislatia bancara adoptata initial in 1991 , a stimulat , intr-o prima faza , aparitia unui sistem bancar novator, fabvorabil tranzitiei la economia de piata .

In epoca contemporana locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii-investitii , relatie hotaratoare in cresterea economica.

Locul si rolul bancilor in economie , structura lor , sunt determinate si de creatia monetara , factor specific al functionalitatii bancilor in economie .

Avand in vedere rolul si importanta pe care le au bancile la buna functionare a unitatilor economice si a economiei in ansamblu , s-a impus ca in perioada de tranzitie la economia de piata , sa se creeze un sistem modern , capabil sa ofere o gama larga de produse si servicii bancare de un nivel calitativ superior care sa satisfaca exigentele tuturor categoriilor de agenti economici ( clienti ) din economia de piata .

Exista un potential considerabil de crestere si dezvoltare a activitatii bancare , atat in domeniul clientilor persoane juridice , cat si , pe termen lung in domeniul clientilor persoane fizice .

In acest context , imediat dupa 1989 , la inceputul perioadei de tranzitie , in activitatea bancara din Romania s-au produs o serie de schimbari esentiale :

Banca Nationala a Romaniei a fost reorganizata si a intra astfel , in sarcinile sale firesti de Banca Centrala , cu urmatoarele functii : emisiune monetara , asigurarea stabilitatii monetare , administrarea rezervelor valutare ale tarii , urmarirea executarii balantei de plati externe , supravegherea activitatilor bancare . Pentru acivitatile comerciale ale Bancii Nationale a Romaniei a fost creata Banca Comerciala Romana S.A. .

Pentru mentinerea circulatiei banesti la nivel corespunzator , Bnaca Nationala a Romaniei asigura legatura dintre dimensiunile creditului si volumul masei monetare in circulatie .

Bancile ( Banca Romana de Comert Exterior , Banca Agricola, Banca de Investitii ) pe baza Hotararii Guvernului au fost transformate in banci comerciale , cu capital de stat si autohton privat , aprobandu-li-se si noi statute de organizare si functionare .

Au fost infiintate banci cu capital privat autohton si strain precum si sucursale ale unor banci straine .

Bancile constituite aveau obligatia de a deschide conturi de corespondent la Banca Nationala si crearea de rezerve minime potrivit reglementarilor date de Banca Nationala a Romaniei si alte conturi precum si sa se refinanteze de la aceasta , in conditiile stabilite .

Crearea de banci particulare contribuie , atat la o mai buna acoperire a nevoilor de capital , cat si la dezvoltarea procesului concurential cu efecte benefice pentru agentii economici , pentru economia nationala in ansamblu .

Principalul obiectiv al reformei sistemului bancar romanesc este de a se crea un sistem bancar modern , corespunzator standardelor internationale , care sa contribuie direct la dezvoltarea si stabilitatea economiei . Acest obiectiv poate fi atins prin activitatea concentrata a Bancii Nationale a Romaniei si a bancilor comerciale .

Sectorul bancar a identificat un numar de obiective pe termen scurt , mediu si lung , de natura sa intareasca si sa dezvolte infrastructura financiara .

Banca Nationala a Romaniei a stabilit prin regulamentele sale , atat nivelul minim de lichiditate , cat si modul de calcul al gradului de lichiditate al unei banci comerciale .

Intr-o economie de piata , sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concentare a economiilor societatii si de canalizare a acestora printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului , catre cele mai eficiente investitii . Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor , ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie si implementarea politicii monetare .

Avand in vedere ca in economia de piata indicatorul sintetic care reflecta eficienta economica a activitatii bancare este PROFITUL , bancile in aceasta perioada de tranzitie isi organizeaza activitatea astfel incat sa poata atrage un numar cat mai mare de clienti , care sa le asigure realizarea obiectivului propus .

Pentru alegerea clientilor , bancile trebuie sa tina seama de caracterul concurential al pietei , care este piata cumparatorului .

Bancile (Banca Romana de Comert Exterior , Banca Agricola ) , pe baza Hotararii Guvernului , au fost transformate in banci comerciale , cu capital de stat si autohton privat .

Au fost infiintate banci cu capital privat autohton si strain precum si sucursalele unor banci straine . 

Sistemul bancar din Romania este format din urmatoarele banci , in mare parte consolidate:

Societati bancare – persoane juridice romane

Sursa : Alexandru Pintea , Gheorghe Ruscanu “Bancile in Economia Romaneasca”

Editura Economica , Bucuresti , 1995 ( date actualizate )

Sucursalele bancilor straine

CAPITOLUL 2

ROLUL C.E.C. IN SISTEMUL BANCAR

2.1 SCURT ISTORIC

Fiecare capitala europeana este reprezentata de cladiri cu semnificatie istorica si artistica, ce definesc personalitatea unei epoci si nivelul de civilizatie al societatii umane, cu dorintele si aspiratiile sale.

Bucurestiul, oras cu istorie veche de cateva secole, se regaseste in imaginea unor edificii ce ilustreaza importanta perioadei ce a urmat Unirii Principatelor Romane la 1959. Amintim aici doua cladiri simbol: Ateneul Roman si Casa de Depuneri si Consemnatiuni -prima ilustrand importanta dezvoltarii culturale, cea de a doua, pe cea economica. Actuala Casa de Economii si Consemnatiuni a fost infiintata printr-o lege aprobata de domnitorul A.I. CUZA si s-a dorit a fi o institutie unde fiecare roman “sa-si poata da in pastrare, cu buna rodire, pana si cele mai mici economii, ca si cele mai nebagate sume de bani sa se injghebe prin cumpanire si economie, averi mai insemnate”.

La acea vreme, Casa de Economii si Consemnatiuni acorda imprumuturi statului, necesare fie acoperiirii deficitelor bugetare , fie au avut un pronuntat caracter productiv (reparatii de drumuri si sosele, rascumpararea fabricii de chibrituri de la un grup strain), fie au fost folosite in scopuri social-cultural(restaurarea Teatrului National). Totodata, prin natura activitatii sale C.E.C. fructifica economiile banesti ale populatiei.

Acum, Casa de Economii si Consemnatiuni, este persoana juridica romana, avand forma juridica romana, avand forma juridica de societate bncara pe actiuni, cu actionar unic statul roman. Principalul obiect de activitate il constituie atragerea, pastrarea si fructificarea economiilor banesti ale populatiei, a disponibilitatilor banesti ale persoanelor juridice, precum si primirea de sume spre consemnare. In sistemul bancar romanesc Casa de Economii si Consemnatiuni ocupa in loc fruntas, pe de o parte datorita tranzitiei de peste 130 de ani de activitate, pe de alta parte datorita profesionalismului de care a dat dovada mereu. Raportat la cifra de afaceri Casa de Economii si Consemnatiuni ocupa locul 5. De remarcat este faptul ca, chiar daca a beneficiat si beneficiaza in continuare de garantia statului asupra depunerilor populatiei, nu a facut niciodata uz de aceasta, dovada fiind activitatea fructuoasa desfasurata de-a lungul anilor.

Concurenta, factor esential al unei economii de piata si-a facut simtita prezenta si in sistemul bancar prin aparitia de noi banci sau modernizarea celor existente. In virtutea acestui fapt, Casa de Economii si Consemnatiuni chiar daca este o banca traditionala a cautat sa-si modernizeze si ea produsele si serviciile oferite clientilor. Produsele traditionale (librete la vedere si pe termen, librete cu dobanda si castiguri, obligatiuni C.E.C. cu castiguri) au ramas instrumente accesibile miilor de depunatori, dar progresul a facut necesara introducerea altora noi (certificate de depunere, de economii, de depozite), iar serviciile oferite pana acum (impozite si taxe, poeratiuni de consemnare) s-au imbogatit cu o gama larga de noutati(operatiuni de plasamente, operatiuni in si din conturi curente).

Activitatea de creditare a persoanelor fizice z avut o importantq deosbita tocmai ca furnizeaza sumele necesare procurarii de bunuri de folosinta indelungata, autoturisme, locuinta. Desi activitatea de creditare pentru constructia de locuinte a demarat greu, ea cunoaste o dezvoltare deosebita in ultimul timp. In ceea ce priveste relatia C.E.C. cu celelalte sisteme, prin serviciul de participatiuni s-a realizat participarea Casei de Economii si Consemnatiuni la capitalul social al Societatii Nationale de Compensare, Decontare si Depozitare pentru Valori Mobiliare, precum si la cel al Societatii de Asigurare-Reasigurare ASIBAN.

Pe plan international ,C.E.C. s-a afiliat la Institutul Mondial al Caselor de Economoo pentru Cooperare Internationala din Germania, prin care se preconizeaza implementarea unui program de asistenta destinat restructurarii Casei de Economii si Consemnatiuni.Totodata, pentru venirea in intampinarea doleantelor clientilor sai C.E.C. isi stabileste anual obiective printre care amintim:

ridicarea pregatirii de specialitate a salariatilor Casei de Economii si Consemnatiuni;

formarea si mentinerea unui colectiv de conducere de inalta calitate si competenta profesionala;

furnizarea unei largi si mo9derne game de produse si servicii bancare pentru populatie si micii intreprinzatori, atat pentru operatiuni interne cat si internationale;

2.2. ORGANIZAREA SISTEMULUI C.E.C.

Casa de Economii si Consemnatiuni este o institutie bancara, componenta a sistemului financiar bancar, cu unitati distincte in teritoriu (operative si de coordonare in fiecare judet) sub conducerea nemijlocita a Centrale C.E.C.

