Potentialul Turistic al Zonei Cuzap

LUCRARE DE LICENȚĂ

POTENȚIALUL TURISTIC

A ZONEI CUZAP

CUPRINS

Capitolul I

Componenta fizico-geogragică și încadrarea administrative a zonei Cuzap

Cuzap – incadrarea administrative a zonei

Drumuri

Relieful

Climatul

Hidrografia

Fauna

Capitolul II

Potentialul turistic natural și antropic din zona Cuzap

2.1. Definitie si terminologie

2.2. Potentialul turistic natural

2.3. Potentialul turistic antropic

Capitolul III Valorificarea potentialului turistic din zona Cuzap

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Prezenta lucrare intitulată ,,Potențialul turistic a zonei Cuzap’’, este structurată în trei capitole distincte ( I. Componenta fizico-geografică și încadrarea administrativă a zonei Cuzap, II. Potențialul turistic natural și antropic din zona Cuzap și III. Valorificarea potențialului turistic din zona Cuzap), și după cum sugerează titlul lucrării, cât și denumirea capitolelor, întreaga lucrare prezintă o analiză a tuturor elemntelor cu potențial turistic din Cuzap și din împrejurimi. Am ales acest teritoriu rural atât din motive afective, cât și pentru a demonstra necesitatea de scoate în evidență punctele forte, din punct de vedere turistic, a zonei prezentate.

Satul Cuzap și Comuna Popești se află situate în bazinul hidrografic al Văi Bistra, afluent din partea de stânga al Barcăului, în partea de NE a județului Bihor, între ramura nordică a Muntilor Plopișului și dealurile piemontane ale Dernei, la 25 de km de orașul Marghita.

În prima parte a lucrării se prezintă componenta fizico-geografică și cadrul administrativ a zonei aici incluzând limitele administrative, drumuri, relieful zonei, climatul, hidrografia, vegetația și nu în ultimul rând fauna destul de bogată a zonei prezentate.

În partea a doua a lucrării m-am axat preponderent pe tot ce înseamnă potențial turistic din zonă și împrejurimi, aici intrând în calcul pontențialul turistic natural și antropic și am mai inclus și câteva monumente istorice care se află în satul de apropriere, plus și câteva definiții și terminologii pentru a știi ce înseamnă cu adevărat potențialul turistic.

În ultima parte a lucrării, intitulată și valorificarea potențialului turistic din zonă, am încercat să prezint care ar fi motivele pentru a vizita satul Cuzap și împrejurimile, pentru a arată pontețialilor turiști ce fel de formă de turims pot acestia practica în această localitate și sper că prin această lucrare să conving cât mai multă lume să viziteze Cuzapul.

Capitolul I.

ÎNCADRAREA ADMINSTRATIVĂ ȘI COMPONENTA FIZICO-GEOGRAFICĂA ZONEI CUZAP

Cadrul administrativ

Așezare

Satul Cuzap și Comuna Popești se află situate în bazinul hidrografic al Văi Bistra, afluent din partea de stânga al Barcăului, în partea de NE a județului Bihor, între ramura nordică a Muntilor Plopișului și dealurile piemontane ale Dernei, la 25 de km de orașul Marghita. Satul Cuzap se desfășoară pe cursul pârâului Cuzăpel, afluent al râului Bistra, într-o depresiune formată între dealurile care încheie Munții Plopișului, fiind încojurat dinspre SV de dealurile piemontane ale Muntelui Seș, numit și Munții de Aramă, care urcă în altitudine până la peste 600 de m. În NV se află un mic defileu, croit de pârâu Cuzăpel.

Fig.1

Limite și vecini

Satele învecinate Cuzapului sunt: Vărzari înspre E, Varviz înspre NE, și Voivozul înspre NV. Peste dealurile piemontane din SV se află, la aproximativ 7 km, pe drumul forestier existent, localitatea Pădurea-Neagră și cam pe aceeași linie undeva mai înspre S, se află, uncând și mai mult în Munții Plopișului, localitatea Șinteu.

