Potentialul Turistic DIN Depresiunea Borsec

POTENȚIALUL TURISTIC DIN DEPRESIUNEA BORSEC

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………….…………3

I. Date generale…………………………………………………………….…..…………4

1.1. Așezarea geografică și căile de acces…………………………………………………………………4

1.2. Istoria Borsecului……………………………………………………………………..7

II. Potențial turistic natural ……………………………………………………………11

2.1. Relieful………………………………………………………………………………11

2.2. Clima…………………………………………………………………………………12

2.3. Hidrografia…………………………………………………………………………..13

2.4. Vegetația și fauna……………………………………………………………………13

2.5. Solurile………………………………………………………………………………15

2.6. Apele minerale………………………………………………………………………16

2.7. Zone naturale protejate…………………………………………………………………………………..22

III. Potențial turistic antropic………………………………………………………….25

IV. Tipuri si forme de turism practicate în Depresiunea Borsec……………………37

4.1. Turismul de tratament și cură balneoclimatică………………………………………………….38

4.2.Turismul de odihnă și recreere………………………………………………………………………….40

4.2.1.Turismul montan…………………………………………………………………………………….41

4.2.2.Turismul de aventura și speoturismul ……………………………………………………….42

4.2.3. Drumeția montană………………………………………………………………………………….43

4.2.4.Turismul de agreement……………………………………………………………………………44

4.3. Turismul cultural…………………………………………………………………………………………..45

V. Volarificarea potențialului turisic …………………………………………………47

5.1. Baza tehnico-materială………………………………………………………………47

5.1.1. Baza de tratament ……………………………….…….…………………………..47

5.1.2. Capacitatea de cazare………………………………………………………………48

5.1.3.Circulația turistică …………………………………………………………………50

5.1.4. Alimentația………………….……………………………………………………..52

5.1.5. Mijloacele de transport turistic și infrastructura………………………………………………54

5.2. Strategi de dezvoltare a turismului balnear în depresiunea Borsec…………………56

Concluzii…………………………………………………………………………..……63

Bibliografie….………………………………………………………………………….65

Introducere

Prezenta lucrare, intitulată Potențialul turistic al depresiunii Borsec urmărește să prezinte funcționalitatea actuală a depresiunii, analizând elementele naturale, antropice, sociale, economice ce stau la baza activității turistice ca principală funcție geo-economică a localității.

Am ales acest subiect întrucât consider Borsecul una dintre cele mai atractive locații ale Carpaților Orientali, cu un imens potențial turistic, care este valorificat doar parțial.

Valoarea peisagistică ridicată, prezența unor stațiuni balneo-climaterice ale căror ape minerale folosite din cele mai vechi timpuri, au fost deseori medaliate pe plan internațional, poziționarea geografică favorabilă la răscrucea unor vechi drumuri comerciale, varietatea și frumusețea formelor de relief ca și bogăția culturală, folclorică și arhitectonică. Toate acestea fac oportună valorificarea potențialului turisc al depresiunii Borsecului. Actuala baza tehnico-materială pentru turismul balnear, forma de turism cu cea mai mare pondere în turismul zonei, deși dezvoltată din punct de vedere cantitativ, are în cea mai mare parte un grad de uzură avansat. Turismul de tranzit ar putea avea șanse mai bune de dezvoltare, beneficiind de o arteră de circulație cu un trafic mare și de valori peisagistice deosebite; turismul de week-end se află încă la începutul dezvoltării sale datorită ineficienței dotărilor pentru agrement; toate acestea fac necesară o mai bună valorificare a resurselor turistice bogate și variate ale stațiunii Borsecului.

O valorificare superioară a potențialului județului Harghita va avea ca scop promovarea stațiunilor balneo-climaterice pe piața internațională, creșterea nivelului calitativ al serviciilor de cazare și a celorlalte servicii, diversificarea formelor de turism și a dotărilor pentru agrement, includerea în circuitul turistic și al altor zone cu potențial turistic ineficient valorificat.

Am încercat, în această lucrare, să pun în evidență bogățiile acestei zone, valorificate exclusiv prin turism. Astfel, mă refer la peisajele deosebit de pitorești, cu munți, ape, păduri și izvoare de o neasemuită frumusețe, izvoarele minerale cu o valoare terapeutică recunoscută atât în țară, cât și în străinătate, comparabile cu cele din renumitele stațiuni Wiesbaden, Bad-Nauheim, Evian, Aix-la-Chapelle, Baden-Baden, Aix-les-Bains, dar nu în ultimul rând la bogățiile antropice din zonă și din împrejurimi.

I. DATE GENERALE

România prin varietatea elementelor cadrului natural, prin multiple dovezi ale unei istorii și culturi milenare, ca și prin construcțiile dobândite de-a lungul anilor, dispune de un bogat potențial turistic valorificat într-o oarecare măsură.

În cadrul turismului României, județul Harghita dispune de un potențial valoros, având o funcție turistică bine individualizată, fapt ilustrat și de baza tehnico-materială existentă precum și de circulația turistică ce ocupă printre primele locuri din țară

O valorificare superioară a potențialului județului Harghita va avea ca scop promovarea stațiunilor balneo-climaterice pe piața internațională, creșterea nivelului calitativ al serviciilor de cazare și a celorlalte servicii, diversificarea formelor de turism și a dotărilor pentru agrement, includerea în circuitul turistic și al altor zone cu potențial turistic ineficient valorificat.

Voi încerca în această lucrare, să pun în evidență bogățiile acestei zone, valorificate exclusiv prin turism. Astfel, mă refer la peisajele deosebit de pitorești, cu munți, ape, păduri și izvoare de o neasemuită frumusețe, izvoarele minerale cu o valoare terapeutică recunoscută atât în țară, cât și în străinătate, valori care le găsim în special în depresiunea Boresc.

Oliviu Marcu spune că Borsecul reprezintă cel mai important obiectiv de afluență turistică, de interes balneoclimateric, din întreaga zonă a Giurgeului.

Așezarea geografică și căile de acces

Fig. 1. și 2. Harta de localizare a depresiunii Borsec în județul Harghita

Legendă:

Stațiunea

Stațiunea balneoclimaterică Borsec este situată pe drumul național Toplița – Piatra Neamț, din nord-estul României, în depresiunea intramontană cu același nume din Carpații Orientali. Este înconjurată de Munții Bistrița, Munții Călimani, Munții Giurgeu și Munții Ceahlău. Aceasta se învecinează cu depresiunile Bilborului, Ciucului și Gurghiului (legată prin pasul Bistricioara), iar de bazinul Bistriței prin Pasul Tulgheș. Din punct de vedere administrativ-teritorial, Borsecul aparține de județul Harghita.

Ca poziție geografică stațiunea este situată pe latitudinea nordică de 46°58’ și longitudinea estică de 25°34’. Altitudinea medie a Borsecului este de 900 m, fiind, astfel, la nivel cel mai înalt din întregul șir de depresiuni din care face parte ( Glod, Drăgoioasa, Bilbor, Giurgeului). Această altitudine face ca stațiunea să se bucure de un regim de altitudine moderată, cu un aer tonifiant pentru sănătatea vilegiaturiștilor și a celor veniți la tratament. La aceasta contribuie și perdeaua de păduri de conifere care o înconjoară pe toate părțile, ca un brâu continuu.

Depresiunea Borsec s-a format în timpuri geologice relativ recente, respectiv în era Neozoică și se caracterizează printr-o gamă de roci cristaline, șisturi și calcare, ce constituie versantul sud – estic al depresiunii.

Prima legătură rutieră importantă între Borsec și Toplița datează din perioada 1882-1887, când s-a realizat un drum pietruit. Orasul Toplița se situeaza pe traseul feroviar care leaga capitala cu importante orașe, cum sunt Brașovul, Targu Mureș și Baia Mare. Distanța de la București la Toplița este de cca 350 km, se parcurge cu trenurile accelerate în aproximativ 5 ore. Cu automobilul, accesul dinspre București se face pe drumul național București-Brașov-Sfântul Gheorghe-Mircurea Ciuc-Gheorgheni-Toplița. Se poate alege și varianta prin Sighișoara-Odorhei-Praid-Joseni,drum ce oferă turistului automobilist un plus de pitoresc și posibilitatea de a vizita interesante obiective turistice. Peisajul natural ce te insoțește de la Praid spre Joseni este de un pitoresc aparte: drumul șerpuiește peste culmea Bucinului și coboară printr-o frumoasă pădure de conifere.

Dinspre Oradea și Cluj legăturile sunt lesnicioase prin Târgu Mureș sau Dej, iar turiștii români și străini, care vin din aceeași direcție, folosesc drumul național Cluj-Napoca-Târgu Mureș-Praid, urmând în continuare drumul peste vârful Bucin prin Joseni și Gheorgheni. De la Târgu Mureș se poate ajunge mai repede la Borsec prin Reghin (97 km). Această variantă oferă turistului posibilitatea vizitării bailor Sovata, cu vestitele lacuri sărate, și continuării drumului spre Borsec prin Praid-Joseni(50 km).

Din regiunile răsăritene ale țării se ajunge la Borsec prin pasurile carpatice Mestecaniș și Ghimeș, strabatute de magistrale feroviare (respective Suceava-Cluj-Napoca și Adjud-Ciceu) și cai rutiere modernizate. De la Borsec spre Moldova, prin pasul Tulgheș, pe șoseaua asfaltată ce trece pe lângă lacul de acumulare de la Bicaz, se poate ajunge la Piatra Neamț.

Fig. 3. Harta rutieră pentru localizarea depresiunii Borsec

1.2. Istoricul Borsecului

Din cele mai vechi timpuri omul a fost atras de apele minerale, de frumuseațea peisajului și bogățiile naturale ale depresiunii intracarpatice Borsec.

Cuvântul Borsec provine , dupa unii autori , din expresia ,,borviz’’ , adică apa minerala și "borvizszek" (scaunul/ tinutul apei minerale), denumire ce se dă de obicei locului unde apa minerala bolborosește, ieșind din pământ. Din prescurtarea acestor două cuvinte, eliminându-se cuvântul viz (apă), care se subînțelege fără a mai fi necesară exprimarea sa specială, a rezultat cuvântul Borsec.

Tot în cartea autorului Călimănescu găsim versiune că denumirea de Borsec ar veni de la gustul acrișor (ca de vin) al apelor minerale carbogazoase , de unde și denumirea părâului principal al depresiunii , denumit Valea Vinului . Numele de Boresc este format din cuvântul slav bor" care înseamnă „pin" .

Tradiția vorbește de ciobanul Gheorghe din Săliștea Sibiului, care, venind pe aici cu turma de oi, s-a îmbolnăvit și a căzut aproape mort într-o poiana în care curgea un izvor clocotitor. Gustând din el, după cateva zile, omul a fost în stare să-și ducă mai departe turma. Spunându-le tuturor cum a fost vindecat, căutând apoi toată lumea acest plin de viață.

Depresiunea începe să fie locuită pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, respectiv între anii 1769 – 1773, când apar primele gospodării, ocazie cu care se întinde faima izvoarelor de ape minerale, cu efectele lor tămăduitoare și tot în această perioadă este atestată prima biserică de lemn sin localitate.

Gunther Zimmetshausen deschide în 1804 pima fabrică de sticlă pentru îmbutelierea apei Borsec , cheltuindu-și averea și sănătatea pentru obținerea arendei pe care astăzi există Borsecul. Austriacul Gunther Zimmetshausen este numit astăzi ca întemeietor al localității, deoarce el a făcut vastele și primele modificăi în zonă: construcții de locuințe, defrișări de pădure, construcții de drumuri și fabrica de sticlă, aducând muncitori specialiști în fabricarea sticlei din Austria, Bohemia, Bavaria și Polonia.

În primul an al fabricației au fost îmbuteliate 3 milioane de litri de apă minerlă, urmând să fie transportată cu căruțe și boi în Viena și Budapesta, bucurându-se de o apreciere înaltă de către aceștea. Apa captată în puț de la izvoarele 1 și 2 a fost turnată în sticle, astupate cu dopuri de plută și ceruite prin etanșare. Este interesant că îmbutelierea s-a facut doar în zile, de frumuseațea peisajului și bogățiile naturale ale depresiunii intracarpatice Borsec.

Cuvântul Borsec provine , dupa unii autori , din expresia ,,borviz’’ , adică apa minerala și "borvizszek" (scaunul/ tinutul apei minerale), denumire ce se dă de obicei locului unde apa minerala bolborosește, ieșind din pământ. Din prescurtarea acestor două cuvinte, eliminându-se cuvântul viz (apă), care se subînțelege fără a mai fi necesară exprimarea sa specială, a rezultat cuvântul Borsec.

Tot în cartea autorului Călimănescu găsim versiune că denumirea de Borsec ar veni de la gustul acrișor (ca de vin) al apelor minerale carbogazoase , de unde și denumirea părâului principal al depresiunii , denumit Valea Vinului . Numele de Boresc este format din cuvântul slav bor" care înseamnă „pin" .

Tradiția vorbește de ciobanul Gheorghe din Săliștea Sibiului, care, venind pe aici cu turma de oi, s-a îmbolnăvit și a căzut aproape mort într-o poiana în care curgea un izvor clocotitor. Gustând din el, după cateva zile, omul a fost în stare să-și ducă mai departe turma. Spunându-le tuturor cum a fost vindecat, căutând apoi toată lumea acest plin de viață.

Depresiunea începe să fie locuită pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, respectiv între anii 1769 – 1773, când apar primele gospodării, ocazie cu care se întinde faima izvoarelor de ape minerale, cu efectele lor tămăduitoare și tot în această perioadă este atestată prima biserică de lemn sin localitate.

Gunther Zimmetshausen deschide în 1804 pima fabrică de sticlă pentru îmbutelierea apei Borsec , cheltuindu-și averea și sănătatea pentru obținerea arendei pe care astăzi există Borsecul. Austriacul Gunther Zimmetshausen este numit astăzi ca întemeietor al localității, deoarce el a făcut vastele și primele modificăi în zonă: construcții de locuințe, defrișări de pădure, construcții de drumuri și fabrica de sticlă, aducând muncitori specialiști în fabricarea sticlei din Austria, Bohemia, Bavaria și Polonia.

În primul an al fabricației au fost îmbuteliate 3 milioane de litri de apă minerlă, urmând să fie transportată cu căruțe și boi în Viena și Budapesta, bucurându-se de o apreciere înaltă de către aceștea. Apa captată în puț de la izvoarele 1 și 2 a fost turnată în sticle, astupate cu dopuri de plută și ceruite prin etanșare. Este interesant că îmbutelierea s-a facut doar în zilele cu soare, când presiunea atmosferică era maximă, deci și conținutul de CO 2 era maxim.

