POTENȚIALULUI ECOLOGIC ȘI EXPLOATĂRII BIOLOGICE ÎN ORIZONTUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE Student: Grupa: DRAGOMIR LAVINIA – IONELA 202 GAFIA… [619676]

CĂI ȘI MIJLOACE DE EVALUARE A
POTENȚIALULUI ECOLOGIC ȘI EXPLOATĂRII
BIOLOGICE ÎN ORIZONTUL LOCAL AL
MUNICIPIULUI BAIA MARE

Student: [anonimizat]:
DRAGOMIR LAVINIA – IONELA 202
GAFIA ANDREEA – IONELA

BUCUREȘTI
2019
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE

1
CUPRINS

INTRODUCERE
I. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ ȘI BIOGEOGRAFICĂ A ORI ZONTULUI LOCAL
AL MUNICIPIULUI BAIA MARE ………………………….. ………………………….. ………………………. 3
1.1 LOCALIZAREA MUNICIPIULUI BAIA MARE ÎN UNITĂȚILE ȘI
SUBUNITĂȚILE DE RELIEF ALE ROMÂNIEI ………………………….. ………………………….. .. 3
1.2 LOCALIZAREA MUNICIPIULUI BAIA MARE ÎN CADRUL REGIUNILOR
BIOGEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI, DELIMITATE DE RAUL CĂLINESCU ……………. 5
1.3 LOCALIZAREA ORIZONTULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE ÎN
CADRUL REGIUNILOR BIOGEOGRAFICE EUROPENE ………………………….. …………….. 6
II. PARTICULARITĂȚI ALE POTENȚIALULUI ECOLOGIC ÎN ORIZONTUL LOCAL
AL MUNICIPIULUI BAIA MARE ………………………….. ………………………….. ………………………. 8
2.1 POTENȚIALUL MORFOLOGIC ………………………….. ………………………….. ……………. 8
2.2 POTENȚIALUL LITOLOGIC ………………………….. ………………………….. ………………… 8
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 9
2.3 POTENȚI ALUL CL IMATIC ………………………….. ………………………….. ………………….. 9
2.4 POTENȚIALUL EDAFIC ………………………….. ………………………….. …………………….. 12
2.5 POTENȚIALUL HIDROLOGIC ………………………….. ………………………….. ……………. 13
III. PARTICULARITĂȚI ALE EXPLOATĂRII BIOLOGICE DIN ORIZONTUL LOCAL
AL MUNICIPIULUI BAIA MARE ………………………….. ………………………….. …………………….. 15
3.1 CARACTERISTICILE DOMENIULUI BIOGEOGRAFIC DIN ORIZONTUL
LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE ………………………….. ………………………….. …….. 15
3.2 GRUPĂRI VEGETALE SPECIFICE ZONEI STUDIATE ………………………….. ……. 16
3.3 DURATA MEDIE A SEZONULUI DE VEGETAȚIE ȘI A FENOFAZELOR
ACESTEIA ÎN AREALUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE ……………………… 18
3.4 DINAMICA FORMAȚIILOR VEGETALE ÎN ORIZONTUL LOCAL STUDIAT . 18
3.5 DISTRIBUȚ IA LUMII ANIMALE ÎN CADRUL DOMENIULUI BIOGEOGRAFIC
DIN BAIA MARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 19
IV. CONSIDERAȚII PRIVIND PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA VEGETAȚIEI ȘI
LUMII ANIMALE ÎN ORIZONTUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE …………… 20
4.1 CATEG ORII DE ARII PROTEJATE DIN MUNICIPIUL BAIA MARE …………….. 20
4.2 SPECII FLORISTICE ȘI FAUNISTICE ENDEMICE, RARE ORI AMENINȚATE
CU DISPARIȚIA D IN ZONA AREALULUI STUDIAT ………………………….. ………………… 21
CUPRINS
BIBLIOGRAFIE

