Pozitia Dominanta Si Formele de Manifestare ale Acesteiadocx

=== Pozitia dominanta si formele de manifestare ale acesteia ===

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Specializarea Economie și Dreptul Afacerilor

Lucrare de diplomă

Poziția dominantă și formele de manifestare ale acesteia

Coordonator,

Lector dr. Mihaela Tofan

Absolvent,

Istrate (Grasu) Cristina

Iași, februarie 2016

Cuprins:

Introducere

În urma analizei făcute de Comisia Europeană în 2004 am primit calificativul de „economie de piață funcțională” răspunzând la toate caracteristicile necesare pentru a îndeplini acest titlu. Printre acestea se numără: “sectorul dezvoltat al întreprinderilor mici și mijlocii, libera concurență protejată de un cadrul legislativ aplicabil, dreptul de proprietate garantat, sistemul juridic funcțional, stabilitate din punct de vedere macroeconomic incluzând politici economice coerente, sector financiar dezvoltat”. Așa ar trebui să arate sistemul perfect, însă în cadrul dizertației am evidențiat faptul că deși legea este justă de mai bine de un deceniu, atât firme din România cât și giganți din statele membre sfidează normele legislative prin practicarea unor politici anticoncurențiale.

Plecând de la general la particular am realizat paralele privind mediul de afaceri din România exemplificând punctul meu de vedere cu privire la anumite companii care abuzează de poziția lor dominantă cât și companii precum Google care asta au vizat încă de la început instrumentul deținut “motorul de căutare”. Din punct de vedere teoretic subiectele de interes tratate sunt legate de formele manifestării poziției dominante, principiile și regulile care formează fundamental poziției dominante ulterior făcând trecerea la Uniunea Europeană și legislația sa privind conceptual de poziție dominantă. În elaborarea studiului de caz am sintetizat speta prin care Microsoft a dat in judecata Google pentru practicele abuzive de pozitie dominanta, iar in final mi-am exprimat parerea privind tendintele si totodata esecul Google care, fiind focusată pe mentinerea si dezvoltarea unor politici anticoncurentiale aplicate pe motorul proprietar de cautare a pierdut trendul retelelor de socializare in detrimentul Facebook, Twitter, segment ce a devenit tot mai cautat si mai utilizat in ultima perioada.

Capitolul 1 Cadrul legislativ privind poziția dominantă

1.1 Definirea poziției dominante – noțiuni și dispoziții legale

Menținerea sau consolidarea poziției de piață a întreprinderilor, cu ajutorul practicilor anticoncurentiale folosite abuziv prejudiciind interesele consumatorilor, reprezintă distorsiuni ale procesului concurențial sancționate de dreptul Uniunii Europene.

În conformitate cu Legea Concurentei numărul 21/1996 practicile anticoncurențiale pot fi de mai multe tipuri:

înțelegeri sau practici concertate abuzive, aici incluzându-se și cele determinate de poziția dominantă;

concentrările economice ce pot fi generatoare de poziții puternice și comportamente neconcurențiale în dominația pieței;

ajutoarele de stat acordate privilegiind unii operatori economici;

modul în care întreprinderile reprezentante ale monopolului statului sau ale altor drepturi exclusive acordate de către autoritățile publice acționează pe piață.

Normele legislative referitoare la concurență dezbat câteva tipuri de comportamente anticoncurențiale:

primul comportament anticoncurențial face trimitere la entități care sunt pe aceeași treaptă din punct de vedere economic sau entități care sunt situate pe trepte diferite;

al doilea tip de comportament anticoncurențial face referite la abuzul de poziție dominantă;

al treilea tip de comportament are în vedere dizolvările între entități;

Putem afirma că se situează pe o poziție dominantă organizația care poate deține pe piață o funcție de conducere care să determine posibilele entități concurente să accepte această situație.

Din punct de vedere legislativ poziția dominantă nu are un caracter ilicit asa cum are abuzul de această poziție.

Poziția dominantă este definită de imprejurarea în care o organizație este capabilă să aibă un comportament și să poată acționa fără a ține cont de furnizorii săi sau de piața concurentă.

În anumite state, cu o situație economică aflată într-o continuă expansiune, nu se întalnește prea frecvent conceptul de poziție dominantă, unul dintre principalele motive fiind reprezentat de faptul că o organizație nu întâlnește prea multe impedimente atât din prisma inființării cât și din prisma desfășurării activității, motivul fiind tocmai existența mai multor entități cu aceleași caracteristici.

Datorită acestui lucru, în unele state cu o situație economică dezvoltată se pot întalni cazuri în care o societate poate deține o poziție dominantă, însă acest lucru nu vine obligatoriu urmat și de concurență.

Pe de altă parte în țările cu o economie în tranziție abuzul de poziție dominantă apare mai ușor, luând în considerare faptul că aplicarea agresivă a legislației referitoare la abuzul de poziție dominantă poate împiedica dezvoltarea unei piețe eficiente, competitive și dinamice. Mai mult decât atât, procesul de înființare a unei companii este foarte lung și anevoios, în condițiile în care există unul, maxim doi agenți economici care dictează evoluția prețului, ajungând la stadiul în care ești nevoit să te retragi datorită acestori factori. Făcând o paralelă la mediul de afaceri din România, nu am putut să nu remarc companii precum E-on, anumite companii de televiziune prin satelit, sau companii de furnizare a apei potabile, companii care sunt încadrate perfect în tema pe care am ales să o elaborez.

Termenul de abuz de poziție dominantă este reprezentat de comportamente care dețin puterea și capacitatea de influența asupra structurii pieței având ca scop principal blocarea concurenței pe segmentul respectiv.

Mergând pe acceași paralelă amintită mai sus, menționez că, compania E-on, din punctul meu de vedere se încadrează în cel de-al doilea criteriu care definește abuzul, întrucât cei din urmă au introdus o practică abuzivă prin obiectivul impus de conducere la începutul anului 2014 cu finalizare pana la finele anului 2017: “majorarea prețului la gaz cu până la 100%”.

Noțiunea de piață relevantă apare și ea în contextul abuzului de poziție dominantă și se poate defini incepand de la urmatoarele criterii:

piața produsului;

piața geografică;

piața temporală.

Pentru a putea analiza piața unui anumit tip de produse este necesar să se întocmească o evaluare pe categorii, caracteristici care să aibă la baza același tip de produse.

Putem numi o anumită categorie de produse ca fiind substituibile, acel tip de produse care răman în continuare în topul preferințelor consumatorilor chiar dacă se întalnesc des variații, atât de preț cât și de calitate.

Din punctul de vedere al consumatorului, serviciile și bunurile care sunt interschimbabile sunt considerate ca aparținând aceluiași segment de piață, acesta fiind motivul pentru care produsul inițial nu reprezintă neapărat piața relevantă, aceasta din urmă depinzând de existența produselor substituibile.

Pentru caracterizarea pieței unui produs se utilizează urmatoarele procedee:

primul procedeu este corelat cu substituibilitatea, însemnand că acest tip de produse rămane în topul preferințelor doar a consumatorilor;

cel de-al doilea procedeu este strict de substituibilitatea în producție. În acest caz, direcțiile sunt îndreptate asupra ofertei, unde piața include doar acei producători care își pot modifica producția, pentru a oferi substitute ale produsului, având cheltuieli minime.

Pentru stabilirea nivelului substituibilitatii se pot utiliza două caracteristici, cum ar fi evoluția fluctuației cererii sau opinia consumatorului, care duce la variația vânzărilor unui bun datorată de creșterea prețului unui alt produs.

