Potentialul Turistic Si Valorificarea Ecestuia In Bazinul Hidrografic al Neamtului
CUPRINS
Introducere-Apecte metodologice…………………………………………………………………4
Cap. 1. – Bazinul hidrografic al Neamțului. Delimitate geografică…………………..5
Așezare geografică………………………………………………………………………….5
Limite……………………………………………………………………………………………6
Accesibilitate………………………………………………………………………………….7
1.3.1. Accesul pe drumurile publice…………………………………………………..7
1.3.2. Accesul pe calea ferată…………………………………………………………..7
Cap. 2. – Istoricul cercetărilor…………………………………………………………………………9
Cap. 3. – Premise ale dezvoltării activităților turistice în bazinul hidrografic al Neamțului…………………………………………………………………………………………………………12
3.1. Cadrul Natural ………………………………………………………………………………..12
3.1.1. Geneza și structura geologică………………………………………………..12
3.1.2. Relieful……………………………………………………………………………….14
3.1.2.1. Relieful sectorului carpatic………………………………………….14
3.1.2.2. Relieful sectorului subcarpatic…………………………………….16
3.1.3. Condiții climatice……………………………………………………………………19
3.1.3.1. Clima esctorului carpatic……………………………………………19
3.1.3.2. Clima sectorului subcarpatic………………………………………20
3.1.2.3. Microclimate………………………….…………………………………21
3.1.4. Hidrografia…………………………………………………….………………………22
3.1.4.1. Apele de suprafață……………………………………………………..22
3.1.4.2. Apele subterane…………………………………………………………23
3.1.4.3. Caractere hidrologice………………………………………………24
3.1.5. Vegetația și fauna…………………………………………………………………..24
3.1.5.1. Subetajul pădurilor de amestec – conifere și fag………….…25
3.1.5.2. Subetajul pădurilor de fag………………….……………………….25
3.1.5.3. Subetajul pădurilor de amestec – fag și gorun……………….25
3.1.5.4. Subetajul pădurilor de gorun……………………………………….26
3.1.5.5. Fauna………………………………………………………………………..26
3.1.6. Solurile…………………………………………………………………………………..27
3.1.6.1. Solurile zonei montane………………………………………………..27
3.1.6.2. Solurile zonei subcarpatice…………………………………………..27
3.2. Cadrul demografic…………………………………………………………………………….28
3.2.1. Istoricul populării…………………………………………………………………….28
3.2.2. Indicatori demografici………………………………………………………………29
3.2.2.1. Dinamica populației…………………………………………………….29
3.2.2.2. Densitatea populației………………………………………………….31
3.2.2.3. Structura populației…………………………………………………….31
3.2.3. Așezările umane……………………………………………………………………..32
3.2.3.1. Apariția, evoluția și dezvoltarea așezărilor umane………….32
3.2.3.2. Așezări urbane……………………………………………………………33
3.2.3.3. Așezări rurale…………………………………………………………….35
3.3. Cadrul economic………………………………………………………………………………37
3.3.1. Apariția, evoluția și dezvoltarea activităților meșteșugărești………..37
3.3.2. Industria ……………………………………………………………………………….38
3.3.3. Agricultura……………………………………………………………………………..39
Cap. 4. – Etape de dezvoltare a activităților turistice în bazinul hidrografic al Neamțului………………………………………………………………………………………………………41
Cap. 5. – Potențialul turistic din bazinul hidrografic al Neamțului…………………44
5.1. Potențialul turistic natural…………………………………………………………………44
5.1.1. Potențialul turistic al reliefului…………………………………………………..44
5.1.2. Potențialul turistic al climei………………………………………………………45
5.1.3. Potențialul turistic al apelor………………………………………………………47
5.1.4. Potențialul turistic al vegetației și faunei……………………………………47
5.1.5.Potențialul turisic al ariilor protejate…………………………………………..48
5.2. Potențialul turistic antropic………………………………………………………………52
5.2.1. Potențialul turistic cultural-istoric…………………………………………….52
5.2.1.1.Vestigii și monumente istorice………………………………………53
5.2.1.1.1. Cetatea Neamțului…………………………………………53
5.2.1.1.2. Muzee și case memoriale………………………………..58
5.2.1.1.3. Monumente de artă plastică……………………………63
5.2.1.1.4. Monumente religioase…………………………………….65
5.2.1.2. Elemente de etnigrafie și folclor………………………………….78
5.2.2. Atracții turistice ale localităților…………………………………………………80
5.2.3. Aspecte de toponimie………………………………………………………………83
Cap. 6. – Baza tehnico-materială pentru tuprsm din bazinul hidrografic al
Neamțului……………………………………………………………………………………………………….85
6.1. Aspecte teoretice………………………………………………………………………………..85
6.2. Baza tehnico-materială de cazare………………………………………………………….86
6.2.1. Indicatori ai cazării turistice……………………………………………………..86
6.2.2. Tipuri de unități de cazare……………………………………………………….89
6.3. Baza tehnico-materială de alimentați……………………………………………………..91
6.4. Baza tehnico-materială de transport………………………………………………………92
6.5. Baza tehnico-materială de agrement……………………………………………………..93
Cap. 7. – Circulația turistică în bazinul hidrografic al Neamțului…………………..95
7.1. Aspecte teoretice……………………………………………………………………………….95
7.2. Principalele forme de turism………………………………………………………………..96
7.3. Indicatori ai circulației turistice…………………………………………………………….97
7.4. Trasee turistice…………………………………………………………………………………102
7.4.1. Trasee în împrejurimi…………………………………………………………….103
7.4.2. Trasee spre alte regiuni ale țării……………………………………………..105
Cap. 8. – Impactul activităților turistice asupra mediului înconjurător………108
8.1. Importanța mediului în desfășurarea activităților turistice………………………108
8.2. Factori de degradere a mediului înconjurător și a potențialului turistic…….109
Concluzii…………………………………………………………………………………………………………112
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………..115
BIBLIOGRAFIE
Acrâșmăriței N., Bârlădeanu D.,Bunghez G., Județul Neamț-Ghid turistic, Ed. Stadion, București, 1971.
Almaș D.,Scurtu I.,Turism cu manualul de istorie, Ed. pt Turism, București, 1973.
Brânduș, Grasu, Valea Moldovei, Ed. pt Turism, București, 1991.
Bojoi I., Ioniță I., Județele patriei – Județul Neamț, Ed.Academiei R.S.R., București, 1974.
Bran F., Simion T., Nistoreanu P, Ecoturism, Ed. Economică, București, 2000.
Constantinescu N., România de la A-Z – ghid turistic, Ed. Stadion, București, 1970.
Cucu V., România – cartea de vizită a orașelor, Ed. pt. Turism, București, 1973.
David M., Relieful regiunii subcarpatice din districtul Neamț și Bacău, SOCEC, București, 1932
Davidescu G., Diferențieri termice în Depresiunea Subcarpatică a Neamțului, Analele Științifice ale Universității “Al. Ioan Cuza”,Iași, t. XV,1969.
Davidescu G., Particularități microclimatice ale Depresiunii subcarpatice a Neamțului, Analele Științifice ale Universității ”AL. Ioan Cuza”, sect I, t.XVI, 1970.
Davidescu G., Precizări asupra numelui “Depresiunea Subcarpatică Ozana-Topolița”, Analele Universității “Al. Ioan Cuza”, t. XVII,Iași, 1971.
Dragotescu M., Bârlădeanu D.,Bunghez G., Monumente istorice în județul Neamț, Ed. Mearidiane, București, 1971.
Dragotescu M., Muzee în județul în județul Neamț, Ed. Meridiane, București, 1974.
Erdeli G., Istrate I., Potențialul turistic al României, Ed. Universității București, 1996.
Florescu E., Portul popular în zona Neamț, Piatra Neamț, 1979.
Ghinea D., Enciclopedia geografică a României, vol. III, Ed. Enciclopedică, București, 1998.
Glăvan V., Gegrafia turismului în România, Ed. Institutului de management-turism Eden, București, 1996.
Ichim I., Munții Stânițoara – studiu geomorfologic, Ed. Academiei, București,1979.
Iordan I., Bonifaciu, România – ghid turistic, Ed.Gramond, București, 1997.
Manta I., România – o encicopedie a naturii, Casa editorială pt. turism Abeona, București, 1992
Popa R., Cetatea Neamțului, Ed. Meridiane, București, 1963.
Posea G., Popescu N., Ielenicz M., Relieful României, Ed. Științifică,București, 1971.
Sârcu I., Geografia fizică a R.S.R., Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1971.
Puiu I., Istrate I., 20 de zone turistice din țară, Ed. Meridiane, București, 1969.
Tufescu V., Popasuri prin țară, Ed. Albatros, București, 1976.
Tufescu V., Mocanu C., Subcarpații, Ed. Consiliul pt. răspândirea cunoștințelor cultural-științifice
Velcea V., Savu Al., Geografia carpaților și subcarpaților românești, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
Vlăscaenu G., Ianoș I, Orașele României – mică enciclopedie, Casa editorială Odeon, București, 1998.
* Dicționar de geografie fizică, Ed. Corint,București, 1999.
* Dicționar de geografie unamă, Ed. Corint, București, 1999.
* Enciclopedia geografică a României, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,1982
* România – Atlas rutier, Ed. Sport-Turism, București, 1981.
* România – Harta rutieră, Ed. D.T.M., București, 1994.
* România – harta turistică, Ed. Amco Press, București, 2000.
* Statistică 2000, Direcția județeană de Ștatistică – Neamț, Piatra Neamț.
* Statistică 2002, Direcția județeană de Statistică – Neamț, Piatra Neamț.
=== 5.2 ===
Transilvania, de la Târgu Neamț spre Pipirig peste pasul Petru Vodă prin Poiana Largului spre pasul Tulgheșului.
Istoricul cetății:
Apariția și existența cetății sunt strâns legate de istoria locului.
Numele cetății provine, probabil, de la hidronimul de “Neamț” pe care îl poartă râul care curge pe sub poala muntelui și de la care și-au luat numele orașul și mănăstirea din apropiere.
Lipsa unor informații precise privind începuturile construcției Cetății Neamțului a făcut să se vehiculeze pe această temă mai multe ipoteze a căror veridicitate a fost deseori pusă la îndoilă. Unii cronicari, în frunte cu Miron Costin, au afirmat că Cetatea Neamțului ar fi de origine dacică sau romană, mărită și refortificată de domnitorii Moldovei.Încercând să facă legatura între numele orașului și al cetății, o serie de istorici și filosofi, printre care Radu Rosetti, B.P.Hașdeu și A.D.Xenopol au atribuit construcția cetății cavalerilor teutoni din secolul al XIII-lea. Această ipoteză germano-teutonică sau săsească a Cetății Neamț avea la bază Bula Papală din 1232 ce menționa prezența teutonilor în Țara Bârsei (1211-1225) și construirea de către aceștia a unui castrum muntissmum pe versantul vestic al Carpaților. Ulterior însă, toate aceste ipoteze au fost infirmate.
Cercetările istorice, în special cele arheologice din a doua parte a secolului XX, au dovedit cu certitudine ipoteza originii moldovene a Cetății Neamțului, construită și întărită de domnii țării până la dimensiunile unei redutabile fortificații deosebit de puternice. Întemeierea în anul 1359 a statului Moldova, creșterea puterii centrale și dezvoltarea economică au fost factori determinanți pentru construirea unor întărituri de piatră, care să asigure controlul drumurilor și să constitue nuclee de aparare în caz de război.
Așadar, Cetatea Neamțului a fost ridicată la sfârșitul sec. al XIV-lea, probabil în perioada 1382-1387 din a doua parte a domniei lui Petru I Mușat (1374-1391). Sistemul defensiv construit de Petru I Mușat cuprindea cel puțin trei cetăți (Neamț, Suceava și Scheia), cetăți create de meșteri care au zidit și numeroase mănăstiri și biserici fortificate.
Prima mențiune documentară a Cetății Neamțului datează din anul 1395 când regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, înainte de a fi înfrânt de oștile lui Petru I Mușat la Hindău (azi Ghindăuani, jud. Neamț), emite un act de cancelarie “ante castrum Nempch”.
Construcția cetății s-a desfășurat în două etape. Prima etapă, din timpul lui Petru I Mușat, s-a concretizat prin ridicarea unui fort central, cu fundația construită în trepte, pe care s-au ridicat ziduri groase de 2-3 m si înalte de 12 m, prevăzute cu creneluri și patru turnuri de apărare în colțuri. În curtea interioară exista o fântână (degajată parțial în urma săpăturilor arheologice).
A doua perioadă de construcție a fost în anii 1475-1476 în timpul domniei lui Ștefan cel Mare când cetatea a fost refăcută, amplificată și întărită. Atunci s-a adăugat curtea interioară de cca. 800 m.p și a fost ridicată o nouă centură de ziduri. Au fost înalțate cu 20 m și zidurile fostului fort iar în jurul cetății s-a săpat un nou șanț de apărare adânc de 10 m și lung de 25 m, peste care s-a construit un pod arcuit sprijinit pe unsprezece piloni de piatră, care asigură intrarea în cetate. Așdar, intrarea în cetate nu se făcea ca acum, ci dinspre nord, dinspre Oglinzi, pe podul mobil, arcuit. Tot în această perioadă s-au construit și corpurile de clădiri din curtea interioară cu case domnești pe o latură, locuințe ale domnitorului pe altă latură, cu biserica, magazii pentru hrană și muniții, cu locuințe și ateliere pentru meșteșugari. Interioarele cu bolți, cu rama ferestrelor și ușilor sculptate cu măiestrie, cu stâlpi și capiteluri din care s-au păstrat unele resturi, ornamentațiile cu dricuri zmălțuite reprezentând flori, figuri geometrice, grifoni sau stema țării (bourul cu steaua între coarne), frescele , toate acestea imprimă un aspect de mare și elegant castel feudal. Materialele de construcție folosite au fost obținute din împrejurimi (gresie, șisturi verzi, bolovani, pietriș, nisip). Mortarul folosit făcea priză perfectă și după 600 de ani s-a dovedit mai rezistent decât piatra, însă modul lui de preparare nu este cunoscut nici astazi.
Cetatea era condusă de un pârcălab care deținea atribuții militare, administrative și judecătorești în întreg ținutul.
Între anii 1645-1646 domnul Vasile Lupu (1634-1653) a supus cetatea unor noi lucrări de refacere și transformare fiind întărită și extinsă.
Epoca de glorie a cetății de pe Culmea Pleșu corespunde domniei lui Ștefan cel Mare când, înconjurată fiind de ziduri groase, având turnuri de apărare, crenelui și o incintă de 1900 m.p., mai mare decât a Cetății Sucevei, Cetatea Neamțului era o cetate foarte puternică și cu posibilități de a rezista unor îndelungate asedii. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare, cetatea a jucat un rol deosebit de important în sistemul defensiv al Moldovei inițiat de acesta.
Datorită puternicelor sale fortificații precum și poziției greu acesibile, Cetatea Neamțului nu a putut fi cucerită niciodata. După ce în 1395, sub domnia lui Petru I Mușat, a rezistat trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, în 1476, sub domnia lui Ștefan cel Mare, a respins asediul lui Mahomed al II-lea cuceritorul Constantinopolului.
După peioada de glorie a lui Ștefan cel Mare, cetatea continuă să dețină un rol important în sistemul defensiv al Moldovei în timpul domnitorilor Bogdan al III- lea (1504-1517), Ștefaniță (1517-1527) și Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546).
Epoca de maximă strălucire a Cetății Neamțului se va încheia o data cu prima domnie a lui Petru Rareș, când Soliman Magnificul ocupă prin trădare cetățile Moldovei. Cetatea va reprezenta în continuare un obstacol serios în calea asediatorilor, dar rolul său istoric va fi tot mai limitat. La cererea turcilor, Alexandru Lăpușneanu distruge în timpul celei de-a doua domnii (1564-1568) o parte din construcțiile interioare. Ulterior, Ieremia Movilă reface cetatea și organizează aici o garnizoană. În anul 1600 Cetatea Neamțului își deschide porțile în fața celui ce a realizat prima unire politică a românilor, Mihai Vitezul. În timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) cetatea a fost întărită și reamenajată ca adăpost al familiei și averilor sale, iar în cetate a fost înființată o mănăstire pusă sub ascultarea mănăstirii Secu. În anul 1650 când Moldova a fost prădată de tătari, domnitorul Vasile Lupu s-a refugiat în cetate.
În perioada 1662-1672 în Cetatea Neamțului a existat o monetărie a cărei existență a fost dovedită prin săpăturile arheologice din a doua parte a sec.XX, săpături ce au scos la iveală monede de aramă și bucăți de metal stanat.
Până în 1673 cetatea a fost ocupată de o garnizoană polono-germană, după care din ordinul turcilor Cetatea Neamțului a fost lăsată în decadere, fără a fi distrusă. Cu toate acestea, în 1691, aparată de un grup mic de plăieși, cetatea va rezista eroic asediului armatei polone condusă de regele Ioan Sobieski.
În 1716 Mihail Racoviță a făcut încercări de consolidare, dar doi ani mai târziu, în 1718, turcii au dat ordin să fie distrusă prin incendiere. După această dată, Cetatea Neamțului își pierde total importanța politico-militară, rămane în paragină fiind distrusă de vreme și localnici. Aceștia din urmă au transforat acest monument istoric într-o adevarată carieră de piatră aducând-o în starea jalnică în care se afla în sec. al XIX-lea.
În 1834, ca urmare a sesizărilor mai multor cărturari asupra stării de ruină în care ajunsese cetatea, “Departamentul pricinilor dinlăuntrul Moldovei” interzice luarea de pietre din cetate, iar din anul 1866 Cetatea Neamțului a fost pusă sub protecția legii fiind declarată monument al naturii.
Patrimoniul cetății:
Săpături arheologice au fost efectuate în perioada 1939-1942, dar abia după 1952 s-a trecut la cercetari arheologice de amănunt.
Între anii 1962-1970 cetatea a fost restaurată parțial pentru a fi inclusă în circuitul turistic. Lucrări de consolidare au avut loc și în 1992 printr-un program UNESCO. S-au efectuat ample lucrari de restaurare, pornindu-se de la planul și infățișarea pe care cetatea a avut-o în timpul lui Ștefan cel Mare. Cu materialul descoperit în șanțul de apărare au fost reconstituite zidurile exterioare și bastioanele circulare ale acestora; s-au refăcut construcțiile din incinta mușatină și s-au desăvârșit investigațiile arheologice. Dar, ceea ce impresionează în mod deosebit este podul suspendat, susținut de piloni înalți de piatră, ce asigură legătura dintre poarta principală a cetății și un mic platou învecinat. Reconstituit cu multă exactitate, la dimensiunile gigantice la care a fost realizat inițial, el întregește nota de măreție și monumentalitate a întregului complex, sporindu-i frumusețea și autenticitatea.
5.2.1.1.2. Muzee și case memoriale
Muzeele și casele memoriale reprezintă unele dintre cele mai valoroase elemente ale patrimoniului întrucât acumulează cele mai importante obiecte și păsterază atmosfera din viața și creația unor mari presonalități ale culturii românești, ca de exemplu: Ion Creangă, Veronica Micle, Mihail Sadoveanu.
Acestea prezintă o mare varietate după conținut și importanța fondului de exponate și pot fi definitei prin :
poziție și accesibilitate;
tipul de muzeu, vechimea și gradul de interes;
tipul de proprietate, regimul de funcționare;
starea de conservare și gradul de amenajare a colecțiilor și exponatelor;
MUZEUL DE ISTORIE ȘI ETNOGRAFIE
Muzeul a fost înființat în anul 1957, de către profesorul universitar D. Constantinescu, cu prilejul sărbătoririi a 500 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504), iar din anul 1968 functionează în una din cele mai reprezentative clădiri ale orașului, “Școala Domnească”.
“Școala Domnească” a fost inaugurată la 16 octombrie 1852 prin strădaniile starețului Neonil, cu ajutorul domnitorului Grigore Alexandru Ghica, începandu-și cursurile la 1 iunie 1853 sub denumirea “ Școala nr.1 de băieți”. Printre elevii săi s-au numărat marele povestitor Ion Creangă, filosoful Vasile Conta, lingvistul Alexandru Lambrior, patriarhul României Nicodim Munteanu, învățătorul scritorului Mihail Sadoveanu, “domnul Busuioc” și alți oameni de semă ai culturii românești. Datorită valorii sale documentare și arhitectonice, clădirea a fost declarată monument istoric.
În prezent, clădirea adăposteșe, în cele șase încăperi dispuse simetric pe două nivele, Muzeul de Istorie și Etnografie (Muzeul orășenesc) ce reconstituie evoluția meșteșugurilor tradiționale din această zonă și din întreg județul Neamț.
Muzeul cuprinde un număr de 4374 de piese muzeale, din care 378 sunt valori de patrimoniu național cultural, organizate într-o expoziție permanentă interdisciplinară, cu tema, “Istoria economică a județului Neamț și a zonei Târgu Neamț”. Vizitatorii pot aprecia exponate arheologice, istorice și etnografice de mare valoare, completate cu hărți, fotografii și o grafică sugesitivă, de la primele unelte și produse descoperite, până la îndeletnicirile actuale.
În prima sală, la parter, sunt prezentate “Agricultura și producerea alimentelor”, unde sunt expuse instalații tehnice de prelucrare a semințelor și a fructelor: râșnița neolitică, râșnița dacică, mora de mână, pive, vase mari de lut pentru provizii, teasc pentru fructe, cazan vechi de făcut țuică și altele. În curte este prezentată o moară de apă.
Sala a doua are tematica “Producerea si prelucrarea textilelor” fiind expuse unelte de lucru pentru obținerea firelor și a țesăturilor din lână sau de in și cânepă: fuseole neolitice,fuse și furci pentru tors, druga pentru răsucit, mașina manuală de tors sucala, depănătoare, stative și altele. Talentul și măiestria gospodinelor din zona Neamț sunt evocate prin colecția de produse textile tradiționale: ștergare, lăicere și covoare moldovenești țesute la Humulești, sumane, braie cu specific local, stofe de lână (siac), pânzeturi din in și cânepă. În curte se află piua de bătut sumani care a funcționat pe pârâul Cracău.
Sala a treia prezintă expoziția “Prelucrarea blănurilor și a pieilor”. În zona Neamțului și-au desfășurat activitatea numeroși meșteri tăbăcari, cojocari, curelari, ciubotari și opincari, ale căror produse erau cunoscute și apreciate în toată țara. Cojocarii au creat piese de mare valoare artistică, cu specific local. Poate fi admirată autenticitatea cojoacelor, bundițelor și pieptarelor, genților de vânătoare și a altor exponate ornamentate cu mare măiestrie.
Sala a patra, rezervată “Prelucrării pietrei și a ceramicii”, prezintă prin numeroase exponate evoluția acestor meșteșuguri, din paleolitic până în zilele noastre. Sunt expuse: așchii de silex, răzuitoare de silex, dălți de silex, topoare de silex și alte asemenea exponate din piatră frumos sculptate. Se remarcă și ghiulelele de tun găsite în săpăturile de la Cetatea Neamț.
Bogata colecție de produse ceramice prezintă piese de mare valoare arheologică, istorică și artistică, mărturii ale continuității locuirii acestui teritoriu. Ceramica neoliticului impresionează prin diversitatea formelor și frumusețea ornamentelor, iar ceramica dacică, prefeudală, feudală și contemporană argumentează păstrarea tradițiilor zonale. În urma săpăturilor de la Cetatea Neamț, au fost descoperite și aduse în muzeu cahle cu decorațiuni ce au o deosebită valore artistică și documentară, fiind reprezentative pentru perioada feudală.
Sala a cincea și a șasea sunt dedicate “Exploatării și prelucrării lemnului” și respectiv, “Exploatării și prelucrării metalelor”. Exponatele prezintă sugesitv toate fazele acestor activități și uneltele specifice dulgheritului, butnăritului, rotăritului, tâmplăriei, strungăriei sau din domeniul prelucrării metalelor. Piese de o rară frumusețe evocă sculptura în lemn iar numeroase exponate relevă etapele istorice ale prelucrării cuprului și fierului. Astfel, sunt expuse piese aparținând epocii bronzului, precum: securi, topoare celtice, vârfuri de lance, dar și piese aparținând epocii fierului: topoare plate, zăbala etc. O atenție deosebită este acordată evoluției uneltelor agricole și de uz gospodăresc, în curte fiind expus un fierăstrău acționat cu ajutorul apei, adus din Grințieș.
Deși muzeul este beneficiarul unui patrimoniu muzeal deosebit de bogat și de variat, totuși înregistrează un număr destul de redus de vizitatori, majoritatea acestora fiind grupuri de elevi ce vizitează muzeul în special vara.
MUZEUL MEMORIAL “ ION CREANGĂ “ HUMULEȘTI
Situată în Humulești, localitate cunoscută din “Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă, în prezent cartier al orașului Târgu Neamț, pe strada ce poartă numele marelui povestitor, restaurată în spiritul unei stricte respectări a trasăturilor originale, casa în care s-a născut și a copilărit Ion Creangă – “Nică a lui Ștefan a Petrii” – a fost amenajată ca muzeu în anul 1951. Fig.8. Casa Creangă, Humuluști
=== Aspecte metodologice ===
INTRODUCERE – ASPECTE METODOLOGICE
Lucrarea “Potențialul turistic și valorificarea acestuia în bazinul hidrografic al Neamțului” are drept scop prezentarea stadiului actul în care se află activitatea turistică din zonă, dar mai ales evidențierea potentialului turistic de mare valoare pe care îl deține, potențial capabil să ofere o variate de posibilitați de exploatare în domeniul turismului.
