Potentialul Turistic Natural Si Antropic al Judetului Valcea

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1: Concept și terminologie

Capitolul 2: Areal de studiu

Capitolul 3: Metodologie

Capitolul 4: Rezultate

Concluzii

Introducere

În introducerea lucrării de față s-a urmărit prezentarea scopului și a importanței temei alese, a motivării structurii studiului și oferirii unui curs logic subiectului ales, precum și relevării modalității de atingere a obiectivelor și a motivelor pentru care am avut aceste opțiuni. Alegerea unui studiu de turism pentru o regiune cu un potențial turistic vast ca cel al județului Vâlcea a constituit o provocare datorită acestui domeniu atât de complex și nuanțat precum este turismul. Însăși termenul de turism a constiuit o adevărată provocare prin prisma intenției de a analiza științific și strict un concept ce părea mai mult teoretic încă de la început. Parcurgerea literaturii de specialitate pentru acest subiect m- au determinat treptat să înțeleg că acest concept poate fi tradus atât în realitate, cât și în practică la nivelul studiilor de caz. Spațiul ales în analiza potențialului turistic natural și antropic al județului Vâlcea a devenit așadar un laborator virtual în cadrul căruia am încercat calcularea unei serii de indicatori ecometrici care să mă ajute să redau cât mai fidel realitatea acestui studiu prin demonstrarea favorabilității turismului în zonă.

În zilele noastre, turismul se manifestă ca un domeniu distinct de activitate, cu o prezență din ce în ce mai activă din punct de vedere economic și social, devenind astfel la fel de important ca activitățile desfășurate în alte sectoare- cheie din economia mondială( industrie, agricultură, comerț).

Generator al unor transformări profunde în dinamica socială, turismul s- a afirmat totodată ca factor de progres și civilizație, ca promotor al relațiilor internaționale și, mai recent ca argument al globalizării și dezvoltării durabile.

România are multe de oferit din punct de vedere turistic. Din punct de vedere cultural, țara este extrem de diversificată; se pot vizita fortărețe medievale, mănăstiri bizantine, casteluri și case țărănești decorate după specificul regional.

Mi-am ales aceasta temă pentru proiect deoarece județul Valcea reprezintă un important centru cultural, istoric și religios, impunându-se prin bisericile și mănăstirile care au cucerit lumea.

Prezenta lucrare de licență este structurată pe 4 capitole ce tratează în principal determinarea potențialului turistic natural și antropic al județului Vâlcea.

Capitolul 1 este dedicat cu rigurozitate conceptului și terminologiei de turism în care se face referire la numeroasele încercări de definire ale acestuia.

Următorul capitol este destinat astfel, prezentării arealului de studiu în care atenția va fi concentrată asupra potențialului turistic natural și antropic al zonei de studiu, ce însăși dobândește o personalitate geografică prin prisma diversificării formelor de relief cât și a numeroaselor activități antropice cu privire la turism. Tot în cadrul acestui capitol s- a făcut o analiză succintă a principalelor obiective turistice de factură atât naturală, cât și antropică, susținută printr- o serie de fotografii ce au avut ca rol surprinderea unor cadre sugestive.

Capitolul 3 impune descrierea metodologie de lucru ce a avut ca scop determinarea favorabilității turismului în județul Vâlcea. Pentru atingerea acestui scop m- am folosit de o serie de indicatori ecometrici ce au fost detaliați în același capitol și care au contribuit la atingerea țelului acestei lucrări de licență.

În ultimul capitol atenția a fost concetrată asupra obținerii rezultatelor în urma calculelor efectuate pe baza cărora s- a încercat sintetizarea strategică sub forma unei analize SWOT a elementelor cheie implicate în turism.

În continuarea lucrării un loc aparte este ocupat de concluziile finale, acolo unde a fost surprinsă opinia personală cu privire la rezultatele obținute precum și potențialele direcții viitoare de cercetare legate de tema abordată.

În ultima parte a lucrării este surprinsă bibliografia consultată.

Capitolul 1 Concept și terminologie

Termenul de turism iși are originea în semnificațiile următoarelor cuvinte latinesti: tornare = a se întoarce și turnus= o mișcare circulară ce nu presupune schimbarea rezidenței. Turismul este o latură a sectorului terțiar al economiei, unde activitatea prestată are ca scop organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement, recreere sau deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuniuni, include toate activitățile necesare satisfacerii nevoilor de consum și de servicii ale turiștilor. Turismul include activitatea unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit pentru mai puțin de o perioadă suficientă de timp și al cărui scop este altul decât exercitarea unei activitățiremunerate la locul de vizitare.Activitatea turistică are un caracter dinamic, ea modificându-se odata cu schimbările ce au loc incadrul economiei naționale.Turismul este o ramură de interferență (are legături cu multe alte sectoare deactivitate economica) și o ramură de consecință (se sprijină pe rezultatele obținute în alte ramuri deactivitate). Conform Organizației Mondiale a Turismului, dar și a altor organisme de profil din cadrul Comunității Europene, ansamblul componentelor naturale, culturale, cât și socio- economice ce prezintă posibilități de valorificare în plan turistic sau dau o oarecare funcționalitate teritoriului ce constitue premise pentru dezvoltarea de activități turistice, reprezintă potențialul turistic al unei țări sau regiuni. Prin urmare, un spațiu geografic prezintă un interes turistic mai mare sau mai mic, în funcție de resursele turistice naturale, cât și antropice. Toate aceste resurse fiind exploatate și amenajate într-un mod cât mai adecvat pentru a fii puse în valoare, astfel intrând în circuitul turistic intern sau internațional. Totalitatea componentelor mediului natural, cât și ale celui antropic pot să devină atracții turistice însemnate prin valorile lor calitative sau cantitative, transformându-se în veritabile resurse turistice pentru industria turismului. Atracția turistică este un concept considerat de catre multe persoane ca fiind sinonim resursei turistice, aceasta exprimând latura cognitiv- estetică, dar și afectivă a diverselor elemente ce fac parte din structura potențialului turistic , acestea influentând anumite segmente ale cererii turistice prin impresiile puternice ce le produc. Anumite componente ale potențialului turistic, prin frumusețe dar și originalitate, atrag turiștii, oferindu-le ocazia să trăiască emoții la o intensitate mai mica sau mai mare. Noțiunea de resursă turistică este mult mai complexă și completă, incluzând pe langă atracțiile turistice ce se pretează vizitării, cât și elemente naturale sau antropice care pot fi valorificate direct în activitățile turistice ca materie primă, generând astfel diferite forme de turism. În ultimele decenii, când turismul a devenit o o veritabilă industrie ce se bazeaza ca oricare alta pe valorificarea anumitor resurse, a apărut conceptul de resursă turistică. Aceasta poate să devină punct de atracție turistică prin specificul, conținutul și valoarea sa. S-a dezvoltat în paralel cu “potențialul turistic” sau “resursa turistică” și termenul de fond turistic, fiind alcătuit conform definiției date de C. Zwizewski, 1978 din “ totalitatea resurselor naturale, social- cultural și istorice de valorificare turistică, ce alcatuiesc baza ofertei potențiale a unui teritoriu, de care se leagă prezența sau absența activităților turistice.” Prin urmare, fondul turistic este sinonim cu termenul de potențial turistic, în timp ce patrimoniul turistic are o sferă de abordare mai cuprinzătoare, incluzând alături de atracțiile turistice și baza tehnico- materială specifică, alături de infrastructură, elemente care asigură exploatarea și valorificarea eficientă a bogățiilor turistice.

Potențialul turistic se împarte în două categorii : natural și antropic.

Potențialul turistic natural cuprinde totalitatea posibilităților, capacităților, condițiilor și rezervelor materiale, oferite de cadrul natural pentru orice formă de activitate turistică ( Grigore 1975 ). Elemente ale mediului natural precum relieful și substratul geologic, apele, vegetația, clima, fauna, reprezintă baza oricărei activități turistice. Dintre cele enumerate mai sus, cele care se bucura de un interes mai mare pentru activitățile turistice sunt cele care au calități deosebite ( calitățile curative ale izvoarelor, topoclimatele, pădurile și vegetația naturală, fauna etc ).

Fig. 1.1 Structura potențialului turistic

O condiție permanentă a existenței activității turistice o reprezintă potențialul turistic natural, iar gradul de utilizare este condiționat de modul în care acesta este amenajat pentru includerea lui în programele de turism. Pe de-o parte o regiune se poate evidenția din punct de vedere turistic, dacă potențialul turistic natural dispune de o valorificare adecvată, la nivelul capacității de suport a mediului, însă, pe de-o alta parte, o supravalorificare a potențialului natural poate duce la afectarea gravă a mediului, acest lucru ducând mai departe la scoaterea regiunii din sfera de dezvoltare turistică. Se compun peisaje geografice de interes turistic prin îmbinarea armonioasa a componentelor fizico- geografice ale mediului în acele zone în care potențialul turistic natural este dezvoltat.