2

INTRODUCERE

Documentul de față are în vedere evaluarea potențialului ecologic și dinamic al
orizontului local al municipiul ui Baia Mare, având o rază de extindere de maxim 20 de km.
În realizarea acestui studiu s -au urmărit o serie de obiective, printre care amintim
încercarea de a defini conceptul de potențial ecologic, dar și pentru a înțelege modul de
exploatare ecologică.
Metodologia utilizată în cadrul acestei lucrări s -a bazat în principal pe preluare de
informații din diverse lucrări de specialitate ce se regăs esc și în bibliografia documentului.
Totodată s -au folosit elemente cartografice pentru a putea identifica fie poziția arealului,
fie diferite formațiuni vegetale specifice teritoriul s tudiat.
Primul capitol are în vedere localizarea orizontului local al municipiului Baia Mare în
cadrul unităților și subunităților de relief din România, precum și identificarea poziției acestuia
în cadrul regiunilor biogeografice din Europa și din România, utili zând clasificarea realizată de
Raul Călinescu.
Cel de -al doilea capitol cuprinde informații cu privirea la particularitățile potențialului
ecologic ale orizontului locul din municipiul Baia Mare.
Pe parcursul acestui capitol se pot identifica informații r eferitoare la rețeaua hidrografică ce
străbate regiunea studiată, la solurile și rocile parentale ce formează substratul de bază.
Utilizarea metodelor grafice și numerice a fost esențială pentru a cunoaște caracteris ticile
potențialului climatic din orizo ntul studiat . Dintre metodele grafice utilizate amintim: diagrama
în scară dublă Gausse, diagrama bilanțului hidric lunar și diagrama hipsotermică și
hipsoombrică. Metodele n umerice folosite sunt: tetraterma Mayr, indecele GAMS, indicele de
ariditate de Ma rtonne, indicele erozivității climatice, precum și alți indici pe care îi veți regăsi în
cadrul lucrării.
Capitolul trei face referire la particularități ale exploatării biol ogice, cuprinzând
informații despre tipurile de forme vegetale predo minante, modul în care aceste vegetații au
evoluat de -a lungul timpului, dar și date despre speciile de animale ce se întâlnesc în cadrul
acestui areal.
O altă metodă grafică utilizată, ce a a histofenogramei, a fost utilă î n determinarea duratei medii
a sezonului de veg etație.
Cel de -al patrulea capitol descrie ariile naturale protejate ce se suprapun orizontului local
al municipiului Baia Mare, dar și specii de plante și animale endemice sau pe cale de dispariție.

3

I. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ ȘI BIOGEOGRAFICĂ A
ORIZ ONTULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE

1.1 LOCALIZAREA MUNICIPIULUI BAIA MARE ÎN UNITĂȚILE ȘI
SUBUNITĂȚILE DE RELIEF ALE ROMÂNIEI

Zona de studiu a arealului Baia Mare se află situată în partea de nord a Dealurilor Crișanei
și Silvanei. În cadrul subunităților de relief ale României, se află situată în Depresiunea Baia
Mare. Raza arealului studiat cuprinde și o parte din munții vulcanici de nord, anume masivului
Igniș și munții Gut âi.

Fig. 1 Localizarea arealului în unitățile și subunitățile de relief ale României
Sursa: Atlasul Republicii României Socialiste
AREALUL ANALIZAT

4
Arealul studiat se desfășoară pe o suprafață circulară cu raza de aproximativ de 20 km ,
fiind delimitat la nord și est de munții vulcanici de nord din Carpații Maramureșului , la sud de
Dealurile Chidarului , iar în vest de Dealurile Silva nei.

Utilizând harta din Posea și Badea, 1984, în urma delimitării observăm că arealul se
suprapune nordului Dealurilor de Vest, anume Dealurile Cri șanei.

Fig. 2 Localizarea arealului de studiu pe o rază de 20 de km
Sursa: Google Earth

5
1.2 LOCALIZAREA MUNICIPIULUI BAIA MARE ÎN CADRUL REGIUNILOR
BIOGEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI, DELIMITA TE DE RAUL
CĂLINESCU

Fondatorul biogeografiei românești, Raul Călinescu, a realizat o regionare biogeografică
a teritoriului României după criteriul “omogenității relative a reliefului, unicității (în cadrul unei
anumite unități), continuității și func ționalității lui“ (Mândruț, Ardelean, 2014). Arealul studiat
este situat în partea nord vestică a țării, încadrat în provincia Dacică, ce ocupă partea de vest a
Maramureșului (fig. ). Zona de studiu aparține Regiunii Holartice și se încadrează în Subregiu nea
euro-siberiană (Călinescu, 1969).

Fig. 3 Localizarea arealului studiat înn cadrul regiunilor biogeografice ale României
Sursa: Biogeografia Român iei
AREALUL ANALIZAT

6

1.3 LOCALIZAREA ORIZONTULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE ÎN
CADRUL REGIUNILOR BIOGEOGRAFICE EUROPENE

Regiunile biogeografice sunt zone care prezintă condiții ecologice relativ omogene,
având caracte ristici comune. Criteriul de bază utilizat în definirea regiunilor biogeografice
europene a fost influneța factorilor biotici și abiotici care au conturat zone cu flora și faună
asemănătoare, ceea ce face posibilă încadrarea acestora în aceeași regiune bio geografică.
În func ție de condi țiile climatice, geologice și de vegeta ție, la nivel
european se disting 11 subregiuni biogeografice, cum sunt: alpin ă, anatolic ă,
arctic ă, atlantic ă, pontic ă, boreal ă, continental ă, macronezian ă, mediteranea –
nă, panonic ă și stepic ă (figura 1.1).