Un alt principiu este confruntarea specificațiilor și a gradului de utilizare a produsului respectiv atât din punct de vedere al tehnologiei utilizate în fabricarea acestuia cât și din punct de vedere practic.

Cel de-al doilea aspect important privind piața relevantă este legat de piața geografică reprezentată de teritoriul în interiorul căruia condițiile de concurență sunt omogene.

Ultima latura se axează pe caracteristicile pieței temporale și conturează fluctuațiile pieței într-un anumit timp.

Conceptul de poziție dominantă are la baza următoarele: caracterul abuzului și distrugerea concurenței, acestea conducând la neglijarea utilizatorilor, nefiind direct orientate către satisfacerea clienților.

1.2 Formele de manifestare ale poziției dominante

Poziția dominantă are două forme:

Dominația de tip individual (exclusiv): în acest caz se poate afirma că entitatea economică deține monopolul, cu toate că în conformitate cu legislația, monopolul nu este admis în abuzul poziției dominante.

Dominația de tip colectiv: caz în care există mai multe societăți, singurul lor punct comun fiind același tip de politică concurențială. Fără a exista o poziție dominantă nu poate exista nici un acord anticoncurențial și nici un acord anticoncurențial nu poate exista fără poziție dominantă.

Din cadrul dominației colective face parte și oligopolul ca formă de poziție dominantă.

Monopolul nu mai reprezintă un factor exogen, firma monopolistă stabilind simultan atât prețul cât și cantitățile oferite pieței.

Continuând paralela de mai sus referitoare la mediul de afaceri din România, amintim faptul că, dispunem de foarte multe domenii în care monopolul cu toate formele lui este prezent, referindu-ne doar la domeniile energetice, furnizarea apei, a combustibililor, telefoniei prin satelit și nu în ultimul rând industria petrolieră prin compania Petrom, aflată sub controlul OMV.

În țara noastră, singura companie cu drept de extragere a petrolului este Petrom, cu un preț de aproximativ 16, 17$ pe baril, cu toate că pe plan internațional valoarea este de aproximativ 100$ pe baril.

Compania Petrom s-a privatizat în 2004, acesta fiind anul în care a fost scoasa la vânzare licența pentru exploatație și totodată anul în care s-a fixat monopolul.

Beneficiul companiei este semnificativ, alte societăți concurente se află în postura de a importa petrolul pe care mai apoi îl supune unui proces de rafinare, bineînteles cu un preț majorat față de cel pe care îl plătește Petrom.

Un exemplu de oligopol prezent în majoritatea oraselor este reprezentat de firmele care au ca obiect de activitate taximetria. Pretul fiind fixat de catre principalii vendori de aceste servicii, pret, care de regula ajunge la un prag greu de atins pentru persoanele individuale care desfasoara acest tip de activitate.

In conformitate cu articolul 82 din Legea Concurenței, putem spune că ne confruntăm cu o poziție dominantă pe piață când este direct proporțională abilitatea entității de a influența concurența si de a-și desfășura activitatea în continuare nefiind influențată de urmările si repercursiunile suferite de concurență.

Comisia Europeană este de părere că aplicabilitatea articolului 82 mai sus amintit trebuie abordată de la caz la caz, comisarul Von Der Groeben susține la 16 iunie 1966 ca un agent economic care își croiește un drum spre piața monopolistă, stabilind acorduri cu alte entități se află intr-o posibilitate foarte mare de abuzul de poziție dominantă.

1.3 Principiile și regulile abuzului de poziție dominantă

În analiza pieței trebuie să se țina cont de evoluția acesteia atât din punct de vedere economic cât și comercial și totodată ținându-se cont de principii care au ca scop luarea de decizii cât mai corecte pentru societățile antrenate în practicile anticoncurențiale respective.

În încadrarea unei societăți pe o poziție dominantă în primul rând se va stabili piața iar următorul pas va fi stabilirea poziției entității pe piața respectivă, stabilire care se poate face în funcție de următoarele criterii:

ofertele existente pe piață ale concurenților și presiunea exercitată de aceștia precum și de poziția pe piață a întreprinderii aflate în poziție dominantă;

presiunea creată de o viitoare expansiune a concurenților sau a intrării pe piață a unor concurenți noi;

puterea de negociere a clienților și presiunea exercitată de aceasta;

poziția consumatorilor sau a furnizorilor;

intensitatea presupuselor practici abuzive;

probe directe vizând o strategie de excludere;

eventuale probe ale unei excluderi anticoncurențiale.

Un indicator foarte util și eficient în evaluarea poziției dominante pe piață a unei entități este cota de piață.

Dacă cota de piață este la un nivel scăzut este vorba de lipsa puterii pe acea piață, caz în care sunt slabe șansele ca o entitate să dețină o poziție dominantă, ceea ce înseamnă că pe masură ce cota de piața este într-o continuă expansiune într-o anumită perioadă, există și posibilitatea prezenței poziției dominante.

Posesorul unei poziții dominante poate abuza de poziția pe care o deține pe piața constituind unele impedimente care nu fac decât să împovăreze sau chiar să blocheze intrarea pe piața a concurenței.

Nu este o regulă ca aceste impedimente să fie de tip guvernamental, acestea sunt mai mult în stransa legatura cu factorii care determină cifra de afaceri – tarife, cote, praguri,etc.

Capacitatea consumatorilor (utilizatorul este mai mult decat un factor important deoarece deține puterea absolută de a influența o schimbare a prețurilor) este dată de mărimea sau de însemnătatea comercială, din oportunitățile care apar în schimbarea furnizorilor, această schimbare conduce la intrarea pe piața a altor agenți.

Există câteva modele comportamentale conform cărora o entitate care se află pe poziție dominantă și care se încadrează în caracteristicile abuzului de poziție dominantă:

Comportament de exploatare – determinat de situația în care o companie își folosește statutul pe piața pentru stabilirea prețurilor de monopol

Comportament exclusiv – este situația în care o companie împiedică pătrunderea pe piața a altui concurent, fapt ce conduce în mod automat la creșterea și dezvoltarea sa proprie.

Plecând de la general la particular, mai jos sunt descrise principalele etape, definitorii în investigarea unui caz de poziție dominantă:

Definirea pieței relevante;

Stabilirea situației de poziție dominantă;

Stabilirea existenței abuzului.

Piața relevantă se definește prin comansarea unor produse sau servicii cu același scop, cum ar fi de exemplu utilizatorii de internet care au două variante: cablu sau satelit, situație în care cu toate că metoda de accesare a internetului este diferită din punct de vedere al infrastructurii, scopul și utilitatea rămâne aceeași.

În unele industrii/obiecte de activitate, se ține cont de cel puțin două direcții atunci cand vorbim despre noțiunea de piață relevantă, cea dintai fiind piața consumatorilor finali și a doua fiind piața care facilitează accesul, primordială în stabilirea culoarului de furnizare a serviciilor, cum este de exemplu în cazul domeniului comunicațiilor unde există delimitare concludentă între infrastructura și serviciile oferite.

Pornind de la criteriile produselor sau ale serviciilor, a scopului final, putem categoriza piața relevantă în următoarele tipuri de piețe:

În etapa de stabilire a situației de poziție dominantă se iau în considerare poziția pe piață a firmei dominante și poziția concurenților săi, aprecierea făcându-se în funcție de cotele de piață ale acestora. Cotele de piață vor fi analizate ținând cont de condițiile de piață elevante, dinamica pieței, gradul de diferențiere a produselor, evoluția cotelor de piață de-a lungul unei perioade.

Pentru determinarea poziției dominante un rol important îl are pătrunderea concurenței pe piață, totodată ținându-se cont de impedimentele existente în momentul pătrunderii pe piață cum ar fi: de tip legal (tarife) sau pot fi unele beneficii pentru entitatea care deține poziția dominantă.

