Powered by PEREMAN Dmitri [600634]

Powered by PEREMAN Dmitri
1
1 CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 3
I. SUMARUL LITERATURI. Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ……………………. 4
1.1. Caracteristica biologică și însemnătatea economică în Republica Moldova a culturi cireșului.
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 4
1.2. Caracteristica biologică și însemnătatea în Republica Moldova a culturi vișinului ………… 6
1.3. Componența de specii a dăunătorilor viș inului și a cireșului ………………………….. ……………. 6
1.3.1. Ploșnița părului: morfologie, biologie și mod de atac ………………………….. …………………. 8
1.3.2. Păduchele negru al cireșului – morfologie, biologie și mod de atac ……………………….. 10
1.3.3. Morfologia și biologia acarianului brun ………………………….. ………………………….. ……… 11
1.3.4. Morfologia biologia și a mo dului de atac a omizi păroase a dudului ……………………… 13
1.3.5. Morfologia cotarului verde al pomilor ………………………….. ………………………….. ………… 14
1.3.6. Musca cireșelor și vișinelor, morfologie biologie și mod de atac ………………………….. .. 16
1.4. Sistemul măsurilor de combatere a dăunătorilor vișinului și a cireșului ………………………. 17
1.5 Componența de specii a bolilor cireșului și a vișinului ………………………….. …………………….. 18
1.5.1. Cocomicoza vișinului și a cireșului, patografia și patogeneza ………………………….. ……. 19
1.5.2. Monilioza patografia patogeneza și agentul patogen ………………………….. ………………… 20
1.5.3. Uscarea ramurilor patografia patogeneza și agentul patogen ………………………….. …… 22
1.5.4. Verticiloza sâmburoaselor patografia patogeneza și agentul patogen ……………………. 23
1.5.5. Ciuruirea micotică a frunzelor de vișin și cireș ………………………….. ………………………… 24
1.6. Sistemul masurilor de combatere a bolilor din plantațiile de vișin și cireș …………………… 25
1.7. Particularitățile biologice a buruienilor ………………………….. ………………………….. …………….. 26
1.7.1. Componența de specii a buruienilor în plantația de cireș ………………………….. …………. 26
1.7.1.1. Particularitățile morfologice a pirului târâtor ………………………….. ………………………. 27
1.7.1.2. Particularitățile morfologice ale pălămidei ………………………….. ………………………….. . 27
1.7.1.3. Particularitățile morfologice ale mohorului ………………………….. ………………………….. 28
1.7.1.4. Particularitățile morfo – biologice a cornu ților ………………………….. ……………………… 28
1.8. Sistemul măsurilor de combatere a buruienilor în plantația de vișin și cireș ……………….. 28
1.9. Scopul și obiectivelor cercetărilor ………………………….. ………………………….. …………………….. 29
II. MATERIALE METODE ȘI LOCUL ÎN DEPLINIRII CERCETĂRI I ………………………….. …. 30
2.1. Locul îndeplinirii cercetărilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 30
2.2. Materiale și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 30
2.2.1. Caracteristica soiurilor din plantațiile luate în cercetare ………………………….. ………….. 31
III. REZULTATELE CER CETĂRI ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 32

Powered by PEREMAN Dmitri
2
3.1. Particularitățile factorilor ecologicii și influența asup ra organismelor nocive în anul 2016
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 32
3.3. Particularitățile dezvoltării vișinarului ………………………….. ………………………….. ……………… 33
3.4. Particularitățile dezvoltării cotarului verde a pomilor ………………………….. ……………………. 34
1.1 Particularitățile de dezvoltare a păduchelui negru al cireșului în anul 2016 ………………… 34
1.2 eficienta biologică a insecticidului engeo în combaterea păduchelui negru al cireșului
în anul 2016 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 34
3.2. Particularitățile de dezvoltare a muștei cireșelor în anul 2016 ………………………….. …………… 34
3.3. eficienta biologică a insecticidului engeo în combaterea muștei cireșelor în anul 2016 ….. 35
3.5. Sistemul măsurilor de protecție a plantațiilor de vișin ș i cireș ………………………….. ………… 35
IV. EFICIENȚA ECONOMICĂ A PROTECȚIEI plantelor ………………………….. ……………………. 36
4.1. Eficiența economică a insecticidului engeon 247 SC ÎN COMBATEREA DĂNĂTORILOR
CIREȘULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 37
V. CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 37
VI. RECOMANDĂRI PRACTICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 38
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 38
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 41

Powered by PEREMAN Dmitri
3

Introducere
Actualitatea temei. Cultura a vișinului și a cireșului în Republica Moldova până în prezent a
fost o cultură mai puțin atractiv din punct economic pentru agricultori, practicându -se pe su-
prafețe mici și pe loturile de lângă casă . Dar odată cu transferul tehnologic pe de o parte dar și
sporirea consumului de cireșe pe plan mondial. A creat oportunități ca această cultură să fie
una foarte profitabilă. Aceasta o fost un impuls pentru înființarea de noi suprafețe cultivate
cu plantații de cireș după noi tehnologii performante care a sporit recolta la hectar . Creșterea
numărului de pomi la o unitate a creat condiții favorabile pentru organismele nocive. Odată cu
acesta crește rolul protecției integrate a livezii, care are rolul hotărâtor în succesul obținerii
recoltelor bogate și înalt calitative. În acest con text trebuie de menționat că î nființarea unei
plantații profitabile nu mai este sarcina relativ ușor cu era considerat anterior . Astăzi plantarea
livezile sunt complexe, costisitoare și riscante. Înființarea unei livezi nu este doar plantarea de
pomi și apoi îngrijirea lor. Livezile trebuie să se dezvolte ca un sistem integrat care necesită
decizii importante pentru a asigura că între toate componentele sistemului există o sinergie .
Un rol hotărâtor îi revine alegere a soiurilor rezistente la boli, dăună tori și precum crearea con-
dițiilor pentru fauna folositoare în livadă. Dar să fie în concordanță cu tendințele actuale ale
pieței și practicii internaționale. Dat fiind faptul că cerințele consumatorilor sunt tot mai greu
de satisfăcut. Întrucât reușita atragerii consumatorilor, trebuie ca producția să aibă un aspect
cât m -ai atrăgător. Toate aceste se pot obține prin aplicare unei tehnologii corecte fie de pro-
tecție integrată, fertilizare, irigare. Integrarea proceselor ca fi calea spre diminuarea consumu-
rilor de producție , a produselor de uz fitosanitar care au un efect negativ asupra sănătății con-
sumatorilor. Acesta va contribui la atragerea de noi consumatori și penetrarea de noi piețe.
Conform informației FAO în Republica Moldova, s uprafața ocupată cu plantații de cireș în
anul 2014 constituia 2344 ha. Producția anuală 6542 tone, recolta medie la hectar în anul
efectuării cercetări a fost de 18 t/ha în sistemul intens iv de cultivare, dar în general în alte livezi,
recolta în compar ație cu alte țări este una foarte scăzută cu medie de 2791 kg/ha . Scăderea

Powered by PEREMAN Dmitri
4
suprafețelor cultivate ocupate de cireș și vișin și recolta mică, sunt condiționate sporirea ce-
rințelor de cultivare a fructelor în Republica Moldova, cât și pe piața mondială. Ca uzele obți-
neri recoltelor scăzute la un hectar sunt numeroase. De exemplu fie că plantațiile sunt bătrâne
și trecerea la o nouă tehnologie de cultivare. În mare măsură se datorează acțiuni complexe a
factorilor de producție – schimbarea climatică, frecvenț a atacului de către dăunători și nu în
ultimul rând a conjuncturi pieței , boli și buruieni. În acest context se poate de spus că pentru
cultivarea cireșului și a vișinului fără un plan temeinic, bine gândit , reușita nu poate avea loc
cu succes.
I. SUMARUL LITERATURI. Scopul și obiectivele cercetării
6. testare eficacități biologice a insecticidului __________________ în combaterea muș-
tei cireșelor.

1.1. Caracteristica biologică și însemnătatea economică în Republica Moldova a culturi
cireșului.
Cireșul este o specie originară din zona cuprinsă între Marea Neagra și Marea Caspica
de unde s -a răspândit în Europa și Asia. În natură se mai întâlnește în Iran, China, Rusia, Asia
Mica, Asia Centrala, Africa de Nord, Sudul și Estul Europei. În prezent c ireșul este cultivat
între paralelele de 40 -60ș latitudine nordica, dar poate fi întâlnit pe toate continentele. Producția
mondiala de cireșe și vișine reprezintă circa 0,7% din producția totala de fructe. Un prim grup
de tari mari producătoare ca S.U.A. , Italia, Franța, Turcia, Spania, Bulgaria, Japonia, Canada,
Australia, Chile, Argentina și Africa de Sud, se produc mai multe cireșe decât vișine, în timp
ce ex Iugoslavia, Polonia, Germania, Romania producția de vișine este superioara celei de ci-
reșe. Da tele statistice F.A.O. indică tarile europene fosta U.R.S.S. ca fiind principalele produ-
cătoare de cireșe circa 70% din total. S.U.A. și Canada dețin aproximativ 13% din producția
mondiala, tarile asiatice (fără China și Coreea de Nord) 1,5%, iar cele afri cane 1%. Ca regula
generala, tarile vest europene produc mai multe cireșe, iar cele est europene, mai multe vișine.
În ultimii ani se remarca o creștere a interesului pentru cultura cireșului în Scandinavia, res-
pectiv Suedia, Norvegia, tari unde cultura s -a extins pana la 60ș latitudine nordica. În Asia,
principalii producători sunt: Iran, Liban, Japonia, China și Core -ea de Nord. În America de
Nord, primul loc este ocupat de S.U.A., urmat apoi de Canada. În Africa, producții relativ mici

