Potentialul Turistic de pe Valea Prahovei
FACULTATEA DE ECONOMIA COMERTULUI TURISMULUI SI SERVICIILOR
Potentialul turistic de pe Valea Prahovei
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………….. 4
CAPITOLUL I: Evoluția turismului
1.1. Turismul din cele mai vechi timpuri și până
în zilele noastre …………………………………………………….. 6
1.2. Componentele fenomenului turistic ………………….. 8
1.3. Evoluția turismului montan: schiul, alpinismul și drumețiile …………………………………………………………………………….. 17
1.4. Dezvoltarea durabilă a turismului …………………….. 21
1.5. Implicarea turismului în activitatea economică ….. 24
CAPITOLUL II: Valea Prahovei – cea mai importantă destinație turistică din România
2.1. Scurtă prezentare a principalelor localități din
Valea Prahovei ………………………………………………………. 28
2.2. Resurse naturale ……………………………………………… 36
2.3. Resurse antropice ……………………………………………. 39
CAPITOLUL III: Analiza echipamentelor și a circulației turistice
3.1. Structuri de primire …………………………………………. 45
3.2. Structurile de agrement …………………………………… 53
3.3. Analiza circulației turistice ………………………………. 57
CAPITOLUL IV: Posibilități și resurse de valorificare a potențialului turistic din Valea Prahovei
4.1. Tendințe în oferta turistică pe Valea Prahovei ……… 65
4.2. Proiecte și programe de dezvoltare a turismului ….. 68
4.3. Fundamentarea necesității și oportunității investițiilor în Valea Prahovei ………………………………………………………………… 74
4.4. Analiza S.W.O.T. ………………………………………………. 77
CONCLUZII ……………………………………………………………. 82
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………. 84
ANEXE …………………………………………………………………… 86
INTRODUCERE
Turismul reprezintă o activitate permanentă a omului modern, având implicații pe multiple planuri, de la cel economic la cel politic, social, cultural și natural.
Zona Valea Prahovei reprezintă un important centru turistic, fiind una dintre cele mai căutate destinații turistice din țara noastră. Acest fapt se datorează în primul rând resurselor naturale și antropice, dar și accesibilității zonei. Pe Valea Prahovei întâlnim stațiuni ce funcționează în tot timpul anului, ceea ce sporește rolul turismului în economie.
Deși potențialul turistic, natural și antropic, al zonei este extrem de valoros, în foarte puține locuri este exploatat la maximum.
De aceea, lucrarea de față prezintă evoluția turismului din această zonă în perioada 2010-2014 și un număr de concluzii în ceea ce privește dezvoltarea rapidă și durabilă a sa.
Am ales această temă pentru a vedea care este stadiul de dezvoltare al turismului în Valea Prahovei și care au fost măsurile luate în perioada 2010-2014 de către autoritățile locale pentru a ridica stațiunile din această zonă la standarde internaționale.
În lucrare sunt analizate atât resursele turistice ale județului, naturale și antropice, baza tehnico-materială, cât și circulația turistică în această perioadă.
În ceea ce privește baza tehnico-materială și circulația turistică, analiza acestora este făcută pe baza:
Capacității de cazare turistică în funcțiune;
Structurii de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în perioada 2010-2013.
Capacității de cazare turistică pe tipuri de structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistică existente în perioada 2010-2013.
Numărului turiștilor cazați în structurile de primire în perioada 2010-2013
Numărului înnoptărilor (zile-turist);
Duratei medii a sejurului;
Numărului mediu de turiști;
Indicatorilor statistici: indicele dinamicii, ritmul, indicele mediu și ritmul mediu.
Ultima parte a lucrării conține analiza de potențial S.W.O.T. a turismului din Valea Prahovei, posibilități de valorificare a potențialului turistic și concluziile la care am ajuns în urma analizei efectuate.
CAPITOLUL I
EVOLUȚIA TURISMULUI
1.1. Turismul din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre.
Călătoria a apărut cu mult înaintea erei noastre, când oamenii se deplasau din diferite motive printre care: comerțul, aventură, politică, religie și sănătate.
De atunci și până astăzi scopurile călătoriei nu s-au schimbat prea mult, în prezent adăugându-se călătoriile de afaceri și deplasările la târguri, expoziții, simpozioane și sesiuni.
În perioada Imperiului Roman călătoriile s-au dezvoltat foarte mult deoarece aceștia aveau o monedă universală care era acceptată în tot imperiul, precum și o rețea de drumuri foarte bine dezvoltată pentru acea perioadă.
Stabilitatea politică, prosperitatea economică, moneda universală, sistemul eficient de transport și timpul liber au favorizat călătoriile în timpul Imperiului Roman.
Începând cu anul 400 e.n., acești factori au dispărut, călătoria cunoscând o perioadă de stagnare, deoarece devenise periculoasă și dificilă.
Comerțul, dorința de a cunoaște alte civilizații și de a vizita locuri noi face ca în secolul al XVI-lea călătoria să capete noi dimensiuni, astfel apare un nou sector specializat destinat primirii și găzduirii vizitatorilor.
În secolul al XVII-lea apar orașele balneare, ceea ce marchează o nouă etapă în dezvoltarea turismului.
Revoluția industrială de la începutul secolului al XIX-lea a transformat călătoria într-un fenomen accesibil maselor datorită dezvoltării clasei de mijloc și schimbărilor sociale substanțiale. Totodată s-au modernizat și diversificat mijloacele de transport și căile de comunicare ceea ce a facilitat călătoriile și dezvoltarea turismului modern.
În paralel cu dezvoltarea transporturilor și căilor de comunicare s-au dezvoltat și cele mai diferite forme de cazare: hanurile, hotelurile, motelurile, cabanele, vilele și bungalourile.
Turismul a progresat cu diferențe evidente de la o țară la alta, de la o zonă la alta în funcție de: stabilitatea politică, dezvoltarea economică, stabilitatea monedei, eficiența transporturilor și bineînțeles timpul liber și puterea financiară a oamenilor. Astfel putem constata că turismul a fost și este influențat de o serie de factori. Aceștia sunt:
Factori economici: veniturile, tarifele, oferta turistică;
Factori psihologici: setea de cultură, dorința de cunoaștere, sănătatea;
Factori demografici: creșterea longevității;
Factori tehnici: performanțele mijloacelor de transport;
Factori sociali: evoluția numerică a populației, structura pe vârste și pe categorii socio-profesionale;
Factori naturali: așezarea geografică, poziția față de principalele căi de comunicație, relieful, clima;
Factori organizatorici și politici: formalitățile de frontieră, regimul vizelor, conflicte sociale, etnice, religioase.
În prezent, călătoria îmbracă mai multe forme, printre care:
Călătoria religioasă: cea mai frecventă formă de călătorie religioasă o constituie pelerinajul.
Călătoria pentru sănătate: datorită dezvoltării stațiunilor balneo-climaterice și descoperirilor în domeniul medicinei, călătoria pentru sănătate a căpătat o extindere fără precedent;
Călătoria de afaceri: îmbracă o mare varietate de forme de manifestare – târguri, expoziții, congrese științifice, simpozioane, sesiuni etc.;
Comerțul internațional: este cel mai mare generator de turism internațional;
Călătoria pentru cunoașterea artei și istoriei: este generată de rguri, expoziții, congrese științifice, simpozioane, sesiuni etc.;
Comerțul internațional: este cel mai mare generator de turism internațional;
Călătoria pentru cunoașterea artei și istoriei: este generată de „setea de cultură“ a turiștilor;
Turismul social: reprezintă călătorii internaționale facilitate de către guvern, patronii unor firme sau organizații și sindicate organizate în acest scop.
Turismul constituie un fenomen economic, social și politic al zilelor noastre. Are un rol important atât în viața omului, cât și în economia unei țări sau regiuni. Contribuie la petrecerea plăcută a timpului liber și la refacerea sănătății oamenilor, la cunoașterea unor locuri și civilizații noi, la crearea unui climat de pace și prietenie între națiuni, dar în același timp determină și dezvoltarea economică.
1.2. Componentele fenomenului turistic
Cele trei componente esențiale ce concură la definirea fenomenului turistic sunt: baza materială turistică, circulația turistică și potențialul turistic.
Baza materială turistică cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, balneare, de agrement, alimentație, transport și comunicații, destinate satisfacerii cererii turistice.
Până în prima jumătate a secolului XX, realizarea bazei materiale a avut de cele mai multe ori un caracter aleator, neexistând o concepție unitară, fiind tributară aspectului conjunctural. În ultimele decenii, dotarea cu bază materiale turistică a fost integrată unor proiecte urbanistice complexe care, din păcate, se realizează adeseori prin monotonie, urmărindu-se mai ales funcționalitatea acestora și mai puțin integrarea armonioasă în ambianța naturală sau construită.
Elementul esențial al bazei materiale turistice este reprezentat de capacitatea de cazare de care este dependentă însăși dezvoltarea activităților turistice. Evoluția acesteia se confundă până la detaliu cu proporțiile și orientarea turismului. Există o continuă corelație între mărimea, structura și gruparea bazei materiale de cazare cu intensitatea și canalizarea fluxurilor turistice sau cu apariția de noi forme de practicare a turismului, toate grefate pe un fond turistic complex.
Se remarcă o evoluție în timp a categoriilor de cazare, pornind de la componenta clasică, vila (existentă încă din perioada antică romană), cunoscută și sub numele de casă de odihnă sau tratament, caracteristică până la jumătatea secolului trecut și dominantă în aproape toate stațiunile balneoturistice din România; cabana, unitate adaptată turismului montan; hotelul, inițial prezent mai ales în marile orașe, pentru ca apoi să se extindă și să devină adeseori dominant ca și volum de locuri, dar și ca impact fizonomic. În perioada postbelică a fost reconsiderată o altă formă de cazare tradițională – hanul turistic – devenit motel prin adaptarea funcțională la specificul turismului automobilistic; popasul turistic, adaptat de asemenea unui turism de masă cu o mobilitate accentuată rutieră. Timp de o jumătate de secol aceste categorii au fost dominante, fiecare aducându-și aportul diferențiat în realizarea dimensiunilor și structurii bazei de cazare. O trăsătură comună a tuturor acestora era apartenența la proprietatea de stat, chiar dacă unitățile sub aspect organizatoric erau utilizate de diferite instituții turistice sau neturistice, aparținând aceluiași stat omniprezent. După 1990, se remarcă apariția altor forme de cazare care își datorează existența și funcționalitatea unor inițiative private (pensiuni turistice, sate de vacanță, pensiuni familiale legate de turismul rural, bungalow).
Circulația turistică este elementul sintetic care reflectă cel mai fidel modul și nivelul de valorificare al potențialului turistic. În același timp, circulația turistică este și un fenomen geodemografic complex, de mare amploare, constând în deplasări temporare de populație aparținând la diferite grupe de vârstă, categorii sociale și care, cantitativ, este comparabil cu cel al deplasărilor pentru muncă.
Efectul circulației turistice este combinat: social, contribuind la posibilitățile de organizare a timpului liber, la profilaxia unor afecțiuni, refacerea potențialului biologic sau ameliorarea stării de sănătate, lărgirea orizontului informațional; de acumulare economică, mai ales pentru regiunile receptoare de fluxuri turistice, care-și valorifică perpetuu sau sezonceluiași stat omniprezent. După 1990, se remarcă apariția altor forme de cazare care își datorează existența și funcționalitatea unor inițiative private (pensiuni turistice, sate de vacanță, pensiuni familiale legate de turismul rural, bungalow).
Circulația turistică este elementul sintetic care reflectă cel mai fidel modul și nivelul de valorificare al potențialului turistic. În același timp, circulația turistică este și un fenomen geodemografic complex, de mare amploare, constând în deplasări temporare de populație aparținând la diferite grupe de vârstă, categorii sociale și care, cantitativ, este comparabil cu cel al deplasărilor pentru muncă.
Efectul circulației turistice este combinat: social, contribuind la posibilitățile de organizare a timpului liber, la profilaxia unor afecțiuni, refacerea potențialului biologic sau ameliorarea stării de sănătate, lărgirea orizontului informațional; de acumulare economică, mai ales pentru regiunile receptoare de fluxuri turistice, care-și valorifică perpetuu sau sezonier oferta turistică primară, regenerabilă prin amenajare și adaptare.
Circulația turistică are și un caracter aleator, acesta decurgând din substratul subiectiv al opțiunii, iar volumul acesteia nu este întotdeauna direct proporțional cu cel al valorii patrimoniului turistic și al amenajărilor bazelor materiale. Problema esențială este de stimulare a circulației turistice, în condițiile practicării sale în limitele menținerii echilibrului ecologic, pentru atingerea parametrilor de eficiență, a ansamblului amenajărilor și menținerea constantă a acestora, aducând după sine, în mod inerent, apariția de noi forme de practicare a turismului.
Se remarcă menținerea circulației turistice spre zona montană propriu-zisă, cuprinzând o masă mai redusă de turiști, care vara practică turismul pietonal de munte, iar iarna se orientează către stațiunile pentru sporturi de iarnă.
Potențialul turistic
În perioada actuală, când turismul a devenit o activitate de mare importanță socială, economică și, chiar politică, atât pe plan național cât și internațional, necesitatea cunoașterii potențialului turistic, a valorificării lui raționale se impune din ce în ce mai mult. Determinarea potențialului turistic prin metode cantitative a preocupat pe mulți specialiști, rezultatele fiind de un real ajutor acțiunilor de sistematizare turistică a teritoriului, de amenajări și dotări corespunzătoare valorii potențialului respectiv.