Metodologia de întocmire a lucrării a urmărit procedura standard de realizare a unui studiu geografic, concretizată în două faze principale: o primă fază a constat în cercetarea documentară, teoretică asupra bazinului, iar cea de-a doua este reprezentată de cercetarea practică, studiul pe teren. Așadar, s-a urmărit atât evidențierea potențialului de care beneficiază zona prin aducerea la cunoștință a valorii sale, dar și prezentarea cât mai realistă a activităților turistice desfășurate în prezent, incluzând aspectele pozitive cât și cele negative. Pentru aceasta, lucrarea s-a realizat pe baza unei documentații ample și a unei cercetari practice cât mai obiective.
Cercetarea documentară a constat în cunoașterea zonei, în special sub aspect turistic. Deși studiul este orientat pe domeniul turismului, documentația nu s-a limitat doar la studierea lucrărilor cu caracter turistic, deoarece, în obținerea unei imagini obiective asupra arealului respectiv este necesară, mai întâi, o prezentare de ansamblu a acestuia. Pentru aceasta s-au utilizat lucrări și studii ale mai multor oameni de știință, geografi și nu numai, care au adus contribuții importante în cunoașterea zonei. Au fost studiate lucrări din sfera turismului, dar și lucrări ce aparțin altor domenii, mai mult sau mai puțin apropiate turismului, precum: istorie, geografie (fizică, umană și economică), etnografie, folclor, geologie.
Cea de-a doua fază, cercetarea practică pe teren, a fost îndreptată în special spre turismul desfășurat din zonă. Studiul s-a realizat în vara anului 2002, la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august, într-o perioadă optimă activităților turistice. S-a urmărit informarea, pe bază de chestionar, asupra activităților turistice (prin prisma turiștilor și a prestatorilor de servicii turistice din zonă), și observarea asupra potențialului turistic existent și a gradului și modului de valorificare a acestuia.
=== cap 1 ===
Capitolul 1:
BAZINUL HIDROGRAFIC AL NEAMȚULUI.
DELIMITARE GEOGRAFICĂ
1.1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ A BAZINULUI HIDROGRAFIC AL NEAMȚULUI
Bazinul hidrografic al Neamțului este situat în nord-estul țării (Fig. 1), în extremitatea nordică a județului Neamț, la nord de bazinul hidrografic al Topoliței. Ocupă partea estică a Culmii Stânișorei prin sectorul său superior și cea nordică a Subcarpaților Moldovei, prin sectorul mediu și inferior al bazinului ce traversează Depresiunea Neamț, compartimentul nordic al Subcarpaților Neamțului.
Are o suprafață de 425 km.p. și este format de râul Neamț (Ozana), râu ce deține funcția de râu colector al bazinului, și de afluenții acestuia. Străbate flancul estic al Munților Stînișoarei, începând de la aproximativ 1100 m altitudine de sub vârful Bivolu, loc de obârșie al Neamțului, iar apoi pătrunde în Depresiunea Neamț, depresiune pe care o traversează în întregime pe direcția vest-est până la confluența cu colectorul său, râul Moldova.
Fig 1. Poziție în cadrul țării a bazinului
hidrografic Neamț
=== cap 2 ===
Capitolul 2:
ISTORICUL CERCETĂRILOR:
Din punct de vedere al cercetărilor efectuate, în comparație cu alte unități similare ale reliefului țării noastre, bazinul hidrografic al Neamțului nu a beneficiat de o atenție prea mare din partea cercetătorilor. În cele mai multe cazuri studierea bazinului s-a făcut prin prisma unităților majore de relief în a căror componență intră cele două sectore ale sale: sectorul montan superior, privit ca o componentă a Munților Stânișoarei și sectoarele depresionare mediu și respectiv, inferior în calitate de componente ale Depresiunii Neamțului.
De-a lungul timpului, atât Carpații, cât și Subcarpații Moldovei s-au bucurat de o atenție deosebită din partea cercetătorilor, începând chiar de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Sunt foarte numeroase studiile geologice, urmate cronologic de cele geomorfologice și de geografie umană. Lucrări geografice de sinteză se găsesc începând cu capitolele din “La Valachie” (Emm. de Martonne) până la cele din perioada contemporană întocmite de colectve specializate de cercetere în domeniu.
Cele mai ample analize regionale asupra Depresiunii Neamț au fost realizate de Mihai David (1931). Nicolae Bucur (1954) și Gabriel Davidescu (1970).
Importante contribuții în studiul Subcarpaților Moldovei au lavut Victor Tufescu, C. Mocanu, Al. Roșu. Pentru studiul Munților Stânișoarei se remarecă contribuția lui a Ioniță Ichim și Ioan Bojoi.
Referiri importante asupra acestor două unități majore le-au făcut în lucrările lor: Vintilă Mihăilescu, Grințescu, Al. Ungureanu, Al. Puiu, I.Istrate, iar mai recent, Vlăsceanu G, I. Ianoș, Grigore Posea, Nicolae Popescu, M Ielenicz, Pătroescu.
O primă etapă în cercetarea zonei începe încă din ultimii ani ai secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Astfel, în 1895 Gheorghidiu C. elaborează “Dicționarul geografic al județului Neamț”, iar în anul 1904 lucrarea “Apele minerale, locuri istorice, mănăstiri, stațiuni balneare și climaterice etc din județul Neamț”. În 1908 Grințescu scrie lucrarea “Flora și distribuția ei în regiunea bradului, fagului și stejarului din județul Neamț” pentru ca, în 1913, Nicolae Caramfil să scrie “Călăuza turistului în județul Neamț” urmată în 1929 de o nouă lucrare cu același titlu ce aparține lui C Mătasă. Toate aceste lucrări urmăreau o prezentare de ansamblu a județului Neamț. În anul 1930 Groholschi realizează lucrarea monografică “Târgu Neamț – Monografie”
Cele mai multe dintre studiile referitoare la regiunea subcarpatică a Neamțului sunt concretizate în articole apărute în diverse publicații din domeniu, lucrările mai ample fiind destul de rare.
Primele analize regionale morfologice referitoare la arealul subcarpatic aparțin lui Mihai David, cel care, în 1932 publucă studiul “Relieful regiunii subcarpatice din districtele Neamț și Bacău (evoluția sa morfologică)”. În 1932 și 1935 Vintilă Mihăilescu și respectiv, Nicolae Popp publică studii de sinteză în care este inclusă și regiunea subcarpatică nemțeană.
După anul 1950 se conturează o nouă perioadă în cercetarea geomorfologică și ulterior, geografică a zonei. În 1954, N.Macovici publică studiul “Sarmațianul de pe dreapta Siretului dintre Ozana și Bistrița”, iar N. Bucur “Seriile pedologice din depresuinea Ozănă-Topolița”. În anul 1958, în Anuarul Comitetului Geologic, Olteanu publică studiul “Depresiunea subcarpatică între Ozana și Buzău”. Ulterior, în cercetarea subcarpaților nemțeni se remarcă contribuția geografului Victor Tufescu, prin cele două lucrări ale sale numite “Subcarpații” apărute în anul 1962, și respectiv 1966.
În 1964 apare lucrarea “Cercetări hidrologice în vederea stabilirii perzenței sărurilor de potasiu în regiunea Bălțătești” scrisă de Bandrabu T, Oprean C și Mocanu.
Mai târziu, în 1968 și 1969, Gabriel Davidescu publică articolele “Contribuții la studiul climei din depresiuna subcarpatică a Neamțului” și respectiv, “Diferențieri termice în depresiunea subcarpatică a Neamțului”, iar în 1970 rezumatul tezei sale de doctorat “Depresiunea subcarpatică Ozana-Topolița”. Burduja publică în 1968 lucrarea “Flora și vegetația pădurilor din masivul Gindăoani-Tupilați, judetul Neamț”. În 1972 apare articolul semnat de Enea Ion și Nicula Gheorghe “Zona de confluență a râurilor Neamț și Moldova și rolul ei în alimentare cu apă”.
Cele mai ample lucrări în studierea Munților Stânișoarei aparțin lui Ioniță Ichim, cel care și-a dedicat o mare parte din timp sudierii acesei zone. Astfel, publică aprticolele “Contribuții la studiul geomorfologic al versanților din sud-estul Munților Stânișoara” în 1969, “Asupra asimetriei văilor din munții flișului cuprinși între valea Moldovei și valea Bistriței” în 1971, “Văile elementare din Munții Stânișoara și raportul lor cu structura și litologia” în 1972, “Cerctări geomorfologice în bazinele montane ale râurilor Cuejdiu, Cracău și Ozana” în 1973, “Problema nivelelor de relief din Munții Stânișora” în 1974 precum și alte asemenea artiocole. În 1974, împreună cu Ion Bojoi, realizează lucrarea din ciclul “Județele patriei” – “Județul Neamț”, iar în 1979 scrie lucrarea “Munții Stânișoara-sudiu geomorfologic”
Începând din 1975 se individalizează o nouă etapă în cercetarea zonei nemțene.
Nume sonore ale geografiei românești includ în lucrările lor această zona atât sub aspect geografic, cât și uman și economic. În 1975 apare lucrarea “Depresiunile carpatice și subcarpatice din România.Aspecte globale de referință”ce aparține lui Nicolae Popescu.
Lucrări mai recente, după 1980 au fost realizate de: Valeria Velcea, Al. Savu “Geogafia carpaților și subcarpaților românești” 1982; Badea, Băcăuanu, Bugă și colaboratorii cu cele patru tratate de “Geografia României”din 1983 până în 1992; Al Roșu, Grigore Posea, M Ielenicz, Vlăsceanu, Ianoș.
=== cap 4 ===
Capitolul 4:
ETAPE DE DEZVOLTARE A ACTIVITĂȚILOR TURISTICE ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL NEAMȚULUI
Primele forme de turism din zona bazinului hidrografic Neamț au apărut încă din secolul al XIX-lea și se desfășurau într-un mod neorganizat, fiind forme incipiente ale unui turism religios și de tratament. Ele au fost generate în principal de prezența mănăstirilor și a izvoarelor minerale cu caractere teraprutice.
Încă din primele decenii ale secolului al XIX-lea izvoarele minerale din zonă erau valorificate mai mult sau mai puțin organizat. Astfel de izvoare minerale au existat și la Vânători Neamț, izvoare a căror ape minerale se bucurau de bune aprecieri fiind folosite în tratarea bolilor de piele, circulatorii, reumatismale și ginecologice. Amenajările făcute la jumătatea secolului al XIX-lea au fost distruse de călugării de la Mănăstirea Neamț iar izvoarele au fost astupate de mai multe ori. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, la intervenția organelor de stat, se construiesc bazine acoperite, intens folosite după 1890, însă, opoziția conducerii Mănăstirii Neamț a determinat abandonarea acestor izvoare.
Apariția și evoluția activității turistice organizate din bazinul hidrografic al Neamțului s-a realizat în strânsă concordanță cu cea a întregului județ.
Unul dintre inițiatorii și promotorii turismului de pe meleagurile nemțene a fost Constantin Mătasă, cel care, în aprilie 1931 a pus bazele unui cerc turistic la Piatra Neamț ce a editat numeroase publicații de popularizare și a mobilizat autoritățile pentu a crea o bază materială și pentru a asigura servicii de strictă necesitate vizitatorilor acestei regiuni.
Orașul Târgu Neamț s-a remarcat ca unic centru coordonator din întreaga regiune subcarpatică a Neamțului încă de la conturarea primelor forme ale turismului. După Primul Război Mondial orașul își dezvoltă funcția turistică prin îmbunătățirea căilor de comunicație rutieră și introducerea transportului auto.
Însă, abia din a doua parte a secolului XX activitatea turistică a înregistrat o reală dezvoltare, astfel că, începând din a doua jumătate a secolului XX s-au evidențiat câteva etape mai importante în acest domeniu :
perioada 1950-1970 marchează o primă etapă în începuturile unui proces destul de lent de creare de condiții adecvate care să permită desfășurarea de activități turistice. Se remarcă îndeosebi lucrări de amenajare și restaurare a a unor obiective cultural-istorice pentru a putea fi valorificate ca obiective turistice. Astfel, în 1951 este amenajată ca muzeu memorial casa natală din Humulești a marelui povestitor român Ion Creangă; în 1957, la inițiativa lui D.Constantinescu, a fost înființat Muzeul de Istorie și Etnografie din Târgu-Neamț; după 1960, între 1962-1970, Cetatea Neamțului este restaurată parțial pentru a fi introdusă in circuitul turistic al zonei; în 1966 este inaugurat Muzeul Memorial Mihail Sadoveanu în casa de vară a povestitorului din Vânători Neamț.
perioada cuprinsă între anii 1970-1980, reprezintă cea mai importantă perioadă în crearea bazei tehnico-materiale din zonă: au fost costruite importante structuri de cazare și alimentație publică, precum: motelurile “Casa Arcașului” și “Pleșului” din Târgu Neamț, popasul turistic și campingul de la Braniștea și a fost înființată rezervația de zimbri și faună carpatină “Dragoș Vodă” din apropierea Mănăstirii Neamț.
între anii 1980-1989 se conturează o nouă etapă în dezvoltarea turismului în zonă, etapă în care s-au modernizat căile de acces și vechile dotări și au fost create noi puncte de interes turistic, ca de exemplu Casa Memorială “Veronica Micle” din Târgu Neamț, și structuri noi de cazare: hotelul “Băile Oglinzi” și motelul “La Răscruce de Vânturi” din Târgu Neamț și popasul turistic “Ozana” din Vânători-Neamț.
după 1990, activitatea turistică din zonă, precum și cea de la nivelul întregii țări, a intrat într-un amplu proces de tranziție ce înregistrează o desfășurare foarte lentă, continuâdu-se și în prezent. Se urmărește revigorarea și intensificarea activității turisice din zonă printr-o dotare tehnico-materială adecvată și o promovare eficientă, precum și conservarea resurselor turistice naturale și antropice cu sprijin european: în 1992 s-au desfășurat ample lucrări de consolidare a Cetății Neamț printr-un program UNESCO; în 1999 a fost înființat Parcului forestier “Vânători-Neamț”
În ultimii ani a început renovarea mai multor unități de primire a turiștilor: Motel “Plăieșu” din Târgu Neamț a fost transformat în hotel “Doina”- 2 stele, renovat în perioada aprilie-iunie 2002- și crearea altora noi, în special unități de tip “pensiune”: pensiunile particulare agroturistice “Hanul Urșilor” și “Anghelina” din comuna Vânători-Neamț, pensiunea “Buburuza”, categoria 1 margaretă, fondată în 2001, ulterior a fost desființată și pensiunea “Belvedere”, categoria 1 margaretă, din Târgu Neamț.
=== cap 5 ===
Capitolul 5:
POTENȚIALUL TURISTIC DIN BAZINUL HIDROGRAFIC AL NEAMȚULUI
5.1. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL
Un rol proncipal în dezvoltarea turismului îl are potențialul turistic natural .
Potențialul turistic natural se constituie din totalitatea resurselor turistice oferite de cadrul natural prin componentele sale (relief și structură geologică, condiții climatice, ape, vegetație și faună etc.), incluzând și modificările acestora apărute în urma intervenției omului. Marea varietate și complexitate a potențialului turistic natural este dată, în principal, de diversitatea componentelor cadrului natural, componente privite ca atracții turistice și resurse potențiale pentru turism.
5.1.1. POTENȚIALUL TURISTIC AL RELIEFULUI
Prin multitudinea de peisaje de mare atracivitate turistică, dintotdeauna relieful a stat la baza apariției și dezvoltării industriei turistice, prezentând interes atât prin valoarea sa peisagistică, dar și prin varietatea de posibilități oferite pentru desfășurarea de activități de turism.
Principalii indicatori de aprecierea potențialului pentru turism a formelor majore de relief sunt:
altitudinea
fragmentarea pe verticală a reliefului
fragmentarea pe orizontală a reliefului
Relieful imprimă o mare diversitate peisagistică, în general, în spațiul montan. Totuși, relieful sectorului carpatic al bazinului hidrogarfic al Neamțului deține un potențial turistic moderat ca valoare pentru turism. Acest lucru este datorat, în principal, altitudinilor medii și maxime relativ reduse (doar 840 m și respectiv de 1530 m) din Munții Stânișoarei, ceea ce impune și o slabă fragmentare pe orizontală, dar mai ales pe verticală a reliefului. Toate acestea determină lipsa, aproape totală, de spectacolizitate a reliefului. Printre puținele obiective turistice date de relieful sectorului carpatic al bazinului Neamțului se numără:
izvorul Neamțului (Ozanei) de la cca 1100m de sub vârful Bivolu
Muntele Hălăuca
Potențialul turistic al sectorului subcarpatic din bazinul Neamțului, sector corespunzător Depresiunii Neamț (Ozana-Topolița), prezintă o complexitate medie ca structură și valoare. Aspectele peisagistice specifice acestei zone sunt legate de contrastele date de alternanța dealurilor cu arealele joase de șes și vale, de succesiunea pădurilor de foioase și a întinselor pășuni, fânețe și livezi.
5.1.2. POTENȚIALUL TURISTIC AL CLIMEI
Sub aspect turistic, clima influențează direct desfășurarea activităților turistice prin regimul mediu multianual al vremii determinat de influența radiației solare directe, de condițiile fizico-geografice și de circulația atmosferică.
Clima are o importanța deosebită pentru turism. Ea determină ambianța necesară desfășurării turismului și influențează, în funcție de sezon, întreaga activitate turistică.
În bazinul hidrogarfic al Neamțului se manifetă două tipuri principale de climat:
climatul de munte prezent în sectorul carpatic al bazinului din Munții Stânișoarei, la altitudini de peste 700-800 m;
climatul de dealuri și podișuri se desfășoară în sectorul subcarpatic al bazinului din Depresiunea Neamț, la altitudini cuprinse între 350 și 700-800 m;
Aceste două climate, îndeosebi cel de dealuri și podiș, reprezintă fondul pe care se defășoară toate activitățile turistice. Ele sunt favorabile practicării turismului pe toată durata anului, însă, prin valorile parametrilor meteorologici – temperatură, precipitații, vânturi și alte fenomene atmosferice, pot deveni un factor pozitiv sau negativ pentru orice formă de turism. Lunile august-octombrie sunt optime drumeției montane și mai ales turismului itinerant.
În ansamblul său, bazinul hidrografic al Neamțului prezintă un climat specific dealurilor și munților sub 1000 m, mai puțin solicitant, cu temperaturi moderate (7-8 grd. C) și precipitații reduse (600-700 mm/an) ce favorizează desfășurarea de activități turistice în toate anotimpurile precum și aplicarea climatoterapiei în scopuri profilactice și terapeutice. Aceste caractere sunt evidențiate de o serie de indici bioclimatici (de confort termic, de stres climaic, cutanat și pulmonar). Astfel, raportat la reacțiile organismului uman în bazinul Neamțului se manifestă un bioclimat sedativ de cruțare cu ușoare nuanțe de stimulare.
Gradul de favorabilitate al climei pentru desfășurarea de activități turistice este determinat pe baza unor indicatori:
temperatura medie anuală, și pe lunile de iarnă și de vară;
temperaturi maxime de iarnă și vară;
număr mediu multinual de zile de iarnă și vară;
media multianuală a precipitaților;
media precipitațiilor sub fomă de ninsoare, nr de zile cu ninsoare;
durata și grosimea stratului de zăpadă pe an și pe lunile de iarnă;
viteza medie anuală a vântului și frecvența anuală pe direcțiile dominante;
valoarea medie a nebulozității pe an și pe anotimpuri, nr de zile senine;
Pentru bazinul Neamțului climat este favorabil practicării turisMului pe tot parcursul anului, mai ales pentru drumeții, turism cultural și religios, turism itinerant.
5.1.3. POTENȚIALUL TURISTIC AL APELOR
Rețeaua hidrografică deține un loc de seamă în completarea patrimoniului turistic al unui teritoriu, permițând dezvoltarea unor noi forme de turism sau diversificarea activităților turistice deja existente.
În cadrul bazinului hidrografic Neamț, apele freatice nu prezintă un rol deosebit pentru turism.
Apele curgătoare, în general, prezintă un potențial ridicat, prin peisajul creat și prin posibilitătile oferite pentru practicarea diferitelor activități. Pentru bazinul hidrografic al Neamțului, râul Neamț cu afluenții săi nu reprezintă factor generator de importante atracții și facilități pentru turism.
5.1.4. POTENȚIALUL TURISTIC AL VEGETAȚIEI ȘI FAUNEI
Vegetația reprezină un valoros potențial, completând peisajul zonei.
Din componența vegetației, valențe deosebite pentru turismul din bazinul Neamțului o au pădurile. Alăutri de funcțiile sale economice sau naturale, pădurea deține un rol importnt în practicarea turismului. Astfel, este evidentă valoarea peisagistică, de aeroionizare și de purificare a aerului a pădurilor de conifere și de foioase din sectorul montan și subcarpatic, cât și condițiile pentru agrement și recreere oferite de aceasta.
Bogăția speciilor floristice și faunistice a reprezentat mereu puncte de atracție turistică. Atractivitatea turistică a vegetației este sporită prin prezența unor specii declarate monumente ale naturii și a rezervațiilor.
Dintre formațiunile cele mai vaoroase pentru turism având valoare peisagistică, estetico-ambientală si recreativă, rămân etajele forestiere care se pot evidenția printr-o serie de caracteristici:
poziție, accesibilitate, suprafață;
structura pe specii, vârstă, numărul și varietatea speciilor, mai ales a celor cu valoare cinegetică, piscicolă, cu statut de monumente ale naturii;
Fauna, sub aspect turistic, perzintă importanță prin valoarea sa cinegetică sau estetică. Fondul cinegetic este reprezentativ prin varietate, densitate. Animale de interes vânătoresc (urs, mistreț, cerb etc) se concentrează în zona montană dar și în pădurile de deal. Un element de mare atractivitate este fauna acvatică, mai ales ihtiofauna. Râurile de munte dețin un important fond salmonicol (păstrăv, lipan), iar pele de dealuri sunt populate ce crap, caras, stiucă, clean, mreană. Fauna prezintă și valoare științifică prin specii rare repopulate, ocrotite de lege sau cuprinse în rezervații științifice; se adresează în special turismului profesional, științific.
5.1.5. POTENȚIALUL TURISTIC AL ARIIOR PROTEJATE
Supraexploaterea sub diverse forme a dus la dispariția unor specii și punerea în pericol a altora.
Cele mai reprezentative biotopuri care au păstrat specii deosebite de floră și faună se bucură de un regim special de preotecție și conservare pentru valoarea lor peisagistică, stiințifică și recreativă. De un real interes se bucură și parcul natural, rezervația forestieră, spații caracterizate prin:
poziția și accesibilitatea în teritoriu;
suprafața și structura speciilor prezente;
originalitatea, valoarea științifică și gradul de protecție;
Rezerațiile naturale prezintă importanță atât sub aspect estetic, ca element de atrectivitate turistică, cât, mai ales, cognitiv-stiințific și instructiv educativ, ca bază a turismului profeional și de cunoaștere. Deoicei, ele constitue obiective turistice distincte, dar în cea mai mare parte se asociază altor elemente de peisaj, sporind atractivitatea regiunii.
Parcul forestier VÂNĂTORI NEAMȚ:
Parcul forestier Vânători Neamț se constituie într-o zonă cu specific aparte, în care peisajul se îmbină armonios cu valorile istorice și culturale. Diversitatea, tradițiilor, monumentele istorice, religioase și așezămintele culturale, atracțiile turistice dintre cele mai diverse și potecile ce îndeamnă la drumeție sunt motive întemeiate de a vizita și admira aceste locuri.
Înființat în 1999, ca un Parc Natural, are un caracter unic în ansamblul ariilor protejate din România. Printre obiectivele de interes științific și cultural se numără: Rezervația “Codrii de aramă”, Rezervația “Pădurea de argint” și Rezervația de stejar Dumbrava, dintre care, doar aceasta din urmă este situată în bazinul hidrografic al Neamțului.
Unul dintre obiectivele majore ale activității desfășurate de Administrația Parcului Foresier Vânători Neamț este certificarea pădurilor din raza parcului, adică recunoașterea internațională a unui management forester responsabil, care ia în considerare atât aspectele de mediu și sociale cât și cele de ordin economic.
Dintre atracțiile turistice din cuprinsul arealului Parcului forestier Vânători Neamț, bazinului hidrografic al Neamțului îi aparțin: Mănăstire Neamț, Mănăstirea Sihăstria, Mănăstirea Secu, Cetatea Neamțului, casa muzeu Ion Creangă, muzeul memorial M. Sadoveanu, casa memorială V Micle, muzeul de istorie și etnografie din Târgu Neamț, Baza de agrement ecvestru Dumbrava, Centrele etnografice Humulești și Vânători și Rezervația de stejar Dumbrava și Rezervația Dragoș Vodă.
Rezervația “Pădurea de stejar DUMBRAVA”
În bazinul mijlociu al pârâului Neamț, la aproximativ 3 km vest – nord-vest de comuna Vânători Neamț și 12 km de orașul Târgu Neamț, se află pădura Dumbrava (frumoasa dumbravă de stejari de la Braniștea), în care, pe cca. 178 ha s-a instalat natural un stejăret ce impresionează prin aspect, vârstă și dimensiuni.
O parte din pădurea Dumbrava (55,6 ha) reprezintă rezervația forestieră de stejar Vânători Neamț, rezervație importantă pentru valoarea genetică deosebită a exemplarelor de stejar, motiv pentru care a fost declarată monument al naturii și se află sub patronajul Academiei Române.