Componentele naturale de peisaj se impun ca resurse turistice potențiale, au un rol principal în dezvoltarea turismului și constituie oferta primară potențială. Ele prezintă importanță pentru activitatea de turism prin următoarele elemente:

valoarea peisagistică, estetică și recreativă, indiferent de locul unde se află (munte, deal, câmpie, litoral); uneori aceasta este determinată ca motivație turistică (peisaj deltaic, peisaj alpin glaciar etc.);

valoarea balneoclimaterică a unor componente, considerate ca factori naturali de cură, inclusiv bioclimatul;

suport al unor activități turistice, generând forme de turism specifice (stratul de zăpadă, oglinzile de apă, resursele cinegetice etc.);

valorare cognitivă, în general, dar mai ales în cazul componentelor desemnate ca rezervații științifice și monumente ale naturii etc.

Potențialul turistic antropic are în componența sa totalitatea realizărilor cultural- istorice ce au fost acumulate în întregul parcurs al istoriei omenirii și a formelor de activitate tehnico- economice și socio- demografice ce pot fi utilizate pentru turism într-un teritoriu.

Potențialul turistic antropic mai este cunoscut și sub denumirea de oferta turistică secundară și cuprinde totalitatea resurselor create de om și valorificabile din punct de vedere turistic. Amintim: vestigii și monumente istorice, așezări, monumente de artă, muzee și case memorial, datini și obiceiuri, etc.

Capitolul 2 Areal de studiu

Județul Vâlcea este pozitionat în partea central-sudică a României, la o distanță de 175 km de municipiul București. Județul Vâlcea se învecinează cu urmatoarele județe: Sibiu și Alba la nord, Argeș la est, Olt la sud și sud-est, Dolj la sud-vest iar la vest de județele Hunedoara si Gorj.

Fig.2.1. Harta județului Vâlcea

Sursa: http://www.comune.ro/?/judet/ijud40/

Dispune de o suprafață de 5,765 km, reprezentând 2-2.4% din suprafața totală a țării și are o populație de 413.57 0 locuitori. Municipiul Râmnicu Vâlcea este cel mai mare oras din județ, fiind și reședința acestuia. Din punct de vedere administrativ județul este format din două municipii (Râmnicu Vâlcea și Drăgăsani), nouă orașe (Horezu, Băile Olănești, Băile Govora, Călimănești, Ocnele Mari, Brezoi, Bălceșnti, Băbeni, Berbești ), dar si 78 comune .

Județul Vâlcea a fost atestat pentru prima dată la 8 ianuarie 1392, printr-un act emis de domnitorul Mircea cel Bătrân, fiind primul județ atestat documentar. Academia Română, deține în arhiva sa vechi documente istorice , potrivit cărora, domnul primei unirii a românilor din toate provinciile, Mihai Viteazul, s- a născut la Drăgoiești, iar la Proieni, pe malul drept al Oltului, el și- a serbat nunta cu Doamna Stanca, într-o veche biserică ortodoxă. Județul conservă moment importante al istoriei românilor, aici fiind cântat de altfel pentru prima dată, la 29 iulie 1848 în parcul Zăvoi din municipiul Râmnicu- Vâlcea, cântecul „ Deșteaptă- te române” , cu muzica de Anton Pann și textul lui Andrei Mureșanu, cântec ce a devenit Imnul Național al României.

În totalitatea sa, suprafața județului Vâlcea se caracterizează printr-un relief de munte și de deal.

Teritoriul județului poate fi repartizat astfel: două cincimi este ocupat de zona muntoasă, o cincime o constituie înălțimile deluroase subcarpatice cu depresiunile dintre ele și alte două cincimi aparțin colinelor piemontane despărțite de văi aproape paralele dispuse de la nord la sud.

Analizând relieful după altitudine, cea mai mare parte din suprafața județului se află la altitudinea specifică dealurilor subcarpatice și colinelor piemontane – între 400 și 800 m, la care se mai adaugă și o mare parte din depresiunea intramontană Brezoi-Titești. Acest relief ocupă două treimi din suprafața județului, cealaltă treime formând-o treapta munților scunzi și mijlocii cu înălțimi cuprinse între 800 și 1800 m și munți înalți.

O caracteristică importantă a teritoriului județului Vâlcea o constituie dispunerea reliefului în fâșii orientate pe direcția est-vest și coborârea generală, în trepte, de la nord la sud. Munții cei mai înalți, ca și dealurile subcarpatice, se dispun în culmi și masive ce se desfășoară de la est la vest, iar între șirurile principale de înălțimi, depresiunile se alungesc în adevărate culoare pe aceeași direcție. Diversitatea reliefului este o consecință în primul rând a complexității geologice atât din punct de vedere al structurii cât și al vârstei rocilor, deoarece în cuprinsul județului pot fi întâlnite roci de la cele vechi cristaline până la cele mai tinere, pliocene și cuaternare.

În al doilea rând, varietatea reliefului se datorează și unei îndelungate evoluții, care a dus la diferențierea – atât geologic cât și geomorfologic – a două trepte principale de relief: cea înaltă, muntoasă, cu o evoluție mai îndelungată și cea deluroasă și colinară, dezvoltată la periferia și pe seama primei trepte.

Trecând de la o analiză de ansamblu a reliefului din județul Vâlcea la caracterizări mai amănunțite ale fiecărui teritoriu în care este localizat fiecare oraș important se urmărește importanța cadrului natural în contextul dezvoltării economice și în special a dezvoltării turistice.

Dealurile ce înconjoară Băile Govora, cu altitudine medie de 400-600 m se desprind de culmea subcarpatică Piscupia-Pietrari, situată în nord-vest. Aceste dealuri sunt mai înalte în vest și mai joase în est, fiind înclinate spre Valea Govorei. Interfluviile sunt largi, cu spinările domoale, aproape plane și sunt acoperite cu păduri de stejar, de gorunete și făgete. Înclinarea pantelor este în general mică, de aproximativ 15-20°, iar energia reliefului este moderată. Dealurile sunt în general simetrice pe direcția est-vest.

Depresiunea Băile Govora are forma alungită, este drenată de pârâul Hintia și s-a format datorită acțiunii de eroziune diferențiată, la contactul dintre formațiunile sedimentare care alcătuiesc dealurile, combinată cu mișcările tectonice locale. În nordul stațiunii se află o linie de falie orientată est-vest, iar în est trece o altă linie de falie orientată nord-sud.

Din punct de vedere geologic putem spune că în nordul stațiunii, formațiunile sedimentare de vârstă helvețiană sunt reprezentate prin conglomerate roșii cu intercalații nisipoase, micacee, pietrișuri mărunte, nisipuri grezoase și marne argiloase și roșcate cu tufuri albicioase. Depozitele sedimentare de vârstă helvețiană sunt evidențiate de către anticlinalul care începe de la Ocnele Mari și ajunge până la Pietrari.

În zona stațiunii anticlinalul prezintă o culminație axială flancată de depozite sedimentare de vârstă tortoniană, alcătuite din tufuri, marne și șisturi cu radiolari în partea sud-estică. În partea sudică și sud-vestică sunt depozite sedimentare de vârstă sarmațiană reprezentate prin marne cu intercalații nisipoase, conglomerate, nisip grosier în combinație cu nisip slab cimentat și marne argiloase.

De sedimentele de vârstă miocenă amintite (tortoniene, helvețiene și sramațiene) este legată prezența apelor minerale de aici, care sunt sărate, de zăcământ. Sunt captate și folosite următoarele tipuri de ape minerale:

clorosodice-iodurate-bromurate;

clorosodice sulfuroase;

slab concentrate.

Stațiunea Băile Olănești este așezată într-o depresiunea submontană în sudul Carpaților Meridionali, cu deschidere în sud, în timp ce la nord și în vest este închisă de crestele calcaroase ale Munților Căpățânii: Cândoaia (1405 m), Stogul (1494), Căprăreața (1799 m), Albul (1809 m), Buila-Vânturarița (1863 m), Gera (1885 m) și Vioreanu (1890 m).

Structural, regiunea aparține Depresiunii Getice – mare unitate geografică dezvoltată în sudul regiunii cristaline a masivelor muntoase Făgăraș și Lotru, având o extindere spre est până în Valea Dâmboviței. Depresiunea Getică este alcătuită în această regiune din formațiuni sedimentare aparținând cretacicului superior, eocenului și oligocenului, dispuse monoclinal peste formațiunile metamorfice ale Carpaților Meridionali.

Apele minerale din zonă sunt acumulate în conglomerate eocene și oligocene, precum și în gresiile senoniene. circuitul apei se realizează prin rețeaua de fisuri, suprafețe de stratificație, falii, iar ascensiunea ei este favorizată de prezența gazelor și în special a metanului.

