Pozitia Geografica Si Favorabilitatea Sa In Dezvoltarea Turismului din Zona Siriu

CUPRINS

ASPECTE INTRODUCTIVE ȘI MOTIVAȚIONALE

Capitolul I Poziția geografică și favorabilitatea sa în dezvoltarea turismului

din zona Bazinului Siriu

Cadrul regional al județului Buzău. Aspecte generale despre vecini

Spațiul geografic al județului Buzău. Detalii introductive

Capitolul II Rolul cadrului natural în dezvoltarea diferitelor forme de turism

Prezentarea generală a reliefului

Rolul rețelei hidrografice în cadrul dezvoltării potențialului turistic

Aportul vegetației și faunei

Capitolul III Potențialul turitic al patrimoniului cultural, istoric

și arhitectural din județul Buzău

Așezările rupestre

Biserici și mănăstiri

Festivaluri și manifestări culturale

Capitolul IV Turismul în cadrul județului, tipologii

Turismul după destinație

Tursimul după scop

Turismul după durată

Capitolul V Infrastructura turistică: unitățile de cazare și alimentație

Hoteluri

Hanuri

Pensiuni

Moteluri

Capitolul VI Dezvoltarea infrastructurii turistice: proiecte administrative

și propuneri

Strategia de dezvoltare durabilă a regiunii

Propuneri de completare și dezvoltare a proiectelor prevăzute în cadrul strategiei

Bibliografie

Aspecte introductive și motivaționale, utilitatea lucrării, metode de analiză

Potențialul turistic al zonei Siriu se înscrie în panelul de lucrări consacrate unor zone geografice, a spațiului economico-social ce îl rețin acele zone precum și a locului pe care îl ocupă zona în cadrul regional și național. Suprafața corespondentă bazinului, un loc cu o istorie veche dar care a început să prezinte modificări importante abia în perioadă recentă, face parte dintr-o zonă mai mare ce a fost subiect de studiu pentru diferite ramuri ale științei. Din punct de vedere fizico-geografic există studii ce au acordat spațiu întregii Văi a râului Buzău accetuându-se detalii de ordin geologic sau hidrologic și chiar demografic.

Lucrarea de față are o bază largă de cercetare, folosindu-se atât informații rezultate din diverse studii cât și lucrări ce vizează numai o parte a specificului zonei, numai un factor, precum enciclopedii, dicționare, gravuri, hărți și monografii. Există numeroase astfel de volume ce vizează județul Buzău în ansamblu sau zone mai populare, Bazinul Siriu fiind menționat de multe ori episodic sau cu caracter de notă. Această lipsă de informații scrise și detaliate cu privire la zonă reprezintă, de altfel, motivul principal al elaborării tezei de față. De asemenea, abundența de valori ce atestă existența umană, frumusețea sălbatică, încremenită a locului, elementul de noutate precum și alți factori de atracție turistică au justificat din plin necesitatea elaborării unei lucrări despre potențialul turistic din zonă.

Se poate rezuma așadar că direcția principală a cercetărilor și studiilor cuprinse pun în lumină varietatea resursele turistice precum și calitatea lor, modalități de valorificare a acestora, în contextul dezvoltării durabile.

Dincolo de motivele obiective și directe, lucrarea va fi redactată și din lumina unor obiective de ordin profesional și personal, autorul dorind ca prin realizarea acestei analize să contribuie la progresul științific. Prin munca de documentare, de aprofundare a tuturor aspectelor, autorul, devenit fin cunoscător al tuturor particularităților locului, își propune a provoca mediul academic, politic și economic să acorde mai mult atenție pentru astfel de zone.

S-a dorit deci aducerea unui plus, atât la nivel de cunoștințe teoretice cât și la nivel de afectivitate și empatie prin care să solidifice și întărească informațiile deja existente cu privire la potențialul turistic al zonei Bazinului Siriu.

Cum s-a mai menționat, potențialul turistic al zonei a fost omis ca temă de cercetare sub orice formă în mediile academice importante, lucrarea de față fiind o premieră din acest punct de vedere. Deși au existat diverse studii (de exemplu articolul, Bazinul Siriu – impact asupra mediului” scris de Popescu Nicusor) care să cuprindă unul sau mai multe aspecte legate de specificul zonei, nu a fost niciunul important sau diversificat care să trateze specific această zonă.

Metodologia de lucru a fost adaptată necesitaților tezei de față, autorul fiind nevoit să îmbine metodele clasice ce presupun analiza, sinteza, comparația, observația indirectă și descrierea cu metodele moderne cum ar fi interpretarea hărților.

Pentru a afișa potențialul turistic al zonei au fost necesari mai mulți pași, care să analizeze, pe rând, diferitele aspecte ale spațiului socio-economico-geografic, urmând ca, o dată parcurși, acești pași să construiască un tot unitar și armonios din care să rezulte mai multe considerații și analize ce vor fi afișate în ce-a din urmă parte a lucrării.

Pentru început s-a trecut la identificarea poziției geografice ca factor decisiv în cadrul dezvoltării turismului în zona Bazinului. Identificarea acestui factor a dus la stabilirea a două mari obiective: analiza întregii regiuni în cadrul țării cu accent pe potențialul turistic, și analiza zonei în cadrul regiunii urmărindu-se reliefarea anumitor considerente generale legate de poziționarea geografică a zonei.

Al doilea pas a fost prezentarea și studierea contribuției cadrului natural la creșterea potențialului turistic. Cadrul natural a fost împărțit în trei mari componente: relieful, rețeaua hidrografică și vegetația. Analizele aferente fiecarui element în parte vor fi însoțite de hărți și imagini ca obiecte de studiu aprofundat.

O etapă importantă în cadrul evaluării potențialului turistic din Zona Siriu este cea a studiului turismului antropic. În acest cadru vor fi evidențiate toate tipurile de turism ce vizează obiecte construite de mâna omului, cu un oarecare accent pe monumentele arhitectonice și arhitecturale, locașurile de cult, spațiile verzi. O notă aparte o constituie detalierea evenimentelor cu scop turistic studiind impactul unor asemenea activități în exploatarea resurselor turistice.

Urmarea naturală a acestei etape este mutarea de pe studiul turismului antropic și focusarea pe tipurile de turism practicat în zonă. O asemenea mutare se va folosi de datele adunate atât pe parcursul studierii cadrului natural cât și analizei turismului prezentat în etapa precedentă.

Al cincilea pas în analiza potențialului turistic îl constituie analiza structurilor de cazare. Folosindu-se de datele colectate autorul va oferi informații despre principalele structuri de cazare precum și particularitățile care le diferențiază. Vor fi menționate și date despre centrele de alimentație publică precum și despre alte forme de cazare.

Ultimul pas este cel care aduce în discuție perspective de dezvoltarea a turismului în zona urmărind proiectele locale, existența și stadiul lor. Autorul încheie lucrarea într-o notă personală expunând opinii pertinente, concluziile lucrării și diferite propuneri ce vor putea constitui o soluție în valorificarea potențialului turistic al locului.

Capitolul I Poziția geografică și favorabilitatea sa în dezvoltarea turismului din zona Bazinului Siriu

La granița dintre Moldova și Muntenia, județul Buzău se așează pe o suprafață de șase mii șaptezeci și opt kilometri pătrați, învecinându-se cu șase județe. Situat în partea de centru est a României, se așează geografic pe bazinul hidrologic al răului omonim, cuprinzând cursul superior al acestuia. Este delimitat geografic de partea de sud est a Carpaților Orientali. Din punct de vedere demografic, are în componența sa patru orașe dintre care Buzău e municipiu reședință de județ, Nehoiu, Pogoanele și Râmnicu Sărat.

Județul Buzău este învecinat la nord de Brașov și Covasna, la est de Vrancea și Brăila, la sud de Ialomița și la vest de Prahova. Această zonă este de o importanță deosebită în cadrul economic, cultural, politic și turistic al țării, cuprinzând o populație de aproximativ două milioane jumătate de locuitori ce activează în diverse ramuri economice foarte dezvoltate cum ar fi siderurgia, industria extracției, industria constructoare de mașini și unelte. Un loc important în economie îl ocupa și turismul. Este cazul județelor Prahova, Brașov, Covasna unde există un potențial turistic exploatat care generează venituri la nivelul bugetelor atât local cât și cel central.

Fiecare județ va avea parte de o scurtă analiza ce are în vedere examinarea diferitelor resurse turistice. Aceste analize au ca scop evidențierea potențialului turistic al fiecărui județ în parte, în comparație cu județul Buzău.

Figura I.1. Harta administrativa a zonei judetului Buzau sursa harta

Brașovul este județul situat în partea de centru a țării, cuprinzând depresiunea Bârsei, la poalele muntelui Tâmpa. Cu o populație de aproximativ cinci sute de mii de locuitori, are în componență următoarele orașe: Brașov – municipiu reședința de județ, Codlea, Făgăraș, Ghimbav, Predeal, Râșnov, Rupea, Săcele, Victoria și Zărnești.

Clima județului este temperat continentală cu nuanțe în funcție de altitudine. Are totuși aceeași caracteristică sezonieră: ierni foarte reci și veri răcoroase, abundente în precipitații.

Hidrografia este reprezentată în principal de răul Olt, plus alte râuri de importanță locală culese de acestea. Caracteristicile apelor din zonă sunt: ape iuți și reci, specifice zonelor de munte. Potențialul energetic este valorificat prin hidrocentrale în Făgăraș, Voila și altele.

Atât orașul Brașov cât și județul au un potențial turistic impresionant dat de numeroasele obiective.

În orașul reședință de județ se pot vizita Biblioteca Județeană ,,Gheorghe Barițiu”, Casa Mureșenilor, Muzeul Județean de Istorie, Cetatea Brașov – din care se mai păstrează o parte din ziduri și turnuri de apărare – ca forme de turism cultural.

Și turismul religios este foarte bine prezentat în Brașov unde se găsește Biserica Neagră – obiectivul simbol al orașului, Biserica evanghelică ,,Sfântul Bartolomeu” și altele.

În județ pot fi vizitate diferite obiective istorice cum ar fi palate (Palatul Știrbei), clădirea în care a funcționat prima școală românească, casa memorială ,,Ștefan Octavian Iosif”.

Lista de obiective turistice antropice, de altfel mult mai lungă și mai diversificată este completată de frumusețea și varietatea peisajului montan – obiective turistice naturale cu un potențial deosebit ce sunt valorificate prin turismul sezonier montan (sky iarna, alpinism vara). Renumite la nivel internațional sunt stațiunile Poiana Brașov, Predeal. Deasemenea în județ mai sunt și monumente ale naturii ca Poiana narciselor de la Dumbrava Vadului, Bazaltele de la Racoș, stejarii seculari de la Cristian.

Toate aceste obiective turistice aduc un număr impresionant de vizitatori, județul fiind cunoscut ca un loc de recreere, odihnă și divertisment. Potențialul turistic al zonei este impresionant și valorificat, locurile enumerate fiind incluse în circuitele turistice naționale și internaționale, făcând parte din destinațiile preferate și tradiționale ale călătorilor.

Județul Brașov este printre județele fruntașe la capitole precum numărul de turiști pe an, numărul de locuri de cazare, ponderea bugetului rezultat din turism în cadrul bugetului județean.

Covasna, vecinul din nord al județului Buzău este un teritoriu situat în partea central-estică a țării, în concavitatea Carpaților de Curbură, pe cursul superior al râului Olt și în bazinul Râului Negru. Orașele din județ sunt în număr de cinci și anume: Sfântu Gheorghe care este și municipiul reședință de județ, alături de Baraolt, Covansa, Întorsura Buzăului și Târgu Secuiesc.

Clima din acest județ este temperat continentală cu accente de munte. Există anumite diferențe climaterice față de cadrul general, date de formele de relief și anume clima de dealuri și depresiuni.

Diferențele sunt mari, notabile deoarece clima spefică dealurilor și depresiunilor este caracterizată de veri calde, bogate în precipitații și ierni friguroase în timp ce climatul de munte estfiind cunoscut ca un loc de recreere, odihnă și divertisment. Potențialul turistic al zonei este impresionant și valorificat, locurile enumerate fiind incluse în circuitele turistice naționale și internaționale, făcând parte din destinațiile preferate și tradiționale ale călătorilor.

Județul Brașov este printre județele fruntașe la capitole precum numărul de turiști pe an, numărul de locuri de cazare, ponderea bugetului rezultat din turism în cadrul bugetului județean.

Covasna, vecinul din nord al județului Buzău este un teritoriu situat în partea central-estică a țării, în concavitatea Carpaților de Curbură, pe cursul superior al râului Olt și în bazinul Râului Negru. Orașele din județ sunt în număr de cinci și anume: Sfântu Gheorghe care este și municipiul reședință de județ, alături de Baraolt, Covansa, Întorsura Buzăului și Târgu Secuiesc.

Clima din acest județ este temperat continentală cu accente de munte. Există anumite diferențe climaterice față de cadrul general, date de formele de relief și anume clima de dealuri și depresiuni.

Diferențele sunt mari, notabile deoarece clima spefică dealurilor și depresiunilor este caracterizată de veri calde, bogate în precipitații și ierni friguroase în timp ce climatul de munte este caracterizat de veri răcoroase cu precipitații abundente, ierni friguroase cu viscol și strat gros de zăpadă.

Datorită reliefului în mare parte montan, județul dispune de o vastă rețea hidrografică formată din râuri mici, scurte și repezi ce sunt colectate de cele două mari râuri: Olt și Râul Negru.

O caracteristică specială a județului este prezența izvoarelor de apă minerale, renumite fiind localitățile Covasna, Malnaș, Bodoc sau Bixad. Aceste izvoare de apă minerale atrag anual un număr semnificativ de turiști, fiind, din acest punct de vedere, o zonă cu potențial turistic.

De altfel, printre principalele obiective turistice ale județului se înscriu stațiuni balneoclimaterice, mai cu seamă cea din Covasna. Un alt specific județean îl constituie varietatea și acuratețea elementelor de folclor înscriindu-se ca obiective ale turismului cultural.

Un alt tip de turism cu potențial este cel monahal, în zona existând numeroase biserici și locașe de cult. Dintre acestea Biserica în stil Romano-catolic din Ghelința, Biserica ortodoxă ,,Sfântul Nicolae” din Brețcu sunt printre cele mai vizitate.

Pentru pasionații de natură peștera de la Tunia, defileul Oltului, rezervația Geologică ,,Balta Dracului” din centrul orașului Covasna, mlaștinile de la Ozun, Apa Roșie și Fagul Rotund constituie principalele atracții turistice.

Județul Covasna este una din destinațiile cu renume preferate de turiști, în special români, căile de acces variate, numeroasele obiective turistice, așezarea geografică (relativ în central țării), portul și farmecul oamenilor din zonă fiind principalele motive pentru care potențialul turistic al zonei este valorificat din plin.

Vrancea este județul cu care Buzău împarte granița de nord est. Un județ situat în partea de est a țării în zona curburii externe a Carpaților, cuprinzând de-a lungul teritoriului și bazinul inferior al Siretului. Orașele din județ sunt: Focșani – municipiu reședință de județ, Adjud, Mărășești, Odobești și Panciu.

Clima este temperat continentală variată cu diferențe minore între temperaturile înregistrate pe coline si cel din depresiuni.

Bazinul hidrografic este bogat și diversificat format în principal de Siret și Putna, în care se varsă celelalte râuri de o importanță locală.

Obiectivele turistice sunt în general de ordin natural, județul Vrancea fiind renumit pentru frumusețea peisajelor. Rezervația geologică ,,Focul viu” din Parcul Natural protejat ,,Putna” este una din principalele atracții turistice ale zonei.

Există și obiective turistice antropice încadrându-se la turismul cultural-istoric dintre care amintim Mausoleele de la Mărășești și Soveja, printre cele mai vizitate monumente din țară.

Județul Vrancea îmbie călătorul la liniște și frumusețe, la a șede și a depăna poveștile neamului, povești pline de eroi și legendă în care realul se îmbină pe nesimțite cu fabulosul. Totuși, toate aceste îmbieri sunt parcă fără răspuns, patrimonial turistic al zonei nefiind fructificat pe măsură valorii și frumuseții lui.

Brăila completează granițe vestică a județului Buzău, fiind teritoriul ce se situează în partea de sud est a țării, pe cursul inferior al Dunării. Orașele din acest județ sunt: orașul omonim ce este și municipiu reședință de județ, Făurei, Ianca, Îsurăței.

Clima este temperat continental uniform datorită reliefului. Un relief cu aspect de șes, câmpie de tip Bărăgan. Bazinul hidrografic al județului este compus din cursurile inferioare ale râurilor Prut, Șiret, Buzău, Călmățui și, colectorul lor, Dunărea. Deasemenea în zonă s-au format și lacuri, cu potențial turistic fiind cele cu specific balnear dintre care cele mai vizitate sunt Lacu Sărat, Inca, Secu.

Printre alte obiective turistice se numără și brațele Dunării, Insula mică a Brăilei și Pădurea Viișoara (rezervație naturală de stejar brumăriu)

Potențialul turistic al orașului Brăila este de natura antropică datorită Bisericii grecești, locul unde pot fi văzute fresce pictate de Gheorghe Tăttărescu și Bisericii ,,Sfinții Mihai și Gavril”, fostă moschee, una din puținele biserici din țară fără turlă.

Județul Brăila are un potențial turistic sărac, cele mai întâlnite tipuri de turism din zonă fiind cele dedicate sportului recreativ în special pescuitul.

Ialomița mărginește județul Buzău de-a lungul graniței de Sud fiind un județ așezat, așadar în partea de sud est a țării. Cuprinde în granițele sale estul Câmpiei Române, bazinul hidrografic al râului Ialomița și o parte din cursul inferior al Dunării. Orașele de pe parcursul județului sunt: Slobozia – municipiul reședință de județ, Amara Căzănești, Fetești, Fierbinți-Târg, Țândărei și Urziceni.

Climatul zonei este temperat continental uniform datorită formelor de relief majoritare și anume șes și câmpie. Bazinul hidrografic este format din cursul superior al râului Ialomița și o parte din cursul Dunării.

Obiectivele turistice sunt lunca Ialomiței și lunca Dunării, destinații de vânătoare.

Turismul de recreere odihnă și tratament mai este prezent datorită stațiunii balneoclimaterice Amara, renumită pentru proprietățile nămolului din lacul omonim.

Județul Ialomița are un obiectiv turistic bornă și anumen această stațiune Amara, celelalte obiective fiind cu interes local sau cunoscute unor diverse categorii de turiști.

Prahova este ultimul teritoriu care se învecinează cu județul studiat, în partea de vest. Ca așezare, județul Prahova este situat în partea central-sudică a României fiind și cel mai populat dintre toate, numărând peste șapte sute de mii de persoane. Din punct de vedere geografic cuprinde bazinele hidrografice ale râurilor Prahova și Teleajen, în zona central Nordică a Munteniei.

Este județul cel mai urbanizat din țară, cuprinzând un număr total de paisprezece orașe. Ploiești, municipiul reședință, Azuga, Băicoi, Boldești-Scăieni, Breaza, Bușteni, Câmpina, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlați și Vălenii de Munte.

Fiind un județ așezat pe două trepte de relief: munte și câmpie, suferă la capitolul climă, unde sunt diferențe mari între climatul cu specific alpin si cel specific altitudinilor joase.

Rețeaua hidrografică a județului este una extrem de bogată, râurile principale, Prahova și Teleajen culegând celelalte râuri, de o importanță locală.

O caracteristică aparte a acestui județ este prezența lacurilor dintre care mai vizitate sunt Balta Doamnei, Curcubeu, Sărăcineasca, Brebu, Paltin și Păltinoasa.

Obiectivele turistice sunt multe și diverse, teritoriul abundând de peisaje spectaculoase în care flora și fauna uimesc prin frumusețea și varietatea lor. Râurile cu văi pitorești reprezintă deasemenea o resursă turistică naturală valorificată.

Cele mai cunoscute sunt Valea Prahovei, o zonă de renume în circuitul turistic internațional, datorită rețelei de poteci marcate ce favorizează călătoriile și alpinismul vara și sporturile de iarnă în sezonul rece.

Mai puțin renumită internațional dar cu o frumusețe deosebită este și Valea Teleajenului, unde munții Ciucaș oferă o priveliște de neuitat. În această zonă a munților Ciucaș se găsește și rezervația botanică ,,Șuvițele Benii”.

Cel mai cunoscut și mediatizat obiectiv turistic natural este fără îndoială platoul Bucegi unde formațiunile din rocă calcaroasă ,,Sfinxul” și ,,Babele” stau mărturie a frumuseții și sălbăticiei naturii. Platoul este unul din simbolurile turistice adoptate la nivel național.

Obiectivele turistice ale județului nu sunt numai minuni ale naturii ci și minuni arhitectonice sau cu o valoare cultural-emoțională deosebită în care se înscriu Casa memorială ,,Nicolae Grigorescu”, castelele ,,Hașdeu” din Câmpina și ,,Cantacuzino” din Bușteni.