Powered by PEREMAN Dmitri
5
se obțin în Africa de Sud, Namibia, Zimbabwe, Maroc și Algeria. În emisfera sudica, principa-
lul producător este Chile, care și -a dublat suprafața cultivata în ultimii 15 ani. Extinderea rapida
aici, s -a datorat climatului favorabil, forța de munca ieftină și o piață fără co n-curenta, având
în vedere ca cireșele se recoltează în timpul sărbătorilor de iarna iar producția se vinde bine în
lume, mai ales în Europa Vestica, în Canada, S.U.A. și Japonia. Printre statele din emisfera
sudica cultivatoare de cireș pot fi menționate Australia și Noua Zeelanda cu producții bune.
Destinația producției de cireșe și vișine în plan mondial este destinată după cum urmează: con-
sum în stare proaspătă 27%, preparării de băuturi, lichioruri 36%, preparării de compoturi 13%,
stocării de fructe c ongelate 10%, preparării produselor de cofetărie, gemuri, dulcețuri, salate și
sosuri 4%. Cireșele în Europa se consuma în stare proaspătă circa 80%. P rincipalii importatori
sunt Ger mania, Marea Britanie, Olanda, Belgia și Luxembourg, iar exportatori sunt Italia,
Franța, Spania, Grecia, Croația și Bosnia . În ultimii ani se atestă o creșteri numărului produ-
cător de cireșe și în Republica Moldova. Exigentele privind calitatea fructelor sunt foarte mari
în țările din vestul Europei și se refera în special la mărime, culoare, gradul de maturare și
starea fitosanitara. Diametrul minim admis al fructelor variază de la piață la piață, dar nu poate
fi sub 22 mm diametru Cireșul – genul Cerasus Iuss . În republica Moldova este prezentată
printr-o singură speciei cireșul sălbatic – C. avium, de la care provin cele 35 soiuri înregistrate
in Republica Moldova. Cireșul este o specie pomicolă cu o deosebită valoare economică, dată
de însușirile sale nutritive, tehnologice, c omerciale ale fructe lor, care găsește în Republica
Moldova, condiții optime de creștere și dezvoltare . Condițiile climaterice, pedologice și ecolo-
gice din Republica Moldova sunt favorabile pentru cultura cireșului. Cireașa este un fruct
interesant, fructul are o scurt p erioadă de timp pentru formare de la înflorire până la maturitate,
mult mai scurt decât majoritatea celorlalte culturi de fructifere. Dat fiind faptul că fructele ci-
reșului au o maturare timpurie cu o productivitate ridicată face ca tot mai mulți cultivato ri să
se ori enteze la cultura cireșului.
Cireșele sunt primele fructe care se consumă cu mare plăcere de către toți cu o deosebită
plăcere de cei mici. Consumul lor aduce beneficii întregului organism prin aportul de vitamine,
săruri minerale, zaharuri ușor asimilabile, aspect atrăgător și gustul plăcut răcoritor. Cireșele
conțin 7,7 -17% zahăr total, 0,49 -1,37 % acizi organici, 0,54 -1,16 % proteine, 0,06 -0,39 %
substanțe pectice, vitamine C B1, B2, E, provitamina A, săruri minerale de Ca 18 mg% Fe 0,5
mg K 170 mg% etc. Fructele se pot întrebuința în consumul curent, cât și prelucrări sub formă
de sucuri, gemuri, siropuri, compoturi ș.a. în general ,cireșele sunt fructe tipice de desert, fiind
considerate ca atare în grupa fructelor de lux în majoritatea țărilor economic dezvoltate [1].

Powered by PEREMAN Dmitri
6
1.2. Caracteristica biologică și însemnătatea în Republica Moldova a culturi
vișinului
Istoricul vișinului este strâns legat de cele al cireșului. Vișinului comun însă nu se întâl-
nește nicăieri în sălbăticie. Este răspândit în emisfera nordică, în toată Europa, în zona centrală
a Rusiei, În China ,SUA, Canada, Japonia etc.
Vișinul este o specie pomicolă importantă grație calităților fructelor, rusticitatea și pl as-
ticitatea ecologică a speciei [2]. Se deosebește prin însușirile sale nutritive, tehnologice, co-
merciale ale fructelor și proprietăților pomil or de a valorifica o mare diversitate de condiții
pedoclimatice din zona sudică de stepă, colinară din Codri centrului sau chiar din parte nordică
a țării d e o mare importanță economică . Fructele de vișin constituie o materie primă valoroasă
pentru indust ria obținându -se numeroase pr oduse inclusiv mobilă foarte fină. Portul frumos și
decorativ al multor soiuri de vișin ca și longevitatea lor, face ce ele să fie plantate cu plăcere
pe lângă locuințele oamenilor, în livezile de producere, alei și în fâșiile de protecție .
1.3. Componența de specii a dăună torilor vișinului și a cireșului
Cultura vișinului și a vișinului, reprezintă o importanță deosebită pentru agricultura Repu-
blici Moldova. Ponderea acestor culturi în economia națională se datorează rolului pe care le
au în alimentația omului, precum și sporirea venitului național. Însă plantațiile și producția de
fructe sunt mult afectate de activitatea a numeroaselor specii de dăunători animali, acre unii ani
se înmulțesc în masă, atacând toate organele pomil or, provocând pagube considerabile [3]. În
cultura cireșului și a vișinului sunt prezenți un număr însemnat de dăunători. Printre speciile
cele mai frecvent întâlnite, sunt prezentate în Tabelul 1.3.1. .
Tabelul 1.3.1.
Principali și potențiali dăunători ai pomilor de vișin și cireș
Nr.
Crt. Ordinul Denumirea științifică Denumirea populară
Grupa I. Dăunători care rod mugurii
1. Coleoptera Sciaphobus squalidus Gyll. Gărgărița mugurilor
Grupa II -a. dăunători care atacă muguri și frunzele
2. Heteroptera
( Hemiptera) Stephanitis pyri F. Tigrul părului
3. Homoptera Myzus cerasi Păduchele negru al cireșului
4. Ceresa bubalus F Cicada gheboasă
5. Coleoptera Melolontha melolontha L. Cărăbușul de mai
6. Coenorrhinus pauxillus Germ. Gărgărița frunzelor
7.
Lepidoptera Aporia crataegi L. Nălbarul
8. Euproctis chrysorrhoea L. Fluturele cu abdomenul auriu
9. Malacosoma neustria L. Inelarul
10. Hibernia defoliaria Cl. Cotarul brun
11. Hyphantria cunea Drury Omida păroasă a dudului

Powered by PEREMAN Dmitri
7
12.
Acari Tetranychus urticae Koch. Acarianul roșu comun
13. Panonychus ulmi Koch. Acarianul roșu al pomilor
14. Bryobia rubrioculus Scheut. Acarianul brun al pomilor
15. Cenopalpus pulcher Can. et
Fanz. Cenopalpul roșu al pomilor
16. Polyphagotarsonemus latus Acarianul lat
Grupa a -III-a. Dăunători care minează frunzele
17.
Lepidoptera Anarsia lineatella Zell. Molia vărgată a piersicului
18. Recurvaria nanella Hb. Molia minieră a pomilor
19. Phyllonorycter blancardella F. Minierul marmorat
Grupa a -IV-a. Dăunători care atacă scoarța sau lemnul ramurilor și trunchiului
20.
Coleoptera Scolytus mali Becht. Cariul mare de scoarță
21. Xyleborus dispar F. Cariul lemnului
22. Ruguloscolytus rugulosus Ratz. Cariul mic de scoarță
23. Capnodis tenebrionis L. Gândacul negru al puieților
24.
Homoptera Quadraspidiotus perniciosus
Comst Păduchele din San José
25. Lepidosaphes ulmi L Păduchele țestos virgulă
Grupa a -V-a. Dăunători care atacă bobocii și florile
26. Coleoptera Epicometis hirta Poda. Gândacul păros al florilor
Grupa a-VI-a. Dăunători care atacă fructele
27. Diptera Rhagoletis cerasi L Musca cireșelor
28. Coleoptera Rhynchites bacchus L. Gărgărița fructelor
Grupa a -VII-a. Dăunători care ata că părțile subterane ale vișinului și cireșului
29. Coleoptera Melolontha melolontha L. Cărăbușul de mai – larve
30. Rodentia Arvicola terrestris L. Șobolanul de apă
31. Microtus arvalis Pall. Șoarecele de câmp

Informația prezentată în tabelul 1.3.1. relevă că în plantațiile de vișin și cireș pot fi
întâlnite m -ai mult de 20 de specii de dăunători din diverse unități taxonomice din regnul ani-
mal.

Powered by PEREMAN Dmitri
8

1.3.1. Ploșnița părului : morfologie, biologie și mod de atac
Ploșnița părului face parte din Clasa Insecta , ordinul Hemiptera (Heteroptera), familia Tingi-
dae, genul Stephanitis . Stephanitis pyri Sinonim. Stephanitis oshanini Vas. În principal este un dău-
nător pentru pere și mere, deși afectează, de asemenea, păducel , gutui, prune, cireșe, caise etc.,
dar cu o frecvență mai mică .
Morfologia și biologie . Lungimea corpului ajunge la 2.8 -3.5 mm. Partea superioară a
corpului este acoperit cu tegumentul semi -transparent. Capul robust, antenele subțiri lungi
compuse din 4 articule măciucate. Capul împreună cu toracele sunt prevăzute cu expansiuni
chitinoase, foliacee, rotunjite și reticulare. Elitrele transparent, cu linii întunecate.

A. Nimfă B. Adult Foto 1 .4.1.1 . Mod de atac , Foto 1.4.1. 2. Tigrul părului (adult)

Powered by PEREMAN Dmitri
9
Fig. 1 .4.1.1 . Tigrul părului (Stephaniti s pyri ) 1 tigrul părului (Stephanitis pyri ) 2 (Stephaniti s pyri )3

Biologie și Ecologie . Tigrul părului la noi în ț ară este o specie bivoltină . Iernează în
stadiu de adult în scoarța exfoliată, în resturile vegetale. Adulții hibernează sub scoarța copa-
cilor, în depresiuni, și sub frunze le în livezi și fâșiile forestiere. În ultima decadă a lunii aprilie
prima decadă lunii mai, când are loc inte ns creșterea și formarea frunzelor insecte ies de la
hibernare și populează coroanele pomilor. Perioada de migrație durează până la 7 -10 zile cu
temperaturi de ridicate cu perioade însorite. Adulții pot să se deplaseze de la locul de iernat
circa 2 -5 km. Migrația este întrerup tă în zilele cu precipitații, cu noros ș i cu temperaturi mode-
rate. De obicei, prezența lor în coroana pomilor fructiferi este scăzută la începutul primăverii.
După o hrănire suplimentară, femelele depun ouă în interiorul parenchimului frunzelor pe par-
tea de dedesubt de -a lungul nervurii principale. Lungimea unui ou este de 0,45 mm lungime și
de 0,22 mm lățime. În formă eliptică, gri, cu partea apicală întunecată. Depunerea ouălor con-
tinuă timp de 1,5 -2 luni, fertilitatea este 20 -400 oua. Perioada de incubare durează între 24 -37
de zile. După eclozare, nimfele se concentre ază pe inferioara a frunzelor, până la 30 -40 de
exemplare înt r-un grup. Lungimea corporală a unei nimfe eclozate se situează între 0,6 – 2,3
mm. Corpul lor este de c uloare maro deschis cu spini fini pe fiecare parte. Larvele s unt de
culoare brun –negricioase cu expansiuni laterale de -a lungul corpului foarte ușor de identificat,
corpul larvelor având o lungime de 3-4 mm. S e dezvoltă pe o durată 18-25 de zil e, care trec
prin 5 năpârliri după care se transformă în adulți după ultima năpârlire. După o hrănire supli-
mentară are lor împerecherea și depunerea ouălor. În iulie – august apare larve de generația a
doua care se dezvoltă pe o perioadă de circa 20 de zile. Spre sfârșitul lunii august începutul
lunii septembrie apar noii adulții care hrănindu -se intens. După o perioadă sub influența tem-
peraturilor scăzute încep să se retragă în frunzele căzute, scoarța exfoliată prin alte loc pentru
iernat.
Importanța economică . Ploșnița părului atacă diferite specii spontane Ș i de cultură în
special părul care provoacă daune în plantațiile unde este prezent, peste pragul de dăunare
(PED). Dar poate să atace mărul, prunul, cireșul caisul etc,. Atacă atât ca adult cât și stadiul