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, se construiesc primele băi, cunoscute sub denumirile de „Lobogó”, „Lázár”, „Sáros“ etc. Tot în această perioadă se pune un accent deosebit pe infrastructură, astfel se construiesc multe vile, se amenajează străzile și aleile, apare iluminatul public, ( inițial cu seu de oaie ), se începe construirea drumului spre Toplița peste masivul Creanga – ctitorul acestor lucrări fiind inginerul Baross Gábor.

Cel mai mare revirement se constată în perioada interbelică – atunci se construiesc majoritatea vilelor,continuând același stil arhitectonic cu minunatele dantelării din lemn.

Fig. 4. Primele vile de lemn din Borsec.

O dovadă a recunoașterii dezvoltării stațiunii este și faptul că, în anul 1937, are loc aici Congresul Internațional de Balneologie, cu reprezentare din foarte multe țări cu tradiții în acest domeniu.Regimul comunist aduce după sine schimbări majore în activitatea de turism balnear. Astfel, se începe cu naționalizarea vilelor, băilor, restaurantelor, toate acestea formând baza materială a Intreprinderii Locale Balneară (I.L.B.Borsec) – întreprinderea de stat ce va gestiona activitatea de turism, ulterior primind denumirea de Întreprinderea Balneo-Climaterică(I.B.C. Borsec).

În timp, se procedează la modificări aduse vilelor pentru a putea funcționa în sezonul rece, se introduce apa potabilă și canalizarea, lucrări cu efecte pozitive prin ridicarea gradului de confort, dar și negative prin faptul că au dus la deprecierea prematură a multor imobile, datorită calității necorespunzătoare a lucrărilor de izolații, majoritatea clădirilor fiind construite din lemn.

În toată această perioadă, prin Stațiunea Borsec s-au perindat sute de mii de turiști care au găsit aici condiții de odihnă și recreere, dar și pentru vindecarea multor afecțiuni de care sufereau.

După Revoluția din decembrie 1989, pe fondul unor carențe în legislație, o privatizare nereușită, și jocurile de interese au făcut ca Stațiunea Borsec să decadă într-un ritm vertiginos, ajungându-se până la excluderea din sistemul turistic și balnear de interes național. Evoluția ultimilor 2 – 3 ani conferă speranțe în revigorarea și dezvoltarea turismului la nivelul dorit, astfel ca Stațiunea Borsec să-și reocupe locul meritat pe firmamentul stațiunilor cu renume.

Stațiunea Borsec a fost una dintre cele mai frumoase stațiuni din România, dar acum orășelul este aproape părăsit, baza de tratament este închisă de zece ani, iar întreaga stațiune este o ruină.

Turismul din această stațiune se poate dezvolta prin conservarea patrimoniului natural, istoric și cultural, prin crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism, pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale și pentru creșterea calității serviciilor în turism și, de asemenea, prin dezvoltarea, diversificarea și promovarea ofertei turistice.

II. Potențialul turistic natural

Într-o accepțiune generala, potențialul turistic al unui teritoriu dat sau stațiune turistică este definit ca „ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-demografice și tehnico-economice, recunoscute științific, cantitativ si calitativ și dovedite prin practică și care, prezintă posibilități de valorificare turistică și dau anumită funcționalitate pentru turism“. Cu alte cuvinte un teritoriu interesează sub aspect turistic în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice, a căror valorificare, pe fondul unor amenajari tehnice și turistice, în contextul protejării mediului înconjurător, poate determina o activitate de turism, care să permita intrarea acestuia în circuitul turistic.

Potențialul turistic natural – de care mă voi ocupa în acest capitol –reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief și structuri geologice, condiții climatice, ape, vegetație și fauna, peisaj, natura protejată etc. inclusiv modificările acestora ca urmare a intervenției omului, care au o valoare turistică și dau funcționalitatea turistică a teritoriului.

2.1. Relieful

Din punct de vedere morfologic, depresiunea se împarte în două părți distincte: una sud-vestică, mai joasă, cu altitudine de 800 m și alta nord-estică, mai înaltă cu circa 80-100 m decât cealaltă.

În general, regiunea înconjurătoare se caracterizează prin munți de înălțime mijlocie, rotunjiți, larg lobați, cu relief carstic, în deplină concordanță cu structura geologică, iar zona bazinului propriu-zis prezintă suprafețe aproape plane, pe care local sunt instalate zone de înmlăștinire datorate impermeabilității rocilor marnoase.

Zonele ocupate cu travertine, din partea nord-estică a depresiunii s-au dezvoltat sub formă de petice, dintre care cel mai bine reprezentat ocupă o zonă de circa un kilometru pătrat, delimitată de Valea Vinului la sud, Valea Usturoi la nord și pârâul Borviz la est. Zonele ocupate cu travertine au aspect relativ plat, cu mici depresiuni carstice (doline). Partea sudică a acestor depuneri prezintă margini abrupte de până la 100 m, de-a lungul văii Vinului iar zona are aspectul clasic al regiunilor carstice, cu numeroase grote, peșteri etc.

Depresiunea Borsec continuă seria depresiunilor intracarpatice spre sud, este de origine tectonică și de baraj vulcanic, flancată fiind de Munții Borsecului și închisă spre est de Munții Bistriței. Asemănătoare cu cea a Bilborului, dar cu un aspect fizico-geografic diferit, relief mai denivelat, mai bogată în resurse naturale (ape minerale, travertin, cărbune etc.), mai renumită pentru cura de aer ozonat de munte și apele minerale, pentru stațiunea climaterică amplasată aici, de multă vreme, depresiunea reprezintă totodată zona de cea mai mare atracție pentru turiști, în acești munți.

Zona depresiunii Borsec este alcătuită din strate sedimentare cu orizonturi de lignit levantin-cuaternar, depozitate în vechile lacuri, travertinuri.

2.2. Clima

La Borsec climatul este subalpin, cu temperaturi medii anuale ce nu trec de 5,8°C (—5,9 în ianuarie și +16,6°C în luna iulie). Iernile sînt astfel aspre și reci, iar verile răcoroase, resimțindu-se totuși, în depresiuni, protecția ramelor muntoase față de vînturile puternice și reci din est și față de cele din alte direcții, frecvente aici. Se resimt și efecte locale de fohn. Ca urmare există o notă specifică de climat de munți mijlocii care favorizează activitatea turistică, în general.

Briza de munte diurnă, cu aer ozonat de conifere, radiația solară intensă, cerul puțin acoperit vara, presiunea favorabilă (644—685 mm), precipitațiile reduse și distribuite în tot anul, fac stațiunea deosebit de căutată (vara se poate face în condiții foarte bune plajă în Poiana Zînelor).

Regimul pluviometric. Precipitațiile medii anuale prezintă valori între 800-1200 mm, iar în perioada de vegetație între 460-600 mm. În anotimpul cel mai ploios (primăvara) se înregistrează 320 mm, iar în cel mai secetos (iarna) 130 mm. Umiditatea relative a aerului este dată de următoarele procente: ianuarie 86%, aprilie 70%, iulie 75%, octombrie 80%.

Regimul eolian .Vânturile bat în general constant și cu intensitate variabilă din direcția nord-vest. Lunile cu intensitate mai mare sunt cele de iarnă (noiembrie-martie).

2.3. Hidrografia

Depresiunea Borsec prezintă o fragmentare accentuată datorită rețelei hidrografice locale, care este reprezentătă în general prin văi cu pante accentuate. Rețeua hdrografică a Depresiunii Borsec este tributară pârâului Vinului, afluent al Bistricioarei. Dintre văile mai impotante amintesc : în partea de nord – valea pârâurilor Usturoiului, Nadeș și Hanckel; în partea de vest – valea pârâului Mestecăniș și pârâul Vinului, iar în partea de sud văile pâraielor Malnaș și Filip Andrei.

Văile păraielor din nord sunt scurte, prezentând profile longitudinale, în trepte caracteristice vailor tinere. Păraiele dezvoltate pe sedimentul pliocen sunt mai lungi și profilele longitudinale mai puțin accentuate, în cele din partea centrală a depresiunii prezintă chiar zona de luncă și terasa.

Datorită substratului de roci carbonatate și circulației apelor de suprafață ca și a celor subterane, în regiune au luat naștere fenomene carstice, reprezentate printre altele si prin pesteri (Pestera de gheata,Grota ursilor).

2.4. Vegetația și fauna

Afundata în marea verde a padurilor de molizi, brazi, fagi, mesteceni, stațiunea balneoclimaterică Borsec deține o bogată floră și faună constituind adevarate minuni ale naturii.

Flora depresiunii Borsecului este variată. Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită cu păduri, iar pe alocuri, datorită condițiilor specifice geografice și climatice, se pot întâlni diferite alte forme de vegetație, ca pășuni alpine în regiunile de mare altitudine și vegetație de mlaștină pe lângă cursul unor pârâuri.

          Pădurile sunt compuse din conifere în proporție de 95%, printre care se găsesc pe alocuri și mici grupuri de foioase, cum este păduricea de fagi bătrâni de pe înălțimea Făgetului. Dintre conifere, molidul este cel mai răspândit. Datorită condițiilor naturale deosebit de prielnice, molidul atinge vârste și dimensiuni deosebite. Exemplare care au peste 100 de ani și înălțimi de peste 32-34 m nu constituie o raritate, unele ajungând până la 50 m înălțime și 1 m grosime. Pe teritoriul stațiunii pot fi admirate câteva exemplare ale căror vârfuri se află la o înălțime de 40-50 m. În afară de molizi se găsesc plopi, însă numai până la circa 1000 m altitudine, mai ales pe versantele răsăritene și apusene, și fagi care, pe alocuri, în depresiune, ajung de asemenea la vârste și dimensiuni deosebite. Dintre foioase se întâlnesc în număr mult mai redus, exemplare de mesteacăn, arțar, scoruș etc. De asemenea, se găsesc trei varietăți de arbuști precum și salcia pitică.

O curiozitate a naturii o constituie existența mesteacănului pitic (Betula humilis), relicva declarată monument al naturii, ținând cont că la ora actuală în Europa se mai găsesc doar câteva exemplare. Existența acestei specii a fost constatată de către savanți și specialiști care au participat la Congresul Internațional de Botanică ce s-a ținut la Borsec în anul 1934.

            În păduri și în poienile din păduri cresc multe specii de plante. Dintre flori merită a fi amintite câteva specii de tip carpatic: „piciorul cocoșului”, „anemona hepatica” etc. Familia orhideelor este reprezentată prin aproximativ 20 specii, din care menționăm „ papucul doamnei ”, diferite feluri de flori decorative (Orchis sp.), 3-4 varietăți de crin, mușcata sălbatica, 2-3 varietăți de lăcrămioare etc. Lângă Grota Urșilor și pe zidurile de lângă izvorul principal crește o varietate de Cypripedium calceolus. În locurile mai joase se întâlnesc 6 varietăți de garoafe sălbatice, o mulțime de varietăți cu flori mici și galbene (Ranunculus sp.). La Borsec crește „ vârtejul pământului ” cu frunze răsfirate la bază, cu tulpina înaltă de 50-70 cm și câteva flori mari, roșii, de forma gurii leului. O altă plantă care se găsește numai la Borsec este și „ Voinicerul ”, un fel de conifer pitic, identificat pe culmea Făgetului.

Fauna este reprezentată de urși (Ursus carpaticus), râși (Lynx lynx),vulpi (Canis vulpe), mistreți (Sus scrofa), caprioare (Capreolus capreolus), cerbi (Cervus elaphus), veverițe (Sciurus vulgaris), în peșteri trăiesc colonii de lilieci.

Lumea păsărilor este de asemenea bogată și variată. Dintre cântătoare, se remarcă cintezoii, privighetoarea, pițigoiul, precum și pasarile cele mai mici din Europa ca “ochiul boului”, cu multe varietati polocrome.

Alte animale, cum este vidra, specie rară în Europa, au putut fii salvate de la dispariție prin măsurile de protecție împotriva braconajului și a altor primejdii.

Flora și fauna bogate, precum și frumusețile naturale ale Borsecului atrag pe lângă mulți vizitatori și numeroși amatori de vânat și pescuit. Sunt căutate pentru vânat ieruncile și cocoșii de munte. Din categoria animalelor mari de prada, vânatul lupilor și vulpilor este liber în orice anotimp, iar vântul cerbilor, caprioarelor și al urșilor numai în anumite perioade ale anului, și numai cu permis special.

O preocupare demnă de reținut de turiști o constituie pescuitul spotriv în râul principal Bistricioara și pe afluentți săi: Bilbor, Borviz, Părâul Lupilor, Rachitos, Valea Seacă si Valea Vinului. Aceste ape sunt bogate mai cu seama în păstreavi (Salmo trutta fario) și lipani (Thymallus thymallus). În depresiunea Borsec au fost identificate alături de plantele fosile, numeroase specii faunistice, între care resturi de mastodonți (Mastodon borsoni), diverse specii de moluște, pești, care ne atrag atenția asupra climatului timpurilor terțiare, asupra faunei fostelor lacuri pliocene, din depresiunile acestei zone, mult diferite de cele de astăzi.

2.5. Solurile

Solurile acestei regiuni sunt foarte variate, în funcție de substratul litologic și vegetația sub care s-au format, de zona muntoasă sau depresionară în care a avut loc geneza lor. Sunt caracteristice solurile brune acide montane de pădure, în diferite grade de podzolire, pe roci eruptive neutre sau pe calcare, rendzine montane pe înălțimi, iar în depresiuni sînt caracteristice solurile brune montane tipic podzolite, cele brune de pădure, slab și mediu podzolite, solurile silvestre brune și brunegălbui, inclusiv podzolite în molidișurile inferioare, pe roci marno-argiloase și eruptive intermediare, solurile de luncă, aluviale, humico-gleice, dernogleice și chiar turboase, în preajma mlaștinilor turboase din valea Mureșului și Bistricioarei (mlaștini eutrofe și oligotrofe, tinoave).

2.6. Apele minerale

Apele minerale reprezintă cea mai importantă resursă minerală din depresiunea Borsecului. Conținutul ridicat de dioxid de carbon și debitele mari fac posibilă valorificarea acestor izvoare atât în cura balneară, cât și în industria alimentară.

Originea

Grupul izvoarelor este legat de bazinul pliocen al Borsecului. Depozitele acestui bazin cuprind în fundament roci cristaline epizonale peste care se dispun petice de roci sedimentare (calcare dolomitice, triasice), acoperite de depozite de conglomerate și

gresii, argile și marne argiloase. Formațiunile cuaternare sunt reprezentate prin turbă și depuneri de travertin. Apele din rocile cristaline au posibilitatea să circule, să se acumuleze și să se mineralizeze, trecând prin fisurile rocilor cristaline masive ori pe suprafețele de contact litologic. Mineralizația acestor tipuri de ape depinde de activitatea dinamică a apelor. Astfel, acumularea unor ape minerale în masivele calcarelor dolomitice de la Borsec este caracterizată prin apariția unor izvoare de debite apreciabile și mineralizare ridicată. Prezența dioxidului de carbon, hotărâtoare în menținerea echilibrului chimic între compușii bicarbonaților de calciu, magneziu, sodiu, este legată de aureola mofetică a lanțului Harghita- Călimani.

