PowerPoint Presentation [306887]

UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

PROGRAM DE STUDII: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Disciplina: Istoria pedagogiei

Lect. dr. Ramona Neacșa

Mătușa Gabriela Bianca Anul I

"[anonimizat] (1712-1778)."

([anonimizat] – Compendiu, 2015, pg. 119)

[anonimizat], [anonimizat], egalitate și fraternitate.

S-a [anonimizat] 28 iunie 1712, [anonimizat].

La varsta de 16 ani parăsește orașul natal și se stabileste la Paris (1741), devenind unul dintre colaboratorii Enciclopediei (în problemele de muzică).

1741-1743 – a [anonimizat]

1750- [anonimizat]-i celebritatea. Obține Premiul Mare al Academiei din Dijon.

Dedicându-[anonimizat]: Discursul despre originea inegalității (1755), La Nouvelle Heloise (1761), Émil sau despre educație (1762), Contractul social (1762) care i-au întărit celebritatea respectiv pe de altă parte aducându-i un prestigiu incontestabil.

La 9 iunie 1762 scrierea “Emil” a [anonimizat] l-au avut și “Scrisorile….”, arse în 1765

1762- [anonimizat], apoi în Anglia

1765- revine în Franța sub numele Jean Joseph Renou

1772 – a scris Considerații despre guvernarea Poloniei

1778 –publică Visările unui hoinar singuratic; scrie Confesiunile – o operă autobiografică publicată postum în1782

A decedat la 2 iulie 1778, [anonimizat], fiind înmormîntat pe insula Plopilor

A [anonimizat].

Influența lui Rousseau în domeniul filosofiei politice a [anonimizat] 1789.

[anonimizat], ocupând un loc important și în formarea altor filosofi.

L-[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], dovadă că ideile filosofului iluminist au răzbătut veacurile și își păstrează și azi valoarea și actualitatea.

[anonimizat].

Unul din conceptele specifice ale filosofiei politice a lui Rousseau este voință generală. [anonimizat]-și în același timp propria libertate.

Voința Generală exprimă ceea ce este mai bine pentru societate ca întreg. Este ceea ce rezultă

atunci când membrii unei societăți au țeluri comune în loc de interese personale sau de grup.

Rousseau susținea că puterea de a face legi trebuie să fie în mâinile oamenilor.

El a [anonimizat], condus de societate (Guvernul Democrat).

[anonimizat]e care privesc modul de utilizare a rezultatelor științelor și artelor, nu spiritul creator al științelor și artelor.

„Lucrarea fundamentală în care se structurează ideile sale pedagogice este intitulată "Emil sau Despre Educație". Sunt prefigurate aici, într-o modalitate ascendentă, laturile educției descrise în conformitate cu treptele de vârstă ale copilului; până la 2 ani, accentul este pus pe îngrijirea și educația fizică, între 2 și 12 ani are loc educația simțurilor prin contactul direct cu natura, de la 12 la 15 ani primează educația intelectuală, iar de la 15 ani până la vârsta majoră accentul este pus pe educația morală.”

(Constantin Cucoș, Istoria Pedagogiei, 2001, pg. 156)

„Citirea este flagelul copilăriei și aproape singura ocupație pe care știm să le-o dăm. Abia la doisprezece ani va ști Emil ce este o carte. Se va zice că trebuie să știe cel puțin a citi. Așa este : să știe citi atunci când citirea îi este folositoare; până atunci ea nu-i servește decât să-l plictisească. ”

(Jean Jacques Rousseau, Emil sau Despre Educație, 1973, pg. 96)

„Adept al educației negative, Rousseau consideră că rolul educatorului este de a-l păzi și apăra pe copil de influențele externe venite din partea societății. El face o impresionantă pledoarie pentru întoarcerea la natură, la resursele funciare ale existenței, nealterate de intervenția oamenilor… „Educația negativă se concentrează asupra acțiunii de excludere a tot ce poate stânjeni dezvoltarea naturală a copilului. ”

(Constantin Cucoș, Istoria Pedagogiei, 2001, pg. 156-157)

„Cea dintâi educație trebuie să fie, așadar, pur negativă. Ea constă nu în a transmite virtutea

sau adevărul, ci în a păzi inima de viciu și spiritul de eroare.”