În acest sens, potențialul turistic trebuie cercetat prin prisma celor două componente ale sale:
componenta naturală, reprezentată prin peisaje spectaculoase, configurația variată a reliefului, condițiile climatice favorabile (frecvența redusă a fenomenelor negative, absența temperaturilor excesive), valoarea terapeutică și abundența unor factori naturali, (ape minerale și termominerale, nămoluri curative, topoclimat și microclimat, fauna și flora, etc);
componenta antropică, reprezentată prin vestigii ale civilizațiilor ce s-au succedat pe teritoriul României din vremuri imemorabile, monumente și obiecte de artă laice sau religioase, muzee și colecții muzeale, elemente de etnografie și folclor de mare frumusețe și originalitate, realizări actuale de prestigiu etc.
După cum reiese din manualul său de economia turismului, încă din 1959, cunoscutul specialist elvețian W. Hunzicker, arată că „oferta turistică este o combinație de elemente materiale și servicii“, combinație în care serviciile joacă rolul principal.
Englezul H. Medlik consideră produsul turistic ca „un amalgan de elemente tangibile și intangibile, concentrate într-o activitate specifică și cu o destinație specifică“, iar profesorul elvețian J. Krippendorf înțelege prin ofertă turistică „un mănunchi de elemente materiale și imateriale oferite consumului și care ar trebui să aducă unele foloase cumpărătorului, adică să-l satisfacă“. El include în elementele politicii produsului turistic factorii naturali, factorii generali ai existenței activității umane, infrastructura generală, populația și așezările omenești, și alți factori ai infrastructurii.
Într-o accepțiune generală, potențialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor naturale economice și cultural-istorice, care reprezintă anumite posibilități de valorificare turistică, ce dau o anumită funcționalitate pentru turism și constituie o premisă pentru dezvoltarea activității de turism. Un teritoriu interesează sub aspectul potențialului turistic, în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice, a căror valorificare, pe fondul unor amenajări complexe poate determina o activitate de turism și includerea acelui teritoriu în circuitul intern și internațional.
Ținându-se seama de amplasarea și concentrarea spațială a obiectivelor turistice, de valorificarea și funcționalitatea potențialului turistic în țara noastră, s-au folosit următoarele trepte taxonomice:
obiectivul turistic, reprezentat de o singură unitate cu caracter turistic, al cărei potențial constituie o valoare de atracție;
localitatea sau centrul turistic, reprezentată de o așezare în care sunt mai multe obiective turistice, constituind un punct de atracție al turiștilor;
complexul turistic, corespunde unei grupări de mai multe obiective turistice sau a unei suprafețe restrânse, în care se concentrează câteva localități, centre turistice, sau obiective turistice izolate;
arealul turistic, reprezentat de o suprafață nu prea întinsă, în care se includ mai multe obiective turistice izolate sau mai multe complexe turistice, iar când este situat în jurul unui centru urban constituie o zonă turistică periurbană;
regiunea sau zona turistică, este o categorie cuprinzătoare, reprezentată de un teritoriu întins, caracterizată de o concentrare evidentă a obiectivelor turistice.
1.3. Evoluția turismului montan: schiul, alpinismul și drumețiile
În ultimele decenii, turismul montan a devenit renumit în toate țările lumii, fiind denumit turism pentru practicarea sporturilor de iarnă.
Motivația pentru practicarea sporturilor de iarnă s-a amplificat datorită dezvoltării stațiunilor montane. De asemenea, pe timp de vară stațiunea montană este solicitată pentru atracțiile naturale, condițiile climaterice, pentru odihnă, tratament și nu în ultimul rând pentru practicare drumețiilor.
Schiul
Cel mai impunător sport de iarnă din secolul nostru – schiul – a apărut în vremuri străvechi și este legat de evoluția omului, de modul în care își dobândea hrana și își crea mijloacele de deplasare și transport, din procesele de muncă și nu în ultimul rând din nevoia de joc și întrecere.
Au trebuit să treacă un număr impresionant de ani pentru ca schiul să devină din mijloc utilitar – sport. Norvegienilor le revine meritul de a fi conceput formele de întrecere și apoi de a le fi răspândit în lume. După cel de-al II-lea război mondial, drumul schiului spre universalitate este deschis. În acea perioadă, localitățile montane trăiesc o etapă de avânt economic. Se dezvoltă rețeaua de căi rutiere, căi ferate, de aviație. Mijloacele mecanice împânzesc munții creând multiple posibilități spre zonele de schi.
Paralel cu îmbunătățirea bazei materiale existente apar în peisajul montan noi stațiuni și centre de schi. Se construiesc pârtii trambuline, se dau în folosință trasee variate pentru toate categoriile de schiori, extinzându-se și diversificându-se din ce în ce mai mult mijloacele necesare. Se dezvoltă industria echipamentului și a materialelor de schi, ele devenind accesibile tuturor categoriilor sociale.
Venind în întâmpinarea schiorilor, procesul de învățare și perfecționare în schi capătă forme organizatorice, accesul fiind posibil deopotrivă copiilor și adulților, în fiecare stațiune existând centre sau școli conduse de instructori calificați.
Toate aceste aspecte vor contribui din plin la extinderea și practicarea schiului în masă, milioane de oameni cunoscând bucuriile unui sport care le deschide noi orizonturi.
În ultimii ani, un alt fenomen captează atenția unor mase largi de amatori, acest fenomen fiind reprezentat de schiul fond. „În plin «secol al vitezei», când majoritatea mijloacelor mecanice ne permit să ajungem cu ușurință în vârful muntelui, turismul pe schiuri sau schiul fond a căpătat o dezvoltare impetuoasă“.
Explicația trebuie căutată în accesibilitatea sa și în faptul că oamenii simt din ce în ce mai mult nevoia de mișcare și caută forme de exprimare pe măsura posibilităților lor. Excesiva aglomerare a pârtiilor alpine i-a făcut pe mulți să caute refugiul în liniștea pădurilor.
Fenomen unic în felul său, schiul are implicații în economie, industrie și în viața socială. Cu mulți ani în urmă, Sinaia, Bușteniul și Predealul erau simple așezări montane. Dezvoltarea acestor localități în ultimele decenii este impresionantă. Sinaia a devenit o stațiune binecunoscută în lume și apreciată pentru condițiile turistice și sportive. Telecabinele, telefericele și schi-lifturile instalate în Bucegi au mărit numărul amatorilor de schi, cifrat la mii de turiști anual.
Aceste aspecte, alături de multe altele, pun în evidență în toată amploarea și complexitatea, rolul pe care-l joacă schiul în economie, industrie și viața socială. Un rol dinamic, de mare întindere, cu mari perspective, dincolo de simpla practică sportivă, fie ea și competițională.
Alpinismul
Unul dintre cele mai periculoase sporturi, alpinismul reprezintă pentru mulți un mod de a se relaxa, de a fi în contact direct cu natura și nu în ultimul rând o competiție.
Deoarece majoritatea celor entuziaști activau în Alpi, a fost inventat termenul de „alpinism“, cucerirea în anul 1786 a vârfului Mont-Blanc, fiind considerată actul oficial de naștere.
Știința ne demonstrează însă că oamenii au urcat la mari altitudini încă din vremuri străvechi, lăsând vestigii culturale care apar cu deosebire în Anzii Americii de Sud.
Alpinismul, apărut inițial sub forma alpinismului tradițional, se împarte astăzi în două ramuri:
Alpinismul clasic: acesta este urmașul direct al alpinismului tradițional, și reprezintă escalade în munți de mare altitudine, pe trasee cât mai dificile, pe stâncă, gheață sau teren combinat;
Cățărarea sportivă: dacă alpinismul este definit sportul ascensiunilor în munți, cățărarea sportivă – ramură a alpinismului – este escalada pereților stâncoși, nu neapărat în munți, ci în orice loc unde există pereți naturali sau artificiali, cu respectarea regulilor cățărării libere, care interzic folosirea mijloacelor artificiale pentru înaintare și admit numai mijloace de asigurare.
În munții noștri se practică atât alpinismul clasic cât și cățărarea sportivă, printre preferințele turiștilor întâlnim cel mai des munții cu o înălțime de peste 2000 m , muntii Bucegi.
Este adevărat că asemenea exemple nu au o legătură evidentă cu pasiunea urcușului, așa cum o înțelegem noi azi. Alpinismul a devenit azi o mișcare activă pe toate continentele, dar încă ridică probleme teoreticienilor. Pe lângă faptul că nu s-a ajuns la o concluzie dacă este sport sau nu, ei nu sunt la unison în problemele principale, deoarece alpiniștii fac parte din cel puțin două tabere.
Unii urcă pentru plăcerea lor personală, contemplativi, deseori singuratici, comportându-se asemenea unor îndrăgostiți de „munții lor“ pe care ar dori să-i regăsească mereu sălbatici, neatinși de civilizație, cât mai puțin umblați de oameni. Aceste concepții romantico-sentimentale i se opun alte atitudini mai practice din partea celor care, deși îndrăgesc același peisaj, vor să urce mai sus, mai repede, în condiții sau pe căi cât mai dificile, să fie remarcați și eventual să producă senzație.
Cu recordurile și campionii săi, sportul a devenit parte integrantă din viața modernă.
Alpinismul are, de asemenea, performanțele și „stelele“ sale, cunoaște reguli tehnice și scări de clasificare pentru dificultatea ascensiunilor. Sportul implică însă întreceri în condiții bine stabilite. Cum și cu cine se întrec oare alpiniștii? Cu cele trei dimensiuni spațiale, cu forțele nemăsurate ale naturii, cu ei înșiși, ori cu cei care au urcat anterior, pe același drum, dar în condiții nu întotdeauna comparabile?
Alpinismul poate fi considerat un sport, deoarece călește corpul, oțelește voința și pune în valoare calitățile oamenilor, diferențiindu-i după durata parcurgerii unui traseu, sau dificultatea acestuia. Sfera probelor sportive de alpinism cuprinde totuși uneori încercări extreme sau de-a dreptul uimitoare solicitând la maximum resursele omenești.
Drumețiile
Drumețiile au apărut din nevoia omului de a se bucura de natură și de a respira aer proaspăt în timp ce depune efort.
În România, drumețiile au căpătat amploare începând cu anii ’70 când populația din centrele urbane și-a îndreptat atenția către natură. S-a dezvoltat în acea perioadă un adevărat cult pentru munte fiind înființate școli de ghizi și publicate nenumărate cărți despre zonele turistice din România, manuale pregătitoare și hărți.
Turistul din acea perioadă era învățat să iubească muntele și să ajute la păstrarea curățeniei și marcarea traseelor pentru a facilita drumul și altor iubitori de munte. Această situație a durat cam până la jumătatea anilor ’90 când în viața oamenilor, datorită facilităților, a apărut comoditatea.
Datorită degradării și deteriorării traseelor, marcajelor și cabanelor, drumețiile au cunoscut o perioadă de stagnare, în zilele noastre turiștii mulțumindu-se cu posibilitățile de agrement pe care le oferă stațiunile.
În prezent, prin renovarea cabanelor, construcția de noi hoteluri, pensiuni și cabane, dar și prin refacerea unor trasee și marcaje se urmărește relansarea drumețiilor.
1.4. Dezvoltarea durabilă a turismului
„Dezvoltarea durabilă presupune promovarea valorilor care încurajează standardele de consum fără să depășească limitele posibilităților economice la care pot aspira, în mod rezonabil, toți membri societății“.
Mediul înconjurător reprezintă pentru turism „materia primă“, un mediu degradat va determina reducerea cererii și scăderea veniturilor.
Se poate afirma că turismul a contribuit la dezvoltarea durabilă prin lupta împotriva sărăciei, prin protecția mediului natural, cultural și social. În același timp, turismul necontrolat a dus la distrugerea unor importante obiective turistice, de aceea dezvoltarea sa trebuie să fie durabilă pentru a evita distrugerea bazei pe care este construit turismul.
Dezvoltarea durabilă a turismului trebuie realizată pe baza unor principii, cum ar fi:
Turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă;
Relația dintre mediu și turism să se dezvolte astfel încât mediul să susțină activitățile turistice pe termen lung;
Dezvoltarea activității de turism să respecte caracteristicile locului unde se desfășoară;
Scopul dezvoltării turistice să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor acestora;
Industria turistică, guvernele și autoritățile trebuie să respecte aceste principii.
Dezvoltarea durabilă a turismului trebuie să se bazeze pe o planificare rațională a circulației turistice, cooperarea permanentă dintre puterile publice și sectoarele private, participarea societății civile și a comunităților locale la acțiunile de protejare a mediului și nu în ultimul rând să se bazeze pe principiul durabilității care să reprezinte punctul de plecare al tuturor politicilor de dezvoltare.
Rolul statului în dezvoltarea durabilă este hotărâtor, deoarece numai printr-o legislație adecvată se poate asigura existența pe termen lung a resurselor și activităților de orice natură.
De asemenea, sectorul privat joacă și el un rol hotărâtor prin contribuția sa la asigurarea durabilității turismului prin respectarea condițiilor ecologice, sociale și culturale.
Planul de dezvoltare al turismului trebuie să reunească cele trei direcții: economică, geografică și politică și să detalieze direcțiile de acțiune începând cu nivelul macroeconomic și terminând cu nucleul desfășurării turismului: stațiunea sau centrul turistic. Acest plan s-ar putea desfășura pe baza următoarelor idei:
Stabilirea sistemului de dezvoltare a structurii turismului, pe zone și forme de turism;
Armonizarea dezvoltării turismului cu celelalte sectoare economice;
Fundamentarea dezvoltării turismului pe plan teritorial pe baza unei cercetări științifice riguroase;
Asigurarea unei flexibilități în dezvoltarea turismului, în scopul adaptării rapide la eventualele schimbări ale cererii;
Etapizarea dezvoltării în sensul ierarhizării și stabilirii programelor prioritare;
Alegerea tipului de dezvoltare – concentrată sau dispersată – a centrelor turistice;
Protejarea mediului natural și social-uman și adoptarea unor măsuri pentru creșterea calității acestuia.