Intreaga retea C.E.C. este compusa din doua mari grupe de unitati: unitati proprii si unitati mandatare. Unitati proprii: sucursale judetene, sucursala de economii a municipiului Bucuresti, sucursala de credite a municipiului Bucuresti, centru de calcul electronic al sistemului C.E.C., filialele C.E.C., agentiile C.E.C. Unitati mamdatare: ghisee C.E.C. cu gestiune, ghisee C.E.C. fara gestiune, unitati P.T.T.R.

Sucursalele judetene C.E.C sunt organizate in fiecare judet al tarii, fiind subordonate Centralei C.E.C. Au urmatoarele atributii:

– coordoneaza activitatea unitatilor C.E.C in judet;

– aplicarea normelor metodologice, a dispozitiilor Centralei C.E.C cu privire la activitatile de ghiseu, organizarea si tinerea evidentei analitice si sintetice pentru unitatile proprii si cele subordonate;

– intocmesc balanta de verificare;

In prezent functioneaza 40 de sucursale. In Bucuresti, din cauza volumului mai mare de operatiuni sunt organizate separat, Sucursala de economii si Sucursala de credite subordonate sucursalelor si nu au personalitate juridica. Functioneaza in orase mari, cu volum de operatiuni mare. Intr-un judet pot exista maximum 3 filiale, dar exista judete in care nu functioneaza nici o filiala. In prezent functioneaza 36 de filiale in toata tara si in 6 in Bucuresti.

Agentiile C.E.C. sunt unitati operative subordonate sucursalelor judetene sau filialelor C.E.C si functioneaza in orase, comune; nu au personalitate juridica.Agentiile C.E.C sunt direct subordonate, din punct de vedere contabil, sucursalelor sau filialelor in raza corora sunt amplasate din punct de vedere administrativ-teritorial, fiind aprovizionate cu numerar, imprimate si alte materiale de catre acestea. Reteaua mandatara- este formata din cateva categorii de unitati care executa si operatiuni pe librete de economii prin conventii incheiate cu C.E.C. (oficii postale).

In concluzie , din prezentarea de mai sus a structurii C.E.C rezulta:

– la nivelul agentilor se executa numai operatiuni de ghiseu sau legate de acestea (solicitari de confirmare de sold);

– la nivelul filialelor, pe langa activitatea proprie de ghiseu, se executa activitati de evidenta analitica si sintetica in fisele de cont aferente agentiei proprii si a celor subordonate din punct de vedere contabil;

– la nivelul sucursalei, pe langa activitatea propriei de ghiseu, se executa si activitati de evidenta analitica si sintetica in fisele de cont aferente agentiilor direct subordonate cat si activitati de centralizare a datelor pentru toate unitatie din judet, in vederea intocmirii balantei de verificare si a predarii acestuia la C.E.C.

2.3. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI BANCAR AL C.E.C.

Casa de Economii si Consemnatiuni, prin intreaga activitate pe care o desfasoara, detine inca o pozitie bine conturata in cadrul sistemului financiar-bancar romanesc.

Astfel, Casa de Economii si Consemnatiuni detine principalul rol in raporturile financiare cu populatia, fiind principala care acorda credite populatiei si la C.E.C. este in fapt o”banca populara”. De asemenea, C.E.C. desfasoara o activitate bancara si pentru unele organizatii economice si sociale care nu au conturi deschise la alte banci, ca efect al legislatiei in vigoare.

Sistemul C.E.C. prezinta si avantajul deloc neglijabil mai ales acum in economia de piata, ca sumele depuse sunt garantate de stat si au un caracter imprescriptibil. Centrala C.E.C. organizeaza, planificata, coordoneaza, indruma si controleaza activitatea unitatilor C.E.C., elaboreaza norme metodologice si tehnici de lucru pentru toate activitatile desfasurate de unitatile C.E.C din retea, asigurand totodata si aplicarea lor.

2.4. SERVICII SI INSTRUMENTE ALE C.E.C

Casa de Economii si Consemnatiuni, prin intreaga activitate pe care o desfasoara detine inca o pozitie bine conturata in cadrul sistemului financiar bancar romanesc. Astfel,C.E.C. detine principalul rol in raporturile financiare cu populatia, fiind principala institutie care acorda credite populatiei si care aceasta isi pastreaza economiile banesti, C.E.C.este de fapt o “Banca populara”.

De asemenea, C.E.C. desfasoara o activitate bancara si pentru unele organizatii economice si sociale care nu au conturi deschise la alte banci, ca efect al legislatiei in vigoare. In prezent Casa de Economii si Consemnatiuni isi desfasoara activitatea in baza Legii 66/3iulie 1996 privind reorganizarea C.E.C. si a noului statut aprobat la 1 octombrie 1996.

In obiectul sau de activitate intra in principal atragerea, pastrarea si fructificarea economiilor banesti in lei si in valuta ale populatiei, a disponibilitatilor banesti in lei si vatura ale populatiei, a disponobilitatilor banesti ale persoanelor juridice precum si primirea de sume spre consemnare.

Disponibilitatilor Casei de Economii si Consemnatiuni se fructifica prin:

Acordarea de credite populatiei pentru cumpararea, construirea , modernizarea, consolidarea sau repararea locuintelor proprietate personale, precum si pentru cumpararea bunurilor de consum:

Acordarea de credite agentilor economii mici si mijlocii;

Cumpararea de titluri de stat, bonuri de tezaur sau a altor titluri de valoare ;

Constituirea de depozite si acordarea de credite societatilor financiare si bancare;

Alte plasamente stabilite de Consiliul de administratie al Casei de Economii si Consemnatiuni.

Sistemul C.E.C. este o parte a sistemului financiar bancar si indeplineste functii principale:

reglarea circulatiei monetare se realizeaza prin stimularea dezvoltarii spiritului de economisire in randul populatiei si atragerea disponibilitatilor banesti temporare (economii) ale populatiei pentru constituirea de noi surse de finantare aflate la dispozitia statului (C.E.C. – ul avand ca unic actionar statul ) sau prin plasamente avantajoase la alte banci. Realizarea acestei functii este determinata in principal de activitatea de economisire si creditare a populatiei de catre C.E.C.

executia de casa a bugetului de stat este realizata prin activitatea de incasare de la populatie a impozitelor, taxelor, amenzilor etc.

controlul financiar al activitatii unor organizatii economice si sociale care isi pastreaza disponibilitatile banesti la C.E.C.

Operatii pasive reprezinta pentru C.E.C. atragerea sumelor temporar disponibile ale populatiei, constituindu-se astfel depozitele bancare care de-a lungul anilor au avut o evolutie semnifcativa. Depozitele constituite au un dublu caracter: pe de o parte, constituie obligatiile C.E.C. -ului fata de depunatori, rezultate din mobilizarea economiilor banesti ale acestora, cai importante de constituire a resurselor de creditare ale statului, ale bancilor si ale agentilor economici; pe de alta parte, depozitele reprezinta pentru depunatori creante creditoare fata de C.E.C., mijloace de plata pe care acestia le pot utiliza in orice moment. Aceste depozite in functie de conditiile de depozitare sunt: depozite la vedere si depozite la termen.

Depozite la vedere sunt caracterizate prin elasticitate, titularul dispunand in orice moment de sumele depuse, dar acestea poate duce la o scadere rapida a sumelor depuse la Casa de Economii si Consemnatiuni. Spre deosebire de depozitele la vedere, din depozitele la termen nu se pot face retrageri in orice moment, decat cu conditia pierderii dobanzii (partial sau total). Deci schimbul asumarii acestei obligatii titularul depozitului la termen beneficiaza de avantajul dobanzii sporite.

Disponibilitatile banesti mobilizate la C.E.C. reprezinta economii banesti ale populatiei. Formarea si atragerea economiilor banesti ale populatiei sunt determinate de trasaturile societatii noastre , de legile economice obiective ca actioneaza in economia de piata. Relatiile banesti fac posibila economisirea de bani si inlesnesc mobilizarea acestor economii banesti la Casa de Economii si Consemnatiuni,

Pentru atragerea resurselor (economii banesti ale populatiei) Casa de Economii si Consemnatiuni pune la dispozitia clientilo9r sai urmatoarele produse si servicii:

Libretul de economii cu depuneri pe termen de cel putin un an a fost introdus in anul 1957, suferind in timp o serie de modificari in continut atat in ceea ce priveste regimul depunerilor si restituirilor cat si in privinta nivelului dobanzii.In prezent, depunerile pe aceste librete sunt de minim 100.000 de lei, fiecare depunere constituindu-se intr-un depozit separat, purtator de dobanda. Acest gen de depunere are avantajul ca asigura o mare stabilitate a sumelor economisite.

Libretul de economii cu dobanda la vedere este un instrument de economisire traditional in tara noastra, pana in 1953 el fiind unicul instrument pe care populatia isi pastra economiile banesti. Acest libret are specific case pot efectua operatii la orice unitate proprie sau mandatara pe tot cuprinsul tarii.