Fig. 4 Încadrarea arealului studiat în cadrul regiunilor biogeografice europene
Sursa: https:// www.eea.europa.eu/data -and-maps/figures/biogeographical –
regions -in-europe -1/map_2 -1_biogeographical -regions.eps AREALUL
ANALIZAT

7

Pe teritoriul țării noastre se reg ăsesc 5 din cele 11 regiuni
biogeografice ale Europei, dup ă cum urmeaz ă: alpin ă, continental ă, stepic ă,
panonic ă și pontic ă (figura 1.2). România este singura țară din Europa c are
cuprinde mai mult de 4 regiuni biogeografice. Arealul se remarcă printr -o biodiversitate ridicată,
ca urmare a interferenței mai multor zone biogeografice diferite.

Fig. 5 Localizarea zonei de studiu în regiunile biogeografice ale Europei
Sursa:
https://www.researchgate.net/publication/28 2976682_Metode_de_studiu
_si_interpretare_a_vegetatiei_pajistilor/citation/download
AREALUL STUDIAT

8
II. PARTICULARITĂȚI ALE POTENȚIALULUI ECOLOGIC
ÎN ORIZ ONTUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE

2.1 POTENȚIALUL MORFOLOGIC

Din punct de vedere morfologic, relieful este variat cu înălțimi medii. În teritoriul studiat
se remarcă numeroase depresiuni, cea mai importantă fiind depresiunea Baia Mare. Aceasta are
aspectul unui amfiteatru cu o succesiune de culoare
Depresiunea Baia Mare este de origine tectono -erozivă, având o altitudine de circa 200
m. În componența structurii acesteia se regăsesc glacisuri și piemonturi la contactul cu unitățile
învecinate, terase ș i lunci largi.
De asemenea, se regăsesc munți de origine vulcanică, munții Igniș și munții Gutâi . Aceștia s -au
format în miocen, în faza de torto rian. (Enciclopedia României)

2.2 POTENȚIALUL LITOLOGIC

Din punct de vedere litologic, analizând hart a geologică 1:200000, în zona arealului
studiat sunt prezente depozite complexe de nisipuri și pietrișuri, zone restrânse cu marne,
conglomerate și gresii predominant de vârstă pleistocenă și holocenă , dar și un sector cu roci
vulcanice în care se regăsesc riolite, dacite, andezite cuarțifere, care a u generat masivele
vulcanice Gut âi și Igniș.
Relieful nordic al arealului se remarcă prin zone cu aglomerate vulcanice andezitice,
având altitudini care scad de la s ud-est către nord -vest.

9

2.3 POTENȚI ALUL CL IMATIC

Factorii climatici reprezintă acele elemente naturale , precum temperatura, precipitațiile,
vântul etc, care au o acțiune directă asupra mediului înconjurător.
Clima arealului studiat este temperat -continentală, având caracteristici specific e acestui
tip de climat , cu veri călduroase și ierni răcoroase. Influențele oceanice și poziția acestui areal în
zona de adăpost a munților Carapați fac ca aceste caracteristici climatice sa fie moderate.
Temperatură medie minimă multianuală se înregistre ază în anotimpul iarna, mai precis
în luna ianuari e -2,4°C , iar maxima multianuală se înregistrează în luna iuni e +19,9°C .
Precipitațiile cele mai însemnate sunt înregistrate în luna iunie, având o valoare medie
multianuală de 111,2 mm , iar cantitatea med ie multianuală cea mai scăzută s -a înregistrat în luna
martie, cu o valoare de 61,7 mm .
Aflându -se într -o zonă depresionară, arealul studiat se remarcă prin perioade îndelungate
în care predomină calmul atmosferic.
Fig. 6 Harta geologică a arealului studiat
Sursa:

AREALUL ANALIZAT

10
În funcție de caracteristice climatice, f iecare zonă prezintă formațiuni vegetale specifice,
adaptate la condițiile de mediu din arealul respectiv.
Pentru a măsura c antitativ și calitativ potențialul ecologic al arealului studiat, au fost
utilizate o serie de metode numerice (indici ecometrici cl imatici), dar și metode grafice.
Tetraterma Mayr este primul indice ecometric climatic , care are rolul de a calcula optimul
de căldură necesar perioadei în care formațiunile vegetale au cea mai intensă activitate biologică.
Acest indice se calculează ca me die a temperaturilor medii multi anuale din lunile mai, iunie,
iulie și august, exprimându -se prin ,,°C ʺ.
Folosind acest indi ce, în arealul studiat, optimul de căldură necesar desfășurării activității
plantelor este de 18,1°C . Cunoscând această valoare pute m identifica tipul de plante din areal,
anume plante termofile.

T = (15,2 + 18,2 + 19,9 +19,1)/ 4= 18,1 °C

Cel de -al doilea indice reprezintă suma precipitațiilor medii multianuale din lunile în care
s-au înregistrat temperaturi mai mari sau egale cu 1 0 °C. Temperatura de 10 °C reprezintă pragul
termic în care plantele își extrag aportul de substanțe necesare. În decursul a 7 luni s -au
înregistrat temperaturi mai mari sau egale cu 10 °C, din aprilie până în luna octombrie, și, de
asemenea, în această pe rioadă s -a scurs o cantitate de precipitații de 621,5 mm.