Izvoarele depresiunii apar în două grupe – grupul nordic, cel mai important – linia de izvoare provenite din fâșia de calcare cristaline (izvoarele 1, 2, 3, 5, 6) ; și grupul sudic – linia de izvoare cantonate în tuf calcaros (izvoarele 10, 11, 15).

Izvoarele cele mai importante ale stațiunii sunt:

Izvoarele 1 și 2. Ambele apar pe fisuri, din calcare dolomitice și sunt captate în clopote de cupru și aduse la distribuitoare pe conducte de ascensiune. Apa lor carbogazoasă – bicarbonatată este întrebuințată la îmbuteliere.

Apele minerale din Borsec au fost caracterizate ca ape mixte bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, hipotone, neferuginoase, respectiv cu un conținut neînsemnat de fier. Această diversitate de constituenți chimici naturali conferă apei calități curative deosebite față de alte ape minerale din țară.

Îmbutelierea apelor minerale – trecut și prezent

Fig. 5. Prima linie de îmbuteliere a Fabricii de la Borsec

Calitatea apelor minerale de Borsec a făcut ca acestea să fie căutate și apreciate la multe curți domnești ale vremilor respective, astfel că de mai bine de patru secole a început valorificarea lor.

În anul 1773, din ordinul arhiducelui Austriei, prof. Krantz Heinrich întocmește un studiu privind efectele izvoarelor de sănătate din Imperiu în tratarea bolnavilor, unde apele izvoarelor Principal și Lobogo (pierdute în 1926), ocupă loc de frunte. Un an mai

târziu, în 1774, L. Wagner publică la Viena în revista „Akademische Dissertat” un studiu despre Borsec și apele sale minerale.

În anul 1825, primul medic al stațiunii, dr. Scheint Daniel, publică lucrarea „Izvoarele tămăduitoare ale Borsecului”. În 1863, J. Mayer și în 1873 dr. Neustadter, studiind efectele terapeutice ale apelor minerale, inițiază construirea primului stabiliment balnear și, în 1893, revista „Siebenburgische Quartalschrieft”, definește bolile care pot fi tratate cu apa minerală din Borsec.

Apa Izvorului Principal a fost analizată prima dată în 1803 de un colectiv de medici vienezi. Mai târziu, în 1820 de către Pataky Samuel, și din nou de către un colectiv al Facultății de Medicină din Viena, iar în 1841 de către Peter Schnell și Gottlieb Stenner. Un studio amănunțit a fost efectuat de către dr. Than Karoly în 1873. În 1890, dr. Hanko Vilmos verifică chimismul Izvoarelor Principal și Republica; se confirmă observația făcută de dr. Szilvassy Janos cu mult timp înainte privind asemănarea celor două izvoare.

Urmărirea compoziției chimice începe în anul 1927, după reînnoirea captării, concomitent de trei laboratoare universitare: la București, la Cluj și la Budapesta.

Ultimele analize chimice efectuate de laboratoare din țară și străinătate confirmă stabilitatea compoziției apelor minerale de la Borsec.

Despre îmbutelierea apelor minerale ca activitate industrială putem vorbi doar de la 1804 – 1806, perioadă în care Zimmethausen Antal construiește în Borsecul de Jos o fabrică de sticlă, tocmai cu scopul de a produce ambalajul necesar transportului acestor ape. Îmbutelierea se făcea din primăvară până în toamnă, lucrându-se zi și noapte, astfel că, după scrierile lui Ötvös Ágoston (1834), capacitatea zilnică ajungea la 5.000 de sticle, care, încărcate în căruțe prevăzute cu un pat de rogojini pentru a evita spargerea, luau drumul Europei.

Marele poet Vasile Alexandri (1844) trece și prin Borsec în peregrinările sale descriind frumusețile locurilor; elogiază calitățile apelor de aici, pomenind și de modul cum se îmbuteliază și transportă ele.

Pe la 1855 se construiește prima hală încălzită, astfel că activitatea se poate desfășura și în sezonul rece, drept pentru care crește și producția, iar la începutul sec. XX, în locul căruțelor cu coviltir, încep să-și facă apariția primele mașini de transport. Se aduc utilaje competitive de îmbuteliere de tipul „Oelhafer”, recunoscute ca fiind cele mai bune în acele vremuri și producția crește la peste 20.000 butelii pe zi – ca urmare cresc și exporturile, „borvizul” ajungând din Egipt până în America, fără a mai aminti

de piața europeană.

Calitățile apelor sunt recunoscute pe plan internațional, câștigând lauri la multe expoziții mondiale: Paris 1878, Berlin (medalia de argint) și Triest 1882, Budapesta 1885 – cu titlul onorant de „Regina Apelor Minerale”, acordat de Împăratul Franz Iozef.

Tăvălugul celor două războaie mondiale trece și peste aceste meleaguri, lăsând urme greu de vindecat, dar din fericire fără a afecta în vreun fel sursele de ape minerale și implicit valorificarea acestora, chiar dacă producția a scăzut simțitor.

A venit naționalizarea, urmată de instalarea economiei socialiste, cu efectele sale. Fabrica denumită acum „Apemin” Borsec cunoaște o dezvoltare destul de puternică prin faptul că se aduc noi utilaje, mult mai performante și de capacități sporite, se construiește viaductul și se prelungește calea ferată îngustă, astfel că se facilitează transportul până la Toplița, unde apa era transbordată pe vagoane CFR.

Perioada imediată după Decembrie 1989 nu adduce schimbări spectaculoase în evoluția fabricii, care va purta denumirea de „Regina Apelor Minerale” SA. După privatizare, 1998, proprietarul devine SC Comchim SA București, luând astfel ființă S.C. Romaqua Group SA Borsec. Se produce o puternică infuzie de capital, se fac investiții și modernizări, aducându-se utilaje din ultimele generații, se începe îmbutelierea în ambalaje de tip PET, inclusiv a apei plate.

Ca o nouă dovadă a recunoașterii și aprecierii calităților sale, apa de Borsec obține medalia de aur la Festivalul Apelor – Berkeley Springs (SUA ) – ediția 2004.

Recunoaștere internațională

Datorită unei compoziții chimice foarte echilibrate, lipsită de fier și viabilă în timp, apa minerala de Borsec are un gust foarte plăcut, făcând parte din cele mai apreciate ape minerale din lume, fiind exportata în numeroase țări, ca: SUA, Israel, Cipru, Germania, Taiwan, Ungaria, R. Moldova etc.

Ca o recunoaștere a calității excepționale a apei minerala de la Borsec, aceasta a fost distinsă cu medalii și diplome la târgurile și expozițiile internaționale de le Viena, Berlin, Triest și Budapesta și cu titlul onorant de "Regina Apelor Minerale", acordat de împăratul Franz Josef. În același contest al recunoașterii internaționale, Romaqua Group SA este singurul îmbuteliator din Romania afiliat la Organisation Mondiale de la Propriete Intelectualle(OMPI).

Totodată, cu ocazia organizării Salonului Apelor Minerale "Izvorul Vieții"- edițiile 1999 și 2000 de către UGIR, apei minerale BORSEC i-a fost decernată Diploma de Onoare, medalia "Marca de Aur" pentru cea mai buna apa minerală naturală carbogazoasă, și premiul de excelență pentru industria romanească. La ediția 2001 a aceleași manifestări organizate de UGIR, societății Romaqua i s-au decernat " Marca de Aur " pentru apa minerală naturală carbogazoasă "Borsec" și " Marca de Platină " pentru tradiție și excelență în industria romanească. De asemenea, Larex acorda societății premiul de excelență pentru asigurarea calității produselor pentru anul 2000.

În iunie 2001, Asociația de Acreditare din Romania (RENAR) a acordat societății Romaqua certificatul de acreditare, recunoscut pe plan european, pentru recunoașterea competenței laboratoarelor de la Borsec de a efectua incercări în domeniul apelor minerale, conform standardelor și metodelor actuale.

2.7. Zone naturale protejate

Pe teritoriul administrativ al orașului Borsec sunt evidențiate următoarele zone naturale protejate:

Zona carstică „SCAUNUL ROTUND” care este cea mai importantă depunere de travertin din țară cu formațiuni carstice și doline: „PEȘTERA CU STALACTITE”, „GROTA URȘILOR" și „PEȘTERA DE GHEAȚĂ”. Zona are o suprafață de 70 ha.

Fig. 6. Imagini din zona carstică Scaunul Rotund

Travertinul de aici a fost exploatat și folosit la ornamentarea a numeroase instituții din România, inclusiv clădiri precum Palatul Parlamentului sau unele stații de metrou din București.

Fig. 7. Cariera de travertine

Poiana Zânelor și "cariera de travertin" formează un ansamblu de obiective învecinate între ele și constituind un singur peisaj de mare atracție turistică. Fiind însorit tot timpul zilei, acest ansamblu natural atrage un mare număr de amatori de plaja și distracție sportivă.

Obiectivele de mai sus sunt situate la cca 400 m de centrul stațiunii, distanța putând fi parcursă într-un sfert de oră. Drumul pâna aici este clar orientat și poate fi parcurs și cu autoturismele.

Fig. 8. Poiana Zânelor

Rezervația botanică „HÁRMASLIGET” – este o poiană mlăștinoasă de cca 2 ha, situată în zona stațiunii în care se găsesc specii rare, cum ar fi mesteacănul pitic (Betula humilis), care este un relict glaciar.

Perimetre de protecție hidrogeologice stabilite pe baza H.G. nr.101/1997, referitoare la zăcământul hidromineral de la Borsec, sursele de apă dulce și nămol terapeutic. Însă există materializate pe teren zonele cu regim sever ale perimetrului de protecție sanitară doar pentru izvoarele 1, 2, și forajul F4.

Perimetrul de protecție sanitară a stațiunii balneoclimaterice stabilit de Ministerul Sănătății prin Institutul Național de Recuperare, Medicină fizică și Balneoclimatologie conform Ordonanței Guvernului României nr.109/2000.

2.7. Alte puncte turstice naturale din zonă și din împrejurimi

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului reprezintă o zonă geografică deosebit de pitorească din România situată în partea centrală a Munților Hășmaș, în nord-estul țării în județele Neamț și Harghita. Cheile au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova.

Fig. 9. Harta zonei Cheile Bicazului

Cheile Bicazului se desfăsoară pe cca 7,5 km lungime și se impun versanții verticali cu numeroase surplombe, marmite, guri de peșteri mici. Paraiele afluente au chei de cațiva zeci sau sute de metri lungime. Porțiunea cea mai spectaculoasă poartă numele de "Gâtul Iadului", ea fiind străjuită în amonte de un vârf izolat "Turnul Bardosului" sau "Piatra Altarului". Aici sunt și cele mai multe și impunătoare trasee de alpinism. De asemenea, există și cateva peșteri scurte dar cu numeroase forme de concreționare (P. Munticelu sau Ghiocelu si P. Suhardului). Tot ansamblul peisagistic din bazinul superior al văii Bicazului formează o rezervație naturală care a fost integrată intr-un Parcul național Cheile Bicazului-Hăsmas.

Lacul Roșu

Lacu Roșu este o splendida stațiune climaterica, dezvoltată într-un larg bazinet din eursul superior al Bicazului, la altitudinea de 980 m, într-un pitoresc cadru natural, de la poalele Suhardului Mic. Aici vizitatorii, pe lângă faptul că pot beneficia de condițiile unui climat montan cu aer ozonat, au posibilitatea să facă diferite excursii spre puncte turistice deosebit de atragatoare. De pe vârfnl Snhardu Mic, sau de pe virful Ucigașul se poate admira întreaga panoramă a stațiunii, împreună cu minnnatul lac montan, format prin baraj natural, probabil în urma unei masive alunecări de teren produsă în 1837. Spre nord, apele Bicazrului se strecoară printr-o albie adincâ și îngustă, săpată în călcare mezozoice unde formează celebrele chei cu pereți aproape verticali. O șosea modernă care urmarește firul apei strabate câteva peisaje carstice de rara frumusețe (Cheile Mari și Cheile Mici ale Bicazului, precum și Piatra Altarului înaltă de 1154 m). Prezența acestui cadru natural a facut ca stațiunea Lacu Roșu sa fie cunoscută atât în țară, cât și peste hotare. Ospitalitatea oamenilor de aici, confortul oferit de spațioasele vile si cabane atrag în fieeare an zeci de rnii de turiști.

În cadrul stațiunii se găsesc hotelurile Turist, Suhard și hanul Cerbul etc. Se ajunge frecvent aici din orașul Gheorgheni care este situat in Depresiunea Giurgeu (numeroase monumente de arhitectură datand din secolele XV-XVIII, patinoar). El reprezintă principalul centru din afara zonei de unde se dirijează fluxurile de turisti pe axa valea Belchia-Lacul Roșu-Cheile Bicazului pe care în ultimii ani s-au construit case de odihnă și diverse puncte de desfacere de produse alimentare și artizanat.

Lacul Bicaz

Fig. 10. Vedere generală de la Lacul Bicaz

Lacul Bicaz denumit și Lacul Izvorul Muntelui, este un lac de acumulare aflat pe râul Bistrița la câtiva kilometri de orașul Bicaz. Barajul a fost construit între anii 1950 – 1960, cu o înălțime de 127 m și o lugime de 435 m.

Apa acumulata este folosită pentru producerea de energie electrică.

Lacul reprezintă o destinație perfectă pentru împătimiții sporturilor nautice, Lacul Bicaz este singurul lac din Moldova unde se pot practica astfel de sporturi, de la ski la scufundari sau plimbari cu vaporasul.

Peste baraj trece soseaua ce leaga Bicazul de Durau, Borsec sau Campulung Moldovenesc, pe un traseu lung de 1-2 ore ce inconjoara practic Masivul Ceahlau.

Va recomandam sa ajungeti la extrema cea mai indepartata a lacului Bicaz, unde se afla un viaduct – un pod care traverseaza lacul de-a curmezisul si sa vizitati Cheile Bicazului.

III. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic cuprinde elementele cultural-istorice, tehnico-economice și socio-demografice, care, prin valoarea intrinsecă, interesează activitatea de turism și generează anumite fluxuri turistice.

Cu alte cuvinte, dar într-un sens mai dezvoltat, obiectivele turistice de natură antropică constituie rezultatul gândirii și activităților multiple ale oamenilor de-a lungul mileniilor. Sunt concentrate îndeosebi în spațiul așezărilor, dar există și disparat în afara acestora. În această grupă se includ: obiective de natura istorică, cu însemnătate arhitectonică și artistică, cu caracter etno-folcloric, cu caracter economic etc.