Județul Prahova este un județ cu un potențial turistic uriaș. Deși are numeroase resurse și o infrastructură puternic dezvoltată în domeniu, principal sursă la bugetul local este industria. Ramurile industriei extractoare și a prelucrării de combustibili fac din zonă unul dintre cele mai industriale județe din țară. Un important centru economic ce s-a dezvoltat datorită bogățiilor naturale și situării în vecinătatea capitalei.

Totuși turismul nu e neglijat. Obiectivele turistice din zonă sunt incluse în tradiționalele concedii făcând parte din itinerairiul oricărui turist ce vrea să viziteze minunățiile naționale.

Potențialul turistic al zonei este valorificat, fiind unul din puținele zone din țară unde se poate vorbi despre renume internațional. Asemenea valorificare rezultă și din obiceiul românului de a vizita aceleași locuri dar și din diversele campanii de mediatizare. Deasemenea, au contribuit din plin poziționarea geografică, în apropiere de capitală, fiind zona preferată de concediu a locuitorilor ei. Un plus îl reprezintă numeroasele căi de acces.

Județul Prahova este o zonă turistică puternic industrializată. Una din puținele zone din țară unde cele două ramuri economice se împletesc atât de bine, contribuind la dezvoltarea durabilă a locului.

O observație superfluă, după o analiză scurtă arată că teritoriile care se bucură cel mai mult de atenția turiștilor sunt cele care cuprind forme de relief muntos. Zona Prahova-Brașov-Covasna fiind o zonă importantă în cadrul dezvoltării turismului național. Atracțiile turistice din acest areal sunt importante, fiecare județ în parte beneficiind de anumite resurse specifice locului.

Există însă și un punct comun: munții. Priveliștea creată de stâncile abrupte dar și bogăția, diversitatea, frumusețea florei și faunei fac ca aceste teritorii să se bucure de mulți vizitatori.

Așezarea geografică a județului Buzău îmbogățește potențialul turistic tocmai prin prisma acestui fapt: și județul Buzău are munți. Iar importanța și influența reliefului muntos în domeniul turismului buzoian este o temă care va ocupa un loc aparte în economia aceste lucrări.

Așezarea geografică permite apariția unor oportunități ce ar contribui la dezvoltarea turismului în zonă. Printre aceste oportunități, alături de relief, se mai pot număra:

Apropierea față de capitală și infrastructura care leagă cele două zone e una din particularitățile județului Prahova în mod special. Nu numai distanța fizică în kilometri cât și legăturile dintre cele două au dus la creșterea și dezvoltarea județului. E bine cunoscut faptul că București este orașul superlativelor la nivel național mai ales din punct de vedere economic și demografic. Acest factor este determinant în exploatarea resurselor turistice din zonă. O infrastructură bogată și diversificată care să facă legătura între Buzău și București ar motiva un număr mai mare de turiști să viziteze zona și ar duce, deci la dezvoltarea potențialului turistic.

Obiective turistice unice în țară Așa cum tot județul în județul Prahova se găsesc obiective turistice unice apreciate în țară și peste hotare, și județul Buzău se poate bucura de aceeași atenție valorificând potențialul turistic al unor obiective ca: vulcanii noroioși, minele de chilimbar, ape sulfuroase și altele.

Oportunități pentru diferite tipuri de turiști, personalizarea pachetelor turistice. Județele Prahova și Brașov au exploatat potențialul turistic al resurselor. O categorie principală de turiști sunt cei amatori de sporturi de munte. Multitudinea de poteci marcate, drumurile de munte, circuite de călătorie au atras un număr mare de alpiniștii. Deasemenea, lungimea pârtiilor, stratul gros de zăpadă au atras, la rândul lor schiori. Deși în județ aceste resurse nu sunt valorificate decât foarte puțin de localnici și cunoscători, turismul de acest fel poate cunoaște o dezvoltare durabilă în contextul construirii și diversificării unor astfel de oportunități.

Zona Prahova-Brasov-Covasna reprezintă un model prin care resursele turistice sunt valorificate. Sutele de mii de vizitatori ce le trec anual pragul se mai întorc și cu alte ocazii, fiind mulțumiți, satisfăcuți. Această zonă beneficiază de un imens capital de încredere și popularitate câștigat prin ani de servicii de calitate și de dezvoltare.

Fiecare ținut în parte are specificul lui, drept pentru care atrage o anumită categorie de turiști. Din succesul celor trei județe se pot alinia câteva considerente generale, ce asigură valorificarea potențialului turistic. Câteva elemente au fost menționate cum ar fi: poziția geografică, infrastructura.

Unul din considerentele succesului în valorificarea potențialului turistic este tradiția. Cele trei zone sunt înscrise de o perioadă îndelungată de timp în circuitele turistice. Au locul lor în mintea și inima oamenilor. O istorie bogată, plină de strălucire ce a obținut un loc important în cadrul turismului românesc. Se număra astăzi printre primele destinații, apar ca ofertă de evadare și aduc în viața călătorului elementele de care are nevoie. Astfel de realizări nu se fac decât în timp.

Pe lângă tradiție aceste zone se mai bucura și de popularitate. Deși fiecare județ în parte indiferent de zona țării în care este așezat, populație sau situație economică, are propriile resurse turistice, această zonă a câștigat un loc fruntaș în cadrul preferințelor turiștilor. Motivele sunt, de fapt foarte simple și enumerate: calitatea serviciilor, diversitatea și unicitatea obiectivelor turistice. De amintit că în această zonă există ,,Sfinxul” și ,,Babele” două obiective turistice renumite și promovate intens în țară și în afara ei.,,Sfinxul” este unul din puținele obiective turistice naturale care a apărut și în desenul monedei naționale.

Aceste considerente duc la creșterea din plin a potențialului turistic dar și la valorificarea lui. Toate elementele, atât cele legate de atractivitatea zonelor turistice cât și cele legate de infrastructură, au dus la creare unui spațiu socio-economic prielnic pentru dezvoltarea turismului.

Un ultim aspect, ce va ocupa un loc în studiul de față este analiza unităților de cazare. În cazul județelor ce învecinează județul care va face obiectul lucrării, situația unităților de cazare este diversificata și diferă de la o regiune la alta. De menționat că, la acest ultim element al infrastructurii situația se schimbă de la un an la altul așa că este aproape imposibil de făcut o statistică cu numărul unităților de cazare și tipul lor.

Autorul va evita să facă comparații între județe din acest punct de vedere considerând relevant pentru tema dată studiul unităților de cazare de pe teritoriul județului Buzău.

Județul Buzău este înconjurat așadar de regiuni cu tradiție și popularitatea în dimensiunea turistică. O dată stabilit acest fapt se pot emite două ipoteze cu privire la efectul prezenței lor:

Distrug orice potențial turistic din zonă. Datorită popularității și tradiției, turiștii vor fi tentați să aleagă mereu și mereu aceleași destinații. Un asemenea scenariu ar provoca repercursiuni de ordin negativ asupra regiunii Buzău împiedicând inițierea, creșterea și dezvoltarea proiectelor turistice. În acest caz potențialul turistic nu numai că nu este valorifica dar și dispare, obiectivele turistice fiind supuse degradării. De asemenea, în cadru prezentat, zonele deja consacrate pot atrage și acapara turiștii locali sau cunoscători dedicați obiectelor locale. Eventuale îmbunătățiri, prezentări exagerate în mass-media, campanii grandioase și insistențe de promovare a celor trei zone ar putea crea cadrul perfect pentru acest scenariu.

Ajută, diversifică și îmbogățesc potențialul turistic. Este ipoteza pe care o așteaptă autorul și din prisma căreia a început elaborarea lucrării. În această situație, turiștii nu numai că nu mai sunt acaparați ci și se înmulțesc. Vizitatorii celebrelor obiective turistice vor avea timp și ocazia să vadă ceva nou. Un asemenea scenariu se bazează pe promovarea obiectivelor turistice locale pe plan regional, la nivelul stațiunilor și obiectivelor turistice populare.

Din punct de vedere geografic județul Buzău este așezat la confluența dintre munte și câmpie, la nordul capitalei, oferind numeroase resurse turistice care necesită analizate în vederea valorificării și extinderii potențialului turistic.

În cadrul teritorial al județului dispunerea reliefului se face de la nord vest – regiunile cele mai înalte, spre sud-est, unde se afla regiunile joase, de câmpie. În ansamblul acestor așezări o parte importantă o reprezintă Valea Buzăului, din care face parte zona-obiect a studiului.

Bazinul Siriului este situat în partea de nord a județului fiind delimitat: la nord de Depresiunea Policiori, La Vest de Masivul Siriu, la este de masivul Podu Calului și la sud de alte componente ale Văii Buzăului.

Așezarea geografică este, la prima vedere, un dezavantaj. Fiind totdeauna ultimul în circuitul turistic, se poate spune că nu beneficiază de atenția deplină a turistului. Există totuși un avantaj subtil: fiind ultimul obiectiv turistic vizitat, amintirea lui rămâne cea mai proaspătă în mintea turiștilor. Deasemenea, chiar dacă e pus ca ultima oprire a circuitului turistic, zona reușește să uimească prin frumusețe și splendoare.

Bazinul este înconjurat și plin de obiective turistice. Fiecare va primi o atenție sporită beneficiind de o analiza detaliată.

Drumul de acces în zona se face pe DN 10, bazinul fiind la o distanță de aproximativ treisprezece kilometri de orașul Nehoiu și de optzeci de kilometri de Buzău.

Bazinul Siriu se afla în teritoriul comunei cu același nume, lacul de acumulare fiind lângă localitatea Lunca Jariștei. Comunei mai sunt arondate satele: Casoca, Colțu Petrii, Gura Siriului și Musceluța.

Componentele Bazinului diferă foarte mult ca vârsta și formare drept pentru care fiecare va primi spațiul adecvat.

Barajul hidrografic Siriu, obiectivul turistic central al zonei, a fost proiectat și început în anul 1972 și terminat în 1994. Materialul construcției este pământ. În urma construirii barajului a rezultat Lacul de acumulare omonim, împreună cu hidrocentrala de mică putere Nehoiasu formând ansamblul energetic Siriu.

Scopurile au fost mai degrabă de ordin practic, ansamblul energetic fiind construit pentru:

Irigații

Apă potabilă

Sursă de energie

Apărare impotriva inundațiilor

Potențialul turistic a apărut abia dupa terminarea de construit a întregului amplasament fiind dat de frumusețea peisajelor, liniștea zonei și specificul național al populației.

Figura I.2. Macheta in relief a zonei Siriu

Clima în zona Siriu este temperat continentală variată, cu ierni lungi și abundente în precipitații și veri bogate în precipitații. Climatul se schimbă la nivelul depresiunii unde se înregistrează veri uscate și vânturi puternice.

Capitolul II Rolul cadrului natural în dezvoltarea diferitelor forme de turism

Relieful județului Buzău este etajat în trei trepte majore ce pornesc de la nord-vest, zonele cu cele mai mari altitudini și se termină la sud vest, unde este prezentă zona de câmpie

Zona de câmpie a județului Buzău este alcătuită din patru subunități ale Câmpiei Române: Câmpia Gherghiței, Bărăganul Ialomiței, Buzău-Călmățui și Câmpia Râmnicului. Altitudinea maximă în zona de câmpie este de o sută de metri.

Câmpia Gherghiței – așezată în partea vestică a județului, câmpia este o continuare a Câmpiilor Ploieștiului. Este limitată la nord de izvoare de ape în zona localității Stâlpu și Clondiru. Limita estică a câmpiei este dată de cursul superior al pârâului Sărata. Această câmpie nu reprezintă interes turistic. Există totuși o oarecare curiozitate științifică bazate pe supoziția că această câmpie a găzduit râul Buzău în trecutul îndepărtat.

Bărăganul Ialomiței este limitat de două râuri: Călmățui și Ialomița. Particularitățile acestei câmpii constau într-un microrelief de dune ce a dus la formarea temporară de lacuri. Prezintă un interes pentru cercetători datorită formațiunilor geologice ce alcătuiesc solul. Prezența acestor lacuri aduce un plus consistent în potențialul turistic al zonei.

Lunca Buzău-Călmățui este îngrădită de cele două râuri care îi dau numele. Câmpia e caracterizată printr-un bazin hidrografic abundent aici găsindu-se și albiile celor două râuri dar și albia Niscovului. Cele trei albii se unesc formând un șes lat, întins, în care apele râurilor se împletesc, se despart. Dovada că, în actuala albie a Călmățuiului a curs cândva Buzaul. Această câmpie are un oarecare potențial turistic dat de ,,buzoiele” adică unduiri și viituri în miniatură ale apelor Buzăului cu un oarece farmec, inedit. De altfel, apele râului Buzău au erodat solul dându-i o formă mai specială. Aceste formațiuni erodate sunt numite belciuge și sunt vizibile doar în anumite perioade a anului. În momente de viitură, când râul curge la debit maxim, cotele lui acoperă rocile. Aceste belciuge întregesc potențialul turistic al locului.

Câmpia Râmnicului situată în partea de est a câmpiei este formată dintr-un sol mai pietros. Este delimitată de Lunca Buzăului și de formațiunile de deal. Specificul acestei câmpii îl reprezintă lacurile de tipul ,,limanelor fluviale”. Cel mai des menționat este lacul Jirlău. Aceste lacuri reprezintă singura atracție turistică naturală a zonei.

Următoarea zonă, ca altitudine, prezentă în teritoriul județului este zona de deal. Cunoscuți și sub numele de Subcarpații Buzăului, dealurile din zonă ajung până la o altitudine maximă de opt sute de metri fiind despărțite de depresiuni și bazine. Subcarpații Buzăului sunt împărțiți în patru grupe.

Dealurile Botanului sunt culmile cuprinse între Valea Buzăului și Valea Slănicului. Constituie grupa centrală a Subcarpatilor Buzăului. Altitudinea maximă din această grupă o reprezintă dealul Blidisel având 821m. În această zonă diferă componența geologică și morfologică drept pentru care au fost clasificați în mai multe subunități, în funcție de specificul fiecărui deal în parte.

Această grupă de dealuri are un potențial turistic de neegalat, aici viind prezente mai multe monumente istorice (situri arheologice din perioada neolitică și din Epoca Bronzului. De exemplu situl arheologic de pe dealul Burdușoaia ce cuprinde o așezare din Epoca de Bronz).

Tot în această subdiviziune se află și vulcanii noroioși, cei mai spectaculoși fiind vulcanii de pe Dealul Pâclelor. Fenomenul vulcanilor noroioși este unic în țară și reprezintă una din atracțiile principale ale județului Buzău.

Deasemenea este o zonă apropiată Bazinului Siriu fiind vecinul de sud vest a masivului Siriu. Din acest punct de vedere poate contribui din plin la valorificarea potențialului turistic.

Grupa sudică a Subcarpatilor Buzăului este compuse din două dealuri: Istrița și Ciolanu. Sunt despărțite de Depresiunea Niscovului.

Caracteristicile principale ale acestor dealuri sunt de ordin geologic și morfologic. Potențialul turistic al zonei este dat de stațiunea balneoclimaterică Sărata Monteoru. Principalele resurse turistice din zonă sunt apele cu caracteristici terapeutice ce se adună în bazinele Izvoarele Sărații și Sărata Monteoru.

Stațiunea balneoclimaterică este una de tradiție în circuitul turistic național, perioada de glorie consumându-se în anii interbelici. Astăzi, stațiunea este principala atracție pentru locuitorii din orașul Buzău și împrejurimi. Deși se bucura de faimă la nivel național, stațiunea nu reușește să atragă un număr semnificativ de turiști din alte zone ale țării. Este o destinație preferată persoanelor de vârsta a treia datorită specificului apelor și lipsei de agitație.

Potențialul turistic dat de această stațiune poate fi valorificat la nivel național și internațional reprezentând una dintre atracțiile turistice antropice de căpătâi ale județului. Prezența, încă din vechime, a oamenilor pe aceste meleaguri demonstrează că izvoarele din zonă au fost mereu apreciate pentru calitățile terapeutice ale apei.

Dealurile Câlnăului sunt grupa de est a Subcarpatilor de Buzău. Această grupă de dealuri este delimitată de văile Râmnic și Slănic. Dealurile Câlnăului sunt împărțite în două mari grupe de dealuri: Dealurile Bisocii și Culmile Sălnicului.

În această zonă există numeroase obiective turistice, localitățile Lopătari și Mânzălești devenind puncte de atracție turistică.

Muntele de sare, focul viu sunt obiective turistice naturale ce cresc semnificativ potențialul turistic al zonei. Obiectivele sunt incluse în circuitele turistice locale și se bucură de o mică popularitate în rândul turiștilor. Zona nu este pe deplin exploatată din acest punct de vedere, existând numeroase oportunități de dezvoltare. Cele două fenomene ale naturii sunt și obiecte de interes pentru oamenii de știință pentru că surprind prin raritatea și apariția lor. Elementul de inedit este dat așadar de obiective turistice unice în țară.

Fig. II.1. Focul viu, monument al naturii, Terca, Lopatari

Dealurile Priporului reprezintă ramura estică a subcarpatilor și este format din dealuri relativ înalte cu văi largi și cu relief în formă domoală, de colină.

Sunt împărțite în mai multe subunități, resursele turistice din zona constând în valoarea și frumusețea peisajului și câteva monumente arhitecturale. Cea mai importantă localitate este orașul Pătârlagele, fiind principalul punct în cadrul dezvoltării potențialului turistic. Cele câteva obiective din oraș și din zonă, împreună cu drumurile și potecile idilice reprezintă resursele turistice prezente pe aceste dealuri

Un loc aparte în cadrul zonei îl ocupa localitatea Poienițele – un sat înconjurat de păduri în care frumusețea și liniștea locului se împletesc cu peisajul și aerul curat al pădurilor și cu bunătatea și căldura oamenilor. În sat se pot afla tradiții și obiceiuri strămoșești, cântece și balade de demult precum și alte elemente folclorice cu un farmec aparte.

Zona de munte a județului Buzău este reprezentată de Munții Buzăului, subunitatea geografică a Carpaților de Curbură. Sunt formați din cinci masive: Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru și Ivănețu. Fiecare unitate în parte are specificul ei, drept pentru care vor fi analizate separat.

Masivul Penteleu este cel mai înalt dintre toți cinci cu o altitudine de 1772m (vf. Penteleu). Fiind un munte cu suprafețe largi, cu versanți accesibili este potrivit pentru excursii și drumeții. De altfel, potențialul turistic este dat tocmai de accesibilitatea lui. Calea de parcurs este lină, traversând păduri și poieni cu mici platouri de pe care se pot admira văile alpine ce înconjoară muntele. Solul este supus eroziunii vânturilor și ploii ce au săpat, de-a lungul timpului, văii adânci ce favorizează alunecarea de teren. Masivul este localizat între râurile Bisca Mică și Bașca Mare, învecinându-se, în nord-estul județului, cu subdiviziuni ale munților Vrancei.

Podu Calului frapează prin sălbăticia și inaccesibilitatea versanților. Răul Cașoca a săpat vai de-a lungul muntelui, practic despărțind prin incursiunile sale masivul în mai multe vârfuri. Altitudinea maximă se găsește pe vârful Podu Calului care face parte din corpul central al masivului și măsoară 1440m. Este ideal pentru alpinism. Potențialul său turistic stând, așadar, în inaccesibilitatea și dificultatea cu care ar putea fi escaladat. Un alt punct de atracție este cascada Cașoca. Muntele este limitat de râurile Basca Mare și Buzău, fiind vecinul vestic al masivului Penteleu și estic al Munților Siriu.

Masivul Siriu al doilea ca înălțime după Penteleu, altitudinea maximă fiind înregistrată pe Creasta Mălăia – 1663 m. Potențialul turistic al muntelui este dat de Lacul Vulturilor, cunoscut sub denumirea de Lacul fără fund, de pajiștile montane aflate la mare altitudine șio de relieful sinuos pe care îl îmbracă versantul sudic, cel mai folosit la coborâre. Caracteristicile acestei zone sunt versanții erodați, lăsând să se vadă compoziția de gresie a solului, cu un colorit și o formă aparte. Versantul nordic este cel mai larg permițând accesul către vârf, în zona lacului. Această arie este inclusă în circuitele turistice. Deasemenea se întreprind drumeții, turismul practicat în zonă fiind de categoria călătoriilor de weekend. Masivul este limitat de râurile Buzău, Crasna și Siriu. Reprezintă extremitatea de nord vest a Munților Buzăului și are ca vecini Munții Podu Calului și subunitatea Munților Prahovei – Munții Tătarului. Cele doua masive sunt despărțite de Bisca Chiojdului. La sud este învecinat de culmea Monteoru.

Ivănetu sunt un șir de munți joși, ce pornesc de la sud de masivul Podu Valului și ia legătura directă cu Subcarpatii pe direcția est-nord-est. Sunt dispuși longitudinal, perpendicular cu celelalte trei masive. Caracteristica acestor munți este altitudinea joasă, aspectul de colina domoală ce rezultă un peisaj întins și diversificat. Vârful Ivănețu este cel mai înalt, atingând o altitudine de 1192m.. Potențialul turistic al zonei este dat de multitudinea de monumente săpate în piatra muntelui. Un specific aparte îl au Peștera din Fundu Pietrii, Piatra Îngăurită și Agatonul vechi, obiective turistice naturale, completate de cele realizate cu intervenția omului ca Schitul Fundătură sau Biserica lui Iosif.