1https://encryptedtbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSOHvHyfdDXYN4gajh76dq6A8a_zcziKiBA0YmAX-
HzghN8R9Ypg
2http://www.giardini.biz/site/uploads/drupal/05_Danno%20da%20tingide%20su%20pagina%20fogliare%20su-
periore.jpg
3https://encryptedtbn0.gstatic.com/images? q=tbn:ANd9GcRinJw50YfAuSZTDxOcN4GnlSsIu-
VdlrJ3hRv1_dSxnRvd7QjwA

Powered by PEREMAN Dmitri
10
larvar care sug seva de pe partea inferioară a frunzelor lăsând în urma atacului exuvii și excre-
mente. Frunzele atacate se etiolează , pe parte inferioară se formează pete maronii cu nuanțe de
negru, iar pe cea superioară pete albicioase punctate. În urma h rănirii dăunătorului an de an
pomii începe aș pierd din vigoare, pierzând din capacitate de a mai forma roadă. Atacul se
manifestă în sezoane călduroase pe tot parcursul anului, producând cel mai însemnate daune în
septembrie de adulții generației a doua.
1.3.2. Păduchele negru al cireșului – morfologie, biologie și mod de atac
Păduchele negru al cireșelor – Myzus cerasi F. ord. Homoptera fam. Aphididae. E ste răs-
pândit în multe țări din Europa, Asia Africa și America. Femela apteră are corpul rotund, glo-
bulos de 2,0 -2,4 mm lungime, de culoare neagră, strălucitoare cu reflexe brune. Ochii sunt
negri, antene sun formate din 6 articole, mai scurte decât corpul , de culoare neagră, fără de 3
și 4 care sunt cu nuanțe de galben. Corniculele sunt bine dezvoltate lungi subțiri cilindrice puțin
îngustate la extremități de culoare neagră. Coada este scurtă, conică neagră și maia scurtă față
de cornicule. Femela aripat ă are corpul alungit de 1,7 -2,4 mm lungime, de culoare negru –
maronie, strălucitoare cu ochii brun cu aripi bine dezvoltate. Antenele sunt formate di 6 articole
negru fără de al 3 care se deosebește prin culoarea gălbuie prevăzut cu 14 -20 senzori. Picioare le
sunt de culoare neagră, iar baza femurelor și a tibiilor sunt galbene – brune. Corniculele sunt
egale ca lungime primul articul tarsal.
Oul este oval de 0,4 -0,5 mm lungime de culoare negru -lucios. Larva este imago similară,
apteră cu aripile incomplet dezvoltate.
Fig. 1.4.3.1 Păduchele negru al cireșului Fig. 1.4.3.2. Păduchele negru al cireșului Foto. 1.4.1.1 . Mod de atac
femela aripată – fundatrix femelă apteră virginogenă păduchele negru al cireșului
(Myzus cerasi F. )4 (Myzus cerasi F. )5 (Myzus cerasi F )6

4 http://www.ces.csiro.au/aicn/images/cain1014.jpg
5https://encrypted -tbn2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQJPgzwsLNZ53KxlF93jIAMcEqU9xoUMn
VuKVqlpJlgI38RjVI
6 http://eagri.cz/public/web/file/306893/DSC_4555.JPG

Powered by PEREMAN Dmitri
11
Biologie și ecologie . Păduchele negru al cireșului are 10 -14 gerații pe an. Este o specie
migratoare ca pantă gazdă primară fiind cireșul și vișinul, iar ca pante gazde secundare diferite
specii de ierburi din genurile Gallium (Drăgaică galbenă ), Asperula, Euphrasia, Cardami ne,
Lepidium, Veronica etc,. ier nează în stadiu de ou pe scoarța ramurilor anuale de cireș și vișin,
la baza mugurilor săi pe solzii lor. În primăvară la începutul decadei a doua a lunii aprilie în
timpul desfacerii mugurilor apar larvele , care după o sc urtă perioadă de hrănire se transformă
în femele aptere ( fundatrixul ) , care pe cale partenogenetică vivipară dă naștere la 3 -5 generații
fondatoare aptere. Acestea din urmă populează frunzele și vârful lăstarilor. Pe la sfârșitul de-
cadei a treia a lunii m ai începutul luni iunie, în componența populației apare femele aripate
care la finele lunii iunie migrează pe plantele gazde secundare, continuând ciclu de înmulțire
pe cale partenogenetică vivipară pe toată perioada de vegetație dând naștere la femele apt ere
cât și aripate. Spre toamnă pe parcursul lunii august cât și septembrie apar femele aripate –
sexupare , care se întorc pe cireș și vișin. Aici are lor apariția de masculi și femele ( sexuală ),
împerechindu -se femele depune 1 -5 ouă(formă de rezistență).
Plante atacate și mod de dăunare . Păduchele negru al cireșului este un dăunător co-
mun al vișinul, cireșul și altor plante din flora spontană . Atacă ramurile tinere și frunzele po-
mului în urma căreia se ofilesc, se usucă și cad. Astfel procesul de formare al fructului este
influențat de neexistența a procesului de fotosinteză, la rândul s -au afectat de căderea timpurie
a frunzelor. Este un dăunător specific având ca planta gazdă chiar cireșul și vișinul, mai ales
puieții din pepinieră. Păduchii adulții se hrănesc cu sucul celular de pe partea inferioară a fru n-
zelor tinere ș i din vârful lăstarilor. Frunzele se răsucesc și lăstari își încetează creșterea, se
îndoaie, i ar pe părțile afectate se formează scurgeri cleioase și fumagină. La o perioadă intensă
de atac, tratamentele devin ineficiente, pentru că soluția nu mai poate ajunge până la colonia
de păduchi. Mai mult decât atât păduchii reprezintă principalii vectori la viroze.
1.3.3. Morfologia și biologia acarianului brun
Clasa Arachnida, ord. Acariformes , familia Bryobiidae , genul Bryobia . Este un dăunător
larg răspândit în Europa, Asia , Noua Zeelandă, Africa de Nord America. Se manifestă ca dă-
unător care aduce pagube esențiale în culturile de măr, prune , păr, cireș, caise etc .
Morfologia și biologie . In dezvoltarea acarienilor parcurge de la stadiul de ou, larva,
protoni mfă, deut onimfă și adulți. Tranziția între etapele post -embrionare trec prin faza de re-
paus și de năpârlire . Femela este în linii mari, ovale, aplatizate în partea de sus, de jos convexe,
de culoare verzuie sau roșu -brun. Lungimea corpului de 0,58 -0,65 mm, lățime – 0,4-0,46

Powered by PEREMAN Dmitri
12
mm. Corpul de sex masculin este mai alungit, ușor conic posterior , gălbui sau brun -roșcat de
culoare. Lungime 0,3 mm, lățime de 0,22 mm. Masculii sunt extrem de rare, repr oducerea este
în principal part enogenic

Fig.1.4.3.1 . Acarianul brun al pomilor Foto. 1.4.3.1. Mod de atac Foto 1.4.3.2 . Acarianul brun al pomilor
Ciclu de dezvoltare acarianul brun al pomilor (Bryobia rubrioculus )7
( Bryobia rubrioculus )8 ( Bryobia rubrioculus )9

Oul de abia depus este roșu strălucitor și strălucitor roșu, întunecat mai târziu.0.15 mm
bile diametru. Larva este portocaliu -roșu în culoare, formă aproape rotundă, fără a protuberan-
țele frontală și 3 perechi de picioare. Lungimea de 0,24 mm, lățimea – 0,17 mm. Protonimfa
mai mare de 0,31 mm lungime, brun -verzui, cu protuberanțele frontală și 4 perechi de pici-
oare. Picioarele îngroșată, corpul mai scurt. Deutonimfa are o lungime a corpului oval de 0,42
mm, cu proeminențe frontale bine dezvoltate și diferite de un adult de sex feminin picioarele
din față mai scurte.
Biologie și e cologie. Iernarea acarianului este asemănătoare cu cea acarianului roșu co-
mun, apariția larvelor având loc la începutul lunii aprilie odată cu desfacerea mugurilor la păr.
Larvele invadează mugurii și frunzele tinere, pe care le atacă prin înțepare și sugerea sevei.
Larvele cresc într-un ritm foarte rapid și se transformă în adulți, care dau naștere la alte gene-
rații. O generație comple tă (de la ou la adult) se dezvoltă în 25 -30 zile, pe parcursul unei peri-
oade de vegetație putând atinge până la 4 -6 generații .Acarianul brun atacă toate speciile de
pomi fructiferi inclusiv și cireșul. În urma atacului, prin înțepare și sugere a sevei, p e organele
atacate (frunze ,lăstari) s e formează pete de culoare alb -cenușie s -au cenușii – roșietice, care
duce la uscarea prematură a frunzelor, cu efecte negative asupr a recoltei anului precedent și
viitor.

7 http://macroid.ru/mdata/medium/50/DSC_1357ww2. jpg
8 http://www.sorhocam.com/uploads/images/s_2512016 -183939.jpg
9 http://www.botanistii.ro/blog/wp -content/uploads/2016/06/planta -atacata -3.jpg
http://macroid.ru/mdata/medium/50/DSC_1357ww2.jpgm

Powered by PEREMAN Dmitri
13

1.3.4. Morfologia biologia și a modului de atac a omizi păroase a dudului
Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea Drury, ord. Lepidoptera , fam. Artictiidae .
Este originară din America de Nord, unde pentru prima dată a fost semnalată ți descrisă în anul
1770 de către savantul Drury.
În Moldova p entru prima dată a fost semnalată în anul 1966 fiind răspândită în unele
raioane de sud ale republicii, de unde s-a extins în toate regiunile . Omida păroasă a dudului în
țara noastră este un dăunător de carantină [3]. Fluturii au culoa re albă iar cei de sex masculin
au niște puncte negre pe aripi. Ca mărime acești măsoară la deschiderea aripilor între 30 -36
milimetri la femele și între 25-30 mm în lungime la masculi . Corpul insectei adulte este cu-
prinsă de la 8 -15 mm lu ngime. Pe cap sunt prezenții perișori lungi de culoare albă. Ochii fiind
marii, de culoare neagră, cu deosebiri la masculi care sunt mai accentuați. Femela depune oua
de culoare cu diametrul de 0,5 – 0,7 mm lungime, verde deschis și în forma sferica. Din ca re
eclozează omizi galbene cu nuanțe verzui, pe corp sunt prezente niște dungi c afenii negricioase
de asemenea. Pe corp sunt inserate negi și smocuri de par de culoare gălbuie margini . Omida
ajunge în lungime la aproximativ 30 – 40 de milimetri . Omizile s e transformă în crisalide de
culoare castanie care sunt protejate de coconi de mătase de culoare alb fumurie și având lun-
gimi de 10 -15 milimetri și 5 -6 mm lățime.
Biologie și ecologie . Se pot întâlni în nat ură cu ușurință pe pomii de dud , arțar și alți arbori
sau pomi fructiferi din iunie pana în septembrie. O mulțime de c uiburi de omizi construite din
fire de mătase în care omizile consumând frunzele, lăsând doar nervura principală. În prima
perioadă a stadiului larvar, ele atacă numai epiderma și pare nchimul a frunzelor.

