Potentialul Turistic Si Valorificarea Acestuia In Judetul Sibiu

POTENȚIALUL TURISTIC ȘI VALORIFICAREA ACESTUIA ÎN JUDEȚUL SIBIU

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Prezentare generală a județului Sibiu

1.1. Așezarea geografică a județului

1.2. Căile de acces

1.3. Scurt istoric al apariției și dezvoltării turistice al județului Sibiu

1.4. Analiza componentei umane și economice și impactul acesteia asupra

sectorului turistic

Capitolul II. Analiza și valorificarea potențialului turistic al județului Sibiu

2.1. Potențialul turistic – concepte teoretice

2.2. Potențialul turistic natural

2.2.1. Potențialul turistic al reliefului

2.2.2. Potențialul climato-turistic

2.2.3. Potențialul turistic al apelor

2.2.4. Potențialul turistic al componentelor învelișului biogeografic

2.3. Potențialul turistic antropic

2.3.1. Obiective turistice religioase

2.3.2. Obiective turistice cultural-istorice

2.3.3. Arta populară și manifestările etnofolclorice

2.3.4. Stațiunile turistice din județul Sibiu – elemente definitorii

Capitolul III. Dinamica activităților turistice la nivelul județului Sibiu, în perioada

2007 – 2014

3.1. Baza turistică tehnico-materială

3.1.1. Unitățile de cazare turistică

3.1.2. Unitățile de alimentație pentru turism

3.1.3. Unitățile de agrement și tratament

3.1.4. Mijloacele de transport turistic

3.2. Circulația turistică

3.2.1. Forme de turism specifice regiunii considerate

3.2.2. Evoluția numărului de turiști

3.2.3. Evoluția numărului de înnoptări

3.2.4. Funcția turistică a județului

Capitolul IV. Propuneri și strategii privind dezvoltarea turistică a județului Sibiu

4.1. Strategii

4.2. Analiza S.W.O.T. a dezvoltării turistice a județului

4.3. Planuri de dezvoltare turistică

4.4. Protecția și conservarea resurselor turistice

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Potențialul turistic al unei zone reprezintă o condiție esențială a dezvoltării turismului, potențial ce poate fi definit ca totalitatea elementelor ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări pentru vizitarea și primirea călătorilor.

Scopul cercetării realizate în această lucrare de licenta este de a prezenta potențialul turistic al județului Sibiu sub toate aspectele și cu toate caracteristicile sale, precum și de a realiza o imagine de ansamblu asupra valorificării prezente a acestui potențial, identificând posibilitățile de valorificare superioară a sa în viitor.

Obiectivele prezentei lucrari sunt urmatoarele:

1. Descrierea detaliată a patrimoniului turistic din județul Sibiu, incluzând atât potențialul turistic, format din atracții naturale și antropice, precum și baza tehnico-materială din turism, alături de infrastructura generală care influențează activitatea turistică din zona analizată.

2. Analiza calitativă și cantitativă a elementelor patrimoniului turistic din județul Sibiu, atât prin evaluarea potențialului turistic, cât și prin analiza indicatorilor activității turistice din zona studiată.

3. Organizarea și structurarea potențialului turistic din județul Sibiu, prin determinarea concretă și descrierea detaliată a formelor de turism și a activităților turistice din această zonă, precum și prin regionarea turistică a zonei studiate pe criterii turistice și geografice.

4. Identificarea și conceptualizarea unor strategii concrete de dezvoltare și promovare a zonei turistice, în scopul valorificării superioare a potențialului turistic din județul Sibiu, pornind de la o analiză aprofundată a punctelor tari și a punctelor slabe ale elementelor activității turistice din prezent, pentru a stabili principalele direcții de acțiune teoretică și practică în domeniul turistic, din zona studiată.

Pentru contribuția adusă la cunoașterea acestei zone, prin încercarea de sintetizare a potențialului turistic al județului Sibiu și valorificarea acestuia, consider că este foarte utilă si din punct de vedere profesional, sprijinindu-mă în orientarea si organizarea activității în viitor.

CAPITOLUL I

PREZENTARE GENERALĂ A JUDEȚULUI SIBIU

1.1. Așezarea geografică a județului Sibiu

Judetul Sibiu este situat in centrul Romaniei la rascrucea drumurilor comerciale dintre est si vest, dintre Balcani si Europa Centrala. Mai exact, acesta se afla în partea de sud a Transilvaniei, la nord de Carpații Meridionali, între 45o28' și 46o17' latitudine nordică și între 23o35' și 24o57' longitudine estică, în Podișul Transilvaniei. Această pozitie geografică extrem de favorabilă a permis realizarea unor legături culturale si economice cu toate celelalte provincii istorice. Suprafata judetului, de 5.422 km patrati reprezinta 2,3% din teritoriul tarii si se învecinează cu urmatoarele judete:

la nord: județul Mureș,

la sud: județele Argeș și Vâlcea,

la est: județul Brașov,

la vest: județul Alba.

În partea de sud, hotarul județului coboară spre Olt, de unde urcă pentru a ajunge pe culmea principală a munților Lotrului, pe care o urmează cu fidelitate aproximativ 25 de km; apoi, aceasta se îndreaptă spre nord, ajungând în valea Sebeșului (aproape de Oașa Mare), pe care se menține până aproape de Șugag. De aici, granița județului cotește spre nord, cu o linie sinuoasă ce traversează Valea Secașului pe la vest de Miercurea Sibiului, dealurile Secașului, Valea Târnavei Mari (la vest de Micăsasa), ajungând în podișul fragmentat dintre Târnava Mare și Târnava Mică, la nord de Velț.

Granița de nord se menține între cele două Târnave, până la nord de Prod, în Dealul Mare (punctul extrem nord-estic al județului). De aici ea pornește spre sud, traversează Târnava Mare, ocolește spre est bazinul de origine al Hârtibaciului, pentru a ajunge în final pe creastă, deasupra Podragului.

Urmărind limitele județului, rezultă o imagine extrem de variată a teritoriului său, care înglobează înălțimi muntoase, dealuri și depresiuni largi, cu șesuri întinse și netede. Diferența de nivel între cota maximă (2535 m – Vârful Negoiu) și cea minimă (280 m – lunca Târnavei Mari, în aval de Copșa Mică) este de 1225 m.

Fig.1. Harta geografica a judetului Sibiu, cu localizarea acestuia in cadrul Romaniei

(sursa: http://sibiu-harta.ro/imagini/harti/jud.jpg)

1.2. Căile de acces

Căi rutiere de transport:

Drumuri de importanță europeană:

– E81 (DN7): leagă România de țările membre ale Uniunii Europene prin Ucraina, frontiera ucraineano-română Nevetlenfalu – Halmeu (Satu Mare – Cluj Napoca – Alba Iulia – Sibiu – Râmnicu Vâlcea – București – Constanța). Permite de asemenea, prin drumul european E60, o bună conexiune cu Ungaria și țările din centrul și vestul Europei.

– E68 (DN1): leagă România de țările membre ale Uniunii Europene prin Ungaria, prin frontiera ungaro-română Nagylak – Nădlac (Arad – Deva – Alba Iulia – Sibiu – Brașov).

Drumuri de importanță națională și județeană :

– DN7C: sau ”Transfăgărășanul” începe din județul Argeș (Bascov, lângă Pitești) în direcția Curtea de Argeș și se termină la intersecția cu DN1 (între Sibiu și Brașov), în apropierea comunei Cârțișoara.

– DN67C: sau ”Transalpina”, este șoseaua construită la cea mai mare altitudine din România care traversează masivul Parâng la o înălțime de 2.223 m. Această șosea face legătura între județele Vâlcea, Sibiu, Alba și Hunedoara.

– DN14: drum național ce leagă municipiul Sibiu de orașul Sighișoara din județul Mureș (prin Mediaș și Copșa Mică).

– DN14A: drum național ce leagă orașele Mediaș și Târnăveni de Iernut din județul Mureș.

– DN14B: drum național ce asigură legătura dintre Mediaș și orașul Teiuș din județul Alba.

– Drumuri județene care asigură legătura cu obiective turistice importante: dintre acestea DJ141B (Biertan, biserică fortificată din patrimoniul UNESCO), DJ106 (Mărginimea Sibiului).

Căi feroviare de transport :

Magistrale feroviare de importanță națională :

– magistrala 200 (București – Brașov – Făgăraș – Sibiu – Vințu de Jos – Simeria – Arad – Curtici).

– magistrala 300 (București – Brașov – Sighișoara – Mediaș – Blaj – Teiuș – Cluj Napoca – Oradea – Episcopia Bihorului).

Căi aeriene de transport :

Accesul la Aeroportul Internațional Sibiu se face de pe drumul european E68/E81, la 6 km vest de centrul istoric și administrativ al orașului Sibiu, fiind situat la o altitudine de 443 m. Poziția aeroportului permite accesul la importante căi de comunicație terestre.

Fig. 2. Aeroportul International Sibiu

(sursa: http://www.cona.ro/images/portofoliu/terminalul-aeroportului-international-sibiu)

1.3. Scurt istoric al apariției și dezvoltării turistice a județului Sibiu

Tinutul Sibiului, prin pozitia sa la răscrucea unor vechi drumuri comerciale, situate pe malurile râurilor, a constituit, de milenii, leagănul unor culturi străvechi atestate de vestigiile arheologice deosebit de bogate (începând din Paleolitic si Neolitic). Locuirea dacică si mărturiile din epoca romană surprind prin valoarea istorică a dovezilor arheologice. Urmele de drumuri, cetăti, obiecte de uz casnic dar si unelte ale populatiei autohtone daco-romane dovedesc atât continuitatea populatiei pe aceste meleaguri dar si gradul de civilizatie atins.

Primele asezări umane din zona Sibiului datează din paleolitic, iar prima atestare documentară a localitătii apare într-un document emis în secolul al XII-lea (20 decembrie 1191) de Papa Celestin al III-lea. Abia în deceniul al treilea al secolului următor (1224) Sibiului i-a fost acordat de către regalitatea maghiară dreptul de autoadministrare – drept care echivala cu calitatea de oras în sens juridic. La începutul secolului al XIV-lea asezarea primea si dreptul de a organiza si găzdui târg (atestat documentar în 1328), acest privilegiu corespunzând statutului de oras, în sens economic.

Din epoca feudală tinutul Sibiului mosteneste o istorie foarte bogată în evenimente dar si un patrimoniu cultural valoros. Începând cu sec. IX, ungurii pătrund si cuceresc treptat Transilvania, marile resurse naturale existente determinând colonizarea graduală. Regii unguri, sub motivatia apărării „pământului regesc” de valurile migratoare din est si sud, au adus colonistii sasi, începuturile colonizării sasilor datând din perioada regelui Geza al II-lea (1141- 1162). Zona Sibiului a fost si cea mai intens colonizată, din sec. XIII fiind recunoscut voievodatul Transilvaniei. Mentionat sub numele de Hermannsdorf în anul 1321, în a doua jumătate a secolului Sibiul obtine calitatea de civitas, într-un document din 1366 fiind mentionat prima dată numele localitătii sub forma Hermannstadt.

Județul Sibiu a reușit să se remarce ca destinație turistică de top în România (alături de zone precum litoralul Mării Negre, Bucovina, Maramureș, Valea Prahovei sau Bran-Moeciu) atât pentru turiștii români, cât mai ales pentru străini (în principal în cadrul unor circuite turistice culturale, dar nu numai). Acest statut este conferit între altele de recunoașterea internațională a orașului cultural Sibiu, de popularitatea atracțiilor principale în rândul publicului (Sibiu, Mărginimea Sibiului, siturile UNESCO, Bâlea, Păltiniș, Ocna Sibiului), dar și de poziția fruntașă ocupată în peisajul turistic românesc (din perspectiva infrastructurii turistice, dinamicii numărului de turiști străini atrași, a interesului opiniei publice etc.). Oferta turistică bine conturată și variată alături de serviciile de bună calitate (ambele judecate prin prisma nivelului turismului românesc) și promovarea susținută pe canale variate sunt premisele pe care se bazează succesul actual și viitor al planurilor de dezvoltare turistică a județului.

La inceputul secolului al XIX- lea o comisie de medici si chimisti din Viena au sosit in Bazna pentru a studia efectele sarii de Bazna precum si a climatului (acesta fiind unul propice curelor balneare). Totusi, fundamentul acestei statiuni a fost reprezentat de initiativa unor medieseni, care au reusit ca in urmatorii ani sa atraga un numar mare de simpli turisti sau turisti sositi pentru cura balneara. Rezultatul a fost tratarea cu succes a sute de persoane cu diverse afectiuni. La inceputul secolului XX statiunea a cunoscut o perioada de crestere dinun document din 1366 fiind mentionat prima dată numele localitătii sub forma Hermannstadt.

Județul Sibiu a reușit să se remarce ca destinație turistică de top în România (alături de zone precum litoralul Mării Negre, Bucovina, Maramureș, Valea Prahovei sau Bran-Moeciu) atât pentru turiștii români, cât mai ales pentru străini (în principal în cadrul unor circuite turistice culturale, dar nu numai). Acest statut este conferit între altele de recunoașterea internațională a orașului cultural Sibiu, de popularitatea atracțiilor principale în rândul publicului (Sibiu, Mărginimea Sibiului, siturile UNESCO, Bâlea, Păltiniș, Ocna Sibiului), dar și de poziția fruntașă ocupată în peisajul turistic românesc (din perspectiva infrastructurii turistice, dinamicii numărului de turiști străini atrași, a interesului opiniei publice etc.). Oferta turistică bine conturată și variată alături de serviciile de bună calitate (ambele judecate prin prisma nivelului turismului românesc) și promovarea susținută pe canale variate sunt premisele pe care se bazează succesul actual și viitor al planurilor de dezvoltare turistică a județului.

La inceputul secolului al XIX- lea o comisie de medici si chimisti din Viena au sosit in Bazna pentru a studia efectele sarii de Bazna precum si a climatului (acesta fiind unul propice curelor balneare). Totusi, fundamentul acestei statiuni a fost reprezentat de initiativa unor medieseni, care au reusit ca in urmatorii ani sa atraga un numar mare de simpli turisti sau turisti sositi pentru cura balneara. Rezultatul a fost tratarea cu succes a sute de persoane cu diverse afectiuni. La inceputul secolului XX statiunea a cunoscut o perioada de crestere din punct de vedere al infrastructurii intampinand cu caldura si ospitalitate numerosii turisti care au pasit pe aceste meleaguri.

Factorii curativi de la Ocna Sibiului sunt exploatați încă din 1858.

Evoluția crescătoare a numărului de turiști (conform INS, numărul de turiști în județ a crescut în 2008 față 2006 cu aproape 15%) și a numărului spațiilor de primire turistică din județ indică o creștere consistentă a contribuției turismului la PIB-ul județului.

Principalele probleme care afectează dezvoltarea turismului în județ rămân numărul destul de important de unități de cazare care nu sunt clasificate după normele Ministerului Turismului, insuficienta pregătire a personalului din turism (la nivel de management al activității turistice în special în mediul rural, în alimentație publică, la nivelul ghidaj profesional) și neexploatarea adecvată a unor resurse turistice cu potențial.

1.4. Analiza componentei umane și economice

Organizarea administrativa a judetului Sibiu cuprinde 2 municipii (Sibiu, Medias), 9 orase (Agnita, Avrig, Cisnadie, Copsa Mica, Dumbraveni, Ocna Sibiului, Talmaciu, Miercurea Sibiului, Saliste), 53 de comune si 162 sate.

Sibiul prezinta si o componenta economica importanta, el redevenind in 2003 – 2004 în competitia oraselor cu o mare dinamica a dezvoltarii economice. Aflat intr-o permanenta ascensiune din punct de vedere economic, Sibiul a reusit in ultimii ani sa concentreze in Zona Industriala Vest nume importante din industria europeana. Dezvoltarea industriala, dar si milioanele de euro investite in Sibiu in ultimii ani, au adus cu sine multe locuri de munca, contribuind astfel la economia locala si nationala, dar si mentinand Sibiul intre orasele cu potential comercial ridicat si atractiv.

Sibiul are un avantaj logistic si din punct de vedere al locatiei (aproape de centrul tarii), prin el trecand drumurile europene E 68 (Arad – Sibiu – Brasov) si E 81 (Cluj – Sibiu – Pitesti – Bucuresti). Sibiul este un important nod de cale ferata si dispune de un aeroport international cu curse regulate spre Germania si Italia.

Populația județului, conform INS, era la 20.10.2011 de 397.322, dintre care 192.714 de gen masculin și 204.608 de gen feminin, 262.868 în mediul urban și 134.454 în mediul rural.

Populația judetului Sibiu pe sexe, la 1 iulie, conform INS

Structura pe sexe a populației indică o ușoară prepondereță a persoanelor de sex feminin (51,4%) în anul 2007, preponderență care se menține cu oscilații nesemnificative – între 51,22%-51,5% – recensământul din 2011 (Fig. 3).

Județul Sibiu este caracterizat de un grad mare de urbanizare, dezvoltare economică și socială. Aceasta se constituie în factor de atracție pentru populația altor județe si astfel declinul demografic este mai puțin accentuat. Diferentierile dintre ponderile detinute de populatia masculină si cea feminină (sexul feminin este întotdeauna superior celui masculin, datorită sperantei de viată mai ridicate a femeilor) sunt – în general – rezultatul unor cauze complexe, ce tin de catastrofe naturale, accidente de muncă, războaie sau migratii, care pot modifica raportul dintre cele două sexe, cu implicatii deosebite asupra celorlalti indicatori demografici (cum ar fi nuptialitatea sau divortialitatea).

Fig. 3. Structura pe sexe a populației judetului Sibiu intre 2007 – 2011

Feminizarea populatiei rurale din cadrul habitatului județului Sibiu este o consecintă – în primul rând – a migratiilor cu caracter exodinamic, de natură economică. Este vorba, în special, despre deplasările pentru muncă ale populatiei masculine, dar si de faptul că ponderi mai scăzute ale populatiei masculine atestă că zonele polarizatoare erau lipsite de întreprinderi industriale care să atragă si forta de muncă feminină (confectii, tricotaje, industria alimentară), acesta rămânând în cadrul comunitătilor rurale si ocupându-se cu agricultura (Fig. 4).

Fig. 4. Structura populației judetului pe sexe și medii, la 1 iulie 2011

(sursa datelor: Direcția Județeană de Statistică Sibiu)

CAPITOLUL II

ANALIZA ȘI VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL JUDEȚULUI SIBIU

2.1. Potențialul turistic – concepte teoretice

Dezvoltarea turismului presupune existența unui potențial turistic care, prin atractivitatea sa, să asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocație turistică în circuitele turistice interne și internaționale și care să permită accesul turiștilor prin amenajări corespunzătoare.

Patrimoniul turistic al unui teritoriu geografic (județ, stațiune) este compus din:

Potențialul turistic (natural și antropic);

Infrastructură (generală și turistică);

Structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului).

Elementele naturale sau antropice, resurse sau atracții turistice, reprezintă materia primă pentru activitățile turistice.

Printre componentele potențialului turistic trebuie menționate, în primul rând, resursele naturale: factorii de cură din stațiunile balneoclimaterice, clima, vegetația, fauna, alte atracții de interes științific, cu caracter de unicat . Valorile naturale constituie baza ofertei turistice potențiale a unei zone, considerate ca aptă pentru a fi introdusă în circuitele turistice. Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale fizicogeografice (relief, climă, hidrografie, faună, floră) inclusiv caracteristici modificate sau amenajări ale acestora.

Resursele naturale sunt completate cu resursele antropice, create de mâna omului menite să îmbogățească și să faciliteze valorificarea rațională a potențialului turistic natural, asigurând premisele transformării acestei oferte potențiale într-o ofertă turistică efectivă.

Potențialul antropic – reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creației umane din punct de vedere cultural – istoric și tehnico – economic din cadrul unui teritoriu sau al unei așezări umane considerate ca având valoare turistică sau constituind bază de existență pentru turism.

Produsul turistic se defineste ca fiind un ansamblu de bunuri materiale si servicii capabil sǎ satisfacǎ nevoile de turism ale unei persoane între momentul plecǎrii și momentul sosirii la locul de plecare. Produsul turistic este constituit atât din bunuri materiale, cât și din servicii. In concluzie, aceste poate fi definit ca un amalgam de elemente tangibile și intangibile, dar și experiențe, incluzând totodată resursele fizice, oameni, peisaj, infrastructură, materiale, bunuri și servicii. Combinate, acestea oferă experiența turistică într-o destinație specifică.