Depresiunea Brezoi – Titești, în cadrul căreai orașul Brezoi se constituie ca cel mai important centru, luată în ansamblul ei, cu forma alungită pe direcție est-vest, aparține acelui uriaș culoar longitudinal care împarte Carpații Meridionali în două, începând din est de la Valea Argeșului până la valea Cernei cu binecunoscutele lărgiri ale Loviștei și Depresiunii Petroșanilor. Geologii înțeleg prin Loviște bazinul sedimentar numit și Brezoi-Titești, ce cuprinde nu doar partea joasă ci întreaga zonă de formațiuni sedimentare, cu o lățime de 6-10 km, cu extindere de la vest de Brezoi, până la est de Râul Doamnei. Datorită particularităților fizico-geografice, Depresiunea Loviștei poate fi împărțită în două compartimente diferite. Unul îl constituie lărgirea din stânga Oltului, adică Depresiunea Titești, iar celălalt compartiment – valea Largă a Lotrului, până la Voineasa, adică Depresiunea Brezoi –Voineasa.

Depresiunea Loviștei a apărut imediat după schițarea tectonică a lanțului carpatic prin scufundarea fundamentului cristalin și apoi prin invazia mării, spre sfârșitul erei mezozoice, în senonian. În a doua parte a erei terțiare, apa s-a retras treptat spre est, lăsând puternice depozite de conglomerate miocene, din care s-au format munții cu înălțimi medii, precum și partea estică a depresiunii în dreptul Găujanilor până la Mlăceni.

Datorită acțiunii mării, a adâncimii ei, precum și a materialului transportat, depozitele sunt foarte variate. Cele mai vechi depozite aparțin cretacicului superior (senonian) sunt reprezentate prin gresii, marne, pietrișuri și conglomerate și sunt localizate în apropierea Brezoiului.

Aceste depozite se continuă apoi cu alte conglomerate în dreptul Brezoiului, Proenilor și Călineștilor, sculptate sub formă de tancuri, melci uriași și turnuri. Presiunile exercitate de masivele cristaline din jur asupra depozitelor sedimentare au dus la deranjarea acestora și la apariția unor cute neregulat reprezentate. Caracterizată printr-o evoluție complicată, Loviștea nu poate fi o arie închisă între munți cu suprafață netedă sau ondulată, ci o regiune cu relief extrem de fragmentat, supus și azi unor procese de modelare foarte activă.

Teritoriul orașului Călimănești este mărginit în nord de Munții Cozia Năruțu și Munceii Lotrișorului, iar în sud de zona subcarpatică cu Depresiunea Jiblea-Berislăvești și dealurile din împrejurimi.

Zona muntoasă situată în nordul orașului, deși, la prima vedere, pare unitară cu vârfuri dispuse în evantai, ea cuprinde mai multe sectoare.

Munții Cozia-Năruțu au culmile principale orientate pe direcția est-vest și sunt alcătuiți din șisturi cristaline ale seriei de Cozia. Acești munți au un aspect mai izolat cu o asimetrie pronunțată, între versantul nordic abrupt și cel sudic mai prelung, însă mult mai sălbatic în zona superioară. Pe versantul sudic al Coziei între 1200-1500 m și pe versantul vestic al muntelui Năruțu între 1200 m și 1400 m se înalță o serie de piscuri prăpăstioase, cu pereți aproape verticali și trene de grohotișuri. Munceii Lotrișorului situați în sudul masivului Năruțu sunt alcătuiți din șisturi cristaline și sunt acoperiți, spre vest, transgresiv, de o serie de depozite de vârstă senoniană și eocenă.

Rocile sedimentare, mai moi, imprimă reliefului caractere specifice. Munceii ating altitudinea maximă în vârful Dosul Pământului (1228 m).

Zona subcaraptică este reprezentată de depresiunea subcarpatică Jiblea-Berislăvești, situată la sud de zona montană, între Olt și Topolog. Existența acestei depresiuni se datorează în cea mai mare parte înlăturării prin eroziune diferențiată a unui orizont de marne puțin rezistente de vârstă eocenă. Delaurile ce înconjoară depresiunea se situează la altitudini de 700-900 m., mai înalte în nord și mai joase
în sud.

Alcătuirea geologică a regiunilor din jurul Orașului Călimănești o constituie o mare varietate atât pe petrografie, cât și ca vârstă de la nord la sud se remarcă o succesiune geologică de la cele mai vechi formațiuni în nord, până la cele mai noi în sud și în vatra depresiunii.

Astfel, în Munții Năruțu-Cozia și o parte din Munceii Lotrișorului, situați în nord, se întâlnesc gnaise feldspatice cu textură oculară, cunoscute sub denumirea de „gnaisele de Cozia”, precum și roci micacee între care, pe lângă biotit și muscovit sunt prezente amfibolite și paragnaise. În partea sudică a șisturilor cristaline, sunt puse în ordine cronologică, roci sedimentare reprezentate prin conglomerate, gresii marne, argile care sunt dispuse în benzi orientate pe direcția est-vest. În Depresiunea Jiblea apar formațiuni sedimentare de terasă ale Oltului, reprezentate prin pietrișuri și nisipuri de vârste diferite. Apele minerale din această zonă apar doar la baza orizonturilor conglomeratice sau grezoase de vârstă eocenă – cele de la Călimănești și de vârstă cretacică – cele de la Căciulata, Cozia și Bivolari.

Orașul Horezu este situat în centrul Depreiunii Horezu, mărginită la nord de Munții Căpățânii. Depreiunea Horezu, bine individualizată, prezintă fundul destul de vălurit și brăzdat de numeroase râuri. Culoarul depresionar este închis la sud de dealuri cu înălțimi de 600-700 m, formate din roci miocene, fie cu structură cutată – cum este Măgura Slătioarei (767 m), fie cu structură monoclinală – cum sunt dealurile Lăstunul, Alama și Robaia de pe partea stângă a Oltului. Depresiunea Horezului, precum și întreg culoarul de sub munte prelungit spre vest, corespund unei cute sinclinale umplute cu marne pliocene, iar dealurile care o închid spre sud – Măgura Slătioarei, Dealurile Tomșanilor, unei cute anticlinale.

Acest anticlinal, potrivit precizărilor lui I. Sârcu, prezintă ridicări și coborâri axiale. O astfel de ridicare apare în Măgura Slătioarei unde apar formațiuni aquitaniene, peste care urmează conglomeratele burdigaliene și apoi gresiile și conglomeratele sarmațiene.

Dealurile, care înconjoară depresiunea unde se află orașul Ocnele Mari, sunt dealuri subcarpatice, monoclinale, cu altitudinea cuprinsă între 400-600 m. Dealurile situate în rama nordică a depresiunii sunt mai înalte, cu versanții sudici prelungi până în vatra depresiunii, erodate mai puternic de agenții modelatori, ca urmare a unei înălțări locale puternice, fapt evidențiat de cuta anticlinală Ocnele Mari. Dealurile sudice prezintă un relief de cuestă spre nord datorită înclinării generale spre sud.

Alcătuirea geologică este variată, întâlnind formațiuni geologice sedimentare de vârstă helvețiană și tortoniană. Cercetările geologice din această regiune au evidențiat o culminație a anticlinalului Ocnele Mari – Govora – Pietrari, înconjurată de depozite de vârstă tortoniană. La Ocnița a fost pusă în evidență o linie de falie ce afectează depozitele sedimentare tortoniene și sarmațiene, determinând un fenomen de inversiune între structură și relief. Depresiunea s-a format în urma erodării, de către agenții modelatori ai scoarței, formațiunile de la suprafață, scoțând „la zi” cuta diapiră. Referitor la depozitele tortoniene, deosebit de importante, sunt tufurile dacitice și orizontul de sare. Tufurile dacitice, cu grosimi ce depășesc 150 m, sunt grezoase, compacte la partea lor inferioară, și mai fine și stratificate la partea superioară. Ele conțin intercalații de marne cenușii – verzui cu nisipuri și cu strate de marne tari, concreționare, galbene – portocalii. Orizontul de sare este dezvoltat în facies de marne și argile sărate. Masivul de sare de la Ocnele Mari aparține lanțului de depozite salifere formate la limita dintre miocen și pliocen, care punctează întreaga regiune subcarpatică a țării noastre. Structura actuală a regiunii s-a făcut în timpul cutărilor pliocene. În cuaternar, sarea s-a așezat în intercalații lamelare de strate cu impurități terigene și de precipitare (anhidrid și gips), situate în orizont de gresii și marne vineții. Sarea de la Ocnele Mari echivalează ca vârstă geologică cu cea de la Dej – Transilvania.

Județul Vâlcea prezintă 164 km de căi ferate si 2.167 km de drumuri, dintre care 550 km de drumuri naționale. Există 7 drumuri naționale care strabat județul, drumul European 81 având cea mai ridicată importanță, deoarece leagă județul Vâlcea de județele Sibiu și Argeș. Există 9 localități ce dispun de zăcăminte de gaze naturale, având o rețea de distribuție de 259,2 km.

Zona în care se situează județul se caracterizează printr-un climat temperat continental moderat, cu ierni lungi și friguroase și veri scurte.