Libretul de economii cu dobanda si castiguri in autoturisme a fost introdus in anul 1962 in scopul stimularii populatiei la C.E.C. pana in momentul sistarii acestuia in anul 1987, cunoscand o evolutie ascendenta atat in ceea ce priveste numarul de librete emise cat si soldul general al depunerilor pe aceste instrumente de economisire. In prezent, depunerile pe aceste librete sunt de minim 100.000. de lei. Sistarea emiterii acestuia incepand cu 1 iunie 1987 si acordarea castigului in numerar fara posibilitatea castigatorului de a beneficia de prioritate in procurarea autoturismelor a dus la o scadere considerabila a numarului acestor librete si implicit a soldului economiilor pe acest tip de libret.

Economisirea pe acest tip de librete s-a reluat ulterior in 1990, dar nu a mai condus la o evolutie pozitiva a libretului chiar in conditiile acordarii prioritatii pentru procurarea autoturismului titularilor ale caror librete ies castigatoare la tragerile la sorti trimestriale. Tinandu-se seama de scaderea numarului libretelor de acest fel si de aspectele prezentate mai sus, s-a sistat din nou emisiunea acestor librete pana in anul 1996 cand s-a reluat emisiunea acestor librete.

Libretele de economii cu dobanda si castiguri au avut in emisiunea lor o intrerupere de emisiun intre anii 1991 si 1996 datorita cererii reduse. Aceasta intrerupere a fost necesara datorita cheltuielilor care le implica tinerea in evidenta si executarea diferitelor operatiuni legate de aceste librete.Fiind librete cu castiguri, este necesara organizarea de trageri la sorti periodice.

Obligatiuni cu castiguri- Serie Noua au fost introduse in luna mai 1996. Acestea au valori de 100.000, 50.000, 25.000 si 10.000l ei. Obligatiunea de baza este cea de 100.000 lei, celelalte fiind fractiuni ale celei de baza si dau dreptul la1/2, 1/4 respectiv 1/5 din castigul care revine obligatiunii de baza. Dobanda se plateste sub forma de castiguri , prin tragere la sorti participa toate obligatiunile neiesite castigatoare la tragerile la sorti anterioare. In valoarea fiecarui castig este cuprinsa si valoarea nominala a obligatiunii castigatoare. Plata castigurilor la depunerile pe obligatiuni C.E.C.- Serie Noua- se efectueaza la sucursalele si filialele C.E.C. prin identificarea castigatorului. Obligatiunile C.E.C. cu castiguri- Serie Noua- sunt instrumente de economisire la purtator.

Certificatul de economii la purtator a fost introdus si pus in vanzare in anul 1993 avand o dobanda variabila. Certificatele de economii la purtator sunt instrumente in valori fixe de 500.000, 1.000.000 si 5.000.000 lei emise pe serii, fiecare serie avand numere cuprinse intre 000001si 100.000. Detinatorii certificatelor de economii au dreptul la dobanzi achitabile incepand cu prima zi dupa implinirea scadentei de 1 an (respectiv 2 ani). In cazul prezentarii certificatului de economii pentru rascumparare inaintea implinirii termenului de 1 an ,sau in cursul celui de-al doilea an (deci inaintea implinirii termenului de 1 an respectiv 2 ani) pentru fractiunea de perioada de la vanzare si respectiv de la implinirea primului an si pana la data rascumpararii, dobanda va fi cea practicata la depunerile la vedere pe perioada respectiva. Dupa trecerea celor doi ani posesorul certificatului de economii are posibilitatea sa-l pastreze in continuare dobanda platita pentru perioada ce depaseste 2 ani urmand a fi cea practicata de C.E.C. la certificatele de economii in perioada respectiva.

Restituirea valorii nominale a certificatelor de economii si achitarea dobanzilor se face la unitatea care le-a pus in vanzare. Dobanzile neincasate de detinatori dupa implinirea scadentei nu sunt purtatoare de dobanzi.

Certificatele de depunere cu plata dobanzii la 6 luni, un alt instrument de economisire se pun in vanzare prin toate unitatile C.E.C. proprii. Ele sunt emise in valori de 50.000, 100.000 lei pe serii. Scadenta unui certificat este de 5 ani. Dobanzile ce se vor acorda certificatelor de depunere se stabilesc lunar de C.E.C. si vor comunica cu cel putin 10 zile calendaristice inaitea fiecarei luni. Certificatele de depunere se pot rascumpara oricand dupa data vanzarii.

Pentru perioade mai mici de 6 luni, detinatorul nu bebeficiaza de dobanda.Certificatele de depunere nereprezentate spre rascumparare in decuesul celor 5 ani, nu-si pierd valabilitatea , cu prilejul rascumpararii achitandu-se toate taloanele ramase neincasate pana la data respectiva. Pentru perioada ce depaseste 5 ani dobanda se va calcula la procentul practicat pentru certificatele de depunere in perioada respectiva pana la data rascumpararii.Rascumpararea certificatelor de depunere si plata dobanda se va face numai la unitatea C.E.C. care le-a pus in cieculatie.

Unul din cele mai noi instrumente de economisire introdus in luna aprilie 1996 il constituie certificatul de depunere la purtator cu plata dobanzii la trei luni. Certificatele de depunere de acest tip au valori nominale de 100.000, 500.000, 1.000.000 si 5.000.000 lei. Dobanda se stabileste de C.E.C. Plata dobanzii se face trimestrial incepand cu prima zi dupa implinirea termenului de trei luni. Dupa trecerea perioadei de trei ani, certificatul nu-si pierde valabilitatea, dobanzile si valoarea lui nominala putand fi incasate cu prilejul rascumpararii acestuia. Rascumpararea certificatului de depunere se poate face oricand, la cerere. Pentru fractiuni mai mici de trei luni nu se bonifica dobanda Pentru taloanele prezentate dupa data scadentei nu se calculeaza dobanda suplimentara.

Certificatul de depozit cu plata dobanzii lunar pus in circulatie incepand cu luna martie 1997. Are urmatoarele valori: 500.000 lei, 1.000.000 lei, 10.000.000. lei, 5.000.000 lei, 25.000.000 lei. Dintre caracteristicile acestuia amintim : dobanda mentionata pe certificat la vanzare nu se modifica pe intreaga perioada pana la scadenta, acestea pot fi atat nominale, cat si la purtator, plata dobanzii se face concomitant cu rascumpararea certificatului.

Carnetul de depunere cu plata lunara a dobanzii pus in circulatie in luna decembrie 1996. Are urmatoarele valori nominale: 100.000 lei, 500.000 lei, 1.000.000 lei si 3.000.000 lei. Dintre caracteristicile acestuia amintim:

scadenta unui carnet este la 2 ani;

carnetele de depunere se pot rascumpara oricand dupa data vanzarii. Pentru perioade mai mici de o luna nu se acoeda dobanda . Carnetele de depunere nereprezentate spre rascumparare in decursul celor doi ani isi pierd valabilitatea.

Casa de Economii si Consemnatiuni pune la dispozitia clientilor si Contul curent personal. Titularul unui astfel de cont poate dispune de urmatoarele facilitati: depunerile sunt nominale si la vedere, cu sau fara clauza de imputernicite; se deschid pe numele unei singure persoane; pot fi alimentate de catre titulari sau de o alta persoana, cu numerar sau prin virament; la cererea titularilor drepturilor banesti ce li se cuvin pot fi virate total sau partial in conturi curente.

Serviciile pe care le ofera la ora actuala acest cont curent personal sunt urmatoarele: se poate face plata impozitelor, taxelor, chiriilor, luminii, abonamentelor Radio TV, telefon etc. Din septembrie 1997 conform conventiei incheiate intre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale prin contul curent personal se platesc drepturile compensatorii conform Ordonamtei de Urgenta nr. 9/1997. Cu toate masurile de popularizare luate, acest instrument este inca slab dezvoltat, fiind utilizat in cea mai mare parte de pensionari prin virarea in cont a pensiilor acestora . Acest gen de clienti denatureaza efectiv natura acestui instrument care este de economisire. Aceasta categorie de titulari folosesc contul numai pentru a intra mai repede in posesia pensiei stiind ca plata prin posta se face intr-o anumita ordine, ei blocand efectiv unitatile C.E.C. in perioada efectuarii viramentului si restituindu-si de regula aproape intreaga pensie.

Retinerea populatiei pentru folosirea contului curent personal s-a datorat atat limitarii posibilitatii efectuarii de plati la un numar redus de unitati , precum si de existenta disponobilului necesar in cont, de specimenul de semnatura, de confirmarea soldului. Pe langa aceste servicii bancare puse la dispozitie de Casa de Economii si Consemnatiuni amintim si realizate pe baza de conventii incheiate cu persoane juridice,principalii parteneri fiind pe langa M.M.P.S. si Ministerul Transporturilor, Regia Autonoma- Administrarea Patrimoniului de Stat, Ministerul de Interne, S.I.F. Oltenia, Societatea Independenta Romana A Drepturilor Omului, S.C. Asiban, ASIROM.