Mărirea încasărilor valutare, a contribuției turismului la crearea PIB, a veniturilor nete și sporirea legăturilor economice cu celelalte sectoare ale economiei;
Privatizarea majorității unităților de stat;
Facilitarea accesului românilor la vacanțele internaționale;
Creșterea capacității și calității amenajărilor turistice;
Îmbunătățirea protecției turiștilor.
Se poate spune că dezvoltarea durabilă definește un proces de schimbare în care exploatarea resurselor, orientarea investițiilor, dezvoltarea tehnologică, schimbarea instituțiilor se completează reciproc și sporesc atât potențialul prezent, cât și pe cel viitor, de satisfacere a necesităților și aspirațiilor umane.
1.5. Implicarea turismului în activitatea economică
Dezvoltarea turismului intern și internațional constituie unul din principalele evenimente socio-economice din zilele noastre. Ca fenomen foarte complex, turismul are implicații pe mai multe planuri, de la cel economic la cel politic, social, cultural, natural, educativ, practic în aproape toate sectoarele economiei naționale, devenind un „multiplicator și element de echilibru economic, ambasador cultural și tehnic, instrument de progres și promovare umană“.
Turismul determină apariția și dezvoltarea legăturilor dintre oameni, contribuie la dezvoltarea unui climat de înțelegere și pace, mobilizează disponibilitățile materiale și de timp liber ale oamenilor, lărgindu-le și îmbogățindu-le orizontul cultural.
În primul rând, turismul are implicații în plan uman, contribuind la petrecerea plăcută și utilă a timpului liber, la reconfortarea și recreerea oamenilor, la refacerea sănătății, capacității de muncă, la ridicarea nivelului de cunoaștere, la satisfacerea unor motivații spirituale, la crearea unui climat de pace și înțelegere între popoare. Indiferent de țara în care se desfășoară activitățile turistice, complexitatea lor face din turism un domeniu ce implică procese de muncă diverse, cu interferențe în alte sectoare de activitate. Desfășurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere ce antrenează oferta care se materializează în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector și, indirect, în stimularea producției ramurilor participante la construirea și echiparea spațiilor de cazare și alimentație, la modernizarea rețelei de drumuri, la realizarea mijloacelor de transport și instalații pentru agrement.
Turiștii consumă pe parcursul unei călătorii o varietate de bunuri și servicii, de aceea turismul include o gamă diversă de servicii:
De informare și de vânzare de călătorii turistice: birourile de informații, agenții de turism, tour-operatori și alți intermediari;
Cazare și alimentație reprezentate de: hoteluri, moteluri, case de oaspeți, vase croazieră, vile, campinguri, restaurante;
Transport: liniile aeriene, cursele navale, căile ferate, autocarele, iahturile, firmele de închiriat automobile;
Agrementul, reprezentat de echipamentele existente în stațiuni sau zone turistice și evenimente organizate, astfel încât să ofere individului o stare de bună dispoziție.
„Implicațiile activităților turistice în structura altor ramuri ale economiei conferă turismului caracterul unei ramuri de interferență și totodată dă amploare și complexitate legăturilor ce se dezvoltă între turism și celelalte ramuri ale economiei. Astfel, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global“.
Datorită implicațiilor sale, turismul este un mijloc de diversificare a structurii economiei prin crearea unor ramuri proprii: industria agrementului, transportul pe cablu, producția de artizanat, dar în același timp contribuie și la dezvoltarea și modernizarea ramurilor existente.
Turismul influențează pozitiv și forța de muncă. Complexitatea industriei turistice determină apariția unei multitudini de operațiuni care nu pot fi mecanizate, ci doar făcute de om. Numărul celor implicați în activitatea turistică este din ce în ce mai mare, astfel turismul contribuie și la atenuarea șomajului.
Diversitatea și calitatea serviciilor turistice sunt rezultatul a două componente: materială (dotarea cu echipamente tehnice, cantitatea și diversitatea alimentelor, ambientul) și comportamentală care are un rol determinant. De aceea, turismul acționează asupra nivelului de calificare și instruire a lucrătorului din turism care trebuie să aibă un orizont cultural-științific larg, să fie un bun psiholog, să știe să recomande un produs turistic și să stimuleze cererea. Expansiunea acestei ramuri, a economiei, a determinat apariția de noi profesii și totodată formarea de specialiști în acest sector.
În calitatea sa de consumator de bunuri și servicii, turismul are consecințe și asupra utilizării forței de muncă în alte ramuri ale economiei (agricultura, industria alimentară, industria ușoară și construcțiile, transporturile, telecomunicațiile). Tot el influențează și valorificarea tuturor categoriilor de resurse: frumusețea peisajului, calitățile curative ale apelor minerale sau termale, condițiile de climă, evenimentele cultural-artistice, monumentele de artă, vestigiile istorice, tradiția populară. Astfel, turismul contribuie la apariția și dezvoltarea unor stațiuni turistice, la urbanizare, la construirea de locuințe și amenajarea drumurilor, la industrializare.
La nivelul economiei unei țări sau regiuni, turismul determină creșterea economică, stabilitatea prețurilor, echilibrul balanței de plăți și utilizarea forței de muncă. De aceea este considerat „o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, privite la scară mondială, națională sau locală“.
Consumul de turism are efecte economice imediate, contribuie la producerea de venit național și stimulează economia.
Turismul are efecte și asupra îmbunătățirii bazei tehnico-materiale și influențează totodată dezvoltarea tuturor sectoarelor destinate să satisfacă cerere turistică.
CAPITOLUL II
VALEA PRAHOVEI – CEA MAI IMPORTANTĂ
DESTINAȚIE TURISTICĂ DIN ROMÂNIA
Valea Prahovei este una dintre cele mai căutate destinații turistice din România. Ușor accesibilă, atât cu trenul, cât si rutier, la o distanță relativ mică de capitala țării, este deosebit de frumoasă și dispune de numeroase amenajări turistice.
Situată în partea superioară a județului Prahova, este dominată de abruptul versanților de est ai munților Bucegi și este compusă dintr-un șirag de stațiuni climaterice (Sinaia, Bușteni, Azuga – județul Prahova și Predeal – județul Brașov).
2.1. Scurtă prezentare a principalelor localități din Valea Prahovei
Sinaia – „Perla Carpaților“
Amplasare: Sinaia este situată pe cursul superior al râului Prahova, la poalele de sud-est ale munților Bucegi și cele de sud-vest ale munților Baiului, la 62 km nord-vest de municipiul Ploiești si 102 km de capitală.
Populația este formată din 15.063 locuitori.
Scurt istoric: Localitatea Sinaia poarta acest nume de la muntele Sinain nume dat de ctitorul Manastirii Sinaia, Spatarul Mihail Cantacuzino din familia Cantacuzinilor, din apare menționată documentar prima oară în 1690, când în preajma Mănăstirii Sinaia (1690-1695), pentru paza sa au fost întemeiate locuințe pentru scutelnici. A fost declarat oraș în 1880, când localitatea a devenit locuința de vară a regelui Carol I.
Altitudine: 798-971 m
Climat: Este specific zonelor alpine, cu aer puternic ozonat, cu veri răcoroase și ierni puțin friguroase. Temperatura medie anuală este de 6°C.
Căi de acces: Rutiere – București-Brașov pe DN1 (E60); feroviare – Gara Sinaia pe ruta București-Brașov.
Atracții turistice
Castelul Pelișor. Construit între anii 1899-1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de vienezul Bernhard Ludwig, Pelișorul a fost locuit de perechea princiară, Ferdinand și Maria, din 1903. Castelul Pelișor deține o valoroasă colecție de artă decorativă aparținând Art-Nouveau-ului, printre care lucrări ale unor artiști ca E. Galle, frații Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc. O mențiune specială merită manuscrisul-pergament realizat de Maria și dăruit lui Ferdinand în 1906. Regina artistă a impus un stil personal, ecletic, elementele Art-Nouveau adoptând trăsături bizantine și îndeosebi celtice. Astfel au luat naștere interioare ca „Dormitorul de Aur“, „Capela“ și „Camera de Aur“ care, indubitabil, au valoare de unicat.
Punctul Fosilifer Plaiul hoților. Rezervație naturală (paleontologică). Succesiune de formațiuni de fliș cretacic. În formațiuni se găsesc olistolite de calcare bogate în faună: gasteropode, crustacee, cefalopode etc. Rezervația are 6 ha.
Rezervația naturală Aninișul de la Sinaia. Rezervație naturală-botanică. Rezervația are o suprafață de 1,4 ha în care este ocrotit pâlcul de pădure de foioase, în acesta predominând aninul (almus incana). Se mai întâlnesc paltini, carpeni și mai rar pinul, zada, bradul, molidul. Stratul de arbuști cuprinde: păducel, măceș, soc, și vegetația ierboasă: piciorul cocoșului, floarea paștelui, vioreaua, crinul de pădure, sânziana. Adăpostește o faună bogată de mamifere mici, păsări, batracieni.
Muzeul Național Peleș. Este un monument istoric și de arhitectură. Profilul constă în artă plastică și decorativă. Funcționează în incinta Castelului Peleș, construit la inițiativa regelui Carol I, în două etape (1873-1883 și 1896-1914), în stilul renașterii germane, după planurile arhitectului vienez von Doderer și ale celui german Schultz din Lemberg, cu transformări gotice ale arhitectului ceh Liman. Castelul a fost reședință regală de vară. Dintre lucrările de artă din muzeu care au o valoare deosebită, se remarcă decorația în lemn care îmbracă pereții și plafoanele în majoritatea încăperilor. Peleșul are 160 de camere și săli în care pot fi văzute diferite obiecte ornamentale, covoare orientale, sculpturi fine din fildeș, tapiserii, mobilier, colecții de arme (sec. XV-XIX), tablouri. Printre cele mai impresionante săli sunt: marea sală de arme (cu obiecte din India, Persia, Turcia, Arabia), sala de consiliu (vitralii elvețiene, sec. XVI-XVII), sala de muzică, sala florentină, sala oglinzilor, sala maură (cu o colecție inspirată de Palatul Alhambra din Spania), salonul turcesc, sala de teatru. În parcul înconjurător se află și Foișorul, fostă casă de vânătoare, refăcut de Carol II. Programul de vizitare este: zilnic între 9-15; marți închis.
Mănăstirea Sinaia. Monument istoric și de arhitectură religioasă. Mănăstirea a fost înființată în 1695 și cuprinde: Biserica Veche Adormirea Maicii Domnului (construită în 1690-1695 la inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino după modelul mănăstirii Sf. Elena, de pe muntele Sinai. Este realizată în stil brâncovenesc. Devastată în 1784, a fost repictată în 1795 sub domnia lui Al. Moruzzi); Biserica Paraclis (construită în 1690-1695); Biserica Nouă Sf. Treime (construită în 1843; chiliile construite în 1690-1695 au fost restaurate de arhitectul francez Amile Andre Lecomte du Noily cu cheltuiala Eforiei spitalelor civile din București. În pronaosul bisericii se află portretele regelui Carol I, ale reginei Elisabeta și ale fiicei lor, Maria).
Clădirea cazinoului. Monument de arhitectură laică. Construcție din 1912, după planurile arhitectului Petru Antonescu după modelul cazinoului din Monte Carlo. Aici se desfășoară întâlniri naționale și internaționale. În fața edificiului se află bustul artistului I. Brezeanu opera sculptorului D. Paciurea. Programul de vizitare este: orele 9-15, luni și marți închis.
Festivalul toamnei. Creație artistică. Festival de muzică și divertisment organizat în lunile septembrie-octombrie în parcul orășenesc.
Casa memorială Nicolae Iorga. Casă memorială. Casa în care a locuit Nicolae Iorga, construită în 1918 de către arhitectul Bornovschi, în stilul arhitecturii românești specifice zonei montane.
Casa memorială George Enescu. Casă memorială. Casa în care a locuit George Enescu, cu arhitectură specifică zonei montane. În 1927, aici și-a perfecționat talentul de violonist Yehudi Menuhin. Programul de vizitare este: zilnic 10-18, luni închis.
Casa memorială Anastasie Panu. Casă memorială. Casa în care a locuit Anastasie Panu.
Colecția muzeală Rezervația Bucegilor. Muzeu orășenesc. Profil: științele naturii – fauna și flora din zona munților Bucegi cu prezentare dioramică, hărți turistice. Program de vizitare: vara: orele 9-19; iarna: orele 9-17.
Hotelul „Cota 1400“. Situat pe Platoul Bucegi la altitudinea de 1400 m într-un cadru natural deosebit de pitoresc, aproape de pârtiile de schi de la Cota 2000, Cabana Miorița și la 15 minute pe drum asfaltat din Sinaia. Se poate ajunge cu mașina sau cu telecabina.
Cabana Cuibul Dorului. Situată la aproximativ 10 km de Sinaia, oferă turiștilor condiții bune de cazare într-o locație pitorească.
Mijloace de transport pe cablu – instalațiile de urcat pe cablu sunt diversificate, astfel:
2 telecabine între cota 1400-cota 2000;
1 telescaun Valea Dorului-Furnica;
4 teleschiuri Valea Dorului-Vârful cu Dor, Furnica-Vârful cu Dor, Cota 1400-Cota 1500, Vârful cu Dor-Cabana Vârful cu Dor;
5 baby ski-lifturi.