Accesibilitate

Cea mai accesibilă cale de a ajunge la Cuzap este prin transport rutier și anume cu mașina sau cu autobuz. Se poate ajunge acolo dacă pornim la nord de Oradea pe DN 19 până când se ajunge în Biharia, unde la intersecție se merge la dreapta pe DN 19 E. După iesirea din Fegernicu Nou, din nou se merge la dreaptă unde ajunge pe DN 1P se merge până aproape de Păulești, de acolo se merge la stânga unde ajungem pe DJ 191B. De aici se merge până la Voivozi pe același drum până se ajunge la o intersecție unde dăm de DC 146 care trece chiar prin Cuzap și ajunge până la Pădurea Neagră.

Se poate ajunge la Cuzap și pe cale feroviar, dar mai greu deoarece nu există o gară în sat și se poate ajunge doar prin gara de la Marghita, care se află la aproximativ 23 km de Cuzap, iar de aici se ia un autobuz sau se merge cu trenul până la Aleșd, care se află la aproximativ 30 km de Cuzap, și de aici se ia autobuzul pentru a ajunge cât mai repede la Cuzap.

Se poate ajunge și prin DJ 108 H care merge de la Voivozi, până la Pădurea Neagră, de unde se merge din nou pe DC 146 pentru a ajunge la Cuzap.

Relieful

Cuzapul se află într-o zonă muntoasă a Munților Plopișului care se termină înspre sat cu dealurile piemontane și care sunt ca o treaptă prelungită alcătuind dealurile Bistrei și dealurile Dernei. Acestea scad de la 900 m în partea de sud est și ajung până la 500 de m în partea de nord vest. Aceste dealuri sunt rezultatul al unui proces îndelungat de eroziune, desfășurată după faza de ridicare valahică de la sfârșitul levanticului până în faza actuală. În cea mai mare parte aceste dealuri sunt sculptate în formațiuni sedimentare neogene cum ar fi: marnele ponțiene, nisipuri daciene și argile. În zilele noastre aceste dealuri au fie forme de culmi cu interfluvii largi ușor bombate, fie de suprafețe care tivesc ca niște contraforturi spațial muntos.

La contactul cristalinului cu sedimentarul, râurile ce curg din munte s-au sculptat mici bazine depresionare ce tind să separe aceste dealurile piemontane de Muntii Plopișului. Așa sunt și bazinele aflate pe afluenți Bistrei: Cuzap pe Cuzapel, Văzari și Varviz pe Varvizel. Depresiunea Bistrei intră așadar adânc pe văile ce formează afluenții Bistrei, precum și pe Cuzapel și Varvizel, având aspect în formă de tentacule. Dintre denumirile dealurilor imediat – vecine Cuzapului putem amintii delurile Duroiului și delurile Vrăjitorului.

Munții Plopiș, cunoscuți local și ca Munții Seș sau Munți de Aramă , sunt o grupă montană a Munților Apuseni aparținând lanțului muntos al Carpaților Occidentali. Cel mai înalt vârf al acestor massive este Vârful Măgura Mare, cu 918 m. Aceștia se întind în partea estică a județului Bihor (pe teritoriile administrative ale comunelor: Bratca , Borod, Aușeu, Derna, Brusturi, Lugașu de Jos, Șinteu, Suplacu de Barcău și Popești plus pe cel al orașului Aleșd), în cea nord-vestică a județului Cluj (pe teritoriul Negreniului) și în cea nord-vestică a județului Sălaj (pe teritoriile administrative ale comunelor: Hălmașd, Plopiș, Marca, Sâg și Valcău de Jos) și este străbătută de drumul național DN1H, care leagă orașul Aleșd de județul Sălaj și municipiul Zalău.

Înfățisarea lor de ansamblu este aceia a unei culmi unitare și prelungi (cca 40 km lungime și 12-15 km lățime) care începe în zona de defileu al Crișului Repede la vest de Ciucea și se desfășoară spre NV, pierzând treptat din înățime, până la aliniamentul localităților Derna, Voievozi, Borumlaca.

Delimitarea lor se face cu ușurință, deoarece ei se prezintă sub forma unui horst, înconjurat de zone mai coborate cu aspect depresionar. Fundamentul geologic al Munților Plopiș îl reprezintă cristalinul autohton al Munților Bihorului, acoperit parțial de o cuvertură sedimentară constituită din șisturi argiloase cafenii cu intercalații de calcare, conglomerate și calcare dolomitice (Ciornei, 1953, Krautner, 1940). În dealurile piemontane care tivesc bordura Munților Plopiș, predominante sunt depozitele sedimentare mio-pliocenice, reprezentate prin conglomerate, marne, gresii și argile de nisip.