Clima este mai umedă în zonele înalte și cu temperaturi mai ridicate și precipitații mai reduse în zonele joase. În ultimii ani, în judetul Vâlcea s-a înregistrat temperatura minima absolută de -32,2oC (Obârsia Lotrului – 17.02.1993) și cea maximă absolută de 41oC (Bălcești – 04.07.2000).. Media anuală a temperaturii este de +10,2°C, iar regimul anual al precipitațiilor variază între 600 si 1.200 mm. Sursele de apă potabilă sunt asigurate de 78 localități, dintre care 9 orașe. Întreaga rețea de distribuție măsoară 563,9 km, la Brădișor existând o sursă regională de apa (52km), ce poate fi extinsă până la Drăgășani, adică încă 56 de Km.

Diversitatea condițiilor fizico-geografice determină o mare varietate a învelișului vegetal din spațiul județului, unitățile de vegetație fiind dispuse în fâșii ce se succed, în linii generale de la Sud la Nord. Zona pădurilor de foioase formată din cerete și gârnițe, în mare parte defrișată, alternează cu culturi și pajiști stepizate. Etajul pădurilor de foioase este cel mai extins, fiind alcătuit din gorunete întâlnite în zona colinară din dreapta Oltului, în mare parte înlocuite cu livezi, păduri de fag și gorun, păduri amestecate ce cuprind zona subcarpatică și versanții munților. Etajul pădurilor de molid apare fragmentat pe masive montane, local întâlnindu-se pâlcuri de zadă. În cadrul acestor etaje, datorită climatului blând de adăpost se întâlnește o mare varietate de elemente sudice precum: nucul, cărpinița, mojdreanul. Din aceeași cauză limita coniferelor urcă mult în altitudine la 1300 m. Fauna este bogată și variată, etajată în funcție de relief și condițiile climatice, fiind reprezentată prin specii de pădure: urs, cerb, căprior, mistreț, viezure, lup, cocoș de munte, cerbul lopătar și elemente mediteraneene: scorpionul carpatin, vipera cu corn. În zona alpină se întâlnesc păsări și animale rare: vulturul pleșuv brun, cinteza alpină, capra neagră, alături de vipera comună și șopârla de munte. Au fost identificate astfel un număr de 54 de specii de floră și 67 specii de faună de interes național, respectiv 7 specii de floră și 19 specii de faună de interes comunitar.

Din punct de vedere al industriei, judedțul Vâlcea se bazează pe următoarele: industria chimică, industria alimentară, exploatarea cărbunelui, petrolului și sării, prelucrarea lemnului, industria ușoară, industria textilă. Județul dispune de o suprafață arabilă ce măsoară 80,348 ha, din care 79,398 ha aparțin sectorului privat. Cerealele sunt cele care dețin monopolul producției agricole cu 207,075 tone, fiind urmate de legume cu un total de 114,080 tone, iar mai apoi plantele uleioase: 1,077 tone, cartofi: 53,143 tone, furaje: 491.949 tone. Datorită poziționării sale geografice, județul Vâlcea se poate bucura de o varietate mare de forme de relief: munți, dealuri subcarpatice, podiș și lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de defileele ale Oltului și Lotrului, străjuite de munții Cozia, Căpățânii, Făgăraș, Lotru și Parâng, una dintre cele mai mari depresiuni intramontane din judet, recunoscută sub denumirea de Țara Loviștei, găsindu-se între aceste masive muntoase. Podișul Getic împreună cu Subcarpații Getici, ce au altitudini cuprinse între 400- 800 m, ocupă două treimi din suprafața județului. Județul este străbătut pe o distanță de 135 km de râul Olt, ce iși colectează apele de la numeroși afluenți, cel mai important fiind Lotrul. Aproape toată suprafața județului este cuprinsă de acest bazin hidrografic, care se află în partea dreaptă a Oltului. Numeroase lacuri participă la întregirea acestei retele hidrografice: Gâlcescu, Zănoaga Mare, Iezerul Latoriței (lacuri glaciare), Vidra, Brădet, Cornet, Călimănești, Dăești, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Slăvitești, Ionești Zăvideni Drăgășani (lacuri artificiale pe Lotru și Olt pentru hidrocentrale) și lacurile sărate de la Ocnele Mari.

TURISMUL ÎN JUDEȚUL VÂLCEA

Turismul în județul Vâlcea reprezintă un adevărat potențial economic, devenind astfel o prioritate. Datorită dezvoltării turismului s-a dezvoltat implicit și activitatea în servicii, personalul angajat în această ramură fiind în creștere. Datorită reliefului pitoresc fără seamăn și bogăția apelor tămăduitoare, care se găsesc pe teritoriul județului Vâlcea, au facut posibilă dezvoltarea turismului în primul rând, balnear în stațiunile Călimănești-Căciulata, Băile Govora și Băile Olănești.

Băile Govora este singura stațiune din România unde raportul dintre aeroionii pozitivi și cei negativi este egal cu 1. Apele minerale clorosodice, iodate, bromurate, sulfuroase, slab concentrate, ca și nămolul mineral sunt indicate în tratamentul aparatului locomotor, respirator, ORL, sistemului nervos periferic. Înființată în anul 1886, stațiunea Băile Govora este considerată una dintre cele mai bogate stațiuni în ape iodurate și bromurate din lume, a doua din Europa.

În jurul stațiunii se pot face excursii interesante cu diferite itinerarii ca:

– Băile Govora – Horezu – Peștera Polovragi – Peștera Muierilor;

– Băile Govora – Băile Olănești – Călimănești – Căciulata – Cozia;

– Băile Govora – Horezu – Cula Măldărești;

Ca spații de cazare, Govora dispune de un total de 9 unități de cazare cu un număr de 1.011 locuri. Dispune în continuare de 3 hoteluri cu o capacitate de 827 locuri și de 6 vile turistice cu o capacitate de
184 locuri.

Baza de tratament a stațiunii dispune de următoarele instalații de tratament.

– bazinul (acoperit), cu apă minerală clorosodică iodurat-bromurat;

– instalații pentru împachetări cu nămol cald;

– instalații pentru băi cu bioxid de carbon artificial;

– instalații pentru elecroterapie;

– instalații pentru kinetoterapie;

– buvete cu apă minerală pentru cura internă;

-aerosoli;

– tratamente cu produse apicole;

– cură de teren, pe trasee marcate.

Baza tehnico-materială pentru agrement dispune de un club cu sală de spectacole, bibliotecă, săli de jocuri distractive, cinematografe, terenuri de sport, parcuri pentru plimbări și odihnă

Fig. 2.2. Stațiunea Băile Govora

Sursa: http://www.valceaturistica.ro/destinatii/statiunea-baile-govora/

Băile Olănești reprezintă singurul loc din țară unde se efectuează tratament pentru desensibilizarea organismului la bolnavi cu diverse afecțiuni alergice, prin injecții cu apă minerală izotonă. De asemenea, apele minerale bogate în substanțe multiple fac adevărate minuni în tratarea unui spectru larg de afecțiuni Apele minerale de la Olănești au fost analizate din punct de vedere chimic încă din anul 1830. În anul 1873 au fost medaliate cu aur la Expoziția Internațională de la Viena. Prin așezarea sa geografică, climă, acțiunea terapeutică a apelor minerale, Stațiunea Băile Olănești beneficiează de toate caracteristicile unei zone turistice complexe, turismul reprezentând șansa dezvoltării orașului și punerea lui în valoare atât pe plan național, cât și internațional.

Ca spații de cazare, Băile Olănești dispune de un total de 17 unități de cazare cu o capacitate de 1981 locuri. Dispune de 4 hoteluri cu o capacitate de 1423 locuri și de 10 vile turistice cu o capacitate de 413 locuri. Baza de tratament este dotată cu următoarele instalații de cură.

– buvete pentru cura internă;

– pavilionul cu instalații de băi minerale;

– bazinul neacoperit cu apă sulfuroasă;

– instalații pentru hidrotermoterapie, electroterapie, inhaloterapie, cabinete de masaj;

– sală de cultură fizică medicală.

Baza tehnico-materială pentru agrement dispune de un club, sală de biliard, jocuri mecanice, jocuri de sală, cinematograf, bibliotecă, teren de sport, ascensiuni în Munții Căpățânii.

Fig. 2.3 Stațiunea Băile Olănești

Sursa: http://www.dk-tour.ro/wp-content/uploads/2014/07/Baile-Olanesti.jpg

Stațiunea Călimănești-Căciulata. Situată la poalele sudice ale Carpaților Meridionali, la ieșirea Oltului din defileul de la Cozia, stațiunea Călimănești-Căciulata este cea mai importantă stațiune balneoclimaterică din județul Vâlcea și una dintre cele mai valoroase din țară. Complexul balneoclimateric cuprinde stațiunile Călimănești, Căciulata și Cozia, actualmente reunite, dispunând de un potențial natural de excepție, valorificat în bună parte pentru activitățile turistice. Indiscutabil apele subterane, respectiv apele minerale, termale și termominerale reprezintă principala bogăție a stațiunii Călimănești – Căciulata asociate și cu un microclimat de adăpost.

