Potentialul Turistic In Braila

3. POTENȚIALUL TURISTIC IN BRĂILA – STUDIU GEOGRAFIC

Ca orice fenomen desfășurat in ecogeosferă, prin complexitatea și amploarea dezvoltării

sale, turismul necesită, cu stringență, o ordonare structurală, respectiv elaborarea unei matrice

menite a surprinde totalitatea tipurilor și fenomenelor sale de manifestare. Scopul final al acestei

acțiuni constă in obținerea unui mijloc eficient de decelare a interrelațiilor și tendințelor din

domeniul turistic.

Relația dintre tipurile de turism și spațiul geografic este cat se poate de flexibilă: pe

același teritoriu se pot practica mai multe tipuri de turism, selectivitatea aparținand resurselor

atractive existente in perimetrul respectiv.

Cadrul natural – elemente de favorabilitate

3.1.Așezarea geografică și limitele

Din punct de vedere geografic, municipiul Brăila este situat in partea de sud-est a țării și in

partea de nord-est a județului Brăila. Matematic, județul Brăila este cuprins intre următoarele

coordonate: 44°44' și 45°30' latitudine nordică și 27°04' și 28°10' longitudine estică, avand ca vecini

județele: la nord se invecinează cu județul Galați, la nord-vest cu județul Vrancea, la vest cu județul

Buzău, la sud cu județul Ialomița, la sud-est cu județul Constanța și la est cu județul Tulcea.

Poziția municipiului Brăila este determinată de coordonatele de 45°16'17" latitudi-ne nordică și

27°58'33" longitudine estică. Municipiul este mărginit la nord de teritoriul comunei Chișcani, la est

de fluviul Dunărea și teritoriul Insulei Mari a Brăilei, iar la vest de teritoriul comunei Tudor

Vladimirescu.

Orașul este situat pe Dunărea Inferioară, la 13 km in amonte de vărsarea Siretului in Dunăre,

intr-o complexă zonă de contact intre unități fizico-geografice variate și deosebit de importante:

Campia Brăilei sau Bărăganul de Nord, Lunca Dunării, dincolo de care se află Culmea Pricopanului

și Campia Siretului Inferior.

Condițiile geografice de pe malul fluviului fac ca orașul Brăila să se desfășoare in trepte

succesive, aproape in amfiteatru, de la treapta cea mai de jos (Lunca și grindurile Dunării) la

terasele inferioare și medii. Trecerea intre aceste trepte, deși se efectuează pe versanți cu pante

abrupte, este ușurată de existența „vadurilor” de terasă, a căror importan-ță economică a fost

deosebit de mare de-a lungul intregii lor istorii.

Localizarea geografică a orașului Brăila la stanga Dunării, in singura zonă clădită de natură,

dintre gura Ialomiței și cea a Siretului, capabilă să poată primi așezarea unui oraș, se datorează

Piscului Brăilei. Acesta este o terasă in jur de 15-20 de metri inălțime, in care malul abrupt la

unghiul de 45° este intrerupt de puncte de trecere numite „vaduri”.

Așa cum spunea C.C.Giurescu in lucrarea sa „Istoria orașului Brăila”: „Așezarea Brăilei la

malul Dunării n-a fost rodul unei intamplări, ci a rezultat din insăși infățișarea locului. Cine observă

malul stang al fluviului in zona brăileană, acela iși dă indată seama că orașul nu se putea intemeia

nici mai spre miazăzi, nici mai spre miazănoapte, ci numai in locul in care il constatăm azi,

deoarece numai aici Campia Bărăganului inaintează ca un pinten pană-n malul apei, dominand-o, in

timp ce in restul regiunii coboară la nivelul Dunării, transformandu-se in lunca inundabilă a

acesteia, deci improprie unei așezări permanente.”

Geologia și relieful

Teritoriul municipiului Brăila se află pe un fundament de platformă ce coboară puternic

dinspre Dobrogea către vest și nord-vest și dinspre Platforma Moesică spre nord-est.

Din sondajele efectuate și din prospecțiunile geofizice rezultă că fundamentul este format

din șisturi cristaline precambriene și paleozoice, situate in partea de est la adancimi mici (126 de

metri la Brăila), ele afundandu-se in trepte spre vest. Aceste șisturi au fost cutate la sfarșitul

precambrianului, timp in care au avut loc și intruziuni granodioritice. Regiunea a fost probabil

exondată, astfel că, in Silurian, se prezenta ca o peneplenă.

Mezozoicul este reprezentat prin aproape toate subdiviziunile sale. Au existat două cicluri de

sedimentare: unul continental și unul marin. Depozitele neogene sunt reprezentate prin marne

calcaroase, nisipuri grezoase și calcare organogene.

Cuaternarul este reprezentat in bază prin pietrișuri, nisipuri, argile, marne, peste care stau

depozitele loessoide, fluviatile și eoliene. Ele au grosimi intre 10 metri și 20 de metri, provenite din

aluvionarea luncilor și din depunerea nisipurilor de către vanturile de nord și nord-est.

Urmează un orizont de nisipuri fine, după care se trece in sus la complexul loessic prăfos sau

argilos, cu intercalații de nisipuri argiloase sau prăfoase.

Relieful este elementul compozițional cel mai frecvent, prezent in silueta unui oraș.

Stand sub semnul modelării fluviale in cea mai mare parte, relieful acestui teritoriu este unul

de acumulare, reprezentat prin Lunca Dunării, terase și grinduri fluviale.

Unitățile de relief sunt: Lunca Dunării (Balta Brăilei), incadrată la est de Munții

Pricopanului, spre vest de Campia Bărăganului, la nord de Campia Siretului Inferior, zonă numită

azi Insula Mare a Brăilei; are 60 de km lungime, respectiv 22 de km lățime și o suprafață de 100000

de hectare, constituind, in urma desecării și indiguirii sale, o mare unitate agricolă; Campia Brăilei

corespunde, in proporție de 80%, terasei inferioare a Dunării, denumită in literatura geografică

terasa Călărași.

Apartenența la zona de campie și vecinătatea Dunării fac ca orașul să fie așezat la una dintre

cele mai joase altitudini din țară. Astfel, in raport cu nivelul Mării Negre, portul se află la 7 km

deasupra nivelului, iar zona de locuințe la 25 de metri deasupra nivelului in zona Bisericii Grecești.

Altitudinea reliefului variază intre 4–5 metri, cat are Lunca Dunării in Balta Brăilei, și 33 de metri

in „Piscul Brăilei”.

Zonele cele mai joase ale municipiului Brăila sunt instalate pe grindul fluvial cu altitudinea

absolută de 8 metri, care, față de Dunăre, se ridică cu 3–4 metri. Pe acest grind fluviatil se află cea

mai mare parte a instalațiilor din zona portuară, inclusiv bazinul docurilor. La viituri mari, cum au

fost cele din 1861, 1897, 1942, grindul a fost inundat, astfel incat, in timpul viiturilor din 1970 au

fost construite diguri suplimentare, ceea ce subliniază faptul că relieful constituie și un mijloc de

apărare impotriva inundațiilor.

Intre grindul fluviatil și terasa de la vest se interpune, ca o pană, Lunca Dunării, zonă

supraumedă, inundabilă, cu lacuri permanente și, de aceea, toate locuințele din cartierul Comorovca

sunt afectate de igrasie. Terasa de luncă, de 4–6 metri, se intinde in partea de sud a intravilanului,

aici fiind localizate Uzina de Apă și Laminorul II – fabrica de sarmă, avand extensiunea maximă

spre nord, spre satul Vărsătura.

Cea mai mare parte a intravilanului se intinde pe „terasa Brăilei”. La Brăila fruntea terasei,

spre Lunca Siretului Inferior, a fost terasată in cea mai mare parte, in vederea inlăturării surpării;

spre Dunăre fruntea terasei este fragmentată in nouă văi, numite „vaduri”, prin care se circula, incă

de la inceputul istoriei multiseculare a orașului, către zona portuară. Adancimea lor crește de la sud

spre nord, astfel că vadul Olangeriei are 20 de metri adancime, pe cand vadurile Pontonier, Tătaru

au 5–6 metri; diferența de adancime se explică prin prezența nisipurilor eoliene din partea de nord,

care au favorizat o eroziune mai accentuată. Inainte de a fi terasată, fruntea terasei se surpa, iar

materialul rezultat se deplasa cu 7–8 metri față de baza terasei. In rada portului apăreau izvoare la

nivelul străzii, atunci cand nivelul freatic era mai ridicat, izvoare ce au fost drenate subteran, cu

ocazia amenajărilor efectuate. Cu toate că fruntea terasei este consolidată cu un caroiaj de beton,

totuși, după ploi indelungate și mari, mai apar fenomene de sufoziune.

Terasa Brăilei, cu inălțimea cuprinsă intre 12–25 metri, se ridică deasupra luncii printr-un

versant abrupt, in parte amenajat sub formă de faleză, de pe care se deschide o frumoasă perspectivă

spre Balta Brăilei și Munții Măcinului. Terasa Brăilei se prezintă sub forma unui nivel aproape plan,

ce coboară dinspre nord, de la „Piscul Brăilei” (33 de metri altitudine absolută) spre sud-vest (15

metri altitudine absolută) in Parcul Monument și de la est, dinspre Dunăre (22–23 de metri in

dreptul Grădinii Publice) spre vest (10–15 m altitudine absolută in Lacul Dulce). Deși podul terasei

prezintă ușoare ondulări, totuși acestea nu au constituit impedimente pentru dezvoltarea

intravilanului, iar grosimea mare a loessului a permis instalarea unor utilaje grele, pe fundații

adanci, in marile uzine brăilene.

Influența localizării geografice (pe Dunărea fluvio-maritimă), a varietății microreliefului,

existența Dunării (punct de plecare al vieții economice și comerciale a așezării), se resimt pregnant

in aspectul exterior al orașului, in structura de favorabilitate pentru dezvoltarea spațială, economică

și chiar culturală a urbei.

Orașul Brăila s-a dezvoltat in apropierea marelui fluviu european, el s-a adaptat astfel

condițiilor de relief, imprimandu-se o schemă stradală radiar-concentrică, indreptată către Dunăre,

ca o consecință a nevoilor de circulație interioară și exterioară.

Municipiul Brăila se intinde pe 9,5 km de la nord la sud și are o suprafață de 33,2 km2.

Clima

Așezarea geografică, redată prin poziția matematică, amplasează Brăila in plină zonă

temperată (paralela de 45°16'17" latitudine nordică) și ii oferă o notă de continentalism (meridianul

de 27°58'33" longitudine estică ), iar prezența Culmii Pricopanului, care prin orientarea ei generală

pe direcția nord-vest-sud-est, constituie un adevărat baraj in calea vanturilor de est, determină

fenomenul de foehnizare a maselor de aer, precum și a terenurilor sărăturoase din Depresiunea

Lacul Sărat, accentuează caracterul de ariditate a climatului Brăilei.

Radiația solară directă este cuprinsă intre 1,4 calorii/cm2/minut in timpul verii și 1,1

calorii/cm2/minut iarna. Radiația difuză are valoarea de 0,25 calorii/cm2/minut vara, dar valorile

diferă de la un sezon la altul.

Radiația solară globală este influențată de starea generală a atmosferei și de particularitățile

suprafeței active, avand valori sub 125 kcal/cm2; vara este in jur de 93 kcal/cm2, iarna de 32-53

kcal/cm2, inregistrand un minim iarna, in decembrie (3 kcal/cm2) și un maxim vara, in iulie (peste

18 kcal/cm2).

Durata de strălucire a Soarelui este de 2200 de ore pe an. Acest lucru se datorează maselor

de aer continental care ridică la 290 numărul zilelor insorite anual.

Municipiul Brăila este supus unor influențe diferite ale circulației generale a maselor de aer:

mase de aer polar umede, reci, determinand precipitații sub formă de ploi și ninsori, cu un

maximum de precipitații la sfarșitul primăverii, mase de aer continental polar, iarna, mase de aer

tropical, foarte fierbinți, uscate, ce determină viscole iarna și temperaturi foarte ridicate vara.

Rolul suprafeței active este subordonat factorului de circulație; influențează regimurile

termic și de umezeală ale aerului, favorizand apariția și dispariția fenomenelor meteorologice de

iarnă (ingheț, polei, ninsori) sau de vară (fenomene de uscăciune și secetă, procesul de

evapotranspirație).

In ansamblu, caracteristicile factorilor climatici fac din municipiul Brăila o „insulă

climatică” ce are insușiri specifice care se reflectă atat in regimul principalelor elemente climatice,

cat și in peisaj.

Temperatura aerului reprezintă elementul climatic care redă cel mai bine influența

factorilor climatici și, in primul rand, al radiației solare.

Analiza datelor rezultate din inregistrările multianuale de la stația meteorologică Brăila

relevă o medie termică de 11°C, precum și unele particularități ale regimului termic specific zonei

temperate (ierni reci și veri calde).

Anul cel mai călduros a fost 1990 (11,7°C), iar cel mai răcoros 1987, cu temperatura medie

anuală de 9,5°C.

Temperaturile maxime absolute au depășit 40°C, avand frecvența cea mai mare in luna

august (peste 90%). Cea mai ridicată s-a inregistrat in luna iulie, 1943, de 40,5°C. Temperaturile

minime absolute au fost sub −25°C, mai ales in ianuarie (70%). Temperatura minimă absolută a

fost de −26,5°C și s-a inregistrat in ianuarie 1947.

La Brăila sunt in jur de 42 de zile tropicale pe an.

Regionarea microclimatică

Pe teritoriul municipiului Brăila se individualizează arii cu particularități climatice locale.

Textura drumurilor, orientarea diferită, complexitatea suprafețelor construite amplifică anumiți

factori climatici, produc un disconfort urban, curenți, evapotranspirație ridicată, depuneri de praf,

zgură, cenușă. Totuși, prezența spațiilor verzi și a suprafețelor acvatice au influențat ameliorarea

condițiilor climatice.

In aceste condiții se pot distinge două tipuri climatice principale: urban și periurban.

Sectorul de climat urban se caracterizează printr-un albedou ridicat, o sursă suplimentară de

căldură și o accentuată impurificare a aerului. Acești factori determină temperaturi mai ridicate, in

medie cu 1-2°C față de zona periurbană, de unde și dispariția mai timpurie (7 zile) a stratului de

zăpadă. In cuprinsul orașului aerul are o presiune mai scăzută, iar orientarea clădirilor și străzilor

modifică substanțial direcția vanturilor. Vanturile din sectorul nordic contribuie la aerarea orașului.

Brizele de zi dinspre Dunăre se canalizează pe străzi, ce converg spre port, iar vanturile dinspre sud

și sud-vest pe străzile și bulevardele cu aceeași direcție. La accentuata aerare a orașului contribuie și

faptul că principalele artere radiare și concentrice sunt foarte largi, sub forma unor bulevarde, cu

peluze pe mari suprafețe.

In ceea ce privește topoclimatul, se observă unele diferențe intre partea veche a orașului,

pană la Bulevardul Al.I.Cuza – mai arid, cu posibilități de aerare micșorate de existența străzilor

mici, neregulate, față de părțile mai noi ale orașului, cu posibilități mai mari de aerare.

Sectorul climatic periurban caracterizează zona din afara orașului, fiindu-i specifice o

dinamică susținută a maselor de aer, temperaturi medii anuale mai mici cu 1°C și o nebulozitate

redusă. Un rol deosebit il are și prezența spațiilor verzi in suprafață mai mare față de sectorul urban.

Hidrografia

Componenta de bază a mediului geografic este rețeaua hidrografică, iar intre ea și om s-au

creat raporturi foarte stranse, apa reprezentand una dintre condițiile vieții umane.

Rețeaua hidrografică autohtonă este foarte slab reprezentată din cauza climatului temperat

cu nuanțe semiaride, a energiei reduse a reliefului și a permeabilității depozitelor

loessoide și nisipoase.

Există orașe pentru care apropierea apei este vitală. Și nu pentru că, in prezent, ar mai

depinde neapărat de apă, cum este in cazul Brăilei, unde portul, in care se mai pot vedea rămășițe

ale depozitelor construite după planurile lui Saligny, la sfarșitul secolului al XIX-lea, pare in

părăsire, iar vechea pescărie din fața lui, ce fusese mutată „pe o latură”, in 1830, din cauza

mirosului, a dispărut.