Pachetul de servicii este o combinație prestabilită a cel puțin două din elementele următoare: cazare, alimentație, transport, tratament balnear, agrement, alte servicii, reprezentând o parte semnificativã din pachet, atunci când sunt vândute sau oferite spre vânzare la un preț global și atunci când aceste prestații depășesc 24 de ore. Piața turistică reprezintă sfera de interferență a intereselor purtătorilor de ofertă turistică materializată prin producția turistică, cu cele ale purtătorilor cererii turistice.

Infrastructura este de două feluri:

– infrastructurǎ generală;

– infrastructurǎ turistică.

Infrastructura generală cuprinde urmatoarele:

– Rețeaua de transport comunicații;

– Rețeaua tehnico-sanitară (alimentare cu apă, energie electrică și termică);

– Rețeaua edilitar – urbană (construcții, pietonală);

– Rețeaua comercială și prestări servicii;

– Rețeaua administrativă și de asigurare a populației.

Infrastructura turistică este alcatuita din:

– Rețeaua de transport pe cablu în stațiuni montane și pârtie de schi;

– Grupuri administrative gospodărești;

– Rețeaua tehnico – sanitară pentru stațiuni turistice și obiective distractive;

– Căi de comunicație.

In ceea ce priveste structurile turistice, acestea reprezinta totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor și obiectivelor sale economico – sociale. Acestea cuprind:

1.Structuri de primire (hoteluri, moteluri, cabane, vile);

2.Structuri pentru servirea mesei (restaurante, autoservire);

3.Structuri agrement (cluburi agrement, cazinouri);

4.Structuri tratament balnear;

5.Structuri de transport turistic.

2.2. Potențialul turistic natural

Cele mai importante resurse naturale se concentrează în zona de sud, în cadrul grupelor de munți Cindrel, Lotru și Făgăraș, cu mențiunea că doar anumite perimetre – Bîlea, Rășinari – Păltiniș, zona Avrigului – sunt exploatate la un nivel rezonabil din punct de vedere turistic. Acestora li se alătură, în rândul atracțiilor naturale majore, factorii curativi din cele două stațiuni turistice de interes local, Ocna Sibiului și Bazna. Ca potențial natural merită să menționăm de asemenea zonele din rețeaua Natura 2000 din nord-estul și estul județului (o mare parte din suprafața Podișurilor Hîrtibaciului și Tîrnavelor).

2.2.1. Potențialul turistic al reliefului

Relieful este variat si coboară în trepte de la sud – Muntii Făgăras (cu vârful Negoiu de 2.535 m, cu o creastă alpină zimtată sub care se adăpostesc circuri si văi glaciare, marcate de frumoase cascade), Muntii Cindrelului si Lotrului (cu suprafete plane, usor vălurite, cu vârful Cindrelul de 2.245 m, vârful Steflesti 2.244 m, cu văi adânci ce contrastează cu culmile înalte), despărtiti de defileul Oltului, la nord – Podisul Secaselor si Hârtibaciului, Podisul Târnavelor (cu altitudini de 600-700 m), Depresiunea Sibiului.

Munții Făgăraș constituie vertebra cea mai interesantă și masivă din întreaga coloană vertebrală a Carpaților României. Stau marturie suprafața lor de aproape 3000 km pătrați, desfașurarea crestelor pe direcția est-vest ce însumează 70 km, în care altitudinile se mențin frecvent la peste 2000m.

Având în vedere ca în muntii Fagaras se constituie cea mai densa retea hidrografica din Carpati, în acest masiv se pot observa o serie de lacuri glaciare (Avrig 2011 m, Caltun 2147 m, Doamnei 1865 m, Bâlea 2034 m, Podragel 1893 m, Podragu 2136 m), acestea constituind puncte de popas sau de înnoptare pentru turisti. De exemplu lacul Avrig se afla la

Fig. 5. Muntii Fagaras

(sursa: http://www.fagaras-natura2000.ro/asociatia-muntii-fagaras)

jumatatea drumului între cabana Suru si cabana Negoiu, lacul Caltun se afla cu aproximatie la jumatatea drumului între cabana Negoiu si cabana Bâlea Lac iar lacul Bâlea si lacul Podragu se afla în vecinatatea cabanelor cu acelasi nume. Un alt argument al descrierii traseelor având ca reper aceste ape a fost ca aceste lacuri se gasesc marea majoritate în traseul principal (Avrig, Caltun, Capra, Urlea) de creasta iar cele care nu sunt în traseul de creasta se gasesc în traseele de legatura (Doamnei, Bâlea, Podragel).

Trasee turistice marcate in Muntii Fagaras:

1. Halta CFR Carta – Cabana Vama Cucului – Cabana Balea Cascada. Durata : 6½ – 7 ore. Marcaj: triunghi albastru.

2. Cabana Balea Cascada – Cascada Balea – si retur. Durata : 1 ora. Marcaj: punct rosu.

3. Cabana Balea Cascada – Lacul Balea, peste muchia Buteanu. Marcaj: banda albastra.

4. Cabana Balea Cascada – Lacul Balea, pe valea Balei. Durata : 2½ ore. Marcaj: triunghi albastru.

5. Cabana Balea Cascada – Valea Doamnei – Lacul Balea. Durata : 3½ – 4 ore. Marcaj: cruce rosie.

6. Lacul Balea – Saua Caprei. Durata : 40 minute. Marcaj: triunghi albastru.

7. Saua Caprei – Varful Vanatoarea lui Buteanu. Durata : 30 – 40 minute. Marcaj: cruce albastra.

8. Lacul Balea – Caldarea Vaiugii – Saua de sub Varful Capra. Durata : 1½ ore. Marcaj: banda albastra.

9. Lacul Balea – Saua Paltinul. Durata : 1 ora. Marcaj : banda albastra.

10. Lacul Capra – Cascada Capra – Cabana Paraul Caprei. Durata : 2 ore. Marcaj: banda albastra.

11. Fereastra Zmeilor – Cabana Paraul Caprei. Durata : 2 ore. Marcaj: triunghi galben.

12. Lacul Capra – Ruinele Cabanei Cota 2000. Durata : 30 minute. Marcaj: cruce albastra.

13. Lacul Balea – Cabana Podragu. Durata : 5 – 6 ore. Marcaj: triunghi albastru.

14. Lacul Balea – Cabana Negoiu. Durata : 8 – 9 ore. Marcaj: punct rosu.

Fig. 6. Cabana Podragu (sursa: http://www.podragu.ro)

Muntii Cindrel se desfasoară pe o suprafată de cca 900 km2 pe teritoriul judetului Sibiu fiind delimitati de Văile Frumoasei – Sebes (vest – nord), Sadu (est – sud) si Depresiunile Sibiului si Sălistei la nord ca si de Podisul Secaselor (nord-est). Sunt alcătuiti din sisturi cristaline doar între Văile Sebesului si Gârbovei. La sud-est de Căpâlna apare un strat calcaros îngust având un aspect domol (coame rotunjite, plaiuri netede) si cu putine urme glaciare (Gropata, Iezerul Mic, Iezerul Mare si Iujbea Răsinarului). Culmea sa principală se află în extremitatea Sud-vestică a masivului si se ramifică în trei directii: spre Vest, Culmea Serbota – Gungurezu – Oasa Mare; spre Nord, Găujoara – Foltea – Strâmba Mare si spre est Culmea Niculesti – Rozdesti – Bătrâna – Oncesti – Ghihan – Derjani – Măgura Cisnădiei. Pe această culme, pe o parte a ei se desfăsoară principalul traseu marcat cu bandă rosie al muntelui.

Fig. 7. Muntii Cindrel

(sursa: http://www.turism.sibiu.ro/album/displayimage.php?pid=71)

Trasee turistice marcate în Muntii Cindrel:

TRASEUL PRINCIPAL

1. Comuna Rasinari – Apa Cumpanita – Vf.Ghihan-Tomnaticu – Gradina Oncesti – Saua Batrâna – Vf. Rozdesti – Saua Serbanei – Vf. Niculesti – Vf. Cindrel. Marcaj: banda rosie, 10-12 ore.

TRASEE SECUNDARE

2. Comuna Jina – Captanu – Guga – la Pripoane – Sub Dusi – Dusi – Padina Rudarilor – Vf. Foltea – Vf. Frumoasa – Vf. Cindrel. Marcaj: banda albastra, 9 – 10 ore.

3. Cabana Oasa – Vf. Oasa Mare – Vf. Serbota Mic – Vf. Frumoasa – Vf. Cindrel. Marcaj: cruce rosie, 5 – 6 ore.

TRASEE DE INTRARE

4. Cisnadie – Vf. Magura – cab. Valea Sadului. Marcaj: cruce rosie, 4 ore.

5. Cisnadioara – Vf. Magura – Poiana Trandafirilor – catunul Prislop – com. Rasinari. Marcaj: cruce albastra, 3 ore.

6. Halta Sibiel – satul Cacova – cab. Fântânele – Pripoane. Marcaj: cruce albastra, 4 – 5 ore.

7. Halta Sibiel – sat Sibiel – Valea Cetatii – Poiana Gadia – cabana Fântânele. Marcaj: punct albastru, 3 – 4 ore.

8. Com. Tilisca – Dealul Negru – Dl. Valenilor -Vf. Guga Mica. Marcaj: triunghi albastru, 3 – 4 ore.

9. Satul Rod – Pârâul Negru – Dealul Satului – Vf. Guga Mare. Marcaj: cruce rosie, 3 – 4 ore.

10. Com. Poiana Sibiului – Vf. Magurii – Pârâul Negru – Pârâul Pestilor – Vf. Captanul Mic. Marcaj: triunghi rosu, 2 – 3 ore.

11. Com. Jina – Valea Dobrei – Vf. Fântânele – Magura Jinarilor – Poiana Rudari. Marcaj: cruce rosie si punct albastru, 7 – 8 ore.

12. Statiunea Paltinis – Poiana Gaujoara – Saua Batrâna. Marcaj: cruce rosie, 2 – 3 ore.

13. Statiunea Paltinis – Vf. Oncesti – Poiana Muncel – Poiana Gaujoara – Paltinis. Marcaj: punct albastru, 3 ore.

14. Statiunea Paltinis – Vf. Oncesti – Poiana Lupilor – Santa – Paltinis. Marcaj: triunghi albastru, 3 ore.

15. Statiunea Paltinis – Poiana Muncel – stâna Batrâna Mica – fosta cab. Gâtul Berbecului. Marcaj: triunghi rosu, 3 – 4 ore.

16. Statiunea Paltinis – Cheile Cibinului – La Pisc – Dealul Runcu – cab. Fântânele. Marcaj: punct rosu, 5 – 6 ore.

17. Cabana ”Z” – Refugiul Sub Iezer – Saua Cindrel. Marcaj: trunghi albastru, 3 – 4 ore.

18. Refugiul Cânaia – Caldarea Iujbea – Saua Steflesti. Marcaj: punct rosu, 1 1/2 ore.

19. Cab. Fântânele – Poiana Neagra – Piscul Vulturului – Strâmba – Poiana Soarelui – Niculesti – Saua Serbanei – Cânaia. Marcaj: cruce rosie, 7 – 8 ore.

20. Canton Tartarau – Valea Frumoasei – Vf. Frumoasa – Vf. Cindrel. Marcaj: triunghi albastru, 4 – 5 ore.

2.2.2. Potențialul climato-turistic

Clima este o resursă ce poate contribui la dezvoltarea turismului sau dimpotrivă, poate deveni un factor limitativ a activitătii turistice. Din punct de vedere al potentialului turistic, clima trebuie privită sub două aspecte:

– în primul rând ca factor de peisaj, respectiv conditionarea impusă de climă asupra celorlalte componente ale mediului geografic,

– iar în al doilea rând ca influentă pe care o exercită asupra organismului uman, deoarece acesta este supus continuu factorilor bioclimatici.

Turismul, prin modul său de practicare, predominant în aer liber, se află într-o dependentă permanentă fată de starea vremii. El trebuie să tină seama de durata de strălucire a Soarelui, respectiv de nebulozitate, mai ales de perioada, ritmul si durata precipitatiilor, dar si de regimul termic si de vânt, care, toate la un loc, pot determina gradul de confort turistic sau alternativele turistice. Alături de existenta unui potential turistic, pozitie favorabilă, căi de acces modenizate si infrastructură corespunzătoare, conditiile climatice favorabile se constituie în premise care stau la baza dezvoltării turismului. Caracteristicile principalelor elemente climatice în cadrul judetului Sibiu corespund acestor cerinte.

Temperatura aerului constituie unul din factorii principali ai climei, care conditionează desfăsurarea activitătii tuturor formelor de viată în orice zonă a teritoriului. În judetul Sibiu, din analiza datelor prelucrate rezultă că temperatura medie oscilează între 9,3°C în zona de contact depresionară si – 0,7°C la altitudinea de 2.000 m. De asemenea se mai observă o scădere progresivă a temperaturii în raport cu cresterea altitudinii. La Statia Meteorologică Păltinis cele mai scăzute valori ale temperaturii aerului se înregistrează în luna ianuarie, ala fel ca si în zona depresionară de contact (Statia Meteorologică Sibiu). Temperatura maximă absolută înregistrată în judet a fost de 37,6° C la Boita (la data de 09.09.1946) respectiv 39,5° C la Sibiu (07.09.1946) iar minima absolută, de – 34,4° C, s-a înregistrat la Sibiu la data de 02.01.1888.

Precipitatiile atmosferice constituie principalul fenomen meteorologic care contribuie la realizarea circuitului apei în natură, fiind o caracteristică importantă a climei. Luna cu cantitatea cea mai mare de precipitatii, pentru toate nivelele altitudinale este luna iunie. Cantităiile medii minime lunare de precipitatii se înregistrează în luna februarie pentru Statia Meteorologică Păltinis si în luna martie pentru Statia Meteorologică Sibiu. În sezonul rece, odată cu scăderea temperaturii aerului si a solului, precum si influenta invaziilor de aer rece, polar, dinspre nord, nord – vest, nord – est, cea mai mare cantitate de precipitatii cade sub formă de zăpadă. Cantitătile maxime de precipitatii căzute în 24 de ore au totalizat 179,9 mm la Sura Mică (23.06.1913). În podișuri, verile sunt calde, cu precipitații dese, iar iernile reci, cu strat de zăpadă stabil.

Întrucât pe teritoriul Judetului Sibiu se găsesc forme de relief variate, care prin particularitătiile lor orografice influentează desfăsurarea regimului termic, eolian si pe cel al precipitatiilor atmosferice, clima desi temperat continentală, are anumite nuante ce se suprapun treptelor de relief. Astfel, se pot întâlni nuantele de climat montan, deluros si de adăpost.

2.2.3. Potențialul turistic al apelor

Reteaua hidrografică se împarte în două bazine principale: Olt si Mures. Lungimea cursurilor de apă, totalizând 2.043 km, se distribuie cu 1.326 km în bazinul Olt si 717 km în bazinul Mures. Reteaua hidrografică de suprafată, ependentă de unitătile de relief, are o dispunere radiar – concentrică, mai ales în limitele Depresiunii Sibiului. În zona montană se găsesc lacuri glaciare (lacul Bâlea este considerat cel mai reprezentativ, cu o suprafată de 4,7 ha si un volum de 200.000 m3) – Podragul, Doamnei, Avrig (în Muntii Făgăras) sau Iezerul Mare, Iezerul Mic (în Muntii Cindrel). In judetul Sibiu se găsesc si numeroase lacuri artificiale – pe Sadu, pe Cibin, pe Hârtibaciu sau pe Olt.

În cadrul Depresiunii Făgăras, bazinul Oltului este asimetric si primeste numerosi afluenti care îsi au obârsiile în zona alpină, în vechile circuri glaciare. Pe tot parcursul său, în această depresiune, Oltul este însotit de terase si piemonturi dezvoltate pe partea stângă, în timp ce versantul drept este format în cea mai mare parte de o cuestă puternic fragmentată apartinând Podisului Hârtibaciului. În extremitatea sud – vestică a Depresiunii Transilvane si anume în Depresiunea Sibiului, Oltul primeste cel mai important afluent, Cibinul cu afluentul său Hârtibaciu (89 km lungime, debit 3.3 m3/s), din podisul cu acelasi nume si Sadu (43 km lungime, debit 4,4 m3/s) din Muntii Lotrului. În distributia si configuratia actuală a apelor din zona montană a Sibiului, un rol foarte important l-a avut evolutia paleogeografică a teritoriului în decursul perioadelor geologice si în principal din Cuaternar până astăzi. Astfel, sub influenta miscărilor neotectonice si a retragerii apelor marine din depresiunile submontane ale Transilvaniei, a factorilor climatici si a altor factori fizico – geografici si antropici, s-a ajuns la forma actuală a retelei de văi, lacuri naturale si resurse de apă subterane. O contributie foarte importantă la forma actuală a resurselor de apă din cuprinsul zonei montane l-a avut si glaciatiunea cuaternară, prin faza cea mai vizibilă astăzi (faza Wűrm), care a modelat zona montană a bazinului hidrografic Cibin. Ca urmare a glaciatiunii cuaternare, s-au creat circuri si văi glaciare, zone în care s-au format si lacuri glaciare, unele dintre ele constituind obârsia unor văi permanente ca Râul Mare si Râul Mic.

Având în vedere ca în muntii Fagaras se constituie cea mai densa retea hidrografica din Carpati, în acest masiv se pot observa o serie de lacuri glaciare (Avrig 2011 m, Caltun 2147 m, Doamnei 1865 m, Bâlea 2034 m, Podragel 1893 m, Podragu 2136 m), acestea constituind puncte de popas sau de înnoptare pentru turisti. De exemplu lacul Avrig se afla la jumatatea drumului între cabana Suru si cabana Negoiu, lacul Caltun se afla cu aproximatie la jumatatea drumului între cabana Negoiu si cabana Bâlea Lac iar lacul Bâlea si lacul Podragu se afla în vecinatatea cabanelor cu acelasi nume. Un alt argument al descrierii traseelor având ca reper aceste ape a fost ca aceste lacuri se gasesc marea majoritate în traseul principal (Avrig, Caltun, Capra, Urlea) de creasta iar cele care nu sunt în traseul de creasta se gasesc în traseele de legatura (Doamnei, Bâlea, Podragel). Apele din acest masiv în zona sibiana a Fagarasilor formeaza o serie de cascade (de la vest la est): cascada Moasei, cascadele Avrigului, cascada Serbotei, cascada Bâlea.

Lacul Avrig este accesibil:

– din Avrig pe marcaj cruce rosie de la km 284 al DN 1, se ajunge la Poiana Neamtului dupa 14 km de drum forestier. De aici marcajul continua pe poteca turistica pe piciorul Bârcaciu, se ajunge în 2 – 2 ½ ore la Cabana Bârcaciu, iar de aici pe marcaj punct albastru se ajunge prin Valea Râului Mare al Avrigului dupa circa 3 ore la lac.

– de la Cabana Negoiu pe poteca turistica ce iese în saua Scara (marcaj cruce albastra – 2 ore) si urmând apoi poteca de creasta dupa un parcurs de 2 ore.

Fig. 8. Lacul Avrig (sursa: http://www.cs.ubbcluj.ro/)

Lacul Caltun (refugiul Caltun) este accesibil:

– cabana Negoiu, pe marcaj triunghi albastru pe la Piatra Prânzului, Saua Cleopatrei pâna în Popasul lui Mihai unde avem marcaj banda rosie peste Vf. Negoiu (2535 m), prin Strunga Dracului

– de la Cabana Bâlea, marcaj dunga albastra pâna în saua Paltinul, de aici pe dunga rosie peste Vf. Laitelul (4 ore).

– de la Cabana Piscul Negru circa 3 ore, marcaj: triunghi albastru.

– de pe transfagarasan, pe poteca lui Grigore, marcaj cruce rosie.

Lacul Doamnei – este mai putin cunoscut, prin preajma lui trecând doar o poteca turistica putin circulata care face, prin ocol, legatura dintre Hotelul Bâlea Cascada si Bâlea Lac prin Valea Doamnei afluent al râului Bâlea pe marcaj cruce rosie.

Lacul Bâlea – accesul la lac este usurat de de existenta transfagarasanului, asfaltat în întregime. Dinspre Sibiu, trasfagarasanul porneste de langa comuna Arpas de la Km 267 al DN 1. La 7 km, un drum pietruit o ia la dreapta (spre vest) si ajunge dupa 2 km la Pastravaria Bâlea unde se pot pescui pastravi. Dupa 21 km (km 130) se ajunge la Hotelul Bâlea Cascada, apoi trece prin Poarta Genistilor (km 126) si cea a întâlnirii (km 125) unde s-au întâlnit cele doua echipe ce lucrau la transfagarasan si lasa în dreapta vestita cascada a Bâlii, intra apoi în golul alpin si facând serpentine din ce în ce mai scurte iese la lac dupa ce a parcurs 35 km de la soseaua nationala DN 1. Pe timp de iarna când transfagarasanul este accesibil numai dinspre Sibiu pâna la Bâlea Cascada, se ajunge la lac cu telecabina.