Pârtii de schi: Sinaia oferă turiștilor numeroase posibilități de practicare a sporturilor de iarnă având pârtii de bob, schi fond, schi alpin.
Tabelul nr. 1 – Caracteristici tehnice ale pârtiilor de schi
Sursa: www.infotravelromania.ro
În prezent, Sinaia este un important centru turistic și de desfășurare a unor conferințe internaționale și naționale. Există amenajări speciale destinate sporturilor de iarnă:
Pista de bob cu o lungime de 1500 m (13 viraje și 132 m diferență de nivel);
Pârtii de schi de diferite grade de dificultate;
Pârtii pentru săniuș.
Există numeroase poteci marcate, șosea auto cu acces până la cota 1400, precum și două teleferice (Sinaia-Cota 1400 și Cota 1400-Cabana Vârful cu Dor 2000 m) și un telescaun.
Bușteni – „Poartă a Bucegilor“
Amplasare: Este situat la 135 km de București și 37 km de Brașov.
Descriere geografică: Străjuit de munții Caraiman (2384 m) și Coștila (2489 m), străbătut de apele râului Prahova, Bușteni – vechi centru al turismului și al alpinismului românesc – cunoscut ca „Poartă a Bucegilor“ – reprezintă în același timp cel mai important punct de plecare în drumețiile și ascensiunile alpine în Bucegi.
Altitudine: 800-950 m
Populație: formată din 10.463 locuitori
Climat: Este specific zonelor alpine, cu aer puternic ozonat. Temperatura medie anuală este de 5°C.
Căi de acces: Rutiere – București-Brașov DN1 (E60); feroviare – Gara Bușteni pe ruta București-Brașov.
Obiective turistice
Babele. Monument al naturii, format de-a lungul timpului datorită ploilor și eroziunii vântului. Culme muntoasă în partea central-nordică a masivului Bucegi (Carpații Meridionali), cu direcție nord-sud între Valea Jepilor, la est, și Valea Sugarilor, la vest, constituită din conglomerate și gresii. Altitudinea maximă atinge 2.292 m (vârful Baba Mare). Important obiectiv turistic de la care se poate pleca spre Vârful Omu (2.505 m), spre izvorul și peștera Ialomiței, spre Crucea de pe masivul Caraiman, spre cabanele Piatra Arsă și Vârful cu Dor.
Sfinxul. Monument al naturii, format de-a lungul timpului datorită ploilor și eroziunii vântului. Stâncă uriașă, singuratică, în Munții Bucegi, alcătuită din conglomerate. Acțiunea îndelungată și combinată a agenților modelatori (vânturi, ploi, zăpezi, îngheț, dezgheț etc.) a determinat o puternică erodare a acestuia, în urma căreia a rezultat aspectul actual (privită dinspre lateral) stânca are înfățișarea unui cap uriaș de om). Există și unele ipoteze conform cărora Sfinxul ar fi o stâncă megalictică.
Biserica Nașterea Maicii Domnului. Este un monument de arhitectură religioasă. Ctitorie din 1889 a regelui Carol I și a reginei Elisabeta, după planurile arhitectului I. N. Socolescu, cu sprijinul unor constructori italieni. În altar se păstrează pictura murală originală. Biserica a fost deteriorată după luptele din primul război mondial, fiind reparată și pictată ulterior.
Castelul Cantacuzino. Este un monument de arhitectură laică. Edificiul a fost construit în 1911, în stil neoclasic.
Casa memorială Cezar Petrescu este muzeu memorial. Conține biroul de lemn, biblioteca, obiecte personale, colecții de ziare și reviste aparținând scriitorului. Aici scriitorul a trăit ultimii 25 de ani ai vieții. Programul de vizitare este zilnic între orele 9-17, luni închis.
Monumentul comemorativ Crucea Eroilor din Caraiman. A fost înălțat între anii 1926-1928 la inițiativa reginei Maria și închinat eroilor români căzuți în luptele primului război mondial. Crucea este construită din oțel și are o înălțime de 33 m. Este luminată noaptea.
Monumentul comemorativ Ultima grenadă. Este o operă în bronz a sculptorului Dimitriu-Bârlad din 1928, reprezentându-l pe caporalul Mușat, erou din primul război mondial.
Festivalul internațional al tinerilor dirijori – manifestare artistică.
Cascada Urlătoarea. Este situată pe versantul de est al Munților Bucegi, pe pârâul Urlătoarea, care izvorăște de la poalele Munților Jepi și se varsă în Prahova. Numele ei este legat nu numai de zgomotul apelor de la cascadă, ci și de vuietul celor intermitente care pornesc năvalnice după ploile repezi. Apele cascadei au parcurs în adâncuri un drum lung și, după ce stiva de conglomerate s-au terminat, au ieșit la lumină.
Mijloace de transport pe cablu:
1 telescaun – lungime 1830 m, capacitate 400 persoane\oră, scaune de 2 persoane, durata de parcurs: 15 minute;
telecabina Bușteni-Babele – cu lungimea traseului de 4.350 m, diferență de nivel 1.237 m, timp de parcurgere 13 minute, capacitate 25 persoane. A fost dată în folosință la 11 august 1978. Tarif: 140.000 lei/persoană urcare și 250.000 lei/persoană urcare-coborâre [10 ianuarie 2005];
telecabina Babele-Peștera – cu lungimea traseului de 2.611 m, diferență de nivel 560 m, timp de parcurgere 10 minute, capacitate 35 de persoane.
Pârtii de schi:
Pârtia Kalinderu. Lungimea pârtiei, destinată agrementului, concursurilor și competițiilor sportive, este de 1.500 m, cu o pantă medie de 37% și o lățime de 40 de metri. Pârtia este prevăzută cu două variante de sosire, una pentru începători, iar cealaltă pentru avansați. Investiția de la pârtia Kalinderu este realizată în parteneriat public privat, prin programul PHARE, cu o contribuție de 88% din partea Comisiei Europene și 12% din partea Guvernului României, autorităților locale și județene.
Azuga
Amplasare: Este situată pe valea superioară a Prahovei, la poalele munților Bucegi, la 60 km nord-vest de Ploiești și 136 km de București.
Istoric: Localitatea a fost întemeiată în anul 1830 și a fost declarată oraș în 1948.
Altitudine: 850-950 m.
Climat: Specific zonelor alpine. Temperatura medie anuală este de 7°C.
Populație: 5213 locuitori.
Atracții turistice: pârtia de schi; târgul de paie.
Mijloace de transport pe cablu:
1 telescaun Sorica – 1830 m lungime;
1 teleschi – 166 m lungime.
Pârtii de schi
Tabelul nr. 2 – Caracteristici tehnice ale pârtiilor de schi
Sursa: www.infotravelromania.ro
Predeal
Amplasare: Este situat pe culmea ce desparte Valea Prahovei de Valea Timișului, între masivele muntoase Bucegi, Postăvaru și Piatra Mare.
Altitudine: 1030 m.
Climat: Este specific zonelor de munte. Temperatura medie anuală este de 5°C.
Căi de acces: Rutiere – București-Brașov DN1 (E60); feroviare – Gara Predeal pe ruta București-Brașov.
Obiective turistice: pârtii de schi cu pante cu grade de dificultate diferite; telescaun Clăbucet Sosire- Clăbucet Plecare; trasee montane; Patinoar.
Tabelul nr. 3 – Mijloace de transport pe cablu
Sursa: www.infotravelromania.ro
Tabelul nr. 4 – Pârtii de schi
Sursa: www.infotravelromania.ro
2.2. Resurse naturale
Resursele naturale reprezintă factorul principal pentru activitatea de turism și totodată resursele turistice puse la dispoziție de cadrul natural al zonei: unități de relief, climă, ape de suprafață și subterane, floră, faună.
Relief
„Valea Prahovei“ este dominată de abruptul versanților estici ai munților Bucegi care iau forma unui amfiteatru dispus în semicerc, atingând 2505 m în vârful Omu. Tipul predominant de relief este cel litologic. Pe conglomerate și gresii, în urma oscilațiilor climaterice și a eroziunii eoliene, s-au format: Babele, Ciupercile și Sfinxul.
Relieful carstic al munților Bucegi s-a dezvoltat pe seama calcarelor și apare sub formă de chei, peșteri, lapiezuri, hornuri, marmite și surplombe. Relieful glaicar nu s-a păstrat bine evidențiat în acest complex montan, datorită conglomeratelor de Bucegi și, în general, a rocilor puțin rezistente la eroziunea postglaciară. Conservarea urmelor glaciare se observă totuși în complexul Mălăiești, din munții Bucegi.
Clima
Această zonă se înscrie în condițiile generale ale climatului de munte, cu temperaturi medii anuale de 0-6°C, precipitații abundente (1000-1200 mm/an) și vânturi puternice.
Relieful, prin altitudine și prin orientarea catenelor muntoase, aduce modificări locale: scăderi de temperatură și creșterea cantitativă a precipitațiilor, o dată cu nivelul altimetric. Pe crestele înalte apare un climat alpin, în timp ce în culoarul Prahovei apare „climatul de adăpost“.
Flora
Din oricare punct al zonei Valea Prahovei ne putem da seama de înșiruirea esențelor lemnoase care compun covorul vegetal al acestei zone. Iarna, mai bine ca oricând, se poate distinge pădurea de foioase (fag, anin, carpen, alun) de pădurea de conifere.
Sub stâncile Sfânta Ana și sub stâncile de la Poiana Stânii se poate admira o specie rară de rășinoase: tisa (Taxus Baccata), având lemnul trandafiriu, mirositor și tare și frunzele lungi, înguste, lucitoare și otrăvitoare. Acest arbust poate atinge uneori vârsta de o mie de ani.
Pe Cumpătul, pe Piscul Câinelui și în Valea lui Bogdan se poate admira laricele sau zada, remarcabil prin frunzișul său străveziu și gingaș de un verde fragil. Până la altitudinea de 1400 m predomină fagul, urmează apoi o zonă de tranziție de fag și brad până la altitudinea de aproximativ 1600 m, de la care înălțime în sus predomină coniferele.
De la 1800 m încep să apară pășunile alpine formate din plante ierboase (gențiene, garoafe) și plante lemnoase (rododendronul, afinul). De asemenea, la această altitudine apare și renumita floare de colț, ocrotită de lege ca monument al naturii.
În etajul alpin inferior, sunt foarte răspândite tufișurile care ocupă mari suprafețe și sunt alcătuite din jneapăn și anin de munte.
Fauna
Fauna pădurilor de rășinoase cuprinde mamifere, de interes cinegetic: ursul, cerbul, râsul, la care se adaugă păsări: acvila de munte, cocoșul de mesteacăn, găinușa de alun. Fauna făgetelor este foarte variată: viezurele, ursul brun, cerbul, veverița, căprioara, jderul, mistrețul și o varietate mare de păsări: mierla, ciocănitoarea, cinteza.
În zona alpină se menține o relictă din glaciarul târziu, capra neagră, dintre păsări întâlnindu-se: cinteza alpină, acvila de munte ș.a. Fauna acvatică este reprezentată prin cea de altitudini mari, în apele reci de munte întâlnindu-se păstrăvul.
Rezervații naturale
Rezervațiile naturale sunt areale în care sunt ocrotite prin lege elemente naturale pe cale de dispariție.
Cel mai cunoscut parc natural este Parcul Național Bucegi, parc intrat în circuitul turistic național și internațional datorită dotărilor adecvate. Rezervațiile naturale nu dispun încă de dotările necesare pentru a fi valorificate prin turism. Rezervația naturală din Valea Prahovei care s-a impus prin valoare și a intrat în circuitul turistic este Rezervația Naturală Arinișul de la Sinaia.
Ariile protejate au o valoare peisagistică deosebită, dar și un echilibru ecologic fragil cu risc de epuizare și degradare rapidă, de aceea trebuie să se realizeze o amenajare turistică adecvată.
2.3. Resurse antropice
„Resursele antropice sunt elemente de cultură specifice, create de om, de-a lungul timpului, ele existând pe teritoriul oricărei țări și putând fi valorificate turistic.“
Obiectivele turistice antropice existente au fost construite de om din cele mai vechi timpuri în alte scopuri, ajungând în zilele noastre în ipostaza de potențial turistic. Ele sunt diverse și pot fi grupate în componente cultural-istorice, pe de o parte și etno-culturale și etno-folclorice, pe de altă parte. Acestea sunt:
monumente și situri arheologice;
monumente și ansambluri de arhitectură și artă de factură religioasă;
monumente sau ansambluri de arhitectură și artă de factură civilă;
case memoriale;
monumente tehnice;
locuri istorice;
resurse turistice culturale;
manifestări etno-folclorice.
Atractivitatea componentelor antropice este definită de următoarele însușiri:
unicitatea – reprezintă unul din principalele motive care sporește atractivitatea turistică, fie că este vorba de un produs unicat, fie de un obiectiv ajuns unicat datorită menținerii în timp;
dimensiunea obiectivelor antropice poate polariza atenția și interesul turiștilor în cazul în care este ieșită din comun. Componentele antropice de dimenisiuni foarte mari sau foarte mici sunt admirate zilnic de mii de turiști;
ineditul – reprezintă de asemenea o sursă de atracție rezultând din natura materialului și arhitectura deosebită;
vechimea trezește atenția turiștilor, unele obiective aflate în muzee sau în spațiul geografic (obiectele antice, podoabele foarte vechi, elementele de tehnică populară veche) sunt un punct de atracție turistică;
funcțiile îndeplinite de anumite edificii pot deveni adesea o sursă de interes turistic.