1.

4. 5.
2. 3.
Fig. 13.4.1. Fluturele alb america n Foto. 1.3.4 .1. Mod de atac a
(Hyphantria cunea ) fluturelui alb american
1.Mascul 2- femelă 3 – omidă(larvă) (Hyphantria cunea )10
4- pupă 5 – mod de atac

10https://encrypted tbn2.gstatic.com/images?q =tbn:ANd9GcRYsDmhSTQ3uKGnxZECI iGcT0j56E3HSSGIqdMu-
AJlx00AZrg

Powered by PEREMAN Dmitri
14
Însă pe măsură ce cresc încep să consume frunzelor în întregime pana la pețiol. Omida
păroasă a dudului în condițiile climatic e din țari noastre, dezvoltă 2 generații pe an, una de
primăvară din mai până în iunie și una de toamna din iuni e pana în mai a anului următor.
Iernează în diferite lo curi: în scoarța pomilor, prin scorburi în straturile superficiale ale solului
ș.a. Fluturii din generația de toamnă apar la sfârșitul luni aprilie începutul mai trept at ți eșalonat
pana în luna iunie. A pariție fluturii sunt deja maturizați din punct de v edere sexual de aceea
se împerechează imediat la doar câteva ore de la ieșire fără sa mai aibă nevoie de o perioada
de hrănire suplimentară . Femela depune oua imediat după împerechere pe dosul frunzelor în
grămezi neregulate. Perioada de depunere a ou ălor adică ovipozitoare durează 5-14 de zile și
are loc către sfârșitul lunii mai și poate dura până la sfârșitul lunii iunie . O singură femela poate
depune într-o perioadă, ovipozitoare până la 500 de oua .. Incubația ouălor este cuprinsă între
5-10 zile în condiții normale . Larvele încep să apară din a treia decadă luni mai. Dezvoltarea
stadiului larvar durează 30 -50 zile în funcție de temperatură și planta gazdă. Pana ajung la
maturitate omizile năpârlesc de 6 ori trecând astfel prin 7 vârste. După aprox imativ 1 luna de
hrănire omizile se retrag în locuri adăpostite pe sol în resturi vegetale, în scorburi și adâncituri
din scoarță pomilor infestați unde își confecționează coconii de mătase în care are loc transfor-
marea în crisalide (pupe ). Stadiu de cri salida, durează aproximativ 2 săptămâni, după care la
mijlocul lunii iulie ies fluturii până la sfârșitul luni august . La generația a doua (G 2) femelele
după 8-10 zile de la apariție începe împerechere a. Larvele din această generație se dezvoltă din
augus t până în septembrie. În unii ani se dezvoltă chiar și în octombrie – noiembrie dar este
mult influențată de condițiile de mediu , omizile care nu au atins stadiul adult pier. Care au
ajuns la completa dezvoltare se retrag în locuri adăpostite unde se trans forma în crisalida și în
acest stadiu iernează.
Omida păroasă a dudului este cea mai dăunătoare pentru dud și alte specii de arbori și
arbuștii chiar și pentru vita -de-vie. În anii cu infestări puternice omizile produc pagube mari
prin defolieri complet e ale arborilor care se usucă .
1.3.5. Morfologia cotarului verde al pomilor
Cotarul verde – Operophtera brumata L. sin. Cheimatobia brumata , ord. Lepidoptera ,
fam. Geometridae . Se întâlnește în Europa, Asia centrală și Siberia.
Fluturii au un dimorfism sexual accentuat. Masculul are aripi bine dezvoltate, cu anvergura
de 20 -25mm; aripile anterioare sunt de la galben -cenușiu până la brun -cenușiu, cu dungi tran-
sversale mai închise la culoare. Aripile posterioare, rotunjite, mai deschise. Femela prezintă

Powered by PEREMAN Dmitri
15

rudimente de aripi, de aceia nu are capac itatea dea zbura. Aripile sunt de culoare cenușie –
cafenie, cu dungi transversale mai închise. Abdomenul este mai gros, de culoare surie, cu pete
întunecate. Oul este oval -alungit, galben -verziu, după o pe rioadă devine portocaliu, înainte de
ecloziune, este negricios. Larva de 26 -30 mm, verde -gălbuie, are o dungă dorsală de culoare
închisă, și cu două dungi laterale albe. Corpul este gălbui sau brun -deschis, cu cinci perechi de
picioare, dintre care două p erechi abdominale. Din această cauză larvele se deplasează prin
ondularea corpului imitând măsurarea cu pasul de unde vine și denumirea de ,,cotari” . Crisalida
are dimensiunile de 12 -13 mm lungime de culoare brună, învelite în particule de pământ.
a. b. e.

c.
d.
fig. 1.3.5.1. Cotarul verde al pomilor Foto. 1.3.5.1. Mod de atac
(Operophtera brumata L) Cotarul verde al pomilor
a.- mascul b. – femelă c. – larvă d. – ouă (Operophtera brumata L)11
c. – larvă consumând frunze

Biologie și ecologie . Are o generație pe an, iernează ca ou, depus la baza mugurilor, a câte
unul s -au grupate. În luna aprilie eclozează larvele care se hrănesc cu muguri la început mai
apoi cu frunze și fructe. Durata stadiului larvar este cuprinsă între 20 -25 zile, astfel trecând prin
cinci vârste. Pe la mijlocul lunii mai larvele mature coboară pe un fir mătăsos în sol la de 5 -13
cm aici se transfor mă în crisalidă unde rămân 3 -4 luni. Formarea în adultului de obicei este
marcată în luna octombrie sau chiar noiembrie. Adu lții se hrănesc până nu sunt atins tempera-
turi negative, fiind activi doar nocturn.
Femelele apar mai târziu decât masculii. După apariția fluturilor, are loc copulația și sunt
depuse ouăle la baza mugurilor. O femelă poate depune 250 – 300 de ouă. Dezvolta rea stadiului
larvare se începe în toamna și este fr ânată de temperaturile negative , cu continuarea primăvara
după perioada de iernare.
Cotarul verde este o specie polifagă care dăunează la peste 70 specii pomicole, în special
cireșul, părul , mărul, stej arul caisul ș.a. Larvele ieșite de la hibernare consumă mugurii foliar

11 http://www.ortosemplice.it/wp -content/uploads/2014/10/falena -invernale -by-bangordailynews.com_.jpg

Powered by PEREMAN Dmitri
16

și florali pe care îi rod total sau parțial. Pe parcursul dezvoltări și apariției în masă a frunzelor
ele încep să defolieze prematur cultura gazdă cu recursiuni negative asupra pomulu i.
1.3.6. Musca cireșelor și vișinelor, morfologie biologie și mod de atac
Musca cireșelor – Rhagoletis cerasi L., ord. Diptera , fam. Tephritidae este un dăunător
comun în Europa și America.
Se consideră că este cel mai primejdios dăunător al fructelor de cireș în perioada de pârgă,
care poate distruge fructele unui pom în proporție de 75 %. Soiurile de cireșe care au măturarea
timpurie, sunt ferite de atac, deoarece muștele încă nu reușesc să apară s -au doar încep să apară,
dar nu au început să depună o uăle comparativ cu soiurile cu perioade de coacere semi -timpurie
și mai târzie. Acestea sunt cele mai afectate deoarece intrarea în pârgă a fructelor lor coincide
cu depunerea în masă a o uălor de către femelele de musca cireșelor.
Adultul are corpul de 3 -4,5 mm la masculi și de 4 -5,3 la femele, de culoare brună închisă
cu nuanțe de negru lucios. Capul este foarte mobil, de culoare galbenă, cu tendințe de cafeniu
deschis pe partea anterioară cu accentuare pe partea posterioară. Ochii sunt arămii cu reflexe
verzui mai evidențiate la masculi. Antenele scutelul și vârful femurelor sunt galbene -roșcate.
Pronotul prezintă benzi alternând în galben și negru. Toracele este negru bombat cu umerii de
culoare galbenă portocalie. Aripile sunt compuse cu câte patru benzi specifice, transversale late
de culoare brun – închis. Larvă este apodă, de culoare albă, cu corpul format din 13 segmente
puternic îngustate spre corp. Lungimea ei este de 5 -6 mm.

b.

e.

c.
d. a.

Fig. 1.3.6.1. Musca cireșelor Foto. 1.3.6.1 Mod de atac musca cireșelor Foto. 1.3.6.2. Musca cireșelor
(Rhagoletis cerasi L.) (Rhagoletis cerasi L.)12 (Rhagoletis cerasi L.)13
a. – adult b. ou pe fruct c. – larvă
d. –fruct atacat de larvă e. – pupă

12 http://www.wodr.poznan.pl/images/stories/konin/liliana/Nasionnica_trzeniwka_www.m.twojadzalka.pl.jpg
13https://encryptedtbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTsmJ32s0LVYKWlg76TMx6JNNKO-
goHu7Do7s52EJg27bBYaBhqG_A

Powered by PEREMAN Dmitri
17

Biologie și ecologie . Această insectă are o singură generație pe an și iernează în stadiul de
pupă în straturile superficiale ale solului, sub coroana pomilor. Adulților apar cu o lună înaintea
de coacerea cireșelor și vișinelor. După o perioadă de aproximativ două săptămâni de la apari-
ție, concomitent când are loc fructele de vișin și cireș intră în pârgă începe ponta. Femela de-
pune într -un fruct un ou mai rar două, ouăle sânt introduse cu ovipozitorul sub cuticula fructu-
lui. Obișnuit în aproprierea pendulului . În locul unde a fost introdus oul se formează o pată
circulară de culoare închisă. În total o femelă depune a câte 100 – 150 de ouă. Incubația durează
6-12 zile. Larva apărută pătrunde în fruct și se hrănește cu mezocarpul în rezultatul căruia pulpa
devine moale și se s chimbă culoare. Dezvoltarea larvelor durează 10 -20 zile după care aceste
părăsesc fructele perforând fructe epiderma retrăgându -se în sol, obișnuit la 4 -5 cm. În stadiul
de pupa larva este foarte bine protejata pe toata perioada anotimpului rece și își pet rece iarna
fără probleme. Stadiul de pupa durează la viermele cireșelor din iulie pana în luna mai a anului
următor când apar noii adulții de musca cireșelor
Viermele cireșelor crește pe fructele de vișin și cireș. În acest stadiu larva consumă pulpa
fructelor sub formă de găuri. Fructele atacate se înmoaie și prezintă denivelări pe suprafața
fructului cu mi adâncituri închise la culoare, loc pe unde a pătruns larva neonantă. Aceste găuri
sun porți de infecție pentru boli de exemplu : Monilia ssp .,
1.4. Sistemul măsurilor de combatere a dăunătorilor vișinului și a cireșului
Identifi carea, prevenirea și combaterea organismelor nocive este aspectul cel mai impor-
tantă pentru o cultură sănătoasă care poate să producă abundent și calitativ . Întru asigurarea