Cel mai vechi punct turistic antropic este Biserica Ortodoxa , cu Hramul Schimbarea la față , zidită în anul 1847, din lemn de brad, cu fundație de piatră și, inițial, a fost destinată cultului romano – catolic.

Biserica, destinată inițial cultului romano – catolic, este construită în stil romanic, are lungimea de 20 m, lațimea 9 m, iar înălțimea 8 m (cu tot cu turlă). Avea doua clopote: unul de 35 kg, altul de 120 kg. A fost clădită în întregime din lemn, nefolosindu-se niciun cui de fier. Acoperișul din tablă neagră a fost vopsit în verde. În interior sunt bănci ramase de la catolici, așezate în jurul pereților. Dupa 1948 a trecut în patrimoniul Bisericii Ortodoxe și catapeteasma i-a fost distrusă în 1940.

Înventarul din 1978 cuprindea 24 de icoane pe lemn, făcând parte din Patrimoniul Național, icoane primite de la biserica Parcu-Filipescu din București. Sfintele potire sunt simple, fără o valoare deosebită, iar cărțile de cult sunt noi. A fost declarată monument istoric în anul 1963.

Fig. 11. Poze de la Biserica Ortodoxa Schimbarea la față – Borsec

Un alt punct turistic antropic este Biserica Catolică, care este relativ nouă , fiind construita în anul 1910. Această biserică este construită în stil gotic , din piatră și caramidă , având lungimea de 49 m și înălțimea de 15m .

Sinagoga a fost construită în anul 1860 , dovada că pe teritoriul Borsecului a locuit o importantă comunitate evreiască , semn al largii desfășurări a comerțului. Sinagoga are o capacitate de 100 de persoane , 60 barbați și restul femei.

La intrare în stațiune se află unul dintre cele mai reprezentative monumente ale Borsecului , și anume viaductul pentru linia ferată îngustă, ce dă impresia că ar lega localitatea precum o centură. Construirea a început în anul 1955 , doi ani mai tarziu fiind dat în folosință , pentru transportul apei minerale de la fabrică până la stația de cale ferată Toplița .

Viaductul are o lungime de 133,13 metri (șapte deschideri în forma de arc) și o înalțime liberă de 29 metri. Infrastructura sa este realizată din bolți zidite din piatră fasonată , iar suprastructura din beton armat. Viaductul a fost folosit până în anul 1992.

Fig. 12. Viaduct la intrarea în Borsecul de Sus

Muzeul Apei Minerale, situat în centrul stațiunii, inaugurat în 2006, ocazie cu care s-au aniversat 200 de ani de la prima imbuteliere a apei minerale din Borsec.

Fig. 13. Imagini de la Muzeul Apei Minerale

Cetatea Bufnițelor; "Osforras" unde acum 150 de ani a fost un mic lac; aici a fost construit primul ștrand, Aici pot fi vizitate, din punct de vedere antropic, ruinele unor construcții militare din primul razboi mondial.

Printre obiectivele turistice antropice din Borsec amintim:

Patrimoniu architectural

1.Izvoarele nr. 3 (Boldizsár), nr. 5 (László), nr. 6 (Lázár), nr. 10 (Kossuth), nr. 11 (Petőfi).

2. Vila nr. 51 (Emil) -1936.

3. Vila nr. 53 (Doru) -1936.

4. Vila nr. 60 – 1880 (Vasalopol).

5. Vila nr. 56 (Barbu) 1896.

6. Vechea uzină electrică – sfârșitul secolului XIX.

7. Vila nr. 14 – 1933 – 1935 (Szentkovits).

Zone istorice urbane

Bulevardul 7 Izvoare:

a. Vilele nr.17 (Bernstein), 19 (Stoica), 20 (Heiter), 71 (Budapest) (clădiri balneare începutul sec. XX).

b. Casa de cultură (Spielman).

c. Restaurantul Făget (Rózsakert).

d. Izvoarele 3, 5, 6.

e. Sinagoga.

f. Pensiunea Mélik 1845.

g. Hotel Remény 1883

Alte obiective turistice antropice din apropiere

1. Mănăstirea Neamț

Fig. 14. Mănăstirea Neamț

Începuturile vieții monahale în zona Mănăstirii- Neamț s-au datorat sihastrilor, care își duceau viața în singurătate sau în grupuri mici și care au ridicat mici așezăminte de rugăciune.

Cercetătorii consideră că Petru I Mușat a transformat schitul în mănăstire, ridicând prima biserică din piatră, situată în partea centrală a incintei. Aceasta a suferit stricăciuni în timpul puternicului cutremur din 29 august 1471. După cataclism, domnitorul Ștefan cel Mare a hotărât construirea unei biserici noi, cu hramul 'Înălțarea Domnului" (la 40 de zile de la Paște), pe care a sfințit-o cu mare alai în anul 1497, după victoria obținută în Codrii Cosminului împotriva regelui polon Ioan Albert

Biserica este principalul monument istoric și de arhitectură moldovenească din incinta mănăstirii, de o eleganță și frumusețe deosebite. Dimensiunile și monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcție a unor elemente noi: pridvorul, situat în fața intrării, și sala mormintelor, sau gropnița, amplasată între pronaos și naos.

Turnul clopotniță situat la intrarea principală, pe latura vestică a incintei, ne apare impunător prin înălțimea sa și prin grandoarea portalului, străjuit de uși grele de stejar ferecate în metale.

Mănăstirea- Neamț a fost proprietara unui important tezaur de obiecte de mare valoare istorico-artistică, din care multe se păstrează și în prezent. Unele s-au pierdut, iar altele se găsesc în diferite muzee din țară și din străinătate.

Icoana Maicii Domnului este o icoană procesională, de mari proporții, așezată în naosul Bisericii. Chipul Maicii Domnului cu Pruncul pe brațul stâng este pictat în fața icoanei, iar chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este pictat pe cealaltă față.

Icoana, este cunoscută și sub numele de Lidianca, datorită originii sale, sau de Închinătoarea, datorită evlaviei credincioșilor care o consideră făcătoare de minuni.

Biblioteca Mănăstirii – Neamț este considerată "cea mai veche din țară", devenind și "cea mai bogată" prin numărul volumelor și prin valoarea conținutului lor. Unele lucrări care au aparținut mănăstirii se găsesc în prezent în alte instituții.

Manuscrisul cel mai vechi păstrat la Mănăstirea- Neamț este un 'Tetraevanghel", pe pergament, scris la sfârșitul secolului al XlV-lea

Aici s-au format marii mitropoliți ai moldovei Iosif Mușat, Teoctist, Gheorghe. Aici au poposit și s-au inspirat de la călugări marii noștri cronicari.

2. Mănăstirea Văratic

La 12 km de Târgu Neamț, amplasatã într-un cadru natural deosebit, Mãnãstirea Vãratec este, fãrã îndoialã, unul dintre cele mai cunoscute și mai vizitate monumente ale județului Neamț.

Mănăstirea- Văratic este un locaș de rugăciune, o oază de liniște. Este o mănăstire cu tradiție al cărui început îl constituie anul 1875. Maica Olimpiada, venită de la Mănăstirea – Topolița, a pus bazele acestui așezământ monahal.

Fig. 15. Mănăstirea Văratic

Situată într-o mică depresiune de la poalele munților, adăpostită de culmea Dealul Mare, la o altitudine care nu depășește 460 m. bună însorire Scriitorul Calistrat Hogaș spunea că "natura a tipărit aici o dulce și primăvăratică sărutare pe sânul munților."

La intrarea în mănăstire ne întâmpină turnul clopotniței, prin bolta căruia se pătrunde în incintă. În curtea interioară domnește peste tot curățenia, clădirile bine întreținute fiind împodobite cu ghivece de flori. Biserica Mănastirii – Văratec, are hramul "Adormirea Maicii Domnului" (15 august).

Arhitectura îmbină elementele tradiționale stilului moldovenesc cu unele elemente arhitecturale pătrunse în Moldova la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea. Biserica are formă de navă, cu două turle cilindrice al căror acoperiș are formă de clopot, particularitate care o deosebește de alte construcții similare. Distincte sunt și cele două pridvoruri circulare, dispuse pe laturi.

Pictura din interior, terminată în 1841 și refăcută în 1882, este în stil neobizantin, iar catapeteasma, este sculptată în lemn de tisă și suflată cu aur.

Mănăstirea – Văratec posedă o importantă colecție de obiecte de valoare istorică, artistică și de trăire spirituală, expuse în muzeul din incintă. Obiectele de cult, realizate cu deosebită migală și artă, sunt reprezentate prin cruci sculptate în filigram, unele îmbrăcate în argint aurit, cădelnițe, potire, ferecături de carte religioasă și altele. Broderiile lucrate cu răbdare și migală ani îndelungați, în fir de aur și argint, pe fond de catifea și mătase, adesea decorate cu perle și pietre prețioase, constituie o adevărată comoară.

Deosebite sunt Epitaful lucrat de Smaranda Neculce, nepoata lui Ion Neculce, în 1798, care prezintă momentul coborârii de pe cruce cu o surprinzătoare forță narativă și Felonul cusut pe catifea grena în fir de aur și argint, de Safta Brâncoveanu.

Icoanele lucrate pe lemn, din perioada secolelor XV-XIX, sunt deosebit de valoroase, fiind o mărturie a evoluției artei religioase naționale. Colecția de covoare țesute în mănăstire, cu motive realiste sau stilizate, în culori naturale discrete și plăcut nuanțate, constituie o esență a stilului moldovenesc.

În incinta mănăstirii se află și biblioteca, cu un fond de carte de peste 6000 exemplare, din care 1600 sunt manuscrise și tipărituri vechi, orânduite în încăperi speciale.

Mănăstirea- Văratec mai cuprinde un paraclis și trei biserici fondate în secolul al XlX-lea. Dintre acestea, Biserica "Sfântul Ioan Botezătorul" se remarcă prin poziția pitorească și prin mormântul poetei Veronica Micle, prietena lui Mihai Eminescu.

Manastirea Sihastria

Fig. 16. Mănăstirea Sihăstria

Mănăstirea- Sihăstria, are hramul "Nașterea Maicii Domnului" (8 septembrie), adăpostită la poalele muntelui, într-o mică depresiune cunoscută sub numele de poiana Atanasie sau Sihăstriei.

Dimensiunile sunt reduse, cu o singură turlă pe naos. Turla, de formă cilindrică, se sprijină pe o bază octogonală. Acest edificiu reprezintă din punct de vedere arhitectonic o încheiere a stilului moldovenesc, care a atins o maximă înflorire în secolele XV și XVI. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei și este poleită cu aur, având aceeași vechime ca și biserica.

Istoria zbuciumată a acestor locuri a influențat și dezvoltarea mănăstirii, care a avut mult de suferit în decursul vremurilor. După distrugerile din anul 1821, când a fost incendiată de turci, a fost refăcută în 1824, cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costache.

În sud-estul incintei, pe o temelie înaltă de piatră, este Paraclisul "Sfinții Părinți Ioachim și Ana" (9 septembrie), construit în anul 1946, care deține numeroase sculpturi și miniaturi în lemn, realizate de profesorul Gh. Gheorghiță.

Valoarea artistică este dată și de pictura în ulei, realizată de Irineu Protcencu, un excelent portretist, care a reușit să îmbine frumosul umanizat, sub influența artiștilor Renașterii, cu bogăția spirituală a artei bizantine.

Mănăstirea are un zid de incintă nu prea înalt, pe colțul de nord-est ridicându-se turnul-clopotniță, clădit în 1825.

Mănăstirea Agapia

Mănăstirea – Agapia, cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" (8 noiembrie), este situată pe valea pârâului Agapia (Topolița), la poalele culmii Măgura.

Biserica din incintă a fost construită din piatră și cărămidă după un plan arhitectural treflat, asemănător Bisericii "Trei Ierarhi" din Iași, cu turlă pe naos, cu cheltuiala Hatmanului Gavriil (fratele domnitorului Vasile Lupu) și a soției sale, Liliana, în perioada anilor 1642 – 1644. În anii următori, s-a construit zidul de incintă, cu chilii etajate, și turnul clopotniță, prin portalul căruia se pătrunde în mănăstire.

A fost locuită de călugări până în anul 1803, când mitropolitul Veniamin Costache o transformă în mănăstire de maici.

Pe latura de sud a clădirii incintei, la etaj, în corpul de chilii al stăreției, a fost construit cu banii lăsați de Mitropolitul Veniamin Costache și de sora sa, Elisabeta Costache, prima stareță a Mănăstirii – Agapia, paraclisul care are ca hram principal "Nașterea Maicii Domnului", sfințit în anul 1847.

Biserica cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" din incinta mănăstirii a fost renovată de mai multe ori. Cu prilejul renovării din anul 1858, interiorul bisericii a fost pictat de Nicolae Grigorescu. Cu toate că avea doar 18 ani, acesta a realizat o remarcabilă suită de icoane pline de lumină, mișcare și realism. Pictorul a folosit modele vii, alese cu multă grijă, pentru a realiza portretele sale . Pentru a realiza icoana proorocului Daniel, și-a făcut autoportretul.

"Sfinții lui Grigorescu sunt vii, omenește vii și destul de sfinți prin expresia de bunătate, de îndurare și de evlavie, pe care pictorul a știut să le-o dea fără să-i desfigureze, fără să-i bizantizeze prea mult, înțelegând distinctiv că un sentiment ceresc nu poate decât înfrumuseța o figură omenească". (Al. Vlahuță, 1910)

Muzeul de artă medievală și religioasă, cuprinde exponate din secolele XVI – XIX: icoane de mare valoare artistică, obiecte de artă și de cult, broderii și cusături cu fir de aur și perle veritabile cusute pe catifea, cărți de cult în manuscris sau tipărite, legate în ferecături cu ornamente de argint aurit.

Biblioteca are în patrimoniu în jur de 12.000 de volume, manuscrise și tipărituri. Cea mai veche tipăritură este o "Liturghie a Sfântului Ioan Hrisostom", ediție bilingvă intitulată "Messe Grecque Latine", tipărită la Paris în anul 1537.

În afara incintei Mănăstirii – Agapia, poate fi vizitată Biserica "Sfântul loan Bogoslovul spre care urcă o alee de piatră în scări, numită "Drumul veșniciei", Este construită din lemn în formă de corabie și este situată în mijlocul cimitirului. Este considerată prima biserică din Complexul Mănăstirii Agapia din Vale. A suferit distrugeri numeroase, dar de fiecare dată a fost reconstruită așa cum a fost.