Ultimul element pe care îl amintim în aprecierea abuzului de poziție dominantă constă în identificarea acestuia.

1.4 Cadrul legislativ privind manifestarea abuzului de poziție dominantă. Restrictii și Sancțiuni

Din punct de vedere legislativ, în țara noastră este interzisă utilizarea de tip abuziv a poziției dominante detinută de o entitate economică, acest lucru conducând în anumite cazuri la acțiuni, activități care afectează utilizatorii.

În conformitate cu Legea Concurenței 21/1996 în cazul în care cotele de piața sunt cumulate și chiar și asa nu depășesc pragul de 40% nu este posibil să existe o poziție dominantă.

Dintre actiunile care conduc la abuzul de poziție dominantă amintim:

impunerea unor prețuri inechitabile, direct sau indirect și refuzul de a colabora cu anumiți furnizori sau clienți;

limitarea în dezavantajul consumatorilor, a producției și comercializării;

alocarea unor condiții inegale partenerilor comerciali, chiar pentru prestații echivalente;

folosirea unui război al prețurilor, fie prin practicarea unor prețturi excesiv de mari, fie prin practicarea unora foarte mici, cu scopul de a falimenta concurența;

întreruperea relațiilor comerciale având ca motivție refuzul partenerului de a se supune anumitor condiții ce nu sunt justificate.

Stabilirea anumitor prețuri este considerată ca fiind o obligație pentru utilizatori la plata unei sume ce nu poate fi considerată direct proporțională cu calitatea și are în vedere doar creșterea intereselor personale, a profitului.

În România, Consiliul Concurenței aplică și are în vedere respectarea normelor și regulilor naționale dar și a celor de concurența, având totodată și rol de autoritate națională între Comisia Europeană și entitățile publice.

În altă ordine de idei putem spune că principalul rol al Consiliului Concurenței este acela de a proteja concurența pe piața, vizând în principal interesul utilizatorilor.

Consiliul este format din 7 membri: 1 președinte, 2 vicepreședinți și 4 consilieri de concurență propuși de Președinte ca urmare a recomandarilor facute de membrii Guvernului.

Consiliului Concurenței are urmatoarele îndatoriri:

desfășoară investigațiile cu privire la aplicarea prevederilor naționale și comunitare de concurență;

decide în cazurile de încălcare a dispozițiilor naționale și comunitare de concurență, dar și în cazurile de concentrări economice;

asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii și monitorizeză măsurile dispuse efectele concentrărilor economice autorizate prin decizii;

poate efectua din oficiu investigații privind un anumit sector economic sau un anumit tip de acord în diferite sectoare;

aduce la cunoștina Guvernului existența situațiilor de monopol și propune măsurile necesare pentru remedierea neregulilor constatate;

sesizează instanțele judecătorești cu privire la cazurile în care acestea sunt competente;

avizează proiectele de acte normative care ar putea avea impact anticoncurențial;

recomandă Guvernului și organelor administrației publice locale măsuri menite să faciliteze dezvoltarea pieței și a concurenței;

reprezintă România și asigură schimbul de informații și de experiență în relațiile cu organizațiile și instituțiile internaționale din domeniul concurenței; – răspunde de relația cu instituțiile Uniunii Europene, conform prevederilor relevante din legislația europeană și cooperează cu alte autorități de concurență;

stabilește și aprobă misiunea, strategia și programele de activitate ale autorității de concurență.

Prevenirea practicilor anticoncurențiale reprezintă un element de prioritate în lista organelor competente datorită efectelor ce se pot rasfrânge asupra utilizatorilor și a entităților economice, acest lucru le conferă autorităților dreptul de a efectua controale neanunțate, libertatea și autoritatea de a solicita sancțiuni majorate, decizie luată ca urmare a unei propuneri lansată de economistul Garry S. Becker care acum aproximativ 50 de ani dovedește ca un act infracțional poate fi înlaturat cu ajutorul aplicării unor sancțiuni majorate.

Conform Legii Concurentei 21/1996 articolul 51, nerespectarea prevederilor conduce la aplicarea unei amenzi între 0,5% și 10% din cifra de afaceri a entității economice obtinute în anul anterior.

1.5 Uniunea Europeană și legislația sa cu privire la poziția dominantă

Venind în sprijinul atât al consumatorilor, cât și al întreprinderilor, Uniunea Europeană a elaborat o serie de norme cu privire la domeniul concurenței și al comerțului, prin care se dorește eliminarea concurenței neloiale sau limitarea abuzului de poziție dominantă. Aceste norme permit autorităților competente din fiecare stat membru să sancționeze întreprinderile ce se abat de la reguli.

Bazele principiului abuzului de poziție dominantă au fost stabilite odată cu semnarea la data de 25 martie 1957 a Tratatului de Constituire a Comunității Economice Europene (TCEE), tratat ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Astfel, Tratatul de Constituire a Comunității Economice Europene, prin articolul 82, interzice, în anumite circumstanțe, manifestarea unui poziții dominante a unei/ a unor întreprinderi, ce poate cădea sub incidența unui abuz din partea acestora. Trebuie precizat faptul că începând cu 1 decembrie 2009, odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona articolul 82 devine articolul 102.

Principalul obiectiv al prevederilor cuprinse în cadrul articolului 82 este acela de a crea un mecanism de control asupra puterii economice a întreprinderilor ce operează în interiorul pieței comune europene.

Pentru a putea stabili dacă poate fi vorba despre folosirea în mod abuziv de către o întreprindere a unei poziții dominante, aceasta trebuie să aibă loc pe teritoriul corespunzător. În mod concret, articolul 82 poate fi aplicat doar practicilor ce pot afecta comerțul dintre Statele Membre.

Pot fi considerate practici abuzive următoarele:

impunerea, în mod direct sau indirect, a unor prețuri necinstite de vânzare sau cumpărare sau a altor condiții injuste de tranzacționare;

prejudicierea consumatorilor prin limitarea producției sau dezvoltării tehnologice. Un exemplu în acest sens este dat de situația existentă în anul 1991 în Portul din Geneva, acolo unde administratorii unui port destinat transportului maritim au refuzat investirea în îmbunătățirea tehnologiilor folosite pentru a lărgi capacitatea portului, fapt ce a condus la discriminarea unora dintre utilizatori;

constituirea unui dezavantaj competițional partenerilor comerciali prin aplicarea unor condiții inegale la tranzacții echivalente;

condiționarea încheierii contractelor de anumite prestații suplimentare.

În sprijinul deciziei și raționamentului ce au stat la baza articolului 82 al TCEE, Comisia Europeană ține să precizeze faptul că legile europene nu interzic întreprinderilor să dețină o poziție puternică pe piață sau chiar să dețină monopolul, ci doar interzic abuzarea de această poziție.

Pentru a putea determina dacă o întreprindere care sub incidența articolului 82, instanțele europene trebuie să facă dovada existenței unei poziții dominante, prin analizarea unei serii de elemente precum: piața produsului, piața geografică și factorul timp.

Luându-le pe rând, abordarea Comisiei și a instanțelor europene cu privire la definirea pieței produsului se concentrează asupra principiului interschimbabilității. Mai exact, se vorbește despre măsura în care un produs poate fi înlocuit pe piață de către un altul cu aceleași caracteristici și utilități, iar acest aspect trebuie examinat atât din punct de vedere al cererii, cât și al ofertei.