(Jean Jacques Rousseau, Emil sau Despre Educație, 1973, pg. 70)

„Rousseau reia ideea lui Hobbes asupra omului în stare naturală pre-socială, dar susține, încă și mai convingător decât Hobbes, că omul nu este rău de la natură, ci dimpotrivă că el este bun de la natură, iar societatea umană este cea care îl pervertește și îl înrăiește.”

(Nicolae Iuga, Din istoria marilor idei etice și pedagogice – Compendiu, 2015, pg.120)

„Totul este bun când iese din mâinile Creatorului; totul degenerează în mâinile omului.”

(Jean Jacques Rousseau, Emil sau Despre Educație, pg. 7)

„Jean-Jacques Rousseau este considerat un precursor al Educației noi datorită descoperirii copilului ca realitate pedagogică distinctă care, pe de o parte, trebuie apărată sistematic împotriva tuturor influențelor dăunătaore din afara; iar pe de altă parte, trebuie valorificată prin organizarea condițiilor de creștere în așa fel încât să se mijlocească dezvoltarea liberă a tuturor înclinărilor și tendințelor naturale”

(Dimitrie Todoran, Studiu introductiv la J.J.Rousseau, Emile sau despre educație 1873, pg. LIII)

„Pedagogia lui Rousseau este construită pe baza a două principii epistemologice integrate în structura de funcționare a logicii necesității naturale:

Principiul epistemologic al cunoașterii copilului în vederea organizării raționale a educației;

Principiul epistemologic al organizării educației ca activitate liberă.

În raport cu aceste două principii epistemologice este reconstruit conceptul pedagogic de educație. Sintetizarea sa este realizată prin formula de educație negativă care vizează un tip de activitate liberă având ca scop să îndepărteze tot ceea ce poate fi un obstacol în calea dezvoltării naturale a copilului.”

(STUDIA UNIVERSITATIS, Revista științifică a Universității de Stat din Moldova, 2008, nr.5(15), pg. 149)

Normativitatea promovată în raport de un astfel de obiect de studiu specific (educația negativă) este exprimată prin patru principii de proiectare pedagogică:

Principiul nonintervenției vizează esența „educației negative” care constă în evitarea și eliminarea influențelor societății corupte, în perspectiva formării libere a copilului în mediul său natural, prin valorificarea tuturor dispozițiilor sale naturale.

Principiul activității libere a elevilor vizează „cunoașterea și respectarea particularităților individuale ale copilului și apărarea sa împotriva influenței viciate a (unei anumite) societăți”.

Principiul valorificării experienței proprii a elevilor vizează „aplicarea cunoștințelor în

practica vieții”, dar și însușirea cunoștințelor pe baza experienței elevilor

Principiul ciclurilor de educație evidențiază caracterul procesual al formării copilului. Fiecare etapă din viața copilului și a adolescentului între 0-20 de ani reprezintă „un ciclu de evoluție” marcat printr-un grad de maturitate proprie, care unilateralizează însă procesul formativ.

(Dimitrie Todoran, Studiu introductiv la J.J.Rousseau, Emile sau despre educație 1873, pg. LIV-LV)

Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni (1754)

„Cea mai utilă și mai puțin avansată dintre toate cunoștiințele umane pare a fi aceea de a fi om”, afirma Rousseau în cadrul celebrei sale scrieri: Discours sur l’origine et les fondements de l’inégalité parmi les hommes.

Pentru a cunoaște sursa inegalității dintre oameni, trebuie ca aceștia să se

cunoască mai întâi pe sine.