Unica institutie autorizata sa primeasca sume spre consemnare de la orice persoana fizica sau juridica este Casa de Economii si Consemnatiuni. Consemnarea unor sume de bani se poate face numai la unitatile proprii ale C.E.C. Operatiunea de consemnare consta in depunerea de catre o persoana fizica sau juridica a unei de bani pe numele altei persoane, operatiunea poate consta si in depunerea unei sume litigioase care sa fie retrasa de cel indreptatit numai dupa solutionarea litigiului. Sume spre consemnare pot fi: pensiile alimentare, diferite retineri din salarii, chirii depuse de chiriasi pe numele proprietarilor respectivi care refuza sa primeasca aceste sume la domiciliu, onorariile pentru experti, garantii banesti depuse de persoanele care gestioneaza bunuri si valori.

Consemnarile pot fi :consemnari judiciare , consemnari speciale si consemnarile administrative.

Consemnarile juridice se efectueaza pe baza unor hotarari al organelor de urmarire penala sau ale instantelor judecatoresti si privesc obligatiile de intretinere, litigii de munca, onorarii, sechestru,etc.

Consemnarile administrative facute din initiativa institutiilor care consemneaza sume indiferent de scopul si destinatia lor. Aceste consemnari nu au caracter juridic.

Consemnarile speciale se fac in temeiul unor dispozitii speciale si numai de catre organele de stat sau de catre unitatile stabilite prin lege, in care se preconizeaza si destinatia sumelor consemnate. Sumele consemnate care au un caracter judiciar nu se elibereaza de catre unitatea C.E.C. decat pe baza unei hotarari judecatoresti din care trebuie sa reiasa clar ca litigiul respectiv a fost solutionat definitiv.

Indiferent de felul consemnarilor, sumele consemnate la C.E.C. nu sunt purtatoare de dobanzi.

Casa de Economii si Consemnatiuni efectueaza de asemenea incasari si plati in conturile de disponibilitati ale sindicatelor, in conturile curente ale caselor de ajutor reciproc, asociatiilor sportive, ale caselor de cultura si asociatiilor de locatari.

2.5. CRESTEREA ROLULUI CASEI DE ECONOMII SI CONSEMNATIUNI IN SECTORUL BANCAR

Odata cu aprobarea statutului Casa de Economii si Consemnatiuni in baza articolului 8 din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni, aceasta trebuie sa faca fata concurentilor, reprezentati prin in celelalte societati financiar bancare, atat pentru a-si pastra segmentul de clientele care a fost si este reprezentat in mare parte de persoanele fizice, precum si vizarea cuceririi de noi segmente, in special intreprinderile mici si mijlocii.

In continuare, Casa de Economii si Consemnatiuni, ale persoanelor are ca principal obiect de activitate atragerea, pastrarea si fructificarea economiilor banesti in lei si in valuta ale populatiei, ale disponibilitatilor banesti juridice precum si primirea de sume spre consemnare. Aceasta lege a largit obiectul de activitae cuprinzand toata gama de activitati si servicii bancare specifice bancilor de economii. Dintre aceste activitati, putem aminti:

atragerea, pastrarea si fructificarea dispozitiilor banesti in lei si/ in valuta ale populatiei si ale persoanelor juridice, pe care le gestioneaza in numele clientilor, efectuand pentru acestia operatiuni de incasari si plati si/sau decontari;

primirea de sume spre consemnare;

acordarea de credite persoanelor fizice pentru cumpararea, construirea, modernizarea , consolidarea sau repararea locuintelor proprietate personala si/sau pentru cumpararea de bunuri de consum in conditii de garantare de catre imprumutat si dobanda negociate, individualizate si particularizate potrivit normelor proprii C.E.C.;

acordarea de credite agentilor mici si mijlocii in conditii de garantare de catre imprumutat si dobanda negociata individualizate si particularizate potrivit normelor proprii C.E.C., emiterea si acceptare de credite documentare, garantii si efectuarea de operatiuni incasso;

plasamente de titluri de stat; constituirea de depozite la societatile bancare, precum, si acordarea de credite societatilor bancare;

primirea si acordarea de credite in valuta , incheind in acest scop conventii si aranjamente potrivit reglementarilor in materie cu societati bancare si financiare straine si romane;

efectuarea in limita mandatului primit de incasari pentru bugetul de stat, pentru bugetul de asigurari sociale de stat si pentru bugetele locale, vanzarea in mandat a titlurilor de stat in lei si in valuta;

efectuarea de operatiuni de mandat pe baza de conventii;

participarea la creite consortiale;

cumpararea, detinerea, vanzarea, schimbarea si/sau efectuarea de comert cu moneda nationala sau moneda straina convenita; infiintarea, organizarea si exploatarea de case de schimb valutar, stabilind cotatii proprii cu respectarea reglementarilor in vigoare;

cumpararea, detinerea, vanzarea, scimbarea, negocierea oricaror tipuri de instrumente financiare, efecte de comert, produse financiare derivate, titluri de stat sau alte titluri de valoare, actiuni, ipoteci si derularea de tranzactii financiare si monetare;

emiterea de titluri de valoare;

emiterea de efecte de comert in favoarea agentilor economici si mijlocii, acceptare, avalizarea, forfetarea, scontarea si girarea efectelor de comert emise de acestia si / sau de terti, primirea ,emiterea si negocierea de garantii pentru aranjamente de plata in tara si/sau strainatate proprii ale tertilorsi/sau in favoarea in acestora;

participarea la operatiuni pe piata financiar primara sau secundara, realizand, in nume propriu si/sau la ordin operatiuni in moneda efectiva.

efectuarea de servicii de consultanta si management pentru clientii sa, pentru alte persoane fizice si juridice in probleme financiare si/sau bancare cum ar fi planificari si/sau realizari de investitii, brokeraj, asigurari, carti de credit, cecuri de calatorie, operatiuni in trustee, leasing, factoring, emiteri si/sau lansari de actiuni si/sau obligatiuni;

organizarea si punerea la dispozitia clientilor de servicii pentru depozitarea si pastrarea de valori mobiliare si/sau orice alte documente si servicii de depozitare, conpensare multilaterale si decontare in tranzactii cu vlori mobiliare si alte titluri de credit;

coordonarea,finantarea si conducerea in totalita

te si/sau in parte a afacerilor si a operatiunilor oricaror lte societati subsidare si/sau trecute sub control sau direct si/sau indirect;

efectuarea de tranzactii imobiliare necesare desfasurarii activitatii C.E.C. si de tranzactii cu bunuri mobile si imobile in executarea creantelor;

intrarea in raporturi de asociere si/ sau in orice fel de aranjament de participare la profituri cu alte societati bancare, financiare, de asigurari, de valori mobiliare etc. potrivit legii, depozitarea de active ale societatilor de intermediere a valorilor mobiliare si ale organsmelor de plasament colectiv in valori mobiliare cu operatiuni conexe si accesorii aferente calitatii de depozitar si distributia si rascumpararea de titluri de participare la organismele de plasament colectiv in valori mobiliare prin contracte incheiate cu societatile de investitii financiare, de administrare, de organisme de plasament colectiv in valori mobiliare si de intermediere de valori mobiliare;

incheierea de acorduri de corespondent bancar si operarea in conturi de corespondent cu societatile bancare din Romania si din strainatate;

incheierea de acorduri si de conventii specific bancare cu organizatii si/ sau romane si/ sau straine si/sau internationale cu caracter financiar si/sau bancar; afilierea la astfel de organisme, participarea la activitatea acestora si editarea de publicatii proprii;

mandartarea unor persoane fizice si/sau juridice de a defasura operatiuni tipice C.E.C.;

efectuarea unor plasamente stabilite de consiliul de administratie;

2.6. DESCRIEREA FLUXURILOR INFORMATIONALE SPECIFICE SISTEMULUI C.E.C.

Sistemul informational al C.E.C., in totalitatea sa, reprezinta o insumare de subsisteme aferente fiecarei activitati in parte, atat endogene cat si exogene (din sistemul informational sau din afara lui). Referitor la activitatile endogene, din punct de vedere informational se pot distinge doua macrofluxuri:

1. macrofluxul informational al activitatilor de ghiseu generat de: primirea si restituirea economiilor banesti ale populatiei pe diferite instrumente de economisire; acordarea de credite si incasarea ratelor de imprumuturi la creditele acordate in numerar; operatiuni efectuate in conturile organizatiilor; primirea spre consemnare si restituirea sumelor consemnate; incasarea de la populatie a diferitelor impozite, amenzi si taxe.

Corespunzator acestui macroflux se utilizeaza in principal, suporti de date folositi pentru informatiile preluate in cadrul ghiseelor C.E.C. dupa cum urmeaza: foile de depunere, restituire si lichidare pentru instrumentele de economisire; buletin de cumparare/vanzare pentru operatiuni; buletin de varsamant si cecuri pentru conturile curemte; recipise de consemnare; chitante si cecuri pentru conturile de credite; jurnale de operatiuni; jurnale de casa.

In general, toate activitatile de ghiseu se realizeaza prin parcurgerea urmatoarelor faze principale de prelucrare: verificarea identitatii solicitantului si a disponibilului din contul in care se solicita efectuarea operatiunii si acordarea vizei in acest sens; inregistrarea operatiunii in jurnalul de operatiuni de la ghiseu si in suportul de date aflat la solicitant (libret) si predarea documentelor primare la caserie; efectuarea depunerii/restituirii actului justificativ al operatiunii de la ghiseu si a situatiei de casa ; verificarea diferentei intre rulajul debitor si creditor sau scaderea solduli din situatia de casa.