Situată la 440-460 m altitudine, aproape de limita superioară de vegetație a stejarului, între pârâul Nemțișor și Ozana, pe un promontoriu de natură aluvionară, rezervația este un codru secular de stejar (Quercus robur), constituit în cea mai mare parte din stejari cu vârste cuprinse între 200-300 de ani și înălțimi apreciabile de 25-30m. Arboretul este interesant prin dimensiunile și aspectul exemplarelor de stejar, prin particularitatile subarboretului, bogatia florei ierboase, infiltrațiile de conifere etc.
Din punct de vedere al biodiversității s-au identificat 209 specii de plante vasculare aparținând la 50 familii. Dintre celelalte specii forestiere ce apar alături de stejar în componeneța pădurii, mai numeros este carpenul (Carpinus betulus) (10%). În rest, apar diseminat: jugastrul (Acer campestre), fagul (Fagus silvatica), cireșul (Cerasus avium) etc. În interiorul pădurii vegtează și arbuști de alun (Corylus avellana), păducel (Crataegus monogyna), măceș (Rosa canina) corn (Cornus mas) și lemn câinesc (Ligustrum vulgare).
Valoarea peisagistică a pădurii este dată de aspectul montan al stejarilor cu coroana foarte bogată, dar și de multitudinea și varietatea ierburilor: rogoz (Sarex sp.), limba șarpelui (Ophioglossum vulgatum), coada cocoșului (Polygonatum latifolium), lăcrămioare (Convallaria majalix), toporași (Viola odorata), viorele (Scilla bifolia), sânzâiene (Galium vernum).
Pe cei aproximatv 3 km cât se desfășoară pădurea, șoseaua Târgu Neamț – Pipirig – Poiana Teiului străbate acest codru secular de stajar ce amintește de renumiții codrii ce acopereau în trecut dealurile subcarpatice ale Moldovei.
La marginea dumbravei de stejari de la Braniștea s-a amenajat un camping și un popas turistic “Braniștea”, cu bufet și căsuțe de două persoane, foarte solicitate mai ales în timpul sezonului de vară.
=== cap 5.2 ===
5.2. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC
5.2.1. Potențialul turistic cultural-istoric
Doar o parte din multitudinea de bunuri ce compune patrimoniul cultural-istoric și artistic al unei regiuni prezintă și reale valențe turistice, valențe ce pot fi puse în valoare prin aplicarea unor indcatori proprii de evaluare, ca de exemplu:
tipul de monument (arheologic, de arhitectură, religios etc.);
poziția și accesibiltatea în teritoriu;
natura, specificul și valoarea tipologică a monumentului;
autorul, epoca și tehnica de realizare;
importanța educativă, culturală, științifică;
gradul de amenajare pentru turism;
stadiul de valorificare în turism;
Potențialul turistic cultural-istoric concentrează o mare varitate de elemente componente și reprezintă o parte importantă a ofertei turistice și o componentă de bază a imaginii turistice a zonei.
Din categoria resurselor cultural-istorice cu importanță în turism, în bazinul hidrografic al Neamțului se remarcă următoarele tipuri de resurse:
vestigii și monumente istorice:
cetăți medievale;
monumente religioase, de artă și arhitectură;
muzee și case memoriale;
monumente de artă plastică;
elemente de etnografie și folclor :
arhitectură tradițională și tehnică populară:
– case și anexe gospodărești cu arhitectură tradițională;
– instalații și unelte casnice de factură populară;
– biserici și troițe de lemn;
creația artisică și mșteșugurile artizanale ce cuprind obiecte create prin:
– arta țesăturilor, cusăturilor și broderiilor populare;
– port popular, piese de costum și de podoabă;
arta cojocăritului și prelucrării pielii;
manifstări folclorice:
– sărbători populare laice și religioase;
– concursuri și festivaluri populare;
– obiceiuri populare legate de anumite ocupații agricole, păstorești și din viața de familie;
5.2.1.1. VESTIGII ȘI MONUMENTE ISTORICE
Un mare interes turistic prezintă orașul Târgu Neamț întărit de cetatea medievală a Neamțului de pe Culmea Pleșu. Importante prin istoria, viața economică și social-politică, prin tehnica de construcție și stilurile arhitectonice evocate, vestigiile restaurate ale Cetății Neamțului (sec. XIV-XV) apar ca o adevărată emblemă pentru întreaga zonă a nemțeană.
5.2.1.1.1. CETATEA NEAMȚULUI
Situată în partea de nord-est a județului Neamț,Cetatea Neamțului (Fig. 7) face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepțională din România, dominând întreaga vale a Ozanei.
Fig. 7. Cetatea Neamț
Așezată aproape de vârful cel mai înalt al Culmii Pleșului, Cetatea Neamțului străjuia Valea Moldovei și a Siretului și drumul care trecea peste munte în
=== cap 6 ===
Capitolul 6:
BAZA TEHNICO-MATERIALĂ PENTRU TURISM DIN BAZINUL HIDROGRAFIC AL NEAMȚULUI
6.1. ASPECTE TEORETICE:
Produsul turistic reprezintă ansamblul de bunurimateriale și de servicii capabil să satisfacă nevoile de turism ale unei persoane.
Bunurile materiale se concretizează în cel puțin trei categorii de elemente:
patrimoniul de resurse
elementele de infrastructură
facilități de acces
Servicile turistice dau conținut produsului turistic și se constitue într-o combinație de cel puțin patru elemente de bază:
servicii de cazare
servicii de alimentație
servicii de transport
servicii de agrement
Baza tehnico-materială a turismului -strcturile turistice de primire- cuprinde totalitatea mijloacelor materiale folosite în sectorul turistic care contribuie la realizarea circulației turistice în zona respectivă.
Alături de patrimoniul turistic, baza tehnico-materială reprezintă un element important al ofertei turistice, motiv pentru care este evidentă necesitatea asigurării unui echilibru între cele două elemente.
Volumul activității turistice dintr-o anumită zonă este determinat de volumul cererii turistice și de gradul de echipare cu facilități al teritoriului respectiv.
Facilitățile turistice reprezintă ansamblul mijloacelor materiale necesare pentru a înlesni participarea populației la activitatea turistică și pentru crearea și organizatre eficientă a serviciilor solicitate de turiști. Există două categorii principale de facilități turistice:
facilități de bază – au rol esențial în desfășurarea activității turistice în zonă și sunt: facilități de transport și comunicații, de cazare, de alimentație, de agrement și tratament.
facilități complementare – se referă la serviciile ce nu corespund în exclusivitate turismului, fiind servicii cu caracter general de care pot beneficia și turiștii și populația locală: facilități comerciale, de ocrotire a sănătăți, cultural-artistice, de telecomunicații, de gospodărire comunală, de transport în comun etc.
6.2. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ DE CAZARE
Componentă principală a bazei tehnico-materiale, cazarea turistică se află într-o
permanentă adaptare la evoluția cererii turistice.
6.2.1. INDICATORI AI CAZĂRII TURISTICE
Studiile efectuate în acest domeniu evidențiază o serie de tendințe în ceea ce prievește cazarea turistică:
La nivel de județ, în Neamț capacitatea de cazare a înregistrat scăderi evidente în ultimii zece ani.
Aceiași situație se înregistrează și în ceea ce privește numărul de turiști cazați în perioada 1990-1999, numărul acestora reducându-se în 1999 cu peste 50% față de anul 1990 (Fig. 15).
Fig:15
În capacitatea de cazare turistică totală din județul Neamț, zona Târgu Neamț deține o pondere peste 16% (Fig. 16).
Fig. 16
În arealul bazinului hidrografic al Neamțului, în ultimii ani, capacitatea de cazare a înregistrat o evoluție relativ constantă, deși numărul unităților turistice a crescut cu 77%. Fenomenul este explicat de faptul că noile tipuri de unități sunt rezultatul inițiativei micilor întreprinzători, marile investiții întârziind să apară (Fig. 17).
Fig. 17
În ceea ce privește gradul de utilizarea capacitătii funcăionale de cazare se constată diminuare continuă, evidentă de la an la an,reducându-se în 1999 cu aproximativ 50% față de anul 1990 (Fig. 18).
Fig. 18
Pe tipuri de unități de cazare, se constată creșterea numărului de pensiuni turistice și agroturistice ca urmare a creșterii interesului întreprinzătorilor pentru profilele tip “pensiune” cu capacităti reduse de cazare.
În prezent, structura de cazare din zona bazinului Neamțului este compusă din: 2 hoteluri, 2 moteluri, 3 pensiuni, 3 hanuri, 2 campinguri, 1 popas turistic (Fig.19).
Fig.19
6.2.2. Tipuri de unități de cazare:
Hoteluri și moteluri:
Hotel “Trust Doina”- categoria 3 stele, este situat în orașul Târgu Neamț, pe strada M. Kogalniceanu 2, pe locul fostului motel “Plăieșu” construit în anul 1970 și renovat în 2003. Deține o capacitate totală de cazare de 75 de locuri, dintre care doar 24 sunt utilizabile, în camere duble și apartament. Oferă servicii de cazare, masă și divertisment (are în dotare discotecă și terasă) , precum și posibilități de reducere a tarifelor practicate pentru grup sau sejur mai lung.
Hotel “Băile Oglinzi” de 2 stele, situat pe strada cu același nume din Târgu Neamț, deține o capacitate 200 locuri de cazare. În prezent se află în renovare.
Motel “Casa Arcașului” se află amplasat la ieșirea din Târgu Neamț ,pe drumul ce duce la Cetatea Neamțului. Are o capacitate totală de cazare de 38 de locuri în camere de două și respectiv, trei paturi. Oferă servicii de cazare, masă și divertisment, având în dotare restaurant cu terasă, discotecă, bar de zi și o cofetărie. Deși este cea mai renumită unitate de cazare din zonă, motelul “Casa Arcașului” nu deține acreditare turistică.
Motel “Răscruce de vânturi” de 1 margaretă, din Târgu Neamț, este situat pe strada Băile Oglinzi nr.43 din cartierul Pometea. Include un restaurant și un camping.
Pensiuni și hanuri turistice:
Pensiunea-restaurant “Belvedere” (1 margaretă), fostă Pensiunea “Buburuza”, se află în Târgu Neamț fiind recent înființată în incinta unui fost bar și deține 10 camere.
Pensiunea agroturistică “Hanul Urșilor” din Vânători Neamț
Pensiunea agroturistică “Anghelina” situată în satul Mănăstirea Neamț din comuna Vânători Neamț
Hanul “Maria”-Braniștea pe DJ15 B, în comuna Vânători Neamț
Vila “Rodeo” din cadrul “Bazei de agrement ecvestru Dumbrava” din comuna Timișești, deține camere tip garsonieră și apartament. Însă, în prezent nu este folosită pentru cazarea turiștilor datorită condițiilor inadecvate primirii de turiști.
În afara acestor pensiuni, în ultimii ani au apărut noi pensiuni particulare, încă neomologate, mai ales în comunele Pipirig și Vânători Neamț, pe valea Nemtișorului, multe din acestea aflându-se încă în construcție. Prezența unui număr semnificativ de astfel de pensiuni evidențiază tendința localnicilor acestei zone de orientare spre activități agroturistice.
Campinguri și popasuri turistice:
Campingul din perimetrul motelului “Răscruce de Vânturi” din Târgu Neamț
Campingul de la Braniștea de pe raza comunei Vânători Neamț. Este amplasat pe drumul județean 15 B ce străbate pădurea Dumbrava, are o capacitate de 20 de locuri în căsuțe de două persoane.
Popasul turistic “Ozana”, pe drumul județean 15 B, între satele Lunca și Vînători Neamț.
Baza turistică de cazare din bazinul hidografic Neamț este completată de posibilitățile de cazare oferite de mănăstirile Neamț. Secu și Sihăstria, precum și de locuințele particularilor.
6.3. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ DE ALIMENTAȚIE
În general, alimentația pentru turism în zona bazinului hidrografic al Neamțului este asigurată de restaurantele din cadrul hotelurilor și motelurilor, de hanuri, pensiuni, popasuri turistice, precum și de unități independente, acestea din urmă adresându-se atât turiștilor, cât și populației locale.
Principalele tipuri de unități de alimntație sunt:
Resturantele din incinta hotelurilor “Doina”, “Băile Oglinzi” și a motelurilor “Casa Arcașului”, “Răscruce de Vânturi”
Restaurantul “Central” din Târgu Neamț, str.Stefan cel Mare nr.41 in apropierea hotelului “Doina”
Restaurant “Intim” din Târgu Neamț, str. Vasile Alecsandri M 8
Restaurant “Euro-Alex” din Târgu Neamț, pe str. Băile Oglinzi, în aprorierea hotelului “Băile Oglinzi”
Restaurant “Stâna Turistică” din comuna Vânători Neamț
Unități de alimentație din cadrul hanurilor și campingurilor:
*Terasa “Braniștea” din campingul Braniștei
*Popasul turistic “Ozana”
unități de alimentație ale hanurilor turistice: Hanul Urșilor, Hanul Anghelina;
Specificul unităților de alimentație din zona Neamțului este dat de bucătăria tradițională moldovenescă. O gamă mai largă de produse culinare este oferită de către restaurante.
6.4. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ DE TRANSPORT
Cuprinde mijloacelele de transport în comun (generale) și mijloacelele de transport turistic.
Transportul în comun
Mijloacele de transport în comun deservesc atât transportul turiștilor la diferitele obiective turistice, dar și transportul populației locale.
În zona bazinului hidrografic al Neamțului, transportul în comun este asigurat de parcul de autobuze de transport urban și interurban al orașului Târgu Neamț, cu plecări din autogara orașului.
Transportul turistic
Transportul turistic cuprinde mijloacele de transport destinate, în excusivitate, transportului turiștilor la principalele obiective turistice din zonă.
În prezent, în arealul bazinului hidrografic al Neamțului nu funcționează un asemenea tip de transport. Însă, “Asociația de Dezvoltare a Turismului Local” de la Agapia, derulează un proiect prin care se urmărește achiziționarea unor mijloace de transport destinate în exclusivitate turismului din zona Neamț, incluzânad și arealul bazinului Neamțului. Proiectul este estimat la aproximativ 7000 $ și beneficiază de finanțarea Băncii Mondiale prin programul PHARE.
6.5. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ PENTRU AGREMENT
Dintre toate serviciile ce dau conținut produsului turistic, indispensabil este agrementul. În lipsa acestuia, toate celelalte categorii ies din sfera turismului.
Mijloacele de agrement și distracție asigură posibilități de petrecere a timpului.
Agrementul este constituit din ansamblul mijloacelor și căilor capabile să asigure unui individ sau unui grup o stare de bună dispoziție, de reconfortare fizică, de destindere, divertisment, dezvoltarea capacităților fizice și intelectuale, de comunicare. Se poate realiza prin: vizite culturale, practicarea sportului, contemplarea peisajelor etc.
În zona bazinului hidrografic al Neamțului, agrementul este asigurat de :
vizitarea obiectivelor naturele, cultural-istorice și religioase din orașul Târgu Neamț și conumele Vânători Neamț, Timișești și Pipirig:
ruinele Cetății Neamț
biserici, schituri și mănăstiri (mănăstirile Neamț, Secu și Sihăstria)
rezervația da zimbri “Dragoș Vodă” și rezervația de stejari de la Dumbrava
contemplarea naturii, petrecerea timpului în aer liber, drumeții;
Un loc aparte în desfășurarea agrementului în această zonă îl are “Baza de agrement ecvestru” de la Dumbrava.
“ Herghelia Măriei Sale – Baza de agrement ecvestru Dumbrava”
Crescătoria de cai de la Dumbrava, vestită în întreaga Moldovă, este ușor accesibilă, fiind situată în satul Dumbrava din comuna Timișești, la circa 1 km distanță de D.N.15 B. Este una dintre cele mai vechi herghelii din țara noastră și, conform tradiției, ea continuă faima hergheliilor pe care le-ar fi avut Ștefan cel Mare la Timișești.
În prezent, oferă posibilitatea de a cunoaște frumusețea și calitățile celor mai bune rase de cabaline. Printre exponatele de seamă ale depozitului de armăsari de la Dumbrava de o deosebită apreciere se bucură caii pur-sânge, caii lipițani arabi, caii huțuli.
Baza de agrement ecvestru Dumbrava are în dotare și o structură de cazare în vila Rodeo, care în prezent nu este funcțională datorită gradului ridicat de uzură și condițiilor inadecvate cazării turiștilor.
Începând cu anul 1997 Fundația Speranța, cu finanțare PHARE, a demarat proiectul numit “Baza de agrement ecvestru Dumbrava” cu scopul principal de a crea un nou produs turistic în zonă.
=== cap3 ===
3.2. CADRUL DEMOGRAFIC
3.2.1. ISTORICUL POPULĂRII
Altitudinile reduse, fragmentarea accentuată și poziția de adăpost a Munților Stânișoarei au favorizat intensa populare a acestora prin așezări dezvoltate în ariile depresionate create de apele ce străbat masa montană. Totuși, se remarcă și prezența mai multor cotloane retrânse, unde s-au izolat mănăstiri și sihăstrii.
Sectorul carpatic al bazinului hidrografic al Neamțului este bine populat, cu așezări concentrate îndeosei în depresiunea intracarpatică de la Pipirig.
Sectorul subcarpatic din bazinul râului Neamț se conturează ca o arie de veche și continuă locuire, puternic umanizată, caracteristică specifică întregii arii subcarpatice.
Numeroase vestigii materiale și dovezi de natură arheologică atestă locuirea străveche și continuă a acestui spațiu încă de la “revoluția neolitică” când a avut loc extinderea treptată a culturilor prin defrișarea masivă a stejăretelor. Totuși, compartimentul nordic al Subcarpaților Neamțului a înregistrat un proces de populare mai tardiv decât cel din compartimntul sudic, întrucât procesul de defrișare a fost mai tardiv.
Cea mai veche populare și totodată și cea mai intensă umanizare au înregistrat-o ariile depresionale centrale unde condițiile naturale au fost favorabile apariției și dezvoltării așezărilor. În treapta deluroasă marginală , deși popularea s-a făcut încă din preistorie, umanizarea acestie zone a fost destul de puțin avansată. Datorită caracterului de adăpost față de drumurile marilor migrații, părțile mai înalte ale depresiunii sunt intens populate începând din perioada feudală, constituindu-se într-o adevărată arie de refugiu. Culmile și masivele subcarpaice întrunesc condițiile cele mai puțin favorabile locuirii. Totuși, prezența culoarului Neamțului (Ozanei), adevărată cale naturală de legătură, a constituit factorul esențial al procesului de umanizare.
3.2.2. INDICATORI DEMOGRAFICI
3.2.2.1.DINAMICA POPULAȚIEI
Mișcarea naturală a populația din bazinul hidrografic Neamț:
Dinamica populației județului Neamț, și implicit și cea a bazinului hidrografic al Neamțului, a fost susținută de ritmuri ridicate ale natalității și respectiv, de ritmuri scăzute ale mortalității. Astfel, sporul natural a înregistrat în permanență valori pozitive fiind superior mediei pe țară.
În prezent, zona Neamțului este una din puținele zone ale țării ce îsi păstrează un spor natural pozitiv, județul Neamț fiind unul din cele șapte județe cu spor natural pozitiv (astăzi, țara noastră înregistrează un spor natural mediu de –0,6 ‰). Cele mai ridicate valori ale sporului natural sunt înregistrate în mediul urban datorită, în specil, afluxului de tineri adulți, comunele înregistrând tendințe de îmbătrânire (anul 1992).
La nivelul bazinului hidrografic al Neamțului, mișcarea naturală a populației din orașul Târgu Neamț și comunele Timișești, Vânători Neamț și Pipirig, se caractrizează printr-un spor natural pozitiv de 3,2 % datorat unei natalități susținute (13 ‰) și unei mortalități mai reduse (10,2 ‰). (Fig.3)
Fig.3
Pentru orașul Târgu Neamț, rata natalității (9,5‰) este superioară ratei mortalității (8,5 ‰), înregistrând un spor natural de 1,1 ‰.
Aceiasi situație este specifică și comunelor Vânători Neamț și Pipirig. Spre deosebire de acestea, comuna Timișești înregistrează un spor natural negativ de –0,3 ‰, datorită unei natalități (14,3‰) mai scăzute decât mortalitatea (14,6‰).
Cea mai ridicată valoare a sporului natural a înreistrat-o comuna Pipirig (10‰) ca urmare a unei natalități mult mai ridicate decât mortalitatea.
Mișcarea migratorie a populației din bazinul hidrografic Neamț:
Industrializarea și dimensiuile relativ reduse al orașului Târgu-Neamț justifică deplasările periodice pentru muncă ale populației având curenți pendulari ce se orientează spre alte orașe din subcarpați (Piatra Neamț, Onești, Buhuși) și spre exterior, mai ales spre orașele de pe valea Siretului (Bacău, Roman, Adjud).
Din analiza mișcării migratorii din bazinul hidrografic al Neamțului în anul 2002, au rezultat următoarele:
valoarea medie a celor ce și-au stabilit domiciliul în comunele Timișești, Pipirig și Vânători Neamț și în orașul Târgu-Neamț este de 121,2 persoane, iar valoarea medie a celor ce și-au schimbat definitiv domiciliul din localitățile respective este de 142,2 persoane. Se observă că, plecările din localități au fost mai numeroase decât venirile, astfel încât, s-a înregistrat un sold al schimbării de domiciliu negativ (-21).
la nivelul fiecărei localități, doar orașul Târgu-Neamț a înregistrat un sold migratoriu negativ (-135), comunele Pipirig, Vânători Neamț și Timișești având solduri pozitive (18, 17 și respectiv 16). Așadar, în ultimii ani, cele mai numeroase plecări au avut loc în orașul Târgu-Neamț (380 de plecări față de doar 245 de noi stabiliri de domiciliu în oraș).
soldul mediu al mișcării externe înregistrat în orașul Târgu-Neamț și în cele trei comune este de 2,25, cele mai ridicate valori ale imigrărilor și emigrărilor înregistrându-le orașul Târgu-Neamț (17 și respectiv, 12).
3.2.2.2. DENSITATEA POPULAȚIEI
Îmbinarea optimă a unor condiții și resurse naturale favorabile unei valuorificări economice complexe, vechimea populării și sporul natutal ridicat justifică densitățile mari de populație din cadrul Subcarpaților Neamțului , fiind de 156 loc/km.p. În Depresiunea Neamțului densitatea mediie a populației înregistrează valori mai reduse (87 loc/km.p.).
În bazinul hidrografic al Neamțului cale mai mari densități ale populației sunt concentrate în zona centrală depresionară joasă, dar și în bazinetul depresionar al Pipirigului. Cea mai ridicată valoare a densității o deține orașul Târgu Neamț, care, în 1992 avea o densitate de 2873 loc/km.p.
3.2.2.3. STRUCTURA POPULAȚIEI
Structura pe medii a populației
Din structura pe medii de reședință a populației din bazinul hidrografic al Neamțului se remarcă dominanța celor din mediul rural (50,4%).
Structura pe sexe a populației
Această structurare a populației relevă ponderea relativ egală a populației masculine cu cea feminină. Diferențieri apar la nivelul fiecărei localități în parte (Fig.4)
Fig.4
Structura socio-economică a populației
Din totalul populației bazinului hidrografic al Neamțului un procent ridicat îl constitue populația inactivă (52%). Diferențieri se înregistreză la nivelul fiecărei localități (Fig.5). Din totalul populației active aproape 37% sunt șomeri.
Fig.5
3.2.3. AȘEZĂRILE UMANE
3.2.3.1. APARIȚIA, EVOLUȚIA ȘI DEZVOLTAREA AȘEZĂRILOR UMANE:
Bazinul hidrografic al Neamțului, ca de altfel întreaga arie subcarpatică se conturează ca o zonă de veche și continuă locuire, intens umanizată, presărată cu sate mari, unele apărute din timpuri îndelunate, altele apărute recent.
Culoarul Neamțului și al afluenților săi au jucat un rol de seamă în procesul de umanizare reprezentând adevărate căi naturale de legătură.
Vechimea populări compartimentului nordic al Subcarpaților Neamțului este atestată de o serie de vestigii materiale dar și de un număr de 24 sate vechi menționate în primele acte de proprietate din secolele XIV-XVI. Popularea acestei zone s-a realizat mai târziu decât în cel din sud întrucât procesul de defrișare a fost și el tardiv. Totuși, popularea acestui areal mai izolat și mai bine împădurit a fost stimulată de numeroasele mănăstiri și schituri transformate frecvent în sate (de exemplu: Mănăstirea Neamț).
În secolele XVII-XVIII procesul de populare continuă prin roirea din sate matcă a unor noi așezări înaintând treptat spre cursurile superioare ale râurilor. Ca urmare, pe harta lui H.von Otzellowitz din 1789 se pot identifica 34 de sate situate la nord de Șaua Crăcoani, realizându-se un oarecare echilibru între cele două compartimente ale Subcarpaților Neamțului.
În sec. XIX se înregistrează cele mai ridicate ritmuri de populare ca rezultat al celui mai intens ritm de defrișare din zonă. Apar sate de împroprietărire în care se mută și locuitori ai unor sate vechi, dar și sate noi, spre obârșia văilor, ca urmare a continuării procesului de roire spontană.
Procesul de formare de noi sate continuă și în prima jumătate a sec. XX. În anul 1912, din cele 158 de așezări totale din Subcarpații Neamțului 39 erau amplasate la nord de Șaua Crăcoani. Apar noi așezări formate prin strămutarea populației din zona lacului de acumulare Izvorul Muntelui (ex: Humuleștii Noi), dar și noi sate de poienire în părțile marginale. Multe sate ajung să se juxtapună.