Fig. 9. Lacul Balea

(sursa: http://www.sibiu-turism.ro)

Al doilea mare bazin hidrografic căruia îi apartin apele judetului este cel al Muresului. Un important afluent al Muresului este Târnava Mare, care străbate partea de nord a judetului (sectorul median al râului), având o vale largă, tăiată între dealuri domoale, în lungul căreia s-au construit importante căi de comunicatie.

La numai 17 km de Sibiu, se află lacurile sărate de la Ocna Sibiului, lacuri de origine antropică, rezultate în urma exploatării sării. Complexul balnear Ocna Sibiului prezintă următoarele caracteristici:

prezența celor mai sărate lacuri din Europa (Lacul Brâcoveanu – salinitate de 310g/l);

existența celui mai adânc lac sărat de ocnă din România (lacul Avram Iancu – 130 m);

evaluarea Lacului fără Fund, ca unic în România prin fenomenul de heliotermie, ceea ce a determinat declararea acestuia ca monument ocrotit al naturii;

existența nămolului sapropelic pentru tratamente cu efecte terapeutice.

2.2.4. Potențialul turistic al componentelor învelișului biogeografic

Judetul Sibiu dispune de o mare diversitate de ecosisteme, habitate si specii sălbatice datorită cadrului natural variat. În concordantă cu legea privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice precum si cu lucrări stiintifice privind habitatele de interes comunitar, în judetul Sibiu au fost inventariate 34 de tipuri de habitate.

În județul Sibiu beneficiază de un statut legal de protecție la nivel național un număr de 16 arii naturale (10 rezervații naturale și 6 monumente ale naturii) a căror suprafață însumată reprezintă 3,6% din suprafața totală a județului Sibiu. La nivel județean au mai fost declarate încă 2 rezervații naturale (Arpășel și Eleșteele de la Mîndra) pentru care au fost întocmite documentațiile în vederea obținerii avizului din partea Academiei Române.

Rețeaua ecologică europeană Natura 2000 reprezintă principalul instrument al Uniunii Europene în domeniul conservării naturii în statele membre. Natura 2000 este o rețea ecologică de zone desemnate de pe teritoriul Uniunii Europene în vederea protejării unor habitate și a unor specii vulnerabile de plante și animale. Datorită capitalului natural extrem de valoros, la nivelul județul Sibiu au fost desemnate un număr de 4 SPA-uri (Arii Speciale de Protecție Avifaunistică), declarate prin H.G. 1284/2007 privind ariile de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România și un număr de 9 SCI-uri (Situri de Importanță Comunitară), declarate prin Ordinul 1964/2007 al Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD) privind instituirea de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Parcul Natural Cindrel

Acesta reprezintă o zonă complexă de floră, faună, geomorfologică și hidrografică cuprinzând culmi netede și circuri glaciare. Parcul se află la limita sud-vestică a teritoriului administrativ al județului Sibiu, având o suprafață de 9.043 ha. Arealul conferit acestei zone este delimitat de Vf. Piatra Albă (2178 m) în sud, Vf. Iujbița (1989 m) în est, Vf. Rozdești (1954 m) în nord-est până în Vf. Foltea (1963 m) continuând cu Vf. Șerbota Mare (2016 m) înspre vest. Parcul este situat în arealul comunelor Gura Râului, Rășinari, Tilișca și Jina. Accesul se face din Sibiu DJ 106A – Rășinari – Păltiniș – Poiana Găujoara – Șaua Bătrâna – Cindrel (traseu marcat: triunghi roșu, bandă roșie).

Parcul Natural – Golul Alpin al Munților Făgăraș

Arealul celor 6989 ha ale parcului se află pe fața nordică a masivului ocupând o parte din sectorul glaciar central al masivului Făgăraș, limitele parcului se desfășoară între vârfurile Podragu și Suru. Parcul Natural Golul Alpin al Munților Făgăraș reprezintă o zonă protejată complexă din punct de vedere geologic și hidrografic (densitatea rețelei hidrografice fiind cea mai intensă din Carpații României), parcul adăpostind cele mai pitorești lacuri glaciare din masivul Făgăraș. Vegetația reflectă zonalitatea altintudinală a feței nordice a masivului, marcată distinct de flora pajiștilor alpine și de cea a vegetației lemnoase. Fauna prezentă, în special în zona crestei înalte, este marcată frecvent de avifauna caracteristică întregului masiv (șoim, gaița de munte). Adesea pot fi întâlnite capra neagră, vulpea, ursul, lupul, jderul, mistrețul. Accesul se face din DN 1 (E68) Sibiu – Șelimbăr – Turnu Roșu – traseu marcat sau DN 1 (E68) Sibiu – Șelimbăr – Avrig – Porumbacu de Sus – traseu marcat.

Rezervația Naturală Iezerele Cindrelului

Este o rezervație mixtă prezentând valori geologico-peisagistice, floristice și faunistice unitare având o suprafață totală de 609,6 ha. Rezervația cuprinde lacurile glaciare Iezerul Mare, situat la o altitudine de 1999 m, suprafața fiind de 3 ha, iar adâncimea maximă 13,30 m. Forma aproape ovală a lacului măsoară 320 m în lungime și 189 m lățime.Iezerul Mic este situat la 1946 m altitudine, are o formă aproape dreptunghiulară, măsurând doar 80 m lungime, 58 m lățime și având o adâncime maximă de 1,7 m. Accesul se face din Sibiu DJ 106 A – Rășinari – Păltiniș – Poiana Găujoara – Șaua Bătrâna – Cindrel – Iezere (traseu marcat: triunghi roșu, bandă roșie).

Lacul și Golul Alpin Bâlea

Rezervația Naturală Lacul și Golul Alpin Bâlea însumează o suprafață de 180 ha fiind cuprinsă între Vf. Paltinul (2399 m), Iezerul Caprei (2421 m), Vf. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m) și Muchia amplă Buteanu – Netedu. Lacul Bâlea are o suprafață de 46.508 mp și adâncimea de 11, 35 m fiind cel mai mare lac al masivului situat la 2034 m altitudine. Cascada Bâlea reprezintă cea mai spectaculoasă cădere de ape din întregul lanț al Carpaților Meridionali. Vegetația este caracteristică climatului alpin, predominantă fiind vegetația pășunilor. Din punct de vedere faunistic importantă de menționat este prezența caprei negre.Accesul se face dinspre nord, din Sibiu – Cârțisoara (DN 7C) – Transfăgărășan (Poarta Geniștilor, Poarta Întâlnirii) – Valea Bâlii – trasee montane marcate.

Rezervația Naturală Lacul fără Fund

Lacul este situat în Parcul Public al orașului Ocna Sibiului, în imediata apropiere a stației CFR, de-a lungul timpului fiind cunoscut și sub numele de "Lacul Lemnelor" sau "Lacul Francisc".

Lacul s-a format pe locul fostei saline Francisc închisă și abandonată din anul 1775. Prin prăbușirea tavanului salinei s-a creat un crater care în timp a acumulat apă.Lacul are un diametru de 40-50 m cu o adâncime maximă de 33-34 m. Concentrația sării în apă este de 318g/l la adâncime, în timp ce la suprafață atinge doar 96g/l. Fiind mai puțin sărat, stratul de la suprafață permite pătrunderea razelor de soare, acestea încălzind mai bine particulele de sare dense din stratul inferior. Acesta este fenomenul de heliotermie, motiv principal pentru care lacul a fost declarat rezervație naturală.

Rezervația Naturală Șuvara Sașilor

Rezervația naturală botanică Șuvara Sașilor acoperă o suprafață de 20 ha pe terasa de 430 m altitudine a râului Sadu în apropierea orașului Tălmaciu. Prezența dominantă a unei specii de graminae cunoscută sub numele de "șuvară" a dat numele generic acestui spațiu deținut anterior de sași. În cadrul acestei rezervații se întâlnesc specii floristice și faunistice rare.

Rezervația Faunistică Arpășel

Aceasta se află în centrul Sectorului glaciar central al masivului Făgăraș acoperind o suprafață de 736 ha. Rezervația faunistică Arpășel este constituită din păduri de rășinoase, iar la limita inferioară, păduri de rășinoase în amestec de foioase (fag). Din punct de vedere faunistic capra neagră constituie cea mai numeroasă specie, însă tot în acest areal se mai întâlnesc râsul, lupul, jderul, cerbul, cocoșul de munte și căpriorul. O posibilitatea de a ajunge în rezervație este de la calea ferată Sibiu – Brașov cu stația Arpașul de Jos. Cu automobilul se poate ajunge din E68 – Șoseaua Sibiu – Brașov – comuna Arpașul de Jos – apoi pe Transfăgărășan – trasee marcate.

Calcarele eocene de la Turnu Roșu

Monument al naturii ce cuprinde elemente de valoare paleontologică deosebite, numeroase elemente minerale, rocile sedimentare fiind alcătuite din corpurile fosile ale mai multor specii de plante și animale. Cele mai interesante fosile sunt reprezentate de fragmentele de pești, reptile, oase de crocodili și rechini. Rezervația se găsește în partea sud-estică a localității Turnu-Roșu, străbătută de Valea Sadului, însumând o suprafață de 60 ha.

Dealul Zakel

Rezervația Naturală Dealul Zakel s-a format în urma evoluției milenare a acțiunii factorilor geomorfologici și climatologici. Aceasta se află în apropierea localității Slimnic și se înalță cu cca. 100 m deasupra Văii Șarba, ocupând o suprafață de 11 ha. Această rezervație reprezintă o varietate prin prezența unei flore și faune caracteristice zonei de stepă euro-siberiană. Se întâlnesc numeroase specii de plante din familii diverse. Acest habitat găzduiește o serie de specii de animale, aici existând peste 400 specii de insecte.

Ariile Speciale de Protecție Avifaunistică (SPA) sunt Avrig – Scorei – Făgăraș, Piemontul Făgăraș, Frumoasa și Podișul Hîrtibaciului. Acestea ocupă o suprafață de aproximativ 241.736,11 ha și reprezintă 44,49% din suprafața județului.

Siturile de Importanță Comunitară (SCI) sunt Frumoasa, Insulele stepice de la Slimnic, Mlaca Tătarilor, Movilele de la Păucea, Munții Făgăraș, Oltul mijlociu – Cibin – Hîrtibaciu, Pădurea de stejar pufos de la Petiș, Pădurea de stejar pufos de pe Tîrnava Mare, Sighișoara – Tîrnava Mare. Acestea ocupă o suprafață de aproximativ 133.333,01 ha și reprezintă 24,54% din suprafața județului Sibiu. Prin suprapunerea siturilor Natura 2000 (SCI și SPA) rezultă o suprafață de 262.258,37 ha, aceasta reprezentând 48,07% din teritoriul administrativ al județului Sibiu.

2.3. Potențialul turistic antropic

Atracțiile turistice antropice au fost clasificate în majore și secundare. Cele majore sunt: municipiile Sibiu și Mediaș (ansambluri arhitecturale urbane medievale), Mărginimea Sibiului (Săliște – Sibiel – Gura Rîului), Cisnădie – Cisnădioara și comunele Biertan și Valea Viilor monumente UNESCO. Dintre cele secundare amintim: zonele etnofolclorice cu tradițiile, gastronomia și meșteșugurile specifice (cea mai importantă din punct de vedere al exploatării turistice este Mărginimea Sibiului, însă potențial au și Țara Oltului, Valea Hîrtibaciului, Valea Tîrnavelor și Podișul Secașelor), bisericile fortificate (cu o concentrare în jumătatea nordică județului), palatele / castelele / fortificațiile răspândite prin județ, muzeele (Brukenthal și ASTRA se află între cele mai importante cinci muzee ale României), evenimentele/festivalurile (de teatru, de muzică, folclorice, meșteșugărești, medievale, sportive), domeniul schiabil.

2.3.1. Obiective turistice religioase

Catedrala Mitropolitană Sfânta Treime

Fig.10 . Catedrala mitropolitana Sfanta Treime din Sibiu

Ideea ridicării unei catedrale ortodoxe în orașul de reședință al Mitropoliei-Sibiu, a aparținut, mai întâi, marelui mitropolit Andrei Șaguna, care printr-o circulară trimisă în eparhie în preajma Crăciunului anului 1857, după ce în toamna aceluiași an a obținut aprobarea Împăratului Franz Joseph I, îi îndemna pe preoți și pe credincioși să contribuie la ridicarea catedralei. În urma apelului făcut s-a început organizarea colectei propriu-zise, primul donator fiind însuși Împăratul Franz Joseph I care a donat 1000 de galbeni, urmat apoi de guvernatorul Transilvaniei cu 50 de galbeni, de mitropolitul Andrei cu 2000 de florini și de mulți alții. Lucrările au început abia în anul 1902 și au continuat până în 1904, când biserica a fost pusă sub acoperiș, fiind coordonate de către arhitectul Sibiului de atunci Iosif Schussnig. Planul catedralei a fost acceptat în urma unui concurs la care s-au prezentat 31 de arhitecți, fiind declarat câștigător planul arhitecților Virgil Naghy și Iosif Konemer. În ziua de 13 decembrie 1904 au fost sfințite și așezate în cele două turnuri cele 4 clopote. S-au confecționat apoi iconostasul și stranile în București, la firma lui Constantin Babic, a fost introdusă lumină electrică și a fost pictată cupola. Pictura acesteia ca și a iconostasului a fost făcută de către Octavian Smigelschi, originar din satul Ludoș, județul Sibiu.

La 30 aprilie 1906, catedrala a fost sfințită de către mitropolitul Ioan Metianu, împreună cu episcopul său sufragan de la Arad, Ioan Papp, alături de un ales sobor de preoți și diaconi. La sfințire a fost prezent și profesorul Nicolae Iorga.

Iconostasul a fost lucrat de firma C.M. Bobic din București din lemn de tei aurit; La fel și scaunul arhieresc. (1904); Pictura de pe pandantivi reprezentându-i pe cei patru evangheliști și intradosul cupolei, cu Isus Pantocrator între îngeri, precum și o parte din panourile iconostasului sculptat în lemn și aurit, sunt pictate de Octavian Smigelschi (1866-1912) ajutat și de Arthur Coulin (1869-1912); Clopotul cel mare, instalat în 1904 în turnul dinspre apus, are 1345 kg și inscripția ”În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii graiurile lor"; Chivotul de pe masa altarului reprezentând catedrala în miniatură, a fost realizat de o firmă din Würtenburg din metal aurit în foc. Înălțimea turnurilor este de 45 m, înălțimea cupolei în interior 24.7 m, cu un diametru de 15 m.

Biserica parohială romano-catolică Sfânta Treime

Biserica parohială romano-catolică "Sf. Treime” a fost construită de iezuți între anii 1726-1733 în spiritul barocului timpuriu vienez. A fost sfințită în 13 septembrie 1733 de către episcopul Transilvaniei Gregor von Sorger. Turnul care este detașat de navă a fost terminat în 1738 și are patru nivele înalte și o cupolă. Turnul Bisericii Romano-Catolice măsoară 47 metri și adăpostește trei clopote masive și un ceas cu două cadrane. Cele trei clopote au fost montate prima dată în sec. XIX. Cel mai mare clopot are 570 kg și poartă următoarea inscripție: “A sunat crucea lui Cristos copiilor Cerului și Pământului, dintr-o donație a Magdalenei Filek”. Al doilea clopot cântărește 325 kilograme și a fost turnat în 1864 în cinstea Sf. Adalbert, episcop și martir al lui Cristos. 140 kilograme are cel mai mic clopot și poartă inscripția: “Sf. Maria binecuvântată născătoare de Cristos, roagă-te pentru noi. Din donațiile sibienilor și arta lui Friedrich Kauntz răspândesc din nou laudă Neprihănitei.” În 1916 clopotele au fost confiscate și topite. Au fost refăcute în forma originală de firma lui Friedrich Kauntz și sfințite în 29 martie 1931.

Fig. 11. Biserica parohială romano – catolică Sfânta Treime din Sibiu

(sursa: http://patrimoniu.sibiu.ro/biserici/catolica)

La nivelul străzii, turnul prezintă un gang boltit care permite accesul spre Piața Mică. În capătul opus turnului, coama acoperișului este prevăzută cu un turnuleț lanternă. În 1927 (iunie) turnulețul vechi este înlocuit cu o cruce mare, actualul turnuleț fiind de construcție mai recentă (1971-1975). Acoperișul bisericii este în două ape, coama paralelă cu fațadele laterale, are spre Piața Mare trei lucarne semicirculare de tablă și o lucarnă mare, dreptunghiulară cu fronton triunghiular acoperit în două ape. Exteriorul monumentului este destul de sobru, celor șapte ferestre de la primul nivel (spre Piața Mică există doar șase axe) fiindu-le suprapuse altele, mai mici, dreptunghiulare, având ancadramente de piatră cu ecuson central. În flancurile fațadei spre Piața Mare se află două uși de formă dreptunghiulară, încoronate cu câte un segment de cerc profilat: prima facilitează accesul în biserică, următoarea în casa parohială.

Structura interioară este cea de biserica sală de formă dreptunghiulară, având o tribună pe latura sudică. În interior se remarcă pilaștri masivi de susținere a bolții. Inițial, interiorul bisericii era văruit în alb iar geamurile aveau sticla incoloră, deci biserică era mult mai luminoasă decât acum. Pictura navei aparține pictorului german Ludwig Kandler și a fost realizată în 1904.

Biserica evanghelică

Biserica parohială luterană din piața Huet, odinioară purtând hramul Sf. Maria, se prezintă astăzi drept cel mai vechi edificiu transilvan realizat în stilul goticului matur și târziu, cu cor poligonal, transept, navă centrală și colaterale, turn clopotniță și un nartex adosat pe partea de V, numit „Ferula”. A fost ridicată în sec XIV pe locul unde exista o veche biserică încă din secolul 12. Clădirea este dominată de turnul pe șapte nivele cu cele patru turnulețe pe colțuri, semn că orașul avea dreptul de condamnare la moarte (în latină ius gladii, literal „dreptul sabiei”). În turn se ajunge urcând 192 de trepte care se opresc la cele 4 turnulețe de unde se oferă o vedere generală a orașului. Punctul de observare este situat la 55 m. În turn se găsesc 3 clopote. Pentru multe secole aici se găsea locul de veghe al paznicului de incendii. Turnul bisericii are 73,34 m înălțime, este cea mai înaltă construcție din Sibiu.

Legenda spune că sașii sibieni, vrând să înalțe pentru biserica lor cel mai înalt turn, au mers în delegație la comunitatea de sași din Bistrița, pentru a se inspira. Acolo au măsurat cu o frânghie înălțimea turnului bisericii, iar seara au fost invitați la ospăț de bistrițeni. Îmbătându-i pe cei din Sibiu, meșterii bistrițeni le-au tăiat pe ascuns o porțiune din frânghie. Astfel turnul celei din Bistrița a rămas cel mai înalt din Transilvania, cu ai săi 75 de metri. Este al doilea turn cu ceas ca vechime din România. Ceasul actual datează din 1881.

Biserica este un amplu edificiu în stil gotic, cu planul format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la nord de o sacristie; urmează spre vest un transept, apoi nava centrală și cele două laterale; în vest a fost construit turnul masiv, înglobat în cele din urmă într-un nartex format, la rândul său, din trei nave. Inventarul mobil al Bisericii Evanghelice de la Sibiu este deosebit de valoros. Chiar dacă o serie de vase de cult din argint aurit, opere ale unor vestiți meșteri sibieni, precum Sebastian Hann, nu sunt accesibile publicului, alte piese de mare valoare pot fi admirate în biserică.

Fig. 12. Biserica Evanghelică din Sibiu

(sursa: http://patrimoniu.sibiu.ro/biserici/evanghelica)

Începând cu anul 1496, timp de 300 de ani, Biserica a servit și ca loc de înmormântare pentru primari, comiți sau alte personalități sibiene. În anul 1796 se interzic înhumările în biserică, dar cu toate acestea, se va mai face o excepție în anul 1803, când trupul neînsuflețit al baronului Samuel von Brukenthal va fi depus în cripta amenajată lângă amvon. Pietrele funerare care acopereau mormintele au fost demontate din nava bisericii în anul 1853 și încastrate în zidurile ferulei, obținându-se astfel o galerie de 67 de lespezi funerare, unică în România. Ferula este compusă din trei travee susținute de două perechi de coloane masive. Pe latura sudică este o mică tribună. Pe peretele vestic al acestei tribune se prezintă ‘Cronica pictată’ cu principalele evenimente din viața orașului. Biserica are o lungime de cca. 72 m, iar lățimea este de cca. 22 m.