Cuprinsul Culmii Plopișului se evidențiază mai multe suprafețe netezite de aproximativ 500-700 m. și se imprimă reliefului aspectul unei câmpii suspendate.

Eroziunea exercitată de râul Barcău și afluenții acestuia, Iazu și Valea Mare, au fragmentat acești munți în culmi strâmte ce cad în trepte până la o altitudine de 400 m.

Structura Munților Plopiș, iese în evidență prin cele două apofize de cristalin ce pătrund în Depresiunea Șimleului, intersectate epigenetic de Marca, Preoteasa și Barcău.

Pe lîngă Vârful Măgura (918 m.), Munții Plopișului mai cuprind și Dealurile Silvaniei, cu măgurile Șimleului cu o altitudine de circa 597 m. și de Dealurile Chilioarei de circa 420 m.

Trăsătura principală a acestor măguri este dată de apariția reliefului exhumat, rezultat prin înlăturarea de către eroziune a sedimentelor terțiate ce au acoperit resturile de cristalin, scoțând la vedere petice din vechea platforma danian-paleocenă. Măgurile au un relief tipic domol ce contrastează cu regiunile colinare înconjurătoare.

Clima

Întreaga microregiune se încadrează în totalitate sectorului cu climă continentală, cu particularități de climă specifică regiunilor deluroase. Vânturile vestice aduc precipitații abundente mai ales în perioada de toamnă-primăvară. Precipitațiile medii pe an sunt de 560-570 mm/m2. Temperatura medie a verii este între 29 și 35 grade Celsius, iar a iernii între -5 și -20 grade. Astfel verile sunt foarte calde și uscate, iar iernile geroase.

Hidrografie

Văile care drenează acești munți sunt în general destul de adânci și înguste în unele zone aceștia fiind, puternic umbrite mai ales cele de pe versantul nordic, și cu un topoclimat mai rece și mai umed. Râurile mai importante de pe versantul nordic, care apartin bazinului hidrografic al Barcăului, sunt urmatoarele: Valea Tolpiței, valea Mare, valea Albă, valea Boului, valea Iazului, valea Bistra si valea Fizesului. Cele mai importante vai de pe versantul sudic sunt: valea Omului, valea Rachitilor, valea Borodului, valea Gepiș, valea Morii, valea Peștiș, valea Șinteului si cele care aparțin bazinului hidrografic al Crișului Repede. În luncile acestor văi se întâlnesc de obicei soluri aluviale care s-au format din depozite aluviale sau aluvio-coluviale, de textură variată și necarbonatice.

În următoarele rânduri urmează să fie descries câteva râuri din aproprierea Cuzapului prima fii râul Barcău. Acesta are lățimea medie a văii Barcăului este de circa 20 de metri. Adâncimea văii este de 2-3metri, în anumite porțiuni chiar până la 4 metri.Râul are maluri abrupte supuse eroziunilor în mod accentuat. Adâncimea medie a apei este de 0,5-1 m, exceptând anumite porțiuni, unde adâncimea apei poate ajunge până la 2 metri. Este caracteristică o foarte mare neuniformitate atât în adâncimea apei cât și în ceea ce privește natura fundului, forma malului etc. Debitul râului este foarte variabil de la 0,5mc/sec. la 15 mc/sec. în timpul înundațiilor. Debitul mediu este în jur de 1,5-2 mc/sec. Râul Barcău îl are ca afluent pe râul Bistra. Valea Borumlaca izvorăște din pădurile satului Borumlaca, străbate satele Borumlaca, Vâlcelele, Valea Cerului și Suplac, vărsându-se în Barcău în colțul nord-estic al teritoriului comunei. Neavând un izvor permanent, are un debit foarte neuniform de la 0,5 la 6 mc/sec. În timp de secetă valea seacă. Malurile în general sunt abrupe și inaccesibile mijloacelor de transport. Valea Frumoasă parcurge o distanță de circa 10 km pe teritoriul comunei Suplacu de Bracău în direcția nord-est, vărsându-se în Valea Borumlaca. Nu are debit permanent, neavând izvor, adunând doar apele de precipitații din zonă. Lățimea văii este de 1- 2 metri, în majoritatea cazurilor cu mal abrupt, cu adâncime de 0,5-1metru.Valea Birtokoserdő este o ramificație a Văii Frumoase. Pornește din satul Foglaș, având confluiență cu Valea Frumoasă. Neavând debit permanent, nici izvor, adună doar apele de precipitații. Are o lățime de circa 4 metri.Valea Suplac în sudul satului Dolea parcurge pe o distanță de circa 2,5 km, apoi se ramifică formând o vale mică în terenul Hergheliei de la Balc. Nu are apă decat cu ocazia precipitațiilor, fiind o vale fără mal foarte abrupt.Valea Săldăbagiu (Ló-patak) parcurge pe o distanță de circa 3 km pe terenurile agricole ale satuluidin Dolea. Are apă numai în cursul precipitațiilor. Valea este mică, cu lâțime medie de 1metru și adâncimea de 0,5 metri.Valea Fânațelor, cunoscută și sub numele de Ghepeș. Aceasta traversează localitățile Spinuș și Săliște pe o lungime de 6 km.