În prezent, așezările sunt amplasate mai ales în zona centrală joasă a depresiunii, dar și în zona deluroasă marginală. Culmile și masivele subcarpatice prezintă cele mai restrictive condiții pentru locuire, Culmea Pleșu fiind aproape complet lipsită de așezări omenești.
3.2.3.1. AȘEZĂRI URBANE
TĂRGU NEAMȚ
Orașul Târgu Neamț beneficiază de o bună poziție geografică fiind situat pe cursul mijlociu al râului Neamț (Ozana), în compartimentul nordic al Subcatpaților Neamțului, la o altitudine de 425-450 m, între terminația sud-estică a Culmii Pleșu și Dealul Boiștea.
Este singurul oraș al Depresiunii Neamțului, având o poziție marginală în cadrul acesteia.
Pe harta județului Neamț, orașul este situat în partea de nord-est, la 44 km distanță de municipiul Piatra Neamț devenit astăzi cel mai important oraș al subcarpaților.
Deși în prezent, sub aspect socio-economic si-a pierdut importanța anterioară, Târgu Neamț este o așezare veche, anterioară formării statului feudal al Moldovei, apărută încă de la începutul secolului al XIII-lea la capătul estic al drumurilor transcarpatice și întărit prin admigrări de peste munți.
Sub aspectul numărului de locuitori, orașul Târgu Neamț se menține și în prezent în categoria orașelor mici cu o populație de 20.654 locuitori în 2002 și o densitate de 2873 loc/km.p. În general, creșterea numerică a populației a avut o evoluție destul de lentă.
În ultimii zece ani s-a înregistrat o scădere în numărul de locuitori ai orașului: dacă în 1992 Târgu Neamț avea o populație totală de 22.221 locuiori, în 2002 aceasta scade la 20654.
Din totalul populației ocupate, aroximativ 39% sunt ocupați în diverse servicii, 41%în industrie și constructii, adăugâându-se cei peste 5000 de muncitori ce pendulează din comunele apropiate. Datele preliminarii ale recensământului din 2002 identifică o rată a șomajului de 21,9%.
Specifică în structura orașului este concentrarea mai multor foste așezări rurale în jurul nucleului urban propriu-zis (Humulești, Țuțuieni, Condreni și Pometea) ceea ce a contribuit accentuarea aspectului rural al cartierelor mărginașe.
Din punct de vedere economic, se remarcă încercările de cristalizare a unei industrii prin înființarea unei fabrici de postav în 1853 care însă, datorită dificultăților de transport prin lipsa unei căi ferate, a fost desființată în anul 1895. În prezent, funcția industrială este orientată spre industria textilă, industria confecțiilor, a blănăriei, a lemnului, cea alimentară, a materialelor de construcție și a cauciucului.
Reprezentativă este și funcția turistică prin prezența obiectivelor de interes cultural-istoric din oraș, dar și prin rolul deținut în circulația turistică din întreaga Depresiune a Neamțului.
3.2.3.2. AȘEZĂRILE RURALE
Satele din bazinul hidrografic al Neamțului sunt, în general, sate mari și bine gospodărite, unele cu o mare importanță în trecut. Un astfel de sat este VânătorI Neamț, sat ai cărui locuitori erau constituiți într-o organizație cvsimilitară pentru paza trecătorilor din munți, pe drumurile mari ce veneau spre Târgu Neamț.
În prezent, în lungul bazinului hidrografic al Neamțului se desfășoară sate ce aparțin, sub aspect administrativ, de trei comune: Timișești, Vânători Neamț și Pipirig, comune polarizate de orașul Târgu Neamț .
Comuna Timișești
Este situată în nord-estul județului Neamț, la confluența Ozanei cu râul Moldova, la 13 km distanță de Târgu Neamț. Atestată documentar la 7 ianuarie 1407 într-un document al Mitropolitului Iosif al Moldovei, document prin care satul era donat Mănăstirii Neamț, în prazent comuna are o suprafață de 49,08km.p. și funcție agricolă. Are în subordine cinci sate componente: Timișești- sat reședință, Dumbrava, Plăieșu, Preoțești și Zvoronești. Dintre aceste cinci sate componente doar Timișești, Dumbrava și Plăieșu se află situat în bazinul hidrografic al Neamțului. Populația totală a comunei la recansământul din martie 2002 era de 4.053 (date preliminarii).
Comuna Vânători Neamț
Include în componența sa patru sate: Vânători Neamț –sat reședință, Nemțișor, Lunca și Mănăstirea Neamț, toate aceste patru sate fiind situate în bazinul hidrografic al Neamțului.
Peste fundalul de populație autohtonă s-a stabilit și populația transilvăneană și anume ungurenii, cei care au adus cu ei meșteșuguri specifice.
În prezent, comuna deține funcție mixtă: agricolă, prelucrarea lemnului, prestări servicii, desfășurând și activități turisice. Populația totală a comunei la recensământul din martie 2002 era de 8813 locuitori (date preliminarii).
Comuna Pipirig
Situată în mica depresiune intramontană Pipirig, are o suprafață de cca. 19600 ha. Prima mențiune documentară a comunei datează de la 12 martie 1476 printr-un document ce menționa “….gura Pipirigului ca limită a Moșiei Munți …” donată de Ilie Voievod Mănăsirii Neamț.
Comuna are în componența sa șapte sate: Leghin, Stânca, Pâțâligeni, Pipirig-sat reședință, Dolhești și Pluton. Acestor sate li se adaugă și șapte cătune: Dolia, Poiana, Focșei, Agăpeni,Tărățeni, Cujbeni, și Slatina, toate fiind situate în bazinul hidrografic al Neamțului.
Principala funcție a comunei este cea agricolă specializată pe creșterea animalelor. În ultimii ani se remarcă orientarea localnicilor spre agroturism. La recensământul din martie 2002 comuna Pipirig deținea un număr de 8673 de locuitori (date preliminarii).
Ca mărime demografică, satele din bazinul hidrografic al Neamțului sunt sate mari (1500-4000 locuitori) și mijlocii (500-1500 locuitori). Ținând cont de formă, în bazin sunt sate areolare cu o dezvoltare destul de mare, iar în partea centrală joasă a depresiunii satele sunt ordonate în aliniamente în lungul frunților de terasă, în apropierea surselor de apă. Din punct de vedere al structurii, sunt prezente toate tipurile de sate:
sate adunate în zonele joase, sate ce au mare densitate în vatră și tendință de compactare oferind condiții optime de evoluție treptată spre urbanizare.
sate răsfirate în lungul apei și al drumurilor, prezente mai ales în comuna Pipirig
sate risipite situate în amonte, în zonele de versant
În general, satele din bazinul hidrografic al Neamțului au funcție agricolă axată pe creșterea animalelor și cultura plantelor, dar sunt și sate cu funcții mixte (agricultură, prelucrarea lemnului, prestări servicii), inclusiv activități turistice care însă se află în fază incipientă.
3.3. CADRUL ECONOMIC
3.3.1. APARIȚIA, EVOLUȚIA ȘI DEZVOLTAREA ACTIVITĂȚILOR MEȘTEȘUGĂREȘTI
Întinderea mare a suprafețelor de pășuni și fânețe a fost cauza principală pentru care ocupația de bază a locuitorilor din bazinul Neamțului a fost, încă din cele mai vechi timpuri, creșterea animalelor (îndeosebi bovine și ovine).
În satele de sub munte din comunele Vânători Neamț și Pipirig prezența suprafețelor mari de pădure a determinat intensificarea exploatării pădurii și prelucrarea în fabrică a cherestelei.
Principala activitate a locuitorilor celor șapte sate ale Depresiunii Pipirigului este creșterea vitelor și exploatarea pădurilor. În trecut, datorită lipsei terenurilor optime pentru agricultură și datortă climei montane aspre, aceștia arendau pământuri tocmai din valea Moldovei, între Timișești și Păstrăveni. Astfel, de mai multe ori pe an, pendulau la locurile de muncă în adevărate convoaie; trecera lor prin satele nemțene era un fel de calendar al locului. De asemenea, aveau și numeroase pive pentru sumane, meșteșugul fiind răspândit în majoritatea satelor.
Populația săsescă, stabilită la Târgu Neamț după formarea statului feudal român, a adus în zonă meșteșugul țesăturilor ce s-a transmis și în satele din imprejurimi.
În secolele următoare, în regiune au pătruns și s-au stabilit români de peste munți, din Transilvania, care aduc cu ei unele îndeletniciri gospodărești specifice, rase bune de vite și meșteșugul de a face brânză bună care pentru mult timp a fost fala Neamțului. În secolele XVII-XVIII la Târg Neamț și în satele din împrejurimi s-a dezvoltat o importantă industrie artizanală a postavului.
Amintirile lui Ion Creangă oferă informații prețioase despre meșteșugul țesutului dimiei și al confecționării sumanelor de culoare cafenie cu brandemburguri negre, sau țesutul pânzelor de in și a cusăturilor naționale.
Orașul Târgu Neamț era recunoscut ca un activ centru comercial și meșteșugăresc, renumit mai ales pentru țesăturile de lână și pentru sumane despre care, în “Dicționarul geografic al județului Neamț” din 1895 se menționa că “mai fiecare locuitor are stativă și sumănăria sa…”. Condrenii păstrau pe apa Neamțului, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, un întreg șir de pive și mori de apă.
Printre alte îndeletniciri meșteșugărești se numără și fabrica de bere din Târgu Neamț, fabrică de la care astăzi s-a păstrat numele unui cartier: Berăria.
În prezent, economia specifică întregii arii subcarpatice a Moldovei este cea forestieră și pastorală, activitatea economică fiind caracterizată de marea diversitate dată de îmbinarea activităților industriale cu cele agricole.
3.3.2. INDUSTRIA
Regiunea subcarpatică a Moldovei se remarcă prin conturarea unei anumite industrializări dintr-o perioadă ceva mai timpurie decât în alte părți ale Moldovei, plecând de la prelucrarea tradițională a lemnului, lânii, inului și cânepei. Astfel, încă din perioada feudală au funcționat instalații ale industriei casnice ce foloseau energia hidraulucă. Între secolele XVII-XVIIII, la Târgu Neamț și în satele din împrejurimi s-a dezvoltat o importantă industrie artizanală a postavului, renumite fiind atelierele de postav de la Mănăstirea Neamț.
Pe seama resurselor de lemn s-a dezvoltat una din cele mai tipice forme de artizanat casnic rural reprezentat de fabricarea cherestelei, a draniței, a butoaielor și doagelor.
În prezent, cele mai intense exploatări de masă lemnoasă se practică pe marginea vestică a Depresiunii Neamțului și în Culmea Pleșu.
În perioada contemporană structura industriei prelucrătoare se caracterizează prin predominarea industriei textile, a industriei lemnului, a materialelor de construcție și a industriei alimentare.
Industria lemnului, ramură cu vechi tradiții, este prezentă prin unități producătoare de cherestea la Vânători Neamț, Târgu Neamț și Mănăstirea Neamț, și de mobilă-corp, mobilă sculptată, scaune, butoaie la Târg Neamț.
Industria materialelor de construcție cu producți de țiglă și teracotă la Târgu Neamț și Vânători Neamț.
Industria textilă, o industrie bine dezvoltată în această zonă ce a contribuit la relativa industrializare a comunelor prin unități ale industriei mici. Cele mai importante unități ale acestei industrii sunt la Târgu Neamț specializate în confecții, volnatir, fire semipieptănate, covoare dar și pielărie și blănărie.
Industria alimentară, prin unități de panificație, producție de brânzeturi, semiconserve de fructe, preparate de carne și lapte este prezentă la Târgu Neamț, Vânători Neamț.
Industria cauciucului la Târgu Neamț.
3.3.2. AGRICULTURA
Agricultura din bazinul Neamțului este una de tranziție între agricultura montană și cea a regiunilor de câmpie și podiș.
Creșterea ușoară a altitudinii spre nordul Subcarpaților Neamțului (300m altitudine pe valea Neamțului), climatul mai răcoros și mai umed, se răsfrâng asupra modului de utilizare al terenurilor și în structura culturilor. Astfel, spre nord se reduc treptat culturile pretențiose la căldură, iar la nord de Târgu Neamț via dispare complet.
Calitatea bună a pajiștilor și proporția mai mare a plantelor de nutreț oferă condiții optime creșterii animalelor (în special ovine).
În văile largi și în ariile centrale joase ale depresiunii, pe solurile cenușii și cele cernoziomoide sunt cele mai întinse culturi de secară, orz și legume. Părțile marginale ale depresiunii, pe soluri argiloiluviale, sunt dominate de cultui de in, sfeclă de zahăr și cartof. Culmile și masivele deluroase înalte sunt acoperite de păduri, fânețe și parcele mici de cartof și plante furajere. Așadar, terenurile arabile sunt răspâdite în principal în aria centrală corespunzătoare terasei de 2-6m și celei de 10-15m a Neamțului (Ozanei) și Nemțișorului.
Interfluviile deluroase din partea central-estică sunt acoperite cu suprafețe mari de livadă și fâneață, astfel încât, pomicultura înlocuiește viticultura individualizându-se o adevărată specializare pomicolă în sudul depresiunii (măr, prun). Fructele sunt industrializate în unitățile din Târgu Neamț și Vânători Neamț.
Creșterea animalelor este mai bine reprezentată în special în comunele unde s-au construit ferme industriale pentru creșterea ovinelor (Vânători Neamț), bazată fiind pe furajele cultivate, pe pășuni și fânețe. Tradiția în creșterea ovinelor explică dezvoltarea industriei textile a lânii pornită de la vechiul artizanat casnic din feudalism.
=== cap7 ===
Capitolul 7:
CIRCULAȚIA TURISTICĂ ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL NEAMȚULUI
7.1. ASPECTE TEORETICE ASUPRA CIRCULAȚIEI TURISTICE
Circulația turistică reprezintă deplasarea persoanelor cu diferite mijloace de transport, din localitatea de domiciliu spre diferite obiective turistice.
Dezvoltarea turismului într-o anumită zonă este condiționată de o gamă variată de factori – dar și de modul de manifestare al acestora – factori ce pot avea o acțiune pozitivă, însă pot fi și resrictivi sau chiar nefavorabili pentru turism.
Principalele categorii de factori care determină dazvoltatera turismului sunt:
factori de atracție turistică:- naturali reprezentați de mediul înconjurător
– antropici de diferite categorii
factori economico-sociali: – veniturile populației și modificările în structura acestora
– prețurule și tarifele precticate
-timpul liber
-progresul tehnic (ex: performanțele mijloacelor de transport)
factori demografici: – creșterea numerică a populației urbane
– creșterea duratei medii de viață
-schimbări în structura socio-profesională a populației
factori psihologici-educativi: – preferințele, motivațiile și nevoia de turism
– nivelul de instruire, de cultură și dorința de cunoaștere
-sensibilitatea individului față de calitatea serviciilor turistice
factori promoționali: publicitatea, reclama, politici de marketing;
factori organizatorici: – facilități oferite de turismul organizat
– calitatea și diversitatea gamei de servicii oferite
– structura și pregătirea personalului din turism
– lansarea de noi produse turistice
factori conjuncturali: – condiții meteorologice nefavorabile
– catastrofe naturale
– crize economice
7.2. PRINCIPALELE FORME DE TURISM
În dezvoltarea circulației turistice, participarea maselor tot mai largi, diversitatea cerinților ce generează cererea, determină multiplicarea formelor de turism.
Prin potanțialul natural și antropic variat de care beneficiază, bazinul hidrografic al Neamțului, oferă posibilitatea practicării unei game largi de forme de turism. Însă, specifice pentru zona bazinului hidrografic Neamț sunt două forme de turism:
turismul cultural-religios
turismul de tranzit
Varietatea resurselor turistice antropice din zona Neamțului, dată de existența unui bogat patrimoniu de monumete cultural-istorice, face ca principala formă de turism practicată să fie turismul cultural, în special turismul religios datorită perzenței în zonă, în număr mare, a mănăstirilor, bisericilor și schiturilor cu valoare inestimabilă.
Datorită accesobilității facile spre alte regiuni ale țării – prin existența unei rețele rutiere bogate – regiuni mai importante și mult mai solicitate din punct de vedere turistic, bazinul hidrografic al Neamțului s-a transformat într-o adevărată zonă de tranzit. Începând cu anul 1986, circulația turistică în zonă se poate orienta și spre transportul feroviar fiind dată în exploatare calea ferată electrificată Pașcani – Târgu Neamț.
Potențialul turisic natural al zonei este mai puțin valoros decât cel antropic, însă există și elemente componente ale cadrului natural ale căror caracterisici se constitue în adevărete premise de desfășurare a diferitelor tipuri de turism precum:
turism știinșific
turism de drumeție
turism de odihnă și recreere
După gradul de mobilitate, frecvent, turismul din zona baziului Neamț este unul itinerant.
După modul și momentul în care e angajată o acțiune turistică, în cele mai mult cazuri se pratică turismul neorganizat, particular, desfășurat pe cont propriu. Se practică și turismul semiorganizat și chiar cel organizat prin agenții de turism, însă aceste forme de turism au o pondere mult mai redusă.
În funcție de numărul de participanți, pentru turismul neorganizat reprezentativ este turismul individual, cu membrii familiei sau cu prietenii
Pentru turismul semiorganizat și cel organizat specific este turismul în grup, cu plecare la dată fixă și itinerar prestabilit.
După mijloacele de transport utilizate caracteristic pentru zona Neamțului este turismul rutier.
7.3. INDICATORI AI CIRCULAȚIEI TURISTICE
Necesitatea măsurării circulației turistice este dată de nevoia de a obține informații referitoare la dimensiunile și structura fluxurilor turistice. Cunoașterea acestora ajută la stabilirea politicilor de dezvoltare a turismului, respectiv la dimensionarea și structurarea ofertei turistice. Dimensiunile ofertei turistuce se stabilesc în funcție de dimensiunile cererii.
Metodele cele mai pretabile pentru obținerea acestor informații sunt:
– înregistrarea hotelieră sau la alte unități de cazare;
– sondaje și anchete îndeosebi în rândul turiștilor;
Aceste studii vor avea în vedere în special:
locul de rezidență și modul de deplasare
perioada de voiaj
categorii sociale (pe grupe vârstă și venituri)
Printre cei mai uzuali indicatori folosiți în astfel de studii se numără:
numărul de turiști;
număr zile turistice/înoptări;
numărul mediu zilnic de turiști;
densitea și intensitatea circulației turistice;
durata medie a sejurului;
preferința relativă a turiștilor;
Pentru bazinul hidrografic al Neamțului, studiile referitoare la circulația turistică, și implicit, la întraga activitate turistică din zonă au evidențiat următoarele aspecte:
Principalele tipuri de turism practicate sunt:- turismul cultural-religios
– turismunl de week-end
– turismul de tranzit și drumeție
Fig.20
În ultimii șase ani, în zona turistică Târgu Neamț – zonă în care este inclus
și bazinul hidrografic Neamț – evoluția numărului total de sosiri turistice a inregistrat o scădere evidentă, astfel că, în anul 2000 valoarea acestui indicator s-a diminuat cu aproximativ o trime față de cea din 1996 (Fig. 21).
Fig.20
Preferința relativă a turiștilor arată că principalele atracții turistice al zonei sunt mănăstirile și Cetatea Neamțului. (Fig. 21)
Fig.21
În ceea ce privește unitățile de cazare pentru care turiștii optează, acestea sunt pensiunile și campigurile, dar și alte tipuri de cazare precum cazarea la mănăstiri și în locuințe particulare. (Fig.22)
Fig.22
Durata sejurului este scurtă, între 2 și 4 zile, pentru un sejur mai lung optează în general sportivii aflați în cantonamente, oamenii de afaceri veniți în interes de serviciu.(Fig 23)
Fig. 23
Majoritatea turiștilor care optează pentru această zonă sunt români cu domiciliu în județele vecine Neamțului (Fig.24). Dintre turiștii străini majoritari sunt cei dim Franța și țările scandinave.(Fig.25)
Fig.24
Fig.25
În structura pe grupe de vârstă a turiștilor este majoritară grupa turiștilor de vârsta a treia, urmată de cea a tinerilor.(Fig. 26)
Fig.26
7.4. TRASEE TURISTICE
Datorită accesibilității facile dinspre toate părțile țării, în timp, arealul bazinului hidrografic al Neamțului a devenit o adevărată zonă de traziție, facilitând pătrunderea spre alte regini ce dețin importante resurse turistice. Această funcțiie a bazinului este asigurată de prezenta unei bogate rețele de drumuri. Totuși, un impediment în defășurarea în condiții optime a funcției de tranzit a zonei îl constitue proasta amenajare a traseelor turistice și lipsa unor indicatoare turistice.
Pincipalul punct de pornire a traseelor turistice este orașul Târgu Neamț. Orașul are rol de placă turnantă a turismului din această zonă, asigurând legătura cu:
mănăstirile nemțene și cu celelalte mănăstiri din nordul Moldovei;
numeroase locuri și localități istorice;
lacul Izvorul Muntelui – Bicaz;
masivul Ceahlău și Cheile Bicazului;
importante stațiuni balneo-climaterice;
7.4.1. TRASEE ÎN ÎMPREJURIMI:
Tărgu Neamț – Humulești – Agapia – Văratec:
Traseul pornește din Târgu Neamț spre sud si urmează șoseaua către Piatra Neamț din care se desprind două drumuri județene: un drumul județean ce însoțește râul Agapia si asigură accesul la mănăstirea cu același nume și un altul prin care se realizează legătura cu Mănăstirea Văratec. Principalele obiective ale traseului sunt:
Humulești satul natal al marelui povestitor Ion Creangă,în prezent este localitate componentă a orașului Târgu Neamț. Este renumit pentru Casa memorială “Ion Creangă” dar și prin menținerea unei bogate tradiții de țesut covoare.
Casa memorială “Alexandru Vlahuță” din satul Agapia
Mănăstirea Agapia din Deal este o ctitorie a lui Petru Rareș și a Doamnei Elena, pe locul uneia din lemn din prima jumătate a sec. AlXIV-lea.
Mănastirea Agapia (din Vale), situată la 10 km sud-vest de Târgu Neamț pe valea râului Agapia, a fost ctitorită inițial în secolul al XIV-lea de sihastrul Agapie. Refăcută în 1527 de către Petru Rareș, Mănăsirea Agapia Veche e mutată în secolul al XVI-lea pe locul în car se găsește astăzi Agapia Nouă, actuala biserică fiind ridicată intre anii 1642-1644. Este o mănăstire de maici ce impresionează în mod deposebit prin pictura interioară a bisericii realizată de Nicolae Grigorescu intre anii 1858-1861.
Mănăstirea Văratec este o mănăstire de maici situată la 12 km de Târgu Neamț.. În 1785 maica Olimpiada ctitorește schitul Văratec, iar în 1803 Mitropolitul Veniamin Costachi unește mănăstirile Văretec și Agapia, înființâbnd aici o scoală monahală de cultură generală pentru călugărițe, biserica actuală datând din 1808. Mănăstirea îmbină stilul tradițional moldovenesc cu elemente neoclasice, deține o valoroasă colecție de icoane (sec. XV-XVII), mormântul Veronicăi Micle.
Drumul ce leagă mănăstirile trece trece prin rezervațiile forestiere “Pădurea de argint” și “Codrii de aramă”. Un specific aparte pentru această zonă este dat de păstrarea tradițiilor în prelucrarea lemnului și încondeierea ouălelor.
Târgu Neamț – Bălțătești – Piatra Neamț
Urmărește axa de circulație DN15 C care face legătura între Târgu Neamț și Piatra Neamț.
Principalele puncte turistice al traseului sunt:
Comuna Grumăzești prezintă interes etnografic prin portul popular, arta țesutului, împletituri de coșuri și cojocărie
Stațiunea balneoclimaterică Bălțătești, situată în comuna cu același nume, este importantă datorită izvoarelor sale minerale cu calități terapeutice
Piatra Neamț, centru administrativ al județului Neamț, este deținătorul unui valoros patrimoniu turistic.
Atestat documentar sub numele de Piatra lui Crăciun (1387-1392), orasul are aca principale atracții turistice: vestigii de așezeri dacice, Curtea Domnească (sec.XV), Muzeul de istorie, Muzeul memorial Calistrat Hogaș. Între monumentele istorice se impun: ruinele Curții domnești din epoca lui Stefan cel Mare; Biserica “Sf. Ioan Botezătorul” ctitorie ce apartine lui Stefan cel Mare (1497-1498) cu bogată decorașie din ceramică smălțuită și turnul clopotniță cu pronunțate caracteristici gotice.
Târgu Neamț – Târpești – Țolci:
Traseul se desfășoară pe drumul comunal neasfaltat ce însoțește cursul pârâului Țolci. În satul Târpești din comuna Petricani există Colecția de istorie, etnogrfie și artă populară Nicolae Popa ce impresionează îndeosebi prin colecția de măști populare.
Târgu Neamț – Țibucani – Războieni
Traseu orientat spre satul Războieni, localitate ce evocă unna dintre marile victorii obținute de Stefan cel Mare.
Târgu Neamț – Oglinzi și Târgu Neamț – Brusturi Drăgănești – Râșca:
Traseul se desfășoarî la nord de Târgu Neamț si are ca principale atracții turistivce:
Stațiunea balneoclimaterică Oglinzi situată la 5 km distanță de oraș, are importanță turistică datorită prezenței izvoparelor minerale terapeutice și deține o bază de cazare de 50 de locuri în hotel.