Zona este plină de resurse turistice fiind propice pentru lungi drumeții și plimbări în natură. Relieful contribuie din plin la dezvoltarea potențialului turistic. Erodarea solului cu componente argiloase a dus la apariția unor forme inedite ce au devenit obiective turistice. Este o zonă accesibilă atât ca formă de relief, cu cu pante line și drepte, cu altitudini mici, cu păduri îmbelșugate și dese cât și ca așezare fiind în zona centru-nord a județului.

Fig. II.2 Piatra îngăurită

Tot în zonă se afla și localitatea Colți celebră pentru exploatarea de chilimbar, muzeul Chilimbarului fiind obiectiv turistic. De altfel, frumusețea și acuratețea petrei a atras numeroase laude, chilimbarul de Colți fiind răspândit și recunoscut în lumea întreagă. Există și numeroase legende cu și despre aceste pietre accesibile numai călătorilor ce au curajul să treacă pe acolo, să stea și să le asculte. Chilimbarul este prin excelență o rocă naturală, renumită pentru coloritul și moliciunea ei.

Munții Vrancei – o subunitatea a acestor munți se află pe teritoriul județului Buzău, valoarea lor turistica fiind data de versanți înalți și abrupți. Se ridică până la altitudini impresionante (vârful Lăcăuț 1775m). Acești munți sunt importanți pentru bazinul hidrografic, de aici izvorând râurile Basca Mică, Bisca Mare, Râmnicul și o parte din afluenții lor.

Rolul reliefului în alcătuirea și dezvoltarea potențialului turistic constă în asigurarea de forme de relief cât mai deosebite ce ajung să fie catalogate obiective turistice tocmei elementului de inedit pe care îl îmbracă. Unicitatea și frumusețea acestor obiective este dată de:

componența morfologică și fizică a solului;

îmbinarea celor trei forme de relief (câmpie-deal-munte);

îmbinarea formelor de relief cu alte elemente ale cadrului natural

accesibilitatea unor fenomene și procese ce, în mod normal, sunt ascunse ochiului uman petrecându-se în adâncul scoarței terestre.

Deși rolul reliefului este de uimi prin ineditatea și unicitatea lui, fără intervenții din partea omului, potențialul turistic dat de relief nu poate fi analizat într-un mod singular întru-cât obiectivele turistice naturale fie și cele legate de relief nu sunt rezultatul acționării unui singur element sau agent extern. Minunile naturii sunt, deseori, rezultatul anilor de influență a unor elemente asupra altora. De exemplu, obiectivele turistice rezultate din erodarea solului nu au apărut ca rezultat al sucombării sau dispariției reliefului. Ele au apărut sub lumina unor procese, uneori îndelungate de timp, în care vântul, precipitațiile, dezastrele naturale au dus la creare unor forme de relief cu aspect deosebit ce constituie atracțiile turistice în forma pe care o cunoaștem astăzi.

Este necesară, așadar o completarea a analizei reliefului ca factor contributiv la creșterea potențialului turistic, completare ce aduce în lumină acțiunea și influența unor alte elemente la fel de importante.

Dintre acestea, cel mai la îndemână este rețeaua hidrografică. Aproape de nedespărțit în contextul cadrului natural, cele două elemente coexistă și conlucrează la afirmarea și creșterea potențialului turistic.

Rețeaua hidrografică este extrem de importantă în economia analizării potențialului turistic, pentru că contribuie, în egală măsură cu relieful, vegetația și fauna, la realizarea cadrului natural.

Rețeaua hidrografică din județul Buzău este una bogată și diversificată. Bazinul hidrografic al răului cu același nume reprezentând o mare parte din rețea. Afluenții principali ai râului Buzău fiind Crasna, Valea Neagră, Siriul Mare și Nehoiu (pe dreapta); Zăbrătău, Hartagu, Cașoca și Bisca Rosilei (pe stânga); în zona subcarpatică, pe partea dreaptă Bisca Chiojdului și Niscovul, iar pe stânga Sibiciul, Balaneasa, Saratelul, Slănicul și Cilnăul.

Pe lângă Buzău și bazinul lui hidrografic, în cadrul teritoriului se mai găsește și răul Râmnic, a cărui importantă este minimă în contextul rețelei hidrografice. Străbate o zonă mică din estul județului și nu aduna afluenți importanți. Din punct de vedere turistic râul nu are un potențial deosebit, principalele obiective turistice din zonă fiind mai degrabă de natură antropică.

O pondere însemnată în cadrul hidrografiei îl reprezintă lacurile. Pe teritoriul județului existând un număr îndestulător de lacuri cu un potențial turistic deosebit, capitol ce merită o privire mai amănunțită.

Lacul Vulturilor – este considerat cel mai jos lac de munte din țară și face parte din ansamblul munților Siriu, zonă ce constituie obiectul principal de studiu al lucrării. Cu o suprafață de 0,9 ha, lacul are o adâncime maximă de douzeci și cinci de metri. Numit în popor și Lacul fără fund, se bucură de un potențial turistic deosebit datorită particularităților sale mai degrabă de ordin cultural și mistic decât celor fizico-hidrologice. Lacul este menționat de Alexandru Vlahuță în lucrarea România Pitorească după cum urmează:

,, De pe culmea Tătarului, unde se răzoresc (a se răzori – a se mărgini, a se învecina) hotarele noastre cu ale Ardealului, ne luăm rămas bun de la mândrețele ținutului Prahova și cătăm spre răsărit, peste clocotișul plaiurilor, la munții cei plini de comori — la Carpații blânzi și darnici ai Buzăului. În jurul nostru, în lumina limpede a zorilor, se înalță mii de catedrale. Soarele răsare din spatele Siriului. Turlele ascuțite prind a se rumeni. Sub noi ceața se risipește, pale fumurii plutesc pe creștetele codrilor, încep apele să se lămurească pe spintecătura văilor.

De-aici pornesc și se desfac în raze spinările rășchirate ale munților — ca printre degetele unui pumn uriaș țâșnesc din toate părțile râuri furioase ce trag în matca lor șuvițele despletite ale pâraielor ș-arunc-o plasă de argint peste podoabele Buzăului. În depărtare, cât gonesc ochii, se desfac podișuri verzi, plaiuri luminoase ce se lasă în cascade pe stepenele munților, cătră satele răzlețite pe văi, târle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor, mori și hierăstraie de-a lungul apelor. Intrăm în trecătoarea de la curmătura Crasnei, scoborâm în valea Tătăruțului și ieșim la cărare bătută de turme în mândra pădure de molift așternută pe coastele muntelui Siriu; urcăm din ușor, pe sub bolți de cetini, printre înaltele ferigi iubitoare de umbră; calde, sfiicioase mângâieri de soare tremură pe trunchii arămii; în stânga se deschid luminișuri — din pragul lor cătăm în larg, spre miazăzi; departe în zări se deslușesc cătunele împrăștiate pe încheieturile măgurilor, întinsele obrații (loc îngrădit, plantat cu pomi, la poalele unui deal cu văi) ale Chiojdului-din-Bâsca, sat mare de moșneni cuprinși, ale căror livezi și izlazuri pornesc din pajerea hotarului și merg una până hăt în pripoarele Nehoiului, aproape de apă Buzăului. După două ceasuri de suiș trăgănat ieșim deasupra, în înalta și luminoasă pustietate de pe "Fețele Siriului". Ne odihnim la capătul podișului pe una din stâncele ce împrejmuiesc încântătorul lac al Siriului. Stă soarele la nămezi. Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască. Uimiți, ne uităm în apă lucie, în adâncul albastru al acestui crâmpei de cer încopcit în stânci, la picioarele noastre. Ș-o clipă trăim în basme. Aici spun ciobanii că vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să-ntinerească, aici își învață puii să zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripele-ntinse, trufașii regi ai înălțimilor.

Ne lăsăm în jos pe pârăul Mreaja, care-și trage izvorul din apele lacului, trecem prin locuri râpoase, peste grumaji de stânci, ca să dăm mai de-a dreptul, ceea ce-i pururea drumul cel mai lung, cum spune-așa de bine înțeleptul nostru popor. Iată-ne în sfârșit pe frumoasa vale a Siriului, deschisă-ntre păduri de brad și plaiuri vesele, cu întinse fânețe ce-ți odihnesc ochii și te-mbată de mireasma florilor. Pe valea asta, aproape de apă Buzăului, ne-ntâlnim c-un tânăr învățat francez, care umblă să afle vacul și tainile pământului în cartea necercetată încă a munților noștri. Frumusețile naturii, ca și ale artei, împrietenesc pe oameni ușor. El vine tot din Prahova, pe altă vale însă, pe Basca Chiojdului, a văzut cam aceleași locuri pe care le-am văzut și noi, și de aci încolo facem o bună parte din drum împreună”

Descrierea zonei într-un mod original, plin de vervă și cu un bogat limbaj poetic provoacă iubitorii de carte și cultură să vină să verifice cu proprii ochi minunățiile arătate de marele autor. Așadar, Lacul fără fund este un obiectiv turistic cu un potențial imens ce se merită înscris în lista marilor obiective turistice ale țării. În aceeași zonă, se află și Mlaștina Vulturilor rezultatul secării unui lac cu dimensiuni mai generoase decât cel actual. Un argument în plus în favoarea potențialului turistic al acestei zone este prezența caprelor negre – animale protejate de lege. Este cel mai accesibil punct din țara pentru a viziona frumoasele și rarele animale.

Lacul Negru format datorită proceselor de alunecare, lacul se afla într-un proces de colmatare cu grad înalt, potențialul turistic fiind dat de varietatea vegetației și faunei din zonă precum și de peisaj. Deși și el este menționat în anumite lucrări sau opere de specialitate, prezintă un grad scăzut de interes pentru turiști datorită, în special a inaccesibilității în zonă. Deasemenea, gradul de eroziune a solului și de degradare a întregii regiuni a făcut zona accesibilă și interesantă doar alpiniștilor practicându-se, așadar, un turism de recreere și activități sportive.

Lacul Mociarul este un lac situat pe versantul estic al muntelui Ivănețu. Potențialul turistic al zonei este dat, mai degrabă de alte obiective turistice decât lacul în sine. Prezintă interes pentru pescari, motiv pentru care, turismul practicat în zonă este unul de recreere și sport.

Și în zona de câmpie se găsesc lacuri. Specificul lor este aspectul de mlaștină, cu luciul de apă întins și fără adâncime, în care vegetația și fauna specifice unităților de mlaștină se dezvoltă. Lacurile din zona de câmpie au un potențial turistic semnificant datorită în special apelor și nămolului terapeutic.

Cele mai vizitate și exploatate din acest punct de vedere sunt lacurile Sărata Monteoru și Izvoarele Sărații cărora le corespunde stațiunea balneoclimaterică Sărata Moneoru. Această zonă este un bun exemplu de potențial turistic exploatat în care relieful și apa se îmbină pentru a oferi posibilități de agreement, odihnă și tratament turiștilor. Relieful contribuie prin nămolul cu proprietăți terapeutice, apa contribuie prin ape cu caracteristici de tratament și omul contribuie prin construirea și întreținerea unei stațiuni cu specificul locului.

Pe lângă această zonă, mai sunt și lacurile Baltă Alba, Amara (al cărui luciu de apă este împărțit cu județul Ialomița. De altfel, în unitatea administrativă a Ialomiței se afla stațiunea balneoclimaterică ce corespunde lacului), Glodeanu Sărat și Boldu. Ultimele două prezintă un potențial turistic neexploatat, numărul de vizitatori sau unități turistice în zonă fiind nesemnificativ.

Fig. II.3 Harta zonei Barajului Siriu sursa web

Zona Barajului Siriu este prima unitate hidrografică a județului. Râul Buzău, care izvorăște în munții Ciucaș, intră în limitele teritoriale ale Buzăului chiar prin această zonă. După confluența cu râul Siriu se poate delimita și creiona Valea Buzăului ca unitate de relief. În zonă sunt trei lacuri naturale, râul Buzău plus doi afluenți, și lacul de acumulare Siriu.

Lacul Vulturilor, lac aflat în apropierea zonei bazinului este un lac cu o valoare turistică deosebită, valoare ce a fost explicată mai sus. Deasemenea a fost analizat și impactul lacurilor Negru și Mociarul ce atrag numai categorii specifice de turiști, din păcate.

Râul Siriu, primul afluent al Buzăului este și el un obiectiv turistic neexploatat, neprezentând interes pentru turiști. Potențialul râului stă în frumusețea peisajului, izvoarele din apropiere și albia râului ce, uneori ia forme de coborâre spectaculoasă în mici cascade.

Bazinul Siriu culege și râul Crasna, râu aflat pe partea dreaptă a Buzăului care se varsă direct în Baraj. Potențialul turistic este dat de posibilitatea practicării sporturilor nautice, pe râu existând și amenajări în acest sens.

Lacul de acumulare și barajul constituie în sine un obiectiv turistic, potențialul fiind dat de suprafața de luciu de apă, mărimea barajului și priveliștea. În părțile laterale se pot vedea versanții Munților Siriu și Podu Calului. Mai aproape și mai abrupt este versantul de vest, cel al masivului Siriu care a fost erodat de vânt și acum are o tentă dreaptă, dând privitorului senzația că se prăbușește. Coloritul este și el special, tentele de alb și negru se îmbină în partea superioară a muntelui cu formele geometrice rezultate din compoziția gresieră a solului.

Fig. II.4 Fotografie din zona lacului de acumulare

Coloritul este și el special, tentele de alb și negru se îmbină în partea superioară a muntelui cu formele geometrice rezultate din compoziția gresieră a solului. Principalele moduri de vizitare este traversând viaductele ce au modificat traseul drumului național zece care face legătura cu orașul Brașov. Acestea sunt obiective turistice antropice.

O dată cu vizitarea zonei și vizionarea tuturor obiectivelor turistice, după o drumeție pe Siriu și pe Podu Calului în care s-a practicat și sport nautic, urmează un popas tot la o apă și anume Cascada Cașoca. Situată la aproximativ șase kilometri de DN10, cascada oferă o demonstrație de forță și spectacol în oricare zi a anului.

Formată pe râul cu același nume, reprezintă un obiectiv turistic cu un potențial important ce demonstrează, din nou, valoarea conlucrării elementelor naturii, în acest caz, relief și apă.

În ansamblul zonei bazinului Siriu, rețeaua hidrografică este extrem de importanta impunând un procent major de obiective turistice. În cadrul celor naturale, lacul de acumulare, lacul Vulturilor, cascada Cașoca sunt resurse ce aduc un aport important la realizarea potențialului turistic. Deasemenea mai sunt și obiective antropice ce sunt legate tot de mediul hidrologic ca Barajul Siriu, viaductele.

În acest context se poate afirma cu tărie că rețeaua hidrografică joacă un rol important în cadrul potențialului turistic al județului Buzău și un rol determinant în realizarea potențialului turistic al zonei bazinului Siriu. Fără barajul din care a rezultat lacul de acumulare zona se bucura de resursele oferite de cele două lacuri naturale și cascada.

Cadrul natural nu ar fi complet fără vegetație și faună. Rolul celor două elemente în cadrul analizării potențialului turistic este bine determinat. Astfel, peisajele frumoase, priveliștile spectaculoase, ținuturile de basm nu ar existente fără componența acestor două elemente.

Vegetația – la nivelul județului Buzău, vegetația este variată în funcție de zona de relief.

În cadrul formelor de câmpie se întâlnește o vegetație cu caracteristici de stepă și silvostepă, cu material lemnos în procent foarte ridicat păduri mărturii ale codrilor din ere apuse. Dintre acestea, cele mai numite sunt Rușețu, Brădeanu, Văleanca, Crângul Buzăului, Frasinului, Spătaru păduri în care predomina stejarul (de mai multe soiuri), ulmul, mărul și părul sălbatic. De asemenea, în aceste păduri se pot identifica diferite tipuri de arbuști de talie medie. În aceste zone, pădurile nu prezintă un interes deosebit în ochii turiștilor chiar dacă unele din ele sunt declarate rezervații naturale. Tot în zona de câmpie se găsesc plante ce se hrănesc cu săruri minerale specifice zonelor de șes și mlaștină. Vegetația sălbatică a dispărut în mare proporție în zonă datorită prelucrării terenurilor în domeniul agriculturii.

Etajul foioaselor, specific zonelor de deal, a suferit mult în urma defrișărilor necontrolate. Aici se găsesc păduri de fag și gorun în asociere cu plante de tip tufiș pitic că murele, fragi, zmeură. Tot această formă de relief este propice pentru plopi sălcii mesteceni – plante ce se găsesc în preajma cursurilor de apă, de-a lungul malurilor.

Aceste păduri au un potențial turistic datorită umbrei răcoroase oferind cadrul perfect pentru drumeții, călătorii în natură, excursii. Pădurile numite la zona de șes au continuitate și în zona de deal, păstrându-și denumirile, dar schimbându-și componența și esența copacilor.

Începând cu versanții munților găsim etajul coniferelor unde predominant e molidul. Pădurile de molid sunt numite și molidișuri și se desfășoară în cotele 1200-1400m. Există excepții când se întâlnesc molidișuri la peste 1400 de metri altitudine.

Secundar ca pondere și prezență în pădurile alpine buzioene este bradul dar nu sunt păduri care să aibă în componența numai brazi. Această plantă apare la un loc cu molidul dar și cu alte conifere ca pinul. Se găsesc brazi și în pădurile de fag când acestea sunt în zone mai înalte. Solul umed permite dezvoltarea unor pajiști ierboase, versanții buzoieni fiind bogați în pășuni și pajiști. Aici se întâlnesc numeroase specii de flori decorative ca viorele, clopoței, ciuboțica cucului. În lungul apelor și în general în locurile umede viețuiesc câteva specii de mușchi și piciorul cocoșului. Din acest punct de vedere zona coniferelor este o importantă resursă turistică. Turiștii pot vizita și admira aceste pajiști în perioada apariției florilor. Prezența multicoloră și diversificată a speciilor de flori creează un decor feeric ce reprezintă țelul oricărui călător.

Fiind la o altitudine mai joasă, zona devine accesibilă tuturor doritorilor indiferent de vârstă. Pajiștile și poienițele din acest etaj devin adevărata puncte de atracție mai ales în timpul anotimpului cald. Intervenția nulă a omului și frumusețea dată de flori și de copaci completează aportul pe care îl aduc relieful și rețeaua hidrografică în realizarea potențialului turistic.

Zona coniferelor rămâne, așadar o zonă cu un potențial turistic important dat de conlucrarea și congruența dintre relief, ape și faună.

Etajul subalpin este ultimul etaj de vegetație ce se poate fi găsit în Buzău într-un volum îndestulător încât să poate face obiectul unui studiu. Teoretic există și etajul alpin prezent în munții Vrancei. Dar cum situarea și altitudinea lor nu se concretizează în vederea potențialului turistic, zona rămâne fără studiu aprofundat. Deasemenea, datele despre flora și fauna din această subunitatea geografică sunt aproape nule pentru zona Buzău, ele devenind relevante pentru județul Vrancea, acolo unde forma de relief continuă.

Etajul subalpin este slab reprezentat la nivel de vegetație datorită altitudinilor mici și lipsei masivității munților. Se găsesc totuși forme de sălcii adaptate climatului montan în cantități reduse. O plantă simbol a acestei zone este ienupărul ce se găsește cu precădere în zona Siriu. Potențialul turistic al etajului de vegetație este dat de numeroase specii de flori viu colorate ce schimba nuanța verde-cenusiu dată de mușchi și licheni. Pajiștile sunt întrerupte de arbuști ce capătă cu timpul o formă ciudată datorită vânturilor din zonă, coroanele de frunze fiind expuse în plan liniar, paralel cu solul. Această formă ciudată a arbuștilor crește potențialul turistic al zonei oferindu-i un aspect de inedit și unicitate.

Fauna județului Buzău se încadrează în liniile normale ale zonelor subalpine europene cu climat temperat. Există oarece diferențe la nivel de relief, fiecare formă având anumite particularități.

Zona de câmpie corespunde faunei de stepă și silvostepă cu o mare diversitate de gaze și viețuitoare de talie mică. Deși invazia omului a dus la reducerea drastică a numărului de viețuitoare, în luncile buzoiene se mai găsesc încă exemplare de iepure, popândău, potârniche dar și specii de gâze caracteristice câmpiei ca greiere, cosași, lăcuste. Potențialul turistic al zonei este dat de existența iepurelui de câmp și potârnichilor, specii ce reprezintă un interes pentru turiștii vânători. Așadar turismul de sport și recreere cu specii de vânătoare poate fi valorificat prin prezența acestor animale.