Cea mai importantă arteră hidrografică este marele fluviu european, Dunărea, care are

caracter tranzitoriu. Municipiul Brăila este situat acolo unde Dunărea se reunește prin cele două

brațe ale sale, Dunărea Nouă (Brațul Cremenea) și Dunărea Veche (Brațul Măcin). Lățimea albiei

minore, in amonte de Brăila, este de 420 de metri, ajungand in aval la 463 de metri, secțiunea albiei

fiind de 7270 m2, ceea ce reprezintă un record. Adancimile permit intrarea, pană la Brăila, a navelor

maritime cu un pescaj de 7 metri.

Debitul mediu multianual pentru o perioadă de 40 de ani are valoarea de 5989 m3/s la postul

hidrometric Brăila, iar debitele minime ajung la 2030 m3/s in decembrie – martie și la 2230 m3/s in

lunile aprilie – noiembrie. Debitul maxim a atins valoarea de 18500 m3/s.

In iernile geroase fluviul se acoperă cu un pod de gheață cu o durată medie de 40 – 50 de

zile.In prezent, Dunărea este indiguită pe o lungime totală de 225 de km (pe teritoriul județului

Brăila), apărandu-se astfel de inundații peste 100000 de ha de teren agricol, un număr mare de

localități, obiective industriale (Direcția Județeană a Apelor Brăila).

Dunărea are o mare importanță economică atat din punct de vedere al navigației, cat și prin

faptul că apele fluviului alimentează cu apă potabilă municipiul Brăila, impor-tante obiective

economice și sistemele de irigații.

Apele stătătoare

Lacul Sărat este de origine fluviatilă, după Gh. Murgoci, iar după Petre Gaștescu și alții este

un lac de crov. Este situat la 5,5 km sud-vest de orașul Brăila și la 1200 de metri depărtare de

Dunăre, pe un vechi braț al acesteia, avand o suprafață de 1,72 km2.

La sfarșitul secolului al XIX-lea s-a separat printr-un prag in două bazinete: cel din nord, cu

o formă aproape rotundă și cel din sud, cu o formă alungită; comunică intre ele prin canale

subterane.

Alimentarea lacului se realizează prin rețele subterane și prin apele de ploaie sau rezultate

din topirea zăpezii. Au existat ani cand apa lacului a scăzut aproape total din cauza căldurilor

excesive și a lipsei de precipitații. Adancimea apei lacului variază intre 0,20 m și 1,20 m, insă in

zona solarului depășește 2 metri, dar fără pericol de inec datorită salinității mari (are o concentrație

de 15 g/l NaCl). In timpul verii temperatura apei lacului depășește 30°C.

Culoarea apei variază de la verzui la cărămiziu.

Caracteristicile fizico-chimice și biotice ale apei au dus la formarea nămolului, mineralizat

mai abundent in sectorul de nord. Temperatura lui variază intre 12 – 27°C și are o culoare neagrăcenușie.

Lacul Sărat reprezintă un important obiectiv turistic, stațiune balneoclimaterică vizitată

anual de un număr mare de turiști.

Apele subterane

Caracteristicile litologice ale depozitelor cuaternare, miocene și pliocene permit acumularea,

la diferite adancimi, a orizonturilor acvifere cu nivel liber (ape freatice) și sub presiune (ape de

adancime).

Adancimea la care se găsesc apele freatice variază de la 0–2 metri (in Lunca Dunării) la 5–

10 metri, iar in zona orașului Brăila la peste 10 metri. Nu constituie o sursă importantă de

alimentare cu apă potabilă din cauza mineralizării ridicate.

Alimentarea stratelor acvifere se realizează prin infiltrarea apelor din precipitații, precum și

a celor de suprafață. Apele de adancime sunt cantonate in stratele de Frățești și depozitele

cuaternare nisipoase pană la adancimi de 20-50 de metri și la peste 100 de m. Sunt utilizate la

alimentarea cu apă potabilă.

Aspecte biopedogeografice

Condițiile de climă fac din această zonă un teritoriu care este inclus in zona de stepă. In

prezent, ținuturile de stepă sunt desțelenite.

Vegetația arboricolă constituie una din componentele de bază ale cadrului geografic,

structura și compoziția sa floristică fiind elemente semnificative ale calității mediului natural in care

ea se dezvoltă. Reprezentativ pentru orașul Brăila, din acest punct de vedere, este Parcul Monument

(90 de ha). Compoziția floristică a parcului este proprie zonei pădurilor de stejari: Quercus robur,

Quercus pubescens (stejarul pufos), Ulmus compestris, frasin, la care se adaugă cițiva arbori

ocrotiți: forsitia (originară din China), vanilia și pinul alb (din America de Nord), salcamul japonez,

laricele și Ginkgo biloba.

Vegetația arborescentă se completează cu salcamul – orașul fiind cunoscut și sub

denumirea de „Orașul cu salcami”, carte scrisă de brăileanul Mihail Sebastian.

Vegetația azonală, favorizată de existența Dunării, a fost distrusă in mare măsură din cauza

amenajărilor hidrotehnice și legumicole din zonă. Se intalnesc sălcii, plopi, in baltă trestie, papură,

iar in zonele sărăturoase de langă Lacul Sărat sărățica și ghiranul.

Grădina Mare, situată in trecut in plin centru, inființată in 1883, oferă o priveliște deosebită.

Un element important il constituie un frasin, adevărat monument al naturii.

Pădurea Stejarul este situată la ieșirea din oraș, are aproape 40 de ha și se află in proprietate

privată in urma retrocedărilor.

Fauna și solurile

Biotopii așezărilor omenești se caracterizează printr-o serie de particularități ecologice:

temperatura medie mai ridicată decat in imprejurimi, lipsa dușmanilor, hrana bogată. In funcție de

biotopii pe care ii ocupă, se disting trei grupe mari de organisme: de locuință și anexe gospodărești,

ruderale și de parcuri și grădini.

Fauna locuințelor și a anexelor gospodărești este destul de bogată, fiind reprezentată de

mamifere (șobolanul de casă) și mai ales de păsări (vrabia, barza, cucuveaua, cioara neagră,

randunica, ciocarlia).

Fauna ruderală se dezvoltă pe terenuri unde sunt depuse resturile menajere, deșeurile

industriale: șobolanul cenușiu, ciocarlanul, dihorul de casă, viezurele.

Fauna parcurilor și grădinilor poate fi considerată o continuare a faunei pădurilor in zonele

antropizate, predominand păsările (sticletele, silvia de zăvoi) și insectele.

Ihtiofauna este reprezentată prin pești migratori ce vin in Dunăre pentru reproducere:

nisetrul, păstruga, morunul, scrumbia de Dunăre, peștii semimigratori și stagnofili: crap, somn,

șalău, obleț, știucă. Dintre păsările de baltă se remarcă găinușa de baltă și corcodelul.

Prezența vegetației de stepă a contribuit la formarea cernoziomurilor, cu o cantitate mare de

humus, bogate in substanțe nutritive și fertile. In funcție de roca mamă, de microrelieful local, de

adancimea apei freatice, in cadrul acestei clase se deosebesc: cernoziom tipic și cernoziom

argiloiluvial.

Pe terenurile mai joase se dezvoltă clasa solurilor halomorfe cu diferite varietăți: solonceac,

soloneț (in special Lacul Sărat).

Caracteristici geodemografice

Populația este componenta cu rol dinamizator in cadrul sistemului unui oraș prin mobilitatea

sa in timp și spațiu. Evoluția din punct de vedere economic, cultural, spațial a sistemului urban nu ar

fi posibilă fără componenta demografică, pentru că aceasta este cea care creează tot ceea ce acest

sistem inseamnă (pe baza elementelor de favorabilitate ale cadrului natural). Populația este, in

același timp, producător și consumator in cadrul orașului, iar prin evoluția sa numerică, prin

mișcarea naturală și migratorie, prin structura sa ii dă o notă de individualitate acestuia.

Evoluția numerică a populației

Existența populației pe teritoriul orașului Brăila a fost și este o realitate socio-istorică.

Populația orașului a inregistrat numeroase fluctuații de-a lungul timpurilor, in funcție de condițiile

economice și social-politice.

Fluctuațiile numerice ale populației au fost o caracteristică a intregii perioade premergătoare

inceputului de secol XIX. Eveniment major, cu rol hotărator in viața multor orașe romanești din

Moldova și Muntenia secolului al XIX-lea, a fost Pacea de la Adrianopol (1829) care a adus o

relativă stabilitate economică și social-politică.

Ulterior, Unirea Principatelor, modernizarea portului, creșterea traficului de mărfuri și

călători pe Dunăre, datorită inființării serviciilor de transport feroviare, transformă Brăila intr-un

centru de concentrare puternică a populației, numărul locuitorilor crescand concomitent cu

dezvoltarea teritorială și funcțională a orașului.

Evoluția numărului de locuitori in orașul Brăila in perioada 1828-1977

Anii de

recensămant

1828 1843 1898 1912 1930 1948 1956 1970 1977

Nr. de

locuitori

2955 14000 56330 65711 68347 95514 102500 151650 194633

Sursa: Direcția Regională de Statistică Brăila

Evoluția numerică a populației orașului Brăila se poate urmări incepand cu anul 1828, cand

s-a alcătuit și prima statistică a așezării. Tabela statistică din iunie 1828 arată o populație de 2955 de

locuitori. In 1832 orașul număra 4057 de locuitori, in mai 1834 – 6000, pentru ca in 1838 să atingă

8695, iar in martie 1843 – 14000 de locuitori. In anul 1891 orașul Brăila inregistra 46715 locuitori,

iar in 1899 – 56330 de locuitori.

Concomitent cu dezvoltarea economică are loc o creștere insemnată a populației, astfel incat,

anul primului recensămant al secolului al XX-lea, 1912, arată o populație a Brăilei de 65711

locuitori, orașul continuand să exercite și influențe puternice asupra regiunilor invecinate.

Astfel, se observă că intre 1843 și 1912 populația orașului a crescut de aproape 4,7 ori,

aceasta fiind una din creșterile cele mai spectaculoase ale orașelor romanești.

Recensămantul din 1930 indică o populație de 68310 locuitori, iar la 1 iulie 1937 populația

era de 68718 locuitori. Din cauza unui spor natural foarte redus și lipsei unui aflux de populație din

zona de influență a oașului, lipsă determinată de dezvoltarea incetinită a portului, se observă o

stagnare demografică față de deceniile anterioare, mai accentuată intre 1930-1937.

Creșterea populației, de la 68310 locuitori la 99531 locuitori in 1941, s-a datorat faptului că

suburbiile, Piscul, Brăilița, Chercea și Radu Negru sunt incluse in oraș după 1930.

Anul 1948 găsea orașul Brăila cu o populație de 93032 de locuitori. Scăderea numărului de

locuitori ai orașului Brăila față de 1941, se explică prin distrugerile războiului, scăderea activității

portuare, respectiv a comerțului cu cereale și prin plecarea unui insemnat număr de locuitori in alte

orașe.

După 1948 incepe o nouă perioadă de dezvoltare a orașului Brăila și sub raportul numărului

de locuitori, la recensămantul din anul 1956 orașul inregistrand peste 102000 de locuitori. Datorită

procesului de industrializare, dezvoltării funcției portuare, precum și adoptării planurilor de

sistematizare, orașul devine un punct de atracție pentru forța de muncă din mediul rural. In 1956 au

sosit in oraș 2128 persoane, iar sporul migratoriu inregistra o valoare de 982 de persoane.

Populația va cunoaște, incepand din 1960, o evoluție puternic ascendentă, astfel incat in

1966 ajunsese la 138802 locuitori, iar in 1970 la 151650 locuitori. In 1968 sporul migratoriu era de

1400 persoane.

Evoluția numărului de locuitori in orașul Brăila in perioada 1992-2010

Anii de

recensămant

1992 1996 2000 2002 2005 2008 2010

Nr. de

locuitori

234110 235243 230962 222320 218744 21298

1

210245

Sursa: Direcția Regională de Statistică Brăila

La 7 ianuarie 1992 populația orașului Brăila era de 234110 locuitori. Creșterea populației

după 1989 a fost semnificaivă, sporul migratoriu scăzand continuu. Dacă in 1977 numărul celor

sosiți era de 5266 persoane, in 1992 valoarea scade brusc la 2522 persoane. In 1996 numărul

veniților scade la 1848 persoane, iar in 1998 scade și mai mult, la 1059 persoane.

La 1 iulie 1994 populația orașului Brăila era de 235763 locuitori, iar la 1 iulie 2000 era de

230962 locuitori.

Cu toate că estimările cu privire la evoluția numerică a populației din urmă cu 10 ani

inclinau spre o creștere a populației pe cale naturală și printr-un spor migratoriu pozitiv,

preconizandu-se o populație de circa 240000 de locuitori, in 2010 acestea nu s-au adeverit. Din

2000 pană in 2010 populația a scăzut continuu, de la 230962 la 210245 de locuitori, o scădere de

20717 locuitori.

3.2. Mișcarea populației și densitatea populației

Mișcarea naturală se compune dintr-un sistem de fenomene in care un rol esențial il are

natalitatea. Condițiile economice și sociale, chiar cele politice, imbunătățesc condițiile de viață și a

celor de asistență medicală, legislația care a urmărit și controlat sever fenomenul natalității, precum

și crizele economice, deplasările masive ale populației, valorile mari ale mortalității infantile și, in

anul 1990, liberalizarea avorturilor fiind factori care au influențat de-a lungul timpului evoluția

natalității in municipiul Brăila.

Mișcarea naturală a populației

Anii Natalitatea

( ‰ )

Mortalitatea

( ‰ )

Sporul natural

( ‰ )

Mortalitatea infantilă

( la 1000 de născuți

vii )

1956 11,7 10,2 1,5 20,3

1977 19,7 7,7 12 21,5

1990 12,4 10,3 2,1 25,9

2000 9,2 11,8 -2,6 14,5

2005 9,2 11,9 -2,7 10,5

2009 8,3 13 -4,7 9,3

Sursa: Direcția Regională de Statistică Brăila

Conform datelor statistice, valoarea natalității era la recensămantul din 1956 de 11,7‰,

pentru ca ulterior să cunoască o puternică redresare, astfel incat , in 1977, valoarea a crescut la

19,7‰, cel mai ridicat nivel din această perioadă.

Dacă pană in 1989 sistemul economic de tip socialist, cu multiple implicații in nivelul de trai

al locuitorilor, a condus la o diminuare a valorii natalității, perioada care a urmat anului 1989 se

remarcă prin aceleași valori mici ale nașterilor, dar motivele diferă: liberalizarea avorturilor,

problemele materiale cu care se confruntă populația, șomajul, nesiguranța locului de muncă.

Consecințele acestor stări se transpun in plan demografic prin valori mici ale natalității: dacă in

1990 natalitatea era de 12,4‰, aceasta a scăzut continuu (9,2‰ in anii 2000 și 2005, 8,3‰ in

2009).

Mortalitatea, indicator important al stării sănătății populației la un moment dat, a fost

influențată, in ultimul deceniu, de creșterea ponderii populației varstnice și a copiilor de pană la 5

ani și de o mai bună organizare a asistenței medicale (pană in anul 2011). Dacă pană in 1977

valoarea mortalității era de 10,2‰, ulterior mortalitatea a intrat intr-o perioadă in care, valoric, a

inregistrat evidente creșteri: 14,5‰ in 2000, 9,3‰ in 2009.

Sporul natural, legat de natalitate și mortalitate, a inregistrat fluctuații dependente de primele

două componente ale mișcării naturale, reflectand mai bine decat oricare dintre ele adevărata

situație socio-economică a urbei la un moment dat. Semnificativ pentru creșterea populației

municipiului Brăila este faptul că, de-a lungul timpului, sporul natural a avut o influență mai redusă.

Astfel, dacă in perioada interbelică sporul natural a fost de 3,5‰, după aceea a cunoscut creșteri

semnificative, avand in 1977 valoarea de 12‰. După 1990 sporul natural s-a diminuat continuu,

inregistrand valori negative in prezent (2,1‰ in 1990, -2,6‰ in 2000, -4,7‰ in 2009), ceea ce duce

la un deficit natural de populație.