Complexul Ursulinelor

Prima biserică a fost ridicată pe acest loc de călugării dominicani în 1474 în stil gotic. A funcționat ca mănăstire dominicană până în 1543, când, cu ocazia reformei religioase ce a determinat trecerea unei mari părți a populației săsești la religia lutherană, lăcașul de cult a intrat în posesia lutheranilor. În anul 1728, după eliberarea Transilvaniei din sfera de influență otomană și instaurarea administrației austriece, complexul de edificii al fostei mănăstiri dominicane a fost atribuit călugărițelor ursuline și populat de un grup de călugărițe aduse de la Pojon. Călugăritele ursuline au refăcut biserica în perioada 1728-1733, în stil baroc.

Fig. 13. Biserica Ursulinelor

(sursa: http://patrimoniu.sibiu.ro/biserici/detail/26)

În interior, biserica se prezintă ca o biserică-sală în stil baroc, numai o capelă laterală și sacristia și-au păstrat stilul gotic. Bolțile în stil gotic au fost distruse și înlocuite cu un tavan, doar deasupra balconului unde se află corul se mai află o boltă semicilindrică. În biserică se află trei altare de dată relativ recentă. Altarul principal conține o icoană având ca temă încoronarea Maicii Domnului. Altarul lateral din partea dreaptă conține o pictură centrală în care este reprezentată viziunea Sfintei Angela de Merici, în care i se arată Sfânta Ursula. La partea de sus a altarului se află icoana Sfântului Emeric. Altarul lateral din partea stângă o reprezintă în pictura centrală pe fondatoarea ordinului maicilor ursuline, sfânta Angela de Merici, instruind copiii. În partea superioară a altarului se află icoana regelui Ștefan cel Sfânt.

Capela Sfintei Cruci

Pe locul acesteia s-a găsit o mănăstire dominicană, care a fost ridicată în prima jumatate a secolului al XIII-lea. Contine Crucifixul sculptat de Peter Lantregen în 1417, înalt de 7,3 m.

Biserica Franciscană

Biserica gotică sprijinită de contraforturi, a fost construită în sec. XV. Unele surse indică faptul că inițial a aparținut ordinului clarisselor (călugărițe franciscane), dar există și varianta ridicării bisericii de către călugărițele dominicane. Cert este că după instaurarea Reformei, biserica a rămas în paragină fiind folosită o perioadă drept depozit de cereale. La 12 februarie 1716, generalul Steinville donează biserica călugărilor franciscani care o renovează. La 28 decembrie 1776 se prăbușește paravanul gotic al corului omorând pe Toma Kielbach și rănind mai mulți călugări. Cu sprijinul Împărătesei Maria Tereza biserica este renovată și transformată într-o biserică în stil baroc. În interior este o biserică în stil baroc de tip sală, boltită semicircular cu o tribună deasupra laturii nordice. Doar apsiul octoedric, ferestrele mari și stâlpii amintesc de perioada gotică.

Acoperișul turnului a fost restaurat în 1959; Biserica a fost restaurată în 1893, 1933 și ultima oară în anul 1972. Alipită bisericii este clădirea care adăpostea fosta mănăstire. Turnul bisericii măsoară aprox. 21.40 m, iar dimensiunile exterioare sunt de aprox. 36 m lungime și 16.5 m lățime. În 2011 biserica a fost folosită ca loc de filmare pentru filmul "Ghost Rider" cu Nicolas Cage.

Fig. 14. Interiorul Bisericii Franciscane din Sibiu (sursa: http://patrimoniu.sibiu.ro/biserici/detail/27)

Biserica Reformată

Biserică – sală cu absidă semicirculară nedecroșată și turn în vest. Edificiu cu fațadă îngustă, portal simplu, ancadrament dreptunghiular din piatră surmontat de un panou cu inscripție, datată în 1786, iar deasupra acestuia, un fronton triunghiular cu o rozetă în timpan. Biserica are un plan caracteristic baroc, are o singură hală, cu absida semicirculară, iar pe fațada principală de vest turnul este înglobat în corpul navei. Pereții sunt marcați de pilaștri dublați care susțin antablamente identice cu cele din exterior. Boltă semicilindrică, susținută de arce dublou. În axul altarului, un amvon cu baldachin cu motive aurite ale unor draperii și ghirlande de trandafiri. În partea de vest a bisericii, orga este amplasată pe o tribună susținută de doi stâlpi masivi. Lucrările au început în 1784, iar biserica a fost inaugurată la 26 noiembrie 1786. Prima orgă a fost instalată la inaugurarea bisericii, dar va fi schimbată în 1858 cu orga actuală. Masa Domnului datează din anul construirii, 1786, iar amvonul a fost construit în 1790. Dimensiuni exterioare: lungimea: 27.00 m, lățimea: 13.60 m. Înălțimea turnului: aprox. 38 m.

Biserica dintre Brazi

Cel mai vechi edificiu de cult românesc din Sibiu, datează din 1788 și are hramul Sf. Petru și Pavel. Biserica mai este cunoscută și sub numele de „Biserica dintre brazi”. Edificiu fondat de episcopul Inochentie Micu Klein fusese inițial o biserică greco-catolică. Apare ca o biserică sală lățită în zona centrală care susține o cupolă pe tambur de formă ovală. Atât fațada cât și interiorul poartă elemente baroce cum ar fi coloane masive, pilaștrii și motivul scoicii. În micul cimitir din jurul bisericii se găsesc numeroase monumente funerare de importanță istorică: Iosif Sterca Suluțiu, Alex Vaida Voievod, Alex. Papiu Ilarian, George Barițiu, Ioan Rațiu, David baron Urs de Margina, precum și oameni de afaceri, avocați, militari, etc.

Biserica Sf. Luca

Datează din 1791 fiind biserica de cartier a maierilor. Este o construc_ie simplă cu nava si un turn pe trei niveluri si coif piramidal.

Biserica Sf. Elisabeta

Datează din 1771 fiind ridicată împreună cu Orfelinatul Terezian din ordinul direct al împărătesei Maria Tereza. Biserica are o fatadă în stil baroc, portalul fiind flancat de două nise care se încheie cu motivul scoicii baroce. În partea superioară se ridică un mic turnulet metalic. Altarele din interior au fost aduse din Viena si prezintă scenele Maria călcând pe sarpe, Sf. Tereza de Aquila si Sf. Francisc de Assisi.

Biserica Evanghelică din Turnisor

Cercetările arheologice întreprinse în anul 1986 au demonstrat că biserica a fost o bazilică romanică a cărei construcție a început la sfârșitul secolului XII și s-a finalizat în prima jumătate a secolului XIII. Aspectul actual îl are din sec. XVIII. Vechea biserică a fost partial distrusă de turci. Din constructia initială s-a păstrat partea inferioară a corului si a absidei, stâlpii masivi ai careului si partea estică a navei de sud. În 1781 a fost construită extinderea spre vest. S-au ridicat tribune de lemn pe toate segmentele edificiului, care au fost pictate de Johannes Krempels la 1785. Altarul baroc din interior datează din 1759 iar amvonul din 1782. Turnul a fost reclădit în două etape între 1753 si 1782.

Sinagoga

In anul 1898 comunitatea evreiască din Sibiu a obtinut sumele necesare prin diligentele depuse de Josef Schwartz, presedintele comunitătii, care l-a însărcinat pe arhitectul Szalay Ferenc să construiască edificiul sinagogii. Sinagoga este formata dintr-un singur corp de clădire de plan dreptunghiular.

Fig. 15. Sinagoga din Sibiu

(sursa: http://patrimoniu.sibiu.ro/biserici/detail/36)

Fatada este neogotică dar în partea superioară a acesteia apare o friză de triforii neoromanice. Interiorul are un aspect bazilical cu trei nave încălecate de tribune cu arcade în forma de triforii iar tavanul este casetat, oarecum în spirit neorenascentist. Chivotul plasat în partea rde est a edificiului este în formă de absidă semicirculară. Clădirea monumentală cu mare valoare arhitectonică are în exterior un gard decorativ din fier forjat.

Căminul spital (Azilul) si biserica Azilului

Clădirile existente azi pe strada Azilului au fost ridicate în mai multe etape de-a lungul mai multor secole. Corespund din punct de vedere arhitectonic perioadelor stilurilor gotic si baroc. Biserica Azilului este o biserică hală construită integral din cărămidă cu cor pătrat si sanctuar poligonal, flancat în sud de o încapere iar în nord de două încăperi, pe două niveluri.

Fig. 16. Biserica Azilului din Sibiu

(sursa: http://patrimoniu.sibiu.ro/biserici/detail/34)

Corul bisericii, prin dispozitia celor două încăperi care îl flanchează, prezintă înrudiri stilistice cu exemplele gotice timpurii de la Cârta si Prejmer, databile în sec. XIII. În exterior se poate observa vechiul clopot din turn. Este cel mai vechi clopot din Sibiu: datează de la 1509 și poartă inscripția „ad iuva nos deus”.

Biserica – cetate din Biertan

Având hramul “Sfânta Maria” este inclusă, din 1993 pe lista monumentelor patrimoniului mondial al UNESCO. Această biserică a fost probabil o bazilică gotică din care nu s-au mai păstrat decât două chei de boltă și fragmente de nervuri de boltă.

Actualul edificiu de cult de tip sală aparține din punct de vedere stilistic goticului târziu transilvănean și a fost edificat la cumpăna secolelor XV-XVI, cum demonstrează și blazoanele aparținând lui Vladislav II (1490-1510) și Ioan Zápolya (1510-1516), ce ornamentează portalul de vest.

Biserica Evanghelică din Gusterita

Este o constructie romanică cu trei nave. Altarul poligonal sprijinit de contraforturi în trei trepte datează de la mijlocul secolului XV. Deasupra altarului se află un steag de vânt din 1841. Turnul bisericii datează din 1742. Zidul de incintă, cuprinzând în interiorul lui și o capelă gotică, datează din secolul XVI, dar forma ovală, fără turnuri de apărare, ar putea duce la presupunerea zidirii sale pe fundații vechi, probabil din perioada romanică.

Biserica ortodoxă "Cuvioasa Parascheva" din Răsinari

Pe locul actualei biserici ortodoxe "Cuvioasa Parascheva" se afla o biserică de lemn ctitorită de Vlaicu Vodă în 1383. Peste monumentul de lemn a fost construită între 1725-1758 noua biserică, edificiul vechi fiind demontat si scos. Valoarea actuală a constructiei (o biserică sală cu altar poligonal si turn în vest) rezidă din picturile murale interioare si exterioare, purtând semnăturile lui Ioan Popa, Grigore Zugravu, Ioan Pop, Nistor Stan.

Biserica gotică fortificată din Bazna

Actuala biserică luterană, odinioară purtând hramul Sf. Nicolae, are aspectul unei construcții specifice goticului târziu transilvănean din primul sfert al secolului XVI. Cu toate acestea, unele detalii ale portalului de vest par să indice o fază romanică a monumentului, astăzi integral suprapusă de construcția gotică.

Biserica ortodoxă din Orlat

Are hramul “Sf. Nicolae”, a fost construită în 1794. Edificiu de plan dreptunghiular, cu un turn în vest, cu navă, altar semicircular atât în interior cât si în exterior. Pronaosul, naosul si altarul sunt acoperite cu câte o calotă. Din pictura murală executată în anul 1800 de Simion Zugravu s-a păstrat doar cea din calota naosului.

Biserica evanghelică din Sura Mică

Este cel mai important obiectiv turistic al localitătii. Initial o bazilică romanică, datând din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, biserica a fost transformată în anul 1506 într-un edificiu gotic; turnul romanic plasat lateral a fost fortificat. Atunci a fost înlăturată absida cu un altar poligonal, arcul triumfal a primit un arc frânt si s-au construit ferestrele gotice cu muluri. Nava centrală a primit boltile în plasă executate din teracotă si boltile în cruce pe ogive ale corului si altarului poligonal. Edificiul păstrează două portaluri gotice în arc frânt precum si câteva bunuri de inventar: un altar în stil baroc, un grup statuar din lemn policrom (1715), baldachinul amvonului în stil baroc (1777), respectiv două chei de boltă sculptate. Din fortificația ce înconjura odinioară biserica se mai păstrează câteva tronsoane la S și V de biserică.

Biserica “Sfânta Treime” din Sibiel

A a fost construită între anii 1765-1767. Are planul dreptunghiular, cu absidă si turn decrosat în partea de vest. De-a lungul anilor a suportat unele modificări în elevatie, mai ales în ceea ce priveste ferestrele, care au fost mărite. Pictura murală a fost executată în frescă în anii 1774-1775 de Stan Zugravu. În sat se mai află si trei troite ridicate la începutul secolului al XIX-lea, respectiv în anii 1803, 1817 si 1819, pictate în frescă, precum si un schit.

Bazilica romanică de la Cisnădioara

Reprezintă cel mai vechi edificiu în stil romanic din România. Amplasată pe un platou foarte îngust ce a impus forma sa dreptunghiulară, bazilica din Cisnădioara, construită din piatră are un plan compus din nava centrală flancată de navele laterale, cor pătrat, absida principală si cele laterale. Biserica este menționată într-un document din anul 1223 și datează, probabil, de la cumpăna veacurilor XII-XIII, în timp ce portalul de vest și cadrul său plastic par a fi fost aplicate cu câteva decenii mai târziu. Pe fatada de vest, unde au fost proiectate două turnuri, neterminate însă, s-a realizat un portal deosebit, cu o ambrazură bogat decorată. Fortificatia din jurul bisericii este compusă dintr-o incintă de zidărie de plan oval. Se mai păstrează partial unele turnuri de apărare precum si orificiile prin care erau lansate pietre împotriva asediatorilor. În incintă se găsesc în mai multe locuri bolovani rotunzi, ce sunt menționați încă în jurul anului 1850 ca fiind păstrați pe galeria de luptă spre a fi prăvăliți asupra asediatorilor.

De la această biserică provine statueta din lemn Madona cu pruncul, păstrată în prezent la Muzeul Brukenthal din Sibiu. În 1940 la bazilica din localitate au fost strămutate de la cimitirul din Gusterita plăcile funerare ale ofiterilor si soldatilor germani si austro-ungari, căzuti în luptele din jurul Sibiului, în timpul primului război mondial. Întreg complexul a fost restaurat în anii ’70.

Fig. 17. Bazilica romanica de la Cisnădioara

(sursa: http://www.fotoromania.net/wp-content/uploads/2008/02/biserica-fortificata-cisnadioara.jpg)

Biserica evanghelică de la Cisnădioara

Biserica din sat este pomenită în anul 1428 ca purtând hramul Sf. Maria. Din actualul edificiu de cult partea cea mai veche o reprezintă turnul ridicat în stil gotic timpuriu în secolul XIV. Pe acest turn s-a adosat în anul 1764 biserica în stil baroc. În biserică se păstrează vechile strane pictate din secolele XVII-XVIII.

2.3.2. Obiective turistice cultural-istorice

Numărul monumentelor arhitecturale este foarte mare în municipiul Sibiu, motiv pentru care vor fi enumerate cele mai reprezentative si cunoscute ca obiective turistice.

Fig. 18. Casa Albastra, Sibiu Fig. 19. Casa Hecht, Sibiu

Fig. 20. Casa Lutsch, Sibiu Fig. 21. Casa Haller, Sibiu

Case memoriale, turnurile cetatii

Casa cu cariatide – construită în anul 1786. Intrarea este flancată de două cariatide, simbol al stilului baroc târziu.

Casa Haller – este construită în stil renacentist.

Casa Hecht – conserva deopotrivă detalii gotice si renascentiste.

Casa Lutsch – Clădirea are un plan dreptunghiular și este formată din subsol, parter și etaj. Acoperiș în două ape, coamă paralelă cu fațada, două lucarne tip ochi.

Casa Albastră – Casa Moringer

Casa Luxemburg

Casa Weidner

Casa Carol si Michael Brukenthal

Casa Altemberger – Pempflinger (Primăria veche)

Casa Carol si Michael Brukenthal

Casa Calfelor – ridicată în secolele XIII – XIV. Este situată în Piata Huet.

Casa Weidner – Reussner – Czekelius – Formata prin alăturarea a două edificii construite în secolul al XVI-lea, este situată în Piata Mare.

Fig. 22. Podul minciunilor, Sibiu

(sursa: http://www.proalpin.ro/blog/wp-content/uploads/2013/05/Podul-Minciunilor.jpg)

Podul minciunilor – Podul pietonal leagă cele două sectoare ale Pieței Mici, permițând realizarea legăturii în pantă între Orașul de Jos și Orașul de Sus. Trecerea inițial boltită se făcea pe sub un conglomerat de clădiri demolate în 1851. Tot atunci s-au demolat scările de pe latura vestică a străzii Ocnei. Podul a fost inaugurat la 17 decembrie 1860, la un an de la confectionare. Este primul pod de fontă realizat in România.

Turnurile cetatii: Pe lângă rolul militar, turnurile au servit ca sedii și depozite aflate în grija breslelor vechiului Hermannstadt. De exemplu:

Turnul gros – Acesta este situat la mijlocul laturii sud-estice a incintei a III-a, construcție începută în 1540. Planul turnului este în formă de U, ieșit cu 25 m în fața zidului exterior, include mai multe nivele de tragere. Primul nivel este destinat tragerii cu tunuri de calibru mic, prin opt guri de tragere. La nivelul doi s-au păstrat cinci deschideri ample pentru focul artileriei de calibru mare, urmat la nivelul următor tragerii cu arme ușoare de pe o platformă deschisă. Intreaga construcție a fost complet restaurată în intervalul 2005-2006, servind în prezent ca sală de concerte a Filarmonicii din Sibiu.

Turnul Sfatului – a fost turn de poartă al incintei a II-a de fortificatii. Turnul este prevăzut cu ceas (sfârșitul secolului al XVI-lea după reconstruirea și înălțarea suplimentară a turnului, instalat după reconstruirea după 1586. Primul orologiu cu mecanism din lemn realizat la Sighișoara a fost înlocuit cu un mecansim modern fiind și iluminat începând cu anul 1906,

Turnul archebuzierilor, Turnul olarilor, Turnul pielarilor, Turnul de poarta.

Fig. 23. Turnul Olarilor Fig. 24. Turnul Archebuzierilor

(sursa fotografiilor: http://patrimoniu.sibiu.ro/fortificatii/turnuri)

Muzee

Palatul si Muzeul National Brukenthal

Întreaga structură a Muzeului Național Brukenthal de astăzi a evoluat în timp dintr-un nucleu unic: colecțiile baronului Samuel von Brukenthal și dintr-o locație unică: Palatul Brukenthal. Deoarece nu a avut descendenți direcți rămași în viață, baronul von Brukenthal lăsa moștenire prin testament palatul, colecțiile și restul averii sale unui descendent în linie masculină dintre persoanele cu care se înrudea. În cazul în care urmașii săi aveau să moară la rândul lor fără a avea copii, familia stingându-se, averea urma să fie preluată de Biserica Evanghelică, iar palatul să devină un muzeu deschis publicului larg, eveniment petrecut în anul 1817. Pe parcursul secolului al XIX-lea, principala preocupare a muzeului a fost aceea de conservare a patrimoniului existent și de lărgire a colecțiilor principale prin intermediul achizițiilor, dar și de înființare de noi colecții mai ales în sfera culturii săsești. În anul 1948, muzeul a fost naționalizat, devenind proprietatea statului comunist român. Tot în anul 1948, Societatea Transilvăneană pentru Științele Naturii din Sibiu își încetează activitatea, muzeul aflat sub patronajul acesteia fiind inclus în patrimoniul național. În anul 1957, Muzeul de Științele Naturii devenea parte a Muzeului Brukenthal.

Fig. 25. Muzeul Brukenthal (sursa: www.istoria-artei.blogspot.com)

Muzeul de Vânătoare “August von Spiess” s-a deschis în anul 1966. 1972 este anul deschiderii Muzeului Farmaciei. În anul 1988 a fost inaugurată Secția Istorie a Muzeului Național Brukenthal, în prezent Muzeul de Istorie, în Casa Altemberger. Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal este cea mai recentă locație (2006).