Vegetatia

Vegetatia este una destul de diversificatăîn această zonă și are în componență arbori și arbusti care fac parte din speciile următoare: stejarul (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus), cerul (Quercus cerris), păltinul de munte (Acer pseudoplatanus), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus foliaceae), mesteacănul (Betula pendula), arinul (Alnus glutinosa), răchita (Salix fragilis), socul roșu (Sambucus racemosa), socul negru (Sambucus nigra), salba moale (Euonymus europaeus), alunul (Corylus avellana), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), sângerul (Cornus sanguinea), cornul (Cornus mas), păducelul(Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), zmeurul (Rubus idaeus), murul (Rubus fruticosus), măceșul (Rosa canina).

La nivelul ierburilor exită o diversitate și mai mare decât în cazul arborilor și arbuștilor aici mai fiind prezente mai multe rarități floristice printre care putem amintii: crușinul (Campanula rotundifolia ssp. polymorpha), roua cerului(Anthemis tinctoria), floarea-de-perină(Drosera rotundifolia), trestioara (Calamagrostis canescens), sclipețul (Potentila erecta), șuvara (Molinia caerulea), papura (Typha latifolia), speteaza (Juncus effusus), pușca-dracului (Phyteuma tetramerum), sipica (Scabiosa lucida), coada-iepurelui (Sesleria rigida), brândușa de toamnă (Crocus banaticus), buzduganul-de-apă (Sparganium erectum), bumbăcărița (Eriophorum augustifolium), didițeiul (Pulsatilla montana), clopoțeiul (Rhamnus frangula), plămânărica (Pulmonaria officinalis), ghioceiul (Galanthus nivalis), lușca (Leucojum vernum), sulfina (melilotus officinalis), podbalul (Tussilago farfara), scai de vânat (Eringium planum), coada-calului (Equisetum arvense), ciuboțica cucului (Primula veris), coada șoricelului (Achillea millefolium), ciclamenul (Cyclamen purpurascens), găinușele (Isopyrum thalictroides), brebenei (Corydalis solida), rostopasca (Chelidonium maju),tătăneasă (Symphytum officinale), talpa gâștii (Leonurus cardiac), țintaura (Centaurium umbellatum),rogozuș (Carex vesicaria), colilie (Stipa pulcherrima) sautraista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris).

Fauna

Din punct de vedere al faunii la baza se află mai multe specii de animale, unele enumerate în anexa I a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică pentru a nu mai vânate în exces deoarece, deja există multe anumale pe lista roșie a IUCN astfel se enumeră trei mamifere lupul cenușiu (Canis lupus), râsul (Lynx lynx) și liliacul comun (Myotis myotis) doi amfibieni și anumeivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata) și tritonul cu creastă (Triturus cristatus) și patru nevertebrate printer care racul-de-ponoare (Austropotamobius torrentium), croitorul alpin (Rosalia alpina), cosașul (Isophya stysi) și un cărăbușul din specia Carabus variolosus.

Pe langa cele enumerate mai sus, se mai pot intalni: vulpea, căprioara, mistrețul, iepurele, veverița, viezurele; dintre pasari amintim: fazanul, pițigoiul, ciocănitoarea, graurul, mierla, privighetoarea.