Zona de deal corespunde faunei specifice etajului de foioase. Se întâlnesc viețuitoare de talie mare bogate ca număr și diversitate. Se întâlnesc porci mistreți, jderi, râși și veverițe. Deasemenea, solul afânat și bogat, de pădure, este mediu propice de dezvoltare pentru gâze, insecte și alte viețuitoare de talie mică. În acest sol își fac veacul viermi, moluște și alte miriapode. Prezența rară a ursului brun, vulpii și cerbului crește potențialul turistic al zonei. Cum braconajul este interzis, aceste specii aduc un plus potențialului turistic tocmai prin raritatea și frumusețea lor. Bogăția și diversitatea fondului cinegetic fac din zona de deal cea mai atractivă arie dintre toate cele trei forme de relief.

Zona subalpină propune vizitatorului câteva specii de nevertebrate precum și unele păsări cu un colorit mai special ca cocoșul de munte, mierlele și privighetorile. O mare parte din fondul faunei este împărțit de zona de munte cu zonele de foioase aflate la altitudini mai ridicate. O caracteristică specială este apariția sporadică a caprei negre, un punct de atracție turistică cu un potențial deosebit în acest sens fiind zona Lacului Vulturilor. Prezența acestor specii de animale declarate monument al naturii pe cale de dispariție aduce un plus de o valoare inestimabilă în cadrul valorificării potențialului turistic. În apanajul obiectivelor turistice ce împodobesc zona, acesta capătă o valoare specială. Prezența acestor specii de animale rare, legendele locului și peisajul cu un colorit special dau potențialul turistic al zonei de faună subalpină.

Contribuția cadrului natural la creșterea potențialului turistic este dată, așadar de frumusețea peisajelor montane, raritatea și diversitatea speciilor de animale, belșugul și proprietățile speciale ale solului sau apei și de legendele și poveștile oamenilor ce înconjoară locul cu un aer special de farmec și mister.

În zona Bazinului Siriu este unul din principalele atracții turistice oferind vizitatorilor peisaje pitorești formate întâi de versanți lini accesibili urcușului apoi de versanți dificili, plini de gropi, căi alpine, grohotișuri și mlaștini. Cadrul natural este exploatat de excursioniștii ocazionali, alpiniștii experimentați și turiștii care vizitează zona în cadrul unui circuit turistic mai amplu. Parte a cadrului natural dar cu o caracteristică aparte sunt și peșterile.

Grota de la Piatra Înșelată o peșteră care a fost adăpost pentru haiduci în vremurile lor de glorie este învăluită de legendă care îi dă și potențialul turistic. Legenda spune că, haiducii fiind urmăriți de o poteră, au schimbat potcoavele cailor batându-le invers. Urmăritorii au fost astfe înșelați iar haiducii au scăpat cu viață.

Zona Buzăe este un univers în care elementele cadrului natural se îmbină cu obiectivele turistice cu caracter antropic.

Capitolul III Potențialul turistic al patrimoniului cultaral, istoric și arhitectural din județul Buzău

Patrimoniul turistic al județului Buzău se mândrește cu o paletă largă de atracții care mai de care mai diverse. În zonă se găsesc o multitudine de obiective turistica mărturie a igeniozității și spiritului întreprinzător buzoian. Majoritatea obiectivelor turistice sunt cu atât mai interesante cu cât aduc în prim plan eforturile și lucrările unor vremuri și oameni de mult apuse.

Turismul arhitectonic, spre exemplu oferă oportunitatea tranportării în timp cu mărturii de sute de ani. Peisajul arhitectural buzoian nu epatează prin strălucire și fast. Nu se încadrează într-un stil arhitectural spectaculos care ar putea reveni la modă. Peisajul arhitectural buzoian invită la simplitate, muncă și admirație. Admirație că stramoșii ce au populat aceste meleaguri nu s+au temut de greutăți și nu s-au lăsat învinși de obstacole atunci când și-au propus să realizeze ceva. Principalele obiective turistice ce stau ca mărturie în această direcție sunt, în general, cele care afișează spiritul religios al oamenilor trecutului.

O notă aparte, discordantă pentru unii sunt si alte obiective ce aduc in discuție alte teme cum ar fi fertilitatea sau sănătatea.

Așezările rupestre sunt principalele monumente arhitectonice din zonă dictând ,,linia arhitecturală” a locului. Cu o vechime de mii de ani, așezările au devenit, cu timpul și chilii pentru diverși monahi. Unele cu o intervenție mai mare din partea omului, altele cu o intervenție mai mică. Așezările rupestre din zona Buyăului sunt, în general peșteri ai munților ce au suferit diferite modificări pentru a fi locuibile.

În unele dintre ele, mai vechi și mai neutilizate s+au găsir inscripții, semne de fum, resturi de lemne carbonizate imposibil de datat. Altele, mai noi, conțin inscripții in chirilică ceea ce le pun ca obiective turistice cu o istorie recentă. Multe dintre aceste obiective au devenit imposibil de studiat și clasificat datorită vandalizării de către turiști. Este greu de trasat o linie clară între obiective turistice ce aparțin categoriei turismului arhitectonic și locașele de cult. Ele, în timp, s-au îmbinat, suprapus incadrându-su astăzi în ambele categorii.

Fundu Peșterii – o așezare folosită încă din timpuri străvechi, peștera are un specific aparte datorită asemănării ei cu organul genital femeiesc. Deși a fost folosită drept schit în perioada feudală astăzi prezintă un punct de atracție mai ales pentru forma menționată. În urma diverselor studii s-a stabilit că peștera a fost locaș mistic pentru oamenii preistoriei, locaș al fertilității pentru daci, schit pentru oamenii evului mediu si obiectiv turistic pentru contemporani.

Oamenii preistoriei au dat locului acestuia o conotație magică, pe pereți fiind găsite inscipții cu săgeți, vârfuri de lănci. Perioada istorică corespunde epocii bronzunlui când oamenii erau adepții cultului armei.

Dacii au fost un popor foarte civilizat și complex. Conotația de fertilitate a peșterii a fost dată de forma specială a peșterii in interiorul ei. În viața popoarelor antice sexualitatea era o temă ce nu suferea atât de multe constrângeri ca în perioada modernă. Drept pentru care nu estede mirare că dacii aveau un altar închinat acestor practici. Se poate spune că a fost un telmplu închinat zeiței Bendis. Dar doar ca o simplă supoziție. Nu există dovezi în acest sens.

Fig. III.1 Parte a peșterii ,,Fundu Peșterii

Fig. III.2 Piatra care probabil făcea parte din ritual

Tot în această peșteră a fost amenajat, în perioada medievală timpurie, schitul rupestru ,,Profiru” ca semn că, o dată cu trecerea anilor, oamenii au avut alte preocupări decâ magia sși fertilitatea. Inscripțiile din perioada antică sunt înlocuite de desene ce înfațișează obiecte de cult cum ar fi cruci.

Piatra Îngăurită – este un locaș de cult apărut în patru sute după Hristos. Se pot observa existența unui altar si naos. Unii cercetători susțin și existența unui pronaos dar pentru turistul obișnuit acestea sunt detalii de specialitate. Se remarcă prin simplitate dar și prin dovada muncii contructorilor ei. A fost toată cioplită în stancă cu unelte specifice erei antice. Este parcă compusă din două corpuri, existând un parte inițială, mai veche și parte ce a apărut din dorința de a lărgi probabil locul.

Scaunele lui Negru Vodă – sunt simple scobituri în stâncă ce nu atestă că ar fi cioplite în perioada marelui domnitor. Probabil a fost început acolo un alt proiect de lăcaș de cult ce timpul nu i-a dat soți de îzbândă.

Ghereta – tot o sculptură în stâncă ce are aproape același traseu istoric ca și Fundu Peșterii. Apărută în negurile perioadei brunzului, pare să fi avut mai multe funcționalități. Întâi a fost altar pentru oamenii preistorici. Cel mai probabil pentru cei care se închinau cultului soare. Apoi a fost post de observație ca, în cele din urmă, să ajungă chilie pentru sihaștri. Există supoziții cum că partea de piatră ar fi fost completată de un perete și un acoperiș de lemn.

Bucătăria. Face parte, practic din același ansamblu cu Ghereta. Pe resturile de tavan se găsesc urme de fum. Bucătăria este, practic, o scobitura în stâncă, în formă de semicerc, formată din două trepte. Astfel, rezultă un tavan și un fel de prispă săpate în stâncă. Pentru că nu se cunoaște destinația clară a locului, fiecare ghid are propria lui versiune bazată pe o legendă. Aceea în care respectiva prispă ar fi avut funcția de cuptor și masă este cea mai credibilă dând și numele obiectivului.

Gura tătarilor – o peșteră ce are un farmec special datorită celor două intrări. Peștera traversează în subteran pintenul în care e formată având o a treia ieșire spre vest. Intervenția omului este minimă dar ea există fiind refugiu oentru localnici în perioadele invaziilor popoarelor migratoare, în special pe vremea tătarilor de la care vine și numele. Prima mențiune documentară relevantă apare, însă, în lucrările lui Alexandru Odobescu. Există supoziții cum că peștera ar fi fost locuită din alte vremi dar nu dovezi concludente.

Gura hoților este o peșteră scobită în stânca cu numele de Piatra hurducului. Datarea amenajării este greu de estimat, bbiserica făcând parte dintr-un ansamblu de așezări ce sunt obiecte de studiu pentru cercetători și astăzi. Aici au fost descoperite spre finele secolului trecut resturi de lemne arse, bucăți de ceramică. Localnicii plusează pe poetențialul turistic al peșterii susținând că în zonă s-au găsit și resturi de unelte și arme din perioada preistorică. În interiorul peșterii există câteva trasee ce străbat muntele. Legenda locului spune și despre un coridor ce comunica cu partea de sus care ar fi fost astupat de cutremur. E una din peșterile care a suferit foarte multe modificări în urma intervenției omului. Numele este în strânsă legătură cu coridorul acum astupat, localnicii povestind de hoții care au ales peștera pentru că avea două intrări ca punct de refugiu.

Agatonul vechi – face parte dintr+un complex de trei mănăstiri din evul mediu. Deși toate au cam aceeași vârstă a căpătat această denumire în urma stării avansate de degradare. Un zid în formă de semicerc de piatră și alte câteva resturi este tot ce-a mai rămas din clădirea de odinioară.

Agatonul nou. A doua clădire a aceluiași complex, este mult mai impunătoare ca prima păstrându-se podeaua, peretele sudic, o parte din acoperiș latarul și o chilie alăturată. Este mult mai relevant ca izvor turistic având două pomelnice ce menționează pe Neagoe Basarab, pe arhiepiscopul de Buzău – Dositei, pe monaha Teodora și pe monahul Agaton cel care dat nume întregului complex. Mănăstirea camuflează sub podea o peșteră ce avea rol de ascunzătoare în timpurile vitregi.

Chilia lui Dionisie torcătorul. Sapată într-o formațiune de relief ce seamănă de la depărtare cu un chip de om, chilia surprinde prin inaccesibilitatea sa, înăuntru nu se ajunge decât pe o scară. Deși toate legendele se leagă de istoria relativ recentă a grotei, există pe pereți urme de civilizație antică care au fost acoperite, însă de modernizările aplicate de locuitorii mai moderni. Legenda lui Dionisie povestește despre un sihastru retras aici în anii timpurii ai secolului XIX care se ocupa cu țesutul. De altfel, în chilie, se pot vedea în podea locașurile săpate pentru a fixa războiul de țesut. Jos, lângă peșteră a fost deasemena o chilie.

Schitul Fundătura. Fostul schit Fundătura este astăzi o cameră sculptată în piatră cu trei ferestre și două scăunele de piatră pe post de strane. Biserica a fost reparată și pictată în 1846, unele unelte folosite se mai păstrează la Biserica Nucu. A suferit, de-a lungul istoriei numeroase modificări atât ca structură cât și ca destinație. A fost, o vreme, schit de maici ca apoi să devină schit de călugări. Prima atestare documentară apare în 1783 în urma retrocedări și a unei donații domnești. Istoricii sunt de părere că sculptura în piatră este mult mai veche. La intrare se văd urme de grinzi ce sprijineau un acoperiș care proteja un pridvor la intrare.

Fig. III.3 Imagini din schitul Fundătura

Biserica lui Iosif este printre cele mai mari, mai vechi și mai bine păstrate biserici din piatră din țară și cea mai mare biserică de piatră din zona Nucu. Săpată într-un masiv uriș din stâncă, biserica este conservată la fel ca la început. La mijlocul bisericii se observă o mică îngustare ce este pusă pe seama despărțirii bisericii în două camere. Cele două incăperi fie au fost gândita așa de la început, fie biserica a suferit modificări de lărgire pe parcurs. De-a lungul timpului biserica a mai primit modernizări, pereții fiind lutuiți și punându-se dușumea de lemn. A doua încăpere are altar spre nord, nișe si un locaș pentru icoana sfântuluicăruia îi purta hramul. Deasupra intrarii este sculptat un pește, simbol al creștinismului în perioada antică. Deasemenea, pe peretele exterior, se observă urmele de grinzi ale unui acoperiș de lemn ce probabil că adăpostea pridvorul. Găurile de grinzi dau peretului un aspect geometric deosebit. Numele vine de la un calugăr confesor ce a trăit aici în vremurile trecute. Nu se cunosc prea multe detalii despre activitatea lui. Pentru protecția împotriva apei s-a săpat deasupra intrării un șanț în formă de arc frânt. Data contruirii se preconizează a fi în secolele III-IV.

Fig. III.4 Bisericuța lui Iosif

Complexul rupestru Aluniș. Este format dintr-o biserică mai nouă, din lemn, și una mai veche, săpată din stâncă. Pentru biserica din stâncă se menționează drept ctitori doi ciobani care au terminat lucrarea în anul 1277. Arheologii sunt de părere însă că biserica e mai veche. Un însemn solar, tehnica cioplirii, două încăperi și altarul de închinare specific civilizației antice stau ca argumente unei datări mai vechi de evul mediu timpuriu. De-a lungul timpului clădirea și-a păstrat rolul de biserică până în perioada prezentă când încă servește ca biserică de mir. Această ultimă așezare face tranziția între locașurile de cult ce defineau arhitectura secolelor II-III și cele care au apărut mult mai târziu devenind adevărate monumente arhitecturale și nu doar curiozități istorice. Dintre toate așezările rupestre Biserica din Aluniș este singura care își mai păstrează intactă funcționalitatea.

Fig. III.5 Bisericuță de lemn parte a complexului

În zonă se mai găsesc și alte obiective turistice ce vorbesc în mare parte de trecutul îndepărtat cum ar fi Peștera de pe vârful lui Dragomir, Altarul de jertfă de la Cătina, Peștera din culmea pietrei, Căsoaia, Piatra broscarului obiective ce sunt datate în epoca bronzului sau chiar mai devreme. Schitul Sfântu Gheorghe și Crucea Spătarului vorbesc despre o istorie mai recentă, secolele X-XIV dar nu au rămas suficiente date pentru a face obiectul unei analize. Ele sunt îmbrăcate în legende știute doar de localnici.

Fig. III.6 Harta obiectivelor turistice cu caracter monahal din județul Buzău

Peisajul cultural monahal al județului Buzău este bogat și diversificat. De la biserici construite în piatră în secolele creștinismului timpuriu până la adevărate minuni ale tehnicii și inovației moderne, obiectivele turistice monahale oferă călătorului o atmosferă încărcată de istorie și spiritualitate.

Cum orice traseu turistic axat pe vizitarea obeictivelor arhitectonice începe din orașul resedință de județ, primele destinații ale turistului precopat de locașele de cult sunt cele aflate în oraș.

Episcopia Buzăului și a Vrancei este un important centru educațional cultural și ecumenic al zonei. Episcopia Buzăului ca unitate administrative teritorială a fost înființată de Radu cel Mare împreună cu Nihon, patriarhul Constantinopolului. Este, de fapt un complex în care se afă Muzeul episcopiei, clădirea seminarului, biserica, catedrala episcopiei și Palatul Episcopal. Ultimul a fost ridicat de Constantin Brâncoveanu. Fiecare clădire în parte are propria ei poveste. Deși a fost ridicat în ere istorice diferite, ansamblul se bucură de o uniformitate arhitecturală, constructorii ce au adăugat diferite clădiri având grijă să respecte liniile celor mai vechi. Se încadrează în stilul grecesc cu coloane fusiforme si bolte în semicerc. Ferestrele sunt înguste și înalte specifice stilului baroc, cu linii drepte, având în partea superioară formă de triunghi.

Biserica Banului. Tot în oraș se găsește o biserică cu o istorie deosebită. Atestată documentar în anul 1571, biserica a fost ctitorită de un înalt demnitar ce a ridicat-o pe locul unei alte biserici, mult mai vechi. Biserica reprezintă un punct de atracție pentru credincioși având o icoană foarte veche despre care se spune că ar avea puteri miraculoase. Respectiva icoană e tot ce s-a mai păstrat din biserica veche. A funcționat ca mănăstire o perioadă dar istoria modernă o menționează ca parohie. Numele provine de la funcția ctitorului, acesta devenind ban al zonei. Ctitoria demnitarului a fost tot în timpul lui Constantin Brâncoveanu, zidirea actualei biserici începând în 1722.

Bisericuța din Crâng zidirea acestei biserici este învăluită într-o legendă. În anul 1867 întreg ținutul era bântuit de o secetă cumplită. Localnicii au recurs la o măsură disperată în efortul lor de a îmbuna Divinitatea să ofere ploaie. Au adus de la Curtea de Argeș moaștele Sfintei Filofteia. Pe parcursul procesiunii, potopul mult așteptat a venit când grupul cu moaștele trecea prin locul pe care se află acum zidită biserica. În amintirea acestei minuni s-a ridicat o cruce care a fost înlocuită de construcția propriu-zisă în 1922. Din relatarea rece a faptelor nu rămane decât anul. Restul fiind doar legende.

Biserica Verneștilor; Pe DN10, la zece kilometri de Buzău se află, în Vernești, biserica omonimă. Denumirea vine de la logofătul Vernescu ai cărui fii au ctitorit biserica. Anul în care a fost vopsită, practic ultima intervenție asupra clădirii, este 1805. Este o biserică simplă în formă dreptunghiulară și cu clopotnița peste pronaos. Pictura se poate admira cel mai bine în pridvor.

Biserica Cândeștilor – este o biserică despre care se știu foarte puține lucruri. În afară de anul construcției, 1651, nu există date istorice concludente. Numele este dat de Conacul ce a aparținut unei familii de boieri ce a stat în zonă.

Mănăstirea cetate Berca este situată la confluența dintre râul Buzău și Sărățel. Anul construirii este acceptat umanim ca fiind 1694. O caracteristică aparte a acestui locaș sunt zidurile groase ce au avut rol de apărare în vremurile Evului mediu. Din întreg bastionul nu au mai rămas decât câteva resturi de ziduri și rămășitele unui turn de apărare. Pentru aventuroși au mai ramas și câteva beciuri din vechea cetate.

Mănăstirea Rătești – ctitorie a boierului Dragomir, o personalitate marcantă în tradiția populară întru-cât și un vârf de munte și o peșteră îi poartă numele, mănăstirea a avut parte de o istorie zbuciumată. A fost pentru o perioadă, mănăstire de călugări care au părăsit așezământul în 1752. A fost reînființată ca mănăstire de maici aproximativ un deceniu mai târziu. Și această mănăstire se bucură de un farmec aparte dat de picturile lui Gheorghe Tăttărescu. A fost timp școală pentru fetele sărace și pentru cele care alegeau viața monahală. Obiecte de artă veche bisericească sporesc frumusețea locului. Este foarte aproape de Berca (circa cinci kilometri). De la una la alta se poate ajunge și pe drumul principal, DN10, dar și pe un drum secundar foarte potrivit pentru drumeții.

Schitul nifon; Aflat și el în apropiere de DN10, schitul este umrătorul popas intr-un traseu care urmărește orientarea spre nord, spre barajul Siriu. Cu o istorie mai recentă, fiind înființat în 1811, schitul este construit din piatră treizeci de ani mai târziu. Impresionează prin mărime și prestanță fiind o construcție gândită de Nicolae Pieleanu. Turla în formă hexagonală, forma de cruce a clădirii, ferestrele înalte și pridvorul susțin de două coloane de piatră oferă turistului senzația de maiestuos. La sfârșitul secolului XIX clădirea a cunsocut și altă destinație fiind spital de boli pulmonare. În zilele noastre schitul și-a păstrat funția de spital aici găzduindu-se secția de psihiatrie a Spitalului Sapoca, motiv pentru care vizitarea se face cu restricții. Peste drum este și biserica cimitirului care a aparținut tot de schit și care poate fi vizitată.

Bisericuța din Ciuta – monument istoric despre care nu se știu informații existând dubii și cu privire la anul construcției. O biserică foarte veche ce diferă ca stil de Schitul Nifon, fiind o construcție simplă, fără turlă. Accesibil vizitatorilor e pridvorul compactat în interiorul clădirii, unde se pot vedea icoane pictate pe pereți. Pentru cunoscători și pasionați icoanele prezintă un desen interesant specific bisericilor din perioada interbelică.