Fig. 26. Muzeul Bruckenthal (sursa: http://www.sibiu-turism.ro)

Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA

Situat în centrul României, la Sibiu, Complexul Național Muzeal ASTRA este cea mai importantă instituție etnomuzeală din România. Conceput sub egida Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român – instituție înființată în 1861 -, Muzeul ASTRA – pe atunci Muzeul Asociațiunii – a vernisat prima expoziție în 19 august 1905. Muzeul s-a născut din dorința românilor ardeleni de a-și defini propria identitate etnoculturală, în conglomeratul etnic al Imperiul Austro-Ungar și pe fondul emancipării culturale a tuturor popoarelor din centrul și sud-estul Europei. Reorganizat sub această formă după 1990, Complexul Național Muzeal ASTRA are în structura sa patru unități muzeale cu specific etnografic și un Departament de film documentar antropologic.

Muzeul de Istorie

Muzeul de Istorie naturală

Muzeul Farmaciei

Muzeul de arme si trofee de vânătoare

Muzeul Locomotivelor cu Abur

Muzeul de Etnografie Universală Franz Binder

Casa Artelor – Muzeul de Etnografie Săsească Emil Sigerus

Etno Muzeul Casa Morariu – Jina

Muzeul de icoane pe sticlă din Sibiel

Muzeul sătesc din Gura Râului

Muzeul etnografic din Răsinari

Muzeul sătesc din Cisnădioara

Parcuri

Istoric, existența unor locuri de agrement amenajate începe în secolul XVIII în Pădurea Dumbrava și devine preocupare expresă cu implicarea unor organizații profilate și anume de către Societatea pentru Înfrumusețarea Orașului înființată în a doua jumătate a secolului XIX și Societății de Științe ale Naturii Sibiu. Inițiativa amenajărilor peisagistice pentru agrement și informare botanică devine posibilă odată cu pierderea valorii militare a fortificațiilor. Primul parc amenajat este Parcul Sub Arini (începând cu 1856) între Citadela Josephin și Citadela Steaua, presupunând o vastă operă de plantații și amenajări de heleștee care se încheie prin amenajarea amplului Muzeu al Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului, urmat de amenajarea Parcului „Astra” care se păstrează și astăzi în forma sa inițială. Busturile din parc au început să fie amplasate din 1973 (Octavian Goga , Gheorghe Lazăr, Andrei Mureșianu și Andrei Șaguna) urmate în 1975 de Badea Cârțan, în 1979 de Ioan Slavici, în 1991 de Timotei Cipariu, în 2006 de Emanuil Gojdu iar în anul 2010 a fost amplasat ultimul, August Treboniu Laurian.

Parcul natural „Dumbrava Sibiului” (716 ha) se situează în prelungirea Parcului Sub Arini, la dreapta și la stânga drumului care face legătura între Sibiu și Comuna Rășinari, fiind rezultatul unor plantații intenționate de pini în dreapta și stejari în stânga, în scop de ameliorare funciară (realizată în sec. XVIII), respectiv asanarea unei mlaștini. La începutul Dumbrăvii se plasează un heleșteu artificial (1906) pentru întregirea peisajului și agrement. Lângă heleșteu a fost amenajată în 1929 Grădina Zoologică. În continuare, pe firul pârâului natural amenajarea Muzeului Tehnicii Populare, include al doilea heleșteu artificial, în jurul căruia sunt plasate instalațiile hidrotehnice și eoliene (mori de apă și vânt). Pe drumul spre Rășinari, în 1946 – 1948, este instalată linia de tramvai electric, care leagă orașul Sibiu de Rășinari. Parte din Pădurea Dumbrava este electrificată în 1929. Acest loc amenajat cu pricepere de arhitectură peisagistică, în spiritul romantismului european, a servit sărbătorii de Maial. În 1852 în Dumbrava a fost sărbătorită prezența Impăratului Franz Joseph I. la Sibiu. Petrecerile în natură în spațiul Dumbravei sunt comemorate din secolul al XVIII-lea, existând gravuri de epocă în care figurează cei câțiva stejari multiseculari, dintre care unii subzistă în prezent.

În 1929 s-a deschis în Pădurea Dumbrava prima Gradină Zoologica din România de către Întreprinderea de electricitate la initiațiva inginerului Szekely, căruia i-a venit ideea după ce a găsit niște vulpi pe când efectua lucrări de reparații la barajul de la Sadu. După înființare, Grădinii Zoologice i-au fost donate mai multe animale și păsări, cum ar fi o pisică sălbatică, o lupoaică, donată de Obert von Spiess din partea Regelui, un lup donat de Asociația „Șoimii", un vultur, un cerb carpatin donat de vânatorii din Tălmăcel, mistreți. În 1930 a fost donat primul urs. În prezent Grădina Zoologică Sibiu are o suprafață de 15 ha, adăpostește 187 de animale și păsări din 47 de specii: maimuțe, urși, lupi albi, lupi carpatini, tigri, lei, jaguari, mistreți, lame, cerbi carpatini, căprioare, bivoli albi, ponei, cămile, zebre, mufloni, iaci, pecari, oi berbere, piton reticulat, crocodil (lung de 2 m este cel mai mare din Romania), fazani, papagali, păuni, porumbei. Demn de menționat este stejarul de la intrarea în gradină, bătrân de peste 600 de ani. Odată ce s-au finalizat noile amenajări pentru spațiile destinate animalelor, numărul de vizitatori a început să crească de la 80.000 în anul 2007, la 123.000 în anul 2008, 170.000 în anul 2009 și peste 177.000 în anul 2010.

2.3.3. Arta populară și manifestările etnofolclorice

Pozitia geografică, precum si conditiile istorice, social-economice, religioase etc. au imprimat judetului Sibiu o evolutie proprie a creatiei populare, reflectată fie în arhitectură si creatie tehnică, fie în arta populară, în traditia orală sau în manifestările populare traditionale. Zonele etno – folclorice se suprapun, în general, peste zonele geografice, fiind împărtite în macrozone care grupează satele în jurul unei anumite forme de relief (vale, zonă submontană etc), în functie de asemănările culturii materiale si spirituale. Judetul Sibiu cuprinde 5 zone etno – folclorice.

Tara Oltului – Gospodăriile din Tara Oltului sunt individualizate prin acoperisurile înăltate, numărul redus al constructiilor anexe si prin păstrarea tindei. Culoarea rosie a costumul popular de Avrig, jocurile populare vioaie (Glâmboaca, Purtata), ritmurile energice, obiceiuri precum Buzduganul, burduhosii, Hora de la Rusca, Meteleaua si mestesugul rotăritului dau specificitatea etnofolclorică a acestei zone. În trecut, instalatiile hidraulice traditionale (mori de hârtie si măcinat, joagăre, teascuri de bostină, vâltori), ceramica, glăjăriile si brodatul costumelor populare individualizau Tara Oltului.

Mărginimea Sibiului – cea mai cunoscută zonă etnofolclorică a judetului Sibiu, este recunoscută pentru transhumantă si bogătia artei populare, fie că e vorba de sculptură în lemn, pictură sau arta textilă. Ocupatiile locuitorilor din Mărginimea Sibiului sunt: păstoritul, cresterea vitelor, exploatarea pădurilor, mica industrie tărănească, agricultura si pomicultura. Costumul popular e o alternantă de alb – negru si e purtat fie în cadrul unor datini legate de ciclul vietii (nastere, nuntă, înmormântare), fie în cadrul sărbătorilor de peste an (Ceata de juni, Hodăitatul, Prinsul vărutelor, Urcatul si coborâtul oilor, Udatul Ionilor, Întâlnirea vecinătătilor, Maialul). Muzica si dansul se îmbină armonios în cântece ciobănesti (jiene, tontoroiul, învârtita, doina, bătuta) si jocuri populare (călusarii, brâul, sârba, hategana, jiana). Zona e reprezentată de mesteri, creatori populari – confectionat costume populare, icoane pe sticlă, confectionat pălării si solisti vocali.

Valea Hârtibaciului – se remarcă prin caracterul arhaic al culturii populare. Creatorii populari – tesut, împodobit pălării, pictura pe sticlă, încondeiat si pictat ouă sunt reprezentativi pentru zona etnofolclorică Valea Hârtibaciului.

Zona Slimnic – Ocna Sibiului(Vara Secaselor) – reprezentată prin solisti vocali si prin creatori populari: tesut, cojocărit precum si de Ansamblul “Doina Visei” al Casei de Cultură din Ocna Sibiului.

Zona Târnavelor – Români, sasi, maghiari, rromi si armeni si-au pus amprenta asupra civilizatiei si culturii din Valea Tărnavelor, astfel că zona este recunoscută prin coconitele fetelor românce, prin fenomenul lăturenitului din sezătoare, prin cetătile fortificate săsesti (cele din Biertan si Valea Viilor au fost incluse în Patrimoniului UNESCO) si prin artefactele din cupru ale mestesugarilor rromi.

Județul Sibiu dispune de un adevărat sistem de promovare a meșteșugurilor tradiționale care se impune a fi susținut și încurajat. Galeriile de artă ale C.N.M. ASTRA, Galeriile și atelierele artiștilor plastici, Târgul creatorilor populari din România, Târgul olarilor, Circuitele Ecomuzeului Regional Sibiu, Olimpiada Națională a Meșteșugurilor Artistice Tradiționale, Festivalul Național al Datinilor și Obiceiurilor, instituția Academiei Artelor Tradiționale patronată de C.N.M. ASTRA, Proiectul Tezaure umane vii, Festivalul „ASTRA-Film”, clasele externe ale Școlii populare de arte și meserii „Ilie Micu”, evenimentul anual Lada de zestre sunt realități culturale ale prezentului cu rol major în promovarea industriilor culturale în respectul valorii și a tradiției.

Festivalul Florile Oltului, Festivalul La izvorul dorului, Ansamblul Purtata Avrigului al Casei de Cultură Avrig precum si câteva formatii de amatori din mediul rural promovează valorile culturii traditionale. De asemenea, în orasul Săliste activează una dintre cele mai vechi formatiuni corale – Reuniunea română de cântări iar în Tălmaciu – Ansamblul “Mugurii Primăverii” al Clubului Elevilor din Tălmaciu. Anual, Mărginimea Sibiului găzduieste evenimente cu caracter traditional care se bucură de un număr mare de participanti: Sadule, grădină mândră! organizat în localitatea Sadu, Udatul ionilor la Tălmăcel, Nedeea pastorală sus pe muntele din Jina, Festivalul Brânzei si al Vuicii de la Răsinari, Festival Bujorului de Munte de la Gura Râului, Festivalul Oierilor de la Tilisca, Ceata de feciori din Sadu. Ansamblul folcloric Cununa al Casei de Cultură Agnita, formaiile de dansuri populare din Chirpăr si Retis sunt reprezentative pentru zona etnofolclorică Valea Hârtibaciului. Aici se organizează anual două evenimente semnificative în plan traditional: Festivalul Cânt si Joc pe Hârtibaci de la Agnita si Festivalul Hârtibăcenilor de la Retis.

2.3.4. Stațiunile turistice din județul Sibiu – elemente definitorii

Conform H.G. nr. 867 din 28/06/2006 în judetul Sibiu sunt două statiuni turistice de interes – Păltinis si Bazna.

Staiunea Păltinis este situată pe versantul nord-estic al Muntilor Cindrel, la 32 de km de Sibiu (prin DJ106A), la o altitudine de 1.440 metri, fiind statiunea aflată la cea mai mare altitudine din tară. Păltinis este o statiune cimaterică montană si se află la intersectia mai multor trasee turistice principale din masivul Cindrel (la circa 5 ore de drumetie de Vf. Cindrel), constituind punct de pornire pentru multe trasee turistice în Muntii Cindrel (Cheile Cibinului, Valea Sadului s.a.) si Muntii Lotrului. Climatul este specific montan, cu temperaturi medii anuale de 4°C (12°C în iulie si -6°C în ianuarie). Precipitatiile sunt situate la valori de peste 1.000 mm anual cu ploi frecvente si zăpadă ce persistă mai mult de 125 de zile pe an. Este cea mai veche statiune montană din România (1894). A fost înfiintată de Societatea Carpatină Ardeleană în ultimul deceniu al secolului XIX. Din nucleul initial de vile statiunea conservă Casa turistilor (1894), Casa medicilor (1895), Sala Monaco (1898), toate declarate monumente istorice. Factorii terapeutici principali ai statiunii sunt climatul alpin, lipsit de praf si alergeni, precum si ionizarea atmosferei. Aerul este puternic ozonizat, bogat în aerosoli. Statiunea Păltinis este recomandată pentru tratarea stărilor de surmenaj fizic si intelectual, a asteniilor, a sechelelor pulmonare, a bolii Basedow, hipertiroidie benignă precum si a tulburărilor de crestere la copii si a anemiilor. De asemenea, datorită peisajelor deosebite (păduri si pajisti alpine) statiunea reprezintă o atractie si pentru turistii interesati de drumetii sau pentru picnicurile de week-end. Un important obiectiv turistic în statiune îl constituie Schitul, o biserică de lemn ridicată în 1930, unde se află mormântul filozofului român Constantin Noica.

Fig. 27. Statiunea Paltinis (sursa: http://www.sibiu-turism.ro/)

Infrastructura specific turistică este dezvoltată, statiunea dispunând pe lângă o serie de vile si de hoteluri, cabane dar si de posibilităti de alimentatie publică si de agrement: restaurante, baruri, club cu teatru si cinema, discotecă, bibliotecă, terenuri de volei, tenis si handbal.

Bazna este o statiune balneoclimaterică permanentă, factorii naturali de cură fiind nămolul terapeutic, apele minerale (clorurate-sodice, iodurate, bromurate, hipertone) si climatul sedativ. Bazna este situată în Podisul Târnavelor, la o altitudine de 320 m. Statiunea este situată pe stânga Văii Bazna într-un parc natural. Se întinde pe o suprafată de 20 hectare. Accesul la Bazna se realizează dinspre Medias prin DN14A, DJ142B si apoi DJ142H. Izvoarele minerale din Bazna sunt mentionate documentar pentru prima dată în anul 1749185, dar abia în 1843 se înfiintează în mod oficial statiunea de cură Bazna.

Fig. 28. Hotel Bazna (sursa: http://www.bazna.ro/)

Bazna se remarcă prin eficienta curativă a izvoarelor sale de ape minerale – folosite sub formă de băi, a nămolurilor terapeutice fine – folosite la împachetări precum si prin cunoscuta sare de Bazna – utilizată la comprese si cataplasme. La acestea se adaugă si climatul favorabil descris anterior. La Bazna se tratează afectiuni ale aparatului locomotor (reumatism inflamatoriu si degenerativ, spondilite si spondiloze de toate felurile, coxartroze, gonartroze, afectiuni post traumatice); afectiuni otolaringologice; afectiuni endocrine; afectiuni cauzate de stres; afectiuni ale sistemului nervos (pareze si paralizii post traumatice ale membrelor, suferinte ale nervilor periferici si polinevrite. Dispune de sase baze de tratament, policlinică balneară (cu sectii de reumatologie, ginecologie, stomatologie, radiologie), cantină, restaurant, bibliotecă, club, amenajări sportive si de agrement. Baza principală de tratament din cadrul statiunii, apartinând celei mai mari structuri de cazare din localitate, este deschisă publicului larg. Nămolul sapropelic de la Bazna este considerat a fi de o calitate deosebită, superior celui de la Ocna Sibiului si unul dintre cele mai bune din tară. Cele 10 unităti de cazare identificate pe raza statiunii Bazna dispun de un număr de 376 locuri de cazare. Cele mai multe structuri sunt de tip pensiune (pensiune turistică si pensiune turistică rurală) dar structurile turistice de tip vilă dispun de cea mai mare capacitate de cazare (128 locuri), urmate la mică distantă de cele de tip hotel (116 locuri). Alte elemente de interes turistic sunt bisericile evanghelice fortificate Bazna, Velt si Boian.

Ocna Sibiului – statiune balneoclimaterică permanentă, de interes local, este situată la o altitudine de 400 m, în partea nord-vestică a Depresiunii Sibiului. Zona se încadrează în climatul temperat-continental de deal si de podis (temperatura medie anuală 8,8°C), cu unele nuante locale (inversiuni de temperatură iarna, calm atmosferic, insolatie puternică), particularităi climatice care au un rol important în prevenirea si tratarea unor afectiuni. Ocna Sibiului a fost prima dată atestată documentar în anul 1263. Este situată la 17 km de Sibiu (DL 106B) si la 45 km de Medias (DJ 106T). Factorii naturali de cură sunt reprezentai de apa lacurilor sărate, heliotermie, nămolul sapropelic fosil, apele minerale si climatul moderat (topoclimatul sedativ relaxant cu efecte tonifiante asupra organismului uman).

Fig. 29. Lacurile din Ocna Sibiului – fotografie aeriana (sursa: http://www.sibiul.ro/)

Vechile mine, umplute cu apă au devenit lacuri sărate folosite în scop terapeutic, în curele balneare. Este vorba de un complex de 52 de lacuri saline formate prin prăbusirea vechilor ocne de sare ce însumează o suprafata hidrologică de 35.700 m2 si un volum de 265.700 m3. Cele mai importante lacuri sunt: Lacul fără fund (33 m adâncime), declarat monument al naturii, cu cel mai puternic fenomen de heliotermie, Lacul Ocna pustie, care are 160 m adâncime – cel mai adânc lac de ocnă din România (format pe locul salinei Fodina Maior, abandonată în anul 1817) si Lacul Brâncoveanu (format pe locul unei saline abandonată în anul 1699), lacul cu cea mai mare salinitate din statiune (310 g/l).

La Ocna Sibiului se tratează, cu rezultate deosebite, bolile aparatului locomotor, ale sistemului nervos, reumatismele degenerative cronice, preartrozele si artrozele, spondilozele, precum si diferite afectiuni ginecologice. Statiunea balneară s-a deschis la 2 septembrie 1846 si a functionat cu caracter sezonier până la construirea complexului balnear (1900-1909). 18 ani mai târziu a fost inaugurat si sanatoriul. Din 1948, când a avut loc nationalizarea statiunii si până în 1991, a functionat cu caracter permanent, dezvoltându-se în sectorul terapeutic, turistic si de odihnă. A urmat o perioadă de declin de circa un deceniu, timp în care a fost sistată orice activitate. Mai întâi cu o capacitate redusă, statiunea s-a redeschis în 2002, iar în anul 2006 a fost inaugurată la capacitate maximă, prin redeschidrea complexului balnear complet renovat si modernizat. Desi lacurile si amenajările antropice (incluzând bazele de tratament si strandurile) au permis atragerea unui spectru larg de turisti, exploatarea turistică a zonei este în prezent tot relativ redusă în comparatie cu potentialul existent.

Miercurea Sibiului – fostă statiune balneoclimaterică de interes local, devenită oras în anul 2004, se află situată la 34 de km vest de Sibiu, în Podisul Secaselor, pe cursul râului omonim, la altitudinea de 230 de metri. Mentionată documentar pentru prima oară în 1290, localitatea, datorită factorilor terapeutici (izvoare cu ape minerale clorurosodice, nămol sapropelic fosil) a reprezentat, din vechime, un loc căutat pentru tratarea afectiunilor reumatismale, neurologice, ginecologice, cardiovasculare si endocrine. Din păcate, în prezent necesită investitii majore de reabilitare.

Cu toate ca ultimele doua statiuni (Ocna Sibiului si Miercurea Sibiului) nu sunt mentionate in actul normativ amintit la inceputul acestui subcapitol, ele trebuie prezentate, având în vedere atat infrastructurile existente, cat si potentialul si traditia de care se bucură.

Statiunile turistice, prin specificul lor se pot constitui în poli de crestere pentru valorificarea atuurilor turistice ale judetului. De asemenea, perspectivele pe care le au statiunile turistice ale judetuuli Sibiu, în ansamblul lor, sunt încurajatoare, mai ales prin prisma tipului lor predominant si anume acela balnear, care reprezintă o mare oportunitate la nivel national si international, făcând parte, după cum s-a mai amintit, din directiile prioritare de dezvoltare.

CAPITOLUL III. DINAMICA ACTIVITĂȚILOR TURISTICE LA NIVELUL JUDEȚULUI SIBIU, ÎN PERIOADA 2007 – 2013

3.1. Baza turistică tehnico-materială

Baza tehnico-materială a turismului, numită generic și structuri de primire turistice, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale. În acest context sunt luate în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât și cele comune, aparținând altor ramuri.

Ordonanța Guvernului nr.58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în Romania, definește structura de primire turistică ca fiind orice construcție și amenajare destinată, prin proiectare și execuție, cazării turiștilor, servirii mesei pentru turiști, agrementului, transportului special destinat turiștilor, tratamentului balnear pentru turiști, împreună cu serviciile aferente.