Valea Prahovei deține un imens potențial turistic antropic, ceea de demonstrează evoluția și continuitatea vieții sociale, economice și culturale pe meleagurile prahovene.
Patrimoniul cultural-istoric al Văii Prahova cuprinde:
Monumentele și ansamblurile de arhitectură și artă religioasă: Mănăstirea Sinaia ctitorită de Mihai Cantacuzino (1695);
Monumentele și ansamblurile de arhitectură de factură civilă, simbolurile evoluției așezărilor prahovene ce reprezintă stilurile tradiționale, exprimă originalitatea sistemului de construcții arhitectonice și totodată măsura gradului de dezvoltare culturală și socio-economică a Văii Prahova.
În cadrul monumentelor și ansamblurilor de arhitectură de factură civilă, un loc important îl ocupă castelele și palatele, care au o putere de polarizare a fluxurilor turistice deosebită. Edificii interesante sub acest aspect sunt: Castelul Peleș – Sinaia, construit în stilul renașterii germane de influență gotică, este cel mai important castel de vânătoare din țară, cu importante colecții de picturi și sculpturi, mobilier și arme; Castelul Pelișor deține o valoroasă colecție de artă decorativă aparținând Art-Nouveau-ului, printre care lucrări ale unor artiști ca E. Galle, frații Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany.
Muzeele reprezintă instituții de cultură intens vizitate, care funcționează, în general, în ansambluri de arhitectură valoroase și sunt importante din punct de vedere științific, artistic și cultural. Muzeele importante din Valea Prahovei sunt: Muzeul Peleș care cuprinde obiecte de artă, colecții de picturi, arme, mobilier, sticlă, metal; Muzeul de artă medievală de la Mănăstirea Sinaia care cuprinde: veșminte preoțești, cărți aurite, icoane românești și străine; Muzeul Cinegetic de la Posada care cuprinde arme și trofee de vânătoare.
Casele memoriale sunt clădirile care au aparținut unor artiști valoroși, scriitori și medici și constituie obiective turistice care astăzi sunt foarte puțin valorificate prin turism. În Valea Prahovei se află Casa George Enescu de la Sinaia și Casa memorială Cezar Petrescu.
Monumentele de artă plastică și comemorativă nu înfățișează momente din istoria națională, ele sunt dedicate unor eroi, oamenilor de cultură, istoriei naționale și cinstesc evenimentele și personalitățile prahovene prin ansamblurile monumentale și plăcile comemorative care se integrează peisajului prahovean. Cele mai multe aparțin unor meșteri anonimi și sunt un prilej de aducere aminte pentru valorile istoriei și culturii. Din multitudinea lor, cele mai importante sunt: Monumentul „Ultima grenadă“ din Bușteni, Monumenul eroilor de pe Caraiman (33 m).
Localitățile urbane și rurale sunt și ele puncte de atracție datorită arhitecturii specifice, valorilor de artă, cultură și civilizație și datorită evenimentelor pe care le găzduiesc.
Monumentele tehnice sunt lucrări de tip industrial și tehnic cu valoare turistică inedită. În această categorie se înscriu: podurile metalice și de lemn, instalațiile vechi de morărit, mijloacele de transport și amenajările hidrotehnice.
Locurile istorice sunt obiective turistice care se referă la spațiile unde s-au desfășurat importante evenimente istorice și la amplasarea cimitirelor militare.
Parcurile și grădinile care de-a lungul evoluției așezărilor umane au fost modernizate și dotate cu elemente noi (Grădina Zoologică de la Bușteni, Parcul Sinaia).
Obiectivele etnoculturale și etnofolclorice
Resursele turistice etnoculturale sunt reprezentate de arta populară.
Așezările rurale tradiționale, privite în ansamblu, reprezintă un grup de construcții, locuințe ce alcătuiesc un mod de viață care se poate schimba în timp și spațiu. Acestea se definesc prin vechime istorică, funcția socio-economică, durata de locuire și modul de organizare a gospodăriilor.
Arhitectura tradițională s-a conturat în timp, specificul ei fiind dat de structura materială a construcțiilor, de proporții, de volume, decor și ornamente. Condițiile naturale, împrejurările sociale, istorice, îndemânarea tehnică și opțiunea estetică a locuințelor și-au pus amprenta asupra diferitelor edificii ale satului. Elementele care definesc orice construcție tradițională, laică sau religioasă sunt dimensiunile, materialele folosite, temelia, dispunerea elementelor de construcție, formele de acoperiș, ornamentele exterioare și interioare. Cele mai atractive din punct de vedere arhitectural sunt bisericile care se impun prin modul de fasonare și îmbinare a bârnelor, prin împărțirea interioarelor și elevația turnului care în zona Văii Prahova este mic de înălțime.
Organizarea interiorului constituie cea mai concludentă expresie a modului de viață și a formelor de manifestare a ideilor despre familie, frumos și funcționalitate. Interiorul locuințelor țărănești este condiționat de mediul natural, ocupații, nivelul de dezvoltare și schimburile culturale. Locuințele se identifică prin planul și funcțiile încăperilor.
Obiectele tradiționale sunt legate de ocupațiile agricole, silvice și transport. Ele s-au dezvoltat și diversificat o dată cu circulația produselor meșteșugărești prin târguri, oboare, bâlciuri, iarmaroace. Astăzi puține gospodării mai folosesc astfel de obiecte, ele fiind păstrate în muzee și colecții etnografice pentru a putea fi cunoscute de turiștii interesați.
Portul popular reprezintă o carte de vizită a locuitorilor din Valea Prahovei. Este un ansamblu vestimentar cu piese de îmbrăcăminte și podoabe distincte de mare valoare artistică. Costumul popular este determinat de zonă, de ocupații și meșteșuguri. Ele reflectă starea socială, vârsta și trecutul istoric. Astăzi constituie un element de podoabă pentru zilele de sărbătoare și pentru importantele ceremonii din viața omului.
Sculptura populară în piatră s-a dezvoltat mai ales pentru caracterul ei ornamental. Meșterii populari realizează multe elemente de construcție: stâlpi de pridvor, de poartă, scări, balustrade, mese de piatră, pietre funerare.
Arta populară a prelucrării pieilor este prezentă acolo unde există meșteri care se ocupă cu tăbăcăria, cojocăria și cizmăria. Elementul dominant este confecționarea pieselor de iarnă: cojoace, căciuli. Ele au tehnici de decorare deosebite în funcție de ocaziile la care sunt folosite. Alături de acestea se mai confecționează: curele, opinci, tobe de vânătoare, traiste, hamuri și alte elemente de marochinărie.
Instrumentele populare tradiționale sunt aparate de producere a sunetelor realizate prin tehnici speciale și din materiale deosebite. Unele dintre acestea sunt foarte vechi precum buhaiul, buciumul, fluierul, iar altele au fost asimilate în decursul timpului: vioara, chitara, clarinetul. Alături de acestea mai sunt folosite, în completarea liniei melodice, frunza și coaja de mesteacăn, solzul de pește.
Arta împletiturilor are o veche tradiție la sate. Cele mai răspândite sunt împletiturile din nuiele care au o largă întrebuințare. Aria de răspândire a acestui meșteșug s-a restrâns foarte mult în ultimele decenii din cauza modernizării elementelor de interior și a ustensilelor casnice.
Arta picturii pe sticlă. Valențele artistice și turistice ale acestui meșteșug sunt date de tematica iconografică ortodoxă, de armonizarea și alternanța tonurilor, de culoarea și finețea desenului, de prezența foițelor de aur și argint. Toate acestea amplifică valoarea și dau originalitate picturilor realizate de meșterii populari.
Meșteșugul încondeierii ouălor este practicat la sate.
Confecționarea măștilor sunt folosite în dansuri și la sărbătorile laice legate de Crăciun și Anul Nou.
Manifestările etnofolclorice
La nivelul comunităților rurale, viața socială se desfășoară în concordanță cu un anume instrument de măsurare a timpului, care să pună în acord varietatea preocupărilor umane cu fenomenele constante ale mediului terestru și cosmic. Aceste legături sunt materializate prin multiple sărbători și ritualuri specifice poporului român.
Manifestările folclorice se bazează pe existența a trei calendare:
Calendarul civil cu două solstiții și echinocții, fazele lunii și alte evenimente astronomice sau meteorologice;
Calendarul bisericesc care cuprinde sărbătorile și zilele importante dintr-un an;
Calendarul popular care indică perioadele favorabile pentru derularea activităților agricole și pastorale.
Calendarul popular românesc cuprinde mai multe tipuri de manifestări, legate de:
Sărbătorile de Crăciun, Anul Nou și Boboteaza. Practicile cele mai cunoscute sunt: colindul și uratul cu capra.
Sărbătorile agricole ale primăverii, legate de înceutul anului agrar sau ale toamnei, legate de strânsul recoltei.
Sărbătorile pastorale ale primăverii, legate de adunatul oilor și începutul pășunatului la munte sau coborâtul oilor toamna.
Sărbătorile muntelui, „Serbarea Zăpezii de la Sinaia“.
Calendarul religios cuprinde sărbătorile legate de Crăciun și Paști, de aniversarea unor sfinți și arhangheli, de evenimente importante din viața omului. Alături de aceste sărbători un loc important ocupă târgurile și festivalurile, ca păstrătoare de obiceiuri și datini.
Muzeele etnografice sunt instituții culturale care sunt vizitate de turiștii ce vor să se cultive și să cerceteze materialele expuse. Unele dintre ele sunt atașate mănăstirilor. Muzeele conservă valorile tradiționale locale și sprijină vizitatorii în înțelegerea procesului de dezvoltare spirituală și culturală a zonei în care sunt amplasate. Ele sunt obiective turistice care pot fi puse în valoare prin vizitarea lor în cadrul circuitelor și excursiilor tematice organizate.
CAPITOLUL III
ANALIZA ECHIPAMENTELOR ȘI A CIRCULAȚIEI TURISTICE
3.1. Structuri de primire
Serviciile de bază ale turismului sunt reprezentate de cazare, alimentație, tratament și sport. Acestea au un rol hotărâtor în deplasarea și sejurul turiștilor. Astfel, cazarea asigură înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumită perioadă de timp, în baza unor tarife determinate care variază în funcție de confort și sezon.
Turismul se poate dezvolta într-o zonă numai în condițiile în care există suficiente posibilități pentru cazarea și odihna vizitatorilor. Indiferent de timpul și gradul de confort, cazarea reprezintă un element indispensabil în asigurarea condițiilor pentru un sejur confortabil atât pentru turiștii care sosesc în stațiuni, cât și pentru alte categorii de participanți. În general, cazarea are în structura sa:
Componenta comercială: hotel, restaurant;
Sectorul non-comercial: reședințe secundare, spații de cazare oferite de sistemul educațional, grupuri religioase.
Baza de cazare de pe Valea Prahovei cuprinde forme clasice (vile și hoteluri), dar și forme moderne (hanuri, popasuri turistice, cabane, campinguri, tabere de vacanță, căsuțe, pensiuni).
Dezvoltarea și calitatea serviciului de cazare contribuie la atragerea turiștilor și la valorificarea potențialului turistic natural și antropic. În cele ce urmează, voi prezenta o analiză a tuturor structurilor de primire existente pe Valea Prahovei, analiză ce va urmări evoluția unităților de cazare pe principalele destinații turistice din zonă.
Pentru analiză, voi folosi următorii indicatori:
Capacitatea de cazare turistică în funcțiune;
Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică deschise în perioada 2001-2004;
Capacitatea de cazare turistică pe tipuri de structuri cu funcțiuni de cazare turistică existente în perioada 2001-2004;
Indicatori statistici: indicele dinamicii, ritmul de creștere, indicele mediu și ritmul mediu.
Tabelul nr. 5 – Capacitatea de cazare turistică pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Sursa:
Figura nr. 2 – Reprezentarea grafică a capacității de cazare turistică pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Tabelul nr. 6 – Capacitatea de cazare turistică pe tipuri de structuri de primire turistică existente pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
– mii-locuri zile –
Sursa:
Figura nr. 3 – Reprezentarea grafică a capacității de cazare turistică pe tipuri de structuri de primire turistică existente pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Tabelul nr. 7 – Dinamica capacității de cazare de pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Imediu = ³√ yn / y1 = 0,9756
Rmediu = Imediu – 1 = ³√ yn / y1 – 1 = -0,0244
Figura nr. 4 – Reprezentarea grafică a dinamicii capacității de cazare de pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
În urma analizei făcute, precum și a rezultatelor obținute, se observă următoarele:
Pe ansamblu, capacitatea de cazare în funcțiune de pe Valea Prahovei a scăzut de 0,9756 ori, cu un ritm mediu de scădere de 0,0244, ajungând de la 17426,23 în 2001 la 16183,13 în 2004. Scăderea se datorează în principal închiderii pentru modernizare și reamenajare a unor unități de cazare, cum ar fi Hotel Palace și Hotel Internațional din Sinaia, Hotel Rozmarin și Hotel Silva din Bușteni.
Pe ani, capacitatea de cazare a avut o evoluție oscilantă: în anul 2002 față de 2001, capacitatea de cazare a crescut, ca și în 2004 față de 2003, dar a scăzut cu 5660,27 în 2003 față de 2002.