Mortalitatea infantilă este cel mai fidel parametru al condițiilor de viață. Municipiul Brăila a

cunoscut fluctuații evidente, inregistrand o creștere in perioada 1956-1990. Astfel, in 1956 era de

20,3‰, pentru ca in 1990 să crească la 25,9‰. Incepand din 1990 se inregistrează o scădere a

mortalității infantile, menținandu-se valori scăzute pană in prezent.

Una dintre caracteristicile definitorii pentru ființa umană este mobilitatea in spațiu și in timp.

Poziția orașului Brăila a fost ea insăși un factor care a atras populații dintre cele mai variate

ca origine, care, temporar sau definitiv, și-au găsit aici, alături de autohtoni, motivația materială a

existenței lor.

Dezvoltarea funcției comerciale, apoi a funcției portuare, au creat un necesar de forță de

muncă și astfel s-a ajuns la un flux migratoriu din mediul rural sau din alte regiuni ale țării.

Incepand cu anul 1992 fluxul migratoriu a scăzut continuu. Acest lucru se datoreză situației

economice: marile unități industriale sunt in stare de faliment, a crescut numărul șomerilor,

pămanturile din agricultură au fost retrocedate proprietarilor.

Astfel, cei care, cu cațiva ani in urmă, aveau domiciliul stabil in oraș, se intorc in mediul

rural, alții pleacă la muncă in străinătate, diminuand fluxul migratoriu care, cumulat cu valorile

negative ale sporului natural, contribuie la o evidentă scădere a ritmului de creștere a populației

orașului Brăila.

Municipiul Brăila are o suprafață de 33,2 km2 și o populație stabilă, in anul 2010, de 210245

de locuitori. Ca urmare, se inscrie cu valori foarte mari ale densității: 6332,7 loc./ km2. Este vorba

despre o densitate strict zonală, care provine din raportul dintre o populație numeroasă și un spațiu

administrativ relativ mic.

Evoluția densității populației in municipiul Brăila a cunoscut o creștere pană in 1985 (cand a

atins pragul maxim de 7349,7 loc./ km2), apoi o scădere lentă pană in prezent.

Valorile cele mai mari ale densității se inregistrează in zonele Calea Călărașilor,

Dorobanților, Cartierul Viziru. In cartierele periferice (Lacul Dulce, Chercea, Brăilița, Radu Negru),

unde predomină casele, valorile densității sunt mai mici.

Structura populației pe sexe a suferit transformări ca urmare a mutațiilor ce au avut loc in

domeniul economic. In municipiul Brăila, după 1960, alături de ramurile industriei grele au apărut

și s-au dezvoltat foarte mult ramuri ale industriei chimice, ușoare (mai ales textilă și de confecții),

ale industriei alimentare, determinand un echilibru intre sexe.

După 1990, datorită investitorilor străini care au deschis foarte multe fabrici de confecții,

populația feminină a continuat să crească.

Populația stabilă pe sexe intre anii 2008-2010

Total județ Orașul Brăila

Total 362352 212981

2008 Masculin 176209 101564

Feminin 186143 111417

Total 360191 211884

2009 Masculin 175004 100878

Feminin 185187 111006

Total 357614 210245

2010 Masculin 173737 111125

Feminin 183877 121317

Sursa: Direcția Regională de Statistică Brăila

Structura populației pe grupe de varstă și sexe in anul 2009

Grupe de varstă Total Masculin Feminin

Total 211884 100878 111006

0-19 ani 36512 18774 17738

20-39 ani 68284 34193 34091

40-59 ani 67607 31569 36038

60-79 ani 34161 14619 19542

80 și peste 80 de ani 5320 1723 3597

Sursa: Direcția Regională de Statistică Brăila

Dacă pană in1989, datorită exploziei demografice care a caracterizat perioada epocii

comuniste, ponderea populației tinere, pană in 20 de ani, a crescut foarte mult, pană la 27%, după

1989 această pondere a coborat pană la 21,3% in anul 1998 și la 17,2% in 2009. Această scădere a

ponderii populației tinere este cauzată, in principal, de scăderea natalității, dar și de migrația

persoanelor tinere spre orașele mai mari, in principal spre București.

La nivelul anului 2009 remarcăm o pondere mare a populației adulte (20-60 de ani), de

64,1%, iar pentru populația varstnică (peste 60 de ani) o pondere de 18,7%.

De asemenea, observăm la populația tanără predominarea populației masculine (51,4%) față

de cea feminină (48,6%), spre deosebire de celelalte două grupe de varstă, adultă și varstnică, unde

predomină net populația feminină, cu 51,7%, respectiv 58,6 %.

Datorită unei poziții strategice, ce a permis dezvoltarea orașului, inițial ca targ, apoi ca un

„adevărat port la mare” (G. Valsan), activitățile locuitorilor erau la inceput monopolizate de comerț,

apoi, treptat, prin lărgirea funcțiilor orașului, s-au diversificat.

Dacă pană la al doilea război mondial populația activă reprezenta peste 40% din totalul

populației, după aceea s-a inregistrat o ușoară scădere a procentului populației active. Modificările

petrecute in economia municipiului Brăila după al doilea război mondial s-au bazat pe dezvoltarea

industrială puternică a orașului, pe diversificarea funcțiilor sale, toate acestea avand urmări asupra

numărului și structurii populației active.

S-a observat o creștere importantă a populației din industrie (49,8%) și construcții (12,6%). In anul

1966 s–a inregistrat o creștere substanțială a populației active in industria celulozei și hartiei și in

prelucrarea lemnului. Datorită industrializării, in oraș a sosit un număr mare de tineri, care și-a

stabilit domiciliul aici. Paralel cu aceste creșteri, se evidențiază scăderea populației din agricultură,

din cauza mecanizării ramurilor agriculturii și, ca urmare, a eliberării forței de muncă numeroase

care a fost absorbită de industrie. In perioada 1966-1977 ponderea populației active a inregistrat o

creștere de la 41,9% la 46,2%.

După 1989, ca urmare a evoluției demografice, a pensionărilor inainte de varsta standard și,

mai ales, din cauza apariției și creșterii continue a șomajului, numărul populației active ocupate

scade, reprezentind 42,4% din numărul locuitorilor, această scădere continuand și in prezent. La

nivelul anului 2010 structura populației ocupate in cele trei sectoare de activitate era: sectorul

primar 5,3%, sectorul secundar 39,1%, iar cel terțiar 60,9%.

Situat pe Dunărea fluvială, la intersecția unor importante drumuri comerciale, prin rolul său

in procesul schimbărilor interne și externe, orașul Brăila a atras diferite grupuri sociale, fiecare cu

activități specifice, obiceiuri, tradiții și credințe religioase, ce au contribuit la dezvoltarea

economică, socială și culturală a urbei. In Brăila trăiau, alături de romanii majoritari, greci, bulgari,

turci, armeni, ruși, evrei, țigani.

In 1838, din totalul populației Brăilei de 8695 de locuitori, grecii reprezentau 27%, bulgarii

23,7%, erau mulți italieni, armeni. Datele statistice din anul 1930 arată următoarea structură: romani

75,4%, evrei 9,7%, greci 6,7%. In prezent, populația romană este majoritară (97,23%), fiind urmată

de: rromi 1,2%, lipoveni 1%, greci 0,1%, restul de 0,47% fiind alte naționalități.

In ceea ce privește structura confesională, creștinii ortodocși sunt majoritari, deținand un

procent de 98,5% din totalul populației, ortodocșii de rit vechi 1%, apoi alte confesiuni: catolici,

reformați, penticostali, adventiști, etc.

3.3. Considerații istorico – geografice, evoluția și schimbările în structura economică a

municipiului Brăila

Istoricul orașului Brăila

Nefiind, așa cum pare la prima vedere, un oraș de margine, vocația esențială a Brăilei este

aceea de a comunica cu lumea.

Numele orașului – Brăila – este un toponim de origine autohtonă, caracteristic romanesc.

Vine de la numele de persoană „Brăilă”. De-a lungul timpului s-au folosit formele de limbă greacă

(„Proilaba”), de limbă slavă („Proilava”), de limbă turcă („Ibrail”). Denumirile date in latină,

greacă, rusă, turcă, pot fi luate ca puncte de referință ale evoluției așezării dunărene.

In tratatele comerciale ale domnitorilor munteni și moldoveni de la inceputul secolului al

XV-lea Brăila este menționată ca mare centru pescăresc. Incepand cu anul 1368, Brăila este

pomenită in multe documente. Din interese strategice și economice, Brăila este cucerită de turci in

1540 și incorporată Imperiului Otoman. Stăpanirea turcească s-a menținut pană in anul 1828, dată la

care orașul a fost luat cu asalt de către ruși.

Inima orașului a fost citadela, durată in piatră incă din 1540, mărită apoi cu diferite incinte.

Fortul de zid a fost completat cu un gard de nuiele și de un șanț. In 1788 incinta construită din

pămant și nuiele apăra pentru prima dată intregul oraș. Cetatea Brăilei avea patru incinte. In anul

1821 turcii le refac pe toate și o construiesc pe a cincea. Cu toate măsurile de consolidare a cetății,

luate de turci, cetatea Brăilei nu rezistă atacului comandat de Marele Duce Mihail al Rusiei.

Asediul, care a durat 22 de zile, s-a incheiat cind turcii au capitulat.

Conform tratatului de la Adrianopol din 1829, raiaua și orașul Brăila sunt inapoiate Țării

Romanești, iar fortăreața a fost dăramată. A inceput munca de reconstrucție a orașului. După

dăramarea cetății, zona cea mai importantă din oraș era cuprinsă intre Bulevardul Al.I. Cuza și Piața

Sf. Arhangheli. Construcțiile erau impărțite in trei ranguri: casele de rangul I erau cele mai

importante, cele de rangul II erau case fără temelie, cu streșini mari, iar cele de rangul III erau

bordeie invelite in stuf, paie, cu scanduri.

„Dar al Dunării”, Brăila, ca port al Dunării maritime, este legată de cele două spații

esențiale: Orient și Occident. Atestată documentar la 20 ianuarie 1368, Brăila, situată intr-un cadru

natural generos, in imediata vecinatate a Dunării, a devenit cunoscută, in scurtă vreme, ca un

important centru comercial, loc de intalnire a produselor transportate de corăbiile venite din

porturile aflate pe coastele Mării Negre și Mării Mediterane.

Insemnătatea marelui port dunărean este demonstrată și de faptul că numeroase drumuri

comerciale care il legau de diferite zone și orașe purtau denumirea de „drumul” sau „calea” Brăilei.

Brăila a tentat mereu puterile vremii, datorită potențialului său economic, așezării sale strategice. A

constituit răscrucea unor drumuri, evenimente și intamplări pe care istoria nu le poate trece cu

vederea. Cele trei secole de stăpanire otomană și-au pus amprenta asupra destinului Brăilei.

Multe premiere naționale notabile s-au petrecut chiar aici. Brăila este unul dintre primele

orașe romanești care au beneficiat de iluminatul public cu lămpi de petrol (1858). Marele inginer

constructor Anghel Saligny a folosit pentru prima oară betonul armat la construcția de cheiuri și

dane pentru portul Brăila (1883-1892). Vaporul cu aburi „Orient” este prima navă romanească ce

pleacă de la Brăila, pe Dunăre, cu transport de pasageri (1895). Tot la Brăila s-a pus in funcțiune

prima uzină electrică, la numai 13 ani după invenția lui Edison.

Primul oraș din Romania care a avut tramvai electric a fost Brăila (1901). O fabrică de

celuloză din stuf – prima incercare de a valorifica stuful din Balta Brăilei – este deschisă tot aici

(1906). Cel mai mare castel de apă din țară, cu o capacitate de 1200 m3, este dat in funcțiune la

Brăila.

Astăzi, Brăila aleargă cot la cot cu celelalte orașe ale țării, pentru a-și defini locul intr-un

context modern, democratic, european.

Fizionomia urbană inseamnă totalitatea trăsăturilor specifice, insă exterioare, ale unui oraș.

Analizand fizionomia orașului Brăila, m-am referit la textura, profilul orașului și modul in care

specificul cadrului natural, caracteristicile evoluției teritoriale și demografice au influențat-o.

Textura orașului, principalul element al fizionomiei, este influențată in special de poziția

geografică, de varietatea macroreliefului, dar și de principalele drumuri comerciale care se

indreptau spre oraș: Călărașilor, Bucureștilor, Buzăului, Focșanilor Galaților. Acestea au devenit, in

urma unirii lor, piața centrală a orașului, nucleul acestuia.

Configurația stradală existentă in Brăila este radiar-semicirculară pentru zona cuprinsă intre

Dunăre și Bulevardul Dorobanților și una aproximativ rectangulară in rest.

„Este ca un evantai aproape in intregime desfășurat. De la cazarmă, ce-l formează centrul, opt străzi

și două bulevarde formează tot atatea brațe care ii inlănțuie talia și-o arată Dunării…, patru străzi

sfăramă elanul celor zece brațe, traversandu-le exact ca legăturile unui evantai” (Panait Istrati,

„Neranțula”).

In prezent, in municipiul Brăila se disting nouă artere de penetrare in oraș. Predomină

străzile de servire a cartierelor (Str. Plevnei, Str. Ardealului, Str. Progresului, etc.), dar sunt prezente

și străzi magistrale ce asigură traficul spre alte localități (Șoseaua Ramnicu Sărat, Șoseaua Focșani,

Șoseaua Buzăului), străzi și artere de evitare a centrului orașului (Șoseaua de Centură), străzi

comerciale din vechiul nucleu al orașului. O altă categorie de stradă urbană este strada de

promenadă, locurile preferate ale brăilenilor fiind: Bulevardul Al. I. Cuza, Bulevardul Mihai

Eminescu, Calea Călărașilor, Bulevardul Independenței.

Piața urbană a fost introdusă odată cu urbanismul sistematic. Cele mai multe piețe urbane

sunt poziționate in zona centrală sau intre cartierele noi ale orașului, avind, in general, formă

neregulată și dotări moderne (Piața Independenței, Piața Concordiei).

Municipiul Brăila are un profil urban uniform, prezentand o simetrie pe direcțiile nord-sud și

vest-est, cele mai inalte clădiri fiind situate in nordul, respectiv sudul orașului.

In prezent, zona de locuit este compusă din ansambluri de locuințe colective (blocuri cu 4, 8 și 10

nivele) , locuințe individuale și dotări complementare. Zona centrală este centrul vechi al orașului,

urmează centrul nou (Piața Independenței), construit in urma sistematizării zonei din 1970 și, nu in

ultimul rand, zona periferică a orașului.

Evoluția teritorială, desfășurată in funcție de cauzele generale ale dezvoltării orașului, a

cunoscut cateva trepte in dezvoltarea urbanistică.

Apariția unor funcții noi – transportul feroviar, marea industrializare – și lărgirea activităților

funcționale mai vechi (transportul fluvio- maritim, comerțul, administrația, cultura) au determinat

extinderea spațiilor clădite, suburbiilor și cartierelor mărginașe, cu un număr mare de locuitori ce au

furnizat orașului forță de muncă ieftină. In anumite perioade au existat terenuri libere foarte ieftine

apte pentru construcții industriale, situate in imediata apropiere a portului, a gării sau in zonele

rezidențiale. Construcțiile industriale pe aceste terenuri au dus la extinderea intravilanului și la

sudura, pană la inglobare, a suburbiilor aflate in apropiere.

De-a lungul intregii istorii, orașul Brăila a cunoscut atat perioade de regres, cat și de progres.

Incepand din secolul al XV-lea, pană la sfarșitul celui de-al doilea război mondial, orașul a suferit

din mai multe cauze: a fost de mai mult ori ars complet, asediat, prădat, bombardat, decimat de

molime, inundații. Dar, după fiecare eveniment ce atrăgea pagube materiale și umane, orașul se

refăcea rapid, urmand in evoluția sa o linie ascendentă. In dezvoltarea generală și in evoluția

teritorială și formarea texturii, un rol deosebit l-au jucat principalele drumuri comerciale. La

sfarșitul secolului al XVIII-lea și inceputul secolului al XIX-lea, intravilanul se intindea pe malul

Dunării, in zona portului și pe terasă. Brăila, aflată in acea vreme sub ocupație turcească, fusese

intărită cu cetate de zid, constituind in jurul ei o „raia”. Inima cetății era formată dintr-o incintă

pătrată, inconjurată, la randul ei, de alte patru incinte, iar intravilanul inconjurat cu un zid exterior,

pe traseul actualului Bulevard Al. I. Cuza și cu un șanț de apărare de-a lungul strazii Unirii.