Din partea cererii, ideea de interschimbabilitate necesită unele precizări cu privire la elasticitatea produsului în cauză. Mai exact, elasticitatea cererii este crescută în cazul în care creșterea de preț a unui produs (spre exemplu carnea de vită) va conduce către situația în care majoritatea consumatorilor vor decide să înlocuiască acel produs cu unul mai ieftin (de exemplu carne de porc). Flexibilitatea crescută indică faptul că produsele examinate fac parte din aceiași piață.

Intensitatea interschimbabilității poate fi influențată și de către ofertă. Cu toate că antreprenorii conduc afaceri ce nu sunt identice, fiecare dintre ei are capacitatea de a-și adapta cu ușurință linia de producție pentru a fabrica produsul competitorului. Prin prisma acestui fapt, ambele produse pot fi considerate ca făcând parte din aceiași piață.

Cu scopul de a stabili dacă o întreprindere deține o poziție dominantă este necesară și definirea pieței geografice. Unele bunuri sau servicii pot fi vândute în cadrul unei arii desfășurate, în timp ce altele sunt disponibile doar pe piețe restrânse din cauza faptului că comercializarea lor poate fi dificilă din motive tehnice sau practice. Un indicator material al gamei geografice a pieței pot fi considerate cheltuielile de transport.

Factorul temporal poate fi considerat important prin prisma faptului că o întreprindere poate avea putere economică în cadrul unei piețe doar pentru o perioadă scurtă de timp, de exemplu, în situația în care concurența din partea altor întreprinderi este scăzută datorită faptului că produsele lor sunt disponibile doar sezonier.

În tabelul de mai jos este prezentat un Top 10 al celor mai mari amenzi primite ca urmare a abuzului de poziție dominantă:

Tabelul nr. 1. Top 10 amenzi pentru abuzuri de poziție dominantă

Sursa: (EU Competition Law – Abuse of Dominance (Article 102 TFEU))

După cum putem observa, Comisia Europeană aplică amenzi extraordinar de mari când vine vorba de abuz de poziție dominantă. Tot acceași sursă susținea faptul că foarte multe companii care au fost luate în vizor de Comisie, după aplicarea sancționilor, mai ales cele de natură financiară, datorită sumelor foarte mari, au fost nevoite să își încheie activitatea, fiind în incapacitate de plată la nivel general. Însă din punctul meu de vedere companii precum Microsoft, Google, Intel, Yahoo – nu se vor opri nicicând la sancțiunile stabilite de Comisia Europeană întrucât cifra de afaceri este mult prea mare astfel încât să poată acoperi fără probleme costurile unei astfel de amenzi. Marii specialiști susțineau că de foarte multe ori companiile sunt conștiente de faptul că practică politici anticoncurențiale făcând abuz de poziție dominantă pe anumite segmente, iar o eventuală sancțiune din partea Comisiei Europene este infim mai mică de profitul care îl poate aduce o asemenea practică.

Capitolul 2 Studiu de caz privind manifestarea poziției dominante. Cazul motorului de căutare Google versus celelalte motoare de căutare

Societatea, civilizația umană, nu poate exista fără informație și comunicarea ei. Evoluția rapidă a informaticii, posibilă datorită evoluțiilor tehnologice fără precedent din domeniul electronicii și telecomunicațiilor, a avut consecințe capitale asupra rolului său de vector al dezvoltării.

Cu ocazia reuniunii mondiale a specialiștilor în knowledge management din cadrul evenimentului KM Forum, Richard D. Collin, președinte al International Centre for Collective Efficiency, a lansat un verdict clar: “internetul va fi principala provocare managerială a viitorului deceniu!”

Volumul informatiilor on-line a crescut semnificativ inca de la jumatatea anilor ’90, iar odată cu aceasta a crescut și necesitatea oamenilor de a le gestiona intr-o modalitate foarte bine structurata. Tot în cadrul aceleiasi perioade și-a facut aparatia conceptul “motor de căutare” având ca scop principal culegerea și ordonarea informatiilor on-line.

Motoarele de căutare sunt construite astfel incat să se “auto-intretina” cu informatii. Orice document/informatie ce este incarcata pe orice platforma colaborativa, site web, portal etc., nu face altceva decat să mareasca dimensiunea motorului de căutare.

“Acest proces de informatizare are aspecte benefice pentru societate (a influențat benefic dezvoltarea societății favorizând apariția pe piața forței de muncă a unor noi specializări) dar și aspecte mai puțin benefice (o parte din locurile de muncă au dispărut, activitatea umană a fost înlocuită de cea computerizată).”

Herbert Simon, căruia i s-a oferit premiul Nobel pentru Economie în 1978, prezintă motorul de căutare sub următoarele caracteristici:

asigură accesibilitate informației sub diverse aspecte: verbal, simbolic și într-o formă lizibilă pe calculator;

pun la dispoziția utilizatorilor memorii-gigant;

fac posibilă utilizarea limbajului uman pentru interogarea unui sistem informatic;

asigură accesabilitatea informației în diverse puncte ale aplicației, la costuri foarte reduse;

conferă inteligență sistemelor de prelucrare a informației.

Suntem în era inteligenței în rețea, era noii economii, în care profeții societății informaționale vorbesc de comunicare, cooperare, colaborare, conexiuni, echipe și noi tehnologii informaționale, expuse astăzi sub denumirea de groupware sau mai nou groupweb, toate aceastea având ca numitor comun concepte precum motor de căutare/internet.

Principala problemă cu care s-au confruntat principalii furnizori de motoare de căutare a fost problema spațiului, a stocarii informatiilor și poate cel mai important, afișarea informatiilor intr-un timp foarte scurt. Vendori precum Google, Yahoo au investit sute de milioane de euro pentru a rezolva acest probleme, prin infiintarea unor noi concepte: “cloud computing”, “indexare”.

Conceptul și termenul englez “Cloud Computing” a apărut în practică în anii 2006-2007 reprezentând o expunere grafică simbolică a Internetului, întâlnit deseori sub forma unui nor (“the cloud”).

Cloud-Computing este un concept nou în domeniul informaticii și reprezintă un ansamblu distribuit de servicii de calcul, aplicații, stocare de date și acces la informații fără ca utilizatorul să fie nevoit să cunoască poziționarea și configurația fizică a sistemelor care furnizează aceste servicii. În figura numărul 1. este prezentat modul de lucru al Cloud Computing.

Fig. nr. 1. Modul de lucru al Cloud Computing

(Sursa: http://www.google.ro/imgres?q=cloud+computing+how+to+works)

Cu alte cuvinte, Cloud Computing este definit ca fiind procesul de utilizare a unor aplicații la distanță. Tot ceea ce este în afara calculatorului poate fi considerat “Cloud”. Chiar daca acest termen este unul relativ nou, Google, Yahoo, IBM au avut mereu depozite care erau destinate stric pentru stocarea informatiilor în librarii de date.

2.1 Principalele motoare de căutare Google, Microsoft -Bing , Yahoo, Baidu

Atunci când vorbim despre motoare de căutare, utilizatorii nu își doresc o gamă extrem de variată. Conform unui studiu realizat de International Data Corporation realizat în 2015 indică faptul ca sunt foarte puțini utilizatori care schimbă motorul de căutare preferat pentru a obține alte rezultate decat cele afișate de motorul principal. Cu toții știm că pe lângă principalele motoare de căutare amintite mai sus, mai sunt și motoare de căutare particulare din diverse domenii sau motoare de căutare care acoperă doar anumite subiecte. De exemplu “AltaVista” – Motor de căutare doar pentru pagini web și liste de discuții, “Ananzi” – Motor de căutare doar pentru domeniul Sud-African, “Aqueous” – Motor de căutare pentru domenii web cu conținut legat de apă, “Globe Page” – Căutare doar în limba engleză, chineză și germană, “Human Search” – Motor de căutare doar vocal în limba engleză, “The links” – bază de date medicală și lista în acest sens poate continua. De reținut este faptul că aceste motoare de căutare reprezintă o proporție de aproximativ 16% din totalul cotei de piață pe acest segment. În continuare vom analiza principalele motoare de căutare, care au prezentat în mod direct subiect temei de disertație aleasă atât din punct de vedere al practicilor de concurență cat și din punct de vedere al poziției dominante.