Mănăstirea Râșca situată în comuna Brusturi-Drăgănești, este o ctitorie a lui Petru Rareș din anul 1542. Din punct de vedere arhitectural, mănăstirea este rezultatul mai multor etape de construcție.
7.4.2. TRASEE SPRE ALTE REGIUNI ALE ȚĂRII
Spre regiunile vestice:
Târgu Neamț – Pipirig – Poiana Teiului – lacul Izvorul Muntelui – Bicaz – Cheile Bicazului – Lacul Roșu – Pasul Bicaz – Gheorghieni:
Este un traseu ce pornește de la Târgu Neamț spre vest, pe șoseaua ce traversează Depresiunea Neamțului parelel cu râul Neamț, șosea din care se desprind două aretere secundare:
– una spre nord, pe valea Nemțisorului, spre rezervația “Dragoș Vodă”, Mănăstirea Neamț și schiturile Vovidenia, Pocrov și Icoana;
– cel de-al doilea drum, însoțește spre sud valea pârâului Secu, permițând accesul spre mănăstirile Secu și Sihăstria și schitul Sihla.
În drumul său spre Pipirig, soseaua trece prin satele Leghin, Stânca și Pâțâligeni unde pot fi admirate case țărănești ce își păstrează încă arhitectura tradițională dar și locuințe moderne, specifice periodei contemporane. La Pipirig, din șoseaua principală se ramifică spre nord drumul județean pătrunzând în aria montană împădurită a Stânișoarei până în satul Boboiești dincolo de care , pe drum forestier și poteci se ajunge la izvorul râului Neamț de sub Vf. Bivolu.
La sud de Pipirig, șoseaua își continuă traseul spre sud-vest, prin munții împăduriți ai Stânișoarei,trece peste pasul Petru Vodă până la Poiana Teiului, incolo de care, drumul continuă în lungul lacului de acumulare Izvorul Muntelui, ajungând în orașul Bicaz. Urmează apoi un traseu în sarpentine strânse, cu un peisaj sălbatic de o rară frumusețe: Cheile Bicazului – Lacul Roșu – pasul Bicaz – Gheorghieni, urmânduâsi cursul spre regiunile vestice.
Spre Transilvania:
Târgu Neamț – Pipirig – Poiana Teiului – lacul Izvorul Muntelui – valea Bistricioarei – pasul Tulgheș – Borsec – Toplița:
Spre Transilvania traseul urmează același parcurs de la Târgu Neamț până la Poiana Teiului – lacul de acumulare Izvorul Muntelui, dincolo de care soseaua urmeazeă un traseu pe valea Bistricioarei – pasul Tulgheș – Borsec – Toplița, iar apoi , mai departe spre restul Transilvaniei. Acest tarseu este mai usor decât cel anterior, dar deosebit de frumos și atrăgător, cu multe popasuri turistice.
Spre nordul țării.
Târgu Neamț – Pipirig – Poiana Teiului – valea Bistriței – Vatra Dornei – Borșa – Sighetul Marmației:
De la Târu Neamț până la Poiana Teiului traseul urmează aceiași rută ca și în cazurile anterioare, dincolo de care, traseul se orientează pe direcția nord-vest pe valea Bistriței trecând prin localitățile: Poiana Teiului – Fărcașa – Borca – Broșteni, iar înainte de a ajunga la Vatra Dornei, străbate Cheile Zugreni și o serie de localiteți ce dețin importante resurse de ape minerale. Dincolo de Vatra Dornei, peste pasul Prislop, traseul continuă, spre nord, spre Borșa – Sighetul Marmației.
Spre mănăstirile din nordul Moldovei:
Târgu Neamț – Boroaia – Fălticeni – Suceava – Rădăuți:
Din Târgu Neamț, traseul pornește spre nord urmând șoseaua DN15C
ce traversează Depresiunea Neamțului pe direcția nord-sud, pri8n Boroaia – Vadul Moldovei – orașul Fălticeni. Dincolo de Fălticeni, o variantă o traseului prin Suceava – Rădăuți face legătura cu mănăstirile din nordul Moldovei. O altă variantă a traseului urmează cursul văii Moldovei spre Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc , iar apoi peste pasul Mestecăniș ajunge în Borșa -–Sighetul Marmației.
De la Târgu Neamț spre sud pe șoseaua DN 15C, se ajunge la Piatra Neamț, centru administrativ al județului, deținător al unui valoros patrimoniu turistic. Mai departe, trasul continuă în sectorul inferior al văii Bistriței pâna la Bacău.
=== capitol 1 ===
1.2. LIMITELE BAZINULUI HIDROGRAFIC AL NEAMȚULUI
Fiind situat între bazinul hidrografic al Râșcăi și Săratei, la nord, și cel al râului Topolița, la sud, delimitarea teritorială a arealului ocupat de bazinul hidrografic al Neamțului s-a realizat ținând cont de cumpăna de ape dintre râul Neamț și râurile Râșca, Sărata și, respectiv, râul Topolița. Astfel, urmărindu-se linia imaginară ce unește cele mai mari înălțimi ale interfluviilor dintre cele trei râuri, rezultă că bazinul hidrografic Neamț are o suprafață de 425 km.p. între zona de obârșie și zona de vărsare a râului Neamț (Ozana) și a afluenților acestuia (Fig. 2).
La vest și nord-vest, limita sectorului carpatic al bazinului hidrografic al Neamțului o reprezintă cumpana de ape față de Bolătău, Fărcașa și Sabasa, afluenți ai Bistriței, prin înălțimile: Vf. Muntișoru (1216 m ), Răscoalele, Piciorul Răchiții, Vf. Bivolu (1530 m), Vf. Piatra lui Iepure.
În nord, limita bazinului urmărește cumpăna de ape a râurilor Suha, Râșca cu afluentul său Râșcuța și Sărata, prin înălțimile: Dealul Lung, Dealul Mânzatului (1067 m), Chițgaia Rea (1124 m), Dl. Poiana Strungăriei (934 m), Vf. Comorii (632 m), Dl Cerdac (911 m), Dl Cărbunelui (545 m), Vf Bodal (745 m), Vf. La Cerdac (623 m).
Limita sudică urmărește cumpăna de ape a pârâurilor Bolătău și Hangu, afluenți ai Bistriței, Cracăul Alb, afluent al Cracăului, și Agapia și Valea Seacă, afluenți ai Topoliței, prin înălțimile: Dl. Petru Vodă, Vf. Crainicu (1192 m), Dealu Mare Sihla (1170 m), Vf Mesteacăn ( 954 m), Dealul Olarului (489 m).
Spre est sectorul depresionar al bazinului Neamțului se deschide larg către valea râului Moldova prin așa-numita “poartă a Neamțului” .
1.3. ACCESIBILITATEA ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL NEAMȚULUI
1.3.1. ACCESUL PE DRUMURILE PUBLICE
Dintotdeauna, prezența văii Neamțului ce străbate Depresiunea Neamț pe direcția est-vest și pătrunde adânc în zona montană, a permis desfășurarea unei circulații facile în zonă, înlesnind accesul dinspre toate părțile țării.
În trecut, pe valea Neamțului, un străvechi drum, de mare importanță economică, lega Târgu-Neamț, pe la Pipirig și prin șaua joasă de la Munțișoru (850 m), cu satele de pe valea Bistriței , unde se întâlnea cu un alt drum venit dinspre nord pe valea Suhei Mari; de aici, cele două drumuri ale Stânișoarei, aveu traseu comun pe valea Bistricioarei spre Transilvania pe la Tulgheș.
Spre Piatra Neamț nu exista un drum de vale pe Bistrița, doar poteci folosite mai ales de păstori. În acea perioadă, toate aceste drumuri transmontane gravitau spre Târgu-Neamț și Baia, întrucât Piatra Neamț era atunci doar un sat.
În general, căile de comunicație respectă, în mare măsură, orientarea impusă de rețeaua de văi.
Astăzi, accesul în zona bazinului hidrografic al Neamțului se face din toate părțile țării fiind asigurat printr-o amplă rețea rutieră de drumuri naționale, județene și
comunale. În general, rețeaua de drumuri este satisfăcătoare, fiind recent refăcută în vara anului 2002.
Principala arteră de circulație din bazinul Neamțului este drumul județean DN 15 B, drum ce traversează bazinul pe direcția est-vest și face lagătura acestuia cu Maramureșul, Transilvania, și restul Moldovei. Arteră ce se desprinde din drumul european E 85 în dreptul localității Cristești, DN 15 B însoțește aproape paralel cursul râului Neamț pe tot parcursul sectorului depresionar al acestuia. Pătrunzând în sectorul montan al bazinului, în apropiere de satul Pipirig, urmează traseul parcurs de râul Pluton-Dolhești, afluent al Neamțului, pentru ca, după ce trece prin pasul Petru Vodă (900 m), să pătrundă în bazinul hidrografic al Bistriței pe valea Largu. Dincolo de Poiana Teiului DN 15 B se continuă spre nord-vest pe valea Bistriței către Vatra Dornei – Borșa prin DN17, spre sud-est în aval de valela Bistriței către Bicaz- Piatra Neamț – Bacău prin DN 15 și pe valea Bistricioarei spre sud-vest către Transilvania prin Borsec – Toplița, iar spre Durău prin DJ 155 F.
Satele din bazinul hidrografic al Neamțului care nu sunt amplasate în lungul arterei principale sunt racordate la DN15 B printr-o rețea de drumuri județene și comunale neasfaltate.
În Târgu Neamț, DN15B se intersectează cu DN15 C ce face legătura la nord cu Suceava, iar la sud, prin șaua de la Bălțătești, cu Piatra Neamț .
1.3.2. ACCESUL PE CALEA FERATĂ
Una dintre cauzele principale care au determinat pierderea importanței de odinioară, precum și decăderea economică a orașului Târgu Neamț – lucru ce s-a răsfrânt asupra întregului bazin hidrografic al Neamțului – a fost lipsa unei legături feroviare cu celelalte regiuni ale țării.
Abia din a doua jumătate a secolului XX este posibil accesul feroviar în bazinul hidrografic al Neamțului, prin darea în exploatare în 1986 a căii ferate electrificate Pașcani – Târgu Neamț.
=== capitol 3 ===
Capitolul 3.
PREMISE ALE DEZVOLTĂRII ACTIVITĂȚILOR TURISTICE ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL NEAMȚULUI
3.1. CADRUL NATURAL
3.1.1. GENEZA ȘI STRUCTURA GEOLOGICĂ
Atât unitatea carpatică, reprezentată de Munții Stânișoarei, cât și unitatea subcarpatică, reprezentată de Depresiunea Neamțului s-au definitivat în ciclul orogenetic carpatic alpin spre sfârșitul orogenezei alpine, la sfârșitul Miocenului și începutul Cuaternarului.
MUNȚII STÂNIȘOAREI:
Au în alcătuire complexe petrografice formate din roci foarte variate ca rezistență la eroziune (argile, marne, gresii, șisturi, conglomerate). Alternanța rocilor, în care se remarcă ponderea însemnată a argilelor și marnelor, a favorizat formarea unor mantale deluviale groase, mantale ce au fost afectate de intense procese de mișcare în Pleistocen și Holocen. Astfel, procesele de solifluxiune din periglaciarul Pleistocen, precum și alunecările din Holocen au contribuit în mod evident la modelarea versanților. În Cuaternar s-au format mai multe trepte de terasă prin adâncirea ritmică a văilor, trepte ce acoperă fundul văilor până în partea superioară a bazinului hidrografic al Neamțului. Din loc în loc, podul teraselor și albia majoră actuală sunt acoperite de eroziune și transport torențial pe versanți.
DEPRESIUNEA NEAMȚULUI:
Reprezintă unitatea subcarpatică a bazinului hidrografic al Neamțului și corespunde părții nordice a Subcarpaților Moldovei.
Sub aspect structural, sectorul Subcarpaților Moldovei reprezintă cea mai nouă fâșie a Marii Depresiuni Precarpatice. Începând cu Miocenul zona capătă caracter de avanfosă acoperită de depozite cu aspect tipic de molasă.
Depresiunea Neamț se suprapune sinclinoriului precarpatic în care apar diferite etaje ale Miocenului cu predominarea helvețianului (marne cenușii și roșiatice cu intercalații de gresii, nisipuri și gipsuri slab rezistente la eroziune).
Din punct de vedere tectonic, se consideră că depresiunea s-a individualizat în faza de cutare atică din Sarmațian (basarabean).
Contactul cu zona montană urmărește falia marginală a flișului, având caracter tectonic.
Unele dealuri mai înalte, situate în mijlocul depresiunii (Dealul Brădățel, Dealul Osoiul) includ în structura lor prundișuri carpatice cu elemente bogate în șisturi cristaline amestecate cu nisipuri. Alcătuirea acestor dealuri dovedesc faptul că este vorba de o formațiune mai tânără. Prin urmare, depresiunea apare ca un imens con de dejecție, ca un glacis imens.
Se presupune că Depresiunea Neamțului a funcționat cândva ca lac, care, într-un timp relativ scurt, a fost împotmolit prin aluvionare. Însă, acest proces de aluvionare nu are legătură cu procesele de acumulare ale teraselor cuaternare ce au fost săpate în acest con de dejecție al torenților carpatici. Chiar și sub actualele văi conul prezintă o grosime apreciabilă, întrucât în perioada secetelor din timpul verii chiar și apa Neamțului se pierde complet prin infiltrare în masa prundișurilor, deși, pentru depresiune este o rețea alohtonă. Formarea acestui con de dejecție s-a datorat în cea mai mare parte unor ape torențiale și s-a realizat după Sarmaticul superior când depresiunea s-a definitivat ca element tectonic.
Culmea Pleșului ce formează rama nordică a depresiunii, datorită structurii geologice, are caracter muntos și corespunde unui anticlinal alcătuit din conglomerate burdigaliene cu numeroase elemente de șisturi verzi. Pe alocuri sunt dezgolite și depozite paleogene (pe valea Catrinei de la nord-vest de Târgu-Neamț), strate de Bisericani și marne bituminoase (T. Joja-1949).
Flancurile sunt formate din gresia de Moișa iar la marginea nord-estică apare o fâșie de depozite badeniene cu lentile de sare.
După formarea sa, bazinul hidrografic al Neamțului a reprezentat o adevărată piață de adunare a apelor regiunii carpatice. Șaua de la sud de masivul carpatic Bivolu-Razem, ce închide spre vest bazinetul suspendat al Pipirigului, arată drumul arterei principale ce venea din domeniul Bistriței de azi.
3.1.2. RELIEFUL
Bazinul hidrografic al Neamțului se desfășoară în cadrul a două unități principale de relief : Munții Stânișoarei, pe latura lor estică, și Depresiunea Neamțului (Ozana-Topolița).
3.1.2.1. RELIEFUL SECTORULUI CARPATIC:
Subunitate a Carpaților Moldo-Transilvani, Munții Stânișoarei se regăsesc în literatura de specialitate și cu apelativul de “culme” sau chiar “obcină”, datorită, în principal, desfășurării neîntrerupte pe mai bine de 60 km.
Munți cu o largă extindere pe direcția NV-SE, Munții Stânișoarei sunt bine delimitați la vest și sud de valea Bistriței cu lacurile Izvorul Muntelui, Pângarați, Vaduri și Bâtca Doamnei, vale ce îi separă de munții cristalini ai Budacului, de Masivul Ceahlău și de Munții Tarcău.
Spre nord-vest și nord, față de masivul Rarău și respectiv de Obcinele Bucovinei, limita urmarește pârâul Cotârgași – valea Suha și valea Moldovei.
La est de Munții Stânișoarei domină Subcarpații Moldovei prin abrupturi de 200-300 m.
Sub aspect structural și litologic, Munții Stânișoarei corespund unui mare sinclinal, caracterizați fiind de marea complexitate petrografică, complexitate dată de prezența formațiunilor flișului cretacic (marne cenușii cu inocerami) și paleogen (gresii de Tarcău și calcare eocene, gresii de Kliwa și conglomerate oligocene).
Relieful de ansamblu al munților este un relief monoton ca urmare a predominanței formelor greoaie și cu altitudini mici. Doar bordura externă evidențiază un relief mai variat, mai pitoresc.
În ansmblu, Munții Stânișoarei sunt dominați de o culme principală, bine împădurită din care se desprind o serie de culmi secundare intens fragmentate.
Altitudinea medie de doar 800 m a acestor munți îi încadrează în grupa munților mici și mijlocii, altitudinea maximă fiind atinsă în Vârful Bivolu (1530 m) de pe culmea principală, sub acest vârf avându-și obârșia râul Neamț.
Culmea estică este mai fragmentată, mai joasă, având altitudini de 800-1000 m (Chițgaiele 1175m, Dobreanu 931m, Dumesnicu 960, Sihla 1150 m).
Important nod orografic, Munții Stânișoarei sunt brăzdați pe flancul estic de două râuri mari: râul Cracău și râul Neamț. Prezența faciesurilor petrografice mai puțin rezistente la eroziune a permis dezvoltarea unor mici bazinete depresionare în lungul văilor principale. Astfel, în lungul văii Neamțului s-a format așa-numitul bazinet de la Pipirig o mică depresiune intramontană mulată pe un sinclinal într-o zonă de gresii și marne.
Culmea Stânișorei nu este secționată pe toată lățimea ei de nici o vale transversală, însă, prezintă trei înșeuări de obârșie străbătute de trei șosele prin pasurile: Stânișoara 1235m (văile Suha – Sabașa), Petru Vodă (văile Largu- Ozana)și Mitoc 990 m (valea Hangu-Cracău).
Eroziunea diferențială a contribuit la lărgirea accentuată a văilor și adâncirea unor șei laterale. Văile au de obicei versanții asimetrici ca înalțime și înclinare (I.Ichim 1971) datorită structurii și climei.
Ioniță Ichim apreciază că, pe majoritatea văilor se individualizează două complexe de terase (între 2-25 m terase considerate wurmiene și între 30-70 m terase considerate pleistocene).
3.1.2.2. RELIEFUL SECTORULUI SUBCARPATIC:
Depresiunea Neamț, numită și Depresiunea Nemțișorului (N.Popp 1936) sau Depresiunea Ozana-Topolița (N.Bucur 1954), reprezintă cea mai nordică subunitate a culoarului depresionar al Subcarpaților Moldovei.
Deasfașurați de la nord spre sud pe aproximativ 160 km., între culoarul oblic al Moldovei în nord și culoarul Trotușului în sud, Subcarpații Moldovei au ca principale subdiviziuni Subcarpații Neamțului și Subcarpații Trotușului. Subunitățile majore ale Subcarpaților Neamțului sunt:
Depresiunea Cracău- Bistrița;
dealurile limitrofe Corni – Mărgineni – Runcu;
Depresiunea Neamțului (Ozana-Topolița) și Culmea Pleșului;
Depresiunea Neamț reprezintă una din cele mai tipice depresiuni subcarpatice, Mihai David considerând-o “una din cele mai desăvârșite depresiuni subcarpatice din țara noastră”.
Cu o lungime de cca. 28 km și lațime de 3 până la 14 km., Depresiunea Neamț este cea mai mică subunitate a Subcarpaților Neamțului, formată în special în jurul confluențelor, printr-o largă dezvoltare a teraselor inferioare ale râului Neamț (Ozana).
Având o poziție de adăpost, depresiunea este clar delimitată la vest și nord prin înălțimi proeminente, în timp ce, spre sud și est prezintă deschideri către valea Cracăului și valea Moldovei. Astfel, spre vest depresiunea este închisă de Munții Stânișoarei prin înălțimile Poiana Comorii (859 m), Rusu Neamțului (834 m), Dealul Dobreanului (883 m), Muncelul Agapiei (893 m) și Dealul Mare-Văraticu (978 m), limita dintre depresiune și munți situându-se în jurul valorii de 600-680 m altitudine.
În sud-est depresiunea este închisă de o serie de înălțimi ale Masivului Corni (Ghindăul 576 m, Dumbrăvioara 551 m, Coarnele Berbecului 469 m și Lupăria 452m), iar spre nord și nord-est de Culmea Pleșului.
Către est depresiunea se deschide spre culoarul văii Moldovei prin două porți: prima formată pe râul Neamț, între Dealul Răucești, ramificație laterală a Culmii Pleșu, și Dealul Boiștea, iar cea de-a doua poartă este formată pe râul Topolița între Dealul Boiștea și Dealul Coarnele Berbecului, prelungire nordică a Masivului Corni.
Fundamentul formațiunilor mediteraneene ale depresiunii este acoperit de o cuvertură groasă de depuneri proluvio-deluviale aduse de râuri din munți. Deși aceste pietrișuri, nisipuri și mâluri se întind până în partea estică a depresiunii, totuși în cadrul acesteia se pot delimita două părți distincte: un mare glacis piemontan, spre vest, alcătuit din material carpatic unde eroziunea apelor a format un relief deluros, iar restul depresiunii apare ca o câmpie ondulată pe interfluvii și etajată în trepte de terasă largi. Aceste forme ating aici cea mai mare extindere din toată aria subcarpatică a țării noastre.
Caracteristică pentru întreaga zonă subcarpatică a Moldovei este dispunerea reliefului sub forma a trei trepte majore:
treapta joasă a părții centrale a depresiunii formată printr-o largă dezvoltare a teraselor medii și inferioare, treaptă în care predomină suprefețele orizontale sau ușor înclinate;
treapta delurosă marginală ce prezintă un relief mai înalt;
treapta culmilor și masivelor subcarpatice;
Relieful din vatra Depresiunii Neamț apare ca o câmpie colinară cu văi largi și albii majore bine dezvoltate. Partea centrală a depresiunii, cu altitudini sub 450 m, este formată din terasele și șesurile râului Neamț și Topoliței.
Interfluviile deluroase din partea central-sudică cu altitudini de 500-550 m și aspect de poduri sau culmi largi ușor ondulate formează a doua treaptă a depresiunii. Pe marginile vestice și nord-estice ale depresiunii se individualizează treapta culmilor și masivelor subcarpatice, treaptă puternic fragmentată.
Văile Neamțului și Topoliței s-au adâncit ritmic în cuvertura de pietrișuri cuaternare, sculptând astfel câteva nivele de terasă cu înălțimi de 8-10 m, 25 m, 40-60 m, 100 m. G. Davidescu menționează existența a două nivele de terasă, M.David trei nivele, iar V.Tufescu patru nivele de terasă.
Deasupra albiei majore se înalță terasa inferioară de 8-10 m înălțime, bine reprezntată de-a lungul văilor Neamțului și Topoliței. Terasa medie corespunde interfluviului dintre cele două văi principale (Dealurile Humulești și Topolița) are înalțimi de 40-60 m, iar terasa superioară se află la aproximativ 100 m pe marginile mai înalte ale depresiunii.
Pe laturile marginale, dar și în interiorul depresiunii, relieful se ridică cu peste 100 m deasupra actualelor văi, conturându-se astfel două platforme:
Platforma Brădățel, o platformă inferioară ce apare ca un văl continuu între Vânători Neamț și Agapia;
Platforma Filiorului, o platformă medie mai veche;
Culmea Pleșului, drenată la sud de Nemțișor, afluent al râului Neamț (Ozana), închide Depresiune Neamț spre nord-est și nord, de la Târgu Neamț până în șaua Dealului Bour, la nord de Mănăstirea Neamț.
Culmea este un anticlinal tipic ce se desprinde oblic din Culmea Stânișoarei de care o desparte înșeuarea înaltă din zona de obârșie a Nemțișorului. Are o altitudine maximă de 915 m în Dealul Cerdac, la nord de Mănăstirea Neamț, iar spre sud altitudinile scad treptat către Târgu Neamț (630 m).
Dealul Corni închide depresiunea spre sud și sud-est, are o înălțime maximă de 603 m și o structură necutată, fiind considerat o pătrndere spre vest a Podișului Moldovei.
Măgura Boiștea (579 m) este situată între două ape, Neamț și Topolița, și prezintă aspect insular, de deal izolat în care s-au adâncit apele curgătoare, separându-l
3.1.3. CONDIȚII CLIMATICE
Clima din bazinului hidrografic al Neamțului corespunde celor două sectoare comopnente ale bazinului: sectorul carpatic din Munții Stânișoara și sectorul subcarpatic din Depresiunea Neamț.
3.1.3.1. CLIMATUL SECTORULUI CARPATIC
Este un climat montan cu o evidentă dispunere etajată a principalelor elemente climatice,elemente care, în general, înregistrează următoarele valori:
Temperatura:
temperatura medie anuală înregistreză valori cuprinse între 2-7grd. C, valori de 2 grd.C înregistrându-se doar pe areale foarte mici pe culmea Bivolu-Hălăuca.
temperetura medie a lunii cele mai calde a anului (luna iulie) variază în general între 12-16 grd. C, iar cea a lunii celei mai reci a anului (luna ianuarie) se situează în jurul valorii de 8 grd. C.
primul îngheț apare de obicei la 1 octombrie, iar ultimul îngheț la 1 mai; media anuală a zilelor cu îngheț este de 153 zile/an.
temperaturile extreme absolute înregistrate au fost de 36,5 grd.C la 19 august 1946, și respectiv de –32 grd.C.
Fragmentarea și energia mare a reliefului sunt principalele cauze ale prezenței inversiunilor de temperatură, inversiuni responsabile de frecvența mare a cețurilor de dimineață de pe fundul văilor, și a umezelii relativ reduse de pe culmile muntoase față de cea a văilor și a Depresiunii Pipirig din timpul iernii.
Precipitațiile:
Repartiția teritorială precipitațiilor este determinată în principal de altitudinea reliefului.