2. macrofluxul informational al activitatii de contabilitate consta din: tinerea evidentei contabile sintetice si analitice pentru toate conturile deschise la unitatile C.E.C.; urmarirea rambursarii creditelor;realizarea operatiunilor de decontari (directe) interne, reciproce cu administratiile financiare, casele de pensii, ASIROM si bugetul statului; operatiuni contabile privind gestiunea proprie ca: intocmirea balantelor de verificare, salarizarea personalului, aprovizionarea cu materiale, imprimate, rechizite, realizarea investitiilor.

Principalii suporti de date utilizati pentru informatiile prelucrate in cadrul compartimentelor de contabilitate ale unitatilor C.E.C. sunt pe de o parte, cei intocmiti la ghiseu, iar pe de alta parte cei specifici , cum ar fi: fisele conturilor sintetice; fisele grupa de maestru ; centralizatoare sintetice sintetice; balante de verificare;facturi; dispozitii de plata ; borderouri cu note de decontare; jurnalele notelor de decontare; extrase de cont;situatii statistice; fisele de conturi analitice; jurnalele de operatiuni in conturile analitice;

Principalele faze de prelucrare in contabilitatea unitatilor C.E.C. sunt urmatoarele: primirea si verificarea documentelor primare care determina inregistrari in contabilitate; inregistrarea docmentelor primare sau cumulative in contabilitatea sintetica; centralizarea operatiunilor efectuate in conturile analitic; inregistrarea centralizatoarelor in fisele grupa de maestru si in contabilitatea sintetica; intocmirea situatiilor statistice a darilor de seama a balantelor de verificare etc.

Referitor la activitatile exogene ale C.E.C., se au in vedere doua aspecte principale, functie de modul in care sunt privite si anume: activitati din afara spatiului C.E.C. determinate de relatiile sistemului C.E.C. si alte unitati bancare, precum si cele subordonate. Fluxurile de tip exogen exista si in cadrul Centralei C.E.C. insasi, intre compartimentele organizatorice din care este compusa aceasta.

Perfectionarea sistemului informational al ,C.E.C. este direct conditionata de existenta unui sistem unitar de codificare, clasificare si nomenclatoare. Obiectivul fundamental al sistemului informatic C.E.C. al economiilor consta in furnizarea de informatii corecte, relevante si in timp util atat conducerii, cat si nivelelor operationale specifice C.E.C. in scopul cresterii performantelor economice. Obiectivele manageriale constau in realizarea preluarii, evidentei si controluli economiilor, astfel incat fiecare unitate operationala C.E.C. sa cunoasca cu exactitate rezultatele economice si sa poata beneficia de efectele sistemului informatic in activitatea de zi cu zi.

2.6. ROLUL CEC BANK ÎN SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC

Originile Casei de Economii si Consemnatiuni se regasesc in eforturile elitelor politice si economice din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a pune in ordine finantele publice ale tanarului stat roman, rezultat in urma Unirii din 1859.

Infiintata la 24 noiembrie 1864, Cassa de Depuneri si Consemnatiuni reprezinta una dintre marile creatii institutionale apartinand epocii reformatoare a ilustrului domnitor al Unirii Principatelor Romane, Alexandru Ioan Cuza.

Cu luarea masurilor necesare pentru infiintarea Cassei de Depuneri si Consemnatiuni a fost insarcinat ministrul finantelor. In baza acestei insarcinari, ministrul ad-interim de Finante, Nicolae Rosetti-Balanescu, realizeaza un proiect de lege pentru constituirea unei Casse de Depozite si Consignatii, pe care-l supune aprobarii Domnitorului, la 28 iulie 1864.

Dupa ce a fost discutat de Consiliul de Ministri chiar in ziua de 28 iulie, proiectul a fost trimis Consiliului de Stat, insotit de un mesaj al domnitorului care isi exprima dorinta de a se putea dota tara cat mai in graba cu o asemenea folositoare institutie.

Astfel pe 24 noiembrie proiectul a devenit lege fiind semnata de domnitorul Cuza, de Mihail Kogalniceanu ca prim-ministru, de Ludovic Steege ca ministru al finantelor si de Nicolae Kretzulescu ca ministru al justitiei.

Infiintarea Casei de Depozite si Consemnatiuni, prin legea de la 24 noiembrie 1864 insemna cel dintai pas pe taranul organizarii creditului, si adunarii de capitaluri spre fructificare, care, oricat erau de modeste si de limitate, insemnau un inceput meritoriu.

Revenea lui Enric Winterhalder sarcina anevoioasa de a lua conducerea acestei institutii financiare, in calitate de prim director si de a-i asigura functionarea administrativa in conditiile cele mai bune cu putinta din acea vreme.

Winterhalder izbuteste sa asigure Casei de Depuneri si Consemnatiuni o functionare linistita si ordonata, dupa cum se poate constata si din prima situatie incheiata la 31 martie 1865, adica dupa primele trei luni de functionare.

Intr-adevar, intre 1 ianuarie si 31 martie 1865, Casa de Depozite si Consemnatiuni primeste depuneri in numerar in valoare de 10.442.547 lei, din care 8.149.449 lei reprezentau depozitele din trecut, si restituie in acelasi interval 1.474.759 lei, dispunand astfel de un sold lichid de 8.967.788 lei.

Din acest disponibil lichid, Casa de Depozite si Consemnatiuni pune la dispozitia tezaurului statului, sub forma de imprumut pe termen scurt si cu o dobanda de 7,5%, o suma de 6.200.000 lei, pastrand in casa 2.767.788 lei, cu care se putea face fata angajamentelor sale.[1]

Cassa de Depuneri si Consemnatiuni functiona ca o institutie asa-zisa autonoma, cu personalitate juridica. In practica autonomia era cu totul iluzorie, ea fiind ingradita prin lege. Limitele atributiilor Cassei de Depuneri si Consemnatiuni erau stabilite de Ministerul Finantelor si acesta avea grija sa pastreze un control strict asupra institutiei.

Daca, sub forma in care a fost infiintata, Cassa de Depuneri si Consemnatiuni si-a indeplinit sarcina de a centraliza si a pune la dispozitia statului mijloace financiare provenite din depuneri judiciare si administrative, din consemnari ordonate prin legi, din bunuri sechestrate, succesiuni vacante, cautiuni, etc., nu acelasi lucru se poate spune despre depunerile voluntare ale populatiei. Cassa de Depuneri si Consemnatiuni a izbutit sa atraga doar depunerile mari ale capitalistilor si mosierilor, nu insa si micile depuneri ale populatiei de la orase si sate. Pentru atragerea acestor mici depuneri, in baza unor decrete din 5 ianuarie si 21 octombrie 1880, a fost infiintata Casa de Economie, ca o anexa a Cassei de Depuneri si Consemnatiuni. Intre cele doua institutii – Cassa de Depuneri si Consemnatiuni si Casa de Economie – s-a stabilit o delimitare a sferei de actiune : Casa de Economie si-a concentrat atentia asupra micilor economii incepand de la un leu pana la 300 de lei, in vreme ce Cassa de Depuneri si Consemnatiuni a ramas sa se ocupe cu pastrarea depunerilor cu caracter obligatoriu, precum si cu atragerea depunerilor voluntare de capitaluri mai insemnate. Odata cu aceasta Cassa de Depuneri si Consemnatiuni si-a schimbat denumirea in Casa de Depuneri, Consemnatiuni si Economie, scopul acesteia fiind potrivit legii, acela de a provoca, a pastra, a face producatoare si strange economiile cele mai neansemnate ale clasei muncitoare .

Criza economica declansata in America in toamna anului 1929 molipseste rapid Europa si se transforma in criza economica mondiala. Bancile incep sa aiba probleme, apar falimentele. Lipsa de lichiditati, de numerar, devine o constanta. Sistemul bancar este bulversat, nesiguranta pluteste printre bancheri si clientii acestora, iar viitorul se arata sumbru.

In aceasta atmosfera, are loc o profunda reforma a Cassei de Depuneri, Consemnatiuni si Economie. Casa de Economie se desprinde, devine independenta si isi schimba denumirea in Casa Generala de Economii.

Afluenta mare de capitaluri de la bancile particulare spre Casa Generala de Economii si introducerea unor noi servicii bancare determina, la numai doi ani de la reorganizare, o noua transformare, nu numai a numelui -Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale- dar si in ceea ce priveste activitatea si rolul sau in economia romaneasca. Criza economica nu afecteaza operatiunile C.D.C. si C.E.C., din contra, cunosc o si mai mare dezvoltare.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939 – 1945), cele doua institutii sunt chemate sa contribuie intr-o masura mult mai larga la mentinerea stabilitatii financiare a statului, in acest sens, preluand unele atributii ale Bancii Nationale a Romaniei.

Evenimentele politice si economice interne, produse in anii 1944 – 1948, determina schimbari majore ale sistemului si aparatului bancar romanesc. In acest context, Casa de Economii si Consemnatiuni, institutie formata prin contopirea C.D.E. si C.E.C. in anul 1948, ramane pana in anul 1990 singura banca de economii si unica institutie de credit cu atributii legate de atragerea disponibilitatilor banesti ale populatiei.