2.1.1 Motorul de căutare Google

Google a început în anul 1995 când Larry Page și Sergey Brin s-au întâlnit la Universitatea Standford înființând un motor de căutare, BackRub, care a functionat aproximativ un an pe serverele Universitătii, însă pe motiv ca ocupa destul de multă lățime de bandă, acesta este scos din funcționare.

După 2 ani de la BackRub, cei doi fondatori se gandesc să schimbe numele motorului de căutare în “Google”, această acțiune derivând de la asemănarea numelui motorului de căutare cu o noțiune de matematica.

În scurt timp, motorul de căutare devine din ce în ce mai cnoscut, și cu ajutorul celor din mass-media, care discuta despre Google ca fiind un instrument mai putin obisnuit și care se poate lauda cu oferirea de informații într-un mod corect și obiectiv, fapt care îl aduce pe Google în topul preferințelor utilizatorilor de internet.

Odată cu creșterea numărului de utilizatori ai platformei, a crescut și forța de muncă, ajungand la un număr de 8 angajați, fiind necesară totodată schimbarea sediului pentru a permite desfașurarea activițătii zilnice, fapt pentru care Google Inc se mută în noul sediu începând cu primul trimestru al anului 1999.

Un an mai târziu, au fost expuse variantele în mai multe limbi de circulație internațională, cum ar fi: limba franceză, limba italiană, limba suedeză, limba germană, limba spaniolă, fapt care îl plasează pe Google în topul preferințelor utilizatorilor, devenind primul motor de căutare la nivel mondial care avea un număr semnificativ de adrese web.

La scurt timp, Google afișează cautarile în 26 de limbi, înființând totodată și Google Image care se poate mandri cu un număr impresionant de imagini, acest succes îi determină pe fondatorii Google să își infiinteze un centru internațional, singurul de altfel, cei doi hotarând să facă acest pas în capitala Japoniei, Tokyo, iar la câteva luni după, înființează alt centru în Sydney.

Până în anul 2010, Google devine un “monstru” în lumea motoarelor de căutare dezvoltând tot mai multe aplicații web exclusive atât pentru mediul on-line cât și pentru principalii concurenți.

De-a lungul evoluției companiei, Google se transformă în cea mai apreciată firmă din domeniul activității sale, capatând totodată certificări ISO 1401 și OHSAS 1801 pentru fiecare sediu al său, ajungând și la un număr impresionant de angajați la nivel mondial, 53.000, mândrindu-se cu conducerea care este compusă dintr-o echipă cu cel mai ridicat nivel de competențe, performanțe, certificări și atestate în domeniu.

Astăzi, există un număr semnificativ de motoare de căutare în toată lumea în funcție de locație, curiozități și limba de căutare. Acestea utilizează diverși parametri și algoritmi pentru alegerea și fragmentarea din acest volum gigant de informații pentru utilizatori.

„Misiunea companiei Google este să organizeze informatiile din întreaga lume și să asigure accesibilitatea și utilitatea universală a acestora.”

Cei mai importanți concurenți ai motorului de căutare Google sunt: Microsoft (Bing), Yahoo și Baidu.

În iunie 2015 poziția motorului de căutare Google era de 65,2%, după care urmează motorul de căutare Baidu care deține 8,2% și Yahoo care posedă 4,9% din cota de piața, asa cum putem observa în graficul de mai jos.

Graficul nr. 1 Gradul de ocupare al motoarelor de căutare

Sursa:http://searchengineland.com/google-worlds-most-popular-search-engine-148089

Analizând după volumul căutarilor efectuate în mediul on-line până în luna iunie 2015, putem declara ca în topul acestora se află Google, cu aproximativ 14,5 miliarde, după care urmează Yahoo, având 8,5 și Microsoft (Bing) cu 4,5 miliarde, asa cum putem observa în graficul de mai jos.

Graficul nr. 2. Clasificarea motoarelor de căutare în functie de volumul de cautari

Sursa: http://searchengineland.com/google-worlds-most-popular-search-engine-148089

2.1.2 Motorul de căutare Yahoo

Vorbind despre cei mai mari concurenți ai Google INC pe piața motoarelor de căutare, putem spune că Yahoo are o prezență importantă pe internet, oferind o motivație destul de puternică în rândul companiilor, și un segment destul de larg a serviciilor oferite, e-mail, search, noutati, harti și video, detinand simultan și platforme de socializare.

Conform graficului mai jos, observăm că, cota de piață este cuprinsă între 4,9% și 6,1% în ultimele 6 luni. Din punctul meu de vedere, la nivelul unei cote de piață destul de scăzute, care mereu a fost în umbra celor de la Google – această fluctuație este destul de mare întrucât, matematic vorbim despre aproximativ 15% instabilitate în decursul unei perioade foarte scurte.

Graficul nr. 3 Piața Yahoo prima jumătate a anului 2015
Sursa: http://searchengineland.com/google-worlds-most-popular-search-engine-148089

Cu toate acestea, Yahoo este un nume important și din alt punct de vedere, având competența de a aduna un volum mare de informații despre utilizatorii săi datorită platformei de e-mailing care este deținută în proporție de 100%. Compania a investit destul de multe resurse pentru determinarea comportamentului a milioane de utilizatori drept urmare Yahoo-ul detine cea mai mare și complexă bază de date din lume, bucurându-se de încasări în anul 2015 de 4.68 miliarde $.

Din punctul meu de vedere, chiar dacă Google deține succesul absolut în materie de motoare de căutare, cred că Yahoo are un atu și mai important deținând cea mai mare bază de date din lume, cu informații atât din perspectiva persoanelor fizice cât și din perspectiva persoanelor juridice. Consider că ingieniozitatea celor de la Yahoo, va fi intens simțită de către populație nu neaparat în domeniul motoarelor de căutare, cât alte domenii neexploatate, folosindu-se de informațiile culese de-a lungul celor 20 de ani.

2.1.3 Motorul de căutare Microsoft (Bing)

Motorul de căutare oferit de Microsoft (Bing) se distinge de celelalte mai sus amintite (Google, Yahoo) deoarece furnizează informații pornind de la gradul de popularitate a sursei care oferă informația, fiind un motor care anticipează o decizie și înaintează în afișarea căutărilor adaptându-le la persoana care efectuează căutarea în functie de cuvântul / sintagma introdusă, oferind și o interfață prietenoasă, familiară care afișează și imagini în functie de căutarea introdusă, contribuind și la traducerea instant a paginilor în funcție de limba utilizatorului, efectuează și calcule, conversii, afișează orare ale companiilor aeriene și dă posibilitatea achiziționarii on-line a diverselor produse căutate

Funcționează după două tipuri de abordări:

– Prima abordare este de a permite utilizatorului introducerea unor detalii diferite pentru căutări, permițând și simplificând și totodată eficientizând prin eliminarea de la început a opțiunilor care nu corespund cu parametrii desemnați de utilizator.

– Al doilea aspect al motorului de căutare Bing este că odată cu creșterea numărului de căutări acesta strânge informațiile și parametrii desemnați de utilizator pentru a avea o viziune mai clară asupra preferințelor și tendințelor acestuia.