Izolată de lume, undeva în vârful dealului, se află Mănăstirea Izvoranu. Este lucrarea ctitoria și locul de veci a lui Luca din Cipru, sfetnic apropiat a lui Mihai Viteazul. Ani construcției sunt așadar 1595-1600. Luca din Cipru a fost un înalt prelat al Bisericii Ortodoxe find singurul mitropolit care își are momrântul pe teritoriul țării. Biserica este simplă, în formă de dreptunghi, cu pridvorul care găzduiește și turla. Se observă o schimbare de stil, turla mutându-se din spatele bisericii în partea din față. Mănăstirea este desfiintață fiind simplu obiectiv turistic.

Pe parte a acealuși deal, dar mai la nord se află și Mănăstirea Ciolanu. Spre deosebire de Izvoranu aici sunt călugări. Mănăstirea are două biserici, una mai veche, ctitorie a Doamnei Neaga, soția domnitorului Mihai Turcitul, zidită în 1590 și a doua ctitorie a episcopului de Buzău cu numele de Cesarie contruită în 1828. Deasemenea, în racla bisericii mari se află moaștele unor sfinți aduși din Grecia la finele secolului șaptesprezece. Și aici sunt trei icoane pictate de Gheorghe Tăttărescu. Mănăstirea beneficiază astăzi de pe urma prezenței călugărilor fiind un important centru turistic și monahal în zonă. Având două biserici de renume care poarttă hramul a trei sfinți diferiți, biserica este renumită pentru actele și ritualurile religioase

Schitul Cetățuia; La mai puțin de o oră de urcat de Mănăstirea Colanu se află mănăstirea de pe dealul Cetățuia construită numai din pietre cioplute. Numele provine de la o veche cetate dacă ale cărei ruine au fost încorporate de biserică.

Contrucția a început în 1845 și s-a terminat în 1868. Alături de ecumenici și personalul monahal la construcție au contribuit și localnicii. Zugrăveala nu a rezistat iar acum biserica necesită una nouă. Clădirile care compun așezământul monahal sunt mai recente, biserica fiind cea mai veche.

Mănăstirea Cârnu – este considerată cea mai veche așezare monahală de pe valea Buzăului. Spre deosebire de celelalte două care sunt renumite prin inaccesibilitate și izolare, această mănăstire este așlezată într-u fomațiune de microrelief corespondentă câmpiei învălurite. Înainte de actuala construcție pe locul mănăstirii a fost o veche sihăstrie de lemn.

Bisericuța din Nucu; Aflată în vecinătatea complexului din Aluniș bisricuța din Nucu uimește prin componența materialului din care e ridicată consutrcția: lemn. Recent restaurată, biserica este atestată documentar ca fiind zidită în 1765.

Schitul Sfântul Ilie Săseni – contruit tot pe ruinele unui schit mai vechi scitule este subordonat administrativ Mănăstirii Ciolanu. A fost părăsit până în 1996 câns s-a ridicat o biserică din piatră. Vechea biserică de lemn, cea ctitorită de căpitanul Dragomir Băncescu în anul 1700, se află la Schitul Ciobănoaia.

Schtiul Ciobănoaia. Deși vechea biserică de lemn de la schitul sfântul Ilie Săseni se află pe acest loc încă din 1870, schitul a fost înființat în 1998. În primă fază schitul a fost așezământ monahal de călugări ca mai apoi să își schimbe destinația și sa fie locuit de maici.

În cazul ambelor schituri se pot oserva mai multe asemănări atât din punct de vedere arhitectural, ambele fiind clădiri simple cu turla în față cât și din punct de vedere al potențialului turistic ambele fiind vizitate de aceleași categorii de credincioși. Avansând spre vest, de-a lungul albiei Niscovului se mai fac remarcate încă două mănăstiri.

Mănăstirea Barbu tot așezământ monahal destinat maicilor, mănăstirea Barbu a suferit mai multe modificări și îmbunătățiri de-a lungul istoriei. Ctitorită de Radu Mihalcea, înalt demnitar la curtea lui Mihai Basarab, biserica este imbunătățită și lărgită de Barbu Bădeanu, construcția fiind terminată în forma care este asăzi în 1669. Contribuția importantă a jupânului a făcut ca mănăstirea sa îi poartea numele. Mănăstirea a fost modernizată recent, din toate clădirile doar clopotnița mai are forma dată de arhitectura inițială.

Fig. III.7 Zid parte din mănăstirea cetate Bradu

Mănăstirea cetate Bradu – și ea a suferit modificări și îmbunătățiri de-a lungul istoriei, o importantă contrubuție fiind adusă de aceeași Doamnă Neaga, drept pentru care mănăstirea mai este cunoscută și sub denumirea de ,,Biserica Doamnei Neaga”. Aproximativ un secol mai târziu este înconjurată cu ziduri fiind un adăpost la care a apelat,deseori Constantin Brâncoveanu. Tot aici a poposit și Mihai Viteazul folosind mănăstirea ca sediu de campanie înainte de bătălia de la Șelimbăr. Zidurile mănăstirii cunsc o stare de degradare dar biserica a rămas în picioare. Se pot admira picturile originale și stilul arhitectonic bizantin specific domniei lui Cosntantin Brâncoveanu. O altă caracteristică specială a acestei biserici este faptul că e construită din cărămidă. Traversând dealul mai sunt două biserici cu interes pentru călătorul interesat de spiritualitate.

Biserica Monteoru; Este un obiectiv turistic care face din complexul turistic cu același nume. În interior sunt numeroase obiecte de cult și obiecte de patrimoniu de valoare. Atestarea documentară este dată de ctitoria de către boierul Grigore Moneteoru, în 1876. Se păstrează o Evanghelie din anul de ctitorie obiect de cult de o valoare inestimabilă. Cel care a ctitorit biserica este și întemeietorulstațiunii drept pentru care orașul de astăzi îi poartă numele.

Biserica dintr-o piatră – deși nu este o biserică veche biserica uimește prin frumusețe și așezare. Arhitecții s-au înspirat de la vechile biserici și au ridicat construcția folosindu-se numai de piatră de calcar de culoare albă. Calcarul de culoare albă e principalul component al solului din zonă. Biserica este înconjurată cu un zid tot din piatră. Este, momentan, cea mai nouă biserică din zonă. Adevăratul obiectiv turistic este cimitirul de lângă, vechi de 2000 de ani. După un tur ce a cuprins întreg nord-vestul județului, se poate face o întoarcere spre Buzău prinSărata Monteoru și, apoi, mai departe, spre Rîmnicu Sărat. Și în această zonă sunt așezăminte monahale deosebite.

Mănăstirea cetate Râmnicu Sărat – tot un complex format din mai multe obiective turistice, mănăstirea este atestată documentar prima daată în anul 1593. Perioadă în care a fost contruită și biserica și fortificațiile înconjurătoare. Nu se știu date despre ctitori sau vizitatori importanți. Conservată foarte bine, mănăstirea adăpostește și Muzeul municipal Râmnicu Sărat. Unul dintre scopurile evidente ale mănăstiri a fost acela de a oferi adăpost în situații mai vitrege.

Mănăstirea Podu Bulgarului: este o mănăstire de maici ridicată cu sprijinul și la insistențele localnicilor. A suferit și ea intemperiiile istoriei chiar dacă data construcției este una recentă: decada patruzeci a secolului trecut. Materialul folosit în construcție este lemnul. Complexul monahal este îmbogățit cu încă o biserică spre sfârșitul anilor cincizeci. După ce a fost închisă de mai multe ori astăzi funcționează păstrându-și scopul de mănăstire.

Biserica din Băbeni; Un fost ansamblu monahal tot din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, nu a mai rămas în picioare decât biserica. A fost contruită cu un scop precis: să ascundă valorile și tezaurul național în vreme de război. Acest scop a fost gândit de același voiovod care a vrut ca biserica să fie prevazută cu beciuri și tainițe. Este așezată într-un punct strategic, de lângă biserică viind vizibilă o mare parte din Valea Rîmnicului

Mănăstirea Găvanu – situată în zonăa localității Mânzălești mănăstirea a avut parte cel mai mult de intemperiile istoriei fiind o dată arsă până la temelii. Despre biserica de dinainte de incendiu nu sunt foarte multe informații deât o datare incertă a construirii: prima jumătate a secolului XVII. În urma unui asediu din partea turcilor biserica este arsă în 1821. Recintruirea durează mult, pictura interioară fiind gata abia în anul 1855. După al doilea război mondial biserica se închide fiind deschisă în 1990. De atunci funcționează ca mănăstire de maici. În această mănăstire se păstrează un clopot din 1792.

Mănăstirea Poiana Mărului – tot o mănăstire de maici ce se află la granița dintre județela Buzău și Vrancea. Mănăstirea a fost ctitorită de primul ei stareț, cuviosul Vasile. În cadrul mănăstirii există două biserici din lemn. Prima a fost contruită spre finele secolului saisprezece iar a doua două secole mai târziu. După construire, mănăstirea a cunscut o preioadă de glorie devenind principala destinație a credincioșilor. Slujbele fastuoase la care participau înalți prelați ai Bisericii ortodoxe din perioada respectivă a crescut renumele mănăstirii. Cu timpul însă oamenii și-au schimbat opțiunile, mănăstirea căzând în anonimat. Astăzi este un loc liniștit, o oazî de pace în care rugaciunile maicilor se amestecă cu zgomotele pădurii ce o înconjoară.

Bisericuța din Jețu este o biserică de lemn aflată la intrarea în localitatea Lunca Priporului chiar înainte de întra în zona Barajului Siriu. Deși este înclusă în circuitul național al bisericilor, ea nu a fost supusă atenției cercetătorilor drept pentru are nu se poate pronunța o dată a construcției sau arhitectura locașului. Este o biserică mică, din lemn, în interiorul căreia încă se mai țin slujbe. Deși exteriorul a suferit în urma intemperilor, interiorul este foarte bine păstrat.

Turismul de tip monahal este unul cu o pondere însemnată în cadrul turismului buzoian. Sunt însă și alte categorii de turism care se practică pe aceste meleaguri. Dacă sunt pelerini care aleg să se inchine și să își petrecă timpul în locașurile sfinte, sunt și turiști mai activi, mai inventivi, mai dornici de aventură și distracții care aleg și caută altceva. Pentru toți aceștia există altfel de tipuri de pachete turistice care corespund unui anume categorii de turism

Atfel de categorii de turism au mai fost menționate cu ocazia analizării potențialului turistic dat de faună și vegetație. Aceste categorii de turism, care exploatează mai mult resursele turistice sunt multe și diversificate. Vor fi studiate cele care sunt sau care au potențial să apară pe teritoriul judeșului Buzău

Tursimul de recreere este așadar o categorie aparte de turism practicată și de cei ce vizitează mănăstiri. Pe lângă acești mai sunt și alte categorii de turiști care merită o atenție la fel de deosebită.

O parte importantă a zonei, care îi sporește atractivitatea, este, așadar, peisajul. Cum județul abundă de peisaje frumoase formate din culmi line cu o arie de vizionare mare și din văi pitorești, acest aspect al cadrului natural constituie o parte importantă din analizarea potențialului turistic. Există câteva categorii de turism și produse turistice care exploatează, cu precădere acest element. Pantele line ale munților, locurile împădurite, poienile idilice sau albiile râurilor sunt toate puncte de atracție care vaforizează și dezvoltă anumite tipuri de turism.

Pantele line ale munților. Subcarpații Buzăului sunt în general muntți de altitudine joasă, accesibili. Cu poteci largi ce, uneori urcă și până la 1200 de metri altitudine, versanții reprezintă o atracție pentru amatorii de drumeții și alpinism. Zona Masivului Siriu este chiar renumită din acest punct de vedere, un traseu alpin începând pe versantul numit Valea Neagră și continuând pe partea cealaltă a muntelui, pe versantul vestic. Aici, pe lângă Lacul Vulturilor, Mlaștina și Albia râului crasna mai pot fi admirate specii rare de animale și plante. Din cel mai înalt punct se poate admira întraga vale a bazinului până departe spre Nehoiu spre sud est, dealurile spre sud și părți din teritoriul Prahovei spre vest.

Locurile împădurite; în zona de munte cele două categorii se îmbină cu a treia crescând potențialul turistic al zonei. Sunt însă și zone de deal unde pădurea aduce un plus de farmec și atractivitate. Pornind de pe DN10 și străbătând spre vest dealurile începând cu Pănătău și Ivănețu, există o zonă impădurită ce se întinde pe o arie de sute de kilometri care poate fi explorată. E zona așezărilor rupestre și a Muzeului de Chilimbar din Colți care invită la drumeții.

.

Fig. III.8 Priveliște cu Lacul Vulturilor

Poienile idilice sunt tot parte componentă a pădurilor dar cu un specific aparte. Situate de obicei în locuri mai izolate poienile au fost, cu timpul locul principal de odihnă pentru turiștii angajați în drumeții. Sunt șui astfel de locuri care au apărut în urma defrișării dar care nu au reușit să aducă aportul scontat. Poiana Mărului din estul județului și localitatea Poienițele la sudul Munților Siriului sunt locurile cu un asemenea specific fiind azezări omenești în mijlocul pădurii. Deși este de dorit absența omului pentru a se păstra cât mai mult aspectul natural al poienelor, existența unor localități sau așezări umane în asemenea locuri este chiar binevenită pentru călător. Astfel el are posibilitatea să facă un popas înainte de a merge mai departe. Are novoie de forțe proaspete și de o minte odihnită care să îl ajute să admire și să parcurgă următoarele ținte din circuitul turistic.

Albiile râurilor completează de multe ori pesajul montan și împlinesc potențialul turistic dat de cadrul natural. Ele diferă în funție de relieful pe care îl străbat, aceste diferențe scăzându-i sau crescâdu-i potențialul turistic. Cele mai vizitate sunt albiile montane datorită spectaculozității. Văile înguste și abrupte, defileele și cascadele sunt elemente de inedit care construiesc rețeta potențialului turistic. Valea Buzăului este un obiectiv turistic important care exploatează acest element al cadrului natural.

Toate se pot rezuma sub o singură denumire și anume spațiile verzi. Aceste spații verzi au rol recreativ pe care îl exercită asupra turistului tocmai prin elementele mai sus menționate. Acest rol crește importanța spețiilor verzi în economia potențialului turistic putând contribui la creșterea sau diminuarea acestuia.

Un alt aspect al turismului strâns legat de spațiile verzi dar nu numai este acela al organizării și desfășurării de evenimente turitice dedicate turiștilor. Evenimentele în scop turistic sunt acele care aduc o pondere însemnată al creșterea potențialului turistic fiind elementele responsabile de promovarea zonei. În întreg teritoriul Buzău există o samă de evenimente ce merită atenție pentru că își îndeplinesc scopul de promovare.

Tabăra de Sculptură este un evenimente relativ nou dar care reușește să atragă un numîr din ce în ce mai mare de turiști în zona turistică ,,Glasul Pietrei” de langă localitatea Năeni. Zona nu e amenajată complet fapt care cauzează unele neplăceri. Dar pentru cei pasionați de sculptura în piatră aisi se organizează vernisaje și există o expoziție permanentă. Materielul folosit este în mare parte piatra albă de Năeni care se găsește din bleșug în zonă. Există câteva statui care cresc potențialul turistic fiind de valoare atât artistică cât și istorică.

Fig. III.9 Sculpturi care fac parte din tabăra de sculptură

Zilele Monteoru aniversarea datei primei atestări documentarea stațiunii se face la începutul lunii iulie și este o manifestare culturală mai largă care implică concerte, spectacole, trasee turistice și concursuri. Și această sărbătoare este recentă prima manifestare de acest gen având loc în anul 2010.

Festivalul Slănicului este un eveniment cultural artistic ce se desfășoară la începutul lunii iulie. Promovează tradiții și obiceiuri locale, meserii pe cale de dispariție, cântece și dansuri populare.

Auriu de Săhățeni este un eveniment gastronomic cu caracter mai mult de târg de produse de toamnă ce se organizează în prima Duminică din septembrie. Tot un fel de sărbătoare locală acest eveniment atrage pe gurmanzi înbiind prin bucatele solului.

Sărbătoarea vinului de Breaza tot în septembrie se sărbătorește și culegerea vinului în localitatea Breaza. Deși nu are un reprezentant cu cinte pritnre vinurirle cunoscute, vinul de Breaza este apreciat și îndelung degustat de către localnici și vizitatori. Spectacole, concerte și hore populare intregesc și întrețin atmosfera de sărbătoare.

Festivalul cârnaților de Pleșcoi este un eveniment dedicat tot gastronomiei săbătorind un produs marcă înregistrată. În cadrul sărbătorii, pe lângă evenimentele obișnuite are loc și un concurs de mâncat cârnați foarte picanți pentru cei aventuroși. Câștigătorul primește cadouz, bineînțeles, cârnați. Concursul este renumit la nivel național fiind de mai multe ori televizat.

Parada Gospodarului găzduit în localitatea Sapoca aceasta are același rol de a sărbători recolta lunii septembrie. Cu același specific ca cel de la Săhățeni, festivalul de la Sapoca nu se diferențiază decât prin diversitatea produselor și ordinea evenimentelor.

Sărbătoarea usturoiului eveniment dedicat, după cum îi spune și numele, usturoiului este găzduit de localitatea Rîmnicelu, tot în luna septembire. Un alt eveniment dedicat așadar bucatelor, tentație mare pentru gurmazi. Tot recent, prima ediție fiind în 2010, festivalul are aceleași ingrediente ca și celelalte: hore, concerte și voie bună.

Festivalul tămâioaselor manifestare turistică care are loc în Pietroasele (aflată în zona Siriu) și este tot o sărbătoare a vinului. Vinul din zonă este renumit la nivel național drept pentru care sărbătoarea este foarte populară printre consumatori. Degustări de vinuri, prezentări de noi soiuri, premii, gale sunt activități prezente în cadrul acestui eveniment.

Fig. III.10 Fete zdrobind strugurii în timpul festivalului

Turismul monahal este o categorie turistică foarte bine promovată și datorită hramurilor pe care le poartă bisericile și mănăstirile din județ, sărbătorirea sfinților patroni constituie un prilej de sărbătoare pentru enoriași și nu numai motiv pentru care, în preajma acetor sărbători numărul de vizitatori crește. Printre cele mai importante astfel de manifestări religioase se nummără:

Sfinții Mihai și Gavril sărbătoriți în calendarul ortodox la 8 noimbrie, ei sunt celebrați de urmatoarele mănăstiri: Barbu, Cârnu, Berca. Mai sunt și biserici care sărbătoreasc la această dată dar interesul pentru respectivele biserici este unul local.

Adormirea Maicii Domnului este una dintre cele mai populare sărbători, data de 15 august fiind declarată și sărbătoare legală. Mănăstirea Găvanu este, în special, principalul punct de atracție turistică care sărbătorește la această dată. În perioada sărbătorii mănăstirea se bucură așadar de un număr crescut de vizitatori-

Sfinții Petru și Pavel care se sărbătoresc pe 29 iunie, sunt patronii spirituali ai bisericii mari din cadrul mănăstirii Ciolanu. În cadrul acestei date mai multe manifestări cu caracter monahal precum și slujbele atrag un număr însemnat de turiști.

Elementele turistice cu caracter antropic se împletesc armonios așadar cu cadrul natural formând ansamblul de obiecte și minuni ale naturii ce dau atractivitatea unui spațiu. Potențialul turistic este definit de multitudinea resrurelor turistice cu o istorie sau un caracter aparte ce prezintă interes pentru vizitatori. Obiective turistice sunt cele care sunt neobișnuite, inedite.

Capitolul IV Turismul pe teritoriul județului, tipologii

Îmbinarea elementelor arhitectonice cu atracțiile naturi cu formele reliefului și cu obiceiurile oamenilor a dus la apariția unor pachete de turism personalizate ce exprimă opțiunile și pasiunile fiecărui vizitator în parte. Multitudinea de preferințe și opțiuni a dus la apariția mai multor categorii de turism.

Turismul balneoclimateric este o categorie specială de turism pentru că presupune pe lângă partea de recreere și partea de tratament. În zona județului Buzău există numeroase resurse ce pot fi volorificate în acest fel, cu precădere lacurile cu apă și nimol terapeutic.

Sărata Monteoru cel mai bun exemplu de potențial turistic balneobliamteric exploatat este această stațiune. Înființată de un boier, care i-a dat și numele și care a văzut eventualele beneficii ale acestor ape, stațiunea este și astăzi la mare căutare mai ales printre cei din orașu Buzău. În zonă s-au efectuat și exploatări petroliere care au încetat în perioada celui de-al doilea râzboi mondial. Cu o istorie zbuciumată în care stațiunea a avut de suferit fiind la un moment dat în pericol să se ditrugă, stațiunea a înflorit după revoluție. Principalii turiști sunt cei din orașul Buzău care nu utilizează unitățile de cazare. În zona stațiunii se află singura mină de petrol cu exploatare prin galerie din Europa. Mina a fost funțională în anii interbelici. Tot în perioada interbelică sculptorul Cristian Rădulea a înălțat o statuie Monument al eroilor pe care sunt gravate numele mai multor localnici cășuzi în timpul primei conflagrații mondiale. Perioada de construcție din timpul boierului Moneteoru și apogeul din anii interbelici au fost umbriți de perioada comunistă când stațiunea a fost în paragină. Din măreția proiectului gândit de familia Monteoru nu a mai rămas decât vila, capela și pontonul de care urma să fie legat un tramvai ce să facă legatura cu gara Stâlpu.