Powered by PEREMAN Dmitri
18

1.5 Componența de specii a bolilor cireșului și a vișinului
Tabelul 1.7.1. Bolile întâlnite în plantațiile de vișin și cireș
Nr.
ctr. Clasa Ordinul Familia Denumirea științi-
fică Denumirea
populară

Deuteromyce-
tes Melanconiales Melanconiaceae Cylindrosporium
hiemale (ana-
morfa) Antracnoza
1. Coryneum bei-
jerinckii Qud Ciuruirea mi-
cotică
2. Hyphales Moniliaceae Verticilium albo –
atrum Verticiloza
sâmburoaselor
3. Pycnidialis Sphaeropsida-
ceae Cytospora leucos-
toma Citosporioza
4.
Ascomycetes Diaportales Valsaceae Valsa spp., – telo-
morfa
5. Hyphales Moniliaceae . Monilia laxa
(Ehrenb ) Sacc., Monilioza
sâmburoaselor 6. Helotialis Sclerotiniaceae Monilia laxa
(Aderh. Et Ruhl) –
telomorfa
7. Phacidiales Coccomyces hie-
malis Antracnoza
8. Diaportales Gnomoniiaceae Gnomia
erythrostoma Gnomioza

Powered by PEREMAN Dmitri
19

1.5.1. Cocomicoza vișinului și a cireșului, patografia și patogeneza
Boala este produsă de produsa de ciuperca Coccomyces hiemalis = Blumeriella hiemalis
din cl. Ascomycetes, ord. Phacidiales cu anamorfa Cylindrosporium hiemale , încadrată în cl.
Deuteromycetes, ord. Melanconiales, fam. Melanconiaceae
Cocomicoza este o boala cu impact negativ , care se evidențiază la cireș și vișin cadrul
zonelor de cultura ale acestuia. Sunt afectate în preponderent frunzele, unde pe fața superioara,
în lunile mai -iunie, apar pete mici cu diametrul de 2 -3 mm.

Fig. 1 .5.1. Stadiile de dezvoltare a cocomicozei Foto. 1.5.1 Semne vizibile de atac de cocomicoză
(Coccomyces hiemalis ) (Coccomyces hiemalis )14

14 http://www.pomifructiferi.com/images/boli/atacantracnoza.jpg

Powered by PEREMAN Dmitri
20
Aceste pete au forma circulara și culoare roșie – purpurie. Părțile de frunza nepătate se
îngălbenesc. Atacul se extinde pe toată suprafața limbului foliar , care se transformă astfel în
galben cu pete purpurii, iar pe partea inferioară petele sunt mai bine evidențiate de culoare
purpuriu deschis, se acoperă rapid cu mucegai albicios. Frunzele atacate cad de pe ramuri în
iulie – augus t. Cocomicoza se manifestă în anii cu precipitații abundente, pe frunzele și ramu-
rile superioare, astfel încât puieții din pepinieră sau pomii din plantațiile tinere sunt defoliați în
timpul perioadei de vegetație, cu excepția câtorva frunze din vârf. În l unile iulie – august, deci,
se produce o defoliere prematura, cu influențe negative asupra proceselor de creștere și dife-
rențiere. Astfel, în livadă scade vigoarea pomilor, rezistenta la ger și încărcătura de rod se di-
minuează, iar în pepinieră, atât puieț ii cât și ramurile altoi, devin improprii operației de altoire.
În perioade de repaus vegetativ ciuperca rezistă sub formă de miceliu în frunzele și lăstari
infestați. Pe la începutul primăverii pe frunzele căzute, în urma înmulțirii sexuate apar apotecii
sesile mici, de formă ovală în care se găsesc asce cu ascosporii filamentoși care asigură infec-
ția primară.
1.5.2. Monilioza patografia pato geneza și agentul patogen
Putregaiul brun s -au mumifierea fructelor de sâmburoase este un agent patogen prezent în
plantațiile de vișin, cireș, prun etc. Dăunează atât florile, lăstarilor (Monilinia laxa) inclusiv
și fructele (Monilinia fructigena).
Simptome. Semnele sunt vizibile pe flori, frunze, lăstari, fructe. Atacul din timpul primă-
veri dăunează asupra flori lor, lăstarilor și frunzelor; e ste o boală comună pentru țara noastră.
Organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se necrozează până se usucă. Lăstari se deformează
în urma atacului. Pe fructe, apar semne circulare, cafenii, care se extind rapid, ocupând fructul.
M-ai apoi pulpa ajunge să fie moale și putrezește. Fructificațiile ciupercii sunt în formă de
pernițe cu dimensiunea de 1 -2 mm diametru, de culoare alb – gălbui s -au cenușiu – gălbui.
Atacul se manifestă în condiții de u miditate sporită și o tem peratură cuprinsă între 10 -12 0C.
Fructele se contaminează ușor prin leziunile provocate în urma ploilor cu grindină, a atacului
de insecte cât și prin lipirea fructelor de cele afectate.

Powered by PEREMAN Dmitri
21

c.

a.
b.
fig. 1.6.1. Ciclu de dezvoltare moniliozei foto. 1.6.1. Simptome de atac monilioza
( Monilia spp. ) ( Monilia laxa )15
a. – sporodohiile ciupercii cu conidiofori și conidii
b. – conidiofor, c. – conidii
Agentul etiologic. Boala este produsă de ciuperca Monilia laxa (Ehrenb.) Sacc., din cl.
Deuteromycetes , ord. Hyphales , fam. Moniliaceae , cu telemorfa Monilia laxa, ( Aderh. Et Ruhl )
Honey, încadrată în cl. Ascomycetes , ord. Helotiales , fam. Sclerotiniaceae
Miceliul se dezvoltă în spațiile dintre celule, cu hifele hia line, septate și bifurcate. În sporo-
dochii se compun numeroși conidiofori mici, ce poartă conidii elipsoidale, unicelulare, hialine
s-au gălbui, dispuse în șiruri simple s -au divizate. Conidiile sunt organe de răspândire în timpul
perioadei de vegetație, p recum și organe de iernare. Prin germinare, ele produc fibre de infecție,
care străbat stilul ajungând astfel în ovar, de unde trec în scoarța lăstarilor tineri, făcând crăpă-
turi după care se produc scurgeri cleioase.
Profilaxie și terapie. Pentru limitare a răspândirii aceste i boli este necesar de respectat den-
sitatea optimă în livadă. La o densitatea mare crește riscul de infecție datorită faptului că în
aceste condiții se păstrează umiditatea mai mult timp. Să se efectueze tăierile de igienizare
pentru a favoriza bunei circulații ale aerului. Strângerea fru ctelor afectate pe loturile mici s -au
se va face arătura de toamnă pentru a încorpora resturile vegetale. Tratamente se vor face la
avertizare cu produse omologate pentru această cultură.

15 https://www.paradisverde.ro/sites/default/files/images/2015/12/cirese -putrezite -moni linia.jpg

Powered by PEREMAN Dmitri
22
1.5.3. Uscarea ramurilor patografia patogeneza și agentul patogen
Citosporioza reprezintă o micoză care poate ataca cireșul, vișinul caisul, piersic etc.,. În
urma atacului pomi stânjenesc din creștere, cu efecte negative pentru recolta curentă și ce din
anii următori.
Simptome . Boala se evidențiază prin uscare a unor pă rți din ramuri s -au pe parcurs poate
duce la întreaga plantă afectată. Înainte de înflorire, bobocii florali se răsucesc devin maronii
urmată de uscarea ulterioară. Înfloritul poate debuta cu întârziere de 4 -7 zile, astfel pomii afec-
tați frunzele parțial îngălbenite. Care după o perioadă se necrozează și rămâne prinse de ramuri.
Acest stadiul acut astupă vasele conducătoare și care duce la uscare prematură a pomilor.
Agentul etiologic. Boala este produsă de ciuperca Cytospora leucostoma Fr. Și alte specii
de Cytospora din cl. Deuteromycetes , ord. Pycnidiales , fam. Sphaeropsidaceae , cu telemorfa
Valsa spp., încadrată în clasa Ascomycetes , ord. Diaportales , fam. Valsaceae [4]
Aceste ciuperci sunt agenți și pat ogeni care se propagă prin răni. Infestare pomilor are loc
doar în perioada de repaus al pomilor prin conidii și conidiofori, care cu ajutorul se diseminează
cu ajutorul apei din urma precipitațiilor. Înmulțirea este favorizată de lipsa unei agrotehnici
adecvate, de atacul de către dăunători, boli duc la provocarea rănilor deschise pe suprafața
organelor atacate și sub influența temperatur ilor scăzute din timpul ierni.

fig. 1.7.1. Citosporioza – tipuri de stome cu picnidii foto. 1.7.1. Scurge de gomă produsă de citosporio ză
( Cytospora leucostoma ) (Cytospora leucostoma )16
Profilaxie și terapie . Introducerea în cultură a soiurilor rezistente la boli și dăunători. Pentru
evitare exfolierii scoarței pomilor se vor vărui tulpinilor pomilor cu var de 20 %. Amplasarea
livezii se va face astfel încât să se evite maxim posibil a variațiilor de temperatură în timpul
perioadei de repaus vegetativ.