2.1.4 Motorul de căutare Baidu

Bazele companiei Baidu au fost puse în 2000, de către Robin Li, care și-a propus ca principal obiectiv satisfacerea nevoilor și exigentelor clienților, utilizatorilor și a dorit să se apropie cat mai mult de aceștia prin oferirea celor mai optime rezultate ale căutarilor.

Pentru a duce la indeplinire obiectivul și anume acela de a afișa căutarile în scopul satifacerii necesităților utilizatorilor, fondatorul Robin Li împreună cu echipa sa hotarăsc să investească în cea mai noua și inovatoare tehnologie orientată spre nevoile zonale, având în vedere și faptul că pentru a fi cat mai aproape de cel mai inalt grad de satifacție al clienților este necesară și totodată fundamentală cunoașterea limbii și a civilizatiei chineze.

Din graficul numarul 4 “Evolutia pietei a companiei Baidu în a prima jumatate a anului 2015” se poate observa faptul ca în primele 6 luni ale anului 2015, Baidu a detinut intre 8 și 9,6% din piata.

Graficul nr. 4 Evolutia pietei a companiei Baidu în a prima jumatate a anului 2015

Sursa:http://www.wall-street.ro/tag/baidu+cota-de-piata+motor-de-cautare.html

În primul trimestru al anului 2014, totalul veniturilor realizate de motorul de căutare Baidu a ajuns la suma de 961 milioane dolari, acest lucru fiind îmbucurator pentru conducerea Baidu deoarece se observă o dezvoltare intr-un trend ascendent de 40% față de primul trimestru al anului 2013.

Creșterea economică de care se bucură Baidu, nu a trecut neobservată pe lângă motorul de căutare Microsoft (Bing), care vine cu o propunere, scopul fiind încheierea unei înțelegeri pentru a-și consolida poziția pe piața motoarelor de căutare, principalul adversar vizat fiind Google.

În schimbul acestei întelegeri, Microsoft (Bing) este dispus să ofere motorului de căutare chinezesc privilegiul de a oferi utilizatorilor ca rezultat al căutărilor și variante, opțiuni în limba engleză, această înțelegere între cele două companii facilitează pentru Microsoft (Bing) intrarea în regiunea chineză, ceea ce contribuie și la modificarea cotei de piață unde deținea un procent infirm în comparație cu Google.

2.2 Analiza poziției dominante a Google versus Microsoft

Înca din anul 2004, Google s-a aflat pe o poziție dominantă în industria căutărilor pe internet. În timp ce valoarea companiei Google creștea, concurenții acestuia au purtat o campanie viguroasă acuzând compania de abuz conform legii federale antitrust. După o perioadă de aproape doi ani de investigație, Comisia federală US este pe cale să ii dea in judecată pe cei de la Google, potrivit mai multor rapoarte. Aproximativ patru/cinci comisionari ai FTC consideră că Google și-a utilizat puterea pieții împotriva concurenților săi, potrivit unui raport Reuters.

Întrucât în mai puțin de două decenii, internetul a devenit una dintre cele mai dinamice platforme comerciale din istorie, de câțiva ani o parte dintre competitorii Google, precum și alte grupuri de interes au cerut și investigarea și luarea măsurilor necesare împotriva acestui gigant de căutare, ce a ajuns la un market share de 70%.

Această coaliție împotriva Google include consortiul FairSearch.org, ce este compus din mai multi competitori ai Google, cel mai notabil fiind Microsoft, ce a purtat un război, razboi ce nu poate fi considerat ilegal împotriva Google de ani buni.

FairSearch.org declară că Google își utilizează puterea într-un mod ilegal, mai exact, grupul spune că Google își folosește dominanța contra "competitorilor apropiați pe piața motoarelor de căutare", în special în segmentele de “high-traffic”, precum călătoriile, locurile de muncă, afacerile de tip imobiliar, mass-media și alte tipuri de căutari locale".

Cu alte cuvinte, companiile spun că Google își elimină concurenții pe nedrept în rezultatele căutarilor pentru a încerca să orienteze consumatorii la produsele competitoare Google.

Un exemplu concludent, constă în industria de voiaj, când Google și-a făcut publică intenția de a cumpăra firma online de voiaj ITA Software, în anul 2010 oferind un preț de 700 de milioane de dolari.

Firmele de voiaj concurente, de exemplu Expedia și Kayak sunt amândouă membre a FairSearch.org.)

Google a fost de acord în 2011 să licențieze technologia ITA competitorilor acesteia timp de 5 ani. Acest aranjament a aplanat disputa, insă sunt puse sub semnul întrebării intențiile Google, dacă utilizează piața să favorizeze produsele și serviciile proprii.

Un an mai târziu, nu e greu de observat motivul pentru care concurenții Google sunt pe aceleași poziții. O simplă căutare în Google pentru “Miami flights” afișează o mare căsuță cu rezultate sub linkurile sponsorizate, afișând citate avantajoase de la partenerii Google.

De asemenea, am putea spune că în timp ce Google deține propria pagină de căutare, are dreptul de a-și afișa propriile servicii, însă acest tip de favoritism aparent vizibil este de fapt răspunsul la intrebarea de ce Google se confruntă cu acuzații cum ar fi discriminarea concurenților săi în clasamentul rezultatelor afișate.

Unul dintre cei mai proeminenți critici ai Google este Scott Cleland, presedintele grupului Percursor, care într-o postare recentă pe un blog declară “apărarea antitrust a Google este că organizația este mai utilă pentru consumatori și pentru inovare decât concurența, bazat pe toate beneficiile de consum și inovare pe care Google le-a dat atât de grațios utilizatorului până în prezent.

Eroarea în această auto-servire și poziția circulară a Google este experiența vastă și profundă a pieței, știm că monopolurile au tensiunea competitivă și tind să piardă din vedere interesele consumatorilor / clienților și necesitatea de a inova – cu cât acestea sunt un monopol . Concurenții Google au dreptul de a avea propriile argumente pentru autoritățile de reglementare. Cu toate acestea, este greu să nu interpreteze campania lor ca fiind una malițioasă, după cum au observat mulți experți.

După ce nu au reușit să învingă Google pe piață, aceste companii par a fi în căutarea de relief în arena de reglementare, potrivit experților, este o veche zicală conform căreia, “dacă nu se poate câștiga în piață, să încerce să câștige, prin influență politică".

Glenn Manishin, partener la firma de avocatură Troutman Sanders și un expert important antitrust, au scris într-o serie de blog-uri explorând această problemă: “urmărirea reglementarii guvernamentale a concurenților de piață implică un risc – un risc mare – a rezultatelor nefavorabile”.

Microsoft și aliații săi anti-Google au cheltuit nenumărate milioane și oamenii duc o campanie de evidențe și proiecte secrete sub acoperire pentru a convinge autoritățile de reglementare pentru a îngrădi motorul de căutare.

În opinia mea, dacă aceste companii ar fi petrecut un pic mai puțin timp protestând și ar fi dedicat un pic mai mult timp pentru creație, ar avea o șansă mai mare de a concura pe piață cu gigantul Google.

Plecând de la faptul că Google se află în topul motoarelor de căutare atât ca număr de căutari efectuate cât și ca preferința în rândul utilizatorilor, cu o cota de piața de aproximativ 80%, Comisia Europeană își îndreaptă interesul către activițățile acestora.

Graficul nr. 5 Utilizatorii Google 2010-2015 (miliarde)
Sursa: http://www.ziare.com/articole/google+utilizatori+unici

Din graficul nr. 5 reiese că motorul de căutare Google a avut un trend ascendent din punct de vedere al numărului de utilizatori între 2010-2015, iar din graficul de mai jos se observă progresul cotei de piață atât în a doua jumătate a anului 2014 cât și în prima jumătate a anului 2015, variind între 82,09% și 83,18%.

