Potențialul turistic monastic [306040]

Potențialul turistic monastic

Mănăstirea Bistrița

La punctul de confluență a [anonimizat], [anonimizat], ctitorită în 1407 de domnitorul Alexandru cel Bun. Se crede că a [anonimizat], [anonimizat]. În 1498, Ștefan cel Mare a [anonimizat]; tot el a [anonimizat]. [anonimizat], însă lipsesc dovezile istorice care să ateste acest fapt; e [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a fost amenajat un muzeu.

În 1554, Alexandru Lăpușneanu a [anonimizat], cu o [anonimizat] s-a mai păstrat nimic ăn zilele noastre. [anonimizat], a închinat mânăstirea în 1677 Sfântului Mormânt (Patriarhiei Ierusalimului), aici s-[anonimizat]; aceștia au părăsit locurile de abia în 1863, după ce Al. I. Cuza a instituit "Legea secularizării averilor mănăstirești."

Biserica Mănăstirii Bistrița se remarcă prin prezența tuturor elementelor arhitectonice specifice stilului din vremea lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș: [anonimizat], [anonimizat], turnuri înalte etc. [anonimizat] 2m, are o lungime de 41m, o lățime de 15m și o înălțime de 36m.

[anonimizat] a Mănăstiri Bistrița a funcționat, [anonimizat]. [anonimizat]; [anonimizat], [anonimizat]. În gropnița de la Bistrița se află mormintele lui Alexandru cel Bun și al Doamnei Ana (Neacșa), [anonimizat]- [anonimizat], [anonimizat], al episcopului Metodie (1504).

[anonimizat], [anonimizat]-lea. Sunt vizibile scenele ilustrând "Viața Sfântului Ioan cel Nou", "Rugăciunea lui Isus pe Muntele Măslinilor", precum și un portret al lui Ștefan cel Mare.

Icoana de hram a [anonimizat], Mânăstirile Neamț și Bistrița au fost cele mai importante centre culturale ale Moldovei; aici s-[anonimizat], cronicari. La Bistrița au fost scrise "Letopisețul de la Bistrița", o cronică a faptelor domnitorilor Moldovei dintre 1359-1504, și "Pomelnicul de la Bistrița", care consemnează evenimentele din Moldova începând din 1407.

[anonimizat], a [anonimizat]-XVIII, [anonimizat], fragmentul din iconostasul de piatră al primei biserici.

Mănăstirea Bisericani

La altitudinea de 650m, [anonimizat] 1498 de călugărul Iosif pe locul unui schit de lemn din vremea lui Alexandru cel Bun, terminată în 1517, prin grija lui Ștefăniță Vodă, nepotul lui Ștefan cel Mare.

Până să devină mânăstire, în secolul al XVII-lea, schitului de piatră al lui Ștefăniță Vodă i s-au adus nenumărate îmbunătățiri: în 1535, Petru Rareș îi a cordă importante danii, în 1627 logofătul Dumitrașco Ștefan ridică turnul mare din partea sudică, apoi zidurile de incintă, între 1637-1638, în vremea lui Vasile Lupu, sunt construite panaosul bisericii mari, turnul-clopotniță, trapeza cu pivniță, câteva chilii. Biserica mânăstirii, cu hramul Buna Vestire, a fost refăcută din temelie, între 1780-1786, de domnul Moldovei Dimitrie Moruzi, păstrat din vremea lui Vasile Lupu. Tot atunci au fost ridicate paraclisul, casele stăreției, chiliile din piatră și cărămidă în locul celor de lemn.

Mânăstirea Bisericani

Mânăstirea a fost înzestrată, de-a lungul timpului, cu multe moșii, ajungând să stăpânească cea mai mare parte a terenurilor de pe cursul mijlociu al Bistriței și de pe Valea Tarcăului. Pe lângă moșii și pădurii, Mânăstirea Bisericani deținea li multe biserici, mori, stâne.

Socotită la timpul ei unul dintre cele mai bogate așezăminte monahale din țară, Mânăstirea Bisericani a fost și un important centru cărturesc, aici formându-se viitori episcopi și mitropoliți. După aplicarea Legii secularizării averilor mănăstirești din 1863, complexul monahal a fost părăsit între 1880-1885, apoi transformat, pentru aproximativ 10 ani, în penitenciar.