Astfel, conform datelor Institutului Național de Statistică, în anul 2007 existau în tot județul Sibiu 137 de unități de cazare turistică, din care mai mult de jumătate erau pensiuni. Dintre acestea din urmă, ponderea cea mai însemnată o dețineau pensiunile rurale.

Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

-număr unități-

*Hotelurile de tineret au fost asimilate cu hosteluri

Sursa: Institutul Național de Statistică

Această superioritate a numărului de pensiuni, î special a celor agroturistice, față de celălalte structuri turistice este vizibilă și în următorii ani 2008 și 2009, numărul acestora aflându-se într-o continuă creștere. Situația se schimbă radical în 2011, când numărul lor scade cu 53 de unități. Situația rămâne constantă până în 2013 când numărul acestor structuri continuă să reprezinte jumătate din numărul lor îinregistrat în anul 2007.

3.1.1. Unitățile de cazare turistică

Cele mai mari concentrări de spații și capacități de cazare se întâlnesc în Sibiu, zona Mărginimii Sibiului (în special în Rășinari, Sibiel, Gura Râului), zona Munților Făgăraș (Cârțișoara, Avrig), Păltiniș, Mediaș, Ocna Sibiului și Bazna.

Evoluția și dinamica indicatorilor specifici serviciilor turistice, pe baza cărora analizăm rezultatele procesului de valorificare a potențialului turistic, se prezintă astfel la nivelul județului Sibiu:

Evolutia capacitatii de cazare turistica existenta in judetul Sibiu

-locuri-

*Hotelurile de tineret au fost asimilate cu hosteluri

Sursa: Institutul Național de Statistică

Se poate observa ca, pentru perioada analizata, capacitatea de cazare turistică existentă cunoaste o crestere. Cea mai mare pondere in capacitatea de cazare turística existente in 2007 o detin hotelurile (47,6%). Putem observa ca si pe intervalul 2008-2013 situatia se mentine similara.

În domeniul turismului anul 2007 este un an de referință pentru orașul și județul Sibiu, având în vedere acordarea titlului de Capitală Culturală Europeană. Este și anul în care performanțele sub aspectul valorificării potențialului turistic existent au atins cele mai ridicate cote. Anul 2007 a fost anul care a condus la reabilitarea Centrului istoric, la dezvoltarea transportului public, la reabilitarea infrastructurii orașului și a infrastructurii culturale. Sub egida programului Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007, au fost prezentate 337 de proiecte culturale însumând 2.062 de evenimente pentru cele mai diferite gusturi. Pentru a dispune de legături mai bune cu orașul a fost cofinanțat proiectul de modernizare a Aeroportului Internațional din Sibiu.

Evolutia capacitatii de cazare turistica in functiune in judetul Sibiu

-locuri/zile-

*Hotelurile de tineret au fost asimilate cu hosteluri

Sursa: Institutul Național de Statistică

Atât capacitatea de cazare turistică existentă, cât și capacitatea de cazare turistică in functiune în perioada de analiză au cunoscut evoluții contradictorii. In ceea ce priveste pe a doua, se poate constata că in intervalul analizat sufera oscilatii si ca nivelul maxim atins a fost in 2010.

3.1.2. Unitățile de alimentație pentru turism

În județul Sibiu au fost identificat 329 structuri de primire turistică cu funcțiuni de alimentație publică, dintre care 163 sunt restaurante. Distribuția unităților pe teritoriul județului urmează concentrările de structuri de cazare (la rândul lor suprapuse principalelor zone de interes turistic), cu mențiunea că în plus se remarcă un număr relativ important de unități amplasate de-a lungul DN1-7, în localități precum Apoldu de Sus, Șelimbăr, Veștem, Bradu.

Cele mai multe unități de alimentație publică, și implicit cele mai multe restaurante, se găsesc în municipiul Sibiu (161 unități inventariate, dintre care 77 restaurante), urmat fiind de zona Mărginimii Sibiului, cu 66 de unități dintre care 31 restaurante. Raportat la numărul de unități de cazare aflate în zonele de concentrare considerate, cele mai mari ponderi ale restaurantelor le au municipiile Mediaș și Sibiu, urmate la distanță de zona Munților Făgăraș.

3.1.3. Unitățile de agrement și tratament

Turismul balnear, de sănătate și înfrumusețare, este una din tendințele la nivel european în ceea ce privește petrecerea concediilor sau a timpului liber. Sudul Transilvaniei propune și o astfel de sursă de interes turistic prin factorii curativi din stațiuni balneoclimaterice aflate în plin proces de relansare ca produse turistice bine definite. În principiu, destinațiile „balneo” din zona analizată sunt localitățile sibiene Ocna Sibiului și Bazna, dar extinzând ușor perimetrul zonei convenționale Sudul Transilvaniei, în aceeași categorie de interes ar putea fi incluse și Geoagiu-Băi (Hunedoara), respectiv Ocna Mureș (Alba), cea din urmă mai degrabă pentru potențial, având în vedere stadiul avansat de degradare al stațiunii.

Elementele care atrag turiștii în stațiunile balneoclimaterice sunt punctate în continuare (observațiile se referă în special la destinațiile relevante din județul Sibiu):

Factorii curativi de excepție – apa sărată, aerosolii / aerul sărat de la Ocna Sibiului (și secundar nămolul din această zonă), respectiv nămolul cu proprietăți excepționale de la Bazna.

Bazele moderne de tratament care exploatează elementele balneo – în fiecare din cele două stațiuni există câte un complex bine dotat pentru tratarea diverselor afecțiuni, dar care oferă și produse specifice de wellness, alături de o varietate de servicii de agrement (sport, relaxare).

Posibilitățile de agrement oferite de lacurile sărate – mulți localnici, dar și oameni din județele vecine vin la Ocna Sibiului în principal pentru a se scălda în timpul lunilor de vară.

În plus, pe lângă posibilitățile de tratament, stațiunile oferă și un cadru natural pitoresc, relaxant, un alt factor de atractivitate fiind și apropierea de principalele centre urbane ale județului (Ocna Sibiului de Sibiu, respectiv Bazna de Mediaș și relativ aproape de Sighișoara), care favorizeză vizitele de o zi, fără înnoptare.

Produsele turistice de tratament balneo sau de spa / wellness oferite în România sunt atractive pentru turiștii străini nu numai pentru renumele lor, dar și pentru tarifele relativ scăzute comparativ cu cele din țara de origine sau din alte țări cu tradiție în domeniu.

Pentru cei interesați de wellness, atractive pot deveni și facilitățile de tip spa din cadrul hotelurilor de 4 și 5 stele din Sibiu, cu mențiunea că acestea ar trebui privite în general drept atracții secundare (scopul deplasării fiind de business sau turismul cultural, etc.), care cresc interesul turiștilor pentru spațiile de cazare respective.

3.1.4. Mijloacele de transport turistic

Transportul rutier

Județul Sibiu se încadrează în zona de dezvoltare Centru a României, zonă străbătută de cinci importante căi rutiere internaționale, orașul Sibiu fiind legat direct la trei dintre ele – E68, E81 și Coridorul IV Pa-European. Rețeaua de drumuri publice a județului Sibiu totalizează 1.607 km, dintre care 257 km sunt drumuri naționale, 936 km drumuri județene și 414 km drumuri comunale. Pe lângă lucrările de întreținere, programele de reabilitare a drumurilor țintesc aducerea condițiilor de trafic la standarde europene, creșterea capacității portante pe sectoarele reabilitate, precum și îmbunătățirea calității traficului prin construirea benzii a treia pe pante pentru selectarea traficului greu. Alt proiect important vizează realizarea arterei ocolitoare a municipiului Sibiu, ce va prelua traficul de tranzit, pe direcția nord-est cu legături denivelate către DN14 și DJ106. Odată realizate, aceste proiecte vor îmbunătăți considerabil traficul rutier, făcând mult mai facilă legătura între județ și celelalte zone ale țării, precum și cu exteriorul acesteia (coridorul IV fiind cea mai importantă legătură către vestul Europei).

Transportul feroviar

Rețeaua feroviară a județului Sibiu măsoară 235 km, dintre care doar 11 km sunt electrificați, iar liniile cu două căi măsoară 92 km (39%). Starea tehnică a liniilor existente nu permite viteze mai mari de 60-80 km/h. Astfel, principalele investiții preconizate de autorități pe termen mediu se vor concentra pe modernizarea liniilor de cale ferată convenționale, astfel încât să permită viteze de până la 160 km/h, pe tronsoanele Episcopia Bihor – Cluj Napoca – Sighișoara – Brașov – București și Curtici – Arad – Deva – Sibiu – Râmnicu Vâlcea – București, trasee ce fac parte din Coridorul IV Trans-European. Alte lucrări de modernizare vizează instalarea de electromecanisme performante pe tronsonul Coșlariu – Sighișoara și modernizarea la standarde europene a stației de cale ferată din municipiul Sibiu.

Transportul aerian

Aeroportul internațional Sibiu este amplasat pe DN1, la o distanță de 6 km de centrul municipiului Sibiu. Șapte companii aeriene activează în prezent pe aeroport, făcând legătura între Sibiu și 11 destinații interne și internaționale: Austria (Viena), Germania (Köln, München, Stuttgart), Grecia (Zakynthos), Italia (Milano, Roma), România (Otopeni, Timișoara), Spania (Madrid), Turcia (Antalya). O nouă legătură va exista între Sibiu și Deventer (Olanda), oraș cu care este înfrățit. Aeroportul Sibiu a beneficiat de importante lucrări de modernizare (finalizate în mare parte în anul 2008) pentru a putea susține creșterea recentă a traficului aerian la acest terminal. Principalele investiții au vizat modernizarea terminalului (în prezent capacitatea de procesare este de 300 de pasageri/oră), dotarea cu aparatură modernă a turnului de control, construirea unui nou terminal pentru serviciul pompieri, modernizarea pistei de aterizare, a căilor de rulare și a balizajului, redimensionarea clădirii pentru serviciile administrative și amenajarea unui depozit de carburanți. Proiectele pe termen lung ale aeroportului au ca obiectiv realizarea unui terminal cargo și a unei piste paralele pentru avioanele de dimensiuni mici.

Pentru aparate de zbor ultra-ușoare o alternativă o reprezintă aerodromul privat „Măgura” din Cisnădie.

Centre de informare turistica

Rețeaua principalelor centre de informare turistică identificate acoperă zonele cu atracții turistice cheie din județ: Sibiu (patru centre – la Primărie, la aeroport, la gară, la muzeul în aer liber din cadrul CNM Astra), Avrig, Bazna, Biertan, Cisnădie, Mediaș, Ocna Sibiului, Rășinari, Săliște, Sibiel și Valea Viilor. Alte puncte de informare preconizate a fi deschise pe termen scurt sunt cele de la Cârțișoara (la muzeul „Badea Cârțan”), de la Săsăuș și de la Gura Râului (în cazul acestora doua din urmă fiind vorba, se pare, de inițiative private). De asemenea, a fost identificat un centru privat de informare turistică la Păltiniș. Numărul de CIT-uri din județ este relativ mare, iar acoperirea principalelor zone turistice este bună, cu mențiunea că nu există un astfel de centru pe Valea Hârtibaciului, exceptându-l pe cel preconizat de la Săsăuș (un CIT în zona respectivă ar fi util pentru popularizarea posibilităților de turism, destul de puțin cunoscute și exploatate în prezent).

Având în vedere rolul de informare și ghidare pe care îl au CIT-urile, perspectiva fiind creșterea calității produsului turistic județean (rețeaua extinsă de centre asigură niveluri superioare de confort și siguranță pentru turiști), este foarte importantă activitatea și modul de funcționare al CIT-urilor. Per ansamblu, personalul din CIT-uri a lăsat o impresie pozitivă în cadrul vizitelor inopinate realizate ca parte a cercetării de teren în cadrul Masterplanului; principalele aspecte care pot fi imbunătățite sunt faptul că unele centre nu funcționează încă permanent și vizibilitatea redusă.

3.2. Circulația turistică

Circulatia turistică reprezintă cea mai integratoare si concludentă expresie a valorificării turistice fiind, în cele din urmă, scopul final al activitătilor desfăsurate în si pentru turism. Judetul Sibiu este considerat ca destina_ie turistică de primă mărime în România (alături de zone precum litoralul Mării Negre, Bucovina, Maramures, Valea Prahovei sau Bran-Moeciu) atât pentru turistii români cât mai ales pentru străini (în principal în cadrul unor circuite turistice culturale dar nu numai). Acest statut este conferit între altele de recunoasterea internatională a orasului cultural Sibiu, de popularitatea atractiilor principale în rândul publicului (Sibiu, Mărginimea Sibiului, siturile UNESCO, Bâlea, Păltinis, Ocna Sibiului) dar si de pozitia ocupată în peisajul turistic românesc (din perspectiva infrastructurii turistice, dinamicii numărului de turisti străini atrasi, a interesului opiniei publice).

Evolutia crescătoare a numărului de turisti (conform I.N.S., numărul de turisti în judet a crescut în 2008 fată de 2006 cu aproape 15%) si a numărului spatiilor de primire turistică din judet indică o crestere consistentă a contributiei turismului la PIB-ul judetului.

3.2.1. Forme de turism specifice regiunii considerate

Având în vedere potentialul turistic foarte variat si conditiile climatice favorabile, în judetul Sibiu se întâlneste o varietate mare de tipuri si forme de turism. Din perspectiva dimensinilor circulatiei turistice pe care o implică sunt diferite în prezent dar toate au perspective de crestere.

Analiza tipurilor de turism este necesar să pornească de la motivatia de a desfăsura activităti turistice, aceasta fiind cea care le determină si le structurează. Diversitatea atractiilor va induce si diversitatea tipurilor de turism practicate. Judetul Sibiu excelează la acest capitol – de la componentele fizico-geografice (zonă de podis mărginită de munti în sud, cu peisaje pitoresti, turism montan si o serie de factori curativi) la cele de cultură si civilizatie (arhitectură, religie, istorie materializate prin cetăti, biserici fortificate, biserici de lemn, castele medievale, muzee). O altă componentă culturală importantă care se întâlneste este legată de păstrarea traditiilor si mestesugurilor în conditiile multiculturalismului prezent aici români, sasi, maghiari). Influenta în timp a diverselor culturi a contribuit la la conturara potentialului turistic remarcabil din prezent.

Turismul cultural – itinerant – cu mai multe subtipuri, în functie de categoriile principale de obiective culturale care fac obiectul deplasărilor (religios, pelerinaj, etnografic, arheologic etc.) si se axează în special pe numărul ridicat de monumente. Este unul dintre tipurile de turism reprezentative pentru judet si în acelasi timp de mare perspectivă. Din păcate nu toate obiectivele din această categorie au fost valorificate la acelasi nivel. Relativa dispersie în teritoriu presupune o retea de căi de comunicatie bine pusă la punct, ceea ce nu este cazul întotdeauna. Problemele de infrastructură reduc accesul la unele obiective turistice si din această cauză multe nu sunt sau nu pot fi incluse în circuitele turistice de bază ale marilor operatori, rămânând în sfera formelor de turism individual sau de grup.

Principalele localităti unde se practică acest tip de turism sunt: orasele Sibiu si Medias (cu toate atractiile lor culturale – arhitectură, muzee, etc.); bisericile fortificate cele mai reprezentative si bine păstrate (bisericile-cetăti): Biertan, Valea Viilor, Mălâncrav, Mosna, Dealu Frumos, Bazna, Axente Sever, Copsa Mare; Muzeul de icoane pe sticlă de la Sibiel etc.

În cazul turistilor străini aria de provenientă pentru acest segment este reprezentată de tări precum Germania, Austria, Olanda, Franta, Marea Britanie etc. Ca grupe mari de vârstă acestia sunt în general adulti si vârstnici iar între cei români predomină tinerii.

Turismul urban este considerat un tip ceva mai nou de turism – desi este printre primele care s-a practicat – axat pe centrele istorice vechi. Dezvoltarea functiei turistice la nivelul oraselor este legată de calitatea managementului urban. Aceasta pentru că serviciile edilitare si de transporturi trebuiesc foarte bine organizate, la un înalt nivel calitativ iar institutiile culturale si muzeale, monumentele de arhitectură să se găsească în forme de conservare si functionare optimă. Din acest punct de vedere Sibiul corespunde standardelor, rolul de capitală culturală din anul 2007 având un impact deosebit.

Turismul rural – conform metodologiei adoptate de Ministerul Turismului, Centrul de cercetare pentru promovarea turistică internatională, de Asociatia Natională pentru Turism Rural Ecologic si Cultural (ANTREC) turismul rural îmbrătisează toate activitătile turistice derulate în mediul rural, având drept scop valorificarea potentialului turistic natural si uman al satelor. În judetul Sibiu contactul cu atmosfera traditională din sate si relaxarea într-un cadru natural pitoresc este posibilă pe areale întinse dar mai ales la Mălâncrav, Biertan, Floresti, Alma Vii, Valea Viilor, Mosna, Gura Râului, Jina, Sibiel, Săliste, Tilisca, Rod, Cisnădioara, Valea Avrigului. Pentru acest tip de turism sunt interesati în general turisti străini din Germania, Franta, Anglia, Statele Unite – o primă categorie sunt cei cu venituri medii si peste, cu înclinatie spre cultură, cu o anumită pregătire, de vârsta a doua si a treia.

Turismul montan se bazează pe existenta muntilor din partea sudică, unde varietatea peisajului si posibilitătile de practicare a multiple activităti turistice au constituit puncte importante de atractie.

a) Turismul pentru sporturi de iarnă – se bazează pe existenta domeniului schiabil. Practicarea schiului de agrement si sportiv a generat acest tip de turism, favorizat de factori cum ar fi altitudinile de peste 1000-1500 m, durata si grosimea stratului de zăpadă, orientarea

spre nord a pârtiilor de schi, etc. Turistii români sunt cei predominanti iar dintre străini mai numerosi sunt din Ungaria si Croatia.

b) Turismul de drumetie montană – reprezintă un subtip al turismului montan, care se practică în special vara si într-o proportie mare de către tineri. Traseele turistice marcate constituie principala „infrastructură” necesară pentru acest tip de turism, care se pretează foarte bine ca modalitate de valorificare turistică a ariilor protejate. Drumetiile si cicloturismul sunt practicate în cea mai mare parte de către turisti români din grupa de vârstă tânără iar de străini într-o proportie mult mai redusă. Ca areale de desfăsurare tipice pot fi considerate Zona Cisnădioara – Sadu, zona Bâlea si perimetrul Valea Avrigului – Porumbacu – Cârtisoara – Arpas, statiunea Păltinis, Gura Râului.

Turismul balnear – valorifică apele minerale si nămolurile terapeutice. Ocna Sibiului si Bazna se înscriu în acestă categorie. Perpectivele si programele sunt deosebite la nivel national vis-a-vis de acest tip major de turism, aspect ce se poate constitui într-o oportunitate suplimentară si pentru aceste două statiuni sau pentru celelalte localităti din judet care mai dispun de factori naturali de cură (nevalorificati sau abandonati în prezent). Se mai pot adăuga aici posibilitătile de agrement oferite de lacurile sărate. Produsele turistice de tratament balnear sau mai nou de spa/wellness oferite în România sunt atractive pentru turistii străini atât pentru renumele lor dar si pentru tarifele relativ scăzute comparativ cu cele din tara de origine sau din alte tări cu traditie în domeniu. Resursa turistică la Ocna Sibiului are în prim-plan un complex de lacuri formate în vechi ocne ce s-au surpat. Dintre cele 52 lacuri existente, cele mai importante sunt Rezervația Naturală „Lacul fără Fund” (puternic efect de heliotermie), Lacul Avram Iancu (adâncime de 133 de metri), Lacul Brâncoveanu (salinitate de 310g/l). În zonă există și o pădure de stejari seculari. Proprietățile terapeutice ale lacurilor sărate, aerului curat, aerosolilor și nămolului reprezintă principalele atracții. Deși lacurile și amenajările antropice (incluzând bazele de tratament și ștrandurile) au permis atragerea unui spectru larg de turiști, exploatarea turistică a zonei este în prezent relativ redusă comparativ cu adevăratul potențial. Factorii curativi de la Ocna Sibiului sunt exploatați încă din 1858. Se adresează în special persoanelor de vârsta a treia dar nu numai. Cei mai multi turisti străini sosesc din tări ca Germania sau Franta si mai recent se pare că Ocna Sibiului a devenit interesantă pentru turistii israelieni. Pe plan intern, în afara localnicilor si a celor din regiunile limitrofe, se mai pot remarca printr-un număr mai mare turisti din judetele Cluj, Mures, Dolj, Timis, Dâmbovita si municipiul Bucuresti.