Tabelul nr. 8 – Structuri de primire turistică cu funțiuni de cazare turistică deschise pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Figura nr. 5 – Reprezentarea grafică a structurilor de primire turistică cu funțiuni de cazare turistică deschise pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Tabelul nr. 9 – Dinamica structurilor de primire turistică deschise pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Imediu = 0,8135
Rmediu = -0,1865
Figura nr. 6 – Reprezentarea grafică a dinamicii structurilor de primire turistică deschise pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
În urma analizei structurilor de primire turistică, observăm: în ansamblu, numărul structurilor de primire turistică deschise pe Valea Prahovei a scăzut cu un ritm mediu de scădere de 0,1865, ajungând de la 39 în 2001, la 21 în 2004. Pe ani, structurile de primire turistică deschise au avut o evoluție oscilantă înregistrând o scădere de 18 structuri de primire turistică în 2004 față de 2001 și 20 de structuri de primire turistică în 2004 față de 2003. Acest lucru s-a datorat creșterii numărului de hanuri, cabane și pensiuni turistice.
Se observă că, în ansamblu, capacitatea de cazare turistică (exprimată în mii locuri zile) și numărul de structuri de primire turistică deschise pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004 au avut o evoluție oscilantă. Acest lucru se datorează în primul rând intrării într-un proces de modernizare a unor structuri de primire, dar și a investițiilor din domeniul hotelier.
Valea Prahovei, datorită împrejurimilor montane, aerului curat și investițiilor făcute în infrastructură din principalele sale stațiuni: Breaza, Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, atrage an de an un număr foarte mare de turiști.
Până acum, Sinaia era stațiunea hotelurilor mari, cu sute de camere, însă în ultima perioadă au început să se construiască pensiuni și hoteluri mai mici. La Bușteni, după finalizarea pârtiei de schi Kalinderu, numărul turiștilor a crescut, de aceea în zonă vor fi construite și alte hoteluri și pensiuni.
3.2. Structurile de agrement
Agrementul este o parte a produsului turistic și este definit ca fiind „ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni și zone turistice, capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabilă“.
Rolul agrementului este de a satisface nevoia oamenilor de a-și petrece timpul liber într-un mod cât mai plăcut. Agrementul presupune existența unor echipamente: puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de echitație, săli și terenuri de sport; programe: concursuri, expoziții, festivaluri, excursii.
Dezvoltarea și diversificarea structurilor de agrement determină creșterea activității stațiunilor turistice și totodată creșterea eficienței economice. În zilele noastre, agrementul constituie motivația de călătorie a oamenilor, ceea ce duce și la apariția unor noi tipuri de vacanțe:
Vacanțe de schi;
Vacanțe de alpinism;
Vacanțe de tenis;
Vacanțe de vânătoare;
Vacanțe pentru turism cultural.
Astfel, oamenii decid să accepte o ofertă turistică în funcție de scopul călătoriei lor, și anume:
Pentru a se odihni și reface din punct de vedere psihic, pentru a se elibera de tensiunile nervoase;
Pentru divertisment și distracție în discoteci și cluburi, în aer liber, pentru a face sport și diverse activități, pentru a descoperi obiceiurile și tradițiile locului;
Pentru a-și dezvolta personalitatea prin prisma programelor de agrement care să stimuleze capacitățile psihice și spirituale ale turiștilor.
Pe Valea Prahovei, principalele structuri de agrement sunt:
Pârtiile de schi, pârtiile pentru sănii, pârtiile pentru bob;
Mijloacele de transport pe cablu: telescaunul, teleschiul, telecabina;
Patinoarele artificiale;
Saunele, piscinele acoperite;
Terenurile de fotbal, tenis, baschet;
Stadioanele, cinematografele, bibliotecile;
Sălile de jocuri mecanice, bowling, popicării;
Potecile și punctele de belvedere;
Biliardul, discotecile;
Unitățile de alimentație cu specific, barurile de noapte;
Cazinourile;
Agrementul reușește astfel, să mențină produsul turistic pe o coordonată optimă, armonizează relațiile dintre cererea și oferta turistică, satisfăcând o multitudine de motivații turistice.
Serviciile de agrement se grupează în funcție de locul unde se desfășoară, de nivelul de organizare și de forma de participare a turiștilor.
Domeniul schiabil din zonă nu dispune încă de o amenajare și dotare la standarde internaționale. Chiar dacă s-au făcut multe investiții în acest domeniu, ele nu sunt suficiente pentru a satisface exigențele turiștilor, mai ales ale celor străini. De asemenea, există numeroase dificultăți privind exploatarea pârtiilor și a instalațiilor de transport pe cablu datorită vechimii și uzurii lor fizice.
Dotările pentru practicarea sporturilor de iarnă se rezumă la pârtii de schii și instalații de transport pe cablu:
Tabelul nr. 10 – Instalații de transport pe cablu existente în Valea Prahovei
Celelalte echipamente de agrement sunt modeste în structura ofertei, existând un număr redus de cluburi, terenuri de sport, săli de jocuri.
În principal, agrementul din stațiunile montane din Valea Prahovei se rezumă la drumeții și vizite la obiectivele turistice din zonă.
Agrementul din stațiunile balneare
Agrementul balnear din zonă dispune de o dotare modestă. Mijloacele și echipamentele de agrement din stațiunile balneare sunt:
Piscine acoperite;
Saune, terenuri de sport;
Pârtii de schii, săniuțe;
Telescaun;
Cinema, bibliotecă, muzee, cazinou.
Tabelul nr. 11 – Stațiuni turistice și localități cu amenajări balneare existente în Valea Prahovei:
Agrementul din centrele urbane
Populația rezidentă, dar și cea care vizitează localitatea dispun de mijloace, amenajări și dotări pentru a-și petrece timpul liber într-un mod plăcut.
Mijloacele de agrement din centrele urbane sunt:
Parcurile și grădinile publice;
Ștrandurile amenajate;
Bazinele sportive, restaurantele cu specific;
Discotecile, cluburile, jocurile mecanice;
Patinoarele artificiale.
Prin rolul său de a aduce bună dispoziție și relaxare turistului, agrementul este o componentă importantă a produsului turistic. De aceea, autoritățile locale prahovene au depus eforturi pentru a îmbunătăți și diversifica permanent baza de agrement în vederea atragerii unui număr important de turiști și reducerii sezonalității turismului.
Agrementul a devenit în ultimii ani motivul deplasării oamenilor către o anumită zonă turistică. În Valea Prahovei, în perioada 2011-2013.
S-a realizat un nou loc de agrement la Breaza „Lac de verde“, unde găsim terenuri de golf care respectă cele mai stricte standarde mondiale;
S-au reabilitat pârtiile de schi și instalațiile de transport pe cablu din Sinaia;
S-a pus în funcțiune instalația de produs zăpadă artificială de pe pârtia Sorica din Azuga;
S-a înființat pârtia Kalinderu din Bușteni;
S-au reamenajat mănăstiri și castele.
Cu toate acestea, agrementul din Valea Prahovei este sărac, insuficient pentru a satisface cerințele turiștilor. Pentru ca oferta turistică a zonei să devină mai atractivă, trebuiesc făcute investiții în agrement, investiții care să determine dezvoltarea turismului pentru tineret: turismul de aventură, turismul pentru sporturi extreme, turismul pentru echitație, turismul pentru escală și alpinism.
3.3. Analiza circulației turistice
Dimensiunea fenomenului turistic din Valea Prahovei se va face cu ajutorul informațiilor statistice și a unor instrumente de măsurare – indicatori:
Numărul turiștilor;
Numărul înnoptărilor (zile-turist);
Durata medie a sejurului;
Numărul mediu de turiști.
Tabelul nr. 12 – Numărul turiștilor cazați în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică din județul Prahova pe tipuri de structuri în perioada 2010-2013
Sursa:
Figura nr. 7 – Reprezentarea grafică a turiștilor cazați în Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Tabelul nr. 13 – Dinamica turiștilor cazați în Valea Prahovei în 2001-2004
Imediu = ³√ yn / y1 = 0,9781
Rmediu = Imediu – 1 = ³√ yn / y1 – 1 = -0,0219
Figura nr. 8 – Reprezentarea grafică a dinamicii turiștilor cazați în Valea Prahovei în perioada 2001-2004
În perioada analizată, numărul turiștilor cazați în Valea Prahovei în 2002 față de 2001 de la 435683 turiști cazați la 390674 turiști cazați, urmând ca în 2004, numărul de turiști să crească la 422183. Acest lucru se datorează și creșterii capacității de cazare.
Tabelul nr. 14 – Numărul înnoptărilor în structurile de primire turistică de pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Figura nr. 9 – Reprezentarea grafică a înnoptărilor în structurile de primire turistică de pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Tabelul nr. 15 – Dinamica înnoptărilor în structurile de primire de pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Imediu = ³√ yn / y1 = 1,0168
Rmediu = Imediu – 1 = ³√ yn / y1 – 1 = 0,0168
Figura nr. 10 – Reprezentarea grafică a dinamicii înnoptărilor în structurile de primire de pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Numărul de înnoptări pe Valea Prahovei a crescut, ajungând de la 631559 de înnoptări în 2001 la 664490 înnoptări în 2004. Această evoluție s-a datorat creșterii capacității de cazare prin renovarea și modernizarea unităților existente și prin construirea altora noi.
Durata medie a sejurului și numărul mediu de turiști de pe Valea Prahovei.
Durata medie a sejurului se calculează după formula:
S = număr zile – turist (N z t) / număr turiști (Nt)
S2001 = 631559 / 276564 = 2,28
S2002 = 611402 / 206366 = 2,96
S2003 = 613490 / 238101 = 2,57
S2004 = 664037 / 258803 = 2,56
Tabelul nr. 16 – Durata medie a sejurului pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Figura nr. 11 – Reprezentarea grafică a duratei medii a sejurului pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004.
În perioada analizată, durata medie a sejurului pe Valea Prahovei a avut o evoluție oscilantă. În 2002 a crescut la 2,96 zile, față de 2,28 zile în 2001, însă în anii următori a scăzut. Durata medie a sejurului este mică, aproximativ 3 zile. Acest lucru se datorează faptului că în general pe Valea Prahovei este practicat turismul de weekend.
Numărul mediu de turiști se calculează după formula:
Nt = Numărul de turiști înregistrați într-o perioadă / Numărul zilelor din acea perioadă
Nt2001 = 276564 / 366 = 755
Nt2002 = 206366 / 365 = 565
Nt2003 = 238101 / 365 = 652
Nt2004 = 258803 / 365 = 709
Tabelul nr. 17 – Numărul mediu de turiști pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
Figura nr. 12 – Reprezentarea grafică a numărului mediu de turiști pe Valea Prahovei în perioada 2001-2004
În perioada analizată, circulația turistică are o evoluție oscilantă. Turiștii cazați în unitățile de cazare au scăzut în 2002 și 2003 față de 2001 datorită închiderii unor structuri de primire pentru modernizare. Redeschiderea lor și reamenajarea pârtiilor a avut ca efect creșterea numărului de turiști în 2004.
CAPITOLUL IV
POSIBILITĂȚI ȘI RESURSE DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC
DIN VALEA PRAHOVEI
4.1. Tendințe în oferta turistică pe Valea Prahovei
Activitatea turistică din Valea Prahovei s-a dezvoltat creându-și propria piață de acțiune, care, datorită „invizibilității“ produselor specifice, se caracterizează prin faptul că:
Locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii;
Oferta turistică este percepută de către cerere sub forma unor imagini formate prin cumularea tuturor informațiilor primite direct sau indirect de către fiecare turist potențial;
Cererea și oferta se manifestă diferit: cererea este foarte elastică sub influența unor factori economici, sociali, politici etc., în timp ce oferta turistică este rigidă, nu poate fi stocată și transformată;
Piața turistică este complexă, datorită conținutului său complex de bunuri și servicii diferite;
Piața este diversă datorită faptului că se combină în maniere diferite bunuri și servicii turistice, rezultând produse diferite;
Piața turistică este fragmentată, acest aspect rezultând din diversitatea produselor, nevoilor, dorințelor care determină la rândul lor apariția unor forme diferite de turism și implicit mai multe segmente, „subpiețe“ (piața turismului montan, piața națională, piața internațională ș.a.);
Concentrarea pieței turistice;
Sezonalitatea activității turistice determină modificări în modul de organizare și funcționare a agenților economici implicați;
Este o piață cu un risc mult mai accentuat decât pe alte piețe, datorită incertitudinii cu care se confruntă ofertanții de produse turistice;
Este o piață cu o finalitate deosebită, deoarece cumpărătorul urmărește procurarea unor satisfacții deosebite, inedite.
Omul modern a început să-și dorească din ce în ce mai mult să-și petreacă timpul liber pentru a se relaxa, pentru a practica diferite sporturi, pentru a cunoaște destinații, obiceiuri și tradiții noi. Astfel a apărut cererea de turism materializată prin consumul de turism.
Pentru a exista cerere, ofertanții trebuie să identifice noi și noi motivații și căi de stimulare a călătoriilor oamenilor.
Oferta turistică din Valea Prahovei este alcătuită din potențialul turistic natural și antropic, echipamentul de „producție“ a serviciilor turistice, bunurile materiale destinate consumului turistic, resursa umană, infrastructura turistică și condițiile de comercializare.
Cele mai importante zone turistice sunt: Sinaia, Bușteni, Azuga, Breaza (județul Prahova), Predeal (județul Brașov).
Valorificarea potențialului turistic natural și antropic al județului Prahova a început să se facă din ce în ce mai mult. Consiliul Județean Prahova a promovat imaginea județului prin intermediul proiectelor și programelor destinate dezvoltării turismului în general și a agroturismului în special. Astfel, au fost lansate pe piață o serie de pachete turistice, dintre care, cele de pe Valea Prahovei sunt:
„Anul Internațional al Muntelui – 2002“. Odată cu manifestările care au avut loc cu acest prilej s-a acționat pentru mărirea gradului de conștientizare și de cunoaștere a ecosistemelor montane prahovene, pentru funcționarea și importanța acestora și pentru bunăstarea populației montane prahovene.