In partea de sud a mănăstirii, este Biserica "Adormirea Maicii Domnului", construită din lemn la sfârșitul secolului al XV-lea.

La Mănăstirea – Agapia se păstrează foarte multe icoane, îmbrăcate în argint aurit, candele de argint cizelat și frumos ornate, cruci sculptate în lemn de chiparos și legate apoi în filigran de argint sau de aur, broderii executate artistic în fir de aur și argint, odăjdii etc.

Icoana Maicii Domnului, așezată în strană în biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril", este considerată de mare valoare, făcând parte din categoria celor cinci icoane bizantine foarte vechi, vestite în țara noastră. Tradiția o coboară până în secolul VII, afirmându-se că ar fi una din icoanele purtate pe zidurile Constantinopolului în anul 626, când acesta a fost înconjurat de perși. (Monahia Eustochia Ciucanu, 1988).

O altă icoană veche este Sfânta Ana cu Maica Domnului pruncă în brațe, îmbrăcată în argint și așezată pe perete în Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril", în partea dreaptă, lângă altar.

5. Mănăstirea Secu

Așezată la 10 Km de Mănăstirea Neamț, pe o vale singuratică ce te îndeamnă la liniște Mănăstirea Secu se înalță între culmile împădurite și binevoitoare ca o monumentală cetate monahală a Moldovei A fost fondată de către Nestor Ureche în anul 1602 Prin poziția sa, pe valea pârâului Secu, afluent al Ozanei, într-o zonă de o frumusețe deosebită, cu păduri care ajung până în apropierea șoselei modernizate, Mănăstirea – Secu constituie un obiectiv turistic important.

Fig. 17. Mănăstirea Secu

Biserica, cu hramul "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul" (29 august), are arhitectura interioară specifică stilului moldovenesc, dar în exterior capătă înfățișarea stilului muntenesc, excepție făcând turla de pe naos. Fațada este lipsită de contraforturi și este împărțită în două câmpuri de un brâu clasic muntenesc, format din două rânduri de cărămizi, așezate pieziș, în formă de zimți. Pictura interioară, în stilul Renașterii, datează din anul 1850.

Catapeteasma a fost sculptată în stil baroc și este poleită cu aur. Pe iconostas, icoana Maicii Domnului are o deosebită valoare istorico-artistică, făcând parte din catapeteasma paraclisului din Cetatea- Neamț. În interior sunt mormintele ctitorilor, iar în exterior, al mitropolitului Varlaam, fost ucenic și egumen la această mănăstire

Turnul din colțul de nord-vest, zis al Mitrofanei, soția lui Nestor Ureche, are un parter boltit în semicilindru și trei niveluri suprapuse. Cel din colțul nordic nu se mai păstrează în întregime, iar în cel din colțul sud-estic, la etaj, se află paraclisul cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Turnul din colțul sud-vestic își păstrează caracterul de turn de apărare, cu guri de tragere pe două niveluri. In exterior, pe fațada sudică a turnului din colțul sud-estic, este stema Moldovei, sculptată în piatră, reprezentând capul de bour și un scut flancat de simbolul soarelui și al lunii. Se consideră că stema a aparținut Cetății- Neamț și a fost adusă aici în 1716.

Mănăstirea – Secu are un tezaur valoros format din obiecte de cult și de ritual, executate din metal prețios, broderii cu fir de argint și de aur, împodobite cu perle sau pietre prețioase, manuscrise și cărți vechi.

Mănăstirea Sfântul Ilie din Toplița

Fig. 16. Ministirea Sfântul Ilie din Toplița

Mãnãstirea și biserica Sfântul Ilie este un monument foarte important care inițial a fost construit de Ujica (Pop) Gheorghe împreunã cu fii sãi Ion și Ștefan în localitatea Stânceni între anii 1845-1847 care ulterior a fost mutat de mitropolitul Miron Cristea în orașul Toplița în jurul anului 1910. Biserica astfel mutatã a fost dezvoltatã între anii 1924-1928, s-a mai construit o mãnãstire și o clopotnițã. Icoanele de aici dateazã din 1928 și au fost pictate de D. Belizarie și Gh. Rusu. În clãdirea de la intrare s-a înființat un muzeu.

IV. TIPURI ȘI FORME DE TURISM PRACTICATE ÎN DEPRESIUNEA BORSEC

Turismul reprezintă„activitățile desfășurate de persoane pe durata călătoriilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an, în scop de loisir, afaceri sau alte motive”

În general, forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea / combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentație, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.

Activitatea turistică este bine susținută de un valoros potențial turistic – natural

antropic – diferențiat de la țară la țară, dela zonă la zonă în funcție de care sunt organizate diferite tipuri de turism.

Mai cunoscute în practica turismului românesc sunt: turismul balnear maritim, cu o larga dezvoltare în teritoriu, practicat pentru cură helioterma sau climaterică sau având alte motivații terapeutice; turismul montan și de sporturi de iarna, practicat pe arie largă pentru drumeție, cura climaterică și practicarea sporturilor de iarnă; turismul de cură balneara, prin care se valorifică insușirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal și minerale, nămoluri, aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de arta, cultura și a altor realizări ale activități umane; turismul comercial expozițional, a cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (târguri, expoziții), care atrag numeroși vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naționale sau internaționale; turismul sportiv, de care cunoaștem o mare extindere pe plan național și internațional, având ca motivație diferite competiții pe discipline sportive, interne și internaționale.

În zona depresiunii Borsecului, cele mai practicate forme de turism sunt: turismul de tratament și cură balneoclimatică, turismul de odihnă și recreere unde putem vorbii despre turismul montan, turismul de aventura și speoturismul, drumetiile montane, turismul de agrement și turismul cultural. Toate aceste forme de turism vor fi dezvoltate și caracterizate în paginile acestui capitol.

4.1. Turismul de tratament și cură balneoclimatică

Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci și celor care vor să se relaxeze, să-și regăsească vitalitatea și o bună condiție fizică, mentală și spirituală.

Turismul balnear este singura formă de turism din țara noastră care se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil. Borsecul se înscrie printre zonele țării cu un fond balnear remarcabil. Această valoare este accentuată de complexitatea factorilor naturali, respectiv regăsirea în aceași stațiune a factorilor principali de mediu, alături de o gamă largă de substanțe minerale de cură, cu efecte polifactoriale benefice. Substanțele minerale terapeutice se regăsesc atât în apele minerale și termominerale cât și în apa terapeutice a nămolurilor și turbelor.

Sunt considerate ape minerale terapeutice, apele ivite la suprafață dintr-o sursă naturală sau aduse la zi prin foraje și ale căror caracteristici fizico-chimice pot exercita efecte farmaco-dinamice cu rol terapeutic. Apa Borsec se înscrie în rândul apelor minerale reci carbogazoasă și radioactivă

În depresiunea Borsecului se practică tratamentul cu nămoluri și turbe. Nămolurile reprezintă mâluri care conțin peste 10% substanțe organice, iar turba este un depozit organic format din resturi vegetale incomplet descompuse, în condiții de exces de umiditate anacrobiană.

Valoarea terapeutică a nămolurilor este dată de temperatura, compoziția chimică, acțiunea mecanică și puterea farmacologică a acestora.

În zona Borsucului se află și turba prin care fracțiunile organice și minerale pot căpăta valoare terapeutică.

Zona Borsec este foarte bine cunoscută și pentru emanațiile gazoase numite mofete. Acest factor terapeutic este valorificat în spații amenajate.

Prin intermediul fisurilor din scoarța terestră și în urma escavării rocilor, ajung la

suprafață gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoarței terestre

În Borsec există peste 15 izvoare de apă minerală carbogazoasă naturală, având compoziție chimică apropiată, stabilă în timp, cu debite variabile, cele mai importante calitativ și ca debit fiind izvoarele 1 și 2. Prin compoziția lor, apele minerale au efecte curative asupra afecțiunilor aparatului digestiv ( stomac, intestine, căi biliare ), rinichilor și a vezicii și căilor urinare, precum și asupra sistemului circulator periferic.

La Borsec se trateaza dureri musculare, articulare – reumatice, post – traumatice, afectiuni cardiovasculare, endocrinice, dermatologice, ORL etc., prin proceduri de ionizari; galvanizari; curent dinamic; aerosoli; curent interferential; ultrasunete; raze ultraviolete si inflarosii; bioptron; electropunctura; vibromasaj; bai cu plante, bai cu peria, afuziuni, bai CO2; masaj.

Cure cu ape minerale

Izvorul 1 Principal și Izvorul 2 Republica, ambele apar pe fisuri, din calcare dolomitice și sunt captate în clopote de cupru și aduse la distribuitoare pe conducte de ascensiune. Apa lor carbogazoasă – bicarbonatată este întrebuințată la îmbuteliere.

Fig. 17. Izvorul 1 Principal

Izvorul nr. 3

Fig. 18. Izvorul numărl 3 Borsec

Apa carbogazoasa, bicarbonata, mixta. Contine: Calciu, Magneziu, Sodiu Indicatii: gastrita hiperacida, constipatii usoare, piatra la rinichi si ficat, albuminuri, neferite cronice

Izvorul nr. 5

Fig. 19. Izvorul numărul 5 Borsec

Apa carbogazoasa, carbonata, mixta. Contine: Calciu, Magneziu, Sodiu Indicatii: gastrita hipoacida, colite cronice, litoza cronica urica si oxala (piatra la rinichi si ficat), obezitate, artrism (boala hipertensiva)

Izvorul nr. 6

Fig. 19. Izvorul numărul 6 Borsec

Apa bicarbonata calcica, magneziana, sodica, carbogazoasa, hipotona, usor sulfuroasa. Indicatii: scade secretia gastrica, mai ales daca apa este incalzita sau degazefiata; amelioreaza gastrinele hiperacide si colitele spastice cu constipatie.
Izvorul nr. 10

Fig. 20. Izvorul numărul 10 Borsec
Indicatii: gastrita hipoacida, boala ulceroasa, hipocalcemii

Izvorul nr. 11

Fig. 20. Izvorul numărul 10 Borsec
Apa carbogazoasa, bicarbonata, mixta. Contine: Calciu, Magneziu, Litiu, Sodiu Indicatii: gastrita hiperacida; hipocalcemie, insuficienta paratiroidiana.

– Izvorul Stravechi (Mofeta), unul dintre cele mai vechi izvoare de cura din statiune, situat pe drumul spre Pestera de Gheata.

– Izvorul Pierre Curie, aflat la o distanta de cca 1800 m de centrul statiunii, este izvorul cu cea mai radioactiva apa minerala din statiune.

4.2.Turismul de odihnă și recreere

Turism de loisir, recreere și vacanțe (odihnă), ce include turiștii care doresc să combine relaxarea fizică și mentală cu schimbarea temporară a domiciliului și, într-o societate a tensiunii, să evadeze din cotidian sau să încerce să-și diminueze problemele mentale și fizice. Sunt cuprinse aici și vacanțele cu conținut cultural, sportiv, de jocuri de noroc, etc. 

Funcția de recreație din Borsec poate fi considerată puternică datorită condițiilor sale naturale, prin așezarea localității în mediul natural oferă condiții favorabile pentru a satisface nu numai nevoile localnicilor ci și a oamenilor din alte localități, precum și nevoile de recreație ale turiștilor. Toate acestea pot fi rezultatul climei montane, în cadrul acestuia condițiilor topoclimatice a depresiunii intermontane, caracteristicii de acoperire cu vegetație, condițiilor de relief.

În intravilanul localității poate fi considerat favorabil procentajul mare a spațiilor verzi pe alocuri, și acest fenomen este specific mai ales în zona cu funcție de recreație-turistică din Borsec de Sus unde densitatea clădirilor este relativ mică, deoarece în zona aleelor Șapte Izvoare, Rotunde, aleei Stadionului și străzii Carpaților sunt relativ puține clădiri, și nici traficul nu este semnificativ.

Edificiile sportive au un loc important în șirul activităților de recreație. În Borsec de Sus există un teren de sport mai mic și asfaltat în apropierea bisericii catolice. Acest teren este adecvat mai ales pentru uzul localnicilor. La marginea intravilanului din Borsecul de Sus, la capătul aleii Stadionului se află un teren de sport cu gazon mai mare („stadion"), care se află pe Dealul Rotund, în mijlocul pădurii, lângă Hotel Sport exploatat de Romaqua Group S.A.

De astfel această parte a orasului, împreună cu Poiana Zânelor este zona verde cea mai importantă și aflată în cea mai bună condiție, și este foarte convenabilă pentru plimbări relaxante și pentru practicarea sporturilor de agrement (alergatul, ciclismul). Pe strada Stadionului potecile turistice marcate (semne de cruci și triunghiuri roșii) ne conduc spre raritățile naturale din Borsec (fortificarea marketingului acestora ar fi oportună). Aceste rarități sunt: abatajele terasate a minei de travertin, pavilonul izvorului Străvechi, unde emanațiile de gaze de tip de mofetă este considerată o curiozitate locală, iar formația geomorfologică constituită în travertin, Grota Ursilor ca o prăpastie, Peștera de Gheață de origine carstică. Dealul Rotund este și un teritoriu de ocrotire a naturii (pe 75 de hectare) iar include și peștera de stalactite în apropierea stadionului. Izvorul Pierre-Curie (ușor radioactiv) și în apropierea lui cu nume rezonant, Cetatea Bufnițelor (locul cazematelor din primul război mondial) constituie o țintă de excursie de 1-2 ore în colțul sud-estic al Dealului Rotund.

4.2.1.Turismul montan

Turismul montan este: – ansamblul activităților turistice care se desfășoară in mediul montan; – activitatea turistică care are la bază o stransă legătură cu mediul ambiant natural și uman din zona montană.

Este o formă de turism care se desfășoară in mediul montan care prezintă următoarele caracteristici:

– valorifică resursele turistice montane (naturale, culturale, umane);

– valorifică suprastructura turistică (mijloace și căi de acces, stațiunile, pensiunile și fermele agroturistice);

– utilizează diverse spații de cazare (hanuri, hoteluri rurale, case de vacanță);

Turismul montan are un caracter complex, fiind in conexiune directă cu celelalte activități din zonă. El nu poate fi disociat de viața economică, socială și culturală a colectivității in care se desfășoară. Reprezintă un factor de dezvoltare a unor activități conexe cu efecte benefice asupra nivelului venituriloravand un „efect multiplicator“ pentru dezvoltarea altor activități tangente turismului.

Munții de înălțime mijlocie din depresiunea Borsecului, cum ar fi Munții Borsecului și Munții Bistriței, fac posibilă practicarea acestei forme de turism.

4.2.2.Turismul de aventura și speoturismul

Aventura este o atitudine pe care trebuie s-o adopți față de necunoscut pentru a-ți descoperi astfel potențialul unic. Călătoria, în sensul de peripeție, aventură a căpătat în timp semnificația turismului de aventură devenind o formă de cunoaștere potențată de noile tehnologii.