Balta Albă stațiune aflată la 55 de kilometri de Buzău spre Brăila, pe malul lacului cu același nume. Nu este așa renumită ca prima dar cunoscătorii vin aici pentru proprietățile nămolului în mod specia. Nămolul terapeutic din Balta Albă este remediu pentru bolile de oase în special artrita. Din nămol se prepară și produse cosmetice. Și apa lacului conține proprietăți terapeutice. În zonă sunt și două coline de tip necropolă datate din zona migrațiilor.

Stațiunea Fâșici – stațiune care se află în Valea Găvanelor ( localitatea Nucu la nord est de Colti pe DJ85) ,,hrănindu-se” din izvoarele cu aceleași nume. Este o stațiune necunoscută publicului larg dar are consumatorii fideli care vin din tradiție sau la recomandarea medicului. Importante în mod special sunt calitățile apei care este clasificată ca fiind apă minerală sulfuroasă. Se recomandă tot pentru reumatism sau alte afecțiuni ale oaselor.

Stațiunea Gura Siriului este o stațiune cu caracter balneoclimateric dat de componența specială a apei din zonă. Deși este sezonieră, stațiunea atrage vară de vară un număr mare de turiști care își doresc câteva ore de relaxare și de tratament la costuri reduse. Apropierea de zona Siriu o face să fie menționată în această lucrare.

Turismul cultural reprezintă un fenomen care s-a dezvoltat extrem de mult în ultimele decade. Turismul cultural a fost identificat ca fiind un produs extrem de lucrativ în cadrul industriei turistice. Organizațiile culturale, comunitățile locale au îmbrățișat acest fenomen caracterizat ca fiind un potențial factor economic generator de activități economice și noi locuri de muncă într-un secol XXI, în care, datorită evoluției industrializării, forța de muncă este în continuă scădere. În acest sens, muzeele nu trebuie să-și limiteze activitățile și acțiunile la funcțiile de bază, ci din contră, trebuiesă preia inițiativa, prin dezvoltarea unei strategii ce trebuie să demonstreze importanța lor în cadrulcomunității sau a regiunii în care își desfășoară activitatea. Zone din județul Buzău unde se practică un astfel de turism sunt:

Castrele și termele de la Pietroasele este întins pe o suprafață de 1,95 hectare și face parte din ansamlult turisctic cu acelașinume. Descoperit după revoluție castrul nu este așa popular ca alte obiective turistice din perioada antică iar vegetația a năpădit locul. Ansamblul arheologic din care face parte mai conține o necropolă și termele. Construcția lui este datată în timpul domniei lui Constantin cel Mare. Se pare că el a campat aici o legiune pe care a folosit-o în camapnia împotriva goților instalați la nord de Dunăre. Fiind câștigător în respectiva campanie condusă de pe câmpul de luptă de fiul său, împăratul anexează teritoriul împeriului Bizantin, drept pentru care castrul a fost locuit de legiunile menite să sprijine pacea în zonă.

Complexul brâncovenesc Rîmnicu Sărat – este un obiectiv turistic multidezvoltat. Prezența mănăstirii în această zonă a dus la menționarea lui în această lucrare. Deși, după nume, este legat de domnitorul Constantin Brâncoveanu, acesta nu a avut o contribuțiemajoră la ridicarea stabilimentului. Complexul a fost construitdin ordinul lui Mihai Cantacuzino, unchiul voievodului. Este o dovadă vie a igeniozității și stilului arhitectural din perioada medievală.

Pe lângă aceste obiective turistice din teritoriu, mai sunt și cele din orașul resedintă de județ. Deși Buzăl nu este un oraș cu precădere turistic, sunt câteva obiective care au rămas de-a lungulk vremii în picioare și care fac azi deliciul vizitatorilor. Printre acestea se numără:

Palatul Comunal este sediul actual al primariei Buzău. O minune cum a scăpat mutilărilor arhitecturale din perioadele triste ale istoriei recente, palatul a fost terminat de construit la finele secolului trecut. Arhitecții au fost Albert Săvulsecu și Frank Kafcinsky. A cunoscut o perioadă de glorie în prima parte a secolului trecut la un moment dat organizându-se și un bal anual. Stilurile arhitectonie se îmbină prelunadu-se elemente de la fiecare în parte. În înteriorul palatului cea mai spectaculoasă sală este Sala de recepții decorată în stil venețian. A fost locul unor ceremonii, concerte, recepții sau sedințe oficiale. Deși mai există la etajul superior săli decorate în stil venețian, aceasta este de departe cea mai renumită fiind într-un timp și galerie de artă pentru pictori locali.

Conacul și parcul Marghiloman. Situat la marginea orașului, complexul de astăzi este o ruină a măreției clădirilor de altă dată. Vila Albatros, principala clădire a complexului, este în stare avansată de degradare. Conacul se află într-un parc de 22,5 dectare cu helesteu. În complex se mai găses casa musafirilor, casa personalului, casa grăjdarului și grădinarului. La subsolul palatului se află pivnița și mai multe hrube. Complexul are și o uzină electrică mai multe magazii și alte anexe.

Palatul Fiscal actualul sediu al bibliotecii județene a fost terminat în anul 1914 după planurile arhitectului Grigore Cerchez. O dată cu investirea clădirii în bibliotecă sălile fostului palat au dost transformate conform noilor necesități.

Muzeul Județean Buzău este o instituție găzduită de fosta școală de fete ce se află în parcul Grâng. Muzeul are p serie de expoziții cu tematică diversificată. Secțiile interioare sunt închise muzeul fiind în proces de renovare. Rămân totuși expozițiile exterioare care pot fi admirate:

colecția de chilimbar din localitatea Colți o colecție care implică aspecte alte turismului geologic, arată ptintre cele mai frumoase exemplare din acest minereu.

Casa Vergu Mănăilă conac al familiei Vergu, atestat documentar în 1794, casa este o expoziție de etnografie și folclor, care se află în arealul municipiului Buzău. Casa este deschisă pentru vizitatori în oricare perioadă a anului. Înăuntru sunt amenajate săli care redau atmosefera de la începutul secolului XVIII. Costumele populare din zonă sunt prezentate pe larg în două din sălile casei.

Casa memorială ,,Vasile Voiculescu” – este casa în care a locuit poetul cu precădere în anii copilăriei din localitatea Pârscov. Mare personalitate culturală a acestor meleaguri, Vasile Voiculescu a fost un medic din perioada regatului care s-a făcut distins și în domeniul literar printr-o operă ce a cuprins mai multe genuri: poezie, dramaturgie și proză. Casa reconstituie etape din viața și creația omului de litere.

Tabăra de sculptură de la Măgura – mult mai veche decât cea de la Năeni, aici se află sculpturi realizate cu precădere în anii saptezeci. Tabăra se află în stadiu de conservare ocazie cu care a fost trecută în componența administrativă a muzeului. Cele peste două sute de lucrări pot fi vizionate pe pajiștile de lângă mănăstirea Ciolanu.

Gara Buzău deși nu are importanță culturală principala stație feroviară care deservește orașul este construită în 1873 suferind mai multe modificări și renovări de-a lungul timpului, după necesități. Ultima modificare și modernizarea a survenit în perioada 2006-2010. Toți restauratorii au avut grijă să păstreze arhitetura și liniile clădirii de acum două secole în urmă.

Agroturismul este acea forma de turism în care persoana (sau grupul) se deplasează, cazează și își desfășoară activitatea într-un cadru natural, în mediul rural. Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească prin implicarea turiștilor în viața gospodăriei și furnizarea acestora de servicii si activități (masă, cazare,interacțiune cu mediul socio-natural) proprii gospodăriei țărănești, fără a-i conturba acesteia specificul. Se desfășoară cu precădere între cei cu un oarecare grad de rudenie sau prietenie, agroturismul a început să se dezvolte ca ranurăp turistică indepententă și profitabilă în perioada recentă. Satele cu un potențial de dezvoltat în acest sens sunt:

Gura Siriului sat aflat la poale de munte are un oarecare istoric dat de deschiderea ca stațiune în timpul verii. Se poate spune că localnicii din acessat au experiență și pot colabora și coabita și cu străinii. Potențialul este dat de apropierea de munte, stațiunea balneoclimaterică și diversele activități agricole. Sătenii pot fi și ghizi pentru cei dornici de drtumeții pe munte.

Pietroasele descoperirea tezaurului în preajma localității, renumele căpătat apoi în urma vinului și a festivalului, Pietrasele este un sat care are o experientă consistentă în domeniul turismului iar agroturismul ar putea cunoaște aici terene de evoluție. Localnicii sunt doritori de oaspeți și gata să își deschidă casa și pivnițele în întâmpinarea noilor veniți

Scorțoasa și Berca comune în raza căreia se află vulcanii noroioși, pot oferi și alternativa agroturistică, localnicii din zonă practicând încă agricultura.

Turismul sportiv este un mijloc ideal atât preventiv cât și curativ de păstrarea sănătății și constituie o adevărată școală uneori aspră, care impune : disciplină, curaj, abnegație și spirit de echipă. Zonele cele mai exploatate în care se practică tursimul sportiv sunt:

Versantul nordic al Masivului Podu Calului este un loc unde se practică komando un sport de contact în care se folosesc elementele naturii ca pădurea și frunzele. Costumul de camuflaj, armele false multă adrenalină și mișcare fac ingredientele speciale ale acestei activități.

Râurile Crasna și Siriul Mare, râuri de munte cu o albie lărgită sunt potrivite pentru sproturile nautice ca raftingul, canoe și pescuitul. Apele repezi, coborârile spectaculoase, peisajul sunt câteva din elementele ce cresc atractivitatea și practicarea sporturilor în zonă

Masivul Siriu este cel mai popular munte când vine vorba de practicarea alpinismului dar nu e singurul. Și pasivul Podu Calului reprezintă o destinație mai mult pentru temerari intrând în categoria destinațiilor turistice cu caracter turistic de aventură.

Dealul Pănătău și Monteoru sunt gazdele multor obiective turistice desi și a celor cu caracter sportiv. Echitația și pescuitul fac deliciul amatorilor de sport ce vizitează zona.

Turismul de sejur este de trei categorii, în funție de durtăa: de lunga durată sejururi peste treizeci de zile, de durată medie sejururi intre patru și treizeci zile și de scurtă durată adică până în trei zile.Cele mai cunoscute sejururi sunt ultimele caracteristic și turismului de weekend. Principalele destinații: mănăstirile, excursii în munți și tursimul balneoclimateric.

Turismul de circuit și de tranzit este o formă de turism foarte întâlnită pentru că permite vizitarea zonelor fără a trece prin același loc. Un asemenea circuit ar putea cuprinde:

Rîmnicu Sărat oraș de legătură între Modova și Muntenia, poate fi puctul de plecare cu vizitarea următoarelor obiective:

Pentenciarul Rîmnicu Sărat – un obiectiv ce aduce la suprafață sentimente mai puțin plăcute, face parte din categoria obiectivelor turistice specifice tursimului negru și este martorul atrocităților comise de regimurile totalitare. Forma de astăzi a fost dată în perioada interbelică doar gradul de sârmă ghimpată fiind adăugat ulterior;

Clubul Alfa Paintball – este o amenajare recentă dedicată sportului. Mai mult decât simpla vizitare aici se pot desfășura activități de rereere.

Ieșirea din oraș se face pe drumul DJ203H spre Nord, până la joncțiunea acestuia cu DJ220. Pe acest drum se pot vizita Biserica Băbeni și apoi se urcă pe dealul Bisocii unde se pot vizita mai multe obiective:

Capela Pacleanu este un fost așezământ bisericesc din localitatea Vintilă Vodă care a fost consturit la mijlocul perioadei interbelice de un grup de meșteri italieni. Nu mai este funcțională astăzi putând fi admirate doar ruinele. Starea avansată de degradare se datorează intemperiilor vremii;

Grunjul din Mânzălești dacă expediția se continuă spre nord, către Munții Vrancei, grunjul este următorul obiectiv turistic. Un pinten de sare apărut la marginea exterioară a muntelui uimește prin masivitatea și înalțimea lui precum și prin procentajul mare de sare din roca pintenului;

Lacul Meledic parte a complexului turistic Meledic Lacul Meledic este un heleșteu unde se pot desfășura activități nautice ca navigatul, pescuitul și chiar înotul. Pe malul lacului se găsește p tabără de sculptură;

Peștera în sare 6S a fost mult timp cea mai mare peșteră de sare din lume până la descoperirea uneia și mai mari pe teritoriul statului Israel. Peștera este renumită pentru acuratețea și diversitatea formelor geometrice pe care le îmbracă sarea în interiorul ei.

Continuând drumul pe DJ220 spre nord est până în apropierea localității Buștea. Cum aceasta nu este inclusă în limitele administrative ale județului denumirea obiectivului turistic din zonă pare un pic impropie.

Sfinxul din Buștea este o stâncă cu aspect uman de înălțime de aproximativ sase metri, monument al naturii. Aflat la o altitudine de 870 de m sfinxul este vizibil de la kilometri depărtare;

Cascada la Jghiab o curgere în plan oblic formată din mai multe trepte în apropierea mănăstirii Găvanu. Mănăstirea Găvanu este următoarea oprire.

Focul Viu este una din atracțiile turistice simbol ale județuluiși sunt emanții de gaze naturale aflate la peste opt sute de metri altitudine; Aprinderea a rezultat fie din cauza trăznetelor fie din cauza intervenției omului. Fenomenul poate fi observat cu precădere la momente de seară când opacitatea întunericului permite admirarea în toată splendoarea.

Pe această porțiune de traseu este indicată prezența și compania unui ghid turitic care cunoașlte locurile pentru că nu există marcaje. Popasul de noapte se face Lopătari. În cazul cazării la Lopătari se mai poate face un mini traseu până în zona Poiana Mărului cu vizitarea următoarelor obiective:

Campusul Sfântu Sava cuprinde o unitate de cazare cu o capacitate de 1500 de locuri, și o bisericuță în stil maramureșean. Vara se adună aici peste o mie de copii orfani sau nevoieși care se bucură de aer curat și de lipsă de orice griji;

Mănăstirea Poiana Mărului este cea mai extremică atracție turistică potrivită pentru odihnă și recreere după un asemenea traseu pe deal și prin pădure;

Masa lui Bucur este un platou de piatră susținut de alte trei pietre sub fomra unei mese tradiționale. Legenda spune că în această zonă își făcea veacul un haiduc Bucur ce i-a dat utilitatea gastronomică.

De aici traseul se transformă în drumeție având ca ghid cursul superior al râului Bisca mare. Obiectivele turistice din zonă sunt mai mult de ordin natural fiind legate de relief și peisaj. Drumul este lung așa că se poate împărți în două etape cu popas în Gura Teghii. Se face ieșirea la DN10 și apoi spre nord către Siriu sau de la Gura teghii se poate continua spre nord, prin pădure până la cascada Cașoca. Cascada este primul obiectiv turistic al zonei Siriu fiind deja studiat. Urmărind cursul râului Casoca se mai pot vizita următoarele obiective:

Barajul Siriu este primul obiectiv din zona bazinului și reprezintă malul de pământ construit pentru a crea lacul de acumulare. Priveliștea văii Buzăului spre sud a lacului și a șoselei spre nord face ca acest baraj să fie un important punct de vizitare și atracție. Este un obiectiv turistic în totalitate antropic construit în scopuri edilitare. Potențialul turistic a fost sesizat recent;

Lacul de acumulare Siriu un lac cu o sprafață de cinci sute de hectare, este un obiectiv turistic potrivit pentru vizitat de toate categoriile de turiști în oride formă turistică sunt prezenți. Fie că vin la recreere, într-o vizită scurtă sau se opresc la un popas în cadrul unui traseu mai lung, lcaul de acumulare Siriu este totdeuna un loc unde trebuie ca să se facă popas;

Monumentul Eroilor este opera în bronz a sculptorului Frederick Stork. El a fost mutat o dată cu apariția barajului de acumulare și este închinat eroilor din războiul de independență;

Viaductul Giurca este primul dintre cele două viaducte lung de trei sute de metri și sprijinit pe piloni de patruzecișișase de metri înălțime. Fiind în formă de semicerc, viaductul oferă priveliști spectaculoase și amețitoare. Se poate admira lacul de acumulare în toată întinderea lui;

Viaductul Teherau face joncțiunea cu județul Brașov este în plan drept fiind la fel, ridicat de la sol prin piloni de susținere. Traversează și zona unei pajiști loc de unde poate fi admirat în voie;

Râul Siriu Mare loc unde se pot practica sporturile nautice în special raftingul;

Lacul Vulturilor lac de formare glaciară este un loc cu o priveliște impresionantă care poate fi vizitat;

Stânca lui Nechita Blidaru se ridică la npfluența râurilor Bisca Mare și Bisca Mică, și este făcută faimoasă de următoarea legendă: Nechita Blidaru era un haiduc ce era urmărit de autorități. Neavând altă cale de scăpare el s-a aruncat în apele învolburate. Legenda spune că a supraviețuid tranformând piatra în legendă;

Stânca lui Persesescu este locul martorr al unui stabiliment balnear datat din secolul trecut. Ineditul acestui loc este dat de tratamentele cu zer care erau prescrise pacienților care frecventau stabilimentul. O parte din tratament se găsește azi la pensiunea Vaarlam;

Circuitul continuă cu Valea Buzăului după o scurtă drumeție pe Bisca Chiojdului. Traseul de urmat este DN , spre sud de această dată până în Buzău, ultima oprirea a circuitului. Pe această ultimă parte se pot admira mai multe obiective turistice după cum urmează:

Versantul sudic al Masivului Siriur complet sălbatic și diferit de cel pe care se urcă, versantul sudic oferă alpinistului senzații unice, văi pitorești, stânci abrupte;

Rezervația naturală Siriu este situată pe partea dreaptă a râului Buzău și cuprinde o mare varietate de viețuitoare și plante. Agentții externi au format depresiuni care, cu timpul s-au umplut cu apă;

Peștera Gura Tătarilor este o peșteră ce a constituit refugiu pentru tătari. Ineditul este dat de ieșiri duble: și pe o parte și pe alta;

Muzeul chilimbarului o rocă reumită pentru frumusețea ei are propriul sediu în cadrul localității Colți. Parte administrativă a muzeului judeșean organizează activitîți și manifestări artistice;

Puntea suspendată aflată în preajma orașului Pătârlagele, puntea este un pod de lemn construi peste Buzău. Este relativ nouă și are cabluri de susținere. Spectaculozitatea apelor învolburate ce se scurg sub pod oferă o priveliște de neuitat

Herghelia Cislău obiectiv turistic menționat și la categoria sport, echitație, oferă un spectacol de gală prin suplețea și frumusețtea cailor membri ai aceste herghelii

Blocurile de calcar la mijlocul distanței dintre Viperești și Pârscov se află un minidefileul săpat de râul Buzău în solul calcaros al Dealului Pâclele. Se pot admira la catevă sute de metri de șosea. De altfel DN10 este ghidul principal drept pentur care opțiunea de a urca de la Bisercuța din Ciuta pe Dealul Cetățuia unde este o salbă de oboective turistice este amânatăî pentur altă dată. Continuând așadar drumul spre sud est se mai pot vizita

Bisericuța din Ciuta momunent arhitectonic asunc printre crucile unui mormânt se poate vizita fără opreliști.

Schitul Nifon locaș ce nu mai are funcționalitate monahală poate fi vizitat cu restricții sau sub atenta supraveghere a cuiva.

Casa memorială Vasile Voiculescu și ea parte a muzeului județean, casa cuprinde aspecte și obiecte din viața renumitului scriitor.

Conacul Cândeștilor parte dintr-un complex turistic mai mare, conacul este purtătorul unui nume de familii de boieri ce au fost proprietari asupra pământurilor din zonă. Din complex mai face parte și o biserică

Mănăstirea Verneștilor este ultimul mare obiectiv turistic înainte de a intra în orașul Buzău.

Orașul Buzău este un oraș cu obiective turistice renumite. Deși autorula enuerat câteva mai sunt de menționat: stejarul secular, parcul Crâng, strada Târgului, parcul Tineretului și patinoarul ,,Ice Magic”.

Deși mai sunt și alte tipuri de turism care se practică în zona județului, numărul mic de vizitatori, zona mică în care se practică și renumele mic fac ca să fie sărite în această enumerare.

Capitolul V Infrastructura turistică: unitățile de cazare și alimentație

Unitățile de cazare de pe cuprinsul județului sunt multe și diversificate. Au specificul lor încercând să își surprindă și mulțumească clientul.

Hotelurile sunt puține în cuprinsul județului, fiind concentrate în zonele urbane.

Hotelul Art este un hotel cu trezecișiunu de camere încadrate în categoria patru stele. Are dotări tehnologice de ultimă generație iar camerele benificiază de aer condiționat. Hotelul are încorporat un bar și un restaurant cu specific mediteraneean.