Această evoluție din ultimii 5 ani este direct proporțională cu informatizarea și automatizarea a foarte multe sisteme integrate, aplicații, foarte multe platforme colaborative care nu fac altceva decât să eficientizeze activitatea, și să înlăture tot mai mult implicația umană, fapt ce a dus la micșorarea numărului de erori, crescând astfel profitul companiei. Aceste platforme colaborative au fost create/gândite în direcția celor trei C – Comunicare, Colaborare și Cooperare concepte întâlnite astăzi sub denumirea de Groupwere sau mai nou GroupWeb. La toate aceste schimbări elementul comun pot spune că este Google, întrucât majoritatea aplicațiilor online sunt dependente de motorul de căutare, întrucât toate domeniile aparțin Google.

Graficul nr. 6 Cota de piață Google iulie 2014- mai 2015
Sursa: http://www.curierulnational.ro/Specializat/2015-01-12/Cota+de+piata+a+Google,+in+scadere.++Yahoo+creste

Comisia Federală de Comerț face publică o acțiune în desfășurare care are ca obiect principal verificarea companiei Google, folosindu-se de anchete expediate, pentru a derermina dacă funcționarea companiei are la bază principii stricte care împreună conduc la satisfacerea utilizatorilor, a clienților și pentru a stabili dacă sunt repectate normele legislative referitoare la noțiunea de concurență.

Această investigație pornește de la o sesizare înaintată în luna martie 2013 de compania Microsoft către Comisia Europeană prin care acuză motorul Google de abuz de poziție domintantă în domeniul căutarilor on-line.

Pentru stabili dacă reclamația înaintată de Microsoft este întemeiată și dacă compania Google a abuzat sau nu de poziția sa dominantă, Comisia Europeană încearcă să afle dacă Google are ca fundament funcționarea direct orientată spre clienți, funcționarea după principii și norme reglementate de concurență.

Ca replică la acțiunea pe care o desfăsoară Comisia Europeană, conducerea Google declară ca ei nu au monopol și ca în mediul on-line totul se realizează cu un simplu click și chiar mai mult, fiecare consumator, client are libertatea de a alege și mai ales libertatea din punct de vedere financiar, de a opta pentru motorul de căutare dorit, nefiind constrans în nici un mod.

Un alt punct al anchetei pornește de la succesul pe care Google îl are în publicitate, încercând să se stabilească dacă este vorba de abuz de poziție dominantă în publicitatea pe care aceștia o afișează în timpul căutarilor on-line.

În acest sens, Google declară că nu este un secret faptul că au un success remarcabil, contribuind cu aproximativ 3% la totalul veniturilor din publicitate, cu toate că agenții organizațiilor care se schimbă frevent desfașoară astfel de campanii nu numai on-line ci și în mass media (TV, radio, ziare, reviste, banere, flyere).

Un alt semn de întrebare a fost pus și asupra rezultatelor oferite în timpul căutărilor, dacă sunt sau nu obiective, dacă au în vedere afișarea celui mai optim și corect rezultat pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor.

Organul exacutiv al Uniunii Euopene, demarează ancheta fondată pe reclamațiile potrivit cărora motorul de căutare abuzează de poziția sa dominantă în rândul celorlalte instrumente, nefuncționand în conformitate cu reglementarile UE.

Ancheta a demarat ca urmare a reclamațiilor venite din partea unor societăți care se ocupă cu prestarea și promovarea anumitor tipuri de servicii, prin care acuză Google că favorizează plasarea produselor personale în mediul on-line.

Cu privire la această investigatie, „Fondatorii 2004” Larry Page și Sergey Brin susțin că rezultatele Google sunt imparțiale, obiective, și oferite în mod gratuit, fiind concepute pentru a raspunde la întrebările utilizatorilor.

După o analiză riguroasă, Google este înștiintat că există anumite acțiuni care nu sunt în conformitate cu reglementările și prevederile Uniunii Europene care prohibesc abuzul de pozitie dominantă:

comportament care favorizează afișarea și indrumarea către linkurile și site-urile proprii;

folosirea informațtiilor, a datelor în afișarea recultatelor lipsită insa de acordul expres al utilizatorului;

înțelegeri cu ajutorul cărora anumite pagini web aifișează în mare parte reclame cu produsele și serviciile Google;

O primă părere a organului executiv al UE se rezumă la faptul că motorul de căutare controlează o mare parte din economia țarilor europene în rândul motoarelor de căutare dar și în mediul publicității on-line.

Organul executiv al Uniunii Europene vizează în principiu modalitatea prin care motorul de căutate promovează link-uri către instrumentele sale de căutare, de exemplu Google Shopping care este perfecționat și optimizat în căutările de servicii și Google Places cu specific în afișarea rezultatelor despre tranzactiile la nivel local.

În cazul în care se dorește căutarea unei informații Google ne oferă două tipologii de rezultate:

rezultate oferite în mod gratuit;

promovarea afisată;

Căutarea reprezintă un instrument cat se poate de simplu și totodată foarte inteligent, care intuiește și care ne ajută în găsirea informațiilor dorite, transpunându-se într-o bară de căutare completă și diversificată fiind utilizat pentru căutarea diferitelor produse, servicii on-line și off-line, a conținutului media, jocurilor, aplicațiilor, ziarelor, revistelor, etc.

Propriile servicii de specialitate Google sunt vizibil promovate cu ajutorul link-urilor în căutarile web, fără a informa utilizatorul despre tratamentul favorizat, fapt care conduce la creșterea posibilității ca utilizatorul să nu folosească alte servicii, fără a fi conștient de

faptul că Google are ca scop promovarea propriei oferte în rezultatele oferite.

Datorită acestui fapt, rezultatele celorlalți concurenți sunt mai putin vizibile sau chiar în anumite cazuri, deloc vizibile, de aici și opinia Comisiei ca acest lucru defavorizeaza ceilalti concurenti ai motorului de căutare și ca exista probabilitatea ca în anumite cazuri să se piarda orientarea catre necesitatile și nevoile utilizatorilor.

Dintr-o altă perspectivă Comisia are în vedere și faptul că Google este o sursă importantă de trafic în serviciile de căutare, fapt ce diminuează ingeniozitatea concurenților în acest domeniu al căutarilor.

Un alt aspect pe care Cominsia Europeană îl tratează ar fi legat de modalitatea prin care Google folosește și afișează, fără consimțământ informații preluate prin intermediul celorlalte instrumente de căutare, afișându-le în cele din urmă ca fiind conținut propriu.

Google folosește în căutarea proprie materiale și documente originale luate de pe site-urile concurențiilor săi, în acest mod Google se bucură de investițiile, ideile si inovația concurenților săi, uneori împotriva voinței lor explicite.

Un lucru cert derivă din faptul că un utilizator care este informat cu privire la serviciile de căutare Google și totodată conștient de complexitatea informațiilor care sunt postate pe internet, nu mai are intenția de a consulta alte site-uri care dețin doar o parte din informațiile pe care le caută, neluând în seamă faptul că aceste site-uri au fost sursa principală de proveniență a informației.

Principalul scop al cercetărilor efectuate de Comisia Europeană nu acționează în beneficiul concurenților, în sensul protejării acestora, ci în sensul păstrarii procesului de competiție pentru beneficiile și necesitățile consumatorilor, deoarece Comisia ia atitudine doar în cazul în care există un pericol pentru concurență cu repercursiuni negative asupra utilizatorilor, acesta fiind și principalul motiv de a stabili daca Google prin modalitatea și strategia de afisare a informatiilor cerute de utilizatori nu ingradeste posibilitatea consumatorilor de a primi cel mai optim și complet rezultat în cercetarea efectuata.