Instituțiile publice de cultură s-au implicat în procesul de diversificare a ofertei culturale. Muzeul Județean de Științele Naturii a fost reamenajat. El are șapte secții, fiecare cu o identitate bine conturată din punct de vedere al tematicei științifice și al funcționalității cultural-educative. Ele sunt amplasate atât în reședința județului, cât și în zone geografice cu o deosebită semnificație culturală și turistică, dintre care, pe Valea Prahovei, se află Muzeul Rezervației Naturale Bucegi – Sinaia.
A fost pusă în funcțiune o instalație de produs zăpadă artificială în decembrie 2002 pe Pârtia Sorica – Azuga. Realizarea acestui proiect a determinat atragerea unui număr mare de turiști pe pârtia din Azuga pentru că domeniul schiabil este elementul indispensabil practicării sporturilor de iarnă și are un rol hotărâtor în definirea ofertelor și produselor turistice de iarnă și, prin extensie, a calității și mărcii oricărei stațiuni turistice montane. Astfel, Azuga a obținut statutul de stațiune turistică de interes național.
Promovarea unui nou loc de agrement „Lac de Verde“ din Breaza unde s-au amenajat terenuri de golf care respectă cele mai stricte standarde mondiale.
Baza tehnico-materială a zonei Valea Prahovei a intrat în perioada 2001-2004 într-un proces de renovare și modernizare. Exemple:
Vila Flavia din Sinaia construită în 1906 a fost modernizată între anii 2002-2003;
Hotel Palace – Sinaia, în urma renovării are camere de 3 și 4 stele;
Hotel Internațional Sinaia – în urma modernizării are camere de 4 stele;
Hotel Irish House Sinaia – nou construit;
Hotel Marami Sinaia – în urma renovării are camere de 4 stele;
Hotel Sinaia – în urma renovării are camere de 3 stele;
Hotel Anda Sinaia – nou construit;
Pensiunea Florina Bușteni – renovată;
Hotel Rozmarin și Alexandros Bușteni – în urma modernizării au camere de 3 stele;
Hotel Silva și Mărgăritar Bușteni – în urma renovării au camere de 2 stele;
Hotel New Montana Sinaia – în urma renovării are camere de 4 stele.
Modernizarea structurilor de primire din Valea Prahovei a determinat turiștii să opteze pentru această destinație turistică în ultimii ani.
Infrastructura generală s-a reamenajat:
s-au refăcut drumurile urbane din Bușteni;
s-a consolidat podul peste Valea Albă de 2,3 km;
s-a realizat punerea în funcțiune a unei instalații de produs zăpadă artificială pe pârtia Sorica – Azuga în decembrie 2002;
s-a dat în folosință pârtia de schi Kalinderu la 18 decembrie 2004 care are ca dotări un sistem de transport pe cablu ultramodern, instalație de zăpadă artificială și utilaje pentru întreținerea pârtiei;
s-a amenajat zona platou Izvor – Sinaia;
s-au reabilitat pârtiile de schi și instalațiile de transport pe cablu din Sinaia și Predeal.
4.2. Proiecte și programe de dezvoltare a turismului
Valea Prahovei dispune de un potențial turistic valoros, de o ofertă turistică atractivă pentru turiștii dornici să practice aproape orice formă de turism. În ultimii ani, Consiliul Județean Prahova alături de Consiliile Locale și câțiva investitori au făcut eforturi pentru reconsiderarea locului turismului. Atingerea acestui obiectiv trebuie să conducă la:
Creșterea numărului de turiști români și străini;
Satisfacerea cererii turistice potențiale și atragerea unui număr sporit de turiști pentru petrecerea sejururilor;
Sporirea contribuției turismului la veniturile comunităților locale prin susținerea dezvoltării turismului rural;
Crearea de noi locuri de muncă în domeniul turismului.
Turismul, pentru a se putea dezvolta, trebuie să aibă la bază politici adaptate ramurilor de activitate ale sectorului și anume:
Politica de produs turistic care să urmărească stimularea agenților economici în vederea modernizării și creșterii calității ofertei turistice în scopul creșterii competitivității ei pe piața internă și internațională;
Politica de promovare și marketing care să asigure o imagine reală a turismului pe Valea Prahovei pentru a stimula cererea turistică internă și internațională;
Politica resurselor umane care să asigure din punct de vedere calitativ și cantitativ necesarul de personal, precum și formarea și perfecționarea acestuia;
Politica privind creșterea rolului cercetării științifice și cercetării tehnologice care să urmărească identificaea produselor și piețelor turistice noi, investirea și punerea în aplicare a programelor de dezvoltare;
Politica din domeniul legislativ care să aibă în vedere armonizarea cadrului normativ cu legislația din Uniunea Europeană privind standardele de calitate, standardele pentru construcții, standardele tehnice și indicatorii statistici pentru turism;
Politica în domeniul fiscal care să aibă ca scop stimularea dezvoltării economice, investirii și creării de noi locuri de muncă în sectorul privat.
Realizarea acestor politici are la rândul ei la bază programe referitoare la produsul turistic, la principalele destinații turistice din Valea Prahovei. Astfel, se au în vedere:
Reinvestițiile și modernizarea unităților de cazare;
Diversificarea ofertei turistice de sporturi, recreere, distracție;
Mărirea animației din zonele turistice;
Descoperirea, amenajarea și reamenajarea unor obiective turistice istorice și culturale;
Dezvoltarea circuitelor turistice, precum și a excursiilor de o zi;
Dezvoltarea serviciilor turistice la nivel internațional;
Promovarea unei imagini favorabile în ceea ce privește stațiunile din județ;
Creșterea calității amenajărilor turistice;
Modernizarea treptată a produsului turistic într-un cadru planificat și coordonat, la standarde înalte;
Asigurarea unui turism cu specific care să reflecte trăsăturile locale;
Dezvoltarea turismului oriunde există un potențial turistic.
Una dintre cele mai importante viitoare surse de venituri este turismul. De aceea, punerea în aplicare a unor programe cu finanțare internă sau externă, participarea la acțiuni de promovare în țară și străinătate, valorificarea potențialului natural și antropic sunt câteva din direcțiile de acțiune în vederea dezvoltării turismului prahovean.
Programe pentru dezvoltarea și modernizarea bazei turistice:
Organizarea serviciilor „Salvamont“ care vor coordona acțiunile de prevenire a accidentelor montane și de salvare a persoanelor accidentate;
Refacerea pârtiei de bob și sanie din Sinaia;
Realizarea unor amenajări turistice complexe pe Valea Cerbului – Bușteni;
Realizarea unor trasee turistice cu caracter cultural-istoric;
Reabilitarea zonelor, monumentelor, clădirilor de interes turistic;
Susținerea inițiativei private în crearea și dezvoltarea de unități turistice cu servicii la standarde internaționale;
Amenajarea zonelor cu potențial cinegetic, etnografic, cultural și ambiental;
Atragerea unui număr sporit de turiști prin acțiuni promoționale în țară și străinătate;
Modernizarea infrastructurii rutiere;
Infrastructura de comunicații, de promovare și informare turistică în timp real pe Internet și TV cu privire la pârtiile de schi din Valea Prahovei;
Înființarea unităților agroturistice finanțate din fondul SAPARD;
Refacerea drumurilor de pe Valea Prahovei, construcția unui pod de 28 m lungime – Valea Albă;
Organizarea unor manifestări cultural-artistice de presigiu, cum ar fi Colocviul Dramaturgiei Românești – Sinaia;
Repararea bazelor sportive existente, precum și amenajarea unor baze noi în Sinaia și Bușteni;
Dezvoltarea unor forme noi de turism: bungee-jumping, parapantă, mountain-bike
Acest obiectiv se poate realiza prin amplasarea în unele din stațiunile montane a echipamentelor pentru bungee-jumping;
Deschiderea unui centru pentru cursuri de zbor și sărituri cu parapanta;
Implementarea în zonele montane a unor programe de activități în aer liber cum ar fi: cățărare, coborâre pe coardă, expediții cu bicicleta, orientare cu busolă și hartă, trecerea peste râuri sau pâraie cu ajutorul echipamentelor de alpinism, construirea de adăpost de noapte sau construirea de plute; aceste activități pot servi drept antrenament amatorilor de sporturi extreme;
Promovarea în țară și străinătate a acestor forme de turism prin crearea de oferte turistice.
Ofertă de vacanță pe Valea Prahovei
– pentru grup de 15 persoane –
Ziua 1: Punct plecare Gara de Nord București, transportul se face cu autocarul firmei „Ionescu“ pe ruta București – Sinaia 131 km, cazare la hotel„ Smart” Sinaia.
Ziua 2: Drumeție pe traseul: Bușteni – Babele (urcare cu telecabina, cu vizita obiectivelor turistice Babele și Sfinxul), Babele – Peștera (cu vizită la Peștera Ialomicioarei), Peștera – Cocora – Piatra Arsă – canton Jepi – Bușteni;
Ziua 3: Cursuri alpinism pentru începători în Cheile Râșnov (includ cățărare, rapel);
Ziua 4: Drumeție pe traseul: Bușteni – Cabana Gura Diham – Cabana Poiana Izvoarelor – Predeal;
Ziua 5: Drumeție pe traseul: Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000 (urcare cu telecabina), Cota 2000 – Platoul Bucegi – Crucea Caraiman – Cabana Caraiman – Bușteni;
Ziua 6: Activitate extraordinară – planări cu parapanta – în localitatea Dârste, județul Brașov;
Ziua 7: Reîntoarcerea la București.
Prețul include:
6 nopți cazare la hotel Smart – Sinaia
6 mic dejunuri la restaurantul „ La Cascade”
6 cine la restaurantul „ La Cascade”
Transportul cu autocarul;
Servicii ghid turistic;
Servicii școală de alpinism;
Servicii școală parapantă;
Preț vacanță: 2.250 lei
Tabelul nr. 18 – Analiză de preț
Transportul:
București – Sinaia – 131 km;
Sinaia – Busteni – Sinaia – 16 km;
Sinaia – Cheile Râșnov – Bușteni – 30 km;
Sinaia – Predeal – Bușteni – 26 km;
Sinaia – Dârste – Bușteni – 60 km;
Sinaia – București – 131 km;
Total km – 394 km.
4.3. Fundamentarea necesității și oportunității investițiilor în Valea Prahovei
Potențialul turistic regional este foarte ridicat, cu un bogat patrimoniu cultural și arhitectural, dar cu toate că există importante stațiuni turistice și balneoclimaterice, acestea nu sunt folosite la întreaga lor capacitate din cauza dotării tehnice necorespunzătoare, a reclamei turistice insuficiente sau datorită prestării unor servicii de slabă calitate. Turismul montan reprezintă prin varietatea sa peisagistică un mare potențial care așteaptă să fie exploatat.
Activitatea economică a regiunii în ultimii ani se caracterizează prin intrarea în declin a ramurilor industriale, această situație având un impact negativ asupra șomajului. Șomajul afectează toate categoriile de vârstă, o mulțime de profesii și ambele sexe, având în vedere procesul de restructurare care se manifestă în economie.
Din punct de vedere ecologic, există un bogat fond forestier în zonă, ceea ce contribuie la menținerea unui echilibru pe termen lung, condiționat de altfel de exploatarea rațională a resurselor forestiere. Vegetația silvică a favorizat și dezvoltarea unei variate și bogate faune de animale sălbatice pentru vânat.
Elementele fizico-geografice pozitive pot fi numeroasele rezervații și monumente ale naturii precum și complexitatea mare de resurse ale naturii, zone ce prezintă totodată valori peisagistice deosebite și de patrimoniu istoric, cultural, de arhitectură și etnografie.
Din punct de vedere social se constată în ultimii ani migrația demografică, în special a populației tinere și mature (19-49 ani), din mediul rural în mediul urban, motivați de condițiile de viață și muncă oferite de centrele urbane, fapt ce conduce la îmbătrânirea populației în mediul rural.
În urma considerentelor de mai sus, se pot trage mai multe concluzii.
În ciuda elementelor valoroase de potențial, perturbațiile majore care s-au produs în spațiul rural în ultimele decenii au afectat toate componentele vieții economico-sociale: s-au schimbat relațiile economice, sistemul de valori, comportamentul individual, fundamentele vieții comunitare rurale ale regiunii. În aceste condiții, spațiul rural al regiunii, ca de altfel la nivelul întregii țări, a cunoscut, în ansamblu, un proces regresiv.
Cu toate acestea, regiunea are un potențial turistic foarte important, prezentând interes atât pe plan intern, cât și pe plan extern.
Patrimoniul cultural-istoric al regiunii este o valoare componentă a patrimoniului cultural-european și internațional, rezultat dintr-o evoluție istorică bine cunoscută.
Spiritul creator popular a rămas în unele zone rurale nealterat, cu toate influențele tehnologiilor moderne. Practic, în unele zone ale regiunii, maeștrii populari continuă să țeasă, să brodeze, să facă oale din lut, să picteze pe lemn sau pe sticlă sau să cioplească și să dăltuiască în lemn.
Varietatea stilistică a portului popular este foarte mare, alta de la o zonă la alta, dar păstrând în ea o trăsătură care îi dă notă de autenticitate specifică.
Valoarea deosebită a zestrei patrimoniale este conferită mai ales de componentele arheologice și etnografice, ea fiind completată de ansambluri rurale și urbane.