Din urmele vechii cetăți turcești se mai păstrează un fragment din zidul inconjurător, aflat in

partea de est a Grădinii Publice și „Pulberăria nouă”, una din cele mai mari lucrări subterane făcute

cu scop militar, situată pe Strada Cetății numărul 43.

Incepand din secolul al XIX-lea linia intravilanului suferă modificări. Intre 1800 și 1850

depășește linia zidului exterior al cetății și șanțul exterior de apărare, intinzandu-se pană la actuala

Strada Griviței. Prin dăramarea zidului exterior al cetății este creat un bulevard (azi Al. I. Cuza).

Textura, deși inițial neregulată in cea mai veche parte a Brăilei, a fost corectată in bună parte

incă din acele timpuri, ea menținandu-se, cu mici modificări, pană in zilele noastre. Primele planuri

de sistematizare au fost elaborate imediat după eliberarea de sub jugul otoman. Primele două au fost

respinse. Cel din 1834 cuprindea 272 de case , iar proiectarea și realizarea Bulevardului Al. I. Cuza

sub forma unui semicerc avea să determine textura actuală. Intre anii 1856-1888 se adaugă o nouă

zonă, urmand același semicerc, cu o prelungire spre sud. Continuand să exercite o puternică forță de

atracție pentru populația din imprejurimi, Brăila iși mărește necontenit numărul de locuitori, al

caselor, suprafețele intravilane, dar și activitățile economice. In 1869 au inceput lucrările la gara

Brăilei, iar in 1872 orașul a fost introdus in circuitul național feroviar.

Planul din 1883 este primul plan in care orașul apare divizat in patru cartiere, denumite in

acea vreme „mahalale”. Cuprinde trama stradală completă, cu indicarea construcțiilor importante:

Primăria, Biserica Greacă, Gimnaziul, pompierii, Școala de băieți. Planul din 1885 prezintă Brăila

extinsă dincolo de calea ferată. Apar pentru prima oară Palatul Administrativ, Poșta, Moara

„Violattos”, Banca Națională. In planul intocmit in 1920 orașul se intindea pană la linia de cale

ferată și era impărțit in șase secțiuni, fiind desenat și traseul liniei de tramvai.

Inceputul secolului al XX-lea găsește Brăila intr-un proces de explozie demografică și

urbanistică. De altfel, Brăila este printre puținele orașe din țară dezvoltate după un riguros plan

urbanistic, avand rețeaua de străzi sistematizată după un model radiar-concentric de tip amfiteatru.

In primele patru decenii ale secolului al XX-lea, evoluția teritorială se face pe seama

dezvoltării funcției industriale. Orașul Brăila a cunoscut, in dezvoltarea sa urbanistică, mai multe

etape. Pornind de la un nucleu urban, foarte restrans, care s-a dezvoltat in decursul istoriei sale,

orașul prezintă o arhitectură proprie, o personalitate diferită, care se exprimă prin urbanistica sa și

prin construcțiile monumentale cu caracter socio-cultural sau rezidențial.

Astăzi orașul apare ca o așezare urbanistică foarte complexă; din 1960 datează schița de

sistematizare, prin care sunt determinate zonele funcționale, cele de agrement și de odihnă,

amplasamentele obiectivelor industriale, dotările sosio-culturale, spațiile verzi. După 1990

modificări semnificative a suferit trupul principal al orașului, acesta cunoscand o extindere a

intravilanului.

Primele două funcții ale orașului Brăila – comercială și de transport – au dominat economia

brăileană pană la primul război mondial, inregistrand apogeul lor.

Funcția comercială este cea mai veche și cea care, de fapt, a contribuit la apariția și

dezvoltarea orașului, targul fiind primul nod de existență al vieții urbane. Deoarece pescuitul a fost

ocupația principală și un mare izvor de viață și bogăție pentru localnici, Brăila a fost mai intai un

targ al negoțului de pește. Dar portul Brăila nu se limita numai la comerțul cu pește, ci prin el

tranzitau și alte mărfuri: catifea de Ipres, mătase, piper, bumbac. Factorul care a contribuit in cel

mai inalt grad la dezvoltarea Brăilei după 1829 a fost libertatea comerțului pe Dunăre și Marea

Neagră, astfel incat, pentru dezvoltarea comerțului și a inlesnirii relațiilor cu alte țări, in anul 1836

primește statut de „porto-franco”. In perioada următoare a cunoscut o reală inflorire.

Dezvoltarea pieței interne, revoluția industrială, mărirea suprafețelor cultivate cu cereale au

fost cauze ce au determinat creșterea traficului in portul Brăila, anii 1910 și 1911 fiind și anii de

maximă activitate portuară și comercială. Comerțul brăilean reprezenta 22% din comerțul romanesc

și 20% din importul ei. Intre anii 1900-1926 Brăila avea cel mai mare trafic dunărean și era centrul

flotei comerciale pe Dunăre.

După război, schimbarea rutelor de circulație a mărfurilor, scăderea exportului de cereale,

apariția și dezvoltarea altor porturi au dus la decăderea simultană a ambelor funcții.

In prezent, portul Brăila are ca principală categorie de transport naval tranzitul, apoi

cabotajul, iar pe locul al treilea importul și exportul. Zona portului va trebui să se modifice prin

construirea unor noi instalații portuare, deoarece uzura celor existente este foarte mare.

Cel mai mare progres economic s-a inregistrat in a doua jumătate a secolului al XIX-lea și

primele decenii ale secolului al XX-lea.

Intre anii 1900-1980 se dezvoltă mai ales funcția industrială a orașului. Pană in anul 1948

majoritatea fabricilor aparțineau industriei ușoare, in special celei alimentare – morăritul cunoștea

cea mai mare dezvoltare prin morile: „Fraților Galiatzatos”, „ Millas”, „Violattos”. Excepție făceau

industria metalurgică („Izbanda”, „David Goldemberg” – azi „Laminorul”, „Atelierele de material

de drum și fier” – azi „Promex”) și „Șantierul Naval Romania”. Tot acum se construiesc „Uzina

electrică” și „Rizeria romană”.

Dezvoltarea acestei funcții este susținută de ridicarea unităților industriale decăzute prin

modernizare, dar și prin apariția unor unități noi. Industria iși imbogățește structura prin apariția de

noi ramuri: industria chimică (in anul 1959 Combinatul de Celuloză și Hartie, apoi Combinatul de

fibre artificiale), energetică (Termocentrala Chișcani), lemnului (Fabrica de plăci aglomerate,

Fabrica de chibrituri, de mobilă), materialelor de construcții (Fabrica de ciment „Stanca”, Fabrica

de cărămidă), Fabrica de onfecții, Fabrica de bere.

Brăila a fost un important centru industrial al Romaniei, ce a cunoscut o dezvoltare

economică datorită existenței fabricilor din industria grea și ușoară. Pană in 1989, industria locală se

desfășura intr-un sistem centralizat, caracterizat de lipsa inițiativei sistemului privat, cu tehnologii

invechite, o forță de muncă supradimensionată. După anul 2000, economia municipiului intră intr-o

etapă in care activitatea industrială trece printr-o perioadă de criză din cauza privatizării și, apoi, a

inchiderii unor fabrici, ceea ce a condus la scăderea nivelului de trai și al gradului de dezvoltare al

municipiului.

După anul 1990, ca urmare a trecerii la o economie de piață, concurențială, au loc modificări

importante in economia Brăilei. Aceste modificări au afectat diferite unități, in funcție de

rentabilitatea lor. Unele au fost inchise, aflandu-se in proces de lichidare (Combinatul de

Celuloză și Hartie, Fabrica de chibrituri), altele au cunoscut o dezvoltare și o modernizare

superioare perioadei anterioare (unități ale industriei confecțiilor și alimentare). Multe au fost

transformate in societăți comerciale (S.C. Termoelectrica S.A., S.C. CET S.A., S.C. Celhart Donaris

S.A., S.C. Concivia S.A.), altele au fost privatizate cu succesc: „Braiconf” (1998), „STX OSV”

(1999), „Promex”, „Laminorul” (2006).

Au apărut societăți și firme noi: „Phoenix” (1991), S.C. Casa Hermosa S.R.L., Zona Liberă,

S.C. Blazer S.R.L., S.C. Neo S.R.L., S.C. Fanyon S.R.L., S.C. Caruz S.A.

Au apărut multe ateliere, fabrici de confecții și textile, avand patroni italieni, turci, care au

avut ca efect absorbirea unei ponderi importante de forță de muncă feminină.

Cele mai cunoscute firme și societăți de turism și alimentație publică sunt: Avia Travel,

Panturist, S.C. Fortuna S.A., S.C. Unita Turism Holding S.A., S.C. Nesilim Prod S.R.L., S.C.

Blasova Com. S.R.L., J.R. Matteo Com. S.R.L.

Deși la inceputul anului 2000 producția preponderentă era reprezentată de confecțiile textile

și prelucrarea produselor agro-alimentare, ponderea acestora a cunoscut o scădere semnificativă

incepand cu anul 2003. Din 2004 pană la finele anului 2010 a urmat o pantă ușor ascendentă a

activităților din industrie, comerț cu amănuntul, servicii.

S-a dezvoltat cu precădere comerțul, insă acesta a fost reprezentat o perioadă lungă de timp

de puncte comerciale mici, care nu au putut absorbi decat o mică parte din forța de muncă

disponibilizată. După 2000 se observă un declin al activității comerciale și din cauza scăderii puterii

de cumpărare a populației. Un factor specific in ultima perioadă, in economia brăileană, este

apariția unui număr mare de supermarketuri și hipermarketuri, fapt care a condus la crearea de noi

locuri de muncă: „Billa” (2005) – două magazine, „Penny Market XXL”, „Kaufland” (2008),

„Carrefour Promenada” (2007), „Plus” – două magazine, „Selgros”, „Bricostore”, „Praktiker”,

„Dedeman”,”Metro” (2010), „Pic”, „Carrefour Armonia”. Ultimele două au fost inchise ulterior.

In concluzie, se remarcă, pentru economia municipiului Brăila, după 1990, o decădere

puternică a sectorului industrial, mai ales a unităților industriei grele, concomitent rămanand pe loc

sau cunoscand o oarecare dezvoltare unități ale industriei ușoare. Comerțul cunoaște o dezvoltare

importantă, apar și alte activități economice, cele ale sectorului de servicii, care s-au dezvoltat

treptat.

Numărul mediu al salariaților pe principalele activități și forme de proprietate in anii

2005 și 2010

Activitate Număr salariați

2005 mii

persoane)

2010

(persoane)

2005

(%)

2010

(%)

Total 72,5 71500 33,1 34

Agricultură 4,3 3785 5,9 5,3

Industrie 31,5 23165 43,4 32,4

Construcții 4,4 4765 6 6,7

Comerț 9,8 12012 13,5 16,8

Hoteluri și restaurante 1 1783 1,4 2,5

Transporturi și depozitare 3,2 3468 4,4 4,8

Poștă și comunicații 0,8 474 1,1 0,7

Intermedieri financiare 2,6 973 3,6 1,4

Tranzacții imobiliare și alte servicii 2,1 562 2,9 0,8

Administrație publică 5,2 5924 7,1 8,3

Invățămant 5 5776 6,9 8

Sănătate și asistență socială 1,6 6327 2,2 8,8

Alte activități 1 2486 1,6 3,5

Din total salarii: mii pers. mii pers.

Pe forme de proprietate:

Publică: 19,6 21,4 27 30

-integral de stat 6,2 5,4 8,5 7,5

-publică de interes național și local 13,4 16 18,5 22,5

Mixtă: 3,2 1,9 4,5 2,6

-majoritar de stat 1,8 0,9 2,6 1,3

-majoritar privată 1,4 1 1,9 1,3

Privată 45,7 48,5 63 67,8

Cooperatistă 1,2 2,4 1,6 3,3

Obștească 0,1 0,1 0,2 0,1

Integral străină 2,7 5,8 3,7 8,1

Sursa: Direcția Regională de Statistică Brăila

Modificările survenite in activitatea diferitelor sectoare ale economiei și la nivelul agenților

economici privați au influențat fluctuațiile produse pe piața muncii, redistribuirile forței de muncă

intre ramurile economice, mutațiile in profilul socio-profesional și neocupațional.

Resursele de muncă au inregistrat, in ansamblul economico-social, mutații generate de

factori specifici perioadei de tranziție, cum ar fi: schimbări profesionale și structurale ale economiei

de piață, privatizarea, șomajul. In ultimii ani se inregistrează o puternică migrație in occident a

forței de muncă din Brăila, in special din domeniile construcțiilor civile, sănătății, constucțiilor

montaj.

In perioada 2005-2009 numărul mediu de salariați s-a situat in jurul valorii de 60000 de

salariați, cu un maximum de 65446 in anul 2007.

Din cei 59882 de salariați ai municipiului Brăila, doar 1632 lucrează in hoteluri și

restaurante, ceea ce reprezintă 91,5% din totalul salariaților din hoteluri și restaurante din județ.

După forma de proprietate, cei mai mulți lucrează in forma de proprietate privată, urmați de

cei angajați in sectorul public.

Caștigul salarial nominal mediu net in perioada 2005-2008 lei/salariat

Activitate Caștig salarial

2005 2006 2007 2008

Total 622 730 914 1125

Agricultură 475 542 700 861

Industrie 616 715 822 1020

Construcții 544 586 764 852

Comerț 400 480 629 841

Hoteluri și restaurante 374 451 516 679

Transport, depozitare, poștă și

comunicații

713 777 926 1184

Intermedieri financiare și asigurări 1637 1738 2006 2276

Tranzacții imobiliare și alte servicii 473 549 651 896

Administrație publică 1077 1552 1748 1907

Invățămant 829 1036 1846 2063

Sănătate și asistență socială 774 943 951 1378

Sursa: Direcția Regională de Statistică Brăila

In perioada 2005-2008 caștigul salarial nominal mediu net a crescut cu 503 lei, apoi, ca

urmare a măsurilor luate de către Guvernul Romaniei, in 2010 a scăzut pentru sectorul bugetar.

Se observă că cele mai mari salarii erau, in 2008, in domeniile: intermedieri financiare și

asigurări, sănătate, transporturi, dar in 2010 acestea au scăzut. De asemenea, remarcăm că angajații

din domeniul hotelier și restaurante au cele mai mici caștiguri (679 de lei in 2008), aproape de

salariul minim pe economie.

Numărul șomerilor in perioada 1991-2010

Anii 1991 1995 1998 2000 2005 2010

Număr

total

14605 18378 27728 27230 9480 11616

Din care

femei

8733 7000 10685 9858 3225 4197

Sursa: Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Brăila

După intrarea in vigoare, la inceputul anului 1991, a Legii nr. 1/1991 privind protecția

socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, pe fondul agravării crizei economice, fenomenul

de șomaj a evoluat rapid, ritmul accentuandu-se an de an, concomitent cu manifestarea

dezechilibrelor structurale acute pe piața forței de muncă, avand efecte in diminuarea capacității

economiei de a absorbi personalul disponibil. Dezvoltarea sectorului privat este insuficientă pentru

a crea un număr corespunzător de locuri de muncă, și, mai mult decat atat, acoperirea necesarului

său de resurse umane se bazează pe alegerea de persoane active din sectorul public și mai puțin pe

repartițiile oficiilor forței de muncă.

Se observă o scădere a ratei șomajului in perioada 2005-2008, de la 7,1% la 3,8% și, apoi, o

creștere ușoară, pană la 8,4% in 2010. Scăderea se explică prin crearea de noi locuri de muncă prin

deschiderea unor supermarketuri, malluri („Promenada”). Rata șomajului este mai mică la femei

(2,8%) și mai mare la bărbați (5%). După gradul de pregătire, cei mai mulți șomeri sunt cei cu

școală primară, gimnazială și profesională.