Dupa 1990, prima incercare de extindere a serviciilor bancare si de pregatire a conditiilor pentru obtinerea statului de banca universala, a constituit-o adoptarea Legii nr.66/1996, prin care CEC devine societate bancara pe actiuni, cu actionar unic statul, avind capitalul subscris si varsat in prezent de 1.749 miliarde lei.

In cei 140 ani ca au urmat, Casa de Depuneri si Consemnatiuni (actualul C.E.C.) isi indeplineste menirea pentru care a fost creata. CEC-ul a fost una dintre cele cateva institutii bancare ce si-au continuat –in limitele inerente impuse de sistemul economic si politic– activitatea si dupa 1948.

Casa de Depuneri si Consemnatiuni, pe langa activitatile sale firesti, a fost prezenta in marile momente istorice. Astfel, la 12 iunie 1877, Casa de Depuneri si Consemnatiuni emitea o serie de bilete ipotecare. Rostul actiunii era acela de a permite statului roman -in absenta unei banci de emisiune- sa obtina mijloace banesti necesare finantarii razboiului de independenta. Erau, in fond, primi bani de hartie emisi si pusi in circulatie la noi.

Dupa primul razboi mondial, institutia a participat la finantarea procesului de refacere a economiei distruse si a sprijinit operele sociale ale guvernului de cumparare de grau si alimente pentru populatia lipsita de hrana. De asemenea, a contribuit cu 139 milioane lei la Imprumutul Unirii, lansat in anul 1919. In perioada interbelica si in anii celui de-al doilea razboi mondial, s-au acordat statului diverse imprumuturi pentru inzestrarea armatei.

Pe langa operele de mecenat cultural si social, o alta activitate prodigioasa desfasurata de institutie a fost educatia economica a tinerei generatii, concretizata prin multiple actiuni culturale si de invatamant, ea realizand o adevarata opera de pionierat la noi in tara, prin crearea instrumentelor de economisire destinate copiilor din sistemul scolar.

Toate aceste lucruri sunt marturii concludente despre modul in care Casa de Economii si Consemnatiuni, impreuna cu antecesoarele sale, si-a indeplinit misiunea sa istorica si economica.

Astazi, Casa de Economii si Consemnatiuni este mai mult decat o banca, este un simbol national.

Evolutia capitalului este poate cel mai important criteriu de apreciere a fortei financiare a bancii. La un capital social de 220 miliarde lei in 1990, incep sa se adauge fondurile constituite, adica, capitalul social creste, in prezent ajungand la 1.497 miliarde lei.

La experienta acumulata se adauga o alta noua, urmare a extinderii operatiunilor specifice tranzitiei si economiei de piata.

Astfel, CEC-ul s-a dezvoltat atat prin cresterea gamei de produse si servicii bancare pe care le-a oferit clientelei sale, cat si prin asimilarea rapida a unor noi, din care sunt de mentionat: trecerea la creditarea pe termen mediu si lung pentru investitii ; efectuarea de operatiuni de schimb valutar ; derularea operatiunilor de decontare, in numele clientilor.

Interesul clientilor de toate categoriile pentru colaborarea cu Casa de Economii si Consemnatiuni, evolutia acestei clientele contribuie in final la completarea imaginii despre banca.

CEC Bank este o bancă comercială universală, competitivă, care oferă clienților produse și servicii diverse și de calitate, urmărind cu precădere finanțarea IMM-urilor, agriculturii, administrațiilor publice locale, precum și a acelor proiecte bancabile care, prin natura lor, contribuie la dezvoltarea economică, crearea și menținerea locurilor de muncă. De asemenea banca este un element activ în sprijinirea clienților pentru accesarea fondurilor europene.

CEC Bank este un operator ce pune la dispozitia clientilor o vasta gama de produse si servici bancare in functie de personalitatea lor juridica: credite de consum, credite pentru investitii si credite de refinantare. Acestea la randul lor sunt impartite in mai multe categorii in functie de avantajele, caracteristicile si dobanzile aferente pentru o mai buna acoperire a nevoilor si posibilitatilor clientilor.

CEC Bank acorda credite sau linii de credite de investitii si pentru Autoritatile Publice Locale in domenii eligibile si de interes local precum invatamantul, sanatatea, cultura, asistenta sociala, etc. Creditele se acorda la cererea clientilor, daca sunt indeplinite un minim necesar de conditii pentru siguranta si buna desfasurare a activitatii

CEC Bank acorda sprijinul fermierilor care solicita finantare pentru desfasurarea activitatiilor in domeniul agriculturii, fiind o banca flexibila, capabila sa-si ajusteze si sa-si adapteze constant produsele si serviciile in functie de evolutia pietei. In acest scop, in data de 13 decembrie 2010 a fost semnata Conventia privind finantarea capitalului de lucru pentru desfasurarea activitatilor curente de catre beneficiarii platilor nationale directe complementare in sectorul zootehnic la specia ovine/caprine, intre CEC Bank S.A. si Agentia de Plati pentru Interventii in Agricultura (APIA). Platile nationale directe complementare (PNDC) in sectorul zootehnic la specia ovine/caprine reprezinta prima pe cap de animal ovine/caprine, in cuantum de 40 lei/cap, in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 1175/2010.

Unul din rolurile CEC Bank ar fi acela de a-i învăța pe români să utilizeze instrumentele bancare pentru finanțarea și cofinanțarea proiectelor cu fonduri europene.

Obiectivele CEC Bank :

Consolidarea poziției băncii recent câștigate în topul băncilor;

Creșterea soldului creditelor cu un procent comparabil cu cel realizat în anul 2009;

Creșterea numărului și volumului creditelor pentru cofinanțarea proiectelor cu finanțare europeană;

Implicarea activă în programele de dezvoltare ale României

Identificarea de noi forme de sprijinire a clienților care se confruntă cu probleme cauzate de criza economică;

Creșterea calității produselor și serviciilor oferite clienților prin intermediul rețelei băncii (cea mai mare din sistemul bancar din România);

Finalizarea procesului de schimbare a imaginii băncii;

Creșterea eficienței și competitivitătii.

Revitalizarea imaginii institutiei, prin refacerea identitatii verbale si vizuale a brandului

Contracararea imagologica a neincrederii populatiei fata de serviciile bancare pe fondul crizei economice.

Cap. 3 Poziția CEC Bank în cadrul sistemului bancar românesc

3.1 CEC Bank a câștigat teren în criză

CEC Bank, singura bancă comercială ramasă în portofoliul statului, a reușit să recupereze rapid cota de piață în ultimii ani, revenind pe poziția a cincea în sistemul bancar, după ce era aproape să iasă din top zece, în anii boom ai pieței. Efortul de a pompa credite într-un mediu economic dificil s-a văzut însă anul trecut într-o scădere considerabilă a profitului, iar în condițiile în care banca nu a mai beneficiat de injecțiile de capital promise de guvern, valoarea sa a avut de suferit. Astfel CEC BANK este evaluată acum la 492 milioane de euro, în scădere cu aproape 29% față de anul precedent. Banca a obținut în primul trimestru din 2011 un profit brut de 14,9 milioane de lei (3,6 milioane de euro). Pe primele patru luni din 2009 banca raportase un profit net de 20 de milioane de lei (4,7 milioane de euro), însă ulterior profitabilitatea a fost mai slabă. Rețeaua teritorială a fost ajustată, numărul unităților operaționale coborând cu 66, banca păstrează totuși cea mai extinsă rețea teritorială.

Banca de stat CEC a urcat spectaculos până pe locul cinci, mai ales pe seama finanțării guvernului, dar și a creșterii creditului privat cu 13%. Anul de criză 2009 a lăsat urme spectaculoase în clasamentul primelor 10 bănci românesti: cota de piață a BCR, cel mai mare creditor local, a alunecat sub pragul de 20%, competitorii săi austrieci de la Raiffeisen au căzut pe locul 7, în timp ce Banca Transilvania, unul dintre sprinterii anilor 2007-2008, a ajuns pe 8.

Pe o piață în care creditul privat a înghețat, căderea unora a însemnat ascensiunea altora: grecii de la Alpha Bank au urcat pe poziția a patra în pofida speculațiilor privind posibile efecte negative ale crizei din țara de origine a băncii-mamă, iar banca de stat CEC a ajuns pe locul 5, după o creștere a cotei de piață cu două puncte procentuale, până la 6,3%. Activele CEC s-au majorat cu peste 50% pe seama achiziției de titluri de stat, dar și a creșterii soldului creditelor, însă efortul de a credita s-a reflectat în deteriorarea portofoliului, astfel că ponderea creditelor clasificate ca îndoielnic și pierdere a sărit de 20%.

3.2 Distincții pentru activitatea desfășurată în decursul anului 2011

Performanța acestei organizații a fost reflectată și în mass-media prin articole favorabile cu privire la activitatea desfășurată. De recunoaștere profesională se bucură și în cadrul organizațiilor cu profil bancar, CEC Bank fiind onorată cu distincții pentru calitatea serviciilor oferite.

Pe 23 noiembrie 2011, în cadrul celei de-a XIV-a ediții a "Financial Leaders' Hall of Fame 2011", CEC Bank a primit premiul “Best Banking Strategy”, banca fiind recunoscută drept cea mai activă și inovativă bancă în finanțarea proiectelor de accesare a instrumentelor structurale.