Dimensiunea culturală a turismului rural asigură valorificarea integrală a resurselor turistice antropice și, în primul rând, a patrimoniului cultural-istoric.
În acest context favorabil valorificării puternicului potențial turistic al zonei, unitățile turistice nu sunt însă aliniate la standarde moderne (din punct de vedere al calității serviciilor, capabilității organizaționale, dotarea cu resurse).
În urma analizei efectuate la nivel regional (în care au fost implicați consultanți europeni și reprezentanți ai autorităților locale, centrale și ai partenerilor sociali), au fost identificate axele prioritare ale strategiei de dezvoltare.
Conform documentelor programatice care stau la baza dezvoltării sectorului de turism în România, principalele concluzii care fundamentează necesitatea și oportunitatea investițiilor în acest domeniu, sunt următoarele:
Investiții inadecvate în sectorul turismului și al serviciilor;
Productivitate sectorială a turismului scăzută, comparativ cu standardele europene;
Dezvoltarea sectorului privat ca generator de locuri de muncă în turism și activitățile conexe;
Existența unui potențial ridicat de dezvoltare turistic în regiune datorită resurselor naturale unice, stațiunilor balneare, monumentelor religioase, zonelor de vânătoare;
Promovarea monumentelor istorice și religioase, reabilitarea și punerea în valoare a patrimoniului arhitectural;
Oportunitățile unice de dezvoltare a ecoturismului care pot fi promovate la nivel internațional, in scopul atragerii turiștilor cu venit ridicat;
Identitatea folclorică puternică, ce poate fi mai mult dezvoltată și care poate crea oportunități de afaceri și noi locuri de muncă.
4.4. Analiza S.W.O.T.
Strengths (puncte forte)
Punctele forte ale potențialului turistic din Valea Prahovei sunt reprezentate de resursele turistice naturale, precum și de cele antropice.
Resursele turistice naturale constau în:
Relieful variat care determină prezența numeroaselor obiective turistice naturale: domenii schiabile, trasee pentru drumeții și alpinism, chei și văi, cascade;
Climatul temperat-continental este favorabil dezvoltării turismului montan, balnear, datorită condițiilor optime practicării sporturilor de iarnă, drumețiilor, curelor balneo-climaterice;
Existența a numeroase rezervații naturale, precum și a unui parc natural (Bucegi), stimulează turismul;
Hidrografia: numeroasele și variatele ape curgătoare sunt folosite pentru agrement și balneo-turism;
Existența unei vegetații variate și a unei faune bogate și diverse are ca efect dezvoltarea turismului profesional și științific datorită valorii lor. Pe lângă speciile obișnuite există și specii declarate monumente ale naturii. Fauna are valoare estetică, recreativ-cinegetică și științifică.
Alte puncte forte ale turismului din Valea Prahovei sunt reprezentate de reamenajarea Hotelului Peștera, Hotelului Cota 1400 și a cabanei turistice Cuibul Dorului care dau turiștilor posibilitatea de a se afla în mijlocul naturii beneficiind în același timp și de un confort sporit (apă caldă, căldură, televizor în cameră, piscină, sală de fitness, saună etc.).
Resursele turistice antropice sunt reprezentate de:
Echipamentele turistice;
Unități de cazare existente în toate zonele turistice. Reamenajarea unităților de cazare din ultimii ani a generat o creștere a numărului de turiști.
Mijloacele de transport turistic. Dezvoltarea mijloacelor de transport turistic a stimulat dezvoltarea turismului și, totodată, a permis accesul în anumite zone.
Structurile de agrement. Serviciile de agrement dau posibilitatea turiștilor să-și petreacă timpul liber într-un mod cât mai plăcut. Agrementul constituie astăzi motivația oamenilor de a călători pentru a practica diverse sporturi, pentru a se relaxa și distra.
Existența turiștilor români, cât și a celor străini. Consumul turistic are efecte economice pozitive atât pentru organizatorii de călătorii, pentru dezvoltarea turismului, cât și pentru dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei cu care turismul intră în contact.
Weakness (puncte slabe)
Punctele slabe ale turismului din Valea Prahovei sunt:
Lipsa promovării turismului și a informațiilor legate de anumite zone turistice poate genera pierderea potențialilor clienți care aleg alte destinații pentru a-și petrece vacanța;
Lipsa investițiilor și a preocupării în ceea ce privește anumite zone turistice;
Nivelul de degradare în care se află echipamentele turistice;
Existența unui număr mare de structuri de primire în principalele zone turistice și a unui număr foarte mic în zonele mai puțin promovate;
Căile de acces și mijloacele de transport turistic slab dezvoltate. Inexistența unor drumuri care să dea turiștilor siguranță în ceea ce privește călătoria;
Numărul redus al mijloacelor de transport pe cablu și lipsa modernizării lor;
Existența unui număr mic de structuri de agrement;
Numărul mic de turiști în structurile de primire în raport cu capacitatea de cazare existentă;
Valorificarea redusă a potențialului turistic;
Calitatea slabă a serviciilor;
Poluarea.
Opportunities (oportunități)
Oportunitățile sunt reprezentate de posibilitățile de valorificare a potențialului turistic într-o anumită zonă. În Valea Prahovei întâlnim nenumărate oportunități, printre care:
Reabilitarea drumurilor începând cu cele principale și terminând cu cele auxiliare (drumuri forestiere). Spre exemplu, cele două drumuri de acces către Hotelul Peștera (Moroieni-Cabana Zănoaga-Cabana Bolboci-Cabana Padina-Hotel Peștera și Cabana Cuibul Dorului-Dichiu-Hotel Peștera) sunt impracticabile datorită condiției în care se află.
Deoarece Valea Prahovei reprezintă un important punct de acces spre traseele montane, consider că este importantă recondiționarea traseelor și a marcajelor (care se găsesc într-o stare foarte proastă, în unele locuri fiind chiar inexistente).
De asemenea, ar putea fi îmbunătățite condițiile de cazare din majoritatea cabanelor turistice.
Recondiționarea instalațiilor de transport pe cablu.
Extinderea lanțului de stațiuni montane din Valea Prahovei, astfel încât să cuprindă zonele mai puțin promovate (de exemplu, localitatea Poiana Țapului).
Reamenajarea pârtiilor din Sinaia și Predeal așa încât să se ridice la standarde internaționale.
Lărgirea gamei de servici oferite și atragerea turiștilor în stațiuni pe tot parcursul anului, prin organizarea de seminarii, cursuri de scurtă durată, activități de tratament, de cosmetică, de dietă.
Dezvoltarea turismului de afaceri și reuniuni în stațiunile turistice.
Organizarea unor festivaluri periodice sau ocazionale, unor manifestări specifice zonei sau anotimpurilor.
Revigorarea turismului cultural itinerant pentru cunoașterea unor zone cu valoare turistică.
Creșterea capacității de cazare la nivelul orașelor pentru a se dezvolta turismul de afaceri, turismul de reuniuni și congrese.
Modernizarea mijloacelor de transport turistic și diversificarea serviciilor oferite în timpul călătoriei.
Apariția și dezvoltarea unor produse turistice specifice zonei: turismul religios, ecologic, automobilistic, de echitație, agroturismul.
Conceperea unei strategii de diversificare a serviciilor turistice oferite de agențiile de turism, astfel încât să fie atractive pentru fiecare turist, să ofere alternative și posibilități de petrecere a timpului liber în orice împrejurare și la orice oră din zi.
Ridicarea calității serviciilor prestate de resursa umană din turism.
Creșterea sectorului privat din turism.
Dezvoltarea unor produse turistice noi la nivel internațional, bazate pe valori turistice culturale și naturale, incluzând activități speciale și călătorii individuale.
Dezvoltarea unor centre turistice în locuri istorice și zone montane, ca puncte de popas în circuite sau ca bază pentru circuite.
Cazarea turiștilor în structuri de primire pitorești, de bună calitate, care să reflecte arhitectura și cultura locală.
Threats (riscuri)
Amenințările sunt reprezentate de riscurile care apar și care pot deveni puncte slabe ale turismului într-o anumită zonă. Pe Valea Prahovei, acestea sunt reprezentate de următoarele:
Poluarea solului, a apelor și a aerului;
Lipsa unor organisme special înființate pentru reamenajarea și permanenta verificare a itinerariilor turistice;
Vechimea și starea de uzură a unora dintre mijloacele de transport pe cablu;
Înființarea unor structuri de primire turistică ultramoderne în zone puțin populate amenință buna funcționare a cabanelor, campingurilor și căsuțelor turistice din zonele respective;
Prețurile ridicate în raport cu serviciile oferite;
Serviciile slabe de catering, cu precădere lipsa unui personal calificat în unitățile de alimentație;
Lipsa unor programe de promovare a turismului pe Valea Prahovei.
CONCLUZII
În urma realizării lucrării „Posibilități și resurse de punere în valoare a potențialului turistic din Valea Prahovei“, am constatat că turismul din Valea Prahovei este un sector al economiei în curs de dezvoltare.
Această zonă dispune de un număr impresionant de resurse turistice, naturale și antropice, care din păcate nu sunt valorificate la valoarea lor reală. De asemenea, am mai observat că există o întreagă serie de proiecte concepute pentru îmbunătățirea imaginii zonei.
Baza tehnico-materială a intrat într-un proces de renovare și modernizare în perioada 2001-2004, fiind construite noi structuri de primire turistică.
Unitățile de agrement și instalațiile de transport pe cablu au fost reamenajate sau sunt în curs de reamenajare, totodată existând și proiecte pentru realizarea unora noi.
În ceea ce privește numărul de turiști sosiți în unitățile de cazare în raport cu capacitatea de primire, pot spune că există o neconcordanță, numărul turiștilor fiind mai mic decât oferta de cazare.
Prin investițiile făcute și proiectele derulate autoritățile încearcă să combată acest fenomen, mizând pe atragerea turiștilor într-un număr foarte mare în viitorul apropiat. Numărul înnoptărilor în structurile de primire din Valea Prahovei este relativ redus, fapt ce determină și scăderea duratei sejurului. Din acest motiv, se are în vedere ieftinirea ofertelor turistice și totodată prelungirea duratei sejururilor.
În ultimii ani, au fost demarate proiecte care vizează dezvoltarea agroturismului și turismului montan și cultural, proiecte care sunt benefice pentru dezvoltarea turistică, dar și pentru dezvoltarea economică.
Strategiile de dezvoltare alte turismului din Valea Prahovei se referă numai la anumite forme de turism. În cadrul acestora nu întâlnim programe pentru sporturi extreme, cum ar fi: alpinismul, cățărarea sportivă, orientarea turistică. De aceea, tinerii preferă să aleagă alte destinații, ceea ce duce și la scăderea încasărilor.
Ca o concluzie generală, aș putea spune că turismul din Valea Prahovei s-a dezvoltat în perioada 2001-2004, au fost relansate anumite zone și s-au demarat programe pentru o dezvoltare durabilă a zonei.
BIBLIOGRAFIE
Luminița Marin Basarab, „Geografia României“, Editura Mondan, București, 1993
Nicolae Ciangă, „România. Geografia turismului“, Presa Universitară Clujeană, 2002
Ion Coman, „Alpinism odinioară și azi“, Editura Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, București, 1982
Emilian Cristea, N. Dumitru, „Bucegi: turism-alpinism“, Editura Sport-Turism, București, 1978
Daniela Firoiu, „Economia turismului și amenajarea turistică a teritoriului“, Editura Sylvi, , București, 2003
Daniela Firoiu, „Resursele umane în turism“, Editura Lumina Lex, București, 2003
Walter Kargel, „Drumul spre culmi“, Editura Sport-Turism, București, 1988
Milton F. Lehrer, „Sinaia“, Editura Meridiane, București, 1967
Vasile Neagu, „Servicii și turism“, Editura Expert, București, 2000
N. Petcu, „Statistică în turism – teorie și aplicații“, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2000
Revista „Munții Carpați“, editată de Concept Ltd., București, 1998, nr. 5
I. Velcea, Gheorghe Niculescu, „Ghid turistic al județului Prahova“, Editura Sport-Turism, București, 1979
www.rotur.ro
www.alpinet.org
www.infosinaia.ro
www.infotravelromania.ro
www.romaniantourism.ro
www.insse.ro
www.cjph.ro
BIBLIOGRAFIE
Luminița Marin Basarab, „Geografia României“, Editura Mondan, București, 1993
Nicolae Ciangă, „România. Geografia turismului“, Presa Universitară Clujeană, 2002
Ion Coman, „Alpinism odinioară și azi“, Editura Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, București, 1982
Emilian Cristea, N. Dumitru, „Bucegi: turism-alpinism“, Editura Sport-Turism, București, 1978
Daniela Firoiu, „Economia turismului și amenajarea turistică a teritoriului“, Editura Sylvi, , București, 2003
Daniela Firoiu, „Resursele umane în turism“, Editura Lumina Lex, București, 2003
Walter Kargel, „Drumul spre culmi“, Editura Sport-Turism, București, 1988
Milton F. Lehrer, „Sinaia“, Editura Meridiane, București, 1967
Vasile Neagu, „Servicii și turism“, Editura Expert, București, 2000
N. Petcu, „Statistică în turism – teorie și aplicații“, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2000
Revista „Munții Carpați“, editată de Concept Ltd., București, 1998, nr. 5
I. Velcea, Gheorghe Niculescu, „Ghid turistic al județului Prahova“, Editura Sport-Turism, București, 1979
www.rotur.ro
www.alpinet.org
www.infosinaia.ro
www.infotravelromania.ro
www.romaniantourism.ro
www.insse.ro
www.cjph.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Potentialul Turistic de pe Valea Prahovei (ID: 144812)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.