Capitolul II

POTENȚIAUL TURISTIC

Potențialul turistic al unei zone poate fi definit prin ansamblul elementelor ce pot constitui atracții turistice și care se prestează la amenajări pentru vizitarea și primirea turiștilor. Conceptul de atracție turistică exprimă latura afectivă, cognitiv-estetică a elementelor potențialului turistic, care influențează anumite sectoare ale cererii turistice prin impresiile produse, iar resursele turistice includ, pe lângă atracțiile turistice naturale sau antropice, toată infrastructura și dotările specifice care pot fi valorificate direct în activitățile turistice.

Potențialul turistic (natural și antropic)

Infrastructură (generală și turistică)

Structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului).

Elementele naturale sau antropice reprezintă materia primă pentru activitățile turistice. Potențialul turistic naturalreprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief, condiții climatice, ape, vegetație și faună, cât și modificările acestora din urmă. 

Potențialul antropicreprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creației umanedin punct de vedere cultural – istoric și tehnico -economic din cadrul unui teritoriu sau al uneiașezări umane considerate ca având valoare turistică sau constituind bază de existență pentruturism.

Dorința de a călătorii și de a cunoaste lucruri noi, este cunoscută încă din antichitate, chiar dacă la început aceste dorințe aveau ca scop principal războiul, cuceririle de noi teritorii sau schimbul comercial.Poate prima civilizație care și-au dorit să călătorească mult și au făcut posibilecalatoriile au fost grecii antici. Ei încheiau contracte de vizite reciproce, se împrieteneau cu oameni de aceeasi ocupatie, dobândind astfel siguranța de a călătorii. Acest contract de vizitare se putea moșteni din generație în generație.Au fost antrenate mase relativ mari de oameni pentru vizitarea locurilor  sfinte, băilor curativeși a locurilor de desfășurare a jocurilor festive. Deosebit de importantă era și este încăcirculația spre băile curative de la Roma, orașul având un număr de 854 băi populare și 14 băi de lux. Primul ghid turistic a apărut la 1130, acesta fiind scris de călugărul francez Aimeri Picaud.De-a lungul timpului, încep să se diversifice motivațiile de a călătorii, conturându-se tot mai mult activitati de turism, determinate de acțiunileale cultelor religioase, folosirea băilor curative pentru tratamen, deplasările studenților către centre universitare și calatorile către lumi noi. În paralel cu creșterea traficului de călători, s-a dezvoltat și industria hotelieră, comunicațiile,transportul și activități destinate pentru turism.Primele mențiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele geografului Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo cu ocazia poposirii sale în Asiasecolul al XIII-lea, cele ale lui Arthur Young din secolul al XVIII-lea sau, mai aproape de zilele noastra, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practicarea călătoriei.Turismul devine un fenomen complex de masă la sfârșitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurator.Privit ca un fenomen social-economic care poate crea beneficii, turismul a fost defint în foarte multe feluri dea lungul timpului Călătorii având o motivație apropiată de sensul modern al turismului s-au manifestat de pe la începutul anilor 1600. Cu toate astea, utilizarea cuvantului turist este consemnată abia în anul 1800. Deasemeneaîn anul 1883, în Elvetia, un prim document oficial se referă la activitatea hotelierp, iar în anul 1896, E. Guyer Freuler publică studiul ,,Contribuții la o statistică a turismului",în care turismul este definit ca ,,un fenomen complex al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și de schimbare a mediului pentru a avea un sentiment de cultivare față de frumusețile naturii. Rezultat al unei dezvoltari ai comerțului, industriei și perfecționării mijloacelor de transport". Se remarcă, astfel, în această definiție, că pe lângă sublinierea motivației de calatorie, evidențierea legăturii dintre turism și dezvoltarea economică de atunci.

Datorită configurației foarte variate a teritoriului și istoriei a poporului nostru, potențialul turistic al Romaniei este de o complexitate ieșită din comun și de o valoare deosebit de mare. El este reprezentat în primul și primul rând de relieful extrem de variat, de o rețea foarte densă de ape atât curgătoare cât și stătătoare, de o bogată faună și de o vegetație foarte diferită de zonele cu un climat asemănător, iar în al doilea rând, de multitudinea monumentelor de natură istorică și de o arhitectură foarte valoroasă din punct de vedere științific, de obiective folclorice și de arte specifice fie unor localități turistice, fie atribuite unor areale sau regiuni cu potențial turistic.Potențialul turistic al României este valorificată într-o măsură din păcate doar apreciabilă, amenajările și dotările existente punând în valoare multe obiective turistice de orice fel. Atenția care se acordă dezvoltării acestei ramuri a economiei naționale a fost ridicat la valori înalte,multe potențe turistice, activitatea de introducere în circuitul turistic a noilor obiective și regiuni fiind în continuă intensificare.