∑ = 78,3 + 90,5 + 111,2 + 92,6 + 89,1 + 76,9 + 84,4= 621,5 mm

Cel de -al treilea indice se calculează ca sumă de precipitații din intervalul în care plantele
au activitate biologică maximă, în lu nile iulie și august. În timpul fenofazei de fructificare,
plantele au nevoie de precipitații.

∑ = 92,6 + 89,1 =181,7 mm

Al patrulea indice reprezintă suma precipitațiilor din intervalul în care plantele se află în
repaos biologic, anume în intervalul noiembrie – martie. În această perioadă solul se încarcă cu
precipitații și substanțe nutritive pe care plantele le vor folosi în perioada de activitate, încpând
cu luna aprilie.
∑ = 76,8 + 78,8 + 70,7 + 65 + 61,7= 353mm

Cel de -al cincilea indice, numit i ndicele de ariditate de Martonne, reprezintă moddul în
care formaț iunile vegetale se limitează în funcție de precipitații și temperatură. Acesta se
calculează ca raport între valoarea precipitațiilor medii anuale și suma dintre temperatura medie
anuală și 10. Indicile de ariditate de Martonne se exprimă în unități.
În arealul studiat, indicele de ariditate de Martonne are o valoare de 50,3 unități, adică un grad
de ariditate ridicat. Având acest nivel al aridității, formațiunile vegetale sunt adaptate la
precipitații scăzute (xerofile), dar și la temperaturi ridicate (te rmofile)
Iar= 𝑃
𝑇+10=976
9,4+10= 50,3 u V-VIII
≥10°C
VII-VIII
XI-III

11

Indicele erozivității climatice este cel de -al șaselea indice și se calculează ca raport între
pătratul precipitațiilor din luna cu cele mai ma ri precipitații și cantitatea anuală de precipitații.
Icl=𝑝²
𝑃= 111,2²
976= 12,66 mm
Valoarea mică a acestui indice sugerează o eroziune scăzută, ceea ce înseamnă că solul nu suferă
procese de spălare, iar rădăcinile plantelor nu sunt scoase la supra față.

Ultima metodă numerică este indicele GAMS (indicele favorabilită ții fagului). Prin
această metodă se calculează gradul de favorabilitate a apariției formațiilor vegetale de fag în
mod spontan, raportându -se la 1.
Acest indice se calculează ca rapor t între precipitațiile medii anuale și altitudinea la care se află
arealul și se exprimă în unități.
Ig= 𝑃
𝑎𝑙𝑡= 976
194= 5,03 u

În arealul studiat, indicele GAMS are o valoare de circa 5 unități, ceea ce reprezintă o
favorabilitate ridicată a form ațiunilor vegetale de gorun, și nu a celor de fag.

Din rândul metodelor grafice, una dintre cele mai reprezentative este diagrama în scară
dublă GAUSSEN. Acest grafic se realizează cu ajutorul unui sistem de axe mai complex,
utilizându -se două axe vertica le, fiecare pentru câte un parametru climatic, temperatură și
precipitații. Axa orizontală este desemnată reprezentării perioadei de timp în care s -au
înregistrat parametrii respectivi.
Analizând figura 7, se poate că temperatura maximă se înregistrează în luna iulie (19,9
°C), iar cea minimă în luna ianuar ie (-2,4 °C), precipitațiile maxime se înregistrează în luna
iunie (111,2 mm), iar cele minime în luna martie (61,7 mm).
Prin analiză vizuală se remarc ă faptul că cele două curbe, termică și ombrică, nu se întretaoe.
Corelând această informație cu valoare a indicelui de ariditate de Martonne, putem afirma că în
perioada înregistrării datelor climatice, în arealul studiat nu a existat un interval cu defic it de
umiditate.
Cea de -a doua diagramă, cea a bilan țului hidric lunar, se construiește folosind valorile
temperaturii medii lunare, precipitațiile medii lunare și valorile medii lunare ale
evapo transpira ției potențiale și valorile evapo transpira ției reale . Atât evap transpi ția potențială,
cât și cea reală s e reprezintă pe aceeași axă cu pre cipitațiile.
Analizând graficul din figura 8, se identifică valorile maxime ale evapotranspirației
reale (132 mm) și a celei potențiale (128 mm), ambele înregistrate în l una iulie și valorile
minime ale acestora în lunile de iarnă, având valori egale cu 0.
Din intersecția curbei evapotranspirației reale cu cea ombrică rezultă un interval real cu
deficit de umiditate, ce se desfășoară din prima decadă a lunii mai, până în cea de -a doua
decadă a lunii septembrie.
În mod simi lar se întâmplă și cu curba evapotranspirației potențiale, luând naștere un
interval potențial cu deficit de umiditate, ce se desfășoară aproximativ concomitent cu
intervalul real cu deficit de umiditate.