3.4. Potențialul turistic și valorificarea lui în municipiul Brăila

Deși municipiul Brăila nu poate concura cu alte municipii sau zone ale țării in ceea ce

privește potențialul turistic, dispune totuși de un fond turistic insemnat care, pană in prezent, nu a

fost valorificat decat in mică măsură.

In urma evaluării cadrului natural realizată de Institutul de Geografie al Academiei Romane,

municipiul Brăila a obținut 4 puncte (din punctajul maxim de 10 puncte), iar Parcul Natural Balta

Brăilei 5 puncte, ceea ce reprezintă punctajul maxim.

Relieful reprezintă elementul major in structura potențialului turistic al oricărui teritoriu, el

fiind suportul material al desfășurării activității turistice.

Municipiul Brăila, situat in Campia Brăilei, unde suprafețele plane dau o notă evidentă de

monotonie, prezintă valențe turistice ale cadrului natural reduse, atat din punct de vedere calitativ,

cat și cantitativ. O importanță mai mare o are relieful fluvial, care, prin malurile joase și nisipoase

ale Dunării, oferă condiții favorabile pentru practicarea inotului, iar Lunca Dunării și terasa Brăilei

oferă suprafețe pentru diferite amenajări turistice.

Clima, alături de relief, constituie o componentă de importanță majoră a potențialului turistic

natural, favorizand sau inhiband organizarea și desfășurarea activităților turistice.

Municipiul Brăila se incadrează in condițiile climatului temperat-continental, in care se

inscrie intreaga țară, cu nuanțe de climat stepic.

Impactul elementelor climatice (temperatura, precipitațiile, vantul, nebulozitatea), fiecare in

parte sau ca un ansamblu unitar, constituie pentru turism ambianța necesară desfășurării lui, dar și o

resursă importantă in procesul recreerii și tratamentelor balneoclimaterice realizate in stațiunea

Lacul Sărat, ce oferă posibilități variate de practicare a turismului (balneoclimateric, sportiv, de

agrement).

Apa – privită ca resursă turistică, „materie primă” pentru diferite forme de turism, ca

element al spațiului geografic definit printr-o mare atractivitate, a generat pe teritoriul municipiului

Brăila turismul balnear, turismul de recreere, turismul de sfarșit de săptămană.

Potențialul turistic al Dunării

Fluviul Dunărea, principala arteră hidrografică in această zonă, prezintă importanță mare

prin contribuția la relaxarea turiștilor atat prin efectul vizual, cat și auditiv, prin maluri joase și

nisipoase sau acoperite cu pajiști de luncă, ce oferă condiții excepționale pentru campare pentru cei

iubitori de inot, plajă, sporturi nautice, devenind astfel „aliniament” de maximă polaritate in

perioada caldă a anului. Valorificarea sa in scopuri turistice este reprezentată prin ștrand,

debarcaderul și navigația de agrement realizată prin curse regulate, cu vaporul. Dunărea este un

punct de maximă atracție turistică, oferta cuprinzand croaziere pe Dunăre, cu programe care includ

opțiunea de a vana și de a pescui. Posibilitatea de a poposi pe ostroavele Dunării, de a inainta pe

brațele fluviului, de a admira salciile de pe maluri, oferă turiștilor sentimentul reconfortant de a fi in

natură, bucuria de a o contempla.

Potențialul turistic al Dunării la Brăila este suficient de interesant pentru a permite amenajări

turistice atractive. Formele de turism generate de aceste resurse sunt sporturile nautice, pescuitul

sportiv, croazierele.

Pentru plimbări de agrement pe Dunăre se folosesc două nave de pasageri, respectiv „Lacul

Sărat” și „Borcea” ( singura navă cu zbaturi acționate de un motor construit in anul 1845, cu o

vechime de 100 de ani și 200 de locuri ). Există și agenți comerciali (I.M.B., Romsilva, A.C.R.,

R.A.I.F.) care dispun de bacuri plutitoare ce pot fi utilizate pentru sejururi, dar și pentru partide de

pescuit și vanătoare. Incepand din vara anului 2011, șalupa „Zorile” efectuează excursii pe Dunăre

pe șapte trasee turistice, cu durate intre o oră și trei ore. Plajele naturale reprezintă alte atracții

turistice care, in condițiile unor amenajări corespunzătoare, pot căpăta statut de obiective turistice

propriu-zise. Astfel, se pot amenaja plajele de la Brăila („Plaja Lipovenească”), de la Corotișca,

Blasova. Au fost amenajate unități de alimentație publică pe pontoane și vaporașe scoase din uz

Nava „Borcea”

(„Swing”).

Dunărea și Moara „Violattos”

Turismul de croazieră dispune chiar și de un hotel plutitor. In iunie 2011 a fost inaugurat

hotelul plutitor „Camelia”, hotel ce poartă numele campioanei olimpice, europene și mondiale la

natație Camelia Potec. A fost construit din fonduri europene, este de trei stele, a fost introdus in

circuitul turistic și este prima amenajare turistică ce va organiza croaziere in Insula Mică a Brăilei.

Hotelul are zece camere dotate ultramodern, restaurant cu o capacitate de 60 de locuri. Turiștii au

posibilitatea să-și aleagă dintre cele 15 circuite turistice (două trasee principale și 13 secundare).

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este o Zonă Umedă de Importanță Internațională

(desemnată de către Secretariatul Convenției Ramsar, in 2001), care conservă ultimele complexe de

ecosisteme acvatice, terestre și mixte in regim liber de inundație ce au mai rămas in urma indiguirii

Bălții Brăilei. Flora este reprezentată de 184 de specii de plante terestre, din care 167 de specii sunt

plante ierboase și 17 sunt specii lemnoase și 32 de specii acvatice (alge, nuferi). Sunt păduri de tip

zăvoi cu salcie, plop alb și negru, ulm, frasin. Ecosistemele forestiere reprezintă 52% din suprafața

totală a ariei protejate.

Brăila era legată de celelalte porturi fluviale din aval (pană la Sulina) și din amonte (pană la

Harșova) prin curse regulate asigurate de navele de pasageri. In ultimii ani, din cauza costurilor

ridicate și a numărului redus de pasageri, aceste curse au fost anulate, astfel incat, in prezent, Brăila

nu mai beneficiază de transportul fluvial de călători. Se menține, totuși, legătura cu Dobrogea prin

intermediul bacurilor, care transportă călători și mijloace auto. Tot cu bacul se face și legătura cu

Insula Mare a Brăilei. Pentru efectuarea traversărilor la ambele puncte de trecere funcționează un

număr de cinci bacuri.

In ceea ce privește fauna, Insula Mică a Brăilei reprezintă, după Delta Dunării, cel mai

important refugiu ornitologic din Romania, de pe Dunăre. Se intalnesc 207 de specii de păsări, 11

specii de mamifere, trei de reptile, opt de amfibieni și 65 de specii de pești

(scrumbia de Dunăre, zvarluga, sabița).

Directorul parcului, dr. inginer Radu Moisei, spune că: „Incepand din 2011 au apărut

popasurile turistice. Turiștii iși pot așeza corturile in siguranță, existand in zonă și un restaurant.

Turiștii sunt transportați cu bărcile cu rame, pot fotografia păsări rare (pescărușul albastru,

cormoranul mare), pot vedea ascunzătorile celebrului Terente”. In zonă s-ar putea realiza un sat de

vacanță și un port turistic.

Există agenții turistice (dar nu din Brăila) care oferă circuite și pachete turistice; de exemplu,

pachetul turistic „Inițiere in Balta ascunsă a lui Terente”, cu o durată de opt-nouă ore, la un preț de

122 de euro pentru cinci persoane.

Lacul Sărat, situat la o distanță de numai 5,5 km de municipiul Brăila, element hidrografic

specific unității de campie, prin geneză, mărime și integrare in peisaj, prezintă o valoare turistică

remarcabilă. Fiind atracția principală a stațiunii cu același nume, lacul datează din cuaternar și se

consideră a fi un lac de meandru.

Lacul Sărat prezintă un conținut ridicat de săruri (80g/l). Apa minerală conține compuși ai

sulfului, clorului, sodiului, magneziului, bromului. Avand un grad ridicat de mineralizare, apa

lacului favorizează dezvoltarea unei microfaune care ii conferă calități terapeutice deosebite.

Nămolul sapropelic ce se extrage din lac are un conținut ridicat de hidrogen sulfurat și este

utilizat pentru tratarea unei game insemnate de afecțiuni reumatismale. Grosimea medie a

nămolului este de 0,09 metri și, cu cat se inaintează spre centru, pătura de nămol atinge grosimi din

ce in ce mai mari. Volumul nămolului este de aproximativ 66000 m3, avandu-se in vedere greutatea

specifică a nămolului de 1,4; rezultă că in lac se găsesc 92000 de tone de nămol.

Proprietățile curative ale nămolului sunt imbogățite de o specie de crustaceu, artemia

salinas, care trăiește in lac. Este foarte important ca aceste crustacee să se degradeze intr-un mediu

anaerob, după ce mor. Prin aerarea apei se degradează substanțele curative din nămol, de aceea

hidrobicicletele sunt interzise pe lac.

Mineralizația puternică a nămolului intărește ipoteza originii lui: este mai vechi decat Lacul

Techirghiol. In prezent deține cel mai valoros zăcămant terapeutic din Romania.

Incă din secolul al XIX-lea Lacul Sărat era cunoscut drept un izvor de sănătate și relaxare. In

urmă cu 100 de ani era”cea mai veche și mai reputată” stațiune din țară, iar nămolul său vindecător

era cunoscut in toată Europa. Apele lacului au fost dintotdeauna bogate in materii minerale și

organice, nemaiintalnite in asemenea concentrație in nicio altă stațiune din străinătate. Evreii

cumpărau nămol de la Lacul Sărat și făceau cosmetice pe care le vindeau in toată lumea.

Stațiunea era considerată un fel de „cartier” al Brăilei. In anii 1920-1930 drepturile

brăilenilor de a face băi in lac era limitat din cauza afluxului mare de turiști.

Lacul din nord este amenajat turistic, cel din sud nefiind folosit decat ocazional din cauza

inexistenței amenajărilor turistice, cat și a lipsei de pădure. Apa lacului, avand o concentrație de

peste 15g/l in NaCl, nu poate fi intrebuințată intern, ci numai extern; ea este folosită sub formă de

băi, inhalații, pulverizări, impachetări, cataplasme.

Sarea s-a depus pe sub scandurile podețului

In trecut a existat și un izvor de apă

minerală a cărui apă era intrebuințată

pentru uz intern (avea o compoziție

asemănătoare cu apa lacului, insă

mult mai puțin sărată și amară, ceea

ce o făcea posibilă pentru uz intern).

Din nefericire, acesta a dispărut și,

pană in prezent, nu s-a mai depistat

alt izvor.

Nămolul sapropelic se impune prin

calitate și cantitate și este un

important factor de cură, folosit fie sub formă de impachetări, fie sub formă de ungeri cu nămol.

Prin cura de nămol crește capacitatea de apărare a organismului și scad stările de hipersensibilitate.

Apa minerală și nămolul sunt utilizate in tratarea diferitelor afecțiuni: reumatismale

degenerative (spondiloza, artroza) și inflamatorii, afecțiuni posttraumatice (recuperări după operații

pe mușchi, articulații și oase, după imobilizări in aparat gipsat, entorse, luxații), afecțiuni

dermatologice, neurologice periferice, ginecologice, endocrine, ale aparatului locomotor,

respiratorii.

Majoritatea turiștilor sunt bătrani care vin la tratament cu bilete primite de la Casa de Pensii.

In anii secetoși nivelul lacului scade foarte mult. Au fost perioade cand a secat complet, apoi

și-a revenit, in urma ploilor și a reapariției izvoarelor freatice. Fiind vorba despre o resursă minerală

cu regim special, alimentarea lacului din alte surse decat cele naturale este interzisă prin lege.

Apele minerale ocupă un loc aparte in cadrul resurselor turistice potențiale, generand una

dintre cele mai vechi forme de turism – turismul balnear. Cele mai importante izvoare sunt in raza

stațiunii balneoclimaterice Lacul Sărat și sunt sulfuroase, clorosodice și sulfatate. Izvoarele salifere

vin din zona Ramnicu Sărat. Nimeni nu știe cum apar și de unde ies ele din pămant.

Componentele invelișului biogeografic diversifică potențialul turistic natural al municipiului

și contribuie la susținerea fenomenului turistic.

In parcurile și grădinile din oraș se intalnesc specii rare de arbori și arbuști ocrotite:

magnolia, arbore originar din India, pe care il putem găsi in Piața Traian și in Piața Independenței;

ginkgo biloba (arborele pagodelor), exotic, originar din China, se găsește in parcuri, ca arbore relict;

tisa, arbore longeviv, originar din China, in oraș fiind declarate monumente ale naturii trei

exemplare (unul in zona centrală, a cărui varstă este estimată la 70-85 de ani, al doilea exemplar pe

Strada Rubinelor și al treilea pe Strada Golești); laricele, arbore indigen, rășinos, este prezent in

toate parcurile din oraș și in curtea Școlii „Mihail Sadoveanu”; frasinul – un exemplar se găsește in

Grădina Publică, este estimat la 100-150 de ani și este declarat arbore ocrotit; salcamul japonez,

foarte rezistent, este reprezentat prin cinci exemplare ocrotite situate in fața Sălii Polivalente;

platanul, arbore exotic, situat pe Strada Ana Aslan; stejarul este arbore indigen, iar exemplare

celebre sunt cele de pe Strada Campiniu (vechi de 200 de ani), cel de la Colegiul Național „Nicolae

Bălcescu”, cel din curtea Colegiului Tehnic „Edmond Nicolau” despre care se crede că ar avea 150

de ani și care s-a calificat in faza finală a concursului național „Arborele anului” din anul 2010, in

care au fost inscriși inițial 87 de copaci, ocupand locul 4; plopul negru poate fi admirat prin

exemplarul de pe Strada Ana Aslan; vișinul turcesc se găsește in Parcul Monument și in Pădurea

Lacul Sărat; cimișirul este un arbust exotic ce crește ca o tufă, este rezistent și se intalnește in Lacul

Sărat și Parcul Monument.

Se remarcă Insula Mică a Brăilei, cu multitudinea de specii floristice (216) și faunistice

(aproape 300).Cele mai importante zone verzi din municipiu sunt: Parcul Monument, Faleza și

esplanada Dunării, Scuarul din Piața Traian, Grădina Publică, Parcul Zoologic, la care se adaugă

Pădurea Lacul Sărat și Pădurea Stejarul.

Stejarul din curtea Colegiului Tehnic „Edmond Nicolau”

Balta Mică a Brăilei

Nedispunand de resurse

turistice naturale numeroase,

Brăila se bazează in desfășurarea

activităților turistice pe existența

unor resurse de proveniență

antropică, acestea fiind mai

insemnate.

Oraș de legendă, cu

vechime seculară, Brăila imbină

trecutul cu prezentul, constituind

un punct de atracție pentru turiști

prin specificul său de oraș dunărean, cu monumente de arhitectură și de artă, cu edificii religioase și

culturale, cu centrul vechi al orașului care păstrează vechea urbanistică.

Fondul turistic antropic din orașul Brăila reunește o gamă largă și variată de componente.

Situl arheologic de la Brăilița este situat in estul cartierului Brăilița sau „Brăila

dezmierdată”, pe un pisc ce reprezintă un vechi mal al Dunării. Este unul dintre marile complexe

arheologice din Romania, declarat rezervație arheologică. Descoperit in primăvara anului 1955,

săpăturile au scos la iveală urme de locuire omenească pe o perioadă de aproape cinci milenii,

incepand cu neoliticul mijlociu și pană in perioada timpurie a epocii feudale.

Prin numărul impresionant de morminte (387), prin bogăția pieselor ce formează inventarul

funerar (unelte, obiecte de podoabă lucrate din piatră, alabastru, cochilii de scoici, obiecte de

vestimentație), necropola de la Brăilița este cea mai mare din țară datand din preistorie.