Potențialul turistic natural înregistrează o foarte mare varietate de factori, ca resurse potențiale, au un rol principal în dezvoltarea turismului de pretutindeni. Prin caracteristicile sale, relieful țării noastre se înscrie în cel mai variat și mai important potențial turistic, el putând fi valorificat prin dotări și unnele amenajări diferențiate în funcție de particularitățile locale ale acestuia, de potențialul lor estetic.Potențialul turistic montan are ca principale componente culmile înalte cu o foarte mare varietate de forme (piscuri de roci sau vârfuri acoperite de vegetație, stânci enorme cu aspect de ruine), de un relief cu bogate și diferite forme carstice (pesteri, chei), de numeroase urme glaciare (lacuri, caldari), de văi adânci și pitorești. Dealurile și podișurile, ca treaptă medie de relief, au un potențial ridicat din punct de vedere turistic, deoarece pe ele sunt prezente întinse păduri de foioase, de vii și livezi, de covorul pășunilor sau fânețelor de o frumusețe nemapomenită și de văi destul de largi sau înguste pe care le insira satele pitorești.

Relieful de câmpie prin prezența unor văi cu lunci foarte largi si acoperite de vegetatie arborescentă, prin existența unor particularități ale micro-formelor de relief (crovuri, meandre, belciuge, maluri abrupte ), dispune și acesta de un apreciabil potențial din punct de vedere turistic, valorificat însă într-o mai mică măsură, în comparație cu acela al munților și dealurilor.Lunca și mai ales  Delta Dunării, sunt unități de relief joase, prin caracterele lor marfo-hidrografice, floristice și faunistice aceștia înscriindu-se cu un potential turistic foarte atractiv, valorificat într-o proporție destul de însemnată.Rețeaua de ape fie ele curgătoare sau stătătoare este unul dintre cei mai remarcabili factori ce generează turiști. Apele curgatoare se înscriu cu un potențial destul de ridicat, atât datorită peisajului pe care îl reprezintă în cadrul naturii înconjurătoare, cât și a posibilităților pe care le oferă pentru cei care practică pescuitul sportiv, pentru o baie și pentru stat pe plajă, pentru atractivitatea diferitelor infrastructuri de hidrotehnice.Prin valoarea lor terapeutică, izvoarele și apele minerale genereazăinfrastuctură și dotări speciale, care au atras și atrag în continuare un număr foarte mare de turiști.Stațiunile balneare sunt astăzi renumite obiective turistice, spre care converg inseninate fluxuri de turisti in toate anotimpurile.Litoralul românesc la Mării Negre oferă o gama variată de stațiuni turistice, înscriindu-se, după munte, cu cea mai ridicată valoare a potențialului turistic, infrastutura și dotările existente transformandu-l în cea mai renumită și atractivă regiune turistică din țara noastră, atât pentru turismul intern cât și pentru turismul internațional.Ca elemente ale naturii, vegetația și fauna existentă au o apreciabilă importanță turistică, înscriindu-le printre cele mai active factori generatoare de turism. Ei reprezintă un valoros potențial turistic, în toate regiunile țării.

Vegetația ierboasă a pajiștilor naturale alpine, montane, și submontane se înscriu ca elemente apreciabile în componența potențialului turistic, pădurile constituie un mediu propice pentru turismul de relaxare, atât în zona montanăcât și în cea deluroasă, dar mai ales în zona de campie în special cand sunt  situate pe malul sau in imediata apropiere a apelor. Valoarea turistică a pădurilor crește exponențial prin existența a unor arbori declarate monumente ale naturii sau a rezervațiilor cu caracter științific. De aceea datorită posibilităților pe care le oferă pentru turism, alături de beneficiile economice si naturale pe care le aduc, pădurile se înscriu din ce în ce mai mult ca și factor aducător de turiști. Această ultimă funcție oglindește condițiile pe care le oferă pentru turismul de relaxare, mai ales în zonele apropriate de orașe. Din punct de vedere turistic, fauna, reprezintăun interes în funcție de caracterul. Fauna acvatică este un element de mare atractivitate turistică, ce constituie o principală componentă a factorilor aducători de turiști. Numeroși amatori de relaxare prin pescuit sunt atrași de o bogată și variată faună piscicolă a râurilor, iazurilor, lacurilor, dar mai ales a Deltei Dunării.  