12
Cea de -a treia diagramă, diagrama hipsotermică și h ipsoombrică (fig 9), se realizează
prin creare unui sistem de axe și formarea unui norișor de puncte alcătuit din precipitațiile
anuale (curba hipsoombrică) și temperaturile anuale (curba hipsotermică) al e unor stații
meteorologice amplasate la altitudini diferite.
Curba hipsotermică arată tendința de descreștere a temperaturilor odată cu creșterea în
altitudine, iar curba hipsoombrică prezintă tendința de creștere a precipitațiilor simultan cu
creșterea î n altitudine.
Utilizând această metodă se poate inte rpreta o succesiune a etajelor de vege tație, dar și
a speciilor ce se regăsesc în arealele respective.

2.4 POTENȚIALUL EDAFIC

Pe teritoriul zonei de studiu sunt prezente următoarele clase de soluri: argiluvisoluri,
cambisoluri, spodosoluri , vertisoluri și protisoluri c u tipul – litosol și umbrisoluri (andosoluri).
Solurile din Baia Mare au la bază un material parental format din roci vulcanice caracteristice
munților vul canici de nord și din roci sedimentare, din zona depresionară, constituite din argile,
marne, depozite aluvionare de tip nisipuri și pietrișuri.
Din punct de vedere pedologic aceste au o structură complexă , predominând solurile
podzolice. În lungul teraselor largi și a văilor Râului Săsar sunt soluri pseudogleice și aluviale,
iar în zonele cu altitudini mai ridicate, se regăsesc soluri brune de pădure și soluri montane acide .
Din cauza exploatărilor miniere și a activităților antropice, solurile au suferit o degradare
puternic ă, ceea ce a dus la o productivitate scăzută și condiții nefavorabile agriculturii.
Pe teritoriul studiat s -a remarcat o slabă calitate a solului din pricina poluării intense cu
dioxid de sulf și metale grele. Acestea se remarcă printr -un nivel de acidita te ridicat, fapt ce a
dus la dispartiția diferitelor specii de vegetație și apariția altor tipuri de vegetație adaptate
acidității din sol.

13

2.5 POTENȚIALUL HIDROLOGIC

Principala r ețea hidrografică a arealului este reprezentată de râul Săsar, care s trăbate
arealul dinspre est spre vest, colectând apele râurilor Chiuzbaia și Firiza, a pâraielor Sf. Ion,
Roșu și Borcut.
Râul Săsar este un afluent al râului Lăpuș și izvorăște dintr -o regiune muntoasă, de sub
vârful Măgura. Pe râul Firiza, la 5 km dista nță de centrul orașului, s -a construit barajul Strâmtori
(52 m înal țime), rezultând un lac de acumulare cu suprafa ța de 110 ha, care reprezintă singura
sursă de alimentare cu apă a Municipiului Baia Mare. Lacul de acumulare Strâmtori -Firiza, este
situat pe râul Firiza, la aproximativ 10 km nord de municipiul Baia Mare. Având în vedere
caracteristicile bazinului hidrografic Firiza, acesta are un rol semnificativ în protejarea regiunii
Baia Mare contra inundațiilor .
Râul Chiuzbaia străbate localitățile Chiuzb aia și Baia Sprie, fiind un afluent al râului
Săsar.
Fig. 10 Harta solurilor arondate areal ului analiz at
Sursa: Enciclopedia României
AREALUL STUDIAT

14

În aceeași zonă studiată, este construit un lac de agrement, Lacul Bodi Baia Sprie, situat
la poalele nordice ale vârfului Mogoșa .
Râurile prezintă un regim hidrologic variat, dat orită complexității formelor de relief pe
care le străbat, dar și a aportului de precipitații.
În zonele joase din lungul luncilor cursurilor de apă, cantitățile mari de precipitații
favorizează o fragmentare mai puternică a reliefului . Apele freatice asi gură alimentarea cu apă
a râurilor mici din zonă.
Pe râurile Firiza și Sassar, s-a putut control a regimul hidro logic prin utilizarea lacului
Strâmtori – Firiza , care joaca un rol determinant în reducerea debitelor maxime. Pentru teritoriul
analizat râul F iriza reprezintă o amenințare din punct de vedere al inundațiilor, mai ales pe
sectorul din partea inferioară a barajului Berdu până la confluența cu râul Săsar, deoarece nu este
amenajat să preia debitele de apă din amonte .
Apele subterane din zona studi ată se află în structuri de vârstă cuaternară, în lungul
teraselor si luncilor râului Someș, dar și a afluențil ot acestuia.
Pădurea de castani comestibili și Pădurea Bavna sunt două ecosisteme care depind de apele
subterane din acea zonă.

Fig. 11 Hara rețelei hidrografice ale zonei studiate
Sursa: Atalsul României Socialiste
AREALUL STUDIAT

15
III. PARTICULARITĂ ȚI ALE EXPLOATĂRII BIOLOGICE
DIN ORIZONTUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA
MARE

3.1 CARACTERISTICILE DOMENIULUI BIOGEOGRAFIC DIN ORIZONTUL
LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE

Arealul studiat se încadrează etajului nemoral, caracterizat prin prezența pădurilor de
foioase.
Factorul altitudine contribuie la etajarea vegetației, remarcându -se astfel etajul de păduri
de foioase cu păduri de gorunete (Quercus petraea) și făgete (Fagus sylvatica) pe suprafața
arealului analizat.

