Potentialul Turistic Si Valorificarea Acestuia In Judetul Timis

C U P R I N S

Introducere

Cap.1 Prezentarea generală a județului Timiș

Așezarea geografică a județului

Căi de acces

Scurt istoric al apariției și dezvoltării turistice a județului

Potențialul economic al regiunii și populația.

Cap.2 Analiza și valorificarea potențialului turistic al județului Timiș

2.1. Potențialul turistic – componente teoretice

2.2. Potențialul turistic natural

2.2.1. Relieful și obiectivele legate de el

2.2.2. Clima și rolul factorilor specifici ai activităților turistice

2.2.3. Rețeaua hidrografică și obiectivele legate de ea

2.2.4. Principalele componente ale invelișului bioenergetic

2.3. Potențialul turistic antropic

2.3.1. Obiective turistice religioase

2.3.2. Obiective turistice cultural-turistice

2.3.3. Artă populară și manifestările etnofolclorice

2.3.4. Obiective economice cu funcție turistică

2.3.5. Stațiuni turistice

Cap.3. Dinamica activității turistice la nivelul judeșului Timiș, în perioada 2006-2011

3.1. Baza turistică tehnico-medicală

3.1.1. Unități de cazare turistică . Unități de alimentație pentru turism. b#%l!^+a?Unități de tratament și agrement. Mijloacele de transport turistic.

3.2.Circulația turistică

3.2.1. Formele de turism specifice regiunii considerate

3.2.2. Evoluția numărului de turiști

3.2.3. Evoluția numărului de înoptări

3.2.4. Durata sejurului mediu

3.2.5. Densitatea circulației turistice

3.2.6. Funcția turistică a județului

Cap.4. Propuneri și strategii privind dezvoltarea turistică a județului Timiș 4.1. Propuneri personale

4.2. Strategii

4.3. Planuri de dezvoltare turistică

4.4. Analiza S.W.O.T. a dezvoltării turistice a județului

4.5. Impactul activității turistice asupra mediului

CONCLUZII

I N T R O D U C E R E

b#%l!^+a?

Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii, turismul a fost definit în variante dintre cele mai felurite: « arta de a călătorii pentru propria plăcere » (M.Peyromarre Debord) ; « activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și culturii, datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute » (Jan Medicin) ; « fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refecere a sănătății și de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și al perfecționării mijloacelor de transport » (Guy Freuler).

În țările europene, dar și în diferite țări ale lumii, problemele referitoare la organizarea științifică a spațiului, la valorificarea tuturor resurselor în profil teritorial, se pun diferit, cu unele particularități ce reflectă condițiile specifice nivelului de dezvoltare, dar, în esență, ele se situează în ansamblul unor preocupări comune.

Intenția mea este să prezint tot ceea ce zona turistică a județului Timiș are mai atractiv, îmbinând elemente istorice, geografice, economice, culturale care, prin contribuția lor, conduc la creșterea valorii obiectivelor turistice.

Turismul va deveni o industrie a viitorului și va rămâne, cu siguranță, o „industrie a frumosului”, deoarece el va proteja, conserva și, în același timp, va contribui la amenajarea mediului înconjurător.

Capitolul 1.

PREZENTAREA GENERALă A JUDEțULUI TIMIȘ b#%l!^+a?

Așezare geografică a județului TIMIȘ

Timiș (având simbolu TM) este un județ în extremitatea vestică a țării, în regiunea istorică a banatului. Numele său provine de la râul Timiș, care străbate județul de la est la vest.

Așezat în partea de vest a României, între coordonatele 20°16` (Beba Veche – cea mai vestică localitate din județ) și 22°23` (Poieni) longitudine estică, 45°11` (Lățunaș) și 46°11` (Cenad) latitudine nordică, județul Timiș cu o suprafață de 8.697 kmp este unul din cele mai mari județe ale țării (reprezentând 3,65% din suprafața acesteia). Se învecinează la Est cu județul Csongrád-Ungaria și la Sud-Vest cu provincia Voievodina-Serbia. Județele române vecine cu județul Timiș sunt Arad la Nord, Hunedoara la Est și Caraș-Severin la Sud-Est.

Așezarea geografică a județului Timiș, ca cel mai vestic județ al României, îi conferă acestuia o amplasare privilegiată: o așezare foarte avantajoasă, la întretăierea celor mai importante drumuri europene unde culturile și civilizația din vest interferează cu cele din est. Două capitale europene sunt în apropiere: cea a Serbiei, Belgrad, 170 km de Timișoara și cea a Ungariei, Budapesta, la 300 km distanță. Viena este la o distanță egală cu cea dintre Timișoara și București: 550 km.

Județul în forma actuală a fost creat în 1968, prin Legea nr.2/1968 pentru reorganizarea administrativ-teritorială. El încorporează în mare fostul județ interbelic Timiș-Torontal, căruia i-a fost alipită zona Lugojului și a Făgetului care aparținuseră de județul interbelic Severin (după o perioadă intermediară în care au avut loc numeroase reorganizări). b#%l!^+a?

Prin poziția sa geografică spațiul luat în considerație prezintă o mare diversitate a formelor de relief: de la lunci și vechi delte (cu numeroase cursuri relicte și altitudini de cca 86m), la câmpii semidrenate (suprapuse marilor conuri de împrăștiere așezate pe un areal subsident cu altitudini de 80-100 m), câmpii piemontane (cu depozite aluvio-proluviale sau eoliene), podișuri și piemonturi, dealuri înalte, depresiuni sub și intramontane, precum și munți cu altitudini ceva mai reduse, cu structuri geologice și evoluții pedogeografice specifice, legate de geneza în timp și soațiu a părții de vest a țării.

Câmpia pătrunde sub forma unor golfuri în zona dealurilor, pe văile Timișului (spre Lugoj) și Begăi (spre Făget), iar în estul județului se desfășoară b#%l!^+a?dealurile premontane ale Podișului Lipovei. înălțimile cele mai mari corespund culmilor nord-vestice ale masivului Poiana-Ruscăi (800-1.300 m), culminând cu vărful Padeș (1.374 m).

Căile de acces

Rețeaua de căi rutiere este bine dezvoltată, având o lungime de 2.858 km, ceea ce situează județul pe locul I în țară în ierarhia lungimii drumurilor publice.

Din cei 533 km de drumuri naționale (din care 221 km drumuri europene) un număr de 416 km sunt executate din beton asfaltic, iar sectoare cu 4 benzi sunt executate pe o lungime de 42 km. Drumurile județene totalizează 1.145 km (500 km beton asfaltic), iar drumurile comunale 1.222 km, din care 459 km pietruite și 624 km pământ. În județ funcționează 7 autogări licențiate, iar transporturile rutiere de persoane sunt efectuate de 20 operatori din care 5 operatori pentru transport internațional.

Județul Timiș este traversat de 2 importante drumuri europene, E 70, care intră în țară din Serbia pe la punctul de trecere frontieră Stamora Moravița și face legătura, prin Timișoara, cu sudul țării și cu capitala, București, și E 671, care traversează județul de la nord la sud, asigurând o bună legătură cu Ungaria, respectiv Europa Centrală. Legătura cu cele două țări vecine, Ungaria și Serbia, este asigurată de punctele de trecere a frontierei de la Cenad, respectiv cele de la Jimbolia, Stamora Moravița și Foeni. Căile de acces rutiere sunt: DN69 (E671) Arad – Timișoara; DN6 Timișoara – Sânicolau mare – Cenat (vama) – Ungaria; DN59A Timișoara – Jimbolia (vama) – Serbia; DN68A Lugoj – Făget – Pasul Coșevița – Deva (HD); DN58B Deta (DN59-E70) – Gătaia – Bocșa (CS); DN59 b#%l!^+a? (E70) Timișoara – Deta – Moravița (vama) – Vrasc; DN57 Moravița – Oravița (CS) – Moldova Nouă – Orșova.

Acțiuni ample de îmbunătățire a calității infrastructurii de circulație, precum și de dezvoltare a rețelei existente au fost demarate, în ultimii ani, de către autoritățile administrației publice. Astfel, este în curs proiectul de realizare a autostrăzii Nădlag – Arad – Timișoara – București care va conecta partea de vest a țării la culoarul de circulație rutieră 4 pan-european.

Rețeaua feroviară, în formare încă din secolul trecut ca urmare a impulsionării date de dezvoltarea județului Timiș, se bucură astăzi de cea mai densă rețea de cale ferată din țară: 90,5 km de cale ferată/100 kmp. În exploatare sunt 787 km de cale ferată din care 199 km este electrificată. Întreaga rețea este formată din linii simple. Teritoriul județului este traversat de două trasee de cale ferată internațională: magistrala de sud, cu ruta București – Craiova – Timișoara – Jimbolia și legături spre Belgrad și Kikinda (Serbia) și magistrala de vest, care pleacă din Timișoara spre Baia Mare, traversează Câmpia Tisei și face, în localitatea Ilia (HD), joncțiunea cu magistrala București – Brașov – Arad. Alte liniile de căi ferate mai importante ce străbat teritoriul județului sunt: București – Timișoara – Stamora Moravița (linie internațională); Timișoara – Arad – Oradea – Cluj – Vatra Dornei – Iași; Timișoara – Buziaș – Teiuș – Războieni – Mărășești – Galați.

Transportul aerian este asigurat de Aeroportul Internațional „Traian Vuia” Timișoara, amplasat în partea de nord-est, la 12 km de municipiul Timișoara. Acesta a fost deschis traficului internațional în 1980 și este al treilea ca mărime din țară, după aeroporturile din București și Cluj, fiind considerat aeroport de rezervă pentru Aeroportul Internațional „Henri Coandă” București, Budapesta și Belgrad. Este al doilea aeroport ca importanță din țară și cel mai b#%l!^+a?important aeroport din Euroregiunea DKMT. Traficul de pasageri a cunoscut o creștere substanțială după anul 2000 și a depășit cota de 1 milion în anul 2010. Aeroportul oferă curse regulate prin mai multe companii aeriene naționale și internaționale facilitând legături rapide pentru pasageri și transport marfă, cu diverse orașe din țară și din întreaga lume. Dotarea tehnică a aeroportului permite accesul aeronavelor utilizate de marile companii ale lumii, inclusiv cele de tip Airbus-310 sau Concorde, fiind cea mai importantă poartă aeriană a județului și a regiunii.

Scurt istoric al apariției și dezvoltării turistice a județului.

Turismul în județul Timiș se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Continuarea vieții pe aceste meleaguri este atestată încă din cele mai vechi timpuri. Iată, deci, câteva date istorice de referință:

102: Cea mai mare parte a Banatului este inclusă în provincia „Dacia Inferior” devenită mai târziu „Malvensis”.

Secolul X: Banatul este cuprins în ducatul lui Glad.

1030-1046: La Cenad funcționează prima școală de pe teritoriul țării noastre, condusă de episcopul Gerard.

1177: Apare comitatul Timiș.

1241: Timișoara este devastată de tătari.

1315: Prima mențiune a Cetății Temesvár (Cetatea Timiș).

1315-1323: Timișoara revine regatului ungar condus de Carol Robert de Anjou, care în 1316 își stabilește reședința pe locul actualului Castel al Huniazilor. b#%l!^+a?

1440: Iancu de Hunedoara a fost instalat Ban de Severin la Timișoara, Comite de Timiș și mai apoi căpitan al regatului feudal ungar.

1441-1446: Iancu de Hunedoara construiește Castelul Huniazilor.

1552: Turcii transformă Banatul în pașalâc.

Secolul al XVIII-lea este perioada marilor transformări, materializate în vaste lucrări de construcții, ceea ce face ca județul Timiș să se integreze zonei de civilizație a Europei Centrale.

1716: Oștile imperiale conduse de Prințul Eugeniu de Savoya eliberează orașul de sub stăpânirea turcească.

1718: Banatul intră sub stăpânire austriacă și devine regiune autonomă având capitala la Timișoara.

1771: La Timișoara apare primul ziar de limbă germană „Temeswarer Nachrichten” (Știri Timișorene).

1778: Banatul a fost încorporat administrativ Ungariei.

1781: Timișoara a fost ridicată la rangul de oraș liber.

1806: Se înființează primul seminar teologic romano-catolic.

1857: Se dă în folosință calea ferată Szegedin-Timișoara ce leagă orașul de Budapesta și Viena.

1860: Teritoriul este redat Ungariei.

1869: În Timișoara circulă primul ti vechi timpuri. Iată, deci, câteva date istorice de referință:

102: Cea mai mare parte a Banatului este inclusă în provincia „Dacia Inferior” devenită mai târziu „Malvensis”.

Secolul X: Banatul este cuprins în ducatul lui Glad.

1030-1046: La Cenad funcționează prima școală de pe teritoriul țării noastre, condusă de episcopul Gerard.

1177: Apare comitatul Timiș.

1241: Timișoara este devastată de tătari.

1315: Prima mențiune a Cetății Temesvár (Cetatea Timiș).

1315-1323: Timișoara revine regatului ungar condus de Carol Robert de Anjou, care în 1316 își stabilește reședința pe locul actualului Castel al Huniazilor. b#%l!^+a?

1440: Iancu de Hunedoara a fost instalat Ban de Severin la Timișoara, Comite de Timiș și mai apoi căpitan al regatului feudal ungar.

1441-1446: Iancu de Hunedoara construiește Castelul Huniazilor.

1552: Turcii transformă Banatul în pașalâc.

Secolul al XVIII-lea este perioada marilor transformări, materializate în vaste lucrări de construcții, ceea ce face ca județul Timiș să se integreze zonei de civilizație a Europei Centrale.

1716: Oștile imperiale conduse de Prințul Eugeniu de Savoya eliberează orașul de sub stăpânirea turcească.

1718: Banatul intră sub stăpânire austriacă și devine regiune autonomă având capitala la Timișoara.

1771: La Timișoara apare primul ziar de limbă germană „Temeswarer Nachrichten” (Știri Timișorene).

1778: Banatul a fost încorporat administrativ Ungariei.

1781: Timișoara a fost ridicată la rangul de oraș liber.

1806: Se înființează primul seminar teologic romano-catolic.

1857: Se dă în folosință calea ferată Szegedin-Timișoara ce leagă orașul de Budapesta și Viena.

1860: Teritoriul este redat Ungariei.

1869: În Timișoara circulă primul tramvai cu cai, iar din 1899 rețeaua este electrificată.

1874: Apare primul săptămânal în limba română.

1884: Timișoara este primul oraș al Europei continentale iluminat electric.

1928: Anul în care Teatrul Național începe să prezinte spectacole în limba b#%l!^+a?română.

1936-1946: Este ridicată Catedrala Ortodoxă din Timișoara. Patrimoniul locașului include o valoroasă colecție de icoane și un muzeu de artă medievală.

Decembrie 1989: La Timișoara izbucnește revoluția care a determinat înlăturarea regimului comunist.

Turismul, ca fenomen economico-social, a apărut și a evoluat în legătură directă cu procesul general de dezvoltare a societății, reflectând prefacerile din interiorul acesteia. Până la începutul secolului al XX-lea, turismul a constituit un privilegiu al unor pături sociale cu venituri ridicate, având o desfășurare sporadică și limitată în timp și spațiu, din cauza dificultăților tehnice legate de infrastructură și a mijloacelor de transport, precum și a conflictelor regionale. În ultimele decenii ale secolului trecut, prin dezvoltarea generală a economiilor naționale cu impact asupra veniturilor populației, a infrastructurii și democratizarea turismului, au crescut substanțial călătoriile turistice, iar activitatea turistică a înregistrat o asemenea amploare, încât în zilele noastre, poate fi caracterizată ca un fenomen economic și social cu caracter de masă. Astfel, turismul s-a transformat dintr-un fenomen sporadic și elitist intr-unul curent și a devenit un mod de viață pentru o mare parte a populației țărilor aflate la un nivel ridicat de dezvoltare economică și una din componentele majore ale civilizației contemporane.