După unele surse, aventura este o acțiune riscantă, nechibzuită, primejdioasă și foarte indrazneata. Uneori reprezinta o interprindere dubioasă, necinstită. De asemenea, aventura poate desemna lupta între viață și moarte, ceea ce presupune inițiativă, curaj, sacrificiu, responsabilitate și să fii tot timpul pregătit pentru a-ți lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut.

O formă a turismului de aventură este alpinismul care, în depresiunea Borsecului pot fi practicate la Faleza Ursului. Alte formă de turism care pote fi practicată în depresiunea Borsec este: parapanta – colinele și munții de diferite dimensiuni și inclinații, sunt un loc ideal pentru practicarea acestui sport, accesibile atât pentru începători, cat și pentru sportivii avizați. Parapanta este un aparat de zbor confecționat din material textil, asemanator cu parașuta aripa. Spre deosebire de parașută, atunci când se umflă cu aer, parapanta ia forma unui profil aerodinamic capabil să dezvolte portanta. Cu ajutorul portantei se poate plana pe distanțe destul de mari. Pilotul atârnă suspendat sub voalura parapantei într-un ham special (seleta). Atât viteza de înaintare cât și direcția sunt controlate cu ajutorul a doua comenzi. Decolarea se face prin alergare pe o pantă, iar dacă viteza vântului este suficient de mare se poate decola și fără alergare. Neavând alta sursă de energie decât energia potențială datorată diferenței de nivel, parapanta trebuie să sacrifice altitudine pentru a plana. Totuși, cu ajutorul curenților ascendenti se poate urca la înălțimi superioare locului de decolare.

O altă formă de turism de aventură este turismul speologic care poate fi definit ca o formă de turism, practicat in scopul vizitării unor monumente ale naturii – și anume peșterile – intr-o formă organizată, in scopuri științifice și/sau agrementale. Peștera reprezintă orice lipsă de materie din scoarța pămantului, ea este o cavitate, o scorbură naturală subterană, adancă și mare formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație.

Borsecul oferă posibilitatea practicării acestui turism prin o seamă pe peșteri și fundături naturale, cum ar fi „PEȘTERA CU STALACTITE”, „GROTA URȘILOR" și „PEȘTERA DE GHEAȚĂ

În ceea ce privește turismul de aventură, în ceastă zonă mai pot fi practicate și mersul cu ATV și Quad, precum și Off Road -ul

4.2.3. Drumeția montană

Turismul de drumeție montană este foarte răspândit și stimulat de valoarea peisagistică de o mare diversitate a regiunii montane înalte, dependentă de substratul litologic și de învelișul vegetal ce înregistrează etajarea altitudinală.

În cadrul periplului montan și în funcție de altitudine se străbat o diversitate de ecosisteme cu fizionomii proprii (forestier, subalpin și gol alpin) în cadrul cărora se detașează forme de relief legate de procese morfologice glaciare și postglaciare diferențiate și în funcție de litologie.

Dintre drumețiile care pot fi făcute în Borsec amintim:

Stațiunea Borsec – Vârful Făget (1.305 m);

Stațiunea Borsec – Grota Urșilor – Izvorul Străvechi (Mofeta) – Peștera de Gheață;

Stațiunea Borsec – Izvorul Străvechi – Izvorul Pierre Curie – Cetatea Bufnițelor – Borsecul de Jos;

Șapte Izvoare – Groapa Rotundă – Făgețelul – Borsec ș.a.

Punctele nodale în desfășurarea drumeției montane sunt cabanele amplasate în poziții favorabile, alese atât din punct de vedere al accesului, cât și din punct de vedere al amplasării în apropiere de obiective turistice cu impact.

4.2.4.Turismul de agreement

Agrementul este definit ca ansamblul mijloacelor , echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabilă.

Din punct de vedere a turismului de agrement, în stațiunea Borsec se află amplasată, din anul 2010, o pârtie de schii situată situata pe DN 15 intre Toplita si Bicaz in decorul natural al Muntilor Giurgeului.

Partia de schi Speranța, în fapt partia principală ce are în dotare instalație de transport pe cablu -teleschi- nocturnă și tunuri de zăpadă. Lungimea partiei este de 680 m startul fiind la cca 1000m altitudine.Diferența de nivel este de 135 m având o pantă de înclinare de 21% mai abrubtă în partea superioară la sosire fiind aproape plană. Aceste detalii o recomandă ca fiind o partie de dificultate medie.

Partia de schi Prichindel este deservită de aceiași instalație de teleschi . Lungimea ei este de 815 m iar diferența de nivel de 135m. Pârtia nu este dotată cu nocturnă și momentan nici cu tunuri de zăpadă. Este o partie medie însă porțiunea terminală poate fi folosita de începători.

Partia Raza Soarelui numită și Pârtia Însorită este o pârtie de dificultate sporită fiind recomandată schiorilor profesioniști. În lungime de 725 m și cu o diferență de nivel de 135 m, această pârtie are o pantă de înclinație de 31%. Beneficiază de serviciul teleschiului central dar nu are nocturnă și nici tunuri de zapadă.

Toate aceste pârtii sunt deservite de o masina de batut zapada. Teleschiul are o capacitate de 720 persoane/ora.Trebuie știut că în afara acestor trei pârtii noi , la Borsec există și pârtii mai vechi (care nu au fost niciodata omologate dar care an de an au fâcut deliciul schiorilor locali și nu numai) între care pârtiile de schi Făget și Făgețel. De asemenea există pârtii de săniuș și pârtii de schi fond.

4.3. Turismul cultural

Turismul cultural este o formă reprezentativă a turismului de mare mobilitate, desfășurat mai ales cu mijloace automobilistice și având ca motivație existența unui valoros patrimoniu cultural-istoric și etno-folcloric cu caracter original și chiar uneori cu valoare de unicat.

Începând de la sfârșitul anilor 90 și mai ales în ultimii ani, au organizat tabere creative de arte plastice, de arta fotografiei și de cinematografie, a căror materiale au fost expuse și pe loc. În 2004 s-a înființat o trupă de dans popular. În biserica romano-catolică se organizează concerte de orgă.

Printre evenimente de viață culturală și socială putem înșira comemorările organizate anual, cu ocazia zilelor de 15 Martie și 6 Octombrie, când spectacolul este asigurat de Școala Generală și Casa de cultură

Tradiția balurilor și a seratelor cu program artistic este continuată de baluri de câslegi, de stropitoare, de culesul viei și de ziua Ecaterinei precum și de spectacole de Crăciun, organizate anual. Șirul acestor festivități este complementat de serbarea de ziua femeilor și a mamelor, de ocazii cu caracter colectiv cu prilejul revelionului și prerevelionului.
Alăturarea activității corale reprezintă un moment important din viața socială, iar acesta are o forță de unire și în viața religioasă colectivă. Cele două activități corale sprijinite de Asociația de Cor Sepridi János sunt: grupul Canticum Novum și corul tineret De Angelis. Cândva viața stațiunii balneare nu s-ar fi putut imagina fără interpretările regulate ale fanfarelor, iar acestea după 2000 s-au activizat iarăși. Aceste fanfare oferă permanent programe la serbările orașului (Zilele Borsec, Sărbătoarele Zăpezii, Ziua Minerilor etc.), au fost momente interesante de exemplu cu ocazia picnicului suflătorilor organizat pe vârful Creanga, de 1 Mai 2004, la cupa Lirinc Pál pe 13 Februarie sau în cadrul Zilelor Județului Harghita pe 26 iunie 2004, au dat concert în aer liber.
Printre instituțiile culturale din Borsec, biblioteca orășenească are un rol important. Această bibliotecă funcționează în cadrul casei de cultură cu trei săli, din care două sunt camere cu autoservire și una depozit. Biblioteca are la dispoziție TV și videomagnetofon, astfel pe lângă lansările de cărți, au ocazia să organizeze și prezentări de filme. Fondul de cărți conține 43.358 cărți (plus 8 CD)

Tot în cadrul acestei forme de turism este inclusă și vizitarea monumentelor istorice cum ar fi Viaduct la intrarea în Borsecul de Sus. Viyitarea Bisericilor și a Mânăstirilor din zonă: Biserica veche din localitate, Mănăstirea de la Toplița și alte mănăstiri și monumente aflate în apropiere.

Creșterea cererii pentru produsele tip „punere în formă” (fitness), dorința manifestată tot mai pregnant de curanți de a fi tratați ca turiști, nevoia acestora de a ieși din rutina zilnică, precum și rolul agrementului ca adjuvant al tratamentelor evidențiază relația implicită a turismului balnear cu turismul de odihnă, de recreere, de agrement, sportiv, turismul balnear aflându-se, de altfel, la granița dintre tratament și loisir.

V. VOLARIFICAREA POTENȚIALULUI TURISIC

5.1.Baza thnico-materială

5.1.1. Baza de tratament

Baza de tratament pe care ne-o oferă Borsecul de azi nu este una foarte bogată, însă scopul principal a autoritaților de relansare turistică a stațiunii Borsec este pus în practică. Astfel în vara anului trecut a început construcția centrului balnear multifunțional din Borsec, care necesită o investiție de peste 22 de milioane de lei. Centrul balnear va cuprinde o bază de tratament și un centru wellness, va avea o suprafață de 2.900 metri pătrați și o capacitate de 1.000 persoane pe zi. Potrivit primarului, baza de tratament va oferi diferite posibilități pentru tratamente cu nămol, masaj sau terapie cu apă minerală caldă și rece. Odată cu renașterea stațiunii s-ar putea pune capăt în mare măsură scăderii ratei șomajului, a sărăciei, astfel îmbunătățindu-se viața socială și economia orașului Borsec.

Primarul orașului, Mik Jozsef a declarat în revista Horeca că fără acest centru balnear practic nu se poate vorbi de relansarea turistică a stațiunii. “Acum este momentul zero al relansării stațiunii Borsec, ținând cont că se va construi un centrul balnear multifuncțional, care va cuprinde o bază de tratament și un centru wellness. Fără această investiție nu puteam vorbi de o relansare turistică a stațiunii", a declarat primarul orașului.
Lucrurile se schimbă în stațiunea Borsec. Iarna trecută a fost inaugurată și pârtia din localitate, un obiectiv co-finanțat de MDRT prin programul de dezvoltare a infrastructurii turistice, subprogramul Schi în România.

Anul 2012 a debutat cu noi proiecte pentru revigorarea stațiunilor balneare românești, anunțate la începutul anului, de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Astăzi Statiunea Borsec dispune de urmatoarele baze de tratament, care vor fi renovate în cel mai scurt timp:

Pavilionul central , cu spații de cazare pentru 120 de persoane și baza de balneologie cu 70 de vane pentru bai cu dioxid de carbon , precum și un bazin cu apa carbogazoasă încalzit pentreu 20-25 de persoane pe serie , folosit pentru kinioterapie și alte proceduri.

Policlinica dispune de secții de asistență medicală , dar și de altele precum : bai cu plante medicinale , bai cu plante asociate cu masaj , duș masaj , bai parțiale alternante mâini și picioare , bai de șezut , împachetări cu parafină , masaj uscat , raze ultraviolete , aerosoli și tratamente fizioterapeutice .

Sala de cultura și gimnastica este prevăzută cu aparatele și instrumentele necesare gimnasticii medicale ;

Camera de gardă , cu program permanent , este dotată cu o camera de resuscitare și un staționar cu doua paturi .

5.1.2. Capacitatea de cazare

Cazarea este cea mai importantă componentă a bazei tehnico-materiale specifice turismului este care este tot atât de veche ca și omenirea. Practic, ea a apărut odată cu primele legături sociale ale oamenilor. Ospitalitatea se referă la oferirea unui adăpost temporar oamenilor, iar în prezent reprezintă baza actualei industrii hoteliere, dar într-o formă mult mai modernă și diversă. În prezent, cazarea turistică este o funcție de bază a industriei turistice, constând într-o serie de servicii care răspund cerințelor complexe ale clienților.

Capacitatea de cazare reprezintă elementul esențial al bazei materiale turistice de care este organic dependentă însăși dezvoltarea activităților turistice. Evoluția acesteia se confundă până la detaliu cu proporțiile și orientarea turismului. Există o continuă corelație între mărimea, structura și gruparea bazei materiale de cazare cu intensitatea și canalizarea fluxurilor turistice sau cu apariția de noi forme de practicare a turismului, toate grefate pe un fond turistic complex.

În regiunea Centru, unde se află și Borsecul, capacitatea de cazare turistică existentă a fost în 1990 de 44241 locuri, atingând în 2003 un număr de 32759 locuri, ceea ce reprezintă o scadere relativă față de 1990 cu 26%, 1% din această scădere echivalând cu aproximativ 442 locuri.

Media anuala a ofertei, exprimată prin numărul real de locuri de cazare, în cazul regiunii Centru, a fost de 36654,7 locuri, valoare ce depășește este media pe țară de 1,01 ori, înregistrând o scadere medie absolută de 883,2 locuri/an, ceea ce, relativ, echivalează cu o reducere cu 2,28%.

În stațiunea Borsec o evoluție a numărului locurilor de cazare după 1970 ar arăta în felul următor: în 1972 erau disponibile 2799 locuri de cazare , în 1975 , 2899 locuri de cazare , în 1980 2847 locuri de cazare , în 1990 erau disponibile 1783 locuri de cazare , iar în 1999 doar 460 locuri ce cazare , cu toate că , dupa 1998 se observă o ușoară creștere a numărului vilelor și pensiunilor .

În anul 1997 , fondul de cazare dispunea de un caracter permanent de 652 locuri de cazare , dintre care 68 de locuri la hotel cu confort clasificat de doua stele , 362 în vile de o stea și 92 de locuri în campinguri .

Actualmente , în cadrul stațiunii funcționează două unități hoteliere , Hotel Transilvania și Hotel Parma , patru vile , doua pensiuni , un camping și doua popasuri turistice.

Hotelul Palma are cea mai mare capacitate de cazare, fiind clasificat în categoria de doua stele. Construcția a fost inceputa în 2000 și a fost data în folosință pe 1 mai 2001. Hotelul are două niveluri , la primul fiind 8 camere cu baie propie . La nivelul superior sunt 9 camere cu baie comuna .În total , hotelul poate adăposti 420 de persoane , iar camerele au încălzire centrală pe lemne. Sala de mese are 35 locuri și un separeu de 16 locuri . În proporție de 20% pe an hotelul este ocupat de turiști străini.