Fig. 12 Arealul răspândirii vegetației de gorun
Sursa: Biogeografia României

16

Pe lângă aceste formațiun i vegetale predominante se mai regăsesc și alte tipuri de
vegetație datorită etajării altitudinale. În zonele montane, în munții Igniș și munții Gutîi se
întâlnesc și păduri de conifere.

3.2 GRUPĂRI VEGETALE SPECIFICE ZONEI STUDIATE

Zona arealului stud iat este caracterizată de prezența plantelor psamofite și mezofile,
adaptate la solurile nisipoase din regiune.
Pădurile de gorun reprezintă o formațiune central -europeană, din cadrul pădurilor de foaioase
mezofile, acestea fiind prezen te în zonele cu dea luri înalte (Călinescu, 1969).
Analizând harta vegetației, în partea de vest a arealului se remarcă prezența terenurilor
agricole și a pajiștilor de iarbă moale, coada vulpii, pir, local asociații hidrofile în luncile cu
Fig. 13 Arealul răs pândirii vegetației de fag
Sursa: Biogeografia României

17
frecvență mare a asociațiilor Poëto – Festucetum (pratensis), Agrostideto – Festucetum (pratensis),
Arrhenatheretum elatioris , în centru sunt întâlnite pădurile de gorun și de gorun cu carpen pe
soluri sărace, iar în partea sudică se remarcă pajiștile montane secundare de p ăiuș roșu, iarba
vântului și țepoșică ( Agrosti – Festucetum montanum ). Partea nordică este dominată de păduri
colinare de fag și carpen.

Pe teritoriul suprafeței studiate se întâlnește o zonă restrânsă cu păduri de castan
comestibil ( Castanea sativa) . Acesta s -a adaptat la condițiile climatice favorabile din arealul
respectiv.
Arborele nu este unul pretențios, însă are, totuși, nevoie de unele condiții climatice
specifice. Castanul comestibil preferă zonele unde plouă mult, așa că regiunea Baia Mare es te
renumită pentru plantațiile sale de castani
Castanul comestibil se găsește în amestec cu o serie de formații veget ale, cum ar fi: stejar
(Quercus robur ), gorun ( Quercus petraea ), carpen ( Carpinus betulus ), tei argintiu ( Tilia
tomentosa ), cireș sălbatic (Cerasus avium ).

Fig. 14 Tipurile de grupări vegetale din arealul studiat
Sursa: Atlasul României Socialiste

18
3.3 DURATA MEDIE A SEZONULUI DE VEGETAȚIE ȘI A FENOFAZELOR
ACESTEIA ÎN AREALUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MA RE

Pentru determinarea aproximativă a sezonului de vegetație din arealul studiat, precum
și durata medie a desfășurării fenofaz elor, se utilizează o metodă grafică, anume
histofenograma (figuraX) .
Acest grafic se realizează într -un sistem de axe, pe axa orizontală fiind reprezentat
timpul (1mm= 1 zi), iar pe axa verticală valorile medii de temperatură (1cm= 1°C). Pentru
valorile de 5, 10 și 15 °C se trasează câte un prag termic. În urma interescției curbei termice
cu fiecare prag termic se notează data la care se at ing temperaturile respective.
În arealul analizat, perioada de vegetație debutează în cea de -a treia luna a anului,
aproximativ în data de 21 martie și finalizează după circa 8 luni, în jur de 11 noiembrie, când
se ating din nou temperaturi medii cuprinse între 10 și 5 °C. Suma zilelor din această
perioadă, de început și sfârșit de sezon de vegetație, reprezintă durata medie de vegetație
(235 de zile) .
Durata reală de vegetație se desfășoară în perioada în care temperaturile medii
depășesc pragul de 10 °C, anume din jurul datei de 15 aprilie până în jurul datei 17 octombrie
(185 de zile).
Începând cu cea de -a treia deca dă a lunii martie se desfășoară prima fenofază, cea de
înmugurire, urmată de înfrunzire, înflorire și fructificare. Aceste fenofaze culminează cu
fenofaza de coacere, ce se desfășoară aproximativ de-a lungul lunii iulie.
Fenofazele următoare care se succe d coacerii sunt diseminarea fructelor și
semințelor, pierderea parțială a aparatului foliar și pierderea totală a aparatului foliar . Această
ultimă fenofază reprezintă ultima etapă de evoluție a perioadei de vegetație din arealul
analizat. Data aproximativ ă de 11 noiembrie reprezentând finalul procesului vegetativ.
Depășirea pragului de 15 °C și atingerea aproximativă a celui de 20 ° C sugerează
prezența plantelor adaptate la călduri medii, fiind plante termofile.