Tot pe 23 noiembrie 2011, în cadrul Galei Decernării Premiilor UE BERD pentru Excelență în Eficiență Energetică, CEC Bank a primit “Premiul pentru implicare în finanțarea proiectelor sustenabile în eficiență energetică”.

Pe 9 decembrie 2011, în cadrul celei de-a XV-a ediție a Galei Premiilor Revistei "Piața Financiară", Biroul Fonduri Europene CEC Bank a fost desemnat cel mai bun produs bancar în 2011. Biroul Fonduri Europene" este un concept care înglobează atât produsul propriu-zis, creditele pentru accesarea de fonduri europene, cât și serviciile de consiliere oferite clienților în toate sucursalele CEC Bank. Prin lansarea Biroului Fonduri Europene, CEC Bank și-a intensificat rolul pe piața financiar-bancară din România, în ceea ce privește cofinanțarea pentru accesarea de fonduri europene. Având la bază o vastă experiență în finanțarea proiectelor de pre-aderare, banca a venit în întâmpinarea clienților săi, oferind consiliere și îndrumare prin personal de specialitate atât celor care doresc cofinanțarea proiectelor aprobate de autoritatile de management, cât și celor care sunt în curs de a elabora și depune proiecte.

Pe 17 decembrie 2011, în cadrul Galei ANEIR 2011, Marele Trofeu și Premiul pentru cea mai dinamică bancă în perioada de criză au fost acordate CEC Bank, care și-a triplat operațiunile valutare și creditele acordate agenților economici în perioada de criză. Evenimentul, organizat de Asociația Națională a Exportatorilor și Importatorilor din România (ANEIR) în parteneriat cu Banca Națională a României (BNR), s-a desfășurat la Clubul BNR și a vizat premierea celor mai active companii din 2011 în domeniul exporturilor.

3.3. Rezultatele CEC Bank

Rezultatele CEC Bank la 30 septembrie 2011 sunt următoarele:

Tabel nr. 1

La 30 septembrie 2011, activul total al bancii a atins valoarea de 19.019 milioane lei, in crestere cu circa 20% (3.130 milioane lei) fata de 30 septembrie 2009, bazată în special pe majorarea depozitelor atrase de la clienți cu circa 16% (2.075 milioane lei). Trendul ascendent a fost continuat și în cazul creditelor acordate de banca clienților săi, soldul total al creditelor acordate majorându-se cu mai mult de 5% (486 milioane lei).În primele nouă luni ale anului 2011, în condițiile economice dificile ale acestui an, CEC Bank a înregistrat la depozitele atrase de la clienți, ritmuri superioare de creștere comparativ cu media sistemului bancar. Depozitele atrase de la clienți au crescut în septembrie 2011 cu mai mult de 10% (1.426 milioane lei) față de sfârșitul anului 2009, ajungând la 15.200 milioane lei, ceea ce demonstrează încrederea clienților băncii, populația României în special, dar și agenții economici.

Totodată, CEC Bank a reușit să intensifice activitatea de creditare a persoanelor juridice (IMM-uri, Autorități și Administrații Publice Locale – AAPL și mari Corporații), înregistrând o creștere a soldului acestora de circa 11% față de sfâșitul anului 2009. Principala preocupare a băncii în primele trei trimestre ale anului 2011 a fost de a identifica acele proiecte ale IMM-urilor, operatorilor agricoli și autorităților și administrațiilor publice locale, care puteau fi finanțate. Astfel în această perioadă au fost acordate circa 9.500 credite noi cu o valoare de 1.360 milioane lei, ponderea deținand-o agricultura (8.770 credite noi în valoare de 610 milioane lei) și IMM-urile (730 credite noi în valoare de circa 730 milioane lei).

Tot în aceeași perioadă, utilizările de credit de către clienții persoane juridice (în marea lor majoritate IMM-uri și operatori agricoli) au însumat circa 6.680 milioane lei, față de un nivel al utilizărilor de 5.380 milioane lei în perioada similară a anului trecut.Banca a finanțat până în prezent peste 5.042 proiecte eligibile pentru accesarea fondurilor europene pentru care valoarea însumată a granturilor se ridică la peste 1.280 milioane lei. Activitatea de creditare a clientilor care acceseaza fonduri europene s-a intensificat dupa 1 iunie 2011, data incepand de la care in toate sucursalele judetene functioneaza “Biroul Fonduri Europene”. La creditele pentru cofinantarea proiectelor din Fonduri Europene, CEC Bank acorda dobanzi de baza reduse cu 0.5% la lei, respectiv 0.6% la valuta, fata de cele acordate in mod curent

In anul 2011, CEC Bank a continuat luarea unor  masuri cu scopul de a-i ajuta pe clientii PF si PJ care au intampinat dificultati financiare in rambursarea ratelor la creditele contractate.  Astfel,  CEC Bank a restructurat pana la finele lunii septembrie 2011 un procent de 12.13% din total portofoliu de credite, din care circa 6.46% aferent creditelor PF (2.178 credite, 314.66 milioane lei) si  circa 18.07% aferent creditelor PJ (903 credite, 842.5 milioane lei). Gradul de provizionare a portofoliului de credite a crescut in luna septembrie 2011 la 8,21% fata de 5,99%, cat era nivelul inregistrat la luna decembrie 2009. Totodata, ponderea soldului creditelor restante si indoielnice in total portofoliu de credite a crescut in luna septembrie 2011 la 6,23% fata de 3,55%, cat era inregistrat la luna decembrie 2009.

Indicatorul de solvabilitate calculat la sfarsitul lunii septembrie 2011 era de 17.82%, iar ponderea creditelor in total depozite la 30 septembrie 2011 este de 62,74%. Profitul operational brut (exclusiv provizioanele de credite) a crescut in primele trei trimestre ale anului 2011 cu circa 10,19% fata de primele trei trimestre ale anului 2009, ca rezultat al cresterii veniturilor nete bancare si al unui control riguros al costurilor. Profitul brut cumulat la finele trimestrului III 2011, peste previziunile bugetare, se situa la 89 milioane lei, fata de 55 milioane lei profit brut cumulat inregistrat la finele trimestrului III 2009. La 30 septembrie 2011, banca dispunea de 1.215 unitati prin care isi derulau operatiunile 3,2 milioane clienti. Reteaua de bancomate este de 896, iar numarul de carduri active a depasit 830.000.

CEC Bank continua campania de incurajare a creditarii adresata persoanelor fizice prin reducerea cu 1 p.p. a ratelor de dobanda la creditele de nevoi personale cu ipoteca, acordate in lei, cat si in euro. Astfel, pentru "Creditele de nevoi personale EXTRA", noile dobanzi practicate sunt:

– ROBOR 3M + 4.5 p.p. pentru "Creditele de nevoi personale EXTRA" in lei;
– EURIBOR 3M + 6.70 p.p. pentru "Creditele de nevoi personale EXTRA" in euro.
De aceasta reducere vor beneficia atat clientii noi ai bancii, cat si cei existenti.

3.4. Rolul CEC Bank în sistemul bancar românesc

3.4.1 CEC Bank – bancă comercială

CEC Bank este o bancă comercială universală, competitivă, care oferă clienților produse și servicii diverse și de calitate, urmărind cu precădere finanțarea IMM-urilor, agriculturii, administrațiilor publice locale, precum și a acelor proiecte bancabile care, prin natura lor, contribuie la dezvoltarea economică, crearea și menținerea locurilor de muncă. De asemenea banca este un element activ în sprijinirea clienților pentru accesarea fondurilor europene.

CEC Bank este un operator ce pune la dispozitia clientilor o vasta gama de produse si servici bancare in functie de personalitatea lor juridica: credite de consum, credite pentru investitii si credite de refinantare. Acestea la randul lor sunt impartite in mai multe categorii in functie de avantajele, caracteristicile si dobanzile aferente pentru o mai buna acoperire a nevoilor si posibilitatilor clientilor.

CEC Bank acorda credite sau linii de credite de investitii si pentru Autoritatile Publice Locale in domenii eligibile si de interes local precum invatamantul, sanatatea, cultura, asistenta sociala, etc. Creditele se acorda la cererea clientilor, daca sunt indeplinite un minim necesar de conditii pentru siguranta si buna desfasurare a activitatii

CEC Bank acorda sprijinul fermierilor care solicita finantare pentru desfasurarea activitatiilor in domeniul agriculturii, fiind o banca flexibila, capabila sa-si ajusteze si sa-si adapteze constant produsele si serviciile in functie de evolutia pietei. In acest scop, in data de 13 decembrie 2011 a fost semnata Conventia privind finantarea capitalului de lucru pentru desfasurarea activitatilor curente de catre beneficiarii platilor nationale directe complementare in sectorul zootehnic la specia ovine/caprine, intre CEC Bank S.A. si Agentia de Plati pentru Interventii in Agricultura (APIA). Platile nationale directe complementare (PNDC) in sectorul zootehnic la specia ovine/caprine reprezinta prima pe cap de animal ovine/caprine, in cuantum de 40 lei/cap, in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 1175/2011.

Unul din rolurile CEC Bank ar fi acela de a-i învăța pe români să utilizeze instrumentele bancare pentru finanțarea și cofinanțarea proiectelor cu fonduri europene.