Datorită poziției de “versant adăpostit” a clinei estice a Carpaților Orientali față de direcția de deplasare a maselor de aer umed din vest, cantitatea de precipitații este mai redusă față de cea a clinei vestice a Carpaților Orientali.
Precipitațiile medii multianuale pe culmile muntoase ale Stânișorei depășesc chiar 1000 mm, iar la periferie și pe fundul văilor sunt de 600-700 mm. De asemenea, frecvente sunt și precipitațiile sub formă de averse.
Precipitațiile solide sub formă de zăpadă cad începând din octombrie, chiar și mai devreme, iar stratul de zăpadă se menține în medie între 80 și 160 de zile pe an.
Vânturile:
Circulația atmosferică este puternic influențată de condițiile orografice.
Circulația zonală, reprezentată de dominarea vânturilor dinspre vest și nord-vest, este specifică doar la nivelul culmilor montane.
În general, datorită fragmenării și orientării principalelor linii de relief, vânturile sunt canalizate pe alte direcții decât cele impuse de circulația generală și cea regională a maselor de aer. Frecvent apar fenomene de foehnizare.
3.1.3.2. CLIMATUL SECTORULUI SUBCARPATIC
Deprsiunea Neamțului (Ozana-Topolița) se află sub influența unui climat continental de tranziție între munte și câmpie. Caracterul de depresine submontană, de adăpostire, determină o climă răcoroasă și relativ umedă cu frecvente inversiuni de temperatură și invazii de aer rece de origine subpolară, dinspre nord și continentală, dinspre nord-est.
Temperatura:
Temperatura medie anuală se situează în jurul valorii de 7 grd.C la contactul cu zona montană și 8 grd.C în rest.
Altitudinile în general reduse ale reliefului (sub 800 m) permit pătrunderea cu ușurință a maselor de aer rece continenetal dinspre nord-est, astfel încât, iernile sunt destul de aspre, chiar geroase cu temperaturi medii în luna ianuarie de –3 grd.C. Vara, temperatura medie a lunii iulie se situează în jurul valorii de 19 grd.C. Caracterul de adăpostire determină încălziri puternice în timpul verii.
În general, primul înghț se produce între 1-11 octombrie, iar ultimul îngheț între 25 aprilie-1 mai, astfel că, intervalul fără îngheț durează între 180 și 160 de zile pe an.
Precipitațiile:
Regimul precipitațiilor prezintă o mare variabilitate. Umiditatea și nebulozitatea cauzate de fenomenul de foehnizare a aerului ce coboară pe clina estică a munților determină cantități mai reduse de precipitații ce variază între 600 mm/an în părțile joase și 700-750 mm/an pe culmile mai înalte.
Frecvente sunt precipitațiile sub formă de averse datorate fenomenului de convecție a maselor de aer.
Cele mai numeroase zile senine sunt în luna august.
Vânturile:
Specifică sectorului subcarpatic al bazinului hidrografic al Neamțului este circulația aerului rece iarna și a celui cald și uscat vara, imprimând astfel nuanța de continentalism. Predomină circulația nord-vestică în proporție de 20%, cu unele pătrunderi ale crivățului pe culoarul văii Neamțului. Direcțiile vânturilor se diversifică în funcție de orientarea văilor.
3.1.3.3. MICROCLIMATE
Configurația generală a reliefului și frecventele pătrunderi de mase de aer rece de origine subpolară și continentală determină individualizarea a șase microclimate pe fundalul climatului continental de tranziție:
microclimatul albiilor majore din lungul Ozanei și Nemțișorului este caracterizat prin temperaturi ale aerului mai coborâte decât cele ale terselor, umiditate mare și canalizarea vânturilor în lungul văilor;
microclimatul interfluviilor înalte este caracterizat prin temperaturi moderate ale aerului, umezeală mai redusă și insolație mai accentuată;
microclimatul suprafețelor de terasă este un microclimat de tranziție între cel al albiilor majore și cel al interfluviilor;
microclimatul versanților însoriți se formează pe versanții cu expunere sudică, sud-vestică și vestică. Caracteristice sunt înregistrarea celor mai ridicate temperaturi din întraga depresiune și topirea rapidă a zăpezilor;
microclimatul versanților neînsoriți este specific versanților cu expunere nordică, nord-estică și estică;
microclimatul de tranziție format în zona de contact a depresiuni cu unitățile vecine, se remarcă prin prezența influențelor climatice exercitate de unitățile vecine;
3.1.4. HIDROGRAFIA
Bazinul hidrografic al Neamțului își desfășoară sectorul superior în zona montană de pe flancul estic al Munților Stânișoarei, iar sectorul mediu și inferior traversează Depresiunea Neamțului, pâna la confluența cu râul Moldova în dreptul localității Timișești.
3.1.4.1. APELE DE SUPRAFAȚĂ:
Bazinul hidrografic al Neamțului are o suprafață de 425 km.p. și este format de râul Neamț, cunoscut în literatura de specialitate și cu numele de râul Ozana, și afluenții acestuia ce își au obârșia atât în sector carpatic cât și în cel subcarpatic.
Râul Neamț izvorăște de sub vârful Bivolul (1530 m) de la 1100 m altitudine, de pe flancul estic al Munților Stânișoarei, munți ce reprezintă un important nod orografic, aici avându-și izvoarele o serie de afluenți ai Moldovei (Neamț, Suha, Râșca) și ai Bistriței (Cracău, Cuejdiul).
Aproape de ieșirea din zona montană, apele Neamțului au sculptat mica depresiune intracarpatică de la Pipirig. Pătrunzând în sectorul subcarpatic, râul ocolește la sud Culmea Pleșului, traversează zona piemontană și Depresiunea Neamțului până la vărsarea în râul Moldova în dreptul localității Timișești.
Afluenții principali ai râului Neamț sunt Nemțișorul, râu ce izvorăște din zona înaltă de înșeuare ce desparte Culmea Stânișoarei de Culmea Pleșu, și Dolia, afluenți pe partea dreaptă, și Drahura, Pârâul Secu cu afluentul său Glodul Mare, Domesnic și Pluton-Dolhești cu afluenții Tărățeni și Mihăeț. Dintre acești afluenți ai Neamțului, Dolia și Pluton își au obârșia în zona montană.
3.1.4.2. APELE SUBTERANE:
Precipitațile relativ reduse nu permit formarea de rezerve prea mari de ape subterane, deși în zona depresionară terasele oferă un depozit ce ar putea înmagazina cantități mari de apă.
Apele subtrane sunt înmagazinate în cuverturi deluviale groase, bogate în argile. Apar lenticular, cu frecvente discontinuități și cu un debit foarte mic, însă au un regim relativ constant. Acolo unde eroziunea interceptează lentilele acvifere versanți sunt înmlăștiniți.
Se remarcă existența unor orizonturi freatice bogate, cu adâncimi de 0,5-2,5 m în lunci și 10-15 m în glacisuri piemontane. Complexul luncilor și teraselor Neamțului concentrează cele mai bogate pânze acvifere.
3.1.4.3. CARACTERE HIDROLOGICE
Râul Neamț este un râu de munte cu o lungime de 54 km și un debit mediu multianual de 2,5 m.cubi/s.
În drumul său, de la obârșie până la vărsare, acolo unde a traversat faciesuri slab rezistente la eroziune, râul Neamț și-a lărgit mult valea până la dimensiunile unor depresiuni.
Albia majoră este foarte largă și acoperită cu un întins pat de pietrișuri peste care râul își răsfiră brațele.
Debitul Neamțului prezintă variații mari pe parcursul anului. Primăvara sau la începutul verii apele vin învolburate, umflate, în schimb, vara se reduc fără însă a seca cum se întâmplă cu râurile mai mici. Viiturile se formează repede și, în general, sunt scurte dar cu putere foarte mare de eroziune.
Scurgerea aluvială este favorizată de prezența rocilor friabile, de fragmentarea puternică a reliefului, de gradul redus de împădurire. Scurgerea medie multianuală de aluviuni în suspensie variază între 0,5 t/an și 5,0 t/an, valorile ridicate datorându-se intensei activități a rețelei de organisme torențiale dezvoltate în rama subcarpatică din jurul Depresiunii Neamț.
Frecvența mare a rocilor permeabile, cantitatea relativ redusă de precipitații au contribuit la dezvoltarea unor râuri modeste ca debit.
3.1.5. VEGETAȚIA ȘI FAUNA
Atât în sectorul carpatic al bazinului, cât și în cel subcarpatic, dominante sunt pădurile. În cadrul etajului pădurilor de foioase se individualizează câteva subetaje dominante:
3.1.5.1. SUBETAJUL PĂDURILOR DE AMESTEC DE CONIFERE ȘI FAG:
Este prezent îndeosebi în bazinul superior al Neamțului, unde limita inferioară a acestui subetaj coboară la sub 500 m, iar limita superioară urcă până la 1500 m altitudine. În aria depresionară acest subetaj se individualizează in special în nord-vest, în jurul Mănăstirii Neamț.
Alături de fag apar și alte specii de arbori precum: ulmul de munte (Ulmus montana), paltinul de câmpie (Acer platanoides), frasinul (Fraxinus excelsior). Frecvent apar și păduri pure (făgete, molidișuri, brădete) care însă, nu prezintă mereu o etajare normală datorită în principal fenomelor de inversiune termică sau endemică. Astfel, în bazinul superior al Neamțului făgetele urcă mai sus decât rășinoasele, ce rămân pe fundul văilor.
Pajiștile ocupă suprafețe întinse cu bogate specii de graminee (Festuca rubra falax, Argostis tenuis).
3.1.5.2. SUBETAJUL PĂDURILOR DE FAG:
Include și alte specii de foioase, ca de exemplu: stejarul (Quercus petrea), carpen (Carpenus betulus), jugastrul (Acer campestris). Făgete pure se mai păstrează în regiunea montană ( codrul de fag din bazinul mijlociu al Neamțului) și pe Dealul Corni.
Pajiștile sunt bogate în gramine, cele mai întinse fiind prezente în regiunea subcarpatică.
3.1.5.3. SUBETAJUL PĂDURILOR DE AMESTEC DE FAG ȘI GORUN:
Este prezent în special pe latura depresionară internă, la contactul cu pădurile de amestec de fag și rășinoase. Alături de fag și gorun apar și alte specii de foioase, precum: teiul, paltinul, jugastrul, frasinul.
Cea mai mare parte a pădurilor din acest subetaj au fost înlocuite cu pajiști secundare și culturi agricole. Păduri de fag și carpen se păstrează pe marginea estică a depresiunii între Nemțișor și Târgu Neamț.
3.1.5.4. SUBETAJUL PĂDURILOR DE GORUN
În acest subetaj, gorunul apare alături de alte specii din care fac parte: stejarul pedunculat (Quercus pedunculata), cerul (Quercus cerris), jugastrul, frasinul. Însă, pădurile au fost în mare parte defrișate, iar pajiștile secundare prezintă evidente elemente de stepizare.
Culmea Pleșului, având o climă rece și umedă, este aproape complet acoperită cu păduri de fag, de fag și conifere sau chiar de conifere (molid cu puțin brad). Doar Dealul Gol din extremitatea sud-estică a culmii, spre Târgu Neamț, este acoperit de o plantație de pini (Pinus nigra și Pinus silvestris), iar spre poale o plantație de salcâmi.
Pe Măgura Boiștea (579 m) se remarcă restrângerea arealului pădurilor de foioase, fiind înlocuite cu pajiști secundare cultivate.
Lunca dezvoltată în lungul râului Neamț ocupă suprafețe apreciabile, fiind dominată de o vegetație ierboasă reprezentată de diferite specii de rogoz, firuță. Însă, în mare parte este ocupată de terenuri agricole.
3.1.5.5. FAUNA
Fauna prezentă în bazinul hidrografic al Neamțului este specifică pădurilor de foioase, păduri ce beneficiază de o faună numeroasă și variată. Cele mai reprezentative specii din acest areal sunt: vulpea (Vulpes vulpes), veverița (Sciurus vulgaris), pârșul de alun, pârșul de ghindă (Elyonus quercinus), jderul de pădure (Martes martes), căprioara (Capreolus capreolus). Avifauna include specii ca: ierunca, ciocănitoarea, privighetoarea, specii de pițigoi.
Apar și animale specifice silvostepei: popândăul, hârciogul, ciocârlia precum și numeroase specii de reptile, amfibieni, insecte, gasteropode.
Fauna luncilor este dominată de prezența unor păsări, cum ar fi: pescărușul negru, cucul, lăstunul de mal (oaspete de vară).
Râurile, în special în sectoarele lor montane, adăpostesc o faună bogată: păstrăvul indigen (Salmao trutta fario), scobarul (Chandostoma nasus), zglăvoaca (Cattus gabio), boișteanul (Phoxinus phoxinus).
3.1.6. SOLURILE
3.1.6.1. SOLURILE ZONEI MONTANE
Etajarea caracteristică întregului arc carpatic este prezentă și în cazul Munților Stânișoarei. Dominante sunt cambisolurile brune și brune acide cu diferite stadii de podzolire. La altitudini mai joase apar argiluvisolurile, iar mai sus, sub pădurile de molid și fag, își fac apariția și podzolurile.
3.1.6.2. SOLURILE ZONEI SUBCARPATICE
Condițiile pedogenetice au favorizat dezvoltarea în zona depresionară a bazinului râului Neamț a solurilor cenușii tipice cărora li se adaugă solurile cernoziomoide și argiloiluviale, solurile brune podzolite și argiloiluviale podzolite.
Solurile cenușii și chiar cernoziomurile argiloiluviale sunt prezente în partea central-vestică a depresiunii, reflectând influențele climatice estice și o antropizare îndelungată.
Cernoziomurile, cu mare importanță pentru agricultură, sunt reprezentate de cernoziomul slab levigat și cel levigat (inclusiv podzolit) pe stânga Neamțului.
Pe interfluvii domină solurile brune luvice și luvisolurile albce, iar pe Culmea Pleșului, pe conglomerate, apar soluri brune eumezobazice cu cantități mari de schelet.
=== capitol 5 ===
Rezervația de zimbri și faună carpatină “DRAGOȘ VODĂ”
Este amplasată în nordul județului Neamț, pe raza comunei Vânători Neamț, în apropierea Mănăstirii Neamț și a drumului național D.N.15 și este singura rezervație de zimbrii din Moldova.
(Fig.6)
A fost înființată în anul 1968, cu scopul de a repopula zona cu acest bovideu sălbatic (Fig.6), dispărut din fauna țării noastre în jurul anului 1800. Primele exemplare de zimbri, originare din Polonia, au fost aduse de la Hațeg în anul 1970 și li s-a dat numele de Rarău, Roxana și Raluca. În anul 1974 se nasc primele exemplare de zimbru în cadrul rezervației: Rosina-femela și Roco-masculul. Astăzi, în rezervație trăiesc cinci zimbri: Rodica, Rodia, Rochița, Rarău și Rodion, acesta din urmă fiind născut în septembrie 2002. Primele două litere din numelor zimbrilor trebuie să fie “RO”.
Este un parc zoologic mai complex cu o suprafață de 16 ha ce cuprinde, alături de zimbri, specii din fauna etajelor inferioare ale zonei de pădure (cerbi carpatini, cerbi lopătari, căpriori, urs, lup, vulpe, specii de avifaună) și un iaz cu cele mai reprezentative specii ale ihtiofaunei locale.
Este inclus într-un proiect al Băncii Mondiale în zonă, proiect ce va continua încă zece ani pentru reintroducerea zimbrului în areal.
Așadar, fiecare componentă a cadrului natural deține un anumit potențial turistic. Dar, în teritoriu, aceste componenete se împletsc armonios realizând peisaje geografice de interes turistic determinând o anumită complexitate a potențialului turistic, rezultând varietatea formelor de turism ce se pot practica pe teritoriu restrâns.
Chiar dacă în comparație cu alte zone ale țării potențialul natural al bazinului bidrografic al Neamțului nu deține elemente de mare spectaculozitate, totuși cadrul natural prin componentele sale favorizează practicarea diferitelor tipuri de turism (drumeții, odihnă și recreere).
=== capitol 8 ===
Capitolul 8:
IMPACTUL ACTIVITĂȚILOR TURISTICE ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
8.1. IMPORTANȚA MEDIULUI ÎN DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR TURISTICE
Mediul înconjurător reprezintă obiectul și domeniul de activitate și de desfășurare a turismului, fiind purtătorul resurselor sale.
Turismul se desfășoară în mediu și prin mediu, “calitatea” acestuia din urmă poate fi un avantaj, dar și un dezavantaj pentru activitățile turistice. Întrega gamă de componente ale mediului înconjurător (relieful, apele, pădurile etc) constitue resurse turistice ce favorizează practicarea diferitelor tipuri de turism. Cu cât aceste resurese sunt mai variate, mai complexe și mai nealterate, cu proprietăți cât mai apropiate de cele primare, cu atât interesul lor turistic este mai mare.
În relația turism-mediu înconjurător, dezvoltarea și ocrotire maediului înconjurător reprezintă condiție esențială pentru turism. Orice modificare asupra mediului înconjurător aduce prejudicii și potențialului turistic prin diminuarea sau chiar distrugerea resurselor turistice.
Este evidentă dependența turismului de calitatea mediului înconjurător. Activitățile turistice sunt mai afectate cu cât degradările suportate de mediu au o amploare mai mare. Din punctul de vedere al turismului, degradarea resurselor turistice are urmări negative sub aspect economic dar și socio-cultural. La nivel economic, degraderea resurselor turistice implică imposibilitatea valorificării turistice a acestora ca surse de venituri întrucât produsele turistice care includ resurse degradate vor avea o valoare mai redusă, cea ce determină scderea încasărilor din turism.
Așadar, pentru turism ocrotirea naturii și conservarea calităților sale reprezintă o necesitate realizându-se astfel potecția potențialului turistic. În acest sens, legislația adoptată cuprinde numeroase reglementări eficiente, menite să împiedice apariția conflictului turism-mediu.
8.2. Factori de degradare a mediului înconjurător și a potențialului turistic
În general, la degradarea mediului înconjurător și a resurselor turistice concură două grupe mari de factori:
factori care sunt urmarea directă a dezvoltării economice
factori rezultați din folosirea mediului ambiant pentru turism
Prima grupă include factorii rezultați în principal din intensificarea activităților indstriale, agricole și de transport .
În ceea ce privaște tipurile de poluare, pentru bazinul hidrografic al Neamțului, o atenție deosebită trebuie acordată :
poluării aerului produsă de industrie – emisiiile mixte depulberi, gaze nocive, substanăe iritante și mirositoare pot polua resursele ce stau la baza desfășurării de activități specifice turismului cultural, de odihnă și recreere;
poluarea apei;
poluarea solului prin depozitarea de gunoaie solide, cu caracter menajer din sate și oraș;
poluarea sonoră prin zgomotele produse de diferite surse determină apaiția disconfortului, turistul nemaiputându-se bucura de activitatea turistică în sine;
poluarea estetică, a peisajului are repercursiuni majore în ceea ce privește gradul de atractivitate turistică al zonei respective;
poluarea vegetației și faunei constitue un alt factor ce afectează în mod negativ potențialul turistic. Tăierea pădurilor din apropierea localităților determină scăderea posibilităților de autopurificare a atmosferei din jurul acestora.
degradarea obiectivelor turistice antropice prin substanțe poluante sau prin alți factori antropici sau naturali;
În prezent, în bazinul hidrografic al Neamțului, astfel de tipuri de poluare nu prezintă valori care să depășească limita maximă admisă pentru a permite desfășurarea activităților turistice în condișii optime. Însă, este recomandabil să se șină cont de ei pentru a preveni eventualele efecte negative.
Turiștii pot contibui direct la deterioratea unor obiective culturale, prin atitudini inadecvate, chiar vandalisme.
Cea de-a doua grupă de factori cuprinde factorii rezultați din folosirea mediului ambiant pentru turism.
Fiind un consumator de spațiu si resurese turistice, turismul participă la degradarea și poluarea mediului înconjurător și a potențialului turistic, fie prin presiunea directă a turiștilor asupra componentelor mediului ambiant, fie prin concepția greșită de vaolifiocare a unor zone și obiective turistice.
Degraderea și poluarea mediului ambiant și a potențialului turistic de către turism pot fi declanșate de:
circulația turistică necontrolată în zone sau la obiective turistice aflate în afara traseelor marcate;
vizitarea intensă, iluminatul cu lumânări și lipsa unor dotări tehnice de aerisire sau depoluare determină degradarea unor fresce, picturi din interiorul unoe monumente de artă religioase;
lipsa locurilor amenajate destinate popasului sau instalării de corturi de-a lungul traseelor turistice sau în apropierea unor obiective turistice provoacă degradarea peisajului datorită urmelor reziduale lăsate de turiști;
intensificarea circulației turistice automobilistice determină creșterea gradului de poluare a aerului;
Calitatea potențialului turistic pote fi afectată printr-o concepție greșita de valorificare a resurselor sale turistice.
Degradarea obiectivelor turistice este datorată în primul rând absenței sau nivelului scăzut al amenajării lor pentru exploatare turistică. Astfel, starea necorespunzătore a drumurilor de acces sau de circulație la un obiectiv dispersează turiștii, iar lipsa dotărilor specifice, precum indicatoarele, conduc la o circulație anarhică.
=== CONCLUZII ===
CONCLUZII
În lucrarea “Potențialul turistic și valorificarea acestuia în bazinul hidrografic al Neamțului” s-a urmărit prtezentarea potențialului turistic de care beneficiază zona, potențial valorificat în prezent mai mult sau mai puțin la adevărata sa valoare, cât și creerea unei imgini cât mai obiective asupra stadiului actual în care se află turismul din zonă.
Prin poziția geografică în cadrul țării și al județului Neamț, prin cadrul natural cu paritcularitățile elementelor sale componente, dar mai ales prin specificul elementelor de potențial turistic antropic, arealul bazinului hidrografic al Neamțului deține valențe destul de bune pentru un turism rentabil. Așadar, accesibilitatea facilă dinspre toate colțurile țării, prezența unui relief care, prin configurația sa, nu impune dificulțăti de pătrundere , dar mai ales existența unor atracții turistice de mare valoare formeză suportul pentru o bogată activitate turistică.
Însă, turismul desfășurat în prezent în bazinul hidrografic al Neamțului nu se ridică la nivelul la care ar trebui să fie. Acest lucru este rezultatul mai multor factori ce afectază, direct sau indirect, activitatea turistică. Dintre acești factori, cele mai pregnante influențe nagative le au:
Baza tehnico-materială pentru turism care nu întrunește condițiile necesare pentru o bună activitate turistică. Calitatea proastă a serviciilor (unitățile hoteliere din oraș se află încă sub tutela CONSUM COOOP) și lipsa unui personal specializat sunt principalele elemente care împiedică dezvoltarea turismului în zonă.
Structurile de cazare sunt insuficiente și repartizate irațional în teritoriu, marea lor majoritare fiind situate în zona Agapia. Există areale destul de mari precum zona Pipirigului, în care acestea lipsesc. Deși în ultimii ani au fost demarate lucrări de înbunătațire și modernizare, în prezent unitățile de cazare existente nu se ridică la standardele necesare cazării turiștilor în condițiile cele mai bune pentru a-i determina să opteze și pe viitor la serviciile oferite de acestea. Aproape în totalitate unitățile de cazare sunt de una sau două stele, respectiv, margarete. Cu toate că, în ultimul timp în zonă s-au construit noi structuri de cazare, în cea mai mare parte particulare, aproape în totalitate nu sunt omologate pentru turism.
Deși zona deține valoroase obiective turistice antropice și posibilitatea de a asigura accesul spre alte reguli cu importante atracții turistice, proasta amenajare a traselor turistice și lipsa unor indicatoare turistice, determină ca turiștii să nu prefere această zonă, optând pentru altele ce oferă condiții mai bune.
Lipsa transportului specializat pentru turism care să asigure accesul turiștilor la obiectivele turistice din zonă.
Lipsa de implicare a autorităților în vederea dezvoltării turismului în zonă. Deși față de alte regiuni ale Moldovei, aici rata șomajului este mai redusă, totuși aceasta este destul de mare. Turismul, prin sectoarele sale, se constitue într-o modalitate efectivă de dezvoltare economică și de diminuare a șomajului, însă, din lipsa unui sprijin din partea autorităților, în prezent turismul contribuie într-o foarte mică măsură la dezvoltarea economică a zonei.
Posibilitățile de agrement din zonă sunt foarte limitate, aproape inexitente. Un loc aparte în ceea ce privește agrementul îl are baza de agrement ecvestru Dumbrava. Însă, în prezent, aceasta nu oferă condițiile nacesare pentru această funcție, fiind într-un stadiu avansat de degradare datorită în principal lipsei suportului financiar și a unei proaste administrări.
Promovarea zonei pe piața turistică internă și internațională este redusă și în mare parte ineficientă. Deși, există la Târgu Neamț un centru de informare turistică în cadrul Fundației de Dezvoltare Locală “Speranța”, totuși în prezent această funcție nu este realizată la standarde optime.
Zona este prea puțin integrată în diferitele oferte turistice ce include arealul județului Neamț. Doar filiala ANTREC de la Piatra Neamț deține oferte mai importante în zona Târgu Neamț, însă, și acestea sunt axate pe zona Agapia. Singurele agenții de turism din oraș sunt “Arcadia” și “Ozana”.
Toți acești factori sunt responsabili pentru turismul actual din bazinul hidrografic al Neamțului, un turism care încă nu se apropie de valențele sale reale. Derpt urmare, în ultimii zece ani circulația turistică din zonă a înregistrat o diminuare accentuată.