Potențialul economic al regiunii și populația.

b#%l!^+a?

Prin natura lui, turismul se prezintă ca o activitate economică situată la interferența altor ramuri, ceea ce determină dificultăți în definirea lui.

O reflectare sugestivă a conținutului și complexității activității turistice poate fi redată astfel: “latura sectorului terțiar al economiei, unde activitatea prestată are ca scop organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement, recreere, sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuniuni; include toate activitățile necesare satisfacerii nevoilor de consum și servicii ale turiștilor“.

Turismul trebuie adaptat permanent schimbărilor în viața economică și socială confruntată și corelată cu activitatea practică, cu celelalte domenii ale economiei.

Turismul prezintă trăsăturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se așa cum precizează unii autori, într-o ramură a economiei naționale.

În specificul ei, această ramură se integrează în sfera sectorului terțiar și este susținută de conținutul și caracteristicile sale, precum și de comportamentul economic pe care-l manifestă.

Turismul cuprinde în sfera sa de acțiune o serie de activități de natura serviciilor, și anume: furnizarea de informații, comercializarea de vacanțe, efectuarea unor prestații – transport, cazare, alimentație, agrement, tratament etc.

Pentru desfășurarea activității turistice sunt necesare intrări din alte ramuri ca: indirect, industria construcțiilor și a materialelor de construcții, lemn, sticlă, chimie, alimentară etc., și direct cu transporturile, telecomunicațiile, artă, b#%l!^+a?cultură.

Reședința județului, municipiul Timișoara, supranumit și „orașul rozelor’, este cel mai important oraș, atât al județului Timiș cât și al regiunii de Vest a României. Acesta este așezat pe cursul râului Bega și este un oraș cosmopolit locuit de peste 350.000 români, maghiari, sârbi, slovaci, bulgari și alte etnii. Simbol al democrației, solidarității, toleranței și spiritului de inițiativă, Timișoara este un oraș vestic nu numai prin așezare, ci și prin mentalitatea de vocație occidentală a locuitorilor săi, care se mândresc cu tradiția culturală și performanțele economice.

Lugojul, cel de-al doilea municipiu al județului, este așezat pe cursul râului Timiș, la intersecția a două importante drumuri comerciale, fiind cel de-al doilea centru urban (cca 50.000 locuitori) și punct de importanță economică a județului Timiș. Valorile culturale și renumitele concerte de muzică corală, secondate de atracțiile turistice, l-au făcut cunoscut în trecut ca și „capitala culturii bănățene”.

Alte opt orașe de mai mică mărime, Sânnicolau Mare și Jimbolia la vestul județului, orașul stațiune turistică Buziaș, situat la numai 30 km de Timișoara, Deta, Gătaia și Ciacova la sud, Recaș vestit pentru cramele sale și Făget la est, completează echilibrat structura urbană a județului. Alături de acestea diferența de până la cca 700.000 de locuitori ai județului trăiesc în mediu rural în cele 85 de comune și 230 de sate care completează structura administrativ teritorială a județului.

Cap.II

ANALIZA ȘI VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC b#%l!^+a?

AL JUDEȚULUI TIMIȘ

2.1. Potențialul turistic, concepte teoretice

Pitorescul zonei montane, izvoarele de ape minerale și termale, recunoscute pretutindeni pentru calitățile lor curative, fondul cinegetic și piscicol bogat, precum și varietatea elementelor de arhitectură, artă populară și folclor asigură oferte de turism pe gustul fiecăruia.

Servicii de turism de afaceri sunt oferite în principalele centre urbane ale județului și în special în municipiul Timișoara.

Turismul balnear și de agrement se poate practica în orașul stațiune Buziaș, în municipiul Timișoara, orașul Deta, precum și în localitățile Calacea, Teremia Mare ș Lovrin.

Munții Poiana Ruscă, cu o altitudine de peste 600 m, reprezintă o zonă cu potențial turistic deosebit, dat de valoarea cadrului natural și peisagistic deosebit, zona fiind adecvată pentru recreere și drumeții.

Zonele cu un bogat fond cinegetic (Banloc, Bogda, Brestea, Chevereșu Mare, Dumbrava, Gioroc – Hitias, Pădureni, Peciu Nou, Pișchia, Remetea Mică, Silagiu), precum și cele cu un fond piscicol diversificat (Bega – Luncani, Bega – Tomești – Românești, Bega – Poieni, Bega – Margina, Timiș – Cebza, Timiș – Coșteiu) reprezintă un potențial remarcabil, foarte apreciat de iubitorii vânătorii și pescuitului sportiv.

În prezent pescarii sportivi de pretutindeni se pot bucura de oferta b#%l!^+a?specifică creată prin amenajarea unor lacuri cum sunt Surduc, Ianova, Dumbrăvița, Pișchia. Zona de agrement a lacului Surduc, amenajat în perioada 1972-1978, într-un cadru cu o valoare peisagistică ridicată, a determinat crearea unui microclimat cu funcțiune recreativă: agrement, sport nautic, pescuit, ștrand.

Potențialul agroturistic ridicat din zona rurală determină organizarea și creșterea ofertelor de pensiune și produse turistice adecvate. În special în raza comunelor Margina, Curtea, Pietroasa și Tomești unde păstrarea tradițiilor specifice și așezarea în zona montană și premontană sunt factori ce favorizează dezvoltarea turismului rural și tradițional.

Oferta turistică este completată cu tradiții, evenimente culturale, monumente și ansambluri arhitecturale, care se găsesc atât în Timișoara (ansamblul Secession, nucleul istoric al cartierului Fabric, Casa Contelui Mercy, Casa Prințului Eugeniu de Savoya, Claustrul Mănăstirii Franciscanilor, podul metalic proiectat de inginerul Eiffel, Cazinoul Militar, Palatul Baroc) cât și în alte localități: la Ciacova se poate admira „Cula Ciacovei”, având cinci secole de existență, castelul reginei Elisabeta de la Banloc, Castelul Contelui Mercy de la Carani.

Printre Ansamblurile Mănăstirești se remarcă bisericile de lemn din localitățile Pietroasa, Dragomirești, Poieni, Margina, Curtea, Lucareț, Hezeriș, Românești, Zolt. În satul Partoș se află Mănăstirea Partoș, care datează din secolul al XIV-lea, la Cebza este o biserică de lemn ridicată la 1759, iar în apropiere de Șemlacu Mic se află Mănăstirea Săraca, declarată monument istoric.

Principalele evenimente tradiționale care au loc în comunele și centrele urbane din județul Timiș sunt rugile, festivalurile folclorice, Festivalul inimii, Ana Lugojana, Vatra de olari, Efta Botoca – concurs național de b#%l!^+a?instrumente cu coarde, Festivalul Berii și Festivalul Saltimbacilor la Timișoara, Festivalul internațional de teatru studențesc – Studentfest, iar de câțiva ani încoace, în Timișoara, Festivalul Luminii, organizat din inițiativa și cu participarea directă a Cercetașilor României – O.N.C.R., Centrul Local „Licos” Timișoara.

Municipiul Timișoara dispune de un număr însemnat de muzee și case memoriale, de instituții muzical-culturale și de galerii de artă. În județul Timiș sunt case și centre memoriale în municipiul Lugoj, orașul Jimbolia, Comunele Ciacova, Lovrin, Traian Vuia.

Județul Timiș este bine reprezentat în ceea ce privește etnografia și arta meșteșugărească, la Timișoara existând un Muzeu al Satului Bănățean. De asemenea, se remarcă localitățile Jupânești, Făget, Dumbrava cu realizări deosebite de ceramică, țesături, port popular.

Județul Timiș adăpostește câteva rezervații naturale cu un mare număr de specii de plante și animale rare. În perimetrul localității Satchinez se găsește o importantă rezervație ornitologică, iar la Rădmănești se află o rezervație paleontologică. La Bazoș se află un frumos parc dendrologic, care conține o mare varietate de specii arboricole, asemenea Parcului Botanic din Timișoara.

Deosebit de valoroase sunt Peștera Românești în care vestite orchestre simfonice susțin anual concerte, Peștera Pietroasa, Vulcanul noroios de tip „grifon” de la Forocici, Vulcanul stins Dealul Roșu, Conul Vulcanic Sumig.

b#%l!^+a?

2.2. Potențialul turistic natural

Turismul în județul Timiș este reprezentat de un potențial natural diversificat, etajat, de la culmile pleșuve ale Munților Poiana Ruscă până la Câmpia Timișului, de o mare varietate a faunei și florei. Pitorescul zonei montane, izvoarele de ape minerale și termale, recunoscute pretutindeni pentru calitățile lor curative, fondul cinegetic și piscicol bogat, precum și varietatea elementelor de arhitectură, artă populară și folclor asigură oferte de turism pe gustul fiecăruia.

2.2.1. Relieful și obiectivele legate de el

Potențialul turistic al reliefului se referă la structura și complexitatea componentelor cu valențe turistice, la acele particularități care individualizează elementele cadrului natural și le fac atractive din punct de vedere turistic.

Relieful județului Timiș se caracterizează printr-o mare diversitate de forme de relief, legate în general de geneza și evoluția întregului relief carpato-dunărean.

În morfologia județului Timiș se pot observa trei sectoare distincte:

sectorul estic, cel mai înalt, format din ramificațiile nordice ale munților Poiana Ruscă ,

sectorul central, format din dealuri și câmpii piemontane,

sectorul vestic, cel mai jos ca altitudine, format din câmpii joase, de subsidență și lunci. b#%l!^+a?

Vârful Padeș (cunoscut și sub denumirea Vârful Padeșu), cu o altitudine de 1382m, este cel mai înalt vârf din Munții Poiana Ruscă. Din punct de vedere administrativ se găsește pe teritoriul județului Timiș, în limitele comunei Nădrag. Aceasta este așezată într-o zonă pitorească, cu păduri de foioase și brazi, cu văi tăiate în stâncă, cu pâraie repezi, comună ce ar putea deveni, în timp, o mică stațiune turistică.

La ora actuală, există doar două sau trei structuri de cazare. Fosta cabană Căpriorul, situată la 14 km de Nădrag, într-o poiană, în mijlocul unei păduri de brad, pin și foioase, dispunea, pe vremuri, de 44 de locuri, restaurant, terasă, bar și spațiu pentru instalarea corturilor. De prin anii 90 cabana a fost închisă pentru turiști.

De la fosta cabană, pe un traseu turistic se poate ajunge la Vârful Padeș. Cei care se încumetă să ajungă acolo vor trece printr-o pădure de conifere, pe lângă vechile galerii de mină, locuri de unde altădată se exploata minereu de fier, și pe lângă câteva izvoare ale căror ape cristaline te îmbie la un popas.

Platoul este impresionant, aproape plat, iar la capătul său se găsește Vârful Padeș. Este la cota cea mai înaltă a județului Timiș și a muților Poiana Ruscă. Dacă cerul e senin, din vârf se pot zării dealurile Lipovei, lacul Surduc, vârful Rusca din munții Poiana Ruscă și chiar și munții Retezat.

Ca și investiții de viitor, Primăria Nădrag ar dori să realizeze, în golul alpin Padeș, o pârtie de schi și, de asemenea, să repună în circuit Tabăra școlară, astfel cât mai mulți copii, și nu numai, să se bucure de minunățiile locurilor.

Peștera Piatra Fetii, situată in Munții Poiana Rusca, pe versantul drept al văii Căprișoara, pe care urcă drumul spre Rușchița, la aproximativ 1,5 b#%l!^+a?km amonte de confluența cu valea Stâlpului, amplasată la altitudinea de 508 m, este o peșteră de dimensiuni reduse, având o lungime de 19 m. Formată în tufuri calcaroase si dolomite rubante, procesul de eroziune s-a realizat pe partea laterală, pe o fisură în rocile dolomitice. Compusă dintr-o sală slab luminată și un culoar îngust și întunecat, drenat de un curs de apă. Format din tuf calcaros, plafonul este decorat cu stalactite de dimensiuni reduse si foarte rare. Temperatura peșterii este ridicată ( 12°C) și aerul este in permanență umed.

Mlaștinile Satchinez, aflate pe teritoriul comunei Satchinez, la o altitudine de 70-90 m, formează o rezervație naturală care se întinde pe aproximativ 2000 de hectare. A fost înființată în anul 1942 la propunerea ornitologului Dionisie Linția, cuprinzând terenuri mlăștinoase în aval de Satchinez. Este supranumită „Delta Banatului”, aici trăind 40% dintre speciile de păsări întâlnite pe teritoriul României.

O altă oază de liniște, ce adăpostește, de data aceasta, una dintre cele mai valoroase colecții de arbuști și arbori din țară, este Parcul Dendrologic Bazoș de pe raza comunei Bucovăț. Întins pe o suprafață de 60 km, acesta a luat ființă între anii 1909-1914, pe domeniul contelui Ludovic Ambrozy, ambasador al imperiului Austo-Ungar în Statele Unite ale Americii. În anul 1954 parcul a primit statut de rezervație științifică, iar în anul 1982 a fost declarat monument al naturii. Începând cu anul 1994 a primit statutul de arie protejată pentru ocrotirea biodiversității genofondului și ecofondului.

În Câmpia Joasă a Banatului, în partea de sud a orașului Timișoara, la o altitudine de 85 m, pe raza comunei Peciu Nou, ajungem pe o rezervație naturală pedologică, care are în vedere conservarea florei specifice habitatului. Rezervația de Sărături de la Diniaș. Aici terenul a fost influențat de regimul hidric al solurilor și de circulația ascendentă a sărurilor, mineralele b#%l!^+a?fluviale fiind aduse de apele ce treceau spre vest, apoi acoperite de depozite eoliene, de materiale fluviolacustre sau de alte tipuri de depuneri mai recente. A rezultat o stratificație neomogenă. Specificul rezervației îl conferă halofitele obligate, preferante și suportante. Prezintă un număr important de specii: 216.

Aspectul rezervației se schimbă odată cu anotimpurile, datorită plantelor. Primăvara pe teren apar mlaștini sărăturate și apare o faună deosebită, mai ales la suprafața apei: o algă cu aspect gelatinos, care se întinde pe suprafețe vaste. Vara, apa se evaporă, solul devenind uscat și apar plante mici, apărând zone mari în nuanțe de roșu.

În trecut, lângă Rezervația de Sărături de la Diniaș a fost o stație pilor de cercetare, înființată odată cu rezervația, care a făcut studii pentru îmbunătățirea terenurilor, dar nu a găsit soluții. Situl rămâne în continuare vulnerabil la activități antropice necontrolate, iar orice lucrare agricolă poate afecta grav integritatea sitului. Locul a rămas insuficient promovat, drept pentru care are un potențial turistic redus. Dar cei care ajung aici sunt impresionați de neobișnuitul zonei.

Peștera de la Românești este situată în apropiere de localitatea Românești, în amonte de comuna Tomești. Primele cercetari au fost realizate in anul 1872, de catre T. Orthmayr și au fost de natură geologică si faunistică. Cercetări mai amanunțite au avut loc in anul 1963, realizându-se și primul plan topografic al peșterii. Aceasta se află într-un proces de continuă cercetare, până în prezent fiind descoperite 1.450 m de galerii. Galeriile care pot fi vizitate de turiști se desfășoară pe 340 m lungime. Are o intrare largă, de 9,50 m lățime si 2 m înălțime, permițând luminii să călăuzească pașii turiștilor pe o distanță de 70 m. Galeria principală are dimensiuni impresionate si formă rectilinie, iar sala cea b#%l!^+a?mai mare este Sala Liliecilor denumită astfel datorită coloniei de lilieci care traiește aici. Temperatura medie a peșterii este intre 6 – 8 °C. În Peștera de la Românești au fost descoperite vestigii arheologice ce demostrează existența omului, in această zonă, încă din paleolitic. În anul 1949, cercetătorul Marius Moga a descoperit urme de locuire datate în paleoliticul superior: o vatra de foc pe care erau opt colți de Ursus Spelaeus și două instrumente din os; din neolitic: ceramică aparținând culturii Tisa (I – II) și o groapă ce a servit ca depozit de cereale; din perioada de tranzitie la epoca bronzului provin materiale aparținând grupului cultural Baile Herculane – Cheile Turzii.