16 https://horticulturetalk.files.wordpress.com/2014/04/peach -tree-borer.jpg

Powered by PEREMAN Dmitri
23

1.5.4. Verticiloza s âmburoaselor pato grafia patogeneza și agentul patogen
Verticiloza este boala care provocă pierderea prematură arborilor din plantațiile de cireș,
vișin, cais etc.,. Plantațiile tinere sunt cele mai expuse riscului de a fi atacate de verticiloză.
Această boală infectează gazda provocând blocarea vaselo r conducătoare.
Simptome . La pomii atacații de acesta boală în perioada iulie –august, în urma activității
ciupercii apare uscarea centripetă a frunzelor din coronă. Cu trecerea timpului pe ramuri ră-
mâne doar câteva frunze de vârful ramurilor. Însă scoarța pomilor nu este afectată, în schimb
vasele conducătoare se necrozează formând un inel s -au cerc întrerup. Stadiul final este forma-
rea unui inel atunci se atestă blocarea completă a vaselor conducătoare, care duce la moartea
ireversibilă o pomilor. Simptom ele sunt accentuate de lipsa de precipitații cu arșiță. În această
perioadă uscarea are loc cu o viteză m -ai mare.
Agentul etiologic . Boala este în urma atacului de către ciuperca Verticilium albo – atrum
(Rein. Et Berth.) din cl. Deuteromycetes , ord. Hyph ales fam. Moniliaceae . Acesta ciupercă
poate ataca numeroase plante cultivate dar și spontane. Miceliul ciupercii crește în vasele con-
ducătoare ale plantelor afectate. Infecția are loc în urma cauzării de răni fie de ordin mecanic
s-au prin alte căi: atac de dăunători. Sursa de bază sunt micro scleroții care se află în sol pe o
perioadă de peste 7 -8 anii . Cu apariția condițiilor favorabile micro scleroții încep să germineze,
creând fire de infecție s -au conidiofori verticilați. Boala este favorizată de umid itate excesivă
a solului cu un conținut în exces de azot, agrotehnică necorespunzătoare

e.
f.
d.
g.

c. h.
b. i.
a.

Powered by PEREMAN Dmitri
24
fig.1.8.1 . Ciclul evolutiv de infectare de către verticiloză foto. 1.8.1. Simptomele în urma infecției cu verticiloză
(Verticilium albo – atrum )17 ( Verticilium albo – atrum )18
a. – secrețiile rădăcinilor stimulează germinarea micro scleroților
b. – penetrarea directă în rădăcină. c. – răspândirea în cortexul rădăcini
d.– pătrunderea în xilem, formarea conidiilor și răspândirea în sistemul vascular
e. – cloroz a, necroza și căderea frunzelor. h. – răspândirea în țesuturi, moartea lor
g. – dezvoltarea de micro scleroți în țesuturi moarte
i. – diseminarea micro scleroților în sol s -au rămânerea în resturi vegetali
după Vickie Brewster și Jesse Ewing
Profilaxie și terapie . Plantarea de soiuri rezistente în special pe portaltoaielor cu un
nivel înalt de rezistență la această infecție. Alegerea terenurilor libere de infecție acolo unde
anterior nu s -a plantat cartofi, tomate ardei căpșuni etc. implementarea tehnologiilor perfor-
mante de irigare, agrotehnice științifice argumentate. Înlăturarea la timp a pomilor cu simptome
de această boală cu dezinfecția gropilor ulterior cu produse avizate.
1.5.5. Ciuruirea micotică a frunzelor de vișin și cireș
Este o boală care atacă toate sâmburoasel e, aducând pagube enorme în anii cu condiții
de dezvoltare a boli în condiții de precipitații abundente conco mitent cu temperaturi moderate.
Astfel reducând recolta atât cantitativ cât și calitativ, influențând asupra pomilor foarte nega-
tiv.
Simptome. Semnele care se evidențiază pe muguri, lăstari, ramuri dar cu preponde-
rență pe frunze . Frunzele atacate prezintă pete circulare, de 2 -5 mm în diametru brune cu o
margine de suber roșiatică. În dreptul acestor pete țesuturile sunt necrozate și se desprinde uș or
sub acțiunea vântului (ciuruire). La soiurile sensibile sunt atacați lăstari care crapă și cu scur-
gerile de gome pline de conidiile ciupercii. Uneori lăstarii tineri se deformează, apar umflături.
Agentul etiologic . Boala este cauzată de ciuperca imperf ectă Coryneum beijerinckii
(sin. Stigma carpophila ) din cl. Deuteromycetes , ord. Melanconiales , fam. Melanconiaceae cu
acervuli subcuticulari alcătuiți din conidiofori scurți și conidii brune cu 2 -3 septe. În ulcere
prezente pe ramuri sau tulpini atacate de această boală, umplute cu gomă se găsesc hife mice-
liene septate, ramificate care se dezvoltă inter – și intracelular, cauzând necrozarea țesuturilor.
Patogenie și epidemiologie. Peste iarnă ciuperca rezistă p rin miceliul în scoarța ramu-
rilor, în solzii mugurilor, cât și prin conidii în gomele ulcerațiilor. Primăvara miceliul devine
activ în condiții de umiditate ridicată și temperaturi cuprinse între 5 – 40 0C ( opt. – 18- 22 0C ).

17 https://all -begonias -tamaravn.blogspot.md/2014/07/blog -post_9672.html
18https://encryptedtbn2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcR22zIGcYaSCrsoFckENFzNrsDY0DkMiT-
zgjn6vP2IG kl32JOjg

Powered by PEREMAN Dmitri
25
De fapt conidiile sunt prezen te în atmosfera plantațiilor aproape pe toată perioada de vegetație
inclusiv și în perioada de repaus vegetativ, exceptând în perioada ele secetoase și arșițe de vară
și iarna cu temperaturi scăzute. Apa fie de ploaie sau de urma irigării prin aspersiune i nfluen-
țează pozitiv la diseminarea conidiilor din ulcerele de gomă. Germinarea conidiilor are loc după
ce s-a atins circa 2 0C în urma căreia se formează un filament de miceliu care pătrunde în
țesuturi prin stomate sau prin străpungerea activă a cuticulei . În condiții favorabile pentru dez-
voltarea agentului patogen, perioada de incubație durează între 5 -7 zile.
Profilaxie și terapie . Cultivarea soiurilor rezistente, igiena culturală, ramurile cu ulce-
rații și gome se vor înlătura prin tăiere și arse. Strân gerea s -au încorporarea resturilor în sol
prin lucrări agrotehnice. Aplicarea tratamentelor după căderea frunzelor și primăvara devreme
cu produse pe bază de cupru.

1.6. Sistemul masurilor de combatere a bolilor din plantațiile de vișin și cireș
În plantațiile tinere, livezile pe rod cât și în pepinierele pomicole se acordă prioritate a
măsurilor de combatere integrată o bolilor. Prin introducerea în cultură a soiurilor rezistente
alegerea terenului, lucrările de igienă culturală, carantinei fitosanitare inspectarea periodică a
plantațiilor . Spre deosebire de culturile de sămânțoase, cele de sâmburoase sunt mai sensibile
la condițiile climaterice și la nerespectarea tehnologiilor de cultivare. Astfel în anii cu precipi-
tații abundente și cu temperat uri moderate se pot crea condiții foarte bune pentru dezvoltare
agențiilor patogeni ( Monilioza ssp., Cytorpora leucostoma etc., )
Materialul săditor pentru înființarea plantațiilor pomicole trebuie să fie libere neinfec-
tații de agenți patogeni și boli supuse măsurilor de carantină fitosanitară. În primii anii de la
plantare se va ține cont de tehnologia de cultivare urmărind ca fertilizare cu azot să fie optimă
fără exces. În plantație se va face inspecția plantației pentru depistare la timp a bolilor. Exclu-
derea din plantație a pomilor bolnavi și uscați și distrugerea prin ardere. Dezinfectarea rănilor
cu zeamă bordeleză sau alte produse spre exemplu mastic de livadă.
Tratamente chimice la vișin și cireș se vor face preventiv în dependență de rezerva din
anul precedent, de fenologia plantelor și apariția agenților patogeni. Pentru prevenirea și com-
baterea bolilor, în plantațiile cu speciilor sâmburoase sunt necesare tratamente cu fungicide atât
în vegetație cât și în repausul vegetativ . Toamna după căderea frunzelor sau primăvara se va
face obligatoriu tratamente cu Sulfat de cupru de 1 -2 %.

Powered by PEREMAN Dmitri
26
1.7. Particularitățile biologice a buruienilor
Noțiunea de buruiană însumează totalitatea plantelor străine într -o cultură agricolă, care
produce pagube, co nsumând apa și substanțele nutritive din sol și care duc la reducerea recol-
tei. Buruienile sunt privite ca plante nedorite, care cresc pe terenurile agricole, pe pajiști, în
parcuri, grădini, pe terenuri industriale, aeroporturi etc., producând diverse pa gube [5].

1.7.1 . Componența de specii a buruienilor în plantația de cireș
În lume există aproximativ 350 mii specii de plante. Aproximativ 12 -15 dintre aceste
specii asigură 90% din produsele alimentare vegetale. Sunt considerate buruieni 250 specii de
plante de o importantă diferită, iar altele pot deveni. Din cele 250 specii de buruieni, 70 %
aparțin la cele 12 familii care asigură 90 % din produsele alimentare vegetale ale lumii. O listă
de buruieni cele mai întâlnit e în plantațiile de vișin și cireș din Republica Moldova sunt incluse
în Tabelul 1.14.1
Tabelul 1.14.1
Principalele buruieni frecvente întâlnite în plantațiile multianuale de vișin și cireș
Nr.
ctr. Clasificarea bota-
nică Perioada
de vege-
tație Familia Denumirea speciei științi-
fice Denumirea
populară

Monocotiledonate Anuale
Poaceae Cynodon dactylon Pir gros
1. Poa pratensis Firuța
2. Setaria verticilata Mohor agăță-
tor
3. Setaria viridis Mohor verde
4. Setaria glauca Mohor roșcat
5. Perene Sorgum halepense Iarba lui
Djonson
6. Agropyron repens Pir târâtor
7.
Dicotiledonate Anuale Asteraceae Cirsium arvense Pălămidă
8. Sonchus arvensis Susai de
câmp
9. Xanthium strumarium Cornuți
10. Ambrosia trifida Ambrozia tri-
partită
11. Ambrosia artemisifolia Ambrozia pe-
linifolie
12. Brassicaceae Capsella bursa pastoris Traista cioba-
nului
13. Solanaceae Solanum nigrum Zârnă neagră
14. Datura stramonium Ciumăfaie
15. Malvaceae Abutilon theophrastii Teișorul
16.

Powered by PEREMAN Dmitri
27
17.
18.
Perene Convolvula-
ceae Convolvulus arvensis Volbură
19. Brassicaceae Raphanus raphanistrum Ridichioară
20. Polygonaceae Polygonum aviculare Troscot co-
mun
21. Aristolochia-
ceae Aristolochia clematitis Mărul lupului
22. Apiaceae Daucus carota Morcov săl-
batic
23. Urticaceae Urtica dioica Urzică
moartă
24.