3.4.2 Obiectivele CEC Bank :

Consolidarea poziției băncii recent câștigate în topul băncilor;

Creșterea soldului creditelor cu un procent comparabil cu cel realizat în anul 2009;

Creșterea numărului și volumului creditelor pentru cofinanțarea proiectelor cu finanțare europeană;

Implicarea activă în programele de dezvoltare ale României

Identificarea de noi forme de sprijinire a clienților care se confruntă cu probleme cauzate de criza economică;

Creșterea calității produselor și serviciilor oferite clienților prin intermediul rețelei băncii (cea mai mare din sistemul bancar din România);

Finalizarea procesului de schimbare a imaginii băncii;

Creșterea eficienței și competitivitătii.

Revitalizarea imaginii institutiei, prin refacerea identitatii verbale si

vizuale a brandului

Contracararea imagologica a neincrederii populatiei fata de serviciile

bancare pe fondul crizei economice.

3.4.3 Strategii

– dezbateri cu privire la principalele probleme din sistemul financiar-bancar.

– estomparea efectelor percepute de catre public a crizei economice.( umanizarea

acesteia)

– cresterea vizibilitatii a CEC Bank-ului in mass-media.

– aducerea in prin plan a unor indicativi ai modernitatii care vin in sprijinul traditiei.

– organizarea de evenimente

– comunicarea directa cu clientii

3.5. Analiza profitabilitatii CEC Bank

Banca a înregistrat o creștere a activelor în anul 2010 de 4,2%, mai mare decât creșterea activelor pe total sistem bancar (3,5%), bazată în special pe creșterea depozitelor atrase de la clienții săi cu 9,6%, cu mult peste media sistemului bancar (5,8%).

La sfârșitul anului 2010, Banca a urcat pe poziția 4 (poziția 5 la 31.12.2009 si pozitia 9 la 31.12.2008) în clasamentul băncilor din sistemul bancar în funcție de cota de piață pe active.

La sfârșitul anului 2010, rata de solvabilitate se situează la un nivel confortabil, respectiv 17,18%, peste nivelurile impuse de reglementările BNR în vigoare (minimum 10%) si respectiv media sistemului bancar 14,6%

Gradul de acoperire a creditelor brute din depozitele clienților nebancari este la sfârșitul anului 2010 de 63,77%, indicând atât un foarte bun grad de acoperire, cât și un potențial important de creștere a creditelor.

Depozitele totale de la clienți au crescut în 2010 cu circa 10%, bazată în special pe creșterea depozitelor atrase de la clienții PF (circa 11%), ceea ce demonstrează încrederea clienților în CEC Bank.

În anul 2010, Banca a reușit să atinga unul din obiectivele importante specifice unei banci comerciale universale – echilibrarea portofoliilor de credite PF si PJ.
Portofoliul de credite PJ a crescut cu circa 14,3%, ajungându-se astfel la echilibrul structurii portofoliului de credite PF si PJ.

n condițiile dificile ale anului 2010, utilizările din credite acordate PJ au fost de circa 9,4 mld.lei, față de utilizările perioadei similare, respectiv 7,8 mld.lei.

Portofoliul de credite fata de 2006

Structura portofoliului de credite PJ în funcție de tipul activității la sfârșitul anului 2010 este aproximativ echilibrată, între principalele tipuri de activități, respectiv agricultură, comerț, construcții, industrie și servicii.

– mil lei –

Nr.credite Valoare grant

aprobate

Credite Fonduri Europene 5.848 1.532,08

Banca a finanțat până la sfârșitul anului 2010, circa 5.848 proiecte eligibile pentru accesarea Fondurilor Europene pentru care valoarea însumată a granturilor se ridică la peste 1.532 milioane lei.

De asemenea, din surse BERD, Banca a finanțat până la sfârșitul anului 2010, circa 518 credite (linia pentru IMM-uri, linia pentru mediul rural, linia pentru eficientizarea energiei) în sumă de aprox. 100 milioane lei.

Gradul de provizionare a portofoliului de credite la sfârșitul anului 2010 este de 9,51% (5,99% la sfârșitul anului 2009), iar ponderea soldului creditelor restante și îndoielnice în total portofoliu de credite este de 7,30% (3,55% la sfârșitul anului 2009), indicând o bună acoperire.

La nivelul sistemului bancar, la sfârșitul anului 2010, gradul de provizionare este de 11,46%, iar ponderea soldului creditelor restante și îndoielnice în total portofoliu de credite este de 7,33%.

Nota: datele cu privire la sistemul bancar sunt preluate din statistici BNR (Buletin Lunar nr. 12/2010)

De-a lungul anului 2010, CEC Bank a luat o serie de măsuri cu scopul de a-i ajuta pe clienții PF și PJ care întâmpină dificultăți financiare în rambursarea ratelor la creditele contractate.

Astfel, CEC Bank a restructurat până la sfârsitul anului 2010 un procent de 13,0% din total portofoliu de credite, din care circa 7,8% aferent creditelor PF (3.352 credite, 374,8 milioane lei) și circa 18,0% aferent creditelor PJ (995 credite, 872,5 milioane lei).

Veniturile nete din activitatea bancară (exclusiv provizioane credite) au crescut în anul 2010 cu circa 7,4% față de anul 2009, ca urmare a creșterii puternice a venitului net din dobânzi (+24,2%). Veniturile nete din comisioane au înregistrat în anul 2010 o scădere de circa 46% față de 2009 urmare implementării începând cu ianuarie 2010 a IAS 18 – Venituri (privește amortizarea comisioanelor aferente serviciilor financiare prestate de Bancă).

Rezultatul operațional brut (exclusiv provizioanele de credite) a crescut în anul 2010 cu circa 11,4% față de anul 2009, ca rezultat al creșterii veniturilor nete bancare și a unui control riguros al costurilor.

Costul net al riscului (provizioane de risc pentru credite) a crescut în anul 2010 în comparație cu anul 2009 cu circa 8,6%, ca urmare a condițiilor dificile ale pieței ce au afectat negativ capacitatea clienților de a rambursa creditele contractate.

Cu toate acestea, CEC Bank a reușit la finalul anului 2010 să obțină un profit înainte de impozit mai mare cu circa 30% față de cel obținut la finalul anului 2009.

Implicarea Bancii in programe guvernamentale:

– Deschiderea Birourilor pentru Fonduri Europene

– Credite punte pentru beneficiarii de subventii din Fonduri Europene si Nationale

– Prima Casa

– Primul Siloz

– Programul Rabla pentru tractoare

– Anveloparea termica a locuintelor

– Programul pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii tineri

Pe parcursul anului 2010, performanțele CEC Bank au fost apreciate de instituții de presă sau de organisme din sfera financiar-bancară:

Gala "Bancheri de Top", organizată de trustul de presă FinMedia – CEC Bank a primit două premii, pentru cea mai bună dinamică a activelor unei bănci din eșalonul 1-10 și pentru cel mai bun raport credite/depozite.

Gala Decernării Premiilor UE BERD pentru Excelență în Eficiență Energetică – CEC Bank a primit “Premiul pentru implicare în finanțarea proiectelor sustenabile în eficiență energetică”.

A XIV-a ediție a "Financial Leaders' Hall of Fame 2010“ – CEC Bank a primit premiul “Best Banking Strategy”, banca fiind recunoscută drept cea mai activă și inovativă bancă în finanțarea proiectelor de accesare a instrumentelor structurale.

Biroul Fonduri Europene CEC Bank a fost desemnat cel mai bun produs bancar în 2010, în cadrul celei de-a XV-a ediție a Galei Premiilor Revistei "Piața Financiară“.

Gala ANEIR 2010, Marele Trofeu și Premiul pentru cea mai dinamică bancă în perioada de criză au fost acordate CEC Bank, care și-a triplat operațiunile valutare și creditele acordate agenților economici în perioada de criză.

CEC Bank se regasește și în Topul primelor 100 de bănci din regiunea Europei de SE, potrivit unui clasament dat publicității de SEE News. De asemenea, Ziarul Financiar plasează CEC Bank în Top 100 – 2010 Cele mai valoroase companii.

Concluzii si propuneri

Cele două caracteristici, tradiția și specificul național au ca menire individualizarea institutiei în raport cu celelate organizații bancare, dar constituie și fundamentul imaginii ce se dorește a fi proiectată. Se induce astfel ideea unei continuități în performanță, CEC Bank fiind capabilă să satisfacă exigentele clienților atât în trecut cât și în prezent, viitorul fiind și el, promițător. Cu toate acestea o perioadă îndelungată CEC Bank si-a neglijat propria istorie si reputatie, prin aceasta propria identitate, uriasul potential al acestora a fost readus la lumina de curand, devenind un motor al renasterii corporatiste.

Ca si propuneri pentru viitor propun urmatoarele aspecte:

Consolidarea poziției Băncii recent câștigată în topul băncilor din sistemul bancar românesc;

Creșterea numarului și volumului creditelor pentru cofinanțarea proiectelor cu finanțare europeană;

Implicarea activă în programele de dezvoltare ale României;

Consolidarea poziției Băncii pe segmentele de piață deja tradiționale (agricultură, IMM, AAPL, etc.);

Identificarea de noi forme de sprijinire a clienților care se confruntă cu probleme cauzate de criza economică;

Creșterea calității produselor și serviciilor oferite clienților prin intermediul rețelei băncii (cea mai mare din sistemul bancar din România);

Creșterea eficienței și competitivității.

BIBLIOGRAFIE