Pentru revigorarea activității turistice din zonă este necesară luarea urgentă a unor măsuri vibile dezvoltării turismului precum:
Promovarea zonei pe plan intern dar și internațional prin diferite mijloace
materiale promoționale, mass-madia etc.;
includerea zonei în oferte atractive și particiarea la diferite manifestări de specialitate precum târgurile de turism;
Implicarea autorităților în dezvoltarea turismului;
Conceperea de programe de dezvoltare viabile;
Atergarea investitorilor străini și alocarea unui capital financiar necesar dezvoltării turismului;
Îmbunătățirea și modernizarea cadrului de desfășurare a turismului, a bazei tehnico-materiale de cazare, transport, alimentație și agrement;
Informarea turiștilor asupra potențialului zonei;
În prezent, în zona Târgu Neamț, inclusiv în zona bazinului hidrografic al Neamțului, sunt în derulare câteva programe de dezvoltare ce beneficiază de finanțarea Băncii Mondiale, prin programul Phare. Pentru ca aceste programe să aibă efectul scontat este obligatorie implcarea totală a autorităților române.
=== V 2c pot antr ===
Construită în 1830 de către bunicul de pe tata a lui Ion Creangă, Petrea Ciubotariul, casa a rămas moștenire din generație în generație până în 1965 când Zaheie Grigoriu, unul din urmașii povestitorului, a cedat-o cu scopul amenajării muzeului.
Devenită unul din cele mai vizitate muzee memoriale ale țării, aceasta reprezintă, dincolo de semnificația sa istorico-literară și sentimentală, un produs cert al arhitecturii populare specifice perioadei și ariei etnoculturale în care se încadrează.
Casa este un tipic monument de arhitectură populară (Fig. 8.), construită din bârne groase lutuite, are o prispă îngustă de lut și un acoperiș larg de draniță.
Interiorul este compus din două încăperi: tinda îngustă, în care era odinioară gura cuptorului, și o odaie mare, dar joasă, cu trei ferestre înguste pe latura de răsărit și de miazăzi, cu cuptorul “pe care mă ascundeam când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca” și “stâlpul hornului de care lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei” ori cu “prichiciul vetrii cel humuit de care mă țineam când începusem a merge copăcel” ( “Amintiri din copilărie” Ion Creangă).
Interiorul mai cuprinde laița, de jur împrejurul camerei, acoperită cu lăicere, culmea cu câteva straie, opaițul, furca și roata de tors, vârtelnița, masa la care a învațat Ionică buchiile cărții. Pe masă sunt un bust a lui Ion Creangă și ceaslovul amintit în memoriile sale.
În tinda casei este amenajată o expoziție cu operele marelui scriitor, ajuns în panteonul literaturii univesale, cu documente de arhivă, scrisori, fotocopii ale manuscriselor și fotografii dezvăluind cele mai importante momente din viața și activitatea scriitorului. Expoziția cuprinde și 14 lucrări de grafică realizate de plasticianul Eugen Taru, lucrări folosite la ilustrarea ediției din 1959 a volumului “Amintiri din copilărie”.
Intrarea este adăpostită printr-o prispă lată de câteva palme, iar în spatele casei un acoperământ de scânduri protejează mai multe obiecte gospodărești și unelte agricole cu certă valoare etnografică.
Exponatele prezentate sunt caracterizate de simplitatea, bunul simț și modestia proprie țăranului moldovean, constituindu-se în mărturii autentice ale tradiției populare a locuitorilor din această parte a țării.
MUZEUL MEMORIAL “MIHAIL SADOVEANU”
În apropierea schitului Vovidenia, pe un mic platou, lângă un lac înconjurat de sălcii este amenajat muzeul memorial “Mihail Sadoveanu” în locuința de vară a scriitorului. Aici Sadoveanu a conceput multe din povestirile sale istorice, în care adesea este prezentat și peisajul din jurul Mănăstirii Neamț. În amintirea sa, la 26 iunie 1966 a fost inaugurată Casa memorială “Mihail Sadoveanu” într-o construcție ridicată în 1937 de către Visarion Puiu, Mitropolit al Bucovinei. Casa, oferită de Mănăstirea Neamț pentru a folosi marelui scriitor, îmbină valoarea sentimentală și istorico-literară, dată de prezența sadoveniană, cu certe calități arhitecturale, inspirate din specificul vechilor construcții din zonă. Muzeul deține un valoros patrimoniu de documente, cărți din biblioteca personală a povestitorului, ediții românești și străine ale operelor scriitorilor, precum și alte asemenea valori literare.
CASA MEMORIALĂ “VERONICA MICLE”
Situată pe str. Ștefan cel Mare, în vechiul centru al orașului Târgu Neamț, vis-à-vis de Muzeul de Istorie și Etnografie, Casa memorială “Veronica Micle” constituie o prețioasă relictă a secolului al XIX-lea.
A fost construită în prima jumătate a sec. al XIX-lea din lemn și cărămidă, în cel mai autentic stil românesc, cu cerdac de lemn, tindă și trei încăperi la stradă, de către Mănăstirea Neamț cu scopul de a o folosi pentru mitoc și școală. În 1850 casa a fost vândută doamnei Ana Câmpeanu, mama Veronicăi Micle, cu 100 de galbeni. Ulterior, casa a fost lăsată în posesia Veronicăi Micle ca zestre de nuntă, cu ocazia casatoriei sale cu profesorul Ștefan Micle. În ultima perioadă a vieții, Veronica Micle s-a mutat la Mănăstirea Văratec, iar casa din Târgu Neamț o donează în 1886 Mănăstirii Văratec fiind folosită de maicile care primeau îngrijire la spitalul din oraș.
După ce a trecut prin mâinile mai multor proprietari, în 1934 la inițiativa lui Constantin Tănase imobilul a fost declarat monument istoric și a intrat în patrimoniul cultural al orașului Târgu Neamț, iar în 1982 intra în administrația Complexului Muzeal Județean Neamț. Este renovată după planul originar și amenajată ca muzeu memorial, iar începând din 1984 este deschisă publicului. În 1998, în partea stângă a casei este amplasat un bust al poetei realizat din bronz de sculptorul Popa Damian-Ioan.
Expoziția permanentă existentă în trei din cele patru camere este consacrată vieții și activității literare a Veronicăi Micle (fotocopii, manuscrise, carți, obiecte personale care au aparținut poetei etc.). Prima încapere cuprinde mai multe vitrine și panouri ce prezintă prietenia dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu, fotocopii din manuscrise, corespondențe, documente și cărți care evidențiază personalitatea poetei.
O altă încapere, cu obiecte de mobilier, oglinda mare de cristal și lada de călătorie ce au aparținut Veronicăi Micle sugerează ambientul intim de familie, dar și epoca respectivă.
A treia sală reconstituie atmosfera de lucru a biroului la care Veronica Micle și-a scris o parte din poezii, maxime si epistole, alături de o serie de obiecte cu valoare aparte pentru poetă: ceasul de masă, suportul pentru cărți din argint, o măsuță vieneză.
La ieșirea din muzeu, peste drum se află “Aleea plopilor fără soț “ evocați în versurile eminesciene.
5.2.1.1.3. Monumente de artă plastică:
Monumentele de artă plastică evocă memoria unor personalități ale culturii și istoriei. Asemenea monumente sunt :grupuri statuare, obeliscuri, statui ecvestre, statui și busturi.
MONUMENTUL-MAUSOLEU AL VÂNĂTORILOR DE MUNTE
Situat în partea de nord-est a orașului, pe o largă terasă creată artificial în 1936 pe Culmea Pleșu, monumentul-mausoleu al vânătorilor de munte este amplasat la o altitudine de 491 m, cam cu 100 m deasupra orașului pentru a putea fi observat cu ușurință de la distanțe mari.
Monumentul a fost ridicat la Târgu Neamț întrucât, aici, pe povârnișurile Culmii Pleșu, în iarna anului 1916 și primăvara anului 1917, s-au instruit primii luptători vânători de munte.
Este monument deoarece reprezintă o operă de arhitectură și de artă de mari proporții, închinat comemorării jertfelor neamului din Primul Război Mondial.
Este mausoleu întrucat este un monument funerar de proporții mari, ridicat în meoria eroilor vânătorilor de munte căzuți pe frontul de luptă în Războiul de Reîntregire a Neamului, și înhumați în cripta de la baza monumentului.
Construcția acestui monument-mausoleu s-a realizat la inițiativa societății “Cultul eroilor”, cu sprijinul “Comitetului de inițiativă al vânătorilor de munte” cu sediul la București. Impunătoarea operă de artă și arhitectură ce străjuiește orașul, poartă semnătura arhitectului Theodor Burcă și a fost inaugurată la 29 iunie 1939, în cadrul unei ceremonii la care a participat regele Carol al II-lea, întemeietorul primului batalion de vânători de munte.
Lucrarea are un soclu bine proporționat, cu înalțimea de 16 m. Pe laturile monumentului sunt trei plăci de marmură: una amintește data de 27 iulie 1917, când vânătorii de munte pleacă pe linia frontului; o placă mare cuprinde numele celor 172 “vânători de munte căzuți pe câmpul de onoare”, iar a treia placă conține textul dedicat dezvelirii monumentului.
Pe soclu mai sunt două basoreliefuri realizate în bronz de către Theodor Burcă. Unul prezintă o femeie înaripată, îmbracată în haine de roman, cu o spadă la șold, în mișcare ce face un salt de pe un vârf de munte. Ea simbolizează România. În mâna stângă ține stema țării sprijinită pe umăr, iar în mâna dreaptă are o coroniță de lauri. Al doilea basorelief prezintă militari români în luptă, cu casca pe cap și cu baioneta la arme. Pe o treaptă superioară a soclului se află un vultur mare, din bronz, ce-și ia zborul spre vest, la fel ca ostașii primului batalion de vânători de munte porniți spre frontul de luptă. În partea de nord, apare la suprafață cripta mausoleului, sub forma unui mormânt, cu lespedea neagră și o cruce albă pe ea.
Monumentul-mausoleu a fost renovat în 1990 și anual, pe data de 3 noiembrie, este sărbătorită “Ziua vânătorilor de munte”.
Monumentul-mausoleu al vânătorilor de munte este "închinat eroilor care au înfruntat urgia focului dușman și au înscris pagini de glorie și jertfe în istoria Războiului de Rîintregire a Neamului la Târgu-Ocna, Măgura și la Coșna".
MONUMENTUL EROILOR DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Statuia marelui povestitor român Ion Creangă situată în centul orașului Târgu Neamț;
5.2.1.1.4. Monumente religiose
În această catgorie sunt incluse mănăstirile, bisericile și schiturile din secolele XV-XVI, monumente de mare valoare culturală. Aparțin stilului moldovenesc “de arhitecură și pictură medievală”, constituindu-se într-o fuziune armonioasă a tradițiilor artistice populare cu unele influențe bizantine și gotice ce impresionează prin arta construcțiilor dar mai ales prin cea decorativă. Colecțiile acestor lăcașe de cult dețin un valoros fond de artă medievală (broderii, feronerie, tipărituri vechi etc.).
MĂNĂSTIREA NEAMȚ
Mănăstire de călugări situată în comuna Vânători Neamț, la 16 km. distanță de orașul Târgul Neamț, Mănăstirea Neamț cu hramul “Înalțarea Domnului” ocupă un loc deosebit în tezaurul de valori ale patrimoniului istoric și cultural-artistic național, întreaga sa existență conferindu-i o aură de legendă și atributele unei adevărate vetre de viață spirituală. Fig.9 Bisarica Mănăstirii
=== V 2d pot antr ===
Istoricul mănăstirii:
Menționată documentar pentru prima dată la 7 ianuarie 1407 într-un document emis de cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun, Mănăstirea Neamț reprezintă unul din cele mai vechi așezăminte monahale din Moldova și din țară. În lipsa unor documente care să asigure date istorice precise, marea majoritate a cercetătorilor pledează pentru existența unei așezări monahale pe malul drept al Nemțișorului încă de la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, atunci când au apărut și târgul din apropriere și cetatea de pe Dealul Pleșu.
Tradiția, dar și numeroasele însemnări și referirile documentare de mai târziu, susțin Mănăstirea Neamțului ca fiind cea mai veche și cea mai importantă ctitorie a primilor Mușatini. Se consideră că în preajma unei vechi bisericuțe de lemn, Petru Mușat (1375-1391) a ridicat aici primul lacaș de piatră cu hramul “Înalțarea Domnului”.
Bucurându-se de grija voievozilor ce au urmat, Mănăstirea Neamț se va afirma în scurtă vreme ca un important centru religios și de cultură medievală moldovenească. Alexandru cel Bun (1400-1432) realizează o serie de reparații la biserica de piatră a lui Petru I, dar și partea inferioară a turnului-clopotniță și mai multe clădiri din incinta mănăstirii (chilii, turnuri de apărare, arhondaric etc.)
Trecerea anilor și unele evenimente din a doua jumatate a secolului al XV-lea au marcat puteric așezământul monastic de la Neamț. Cutremurul din anul 1471 a provocat mari distrugeri în întreg complexul, însă, dezastrul a fost desăvârșit de oștile lui Mahomed al II-lea în vara anului 1476.
După victoria de la Codrii Cosminului din 1497, Ștefan cel Mare va ridica alături una dintre cele mai frumoase și mai impunătoare ctitorii ale sale, expresia cea mai înaltă a unui stil arhitectural ce se desăvârșește la sfârșitul secolului al XV-lea.
Încă din secolul al XIV-lea, Mănăstirea Neamț se va afirma ca o veritabilă vatră de cultură romanească. Documentul emis la 7 ianuarie 1407 de cancelaria lui Alexandru cel Bun amintește de existența activității cultural-artistice a obștilor respective.
Deși a avut o existență zbuciumată, Mănăstirea Neamț s-a menținut în permanență ca centru reprezentativ al monahismului românesc. La Neamț au trăit și s-au format reprezentanți de seamă ai bisericii românești, nume de rezonanță în viața spirituală, precum: Grigore Țamblac, Mitropolitul Iosif Teoctist I (sfătuitor a lui Ștefan cel Mare), Teoctist al II-lea (Mitropolit al Moldovei până în anul 1528), cronicarii Macarie și Eftimie, stareții Silvan, Ioasaf, Pahomie și Paisie Velicicovshi, iar mai recent, Nicodim Munteanu, cel de-al III-lea Patriarh al Romaniei, Nestor Vornicescu, Mitropolit al Olteniei, și actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
În secolul al XV-lea mănăstirea deținea o prosperă școală de caligrafi, copiști și miniaturiști, prima jumătate a secolului fiind dominată de activitatea vestitului caligraf miniaturist Gavriil Uric lăsând apoi loc lui Teodor Mărișescu, lui Ghervasie și altor ucenici ai săi. Școala a continuat să se dezvolte în timpul domniei lui Ștefan cel Mare căpătând renume pentru creațiile sale în întreaga țară. În secolul al XIX-lea aceste bogate tradiții au fost continuate și dezvoltate prin înființarea unei tipografii, în anul 1807 realizându-se primele volume tipărite. Până în anul 1883 s-au tipărit aici 133 de titluri cu litere chirilice, iar între anii 1923—1980 alte 333 de titluri cu litere latine la care se adaugă mai multe reviste, periodice și publicații ale Mitropoliei Moldovei și Sucevei.
La Mănăstirea Neamț s-a dezvoltat și o cunoscută școală de gravori și sculptori în lemn, cunoscuți fiind monahii Ghervasie, Nazarie, Teodosie, Damian, Simeon și Nicolae. Astfel, de sub tipografia Mănăstirii Neamț au ieșit lucrări cu certe calitați artistice precum Evanghelia din 1821.
Tradițiile Școlii de “gramatici” de la Neamț, considerată în timpul lui Ștefan cel Mare o veritabilă “facultate de litere”, au dăinuit peste veacuri. În 1821 se vorbește aici despre “Școala lui Ilarie”, în 1834 despre “Școala lui Neonil”, pentru ca în 1843 să se înființeze, cu sprijinul Mitropolitului Veniamin Costache și al lui Gheorghe Asachi, o “Școală duhovnicească” ce a funcționat până în 1848, primind ucenici și de la alte mănăstiri moldovene. În martie 1855, domnitorul Grigore Ghica semnează “ofisul” de înființare a unui seminar la Mănăstirea Neamț.
Patrimoniul mănăstirii:
Atractivitatea turistică a complexului arhitectural de la Neamț este dată în special de o serie de obiective turistice cu importantă cultural-istorică majoră, și anume:
Biserica “Înalțarea Domnului” din incinta mănăsirii (Fig 9) ridicată în 1497 de către Ștefan cel Mare după victoria de la Codrii Cosminului pe locul altei biserici mai vechi construită în timpul domniei lui Petru Rareș, se individualizează în epoca pe care o reprezintă prin planul său dezvoltat, prin dimensiunile și proporționalitatea sa. Frapează echilibrul și eleganța întregului ansamblu, cursivitatea liniilor, sistemul de boltire și delimitarea spațiilor interioare.
Între bisericile construite în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, biserici care au definitivat în arhitectura medievală românească așa numitul stil moldovenesc, biserica de la Mănăstirea Neamț este singura care nu se încadrează în nici una din cele trei categorii principale de biserici înalțate de Ștefan cel Mare: biserici de plan dreptunghiular cu bolți cilindrice cuprinse sub același acoperiș, biserici cu plan dreptunghiular cu un singur acoperiș și mai multe cupole, și biserici cu plan trilobat.
Acest “triconc complex” este cea mai de seamă dintre creațiile meșterilor lui Ștefan cel Mare, servind ca model tuturor bisericilor mănăstirești mai importante din veacul ce a urmat.
Biserica, un adevărat unicat arhitectural, are dimensiuni neobișnuit de mari și un plan foarte alungit, Prâsnea C. considerând-o “…cel mai reprezentativ monument al arhitecturii din timpul domniei marelui voievod nu numai ca plan și structură, dar și ca mod de decorare a fațadelor”
Deși a fost în repetate rânduri prădată, incendiată și refăcută parțial, biserica lui Ștefan cel Mare a păstrat toate acele atribute de monumentalitate și autenticitate care îi asigură un loc deosebit în contextul valorilor artistice medievale din țara noastră.
Restaurată ultima dată în perioada 1954-1961, monumentala construcție îmbină într-un tot unitar elementele de bază întâlnite la celelalte ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (pronaos, naos, altar și abside) cu elementele noi, de inedit în arhitectura epocii (pridvorul și gropnița).
Exteriorul prezintă fațade bogat împodobite cu ceramică smălțuită policromă. Cercetările efectuate cu prilejul restaurărilor dovedesc faptul că pictura interioară din pridvor și pronaos datează din timpul lui Petru Rareș, iar cea din naos și gropniță, din ultimii ani ai domniei lui Ștefan cel Mare. Dintre mormintele aflate în biserică rețin atenția cel al lui Ștefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, și cel al pârcălabului Micotă. În fața altarului se află icoana dăruită lui Alexandru cel Bun de către împăratul Bizanțului, Ioan al VIII-lea Paleologul.
Biblioteca mănăstirii cuprinde astăzi aproximativ 12000 de volume de mare importanță și varietate, din cele mai diverse domenii, ediții rare ale unor carți românești sau străine, 549 de manuscrise ale copiștior locali (216 românesti, 294 slavone și 39 grecești), lucrări religioase, dar și foarte multe cu un profund caracter laic. Printre acestea se numără: Cazania lui Varlaam (1643),Îndreptarea legii (pravila mare) 1652, Cheia înțelesului (1678), Viața și petrecerea sfinților, tipărită de Dosoftei în 1682, Biblia tipărită de Șerban Cantacuzino în 1688, Noul Testament, tipărit de Antim Ivireanu la Snagov în 1699, Letopisețul cantacuzinilor (1735).
Cel mai vechi manuscris care se păstrează la Mănăstirea Neamț este un Tetraevanghel scris pe pergament la sfârșitul secolului al XIV-lea. Multe altele, copiate și împodobite la Neamț se păstrează în Biblioteca Academiei Române sau în alte biblioteci și muzee din țară și străinătate. Astfel, la Muzeul de Artă al României se păstrează renumitul Epitaf, realizat în 1437 de egumenul Silvan, iar Tetraevanghelul scris de Gavriil Uric în 1429 a ajuns tocmai dincolo de Canalul Mânecii, constituind una dintre piesele de referință ale Bibliotecii Bodleyana din Oxford.
Muzeul mănăstirii infațișează activitatea culturală desfășurată aici prin expunerea unor valori ce exprimă bogația și varietatea artei feudale românești. Alături de prețioase obiecte de cult, broderii vechi, sculpturi în lemn, utilaje ale vechii tiparnițe, se păstrează aici și catapeteasma veche a bisericii din Vânători Neamț ce datează din secolul al XV-lea. Colecția de ceramică și cahle smălțuite, colecția de pictură pe lemn. lucrări ale copiștilor și miniaturiștilor, gravuri în lemn pentru ilustrarea cărților tipărite aici.
Ruinele bisericii mușatine din mijlocul incintei;
Biserica “Sfântul Gheorghe” construită în 1826 și amplasată pe latura estică a patrulaterului pe care îl formează chiliile și celelalte construcții anexe;
În complexul monumental de la Mănăstirea Neamț, în afara incintei mănăstirii, s-au păstrat și alte monumente, printre care se numără:
Biserica Bogoslavul:
Aflată în cimtirul din spatele mănăstirii, se crede că aici s-a construit, în secolul al XIV-lea, primul lăcaș de închinare de la Mănăstirea Neamț. În anul 1835 bisericuța de lemn cu hramul "Sfântul Ioan Evanghelistul" (Teologul sau Bogoslovul) a fost strămutată în satul Groși de lângă Târgu Neamț. Pe locul ei s-a ridicat în 1834-1835 actuala biserică de piatră ce prezintă obișnuitul plan treflat și turla pe naos, iar subsolul a fost amenajat ca osuar. Printre osemintele din criptă se află și craniul frumoasei Calipso, “femeia cu șalul negru”, amintită în versurile lui Puskin. În cimitir, alături de numeroasele morminte de arhierei, stareți și monahi, atrag atenția Monumentul funerar al familiei Botez din Fălticeni, realizat în 1881 de renumitul sculptor C. Stork și mormântul lui Ion Florea zis "Haiducul", a cărui viață a constituit subiectul unui roman de mare succes.
Bolnița și Parclisul “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” (Biserica Bătrânilor):
Situată la aproximativ 400 m nord-vest de incinta mănăstirii. Ansamblu ridicat între anii 1843-1846 de către Elena Donici, reprezintă o construcție cu trei laturi și biserica la mijloc, unde erau adăpostiți monahii bătrâni sau bolnavi. Bolnița este construită pe parter cu cerdac, iar paraclisul are formă de navă. Cele mai importante reparații au fost făcute în anul 1863.
Schitul Vovidenia :
Descendent direct al unei vechi vetre monahale, păstrat în tradiție sub numele de Schitul Slătiorul, a fost înalțat în secolul al XVIII-lea și avea hramul “Sfântul Spiridon”. În 1751 episcopul Ioanichie al Romanului ridică o nouă biserică de lemn cu hramul “Intrarea în biserică a Maicii Domnului” (Vovidenia).
În 1849 biserica Vovidenia a fost desfăcută și dăruită locuitorilor din satul Lunca (comuna Vânatori Neamț), în același an începând construirea actualei biserici de zid.
Monumentul păstrează ambele hramuri, are plan treflat și se individualizează prin prezența a cinci turle. Catapeteasma este de la vechea biserică a episcopului Ioanichie, iar pictura interioară a fost executată în tempera de către C. Călinescu, în anii 1968-1969, remarcându-se prin multitudinea scenelor inspirate din viața monahală românească. Fațadele sale neoclasice anticipează stilul ce se va generaliza abia în secolul al XIX-lea.
Schitul Pocrov
Situat la vest de Schitul Vovidenia, peste Dealul Brăilencei, etalează într-o minunată poiană frumusețea bisericilor de lemn moldovenești. Construită în 1741 de către Pahomie, episcop al Romanului, biserica din bârne pe temelie de piatră are plan treflat și acoperiș cu trei turle. Catapeteasma a fost executată odată cu biserica ce poartă hramul "Acoperamântul Maicii Domnului" (în slavonă "Pocrov"), având icoanele zugravite în maniera picturii bizantino-atonită din care nu lipsesc nici unele elemente kieviene.
Schitul Icoana și ruinele schitului Icoana
Întregul complex monumental de la Mănăstirea Neamț și împrejurimile acestuia completate de un cadru natural minunat crează cadrul specific unei adevărate stațiuni climaterice.
MĂNĂSTIREA SECU
La aproximativ 22 km de orașul Târgu Neamț, pe valea pârâului Secu, se află un alt centru de credință și spiritualitate românească al județului Neamț: Mănăstirea Secu.
Așezată într-o poiană de la poalele Muntelui Vasan, protejată din toate părțile de înălțimi împădurite, Mănăstirea Secu are aspectul unei importante fortărețe, fiind inconjurată de ziduri impunătoare ce se îmbină la colțurile incintei cu puternice turnuri de apărare. Fig.10 Biserica mănăstirii
Încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea poienile ascunse de pe valea Secului au fost locuite de către grupuri restrânse de sihaștri. Însă, prima așezare călugărească ce se cunoaște aici nu poate fi anterioară anilor 1420-1450, când un grup de sihaștri conduși de Zosim a ridicat o bisericuța de lemn cu hramul “Nașterea Sf. Ioan Botezatorul”.
Multă vreme, Schitul de la Secu a purtat numele întemeietorului său, Zosim. Datele cuprinse într-o pisanie din 1530 dovedesc că Petru Rareș a ridicat la Secu, pe locul actualului cimitir, biserica voievodală.
La sfârșitul secolului al XVI-lea construcțiile din jurul Schitului lui Zosim, chiar și biserica zidită de Petru Rareș se aflau în ruină. De aceea, în 1602 marele vornic Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche, a construit un nou lăcaș într-un timp foarte scurt de doar patru luni, lăcaș ce se păstrează și astăzi.
În 1640 s-a ridicat în partea de sud-est a incintei Paraclisul “Adormirea Maicii Domnului” iar în partea de nord-est, între anii 1758-1763, “Biserica Sf Nicolae”. Între 1775 și 1779 s-au construit aproximativ 100 de chilii.
După 1779 Mănăstirea Secu își pierde autonomia canonică devenind dependentă de Mănăstirea Neamț până în anul 1910, dată până la care este denumită Mănăstirea Neamț-Secu.
=== V 2e pot antr ===
Prădată de-a lungul secolului al XVII-lea de năvălitorii tătari, poloni și austrieci, Mănăstirea de la Secu a suferit cele mai mari distrugeri și devastări în anul 1821, fiind martoră a unuia dintre cele mai dramatice și sângeroase episoade ale mișcării eteriste. În anii ce au urmat s-au reparat zidurile incintei, chiliile și paraclisul, iar în 1850 s-a reconstruit Biserica “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din cimitirul mănăstirii, pe locul Schitului lui Zosim. Abia din anul 1950 Mănăstirea Secu se afirmă continuu ca un puternic centru monastic.
Din punct de vedere constructiv, Mănăstirea Secu face parte din categoria așezămintelor monastice fortificate. Ziduri puternice cu turnuri pătrate închid o incintă dreptunghiulară, pe laturile căreia se înșiră chiliile cu etaj și toate celelalte construcții specific mănăstirești. Un turn-clopotniță impunător prin masivitatea și înalțimea sa acoperă intrarea, iar în mijlocul complexului arhitectural tronează cu autoritate și eleganță ctitoria lui Nestor Ureche.
Biserica mare “Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (Fig10), construită din piatră și cărămidă de către meșteri locali și din Țara Românească, biserica prezintă un plan foarte apropiat de specificul moldovenesc, dar în arhitectura sa întâlnim și evidente influențe muntenești, care sunt mai pregnante în structura și ornamentația exterioarelor. În gropniță se află mormintele lui Nestor Ureche și soției sale, Mitofana, iar într-o nișă exterioară zidului sudic al bisericii s-a păsrtat mormântul vestitului mitropolit-cărturar Varlaam Moțoc.
Pictura interioară a fost realizată de zugravul Costache Lifticar între anii 1849-1850, lucrările de restaurare permițând recuperarea unor fragmente deosebit de prețioase din fresca anului 1602. O piesă deosebit de imporantă a bisericii este icoana Maicii Domnului. Cunoscută sub numele de “Cipriota”, icoana fost adusă din Cipru în anul 1647 de către voievodul Vasile Lupu.
Paraclisul “Adormirea Maicii Domnului” amplasat în partea de sud-est a complexului, a fost construit în 1640 de ieromonahul Ghedeon, iar în anul 1853 a fost reparat și mărit.
Biserica-paraclis "Sf. Nicolae" din partea de nord-est, construită de egumenul Nifon Udrea Trotușanu în 1758-1763, a fost distrusă în 1821, fiind refacută în 1824. În prezent servește “pravilei de iarnă”, din noiembrie până la Sarbatoarea Paștelui.
Biserica “Bogoslovul” situată în cimitirul mănăstirii, a fost construită în 1832 pe locul vechiului Schit a lui Zosim distrus de turci.
În îndelungata sa existență, Mănăstirea Secu a reprezentat un important centru de cultură. Încă de la constituirea Schitului Zosim a funcționat o veche școală de slavonie, școala la care a predat Dosoftei.
Biblioteca mănăstirii deține un fond bogat și variat de lucrari ce include 252 cărți românești de slujbă tipărit începând cu anul 1643 și alte 512 tipărite cu litere latine după anul 1861, precum și 190 de vechi lucrări slavone, 9 slavo-române și 60 de manuscrise realizate în secolele XV-XVIII. Printre cărțile rare aflate aici se numără: Cazania lui Varlaam (1643), Îndreptarea legii (Pravila lui Matei Basarab) (1652), Evanghelia românească (1682), Evanghelia slavă editată la Moscova în 1760, Evangheliile slavone din 1763 și 1766, precum și marea Evanghelie moldovenească tiparită la Mănăstirea Neamț în 1821, iar dintre manuscrise se remarcă Liturghia slavonă executată chiar de Mitropolitul Varlaam.
Muzeul mănăstirii deține una dintre cele mai bogate și valoroase colecții de obiecte liturgice, icoane vechi și broderii. Sunt expuse aproape 100 de piese dintre care se remarcă crucea din argint din 1582. O piesă deosebită, este Epitaful ornamentat cu perle și pietre prețioase, lucrat în anul 1608, Litierul de argint aurit, cu dense decorațiuni în filigram, dăruit mănăstirii în 1834 de către Sofronie Miclescu.
MĂNĂSTIREA SIHĂSTRIA
Aflată între culmi împădurite, la 3 km distanță în amonte de Mănăstirea Secu, pe valea tot mai îngustă a pârului Secu cu priveliști din ce în ce mai sălbatice, Mănăstirea Sihastria își desfășoară ansamblul arhitectural pe un platou însorit, în așa numita “Poiana lui Atanasie”.
În jurul anului 1640 șapte monahi ai Mănăstirii Neamț au intemeiat aici o mică sihastrie, iar în 1655 episcopul Ghedeon de Huși ridică în “Poiana lui Atanasie” o mică biserică de lemn și câteva chilii. Ajunsă în stadiul de ruină, în 1734 un alt episcop Ghedeon va înalța o nouă biserică cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”. Fig11 Biserica mănăstirii
În acelși an este trecută sub ascultarea Mănăstirii Secu iar din 1779 sub cea a Mănăstirii Neamț, fiind separată canonic de acestea abia în anul 1950.
În 1821, ca urmare a confruntării otomano-eteriste, au fost incendiate biserica și chiliile, călugări au fost uciși ori s-au adăpostit prin păduri, iar tezaurul “ascuns sub un fag” s-a pierdut.
Actuala biserică de piatră (Fig. 11) datează din 1825, numărăndu-se printre ultimele monumente care se mai încadrează în vechiul stil moldovenesc. Tot din aceiași perioadă se păstraeză și corpul de chilii de pe latura sudică, turnul porții și turnul-clopotniță, precum și zidul de incinta care conferă Sihăstriei aspectul unei mănăstiri fortificate.
Biserica mănăstirii are un plan triconc și este construită în stil clasic moldovenesc, dar fără soclu și contraforturi. Pridvorul deschis probabil a fost adaugat odată cu lucrarile de restaurare din 1837. Pictura interioară, realizată de zugravi locali în tempera în anul 1825, a fost restaurată în 1975-1976 de pictorul Gheorghe Zidaru.
În 1837 s-au construit chiliile de pe latura estică și nordică și Paraclisul “Sfinții Parinți Ioachim și Ana” care însă în 1941 a fost distrus de incendiu. Reconstruit în forma actuală în 1946, paraclisul din colțul sud-estic al incintei se impune prin catapeteasma
=== V 2f pot antr ===
sa, sculptată în lemn de stejar de artiști populari din comuna Grumăzești, care deși nu prezintă calități arhitectionice deosebite constituie o interesantă realizare de profundă inspirație folclorică, etalând întreaga frumusețe a creației populare din această zonă prin îmbinarea în mod original a motivelor tradițional-folclorice cu cele specifice sculpturii bisericești. Tot în paraclis reține atenția pictura interioară executată de Irineu Protcencu în 1947 și 1949-1953. Picturile sale se regăsesc la nivelul catapeteasmei, al naosului și pronaosului și îmbină elemente renascentiste și bizantine. Lucrări precum “Cina cea de taină”, “Intrarea în Ierusalim”, Înalțarea la cer”, “Nașterea Domnului”, “Sfânta Treime” și “Vindecarea bolnavilor”(ramasă neterminată) suțin ideea că pictura lui Irinel Protcencu constitue o punte de legătură între ceea ce au realizat Nicolae Grigorescu la Agapia și Nicolae Tonitza la Durău. Însă, între cele 50 de icoane pe care acesta le-a zugrăvit pe lemn sau pe pânză monumentală rămâne “Tânguirea Maicii Domnului”.
Muzeul mănăstirii nu deține decât puține obiecte de artă feudală, întrucât vechiul tezaur al mănăstirii, ascuns în 1821, a fost pierdut. Vasele liturgice, cadelnițele și candelele de argint datează din jurul anului 1830. O icoană ce reprezintă Maica Domnului cu Pruncul datează din secolul al XVII-lea și o alta din secolul al XVIII-lea.
În biblioteca mănăstirii s-au păstrat și unele vechi tipărituri din secolele XVII și XVIII, printre care Îndreptarea legii apărută la Târgoviște în 1743 și Biblia de la Blaj din 1795, dar și cărți aparute în secolul al XIX-lea la Mănăstirea Neamț.
În prezent pot fi vizitate și chiliiile în care au trăit cei mai mari duhovnici ai Sihăstriei, precum starețul Ioanichie Moroi, Paisie Olaru și arhimandritul Ilie Cleopa).
SCHITUL SIHLA:
La sud de Mănăstirea Sihăstria, la aproximativ 3 km, se află Schitul Sihla (Fig.12) situat pe o coamă de obcină, în apropiere de peștera “Sfintei Teodora”. Aici, la 1000 m altitudine, sub o îngrămădire de stânci, se ridică două bisericuțe de lemn executate în cel mai autentic stil moldovenesc: una construită în 1813, pe locul vechiului schit al Cantacuzinilor din 1741 și o minusculă capelă “dintr-un brad” ce datează din 1763.
Se presupune că, pe la începutul secolului al XVIII-lea unii călugări de la Mănăstirea Secu s-au retras aici, iar boierii Cantacuzini le-au ridicat o biserică din lemn în 1741. Actuala biserică a Schitului Sihla, cu hramul “Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul”, datează din 1813 și are planul triconc, fiind construită din bârne de brad pe temelie de piatră.
La aproximativ 100 m vest de biserica mare se află bisericuța "dintr-un brad", cu hramul “Schimbarea la Față”, adapostită pe o prispă îngustă, sub o stâncă uriașă. Ea a fost ridicată în 1763 și constituie un unicat în arhitectura religioasă romanească prin dimensiunile sale miniaturale. Reține atenția și catapeteasma, care a fost pictată în ulei probabil în același an în care a fost construită și biserica. Fig.12 Schitul Sihla
Peștera “Sfintei Teodora”
În apropierea Schitului Sihla se află stâncile cu peșteri care, în secolul al XVII-lea, au servit drept adăpost Cuvioasei Teodora, fiica lui Joldea Armașu de la Cetatea Neamț.
CATEDRALA “ADORMIREA MAICII DOMNULUI”
Situată în centrul orașului Târgu Neamț, Catedrala “Adormirea Maicii Domnului” este o biserică voievodală din secolul al XVI-lea. În forma actuală datează din anul 1875, fiind ridicată după planurile arhitectului bavarez Johan Brandel.
=== V 2g pot antr ===
5.2.1.2. ELEMENTE DE ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR
Străvechi ținut românesc, meleagurile de astăzi ale Neamțului cunosc urme de itensă locuire încă din paleolitic. Izvoarele documentare alături de valoroase monumente istorice precum Cetatea Neamțului, atestă continuitatea de viețuire, cultură și civilizație pe aceste locuri până în zilele noastre.
Bogat în obiective de interes turistic, Neamțul este deținătorul unui adevărat tezaur de cultură populară românească. Satele nemțene, mai ales cele din zona montană, prezintă aspecte specifice de străveche tradiție ale așezărilor rurale, ale gospodării, ale unor ocupații trdiționale, ale portului și arhitecturii populare.
Costumul popular, întâlnit îndeosebi în satele montane din depresinea Pipirig, este un costum popular autentic creat în formele sale tradiționale și se îmbracă frecvent la sărbători populare, la nunți, în zilele de sărbătoare.
Zona Neamțului se distinge prin frumusețea și originalitatea unor piese de port popular, între care, un loc aparte îl are bondița înforată (Fig13), în întregime ornamentată cu strămătură de diferite culori, cojocul lung și cel scurt sau spețarul. Chiar și astăzi,în zonă își desfășoară activitatea renumiți meșteri populari cojocari. Fig.13 Bondiță femeiască
Bogăția teatrului folcoric, caracteristică în întreaga Moldovă, este specifică și satelor nemțene. Repertoriul acesuia este bogat și variat incluzând: colinde, plugușorul, jocurile cu mascați, alaiul caprei, jocul ursului și al cerbului, toate acestea se constitue în elemente tradiționale păstrate nealterate și care au un pronunțat caracter de urare . Zona etnografică Neamț se remarcă într-un mod aparte prin frumusețea, valoarea și autenticitatea obiceiurilor de iarnă conservate aici în forma lor originală păstrând nealterate elementele tradiționale.
Satele nemțene, mai exact cele din zona montană a Culmii Stânișoarei, oferă posibilitatea de a urmări cu ușurință viața la stână cu trăsăturile sele specifice tradiționale. Un întreg inventar de ustensile folosite la stână, împreună cu explicații, reproduc procedee și tehnici arhaice de preperare a produselor lactate. Alături de acestea, sunt redate și modalități caracteristice de asocieri pastorale și evoluția lor în timp.
Comuna Pipirig oferă numeroase aspecte inedite de cultură populară, specifice acestei zone. Se păstrează și astăzi locuințe țărănești ce își mențin arhitectura. În zilele de sărbătoare, la nunți sau praznice, localnicii poartă costume populare de mare varietate ornamentală și cromatică. Chiar și astăzi, valorose piese de port popular sunt create de numeroși meșteșugari precum cojocarii Dumitru Dumitriu, Stănică și Nicolae Dolhescu. Femeile deșin reale aptitudini pentru cusături, îndeosebi pentru cusăturile pe pise de port popular, fiind creatoare ale unor piese cu certă valoare artistică.
Humulești, în prezent ocalitate componntă a orașului Târgu Neamț, este renumit pentru Casa memorială Ion Creangă ce păstrează structura și amenajarea tradițională a casei și interiorului moldovenesc. În humulești se menține și o bogată tradiție de țesut covoare moldovenești în stative (război de țesut orizontal).
Întreaga zonă a bazinului hidrografic al Neamțului se constitue ca o entitate etnofolclorică reprezentativă pentru județul Neamț cu localități ce s-au păstrat până astăzi ca importante centre de creație populară. În satele din comunele Pipirig și Vânători Neamț vechile meșteșuguri ale țesutului, cojocăritului și prelucrării lemnului au devenit mijloace de creație populatră. Numeroase case sunt construite în spiritul arhitecturii populare tradiționale, cu frecvente balcoane false și prispe cu stâlpi încrustați.
Sobrietatea cromatică, croiala tradițională a pieselor componente, ornamentica bazată pe motive geometrice și florale dau valoare deosebită portului popular din zona Neamț. Costumul femeisc tradițional include ștergarul de cap, cămașa cu poale, brâneața, bondița, traista și opinci, iar cel bărbătesc este compus din: cămașă, ițari creți, cingători (brâie, chimire), haine grose (sumane, bundițe, cojoace), opinci, cizme, traiste.
În meșteșugul țesutului se folosesc ca materie primă lâma si bumbacul. Dintre piesele realizate prin țesut, un specific aparte îl au: scoarțele, carpetele și ștergarele folosite la împodobirea interiorului țărănesc.
5.2.3. ATRACȚII TURISTICE ALE LOCALITĂȚILOR
TÂRGU NEAMȚ
Singurul oraș al depresiunii Neamț, Târgu Neamț este o așezare tipic subcarpatică fiind situat în partea de nord-est a județului Neamț, la o intersecție de drumuri de mare importanță economică și turistică.
Este o așezare veche, anterioară formării statului feudal al Moldovei, situată la intersecția unor vechi drumuri comerciale, care faceau legatura între Transilvania și "marele drum moldovenesc" de pe Valea Siretului, sau intre sudul regiunii subcarpatice moldovenesti si Podisul Sucevei.
Menționat din perioada 1388-1391 probabil ca centru al unei formațiuni politice prestatale românești, Târgu Neamț deținea un rol seamă în Moldova medievală în calitate de centu administrativ al ținutului Neamț, de centru comercial și meșteșugăresc, mai ales datorită protejării sale de către una dintre cele mai importante cetăți ale Moldovei, Cetatea Neamțului.
La mijlocul secolului al XV-lea orașul stagnează datorită pierderii funcției de apărare prin distrgerea Cetății Neamțului. Trecerea în 1749 în proprietatea Mănăstirii Neamț, pierzând astfel funcția admiistrativă, dar mai ales izolarea ulterioară datorată lipsei unei căi ferate au contribuit la declinul orașului. Prin urmare, orașul Târgu Neamț iși pierde atât imortanța economică dar și cea strategică.
În prezent, orașul Târgu Neamț are rol de centru coordonator al activității turistice din întreaga zonă a bazinului hidrografic al Neamțului.
Orașul deține un valoros patrimoniu cultutal cu importanța majoră în atractivitatea turistică a zonei. Printre cele mai valoroase obiective turistice se numără:
Muzeul memorial “Ion Creangă” din Humulești, în prezent localitate componentă a orașului
Casa memorială “Veronica Micle”
Muzeul de Istorie și Etnofgrafie
Biblioteca orașului
Monumentul eroilor din primul război mondial
Însă, între toate atracțiile turistice, Cetatea Neamțului ce străjuiește orașul de pe Culmea Pleșu se constitue drept “emblemă” pentru întreaga zonă a Nemțului in ceea ce privește atractivitatea turistică.
Târgu Neamț reprezintă și un principal punct de plecare spre diferite obiective de interes turistic din împrejurimi. Astfel, asigură legatura cu manastirile nemtene si cu cele din nordul Moldovei, cu numeroase locuri si localitati istorice, cu lacul Izvorul Muntelui – Bicaz, cu masivul Ceahlau si Cheile Bicazului sau cu importante statiuni balneo-climaterice.
Comuna Timișești
Situată în nord-estul județului Neamț, la 13 km distanță de orașul Târgu Neamț, la confluența râului Neamț cu colectorul său Moldova, comuna Timișești are în componența sa cinci sate, dintre care doar două aparțin bazinului Neamț: Timișești – sat resedință și Dumbrava.
Prima atestare documentară datează din 7 ianuarie 1407 printr-un document al Mitropolitului Iosif al Moldovei, document prin care satul este donat Mănăstirii Neamț. O nouă documentară asupra satului Timișești s-a făcut în anul 1427 în timpul domniei lui Petru Mușat. Se pare că la Timișești, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, a existat una dintre cele mai renumite herghelii de cai din Moldova, herghelie menționată și de scriitorul Mihail Sadoveanu în opera “Frații Jderi”.
În prezent, activitatea de bază în comună este agricultura, activitatea turistică lipsind aproape în totalitate. Totuși, se remarcă prezența unor obiective de interes turistic:
Biserica “Înălțarea Domnului” (sec. XVIII), inclusă în patrimoniul UNESCO
Schitul “Sfântul Mina”, apreciat pentru slujbele nocturne
Baza de agrement ecvestru “Dumbrava”.
Comuna Vânători Neamț
Menționată documentar în 1446, comuna Vântori Neamț are toate cele patru sate componente (Vânători Neamț, Nemțișor, Lunca și Mănăstire Neamț) situate în bazinul hidrografic al Neamțului. Comuna are funcție mixtă, incluzând să activităti cu caracter turistic.
Activitatea turistică din zonă este susținută de prezența unor importante obiective turistice, precum și de existenta unor structuri de cazre și de alimentație.
Comuna Vânători Neamț sunt concantrate o mare parte din obiectivele turistice ale bazinului hidrografic al Neamțului.Dintre acestea, cel mai mare interes pentru turism îl au:
Mănăstirile Neamț, Secu și Sihăstria
Schiturile Vovodenia, Procov, Icoanei și Sihla
Biserica de lemn “Sf. Ioan” (sec.XIX) din satul Vânători Neamț
Casa memorială “Mihail Sadoveanu”
Colecția muzeală particulară “Vasile Gamal” din satul Lunca
Rezervația de zimbri și faună carpatină “Dragoș Vodă”
Rezervația de stejar “Dumbrava”
Cazarea și alimentația turiștilor este asigurată de:
Pensiunile “Anghelina” și “Hanul Urșilor”
Popasurile turistice “Braniștea” și “Ozana”
Restaurant “Stâna Turistică”.
De asemenea, cazarea turiștilor este posibilă și la mănăstiri, iar pe valea Nemțișorului se construesc noi unități de cazare.
Comuna Pipirig
Comuna Pipirig, situată în în bazinetul depresionar intramontan cu același nume, pe cursul superior al râului Neamț, are legătură directă, peste Pasul Petru Vodă, cu valea Bistriței și Ardealul.
A fost menționată documentar pentru prima dată la 12 martie 1467 într-un document ce indica “…gura Pipirigului ca limită a Moșiei Munți…” donată Mănăstirii Neamț de Ilie Voievod. Cratografia din 1774 menționa satul Popeni – astăzi centrul satului – cu 38 de familii și mai multe pive de bătut sumani, iar cea din 1788 consemna satele Pipirig, Dolhești și Pâțâligeni.
Toate cele șapte sate componente ale comunei sunt situate în bazinul hidrografic al Neamțului și au ca funcție economică de bază agricultura, mai exact, creștera animalelor.De asemenea, este centru meșteșugăresc de prelucrare timpurie a lemnului – dulgherit, tâmplărie, rotărie – prelucrare a pietrei și a fierului, dar mai ales, prelucrarea blănurilor și a lânii.
Deși comuna deține câteva obiective ce se pot constitui în atracții turistice, în prezent, în lipsa unei baze materiale destinată turismului, în comună nu se desfășoară activităși turistice, fiind o importantă zonă de tranzit spre diferite obiective precum:
Izvorul râului Neamț de sub vârful Bivolu
Muntele Hălăuca
Popasul turistic “Petru Vodă” din pasul cu același nume
Principalele atracții turistice din comună sunt:
Biserica “Sf. Nicolae”, monument istoric ce datează din anul 1802
“Catedrala Munților – Sf. Nicolae” construită de Nicodim Munteanu, Patriarh al României
“Brânzăria lui David Creangă”, bunicul lui Ion Creangă, a fost vornic în satul Pipirg.
În ultimii ani se remarcă orientarea locuitorilor comunei spre desfășurarea de activități toristice. Tot mai mulți îsi construesc case particulare amenajate astfel încât să răspundă normelor de practicare de activități turistice.
5.2.4. ASPECTE DE TOPONIMIE
Toponimul Neamț a fost menționat prima dată în lista rusă de orașe “valahe”, adică românești, listă întocmită între anii 1387-1392, unde este înscris “Neamțul în munți”. Ulterior, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a folosit acest toponim într-un act “ante castrum Nempch” (înaintea Cetății Neamț). Acest act a fost emis la data de 2 februarie 1395, cu ocazia unei incursiuni în Moldova, urmată de o luptă la Ghindăoani, joc în care a fost învins de Ștefan cel Mare.
La 7 ianuarie 1403, toponimul Neamț apare întun document al cancelariei Moldovei , document în care domnul țătrii, Alexandru cel Bun, menționa pa boierul “pan Sansru de la Neamț” ca membru al sfatului domnesc. Ulterior, termenul de Neamț apare tot mai frecvent în documentele vremii.
Asupra originii toponimului Neamț s-au formulat diferite ipoteze, care însă nu au adus un răspuns exact acestei probleme.Bogdan Peticeicu Hașdeu (1870) considera că numele de Neamț se referă la grupul de nemți,pote chiarcavaleri teutoni sau sași, care au zidit Cetatea Neam. Această ipoteză a fost susținută și de alți istorici, precum: A.D.Xenopol, D. Onciul, G. Mandrea, N. Boierescu, C Matasă., Grigore Ionescu și alții.
O altă ipoteză a fost formulată de Ilie Minea (1943), care considera toponimul Neamț ca fiind de origine slavă, provenit de la termenul “nemeți”, care însemna liniștit sau tăcut, definind astfel caracteristicile zonei și ale râului principal. Această ipoteză a fost susținută de mai mulți istorici și lingviști:N Iorga, Al Lepădatu, R. Rosetti, N. Constantinescu., N Grigoraș, Ghe. Cojoc, V. Vătășeanu, D Constantinescu, C Turcu și alții.
În prezent, este acceptată ipoteza care consideră ca numele orașului vine de la toponimul râului Neamț , “râu tăcut sau liniștit”. Această idee este susținută și de însemnările episcopului catolic Marco Bandini, care , vizitând în 1646 comunitatea catolică din Târgu Neamț menționa că “orașul este așezat lângă un râu…..,de la care îsiia numele” (Călători străini prin Tările române, t. V. 1973).
De la orasul Neamț și-a luat numele și cetatea din apropiere – Cetatea Neamț, apoi Mănăstirea Neamț.
Toponimul Neamț s-a extins asupra întreg ținutului care și-a avut centrul în oraș sau la cetate.În cele din urmă a intrat și în componența numelui Piatra care din “Piatra lui Crăciun”, cum se numea la început , a devenit “Piatra Neamț”.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Potentialul Turistic Si Valorificarea Ecestuia In Bazinul Hidrografic al Neamtului (ID: 168182)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.