In octombrie 2010 secția „Arheologie” a Muzeului Brăilei a organizat o zi muzeală cu tema

„Brăilița 55”, manifestare dedicată implinirii a 55 de ani de la declanșarea cercetărilor arheologice

in situl de la Brăilița.

Zona fostei Cetăți a Brăilei se află situată intre bulevardele Sulina și Al. I. Cuza și faleza

Dunării. Incă de la cucerirea Brăilei in 1540, turcii au inceput construcția unei puternice cetăți din

cărămidă și piatră. Intrarea in cetate se află astăzi in perimetrul străzii Cetății sau Citadelei. Cele

mai vechi planuri păstrate datează din 1750 și au aparținut austriacului Johan von Vermatti, care

prezintă cetatea, fără nicio referire la subteranele secrete. Cetatea a fost prevăzută cu galerii care

veneau din afara orașului și mergeau spre fluviu.

Distrugerea cetății a insemnat și dispariția acestor galerii care făceau parte din sistemul de

apărare. Din aceste galerii au mai rămas doar două vestigii. Este vorba de o gură de tunel, aflată la

capătul celor 72 de trepte pe care se coboară la Dunăre din Grădina Publică, astupată cu cărămidă și

hruba de pe Strada Cetății nr. 43, conservată pe o lungime de 54 de metri, cu o lățime de 6,75 metri

și o inălțime de 4,75 metri, lucrată din cărămidă arsă, cu nervuri de consolidare și răsuflători de

aerisire.

Monumente și ansambluri de arhitectură

In sensul precizat de lege – Articolul 1 din Legea 422/2001, republicată – monumentele

istorice sunt „bunuri imobile, construcții și terenuri situate pe teritoriul Romaniei, semnificative

pentru istoria, cultura și civilizația națională și universală”. Conform articolului 3 din același act

normativ, prin protejare se ințelege „ansamblul de măsuri cu caracter științific, juridic,

administrativ, financiar, fiscal și tehnic menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea,

clasarea, evidența, conservarea, inclusiv paza și intreținerea, consolidarea, restaurarea, punerea in

valoare a monumentelor istorice și integrarea lor social-economică și culturală in viața

colectivităților locale”.

In lista monumentelor istorice aprobată prin OMCC nr. 2314/2004, publicată in Monitorul

Oficial nr. 646 bis din 16 iunie 2004, orașul Brăila are inscris un număr de 115 poziții, din care două

monumente istorice de valoare națională și universală – grupa A. Marcarea corespunzătoare a

monumentelor istorice, cu insemne specifice, conform metodologiei elaborată de M.C.P.N., prin

confecționarea elementelor de semnalizare a celor 81 de monumente istorice, s-a realizat in două

faze (septembrie-decembrie 2008, faza pilot și februarie-aprilie 2009). Acest program a intrat in

ultima fază, in care se vor marca monumentele istorice categoria situri, ansambluri și monumente

istorice de for public și caracter memorial/funerar.

Deși legislația in domeniu este destul de severă in ceea ce privește distrugerea patrimoniului

cultural, există incă factori locali care continuă demolările ilegale ale clădirilor situate in Centrul

Istoric al municipiului Brăila, un exemplu edificator in acest sens fiind imobilul din Calea

Călărașilor nr. 22, care a fost demolat parțial in doar o zi, in data de 3 septembrie 2010.

Există in instituțiile muzeale și in unitățile de cultură 207 de piese/obiecte clasate in

patrimoniul cultural național mobil, dintre care 200 in Muzeul Brăilei și 7 in bisericile ortodoxe (5

la „Inălțarea Domnului” și două la „Sfinții Impărați”).

Din lista monumentelor istorice menționez: Situl arheologic de la Brăilița, Zona fostei Cetăți

a Brăilei, Centrul istoric, case („Nedelcu Chercea”, „Chercea”, „Embericos”, „Pericle Economu”,

„Suliotis”, „Varlaam”, „Solomon”, „Cristescu”, „Toff”, „Tane”, „Fanciotti”, „Cavadia”,

„Turcească”, „D.P.Perpessicius”, „Panait Istrati”, „Ana Aslan”, „Petre Ștefănescu-Goangă”),

biserici („Sf. Nicolae”, „Buna Vestire”, „Sf. Apostoli Petru și Pavel”, „Sf. Arhangheli”), palate

(„Asigurărilor Sociale”, „”Administrativ și Judecătoresc”, „Agriculturii”, „Lyra”), hruba

„Pulberăria Nouă”, Baia comunității evreiești, Colegiul Național „Nicolae Bălcescu”, Teatrul

„Rally”, Farmacia „Faltis”, Castelul de apă, Gara fluvială, Moara „Violattos”, Ansamblul „Piața

Traian”.

Se disting cele două tipuri de ansambluri arhitecturale: de factură religioasă și de factură

civilă.

Monumente de arhitectură de factură religioasă

a. Catedrala „Nașterea Domnului” sau Catedrala „Libertății” este situată in Bariera

Călărașilor, iar sfințirea locului catedralei a avut loc in

aprilie 1990. Inaugurarea bisericii de la subsolul

catedralei a avut loc in 1989, iar slujba de binecuvantare a

altarului s-a făcut in 2005. A fost terminată in 2010, dar

nu este finalizată la interior.

Planul este bizantin – cruce cu brațe inegale; are o

turlă mare și două turle mici, cea din dreapta avand cinci

clopote acționate electronic. Tamplăria este din lemn de

stejar stratificat, cu vitralii. Cupolele au fost invelite cu tablă de cupru lăcuit.

Catedrala „Nașterea Domnului” Catedrala „Sf. Nicolae”

b. Catedrala cu hramul „Sfantul Nicolae”, care este și patronul spiritual al orașului, se află

pe Strada Ana Aslan nr. 10. A fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi, distrusă intr-un

incendiu, intre anii 1860-1865. Clopotnița a fost „foișor de foc”, turn de observație al pompierilor,

de unde se dădea alarma de incendiu. Biserica veche a ars intr-un incendiu provocat chiar de un

pompier care fumase in turnul de observație.

A devenit catedrală a orașului prin decret regal, in anul 1894. Avand un stil ce imbină

elementele bizantine cu cele gotice, ea are forma de novă cu altarul semirotund. Icoanele

impărătești, imbrăcate in argint aurit, sunt bunuri de patrimoniu. A fost pictată de pictorul Petre

Alexandrescu intr-un stil de inspirație renascentistă italiană.

c. Mănăstirea Lacul Sărat este situată in stațiunea cu același nume, pe DN 21 Brăila-

Slobozia, fiind cea mai nouă mănăstire din județul Brăila, incepandu-și existența la 27 iulie 1996,

cand Inaltpreasfințitul Casian al Dunării de Jos a sfințit locul și a pus piatra de temelie a bisericii

noii mănăstiri. In 1999 s-a sfințit biserica și s-a binecuvantat corpul de chilii al mănăstirii de maici.

Biserica poartă hramul „Sfantul Pantelimon”, este realizată din lemn, in stil maramureșean, cu o

turlă-clopotniță de 24 de metri. La interior este decorată cu icoane pictate, iar in custodia ei se află

nouă icoane datand din secolul al XIX-lea.

d. Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” este situată in Piața Traian. Fostă moschee

(secolul al XVII-lea), transformată in 1831 in biserică ortodoxă, construcția păstrează elemente

orientale, fiind una dintre puținele biserici din Romania care nu are turle. Clădirea fostei moschei,

datand din 1667, o face cea mai veche clădire și cea mai veche biserică din oraș.

Biserica dispune de o icoană din aur și argint a Sfantului Arhanghel Mihail, donată in anul

1834 de familia imperială rusă (Romanovilor). In anul 1923 i s-a adăugat clopotnița actuală, prin

bunăvoința lui Nedelcu Chercea.

Biserica cea veche a fost la un pas de a fi dăramată de către comuniști in anii '50, dar pană la

urmă a fost salvată.

Este declarată monument istoric, fiind singurul edificiu

de acest gen din țară și al treilea din Europa.

e. Biserica „Buna Vestire”, cunoscută sub numele de

Biserica Greacă, situată pe Calea Călărașilor nr. 3, a fost

construită intre anii 1863-1872. Deși in 1863 se hotărase ca

slujba in biserică să fie făcută numai in limba romană,

domnitorul Al. I. Cuza a satisfăcut cererea delegației

grecilor brăileni de a li se permite să ridice o biserică grecească. Planul bisericii a fost executat de

arhitectul Avraam Ioanidis din Brussa. Biserica păstrează forma de cruce cu două turle, stilul

arhitectonic dominant fiind cel bizantin, cu influențe antice elene și gotice.

Dimensiunea de 43 m x 22 m amintește de Biserica „Sfanta Sofia” din Constantinopol, cu

care se aseamănă. Are vitralii valoroase și fresce realizate de Gheorghe Tattarescu, care a pictat și

cupola. Naosul a fost pictat de Constantin Livadas Liochis (1901), iar pronaosul de Belizarie

(1946). Candelabrele sunt din cristal de Boemia și de Murano, iar catapeteasma este lucrată in foiță

de aur.

In timpul lucrărilor de punere a temeliei bisericii, unul dintre ctitori a avut un vis, ce a avut

ca rezultat descoperirea unui izvor natural cu proprietăți vindecătoare de ziua Izvorului Tămăduirii.

A fost considerat ca semn divin, izvorul inchizandu-se intr-o fantană, iar deasupra s-a construit

Sfantul Altar. Izvorul se găsește la o adancime de 15 metri și este vindecător doar de ziua Izvorului

Tămăduirii, cand agheasma țașnește și suprafața apei fantanii ajunge la doi metri. Numai in această

zi preoții deschid fantana și mulți bolnavi din toată țara vin să primească agheasma, avand credința

și nădejdea că se vor vindeca.

f. Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, situată pe Strada Petru Maior la nr. 24, a fost

construită pe locul unei biserici mai vechi, incepand cu anul 1872, după planurile inginerului

arhitect P.A. Tabai, in stil bizantin. Planurile bisericii respectă forma de cruce cu altar semirotund,

cu o cupolă centrală și alte două in stanga și in dreapta intrării. Adăpostește o valoroasă colecție de

icoane pe lemn, provenind din secolul al XVII-lea.

g. Biserica „Inălțarea Domnului”, bulgară, situată pe Bulevardul Al. I. Cuza la nr. 124, a fost

construită intre anii 1865-1867. Reprezintă o prezență arhitecturală, urbanistică și istorică

remarcabilă in peisajul cultural al orașului, un document al multiculturalității sale europene.

h. Biserica Romano-Catolică este situată pe Calea Galați la nr. 19, a fost construită in anul

1855 și renovată in 1925. Este in stil roman, are șase vitralii, altarul din piatră și marmură, icoane,

statui, orgă pneumatică, un baldachin din catifea roșie.

i. Biserica Armenească, situată pe Calea Galați nr. 14, a cărei temelie a fost pusă in 1868, a

fost finalizată in anul 1871.

j. Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi (Biserica lipovenească) este organizată ca mitropolie,

cu titulatura „Mitropolia Ortodoxă Rusă de Rit Vechi”, care reprezintă centrul mondial al Bisericii

Ortodoxe de Rit Vechi.

k. Sinagoga, aflată pe Strada Petru Maior nr. 13, a fost ridicată in perioada interbelică, atunci

cand la Brăila erau mii de evrei. Este frecventată in prezent doar de 70 de persoane.

In mai 2011 s-a aprobat atribuirea in folosință gratuită, pe durata existenței clădirilor, a

terenurilor de sub bisericile construite inainte de 1991, majoritatea monumente istorice, care nu

aveau acte de proprietate nici pe clădirile in sine, nici pe terenurile de sub ele. După această

hotărare, bisericile pot accesa fonduri suplimentare pentru renovare sau reabilitare.

Monumente și ansambluri de arhitectură de factură civilă

A). Muzee, palate și instituții de artă și cultură

a. Muzeul Brăilei, instituție născută odată cu biblioteca publică, a fost intemeiat in 1881 și

este unul dintre cele mai mari muzee din țară, cu opere ce aparțin pictorilor Nicolae Grigorescu,

Ștefan Luchian, Octav Băncilă, Camil Ressu. Inainte de a fi muzeu, clădirea a avut mai multe

funcțiuni: intr-unul din spațiile parterului a funcționat una dintre primele farmacii din oraș („Aquila

Romană” inființată de C.Hepites in 1833), apoi a funcționat un muzeu al figurilor de ceară (1886),

numit și „Muzeul Francez”, apoi „Marele Hotel Francez” (1897-1945).

Secția de Istorie a evoluat odată cu instituția muzeală din Piața Traian nr. 3. Are 22 de săli ce

cuprind numeroase exponate de valoare istorică și documentară, unele ilustrand viața și activitatea

unor personalități locale. Pot fi admirate colecții de numismatică, manuscrise, cărți vechi și rare,

discuri, fotografii. Bazele Secției de Arheologie s-au pus tarziu, in 1955, materialul arheologic din

perioada preistorică fiind reprezentat de 15000 de piese.

Secția de Etnografie și Artă Populară, situată in Grădina Publică, expune obiecte create de

cultura materială și spirituală a locuitorilor Brăilei; sunt prezentate ocupațiile tradiționale,

meșteșugurile, obiceiurile. Secția de Artă numără aproximativ 4000 de piese și cuprinde colecția de

pictură și grafică romanească modernă și contemporană, colecția de sculptură, colecția de artă

decorativă universală, de fotografii cu valoare artistică. La 10 mai 2011 s-a redeschis Secția Artă și

a fost inaugurată Galeria „Gheorghe Naum”.

Secția de Științele Naturii se află amplasată in Parcul Monument și a fost deschisă in 1964.

Are o sală de expoziție permanentă (cu elemente de floră și faună specifice județului Brăila), o sală

de expoziții temporare, una cu acvarii cu pești exotici și un laborator. Are in total 20000 de piese.

b. Centrul Cultural „Nicăpetre” a fost inființat in anul 2001, pentru a adăposti donația

sculptorului Nicăpetre și funcționează in sediul fostei Case a Colecțiilor de Artă

(Casa Embericos) din Strada Belvedere nr. 1. A fost redeschis in noiembrie 2010, după ample

lucrări de reabilitare care au durat doi ani.

Centrul Cultural „Nicăpetre”

c. Teatrul dramatic „Maria Filotti”, situat pe Strada Mihai Eminescu nr.1, este o instituție de

prestigiu a teatrului romanesc, avand o tradiție de 150 de ani. Este un monument de arhitectură aflat

pe lista clădirilor care fac parte din patrimoniul cultural național.

Construcția imobilului inițial (Teatrul „Rally”) a fost datată in anii 1849-1850, fiind

considerată atunci cea mai frumoasă clădire a orașului. Cea mai veche relatare despre o manifestare

teatrală la Brăila datează din 1840. Clădirea se prezintă in actuala configurație arhitecturală din anul

1896. In 1910 este cedat de proprietarul său, Dumitru Ionescu, primăriei orașului. In anul 1949

primește denumirea de „Teatrul de Stat” Brăila-Galați, iar in 1954 de „Teatrul de Stat” Brăila. Din

anul 1969 poartă numele actriței Maria Filotti.

Teatrul a fost restaurat in perioada 1980-1988. Dispune de o sală de spectacole in stil italian

cu 369 de locuri, dintre care 265 in stal, 37 la lojă și 67 la balcon. Are: Sala Mare, Sala Studio (120

de locuri), Sală de recepție cu 120 de locuri. In foaiere se pot organiza intruniri, expoziții, concerte.

Se distinge prin valoarea sa arhitectonică și măiestria artistică a cortinei, adevărată operă de

artă, considerată unică in Europa, datorită stilului folosit la realizarea ei (cusătură de mărgele și fir

de aur, reprezentand Soarele și Luna, rasul și plansul). Se remarcă, de asemenea, imensul vitraliu

din holul monumental al clădirii. Un act de recunoaștere a valorii acestui lăcaș de cultură il

reprezintă includerea sa in albumul UNESCO, alături de cele mai reprezentative edificii din Europa.