Factori culturali, istorici și factori economici

Prin caracterul lor de reprezentanți ai trecutului, de evocatori ai timpurilor străvechi, factorii cultural-istorici se inscriu cu o deosebita importanta in potentialul turistic al unui teritoriu.Simtul de frumos, de instructie si de educatie a facut ca rolul acestor factori sa creasca vertiginos, restaurarea si valorificarea obiectivelor istorice si arhitectonice fiind actiuni care s-au impus si se impun, încă în toate regiunile țării.România are numeroase și variate monumente istorice de o mare valoare care ,,destainuie", viata din regiunile respective,care evidentiaza evenimentele din trecutul poporului nostru, care fac cunoscute nivelul si caracterul artei romanesti din diferite epoci si regiuni.Mănăstirile, locurile istorice, palatele, casele vechi însoțite de legende și tradiții sunt adevărate monumente ale trecutului nostru ca popor și reprezintă un potențial turistic ce rivalizează cu cel al munților și al litoralului.Peisajul unor asezari constituie obiective turistice cu certe valori, prin forma si arhitectura caselor, prin asezarea si specificul asezarii respective. Pe aceasta baza, au fost desemnate ca "sate turistice" cateva asezari rurale din zona montana.Activitățile artizanale, prin realizarea unor obiective cu tradiții specifice de origine populara ce constituie si ele un însemnat și apreciat potențial turistic. Asemenea activităti se întalnesc în toate regiunile rurale ale țării. Popularizarea  și introducerea  lor in circuitul turistic fiind o actiune permanenta.Elementele de etnografie și folclor, sunt reprezentate de port și de niște obiceiurile specifice ale locului sau a regiunii respective. Se întâlnesc în mai multe zone geografice ale țării noastre, bucurându-se de o destul de mare atracție și interes.

POTENȚIAUL TURISTIC NATURAL A ZONEI CUZAP

Munții Plopiș

Munții Plopiș, cunoscuți local și ca Munții de Aramă, sunt o grupă montană a Munților Apuseni aparținând lanțului muntos al Carpaților Occidentali. Cel mai înalt vârf este Vârful Măgura Mare, cu 918 m. Se întind în partea estică a județului Bihor (pe teritoriile administrative ale comunelor: Aușeu, Borod, Bratca, Brusturi, Derna, Lugașu de Jos, Popești, Suplacu de Barcău și Șinteu și pe cel al orașului Aleșd), în cea nord-vestică a județului Cluj (pe teritoriul comunei Negreni) și în cea nord-vestică a județului Sălaj (pe teritoriile administrative ale comunelor: Hălmașd, Marca, Plopiș, Sâg și Valcău de Jos) și este străbătută de drumul național DN1H, care leagă orașul Aleșd de municipiul Zalău.

Înfățisarea lor de ansamblu este aceia a unei culmi unitare si prelungi (cca 40 km lungime si 12-15 km latime) care incepe in zona defileului Crisului Repede la V de Ciucea si se desfasoara spre NV, pierzand treptat din inaltime, pana pe aliniamentul localitatilor Derna – Voievozi – Borumlaca. Delimitarea lor se face cu usurinta, deoarece ei se prezinta sub forma unui horst, inconjurat de zone mai coborate cu aspect depresionar. Fundamentul geologic al Munților Plopiș îl reprezintă cristalinul autohton al Munților Bihorului, acoperită parțial de o cuverturăsedimentară constituită din mai multe șisturi argiloase cafenii cu intercalatii de calcare, conglomerate si calcare dolomitice. În dealurile piemontane care tivesc bordura muntilor Plopis, predominante sunt depozitele sedimentare mio-pliocenice, reprezentate prin conglomerate, gresii, marne și argile de nisip.Cuprinsul Culmii Plopișului se evidențiază mai multe suprafețe netezite de aproximativ 600-700 m. ce imprimă reliefului aspectul unei câmpii suspendate.