Ca spații de cazare, stațiunea dispune de 23 unități de cazare cu o capacitate de 3777 locuri. Are șase hoteluri cu o capacitate de 2369 locuri, un motel cu o capacitate de 78 de locuri, 3 tabere pentru elevi și preșcolari cu o capacitate de 825 locuri și 10 vile turistice cu o capacitate de 467 locuri.

Baza de tratament are următoarele instalații de cură:

– buvete pentru cura internă;

– instalații pentru băi minerale;

– băi cu bule;

– băi cu plante;

– instalații de electroterapie;

– instalații de hidroterapie;

– săli de cultură fizică medicală;

– ștranduri termale.

Baza tehnico-materială pentru agrement dispune de cluburi, săli de biliard, bibliotecă, cinematograf, teren de sport.

Fig. 2.4 Stațiunea Călimănești- Căciulata

Sursa: http://landofromani.blogspot.ro/2011/06/calimanesti-caciulata-resort.html

O puternică bază materială turistică a fost creată in decursul timpului si este constituita din peste 11.000 locuri de cazare, baze de tratament balnear și o extinsă rețea de localuri de alimentație publica. Traseele turistice vâlcene îi călăuzesc pe doritori spre cele mai felurite puncte de interes; muzee, case memoriale târguri țărănești, zone folclorice, zone montane, peșteri, chei sălbatice, rezervații de floră și de faună. De-a lungul lor există numeroase posibilități de popas în hoteluri, vile, campinguri, cabane, moteluri.

Cultură și artă

Prezența numeroaselor obiective turistice de factură cultural- religioase au permis dezvoltarea unui puternic și valoros potențial antropic, rezultat al istoriei și culturii poporului din acest spațiu geografic. Numeroasele vestigii ale civilizațiilor trecute, unele dintre ele unicate, bogăția tradițiilor populare, creația spirituală modernă, realizările tehnico-economice contemporane atestă evoluția și continuitatea vieții pe meleagurile vâlcene, alcătuind un important fond cultural-istoric. Patrimoniul cultural vâlcean se manifestă prin 14 muzee, 10 expoziții permanente, 2 teatre, o filarmonică, 15 cinematografe, 280 biblioteci, 21 de librării, 92 monumente și situri arheologice, 11 statui, 2 case memoriale, 2 cimitire ale eroilor, 492 biserici, 22 mânăstiri și schituri . Existența numeroaselor mănăstiri de patrimoniu național, a altor numeroase lăcașuri de cult religios pe lângă care s-a dezvoltat o puternică tradiție de creare a obiectelor de cult poate fi un punct de atracție și meditație pentru numeroși vizitatori. De altfel, bisericile ridicate în județul Vâlcea, de ctitori de seamă ai neamului românesc, poartă pecetea iubirii de frumos și de bunul Dumnezeu; se fac remarcate prin armonia proporțiilor, stilul unic arhitectural brâncovenesc, bogăția și frumusețea picturii, numeroase și bogate colecții de obiecte de artă religioasă .

Cele mai importante monumente istorice și statui se găsesc pe teritoriul Municipiului Râmnicu- Vâlcea.

Monumentul Independenței se află pe strada Carol I, sub poalele dealului Capela. Este opera sculptorului Ion Iordănescu realizat în anul 1913 cu sprijinul doctorului Gheorghe Sabin, veteran al războiului de independență și a fost inaugurat la 17 mai 1915. A fost ridicat în memoria eroilor căzuți în timpul războiului din 1877-1878. Devenit simbol al orașului, el întruchipează recunoștința concetățenilor pentru eroii războiului de independență. Independența este întruchipată de o tânără femeie ce ține în mâna stângă stindardul național și în mâna dreaptă susține o cunună de lauri deasupra unei cărți de aramă deschise, așezată pe soclu. În carte sunt dăltuite numele eroilor din batalioanele de vânători de linie, de artilerie și de dorobanți. Pe fețele de est, sud și nord sunt sculptate numele eroilor care au căzut în campania din Bulgaria. Sub carte, pe o placă de marmură albă, se află inscripția: „Poporul român aduce prinosul său de recunoștință întregii armate române prin lupta care a triumfat cauza nobilă a eliberării de sub dominația otomană. El va păstra totdeauna în amintire jertfa celor căzuți pe câmpul de luptă”. Impunătorul monument al independenței domină orașul de pe înălțimea de unde a fost ridicat, prelungindu-și ființa pe magistrala largă a bulevardului Tudor Vladimirescu, până la Olt.

Fig. 2.5 Monumentul Independenței

Sursa: Negoiță Constantin

Placa memorială dedicată revoluției de la 1848 se află în parcul Zăvoi și a fost dezvelită în anul 1968 cu prilejul sărbătoririi a 120 de ani de la revoluția din 1848 din Țara Românească. Pe placa de marmură alba ce este montată pe un soclu se gasește incripționat textul „ În acest parc, la 29 iulie 1848 a avut loc o mare adunare populară, cu care prilej s-a depus jurământul pe Constituție, s-au sfințit steagurile revoluționare, iar un grup de cântăreți conduși de Anton Pann a intonat imnul revoluționar „Deșteaptă-te Române” .

Fig. 2.6 Placa memorială dedicată revoluției de la 1848

Sursa: Negoiță Constantin

Bustul domnitorului Constantin Brâncoveanu , este o operă de artă considerată monument istoric, ce a fost realizată din bronz pe soclu de piatră de către sculptorul Constantin Mihăilescu.

Fig. 2.7 Bustul domnitorului Constantin Brâncoveanu

Sursa: Negoiță Constantin

Bustul lui Nicolae Bălcescu, operă de artă realizată de marele sculptor român Constantin Brancuși, sculptat în piatră ronde-bosse, pe soclu de beton placat cu cărămidă.

Opera este amplasată în parcul „Zăvoi” și măsoară 1,20 metri înălțime. Personalitatea acestui mare om politic și cărturar român, unul din revoluționarii de la 1848 a fost imortalizată în Râmnicu Vâlcea.

Fig. 2.8 Bustul lui Nicolae Bălcescu

Sursa: Negoiță Constantin

Statuia lui Barbu Știrbei, monument istoric ridicat între anii 1912- 1914 la intrarea în parcul Zăvoi, sculptura realizată în genul convențional al epocii de către sculptorul Constantin Mihăilescu, reprezintă bustul domnitorului în uniformă militară, într-un ansamblu dominat de trupul unei femei în planul de deasupra și de un barbat ce își odihnește brațele pe trunchiul necioplit de piatră.

Fig. 2.9 Statuia lui Barbu Știrbei

Sursa: Negoiță Constantin

O altă resursă turistică antropică reprezentata bine la nivelul județului Vâlcea o constituie muzeele, amenajate în 16 unități de profil în întregul județ. Atributele atractive ale edificiilor culturale provin atât din exercitarea funcției lor inițiale cât și din arhitectura, uneori insolită, care trezește interesul turiștilor atrași de estetica tradițională sau modernă a acestora.

Muzeul Județean de Istorie din municipiul Râmnicu Vâlcea, deține cel mai valoros tezaur muzeistic, care dispune de un inestimabil patrimoniu. Sunt adunate și expuse aici aproape 50.000 de mărturii care vorbesc despre existența neamului românesc din cele mai vechi timpuri și până în prezent.

Fig. 2.10 Muzeul Județean de Istorie

Sursa: Negoiță Constantin

Casa memorială „Anton Pann ” , este un muzeu județean ce se găsește în orașul Râmnicu Vâlcea, construit pe la jumătatea secolului al XVIII- lea, cu foișor și pivniță, ce adăpostește expoziția memorială Anton Pann, amenajată pentru a ilustra interiorul modest al unei locuințe de târg de la mijlocul secolului al XIX- lea. În anul 1982 aceasta a fost translatată pe o distanță de 37 metri de pe amplasamentul ei inițial datorită modernizării si reamenajării teritoriale a orașului.

Clădirea este declarată monument istoric, având codul VL-II-m-B-09626.

Fig. 2.11 Casa memorială „Anton Pann ”

Sursa: Negoiță Constantin

Muzeul de artă Casa Șimian, se afla amplasat în orașul Râmnicu Vâlcea și are o structura arhitectonică specifică, ce prezintă două tipuri de spațiu, unul ce are ca scop punerea în valoare a expresivității casei vechi a familiei Șimian, iar celălalt, funcțional, pentru necesitățile unei galerii de artă, construit odată cu transformarea locuinței în muzeu.