Hotel Pietroasa este un hotel mult mai mare conținând o sutădouăzecei de camere. A fost catologat tot de patru stele. Printre dotările hotelului se numără sală de gimnastică saună sau cadă cu hidromasaj. Fiecare cameră conține un minibar. Fiecare duș poate fi pesronalizat cu opțiunea de aburi sau aromaterapie. Restaurantul hotelului nu are un specific anume pregătind atât preparate românești cât și internaționale.

Hotel Corso – deși este catalogat numai cu două stele, hotelul propune douăzeciși unu de camere mobilate modern cu frigider și tv. Restaurantul hotelului propune meniuri á la carte. Hotelul oferă servicii auxiliare ca parking, curățătorie sau bancomat. În cadrul restaurantului este și un bar.

Hotel President este un hotel de trei stele situat la iețirea din oraș oferă aceleași dotări tehnice ca și celelalte iar cele douazeci și două de camere au minibar propriu. Hotelul propune tot un restaurant á la carte cu preparate atât cu specific național cât și cu specific internațional. Se oferă pentru oaspeții doritori și o degustare din vinurile locale. Hotelul este dotat cu două săli de ceremonii și evenimente dar și cu o sală de conferințe.

Hotelul Crâng este un hotel tot de două stele cu patruzeci și șase de camere.

Hotel Bucegi situat în aproperea gării Buzău hotelul pune la dispoziție douăzeci și patru de camere dotate cu aer condiționat și tv-cablu.. Hotelul are un bar non-stop și un restaurant . Are parcare proprie și cramă.

Hanurile sunt unități de cazare mai puțin întâlnite pe teritoriul întregii țări. Există însă o câteva unități de cazare în zona județului Buză și anume:

Hanul Moara Veche este o unitate de cazare în localitatea Berca cu o capacitate de șase camere. Hanul oferă biciclete pentru doritori iar unele camere au aer condiționat.

Hanul Poienița este un hotel de trei stele din orașul Rîmnicu Sărat, cu restaurant propriu. Hotelul imbie la rețete vechi, tradiționale cu specific boieresc.

Hanul de piatră mai mult un local cu specific de pensiune, unitatea din Ciuta îmbie turistul să îi calce pragul prin zece camere cu paturi duble, dotate tehnic corespunzător, restaurant, cramă, terasă, piscină în aer liber, sală de conferințe și parcare proprie. În curte mai este și un teren de tenis cu material de zgură.

Pensiunile sunt cele mai populare unități de cazare datorită invetițiilor mici pe care le necesită înființarea și întreținerea acestor amplasamente.

Pensiunea Mara este o unitate aflată în inima orașului Buzău cu o capacitate de zece locuri ditribuite în cinci camere. Este de două margarete, cu parcare proprie. Camerele beneficiază de dotările tehnice moderne.

Pensiunea Valverde este una dintre cele mai apropiate pensiuni de orașul Buzău, situându-se la cincisprezece kilometri de acesta. Este o pensiune de trei margarete ce conțin cincisprezece camere. Pensiunea oferă parcare privată. Restaurantul pensiunii este cu ingrediente culese din grădina proprietarului. Pensiunea oferă wi-fi gratuit oaspeților.

Penstiunea Valea Lupului este o unitate de cazare situată în localitatea cu același nume, ce dispune de unsprezece camere, restaurant și parcare proprie. Toate camerele au balcon și dotări tehnice de ultimă oră.

La Butoaiele este o pensiunea atipică cazarea făcându-se în budane, camere în formă de butoi. Există și cinci camere pentru amatorii de confort. Pensiunea a fost catalogată cu o margaretă și dispune de cramă proprie. Pensiunea se află în localitatea Pietroasele, la câțiva kilometri de podgoriile din Istrița sau ansamblul turistic Năeni.

Casa Dragu tot în zona dealului Istrița, mai concret în localitatea Breaza, se află această pensiune de două margarete, cu trei camere proprietarii deținând și o fermă de animale.

Complexul Caprice-Monteoru este un amplasament de trei margarete situat în comuna Merei, la doi kilometri de stațiune. Dispune de douăzeci și unu de camere și un restaurant cu specific românesc. În cadrul complexului se mai găsește o piscină în aer liber și parcare proprie.

Complex Cazino este un hotel de trei stele cu două săli de restaurant și cu o foarte mare varietate de facilități pentru turiști. Parcarea proprie, cutie de valori, sală de biliard, transport auto, piscină, sală de conferințe, teren de sport și loc amenajat de joacă pentru copii fiind doar câteva dintre ele. Hotelul este format din douăzeci de camere dotate cu minibar, cablu-tv, aer condiționat și internet gratuit.

Pension Casa cu Tei este o unitate de două margarete aflată în localitatea Sărata Monteoru. Pensiunea are și o sală de gimnastică, o saună și o sală de jocuri. Atu-ul pensiunii este priveliștea panoramică asupra staqțiunii fiind așezată pe culea unui deal. Restaurantul pensiunii este unul cu specific românesc cu accent pe specialitățile buzoiene. Dispune de un loc de joacă pentru copii.

Pensiunea Luminița este un amplasament din aceeași localitate cotat la trei margarete. Cele opt camere ale pensiunii oferă toate dotările tehnologice. Pensiunea dispune de izvoare proprii de apă naturală sărată. Are un teren de sport și parcare proprie securizată. Pensiunea dispune și de bar.

Pensiunea Vița de Vie este o unitate cu cinci camere cu parcare proprie și dotări tehnice. Suferă la capitolu igienă o singură cameră având baie proprie. Un atu important al acestei pensiuni este faptul că păoate oferi un ghid turistic pentru vizitarea zonei. Pensiunea este cotată cu două margarete

Pensiunea Marin Iuliu Trandafir este un amplasament de două margarete cu trei camere aflat la marginea localității, într-un loc împădurit. Parcarea prprie și dotările tehnice sunt câteva din facilitățile de care dispune această pensiune încercând să acopere faptul că nu are restaurant propriu.

Pensiunea Mon Ami oferă zece camere de două mrgarete cu dotările tehnice obișnuite dar fără restaurant sau parcare proprie. Pentru petrecăreți dispune și de o terasă cu bar.

Pensiunea Țara Luanei este un amplasament din interiorul stațiunii cu șase camere și resttaurant. Specificul acestui local este arhitectura si design-ul inspirat din perioada interbelică. Are fermă și parcare proprie oferind turiștilor o mulțime de activități de recreere printre care și echitația.

Pensiunea ,,La pădure” se află tot în stațiune fiind catalogată pensiune de trei stele. Cele opt camere sunt echipate tehnoligic iar pensiunea are restaurant propriu. Pensiunea oferă și activități recreative cu plimbări la aer curat și sport.

Casa buzoiană este un amplasament de cinci camere cu terasă și parcare proprie.

Vila Olga este un hotel de trei stele cu sală de fitness, spa, sală de jocuri, și piscină eterioară. Are restaurant propriu iar camerele benificiază de cablu tv. Pentru clineții hotelului mai este disponibil un bar, spălătorie, săși de conferință și chiar un centru de afaceri. În spatele hotelului este și o gradină destinată plimbărilor.

Pensiunea Casa cu zahăr tot din Sărata Monteoru, este o clădire cu șase camere de trei margarete dotate cu cablu tv. Nu beneficiază de parcare proprie sau alte facilități.

Pensiunea Sabina și Maria este un amplasament de trei margarete cu zece camere duble, șemineu. Camerele beneficiază de toate dotările. Pensiunea are și un loc de joacă dar nu are parcare proprie.

Pensiunea Foișor situată în localitatea Mierea la aproximativ douzeci de kilometri nord veste de Buzău, este un amplasament de două margarete cu șase camere. Are parcare proprie și dotări tehnice de ultimă oră. Are și o sală de mese și o bucătărie care suplinesc restaurantul.

Mc Pietroasel; Tot pe valea Niscovului este o pensiune de patru stele cu șapte camere, cu restaurant propriu. Camerele beneficiază de toate dotările tehnice. Pnesiunea are propria parcare, grădină și piscină. Pentru doritori de distracții este și o terarsă.

Pensiunea Montana Touring este un amplasament cu patru camere dotate la nivelul de trei margarete. Camerele au aer condiționat și wi-fi. Pensiunea oferă biciclete penutr cei dornici de drumeții. Nu are parcare și restaurant.

Hotelul ACR este o unitate de cazare de douazeci și nouă de camere cu un confort de trei stele aflat în același oraș ca și pensiunea Montana Touring adică Nehoiu. Camerele nu dispun de internet gratuit dar hotelul are propria parcare și o sală de conferințe.

Pensiunea Piatra Mare este o unitate din Nehoiu cu un confort de trei margarete. Are șase camere dotate tehnic și oferă liniște și spațiui pentru sport în curtea pensiunii fiind un teren cu gazon artificial pentru minifotbal și un teren pentru fotbal-tenis.

Pensiunea Roza; este o pensiunea cu optsprezece camere cu un confort de trei margarete, camere ce beneficiază de cablu-tv, internet wi-fi, și minibar. Porpria parcare și o sală de festivități sunt elemente care fac parte din oferta pensiunii.

Pensiunea Balta Albă este situată în extremitatea sudică a județului în stațiunea cu același nume. Este o pensiune catalogată de trei margarete cu cinci camere dotate cu tv.

Carpathian Estate este o pensiune cu cinci camere, cu două lacuri de inot, o fermă proprie de animale și o pădure. Printr facilități se numără baie cu aburi, saună, centru de fitness, parcare proprie și piscină interioară. Un restaurant cu specific românesc completează oferta hotelului.

Fig. V. 1 Priveliște la Carpathian Estate

Pensiunea Vulcanii Noroioși din localitaea Scorțoasa pune lșa dispoziția turistului douăsprezece camere cu un confort de două margarete. Pensiunea deține un bufet-bar și o parcare proprie.

Pensiunea Speranța – Pleșcoi, Berca. Este o unitate de cazare de nouă camere, cu un confort de trei margarete. Camerele sunt dotate cu internet, cablu-tv și aer condiționat. Pensiunea mai dispune de terasă, restaurant, parcare proprie și loc pentru grătar. Mai are un bar și o sală de mese.

Pensiunea Casa Matei din comuna Berca este un local cu un confort de patru margarete. Ca atare, cele douăsprezece camere ale pensiunii se bucură de cablu-tv, internet și baie priprie. Sala de conferințe, terasa, parcarea securizată și terenurile de tenis sunt elemente de atracție în oferta pensiunii. Are restaurant propriu.

Pensiunea Corneliu este un amplasament de două margarete aflat în comuna Chijdu, la sud-vest de masivul Siriu, și oferă cinci camere, un salon pentru evenimente, și loc de parcare în curte inerioară.

Pensiunea ,,La cărămidari” este un amplasament de trei margarete din aceeași localitate, cu șase camere, și o terasă. În curte sunt mai multe terenuri amenajate pentru activități sportive: tenis, volei, baschet și un loc de joacă. Este catalogată cu un confort de trei garoafe

Pensiunea Casa Codescu este o unitate tot de trei garoafe cu o sală și bucătărie proprie ce oferă masă turiștilor fără a avea însă restaurant propriu. Pensiunea nu are parcare amenajată.

Pensiunea Tata Lice. Tot în comuna Chiojdu se găsește pensiunea Tata Lică a obținut calificativul de două garoafe. Bucătăria are un specific tradițional axat pe preparate de vânătoare. Se întinde pe o arie mare oferind posibilitatea de drumeții. Pensiunea oferă zid pentru cei care vor să exploreze zona.

Pensiunea Casa de la Chiojdu este aflată în localitatea omonimă fiind de couă garoafe. Cele patru camere au un aspect rustic încălzirea făcându-se pe bază de sobede teracotă. Pensiunea nu oferă masă turiștii având oportunitatea să își gătească singuri.

În zona masivului Siriu sunt mai multe feluri de unități de cazare, diferind după numărul de camere, confortul oferit sau facilități. Zona Masivului Siriu sunt următoarele unități de cazare:

Vila Mimi din satul Lunca Jariștei este un stabiliment cu trei camere dotate cu cablu-tv și internet. Vila are o sală de mese și o bucătărie elementul de inedit fiind dat de cuptorul funcțional de lemne.

Cabana 14 Scaune este o unitate de cazare cu șaptesprezece camere cu un confort de două garoafe. Cea mai bine echipată cameră este la etaj cu cameră proprie, cablu-tv. Cabana este dotată cu o sală de mese, un lac cu pește, livadă și parcare proprie. Locul de joacă, cele trei foișoare și cele trei grătare împlinesc oferta cabanei.

Pensiunea Varlaam este un local de trei garoafe și propune turistului zece camere spațioase cu baie proprie și cablu-tv. În curtea pensiunii se găsește un loc de joacă și un foișor.

Fig V.2 Pensiunea Montana Varlaam

Pensiunea Montana Varlaam deși sunt din aceeași localitate și seamănă la denumire, cele două unități sunt două entități diferite oferind gazare în satul Gura Teghii, la poalele masivului Podu Calului. Pensiunea oferă tot zece camere cu un confort de trei garoafe, o sală de mese, sală de conferințe, teren pentru sport, loc de joacă și foișor.

Pensiunea Elena este o vilă cu șapte camere în satul Cașoca. Oferă oportunități de pescuit, ghid turistic pentru zona Siriu. Camerele sunt cotate la două garoafe.

Pensiunea Felix este una din unitățile direct concurente ale pensiunii Elena , încercând să atragă același gen de turiști cu aceeași ofertă. Diferă numarul de camere, aceasta având unsprezece.

Pensiunea Mioara este o unitate mai mică având patru camerecu un confort de două garoafe. Facilitățile nu diferă mult față de celelalte două: Felix și Elena.

Pensiunea Izvorul Aninului este o unitate de trei garoafe, din același sat, cu o capacitate de cazare dată de douăsprezece camere. Pensiunea are o sală de mese, terasă, parcare proprie și teren de fotbal.

Vila Hadar este o unitate turistică din Siriu, cu douăsprezece camere clasificate confort de trei garoafe. Facilitățile acestei vile sunt multe și, pe lângă cele obișnuite pentru un asemeanea amplasament, vila mai pune la dispoziția clienților o cloecție de filme și o bibliotecă cu cărți.

Vila Iulia Alexa este o unitate de cazare tot din Siriu cu o capacitate de cinci camere de două garoafe. Are bucătărie și sală de mese oferind turistului posibilitatea să îți prepare singur mâncarea.

Pensiunea Orizont este un amplasament tot de două garoafe cu parcare proprie și patru camere. Are restaurant propriu cu specific tradițional, sală de petreceri, și sală de jocuri.

Pensiunea Dana Maria. O vilă de două garoafe cu patru camere. Bucătăria în care turistul își gătește singur și parcarea în curte sunt atu-urile acestei pensiuni.

Complex turistic America este o unitate cu specific de motel, care oferă n special masă celor care îii trec pragul Este catalogat cu o margaretă. Cei din personal se laudă că oferă mâncăruri preparate cu ingrediente bio.

Complex D&D este o unitate turistică care oferă și masă și cazare în cele opt camere evaluate la trei stele. Parcarea și grătarul din durte sunt principalele atracții.

Pe lângă pensiuni și hoteluri, în județul Buzău se mai găses și alte unități de cazare ce sunt un mix al celor două atât ca formă cât și ca ofertă turistică și anume motelurile. Printre cele mai vizitate moteluri se numără:

Fig V.3 Recepția motelului Milenium

Motel Milenium este o unitate de cazare și alimenteție aflată la ieșirea din Buzău. Camerele motelului sunt de trei stele beneficiind de aer condiționat și frigider în cameră. Pe lângă parcare, motelul mai are o cramă, o terasă, un bar, un restaurant și o piscină. Motelul are cincisprezece camere duble.

Motel Roua aflat la cealaltă ieșire din Buzău, spre Costești motelul oferă douăsprezece camere de trei stele cu t în cameră și frigider. Camerele nu dispun de internet. Are un bar-restaurant.

Motel 2D este o unitate turistică de lângă localitatea Cislău, pe DN10, cu camere de două stele. Aceste camere oferă condiții tehnice în ton cu modernizarea. Au deci internet și cablu-tv

Motel Maricor are și program de pensiune coimpletă cele nouă camere de două stele putând fi închiriate și in regimd epensiune. Parcarea proprie, terasa și restaurantul cu meniuri personalizate sunt parte din oferta motelului.

Deși există localuri diferite și peronalizate în funție de dorințele turiștilor sși experiența proprietarului se pot observa anumite generalități legate de unitățile de cazare din județul Buzău.

Oferă un pachet turistic atractiv majoritatea unităților de cazare oferă atât cazare cât și masă precum și o serie de alte activități sportive sau recreatie incercând prin aceasta să atrgă turistul S-a stabilit un standard iar unitățile care nu respectă acele standarde sunt pasibile de faliment și dispariție

Oferă serviii suplimentare și caracteristici speciale majoritatea incearcă să convingă clinetul printr-un produs turistic anume care se adresează unui anumit tip de turism. Avem pensiuni cu echitație sau cu păstrăvărie iar călătorul allege în funcție de preferințe

Promovează zona prin gastronomie și elemente de folclor majoritatea unitaților de cazare, mai ales cele din teritoriu se bazează pe un meniu tradițional românesc cu diferite specializări. Deasemenea există anumite unități care promovează elementele de folclor printr-un design rural cu elemente tradiționale. Un plus important din acest punct de vedere îl reprezintă vinurile, promovarea lor fiind ridicată la rangul de virtuție de către proprietarii de unități turistice.

Diversitatea, varietatea, unicitatea și tradiționalismul unităților de cazare crește și contribuie la edzvolatarea potențialului turistic punând în valoare resursele turistice și oferind facilități pentru exploatarea lor.

Capitolul VI Dezvoltarea infrastructurii turistice: proiecte administrative și propuneri

La ședința din ianuarie 2007 Consiliul Județean Buzău a aprobat un plan de dezvoltare durabilă cu implementare până în anul 2013 ce prevedea mai multe especte ale economiei și administrației la nivel de județ. Acest plan a dus la crearea unei strategii clare cu privire la dezvoltarea turismului la nivelul teritoriului. Anul 2013 este, așadar anul de referință pentru evaluarea acestui plan, urmând ca anul 2014 să vină cu noi propuneri și strategii pentru domeniul turismului.

Deși planul adoptat a făcut referire mai mult la aspecte administrative, există secțiuni care tratează subiectul turismului și a dezvoltării acestuia. Printre aspectele administrative care au fost prevăzute în planul de dezvoltare au fost realizarea unui Cadru național strategic de referință ce face legătură între elementele de aplicapilitate ale planului na nivel local cu cele la nivel european. Pentur implementarea acestui cadru s-au format și definit Programele Operaționale în cadrul cărora se realizează reforma și executarea fizică a planului de dezvolatare. Planul de dezvoltare a fost prevăzut așadar cu trei direcții clare de aplicabilitate: politica de coeziune ce are ca document de referință și nomenclator Cadrul strategic de referință, politica agricolă comunală ce se aplică print-un plan strategic de dezvoltare rurală și politica de pescuit ce este aplicată printr-un plan strategic de pescuit. Toate aceste documente cunosc înființare și desfășurare prin programe operaționale strategice specifice.

Toate cele trei direcții principale se interconectează și intersectează în așa fel încât este greu de făcut o tipoligie diferențiată. Termenii și noțiunile vor fi amestecate așadar, singurul mod de afișare fiind influența și intersectarea lor în domeniul turismului.

Programul operațional regional spre exemplu, ca parte a politicii de coeziune, propune dezvoltarea durabilă și echilibrată din punct de vedere teritorial, ce are în vedere nevoile specific ale fiecărei regiuni în parte în realizarea unui spațiu cât mai atractiv și productiv în prisma mediului social economic. Acest program pornește cu o serie de obiective clare ce își propun să crească economic și social centrele urbane, sa îmbunătățească accesibilitatea regiunilor cu o preocupare predilectă tot pentru centrele urbane dar și pentru arealul corespunzător, creșterea și dezvoltarea infrastructurii sociale, creașterea competitivității regiunii ca mediu de afaceri și creșterea contribuției turismului la dezvoltarea regiunilor. Programul operational este construit astfel cu o aplecare asupra turismului ca sector economic și prevede o dezvoltarea a acestuia. Această dezvoltare este strîns legată de celelalte preocupări ale programului și numai o amplă și detaliaată aplicare a proiectului ar duce la realizarea obiectivelor propuse.

Pentru o dezvoltare și implementare cât mai clară sau desenat mai multe direcții la nivel politic și administrative, direcții ce țin de aplicarea practică la nivel de construcții și realizări fizice și care urmăresc următoarele direcții de dezvoltare:

Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor este o prevedere de bază a proeictului ce propune mai mulți poli urbani de creștere ce ar putea ajuta la dezvoltarea urbană la nivel național cât și pe teritoriul județului Buzău. La nivel de cetățean, această dezvoltare propune creșterea unui nivel mai ridicat al vieții și crearea de locuri de muncă;

Înființarea și îmbunătățirea infrastructurii regionale și de transport este una din direcțiile cu o certă și clară preocupare pentru modernizarea și reabilitarea șoselelor atît de pe drumuri județene cât și în centrele urbane.