Teatrul „Maria Filotti”

d. Teatrul de Păpuși „Cărăbuș”, cu sediul in Strada Polonă nr. 12, a fost inființat in anul

1951, in cei 60 de ani de existență montandu-se peste 200 de spectacole.

e. Galeriile de Artă „Emilia Dumitrescu”, de pe Strada I.L.Caragiale nr.3, au fost inființate

intr-un monument de arhitectură construit in anul 1912 (Casa „Varlaam”) și cuprind donația artistei,

formată din lucrări de pictură, grafică, gravură și piese de artă decorativă universală din colecția

proprie.

f. Palatul Agriculturii, situat pe Strada Călărașilor nr.58, a fost construit in perioada 1923-

1929, avandu-l ca arhitect pe Florea Stănculescu. Este o clădire emblemă a Brăilei, in stil

neoromanesc: foișorul are arcade semicirculare, are pridvor, panourile decorative sunt in relief,

acoperișul este in patru ape, hornurile inalte.

g. Palatul Administrativ și Judecătoresc, situat pe Strada Călărașilor nr. 29, a fost construit in

anul 1891, in prezent aici funcționand Facultatea de Inginerie a Universității „Dunărea de Jos”.

h. Palatul Asigurărilor Sociale de pe Strada Călărașilor nr. 12, construit intre anii 1936-1937,

devenit apoi Policlinică de Copii, este in prezent intr-o stare avansată de degradare.

i. Palatul „Lyra”, construit in anul 1924 pe Strada Cojocari la nr. 21, a fost naționalizat

abuziv de comuniști și transformat in sală de cinema dintr-o sală de concerte cu o acustică

perfectă. In septembrie 2010 a fost repus in drepturi și reabilitat, redevenind „Templul Muzicii

Culte”.

j. In Piața Independenței (Centrul Nou) se află Palatul Politico-Administrativ, in care se

găsesc Primăria, Prefectura, Consiliul Județean. Clădirea a fost construită in anul 1977, intr-un stil

arhitectonic modern, iar privită dinspre Dunăre seamănă cu un vapor.

B). Case memoriale și clădiri

a. Casa Memorială „Panait Istrati” a fost inființată in anul 1984, cu prilejul centenarului

scriitorului Panait Istrati și se află in Grădina Publică, intr-o clădire construită la sfirșitul secolului

al XIX-lea cu destinație administrativă (Casa Grădinarului). Deși Panait Istrati nu a locuit aici,

clădirii i-a fost atribuită această destinație deoarece scriitorul prefera spațiul din vecinătatea casei

pentru a contempla Dunărea și imprejurimile. In plus, nici una din clădirile in care a locuit la Brăila

nu s-a păstrat.

In luna aprilie 2011 casa a fost redeschisă după mai bine de doi ani, perioadă in care s-a aflat

intr-un proces de restaurare.

Casa memorială „Panait Istrati” Casa Memorială „D.P. Perpessicius”

b. Casa Memorială „D.P. Perpessicius” se află pe Strada Cetății nr. 70 și a fost construită in

jurul anului 1880. Dumitru S. Panaitescu s-a născut in această casă in 1891, unde a locuit pană la

varsta de 19 ani. In anii 1972-1973 casa a fost demolată, dar greșeala a fost indreptată rapid,

imobilul fiind reconstruit, insă cu materiale moderne. Din anul 1977 clădirii i s-a atribuit funcțiunea

de muzeu. In curte este amplasat bustul in marmură a lui Perpessicius, operă a sculptorului brăilean

Nicăpetre.

Spre sfarșitul secolului al XIX-lea și in prima parte a secolului al XX-lea s-au construit

numeroase clădiri monumentale cu destinație predominant cultural-științifică, intr-un stil influențat

de cultura occidentală contemporană.

c. Casa „Jean Troianos” de pe Strada Ana Aslan, a fost construită in 1910 de negustorul grec

N. Mavrocordulas. Este cunoscută in oraș drept „Casa cu stafii”. Legenda spune că negustorul avea

o soție tanără și frumoasă, Voica, pe care a impușcat-o pentru că l-a inșelat. Se spune că după aceea

a zidit-o in pereții clădirii. Casa a fost vandută mereu, dar proprietarii stăteau doar cateva

săptămani.

Legenda a inceput să prindă contur și să circule in tot orașul, astfel că localnicii ocoleau

imobilul. In 1985, in urma lucrărilor de consolidare, s-a descoperit in subsol un schelet uman (al

unei femei care avea aproximativ 30 de ani, cu o urmă de glonț in craniu).

In prezent, in „Casa cu stafii” se află Căminul pentru persoane varstnice „Sfantul Nicolae”.

Bătranii spun că noaptea aud zgomote ciudate, că iși face apariția o femeie frumoasă care se

tanguie. Această legendă a fost subiectul romanului „Fiul lui Monte Cristo”, scris de Theodor

Constantin.

d. Casa turcească de pe Strada Orientului/Justiției nr. 192 s-a conservat foarte bine. A fost

ridicată la inceputul secolului al XIX-lea și păstrează elemente specifice din arhitectura civilă

turcească: streașina prelungită mult („saceac”) construită din lemn, tavanul din lemn decorativ cu

modele orientale („gobec”), fundația din stejar afumat. Contemporană cu hrubele, cea mai veche

casă din oraș a supraviețuit furtunilor și dictaturii comuniste. Nu același lucru s-a intamplat cu

vechea baie turcească.

e. Casa „Petre Ștefănescu-Goangă” din Piața Poligon nr. 2 a fost construită la sfarșitul

secolului al XIX-lea. In această casă s-a născut și a trăit o anumită perioadă marele artist liric și

pedagog. In prezent se află intr-o stare avansată de degradare, iar lucrările de reconsolidare au tot

fost amanate.

f. Casa „Ana Aslan” este situată pe Strada Dr. Constantin Hepites nr. 1 si a fost ridicată la

sfarșitul secolului al XIX-lea. Trebuie renovată și transformată in casă memorială.

g. Clădirea „Societății Romane de Asigurări” din Piața Poligon nr. 4 a fost construită la

sfarșitul secolului al XIX-lea. Din anul 2003 au inceput lucrările de consolidare și reabilitare ce nu

s-au finalizat pană in prezent. Biblioteca Județeană „Panait Istrati”, transferată temporar din această

clădire in „Clubul Tineretului”, a fost inființată in 1881. Este una dintre cele mai vechi și mai mari

unități de acest gen din țară, avand peste 250000 de volume. Fondul de carte al scriitorilor originari

din Brăila este o confirmare a uimirii lui Camil Petrescu in legătură cu faptul că in perioada

interbelică, la orice redacție bucureșteană erau brăileni, fapt ce-l determină să exclame: „Este

extraordinar ca un singur oraș să dea atatea talente”.

h. Fosta Bancă Agricolă, azi Direcția de Poștă, a fost construită in anul 1870 pe Strada

Danubiului nr.8.

i. Colegiul Național „Nicolae Bălcescu” se află pe Bulevardul Al.I. Cuza nr. 182, intr-o

clădire monumentală in stil neoclasic, ridicată in 1885-1886. Inființat in anul 1863, Colegiul

Național „Nicolae Bălcescu” a fost absolvit de mari cărturari, academicieni, savanți ai Romaniei:

Ana Aslan, Gheorghe Munteanu-Murgoci, D.P. Perpessicius, Gheorghe Petrașcu, Petre Ștefănescu-

Goangă, Ion Băncilă, Mihail Sebastian.

j. La intersecția străzilor Călărașilor și Vapoarelor s-a aflat sediul Poștei, care avea in 1828

un număr de 36 de cai. Poșta din oraș exista incă din vremea ocupației otomane, iar inițial se

foloseau poștalioanele.

k. Prima școală publică din oraș și prima tipografie au fost inființate de Ioan Penescu in

1832.

l. Gara Fluvială, situată pe Strada Anghel Saligny nr. 4, a fost construită in perioada 1906-

1907. Clădirea seamănă cu un vapor al epocii, avand două turnuri care amintesc de coșurile de fum

necesare motoarelor cu aburi. In prezent in clădire se află firma „Romnav”, al cărei patron a și

renovat clădirea.

m. Casa „Suliotis” (azi Colegiul Economic „Ion Ghica”), Casa „Solomon” (azi Corpul

Gardienilor Publici), Casa „Marcheto”(azi Camera de Comerț) datează din anul 1900; Casa

„Cristescu”, fostă Casă a Căsătoriilor, este de la sfarșitul secolului al XIX-lea.

n. Colegiul Național „Gheorghe Munteanu-Murgoci” se află intr-o clădire ce datează din

anul 1890. In aceasta au funcționat Comandamentul Regimentului de Grăniceri, iar din 1922

„Liceul de Fete”.

o. Numărul mare de mori ce confereau incă de la jumătatea secolului al XIX-lea o notă

caracteristică orașului, iși aflaseră expresia impozantă in Fabrica de făină „Violattos”, devenită una

dintre cele mai faimoase mori ale Europei.

La inceputul secolului trecut, patru dintre morile Brăilei, modern utilate și cu o mare

capacitate de producție, erau cele mai mari din sud-estul Europei. Principalele fabrici de făină din

Brăila au fost: „Millas”, „Violattos”, „Frații Galiatzatos”, „R. Zerman”, „Valerianos &

Lykiardopoulos”. Moara „Millas” a fost distrusă intr-un incendiu in anul 1920; astăzi, pe locul

acesteia se află Clubul „Progresul”.

Astăzi incă mai impresiounează prin măreția siluetei sale Moara „Violattos”, construită in

1896 in port, cu șase nivele. Panait Violattos a fost, inainte de a pune in practică cel mai ambițios

proiect din industria romanească a morăritului, asociat la Moara „Millas”, premiată cu medalia de

argint la Expoziția Internațională de la Paris. Moara „Violattos” se află intr-o stare avansată de

degradare.

p. Alte clădiri monumente istorice importante sunt: Institutul „Sancta Maria” (azi Spitalul de

Pneumologie) de pe Strada Campiniu nr.21, construit in 1898; Spitalul Comunal Brăila (azi Spitalul

„Sfantul Pantelimon”), datand din 1884; Baia comunității evreiești (1922); Școlile primare

comunale „Spiru Haret” (azi Spitalul „Sfantul Spiridon”), clădire construită in perioada 1923-1925;

Hotelul „Danubiu”, ridicat in 1890 in Piața Traian, azi Banca Romană de Dezvoltare; Farmacia

„Faltis”, situată și astăzi pe Strada Galați nr. 29, construită din 1899, renumită in oraș pentru

produsele preparate; locanta „Kir Ianulea”, in care Panait Istrati a fost ucenic și care este și azi tot

crașmă.

r. Strada Mihai Eminescu, vechea Stradă Regală, un loc de promenadă in perioada de

inflorire a orașului, a fost refăcută parțial in anul 2009, a redevenit zonă pietonală, cu terase,

magazine, s-au replantat salcamii lui Mihail Sebastian. Clădirile din acest ansamblu au fost

construite in a doua jumătate a secolului al XIX-lea, avand o arhitectură in stil baroc. Arhitectura

veche a orașului incearcă să supraviețuiască: frontoane, coloane, balcoane, feronerie intr-o

diversitate atat de mare, incat gandul te poartă la recentul statut al orașului de rezervație urbanistică.

Păstrează incă izul vremurilor cosmopolite ale inceputului de secol XIX, iz dat și de unele clădiri

care sunt gata să se prăbușească.

Strada Mihai Eminescu

C). Monumente de artă plastică și comemorative

Municipiul Brăila este infrumusețat și de un număr mare de statui și monumente memoriale.

a.Grupul statuar „Traian” din Piața Traian, operă a sculptorului Take Dimo Pavelescu și a

arhitectului Ion Trajanescu, a fost construit din inițiativa profesorilor Colegiului Național „Nicolae

Bălcescu” in anii 1904-1906, cu ocazia implinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei și a 40 de ani

de domnie a regelui Carol I. Cuprinde bustul lui Traian, trei basoreliefuri de bronz incadrate pe

soclu reprezentand lupoaica alăptandu-i pe Remus și Romulus, o scenă din războaiele daco-romane,

Columna lui Traian in miniatură. Soclul este din piatră și marmură. Piesele din fontă au fost furate

in 2010. In cursul anului 2011 va incepe reabilitarea lui, care va fi efectuată de restauratorul

brăilean Dumitrel Pandrea.

b.Ceasul public este amplasat pe latura de vest a pieței din anul 1909. A fost realizat de

Carol Sakar din Praga și s-a executat din donația brăileanului Petru Naum Petru. Acest ceas este o

piesă rară: este o piesă independentă, „turnul” suport este din metal, spre deosebire de majoritatea

turnurilor ce adăpostesc orologii, construite din zidărie. Are o inățime de 11,5 metri, suportul are

patru cadrane corespunzătoare celor patru străzi principale care duc in Piața Traian (Calea Galați,

Strada Mihai Eminescu, Calea Călărașilor, Strada Impăratul Traian). Pe soclul său este marcată o

corabie cu panze – simbol al portului de pescari, acesta avand și două frize: la sud este prezentat

asediul Sarmizegetusei, iar la nord Columna lui Traian. A fost recondiționat de două ori, in 1968 și

in 1993.

Ceasul public din Piața Traian Ceasul floral din Grădina Publică

c.In Piața Traian se află și o fantană arteziană, proiectată in anul 1887 de inginerul M.

Mironescu și instalată in 1892, realizată din fontă turnată, in stil baroc. Este un obiect decorativ Art

Nouveau care are forma unei cupe etajate, cu marginile evazate spre exterior, cu patru figuri

alegorice. Bazinul este circular și are 6 metri. In prezent este degradată, murdară, plină de ierburi

hidrofile.

d.In Grădina Publică vizitatorii pot admira:

– Bustul lui Panait Istrati, realizat in anul 1968;

– Chioșcul fanfarei este o creație a arhitecturii moderne, din anul 1898;

– Ceasul floral care este refăcut, an de an;

– Castelul de apă a fost ridicat in anii 1912-1913, fiind o construcție modernă, cu o aparență spațială

aerodinamică. La data construcției era cel mai mare castel de apă din Romania. A fost una dintre

primele construcții de acest gen realizată din beton armat, avand o inălțime de 40 de metri.

In anul 1982, cand castelului de apă i s-a schimbat destinația in spațiu de alimentație

publică, s-au făcut unele modificări: a fost demontată cupola originală, s-au creat goluri pentru uși

și ferestre, s-au adăugat două turnuri cilindrice dotate cu ascensoare in interior și cate o scară in

exterior. In castel funcționau: o berărie, o cofetărie, un restaurant și un bar rotativ pe acoperiș; de pe

această platformă rotitoare se putea admira panorama intregului oraș. Cu timpul, aceste unități s-au

inchis, lifturile și motorul hidraulic au dispărut, iar clădirea a inceput să se degradeze.

– Grupul statuar cumpărat de la A. Carrera in 1894 – cioban și ciobăniță;

– Statuia „Nud” sau „Extaz” realizată de sculptorul Ion Jalea;

– Bustul lui Mihai Eminescu;

– Bustul lui Mihail Sadoveanu.

e. Statuia Sergent Erou „Ecaterina Teodoroiu” este o operă a artistului Vasile Ionescu -Varo

și simbolizează eroismul ostașului roman in timpul primului război mondial, fiind ridicată in

memoria eroinei care s-a jertfit in luptele de la Mărășești. A fost realizată in anul 1928 din bronz

turnat și patinat, montată pe un soclu din zidărie și piatră și are inățimea de 5,41 metri. In

apropierea ei se află sculptura „Rod bogat” realizată de Năstase Justin.

f. Monumentul „Caporalului Erou Constantin Mușat” este executat din bronz, in anul 1927

și il surprinde pe erou in luptele de la Oituz din 1917, cu un singur braț, celălalt fiindu-i smuls de un

obuz. In apropiere se află bustul lui Matei Basarab, operă a sculptorului Ion Mercea.

g. Bustul lui Nicolae Bălcescu este situat in fața Colegiului Național care ii poartă numele și

a fost realizat de Ion Lucian Murnu, bustul domnitorului Al. I. Cuza este amplasat pe platoul Pieței

Independenței, bustul Anei Aslan este situat la intersecția străzilor Ana Aslan și Mihai Eminescu,

busturile soților Nedelcu și Anna Chercea, construite in anii 1928-1929 sunt amplasate pe Strada

Deva nr. 2.

h. In parcul din fața Gării fluviale se află statuia „Marinarul” de Mircea Ștefănescu, realizată

in anul 1959, pe un soclu al cărui basorelief reprezintă o scenă de pescuit și o scenă de muncă

portuară.

i. In fața Bisericii „Sf. Mina” se află un „Obelisc” ridicat in 1936, dedicat eroilor primului

război mondial, executat de C. Vinarette. Reprezintă un vultur din bronz situat pe o sferă și pe un

soclu de marmură.

j. La intersecția străzilor Mihai Eminescu, Școlilor, Victoriei cu Bulevardul Independenței se

află statui ce aparțin unor artiști contemporani: „Adolescență” de Valentina Boștină, „Stejarii” de

Victor Postelnicu, „Maternitate” de Constantin Rădulescu.

k. Pe Faleza Dunării se află statui construite in perioada comunistă, unele din piatră („Păsări

de foc” de George Apostu, „Valurile Dunării” de Aurel Cucu, „Icar” de Al. Ioan Bujor, „Sirena” de

Rodica Stanca Pamfil, „Veghe” de Dumitru Pasima, „Stavilă” și „Trecător” de Florentin

Tănăsescu), altele din metal („Interferențe”, „Oglinda soarelui” de Mihai Istudor), iar „Curcubeu”

este din dale din beton armat, realizată de Virgil Mihăescu.