Expoziția permanentă a Muzeului de Artă reunește lucrări de valoare de pictură și de sculptură româneasăa, aparținând unor artiști de renume de la sfârșitul secolului al XIX-lea: N. Grigorescu, Nicolae Vermont, Sabin Popp, Ipolit Strambu, Sava Henția, Ion Georgescu, F. Storck.
Din prima jumatate a secolului XX, muzeul deține lucrări de Gh. Petrascu, N. Tonitza, Th. Pallady, C. Michailescu.
A doua jumătate a secolului XX cuprinde în expunere lucrări ale pictorilor: H. Catargi, I. Țuculescu, Florin Niculiu, Margareta Sterian, Michaela Eleutheriade, Lucia Dem. Bălăcescu, Corneliu Baba, Camil Ressu, Horia Bernea, Virgil Almășanu, Dan Hatmanu, Sabin Bălașa, Ion Sălișteanu, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Marin Gherasim, Viorel Mărgineanu etc. și câteva lucrări de sculptură, dintre care se remarcă prin calitatea artistică, cele realizate de George Apostu, Ovidiu Maitec și Costel Badea.
Muzeul posedă un tablou din Școala venețiană din prima jumatate a secolului al XVIII-lea.
Muzeul de Arta mai poseda o bogată colecție de lucrări de grafică, desene și acuarele, care sunt expuse temporar.
Anual, Muzeul de Artă organizează expoziții de pictură și sculptură contemporană, iar în timpul verii, în curtea interioară expun artiști plastici din localitate.

Fig. 2.12 Muzeul de artă Casa Șimian

Sursa: Negoiță Constantin

Un real interes din partea turiștilor îl reprezintă și celelalte unități muzeeale ale județului precum :

Memorialul "Nicolae Bălcescu" din Comuna Milcoiu

Colecția de arheologie Bujoreni

Complexul Muzeal "Gheorghe Magheru" de la Troianu,

Muzeul de arheologie și artă bisericească "Gheorghe Petre" din Govora

Muzeul Viei și Vinului și Expoziția "Gib I.Mihăescu" din Drăgășani

Complexul Muzeistic Măldărești

Expoziția de arheologie de la Ocnele Mari

Încă o resursă foarte bine reprezentată pe teritoriul județului Vâlcea este reflectată de numeroasele ansambluri arhitecturale cu atribuții religioase și de habitat, dar și cu numeroase valențe turistice deosebit de atractive derivate din vechimea edificiilor, stilurile de construcție, valoarea patrimoniilor pe care le adăpostesc etc. Pe lângă funcția religioasă propriu-zisă mânăstirile sunt și habitate caracteristice, producătoare de bunuri și atracții turistice (articole de artizanat, hramuri, pelerinaje).

Ca microhabitate specifice, având ca menire principală ,,comunicarea cu divinitatea” (Cocean P., 1998), mânăstirile au fost amplasate în locuri adăpostite, în general foarte pitorești, la poalele munților stâncoși sau la obârșiile unor văi. În acest fel, pe de o parte erau mai ușor de apărat nefiind expuse atacurilor din toate părțile, iar pe de altă parte, munții și pădurile ofereau posibilități de retragere și adăpost.

Deși aceste obiective turistice sunt răspândite în tot județul, marea majoritate a acestora se întâlnesc în zona subcarpatică și montană având o mare importanță turistică, alături de stațiunile balneoclimaterice atrăgând cel mai mare număr de turiști.

Printre acestea putem face amintite următoarele :

Mănăstirea Horezu, cea mai de seamă ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, reprezintă o sinteză a artei românești din acel timp. Construită între anii 1690 și 1693, aceasta este cel mai important centru de arhitectură religioasă din epoca brancovenească și de artă feudală din Țara Românească, cuprinzând mănăstirea propriu-zisă, biserica bolnitei, ctitorită de doamna Maria, soția lui Constantin Brâncoveanu, ridicată la 1696 si zugrăvită de Preda Nicolae și Ianache; Schitul Sfinților Apostoli, la circa 50 de metri spre nord, ctitorit de marele stareț Ioan Arhimandritul în 1698 și zugrăvită de Iosif și Ioan în 1700, și Schitul Sfântul Ștefan, după numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 și zugrăvit de Ianache, Istrate și Harinte. Este așezată la poalele muntilor Căpățânii, înconjurată de codrii, într- un loc plin de farmece și singurătate.

Fig. 2.13 Mănastirea Horezu

Sursa: Negoita Constantin

Mănăstirea Cozia, cunoscută la început sub denumirea de Mănăstirea Nucet, este situată la 3 km de stațiunea balneo- climaterică Călimănești- Căciulata, pe malul drept al Oltului și este cea mai veche mănăstire din Valahia, reprezentând unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură din secolul XIV. Muzeul mănăstirii adăpostește o colecție impresionantă de icoane vechi și manuscrise din secolul al XVII-lea.

Construită sub ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân, de către meșterii din Moravia, după modelul bisericii sârbești din Crusevat între anii 1387- 1391, Mănăstirea Cozia este armonios proporționată și cu o ornamentație bogată, ce are ca hram „ Sfânta Treime ”. Surprinde prin precizia și perfecțiunea realizării artistice, fiind concepută după planul trilobat, pictura din pronaos cât și partea superioară a chenarelor ferestrelor, dar și a rozetelor de deasupra lor dăinuind din timpul lui Mircea cel Bătrân. În anul 1517, în timpul lui Neagoe Basarab, s-a construit și fântana ce-i poartă numele, dar a fost și refăcută pictura din incintă, dar și cea exterioară, s-au adăugat cerdacurile, chiliile și s-au reconstruit havuzul cu apă, toate fiind făcute de paharnicul Șerban Cantacuzino. Pe peretele din Vest al naosului, unde sunt pictați Mircea și fiul său Mihail în costume de cavaleri, iar în stânga portretul lui Ștefan Cantacuzino, încă se mai păstrează pictura originală.

Fig. 2.14 Mănăstirea Cozia

Sursa: Negoiță Constantin

Mănăstirea Govora este o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai vechi mănăstiri din Țara Românească, precum și un monument arhitectonic medieval de o rară frumusețe, amplasată la poalele dealului Cocoșul Mare, la 18 km de Râmnicu Vâlcea, pe raza comunei Mihăiești. Întregul așezământ de la Govora, a fost ridicat în mare parte în secolul al XIV- lea si al XV- lea sub domnia lui Vlad Dracul, aici gasindu- se o frumoasă catapeteasmă original din lemn, sculptată în stil brâncovenesc, dar și o valoroasă pictură. Faptul pentru care Govora avea să contribuie la promovarea neamului românesc dar și să se înscrie pentru totdeauna in rândul mănăstirilor de cultură din România, a fost întemeierea tipografiei în incinta ei, acest lucru făcând- o să fie gazda primei tipărituri în limba română, intitulându-se „Pravila de la Govora” .

Numeroase valori de artă sunt păstrate aici, Epitrahilul dăruit de Radu cel Mare, lucrat în fir de aur, argint și mătase, icoana Maicii Domnului Îndurerată, icoana Maicii Domnului Hodrighita, fiind doar câteva dintre ele.

Fig. 2.15 Mănăstirea Govora

Sursa: Negoiță Constantin

Activități antropice cu funcții turistice

În afara obiectivelor turistice de natură antropică analizate și care sunt concretizate în cadrul peisajului printr-o materializare concretă, potențialul atractiv de origine antropică înglobează și anumite activități și manifestări de scurtă durată, de câteva zile, rareori o săptămână, fără să aibă neapărat caracterul de permanență, dar care pot contribui la diversificarea ofertei de ansamblu a unui teritoriu. Din această grupă fac parte: nedeile, târgurile și expozițiile, hramurile și pelerinajele religioase, festivalurile artistice și competițiile sportive.

Dacă nedei propriu-zise nu se mai organizează de mult în județul Vâlcea, în schimb târgurile adună săptămânal, lunar sau, cele mai vestite, anual, locuitorii unei zone mai restrânse. Acestea devin sursă de atracție turistică, mai ales prin atmosfera care se crează, prin varietatea produselor cu caracter meșteșugăresc-artizanal expuse spre vânzare.

Frecvent asemenea evenimente sunt însoțite și de manifestări folclorice, uneori valoroase, ridicând nivelul acestor sărbători de la categoria de turism de afaceri la turismul cultural propriu-zis. Multe dintre aceste târguri, mai ales cele cu tradiție sau cu anumit profil se bucură de mare popularitate, atrăgând turiștii nu numai din zonă, dar și din județele învecinate și chiar de peste hotare (târgurile de ceramică).

Cel mai cunoscut dintre toate este, fără îndoială ,,Cocoșul de Hurez”, care se desfășoară la Horezu îl luna iunie, fiind una dintre cele mai valoroase manifestări de acest gen din țară, în fapt, un adevărat festival al ceramicii românești, care reunește vestiți meșteri olari din județ (Horezu, Vlădești, Slătioara, Zătreni, Lungești), dar și din multe județe ale țării cu tradiție în arta olăritului.

Festivalurile artistice atrag o anumită parte a turiștilor, respectiv cei care practică turismul cultural, putând avea caracter național și internațional. Cele mai cunoscute sunt ,,Cântecele Oltului” de la Călimănești, cu participarea județelor de pe Valea Oltului (aug.) și ,,Învârtita dorului” – Vaideeni (iunie).