3.4 DINAMICA FORMAȚIILOR VEGETALE ÎN ORIZONTUL LOCAL
STUDIAT

În perioada anilor 2006 -2009 pădurea de castan comestibil din arealul studiat și implicit
din aria protejată de castan a fost atacat de o boala agresiva ce a avut ca rezultat declanșarea unei
epidemii cu un progres rapid și importante distr ugeri . Epidemia a provocat un cancer la nivelul
ritidomului, fiind indus de o ci upercă parazitară, numită Cryphonectria paras itica.
Starea actuală a pădurilor de stejar din arealul prezentat este foarte bună, având o pondere
scăzută față de anii precedenți . Cea mai mare pondere a uscăciunii stejarului s -a înregistrat între
anii 1984 -1985. Comparativ cu starea fitosanitara pe pla n județean (1%), starea fitosanitară a
pădurilor de stejar din arealul studiat încă este ridicată (sub 5%).
De-a lungul timpului, s uprafețe extinse de păduri de foaioase au fost defrișate, în locul
acestora apărând suprafețe agricole sau chiar spații pentr u construcții.

19
3.5 DISTRIBUȚIA LUMII ANIMALE ÎN CADRUL DOMENIULUI
BIOGEOGRAFIC DIN BAIA MARE

Lumea animală din arealului studiat s e află în strânsă legătură cu condițiile de mediu
prezente în zona respectivă. În zonele acvatice montane ale ariei studiat e se întâlnesc
numeroase specii de pești, cum ar fi lostrița, păstrăvul, scobarul, iar în apele din zonele de
luncă sunt prezente cle anul dungat și babetele.
Din punct de vedere cinegetic, în zonă se întâlnesc specii de animale precum: cerbul,
căprioara, lupul, vulpea, iepurele, jderul și veverița.
Arealul Baia Mare se ocupă cu studiul faunei piscico le asupra lipanului ( Thymallus
thymal lus), moioafei ( Barbus meridionalis petenyi ) și pastravului ( Salmo trutta fario ).
În zonele pădurilor de fag se întâlnesc însemnate specii de păsări: ierunca, porumbel de
scorbura, huhurezu mare, uliu porumbar, bufnița și soimul.

20
IV. CONSID ERAȚII PRIVIND PROTECȚIA ȘI
CONSERVAREA VEGETAȚIEI ȘI LUMII ANIMALE ÎN
ORIZONTUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE

4.1 CATEGORII DE ARII PROTEJATE DIN MUNICIPIUL BAIA MARE

În arealul analizat se întâlnesc o serie de a rii naturale protejate . În zona munților Gu tâi
se regăsește rezervația naturală Creasta Cocoșului, în munții Igniș se remarcă Tăul lui Dumitru
și Cheile Tătarului. De asemenea, asupra arealului studiat se suprapun alte areale protejate,
precum: Coloanele de la Limpede a, Lacul Albastru, Arboretele d e castan comestibil, Mlaștina
Vlășinescu, Rezervația fosiliferă Chiuzbaia și Rozeta de piatră Ilba.

Rezervația naturală protejată Lacul Albastru este o ari e naturală hidro -geologică. Acest
lac artificial s -a format în urma unei prăbușiri peste o vec he galerie de mină. Lacul Albastru și –
a capatat denumirea datorită culorii sale.
Lacul Albastru se remarcă prin culoarea sa spectaculară, verzu ie, uneori albastră, în funcție de
intensitatea radiației solare, dar și a factorilor climatici . Culoarea verzuie se datorează prezenței
reziduurilor cu numeroși ioni de cupru și sulfați din minereu de fier. (adev.ro/pbc4ht )
Aria naturală de a borete de cas tan comestibil (Castanea sativa ) ocupă o suprafață de
aproximativ 500 de ha. Aceasta se dezvoltă pe soluri brune de pădure, de tip podzol. Din cauza
bolii provocate de ciuperca Cryphonectria parasitica o suprafață extinsă a arealului s -a diminuat.
Fig. 16 Ariile protejate din orizontul local al
municipiului Baia Mare

21
Pe lângă castanul comestibil vegetează și alte specii, precum fagul (Asperulo -fagetum ) și stejarul
cu carpenul ( Galio -carpinetum).
Creasta Cocoșului este o arie natural ă protejată ce se remarcă printr -o serie de parametrii
de natură geologică, botanică și faunistică. Asupra arealului se suprapun habitate însemnate cu
o importanță ecologică ridicată, turbării cu o flor ă specifică. Cea mai mare suprafață din areal o
ocupă t ufărișurile de afin și merișor, întâlnite la altitudini de până la 1300 m. Speciile dominante
sunt cele de Vaccinium, împreună cu cele ierboase precum: Țăpoșica ( Nardus stricta ),
Campanula, Clopoțel (Campanu lla serrata ), Mărțișor ( Geum montanum ), Ciormoiag
(Melampyrum sylvaticum ) etc. Pe lângă aceste specii se mai întâlnesc și alte formațiuni vegetale:
Tulichina lupului ( Daphne mezereum ), Lemn câinesc ( Ligustrum vulgare ). Stratul ierbaceu este
slab dezvoltat, speciile vegetale fiind dezvoltate pe soluri aci de și adaptate acestora: Trestioară
(Calamagrostis arundinaceea ), Colțișor ( Cardamine glanduligera ) și Mur ( Rubus hirtus ).