1.7.1.1. Particularitățile morfologice a pirului târâtor
Agropyron repens – Pir târâtor este buruiană graminee perenă, cu rizomi albi, subterani,
târâtori. Crește și se dezvoltă pe aproape toate tipurile de sol dar preferă soluri mai fertile,
compacte, bogate în substanțe nutritive. Având un sistem radicular bine dezvoltat po ate con-
cura cu ușurință cu plantele de cultură. Semințele au o putere germinativă ridicată care pot
germina la o adâncime de până la 5 cm. Cotiledoanele sunt mici, ușor rulate la margine, la baza
de obicei, roșietice. Frunzele adevărate au de până la 5 mm lățime, adesea puțin rulate, canelate;
teaca frunzei este neteda, în general nuda; urechiușele sunt gulerate; ligula este foarte scurta,
țepoasă, fin dantelata. Paiul fiind drept, neted, rotund, de la 20 cm la peste 100 cm înălțime.
Floarea este formată di n spice mici, firave cu spiculețe așezate pe două rânduri cu latul pe rahis.
Spiculețele au 1 -8 flori. Bracteele sunt sterile iar glumele inferioare îngroșate. Perioada de în-
florire începând din vară s -au izolat pana toamna. În spic se pot forma circa 50 d e boabe
1.7.1.2. Particularitățile morfologice ale pălămidei
Cirsium arvense – Pălămida este buruiană perenă cu rădăcina pivotanta profunda, la în-
ceput verticală, apoi ramificată pe orizontală în adâncime prin îndoire sub formă de genunchi,
fără latex, iubitoare de azot. Răsare din semințe de obicei primăvara, în stratul superficial de
sol . Dar fiind o plantă multianuală își reîncepe rapid creșterile din rădăcini. Cotiledoane re-
prezintă niște forme lat -ovale, cărnoase, verde închis, cu margine întreagă , ne pețiolată, întinse
pe sol. Frunzele adevărate, primele fiind invers ovoide, următoarele de formă lanceolată simple
pană la penată, ondulat -crete, culcate. Marginea frunzei ușor până la puternic ghimpată. Tul-

Powered by PEREMAN Dmitri
28
pina este dreaptă, ramificată, aproape nudă, cu margini, înaltă de pană la 150 cm. Floarea con-
stituie niște calatidii mici, convexe, sferice, cu flori violete, grupate într -o inflorescență corim-
biferă, cu papusul penat. A re ca perioadă de înflorire în sezonul de vară. Poate forma un număr
de semințe pe plan ta de circa 4000 (3000 – 5000).
1.7.1.3. Particularitățile morfologice ale mohorului
Setaria glauca – Mohorul este o graminee anuală iubitoare de căldură, din subfamilia
Panacee cu o puternică înmulțire prin semințe. Prefera soluri bogate î n element e nutritive, luto –
nisipoase până la nisipo -lutoase ușoare. Perioada de germinare: primăvara devreme. Frunzele
adevărate sunt late, flasce, verde -albăstrui, mate, cu striații albe la mijloc, teaca aplatizată,
coroana de perișori în loc de ligulă, ma rginea tecii lisă. Paiele la baza adesea ramificate, verde –
gri, cu înălțime a de 10 -40 cm. Floarea reprezintă o inflorescență scurtă , pseudo spic cilindric
simplu, cu spiculețe mici uniflore. Flori fără ariste dar cu perișori lungi, dispuși î n jurul spicu-
lețului depășind -l de 2 -3 ori în lungime. Perioada de înflorire iulie –septembrie. O singură
plantă poate să producă între 400 –800 de semințe.
1.7.1.4. Particularitățile morfo – biologice a cornuților
Xant hium strumarium – Cornuți reprezintă o buruiană anuala dicotiledonată, care crește
pe soluri grele, bogate î n substanțe nutritive, î n anii cu veri calde. Germin ează în perioada de
primăvară, cu cotiledoanele ce pot avea lungimea de 5 cm, alungite la ambele capete, cu v ârful
alungit. Frunzele complet dezvoltate, cele inferioare cordate cu formă triunghiulară, neregulat
lobate, zimțate la margini, cu perișori deși și mici pe parte de inferioară. Cele superioare se
reprezintă ca frunze de tip lanceolat. Tulpina este ramifi cată, cu peri denși , cu o înălțime de
circa 15-120 cm. Floarea ce-a masculă sunt sferice, verde – gălbui, aranjate la capătul lăstarilor,
cele femele sunt inserate solitar s -au dispuse în axila frunzei. Perioada de înflorire se încadrează
în sezonul de va ră – toamnă. După procesul de fecundare, fructul pe toată suprafața sunt pre-
zenți spini de dimensiuni mici.
1.8. Sistemul măsurilor de combatere a buruienilor în plantația de vișin și cireș

Powered by PEREMAN Dmitri
29

1.9. Scopul și obiectivelor cercetărilor
Plantele cultivate sunt atacate permanent de numeroase specii de dăunători animali, din-
tre care unele provoacă pagube însemnate. Ele acționând pe diferite căi asupra diferitelor or-
gane de plante, direct prin hrănire sau indirect prin formarea de galerii în sol sau plantă, fie prin
acoperirea limbului foliar [6]. Excepție nu face nici cireșul și vișinul care au un număr extrem
de mare de organisme nocive, în urma cărora sunt provocate daune. În această situație,
cultura cireșu lui și a vișinului este imposibilă fără abordări susținute privind prevenirea și
combaterea acestora, în vederea diminuării pierderilor, obținerea de recolte ridicate, constante
și de calitate. Se știe că obținerea unor producții înalte de calitate superio are pot fi obținute
doar prin combaterea cu succes a boli, dăunători, și buruienile care condiționează producția.
Cireșul și vișinul sunt specii înrudite as
Scopul și obiectivele cercetărilor. Scopul cercetărilor constau în studierea particularități-
lor de răspândire, nivelului de dezvoltare, gradului de dăunare a principalilor organisme nocive
din plantațiile de vișin și cireș. Și determinarea eficienței biologice și economice a insecticidu-
lui engeo în combaterea păduchelui negru și a muștei cireșelor.
Pentru a realiza scopul lucrării s -au stabilit următoarele sarcini de cercetare:
1. Determinarea arealului de răspândire, rezervei biologice și gradului de
afectare a plantațiile de vișin și cireș în diferite livezi.
2. Studiul împupări, intrării în diapauză și apariția insectelor adulte a muștei cireșului,
vișinarului, cotarul verde al pomilor, în plantațiile luate în studiu.
3. montarea lotului demonstrativ
Evidența dăunătorilor vișinului
Efectuarea tratamentelor chimice
Întocmirea calendarului fe nologic a principalilor dăunători

Powered by PEREMAN Dmitri
30
4. Stabilirea gradului de dăunare în urma atacului de către organismele nocive, în
plantațiile unde nu s -au efectuat măsuri de combatere.
Determinarea eficienței biologici a insecticidului engeo în combaterea dăunătorilor cire-
șelor
Determinarea eficienței economice
5. Perfecționarea și sporirea eficienței metodelor de protecție a vișinului și cireșului

II. MATERIALE METODE ȘI LOCUL ÎNDEPLINIRII C ERCETĂ-
RII
2.1. Locul îndeplinirii cercetărilor
Cercetările au fost efectuate în plantația intensivă de cireș, plantată în anul 2010
cu soiurile Ferrovia, Cordia și Regina, altoite pe Gisela 6 , la distanța de 4 x 2 m și plantația
altoită pe mahaleb . în condițiile zonei de sud -est a Moldovei în raionul Ștefan -Vodă pe planta-
țiile particulare de cireș s. Olănești și vișin s. Slobozia.
2.2. Materiale și metode
Drept bază informațională pentru studiul a agenților

Powered by PEREMAN Dmitri
31
2.2.1. Caracteristica soiurilor din plantațiile luate în cercetare
Cordia. Soi de origine italiană, selecție lo cală cu genealogie necunoscută, răspândit în
multe țări cultivatoare de cireș. Pomul este viguros, are coroană largă, e xtinsă pe orizontală, și
rodire pe buchete de mai și ramuri mijlocii, înflorește foarte târzi u, este productiv și destul de
rezistent la secetă. Fructul este mare sau foarte mare 8 -9 g, obtuz, uneori reniform, cu partea
dorsală bombată. Pielița este roșie sâng erie, iar pulpa pietroasă, slab suculentă, dulce, neade-
rentă la sâmbure, cu foarte bune c alități organoleptice. Epoca de coacere este târzie, sfârșitul
primei decade a lunii iulie. [7]
Regina. Acest soi a fost dezvoltat în Germania și a fort pe larg plantat în regiunile europene
unde s -au plantat livezi cu soiuri târzii de cireș. Soiul ,,regina ” este de o calitate foarte înaltă
ca soi târziu și care are o rezistență fată de crăparea cauzată de ploaie. Fructul în sine este foarte
mare și o fermitate bună, având un gust moale plăcut. Atunci când se maturează, fructu l are o
culoare m -ai întunecată față de celelalte soiuri, având o tendință spre culoarea neagră. are ca
perioadă de maturare târzie cuprinsă între a doua și a treia decadă a luni iunie. [8]
Recordnaia. Soi o bținut n Ucraina. Pomul viguros, coroana larg – ovoidă. Întră pe rod în anul
7 de la plantare, productivitate înaltă. Rezistent la iernare și citosporioză. Fructul mare cordi-
form, culoarea galbenă acoperită cu roz intens pe partea însorită. Maturitatea fructelor în de-
cada a treia alunii iunie, sunt sensibile la manipulare și transportare. Calitatea fructelor superi-
oară pentru industrializare. [9]
Spanca timpurie. Soi local, larg răspândit în Moldova . Pomii maturi ating 6-7 m înălțime .
Coroana ovală, cu vârsta oval – resfirată . Ramurile de schelet sunt groase lungi cu unghiuri
mari de divergență față de ax. Ramurile de un an sunt drepte și groase. Frunzele mari, o vale,
verzi deschise. Recolta medie 40 -50 kg/pom. Fructele sunt mari (4 -5 grame), rotunde, pedun-
culul (codița) cu greu se desprinde de pulpă. Pielița gingașă, strălucitoare, roșie închisă, cu gust
acrișor – dulce, sucul roșu, bine colorat. Fructele se coc uniform pe la 20 iunie. Fructele se
folosesc în stare proaspătă ți prel ucrare tehnică, dar nu pot fi recoltate mecanizat prin vibrare,
deoarece dau mult suc la ruperea pendulului. [10]
Ranaia 2. Soi autohton, identificat în Republica Moldova (IP). pomul viguros, coroana ro-
tundă, mijlociu deasă. Întră pe rod în ani 4 -5 de la plantare, productivitate mijlocie. Adaptivitate
bună la condițiile pedoclimatice. Rezistent la ger, citosporioză, și cocomic oză, tolerant la ver-
ticiloză. Auto fertil, recomandat pentru zonele de centru, sud -est și sud [9, 11]

Powered by PEREMAN Dmitri
32

http://agrototal.ro/cirese/
III. REZULTATELE CERCETĂR I
3.1. Particularitățile factorilor ecologicii și influența asupra organismelor
nocive în anul 2016
Factorii de mediu sau ecologici acționează continuu și în complex asupra fiecărui orga-
nism, asupra populației, speciei și asupra tuturor organismelor din biocenoze. [6]
Tabelul 3.1.1. Datele meteorologice pe perioada de vegetație, 2016 (după Stațiunea Meteo, Chișinău)
Nr. Indici Datele medii (pentru fiecare decadă ) în luna Suma precipita-
țiilor
Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie octombrie
I 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 2
T 0C
Aer

Powered by PEREMAN Dmitri
33

3.3. Particularitățile dezvoltării vișinarului
Tabelul 3.3.1. Calendarul fenologic a vișinarului
1. Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
Stadiul

Semne convenționale : – imago – ou – larvă – pupă – Stadiul de iernare

Powered by PEREMAN Dmitri
34

3.4. Particularitățile dezvoltării cotarului verde a pomilor

1.1 Particularitățile de dezvoltare a păduchelui negru al cireșului în anul 2016
1.2 eficienta biologică a insecticidului engeo în combaterea păduchelui negru al
cireșului în anul 2016
3.2. Particularitățile de dezvoltare a muștei cireșelor în anul 2016

În baza certărilor științifice a mai multor autori este bine stabilit că musca cireșelor dezvoltă o
generație pe an. Iernează în stadiul de șp ale sol .informația prezentată în tabelul 3.2.1. în
anul 2016 apariția primilor adulți a avut loc la mijlocul deceai ad oua luni sau parcursului
acestei luni.