Capitolul 3 Metodologia ( metoda de analiză )

Pentru determinarea potențialului turistic natural și antropic al județului Vâlcea, am folosit ca metodologie o serie de indici eco- metrici, utili în aprecierea cât mai exactă a favorabilității turismului în zona de studiu, precum și o analiză SWOT ce ne prezintă structurat principalele puncte forte, dar și slabiciunile județului Vâlcea. Indicatorii ecometrici sunt instrumente statistice, reprezentative și credibile din punct de vedere științific, care ajută la intuirea dinamicii unui ecosistem prin operații de cuantificare și a unor masuri concrete exprimate. În vederea obținerii unei acurateți din ce în ce mai bune și a unei prezentări cât mai succinte a rezultatelor, care să facă înțelegerea mai ușoară pentru publicul larg, au fost create formule de analiză pentru mai mulți indicatori, expresii cunoscute sub denumirea generică de indici. Indicii sunt agregate numerice care pot funcționa fie prin simpla raportare la un tabel explicativ corespondent, fie prin reprezentări grafice sau cartografice specifice. Linster ( 2003 ) , definește un indice ecometric drept ” un parametru sau o valoare derivată din calculul unor parametri, care poate furniza informații sau descrie stadiul unui fenomen/și prin directa asociere cu valoarea numerică la care se raportează. ”

Primul indice tratat, este indicele de utilizare netă a locurilor de cazare , care exprimă relația între capacitatea de cazare în funcțiune și efectivă a acesteia de către turiști, într-o perioadă determinată. Rezultă din calcul prin împarțirea numărului total de înnoptari realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune din perioada respectivă, având ca formulă de calcul urmatoarea :

Ic=Ni/C ; unde :

Ic= indicele de cazare

Ni= număr total de înnoptari

C= capacitatea de cazare turistică

Pentru calcularea acestui indice s-au folosit date obținute de pe site-ul Institutului Național de Statistică al județului Vâlcea.

Un alt indice utilizat este indicele climato- turistic, calcularea acestuia realizându-se datorită interdependenței dintre elementele meteorologice și variabilitatea lor în spațiu și timp.

Clausse și Guérout ( după Farcaș și colab., 1968 ), care iau în considerare trei elemente esențiale, și anume : durata de strălucire a soarelui, temperatura și durata precipitațiilor într- o regiune, asociate în urmatoarea formula :

I= ; unde :

I= indicele climato- turistic

S= durata de strălucire a Soarelui ( în ore )

T= temperatura medie a aerului ( ºC )

D= durata medie a precipitațiilor din timpul zilei ( ore ) , considerând că o ora de ploaie valorează cât cinci ore cu soare.

Cu ajutorul acestui indice se poate pune în evidență durata optima a sezonului turistic și a curelor în aer liber, în perioada caldă a anului.

Indicele climatic balnear, elaborat în anul 1963 de L. Burnet, evaluează calitatea turistica în sezonul estival cu ajutorul formulei :

ICB= N/T ; unde :

N= numărul de zile ploioase din cele patru luni caracteristice sezonului estival ( mai, iunie, iulie și august )

T= temperatura medie a aerului în perioada respectiva.

Dacă valoarea indicelui este mai mică de 3, regiunea respectivă are un potențial turistic ridicat, dacă este între 3 și 8,potențialul este apreciat ca fiind satisfăcător, iar dacă este mai mare de 8, potențialul este scăzut.

Principalele dezavantaje pe care le prezintă acest indice sunt:

– valoarea indicată este un număr arbitrar, fără o semnificație

absolută, respectiv nu se poate concluziona că într-o regiune

activitățile turistice sunt, de exemplu, de cinci ori mai favorabile

decât în alta, ci doar că există condiții favorabile;

– nu ia în considerare alte elemente climatice, drept pentru

care în afara zonei temperate poate da rezultate eronate.

Totalitatea indicatorilor prezentați mai sus, au contribuit la atingerea scopului principal al acestei teme de licență, și anume determinarea favorabilității turismului în județul Vâlcea. Datele necesare calcularii tuturor indicilor ecometrici aleși pentru susținerea acestei teme de licență, au fost obținuți de pe site-ul Institutului Național de Statistică al județului Vâlcea.

Capitolul 4 Rezultate

În urma calcularii tuturor indicatorilor ecometrici prezentați în capitolul de metodologie, am obținut o serie de rezultate ce au fost prezentate în continuare, pentru a se putea observa potențialul turistic al județului Vâlcea.

INDICELE DE UTILIZARE NETA A CAPACITATII DE CAZARE IN FUNCTIUNE (%)

Tabel 4.1 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, la 31 iulie

Sursa: http://www.valcea.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=505

Indicele de utilizare netă a capacității de cazare, ne permite realizarea unei analize a utilizării structurilor de cazare turistică pe categorii individuale de unități raportate la numărul total. Astfel, după calcularea acestui indicator am putut observa o creștere a numărului total a unităților de cazare turistică din toate categoriile, cu o creștere mai accentuată intervalul de ani 2008- 2011.

Se remarcă creșterea numărului de pensiuni turistice urbane și rurale, o stagnare a numărului de cabane turistice, menținerea numărului de hanuri și moteluri, dar și o ușoară creștere a numărului de hoteluri de la 33 în anul 2005, la 41 în anul 2011.

Ceea ce s- a mai putut observa în urma calcularii acestui indicator, este o scădere a taberelor , care în anul 2005 înregistrau un număr total de 7 , iar în anul 2011 numărul s-a redus până la cifra de 4, acest lucru datorându- se în special numarului scăzut de elevi și automat gradului de ocupare al acestora care este foarte mic.

Mai jos am realizat un grafic tip coloane pentru a se putea observa mai ușor creșterile, dar și scăderile unităților de cazare în intervalul de ani 2005- 2011.

Fig. 4.1 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, la 31 iulie

Fig. 4.2 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pentru anul 2011 în județul Vâlcea

La nivelul anului 2011, pentru a se putea remarca ponderea fiecărei unități de cazare din totalul acestora, s- a realizat un grafic tip placintă, ce redă cu exactitatea valoarea fiecarei unități în parte. Astfel, putem observa că cea mai mare pondere este ocupată de hoteluri, acestea însumând un procent de 24%, fiind urmate îndeaproape de către vilele turistice, cu o valoare totală de 23%. La polul opus, valorile cele mai mici sunt înregistrate de către tabere, popasuri, cât și cabanele turistice, fiecăreia aparținându- i în parte un procent de doar 2%.

Tabel 4.2 Capacitatea și activitatea turistică

Sursa: http://www.valcea.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=506

Fig. 4.3 Dinamica indicelui de utilizare netă a capacității în funcțiune în perioada 2005- 2011

Analizând datele statistice disponibile pentru anii 2005 și 2011, se poate observa o creștere a capacității de cazare existentă, dar și o scădere a celei în funcțiune. Acest lucru se datorează în mare parte numărului de înnoptări din această perioadă ce se află într-o continuă scădere, fapt evidențiat și de scăderea indicelui de utilizare netă a capacității de funcțiune. Dacă în 2005 acest indicator avea o valoare procentuală de 48,1 %, în 2011 valoarea acestuia a scăzut semnificativ, ajungând la 39,3 %. Principala cauză o reprezintă lipsa unor unități de cazare bine dotate și a unor servicii ireproșabile.

Consider că și absența unităților de cazare încadrate în categoria 4-5* , reprezintă un real motiv al scăderii numărului de înnoptări pe teritoriul județului Vâlcea. În prezent majoritatea unităților de cazare se încadrează în categoria 2-3*, neputând satisface cerințele clienților care sunt din ce în ce mai mari. De aceea sunt absolut necesare investițiile în modernizarea vechilor unități de cazare.

Indicele climatic-turistic

Tabel 4.3 Indicele climatic- turistic al județului Vâlcea

Indicele climato- turistic a fost calculat în vederea stabilirii condițiilor de favorabilitate și pretabilitate la condițiile de turism a județului Vâlcea.

Astfel putem observa o creștere a condițiilor de favorabilitate în intervalul Martie- Mai și Septembrie- Noiembrie, deoarece indicele de confort obținut pe baza valorilor maxime de temperatură și a celor minime ale umezelii relative, cuprinde valori ridicate între 3,5 și 5, determinând un tip climatic foarte bun.

Constatăm condiții de favorabilitate redusă în perioada Decembrie- Februarie, acolo unde indicele de confort , ne relatează un indice de confort mediu redus in luna Decembrie,cu o valoare de 1, respectiv acceptabil în lunile Ianuarie și Februarie, cu valori de 1,5.

Indicele climato- balnear

Tabel 4.4 Indicele climato- balnear al județului Vâlcea

Calcularea indicelui climato- balnear a fost necesară în vederea determinării potențialului balnear al județului Vâlcea, constatând astfel că toate valorile obținute pentru lunile caracteristice sezonului estival cuprind valori mai mici de 3, fapt care determină prezența unui potențial ridicat. Astfel județul Vâlcea are posibilitatea de a se face remarcat din punct de vedere turistic, putând concura cu celelalte statțiuni balneoclimaterice din țară.