Toate se degradează pe zi ce trece.

l. In mai 2011 a avut loc ceremonia de dezvelire a bustului importantului om de cultură

albanez Naum Vechilhargi. Bustul este amplasat pe Bulevardul Independenței, in apropierea

intersecției cu Strada Școlilor. Naum Vechilhargi s-a născut in Albania, dar familia sa s-a stabilit la

Brăila in 1829, el activand ca avocat. Este considerat unul dintre promotorii Renașterii Naționale

Albaneze și este autorul unui alfabet original al limbii albaneze și al unui abecedar.

m. Hristo Botev, poet și revoluționar bulgar, a locuit in vechiul han al lui Ceaparu din Piața

„Hristo Botev”, in care a existat o casă memorială de care amintește azi o placă memorială

amplasată pe Bulevardul Independenței. Există și un bust al lui Hristo Botev pe Strada Mihai

Eminescu.

n. Principalele plăci memoriale din oraș sunt: „Constantin Hepites”, instalată in 1968 cu

ocazia implinirii a 600 de ani de atestare documentară a orașului, „D. P. Perpessicius” aflată pe

frontispiciul casei memoriale ce ii poartă numele. Pe Strada Teatrului, pe fațada clădirii de la nr. 14,

se află o placă memorială care evocă locul unde a fost casa in care a locuit Anton Bacalbașa,

creatorul lui „Moș Teacă”.

o. In interiorul Cimitirului „Sf. Constantin” se află mai multe obiective turistice:

– Cimitirul „Eroilor”, inființat intre anii 1916-1919;

– Bustul lui Ioan Suliotis, fost primar al Brăilei, sculptat de Ion Georgescu la sfarșitul secolului al

XIX-lea;

– Bustul Generalului Ion Macri, datand din 1923;

– Bustul lui Nicolae Perlea, realizat din bronz de către maestrul Dimitrie Paciurea;

– Placa memorială „Nicolae Vagoride”, fost domn al Moldovei, care a decedat in 1863 la Brăila;

– Monumentul soldaților italieni (1914-1918);

– Monumentul eroilor ruși și al eroilor sovietici:

– Osuarul romanilor căzuți in Moldova in 1917.

p. In Cimitirul „Sf. Maria” este inmormantat Alexandru Popovici, comisarul județului

Brăila, care a fost executat public in anul 1917 de către ocupanții germani, fiind acuzat de spionaj.

r. O importanță aparte prezintă „Cimitirul Eroilor Turci” (1936) și bustul lui Francesco

Carnevali din Cimitirul Catolic.

s. Fantana arteziană in trepte de pe esplanadă este opera celebrului sculptor Constantin

Lucaci și a fost pusă in funcțiune in 1988. Ansamblul măsoară 10 metri inălțime, treptele de sus

simbolizand pescăruși, culminand cu fantana cinetică. Aceasta infățișează două palme care se unesc

intr-un căuș. Elementele ce definesc sculptura artistului sunt materialul (oțel inoxidabil), vibrațiile

luminoase, mișcarea, sonoritatea, dar și proiectul in sine (cel al unei sculpturi de integrare urbană).

Fantana mobilă imbină tradiția antică, apoi renascentistă și iluministă a jocurilor de apă. Artă

cinetică, artă programată, m materiale noi, toate au concurat la realizarea unei sculpturi de mari

dimensiuni.

Fantana in trepte de pe esplanada Dunării

Fantana cinetică

D). Parcuri și grădini

a. „Parcul Monument” este situat in partea de sud-est a orașului și se intinde de la bariera

Călăraților pană la calea ferată. A fost menționat pentru prima oară in 1833, cu ocazia construirii

unui pod pe drumul Călărașilor pentru legătura cu „Monumentul eroilor de la 1828” ridicat de

generalul Kiseleff in amintirea soldaților ruși. A fost realizat de arhitectul francez Villaye și infățișa

o spadă cu două tăișuri aflată pe un soclu, langă care se găseau doi lei. A fost insă distrus in 1916 de

trupele de ocupație, dar numele a rămas pană azi. Parcul este o adevărată pădure care se intinde

astăzi pe 90 de hectare.

Se intalnesc mulți stejari monumentali, cu o vechime de 100 de ani, dar și arbori ocrotiți sau

prezenți doar in grădinile botanice: pinul alb, salcamul japonez, ginkgo biloba, laricele. In partea de

vest parcul este un adevărat complex sportiv, cuprinzand Sala Polivalentă cu 2000 de locuri, bazinul

acoperit de inot, bazinul olimpic, terenuri de tenis de camp, stadionul municipal cu 30000 de locuri.

b. Grădina Publică (Grădina Mare), cunoscută in secolul al XIX-lea sub numele de

„Grădina Impărătească” și „Grădina Belvedere” datorită priveliștii minunate care se vede inspre

Dunăre, a fost realizată in anul 1833, in timp ce primar al orașului Brăila era Constantin Hepites.

Are o suprafață de 7,5 ha. Se organizau serbări campenești, iar fanfara canta joia și duminica pentru

localnicii care se plimbau pe alei. Intrarea este străjuită de Casa „Thuringer”, in care a locuit

scriitorul in copilărie datorită faptului că mama sa era menajeră la acea familie.

Grădina Publică

c. „Grădina Mică”, din centrul Pieței Traian, a fost amenajată in anul 1860. I se spunea și

„Grădina Tiriplică” de la cuvantul turcesc tiriplic care inseamnă ghem, deoarece in zilele de

sărbătoare era aglomerație foarte mare. Amenajarea modernă datează din 1906, aleile fiind pavate

cu marmură.

d. Grădina Zoologică a fost reamenajată in anul 2004. Are numeroase animale (lei, urși,

maimuțe, lupi, păuni, păuni albi, struți, porci mistreți, măgari, nutrii, ponei, iaci, veverițe) foarte

bine ingrijite. Există locuri de joacă pentru copii, arbori, băncuțe, este frumos decorată. Un avantaj

il reprezintă și prețurile de intrare foarte mici.

E). Etnografie și folclor

Din punct de vedere etnofolcloric, regiunea Brăilei conferă un vast spațiu de studiu și

cercetare. Nevoia de exprimare artistică a brăilenilor s-a concretizat in creații artistice de mare

valoare. In municipiul Brăila se inițiază și se desfășoară proiecte și programe culturale in domeniul

educației permanente și al culturii tradiționale, care urmăresc cu consecvență protejarea și

tezaurizarea valorilor reprezentative ale creației populare, valorificarea tradițiilor populare.

Se organizează spectacole folclorice interactive cu participarea unor personalități ale muzicii

populare, demonstrații practice de țesut și modelat ceramica deschise publicului, concerte, targuri.

Anual se organizează Targul de Meșteșuguri „Tezaure umane vii”, pe esplanadă sau pe faleză, targ

la care vin meșteșugari din toată țara și Targul „Mărțișorului”.

In ultima zi a Festivalului de Muzică Populară „Cantecul de dragoste de-a lungul Dunării”

are loc și o paradă a costumelor populare, concurenții defiland pe Calea Călărașilor.

Un alt eveniment care se desfășoară la Brăila este Tabăra Națională de Fotografie

„Lumina”, care atrage numeroși participanți.

In Grădina Publică se află expoziția de etnografie, inaugurată in 1976, consacrată creației

populare specifice zonei de campie și de baltă a teritoriului brăilean.

Expoziția „Perpessicius” cuprinde piese autentice, mobilier și vestimentație, materiale

iconografice aparținand lui D.P. Perpessicius, poet, critic literar, academician.

„Galeriile de Artă” și „Școala Populară de Artă” găzduiesc expoziții temporare, individuale

și de grup ale artiștilor plastici .

F). Manifestări culturale

a. Festivalul și Concursul Internațional de Canto „Hariclea Darclee” se desfășoară in

memoria cunoscutei soprane brăilene, incepand cu anul 1997, cand a avut loc prima ediție. Acest

festival-concurs se repetă din doi in doi ani, in anul dintre o ediție și alta avand loc „Cursuri de

Măiestrie Artistică, Master Classes”. Gazda festivalului este celebra soprană Mariana Nicolesco. In

perioada desfășurării festivalului intreg orașul se trezește, parcă, la viață.

b. Festivalul Internațional de Muzică Ușoară „George Grigoriu” s-a născut la Brăila in anul

2005, in memoria cunoscutului compozitor George Grigoriu, devenind internațional din 2010. Incă

de la inceput, festivalul-concurs a fost catalogat de specialiști ca fiind o „lecție” pentru „Mamaia” și

„Cerbul de Aur”, in ceea ce privește organizarea.

c. Festivalul de Muzică Folk „Chira Chiralina” se desfășoară din anul 2006, avand ca scop

descoperirea și promovarea de noi talente interpretative și de creație a muzicii folk, de continuare a

unei importante tradiții a genului. La toate edițiile președintele juriului este brăileanul Nicu

Alifantis.

d. Festivalul Internațional de Muzică Populară „Cantecul de dragoste de-a lungul Dunării”

este dedicat soliștilor din toate județele riverane Dunării și din țări prin care trece fluviul. Se

desfășoară incepand cu anul 2007.

e. Salonul Internațional de Caricatură se desfășoară la Brăila din anul 2006 și continuă o

tradiție importantă a Brăilei, care niciodată nu a dus lipsă de oameni cu spirit. Este considerat cel

mai valoros, atat prin numărul mare de participanți, din foarte multe țări, cat și prin valoarea

recunoscută a membrilor juriului ( doi dintre aceștia fiind brăilenii Tudor Octavian și Costel

Pătrășcan).

f. Festivalul „Florilor de Primăvară” se desfășoară in Grădina Publică. Pe parcursul celor trei

zile vizitatorii pot admira cele mai frumoase flori de sezon, pot audia spectacolele organizate, pot

admira expozițiile de fotografie, vernisajele, pot asculta cantecele fanfarei din foișor.

g. Zilele Brăilei se desfășoară in fiecare an la mijlocul lunii august, timp de trei zile. Se

organizează concerte de muzică ușoară și populară, targuri ale anticarilor și meșteșugarilor,

cinematograf in aer liber, spectacole ale minorităților, jocuri marinărești.

Există multe alte locuri și evenimente legate de cultura brăileană care pot atrage turiști. De

exemplu, pe terasa ingustă a Dunării se află cartierul Comorovca, al cărui nume provine de la

cuvantul rusesc „comar” care inseamnă țanțar, ceea ce indică existența unei mlaștini pe locul unde

s-au ridicat așezările lipovenilor. Aici s-a născut Panait Istrati.

Tot in acest cartier, in anul 1962 s-au turnat exterioarele filmului „Codin”, coproducție romanofranceză.

La Brăila s-au pus bazele scrierii albaneze, s-au tipărit primele cărți albaneze cu caracter

latin. O vie activitate a desfășurat și comunitatea bulgară, Ivanov Vazov și Hristo Botev inființand

Academia Bulgară de Științe.

Prima tipografie, „Tipografia orașului”, inființată in 1838, este rezultatul activității

cărturarului Ioan Penescu. Aici s-a tipărit primul ziar din Brăila, „Mercur”, prima publicație cu

caracter exclusiv economic din Principate.

Hrubele

Aproape trei secole Brăila a fost sub stăpanire turcească. Bogățiile Țării Romanești luau

drumul Istanbulului prin portul „Ibrailei”, asfel că turcii au construit aici o cetate formidabilă,

precum și un sistem defensiv ce cuprindea o rețea ingenioasă de tunele cărora brăilenii le spun

„hrube”. Aflat la 10 metri adancime, păienjenișul de tunele a țesut legende de-a lungul timpului,

toate legate de bogățiile cetății. Prin hrube turcii transportau pulberea și ghiulelele către bateriile

celor nouă bastioane ce apărau cetatea și se retrăgeau din calea invadatorilor. Altele erau ale

negustorilor. Se presupune că tot aici erau ascunse comorile Semilunii și că turcii au scos aurul din

cetatea Brăilei prin hrube, ascuns in paini. Prin hrube se putea ajunge ușor chiar in spatele oștilor

invadatoare.

Hruba de la Grădina Mare și-a dovedit eficacitatea in 1595 cand, invinsă de oștenii lui Mihai

Viteazul, garnizoana turcească a reușit să salveze mare parte din comorile Brăilei. „Garnizoana

otomană s-a predat banului Manta. Avem relatarea că turcii se retrăgeau și că incearcă să plece cu

aurul, in timp ce valahii stăteau la pandă. Probabil că aceste bogății, lingourile de aur, au fost

ascunse in paini și incărcate in bărci”, precizează profesor doctor Ionel Candea, directorul Muzeului

Brăilei.

Gheorghe Iavorschi, de la Arhivele Naționale Brăila, povestește că, atunci cand au intrat in

Cetatea Brăilei, „valahii au găsit un milion de bani de aur și mare cantitate de provizii”, după cum

spun documentele.

„Vechea pulberărie a sărit in aer in anul 1810, pe cand rușii ocupaseră Brăila. Pulberăria

nouă se afla pe Strada Cetății, fiind folosită ulterior ca inchisoare” spune profesor doctor Ionel

Candea.

Garnizoana Brăilei a reușit să țină piept atacurilor unor oști de zece ori mai numeroase. In

1828, după căderea raialei, rușii au decis dăramarea cetății. Trei ani au muncit 3000 de salahori

pană ce au făcut una cu pămantul cetatea.

Despre vechea cetate mai amintesc doar denumirile străzilor din Centrul Vechi: Cetății,

Citadelei, Bastionului, Fortificației.

Aproape că nu există casă veche care să nu aibă cate o hrubă la subsol sau legături cu vechea

rețea construită de turci. In vechile hrube temperatura și umiditatea sunt constante, diferența de la

vară la iarnă fiind de 4-5°C. Hrube se mai află pe Strada Impăratul Traian, alta a fost descoperită pe

cand se construia Curtea de Conturi, iar alta in fața primăriei, pe locul unde se află acum statuia lui

Al. I. Cuza.

Majoritatea brăilenilor sunt convinși că hrubele ascund incă multe secrete. Unii spun că ar

exista chiar o hartă secretă a acestor tunele vechi. Se spune chiar că există o hrubă pe sub Dunăre,

pe unde se ajungea la Ghecet, in Tulcea.

Un brăilean spune: „Cand eram copil mă jucam prin hrube, simt și acum praful fin de pe jos.

Intram de undeva din zona Uzinei ‹‹Progresul›› și ieșeam tocmai la Grădina Mare. Intre timp, au

fost astupate”. Au fost astupate in anul 1955.

Directorul Muzeului Brăilei spune: „Eu insumi, in urmă cu 50 de ani, am fost in hruba de la

Grădina Mare, a cărei intrare este acum prăbușită. Era căptușită cu cărămidă. Alte tunele importante

s-au aflat pe Bulevardul Al.I. Cuza și pe Strada Unirii. Ar trebui reconstituită măcar o parte a lor,

care să poată fi apoi vizitată”.