Pensiunea restaurant Apemin a fost o vila care , în anul 1999 a fost preluată și renovată de Apemin . Face parte din categoria pensiunilor de doua stele , dar se intenționează modernizarea și aducerea ei în categoria de trei stele . Este disponibilă pe toată perioada anului , având 20 de camere cu doua și trei paturi . Sala de mese are o capacitate de 45 de locuri , iar barul de 15. Pensiunea este ocupată pe toată perioada anului , dar mai ales în perioada de cantonament a sportivilor . De altfel ,turiștii cazați aici dispun de sala de fitness , baie cu dușuri , saună și bazin .

Astfel, în ciuda faptului că Borsecul este încă în construcție, turistul român nu ezită a vizita aceast minunat loc. O seamă de vile și pensiuni vă așteaptă cu brațele deschise, cu oferte încântătoare și servicii de cazare favorabile. Dintre cele mai noi vile și pensiuni menționăm: Pensiunea Weber, Pensiunea Roua – 14 locuri de cazare, Pensiunea Korona – 25 de locuri de cazare, Pensiunea Silvanus – 28 locuri de cazare, Vila Sport – 56 de locuri de cazare, Vila Rik – 40 de locuri de cazare, Moga, Fitness – 44 de locruei de cazare, Ana, Vila Trandafirul – 25 de locuri de cazare, Vila 60, cu oferte atractive atât pentru sejurul de iarnă (Revelionul și Carnavalul zăpezii, schi alpin) cât și cel de vară(tabăra națională de creație, zilele Borsecului).

Aceste unități de cazare pune la dispoziția turistlui următorele servicii: restaurant, sală de conferințe, bar, masaj, sauna, fitness, televizor, parcare, internet wireless, gratar/barbeque.

Fig. 20. Capacitatea de cazare Borsec

5.1.3.Circulația turistică

Circulația turistică are la bază călătoria. Călătorul poate fi definit de o manieră generală ca fiind,,orice persoană care se deplasează între două sau mai multe țări sau între două sau mai multe localități în care are reședința obișnuită”.

Potrivit modului de organizare a sistemului informațional statistic în domeniul turistic, cuprins în ,,Metodologia de urmărire statistică a activității de turism’’, aprobată de Ministerul Turismului, circulația turistică trebuie cuantificată prin patru categorii de unități de observare :

punctele de frontieră ;

unitățile cu activitate de cazare turistică ;

agențiile de turism interne sau externe rezidente pe teritoriul național ;

bugetele de familie (anchete cu privire la acțiunile turistice în care participă membrii familiei).

Prin intermediul acestor unități de observare este cuantificat obiectul observării statistice și periodicitatea acestuia, respectiv :

A – traficul de turiști și excursioniști interni și internaționali (lunar) : pe țări de proveniență sau destinație, pe mijloace de transport și în funcție de scopurile călătoriei ;

B – activitatea de cazare (oferta și cererea) și alte aspecte privind serviciile colaterale (trimestrial) : persoanele cazate și înnoptările pe țări de proveniență, date privind veniturile și numărul de personal ;

C – activitatea de aventurare turistică (trimestrial) : numărul turiștilor, circulația turistică și consumul turistic aferent acțiunilor organizate, zonele de efectuare a acțiunilor turistice interne, țările de destinație în cazul acțiunilor turistice externe, veniturile obținute din activitățile secundare ;

D – modul de participare a populației la turismul individual sau organizat.

Sursele de culegere a datelor sunt specifice fiecărui gen de obiect al observării statistice , respectiv unitate de observare, și anume :

declarația călătorului la punctul de frontieră sau documentele vamale legate de trecerea frontierei (pentru A) ;

registrul de evidență a persoanelor cazate (pentru B) ;

biletul de odihnă și tratament, borderou de înscriere în excursie (pentru C);

chestionarele completate de către familia colaboratoare la ancheta cu privire la acțiunile turistice (pentru D).

Activitatea turistică, prin complexitatea sa, determină existența unui sistem de indicatori prin care pot fi reflectate fenomenele și aspectele specifice acestui domeniu. Un loc aparte în structura sistemului de indicatori ai turismului revine celor referitori la circulația turistică. Aceștia exprimă cererea reală sub diferite aspecte, dar uneori și pe cea potențială sau chiar relația ofertă-cerere.

Pentru exprimarea circulației turistice și a principalelor ei caracteristici, cei mai reprezentativi și frecvent utilizați indicatori sunt : numărul turiștilor, numărul mediu zilnic de turiști, numărul de zile-turist, durata medie a sejurului, încasările din turism, densitatea circulației turistice și preferința relativă a turiștilor.

Numărul turiștilor (NT) este unul dintre cei mai reprezentativi și importanți indicatori ai circulației turistice ; el este un indicator fizic, cantitativ și poate lua forma :

-sosiri/plecări de turiști, pentru turismul internațional și se obține din statisticile înregistrărilor la frontieră ;

-persoane cazate, utilizat atât pentru turismul intern cât și pentru cel internațional, dedus din statisticile mijloacelor de cazare (găzduire) ;

-participanți la acțiuni turistice – turiști și excursioniști – specific turismului intern, rezultat din centralizarea activității agențiilor de voiaj .

În stațiunea balneoclimaterica Borsec se remarcă o circulație relativ redusă în ultimi ani, coparativ cu alte stațiuni balneoclimaterice din țară.

Cu un numar anual de turisti de peste 300.000 , se realizeaza un sejur mediu de 9,6 nopti de cazare/ turist , dar utilitatea bazei de cazare este redusa (cca. 120 nopti de cazare/loc/an).

5.1.4. Alimentația

Termenul „alimentație” tinde să înlocuiască ceea ce încă prea multă lume numește „alimentație publică”. Atributul de „publică” are în Dicționarul explicativ al limbii române înțelesurile de „care privește pe toți, la care participă toți” sau „care are loc în prezența unui număr mare de oameni”. De aceea, termenul poate fi perceput cu un sens peiorativ, întrucât nu poate fi vorba de o „participare” a tuturor – măcar din motive legate de insolvabilitate a cererii, într-un restaurant de lux, de exemplu, și nici nu se dorește ca derularea serviciului să aibă loc în „prezența” cuiva.

Rețeaua de alimentare cu apă, de canalizare și stația de epurare

Prestările de servicii privind alimentarea cu apă potabilă a localității, transportul apelor uzate evacuate prin rețeaua de canalizare centralizată și epurarea acestora prin stația de epurare orășenească sunt executate în prezent de către S.C. ROMAQUA PREST S.A.

a).Alimentarea cu apă a orașului

Sursele utilizate sunt:

– Captarea „7 izvoare” – asigură captarea izvoarelor de coastă în două drenuri care deversează într-un cămin de captare. Prin intermediul unei stații de pompare, apa se trimite în 3 rezervoare de înmagazinare. Rețeaua de distribuție a acestei surse este din conducte de oțel și fontă având o lungime de 18,6 km și alimentează cu apă potabilă zona stațiunii.

– Captarea izvoarelor de pe valea pârâului Hanczkel constă din 17 captări din puțuri și 4 camere de captare din beton armat. Apa se tratează cu clor gazos prin instalație de clorinare. Rețeaua de distribuție este din oțel zincat și are o lungime de 2,075 km și deservește Borsecul de Jos.

– Captarea din pârâul Bistricioara în locul Valea Seacă a fost realizată cu scopul de a completa necesarul de apă al orașului Borsec și pentru a asigura apa necesară comunelor Corbu și Tulgheș. Captarea nu este utilizată în prezent fiind în conservare. În prezent orașul Borsec este alimentat cu un debit de Q- 15 l/s apă potabilă provenită din cele două surse subterane.

b).Rețeaua de canalizare și stația de epurare

Evacuarea apelor uzate se face prin rețeaua de canalizare a apelor menajere de care beneficiază numai 60 – 70 % din oraș. Rețeaua este realizată din conducte de beton cu lungimea de 11,986 km și transportă apele uzate menajere la stația de epurare situată la 1,2 km de oraș, pe malul drept al pârâului Vinului. Canalizarea, construită în anii 1950-1960, prezintă o stare de degradare avansată datorită modului de amplasare (sub căile rutiere de transport de acces în stațiune) precum și a agresivității carbonice ridicate a apelor subterane. Rețeaua pluvială a orașului este în sistem divisor numai în zona stațiunii. Apele colectate sunt deversate în pârâul Usturoi. Starea fizică a rețelei de canalizare constituie o potențială sursă de poluare a apelor minerale din stațiune. Majoritatea apelor pluviale sunt colectate în rigole de la marginea carosabilului și sunt deversate în cursurile râurilor, ajungând în final în receptorul pârâul Vinului.

Stația de epurare are numai treaptă mecanică compusă din:

– 2 grătare metalice;

– un decantor;

– păturile de nămol.

Receptorul apelor uzate este pârâul Vinului. Calitatea apelor uzate epurate prezintă poluări semnificative la indicatorii de amoniu, substanțe extractibile cu eter de petrol, fosfor total (ocazional).

Alimentarea cu energie termică

Orașul Borsec nu are rețea de distribuție de gaze naturale. Majoritatea clădirilor sunt încălzite cu sobe pe combustibil solid (lemn). Numărul clădirilor cu încălzire centrală proprie este de mic.

Telefonie

Localitatea este dotată cu o centrală telefonică digitală automată și trei stații fixe de emisie-recepție pentru telefonie mobilă sistem GSM (Orange, Cosmote și Zapp).

5.1.5. Mijloacele de transport turistic și infrastructura

Transportul pentru turism reprezintă nu numai posibilitatea de acces la consumul turistic, ci și o componentă importantă a acestuia. Din totalul prețului produsului turistic, transportul deține de la ¼ până la 1.2 acesta variind în funcție de forma de turism, modalitatea de transport, distanța între locul de proveniență a turistului și cel de destinație, sezon, conjunctura de pe piața mondială a combustibilului etc. În calitate de componentă a consumului, deci și a producției turistice, serviciile de transport sunt totodată un element dinamizator al circulației turistice interne, dar mai ales internaționale, existând între transporturi și turism o legătură dublă de cauză – efect. Transportul reprezintă prima manifestare a consumului turistic, fiind singura componentă de care nu se poate dispensa turistul în acțiunea sa de deplasare spre destinația turistică.

În Borsec rețeaua de străzi are lungimea totală de: 40 kmstrăzi asfaltate 11 km – străzi nemodernizate 29 km Intensitatea traficului determinată în anul 1995, pe sectoare de tranzit din zona Borsec, este din clasa medie și anume:

– DN 15 Toplița- Borsec-Tulgheș – 1815 vehicule etalon/zi;

– DJ 128 Borsec-Ditrău (DN 12) – doar trafic afferent exploatării masei lemnoase din zonă.

Aceste drumuri publice din extravilan asigură legăturile interzonale și între localități și au un pronunțat caracter turistic. Intensitatea traficului reclamă modernizarea lor și echiparea corespunzătoare pentru fluență și siguranța circulației. Pentru traversarea localității Borsec de către DN 15 sunt necesare amenajări mai ample, rezultate din racordările locale la accesele în curțile riverane și amenajările la intersecții.

Parcarea se face haotic de-a lungul străzilor iar spațiile sunt în număr insuficient și neamenajate corespunzător. Străzile existente sunt de categoria tehnică III, cu două benzi de circulație, și respectiv de categoria IV, cu o singură bandă. În zona balneară, traficul este local pentru accese și staționări, iar rețeaua stradală este în general satisfăcătoare din punct de vedere al capacității, dar insufficient amenajată pentru parcare și circulația pietonală. Rețeaua secundară de circulație se compune din accese locale cu una sau două benzi carosabile, care, în general, se înfundă sau se racordează la străzile principale.

Drumurile publice DN 15 și DJ 128 sunt, conform Legii 43, din categoria III cu două benzi carosabile.

Traseele de tranzit al acestor drumuri, intersecțiile și accesele laterale sunt deficitare ca fluență, capacitate și siguranța circulației actuale și de perspectivă. În afara străzilor în cadrul stațiunii sunt amplasate alei și trasee turistice în lungime de cca. 10 km, marea majoritate în extravilan, pentru vizitarea monumentelor naturii (Grota Urșilor, Peștera de Gheață) și a zonei Bükkhavas. Aceste alei și trasee turistice, din extravilan, dispun de amenajările necesare pentru efectuarea curei de teren în condiții adecvate (marcaje turistice).

Pe teritoriul orașului există patru parcări:

– la intrarea în localitate, lângă stația PETROM, cu o suprafață de cca. 500 mp., destinată autovehiculelor grele de mare tonaj;

– la biroul de INFO-TURISM, cu o suprafață de cca. 200 mp. destinată mijloacelor de transport în comun și autoturismelor, și o parcare mai mică în imediata vecinătate;

– în apropierea centrului stațiunii, cu o suprafață de cca. 300 mp;

– lângă CAMPING, cu o suprafață de cca. 50 mp.

Parcările, care oferă 150-180 de locuri, sunt suprafețe asfaltate fără alte amenajări.

Fig. 21. Harta cu rețeaua de străzi din Borsec

5.2. Strategi de dezvoltare a turismului balnear în depresiunea Borsec

Dezvoltarea turismului în România trebuie să fie un obiectiv și un mijloc al dezvoltării economico-sociale de ansamblu,în contextul politicii naționale de dezvoltare și de integrare în structurile europene.

Direcțiile de dezvoltare a turismului balnear românesc sunt determinate de dezvoltarea macroeconomică a României, de mai buna reglementare, din punct de vedere legislativ, a problemelor acestei forme de turism și de implicarea Guvernului României în susținerea turismului și turismului balnear românesc.

Unul dintre obiective – accelerarea procesului de privatizare, a fost favorizat de hotărârea de guvern prin care Ministerul Turismului prelua competențele privind efectuarea privatizării, în defavoarea fostului Fond al Proprietății de Stat, cu intenția declarată de a debirocratiza și simplifica procedurile de privatizare în turism.

Un alt obiectiv, încă valabil, este efectuarea integrală a procesuluide privatizare.

Privatizaea s-a desfășurat într-un ritm susținut și prin finalizarea ei,forța schimbării cum am denumi proprietatea privată, va putea acțion, va crește calitatea și competitivitatea ofertei de turism și turism balnear și va înregistra, din nou, un trend pozitiv în evoluția indicatorilor ce caracterizează această activitate.

Obiectivele generale în dezvoltarea orașului Borsec pe termen mediu și lung sunt:

a. Dezvoltarea infrastructurii de bază;

b. Relansarea turismului în general și cel balnear în special;

c. Creșterea potențialului economic;

d. Îmbunătățirea calității vieții;

e. Ridicarea nivelului educațional și a celui cultural;

f.  Regenerarea urbană;

g. Protejarea și conservarea biodiversității și a habitatului natural.

Relansarea turismului balnear din Borsec 

Informații generale :

Revitalizare stațiunii este indiscutabil strâns legată de realizarea unei baze de tratament care să asigure efectuarea unor proceduri balneare bazate pe apa minerală existentă. Prin proiect se propune crearea unui complex balnear pe cât se poate de multifuncțional, care să asigure pe lângă tratamentele executate și o posibilitate de relaxare, de petrecere a timpului liber.