Infrastructura socială urmărește ridicarea calității vieții prin îmbunătățirea serviciilor sociale, de sănătate șui siguranță public cu o aplicare direct la nivelul modernizării structurilor educaționale;

Sprijinirea mediului de afaceri este un aspect foarte important pentru administrație luându-se măsuri de finanțare pentru înființarea și dezvoltarea structurilor de sprijinire a mediului de afaceri, reabilitarea centrelor industrial și sprijinirea micro-intreprindelrilor și inițiativei personale;

Dezvoltarea turismului este o o parte componentă a programului cu o importanță deosebită pentru lucrarea de față ce propune ca un procent însemnat din bugetul total să fie alocat pentru sprijinirea lucrărilor de reabilitare a patrimoniului cultural istoric, modernizarea infrastructurii turistice și îmbunătățirea infrastructurii de orice categorie în zonele naturale cu potențial turistic. Această directivă contribuie direct la dezvoltarea potențialului turictic, infrastructura fiind una din elementele cheie ale atractivității unei zone.

Asistență tehnică constituirea unui canal de informare prin care autoritățile oferă informații cetățenilor cu privire la proiectele de dezvoltare și stadiul de implementare a acestora;

Pe de altă parte Programul operațional sectorial pentru mediu are ca obiectiv principal îmbunătățirea satndardelor de viață și de mediu pentru realizarea unui mediu social cât mai atractiv și evoluat. În completarea acestui obiectiv administrația a numit și câteva obiective secundare ce au în vedere îmbunătățirea infrastructurii de apă uzuală și uzată prin asigurarea de conducte de akimentare în toate zonele precum și de canalizare, dezvoltarea infrastructurii de colectare a deșeurilor prin specializarea și instruirea managementului în scopul administrării cât mai eficiente a gropilor de gunoi, reducerea impactului cauzat de poluarea urbană, protejarea și îmbunătățirea biodiversității și a patrimoniului natural și reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale prin implementarea de măsuri de prevenire a acestora. Direcțiile principale de acțiune ale acestui program sunt concretizate prinȘ

Extinderea și modernizarea sistemelor de apă de consum și cea uzată. Aceste modernizări au fost realizate într-o proporție îmbucurătoare rămânând doar câteva zone rurale și cu un aflux extrem de mic de turiști ce nu au asemenea sisteme;

Dezvoltarea sistemelor de management al deșeurilor cu atenție sporită acordată obiectivelor turistice poluate sau degradate în urma poluării istorice;

Educerea poluării urbane prin modernizarea sistemelor de evacuare și a sistemelor de încălzire/termoficare;

Dezvoltarea sistemelor de protecție a naturii cu un accent pus pe reabilitare, împădurire și vegetalizare a zonelor poluate industrial sau puternic urbanizate;

Implementarea structurii de prevenire a dezastrelor naturale este o parte a proiectului ce se realizează cu sprijinul și competența Comisiilor de evaluare și intervenție a dezastrelor naturale atît la nivel național cât și în arealul județului Buzău;

Asistență tehnică oferă informații cu privire la proiectele în derulare fiind o componentă comasată cu celelalte departamente de dezvoltare și funcționând ca un singur punct de infromare ce reprezintă instituția în fața cetățeanului.

Și în cadrul acestui program se pot găsi elemente ce influențează sectorul turistic în managementul acetor gen de proiecte găsindu-se activități ce se adresează condițiilor de cazare respectiv a îmbunătășirii acetor condiții precum și cadrului natural și reabilitării lui urmărindu-se minimalizarea intervenției omului de-a lungul timpului.

Programul operațional sectorial pentru transport este unul din programele cu largă desfășurare pe agenda publică județeană. Scopulo este, după cum îl tradează și numele, de a implementa proiecte prin care să modernizeze și diversifice insfrastructura dedicată deplasărilor, obiectivul pe termen lung fiind un sistem de transport durabil și eficient care să permită călătorii mai rapide și mai confortabile, în condiții de maximă siguranță. Acest program face parte din viziunea pe termen lung adoptată de autoritățile componente la nivel național. Direcțiile acestui poriect se concentrează pe:

Modernizarea și dezvoltarea rețelelor de transport la standarde europene – această parte a proiectului contribuie la dezvoltarea turismului călătoriile fiind parte integrantă a produsului turistic;

Modernizarea rețelelor de transport la nivel județean cu precîdere, în cazul de față, în județul Buzău. Această parte a proiectului influențează direct potențialul turistic al zonei;

Toate aceste modernizări și implementări sunt efectuate și completate de către un personal competent și bine pregătit prefesional prin Programul sectorial dezvoltarea resurselor umane. Acest program punând deci accent pe partea umană. Stabilește principalele direcții de inervenție în domeniul resruselor umane având în vedere să:

Ridice nivelul calității sistemului de educație și formare profesională mai ales în domeniul învățământului superior și cercetării științifice;

Îmbunătățirea culturii antreprenoriale, calității și productivității muncii;

Facilitarea integrării tinerilor și reintegrării șomerilor în piața muncii;

Dezvoltarea pietei muncii construind un mediu muncitoresc modern, flexibil și adaptat nevoilor angajatorilor;

Promovarea acțiunilor de reintegrare a forței de muncă;

Îmbunătățirea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă;

Facilitarea educației și formării profesionale pentru categoriile sociale vulnerabile;

Acest sector de activitate influențeză tursimul, un personal bine pregătit și extrem de calificat fiind un plus pentur unitățile turistice. Domeniul turismului este un domeniu al interacționării și diversității, un personal care are toate cunoștințele și posedă tehnici de interacționare cu fiecare client în parte, fiind un adevărat câștig pentru prosperarea acestui domeniu. Proiectul s-a împărțit în mai multe direcții și etape, în funție de preocuparea generală sau stagiul de implementare.

Aceste programe sectoriale a dus la crearea unui Program oprațional de dezvoltare a sectorului administrativ, program ce contribuie așadar atât la implementarea programelor anterioare cât și a planului național de dezvoltare 2007-2013. În teritoriul județului Buzău acest program a fost trasat urmărindu-se considerentele:

îmbunătățirea structurală și la nivel de proces a administrării ciclului de politici publice ca o măsură de reformă ce se adresează în mod special sectorului public de conducere și ariile de competență ale acestuia;

îmbunătățirea la nivel de eficiență și calitate a serviciilor publice ca o preocupare pentru optimizarea și transparența lui;

Programul urmărește astfel îmbănătățirea nivelului și modului de implementare a politicilor publice precum și managerierea în ritmul ciclicitații lor, îmbunătățirea calității și extinderea eficienței serviciilor publice. În cadrul acestui program este foarte importantă asistența tehnică ca direcție de implementare și desfășurare. Asistența tehnică funcționează ca o direcție separată fiind o preocupare certă pentru administratorii proiectului. Mai mult decât atât, gradul de desfășurare se poate evalua după competența și consistența serviciului tehnic.

Creșterea competitivității economice este o componentă separată și independentă a pogramului regional de dezvoltare și urmărește creșterea competitivității ramurei economice la nivelul județului în așa fel încât calitatea și cantitatea producției să corespundă standardului european. Pentur a reduce decalajul s-s prognozat o creștere treptată cu un prag în 2015. Obiectivele sunt concolidarea producției, crearea unui mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor, creșterea capacității de cercetare, dezvoltare și inovare, stimularea cooperării între institutele de cercetare și întreprinderi, valorificarea potențialului tehnologic și creșterea eficiențtei energetice.

Pentru sectorul turistic programul propune reserce regenerabile și ecologice ca mod de procurare a energiei necesare funcționării unui stabiliment turistic. Sunt stimulente financiare care conving agentul economic în general prin urmare și pe cel turistic să conserve mediului și să contribuie la regenerarea lui.

Programul operațional de asistență tehnică reprezintă interfața tuturor celorlalte programe și se bazează foarte mult pe interacțiunea aparatului administrativ cu cetățeanul. Printre obiectivele programului se pot identifica asigurarea sprijinului și instrumentelor adecvate în vederea aplicării eficiente și adecvate a programelor structurale, asigurarea unei coordonări la nivel județean dar și național a mesajelor instituțiilor publice către cetățean și una către alta.

Programul poate fi și o interfață turistică ce propune turiștilor informații cu privire la starea proiectelor de reabilitare și amenajare a zonelor turistice. O valorasă și credibilă sursă de informații poate fi, așadar pusă la dispoziția celor interesați. În cadrul acestor programe administrativ, la nivel de aplicapilitate, din punct de vedere turistic, se pot enumera următoarele proiecte:

Reabilitarea și conservarea zonei turistice ,,Măgura” ca muzeu în aer liber;

Reabilitarea parcului Crâng;

Renovarea clădirii Muzeului Județean din Buzău;

Amenajarea și completarea infrastructurii în zona turistică ,,Năeni”

Crearea de lucrări de conservare a așezărilor rupestre;

Instituirea de puncte tursitice deinformare, pancarde de avertizare, panouri cu detalii despre monumentele vizitate și alte puncte informative.

Dezvoltarea potențialului turistic în zona județului Buzău este așadar influnețată de un cumul de factori și agenți ce acționează la nivelul microeconomic, schimbând datele unei eventuale evaluări. Cele mai certe elemente ce influențează spațiuzl turistic sunt: cadrul natural, peisajul arhitectonic și arhitectural, promovarea în mediile sociale și mass-media, calitatea și competența personalului turistic și ineditul moenumetelor turistice din zonă

Influența cadrului natural este dată deci de forma de inedit pe care o îmbracă anumite elemente ale cadrului natural sau el pe ansamblu. Unele aspecte ce țin de proprietăți mai practice au devenit atracții turistice ce au crescut potențialul zonei. Contribuția cadrului natural în economia potențialului turistic se poate cuantifica așadar prin frumusețea peisajelor, văile pitorești, cascade, spectaculozitatea râurilor de munte, piscurile înalte, peșterile, lacurile termale, pajiștile cu vegetație bogată și faună rară, roci cu un colorit sau formă specifică și elemente de relief cu un specific aparte.

Cadrul natural este completat de peisajul arhitectonic și arhitectural compus în mare parte din locașuri de cult și așezări monahale ce stârnesc călătorul prin forma și istoria pe care o poartă. Provocarea locașurilor de cult constă și în reînvierea spiritului religios de pe vremuri ca un punct de atracție pentru turiști.

Infrastructura turistică ca parte componentă a infrstructurii generale compune al trei-lea element de atacție ce sporește potențialul turistic. În cadrul infrastructurii se mai pot efectua îmbunătățiri și modificări ce sporesc atractivitatea spațiului economico-social.

Printre modificările pertinente ce pot contribui la creșterea gradului de atractivitate din județul Buzău se pot enumera următoarele intervenții:

Modernizarea completă și detaliată a infrastructurii de apă este un proces care a început acum foarte mult și necesită mereu și mereu modificat la nivel de nomenclatură și implementare pentru că zonele urbane cresc. O directivă importantă pentr adinistrație este și modernizarea zonelor rurale. Aici implementarea proiectului suferă opriri dese și prelungite motvi pentru care întreagă zonă suferă la nivel de atractivitate. Cum majoritatea obiectivelor turistice se află în zona rurală, o implementare directă și rapidă a proiectului ar spori numărul de turiști. Pentru călătorul amator de drumeții pe plaiurile buzoiene este important și necesar să găsească găzfuire în unități cu apă curentă și cu infrastructură pentru colectarea apei uzate. Cum cele mai importante și vizitate obiective se află la mare distanță de centrele urbane sau de localitățile mair modernizate deja, o aplicare a proiectului la nivel rural și în zonele cu un număr mare de turiști ar duce la dezvoltarea sectorului turistic.

Modernizarea și extinderea rețelei de drumuri este un alt aspect demn de observat în contextul în care aproape întreaga zonă turisticaă a județului se concentrează pe Valea Buzăului și drumurilor afernete. Principala rută de acces este DN10 care traversează județul de la Buzău la Brașov de la sud la nord. Pe lângă întreținerea și chiar modernizarea acestui drum și drumurile secundare pot suferi modificări de structură. Este chiar nevoie de modernizări pe drumurile anexe ce oferă rute de acces pentru turiștii care vor să viziteze oviectivele turistice din apropiere. Pe lângă obiectivele din oraș, mai sunt câteva monumente istorice ce se alfă lângă șosea sau în proximitate. Așezările rupestre, vulcanii noroioși, trohanii sut obiective ale naturii ce sunt departe de drumul național și chiar de orice cale de acces. Pentru vizitarea acestor obiective, cele mai indicate și practivate forme de turism sunt drumețiile. Accestul cu vehicole sau într-o plimbare scurtă este practic imposibilă. Drumurile au rămas la stadiul de simple cărări croite de piciorul localnicilor, administrația popunând foarte puține modificări. În cadrul documentului care afișează strategia de dezvoltare a județului se pot observa obiective de modernizare și intervenție asupra infrastructurii din mediul urban, mediul rural suferind neatenție. Cum anul 2014 va aduce o nouă strategie de dezvoltare, turiștii nu pot decât să spere că, o dată rezolvate obiectivele ce vizau mediul urban, administrația va acorda atenție și mediului rural.

Modernizarea și extinderea infrastructurii turistice a fost unul din punctele principale pe agenda administrației în perioada menționată dar tot a rămas loc pentur implementat alte proiecte. Cum județul Buzău este o destinație turistică ce abia se dezvoltă, mai sunt multe neajunsuri ce pot cauza displăceri turistului. Această infrastructură se poate materializa prin construirea de trasee marcate, pancarde informative și avertizatoare, panouri cu indicații, tăblițe cu scurt istoric și legende și alte ppunte informative. Deși acestea se găsesc în mediul urban, o amplasare în mediul rural este binevenită. Sunt unități de cazare ce pun la dispoziția turistului un ghid care cunoaște locurile tocmai pentru că nu există marcaje, harți și panouri ajutătoare. Aceste panouri ar feri vizitatorul de disconfort, mulți turiști nereusind să găsească obiectivele turistice fără ghid. Tot datorită elementului de nou al zonei ca spațiu turistic nu există un traseu oficila și recunoscut de toată lumea, fiecare ghid preferând să propună turistului versiunea porprie. Un traseu marcat reduce munca ghizilor și oferă turistului sentimentul de siguranță și confort. Zona, în stadiul actual, este accesibilă numai pentru temerari, dornici și cunoscători rămânând necunscută publicului larg.

Aceste modernizări sunt doar o completare a proiectelor care s-au implementat deja autorul incercând să evite tonul critic eventual tendențios. Aceste schimbări nu aduc decât prosperitate zonei și oferă alternative pentru ridicarea nivelului de trai.

Județul Buzău ca regiune turistică este un areal neexploatat și neamenajat care așteaptă atât investitori cât și vizitatori. Cum după anii 2000 zona a recunoscut o oarecare relansare economică ce a avut ca punct de pornire tocmai că unii au realizat potențialul turitic al zonei, se poate spera la o dezvoltare trainică și normală în care mediul uman invață din greșelile trecutului aplicând etapele de dezvoltare clar, ușor și temeinic, pe rând, una câte una.

Amestecul precum și diferența mare între infrastructura existentă într-o zonă și absența în alta duce la decalaje și haos fapt pentru care județul suferă în ansamblulu lui la nivel economic. Este, de altfel, o preocupare administrativă la nivel național ca zonele deja dezvoltate să ofere soluții și suport pentru cele în curs de dezvoltare. O gândire mai degrabă la nivel internațional, se poate aplica în județul Buzău intr-o foarte mică măsură pentur că turismul este la început de drum.

Dezvoltarea egală și echilibrată pe întreg județul cu accent pe zonele cu un potențial mai mic face parte din strategia de dezvoltare valabilă până în 2013. Este de sperat ca aceste politici de succes să fie continuate și în următoarele perioade de dezvoltare.

În economia potențialului turistic, bazinul Siriu este un exemplu perfect de zonă turistică neexploatată. Cu carențe ce s-au mai ameliorat la nivel de infrastructură și unități de cazare, zona încă suferă la nivelul marcajelor și drumurilor dotate cu hărți și puncte infvormative. Sunt foarte puțini turiști care se aventurează fără ghid în zona masivului. De o enormă frumusețe și splendoare, se bucură de foarte puțini vizitatori tocmai pentru faptul că nu are poteci marcate și trasee știute. E foarte ușor pentru turistul novice să se rătăcească în aceste zone și să piară răpus de pericolele muntelui. Zona barajului, cu cele două viaducte, este în schimb foarte accesibilă însă cei care ajung aici sunt doar în trecere către nord, spre spațiile turitice deja consacrate. Amplasarea unui spațiu sau clădiri unice care să ofere senzația de inedit este una din soluțiile care l-ar face pe turist să mai zăbovească prin aceste locuri. În loc de încheiere autorul oferă câteva versuri ale poetului vasile Voiculescu ce s-a născut pe aceste meleaguri:

,,Adorm adanc Bucegii, și Noaptea-i netezește, 
Pe tâmplele lor arse, cu mâinile-amândouã.
Sclipesc pe frunți golașe, ce somnul umezește, 
Broboane mari de rouã.

Doar vãile-aburite huiesc fãrã-ncetare
și darele de ceațã, ca niște serpi, la poale
Se duc pe nesimțite și curg în depãrtare
Cu apele la vale.

Atunci Singurãtatea se scoalã-ngânduratã
și umblã, visãtoare, pe streșini de-nãlțime.
Stã ceasuri neclintitã, de-o stâncã rãzimatã, 
și câtã-n adâncime.

Dã drumul unei pietre și-ascultã, -ncremenitã, 
Cum bubuie-n adâncuri pân’ nu se mai aude, 
Cu fața-n sus pe urmã se-ntinde, aiuritã, 
În ierburile ude.

Se uitã lung la stele cum ard nãlucitoare …
Ascultã-n fund moliftii vibrând ca niște clape.
Pe ceruri trece luna, plutind strãlucitoare, 
Cu lebãda pe ape.

Așa își duce veghea pe culme sus, deșteaptã, 
și de urât tot timpul ea singurã își þine …
Din când în când tresare și șade … parc-așteaptã
Dar, nimenea nu vine!”

Vasile Voiculescu ,,Singurătate”

Bibliografie:

CRISTINA Partal, DAN Palcu ,,Marcă de Buzău”, București, 2011;

BLEAHU Mihai, VASILE Decu, NEGREA Ștefan ,,Peșteri din România”, București, 1976;

ADELA Petre ,,Harta Buzăului”, ANTREC, 2004;

UJVARI Ioan ,,Geografia apelor României”, București, Editura Științifică, 1972;

VASILE Dumitrache-Florești ,,Mitropolia Munteniei și Dobrogei – eparhii, mănăstiri și schituri”, București, Editura Saeculum I.O., 2002;

Bibliografia pentru enciclopedii:

,,Colecția munții noștri”, 1972, volumul I, București, Editura Sport-Turism;

,,Geografia României”, 1983, volumul I, București, Editura Academiei, 1983;

,,Geografia României”, 1983, volumul II, București, Editura Academiei, 1984;

,,Geografia României”,1983, volumul III, București, Editura Academiei, 1987;

,,Enciplopedia geografică a României”, 1972, ediția a III-a, București, Editura Enciclopedică, 2002;

Bibliografia web:

http://www.cjbuzau.ro/strategie.htm

http://harti-buzau.ro/harta-turistica-interactiva-buzau/#

http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/v/vasile-voiculescu-8zudttd/singuratatea-7zudpnu.html#.Uu6l2j1_tqU

http://truedelights.ro/atractii-turistice-din-judetul-buzau/

http://www.turismbuzau.ro/

Bibliografie:

CRISTINA Partal, DAN Palcu ,,Marcă de Buzău”, București, 2011;

BLEAHU Mihai, VASILE Decu, NEGREA Ștefan ,,Peșteri din România”, București, 1976;

ADELA Petre ,,Harta Buzăului”, ANTREC, 2004;

UJVARI Ioan ,,Geografia apelor României”, București, Editura Științifică, 1972;

VASILE Dumitrache-Florești ,,Mitropolia Munteniei și Dobrogei – eparhii, mănăstiri și schituri”, București, Editura Saeculum I.O., 2002;

Bibliografia pentru enciclopedii:

,,Colecția munții noștri”, 1972, volumul I, București, Editura Sport-Turism;

,,Geografia României”, 1983, volumul I, București, Editura Academiei, 1983;

,,Geografia României”, 1983, volumul II, București, Editura Academiei, 1984;

,,Geografia României”,1983, volumul III, București, Editura Academiei, 1987;

,,Enciplopedia geografică a României”, 1972, ediția a III-a, București, Editura Enciclopedică, 2002;

Bibliografia web:

http://www.cjbuzau.ro/strategie.htm

http://harti-buzau.ro/harta-turistica-interactiva-buzau/#

http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/v/vasile-voiculescu-8zudttd/singuratatea-7zudpnu.html#.Uu6l2j1_tqU

http://truedelights.ro/atractii-turistice-din-judetul-buzau/

http://www.turismbuzau.ro/