Mai este numită "Peștera cu apă" sau "Peștera albastră" fiind cunoscută datorită acusticii deosebite, aici ținandu-se concerte începând cu anul 1984; primul concert a fost un concert simfonic, organizat de "Cercul Speotimis". Accesul se face pe DN 68A Deva – Lugoj până în localitatea Coșava, din Coșava urmându-se șoseaua spre Valea lui Liman până în satul Românești; de aici se urmeaza traseul marcat – cruce galbena – ce părăsește satul în dreptul cimitirului și duce până la peșteră (1 h mers pe jos). Traseul dintre sat și peștera este accesibil cu mașina până într-o poiană situată la câteva sute de metrii de intrarea în peșteră.

Cunoscut a fi mai mult un județ de câmpie, Timișul are în partea estică un relief montan destul de puțin exploatat turistic, în condițiile în care natura a modelat aici forme arhitectonice și structuri carstice care atrag turiștii în orice anotimp, iar pasionații de drumeții montane sunt fascinați de traseele deosebit de atractive. Aici se găsește și Peștera Românești unica din țară și printre pușinele din Europa în care se organizează speoconcerte (simfonice, de rock, jazz, blues sau muzică electronică), spre sfârșitul lui Brumărel, când nu este deranjată perioada de împerechere a populațiilor de lilieci care se adăpostesc în peșteră. Temperatura este constantă pe tot parcursul anului, de 14 grade Celsius. Atunci b#%l!^+a?mii de tineri află o frumoasă legendă a locului, care spune că, aici, cândva, un fecior de cioban și-a omorât tatăl ca să îi ia oile. De atunci sufletul bătrânului cioban rătăcește prin peșteră și pe lângă ea, tânguindu-se.

Cu toate acestea, obiectivul este cunoscut mai mult pe plan local, de locuitorii județului, de elevii cazați în tabăra Poieni Strâmbu aflată în apropiere sau de pasionații de speoconcerte. În apropiere se află și Peștera Albastră, un adevărat monument al naturii, lângă localitatea Pietroasa, fiind faimoasă prin culoarea albastră a rocilor care domină interiorul.

2.2.2. Clima si rolul factorilor specifici ai activitatilor turistice.

În general, toate formele de activitate care au loc în aer liber sunt influențate într-o formă sau alta de elementele climatice. Pentru multe comunități locale turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice cele mai importante, iar condițiile climatice necorespunzătoare pot afecta nivelul de dezvoltare economică și socială al respectivelor comunități.

Climatic, Banatul este rezultatul suprapunerii circulatiei maselor de aer atlantic cu masele de aer mediteranean si adriatic cea ce generează caracterul moderat al regimului temperaturilor, perioadele de incalzire din timpul iernii, începerea timpurie a primaverii, precum și cantitățile medii multianuale de precipitații relativ ridicate. Din punct de vedere climatic, Spațiul Hidrografic Banat se încadrează în zona climatului temperat continental moderat cu influențe submediteraneene, rezultat al suprapunerii circulației maselor de aer altlantic cu invaziile de aer mediteranean. Acest climat generează caracterul moderat al regimului termic, perioadele de încălzire în timpul iernii, precum și cantități medii multianuale de precipitații relativ ridicate. b#%l!^+a?

Încălzirea globală implică, în prezent, două probleme majore pentru omenire: pe de o parte necesitatea reducerii drastice a emisiilor de gaze cu efect de seră în vederea stabilizării nivelului concentrației acestor gaze în atmosferă care să împiedice influența antropică asupra sistemului climatic și a da posibilitatea ecosistemelor naturale să se adapteze în mod natural, iar pe de altă parte necesitatea adaptării la efectele schimbărilor climatice, având în vedere că aceste efecte sunt deja vizibile și inevitabile datorită inerției sistemului climatic, indiferent de rezultatul acțiunilor de reducere a emisiilor.

Întrucât reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un orizont de timp apropiat nu implică o atenuare a fenomenului de încălzire globală, adaptarea la efectele schimbărilor climatice trebuie să reprezinte un element important al politicilor internaționale, naționale și locale. Ținând cont de rolul important al autorităților locale în identificarea și aplicarea măsurilor de adaptare la nivel local în vederea combaterii efectelor schimbărilor climatice, s-a considerat necesară creșterea nivelului de conștientizare a autorităților și a publicului, și modificarea corespunzătoare a comportamentului agenților economici, companiilor, instituțiilor și a populației, prin elaborarea unei Strategii Locale privind Schimbările Climatice în judetul Timis.

Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, ținând seama de condițiile regionale: creșterea temperaturii va fi mai pronunțată în timpul verii, în timp ce, în nord-vestul Europei creșterea cea mai pronunțată se așteaptă în timpul iernii. După estimările prezentate, în Romania se asteaptă o creștere a temperaturii medii anuale față de perioada 1980-1990 similare întregii Europe. Masele de aer dominante, în timpul b#%l!^+a?primăverii și verii, sunt cele temperate, de proveniență oceanică, care aduc precipitații semnificative. În mod frecvent, chiar în timpul iernii, sosesc dinspre Atlantic mase de aer umed, aducând ploi și zăpezi însemnate, mai rar valuri de frig. Din septembrie până în februarie se manifestă frecvente pătrunderi ale maselor de aer polar continental, venind dinspre est. Cu toate acestea, în Banat se resimte puternic și influența ciclonilor și maselor de aer cald dinspre Marea Adriatică și Marea Mediterană, care iarna generează dezgheț complet, iar vara impun perioade de căldură inăbușitoare. Temperatura medie anuală este de 11,1°C (conform Institutului Național de Meteorologie) în continuă creștere, cu influențe climatice ale maselor de aer submediteraneene (mase de aer cald care bat dinspre Marea Adriatică) și oceanice (mase de aer umed care provin dinspre Atlantic). Urmare a poziției sale în câmp deschis, dar situat la distanțe nu prea mari de masivele carpatice și de principalele culoare de vale care le separă în această parte de țară (culoarul Timis-Cerna, valea Mureșului etc.), Timișoara suportă, din direcția nord-vest și vest, o mișcare a maselor de aer puțin diferită de circulația generală a aerului deasupra părții de vest a României. Cele mai frecvente sunt vânturile de nord-vest (13%) și cele de vest (9,8%), reflex al activității anticiclonului Azorelor, cu extensiune maximă în lunile de vară. În aprilie-mai, o frecvență mare o au și vânturile de sud (8,4% din total). Celelalte direcții înregistrează frecvențe reduse.

Clima în județul Timiș este continental moderată, cu ușoare influențe mediteraneene. Lanțul Munților Carpați, din partea de răsărit, protejează județul împotriva aerului rece continental, iar deschiderea spre vest permite penetrarea mai ușoară a aerului temperat maritim.

Temperatura medie anuala oscilează între -2°C și 21°C. Cea mai joasă temperatura înregistrată în Timișoara a fost de -24,1°C iarna și de 5,3°C b#%l!^+a?vara, iar cea mai ridicată temperatură de 20,5°C iarna și de 39,5°C vara. Rata b#%l!^+a?anuală a precipitațiilor este situată între 500 și 600 mm, mai ridicata în zonele de deal și de munte.

Timișoara se încadreaza în climatul temperat continental moderat, caracteristic părtii de sud-est a Depresiunii Panonice, cu unele influențe submediteraneene (varianta adriatică).

Temperatura medie anuala în Timișoara este de 10,6º C, luna cea mai caldă fiind iulie 21,1ºC, rezultând o amplitudine termică medie de 22,7ºC, sub cea a Câmpiei Române, ceea ce atestă influența benefică a maselor de aer oceanic. Din punct de vedere practic, numărul zilelor cu temperaturi favorabile dezvoltării optime a culturilor, adică cele care au medii de peste 15ºC, este de 143/an, cuprinse intre 7 mai si 26 septembrie. Temperatura activă, însumand 27,61ºC, asigură condiții foarte bune pentru maturizarea plantelor de cultura, inclusiv a unora de proveniență mediteraneană.

Temperatura aerului ocupă un loc important în cadrul parametrilor climatici care influențează turismul, evoluția sa fiind legată de regimul radiației solare. Aceasta intră în calcul în cazul manifestării sale excesive (vara, când radiația solară este mare, adeseori excesivă devine inadecvată activităților de recreere, la fel și iarna, când temperatura coboară sub valori de – 15º C). Temperatura influențează astfel, practicarea sporturilor de iarnă, helioterapia, cât și simpla petrecere a timpului liber în natură.

Temperatura aerului este un element climatic foarte important, deoarece determină și imprimă climatului acțiune variată.

Umiditatea relativă medie anuală a aerului îndeplinește condiții foarte favorabile pentru turism (conform scalei condițiilor climatice favorabile turismului) atunci când are valori mai mici de 70 %, condiții favorabile când umezeala se încadrează în intervalul 70 % – 80 %, condiții cu favorabilitate medie b#%l!^+a?practicării turismului, când umiditatea aerului are valori cuprinse între 80 % și 90 % și condiții cu favorabilitate mică pentru turism atunci când valoarea umidității depășește valoarea de 90 %. Aceste valori ale umidității relative sunt identice pentru toate cele patru scale ale condițiilor climatice favorabile turismului: scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, scala condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile montane și scala condițiilor climatice hibernale favorizante turismului în regiunile montane.

Din punct de vedere al practicării turismului, nebulozitatea totală medie anuală în regiunile deluroase și de câmpie cu valori sub 5 zecimi îndeplinește condiții foarte favorabile; când nebulozitatea înregistrează valori cuprinse între 5 zecimi și 6 zecimi îndeplinește condiții favorabile practicării turismului; între 6 zecimi și 7 zecimi nebulozitatea se încadrează la condiții cu favorabilitate medie, iar când are valori mai mari de 7 zecimi sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism. Aceleași limite de favorabilitate sunt caracteristice și pentru nebulozitatea sezonieră din anotimpul estival, atât pentru regiunile montane, cât și pentru regiunile deluroase și de câmpie. Pentru anotimpul hibernal, în scala condițiilor climatice hibernale favorizante turismului în regiunile montane apar alte limite de favorabilitate: dacă durata medie sezonieră cu nori este mai mică de 7 zecimi sunt condiții foarte favorabile practicării turismului; atunci când durata medie sezonieră cu nori are valori cuprinse între 7 zecimi și 8 zecimi sunt condiții favorabile practicării turismului; când nebulozitatea este cuprinsă între 8 zecimi și 9 zecimi apar condiții cu favorabilitate medie, iar când durata medie sezonieră cu nori are valori mai mari b#%l!^+a?de 9 zecimi sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.

Astfel și acest parametru climatic, numărul mediu de zile cu cer senin (0 – 3.5), are un rol important în desfășurarea turismului. Pentru scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, numărul mediu sezonier de zile cu cer senin trebuie să fie mai mare de 40 pentru a se încadra în condițiile foarte favorabile turismului; pentru condiții favorabile, numărul mediu sezonier de zile cu cer senin trebuie să fie cuprins între 30 și 40 de zile; dacă numărul mediu sezonier de zile cu cer senin este cuprins între 20 și 30, atunci sunt condiții cu favorabilitate medie, iar dacă este mai mic de 20 de zile, apar condiții cu favorabilitate mică pentru turism.

În scala condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, numărul mediu anual de zile cu cer senin trebuie să fie mai mare de 120 pentru a întruni condiții foarte favorabile turismului.

Viteza medie anuală a vântului pentru a îndeplini rolul de condiții foarte favorabile practicării turismului în regiunile deluroase și de câmpie trebuie să fie mai mică de 2 m/s.

Luând în considerare toate aceste aspecte, reiese că toată zona județului Timiș este favorabilă turismului, din punct de vedere climatic.

2.2.3. Rețeaua hidrografică și obiectivele legate de ea

Rețeaua hidrografica din spațiul hidrografic Banat are o lungime a cursurilor de apă codificate de 6.311 km, se compune din 9 cursuri de apă și afluenții acestora ce traversează frontiera de stat cu Serbia și afluenții Dunării b#%l!^+a?dintre Baziaș si Cerna. Densitatea rețelei hidrografice are valoarea minimă de 0,165 km/kmp, valoarea maximă de 0,486 km/kmp, respectiv o medie de 0,278 km/kmp. Bazinele hidrografice Timiș (5.673 kmp) si Bega (2.362 kmp), care împreuna reprezintă cca.43% din suprafața spațiului hidrografic Banat, au o situație specială din punct de vedere al calculului parametrilor scurgerii maxime, datorită intervenției antropice care a modificat distribuția naturală a scurgerii în perioadele de ape mari si viituri. Despre bazinele Timiș și Bega se poate vorbi ca despre un singur bazin Timiș-Bega întrucât sunt legate prin două derivații în cadrul unei scheme de interconexiune (derivația Timiș-Bega de la Costei la Balint și derivația Bega-Timiș de la Topolovăț la Hitias)

Teritoriul judeșului Timiș este străbătut de la est la sud-vest de râurile Bega și Timiș, cu afluenții săi Timișana, Pogăniș și Bîrzava, iar în nord își urmează cursul de la est spre vest, Aranca, un vechi braț al Mureșului.

Răul Timiș, este cel mai mare râu drenant din spațiul hidrografic Banat, drenând o suprafață bazinală de cca. 5.673 kmp (Atlas cadastral – 1992). El își colectează apele din majoritatea celor mai importante unități de relief din Banat, având la frontiera cu Serbia o altitudine medie a bazinului de recepție de 390 m.

Râul Bega, își adună izvoarele din versantul nord-vestic al munților Poiana Ruscă , primind afluenți din versantul vestic al acestora si din jumatatea de sud a dealurilor Lipovei, continuând de la Topolovăț cu Canalul Bega. Altitudinea medie a bazinului hidrografic este de 280m.

Bazinele hidrogafice Timiș (5.673kmp) si Bega (2362kmp) care împreuna reprezintă cca.43% din suprafața spațiului hidrografic Banat, au o situație specială datorită intervenției antropice care a modificat distribuția naturală a scurgerii. Despre bazinele Timiș și Bega, putem vorbi ca despre un b#%l!^+a?singur bazin Timis-Bega , întrucât sunt legate prin doua derivații formând practic un bazin unic, motiv pentru care vom trata și râul Bega ca si curs principal în spațiul hidrografic.

Canalul Bega a constituit principala cale de transport a mărfurilor din Banat până în a doua jumătate a secolului XIX. S-au transportat mii de tone de produse, în special făină și cereale. Transportul pe calea apei reprezenta cea mai ușoară cale de transport, făcea legătura între Timișoara și alte localități din Banat. Zilele de marți și joi erau zile de târg în Timișoara, când numeroși țărani aduceau mărfuri la piață. La fel de importante erau și transportul pe calea apei a lemnelor de foc, a materialelor de construcție necesare Timișoarei. Pe Bega, apoi pe Tisa, Dunăre se realiza și legătura Timișoarei cu alte orașe europene.

Construcția canalului Bega începe în anul 1728, sub supravegherea guvernatorului militar al banatului, contele Florimund de Mercy. Lucrările urmăreau, pe cât posibil, linii drepte, în aval de Făget, tăind numeroasele meandre, pentru a asigura navigația până în apropiere de Timișoara. Aici canalul se împărțea în patru canale mai mici, cu ecluze, în direcția suburbiei Fabric, pentru a alimenta morile de apă și a deservi fabricile din oraș.

Nivelul apei din Canalul Bega era foarte oscilant, uneori prea mic, cu praguri de nisip, alteori prea mare, realizând inundații devastatoare. În anul 1758, inginerul Maximilian Fremaut (originar din Țările de Jos, din ținuturile de azi ale Belgiei) a realizat proiectul unui nod hidrotehnic ce permite transferul de debit între Bega și Timiș. Prin amenajările hidrografice de la Coștei se puitea dirija apa necesară navigabilității pe Bega, din râul Timiș, printr-un canal de legătură. Proiectul prevedea și construirea unui al doilea canal de legătură și a unui stăvilar la Topolovăț, astfel încât în eventualitatea pericolului de inundare a orașului Tumușoara, surplusul de apă în Bega, să poată fi dirijat în Timiș, sau la b#%l!^+a?nevoie, în câmpia aflată la sud de Topolovăț.

Nodul hidrotehnic de la Topolovăț și Costei, integrat sistemului de dublă conexiune Timiș-Bega, reprezintă un monument tehnic și funcționează de mai bine de 250 de ani.

Lucrările de regularizare s-au efectuat și în aval de Timișoara, spre Zrenianin, astfel că în noiembrie 1732 circulă prima ambarcațiune de la Timișoara, din portul Iosefin până la Pancevo, pe Bega, Tisa, Dunăre. În acel an Canalul Bega a devenit primul canal navigabil construit pe teritoriul României de azi. Lungimea totală navigabilă era de 116 km, reprezentând în teritoriile de azi 44 km în România și 72 km în Serbia.

În 1930 pe Bega puteau opera vase de până la 70 m lungime, cu 50 vagoane încărcate, adâncimea apei fiind asigurată de ecluze. Doar în anii 1937-1938 s-au transportat pe Bega peste 700 mii de tone de mărfuri. Canalul era important și pentru transportul de pasageri. Transportul de persoane a cunoscut un vârf de 500.000 pasageri în 1944. Curse regulate au avut loc până în 1966.

În anul 2011 Bega a fost decolmatată în zona Timișoarei și s-a realizat consolidarea malurilor, urmând ca în viitor să se realizeze pe Bega transport public de persone. În prezent se poate naviga pe Bega cu ambarcațiuni mici, de maxim 6 sau maxim 12 persoane, ce efectuează curse de agrement la cerere, între Timișoara și până la Solventul sau Sânmihaiu Român. Activitatea nautică e cea cu caracter sportiv – antrenamente și concursuri de canotaj și activitate de agrement, desfășurată de persoane particulare, cu ambarcațiuni proprii. Pentru agrement există mai multe hidrobiciclete care pot fi închiriate.

Bega e azi un element definitoriu al Timișoarei. Pe malurile Begăi sunt numeroase locuri de agrement, parcuri, piscine, cluburi sportive, restaurante. Anual, începând din 2008, aici are lor festivalul « Bega Bulevard », ce cuprinde b#%l!^+a?concerte, concursuri, prezentări, dorind să se sublinieze importanța și potențialul pe care îl are Bega – arteră vie a Timișoarei.

Lacul Surduc se numără printre cele mai cunoscute lacuri de acumulare din regiunea vestică a țării, fiind localizat pe suprafața județului Timiș, în zona sud estică a Munților Poiana Ruscă.

Lacul se găsește într-o regiune pitorească, pe teritoriul administrativ al localitatii Fardea, la o distanță de aproximativ 100 km de Timișoara și în jur de 30 km de Lugoj, fiind străjuit de culmi domoale, bine împădurite. Face parte din rezervatia naturala mixta de interes national, Lacul Surduc. Ridicarea barajului a început în anul 1972, iar apa a început să se acumuleze începând cu anul 1976, atingand in 1977 aproape 25 milioane mc; a doua etapa de constructie a inceput in 1981, marindu-i-se capacitatea la 51 milioane mc de apa. Lac de baraj artificial, alimenteaza cu apă potabilă si industrială municipiul Timisoara, punând în mișcare turbinele unei microhidrocentrale de 2 MW si apararea impotriva inundatiilor. Are o suprafata de 460 ha, fiind cel mai mare lac de pe teritoriul judetului Timis. b#%l!^+a?

Lacul Surduc se bucură și de o mare importanță turistică, fiind o importantă zona de agrement, putandu-se practica inotul, sporturile nautice, pescuitul sau plaja. Zona oferă numeroase posibilități de cazare: pensiuni, cabane, căsuțe, vile, dar iubitorii naturii pot să se campeze si cu cortul pe malul lacului Surduc sau în zona înconjurătoare.

Pe viitor, autoritățile locale și-au propus să atragă numeroase investiții europene prin care să amenajeze întreaga zonă a localității Făget într-o veritabilă destinație turistică.

Lacul Beheala, situat în imediata vecinătate a comunei Dumbrăvița și la nord-vest de comuna Giarmata Vii, are o suprafață totală de 13 ha. Este alimentat din apele raului Behela, având lățime între 100-140 m și adâncimea maximă de 1,5-2 m. Malurile sunt joase și accesibile, iar fundul a fost curățat și nivelat recent. Vegetația este formată din stuff, lacul fiind populat cu știucă, crap, fitofag, caras si cteno. În zona lacului există specii de păsări ce au statut de conservare prioritară: Corcodel mic, Cuc, Lacăr mare, Lacăr mic, Pițigoi de stuf, Presuă sură, Rața roșie, Stârcul de noapte și Stârcul mic.

Lacul Ianova, situat intre localitatile Ianova, Herneacova, Benceacul de sus, Recas si Izvin, pe teritoriul administrativ al localitatii Ianova, la 22 km nord-est de municipiul Timisoara, este un lac de acumulare. Malul este accesibil, cuveta este acoperită cu mal și are adâncimea maximă de 3 m. Flora lacului este formată în mare parte din stuf, iar apele sunt populate cu: plaitcă, caras, crap românesc, cteno si specii de fitofagi. Accesul se face cu trenul din localitatea Izvin (din Halta Izvin aprox. 8 km), iar cu autoturismul pe DN 6 Lugoj – Timisoara până în localitatea Remetea Mare, apoi stânga pe DC 62, iar în centrul localității dreapta spre lac. b#%l!^+a?

În ambele lacuri se poate practica pescuitul.

2.2.4. Principalele componente ale învelișului bioenergetic

Un vechi proverb indian spune : « Doar după ce ultimul copac a fost doborât, Doar după ce ultimul râu a fost otrăvit, Doar după ce ultimul pește a fost prins, Doar atunci veți realiza că banii nu pot fi mâncați ». Îndemnul la cumpătare, nevoia de a proteja ceea ce natura ne-a oferit este vitală, deoarece pădurea înseamnă aer respirabil, apă chiar și în deșert, adieri de vânt, nu furtuni și uragane, biodiversitate. Funcția turistică și recreativă constă în capacitatea pădurii de deconectare, recreere, refacere și stimulare a spiritului și organismului uman. Omul dorește să vină în contact cu natura și frumosul și prin intermediul pădurii. În acest scop pot fi vizitate pădurile parc din apropierea sau în zona centrelor populate, păduri de agrement pentru sfârșit de săptămână, păduri de interes turistic și sportiv, în special în zonele de deal și munte, cu caracter de permanență.

Fauna specifică teritoriului județului Timiș este cea caracteristică zonei de stepă și silvostepă, precum și pădurilor. Pădurile seculare de la Biniș, Pișchia, Hodoș-Remetea Mică și Chevereșu-Mare adăpostesc o varietate largă de păsări: privighetoare, fazan, erete, cucuvea, mierla neagră precum și păsări de apă: lișița, egreta, rațe și gâște sălbatice. Mamiferele care populează pădurile sunt vulpea, căprioara, mistrețul, veverița, dihorul, nevăstuica și cerbul lopătar. În zona de stepă întâlnim rozătoare (hârciog, popândău, iepure de câmp) și păsări (prepeliță, starul și dropia). b#%l!^+a?

Deși este una din cele mai mici suprafețe împădurite din Regiunea de Vest, județul Timiș dispune de o variată gamă de specii de floră și faună spontană. Munții Poiana Ruscă sunt acoperiți de făgete și păduri de amestec. În localitățile Gladna și Luncani se află o frumoasă plantație de castani. Fagul crește în amestec cu gorunul sau carpenul, la altitudini mai mici de 600 m. În nord-estul județului predomină pădurile de gorun, fag și stejar. Între Buziaș și Brestovăț sunt tipice pădurile cereto-garnițelor-subxerofile. Cerul și garnița au fost înlocuite de pajiști xerofile stepizate (predomină firuța, bărboasa, păiușul, zazania).

Rezervația Naturală Pădurea Cenad situată între râul Mureș și dig, pe teritoriul administrativ al localităților Cenad, Periam si Pecica, este o rezervație naturală de tip forestier, fiind declarată arie naturală de interes național în anul 1995. Amplastă la altitudinea de 90 m, are o suprafață totală de 279,20 ha. Poziționată într-o zonă de luncă, principalele habitate sunt de apă dulce – zone umede, formațiuni ierboase – pajiști și arbuști, tufișuri și păduri; cuprinde insule – Insula Mare Cenad, insulele Igris, de mărime variabilă, declarate și ele arii protejate. Este caracterizată de un substrat litologic format din depozite de aluviuni nisipoase și pietrișuri, situate pe grinduri de argile lacustre; dispune de un sol fertil ce a dus la dezvoltarea arboretului de stejar și frasin. Accesul la rezervație se face pe DN6, traseul Timișoara – Biled – Lovrin – Sânnicolau Mare – Cenad și apoi se urmează drumul agricol pe digul râului Mureș.

Rezervația Naturală Mlaștinile Satchinez, situată la limita localității Sat Chinez, este o rezervație naturală ornitologică, înființată in anul 1942. În anul 1999 a fost introdusă în programul "Life Natura". Rezervația propriu-zisă are o suprafață de 75 de ha, iar zona tampon a fost mărita la 1.120 ha. Supranumită "Delta Banatului", aici traiesc 40% din speciile de pasari de pe teritoriul b#%l!^+a?Romaniei. Este o reminiscență a vechilor mlaștini care acopereau până la mijlocul secolului al VIII-lea aceste tinuturi. Printre speciile protejate din rezervație se numără: ciocantorsul (Recurvirostra avosetta), egreta mică (Egretta garzetta), egreta mare (Egretta alba), piciorongul (Himantopus himantopus), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), stârcul galben (Ardeola ralloides), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax).

Vegetația luxuriantă existentă în perimetrul rezervației propriu-zise constituie un excelent camuflaj pentru cuibărit și clocit. Ochiurile deschise de apă în mijlocul bălților sunt înconjurate de fâșii de stufăriș. Sălciile și florile sălbatice în special trandafirii sălbatici completează peisajul de vis. Perioada în care pot fi văzute păsările în rezervație este între 15 aprilie – 15 septembrie.

Alături de păsările care sunt stăpânul de drept al rezervației aici trăiesc și o serie de animale sălbatice precum: vulpea, iepurele, căprioara, porcul mistreț. Pe lângă acestea, tot aici găsim 93 de specii de plante acvatice și palustre, 10 asociații vegetale, 875 de specii de insecte.

Această rezervație a fost declarată arie protejată devenind unul dintre siturile Natura 2000. În prezent, rezervația se află în custodia Muzeului Banatului din Timișoara. Datorită numărului mare de păsări, al potențialului biologic ridicat, al existenței unui habitat cu nișe ecologice diverse, rezervația a fost socotită un unicat. Este deschisă turiștilor fără taxă de vizitare însă fără posibilități de campare.

Rezervația Naturală Mlaștinile Murani situată la contactul compartimentului central al Câmpiei înalte Vinga cu Câmpia joasă a Timișoarei, pe teritoriul localității Murani, constituie un loc ideal de cuibărire și de popas în timpul pasajului pentru un numar însemnat de păsari de apă. La sfârșitul anilor b#%l!^+a?1980, stufărișul a fost înlocuit cu o zonă de pășune umedă. Acumularea Murani, parte a rezervației, a fost intenționat desecată de către Apele Române Banat, in scopul decolmatării. Din cauza desecării numarul speciilor de păsari s-a redus treptat, dar pe luciul apei se pot observa încă specii cum ar fi: Podiceps cristatus, Anser anser, Anser albifrons, Anser erythropus, Aythya ferina, Anas plathyrynchos, Fulica atra.

Rezervația Naturală Arboretumul Bazoș, situată în localitatea Bazoșul Nou, la 20 km de municipiul Timisoara, este declarată rezervație științifică din 1954 și monument al naturii din 1988. Din 1994 este considerat arie protejată pentru ocrotirea biodiversității genofondului și ecofondului. Cu o suprafață totală de 60 ha, este una din cele mai valoroase colecții de arbori și arbuști de pe teritoriul României. Amenajată sub forma unui parc dendrologic, într-o pădure de fag și stejar, la ora actuală arboretul deține un număr de 800 de taxoni, cuprinzând culturi experimentale cu specii exotice și o pepinieră cu arbori și arbuști ornamentali. Partea naturală a rezervației, pădurea de stejar, are o vechime de 150 de ani și este de o rară frumusețe, având cea mai completă colecție de stejari americani și carya din România. Pentru cei care doresc să se recreeze, Parcul Dendrologic de la Bazoș, este un muzeu viu care poate fi vizitat în orice anotimp, primăvara fiind o adevărată încântare odată cu înflorirea magnoliilor, iar toamna datorită peisajului multicolor. În parc nu au fost amenajate spații de picnic, dar te poți odihni la umbra răcoroasă a unui stejar vechi de 160 de ani sau în poienițe.

Rezervația Naturală Pădurea Bistra situată la 1 km de localitatea Moșnița Veche și la 7 km de municipiul Timișoara este o rezervație naturală forestieră de interes national. Pe suprafața totală 19,90 ha se întalnesc exemplare forestiere deosebite, cu precădere stejarul (Quercus robus), cerul și garnita, b#%l!^+a?precum și vegetație stepică. Dintre animalele și păsările caracteristice pădurilor de pe teritoriul județului, putem aminti: iepurele, căprioara, vulpea, prepelița, potârnichea, fazanul.

Rezervația Naturală Pajiștea cu narcise Bătești, situată la 800 m de DN 68A, între orașul Făget și comuna Margina, pe partea dreaptă a sensului de mers Lugoj – Deva este o rezervație naturală botanică, de interes național. Cu suprafața totală 20 ha, este interesantă deoarece specialiștii nu își pot explica cum a aparut populația de narcise numai în această zona din regiune. Pe langă narcise, în rezervație mai crește și stânjenelul, legendele spunând că narcisele au apărut după o luptă pe vremea otomanilor, acolo fiind prinse foarte multe suflete, atâtea suflete căte narcise sunt; narcisele au o caracteristică specială: daca le tai sau le rupi, în maxim 24 de ore sunt uscate.

Rezervația Naturală Insulele Igris situate în aval de localitatea Igris este o rezervație naturală mixtă, de interes national. Are o suprafață totala 3 ha. Deși există mai multe insule micuțe, în această zonă, doar una singură a fost ocupată de păsări pentru cuibărit; majoritatea păsărilor au migrat de la Rezervația b#%l!^+a?Insula Mare Cenad, aceasta fiind în mare parte defrișată. Solul este aluvionar si într-o continuă formare datorită depunerilor. Vegetația este bogată, predominante fiind speciile de Populus si Salix și un subarboret bogat, pe care s-au cățărat diferite liane și viță de vie sălbatică. Adăpostește o colonie mixtă de Ardeinae, importanta din punct de vedere avicenotic și care include aproape tot efectivul acestor păsări rare din zonă. Speciile care cuibăresc pe teritoriul rezervației sunt: Egretta garzetta – egreta mica, monument al naturii (10 -12 perechi), Nycticorax nycticorax- stârci de noapte (30 – 35 perechi), Ardeola ralloides – stârci galbeni (3 – 4 perechi), Ardea cinerea – stârci cenusii (25 – 30 perechi), Ardea purpurea – stârcul purpuriu, Ciconia nigra – barza neagră, Falco peregrinus – șoimul călător, Gavia stellata – fundacul cu gușa roșie; după o perioadă foarte lungă de timp, de ordinul sutelor de ani, în 1993 au revenit să cuibărească în Banat, Phalacrocorax carbo sinensis – cormorani mari (30 – 35 perechi).

Rezervația Naturală Lunca Pogănișului situată între localitățile Berini și Blajova, la 27 km de municipiul Timișoara, este rezervație naturală de tip botanic. Are suprafața totală de 75,50 ha, scopul rezervației fiind de a proteja zona ca habitat al lalelei pestrițe (Fritillaria meleagris), specie ocrotită prin Convenția de la Berna. Deoarece în zonă nu a fost practicată agricultura s-au păstrat o mulțime de pâlcuri și trupuri de pădure. Cele mai răspândite specii sunt: stejarul (Querqus robur), frasinul (Fraxinus excelsior) și jugastrul (Acer campestre) în amestec cu carpenul (Carpinus betulus), ulmul (Ulmus foliacea), părul pădureț (Pirus piraster), cireșul (Cerasus avium), mărul pădureț (Malus silvestris); arbuștii prezenți sunt: gladisul (Acer tataricum), păducelul (Crategus monogyna), sângerul (Cornus sanguinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare) și porumbarul (Prunus spinosa). Plantă mediteraneeană, laleaua pestriță, se mai întâlnește în Cheile Turzii, la Tușnad, pe malul Oltului, Harman și în rezervația Domogled-Valea Cernei.

b#%l!^+a?

2.3. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creației umane din punct de vedere cultural-istoric ți tehnico-economic din cadrul unui teritoriu sau al unei așezări umane considerate ca având valoare turisticăsau constituind bază de existență pentru turism.

2.3.1. Obiective turistice religioase

Caterdrala Mitropolitană situată pe Bulevardul Regele Ferdinand, în centrul municipiului Timisoara, a fost construită între anii 1936 – 1940. Ridicată după planurile arhitectului Ion Traienescu, poartă hramul "Trei Ierarhi". Din punct de vedere arhitectural se încadrează în stilul bizantin. După anul 1919, când Banatul s-a unit cu România, s-au luat măsuri pentru încurajarea ortodoxiei si astfel s-a reînființat vechea parohie din Cetate (1926), apoi Episcopia de Timișoara (1939), ridicată la rangul de arhiepiscopie, iar în final se creează Mitropolia Banatului (1947). Are dimensiuni de 63 m lungime, 83,7 m înalțime, 32 m lățime și o capacitate de 5.000 de persoane, fiind înzestrată cu 9 turle mari si 4 de dimensiuni mai mici. Cele 7 clopote ale lăcașului au o greutate totală de 8.000 kg si au fost confecționate dintr-un material adus din insulele Sumatra si Borneo; armonizarea lor a fost facută de compozitorul Sabin Dragoi. Interiorul este bogat decorat și colorat, preluând elemente din arhitectura bizantină – moldovenească. Atât picturile interioare, cât și cele exterioare au fost relaizate de către pictorul Atanasie Demian. Subsolul catedralei a fost amenajat pentru a adăposti frumoase exemplare de artă bisericească și moaștele Sfantului Iosif cel Nou de la Partoș, protectorul credincioșilor din Banat. Pe lângă colecția b#%l!^+a?de icoane si picturi, muzeul mai deține și: 3.000 de cărți bisericești rare, peste 130 de obiecte bisericești, 10 artefacte de metal prețios, 10 veșminte, un templu, manuscripte românești timpurii precum "Noul Testament de la Balgrad" din 1648 sau "Cazania lui Varlaam" din 1643.

Catedrala Ortodoxă Sârbă, situată pe strada Emanoil Ungureanu, nr. 14, in Piața Unirii din Timișoara, este ridicată pe locul unei biserici mai vechi ce a ars în incendiul din 1728. Această nouă biserică a fost construită între anii 1744 – 1748, iar din punct de vedere arhitectural aparține stilului baroc. A fost construită cu ajutorul donațiilor primite de la credincioși, în prima fază, edificiul neavând turnuri, acestea fiind adăugate la renovarea din anul 1791; cele două turnuri sunt dotate cu 5 clopote. Interiorul a fost pictat de către artistul Constantin Daniel, iar iconostasul a fost realizat de către sculptorul sârb Mihailo Janic. La începutul existenței sale, edificiul a fost folosit atât de către credincioșii ortodocși de etnie română, cât și de cei de etnie sârbă, însă mai târziu cele două Biserici s-au separat, iar aceasta a revenit comunitatii sârbe. În anul 1964 a fost declarată monument istoric.

Domul Romano-Catolic situat în Piața Unirii, nr. 12, municipiul Timișoara este Catedrala Episcopiei Romano-Catolice din Timișoara și a fost construită între anii 1736 – 1774. Poartă hramul "Sfantul Gheorghe". Planurile lăcașului au fost realizate de arhitectul Joseph Emanuel Fischer von Erlach, iar din punct de vedre arhitectural aprține stilului baroc. Este construit din cărămizi și are decorații din piatră și stuc, iar interiorul este somptuos, remarcându-se cele 9 altare decorate in stil baroc si roccoco; altarele au fost sculptate de către Johan Muller. Interiorul adapostește o frumoasă orgă în stil Ludovic al XVI – lea, copie a celebrei orgi din biserica Sfantul Suplice din Paris. Elemente deosebite se pot b#%l!^+a?observa si la ușile de stejar decorate cu grilaje din nichel pur. La decorul de interior au participat numeroși artiști celebrii, printre care: Michael Angelo Unterberger (pictor si director al Academiei artelor frumoase din Viena) – pictarea altarului principal (1754), sculptorul vienez Johann Joseph Rossler – statuile Sfantului Carol Boromeus, a Sfintei Theresia și a perechii de heruvimi care domină ornamentația din partea centrală a altarului, precum si Johann Schopf (1772) – decorarea altarelor laterale. În acest lăcaș se țin liturghii în limbile maghiară, germană si română, dar și numeroase concerte. Este considerat cea mai importantă constructie barocă a Timișoarei și una dintre cele mai valoroase existente în zona banatului.

Biserica Romano-Catolică situată în Piața Nicolae Balcescu, municipiul Timișoara, construită între anii 1912–1919, poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului". Planurile au fost realizate de catre arhitectul Karl Salkovics, iar din punct de vedere arhitectural aparține stilului negotic. Terenul pe care urma să fie construită biserica, a fost donat comunității de grădinarul Vilmos Muhle. A funcționat ca filială a bisericii din Iosefin, iar din 15 septemrbie 1919 a fost ridicată la rangul de parohie independentă. Ca structură amintește de biserica Votiv Kirche din Viena, altarele fiind sculptate și decorate cu măiestrie de către artistul Ferdinand Stuflesser; elemente demne de amintit sunt vitraliile de o deosebită frumusețe. Dimensiunile lăcașului sunt: 52 m lungime, 22 m latime; este dotata cu patru turnuri, din care două turle cu o înălțime de 57 m.

Sinagoga din Fabric, situată pe strada Ion Creanga, nr. 16, municipiul Timișoara, este un lăcaș de cult evreiesc, construit între anii 1885 – 1889. Planurile au fost realizate de arhitectul maghiar Lipot Baumhorn și a fost proiectată conform arhitecturii marilor sinagogi neologe de pe cuprinsul b#%l!^+a?Imperiului Austro-Ungar, ca formă se aseamănă cu sinagogile din Rijeka, Szolnok si Becicherecul Mic. Este ridicată pe un plan pătrat cu o cupolă centrală, legată de zidurile exterioare prin arce semicirculare, fiind caracterizată de numeroase arce și cupole, are o fațadă policromă ce alternează tencuiala cu cărămida roșie aparentă. Este prevazută cu două intrari: una pentru bărbați printr-un vestibul și a doua pentru femei, direct din stradă. Fondurile pentru ridicarea lăcașului au fost stranse din donații făcute de enoriași ; orga singogi a fost construită de către celebrul meșter timișorean, Leopold Wegenstein. Anul 1985 a adus închiderea lăcașului, după această perioadă a fost lăsată în paragină și a fost vandalizată de numeroase ori; deoarece nu avea bani pentru renovare, comunitatea evreiască a cedat Sinagoga din cartierul Fabric pe o perioada de 35 ani catre Teatrul National Mihai Eminescu din Timișoara; în prezent este folosită la prezentarea spectacolelor teatrale. În anul 2004 a fost inclusă pe lista monumentelor istorice.

Mănăstirea Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, situată în satul Partoș, pe teritoriul administrativ al comunei Banloc, a cărei primă mențiune documentară datează din anul 1571. Ieromonahul Laurențiu zăbovește timp mai îndelungat aici și face cadou o tiparitură din 1562 pe filele căreia caligrafiază: "Această carte, sfânta dumnezeiasca Evanghelie a daruit-o ieromonahul Laurențiu Cernogorat mănăstirii din Partoș închinată Sfinților Arhangheli Mihail si Gavril, in 1571". Este o mănăstire de calugari și poartă hramul "Inălțarea Sfintei Cruci" și "Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș". În anul 1666, călugari din Ipek vin în Banat pentru milostenie si găsesc o mănăstire bine organizată și cu mai mulți călugări. Între anii 1750 – 1753, mănăstirii i s-a ridicat o monumentală biserică, dovedind importanța acestei așezări monahale. Pentru o bună perioadă de timp mănăstirea a fost părasită, iar din anul 1944 este locuită de călugărițe. b#%l!^+a?Între anii 1970 – 1980, biserica manastirii a trecut printr-un amplu proces de renovare.

Mănăstirea Săraca situata in localitatea Semlacul Mic, comuna Gataia, la 67 km sud de Timisoara are prima atestare documentara din anul 1270 și poarta hramul "Schimbarea la Fata". Important centru de rezistenta in fata catolicizarii crestinilor din Banat, a avut rol de centru cultural, in incinta ei functionand o scoala de pictura si icoane. În anul 1778 manastirea a fost inchisa, iar obiectele de valoare au fost mutate la manastirea Mesici de langa Varset. Scosa la licitatie, este cumparata de familia Ostoici, care o lasa in paragina. Viata monahala s-a reluat pentru scurt timp in anul 1932, iar apoi in anul 1990. În prezent viata de la manastire este formata din opt calugari, in momentul de fata lucrându-se la construirea unui nou corp de chilii, a unui paraclis si a unui dispensar satesc.

Mănăstirea Izvorul Miron situata pe teritoriul satului Romanesti, comuna Tomesti. Piatra de temelie a acesteia a fost pusa in anul 1912, iar manastirea a fost inaugurata in anul 1931, purtând hramul "Sfantul Ilie". In anul 1980 au avut loc lucrari de restaurare, biserica a fost repictata, iar in anul 1991 a avut loc resfintirea lacasului. În anul 1995 s-au construit chilii, un paraclis, sala de mese, biblioteca si spatii de cazare. Este vestita pentru bazinele cu nuferi si pentru bazinul "Izvorul Tamaduirii", in care apa nu ingheata.

Mănăstirea Cebza situata in satul Cebza, teritoriul administrativ al comunei Ciacova, nu se stie data exacta a ridicarii ei, dar se presupune ca ar fi fost cu mult inaintea secolului al XVIII – lea. Poarta hramul "Inaltarea Sfintei Cruci", primele informatii privitoare la lacas venind de la istoricii straini; se mentiona faptul ca sub altarul bisericii se gasea un izvor cu puteri vindecatoare. Ulterior primei constructii au fost facute modificari si renovari ale bisericii, b#%l!^+a?având un plan de forma dreptunghiulara, constructia este realizata din lemn, barne, iar fundatia din caramida. Lacasul uimeste prin simplitatea sa. În anul 1996 a inceput sa functioneze ca manastire de maici. În momentul actual este considerata monument istoric de interes national.

Mănăstirea Timișeni situata pe teritoriul comunei Sag a fost construita in anul 1944 și ctitorita de catre Mitropolitul Vasile Lazarescu. Poarta hramul "Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul". Desfiintata de regimul comunist si refacuta prin truda I.P.S Mitropolit Nicolae Corneanu, actuala biserica a manastirii a fost construita intre anii 1968 – 1972. Pictura este opera a artistului Victor Jurca din Lugoj. A fost modernizata si renovata, in prezent fiind compusa dintr-o cladire moderna in care exista trapeza, chiliile, ateliere de croitorie si de pictura a icoanelor.

Biserica de lemn din Curtea situata la 12 km sud – este de orasul Faget a fost construita in anul 1794 și poarta hramul "Sfanta Cuvioasa Paraschiva". Satul Curtea a fost atestat documentar la inceputul secolului al XVI – lea ca facand parte din domeniul cetatii Soimosului; aflat, la 1517 – 1518, in proprietatea lui George de Brandemburg. În trecut, vatra satului era amplasata la aproximativ 2 km mai spre est, unde inca se mai gasesc urme de locuire: vetre, cioburi de ceramica si unde s-au pastrat vechile denumiri "Pe la sat", "Dealul Bisericii" sau "Magazia". Aceasta biserica este ridicata in noua locatie a satului, fapt dovedit de inscriptia chirilica – "Cu ajutorul lui Dumnezeu (s-a facut) aceasta Sfanta si Apostoleasca biserica pe vremea inaltului imparat Leopold al III – lea si cu blagoslovenia archer[eului] nostru Petroviciu si cu osteneala satului la anul 1794…". Este cea mai spatioasa biserica de lemn pastrata in zona Banat, avand dimensiuni de: 18,60 m lungime, 7,20 m latime, raza altarului 5,10 m, inaltimea peretilor perimetrali 3,10 m, inaltimea pana la b#%l!^+a?apexul boltii 5,20 m si inaltimea turnului 9,50 m. Lacasul este ridicat din piatra de cariera – fundatia si peretii din barne de gorun, construiti in sistemul "in catei", la exterior sunt acoperiti cu tencuiala, iar la interior sunt placati cu scanduri de stejar. Pictura este foarte veche si a fost atribuita pictorului lugojan Petru Nicolici; pictorul preia si elemente ce apartin barocului si neoclasicismului, fiind un inovator in acest domeniu. Este inclusa pe lista monumentelor istorice de interes national.

Biserica de lemn din Dragomirești, situata pe teritoriul administrativ al comunei Stiuca, a fost construita in anul 1754, purtând hramul "Nasterea Domnului". Construita in sitemul "catei", la exterior pastreaza lemnul apparent. Are o absida semicirculara, tinda tavanita, nava acoperita cu o bolta semicilindrica, iar peste altar o semicalota din scanduri. Acoperisul si turnul sunt realizate din sindrila, iar in momentul actul se afala intr-o avansata stare de degradare. Pictura interioara este deosebit de valoroasa si a fost creata de catre pictorii Savu Zambran si Groza Barzav in maniera traditionala. A fost restaurata in anul 1969, iar in prezent are nevoie de noi lucrari. Este inclusa pe b#%l!^+a?lista monumentelor istorice de intere national.

Biserica de lemn din Povergina situata pe teritoriul administrativ al orasului Faget, construita in anul 1782, poarta hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril". Amplasata in mijlocul cimitirului, pe un deal ce domina satul dinspre nord, este construita din lemn de stejar, iar peretii sunt acoperiti cu chirpici; se pare ca in trecut, exteriorul era acoperit cu lemn aparent. În interior se agseste o absida cu sase laturi si o mica tribuna in vestul naosului. Acoperisul si turnul sunt realizate din sindrila, iar micul bulb de pe turn este realizat conform arhitecturii baroce. Pictura a fost realizata de artistul Gheorghe Diaconovici, in anul 1785, in interior aflându-se obiecte foarte vechi, printre care: o cruce din lemn de tei, pictata cu scenele "Isus pe cruce" si "Mormantul Domnului" (1820) si o caseta metalica, decorata tot cu scena "Mormantul Domnului" (1836). Se afla pe lista monumentelor istorice de interes national.

2.3.2. Obiective turistice cultural-istorice

Turnule de apă situat pe strada Lorena, colt cu strada Samuel Clain Micu, municipiul Timisoara, a fost ridicat intre anii 1912 – 1914 și a aparut ca o necesitatea la construirea statiei de epurare. Este format prin imbinarea unor cilindrii si tamburi, dand constructiei forma unui cilindru cu extremitatea superioara mai bombata si terminata intr-un varf ascutit. Partea inferioara se prezinta sub forma unui cilindru incadrat de nervuri verticale, drepte, intre care urca un sir de ferestre in spirala, luminand scara interioara de acces. Arhitectul a resuit sa imprime constructiei dinamism, prin forma, dar si rigiditate, prin dimensiunile colosale.

Podul de fier ce face legatura intre strada Ady Endre si strada Andrei Muresanu. Primele poduri metalice din Timisoara au fost montate intre anii 1870 – 1871; dintre aceste poduri cel mai cunoscut este fostul pod Huniade. Legendele b#%l!^+a?spun ca acest pod ar fi fost proiectat de celebrul Gustav Eiffel, dar specialistii au infirmat aceasta posibilitate.

Bastionul Maria Theresia situat pe strada Hector, municipiul Timisoara, construit intre anii 1730 – 1735, din punct de vedere arhitectural apartine stilului baroc. Este cea mai mare bucata de zid ramas din vechea Cetate a Timisoarei. Construit cu scopul de a apara cetatea, azi este folosit ca pasaj de trecere, gazduieste spatii comerciale, restaurante, o librarie si doua expozitii permanente ale Muzeului Banatului – cea de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor si "Vioara – o pasiune de o viata", precum si Sectia de Etnografie a "Muzeului Satului". Fragmente din zidurile fostei cetati se mai pot vedea in Parcul Botanic si pe Calea Al. Ioan Cuza. Este un monument istoric de interes national.

Vestigiile arheologice din Piața Libertății din Timișoara au fost scoase la iveala in anul 2006, odata cu lucrarile de modernizare a sistemului de canalizare din Timisoara. Au fost descoperite mormintele manastirii "Popilor negri", datate in secolul al XVIII – lea. Sub liniile de tramvai, s-a descoperit un tezaur format din 300 de monede de argint, datand din secolul al XV – lea, inceputul secolului al XVI – lea; descoperirea subliniaza orientarea preponderent central-europeana a schimburilor comerciale care au avut loc in cetatea Timisoara.

Vestigiile Cetății Morisena, situata in centrul comunei Cenad, este cea mai timpurie asezare urbana medievala din vestul tarii. Vestigiile acestei cetatii au fost scoase la iveala prin sapaturi arheologice sistematice. Datorita sapaturilor din zona au fost descoperit urme de constructie din epoca medievala timpurie si inca mai sunt vestigii ce asteapta sa iasa la iveala.

Hanul Poștei situat pe strada 20 Decembrie 1989, nr. 7, municipiul Lugoj. Prima fundatie dateaza de la finalul secolului al XVI – lea iar cea mai b#%l!^+a?mare parte a structurii dateaza din anul 1726. Cladirea a intrat in posesia parohiei ortodoxe, prin bunavointa familiei Fagaras. În trecut a avut functia de serviciu pentru postalioane si apoi de han, dar de-a lungul timpului, sala mare a acestui monument istoric a gazduit importante personalitati si evenimente istorice, dintre care amintim: sedinta de pregatire a Marii Adunari de pe Campul Libertatii din Lugoj (iunie 1848), locul in care a activat renumitul Coriolan Brediceanu, breslele meseriasilor romani au fost gazduite aici, cu ocazia intrunirilor periodice pe care le aveau. Anul 1975 aduce restaurarea intergala a cladirii iar in prezent adaposteste sediile parohiei si protopopiatului și la etaj Colectia Muzeala a Protopopiatului Ortodox Lugoj. A fost declarta monument istoric de interes national.

Casa Contelui Mercy situata pe strada Proclamatia de la Timisora, municipiul Timisoara, dateaza din secolul al XVIII – lea. Din punct de vedere arhitectural apartine neoclasicismului. A servit drept resedinta a primului guvernator al Banatului, contele Florimund Mercy, resedinta a episcopului catolic, iar mai tarziu ca tribunal, fiind refacuta in anul 1800. Prezinta o interesanta intrare, flancata de doua coloane de inspiratie clasica ce au un deosebit efect decorativ asupra fatadei sobre. Este un monument istoric de interes national.

Casa Turcească situata pe strada Paltinis, nr. 2, municipiul Timisoara,

este construita in proximitatea secolelor XVI – XVII. Structurata pe trei niveluri, avand forma pivnita, parter si etaj, pivnita este acoperita cu o bolta cilindrica, parterul a fost reconstruit dovedindu-se ca infrastructura si fundatia au fost executate concomitent. Între anii 1759 – 1763 a apartinut calugarilor mizocordieni. Legendele spun ca a fost resedinta de vara a pasei din Tmisoara, b#%l!^+a?ca aici era stabilit haremul sau ca ar fi existat un tunel secret intre casa si Cetate. Este inclusa pe lista monumentelor istorice de interes national.

Casa “La elefant” situata in piata Unirii, nr. 3, municipiul Timisoara, a fost datata in anul 1785, an in care il avea proprietar pe maistrul sticlar Mathias Simon. Din punct de vedere arhitectural se incadreaza in stilul eclectic, istoricist, cu elemente ce apartin barocului. De remarcat sunt pilastrii pe doua niveluri ce decoreaza fatada la etajele doi si trei. Poarta si portalul de intrare sunt decorate si construite in stilul baroc. A fost declarata monument istoric de interes national.

Primăria Veche din Timișoara situata in piata Libertatii, nr. 1, construita intre ani 1731 – 1734 si in 1738, poate fi considerata, din prisma functiei, amplasarii si arhitecturii, una din cele mai insemnate constructii ale scolului al XVIII – lea timisean. În prezent, aici isi desfasoara activitatea directia Agricola Timis si Facultatea de muzica. A fost declarata monument istoric de interes national.

Casa prințului Eugeniu de Savoya, situata pe strada Eugeniu de Savoya, nr. 24, municipiul Timisoara, a fost construita in anul 1817. Este amplasata pe locul in care se gasea una din portile Cetatii Timisoara, numita "Poarta Forforosa". La organizarea noului sistem de aparare austriac, poarta cadea in interiorul cetatii; pentru amintirea acestei perioade istorice, ea a fost zidita in cladirea construita pe locul vechilor santuri turcesti. Pentru o perioada de timp a avut rol de casa de rugaciune evreiasca. Vechea cladire a fost demolata in anul 1817 iar noua cladire are doua etaje, iar deasupra usii este reprodusa imaginea portii Forforosa si protejata de sticla.

Casa cu ax situata in piata Ionel C. Bratianu, nr.1 , municipiul b#%l!^+a?Timisoara. Nu se cunosc foarte multe date despre arhitectura casei, ea fiind renumita pentru axul de fier fixat la unghiul de intalnire al zidurilor. Axul are 2,5 m lungime si este asemanator cu osia unui car. În anul 1950, putea fi vazuta o tablita ce avea inscriptionat textul "Casa cu axa de fier din secolul al XVIII-lea"; legendele urabane spun ca axul ar fi osia de la trasura cu care Printul Eugeniu de Savoya a intrat in cetate pentru prima data dupa capitularea turcilor, la 18 octombrie 1716.

Liceul Piarist din Timișoara situat pe Bulevardul Regele Ferdinand, intre Piata Regina Maria si strada Piatra Craiului, a fost inaugurat in anul 1909. În anul 1946 cladirile liceului au fost atribuite "Scolii Politehnice din Timisoara", din anul 1948 functionand aici si Facultatea de Electrotehnica, plus o parte din laboratoarele Facultatii de Chimie. În anul 1992 ansamblul este retrocedat Bisericii Romano-Catolice iar cele doua facultati, ce isi desfasurau activitatea aici, au fost mutate in sedii noi, independente.

Clădirea Teatrului Național Mihai Eminescu situat pe strada Alba Iulia, nr. 2, municipiul Timisoara, ridicat intre anii 1872 – 1875, a fost inaugurat la 22 septembrie 1876. Din punct de vedere arhitectural apartine renasterii italiene. În prezent gazduieste: Teatrul National, Opera Romana, Teatrul de Stat Csiky Gergely, Teatrul German de Stat.

Palatul Weiss situat pe Bulevardul Republicii, municipiul Timisoara, a fost construit in anul 1921. Cladirea a fost proiectata de catre compania Arnold Merbl Co., iar frontonul de catre arhitectul Szekely Laszlo, din punct de vedere arhitectural apartinând stilului eclectic. Apartinea familiei Weiss, una din cele mai cunoscute din Timisoara, fiind importanti industriasi, medici si intreprinzatori. A fost ridicat in scopul inchirierii spatiilor din interior, devenind o afacere extrem de profitabila pentru familia Weiss. A fost racordat b#%l!^+a?la reteaua de apa in anul 1926, in prezent, la parterul cladirii desfășurându-și activitatea mai multe spatii comerciale.

Palatul Dejan situat pe strada Proclamatia de la Timisoara, municipiul Timisoara, construit in anul 1735 de catre consilierul Deschan, din punct de vedere arhitectural apartine stilului neolcasicist. Cladirea are o structura formata din parter si etaj. Laturile cladirii formeaza o curte interioara si impresioneaza prin culoarele masive cu arcade; in aceasta curte a functionat primul bazar din oras. A fost decalrat monument istoric de interes national.

Palatul Dicasterial situat in Piata Tepes Voda, nr. 2, municipiul Timisoara, construit intre anii 1855 – 1860, avea rol administrativ si in prezent adaposteste Tribunalul Timisoara. De-a lungul timpului a circulat zvonul cum ca – Palatul Dicasterial are atatea ferestre cate zile sunt intr-un an.

Palatul Baroc din Timișoara situat in Piata Unirii, din municipiul Timisoara, reprezinta unul dintre cele mai importante si mai frumoase monumente ale orasului. Din punct de vedere arhitectural, apartinea stilului baroc. În 1751 s-a luat decizia construirii resedintei Guvernatorului Civil pe b#%l!^+a?acest amplasament. În anul 1752 era cunoscut sub numele de Casa Camerala Veche, iar in 1954 a fost transformat in resedinta pentru presedintele administratiei civile, contele de Vilana Perlas; cladirea era cunoscuta sub denumirea de "Palatul Presedintelui". Constructia a fost inspirata, in mare masura, de Palatul Kinsky din Viena. La inceputul secolului al XIX-lea, arhitectul Jacques Klein transforma aspectul cladirii, eliminand elementele de decoratie baroca, mai ales la nivelul fatadelor; isi pastreaza, aproape in totalitate, forma de dupa aceasta transformare. În prezent, ofera un spatiu ideal pentru desfasurarea activitatii Muzeului de Arta, atat din punct de vedere al amplasarii, cat si datorita structurii constructiei.

Cula Turcească de la Ciacova este un turn de apărare al fostei cetăți de la Ciacova, provenind din perioada feudala. Este un monument istoric de interes national.

În situl arheologic de la Cornești a fost descoperita cea mai mare asezare straveche din Europa, având o vechime de 3.500 de ani si întinzându-se pe o suprafata de 1.722 ha. Situl a starnit interesul arheologilor din intreaga lume, numerosi specialisti venind sa stranga informatii despre acest loc. Cercetarile cu rezonanta magnetica au indicat existenta unei necropole de la finalul epocii bronzului si situri din neolitic si evul mediu. Momentan se intocmeste un dosar pentru ca acest sit sa fie inclus pe lista patrimoniului UNESCO.

Situl Arheologic Peștera cu apă de la Românești in versantul stang al Vaii Pustina, la 2,2 km in amonte de confluenta acestui parau cu Bega Poienilor, in versantul nordic al "Dealului lui Filip". Situl prezinta mai multe niveluri de locuire: descoperiri paleolitice, orizontul Herculane – Cheile Turzii, cultura Tiszapolgar, cultura Cotofeni, cultura Balta sarata si cateva descoperiri din epoca fierului. b#%l!^+a?

Situl arheologic de la castelul Huniade situat in Piata Huniade, nr. 1, municipiul Timisoara. Descoperirile au fost facute chiar in curtea Muzeului Banatului, descoperirea principala este un turn de aparare datat in secolele XIV – XV. Turnul este cel mai important vestigiu din prima faza de constructie a edificiului.

Castelul Nako din Sânnicolaul Mare construit in anul 1864 de catre contele Nako Kalman, ca resedinta de vara a acestei familii, avea impresionantul numar de 99 de camere. Elementul central al constructiei era turnul de inspiratie medievala, esential in organizarea volumetrica a acestei cladiri de mari dimensiuni. Era dotat cu o terasa larga ce se deschidea spre parcul castelului. A devenit faimos pentru petrecerile deosebit de fastuoase ce se tineau aici; aceste petreceri devenisera mai populare decat serbarile galante de la curte. A fost declarat monument istoric cu valoare de simbol al orasului Sannicolau Mare.

Castelul Mercy din Carani. Dupa Pacea de la Passarowitz, cand Imperiul Otoman accepta sa cedeze teritoriile cucerite Imperiului Habsburgic, este numit guvernator al Banatului contele Claudius Florimund de Mercy, nascut in Lorena.

Castelul Huniazilor din Timișoara este cel mai vechi monument al municipiului, construit intre anii 1443 – 1447 de catre Iancu de Hunedoara. În locul acestei constructii, in secolul XV, se gasea vechiul castel regal construit in timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou.Din anul 1947, gazduieste Muzeului Banatului, cu sectiile de istorie si stiinte ale naturii.

Castelul Banloc construit in anul 1793 de catre contele Lazar b#%l!^+a?Karatsonyi, este asezat intr-un frumos parc cu specii valoroase de arbori. Adapostea valoroase colectii de antichitati, tablouri rococo, picturi in miniatura, sculpturi in marmura, executate de celebrii sculptori italieni si o frumoasa colectie de arme; o colectie deosebita este cea de caricaturi, iar in "camera egipteana", printre diverse obiecte de arta se gasea si o mumie adusa din Egipt. Dupa pustiirea lui, in 1948, a fost pe rand: Gospodarie agricola de stat (1950 – 1956), sediu al Ocolului Silvic (1956 – 1958), azil de batrani (1958 – 1964), orfelinat (1966 – 1983) si scoala cu clasele I – X (1983 – 1991).

Cetatea Timișoara mentionata documentar pentru prima data in secolul XII, trece prin doua etape – prima este cea a domniei Huniazilor si cea de-a doua a ocupatiei otomane. În timpul domniei Huniazilor, cetatea avea un aspect masiv, simplu, era intarita cu turnuri, bastioane si ziduri groase; era dotata cu patru porti: Poarta Ardeleana, Poarta Lipovei, Poarta Turnului de apa si Poarta Aradului. În timpul ocupatiei otomane era impartita in trei sectoare: cetatea, orasul si suburbiile; suburbiile erau divizate la randul lor in "Orasul rascian" (al sarbilor, habsburgilor) si "Insula", iar in centru era amplasat castelul care gazduia guvernatorul turc (caimacamul). Castelul era aparat de turnul de apa, dotat cu patru turnuri de aparare unite de cetate printr-un zid; turnul de apa era un important obiectiv strategic, turcii cucerindu-l in prima faza a atacului asupra cetatii. Orasul era aparat de un sant alimentat cu apa Timisului, un zid cu palisade inalte, din impletitura de nuiele cu lut, dupa care urmau alte santuri de aparare alimentate cu apa. În timpul dominatiei otomane intrarea in cetate se facea pe 5 porti: Poarta Azab in sud si este, Poarta Cocosului, Poarta Apei si Poarta Parti. Cea de a doua etapa de constructie s-a desfasurat intre anii 1723 – 1765, dupa ce orasul a fost cucerit de catre armata austriaca. În perioada mentionata. cetatea a fost intarita de un rand de b#%l!^+a?fortificatii Vauban, avand 9 bastioane si 3 porti; bastioanele erau denumite dupa cum urmeaza: Bastionul Carol, Francisc, Theresia, Iosef, Hamilton, Castelul, Mercy, Elisabeth si Eugeniu si portile: Viena, Petrovaradin si Transilvania. În prezent, mai poate fi vazut Bastionul Theresia.

Casa memorială traian Vuia, situata in localitatea Traian Vuia nr. 32, la 21 km de municipiul Lugoj. Traian Vuia a fost unul din pionierii aviatiei mondiale; in anul 1906 el a realizat primul zbor prin propulsie proprie cu un aparat inventat de el. Casa memoriala e amenajata astfel incat sa ilustreaze viata si activitatea de aviator si cercetator a savantului Traian Vuia.

Cele mai importante exponate sunt: panouri si vitrine cu fotocopii de documente, fotografii, articole de presa, articole din carti, brevete de inventie, carti, machete ale unor aparate de zbor.

2.3.3. Arta populară și manifestările etnofolclorice

Muzeul Banatului, situat in Piata Huniade, nr. 1, municipiul Timisoara a fost deschis official in anul 1877. În prima faza, a functionat in doua incaperi ale Casei Waller, pe stada Lonovics, sediu al muzeului pana in perioada interbelica. Din anul 1948, muzeul a fost mutat in locatia actuala, Castelul Huniazilor. În prezent, este compus din sectiile: Istorie, Arheologie, Stiintele Naturii si Laboratorul Zonal de Restaurare – Conservare.

Muzeul de Artă situat in Piata Unirii, nr. 1, municipiul Timisoara. Începuturile sale se leaga de "Muzeul Banatului", deoarece a fost sectie a acestuia. De-a lungul timpului, patrimoniul a fost completat prin diverse donatii si achizitii; a fost cercetata opera artistilor din Banat, achizitionandu-se cele b#%l!^+a?mai valoroase piese si s-au pus bazele colectiei de arta veche romaneasca.La 1 ianuarie 2006 a devenit institutie de sine statatoare si detine colectiile: Aria Banateana Veche, Grafica Europeana, Pictura Banateana secolul al XIX – lea, Arta Decorativa, Arta Interbelica Banateana, Arta Contemporana, Arta Europeana si Colectia Baba.

Muzeul Satului Bănățean din Timișoara situat pe Aleea C.F.R nr. 1 din municipiul Timisoara. Ideea infiintarii unui muzeu etnografic in aer liber a fost formulata de catre Ioachim Miloia, fost director al Muzeului Banatului. A fost deschis pentru public la 20 august 1971, pana in anul 2000 fiind sectie a Muzeului Banatului, iar dupa aceasta perioada a devenit institutie de sine statatoare. Vizitatorii pot admira tot ceea ce este caracteristic culturii si civilizatiei din vestul tarii. Este singurul muzeu etnografic in aer liber care cuprinde centrul civic al satului: Primaria, Biserica, Scoala, Caminul cultural si Birtul.

Muzeul de istorie, Etnografie și Artă plastica din Lugoj, situat pe strada Nicolae Balcescu, nr. 2, cladirea in care isi desfasoara activitatea a fost construita la sfarsitul secolului al XIX – lea, ca resedinta a Nep Bank, iar muzeul isi desfasoara activitatea in aceasta locatie, incepand cu anul 1968. Structurat pe mai multe sectii: arheologie, etnografie, memoriale, arta plastica si istorie medie. Patrimoniul muzeal este compus din: inventar litic, podoabe, unelte, arme, piese ceramice si din colectia etnografica, ce cuprinde piese de port popular si inventar mestesugaresc din zona, prezentand zona Lunca Timisului si Fagetului.

2.3.4. Obiective economice cu funcție turistică b#%l!^+a?

Fabrica de bere din Timișoara are o vechime destul de mare , fiind una din cele mai vechi clădiri ale orașului, dar și un veritabil punct de atracție. Aceasta a fost menționată într-un document în anul 1718, la Viena, care arăta că în orașul Timișoara exista o fabrică de bere care producea și rachiu. Cu toate acestea, în prezent Fabrica de bere din Timișoara nu are o atestare documentară din care să reiese anul construcției sale. Presupunerile cercetătorilor sunt de părere că Fabrica de bere din timișoara a fost construită imediat după ce regiunea a scăpat de sub dominația Imperiului Otoman.

2.3.5. Stațiuni turistice

Stațiunea Buziaș, situată în partea de sud – vest a țării, în Câmpia Banatului, la poalele nord – vestice ale Dealului Silagiu, declarată stațiune balneară în anul 1819, este dominata de un climat temperat – continental moderat, cu elemnte de trecere intre climatul continental si cel mediteranean. Renumita pentru izvoarele de ape minerale ce au avut un rol determinant in evolutia statiunii, cercetatorii si arheologii sutin teoria conform careia izvoarele au fost folosite inca din vremea romanilor. Apele minerale sunt principalul factor de cura.

Stațiunea Băile Calacea situată in Câmpia Banatului, la 25 km de Timisoara si 30 km de Arad, se intinde pe suprafata de 15 ha. Dispune de un b#%l!^+a?climat temperat-continental cu influente mediteraneene si de o temperatura medie anuala de 15 grade Celsius. Facorii principali de cura sunt apele termale si aerul curat. Exista posibilitatea efectuarii de tratamente pentru a se vindeca: boli ale aparatului locomotor, afectiuni reumatismale degenerative, se pot trata gastrite, afectiuni hepato-biliare.

Cap.3

Dinamica activității turistice la nivelul judeșului Timiș,

în perioada 2006-2013

Fenomenul turistic actual cunoaște o accentuată creștere fiind marcat de factori majori precum: globalizarea; mobilitatea accentuată datorită dezvoltării infrastructurii de transport; creșterea bunăstării și a timpului liber ; dorința de recreere, de cunoaștere și informare.

Datorită mărimii acestui sector și al interrelaționării lui cu majoritatea ramurilor economice, turismul a devenit un motor activ al creșterii economice, o sursă importantă a bunăstării populașiei din regiuni sau state ale lumii mai puțin dezvoltate economic. b#%l!^+a?

Prin oferta sa, turismul valorizează potențialul uman, natural, cultural, climateric, etc. Care se constituie ca bogăție a unui teritoriu numai dacă, numeroșii și variații actori, publici și privați, contribuie și ei la producerea, promovarea și dezvoltarea lui.

3.1. Baza turistică tehnico-medicală

Autoritățile timișene încă nu au găsit o suluție pentru valorificarea resurselor naturale și de patrimoniu, pentru stimularea turismului. Cel mai mare județ al țării ascunde în subteran numeroase izvoare de ape termale care zac neexploatate, deși se știe de existența lor de mai bine de 40 de ani, încă de la b#%l!^+a?primele foraje din zonă. De asemenea, apa termală care în anii `80 alimenta rețelele de încălzire și bazele de tratament din orașele și comunele timișene, curge la canal.

Acum patru deceni, la Lovrin s-au descoperit surse de apă termală. Autoritțile locale au deschis rapid cea mai modernă bază de tratament și agrement, în jurul căreia întreaga zonă a înflorit. Declinul a început în anii 90, când complexul a fost concesionat unei firme private, care a promis investiții pe vcare nu le-a mai făcut. În 2004, autoritățile locale au încercat obținerea unei finanțări în cadrul programului Phare CBC. A fost prima și ultima încercare de acest fel.

Cazurile fericite vin din zona privată. La mai puțin de 20 km de Timișoara, în Sânmihaiu German, doi localnici au transformat ștrandul din sat într-o afacere de familie. Din păcate, fara sprijin din partea autorităților, dezvoltarea nu poate fi decât timidă.

Dar să nu uităm de Băile Călacea, ce reprezintă una din stațiunile balneoclimaterice cele mai cunoscute și mai apreciate din vestul țării. Perla stațiunii o constituie baza de tratament, profilul staăiunii finnd cel reumatismal. La Băile Călacea pot fi efectuate nu mai puțin de 24 de proceduri, precum băi termale, electroterapie, kinetoterapie, împachetări cu parafină, masaj, laser-terapie, acupunctură ș altele.

Localitatea Buziaș este atestată documentar din anul 1369, iar Stațiunea Buziaș este atestaă ca stațiune balneară din anul 1819. Apele minerale de la Buziaș au fost folosite de către daco-romani. Unul dintre cei mai importanți factori terapeutici naturali ai stațiunii Buziaș îl reprezintă varietatea de ape minerale utilizate pentru cura externă – ape carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, nagneziene, hipotone, cu un grad de mineralizare de până la 6,6g/l. Acestora l-i se adaugă mofeta și bioclimatul sedativ.

b#%l!^+a?

3.1.1. Unități de cazare turistică. Unități de alimentație pentru turism. Unități de agrement și tratament. Mijloace de transport turistice.

Pe întinderea de peste 15 ha a stațiunii Călacea (parcul ocupă 14 ha, incluzând și o pădure de salcâm) se află un lac cu nuferi albi și rațe sălbatice și un mic parc zoo cu cerbi lopătari, căprioare, fazani, iepuri, pisici gri rusești și bibilici. Stațiunea dispune în total de 250 locuri, din care sunt puse în prezent la dispoziția turiștilor 63 de locuri în camere confort I, cu două paturi, grup sanitar și baie proprie și alte 40 de locuri în camere confort II, cu grup sanitar și baie comună, precum și 100 de locuri în căsuțe de camping. Masa este servită la cantina-restaurant a stațiunii, având 150 de locuri. Tratament cu ape termale indicate în mai multe tipuri de afecțiuni. La cerere, se pot organiza excursii la Timișoara, Lugoj, Recaș (cu vizitarea Intreprinderii Vinicole și a Hergheliei de la Izvin), apoi mănăstirile de la Radna, Șag, Bodrog sau rezervația ornitologică de la Satchinez.

Stațiunea Buziaș dispune de mai multe unități de cazare turistică care, totodată asigură baze de tratament, agrement, etc, cum ar fi :

Hotel Timis**, ce oferă servicii de Restaurant, Bar de zi, Parcare, Baza de tratament proprie. Complexul hotelier Timis este structurat pe trei etaje si dispune de 270 de locuri de cazare dispuse in 140 de camere cu doua paturi si grupuri sanitare proprii si in 3 apartamente cu un dormitor.Spatiile de cazare ale Hotelului Timis sunt dotate cu cu telefon si televizor.

Hotel Parc***, ce oferă Restaurant clasificat cu doua stele, avand un numar de 290 de locuri din care 50 pe terasa, Bar de zi cu o capacitate de 30 locuri, Beauty salon, 2 sali de conferinte cu o capacitate cu o capacitate intre 80 locuri, respectiv 30 de locur,. Baza de tratament proprie.Hotel b#%l!^+a?Parc structurat pe trei etaje dispune de 282 de locuri de cazare dispuse in 18 camere cu pat matrimonial si grupuri sanitare proprii, 120 de camere cu doua paturi si grupuri sanitare proprii si in 3 apartamente cu un dormitor. Spatiile de cazare sunt dotate cu telefon si televizor.

Pensiunea Popas Paradis***, ce oferă servicii de Restaurant, Bar de zi, Salon nefumatori pentru mini conferinte, Terasa cu piscina in aer liber, Ping-pong, masa de bilard, Parcare pazita in curte si gradina de vara. Pensiunea Paradis este situata pe drumul judetean 592 la jumatatea distantei dintre Timisoara si Lugoj, din judetul Timis la intrare in orasul Buzias..Are 14 camere mari, spatioase, mobilate modern dotate cu bai proprii cu vana, dus, hidromasaj, aer conditionat, internet wireless. Terasa cu piscina in aer liber 60 locuri. Terasa cu 32 locuri. In restaurant se pot organiza mese festive zilnic se servesc toate cele 3 mese, meniuri comandate pentru grupuri.

În afara localității Buziaș, la distanțe cuprinse între 10 și 30 de km, există multe oferte de cazare turistică, ce asigura atât unități de alimentaîie publică pentru turism, cât și unități de agrement și tratament. Câteva exemple ar fi :

Hotelul Restaurant Stejarul din Bazoșu Nou (18km de Buziaș) se bucură de împrejurimi liniștite, la marginea a 2 parcuri mari. Autobuzul local oprește la doar 50 de metri distanță și oferă legături bune spre orașul Timișoara, aflat la 20 de minute de mers cu mașina. Aeroportul Internațional Traian Vuia se află la 15 minute de mers cu mașina.

Situat în Giroc (28.9 km de Buzias), aproape de Timișoara, Hotelul Trio oferă un restaurant à la carte și unități de cazare cu aer condiționat, Wi-Fi gratuit și TV prin cablu. Toate unitățile sunt mobilate funcțional și au un frigider mic și o baie privată cu duș sau cadă și articole de toaletă gratuite. Cea mai apropiată stație de autobuz este la 300 de metri. Hotelul Trio oferă b#%l!^+a?un serviciu de transfer la aeroportul din Timițoara sau Bucurețti, la un cost suplimentar. Printre alte facilităi se numără room service și 3 săli de conferințe, dintre care una este situată la 400 de metri de hotel, într-o clădire separată. O parcare gratuită este disponibilă, iar gara din Timițoara se află la 6 km.

3.2.Circulația turistică

În Regiunea Vest (ce include și județul Timiș), ca de altfel în întreaga Românie, turismul a scăzut dramatic după decembrie 1989, datele statistice din ultimii ani nefăcând altceva decât să confirme această situație evidentă și vizibilă. Cu toate acestea , după anul 2000, numărul turiștilor în România începe să crească de la 5 milioane turiști până la peste 7 milioane în anul 2008, după care are loc o scădere a numărului acestora pentru ca mai apoi să aibe loc o creștere începând cu anul 2010. Aceeași tendință se observă și la nivelul județului Timiș.

3.2.1. Formele de turism specifice regiunii considerate

Principalele forme de turism practicate sunt :

Turismul urban și de afaceri, acesta desfășurându-se în municipiul Timișoara și orașele Lugoj, Sânicolau Mare, Jimbolia, Făget, Deta ;

Turism de weekend, turism specializat și de agrement, care include totalitatea posibilităților și dotărilor menite să asigure cele mai variate gusturi în materie de distracție ale turiștilor, constituie « sarea și piperul » activității dintr-o zonă sau punct turistic. b#%l!^+a?

Când vorbim despre sport avem tendința să ne gandim iar la fotbal, tennis sau gimnastică, ca să enumerăm doar câteva din disciplinele sportive în care românii excelează. Totuși, mai există și alte forme de a atrage turiștii, în afara organizării marilor compeții de pe stadioane sau din sălile de sport. Pădurile și lacurile din județul Timiș oferă un cadru natural deosebit de atractiv pentru împătimiții de vânătoare și pescuit.

Obiective turistice :

Timișoara, Buziaș, Tomești (Valea lui Liman), Nădrag (Căpriorul), Călacea, Albina, Șag, Remetea Mare ;

 ștranduri termale : Timișoara, Lovrin, Biled ;

păduri de agrement cu un bogat fond cinegetic : Brestea, Giroc, Lighed, Chevereșu Mare, Pișchia, remetea Mică, Peciu Nou, Hitias, Silagiu, Dumbrava, Banloc, Bogoda ;

lacuri de acumulare cu amenajări pentru pescuit sportiv : Surduc, Ianova, Lugoj, Bacova, Dumbrăvița, Pișchia ;

Turism montan, în subzona turistică Munții Poiana Ruscă, aceștia sunt o grupă montană extinsă aparținând Carpaților Occidentali făcând tranziția între grupa majoră nordică, Munții Apuseni și grupa majoră sudică, Munții Banatului. Cel mai înalt vâef al Munților Poiana Ruscă, având 1382 m, este vârful Padeș, din estul județului. ;

Turismul balnear și de tratament, reporezintă o formă specifică turismului de odihnă și se practică în stațiunile balneo-medicale și climaterice cu bogate resurse naturale de cură : ape minerale, termale, nămoluri, cu efecte terapeutice. Acestor resurse li se adaugă de obicei, baza materială și infrastructură tehnică specifică pentru punerea lor în valoare într-o măsură b#%l!^+a?cât mai mare.

Dincolo de evoluția circulației turistice din ultimii anideterminată de factoriconjucturali, neconcludenți pentru tendințele pe termen lung ale turismului balnear, cercetările și studiileefectuate asupra cererii turistice relevă existența unei importante cereri potențiale a populației românești pentru turismul de sănătate. Ca obiective turistice avem stațiunile balneare Buziaș, Călacea, Teremia Mare.

Agroturism

zona de nord-est a județului : Bogota, Brestovăț, Secaș, Bara, Ohaba Lungă, Margina ;

zona de est : Curtea, Pietroasa, Tomești, Fârdea, bârna, Dumbrava ;

zona de sud și sud-est a județului : Nădrag, Criciova.

Turism cultural, este forma de turism care poate asigura valorificarea integralăa resurselor turistice antropice și în primul rând a patrimoniului cultural. Patrimoniul cultural istoric care înglobează bunuri mobile și imobile cu valoare deosebită, este o mărturie a potențialului creator al oamenilor de pe aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu.

3.2.2. Evoluția numărului de turiști

În perioada 2005-2011, atât regiunea de vest cât și nivelul național înregistrează creșteri ale numărului de sosiți, astfel că se înregistrează o creștere cu 17,4% la nivel național, la nivel regional creșterea fiind sub nivelul național : 16.3%. b#%l!^+a?

Evolutia numarului de sositi intre anii 2005-2011.

Important este de menționat faptul că în perioada 2008-2010 atât la nivel național cât și la nivel regional are loc o scădere puternică a turiștilor sosiți, cauzele probabile fiind apariția crizei economice la nivel european, criză care a afectat și spațiul românesc.

La nivelul județului Timiș s-au înregistrat creșteri față de nivelul național cât și față de nivelul celorlalte județe din regiune.

b#%l!^+a?

Așa cum se observă din graficele de mai sus atât la nivel regional cât și la nivel național, perioada 2008-2010 a fost o perioadă de scădere puternică a turiștilor, scăderea numărului de sosiți în regiune (implicit în județul Timiș) fiind mai puternică (-24,1%) decât nivelul național (-17,3%).

Sub aspect teritorial, cele mai multe sosiri ale turiștilor în unități de cazare în anul 2011 au fost în Municipiul Timișoara (210.879) adică 81% din total sosiri în județul Timiș. În anul 2011, 79,2% au fost turiști români și 20,8% au fost turiști străini.

Evolutia numarului de sositi, dupa origine :

3.2.3. Evoluția numărului de înoptări

La nivel național, regiunea Vest se situează doar pe locul 5 privind numărul de înoptări. La nivelul județului Timiș, în perioada 2008-2011, se înregistrează creșterea acestui indicator cu 7,6% b#%l!^+a?

Numar de inoptari, pe regiuni de dezvoltare (2011):

Evolutia inoptarilor – regiunea vest comparativ cu nivelul national :

b#%l!^+a?

Evolutia inoptarilor in judetele regiunii vest :

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

În anul 2011, cea mai mare pondere a înnoptărilor în regiunea Vest o deține județul Timiș – 33,3%. În stațiunile turistice din județul Timiș un număr însemnat de înnoptări au avut Stațiunile Buziaș (97.011) și Călacea (10.000).

Înoptările în structuri de primire turistică a județului Timiș, raportat la regiunea Vest și comparativ cu celelalte județe ale regiunii, în 2011, arată în felul următor :

3.2.4. Durata sejurului mediu

Durata medie a sejurului se calculează ca raport între total zile-turist (ΣNZT) și numărul de turiști (T) . Acest indicator arată timpul mediu (zile) de rămânere a turiștilor în spațiile de cazare și reflectă astfel posibilitatea ofertei de a reține turistul într-o anumită zonă, regiune, etc.

b#%l!^+a?

3.2.5. Densitatea circulației turistice

Densitatea circulației turistice pune în legătură directă circulația turistică cu populația rezidentă a zonei receptoare. Acest indicator se calculează ca raport între numărul turiștilor sosiți în zona X (T) și populația rezidentă a zonei X (P) : D=ΣT/P. De regulă acest indicator are valoare subunitară, dar există și zone (jud.Constanța, în perioadă de sezon turistic estival atinge nivelul de 2,12 la densitatea circulației turistice) sau țări (Spania, Austria ) în care valoarea este supraunitară.

3.2.6. Funcția turistică a județului

Județul Timiș și îndeosebi Municipiul Timișoara, au un grad ridicat de atractivitate turistică susținută de numeroase obiective turistice. Funcția turistică rezultă din interacțiunea dintre elementele de atractivitate turistică, amenajarea acestora în scopuri turistice sau exploatarea lor directă și cererea turistică. Afirmarea Municipiului Timișoara ca un centru important cu funcție turistică se realizează prin existența a o serie de elemente primare sau secundare cu rol în dezvoltarea și afirmarea turistică a orașului. Elementele primare care stau la baza funcției turistice a orașului sunt date de prezența unor edificii culturale (Opera de stat, teatre, Filarmonica, etc), cinematografe, expoziții, muzee, galerii de artă, festivaluri precum Zilele Cetății, Timișoara Muzicală, Timișoara Mica Vienă, Ruga Timișoarei, Festivalul berii, etc, existența unui peisaj atractiv, edificii de distracție, precu și existența unui mediu socio-cultural deosebit. b#%l!^+a?

Cap.4.

Propuneri și strategii privind dezvoltarea turistică a județului Timiș

4.1. Propuneri personale

Indeitul unui produs turistic, competent conceput, condițiile existente, cultura oamenilor și a locurilor, dublate de ospitalitate, interes, motivație și aspirația spre mai bine, vor consacra dezvoltarea unui turism cu adevărat durabil.

Localitățile în care se va desfășura produsul turistic astfel creeat vor deveni spații unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilălocală.

Va apărea interesul de îmbunătățire a infrastructurii, de constituire a unei vieți spirituale a localităților avute în vedere. Se va crea astfel suportul îmbunătățiriiserviciilor publice.

Se va observa că produsul turistic exercită o influențăcomplexă asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităților luate în considerare. Se vor realiza astfel obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea și protejarea factorului uman, dotările tehnice și conservarea patrimoniului, grupate în trei direcții de cațiune, astfel :

– stoparea migrației populației din anumite medii defavorizate (ex.mediul rural) și stimularea revenirii, cel puțin parțial, a populației spre aceste zone;

– asigurarea condițiilor de trai și de civilizație țn mediile respective, stimulând stabilitatea populației active în aceste medii ;

– Conservarea și protecția mediului natural – factor de atracție a populației b#%l!^+a?autohtone și străine.

Turismul rural, montan, ecologic și cultural prin lansarea produsului turistic pe piața internațională, va deveni un ambasador cultural-educațional, un instrument constant și nu costisitor – de exmplu continuarea activității economice într-un mediu slab productiv, prevenirea creșterii ratei șomajului, contribuția majoră la creșterea gradului general de civilizație a unor mari categorii de populație, mai ales prin ameliorarea condițiilor igienico-sanitare, a comportamentului social și cultivarea gustului estetic.

4.2. Strategii

Obiectivul imediat este formularea unui cadru general al politicilor pentru dezvoltarea ți managementul durabil al industriei turismului în ceea ce privește resursele naturale și culturale.

Să se concentreze atenția asupra turismului, având în vedere potențialul natural și antropic, precum și particularitățile acestui sector al activiății economice de a creea oportunități pentru atragerea investițiilor străine ți dezvoltarea sectorului privat în turism. Să se pună un accent deosebit pe posibilitatea de dezvoltare a turismului montan cu toate formele sale, a turismului balnear, în noua sa viziune internațională – SPA, turism cultural, turism rural – dezvoltarea traseelor, turism de afaceri, fiind detaliate aspecte referitoare la programe de acțiune pentru dezvoltarea facilităților turistice, implementarea , asigurarea resurselor umane, implicarea comunităților locale, marketing și promovare.

b#%l!^+a?

4.3. Planuri de dezvoltare turistică

Dacă turismul și călătoriile urmează să fie un instrument pentru dezvoltarea rurală, atunci este vitală implicarea acestor comunități în acest domeniu. Ar trebui să fie promovate legăturile dintre diferitele sectoare și producătorii locali și prioritizate implicarea și comunicarea factorilor implicați.

Pe de altă parte, în baza cercetării de marketing pentru realizarea produsului turistic s-a desprins faptul că peste 60% dintre turiștii străini intervievați consideră că România (ca destinație turistică) ar fi mult mai atractivă dacă ar fi inclusă într-un circuit turistic împreună cu țările care o înconjoară : Ungaria și Bulgaria.

4.4. Analiza S.W.O.T. a dezvoltării turistice a județului

PUNCTE TARI

Zone alpine ideale pentru practicarea turismului alpin de iarnă și de vară

Zone cu complexitate mare de resurse naturale

Pondere ridicată din piața turismului de afaceri și de tranzit

Centre turistice de tradiție

Piață tradițională de turism transfrontalier

Regiunea dispunde de arii naturale nepoluate

Folclorul și tradițiile culinare ale zonei

Numeroase obiectide de patrimoniu istoric și cultural

Vestigii industriale b#%l!^+a?

Lacuri de acumulare parțial sau deloc amenajate, lunca Mureșului, variate fenomene carstice

Stațiuni balneoclimaterice de tradiție

Podgorii, degustări de vinuri

Zone protejate cu suprafețe întinse (parcuri și rezervații naturale, parcuri naționale etc.)

PUNCTE SLABE

Lipsa unui sistem uniatar de administrare a zonelor protejate care să permită practicarea turismului în aceste zone

Nivel redus de educație a turiștilor în vederea practicării ecoturismului

Noțiuni reduse de management, legislație, operare pe calculator în vederea rezervării on-line și necunoașterea suficeintă a limbilor străine de către cei implicați în rețelele de turism rural

Poluare punctuală

Zone alpine cu utilizare minimă

Centre de informare și hărți turistice insuficiente

Lipsa sau slaba calitate a marcajelor turistice

Infrastructura de acces către obiectivele turistice este slab dezvoltată

Numărul redus de resurse umane specializate în domeniu

Numărul redus de organizații de promovare a turismului

Nu există reglementări pentru posibilitatea folosirii bazelor din silvicultură în cadrul circuitului turistic

Spații neadecvate pentru depozitarea și reciclarea deșeurilor în zonele b#%l!^+a?turistice

Degradarea progresivă a patrimoniului cultural-turistic

Raportul calitate-preț inadecvat pentru produsele turistice din regiune

Lipsa de educație a populației din mediul rural privind posibilitatea practicării turismului rural ți absența pachetelor turistice pe acest segment

Slaba reprezentare a turismului de nișă în zonă

OPORTUNITĂȚI

Atragerea marilor operatori internaționali de turism în județ și în întreaga regiune și integrarea regiunii de vest în circuitele turistice internaționale

Crearea și valorificarea unor circuite turistice tematice

Conservarea și valorificarea ariilor naturale protejate din regiune în vederea exploatării acestora ca atracții turistice

Organizarea unor campanii de informare și promovare a agroturismului și a turismului rural

Valorificarea potențialului turistic speologic

Crearea ți promovarea produselor turistice cu specific regional

Potențial de turism cultural

Posibilități de silvoturim

Dezvoltarea în zonele alpine izolate a turismului montan

Recâștigarea atractivității centrelor turistice tradiționale pentru turiștii autohtoni și cei din Serbia, Ungaria, Cehia și Slovacia

Inființarea și dezvoltarea pensiunilor rurale

Amenajarea unuo trasee de drumeție

Perspectiva găzduirii turiștilor conduce la îmbunătățirea dotărilor b#%l!^+a?

Convergența de interese pentru dezvoltarea turismului

Existența unuo meșteri populari capabili să transmită cunoștințele lor tinerilor

Dezvoltarea parteneriatului școală – mediu de afaceri turistic

Potențialul de dezvoltare a unor parteneriate/asocieri între unitățile administrativ teritoriale cu interese comune pentru dezvoltarea turismului

Implicarea aparatului de specialitate al instituțiilor prefectului în mediatizarea programelor/proiectelor care vizează dezvoltarea turismului

AMENINȚĂRI

Sacrificarea turismului active pe “altarul” greșit interpretat al protecției mediului

Privatizarea neadecvată a unităților din turism

Receptivitatea administrației publice în legătură cu importanța dezvoltării turismului în regiune

Calitatea mediului în unele zone influențează negativdezvoltarea turismului

Ofertele de produse turistice ale județului/regiunii nu sunt competitive pe plan internațional

Concurență puternică din partea țărilor vecine

Dezvoltarea industială, agricolă, silvică și proprietatea privată pot limita libertartatea de practicare a turismului activ

Insuficienta folosire a oportunităților acordate turismului rural

Investiții scăzute în domeniul turismului

Existența unor investitori fără potențial, care au bani să achiziționeze o b#%l!^+a?locație turistică, dar nu mai dispun de resurse financiare și de cunoștințe manageriale pentru dezvoltarea acesteia.

4.5. Impactul activității turistice asupra mediului

Trebuie făcuți pași importanți pentru cuățrea și protejarea mediului natural. Acum, este vital ca planul de dezvoltare a turismului să fie integrat cu sistemul de management pentru mediu și viceversa. În acest mod, conservarea moștenirii culturale ar putea merge mână în mână cu dezvoltarea turismului. În ambele cazuri, este necesară o monoitorizare atentă pentru a se asigura menținerea unor standarde înalte de conservare.

CONCLUZII

b#%l!^+a?

Un produs turistic bine realizat, pe bază de cercetări, poate influența dezvoltarea unei zone defavorizate prin :

atragerea unui flux de turiști, atăt români cât și stăini, în zonă

modernizarea și extinderea infrastructurilor : cazare, alimentație, transport astfel încât să nu afecteze mediul natural existent

crearea de noi locuri de muncă și dezvoltarea resurselor umane locale prin perfecționarea angajaților

păstrarea continuității tradițiilor, obiceiurilor și valorilor spirituale din zonă.

Calitatea și competivitatea produselor turistice contribuie la dezvoltarea și menținerea unui turism durabil.

b#%l!^+a?