Mănăstirea Pângărați

În apropierea Hidrocentralei Dimitrie Leonida de la Stejaru, construită în 1960 pe cursul mijlociu al Bistriței, se află un alt vechi ansamblu monahal- Mânăstirea Pângărați, ctitorită în 1461, în vremea lui Ștefan cel Mare, de călugărul Simion de la Mânăstirea Bistrița. Distrusă de un incendiu, în urma unei invazii a turcilor, biserica de lemn al mânăstirii, cu hramul Sfântu Dumitru, a fost reconstruită din piatră, între 1552-1558, de Alexandru Lăpușneanu.

Originalitatea acestui lăcaș de cult este dată de supraetajarea a două biserici în același interior. Tainița construită la subsol de Alexandru Lăpușneanu a fost transformată în 1806 de egumenul Macarie înt-o biserică aparte, în care se oficia slujba pentru deținuți, după ce în mânăstire a fost amenajat un penitenciar. Biserica de la demisol este legată de cea de deasupra printr-o scară semicirculară. Biserica Mare păstrează valoroase icoane din secolele XVII-XVIII, executate de școala de pictură care a funcșionat odată aici, și un foarte frumos iconostas, realizat în 1778 de starețul mânăstirii.

Mănăstirea Pângărați

Ca urmare a instituirii Legii secularizării averilor mănăstirești, în 1863, viața monahală de la Pângărați s-a stins treptat, iar ansamblul a început să cadă în ruină. Aici au funcționat, succesiv, un penitenciar, un spital militar, un sanatoriu TBC, o stațiune de cercetări geografice, geologice și biologice, un depozit de plante medicinale. După 1991, Mânăstirea Pângărați a revenit la viață.

Mănăstirea Horaița

În mijlocul unei păduri, dincolo de satele Negrești și Poiana, se află Mânăstirea Horaița. A fost construită pe locul unui unui mai vechi schit de lemn, vechi din 1725, de către arhimandritul Ermoghen Buhuș în anul 1867. A avut ca model un lăcaș de cult de pe Muntele Tabor. Este caracterizată printr-un stil arhitectural eclectic ce îmbină elemente orientale, moldovenești și ardelenești.

Mănăstirea Horaița

Mănăstirea Agapia

La o distanță de 9km de Târgu-Neamț se afă un foarte frumos lăcaș de cult din Moldova: Mânăstirea Agapia. Din 1803 Agapia este mânăstire de maici prin hotărârea mitropolitului Veniamin Costache. A fost arsă în 1821 de către turci și refăcută în 1863, schimbându-i înfățișarea originală. Maicile din această mânăstire nu consumă carne și nici unui străin nu îi este permis să rămână aici după ce apune soarele. Fiind un lăcaș de cult frumos și vechi, oameni ar trebui să petreacă aici mai mult timp, în zonă existând desigur multe posibilități de cazare.

Mânăstirea Agapia

Mânăstirea Neamț

Una din cele mai importante mânăstiri ale Moldovei, a fost ctitorită în secolul al XIV-lea de domnitorul Petru I Mușat. Construcția din piatră, cu o lungime de 40m, este o ilustrare strălucită a stilului moldovenesc din acea vreme. În biserică se află o prețioasă icoană bizantină din secolele XIV-XV, dăruită de împăratul Ioan VIII Paleologul în jurul anului 1420. Această icoană are o dublă față ce înfățișează, pe o parte, pe Maica Domnului, iar pe cealaltă, pe Sfântul Gheorghe.

Din secolul al XV-lea, la Mănăstirea Neamț a funcționat o vestită școală de caligrafi, copiști, miniaturiști, gravori, sculptori în lemn. În prezent, biblioteca mănăstirii cuprinde peste 18.000 de volume, dintre care 500 sunt manuscrise.

Aici au trăit mitropolitul Iosif Teoctist I, sfetnicul lui Ștefan cel Mare, Macarie, cronicarul lui Petru Rareș, și Eftimie, cronicarul lui Alexandru Lăpușneanu.

Mănăstirea Secu

Se află pe malul râului Secu, la poalele Munților Vasanu. Ridicată în 1602 de vornicul Nestor Ureche, ce îmbină elemente arhitecturale moldovenești, cu puternice ziduri de incintă, cu turnuri în cele patru colțuri, îi conferă acestei mănăstiri aspectul de cetate fortificată. Poartă hramul "Tăierea capului Sfântului Ioan". Bierica mare păstrează o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni- Cipriota, adusă de domnitorul Vasile Lupu din Cipru.

A fost distrusă în anul 1821, în timpul luptelor dintre turci și grecii eteriști și a fost refăcută intre anii 1821-1853.

Mănăstirea Secu

Localizarea principalelor lăcașe de cult din județul Neamț