Sursa de financare:

Acest proiect sa va realiza prin parteneriat public-privat: Consiliul Local concesionând terenul necesar realizării investiției, partenerul urmând a o realiza din surse proprii.

Valoarea estimativ_ a proiectului :

12 milioane €

Termen de realizare :

2 ani de la începerea investiției

            În aceeași timp este necesar asigurarea unor servicii conexe :

Servicii ce urmează se înfiincă ( dezvoltă )

 închirieri de obiecte, materiale sportive: (schi, sanie, patine, mingi, șah, remy, etc.);

servicii de frizerie-coafură;

manichiură – pedichiură;

comercializarea și manufacturarea obiectelor de artizanat;

Înființarea unui hipodrom;

 plimbări cu caleașca, cu sănii;

salon de frumusece (fitness, terapii naturiste);

 birou de info-turism;

 cazinou (sală de jocuri , ruletă, etc.);

 un bazin acoperit;

 un lac de agrement;

 patinoar;

 pârtii de schi cu schilift, telescaun, teleferic;

teren de golf.

Sursa de finanțare

Parteneriat public – privat

Realizarea acestor programe este de lungă durată, în care autoritatea locală va trebui să se implice profund prin atragerea de resurse financiare și prin acordarea unor facilități investitorilor.

Tot autoritatea locală va trebui să aibă un rol major prin popularizarea programelor de investiții acordate țării noastre de la Uniunea Europeană, programe de finanțare care vizează acest sector.

Tabelul 5.1.6. Relansarea turismului balnear

Puncte tari:

forță de muncă calificată;

climat de ordine și siguranță publică;

mediu sănătos;

viață culturală : cor, fanfară, formații artistice;

radio și ziar local;

nivel de educație ridicat;

asistență socială corespunzătoare;

societatea civilă organizată;

actul educațional de nivel corespunzător;

starea de sănătate a locuitorilor satisfăcătoare.

rețeaua de străzi este amplasată judicios, oferind acces auto în toate punctele localității;

alimentarea cu apă potabilă acoperă toată zona stațiunii;

sistemul de canalizare este prezentă pe cca. 90 % din stațiune, restul zonelor având posibilitatea de racordare;

existența rețelelor de telefonie fixă și mobilă;

toată localitatea este „ aerisită ”, zonele urbane nefiind aglomerate;

spațiile verzi sunt omniprezente;

renumele orașului;

posibilitatea practicării sporturilor de iarnă;

peisajul și aerul curat oferă o relaxare totală;

posibilitate de sejur în toate anotimpurile;

posibilități de excursii în zonele învecinate (cheile Bicazului, mănăstirile din Neamț);

posibilități de investiții în turism;

accesul în localitate cu mijloace auto este facil indiferent de anotimp.

Puncte slabe :

datorită managementului defectuos, vechea infrastructură turistică este distrusă aproape în totalitate;

baza de tratament este inutilizabilă;

vilele distruse au un aspect dezolant;

lipsa serviciilor de agrement și distracție;

comparativ cu trecutul – slaba prezență a serviciilor turistice;

deși în zona stațiunii este asigurată canalizarea, în perimetrul Borsecului de Jos doar o mică parte din case (cca. 30 %) dispune de acest serviciu;

stația de epurare, dispunând doar de treaptă mecanică, reprezintă o sursă potențială de poluare în aval de localitate;

polarizarea industriei – îmbutelierea apei minerale este cea mai semnificativă activitate economică, restul vieții economice având o importanță mult mai redusă;

lipsa capitalului;

patrimoniul arhitectural este într-o stare avansată de uzură;

depozitul de deșeuri menajere este neecologic;

rețeaua de apă potabilă a orașului necesită reabilitare, datorită uzurii avansate.

lipsa interesului pentru conservarea tradițiilor;

lipsa locurilor de muncă;

exodul tineretului;

lipsa de locuințe;

lipsa spitalului;

lipsa educației liceale.

Punctele slabe privind activitatea de turism balnear în România, evidențiate mai sus, ne arată unde trebuie intervenit pentru a valorifica la adevărata sa capacitate potențialul stațiunilor noastre balneare în special a stațiunii Borsec. Pentru a găsi soluții acestor probleme, este însă necesar să ținem seama și de oportunitățile și limitele mediului extern.

Ca oportunități ale dezvoltării turismului balnear din România putem menționa: o creștere relativă a interesului pentru țara noastră, în ultimii ani, pe toate planurile – mai ales politic și economic – din partea țărilor europene, în special a celor puternic dezvoltate, în perspectiva integrării europene, ceea ce poate contribui la o atragere mai importantă a investițiilor străine în turismul balnear românesc sau a unor finanțări din exterior; o liberalizare mai accentuată a activității economice – promovată și de actuala putere din România – ce a permis finalizarea procesului de privatizare, încurajarea și susținerea inițiativelor particulare și în turism; o previzibilă creștere a nivelului de trai în țara noastră, ca o premisă a sporirii cererii turistice potențiale; existența unor afinități socio-culturale cu numeroase țări ale Europei: Ungaria, Ucraina, Yugoslavia, Germania, Austria, Franța, Spania, Italia, ceea ce ar trebui să ușureze eforturile de promovare a turismului românesc în aceste țări.

Dar, așa cum se menționa anterior, există și unele limite care frânează dezvoltarea turismului românesc balnear. Astfel, amintim concurența puternică pe piața europeană a turismului balnear, manifestată de țări ca: Germania, Franța, Italia, Spania, Austria și chiar Slovacia, Cehia, Polonia; interesul, nu destul de mare, manifestat de fosta putere – în comparație cu așteptările – în dezvoltarea turismului românesc în general și a celui balnear în particular (având în vedere potențialul, turismul ar putea fi considerat o ramură principală a economiei naționale și în consecință interesele și eforturile economice ar fi îndreptate cu prioritate spre turism); implementarea foarte lentă a practicilor manageriale moderne în conducerea turismului românesc, ca de altfel în toate domeniile activității economice din țara noastră, aspect ce nu poate fi remediat decât într-o perioadă mai lungă de timp; slaba implicare a comunităților locale în dezvoltarea turistică, datorită lipsei de experiență în acest sens, dată fiind centralizarea foarte puternică din perioada comunistă.

Acestora li se adaugă faptul că, în general, oferta românească de turism balnear este puțin cunoscută de touroperatorii străini, datorită insuficientelor activități de promovare turistică pe piețele vizate (Marea Britanie, Germania, Olanda, Danemarca, Norvegia, etc.); în plus, touroperatorii străini manifestă o serie de reticențe față de oferta românească, din următoarele cauze: lipsa unei infrastructuri corespunzătoare, generale și turistice; lipsa unor facilități obișnuite în alte stațiuni din lume; inexistența unor colaborări reale cu prestatorii români în vederea asigurării unui număr de locuri în hotelurile din stațiunile balneare în perioada Crăciunului și a Anului Nou; absența unor investiții care să modernizeze o structură materială în domeniul turismului depășită fizic și moral; lipsa de adaptabilitate a personalului din hoteluri și restaurante la noile exiganțe ale turismului internațional; instabilitătea continuă a prețurilor; imaginea generală de “țară săracă“ a României, creată de massmedia europeană în ultimii ani.

Concluzii

Pentru țara noastră ca și pentru județul Harghita potențialul turistic este o mină de aur care trebuie foarte bine exploatat și pus într-o lumină care să-i justifice adevărata sa valoare.

Cunoscutul dicton latin „minte sănătoasă în corp sănătos” este o realitate izvorâtă din legătura naturală dintre om și natură. Căutările omului de a reveni, măcar pentru scurtă vreme în sânul naturii au la bază tocmai necesitatea de a se regăsi pe sine și de a reface după stresul cotidianului.

În lupta pentru emanciaparea și dezvoltarea societății omenești, oamenii au cam uitat atât de legătura lor cu natura, cât și respectul față de aceasta.

Realizările în turism pot fi o artă, drept pentru care dezvoltarea turismului trebuie dirijată în mod științific:

agențiile de turism își propun să analizeze piața pentru determinarea oportunităților și pericolelor ce pot apărea;

scopul este satisfacerea nevoilor consumatorilor de servicii turistice din Vâlcea și zonele adiacente în condițiile obținerii unui profit;

agențiile de turism trebuie să ducă o campanie de conștientizare de către consumatori a costurilor și prețurilor reale ale serviciilor turistice, o politică deschisă și transparentă față de consumatori;

accentuarea în materiale promoționale a caracteristicilor vacanțelor pentru care consumatorul prezintă un interes sporit, acestea fiind în general zona, prețul și bineînțeles avantajele;

materialele publicitare vor fi realizate astfel încât să producă o dorință foarte puternică de a cumpăra vacanța prezentată însă fără a induce în eroare potențialul turistic prin prezentarea eronată a ofertei,

agențiile de turism să ofere servicii turistice bazate numai și numai pe nevoile, dorințele consumatorilor;

oferte maleabile – servicii la cerere, care să poată fi cumpărate separat, servicii care să poată fi scoase din pachetul de servicii oferite, posibilitatea înlocuirii lor cu altele (la cererea clientului) de o calitate mai slabă, dar mai ieftine, etc;

agențiile trebuie să-și înnoiască anual oferta de servicii, să-și îmbogățească oferta cu noi vacanțe, eventual să introducă noi genuri de vacanțe.

Publicul românesc trebuie educat pentru consumul turismului, astfel încât este benefic pentru acesta părăsirea aglomerărilor urbane , a poluării și stresului zilnic în favoarea evadării în natură.

„A călători este o nevoie sufletească a oricui….E și o dorință de extraordinar care ne mână tendința de a ieși din ceea ce se repetă zi de zi, e o patimă a descoperirii, și ființa noastră se mulțumește doar prin descoperirile pe care le face”.

– Nicolae Iorga –

BIBLIOGRAFIE

*** Agenda localã 21–planul local de dezvoltare durabilã a municipiului Borsec, Borsec, 2005;

*** Colectiv de elaborare, Studii la modernizare, dezvoltare durabilă a turismului și diversificarea ofertei turistice românești, I.C.T., Ministerul Turismului, București, 1995;

***Nations Unies Organisation Mondial du Tourisme, Recommandations sur le statistiques du tourisme,New York 1994 ;

CĂLIMANESCU, Silvestru și ZAHARIA, Aurel, Borsec – mic îndreptar turistic, Editura Sport Turism, București, 1981;

CIANGA, Nicolae , Geografia turismului în România, Note de curs, Cluj Napoca, 2011;

COMĂNESCU , Laura,Potențialul turistic natural al României, Editura Credis, București, 2006;

GLĂVAN, Vasile, Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundația România de Mâine, București 2006;

LUPU, N, Hotelul-Economie și Management, Editura All Beck, București, 2002;

MARCU, Oliviu , RATZ, Zoltan , BORDA, Mircea , Munții Giurgeului: ghid turistic, Editura pentru turism, București, 1974;

MIHAELA,Firoiu , Resurse umane în turism, Editura Lumina Lex, București, 2003;

NICOLAE, Tomescu , Satul despre el însuși Editura Ankarom, Iași , 1998;

PIȘOTA, Ion, IANCU, Silvia, BUGĂ, Dragoș Judetul Harghita, în Județele Patriei, Editura Academiei Republicii Socialiste Române, București, 1976;

RUSU, Andreea-Ioana,Stațiunea balneoclimaterică Borsec – potențial turistic și valorificare, în Munții Carpați – potențial turistic și strategii de valorificare, Cluj Napoca, 2011;

Stănciulescu Gabriela, Managementul operațiunilor de turism, Editura All Back, București, 2002;

TRELLA, Adrian, Montanologie, – note de curs-, Arad, 2009;

VASILE , Florea, Istoria Artei Românești, Hyperion, Iași, 1991;

Resurse internet:

www.poezie.ro.

www.horeca.ro

www.kepeslapok.wordpress.com

www.borsec-turism.ro

www.directbooking.ro

www.director-turism.com

www. art-zone.ro

www.vileonline.ro

www.adevarul.ro

www. silvanus.jalbum.net

www.neamt.ro

www. ziarpiatraneamt.ro

www.basilica.ro

www.crestinortodox.ro

www.romanianmonasteries.org

www.skytrip.ro

BIBLIOGRAFIE

*** Agenda localã 21–planul local de dezvoltare durabilã a municipiului Borsec, Borsec, 2005;

*** Colectiv de elaborare, Studii la modernizare, dezvoltare durabilă a turismului și diversificarea ofertei turistice românești, I.C.T., Ministerul Turismului, București, 1995;

***Nations Unies Organisation Mondial du Tourisme, Recommandations sur le statistiques du tourisme,New York 1994 ;

CĂLIMANESCU, Silvestru și ZAHARIA, Aurel, Borsec – mic îndreptar turistic, Editura Sport Turism, București, 1981;

CIANGA, Nicolae , Geografia turismului în România, Note de curs, Cluj Napoca, 2011;

COMĂNESCU , Laura,Potențialul turistic natural al României, Editura Credis, București, 2006;

GLĂVAN, Vasile, Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundația România de Mâine, București 2006;

LUPU, N, Hotelul-Economie și Management, Editura All Beck, București, 2002;

MARCU, Oliviu , RATZ, Zoltan , BORDA, Mircea , Munții Giurgeului: ghid turistic, Editura pentru turism, București, 1974;

MIHAELA,Firoiu , Resurse umane în turism, Editura Lumina Lex, București, 2003;

NICOLAE, Tomescu , Satul despre el însuși Editura Ankarom, Iași , 1998;

PIȘOTA, Ion, IANCU, Silvia, BUGĂ, Dragoș Judetul Harghita, în Județele Patriei, Editura Academiei Republicii Socialiste Române, București, 1976;

RUSU, Andreea-Ioana,Stațiunea balneoclimaterică Borsec – potențial turistic și valorificare, în Munții Carpați – potențial turistic și strategii de valorificare, Cluj Napoca, 2011;

Stănciulescu Gabriela, Managementul operațiunilor de turism, Editura All Back, București, 2002;

TRELLA, Adrian, Montanologie, – note de curs-, Arad, 2009;

VASILE , Florea, Istoria Artei Românești, Hyperion, Iași, 1991;

Resurse internet:

www.poezie.ro.

www.horeca.ro

www.kepeslapok.wordpress.com

www.borsec-turism.ro

www.directbooking.ro

www.director-turism.com

www. art-zone.ro

www.vileonline.ro

www.adevarul.ro

www. silvanus.jalbum.net

www.neamt.ro

www. ziarpiatraneamt.ro

www.basilica.ro

www.crestinortodox.ro

www.romanianmonasteries.org

www.skytrip.ro