Tabelul 3.2.1. Calendarul fenologic al muștei cireșelor
Aprilie
Mai
Iunie Iulie Au
g
Ma
r.
Sta-
diul
de hi-
ber-
nare
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3

Powered by PEREMAN Dmitri
35

Semne convenționale : – Perioada de tratare – diapauză – stadiu de hibernare
– perioada de dăunare

3.3. eficienta biologică a insecticidului engeo în combaterea muștei cireșelor în
anul 2016
3.5. Sistemul măsurilor de protecție a plantațiilor de vișin și cireș

Powered by PEREMAN Dmitri
36

IV. EFICIENȚA ECONOMICĂ A PROTECȚIEI plantelor

Powered by PEREMAN Dmitri
37
4.1. Eficiența economică a insecticidului engeon 247 SC ÎN COMBATE-
REA DĂNĂTORILOR CIREȘULUI
V. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Powered by PEREMAN Dmitri
38

VI. RECOMANDĂRI PRACTICE

Bibliografie

[1] Ilie Dinică, Ecaterina Ceban, Mihail Rapcea, Andrei Donică, Cultura cireșului, Chiținău : Tipogr.
A.Ș.M., 2005.
[2] Emil Drăgănescu, Eugen Mihuț, Cultura speciilor pomicole, Timișoara: WALDPRESS, 2005, – 207
p..
[3] M. Busuioc, Entomologie, Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2006, – 639 p..
[4] S. BĂDĂRĂU, Fitopatologie: (generală și agricolă), Chișinău: Print -Caro, 2012. 592 p..
[5] Budoi Gheorge, Penescu Aurelian, Agrotehnica, București : Ceres , 1996, – 439 p..
[6] Mitrea Ion, Stan Cătăl in, Țucă Ovidiu , Entomologie generală, Craiova: Reprograph, 2010.
[7] Dorin Sumedrea, Ilarie Isac, Mihail Iancu, , Pomi, arbuști fructiferi, căpșun – Ghid tehnic și
economic, Pitești: Invel Multimedia,, 2014.
[8] Long, Lynn E. Peșteanu, Ananie. Long, Marlene. Gudumac, Eugeniu , Producerea cireșelor
Manual tehnologic, Chișinău: Chișinău s.n, 2014, – 261 p.
[9] V. BABUC, Pomicultura, Chișinău: Tipografia Centrală, 2012, -662 p.
[10] Ilie Donică, Gheorghe Vatama niuc, Mihail Rapcea, Bazele științifice ale tehnologiei intensive de
cultivare a vișinului, Chiținău: Tipogr. A.Ș.M.,, 2007 .
[11] BALAN V., CIMPOIEȘ GH., GARBAROȘ M.,, Pomicultura, Chișinău: Museum, 2001, -453 p.
[12] G. CIMPOIEȘ, Pomicultură specea lă, Chișinău: Gol. -Com, 2001, -366 p.
[13] Mihai Tomșa, Elena Tomșa, Protecția integrată a pomilor și arbuștilor fructiferi la începutul
mileniului III, București: Geea, 2003 .
[14] И. Н. Доникэ, Научные основы интенсивной технологии возделывания пло дов вишни,
Кишинёв: Tipografia centrală, 2002 -348 p..
[15] Sergiu Budan, Gică Grădinariu, CIREȘUL, Iași: Editura ”Ion Ionescu de la Brad ”, 2000.
[16] Adrian Asanică, Gheorghe Petre, Valeria Petre., Înființarea și exploatarea livezilor de cireș și
vișin, București: București, 2013. – 126 p.

Powered by PEREMAN Dmitri
39
[17] G. Teodorescu, Entomologie horticolă: Dăunători specifici și metode de combatere, București :
Ceres, 2003, – 376 p..
[18] Lenuța Chira, Adrian Asanica, Cireșul și vișinul, București: M.A.S.T., 2010, – 189 p..
[19] A. Asănică, Cireșul în plantațiile moderne: între compatibilitate și incompatibilitate, București:
Ceres, 2012, – 152 p..
[20] É. ș. J. Jull ien, Bolile și dăunătorii plantelor: diagnostic și tratatment, București: M.A.S.T, 2014. –
315 p.
[21] Paul Pașol (coord.), Ionela Dobrin, Loredana Frăsin, Tratat de entomologie specială: Dăunătorii
culturilor horticole, București : Ceres, 2007. – 408 p .
[22] Afaceri în pomicultură (mărul, prunul, cireșul și vișinul): În părți, 2004. – 104 p.
[23] T. Georgescu, Entomologie horticolă, Iași : Dosofte: Univ. de Șt. Agricole și Med. Veterinară
"Ion Ionescu de la Brad" Iași, 2006. – 427 p.
[24] M. Tălmaciu, Entomologie agricolă, Iași: Editura Ion Ionescu de la Brad, 2005. – 373 p.
[25] Georgeta Teodorescu, Traian Roman, Mihaela Sumedrea, Dăunători specifici și metode de
combatere, București: Ceres, 2003. – 376 p.
[26] Teodosie Perju, Ion Ol tean, Asea Timuș, Nematozi și acarieni dăunători ai plantelor cultivate,
Cluj – Napoca: Poliam, 2001. – 200 p.
[27] I. Boubătrîn, Sistemul integrat de combatere a dăunătorilor și bolilor, Pomicultura, viticultura și
vinificația în Moldova, 1997. – Nr. 6 . – P. 16 -19.
[28] M. N. Busuioc, Rolul unor elemente tehnologice ale pomiculturii avansate în limitarea înmulțirii
unor dăunători ai pomilor fructiferi.
[29] I. Roșca, „Unii dăunători ai sâmburoaselor,” Sănătatea plantelor, 2013. – nr. 2. – p. 26.
[30] C. Chireceanu, „Musca europeanâ (Rhagoletis cerasi L.) – principalul dăunător al cireșelor și
vișinelor,” Sănătatea plantelor, 2007. – 4. – 42-43.
[31] „Cotarul verde (Operophtera brumata) – dăunător al arborilor și pomilor fructiferi,” Sănătatea
plantelor, – 2006. – 5. – 37.
[32] A. Paul -Bădescu, „Protejarea sănătății livezilor, condiție obligatorie pentru recolta de fructe,”
Sănătatea plantelor, – 2006. – 6. – 20-21.
[33] M. Babii, S. Babin, C. Glușco,…; sub red.: A. S. Negru -Vodă, Pomicultura Moldovei, Chișinău:
Cartea Moldovenească, 1967. – 404 p.
[34] C. Chirilă, Biologia buruienilor: Organografie, corologie, dinamică, importanță, București: Ceres,
2001. – 303 p.

Powered by PEREMAN Dmitri
40
[35] S. Grițcan, „Studiu privind componența speciilor de buruieni in agroecosistemele pomicole,”
Mediul ambiant: Revistă științifică, de informație și cultură ecologică, 2008. – 2. – 35-4.
[36] R. Stoianov, „Totul despre pir (I, II),” Sănătatea plantelor, 1, 2 (2006), (II), 43.
[37] M. Grădilă, Erbicidele și tehnica erbicidării: Buruienele și combaterea lor, București: M.A.S.T,
1997. – 82 p.
[38] A. V. Belolipeckij, „Tli – opasnye vragi rastenij,” Zasőita i karantin rastenij: Ezůe mesâcůnyj
zůurnal dlâ spec., ucůenyh i praktikov, – 2000. – Nr. 7. – P. 38 -40.
[39] „Perspective în cultura cireșului,” Pomicultura, viticultura și vinificația: Publicație șt. -practică,
analitică și de informație, nr. 2(38) (2012), p. 7 -8.
[40] Ю. Б. Пятнова, К. В. Лебедева, С. Д. Каракотов, „Феромоны насекомых : на службе защиты
растений,” Защита и карантин растений, – 2016. – Nr. 5. – P. 37 -40.
[41] L. VOLOȘCIUC, „Protecția integrată a plantelor și calitatea produselor agricole,” Akademos, vol.
nr. 3 (34), p. 72, 2014.
[42] Hristina, Kutinkova Radoslav, Andreev, „INTEGRATED PEST MANAGEMENT IN SWEET,” Journal
of Fruit and Ornamental Plant Research, vol. vol. 12, nr. ORCHARD MANAGEMENT IN
SUSTAINABLE FRUIT PRODUCTION, 2004 Special ed.
[43] „Pesticide – ghidul buruienilor,” http://www.pesticide.ro/ghidul -buruienilor/.
[44] „Агроэкологический атлас России и сопредельных стран : экономически значимые
растения их болезни, вредители и сорные растения,” Кельник, 2003 – 2016. [Interactiv].
Availab le: http://www.agroatlas.ru/ru/index.html. [Accesat 10 08 2016].
[45] „Ghidul buruienilor,” datagram, 2001 – 2016. [Interactiv]. Available:
http://www.pesticide.ro/ghidul -buruienilor. [Accesat 20 07 2016].
[46] „Plante A -Z,” [Interactiv]. Available: ht tp://www.eplante.ro/plante -a-z/.
[47] Lazari, I; Gomoja, G; Șușu, Gheorghe; Furnic, Alexandru; Gomoja, G; Grițcan, Sava; Popa, M,
Buruieni larg răspândite pe teritoriul Republicii Moldova, Chișinău: Ch. S.n, 1999, – 267 p.
[48] I. Certan, Alexandra Braghiș, PRODUSE DE UZ FITOSANITAR : Programe complexe pentru
combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor din culturile agricole, Chișinău: F.E. – P."
Tipografia Centrală, 2008.
[49] Georgescu Teodor, Bădeanu Marinela, Entomolog ie: Curs. Partea specială, Iași S.n. , 1998, – 200
p..

Powered by PEREMAN Dmitri
41

Anexe
Adnotare
cv
Declarația despre antiolagiat