ANALIZA SWOT A JUDEȚULUI VÂLCEA

În urma analizării analizei SWOT prezentate mai sus, se poate constata faptul că județul Vâlcea prezintă numeroase puncte forte ce fac posibilă practicarea turismului în zonă, atât un turism curativ în stațiunile balneare prezente, cât și un turism cultural- religios. Din păcate punctele slabe sunt și ele destul de numeroase, promovarea inadecvată și insuficientă, lipsa structurilor instituționale de dezvoltare regională a turismului, sunt doar câteva dintre acestea care fac ca numărul de turiști din județul Vâlcea să scadă, aceștia orientându- se spre stațiuni turistice mai bine puse la punct.

Tind să cred că toate aceste puncte slabe, cât și amenințări ale turismului în județul Vâlcea, vor fi soluționate și remediate pentru ca acesta să ajungă în topul destinațiilor turistice din România, deoarece are un potențial turistic, atât natural, cât și antropic foarte dezvoltat și ar fi păcat să nu se facă o exploatare cât mai eficientă a acestuia.

Concluzii și propuneri de valorificare a potențialului turistic

Din punct de vedere al resurselor turistice naturale și antropice, judetul Vâlcea este foarte bine reprezentat, principalele atracții turistice fiind stațiunile balneoclimaterice precum și numeroasele mănăstiri și muzee, ce fac posibilă derularea unui turism cultural- religios. Astfel, numeroasele propuneri de valorificare sunt cu adevărat binevenite și orice îmbunătățire majoră va avea un impact considerabil asupra turismului vâlcean. Interpretând rezultatele analizei circulției turistice efectuată anterior, putem observa clar o scădere a numărului de înnoptări efectuate de turiști, respectiv a duratei medii de ședere pe teritoriul județului, ca urmare a infrastructurii de turism neîntreținută, dezvoltării dezechilibrate a zonelor turistice sau competitivității scăzute a ofertei turistice.

Din cele mai recente date statistice disponibile, rezultă faptul că județul Vâlcea dispune de un număr de 211 unități de cazare, un procent destul de mare fiind ocupat de hoteluri și moteluri, acestea însumând un numar de 52 de unități.

Încadrate în categoria de confort de 1* , 2* sau 3*, majoritatea hotelurilor, dar și a vilelor turistice, demonstreaza faptul că infrastructura de turism poate fi considerată una slab dezvoltată, neîntreținută.

Lipsa unor servicii de categorie superioară (de 4* sau 5*) reprezintă un mare dezavantaj la nivelul turismului județean, acest lucru scăzând numarul de turiști interesați sa-și petreacă vacanța pe plaiul vâlcean. În prezent, investițiile ar trebui îndreptate către renovarea vechilor unități de cazare (schimbarea vechiului mobiler din camere, aparatură modernă, modificari esențiale la nivelul grupurilor sanitare, amenajarea spațiului din apropierea hotelului), care să fie aduse la standarde internaționale, pentru a se putea face promovarea turismului vâlcean și la nivel internațional.

Turismul balnear rămâne în continuare cea mai importantă formă de turism practicată în județul Vâlcea; pentru menținerea acestui lucru, sunt necesare investiții consistente în vechile baze de tratament cu scopul de a moderniza și diversifica gama de servicii oferită de acestea.

O altă soluție viabilă pentru dezvoltarea turismului în județul Vâlcea este reprezentată de diversificarea componentei de agrement, ceea ce în prezent lipsește sau nu este suficient de dezvoltată. Existența unor parcuri de distracție, a unor săli moderne de spectacol, teatru sau film și diversificarea mijloacelor de agrement deja existente reprezintă un alt pas important pentru a atrage cât mai mulți turiști.

Lipsa strategiilor de promovare a turismului la nivel județean/ teritorial, lipsa parteneriatelor și a structurilor de sprijin poate fi combătută prin existența unui personal calificat și bine-pregătit, prin inovare și cercetare, dar și prin o mentalitate cu totul diferită.

Județul Vâlcea este relativ bine echipat din punct de vedere al infrastructurii de transport, căilor de comunicație și accesibilității, iar dacă va beneficia de investițiile planificate la nivel național și regional, accesul și organizarea eficientă a transportului vor fi facilitate și vor contribui la dezvoltarea județului.

De aceea, cea mai bună soluție pentru creșterea activității turistice în zona Vâlcea, este un program de dezvoltare. Acest program este necesar pentru atingerea unui complex de obiective, acțiuni ce trebui întreprinse pentru realizarea lor pe termene de timp definite.

Pentru realizarea acestor obiective și acțiuni aș propune un set de măsuri, care cuprinde următoarele elemente:

– amenajarea teritoriului, infrastructura, programe de investiții;

– programe și proiecte în colaborare și cu cofinanțare externă;

– cultură;

– în domeniul amenajării teritoriului, infrastructură, programe de investiții, pentru susținerea dezvoltării echilibrate și durabile a teritoriului, utilizarea rațională a terenului și ameliorarea calității activității turistice, obiectivul principal este elaborarea programelor județene de reabilitarea a infrastructurilor de transport pentru creșterea siguranței și confortului călătorilor în condițiile eficientizării transportului;

– elaborarea unor planuri de amenajarea a teritoriului în vederea dezvoltării turismului, reabilitării zonelor defavorizate, asigurării cu utilități a localităților astfel:

– zone de interes turistic:

– Brezoi – Mălaia –Voineasa;

– Perișani – Racovița – Câineni;

– Horezu – Vaideeni – Măldărești

– În domeniului culturii, programul de dezvoltare pornește de la ideea că performanțelor vor fi determinate în primul rând de competența și pregătirea oamenilor, de felul lor de a munci, de capacitatea structurilor instituționale de a valorifica eficient acest potențial.

Educația este factorul strategic al dezvoltării de perspectivă și ea privește modelarea multidimensională și anticipativă a factorului uman.

Schimbările din sistemul de educație vor avea efecte în toate componentele societății, fiind pârghia hotărâtoare pentru trecerea la un nou tip de societate. Oamenii sunt chemați să învețe permanent să învețe să-și amelioreze prin forțe proprii condițiile de viață, să-și proiecteze viitorul cu luciditate și îndrăzneală.

În scopul racordării la cerințele contemporane sunt prevăzute acțiuni pentru:

– asimilarea temeinică a limbajelor artistice care au devenit componente obligatorii ale vieții sociale și ale dezvoltării contemporane;

– aprofundarea studiului limbii, istoriei și civilizației române ca elemente fundamentale pentru păstrarea identității naționale.

Programul de dezvoltare în domeniul culturii pornește de la faptul că o reformă reală trebuie să recunoască în valorile și bunurile care aparțin moștenirii culturale, calitatea de surse fundamentale ale cunoașterii trecutului și prezentului nostru.

Cultura este fundamentul necesar oricărei dezvoltări autentice și durabile, fiind un atribut esențial al identității naționale.

Vâlcea poate deveni un județ vizitat de turiști de toate vârstele, români, dar și străini, interesați de patrimoniul cultural și natural și de tradițiile vii, dar și de serviciile de calitate din turismul cultural, monahal, balnear și de agrement.

BIBLIOGRAFIE

Anuarul statistic al României, 2000

Anuarul statistic al județului Vâlcea, 2000

Abraham, D., – Dimensiuni ale cercetării zonale a localităților, 1978

Apele minerale și nămolurile terapeutice din Republica Populară România, elaborat de Institutul de Balneologie și Fizioterapie, volumul I, București, 1961.

Badea, L., – Depresiunea Jiblea, Râmnicu Vâlcea, 1973

Badea, L., Rusenescu, C. – Județul Vâlcea – monografie, București, 1970.

Berbece, V., Marionoiu C. – Vâlcea – ghid turistic, Editura Sport-Turism, București, 1976

Berbece, V., Botvinic, V., Purece G. – Băile Govora, Băile Ocnele Mari – Mic îndreptar turistic, Editura Sport-Turism, București, 1982.

Berbece, V., Botvinic, V. – Călimănești – Căciulata, Editura Sport-Turism, București, 1970.

Constantinescu I. – România de la A la Z, Editura Stadion, București, 1970.

Ionescu – Dunăreanu, I., Cristescu, M. – Prin Oltenia Subcarpatică, Editura Meridiane, București, 1969.

Județul Vâlcea – Monografie, București, 1980.

Mihăilescu, V., Regiune geografică și regiune economică, București, 1964.

Mihăilescu, V., – Monografia fizică a României, Editura Științifică, București.

Nicolae Neacșu – Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București.

Simionescu, I., – Băile Govora, Băile Călimănești – Căciulata, Județul Vâlcea, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1940.

Sandru, I. – România, Geografie Economică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978.

Ștefănescu, C. – Stațiuni balneare și climaterice din România, Editura Meridiane, București, 1967.

Tomas, C., – Istoria Ocnelor Mari, Râmnicu Vâlcea, 1995.

Tufescu, V. – Subcarpații, Editura Științifică, București, 1966

Tudor, D. – Oltenia Română, Ediția a IV-a.