Turismul de afaceri si congrese – conditiile politice anterioare anului 1989 nu au permis o dezvoltare normală acestui tip de turism în tara noastră prin prisma accesului extrem de restrictiv al străinilor. Odată cu integrarea României în principalele structuri politico-economice internationale s-a remarcat cresterea interesului oamenilor de afaceri străini pentru România dar ca si expansiunea acestui tip de turism pe piata turistică externă. Aceste întruniri se axează în general pe servicii turistice de nivel superior (4-5 stele), pe o infrastructură de transport bine pusă la punct si racordată la marile axe europene, realizarea electronică a rezervărilor, etc. În judetul Sibiu s-au făcut si se fac eforturi în acest sens (un bun exemplu este modernizarea aeroportului). Cel mai important centru este, în mod evident, municipiul Sibiu. Se mai detasează în acest sens prin pozitie si posibilităti de functionare complementară Ocna Sibiului (cu Sibiu), Medias – Bazna si „triunghiul” Săliste – Cisnădie – Păltinis, unde se poate îmbina, integra cu turismul rural, respectiv montan.

Turismul de vânătoare si pescuit sportiv – se bazează pe fondul cinegetic existent în arealul judetului si pe unele lacuri naturale si antropice din spatiul montan si colinar. Suprafetele întinse de păduri favorizează atragerea segmentelor de turisti către activităti caracteristice. Fondul de vânătoare include cerbi, ursi si mistreti (atât pe domenii ale statului cât si private) respectiv variate posibilităti de pescuit (în lacuri, în helestee si chiar în păstrăvăriile de la Laita, Valea Pinului, Albota sau Porumbacu). De asemenea, există structuri turistice unde se poate practica echitatia (de exemplu în Mărginimea Sibiului, în Yara Oltului), segment încurajat si de calitatea peisajelor. Se individualizează ca zone favorabile prin potential si infrastructură pentru acest tip – zona Cisnădioara–Sadu, zona Bâlea si perimetrul Valea Avrigului–Porumbacu–Cârtisoara–Arpas, statiunea Păltinis, Gura Râului

Turismul ecologic si stiintific – reprezintă o variantă de diversificare a activitătilor turistice si a modalitătilor de valorificare a altor resurse turistice. Este tipul de turism cu cea mai mare tendintă de crestere în ultimii ani pe plan interna_ional. În literatura de specialitate este denumit si ecoturism si se practică în mod deosebit în zonele naturale protejate: parcuri nationale, rezervatii naturale, peisagistice, rezervatii ale biosferei. Sunt abordări care sustin că toate tipurile de turism trebuie practicate într-un mod ecologic si astfel, delimitarea unui tip separat bazat pe acest criteriu nu este necesară.

3.2.2. Evoluția numărului de turiști

Evolutia numărului de turisti sositi în judetul Sibiu a avut o evolutie constant crescătoare după anul 2000 până în 2007, după care a intrat pe un trend descrescător, atingand cele mai mici valori in 2010. Dupa aceasta data, numarul turistilor cunoaste o noua crestere, astfel ca in 2013 sunt depasite valorile din 2007, an considerat special, când municipiul Sibiu a fost Capitală culturală europeană – aspect dezbătut pe larg în capitolul anterior.

Conform Anuarului Statistic al României în acel an s-a înregistrat un număr de 327.900 turisti. În acelasi timp însă, autoritătile locale sustin că programul amintit a atras în Sibiu (numai în municipiu) 1 milion de turisti. Aici este necesară o precizare care poate constitui o explicatie, în sensul că nu toti turistii sositi au înnoptat în structurile de primire turistică ci si la rude, prieteni sau au practicat un turism itinerant, aflându-se practic în tranzit.

Numărul de turisti străini (în functie de aria de provenientă, cca 20% dintre turistii sositi sunt străini iar restul de 80% sunt români) a scăzut si el după maximul din 2007. O mare prte din scaderea sosirilor de turisti s-a inregistrat in alte structuri turistice decat hotelurile (cabane turistice, pensiuni turistice si pensiuni agroturistice), in conditiile in care cel mai mare număr de turiști sosiți in perioada 2007-2013 a fost inregistrat in hoteluri.

Evolutia numarului de turisti in judetul Sibiu pe intervalul 2007-2013

-număr-

*Hotelurile de tineret au fost asimilate cu hosteluri

Sursa: Institutul National de Statistica

3.2.3. Evoluția numărului de înnoptări

Dinamica numărului înnoptărilor este în corelatie cu numărul turistilor, având în linii generale aceeasi configuratie.

*Hotelurile de tineret au fost asimilate cu hosteluri

Sursa: Institutul Național de Statistică

În cazul indicatorului capacitatea de cazare turistică în funcțiune evoluțiile arată, de la o perioadă la alta, atât reduceri, cât și creșteri ale valorilor. Evoluția menționată este de natură să indice rezultate cu totul remarcabile sub aspectul utilizării capacităților de cazare cu atât mai mult cu cât anii de criză economică nu au generat o tendință de înrăutățire a nivelelor de utilizare.

Indici de utilizare neta a capacitatii de cazare turistica in functiune

%

Sursa: Institutul Național de Statistică

3.2.4. Funcția turistică a județului

În ceea ce privește profilul turistic, judetul Sibiu este definit prin diversitatea atracțiilor și multiculturalism. Prima axă definitorie se referă la varietatea obiectivelor turistice, ce pot fi grupate în câteva arii de interes majore, și anume:

Cadru natural – preponderent zonă de podiș, mărginită la sud de Munții Carpați; atracțiile generice sunt legate de pitorescul peisajelor, roadele agriculturii tradiționale, care s-a putut păstrade-a lungul timpului, respectiv de turismul montan și anumiți factori curativi (apă, nămol, aer ozonat).

Tezaur cultural – cu accent pe arhitectură, religie, istorie; principalele repere sunt cetățile, bisericile fortificate și castelele medievale, bisericile din lemn, reminescențele cetăților dacice, muzeele.

Leagăn al tradițiilor – o particularitate a axei culturale o reprezintă păstrarea vie a tradițiilor, a meșteșugurilor și în general a vieții tradiționale și aspectului străvechi (sate unde se menține atmosfera patriarhală).

La fel de importantă este îmbinarea fericită într-un spațiu relativ restrâns a diverse culturi – românească, săseacă (saxonă), maghiară. Judetul Sibiu adăpostește mărturii ale spiritualității populațiilor care conviețuiesc pe aceste meleaguri, iar trecerea timpulului s-a dovedit în unele cazuri și benefică, permițând influențele interculturale ce au contribuit la crearea spațiului polivalent din punct de vedere turistic din prezent.

CAPITOLUL IV. STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA TURISTICĂ A JUDEȚULUI SIBIU

4.1. Strategii privind dezvoltarea turistică a județului Sibiu

Industria turistica este a treia activitate socio – economica in Uniunea Europeana. In ciuda crizei economice, industria turistica a inregistrat o crestere constanta a numarului de vizitatori. Pe termen lung insa, se constata tendinta de diminuare a turismului in Europa in beneficiul unor noi destinatii din tarile cu economii emergente. Mentinerea competitivitatii sectorului turistic european este cruciala pentru cresterea economica si a locurilor de munca. Pentru ca acest sector sa faca fata provocarilor cu care se confrunta, Comisia Europeana a dezvoltat o noua politica de lucru, adoptata in ianuarie 2014 si care se bazeaza pe aceleasi principii strategice din 2010: oferirea de servicii turistice sustenabile, responsabile si de calitate superioara, bazandu-se pe avantajele Europei, cu precadere diversitatea din zonele sale rurale si bogatia culturala. Domeniile prioritare sunt: stimularea competitivitatii in sectorul turistic european; promovarea dezvoltarii turismului sustenabil, responsabil si de calitate; maximizarea potentialului politicilor financiare pentru dezvoltarea turismului.

Studiile de piață arată că în prezent turismul se confruntă cu anumite provocări venind dinspre turiști, care aleg pachetele turistice sau ofertele turistice în funcție de imagine, siguranță, calitate, valoare, flexibilitate, aspecte care au un impact mai mare decât a putut industria să dezvolte până în prezent. Județul Sibiu a făcut progrese în ultimii ani, dar se impune, în continuare, aplicarea unui set coerent de măsuri care să contribuie la o dezvoltare durabilă și echilibrată a turismului. Au fost identificate opt obiective generale de dezvoltare a turismului și anume:

1. Siguranță

Obiectiv: Creșterea siguranței practicării turismului.

Priorități strategice:

Aplicarea fermă și consecventă a măsurilor legale pentru eliminarea riscurilor privind siguranța și sănătatea turiștilor;

Prevenirea incidentelor/accidentelor prin creșterea nivelului de informare a turiștilor și locuitorilor județului, în special asupra pericolelor și măsurilor de securitate montană;

Îmbunătățirea permanentă a eficacității și eficienței echipelor Salvamont Sibiu;

Asigurarea numărului optim de refugii montane;

Întreținerea corespunzătoare și marcarea traseelor montane;

Scurtarea duratei de intervenție în salvarea de vieți.

2. Calitate

Obiectiv: Creșterea calității experienței turistice în județul Sibiu.

Priorități strategice:

Asigurarea rețelelor de utilități publice și drumurilor de acces către zonele de interes turistic;

Realizarea, încurajarea și sprijinirea investițiilor în infrastructura turistică;

Monitorizarea și cercetarea piețelor țintă și a altor potențiale piețe și evoluția tendințelor în turism (atât din punctul de vedere al ofertantului, cât și din cel al consumatorului) și diseminarea informațiilor în rândul factorilor interesați;

Atragerea și absorbția finanțărilor din instrumente structurale și fonduri complementare;

Dezvoltarea unor produse turistice noi care să fructifice punctele tari și oportunități evidențiate în analiza SWOT a județului;

Îmbunătățirea permanentă a calității programului, a sejurului ales de turist.

3. Patrimoniul cultural

Obiectiv: Mai buna valorificare turistică a patrimoniului cultural material și imaterial.

Priorități strategice:

Reabilitarea, conservarea și valorificarea turistică a patrimoniului cultural construit;

Creșterea atractivității turistice a actului de cultură, a instituțiilor de cultură și promovarea acestora;

Sprijinirea autorităților locale în realizarea evenimentelor culturale de prestigiu, cu impact asupra atractivității turistice.

4. Accesibilitatea informației turistice

Obiectiv: Îmbunătățirea accesibilității Sibiului ca și destinație turistică.

Priorități strategice:

Încurajarea unei prezențe cât mai mari a unităților de primire turistică pe Internet;

Oferirea de informații cât mai complete despre Sibiu atât prin metodele tradiționale cât și prin cele moderne;

Îmbunătățirea informațiilor existente în punctele de intrare (aeroporturile, gările, autogările);

Dezvoltarea de parteneriate cu aeroporturile din vecinătate pentru promovarea imaginii Sibiului.

5. Consolidarea Brandului SIBIU

Obiectiv: Dezvoltarea și comunicarea unei imagini puternice a brandului SIBIU.

Priorități strategice:

Alăturarea brandului Sibiu la cel al României pentru a avea un impact mai puternic;

Realizarea unei abordări integrate a brandului la toate nivelurile industriei turistice;

Asigurarea unui cadru strategic adecvat care să permită realizarea de parteneriate;

Încurajarea dezvoltării unor produse „icoana” care sa fie reprezentative / distincte pentru Sibiu (bisericile fortificate, arhitectura saseasca, marca Brukental, etc).

6. Pregătirea profesională

Obiectiv: Încurajarea pregătirii profesionale în turism.

Priorități strategice:

Sprijinirea îmbunătățirii pregătirii în domeniul turismului;prin organizarea de seminarii, dezbateri, acordării de premii, diplome, recunoastere și mesaje publice etc;

Încurajarea organizatorilor de cursuri de pregătire să înțeleagă și să răspundă nevoilor pieței;

Încurajarea unor legături puternice între educație și turism.

7. Parteneriate

Obiectiv: Dezvoltarea unei colaborări eficace în cadrul sectorului public și între acesta și sectorul privat.

Priorități strategice:

Dezvoltarea de parteneriate puternice la nivel național, regional și local pentru promovarea și dezvoltarea turismului;

Încurajarea implicării comunităților locale în dezvoltarea și promovarea turismului în zonele lor;

Asigurarea că sprijinul pentru promovarea turismului, pregătirea profesională, dezvoltarea economică, conservarea moștenirii culturale este coordonată și are sprijinul autorităților;

Minimizarea impactului turismului asupra mediului înconjurător.

8. Capacitate instituțională

Obiectiv: Creșterea capacității instituționale a Consiliului Județean Sibiu în programarea și implementarea programelor și măsurilor de dezvoltare durabilă și echilibrată a turismului.

Priorități strategice:

Consolidarea/ formalizarea colaborării cu un grup de actori cheie interesați de dezvoltarea turismului în județul Sibiu;

Dezvoltare resurselor umane ale Consiliului Județean implicate în activitatea de turism;

Sprijinirea Asociația Județeană de Turism Sibiu în dezvoltarea resurse umane, îmbunătățirii managementului, creșterii eficienței și eficacității.

4.2. Analiza S.W.O.T. a dezvoltării turistice a județului

Analiza SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats) este una dintre cele mai utilizate forme de analiza a unei afaceri. Prin SWOT se analizeaza si se evalueaza impactul punctelor forte (strengths) si a slabiciunilor interne (weaknesses), a oportunitatilor (opportunities) si a amenintarilor (threats) ce provin din mediul extern. Partea principala a acestei analize reprezinta listarea si evaluarea acestor puncte:

1. Punctele forte ale organizatiei: punctele tari sunt acei factori care fac ca o organizatie sa fie mai competitiva decat concurentii sai de pe piata. Punctele tari pot lua forma unor produse sau servicii pentru care compania are un avantaj competitiv, sau detinerea strategica a unor resurse in plus fata de concurenta. In esenta, punctele forte sunt resurse, capacitati si competente de baza pe care organizatia le are in posesie si pe care le poate utiliza in mod eficient pentru a-si atinge obiectivele de performanta.

2. Slabiciuni: un punct slab reprezinta o limitare, un defect in cadrul organizatiei, care o va impedica in realizarea obiectivelor sale: capacitati inferioare, resurse insuficiente in comparatie cu concurenta etc.

3. Oportunitati: oportunitatile includ orice perspectiva favorabila in mediul organizatiei, precum o tendinta, o piata, o schimbare sau o nevoie trecuta cu vederea, care sustine cererea pentru un produs sau serviciu si permite organizatiei sa-si consolideze pozitia concurentiala.

4. Amenintari: O amenintare include orice situatie nefavorabila, tendinta sau modificare iminenta in mediul organizatiei, care este daunatoare sau pune in pericol capacitatea companiei de a concura pe piata. Aceasta poate lua forma unei bariere, a unei constrangeri, sau orice altceva care ar putea cauza probleme, daune, prejudicii organizatiei.

Analiza tuturor aspectelor legate de potențialul turistic și distribuția teritorială a celor mai importante obiective atractive din arealul studiat face obiectul unei imagini de ansamblu, evidențiată în cadrul unei analize SWOT, în care se vor arăta punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările care privesc manifestarea fenomenului turistic în zonă. Totodată prin această metodă de analiză se scot în evidență punctele slabe și amenințările care trebuie pe cât posibil eliminate, pentru a putea vorbi despre o dezvoltare durabilă a turismului ca activitate economică, socială și ecologică, cele trei domenii fiind și cele asupra cărora turismul are cel mai mare impact. În analiza SWOT s-au făcut aprecieri asupra resurselor turistice naturale, potențialului turistic antropic urban și rural, infrastructurii cu funcțiuni de cazare și alimentație, infrastructurii căilor de comunicație, dezvoltării turismului balnear, dezvoltării turismului rural, dezvoltării zonelor de agrement, promovării turistice a ariilor naturale protejate.

(sursa: Masterplan pentru domeniul turismului in Judetul Sibiu, 2010)

4.3. Planuri de dezvoltare turistică

Judetul Sibiu dispune de un vast potential turistic datorita gamei sale largi de obiective turistice. In acest judet se gasesc atat muzee, biserici, manastiri, monumente istorice, arhitecturale, turnuri cat si statiuni turistice montane: Paltinis, rezervatii naturale: Balea Lac si Cascada, precum si statiuni balneare: Ocna Sibiului.

Arhitectura cladirilor din intreg judetul face deliciul turistilor, iar modernizarea in astfel de orase medievale nu ar duce decat la reducerea potentialului turistic creeat pana in prezent. In scopul valorificarii superioare a potentialului turistic al judetului Sibiu, este necesara luarea unor masuri cu caracter concret:

Realizarea de campanii publicitare pentru promovarea zonei Ocna Sibiului ca statiune balneara are ca scop pastrarea traditiilor rurale si cresterea potentialului turistic;

Dezvoltarea infrastructurii turistice in zona montana inalta;

Dezvoltarea turismului cultural;

Dezvoltarea agriculturii in zona satelor, in special Valea Viilor;

Realizarea de zone de agrement, cartiere rezidențiale, parcuri, parcări supraetajate, un centru specializat în organizarea de evenimente culturale, economice, științifice și politice, un campus universitar central în spațiul ocupat acum de Spitalul Clinic Sibiu.

Planurile de dezvoltare turistică care au Ia bază prognoze pe termen lung, globale, pe tipuri si chiar pe forme de turism ce se pot practica, în concordantă cu tendintele pietelor externe si planuri concrete, realizate pe termen mediu (4-5 ani) sau scurt (1-3 ani), elaborate pe regiuni si/ sau zone turistice, sunt fundamentate pe standardele si normele europene privind exploatarea resurselor turistice, dezvoltarea si modernizarea structurilor si serviciilor turistice. Planurile pe termen mediu si scurt sunt benefice, îndeosebi pentru sprijinirea dezvoltării locale si regionale. Elaborarea prognozelor si a planurilor de dezvoltare turistică reprezintă principalul punct de sustinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, între altele:

conservarea resurselor turistice naturale si antropice în scopul unei utilizări continue si în perioada viitoare;

cresterea nivelului de trai al comunitătilor locale;

mai buna cunoastere si constientizare, atât de către populatia locală cât si de către vizitatori, a ideii de conservare a mediului.

Planificarea turismului reprezintă o formă de control al viitorului, legat de strategia de planificare a mediului. Planificarea ecologică presupune supravegherea si analiza tuturor elementelor de mediu, în scopul determinării celor mai adecvate modele de dezvoltare si amenajare teritorială. Infrastructura de vizitare si informare din zonele protejate presupune caracteristici diferite – trebuie să fie preponderent simplă, cu respectarea necesitătilor de bază, a minimului de confort si sigurantă. În proiectarea infrastructurii trebuie să se tină cont de contextul local, mai degrabă decât de promovarea unor solutii generale. Astfel de eforturi ar trebui să includă:

1) amenajarea unor centre de vizitare – prevăzute cu săli de prezentare a diferitelor exponate din aria protejată, de proiectare de diapozitive si filme privind zona respectivă, de desfăsurare a unor activităti cu caracter social-cultural etc. Tot aici trebuie organizată gruparea vizitatorilor, contactul cu ghizii de teren, încasarea taxelor de vizitare a zonei precum si comertul specific turistic cu hărti, brosuri, albume, suveniruri etc. În procesul de amenajare a acestor structuri trebuie avut în vedere furnizarea de servicii pentru o gamă cât mai largă de vizitatori, inclusiv pentru turistii cu dizabilităti, precum si găsirea unor solutii cu consum minim de energie. Se recomandă realizarea de constructii de mici dimensiuni, usor de întretinut, usor accesibile si dotate cu un număr suficient de locuri de parcare;

2) amenajarea unor puncte de informare în locurile principale de acces în zonă;

3) înfiintarea unor centre locale de informare si promovare turistică;

4) realizarea unor trasee speciale (tematice, ecvestre, de biciclete, de ski fond, trekking, photo – hunting, punti suspendate etc.) – cu locuri de popas, panouri informative si de interpretare, săgeti de orientare;

5) refacerea traseelor turistice existente si amenajarea altor noi trasee;

6) amenajarea punctelor (foisoarelor) de observare si a punctelor de belvedere – cu panouri de interpretare, infrastructură de observare;

7) amenajarea unor locuri de campare – cu delimitarea zonelor, panouri informative si de avertizare, vetre pentru foc, toalete ecologice;

8) amenajarea/refacerea unor refugii montane si a unor cabane turistice – acolo unde lungimea traseelor turistice impune asemenea lucru;

9) amenajarea unor parcări în apropierea locurilor de acces în parc – cu toalete ecologice, sistem de management al deseurilor, panouri informative si de avertizare;

10) amplasarea panourilor indicatoare, informative, de avertizare, de promovare a parcurilor.