O entitate care este parte principală într-o anchetă, primește oportunitatea de declara și de a-și asuma o serie de îndatoriri, depuse spre analiză și o ulterioară aprobare la Comisia Europeană (în conformitate cu art. 9 Regulamentul 1/2003), asa cum au proocedat și alte firme din domeniul IT (Microsoft și IMB) care au propus o serie de angajamente și ulterior Comisia le-a transpus în angajamente cu caracter obligatoriu.

În solutionarea reclamației înaintate de Microsoft și totodată a anchetei desfășurate de Comisia Europeană, Google vine cu o alternativa prin care se obliga să indeplineasca cateva preverederi intr-un interval de 60 de luni:

link-uri cu etichetă către propriile servicii specializate de căutare, astfel încât utilizatorii să le poată deosebi de celelalte rezultatele de căutare pe web;

să separe clar aceste link-uri promovate de alte rezultate de căutare web prin caracteristici grafice clare;

link-urile a trei concurenți pentru servicii de căutare specializată să fie afișate aproape de propriile sale servicii, într-un loc care este vizibil pentru utilizatori;

să ofere tuturor site-urilor opțiunea de a folosi sau nu tot conținutul lor în serviciile de căutare Google;

să ofere posibilitatea site-urilor de căutare specializată care se concentrează pe căutare de produse sau pe căutări locale de a marca anumtei categorii de informații într-un mod în care acea informație să nu fie indexată sau folosită de Google;

să nu mai impună obligații care ar împiedica agenții de publicitate de la gestionarea campaniilor de publicitate și pe alte platforme de publicitate concurente.

În urma acestor propuneri inaintate de instrumentul de căutare Google, Comisia Europeană trebuie evalueze și să decida dacă propunerea acoperă toate neregulile, dacă acționează sau nu în beneficiul utilizatorilor și trebuie să numească un mandatar care va supraveghea ducerea la îndeplinire a îndatoririlor asumate.

Conform reglementării numărul 102 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene este interzis abuzul de pozitie dominantă de o entitate sau mai multe daca acesta are capacitatea de a influența într-un mod negativ schimbul de bunuri, produse și servicii între țările care fac parte din Uniunea Europeană.

Potrivit art. 103 din TFUE, CE are libertatea de a transorma caracterul îndatoririlor asumate de Google în propuneri cu caracter obligatoriu și permanent, acest lucru nu este general valabil doar în cazul în care o societate încalcă prevederile Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că decizia nu se rezumă neaparat la nerespectarea de către motorul de căutare Google a reglementarilor antitrust.

În cazul în care se dovedeste nerespectarea atribuțiilor și obligațiilor pe care un agent econimic și le asuma, conform legislatiei, Comisia Europeană are autoritatea de a administra o sancțiune, care constă în amendarea cu aproximativ 10% din cifra de afaceri.

Tot în cadrul studiului de caz ales, am facut și o paralelă la fel de concludentă între Google și gigantul Apple, care s-a dovedit a fi o luptă extrem de importantă în domeniul tech. Marii specialiști care au analizat acest caz au amintit faptul că trebuie să se înțeleagă că a avea monopol într-o anumită piață nu este, în sine, ilegal. Ilegal este dorința de a realizeza sau să menține un monopol prin practici anticoncurențiale. Potrivit apărătorilor Google, compania a construit o poziție dominantă nu prin metode anticoncurențiale aici făcându-se o paralelă la cazul în care “Microsoft a fost acuzat de a folosirea unor metode anticoncurențiale în gruparea sa dintre Internet Explorer vs Windows” – reprezentanții Google invocând meritele superioare ale produselor folosite – afirmându-se că Google este pur și simplu mai util pentru utilizatori decât sunt serviciile rivale cel puțin din punct de vedere al motoarelor de căutare, însă afirmația Google a fost destul de promtă și conștientă afirmând că a doua zi această domeniație se poate termina, concurența fiind la un click distanță. Această afirmație a mai scos în evidență doi giganți – Facebook și Twitter, aceștia din urmă fiind cei care se bucură de eșecul contemporan al Google de a face incursiuni în cadrul rețelelor de socializare – ilustrând faptul ca era vizitei în care trăim este o lume strict dependentă de internet și de ingeniozitatea unora de a-l folosi.

În construirea cazului lor, avocații FTC vor trebui să definească "piața relevantă", un termen care contribuie la modelarea domeniului de aplicare a procesului. Să presupunem că FTC definește piața relevantă ca fiind piața motorului de căutare. Puterea de monopol este definită ca fiind "puterea de a controla prețul sau exclude concurența." Dar motorul de căutare Google este gratuit pentru utilizatori, și nu face nimic pentru a împiedica utilizatorii să treacă la un motor de căutare rival.

"Prin urmare, cota Google de căutare de la sine este aproape lipsita de sens", afirma Manishin unul dintre cei care au consolidat apărarea Google în cadrul proceselor avute. Acum, ne imaginăm că FTC definește piața relevantă în sens mai larg, pentru a include piața mare de publicitate web. Aici, FTC ar fi probabil pe teren nesigur, deoarece ar fi foarte greu să dovedească faptul că Google are un monopol pe această piață mai largă. Produsele de publicitate de căutare Google concureaza cu multe alte tipuri de publicitate online, inclusiv anunțurile grafice și anunțurile mobile, să nu mai vorbim de formele tradiționale de publicitate (print, TV, radio, etc.).

Avocatul amintit și mai sus afirma faptul că: “luați împreună, toți acești factori sugerează puternic că piața antitrust este relevantă pentru a evalua presupusa putere de monopol, Google nu poate fi în mod corespunzător redus de publicitatea de căutare pe Internet, și probabil nici măcar la publicitatea pe Internet, cu excluderea mass-media de publicitate mostenita”.

Concluzii

Consider ca problema concurenței este destul de complexă în anumite situatii, legea neputând fi exhaustiva în ceea ce le priveste.

În pofida faptului că nu am amintit nimic despre “revoluția Facebook”, fiind cel mai accesat site sau de Apple, consider că în viitorul apropiat cei doi giganți vor avea propiile motoare de căutare.

Atât Facebook cât și Apple dețin atuuri destul de importante în acest sens – de exemplu o strategie care ar acapara o cotă de piață destul de mare ar fi implementarea motorului proprietar de căutare pe device-urile marca Apple, având în vedere că înțelegerea cu Google pentru pagina de pornire a browser-ului Safari va expira în decursul acestui an, atunci vorbind despre noi spețe din punct de vedere a pozițiilor dominante pe piața motoarelor ce căutare.

În urma anchetei demarate în noiembrie 2010 ca urmare a unor plângeri primite la adresa companiei Google, Comisia Europeană a ajuns la concluzia ca există patru aspecte prin care Google ar putea abuza de poziția sa dominantă pe piața europeană, tratament favorabil, în rezultatele de căutare pentru link-urile proprii Google comparativ cu link-urile concurente, utilizarea de către Google fără consițământul proprietarilor a conținutului original de pe paginile web ale terților în propriile servicii specializate de căutare pe internet, acordurile care obligă editorii de pagini web să obțină toate sau cele mai multe dintre reclamele lor de căutare de la Google cât și restrictiile contractuale cu privire la transferabilitatea online a campaniilor de publicitate pe platformele concurentilor.

Bibliografie

Cărți și volume:

Webografie: