Pozitia Financiara a Intreprinderii Si Reflectarea Ei In Contabilitate
Pozitia financiara a intreprinderii si reflectarea ei in contabilitate
in conformitate cu reglementarile contabile conforme cu
directivele europene
CUPRINS
Introducere ………………………………………………………………………………………………………………
CAPITOLUL I
1.Analiza pozitiei financiare a firmei…………………………………………………………….pag. 1
CAPITOLUL II
1. Structura patrimoniala a firmei………………………………………………………………………. pag. 14
1.1. Bilantul patrimonial – continuturi si valoare operationala in analiza financiara……pag. 14
1.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei……………………………………………………….. pag. 18
1.2.1. Analiza ratelor de structura ale activului………………………………………… pag. 18
1.2.2. Analiza ratelor de structura ale pasivului………………………………………… pag. 21
1.2.3. Analiza patrimoniului net……………………………………………………………….. pag. 22
2. Analiza echilibrului financiar………………………………………………………………………….. pag. 23
2.1. Analiza echilibrului pe baza de bilant financiar…………………………………………….. pag. 23
2.2. Analiza echilibrului pe baza de bilant functional…………………………………………… pag. 25
2.2.1. Bilantul functional – instrument al analizei financiare……………………… pag. 25
2.2.2. Analiza echilibrului financiar pe baza abordarii functionale………………pag.28
2.2.2.1. Analiza corelatiei dintre fondul de rulment net global, necesarul de fond de rulment si trezoreria neta…………………………………………………………………………. pag..28
3. Analiza lichiditatii si solvabilitatii…………………………………………………………………….. pag. 33
4. Analiza vitezei de rotatie a activelor circulante…………………………………………………..pag. 34
5. Analiza fluxurilor de trezorerie………………………………………………………………………….pag. 36
6. Auditul situatiilor financiare………………………………………………………….pag. 38
6.1. Auditul bilantului contabil………………………………………………….… pag. 39
CAPITOLUL III
Studiu de caz la S.C. ABA S.R.L.
Prezentarea firmei…………………………………………………………………….pag. 40
Bilantul contabil al firmei…………………………………………………………… pag. 40
Raport de activitate………………………………………………………………… .pag. 62
Declaratie…………………………………………………………………………… .pag. 63
Raport de audit……………………………………………………………………… pag. 64
Concluzii si propuneri…………………………………………………………………..
Bibliografie………………………………………………………………………………..
CV …………………………………………………………………………………………
INTRODUCERE
Pozitia financiara a unei intreprinderi este influentata de resursele economice pe care le controleaza, de structura sa financiara, de lichiditatea si solvabilitatea sa, precum si de capacitatea sa de a se adapta schimbarilor mediului in care isi desfasoara activitatea.
Informatiile privind pozitia financiara sunt oferite in primul rand de bilant. Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capital propriu ale entitatii la sfarsitul exercitiului financiar, precum si in celelalte situatii prevazute de lege.
Istoria contabilitatii releva utilitatea teoretica si practica a acestei discipline de studiu.
Istoria contabilitatii ne ajuta sa intelegem mai bine statutul actual, ca forma a cunoasterii cat si ca practica socio-economica. Tehnicile si instrumentele contabile s-au dezvoltat si perfectionat ca raspuns la necesitatile practice, pe care contextul socio-economic le-a ridicat pe anumite trepte de dezvoltare ale societatii.
Perioada primelor forme de contabilitate, dateaza din antichitate, de la vechile popoare din Orientul Mijlociu, care utilizau incă de acum 10.000 de ani un sistem de prelucrare a datelor legate de viata lor economica.
Aparitia economiei monetare si cresterea volumului si complexitatii afacerilor in Evul Mediu, au dus la nasterea omului afacerist, in adevaratul sens al cuvantului.
In anul 1494 la Venetia, Luca Paciolo publica prima lucrare de contabilitate „Tratatus de computis et scripturis”, care a insemnat o schimbare foarte importanta in istoria contabilitatii, reunind intr-o singura lucrare cunostintele existente, permitand astfel raspandirea lor in intreaga lume.
Literatura contabila romaneasca a aparut la mijlocul secolului al XIX–lea, mult mai tarziu in comparatie cu tarile europene dezvoltate. Principala cauza a acestei intarzieri se explica prin patrunderea tarzie a economiei capitaliste în Romania.
Etapele practicii contabile romanesti au parcurs următorul traseu :
– etapa formarii literaturii contabile romanesti (1837-1900), cuprinde perioada aparitiei primelor lucrari de contabilitate în limba romana (traduceri dupa autori straini);
– etapa maturizarii gandirii contabile (1947 – 1990), in care practica contabila evolueaza in mediul economiei planificate;
– etapa actuala, dupa anul 1990, cand au loc o serie de „reforme”contabile care incearca sa compatibilizeze practicile contabile romanesti cu cele internationale.
In conceptia moderna, contabilitatea , reprezinta un sistem informational care cuantifica, prelucreaza si comunica informatii financiare despre o entitate economica identificabila, informatii ce permit utilizatorilor sa opteze in mod rational intre consumurile alternative ale resurselor rare in procesul desfasurarii activitătilor de productie si comerciale.
CAPITOLUL I
ANALIZA POZITIEI FINANCIARE A FIRMEI
Potrivit Legii 31/1990 privind societatile comerciale si a Legii Contabilitatii 82/1991, toti agentii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligati sa intocmeasca bilant contabil.
Bilantul este documentul oficial de sinteza al tuturor unitatilor patrimoniale. Bilantul contabil contribuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si asupra rezultatelor obtinute de unitatea patrimoniala, care presupune:
-respectarea cu buna credinta a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
-respectarea principiilor: prudentei, permanentei metodelor, continuitatea activitatii bilantului de deschidere cu cel de inchidere, a noncompensarii;
-posturile inscrise in bilant trebuie sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilitatii si baza informationala fundamentala, bilantul propriu-zis este un tablou care cuprinde in forma sintetica si in expresie valorica mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum si rezultatul unui agent economic la un moment dat.
Bilantul reprezinta situatia patrimoniala a intreprinderii pentru care se intocmeste, la data cand are loc aceasta operatie. Practic, este o fotografie a patrimoniului societatii, la momentul intocmirii bilantului, de regula, la sfarsitului exercitiului financiar. In Romania, exercitiul financiar se suprapune anului calendaristic (1 ianuarie – 31 decembrie). Deci, intreprinderile trebuie si sunt obligate sa intocmeasca bilantul contabil la 31 decembrie.
Patrimoniul unei intreprinderi se defineste ca „ansamblul bunurilor (corporale si
necorporale), al drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati patrimoniale la un moment dat”.
Intrucat bilantul descrie situatia patrimoniului, el va cuprinde principalele structuri ale acestuia:
Activul se compune din (1) bunuri detinute de intreprindere (drepturi de proprietate exercitata asupra lucrurilor) si (2) creante (drepturi asupra tertilor).
Pasivul sau datoriile se compun din capitaluri proprii si, intr-o masura considerabila, din imprumuturi contractate de intreprindere si nerambursate inca la momentul intocmirii bilantului.
In bilant, elementele de activ si datorii sunt grupate dupa natura si lichiditate, respectiv natura si exigibilitate.
Un activ reprezinta o resursa controlata de catre entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru entitate si al carui cost poate fi evaluat in mod credibil.
O datorie reprezinta o obligatie actuala a entitatii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice.
Capitalurile proprii reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei entitati dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Conform ordinului ministrului finantelor publice nr. (3055/2009) pentru aprobarea reglementarilor contabile armonizate cu directivele europene, formatul bilantului este urmatorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizari necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare, daca acestea au fost achizitionate cu titlu oneros
4. Fondul comercial, in masura in care acesta a fost achizitionat cu titlu oneros
5. Avansuri si imobilizari necorporale in curs de executie
II. Imobilizari corporale
1. Terenuri si constructii
2. Instalatii tehnice si masini
3. Alte instalatii, utilaje si masini
4. Avansuri si imobilizari corporale in curs de executie
III. Imobilizari financiare
1. Actiuni detinute la entitatile afiliate
2. Imprumuturi acordate entitatilor afiliate
3. Interese de participare
4. Imprumuturi acordate entitatilor de care compania este legata in
virtutea intereselor de participare
5. Investitii detinute ca imobilizari
6. Alte imprumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime si materiale consumabile
2. Productia in curs de executie
3. Produse finite
4. Avansuri pentru cumparari de stocuri
II. Creante (Sumele care urmeaza sa fie incasate dupa o perioada mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)
1. Creante comerciale
2. Sume de incasat de la entitatile afiliate
3. Sume de incasat de la entitatile de care compania este legata in virtutea intereselor de participare
4. Alte creante
5. Capital subscris si nevarsat
III. Investitii pe termen scurt
1. Actiuni detinute la entitati afiliate
2. Alte investitii pe termen scurt
IV. Casa si conturi la banci
C. Cheltuieli in avans
D. Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada de pana la un an
1. Imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, prezentandu-se separate mprumuturile din emisiunea de obligatiuni convertibile
2. Sume datorate institutiilor de credit
3. Avansuri incasate in contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comert de platit
6. Sume datorate entitatilor afiliate
7. Sume datorate entitatilor de care compania este legata in virtutea ntereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurarile sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an
1. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, prezentandu-se separate mprumuturile din emisiunea de obligatiuni convertibile
2. Sume datorate institutiilor de credit
3. Avansuri incasate in contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comert de platit
6. Sume datorate entitatilor afiliate
7. Sume datorate entitatilor de care compania este legata in virtutea ntereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurarile sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru pensii si obligatii similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri in avans
J. Capital si rezerve
I. Capital subscris
1. Capital subscris varsat
2. Capitansuri si imobilizari necorporale in curs de executie
II. Imobilizari corporale
1. Terenuri si constructii
2. Instalatii tehnice si masini
3. Alte instalatii, utilaje si masini
4. Avansuri si imobilizari corporale in curs de executie
III. Imobilizari financiare
1. Actiuni detinute la entitatile afiliate
2. Imprumuturi acordate entitatilor afiliate
3. Interese de participare
4. Imprumuturi acordate entitatilor de care compania este legata in
virtutea intereselor de participare
5. Investitii detinute ca imobilizari
6. Alte imprumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime si materiale consumabile
2. Productia in curs de executie
3. Produse finite
4. Avansuri pentru cumparari de stocuri
II. Creante (Sumele care urmeaza sa fie incasate dupa o perioada mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)
1. Creante comerciale
2. Sume de incasat de la entitatile afiliate
3. Sume de incasat de la entitatile de care compania este legata in virtutea intereselor de participare
4. Alte creante
5. Capital subscris si nevarsat
III. Investitii pe termen scurt
1. Actiuni detinute la entitati afiliate
2. Alte investitii pe termen scurt
IV. Casa si conturi la banci
C. Cheltuieli in avans
D. Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada de pana la un an
1. Imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, prezentandu-se separate mprumuturile din emisiunea de obligatiuni convertibile
2. Sume datorate institutiilor de credit
3. Avansuri incasate in contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comert de platit
6. Sume datorate entitatilor afiliate
7. Sume datorate entitatilor de care compania este legata in virtutea ntereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurarile sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an
1. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, prezentandu-se separate mprumuturile din emisiunea de obligatiuni convertibile
2. Sume datorate institutiilor de credit
3. Avansuri incasate in contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comert de platit
6. Sume datorate entitatilor afiliate
7. Sume datorate entitatilor de care compania este legata in virtutea ntereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurarile sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru pensii si obligatii similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri in avans
J. Capital si rezerve
I. Capital subscris
1. Capital subscris varsat
2. Capital subscris nevarsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat (a)
VI. Profitul sau pierderea exercitiului financiar
Formatul bilantului si structura lui se bazeaza pe ecuatia:
ACTIV – DATORII = CAPITAL PROPRIU
Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii si detinute pe o perioada mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achizitie sau la costul de productie. Activele imobilizate sunt formate din:
• imobilizari necorporale
• imobilizari corporale
• imobilizari financiare
Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fara suport material si detinut pentru utilizare in procesul de productie sau formarea de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau pentru scopuri administrative.
Imobilizarile corporale reprezinta active care:
a) sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Imobilizarile financiare cuprind actiunile detinute la entitatile afiliate, imprumuturile acordate entitatilor afiliate, interesele de participare, alte investitii detinute ca imobilizari, alte imprumuturi.
Activele circulante sunt elemente patrimoniale caracterizate prin faptul ca se utilizeaza pe o perioada scurta in activitatea firmei, participa la un singur ciclu de exploatare, modificandu-si in permanenta forma: stocuri, creante, investitii pe termen scurt, disponibilitati banesti.
Conform noilor reglementari contabile, un activ se clasifica ca active circulant atunci cand:
a) este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta sa fie realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;
b) este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;
c) este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a caror utilizare nu este restrictionata.
Pasivul bilantului se prezinta in continuarea activului: se incepe cu datoriile pe termen scurt, se continua cu cele pe termen lung si se termina cu capitalurile proprii.
O datorie trebuie clasificata ca datorie pe termen scurt, denumita si datorie curenta, atunci cand:
a) se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii sau
b) este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate sau valoare incerta. Un provizion poate fi recunoscut numai in momentul in care:
− o entitate are o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;
− este probabil ca o iesire de resurse sa fie necesara pentru a onora obligatia respectiva;
− poate fi realizata o estimare credibila a valorii obligatiei.
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt: litigii, amenzi si penalitati, pagubiri, daune si alte datorii incerte, cheltuieli legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia acordata clientilor; actiunile de restructurare; pensii si obligatii similare; impozite; alte provizioane.
Capitalul si rezervele (capitaluri proprii) reprezinta dreptul actionarilor asupra activelor unei entitati dupa deducerea tuturor datoriilor.
Bilantul poate fi considerat deci ca o situatie a firmei la un moment dat, situatie ce poate fi prezentata si interpretata intr-o logica juridica, una economica sau una financiara.
Prezentarea juridica privilegiaza redarea situatiei firmei ca o stare a patrimoniului: in acest caz, in activ si pasiv distingem urmatoarele :
Activ (Drepturi) Pasiv (Obligatii)
• Drepturi de proprietate • Capitaluri proprii
• Drepturi de creante • Datorii
Prezentarea economica considera activul ca un ansamblu de utilizari, iar pasivul ca un ansamblu de resurse. O varianta a logicii economice poate fi considerata cea prezentata de cadrul general al IASC (standarde internationale de contabilitate), care graviteaza in jurul notiunii de avantaj economic.
Prezentarea financiara a bilantului privilegiaza notiunea de datorie si permite verificarea capacitatii firmei de a face fata, cu activele sale, datoriilor scadente, operand cu clasificarea activelor in termeni de lichiditate si a pasivelor in termeni de exigibilitate.
Ca orice document normalizat, bilantul are anumite limite inreflectarea situatiei unei firme si respectiv analiza acesteia. Bilantul nu inregistreaza decat marimile monetare si nu furnizeaza decat o fotografie la un moment dat, susceptibila de a fi modificata rapid de operatiunile viitoare.
Elementele legate directe de evaluarea pozitiei financiare sunt: activele, datoriile si capitalul.
Poziția financiară a întreprinderii reprezintă totalitatea activelor și capitalurilor asupra cărora firmele își exercită controlul.
Principalii factori ai poziției financiare sunt:
1 – activele firmei
2 – structura financiară
3 – lichiditatea și solvabilitatea firmei
4 – flexibilitatea și adaptabilitatea la schimbările mediului economic
1. Activele pot fi:
– corporale
– necorporale (mărci, licențe, know-how ) reprezintă potențialul pentru degajarea de fluxuri financiare din utilizarea lor.
2. Structura financiară este esențială pentru definirea și implementarea strategiilor și politicilor de dezvoltare ale firmei.
3. Lichiditatea și solvabilitatea firmei – întreprinderea activează în cadrul unui circuit care-i permite producerea de mărfuri și transformarea acestora în numerar.
Lichiditatea este capacitatea firmei de a transforma activele în numerar.
Solvabilitatea este capacitatea firmei de a plăti la scadență datoriile.
4. Flexibilitatea și adaptabilitatea la schimbările mediului economic exprimă capacitatea firmei de a face față schimbărilor ce intervin în mediul economic cum ar fi:
– recesiune sau avânt economic
– modificarea condițiilor pe piețele externe
– modificarea tehnologiilor
Poziția financiară în sine nu poate rezolva problemele firmei deoarece rezultatele sau performanța se obține din utilizarea capitalurilor și patrimoniului existent.
Performanțele întreprinderii se pot aprecia pe baza unor indicatori:
– ratele de rentabilitate
– marja profitului
– rata profitului
– volumul absolut al cifrei de afaceri și a profitului
Ca documnte financiare pentru analiza poziției și a performanțelor firmei se utilizează
documentele sintetice :
– bilanțul
– contul de profit și pierdere
– notele explicative
I.Bilantul
În vederea elaborării diagnosticului financiar care să permită măsurarea rentabilității economice a capitalurilor investite, a rentabilității financiare a capitalurilor proprii, aprecierea condițiilor în care sunt realizate echilibrele financiare, deducerea gradului de autonomie al întreprinderii, analiza financiară parcurge mai multe etape, care presupun cercetarea unor informații necesare în vederea detectării simptomelor ce prefigurează fenomene care impiedică continuitatea activității întreprinderii. Scopul principal îl constituie adoptarea unor decizii corective în gestiunea pe termen scurt, mediu și lung.
Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și de pasiv (mijloacele și resursele) la închiderea exercițiului și în alte situații prevăzute de lege, grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv, după natură, proveniență și exigibilitate. Elementele de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat întreprinderea (capitalurile proprii ale asociaților, provizioanele, datoriile de exploatare, financiare), iar cele de activ, utilizările acestor fonduri, cu titlu durabil (active imobilizate) și cu titlu provizoriu și ciclic (active circulante).
Activul și pasivul reflectă aceeași realitate văzută sub forma mijloacelor de finanțare și a utilizării acestora la același moment, ceea ce impune echilibrul permanent între activele și pasivele bilanțului, indiferent de forma de prezentare a acestuia (tabelară sau în listă).
Conform IAS 1, “Prezentarea situațiilor financiare”, bilanțul prezentat în listă are drept scop de a prezenta fidel informații despre poziția financiară a întreprinderii, respectiv, capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, cu ajutorul resurselor economice controlate (activele), structurii de finanțare (datorii și capitaluri proprii), precum și cu ajutorul unor indicatori economico-financiari specifici (lichiditatea și solvabilitatea).
Criteriile de clasament al activelor și pasivelor bilanțului diferă în funcție de scopul urmărit în analiză și de utilizator, ceea ce a condus la amenajarea mai multor tipuri (modele) de bilanț cu prezentare tabelară cum ar fi: bilanțul financiar, bilanțul funcțional, bilanțul “pool de fonds”(ansamblul resurselor) ș.a.
Studiul bilanțului trebuie efectuat după repartizarea rezultatului și trebuie să înceapă cu examinarea structurii pasivului și a structurii activului.
Bilanțul contabil elaborat în optica patrimonial-juridică utilizat până la adoptarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu Standardele Internaționale de Contabilitate s-a dovededit insuficient adaptat analizei financiare orientate spre gestiune, ceea ce a impune utilizarea unui bilanț mai operațional, pentru a evidenția relația dintre resursele disponibile și nevoile de finanțare ale întreprinderii, știut fiind că orice nevoie de finanțare trebuie acoperită din resurse financiare.
În acest scop se dovedește deosebit de util bilanțul financiar, elaborat în optică patrimonială, care constituie suportul analizei financiare tradiționale ce are ca finalitate descrierea patrimoniului întreprinderii în vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atât proprietarii, cât și creditorii. În măsura în care creditorii utilizează un asemenea studiu, se procedează la o analiză financiară externă, ce vizează recuperarea capitalurilor investite mai ales în cazul lichidării întreprinderii.
Logica bilanțului financiar, numit și bilanț lichiditate-exigibilitate, se bazează pe criteriul lichidității crescătoare a activului și al exigibilității crescătoare a pasivului, ceea ce implică separarea elementelor de activ în funcție de gradul de lichiditate și a elementelor de pasiv în funcție de scadență.
II. Interpretarea financiară a contului de profit și pierderi
Pe baza contului de profit si pierdere rentabilitatea este categoria economică prin care se exprimă capacitatea întreprinderii de a obține profit, ceea ce reflectă performanța acesteia. Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanților la viața întreprinderii (acționari, salariați, creditori, stat), cât și creșterea valorii sale, pentru asigurarea propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiționată de desfășurarea unei activități rentabile, care să permită remunerarea factorilor de producție și a capitalurilor utilizate, indiferent de proveniență.
Orice afacere implică o investiție care are drept consecință rezultatul așteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investiții în diverse scopuri: stimularea partenerilor, asigurarea propriei dezvoltări, crearea de rezerve. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente.
După modul în care se realizează comparația între efecte și eforturi în analiza rentabilității se utilizează două serii de indicatori de evaluare: în mărimi absolute și în mărimi relative. Indicatorii în mărimi absolute se obțin ca marje, (diferențe) între venituri și cheltuieli, iar indicatorii în mărimi relative se obțin ca rate (rapoarte) între rezultate și cheltuieli sau capitaluri utilizate.
Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate al întreprinderii, deoarece pot exista unități foarte rentabile cu marje mici și invers, rentabilități slabe cu marje mari. Numai ratele caracterizează real gradul de rentabilitate, exprimând în modul cel mai sintetic eficiența utilizării capitalurilor.
Analiza rentabilității se realizeză pe baza datelor din contul de rezultat Profit și pierdere, situație financiară anuală redactată în termeni de flux, care cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăției plecând de la ansamblul cheltuielilor și veniturilor. Soldul net al contului (creditor sau debitor) reflectă performanța întreprinderii, respectiv capacitatea de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente.
Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată după natură și după funcții (destinație), fiind redat tabelar sau în listă.
Structurarea contului de profit și pierdere sub formă tabelară permite determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri:
Debit Contul de profit și pierdere Credit
Interpretarea concentrează o complexitate de operații economice și financiare care se reflectă în documentele contabile de sinteză sub forma fluxurilor și stocurilor.
Dacă bilanțul contabil exprimă starea patrimonială la încheierea exercițiului CPP
exprimă, în parte, cum s-a ajuns la această stare.
Fluxurile au o influență imediată asupra rezultatului, în timp ce stocurile prezintă un impact variabil în timp asupra echilibrului financiar al întreprinderii.
Veniturile, conform SIC, sunt creșteri de avantaje economice în cursul exercițiului financiar ce au ca rezultat o creștere a capitalurilor proprii diferite de cea care provine din contribuțiile proprietarilor capitalului.
Forma pe care o poate îmbrăca veniturile:
1) Creșteri de activ: lichidități, creanțe, bunuri, servicii, obținute în schimbul bunurilor și serviciilor pe care le furnizează întreprinderea.
2) Diminuarea datoriilor: din bunurile și serviciile furnizate de întreprindere pentru acoperirea unui împrumut
Cheltuielile reprezintă reduceri de avantaje economice ca urmare a diminuării capitalurilor proprii diferite de cea care provine din distribuirile în favoarea proprietarilor de capital (dividende, restituiri de capital).
Forma în care se prezintă cheltuielile:
1) Ieșiri sau diminuări de valoare a activelor (mărfuri, amortizare)
2) Creșteri de datorii (salarii, impozite, furnizori)
Diferența dintre venituri și cheltuieli reprezintă rezultatul
Diferențieri de interpretare între contabilitate și finanțe
Aceste diferențieri rezultă din faptul că din punct de vedere contabil predomină viziunea patrimonială, iar optica financiară se exprimă în termeni de lichiditate, exigibilitate și solvabilitate.
Fluxurile economice sunt generate de activitatea ordinară structurată pe trei domenii de activitate:
1. Activitatea de exploatare care este activitatea de bază ce vizează formarea profitului întreprinderii din sectoarele industrial, comercial și prestări servicii.
2. Activitatea financiară privind participațiile la capitalul altor societăți (participare strategică 20 – 40%, participare de control 40%).
3. Activitatea excepțională (extraordinară) care cuprinde operațiuni de gestiune și capital care nu sunt legate de activitatea normală a întreprinderii.
Activitățile prezentate și rezultatul lor sunt reflectate în CPP, iar structura acestuia permite calculul unor solduri de acumulări bănești potențiale destinate să îndeplinească o anumită funcție de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).
CAPITOLUL II
1. Structura patrimoniala a firmei
1.1. Bilantul patrimonial – continuturi si valoare operationala
in analiza financiara
Analiza pe baza bilanțului financiar este denumită și analiză patrimonială fiind întocmită în perspectiva încetării activității.
Termenii de bază utilizați în cazul acestui tip de analiză sunt cei de:
– lichiditate: capacitatea întreprinderii de a transforma într-o anumită perioadă de timp activele sale în disponibilități bănești, fără pierderi de valoare;
– exigibilitate: capacitatea firmei de a respecta termenele scadente pentru datoriile contractate;
– solvabilitate: capacitatea întreprinderii de a-și onora angajamentele față de terți.
Structurarea posturilor bilanțului contabil în viziune financiară are meritul de a pune în evidență riscul de insolvabilitate al întreprinderii și căile de înlăturare a acestui risc.
În concluzie, analiza termenilor de lichiditate și exigibilitate este fundamentată pe 2 elemente:
1 – abordarea în concepție funcțională a întreprinderii
2 – pe criteriile de clasificare a posturilor bilanțiere
Expresia cea mai simplă a valorii patrimoniale o reprezintă activul net contabil.
ANC = At – Dat.
unde: At – activ total
Dat – datorii totale
ANC – activul net contabil
Elementele de activ sunt structurate în ordinea crescătoare a lichidității, iar elementele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de exigibilitate.
Pornind de la această modalitate de structurare a bilanțului financiar, apar în evidență 2 reguli ale finanțării:
1 – nevoile permanente vor fi acoperite de capitalurile permanente
2 – nevoile temporare vor fi acoperite de resursele temporare
La baza celor 2 reguli se află principiul sincronizării între durata unei operații de finanțare și durata mijloacelor de finanțare corespondente.
Tot de modalitatea de structurare a bilanțului financiar rezultă că la nivelul firmei avem un echilibru financiar pe termen lung (reprezentat de partea superioară a bilanțului) și un echilibru financiar pe termen scurt (reprezentat de partea inferioară a bilanțului).
Atunci când resursele permanente sunt mai mari decât nevoile permanente, apare o marjă de securitate financiară care permite întreprinderii să facă față riscurilor pe termen scurt.
Rmarjă securitate financiară
Analiza financiara pe baza de bilant are ca obiectiv formularea unor judecati de valoare privind valoarea, echilibrul, sanatatea, pozitia financiara a firmei. Pentru realizarea unei analize financiare pertinente in literatura de specialitate sunt prezentate doua teorii fundamentale, in baza carora se propune elaborarea asa-zisului ,,bilant – suport al analizei financiare”:
– teoria bilantului patrimonial;
– teoria bilantului functional.
Abordarea patrimoniala (financiara) este o abordare externa, care prezinta interes pentru urmatoarele categorii de utilizatori: actionarii, interesati sa cunoasca valoarea patrimoniului; creditorii, care privesc patrimonial ca o garantie pentru creditele acordate si potentialii investitori si creditori.
Bilantul patrimonial (financiar) este un instrument de analiza realizat prin retratarea bilantului contabil. Problemele principale ale analizei pozitiei financiare a firmei rezolvate prin apelarea la bilantul patrimonial sunt:
– determinarea patrimoniului net;
– analiza structurii financiare;
– analiza lichiditatii si solvabilitatii
– determinarea gradului de indatorare.
La elaborarea bilantului patrimonial sunt respectate urmatoarele principii:
• evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor neta;
• ordonarea elementelor de activ in ordine crescatoare a gradului de lichiditate (aptitudinea de a se transforma in numerar);
• ordonarea elementelor de pasiv in ordine descrescatoare a gradului de exigibilitate (perioada in care resursa este la dispozitia firmei).
Structura bilantului patrimonial este prezentata in fig.
Fig. 1. Bilantul patrimonial (financiar)
Pentru a obtine un bilant patrimonial, posturile bilantului contabil sunt retratate (corectate) astfel:
a) Se elimina, din categoria elementelor de activ, nonvalorile sau asa-numitele „active fictive” (cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, cheltuieli in avans).
Acestea sunt cheltuieli care in mod normal trebuiau inregistrate in contul de profit si pierdere. Luarea lor in considerare in cadrul activelor imobilizate nu este decat o solutie contabila care permite amortizarea lor si, respectiv, etalarea incidentei asupra rezultatului.
Pentru eliminarea acestor nonvalori din bilantul patrimonial se procedeaza astfel:
• se deduc din activ;
• contravaloarea lor se deduce din capitalurile proprii, din pasiv.
b) Activele sunt inregistrate in bilant la cost istoric reprezentat, dupa caz, prin costul de achizitie sau costul de productie al diferitelor elemente patrimoniale. Reevaluarea diferitelor active, in special a terenurilor si cladirilor, a titlurilor de participare, a diferitelor componente ale stocurilor permite o actualizare a valorii patrimoniale in functie de conditiile pietei. Aceste diferente de evaluare sunt inregistrate in bilantul patrimonial astfel:
• se majoreaza (sau diminueaza) valoarea activelor supuse reevaluarii;
• se corecteaza in acelasi sens valoarea capitalurilor proprii.
In cazul unor plusuri de valoare se impune luarea in considerare a datoriei fiscale, deoarece plusul de valoare este impozabil.
c) Activele imobilizate din bilantul patrimonial includ si creantele pentru o perioada mai mare de un an.
d) Activele corporale detinute in leasing operational, nefiind in proprietatea firmei, nu sunt reflectate in bilantul contabil. Tratarea activelor detinute in leasing se face diferit, in functie
de optica analistului.
e) Efectele scontate neajunse la scadenta sunt creante pe care firma le-a cedat bancii
sale, inregistrand in contrapartida o crestere a disponibilitatilor. Juridic, aceste creante nu mai fac parte din patrimonial firmei. Din punct de vedere contabil, se respecta acelasi principiu si nu mai sunt inregistrate.
In opinia specialistilor, aceste efecte scontate si neajunse la scadenta au semnificatia unui credit curent obtinut de firma. De aceea, ei propun adaugarea acestor efecte la valoarea creantelor si majorarea corespunzatoare a creditelor curente (mai mici de un an).
f) In pasivul bilantului patrimonial, pe langa modificarile de raspuns la corectiile activelor, se mai opereaza urmatoarele retratari (corecturi):
• se diminueaza capitalurile proprii cu valoarea capitalului subscris si nevarsat si cu dividendele de plata (daca bilantul este construit inainte de repartizarea profitului);
• se inregistreaza datoria fiscala generata de reintegrarea plusurilor de inventar, provizioanelor si a cotei-parti a subventiilor pentru investitii, virate in contul de profit si pierdere. Aceasta datorie fiscala determina, atat diminuarea capitalurilor proprii, cat si cresterea datoriilor pe termen scurt.
1.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale. Metoda de analiza este metoda ratelor.
Analiza structurii patrimoniale a firmei vizeaza doua aspecte:
1) analiza ratelor de structura ale activului;
2) analiza ratelor de structura ale pasivului.
1.2.1. Analiza ratelor de structura ale activului
In sistemul ratelor de structura ale activului, cele mai semnificative ca valoare informativa si totodata mai frecvent recomandate de literature de specialitate sunt:
a) Rata activelor imobilizate:
unde: Ai – activele imobilizate totale;
At – activul bilantier total.
Rata activelor imobilizate reflecta ponderea activelor imobilizate in patrimoniu total al intreprinderii. Diferitele elemente de active imobilizate justifica utilizarea unor rate complementare.
a1) Rata imobilizarilor necorporale (Rinc) care se calculeaza:
unde: Ainc – imobilizari necorporale;
At – activul bilantier total.
Acest indicator masoara ponderea activelor intangibile de natura brevetelor, licentelor, marcilor comerciale, fondului comercial in patrimoniul firmei. In cazul firmelor romanesti, ponderea imobilizarilor necorporale este foarte redusa, in comparatie cu alte tari unde ponderea imobilizarilor necorporale este mare. Evident, in acest caz apar diferente de la o firma la alta in functie de specificul activitatii, strategia de dezvoltare, faza de maturitate.
a2) Rata imobilizarilor corporale (Ric) care se calculeaza:
in care: Aic – imobilizari corporale.
Marimea acestui indicator este determinata, in primul rand, de natura activitatii. De regula, inregistreaza valori ridicate in cadrul firmelor ce necesita o infrastructura importanta sau echipamente costisitoare cum ar fi: productia si distributia de energie, transporturi feroviare etc.
a3) Rata imobilizarilor financiare (Rif) care se calculeaza:
in care: Aif – imobilizarile financiare.
Aceasta reflecta intensitatea legaturilor si relatiilor financiare pe care firma analizata le-a stabilit cu alte firme. Indicatorul inregistreaza valori ridicate in cazul holdingurilor al caror obiect de activitate il reprezinta gestionarea unui portofoliu de participatii.
b) Rata activelor circulante (RAC) reprezinta ponderea activelor circulante in totalul activelor firmei si evidentiaza flexibilitatea financiara a acesteia:
in care: AC – active circulante.
Intre rata activelor imobilizate si rata activelor circulante se formeaza relatia:
RAI + RAC = 100
Aceasta rata reflecta ponderea activelor circulante in totalul mijloacelor economice ale intreprinderii.
b1) Rata stocurilor (RS):
in care: S – stocurile.
Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul, in functie de natura activitatii: mai ridicata la firmele din sfera productiei si distributiei de bunuri materiale si foarte scazute in sfera serviciilor. Durata ciclului de exploatare se reflecta direct in nivelul acestei rate. La firmele cu ciclu de exploatare lung, rata stocurilor este ridicata si invers. De asemenea, nivelul stocurilor se poate modifica sub influenta factorilor conjuncturali si a conditiilor pietei.
Interpretarea evolutiei in timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor necesita corelarea cu nivelul activitatii, admitandu-se ca ecuatie minima de echilibru structural:
ICA > IS
unde ICA reprezinta indicele cifrei de afaceri;
IS – indicele stocurilor.
O crestere a volumului de activitate genereaza o sporire justificata a stocurilor. In schimb, incetinirea rotatiei stocurilor, formarea stocurilor fara miscare sau cu miscare lenta se apreciaza negativ datorita dificultatilor de transformare in lichiditati si consecintelor negative asupra solvabilitatii firmei.
b2) Rata creantelor comerciale (RC):
in care: C – creante comerciale.
Acest indicator reflecta importanta relativa a portofoliului decreante comerciale in patrimoniul firmei. Rata creantelor este influentatade specificul activitatii, de puterea de negociere a firmei cu partenerii comerciali din amonte (aceasta determina perioada de efectuare a platilor de catre clienti), dar si de managementul firmei.
b3) Rata disponibilitatilor (RD):
in care: D – disponibilitatile banesti.
Denumita si rata de asigurare cu disponibil, aceasta reprezinta o masura a lichiditatii interne a firmei. O valoare ridicata a disponibilitatilor poate reflecta o situatie favorabila in termeni de echilibru financiar, dar poate fi si semnul detinerii unor resurse insuficient utilizate.
1.2.2. Analiza ratelor de structura ale pasivului
Ratele de structura ale surselor de finantare ale firmei permit aprecierea politicii financiare a acesteia, prin punerea in evidenta a unor aspecte privind stabilitatea si autonomia financiara a acesteia.
Principalele rate de structura ale surselor de finantare sunt:
a) Rata stabilitatii financiare (RSF) reflecta legatura dintre capitalul permanent de care firma dispune in mod stabil (pe o perioada mai mare de 1 an) si patrimoniul total.
unde: CP – capitalul permanent care se constituie din capitalul propriu la care se adauga imprumuturile pe termen lung;
p – totalul pasivului.
Aceasta rata este un indicator global al stabilitatii finantarii si reflecta ponderea surselor pe care le are intreprinderea pentru o perioada mai mare de un an, in totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice.
b) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) este un indicator lobal referitor la autonomia financiara a firmei apreciata in ansamblul inantarii sale
unde: Cpr – capitalul propriu.
Rata autonomiei financiare semnifica ponderea surselor proprii in finantarea mijloacelor economice ale firmei si inregistreaza valori diferite in functie de politica financiara a intreprinderii si rentabilitatea ei.
c) Rata datoriilor pe termen scurt (RDTS):
in care: DTS – datorii pe termen scurt.
Aceasta rata reflecta ponderea datoriilor pe termen de exigibilitate mai mic de un an in totalul surselor intreprinderii.
d) Rata de indatorare globala (RIG):
Aceasta rata reflecta ponderea datoriilor pe termen lung, mediu si scurt in patrimoniul intreprinderii.
1.2.3. Analiza patrimoniului net
In acceptiunea juridica, patrimoniul reflecta drepturile de proprietate si creanta ale firmei, pe de o parte, si datoriile firmei fata de proprietari si creditori, pe de alta parte.
Activul net reprezinta interesul rezidual al proprietarilor in activele firmei dupa deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avutiei acestora ca urmare a alocarii si implicarii capitalurilor in activitatea sa.
Patrimoniul net este echivalentul activului net contabil, respectiv a capitalurilor proprii.
Activul net poate fi determinat pe baza a doua metode:
a) Metoda sintetica
ANT = AT – D
unde: ANT – activul net; AT – active totale; D – datorii totale.
Constituirea si dezvoltarea firmei necesita resurse pentru finantarea activelor destinate desfasurarii activitatii fundamentate pe baza deciziei strategice. Apelarea la diverse surse financiare genereaza efecte directe asupra patrimoniului net (prin marimea datoriilor), cat si efecte indirecte (prin costul resurselor).
b) Metoda aditiva
ANT = Ks + Rz + Rr + Re – Rrep
in care: Ks – capital social; Rz – rezerve; Rr – rezultatul reportat;
Re – rezultatul exercitiului;
Rrep – repartizarile efectuate din rezultatul exercitiului.
2. Analiza echilibrului financiar
Analiza echilibrului financiar al firmei urmareste reflectarea raporturilor de egalitate dintre sursele de finantare si utilizarile resurselor financiare, dintre veniturile si cheltuielile aferente desfasurarii activitatii firmei pe termen lung, mediu si scurt.
Echilibrul financiar se analizeaza pe termene, adica pe termen mediu si lung, prin compararea capitalurilor permanente cu activele imobilizate, pe termen scurt, prin compararea resurselor curente cu activele circulante, si global, prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment.
Principalii indicatori utilizati in analiza echilibrului financiar sunt:
• fondul de rulment;
• necesarul de fond de rulment;
• trezoreria.
Acesti indicatori pot fi determinati in acceptiune patrimoniala, pe baza bilantului financiar, iar in acceptiune functionala, pe baza bilantului functional.
2.1. Analiza echilibrului pe baza de bilant financiar
Fondul de rulment patrimonial reprezinta acea parte a capitalului permanent ce excede activele imobilizate si este destinat finantarii activelor circulante.
Se poate observa ca fondul de rulment patrimonial exprima, in marime absoluta lichiditatea unei firme (pe termen scurt).
FR = CP – AI = (CPR + DTL) – AI
sau
FR = AC – DTS
in care: CP – capitaluri permanente;
AI – active imobilizate;
CPR – capitaluri proprii;
DTL – datorii pe termen lung;
AC – active circulante;
DTS – datorii pe termen scurt.
Fondul de rulment patrimonial privit prin prisma surselor de finantare, este format din:
• fondul de rulment propriu: FRp = CPR – AI
• fondul de rulment imprumutat: FRi = DTL
Nevoia de fond de rulment reprezinta acea parte a activelor circulante care trebuie finantata pe seama fondului de rulment:
NFR = (AC – D – IF) – OTS
sau
NFR = (S + CR) – (DTS – CTS)
in care: AC – active circulante;
D – disponibilitati;
IF – investitii financiare;
OTS – obligatii pe termen scurt;
S – stocuri;
CR – creante;
DTS – datorii pe termen scurt;
CTS – credite pe termen scurt.
Trezorerie neta reprezinta indicatorul care pune in corelatie fondul de rulment cu necesarul de fond de rulment si exprima:
• daca este pozitiva, excedentul de numerar la sfarsitul exercitiului financiar;
• daca este negativa, nevoia de numerar la finalul unui exercitiu financiar, acoperita pe seama creditelor de trezorerie (pe termen scurt).
Fondul de rulment se modifica datorita posturilor de activ si de pasiv din bilantul patrimonial (financiar). Cresterea fondului de rulment se poate realiza prin cresterea resurselor stabile (capital permanent) si scaderea utilizarilor stabile (active imobilizate).
Scaderea activelor imobilizate nu poate fi un scop in sine, deoarece are ca rezultat scaderea capacitatii de productie si micsorarea cifrei de afaceri. Reducerea justificata, prin vanzarea activelor neproductive sau uzate, conduce la cresterea fondului de rulment.
Daca fondul de rulment scade, situatia poate fi considerate negativa, deoarece nevoile
curente sunt, intr-o masura tot mai mica, acoperite din resurse permanente.
Necesarul de fond de rulment se modifica datorita decalajului temporar intre fluxurile de plati si incasari. Pot exista mai multe situatii:
• daca necesarul de fond de rulment este pozitiv, aceasta semnifica faptul ca exista un surplus de nevoi temporare in raport cu sursele temporare;
• daca necesarul de fond de rulment este negativ, inseamna ca exista un surplus de surse temporare in raport cu nevoile temporare.
Practic, pot exista doua situatii:
– trezoreria pozitiva este generata de fondul de rulment superior necesarului de fond de rulment. Se asigura astfel posibilitatea efectuarii de plasamente si a detinerii de disponibilitati banesti. Firma se gaseste intr-o situatie favorabila, cu mentiunea ca nu intotdeauna o trezorerie pozitiva este semnul unei situatii favorabile, deoarece scopul firmei este antrenarea resurselor in activitati eficiente.
– trezoreria negativa reprezinta un dezechilibru financiar, cand nevoia de fond de rulment nu poate fi finantata in intregime din resurse permanente, apelandu-se la credite pe termen scurt (credite de trezorerie)
2.2. Analiza echilibrului pe baza de bilant functional
Fata de abordarea patrimoniala, cea functionala permite investigarea activitatii pe cicluri de operatiuni, luand in considerare rolul fiecaruia in generarea fluxurilor fizice de numerar.