4.2 SPECII FLORISTICE ȘI FAUNISTICE ENDEMICE, RARE ORI
AMENINȚATE CU DISPARIȚIA DIN ZONA AREALULUI STUDIAT

Numeroase specii de plante și animale sunt în prezent amenințate cu dispariția sau chiar
s-au redus semnificativ.
În arealul studiat specii faunistice rare sunt cele de reptile și amfibieni: vipera comună
(Vipera berus) , năpârca (Anguis fragilis), broască râioasă brună ( Bufo bufo), buhaiul de baltă cu
burta galbenă ( Bombina variegata ), broasca roșie de munte ( Rana tem poraria), șarpele lui
Esculap ( Elaphe longissimi) , șopârla de munte ( Lacerta vivipara) , Salamandra ( Triturus
alpes tris); insecte: lăcusta ( Stenobothrus eurasius ), cosașul de munte cu picioare roșii
(Odontopodisma rubripes ).
În rândul speciilor floristice următoarele plante se numără printre cele care sunt în
scădere sau chiar endemice: arnica ( Arnica des montagnes ), jneapăn pitic ( Pinus mugo) , roua
cerului ( Drosera rotundifolia ), mlăștiniță (Epipactis helleborine ), bârbă de brad ( Huperzia
selago), crin ( Lilium martagon ), stupinița ( Platanthera bifolia) , laleaua pestriță ( Fraillaria
meleagris) .

22
CONCLUZII

În con cluzie, în urma acestui studiu asupra orizontului local al municipiului Baia Mare
putem afirma că relieful influențea ză prin altitudine, expunerea versanților și prin procese de
modelare distribuția spațială și dinamic ă în timp a învelișului biotic.
Distr ibuția spațială a vegetației este strâns legată de aportul de precipitații, precum și de valori
de temperatură.
Natu ra a îmbogățit arealul respectiv cu numeroase peisaje spectaculoase, precum și cu
diferite specii de plante și animale, iar omul are datori a de a le proteja. Ariile protejate ar trebui
să aibă parte de o mai bună conservare și de o gestiune mai adecvată.
Fiind o zonă cu numeroase resurse de subsol, ramura industrială s -a dezvoltat
considerabil . Consecințele acestei ramuri sunt vizibile prin poluarea apelor , a aerului , dar și a
solului .

23
BIBLIOGRA FIE

***, 1980. Județele Patriei Maramureș – monografie. s.l.:Editura Sport – Turism.
***, 1982. Enciclopedia geografică a României. București : Editura Ști ințifică și
enciclopedică.
***, n.d. Atals – Republica Socialistă România. s.l.:s.n.
Bacalbașa, N., Davidescu, D., Pașol, P. & Voiculescu, N., 2002. Conservarea biodiversității
speciilor vegetale și animale. București: Editura Academiei Române.
Badea, L. et al., 1992. Geografia României. IV Re giunile pericarpatice. Dealurile și câmpia
Banatului și Crișanei, podișul Mehedinți, subcarpații, piemontul Getic, podișul Moldovei ed.
București: Editura Academiei Române.
Bojoi, I., 2001. România – Geografie fizică. Iași: Editura Universității Al.I. Cuza.
Călinescu, R. et al., 1969. Biogeografia României. București: Editura Științifică.
Costache, N., 1995. Biogeografie. București: Editura Universității București.
Iacob, G., 1992. Geografia României – Dealurile Chioarului și Depresiu nea Baia Mare. IV
Regiunile pericarpatice ed. București: Editura Academiei Române.
Ielenicz, M. & Pătru, I., 2005. România – Geografie fizică. București: Editura Universitară
București.
Mândruț, O. & Ardelean, A., 2013. România – criterii și mode le de region are teritoriale. Arad:
Editura Vasile Godiș.
Mândruț, O. & Ardelean, A., 2014. România – elemente de diversitate regională. Arad: Editura
Vasile Goldiș.
Mihăilescu, V., 1966. Dealurile și câmpiile României. București: Editura Științifică.
Păcura r, F. & Rota r, I., 2014. ReseachGate – Metode de studiu și interpretare a vegetației
pajiștilor. [Online]
Available at:
https://www.researchgate.net/publication/282976682_Metode_de_studiu_si_interpretare_a_ve
getatiei_pajistilor/citation/download
[Accessed 12 12 2019].
Posea, G., n.d. Geografia fizică a României. Partea I ed. București: Editura Fundației România
de mâine.
Roșu, A., n.d. Geografia fizică a României. București: Editura Didactică și pedagogică.