În acest discurs invocă omul în starea sa naturală, nealterată, considerând mai bună starea naturală decât cea socializată. Oamenii sunt în mod natural egali, așa cum erau animalele din fiecare specie, înainte de a căpăta diverse atribute sau calități care le diferențiază. Aceste prime schimbări, spune Rousseau, au alterat indivizii tuturor speciilor, astfel că unii s-au perfecționat / s-au deteriorat însușind diverse calități – bune sau rele – care nu erau inerente naturii lor, iar alții au rămas în starea lor originară, aceasta reprezentând o primă sursă a inegalității între oameni.

Emile sau despre educație (1762)

Lucrarea cea mai importantă a acestui pedagog este ”Emil sau despre educație” pe care însuși

Rousseau o numește când ”tratat despre bunătatea originară a omului”, când ”romanul naturii omenești”.

Este un roman pedagogic, pe care l-a scris pentru „a vorbi puțin despre importanța unei bune educații, pentru a dovedi că cea care se dă azi, (n. r. în vremea lui), este rea”. Volumul este extrem de important pentru a înțelege mai bine istoria educației, în timpul Revoluției franceze acesta fiind folosit drept sursă de inspirație pentru ceea ce avea să devină noul sistem național de educație.

Emil cuprinde cinci părți dintre care primele patru se referă la educația băieților, avându-l ca exemplu pe Emil, fiind descris procesul educațional în cele patru perioade de vărstă pe care le parcurge iar ultimul capitol se referă la educația fetelor, având-o în prim plan pe Sofia.

El vede educația ca fiind prima formă de contact social și este de părere că acest proces ar trebui început încă dinainte ca un copil să poată începe să vorbească.

Contractul social (1762)

Este un tratat de filosofie și drept politic, în care Jean-Jacques Rousseau exprimă poziția teoretică cea mai avansată în epoca sa, preluând constructiv ideile întrevăzute de Monstesquieu, Hobbes sau Locke.

Ideea fundamentală a Contractului social este că sursa legitimității sociale și politice este voința generală, a poporului, idee revoluționară, care avea să stea la baza democrației moderne. Așadar, membrii unei colectivități angajează un contract social, în care interesele particulare trebuie armonizate cu interesul general. Individul trebuie să renunțe la libertatea absolută, fără limite, pentru a se supune regulilor comunității.

Totodată, comunitatea este cea care trebuie să-i apere și să-i garanteze drepturile. Nu mai e necesar de spus că Robespierre și Saint-Just au văzut în Contractul social un îndreptar esențial pentru ideile proclamate de Revoluție.

Confesiunile (1782)

„Purced la o faptă care n-a mai fost vreodată săvârșită și nu va mai fi imitată” scrie orgolios Jean-Jacques Rousseau în fruntea operei sale.

Confesiunile postume ale lui Rousseau reprezintă un punct de reper în literatura europeană și probabil cea mai influentă autobiografie scrisă vreodată. Este o operă ce a exercitat un impact puternic nu numai asupra evoluției romanului, ci și a autobiografiei ca gen literar.

Opera începe cu nașterea, care a costat viața mamei și cu prima copilărie și se încheie cu plecarea din Anglia. Hotărât să ducă până la capăt autodezvăluirea și să caute cauzele care au făcut din el un om atât de deosebit și de depărtat de ceilalți, Rouuseau ne împărtășește tot ceea ce-i păstra memoria.

Mândria cu care și-a început Rousseau scrierea e justificată. Fără să-și dea seama, își înfăptuia principala operă literară.

Constantin Cucoș, Istoria Pedagogiei, Editura Polirom, Iași, 2001;

Dimitrie Todoran. Jean-Jacques Rousseau. Studiu introductiv la J.J.Rousseau, Emile

sau despre educație. – București: Editura Pedagogică, 1973.

Jean-Jacques Rousseau, Confesiuni în Literatura mărturisirilor. De la Cellini la Malraux, București, Minerva, 1972

Jean Jacques Rousseau, Emil sau Despre Educație, Editura Didactică și Pedagogică,

București, 1973.

Nicolae Iuga, Din istoria marilor idei etice și pedagogice – Compendiu, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2015

STUDIA UNIVERSITATIS Revistă știintifică a Universitătii de Stat din Moldova, 2008, nr.5(15)