2.2.1. Bilantul functional – instrument al analizei financiare
Analiza financiara pe baza bilantului functional este un demers static ce permite evidentierea legaturilor semnificative dintre resurse si alocarea lor.
Scopul bilantului functional este de a identifica nevoile firmei, in continua schimbare, si modul de alocare a surselor de finantare pe diferite cicluri.
Bilantul functional este un bilant contabil retratat, posturile fiind ordonate in functie de apartenenta acestora la unul dintre ciclurile de functionare, si anume:
• ciclul de investitii;
• ciclul de exploatare;
• ciclul de finantare.
Din punct de vedere structural, bilantul functional se prezinta astfel:
Fig. 2. Bilantul functional
Redactarea bilantului functional are la baza urmatoarele principii:
a) utilizarea valorii brute a activelor, pentru a pune in evidenta decizia initiala; amortizarea se va regasi in pasiv, ca sursa proprie de origine interna;
b) introducerea imobilizarilor detinute in leasing la valoarea de contractare, care se asimileaza activelor aciclice; in acest caz leasingul devine o sursa de finantare in pasivul firmei unde majoreaza capitalul propriu cu partea achitata (amortizata) si imprumuturile pe termen mediu si lung, cu valoarea ramasa de achitat;
c) cheltuielile ce privesc exercitiile urmatoare sunt considerate active imobilizate, fiind asimilate unor investitii;
d) cheltuielile efectuate in avans sunt considerate, dupa caz, active ciclice de exploatare sau in afara exploatarii;
e) efectele scontate si neajunse la scadenta sunt considerate integrate in activ la creante, iar in pasiv la credite curente de trezorerie.
Reconstituirea ciclurilor functionale ale firmei, prin respectarea principiilor de mai sus, este sintetizata in tabelele urmatoare:
Ciclul de investitii-finantare
Tabelul 3
Ciclul de exploatare
Tabelul 4
Elemente in afara exploatarii
Tabelul 5
Trezorerie
Tabelul 6
2.2.2. Analiza echilibrului financiar pe baza abordarii functionale
Analiza echilibrului financiar functional presupune studierea corelatiei dintre fondul de rulment net global si necesarul de fond de rulment, concretizata in trezoreria neta si a ratelor de rotatie ale activelor si pasivelor de exploatare.
Echilibrul financiar din punct de vedere functional este asigurat atunci cand firma poate sa-si finanteze cresterea fara sa-si afecteze trezoreria neta. Pentru aceasta fondul de rulment net global trebuie sa acopere partea structurala a necesarului de fond de rulment, iar variatiile sezoniere sau conjuncturale sa fie acoperite pe seama creditelor de trezorerie.
2.2.2.1. Analiza corelatiei dintre fondul de rulment net global,
necesarul de fond de rulment si trezoreria neta
Relația de echilibru pe termen scurt este dată de formula:
FR = TN + NFR unde: FR – fondul de rulment
NFR – nevoia de fond de rulment
TN – trezorerie netă
A P
exg.1
L1 Active imobilizate Capitaluri proprii
FRpropriu
L1 NFR FRÎ
exg.1
Active circulante Pasive circulante
FRB
Fondul de rulment (FR) este acea parte a capitalului permanent destinat finanțării activelor circulante. El realizează un arbitraj între finanțarea dintre capitalurile permanente a activelor imobilizate și a celor circulante.
Fondul de rulment brut (FRB) (fondul de rulment total sau economic) cuprinde totalitatea elementelor de active circulante susceptibile de a fi transformate în bani prin vânzarea într-un termen mai mic de 1 an.
FRB = ACt – AC (cu o lichiditate 1 an)
Fondul de rulment net (FRN) prezintă cea mai mare importanță din punct de vedere operațional și al analizei financiare.
Formulele de determinare sunt:
FRN = CP – AI
FRN = AC – RT unde: AC – active circulante
CP – capital permanent
AI – active imobilizate
RT – resurse de trezorerie
Minime = Aexpl. (S+C)- Dat.t.s.
Ca parte a capitalurilor permanente, FRN indică disponibilitățile financiare permanente ale întreprinderii care nu sunt rambursate în cursul exercițiului, deoarece sunt fie proprii fie împrumutate pe termen mediu sau lung.
Este în același timp și un indicator de lichiditate, în sensul că indică volumul resurselor permanente puse la dispoziție pentru achiziția de stocuri și efectuarea de plăți pe termen scurt.
FRN se mai poate exprima și procentual sub următoarele forme:
FR = unde: CP – capitaluri permanente
AC – active circulante
sau
FR = unde: AC – active circulante
RT – resurse de trezorerie
FRN are 2 componente:
– FR propriu desemnează partea din capitalurile proprii utilizate pentru finanțarea activelor imobilizate după ce s-a asigurat în prealabil finanțarea activelor imobilizate.
FRP = FRN – FRÎ unde: FRP – fond de rulment proprii
FRN – fond de rulment net
FRÎ – fond de rulment împrumutat
– FR împrumutat acea parte a datoriilor pe termen mediu și lung care se folosește pentru finanțarea activelor circulante.
FRÎ = CP – C propriu
FRÎ = FRN – FRP
Nevoia de fond de rulment: NFR = TN –FR
Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezintă necesarul de capitaluri pentru procurarea de stocuri și asigurarea unui sold normal de creanțe care să determine desfășurarea eficientă a ciclului de exploatare.
Interpretarea valorilor NFR:
NFR0 situația este considerată normală dacă este rezultat al unei politici de investire. În alte condiții reprezintă un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și creanțelor pe de o parte și exigibilitatea datoriilor.
2)NFR 0, aceasta presupune că resursele temporare aflate la dispoziția întreprinderii sunt mai mari decât nevoile temporare. Se consideră ca o situație normală dacă este rezultatul accelerării vitezei de rotație a activelor circulante. Se apreciază nefavorabil dacă este rezultat al unor întreruperi sau nesincronizări ale activității de aprovizionare sau producție.
TN = FR – NFR;
TN este expresia echilibrului general al întreprinderii.
Când este are valori pozitive reflectă o activitate eficientă, adică societatea are la dispoziție un anumit numerar care îi asigură autonomia financiară pe termen scurt (echilibru general);
Când TN 0, indică un dezechilibru, o dependență a activității firmei de resursele de finanțare externă.
Un indicator semnificativ pentru analiza TN (trezoreriei nete) este cel al variației acesteia:
TN = TN – TN unde:
TN – trezoreria netă la sfârșitul exercițiului financiar
TN – trezoreria netă la începutul exercițiului financiar
A) Fondul de rulment functional, denumit si fondul de rulment net global (FRNG) reprezinta resursa de finantare stabila destinata sa acopere activele stabile (imobilizarile).
Relatia de calcul este:
FRNG = Resurse stabile (aciclice) – Active stabile (aciclice)
Se poate remarca ca FRNG reprezinta indicatorul ce caracterizeaza ciclul de finantare comparativ cu ciclul de investitii.
Fondul de rulment net global poate fi:
a) pozitiv: FRNG > 0 RS > AS
In acest caz, din desfasurarea activitatii firmei se degaja un surplus de resurse stabile (permanente) care poate fi utilizat pentru finantarea altor nevoi ale firmei.
b) negativ: FRNG < 0 RS < AS
Este cazul cand se inregistreaza o insuficienta de fond de rulment.
B) Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezinta diferenta dintre nevoile ciclice si sursele ciclice, respectiv suma necesara finantarii decalajelor care se produc in timp, intre fluxurile reale si fluxurile de trezorerie determinate, in principal, de activitatea de exploatare.
Pe baza bilantului functional, necesarul de fond de rulment se determina astfel:
NFR = Active ciclice – Resurse ciclice
Necesarul de fond de rulment se poate descompune in doua componente: necesarul de fond de rulment din exploatare si necesarul de fond de rulment din afara exploatarii.
NFR = NFRE + NFRAF
NFRE = Active ciclice din exploatare – Resurse ciclice din exploatare = (Stocuri + Creante) – Obligatii
NFRAE = Active ciclice din afara exploatarii – Resurse ciclice din afara exploatarii
C) Trezoreria neta (Tn) este indicatorul care exprima corelatia dintre fondul de rulment net global si nevoia de fond de rulment, reflectand situatia financiara a firmei, atat pe termen mediu si lung, cat si pe termen scurt.
Relatia de calcul a trezoreriei nete pe baza bilantului functional este:
Tn = FRNG – NFR
sau
Tn = Ta – Tp
unde: Ta reprezinta trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de disponibilitati si plasamente;
Tp reprezinta trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale conturilor de credite pe termen scurt.
Trezoreria neta pozitiva este un excedent monetar al exercitiului financiar. In cazul in care necesarul de fond de rulment este constant, atunci trezoreria neta pozitiva este echivalentul profitului net, diminuat cu dividendele platite in cursul aceleiasi perioade, la care se adauga amortizarea si alte cheltuieli care nu presupun plati.
Trezoreria neta negativa reflecta un deficit monetar la sfarsitul anului si care a fost acoperit pe seama creditelor pe termen scurt. In situatia in care necesarul de fond de rulment este constant, trezoreria neta negativa este efectul inregistrarii de pierderi.
3. Analiza lichiditatii si solvabilitatii
Efectul de levier financiar (ELF) exprimă efectul îndatorării asupra rentabilității capitalurilor proprii, care poate însemna și riscul întreprinderii îndatorate de a nu putea face față angajamentelor, afectându-i solvabilitatea.
Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face față scadențelor pe termen lung și mediu și depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadențe și de cheltuielile financiare (costul îndatorării).
Solvabilitatea reprezintă un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care dorește să-și păstreze autonomia financiară și flexibilitatea gestiunii și ea rezultă din echilibrul dintre fluxurile de încasări și fluxurile de plăți, dar și dintr-un fond de rulment net pozitiv, ceea ce rezultă dintr-o bună adecvare între necesarul de finanțare pe termen lung (în active corporale și financiare) și resursele de finanțare cu caracter permanent (capitalurile proprii și îndatorarea la termen).
Solvabilitatea se definește mai ales în perspectiva unei lichidări a întreprinderii, dacă se află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanțului. În acest sens, întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor.
Menținerea solvabilității este condiționată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri legate de transformarea în monedă a activelor ajunse la maturitate și ritmul plăților imperative legate de lichidarea datoriilor ajunse la scadență.
Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face față obligațiilor pe termen scurt și reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilități (bani). O întreprindere este “lichidă” când resursele degajate de operațiunile curente ale exercițiului îi furnizează suficiente disponibilități pentru a face față scadențelor pe termen scurt.
Noțiunea de lichiditate poate viza bilanțul și activele acestuia: lichiditatea bilanțului se referă la faptul că activele sub 1 an sunt superioare datoriilor sub 1 an, ceea ce ferește întreprinderea de faliment pe termen scurt.
Lichiditatea semnifica abilitatea unui activ de a fi transformat in bani rapid si cu o pierdere minima de valoare (lichiditate externa)
Abilitatea unei firme de a-si onora la scadenta obligatiile de plata asumate pe seama activelor curente este cunoscuta sub denumirea de lichiditate interna.
Solvabilitatea reprezinta capacitatea unei firme de a acoperi datoriile totale.
Analiza lichiditatii si solvabilitatii se efectueaza cu ajutorul urmatoarelor rate financiare:
a) Rata lichiditatii curente (generala) arata masura in care datoriile curente (pe termen scurt) pot fi acoperite pe seama activelor curente si se determina pe baza urmatoarei relatii de calcul:
Rlc = Active curente Datorii curente (pe termen scurt)
b) Rata lichiditatii rapide (testul acid)
c) Rata lichiditatii la vedere:
Rata lichiditatii la vedere reflecta capacitatea de plata pentru o perioada scurta de timp (de regula o luna).
d) Rata solvabilitatii generale reflecta gradul in care o firma poate face fata datoriilor si se calculeaza astfel
e) Rata solvabilitatii patrimoniale se determina cu relatia:
Analiza vitezei de rotatie a activelor circulante
Interpretarea indicatorilor de bilanț trebuie realizată numai în legătură cu datele privind activitatea economică desfășurată de întreprindere în cursul anului. Modificarea valorii unui indicator de bilanț trebuie apreciată numai după confruntarea acesteia cu sumele înregistrate în rulajele conturilor, dat fiind că tocmai rulajele caracterizează acțiunea utilă a mijloacelor avansate în diferite faze ale circuitului economic al întreprinderii (aprovizionare – producție – desfacere).
Pentru evaluarea completă a gradului de utilizare a activelor circulante, bilanțul singur nu este suficient, el trebuie completat cu datele analitice referitoare la rulajele diferitelor conturi care se regăsesc în indicatorii de bilanț, folosindu-se balanța de verificare pe rulaj a conturilor. În acest sens, se impune efectuarea unei analize externe a bilanțului, care vizează unul din cei mai importanți indicatori sintetici calitativi – viteza de rotație a activelor circulante – care are efecte directe asupra indicatorilor de performanță (beneficiul și rata rentabilității).
Viteza de rotatie a activelor circulante coreleaza cifra de afaceri sau o componenta a acesteia cu totalul activelor circulante sau un anumit element al acestora.
Viteza de rotatie a activelor circulante poate fi exprimata ca:
– numar de rotatii (n):
unde: reprezinta soldul mediu al activelor circulante;
– durata in zile (Dz):
unde: T – numarul de zile al perioadei analizate.
Viteza de rotație a activelor circulante
Modelele statice indică situația fondului de rulment la un anume moment. Pentru a surprinde însă, starea de echilibru financiar pe o anumită perioadă de timp, complementar analizei statice se aplică analiza dinamicii.
Prin acest procedeu, se poate ajunge la situații diferite față de cele reflectate prin simpla calculare a fondului de rulment.
Exemplu: static – fondul de rulment pozitiv are valoare pozitivă.
FRN = CP – AI = 1.500.000 – 1.000.000 = + 500.000
FRN = AC – Rt = 2.200.000 – 1.700.000 = +500.000
Presupunem că: – durata de rotație a activelor circulante este de 4 luni
– durata de rotație a pasivelor circulante este de 3 luni.
Într-un trimestru avem: Dat= 1.700.000
AC 2.200.000 ¾ = 1.650.000
FR = AC – P= 1.650.000 – 1700.000 = – 50.000
Din punct de vedere static, avem marjă …………..iar din punct de vedere dinamic avem insuficiență financiară datorită diferenței dintre durata de rotație a activelor circulante și pasivelor circulante.
Exemplu:
Durata de rotație a activelor circulante este de 2 luni
Durata de rotație pasivelor circulante este de 3 luni
FRN = 900.000 – 1.100.000 = – 200.000 fond rulment negativ
FRN = AC – Rt = 2.500.000 – 2.700.000 = – 200.000
Într-un trimestru avem:
Vr. pasive circulante = 2.700.000 1 = 2.700.000
Vr. active circulante = 2.500.000 1,5 = 3.750.000
La nivelul unui trimestru se achită datoria și avem:
FR = 3.750.000 – 2.700.000 = 1.050.000
5. Analiza fluxurilor de trezorerie
Problematica analizei fluxurilor de trezorerie este distincta de studierea pozitiei financiare si performantei firmei pe baza informatiilor oferite de documentele componente ale situatiilor financiare. Situatia fluxurilor de trezorerie (denumita si situatia cash-flow in literatura de specialitate) reflecta capacitatea firmei de a genera numerar sau echivalente ale numerarului, precum si capacitatea de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie.
Trezoreria evidențiază rezultatul întregii activități a întreprinderii și modul de respectare a cerințelor echilibrului financiar.
Conceptul de echilibru financiar definește trezoreria ca surplusul resurselor de finanțare ce se degajă din întreaga activitate economică sau, altfel spus, diferența dintre fondul de rulment (FR) și necesarul de fond de rulment (NFR).
Această concepție are un caracter mai mult teoretic și nu este operațională pentru gestiunea eficientă a trezoreriei.
Planificarea trezoreriei se exprimă în termeni de active și pasive de trezorerie, deci:
Întocmirea bugetului pornește de la obiectivele gestiunii de trezorerie care sunt:
– asigurarea disponibilului de finanțare la cel mai mic cost posibil
– creșterea operativității încasărilor fără însă, a afecta politica de credit în relațiile cu clienții
– eșalonarea echilibrată a scadențelor, obligațiilor de plată ale întreprinderii
– asigurarea trezoreriei la nivelul soldului zero în scopul evitării costurilor de finanțare sau a celor de oportunitate
– plasarea excedentului de trezorerie cât mai rentabil cu riscuri minime și cu cea mai bună lichiditate.
Importanta fluxurilor nete de trezorerie (cash-flow) in diagnosticul financiar este data de faptul ca firmele pot sa inregistreze profit, dar sa nu dispuna de lichiditati sau sa inregistreze pierdere si sa dispuna de lichiditati.
Informatiile necesare intocmirii situatiei fluxurilor de trezorerie sunt preluate din cadrul a doua bilanturi succesive (pe baza carora se determina modificarea numerarului in cursul anului), precum si din contul de profit si pierdere (care prezinta informatii privind veniturile, cheltuielile si rezultatele aferente diverselor activitati).
Fluxul net total de lichiditati se explica functional, si anume din activitati de exploatare, activitati de investitii si alte activitati de finantare.
Ca o concluzie, fluxul net total de trezorerie, ca suma a celor trei fluxuri studiate, reprezinta imbogatirea sau saracirea firmei in termeni de lichiditate.
6. Auditarea situatiilor financiare
Auditul reprezinta examinarea de catre o persoana competenta si independenta a fidelitatii reprezentarilor contabile si financiare, a probitatii si credibilitatii tranzactiilor economice.
Potrivit legii contabilitatii, situatiile financiare anuale se compun din: bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie, politici contabile si notele explicative in cazul persoanelor juridice care aplica Reglementarile contabile armonizate cu directivele Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate
Examinarea generala a situatiilor financiare are ca obiective principale verificarea daca bilantul, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie si notele:
– sunt coerente, tinand seama de cunoasterea generala a intreprinderii, de sectorul de activitate si de mediul social-economic;
– daca principiile contabile si reglementarile in vigoare, au fost respectate si corect aplicate;
– evenimentele posterioare datei de inchidere a bilantului au fost corect evaluate;
1) Prezinta o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului
2) Imaginea fidela, clara si completa a rezultatelor.
3) Imaginea situatiei financiare .
Auditorul trebuie sa obtina elemente probante, atat calitativ, cat si cantitativ, pentru a se asigura ca notele – in continutul lor – si informatiile furnizate sunt sincere si dau, impreuna cu celelalte documente de sinteza, o imagine fidela a intreprinderii.
6.1. Auditul bilantului contabil
In cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi dirijeaza diligentele sale verificand si respectarea cadrului contabil conceptual in concordanta cu Standardele Internationale si Nationale de Contabilitate.
Auditorul trebuie sa obtina un grad rezonabil de asigurare ca bilantul respecta conceptiile fundamentale de baza ale contabilitatii:
– continuitatea activitatii de exploatare;
– contabilitatea de angajamente.
Lipsa continuitatii activitatii intr-un viitor previzibil impune un alt tip de evaluare la inchiderea bilantului.
Celelalte principii de baza nu mai pot functiona, deoarece valoarea lichidativa (reziduala) este cea care se va aplica.
– principiul prudentei trebuie tratat astfel incat profitul sa fie real, pentru a nu distribui dividende fictive la actionari sau asociati;
– principiul independentei exercitiului a fost aplicat pe tot parcursul exercitiului. Auditorul verifica daca cheltuielile si veniturile aferente exercitiului respectiv au fost
inregistrate;
– bilantul contabil ofera comparabilitatea elementelor patrimoniale pe cel putin doua exercitii financiare, metodele de evaluare si prezentare sunt identice cu cele ale anului precedent, iar daca sunt modificari, ele sa fie inscrise si justificate in notele atasate bilantului;
– elementele de activ si de pasiv sunt evaluate fara a se face compensari intre active si pasive, intre cheltuieli si venituri;
– bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent;
– auditorul procedeaza pentru fiecare cont la verificarea contabila a credibilitatii componentelor sale si a soldului sau;
– datele de inventar ale elementelor de activ si de pasiv sunt regrupate in registrul inventar cantitativ si valoric, dupa caz. Auditorul procedeaza la o comparare intre valorile contabile si valorile de inventar furnizate de intreprindere, apreciind credibilitatea lor.
CAPITOLUL III
Studiu de caz la S.C. ABA S.R.L.
Societatea ABA S.R.L a fost infiintata in anul 2002, avand sediul social in str. Taberei nr.2, Tulcea, Codul Unic de Inregistrare 14528775 si numarul de ordine la Registrul Comertului J36/89/2002.
Societatea isi desfasoara activitatea numai pe teritoriul Romaniei, avand obiectul de activitate Productia de metale feroase sub forme primare si de feroaliaje – CAEN 2410, reprezentata prin dl Andrei Vasile in calitate de administrator. Forma de proprietate este
societate cu raspundere limitata
BILANT
la data de 31.12.2011
Administrator, Intocmit,
Numele si prenume: Numele si prenumele:
Andrei Vasile Calitatea : DIRECTOR ECONOMIC Maria Popescu
Nr.de inregistrare in organismul profesional :
Semnatura ___________ Semnatura __________________
Stampila unitatii
SITUATII FINANCIARE
PENTRU EXERCITIUL FINANCIAR INCHEIAT LA 31 DECEMBRIE 2011
Intocmite in conformitate cu:
Ordinului Ministerului Finantelor Publice 1752/2005 privind reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene
Situatia modificarilor capitalului propriu
Pentru perioada de la data de 01 ianuarie 2011 la data de 31 decembrie 2011
ADMINISTRATOR, INTOCMIT,
Numele Si prenumele Numele Si prenumele Popescu Maria
Andrei Vasile Calitatea Director Economic
Semnatura ______________________ Semnatura ______________________
Stampila unitatii
Situatia fluxurilor de trezorerie
Pentru perioada de la data de 01 ianuarie 2011 la data de 31 decembrie 2011
ADMINISTRATOR, INTOCMIT,
Numele Si prenumele Numele Si prenumele Popescu Maria
Andrei Vasile Calitatea Director Economic
Popescu Maria
Semnatura ______________________ Semnatura ______________________
Stampila unitatii
Note explicative la situatiile financiare -31 decembrie 2011
Provizioane
La data de 31 Decembrie 2011 societatea nu are inregistrate provizioane pentru riscuri si cheltuieli.
Situatia provizioanelor pentru depreciere se prezinta astfel:
2. Repartizarea profitului
Societatea inregistreaza la sfarsitul anului 2011 o pierdere contabila de 25.170.556 lei
3.Analiza rezultatului de exploatare
RON
4.Situatia creantelor si datoriilor
La 31 decembrie 2011, creantele si datoriile curente ale Societatii sunt:
4.1 CreanteN
* Furnizorii debitori din balanta reprezinta avansuri achitate pentru achizitia de stocuri;
** Soldul clientilor incerti de 1.225.391 RON – Minmetal Constanta, este provizionat integral.
4.2. Datorii
5. Situatia activelor imobilizate
In anul 2011 miscarile in conturile de imobilizari au fost:
RON
Deprecieri (amortizari)
RON
6. Principii si politici contabile
A. Principii contabile
Evaluarea posturilor cuprinse in situatiile financiare ale anului 2011 este facuta conform urmatoarelor principii contabile:
Principiul continuitatii activitatii – Societatea isi va continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil fara a intra in imposibilitatea continuarii activitatii sau fara reducerea semnificativa a acesteia.
Principiul permanentei metodelor – aplicarea acelorasi reguli, metode, norme privind evaluarea, inregistrarea si prezentarea in contabilitate a elementelor patrimoniale, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.
Principiul prudentei – s-a tinut seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor de valoare a activelor, precum si de toate obligatiile previzibile si de pierderile potentiale care au luat nastere in cursul exercitiului financiar incheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior.
Principiul independentei exercitiului – au fost luate in considerare toate veniturile si cheltuielile exercitiului, fara a se tine seama de data incasarii sau efectuarii platii.
Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv – in vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant s-a determinat separat valoarea fiecarui element individual de activ sau de pasiv.
Principiul intangibilitatii exercitiului – bilantul de deschidere al exercitiului corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.
Principiul necompensarii – valorile elementelor ce reprezinta active nu au fost compensate cu valorile elementelor ce reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile.
Principiul prevalentei economicului asupra juridicului – informatiile prezentate in situatiile financiare reflecta realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.
Principiul pragului de semnificatie – orice element care are o valoare semnificativa este prezentat distinct in cadrul situatiilor financiare.
B. Politici contabile
Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare
Situatiile financiare au fost intocmite in conformitate cu Norma nr. 14/2007 privind reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si Legea Contabilitatii nr. 82/1991, republicata.
Situatiile financiare cuprind:
Bilant
Cont de profit si pierdere
Situatia modificarilor capitalului propriu
Situatia fluxurilor de trezorerie
Notele explicative la situatiile financiare anuale
Contul de profit si pierdere si situatia fluxurilor de numerar se refera la activitatea desfasurata de la data 01.01.2011 pana la data de 31 decembrie 2011.
Moneda de raportare
In conformitate cu reglementarile in vigoare, moneda functionala a Societatii si de prezentare a situatiilor financiare este Leul romanesc („RON”). Toate cifrele sunt prezentate in Lei romanesti, rotunjite la leu.
Tranzactii in moneda straina
Tranzactiile in moneda straina sunt inregistrate la cursul de schimb publicat de Banca Nationala a Romaniei de la data tranzactiei. La sfarsitul exercitiului, creantele si datoriile exprimate in moneda straina sunt convertite in lei la cursul de schimb de la data bilantului comunicat de Banca Nationala a Romaniei si diferentele de curs sunt inregistrate in contul de profit si pierdere, in cadrul rezultatului financiar.
(d) Imobilizari necorporale
Imobilizarile necorporale achizitionate de Societate sunt prezentate la cost mai putin amortizarea cumulata. Imobilizarile necorporale includ software .
Amortizarea este inregistrata in contul de profit si pierdere pe baza metodei liniare pe perioada estimata a duratei utile de functionare a imobilizarilor necorporale.
Amortizarea si ajustari pentru depreciere
Amortizarea este recunoscuta in contul de profit si pierdere pe baza metodei liniare pe perioada de viata estimata a imobilizarii necorporale. Duratele de viata estimate pentru imobilizarile necorporale sunt de maximum 5 ani.
(e) Clienti si alte creante
Conturile de clienti si alte creante sunt evidentiate in bilant la valoarea lor recuperabila, dupa scaderea ajustarilor necesare pentru depreciere.
(f) Datoriile comerciale
Datoriile comerciale sunt inregistrate la cost.
(g) Provizioane pentru deprecierea valorii activelor
Activele sunt analizate la data intocmirii fiecarui bilant contabil daca exista vreun indiciu obiectiv, potrivit caruia un activ poate fi depreciat. Daca orice astfel de indiciu exista, Societatea trebuie sa estimeze valoarea recuperabila a activului.
Provizioane pentru deprecierea valorii activelor
Un provizion pentru depreciere este inregistrat in situatia in care valoarea contabila a activului depaseste valoarea recuperabila a acestuia. Provizionul pentru depreciere este recunoscut in contul de profit si pierdere.
Provizionul pentru depreciere poate fi reluat daca s-a produs o schimbare in conditiile existente la momentul determinarii valorii recuperabile. Reluarea unui provizion pentru depreciere poate fi efectuata numai in asa fel incat valoarea neta a activului sa nu depaseasca valoarea sa neta contabila istorica, tinand cont de depreciere si fara a lua in calcul provizionul.
(h) Provizioane
Provizioanele sunt recunoscute in bilant atunci cand pentru Societate se naste o obligatie legala sau constructiva legata de un eveniment trecut si este probabil ca in viitor sa fie necesara consumarea unor resurse economice care sa stinga aceasta obligatie. Provizioanele sunt revizuite la fiecare sfarsit de perioada si ajustate pentru a reflecta estimarea curenta cea mai adecvata.
Un provizion va fi recunoscut numai in momentul in care:
– o entitate are o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;
– este probabil ca o iesire de resurse sa fie necesara pentru a onora obligatia respectiva; si poate fi realizata o estimare credibila a valorii obligatiei.
Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, nu este recunoscut un provizion in situatiile financiare.
(i) Cifra de afaceri
Cifra de afaceri neta cuprinde sumele rezultate din activitatea de “Productia de metale feroase sub forme primare si de feroaliaje – CAEN 2410” care se inscriu in activitatea curenta a societatii.
(j) Parti afiliate
Partile se considera afiliate in cazul in care una din parti, fie prin proprietate, drepturi contractuale, relatii familiale sau de alta natura, are posibilitatea de a controla in mod direct sau de a influenta in mod semnificativ cealalta parte.
In cazul S.C. ABA SRL se considera entiate afiliata societatea – ABA Limited – persoana juridica inregistrata in Jersey Channel Islands;.
(k) Estimari
Pentru intocmirea situatiilor financiare, conducerea Societatii face anumite estimari si presupuneri care afecteaza valorile raportate ale activelor si pasivelor la data bilantului, precum si veniturile si cheltuielile perioadei raportate. Rezultatele reale pot diferi de cele estimate. Daca evenimente ulterioare datei bilantului furnizeaza informatii suplimentare cu privire la estimarile facute, acestea au fost luate in calcul.
Estimarile au fost utilizate in principal pentru determinarea provizioanelor (bonusuri salariale pentru activitatea desfasurata in anul 2011, sumele de plata catre agentii de marketing persoane fizice ,sume ce includ si taxele aferente acestora, cheltuielile de achizitie reportate).
Pensii si alte beneficii post-pensionare
Societatea, in desfasurarea normala a activitatii, executa plati catre fondurile de pensii de stat romanesti pentru angajatii sai din Romania, pentru pensii, asigurari de sanatate si somaj. Toti angajatii Societatii sunt inclusi in sistemul de pensii de stat.
Informatii privind salariatii si membrii organelor de administratie, conducere si supraveghere
Administratorul societatii este domnul Andrei Vasile.
Societatea nu a acordat avansuri si credite administratorului in timpul exercitiului financiar 2011.
Cheltuielile salariale ale Societatii in anul 2011 au fost urmatoarele:
(RON)
Numarul mediu de angajati pentru anul 2011 este de 382 / 472 pentru 2010
Participatii si surse de finantare
Capitalul social cuprinde 79.469 parti sociale cu o valoare nominala de 1.622,35 lei fiecare. Structura capitalului social al detinut de asociatul uni Aba Ltd este urmatoarea:
In cursul anului 2011, asociatul unic a majorat capitalul social al societatii cu suma de 7.523.075 USD, respective, 16.797.811,90 RON, echivalentul a 10.354 parti sociale.
Societatea detine o participatie de 1% din capitalul social al societatii Abanav SRL, in suma de 34.090 RON, reprezentand contravaloarea a 3.409 parti sociale.
9. Indicatori economico-financiari
10. Alte informatii privind activitatea entitatii
10.1. Prezentarea Societatii
Societatea ABA S.R.L a fost infiintata in anul 2002, avand sediul social in str. Taberei nr.2, Tulcea, Codul Unic de Inregistrare 14528775 si numarul de ordine la Registrul Comertului J36/89/2002.
Societatea isi desfasoara activitatea numai pe teritoriul Romaniei, avand obiectul de
activitate Productia de metale feroase sub forme primare si de feroaliaje – CAEN 2410, reprezentata prin dl Andrei Vasile in calitate de administrator.
10.2. Impozitul pe profit
La 31 decembrie 2011 determinarea profitului recunoscut din punct de vedere fiscal 726.475 lei se detaliaza dupa cum urmeaza:
* Diferenta de 1.357.911 Ron, intre pierderea cumulata la 2010 si cea din anii precedenti preluata la calculul rezultatului fiscal in 2011, reprezinta ajustari a rezultatului reportat in anul 2011; Rezultatul fiscal a anului 2010, a fost corectat prin depunerea unor declaratii rectificative D101.
10.3. Entitati afiliate
In anul 2011, societatea nu a desfasurat tranzactii comerciale cu entitati afiliate.
10.4. Managementul riscului
Activitatea de administrare a riscurilor este un proces focalizat pe analiza profilului de risc, urmarindu-se realizarea unui echilibru intre nivelul riscurilor asumate si profitabilitatea asociata, in vederea asigurarii dezvoltarii activitatii Societatii pe baze solide. In acest fel se va asigura protejarea capitalului Societatii si cresterea valorii adaugate pentru actionari.
Principalele riscuri la care este supusa Societatea si politicile aplicate sunt detaliate mai jos:
Riscul de rata a dobanzii
Societatea nu are incheiat nici un contract de credit .
(b) Riscul aferent impozitarii
Interpretarea textelor si implementarea practica a procedurilor noilor reglementari fiscale aplicabile, ar putea varia si exista riscul ca in anumite situatii autoritatile fiscale sa adopte o
pozitie diferita fata de cea a Societatii.
In plus, Guvernul Romaniei detine un numar de agentii autorizate sa efectueze auditul (controlul) companiilor care opereaza pe teritoriul Romaniei. Aceste controale sunt similare auditurilor fiscale din alte tari, si pot acoperi nu numai aspecte fiscale dar si alte aspecte legale si regulatorii care prezinta interest pentru aceste agentii. Este posibil ca Societatea sa fie supusa controalelor fiscale pe masura emiterii unor noi reglementari fiscale.
(c) Riscul aferent mediului economic
Incepand cu 1 ianuarie 2008 reglementarile aplicabile institutiilor financiare au fost adaptate in conformitate cu cerintele complexe ale tratativelor, reglementarilor si directivelor Uniunii Europene.
Desi membra a Uniunii Europene, economia Romaniei prezinta in continuare caracteristicile unei piete emergente cum ar fi un deficit de cont curent ridicat, o piata financiara relativ nedezvoltata, si fluctuatii in cursurile de schimb valutare.
Incepand cu a doua jumatate a anului 2008 pana in prezent, pietele financiare internationale au resimtit unele efecte legate de declinul pietei ipotecare (sub-prime) din Statele Unite. Aceste efecte variaza de la rezerve in ceea ce priveste valoarea unor active care stau la baza acestor instrumente financiare, pana la impactul generat de cresterea marjei de risc la credite si criza de lichiditate a pietei financiare, si inabilitatea institutiilor financiare de a-si indeplini obligatiile financiare la timp si cu un cost redus.
Aceste efecte s-au resimtit pe piata financiara romaneasca sub forma caderii pietei de capital si o crestere previzionata a ratelor de dobanda de finantare pe termen mediu datorita crizei globale de lichiditate. In plus, avand in vedere conditiile de piata si nesiguranta care va domina prima perioada a anului 2011, se vor resimti si alte efecte ulterior datei acestor situatii financiare.
Administrator, Intocmit,
Numele si prenumele, Numele si prenumele,
ANDREI VASILE POPESCU MARIA
RAPORT DE ACTIVITATE
Privind rezultatele financiar-contabile
la data de 31.12.2011
Subsemnatul ANDREI VASILE in calitate de Administrator la S.C. ABA S.R.L. Tulcea, inregistrata la Oficiul Registrului Comertului sub J36/89/2002, Cod Fiscal R14528775, avand ca principal domeniu de activitate producerea si comercializarea feroaliajelor, aproba Bilantul Contabil si Contul de profit si pieredere incheiate la 31.12.2010 precum si Notele Explicative si Anexele la Bilant.
Analiza rezultatelor economice-financiare( RON):
Analiza veniturilor
Total venituri 113.853.991
Venituri din exploatare 101.593.703
Venituri financiare 12.260.288
Analiza cheltuielilor
Total cheltuieli 139.024.547
Cheltuieli din exploatare 101.050.762
Cheltuieli financiare 37.973.785
3. Pieredere 25.170.556
In baza actului constitutiv, ABA LIMITED , asociat unic, inregistrata in Jersey Chanel Island , reprezentata in Romania de ANDREI VASILE, in calitate de Administrator, infiinteaza S.C. ABA S.R.L. Tulcea, cu domeniu principal de activitate „ Productia de metale feroase in forme primare si complexe”, desfacerea acestora efectuandu-se in special pe pietele externe.
ADMINISTRATOR ,
ANDREI VASILE
Declaratie,
Subsemnatul ANDREI VASILE isi asuma raspunderea pentru intocmirea Situatiilor Financiare ale exercitiului financiar 01 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2011 ale societatii ABA SRL si confirma ca:
a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale sunt in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile;
b) situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata;
c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate.
ANDREI VASILE
Administrator
RAPORTUL DE AUDIT
Am auditat situatiile financiare ale S.C. ABA S.R.L. la data de 31 decembrie 2011, precum si contul de profit si pierdere si situatia fuxurilor de numerar aferente, pentru anul incheiat.
Conducerea societiitii este responsabila pentru intocmirea acestor situatii. Responsabilitatea auditorului este de a prezenta o opinie asupra acestor situatii financiare in baza auditului efectuat.
Auditul a fost destaurat in concordanta cu Standardele Internationale de Audit, adoptate de Camera Auditorilor Financiari din Romania.
Aceste Standarde cer planificarea si efectuarea auditului in scopul obtinerii unei certificari rezonabile, conform careia situatiile financiare nu contin denaturari semnificative. Un audit include examinarea, pe baza de teste, a probelor de audit ce sustin sumele si informatiile prezentate in situatiile financiare. Un audit include, de asemenea, evaluarea principiilor contabile folosite si a estimarilor semnificative cerute de catre conducere, prceum si evaluarea prezentarii generale a situatiilor financiare. Consideram ca auditul nostru constituie o baza rezonabila pentru exprimarea opiniei noastre.
In opinia noastra, situatiile financiare sunt intocmite in conformitate cu OMFP 1752/2005 modificat si completat prin OMEF 2374/2007 si prezinta cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative, pozitia financiara a soeietatii la 31 decembrie 2011 si rezultatele din exploatare, precum si fluxurile de numerar pentru anul incheiat, in confolrmitate cu Standardele Internationale de Contabilitate adoptate de Romania, prin OMFP 1752/2005 modificat si completat prin OMEF2374/2007
CONCLUZII
Firma isi va continua activitatea in conditii normale respectandu-se legislatia in vigoare
Situatiile financiare au fost intocmite in conformitate cu Norma nr. 14/2007 privind reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si Legea Contabilitatii nr. 82/1991, republicata.
Societatea a inregistrat perderi , urmand ca respectiva pierdere sa fie acoperita din profitul pe care il va realiza in anii urmatori.
Societatea inregistreaza la sfarsitul anului 2011 o pierdere contabila de 25.170.556 lei.
Societatea isi va continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil fara a intra in imposibilitatea continuarii activitatii sau fara reducerea semnificativa a acesteia.
Va aplica aceleasi reguli, metode, norme privind evaluarea, inregistrarea si prezentarea in contabilitate a elementelor patrimoniale, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.
S-a tinut seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor de valoare a activelor, precum si de toate obligatiile previzibile si de pierderile potentiale care au luat nastere in cursul exercitiului financiar incheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior.
Au fost luate in considerare toate veniturile si cheltuielile exercitiului, fara a se tine seama de data incasarii sau efectuarii platii.
In vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant s-a determinat separat valoarea fiecarui element individual de activ sau de pasiv.
Bilantul de deschidere al exercitiului corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.
Valorile elementelor ce reprezinta active nu au fost compensate cu valorile elementelor ce reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile.
Informatiile prezentate in situatiile financiare reflecta realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.
Orice element care are o valoare semnificativa este prezentat distinct in cadrul situatiilor financiare.
Societatea, in desfasurarea normala a activitatii, executa plati catre fondurile de pensii de stat romanesti pentru angajatii sai din Romania, pentru pensii, asigurari de sanatate si somaj. Toti angajatii Societatii sunt inclusi in sistemul de pensii de stat.
BIBLIOGRAFIE
Ana Stoian. Eugeniu Turlea, Audit financiar-contabil, Ed. Economica, Bucuresti, 2001
Mircea Boulescu, Corneliu Barnea, Audit financiar , Editura Fundatiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2007
Marin Dumitru, Finantele intreprinderii, Editura Fundatiei Romania de Maine Bucuresti
2006
Iosefina Morosan, Analiza economico-financiara, Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2008.
Iosefina Morosan , Analiza economico-financiara, Probleme rezolvate, Editura
Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2008.
Aurel Isfanescu; Vasile Robu; Analiza economico financiara, Editura Economica, 2005
Gabriel Dumitrache;Finantele intreprinderii ,2007
Silvia Petrescu,Analiza economico-financiara II –concepte metode studii de caz Iasi ,2006
www.tribunaeconomica.ro
Legea contabilitatii 81/1992
Legea 31/1990
Ias7
OMFP 94/2001
OMFP 1752/2005
OMFP 3055/2009
IAS 1
Standardul International de Audit 700” Raportul auditorului asupra situatiilor
financiare”
www.ase.ro
www.portalcontabilitate.ro
www.mfinante.ro
Practica de specialitate in domeniu
BIBLIOGRAFIE
Ana Stoian. Eugeniu Turlea, Audit financiar-contabil, Ed. Economica, Bucuresti, 2001
Mircea Boulescu, Corneliu Barnea, Audit financiar , Editura Fundatiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2007
Marin Dumitru, Finantele intreprinderii, Editura Fundatiei Romania de Maine Bucuresti
2006
Iosefina Morosan, Analiza economico-financiara, Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2008.
Iosefina Morosan , Analiza economico-financiara, Probleme rezolvate, Editura
Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2008.
Aurel Isfanescu; Vasile Robu; Analiza economico financiara, Editura Economica, 2005
Gabriel Dumitrache;Finantele intreprinderii ,2007
Silvia Petrescu,Analiza economico-financiara II –concepte metode studii de caz Iasi ,2006
www.tribunaeconomica.ro
Legea contabilitatii 81/1992
Legea 31/1990
Ias7
OMFP 94/2001
OMFP 1752/2005
OMFP 3055/2009
IAS 1
Standardul International de Audit 700” Raportul auditorului asupra situatiilor
financiare”
www.ase.ro
www.portalcontabilitate.ro
www.mfinante.ro
Practica de specialitate in domeniu
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Pozitia Financiara a Intreprinderii Si Reflectarea Ei In Contabilitate (ID: 123041)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.