4.4. Protecția și conservarea resurselor turistice

Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului în general se conturează ca o activitate distinctă, având probleme specifice, care solicită colaborarea specialistilor din mai multe domenii. Această actiune poate avea o eficientă satisfăcătoare numai în conditiile asigurării unui cadru de desfăsurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea administrativă, existenta unor resurse economice, un suport legislativ eficient si o sustinută activitate de educatie cetătenească în acest spirit. Experienta internatională, din tări cu vechi traditii turistice, arată că adoptarea unei planificări turistice la nivel national – fundamentată pe aspectul protejării resurselor turistice proprii, în vederea dezvoltării unui turism durabil – a luat în calcul trei obiective principale: economic (esential în identificarea, valorificarea si cresterea gradului de exploatare a resurselor turistice), social (deosebit prin permanentizarea populatiei, cresterea gradului de ocupare a fortei de muncă, sustinerea practicării unor meserii traditionale si atragerea populatiei în practica turismului) sitecologic (important pentru evitarea degradării, a poluării mediului si asigurarea unei exploatări echilibrate si pe termen lung a resurselor turistice).

Practic, legat de specificul potentialului turistic al României, principalele actiuni ce vizează protejarea si conservarea mediului si a resurselor turistice se concretizează în adoptarea următoarelor măsuri:

– exploatarea stiintifică, ratională a resurselor turistice, astfel încât ritmul de exploatare a acestora să nu depăsească ritmul lor de reciclare si regenerare iar intensitatea relatiilor directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu să nu depăsească limitele capacitătii de suport ale acestora;

– valorificarea în turism a resurselor cu valente turistice sa fie solutionată în contextul valorificării tuturor resurselor naturale si a protectiei mediului ambiant, pe baza studiilor de amenajare teritorială;

– amenajarea si organizarea adecvată si la nivel superior a zonelor, traseelor si obiectivelor de interes turistic;

– organizarea si exploatarea turistică ratională a parcurilor nationale si rezervatiilor naturale, cu asigurarea protectiei lor;

– organizarea corespunzătoare a zonelor de munte, pentru dezvoltarea în perspectivă a turismului montan, prin localizarea tuturor peisajelor atractive si a domeniilor schiabile, menite să ofere baza de proiectare a amenajărilor turistice viitoare (poteci, marcaje, conditii de accesibilitate în portiunile mai dificile, amenajarea unor puncte de belvedere, dotări pentru practicarea sporturilor de iarnă, cabane si refugii montane, instalatii de transport pe cablu etc.) în conditii de conservare si replantare a pădurilor;

– realizarea de amenăjari cu caracter turistic în zone, localităti si pe trasee turistice, care să asigure o echipare turistică adecvată unui turism competitiv si ecologic;

– dezvoltarea unei constiinte ecologice în rândul populatiei si a sentimentului de dragoste si respect pentru natură, pentru locuri istorice si monumente de artă si arhitectură create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o sustinută actiune de educatie cu privire la mediu si la potentialul turistic, actiune ce trebuie întreprinsă la nivelul întregii tări, prin inducerea unei atitudini de respect si comportament responsabil fată de resursele naturale, în vederea ocrotirii lor.

CONCLUZII

Atractivitatea turistică a sudului Transilvaniei și a județului Sibiu este determinată de bogăția și diversitatea resurselor turistice, fiind potențată de legătura organică cu populația și cultura germanică dar și cu alte grupuri etnice. Potentialul turistic absolut remarcabil conturează un profil turistic al judetului ce poate fi definit prin diversitate si multiculturalism. De-a lungul timpului județul Sibiu a reușit să se remarce ca destinație turistică de top în România atât pentru turiștii români (alături de zone precum litoralul, Bucovina, Maramureș, Valea Prahovei sau Bran – Moeciu), cât mai ales pentru străini (în principal în cadrul unor circuite turistice culturale, dar nu numai). Acest statut este conferit între altele de recunoașterea internațională a orașului cultural Sibiu, de popularitatea atracțiilor principale în rândul publicului (Sibiu, Mărginimea Sibiului, siturile UNESCO, Bîlea, Păltiniș, Ocna Sibiului), dar și de poziția fruntașă ocupată în peisajul turistic românesc (din perspectiva dinamicii numărului de turiști atrași, a interesului opiniei publice). Oferta turistică bine conturată alături de serviciile de bună calitate (ambele judecate prin prisma nivelului turismului românesc) și mai ales promovarea susținută sunt premisele pe care se bazează succesul actual și viitor al planurilor de dezvoltare turistică a județului.

Patrimoniul turistic al județului Sibiu este o împletire între multiculturalitate, pitoresc și tradiție. Produsul turistic județean beneficiază de atractivitatea ridicată a unor tipuri de turism aflate în tendințele europene (rural – tradițional, cultural, balnear), a două monumente UNESCO și a unor zone cu o bună notorietate națională sau chiar internațională, în cadrul cărora se distinge nucleul reprezentat de municipiul reședință de județ Sibiu – „capitală culturală europeană în anul 2007”.

Cele mai importante resurse naturale ale județului Sibiu se concentrează în zona de sud, în cadrul grupelor de munți Cindrel, Lotru și Făgăraș, cu mențiunea că doar anumite perimetre – Bâlea, Rășinari-Păltiniș, zona Avrigului – sunt exploatate la un nivel rezonabil din punct de vedere turistic. Acestora li se alătură, în rândul atracțiilor naturale majore, factorii curativi din cele două stațiuni balneoclimaterice din județ – Ocna Sibiului și Bazna. La potențial natural merită menționate de asemenea zonele din rețeaua „Natura 2000” din nord-estul și estul județului (o mare parte din suprafața Podișurilor Hârtibaciului și Târnavelor).

În ceea ce privește resursele antropice, acestea includ categoriile: biserici fortificate (cu o concentrare de astfel de atracții în jumătatea nordică județului), zone etno-folclorice cu tradițiile, gastronomia și meșteșugurile specifice (cea mai importantă din punct de vedere al exploatării turistice este Mărginimea Sibiului, însă potențial au și celelalte patru zone etno-folclorice ale județului – Țara Oltului, Valea Hârtibaciului, Valea Târnavelor, Podișul Secașelor), ansambluri arhitecturale urbane medievale (centrele istorice ale Sibiului, Mediașului și într-o mai mică măsură cele din Agnita sau Dumbrăveni), muzee (Brukenthal și Astra se află între cele mai importante cinci muzee ale României, după numărul de vizitatori), cetăți, palate și conacuri răspândite prin județ (Palatul de vară Brukenthal, Castelul Apafi, etc.), precum și o serie de festivaluri și evenimente (de teatru, de muzică, folclorice, meșteșugărești, medievale, sportive). Prin prisma diversității și atractivității resurselor turistice, județul Sibiu se află în rândul destinațiilor turistice românești de top, cuprinzând și câteva branduri bine conturate și valoroase în peisajul turismului din România: orașul Sibiu, Mărginimea Sibiului, Bîlea.

Multiculturalismul si-a pus amprenta asupra vietii economice, sociale si culturale contribuind la această marea diversitate actuală si densitate foarte mare de obiective grupate pe un spatiu restâns, ceea ce se constituie într-un alt atu din punct de vedere al valorificării turistice. Specificul dominant al potentialului turistic al judetului – cel cultural istoric – se pretează si este în acelasi timp imperios necesar a fi valorificat pe baza principiilor dezvoltării durabile. Trebuie înteles (după cum a rezultat si din analizele realizate) că tipul de turism de bază ce se poate practica pentru valorificarea acestui potential este cel cultural – itinerant, care presupune o durată medie a sejurului mai redusă la nivel de localitate (sejurul turistului nu este neapărat mai scurt în ansamblu dar nu rămâne mult timp în acelasi loc) iar actiunile de ameliorare a acestei probleme trebuie să tină seama de aceste caracteristici.

În multitudinea de tipuri de turiști ce vizitează județul Sibiu, se remarcă trei profile tipice, și anume străinii amatori de circuite culturale, sașii plecați din țară și turiștii români amatori de relaxare și evadare din cotidian. În ceea ce privește segmentele de turiști noi sau neexploatate suficient, pot fi luați în calcul pensionarii români cu o stare materială bună, turiștii ruși și israelieni interesați de wellness, tinerii activi din Centrul și Estul Europei, pasionații de călărie din Anglia, sau turiștii din țările nordice interesați de o aventură într-o destinație neconvențională în raport cu turismul consacrat la nivel european. principalele tipuri de turism practicate în județ sunt: turismul cultural (cu specific medieval, tradițional-popular), agroturismul, turismul activ (sporturi de iarnă, drumeție, relaxare, ecoturism), turismul balnear, dar și turismul de business. Sunt acoperite de asemenea nișe cum ar fi produsele turistice cu specific de vânătoare, pescuit sau echitație. Județul Sibiu este o destinație polivalentă din punct de vedere al posibilităților de stimulare a intereselor turiștilor și de aceea categoriile de turiști atrase sunt eterogene.

Judetul Sibiu dispune de un vast potential turistic datorita gamei sale largi de obiective turistice. In acest judet se gasesc atat muzee, biserici, manastiri, monumente istorice, arhitecturale, turnuri cat si statiuni turistice montane: Paltinis, rezervatii naturale: Balea Lac si Cascada, precum si statiuni balneare: Ocna Sibiului. Arhitectura cladirilor din intreg judetul face deliciul turistilor, iar modernizarea in astfel de orase medievale nu ar duce decat la reducerea potentialului turistic creat pana in prezent.

In scopul valorificarii superioare a potentialului turistic al judetului Sibiu, este necesara luarea unor masuri cu caracter concret, printre acestea numarandu-se:

Realizarea de campanii publicitare pentru promovarea zonei Ocna Sibiului ca statiune balneara are ca scop pastrarea traditiilor rurale si cresterea potentialului turistic;

Dezvoltarea infrastructurii turistice in zona montana inalta;

Dezvoltarea turismului cultural;

Realizarea de zone de agrement, parcuri, un centru specializat în organizarea de evenimente culturale, economice, științifice.

Judetul Sibiu este o destinatie polivalentă din punct de vedere al posibilitătilor de stimulare a intereselor turistilor si de aceea categoriile de turisti atrase sunt eterogene. Pe de-o parte este un avantaj, datorită sanselor mari de a atrage cât mai multi turisti, pe de altă parte este un dezavantaj, întrucât această polivalentă face dificilă o strategie de promovare coerentă a tuturor valentelor turistice a judetului. În perspectiva sustinerii dezvoltării turismului, trebuie tinut cont că interesele si prioritătile turistilor sunt schimbătoare, având tendinta să se diversifice si să se rafineze – astfel, interventia asupra produsului turistic nu trebuie neapărat să se producă în urma unei prioritizări a elementelor de interes, ci mai degrabă fructificând reperele turistice ale judetului, în jurul cărora să crescă valoarea si calitatea ofertei de turism de nisă. Oferta turistică bine conturată si variată alături de serviciile de bună calitate (ambele privite prin prisma nivelului turismului românesc) si promovarea sustinută pe canale variate sunt premisele pe care se bazează succesul actual si viitor al planurilor de dezvoltare turistică a judetului.

Principalele probleme care afectează dezvoltarea turismului în judet rămân numărul destul de important de unităti de cazare care nu sunt clasificate după normele Ministerului Turismului, insuficienta pregătire a personalului din turism (la nivel de management al activitătii turistice în special în mediul rural, în alimentatie publică, la nivelul ghidaj profesional) si neexploatarea adecvată a unor resurse turistice cu potential. În privinta infrastructurii de cazare ar mai fi problema supradimensionării ei, cel putin în cazul judetului, fapt rezultat din evolutiile indicelui de utilizare al capacitătii de cazare. Se poate exemplifica aici foarte bine cu o serie de unităti de cazare aflate în constructie dar abandonate sau care sunt de închiriat, respective de vânzare, datorită faptului căsi-au dovedit lipsa de eficientă în exploatare. Fenomenul a fost în mod evident accentuat si de criza economic manifestată începând cu anul 2009. Dar aici mai este necesar a se avea în vedere si un alt aspect – dezvoltarea foarte puternică a municipiului Sibiu din punct de vedere turistic poate pune în umbră si poate afecta evolutia ascendentă a zonelor limitrofe. Este un efect firesc si cunoscut al teoriei locului central.

În concluzie, după analiza resurselor și structurilor turistice, se poate spune că patrimoniul turistic al județului Sibiu este o împletire între multiculturalitate, pitoresc și tradiție. Județul beneficiază de atractivitatea ridicată a unor tipuri de turism aflate în tendințele europene (rural – tradițional, cultural, balnear), de două monumente UNESCO (Biertan și Valea Viilor) și de zone cu o bună notorietate națională sau chiar internațională, în cadrul cărora se distinge nucleul reprezentat de municipiul Sibiu.

BIBLIOGRAFIE

ANTONOVICI 2012 – Mihai ANTONOVICI, Turismul balnear – direcție prioritară de dezvoltare durabilă a localității Ocna Sibiului, in Papers of the Sibiu Alma Mater University Conference, Sixth Edition, Vol. 2, 29–31 March 2012, Sibiu

AVRAM – BUCUR 1991 – Alexandru AVRAM, Ioan BUCUR, Topografia monumentelor istorice din Transilvania. Sibiu – Centrul istoric, Editura Rheinland, Köln, 1991

BADEA 1971 – Lucian BADEA, Nicolae CALOIANU, Gheorghe DRAGU, Județul Sibiu, Editura Academiei Republicii Socialiste România București, 1971

BEȘLIU 2001 – Petre Munteanu BEȘLIU, Biserici dispărute, biserici regăsite, Editura Universitara „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001

CIANGĂ 2009 – Nicolae CIANGĂ, Mărginimea Sibiului. Potențial turistic, amenajare și valorificare turistică, în Geographia Napocensis, Anul II, Nr. 9, Cluj Napoca, 2009, pp. 39 – 59

GHINEA 1988 – Dan GHINEA, Enciclopedia geografică a României, vol. 3, R-Z, Editura Enciclopedica, București, 1988

DERER 2003 – Hanna DERER, Sibiu: Arhitectura în epoca barocă, Editura Universitară „Ion Mincu”, Bucuresti, 2003

FABINI 1998 – Hermann FABINI, Atlas der  siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, I, Hermannstadt – Heidelberg, 1998

GHEORGHIU 1985 – Teodor Octavian GHEORGHIU, Arhitectura medievală de apărare din România, Editura Tehnică, București, 1985

HALL 2009 – Michael HALL & Alan LEW, Understanding and Managing Tourism Impacts. An integrated approach, Routledge, New York, 2009

KULCSÁR 2012 – Erika KULCSÁR, Valorificarea potențialului turistic al Regiunii de Dezvoltare Centru. Studiu de caz, în Economie teoretică și aplicată, Volumul XIX, No. 6(571), București, 2012, pp. 12 – 30

LUCA 2003 – Sabin Adrian LUCA, Zeno Karl PINTER, Adrian GEORGESCU, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Editura Economică, Sibiu, 2003

ONCESCU 1965 – Nicolae ONCESCU, Geologia României, Editura Tehnică, București, 1965

STǍNCIULESCU 2007 – Gabriela STĂNCIULESCU, Gabriela ȚIGU, Strategii ale dezvoltǎrii turismului de afaceri în România, in Revista de turism – studii și cercetări în turism, nr. 2, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, 2007, pp. 18 – 22

VĂTĂȘIANU 1959 – Virgil VĂTĂȘIANU, Istoria artei feudale în Țările Române, vol. 1, Editura Academiei, București 1959

*** MASTERPLAN 2010 – Masterplan pentru domeniul turismului în județul Sibiu, Sibiu, 2010

*** STRATEGIA CJS 2010 – Strategia de dezvoltare a județului Sibiu pentru perioada 2010 – 2013 și direcțiile de dezvoltare ale județului pentru perioada 2014 – 2020, Consiliul județean Sibiu, Sibiu, 2010

RESURSE ELECTRONICE

Acasa

http://www.baroc.sibiu.ro/

http://istoria-artei.blogspot.ro/

http://patrimoniu.sibiu.ro/

http://www.sibiul.ro/

http://www.sibiu-turism.ro/

http://www.bazna.ro/

http://www.sibiuairport.ro/

http://www.sibiu.insse.ro/

http://www.fagaras-natura2000.ro/

http://www.podragu.ro/

http://www.amiciimuntilor.ro/

http://www.cs.ubbcluj.ro/

http://www.dssibiu.ro/

http://www.turnurosu.ro/

http://www.fotoromania.net/

http://www.proalpin.ro/

http://www.brukenthalmuseum.ro/

http://www.brukenthalmuseum.ro/

BIBLIOGRAFIE

ANTONOVICI 2012 – Mihai ANTONOVICI, Turismul balnear – direcție prioritară de dezvoltare durabilă a localității Ocna Sibiului, in Papers of the Sibiu Alma Mater University Conference, Sixth Edition, Vol. 2, 29–31 March 2012, Sibiu

AVRAM – BUCUR 1991 – Alexandru AVRAM, Ioan BUCUR, Topografia monumentelor istorice din Transilvania. Sibiu – Centrul istoric, Editura Rheinland, Köln, 1991

BADEA 1971 – Lucian BADEA, Nicolae CALOIANU, Gheorghe DRAGU, Județul Sibiu, Editura Academiei Republicii Socialiste România București, 1971

BEȘLIU 2001 – Petre Munteanu BEȘLIU, Biserici dispărute, biserici regăsite, Editura Universitara „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001

CIANGĂ 2009 – Nicolae CIANGĂ, Mărginimea Sibiului. Potențial turistic, amenajare și valorificare turistică, în Geographia Napocensis, Anul II, Nr. 9, Cluj Napoca, 2009, pp. 39 – 59

GHINEA 1988 – Dan GHINEA, Enciclopedia geografică a României, vol. 3, R-Z, Editura Enciclopedica, București, 1988

DERER 2003 – Hanna DERER, Sibiu: Arhitectura în epoca barocă, Editura Universitară „Ion Mincu”, Bucuresti, 2003

FABINI 1998 – Hermann FABINI, Atlas der  siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, I, Hermannstadt – Heidelberg, 1998

GHEORGHIU 1985 – Teodor Octavian GHEORGHIU, Arhitectura medievală de apărare din România, Editura Tehnică, București, 1985

HALL 2009 – Michael HALL & Alan LEW, Understanding and Managing Tourism Impacts. An integrated approach, Routledge, New York, 2009

KULCSÁR 2012 – Erika KULCSÁR, Valorificarea potențialului turistic al Regiunii de Dezvoltare Centru. Studiu de caz, în Economie teoretică și aplicată, Volumul XIX, No. 6(571), București, 2012, pp. 12 – 30

LUCA 2003 – Sabin Adrian LUCA, Zeno Karl PINTER, Adrian GEORGESCU, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Editura Economică, Sibiu, 2003

ONCESCU 1965 – Nicolae ONCESCU, Geologia României, Editura Tehnică, București, 1965

STǍNCIULESCU 2007 – Gabriela STĂNCIULESCU, Gabriela ȚIGU, Strategii ale dezvoltǎrii turismului de afaceri în România, in Revista de turism – studii și cercetări în turism, nr. 2, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, 2007, pp. 18 – 22

VĂTĂȘIANU 1959 – Virgil VĂTĂȘIANU, Istoria artei feudale în Țările Române, vol. 1, Editura Academiei, București 1959

*** MASTERPLAN 2010 – Masterplan pentru domeniul turismului în județul Sibiu, Sibiu, 2010

*** STRATEGIA CJS 2010 – Strategia de dezvoltare a județului Sibiu pentru perioada 2010 – 2013 și direcțiile de dezvoltare ale județului pentru perioada 2014 – 2020, Consiliul județean Sibiu, Sibiu, 2010

RESURSE ELECTRONICE

Acasa

http://www.baroc.sibiu.ro/

http://istoria-artei.blogspot.ro/

http://patrimoniu.sibiu.ro/

http://www.sibiul.ro/

http://www.sibiu-turism.ro/

http://www.bazna.ro/

http://www.sibiuairport.ro/

http://www.sibiu.insse.ro/

http://www.fagaras-natura2000.ro/

http://www.podragu.ro/

http://www.amiciimuntilor.ro/

http://www.cs.ubbcluj.ro/

http://www.dssibiu.ro/

http://www.turnurosu.ro/

http://www.fotoromania.net/

http://www.proalpin.ro/

http://www.brukenthalmuseum.ro/

http://www.brukenthalmuseum.ro/