Eroziunea exercitată de râul Barcău și afluenții acestuia, Valea Mare și Valea Iazu, au fragmentat acești munți în culmi strâmte ce cad în trepte până la o altitudine de 400 m. Trăsătura principală a acestor măguri este dată de apariția reliefului exhumat, rezultat prin înlăturarea de către eroziune a sedimentelor terțiate ce au acoperit resturile de cristalin, scoțând la vedere petice din vechea platforma danian-paleocenă. Măgurile au un relief tipic domol ce contrastează cu regiunile colinare înconjurătoare.

Fig… Munții Plopișului din apropriere

(sursa www.

Dealurile Plopișului

Dealurile Plopișului sunt situate în extremitatea vestică și nord vestică a Munțilot Plopiș, între Valea Barcăului și Culoarul Oradea – Borod, Dealurile Plopișului au în componența lor și următoarele subdiviziuni: Dealurile Oradiei, Depresiunea Brusturi, Depresiunea Popești, Dealurile Dernei și Dealurile Bistrei. Înălțimea acestor dealuri, modelate în formațiuni Pliocene, este cruprinsă între 200 și 300 m cu mențiunea că Dealurile Bistrei și Dealurile Dernei ajung și la înălțimi de peste 500 m.

Fig…. Dealurile Plopișului și subunitățiile acestuia

(Sursa, Geografia României, Vol IV, cu modificări)

Dealurile Dernei și Bistrei sunt o subdiviziune a Dealurilor Plopișului, și prezintă o atractivitate turistică, deoarece oferă un peisaj de ansamblu asupra satului Cuzap și a comunei Popești. Deasemenea este un loc prielnic pentru un picnic sau doar pentru puțină relaxare la iarbă verde într-un aer foarte curat. Acestea au altitudini cruprinse între 200 și 400 m. Climatul este unul continental, cu particularități de climă specifică regiunilor deluroase. Vânturile vestice aduc precipitații abundente mai ales în perioada de toamnă-primăvară. Precipitațiile medii pe an sunt de 500-700 mm pe an. Temperatura medie a verii estede aproximativ 28 grade Celsius, iar iarna este de 0 – 2 grade Celsius, astfel zona având o vară caldă și secetoasă, iar iarna geroasă

Fig… Dealurile Dernei pe teritoriul Cuzapului

(sursa www.mondorama.ro)

Cuzăpel

Rețeaua de apă are un debit permanent și relativ. Cel mai important pârâu este Cuzăpelul, acesta fiind afluent al râului Bistra. El izvorărește din zona muntoasă, unde are valea foarte îngustă. În zona colinară valea ajunge să aibă o lățime de circa 300 de cm. Debitul este foarte mic. Are afluenți văile torențiale a Răchițelor, Dara și Dernișoara, pe partea stângă. Sursa principală de alimentare a pâraielor o constituie precipitațiile atmosferice care se infiltrează pe toată suprafața de afloriment din aproprierea ramei cristaline. Datorită eroziunii puternice, în cea mai mare parte a anului apele superficiale constituie un rol de drenare parțială, pentru eroziunile situate mai sus de stratul doi de cărbune.

Fig…. Pârâul Cuzăpel din sat

(sursa www.comunapopesti.ro)

Vegetația este una destul de diversă în zonă, având în componență arbori și arbuști din speciile : stejarul (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus), cerul (Quercus cerris), păltinul de munte (Acer pseudoplatanus), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus foliaceae), mesteacănul (Betula pendula), arinul (Alnus glutinosa), răchita (Salix fragilis), socul roșu (Sambucus racemosa), socul negru (Sambucus nigra), salba moale (Euonymus europaeus), alunul (Corylus avellana).

Fig… Stejar (Quercus robur)

(sursa: www.platedevis.ro)

Deasemena și din punct de vedere al ierburilor, vegetația este una foarte diversificată având în componență ierburile următoare clopoței (Campanula rotundifolia ssp. polymorpha), floare-de-perină (Anthemis tinctoria), roua cerului (Drosera rotundifolia), trestioara (Calamagrostis canescens), sclipețiul (Potentila erecta), șuvară (Molinia caerulea), papura (Typha latifolia), speteaza (Juncus effusus), pușca-dracului (Phyteuma tetramerum), sipica (Scabiosa lucida), coada-iepurelui (Sesleria rigida), brândușa de toamnă (Crocus banaticus), buzduganul-de-apă (Sparganium erectum), bumbăcărița (Eriophorum augustifolium), didițeiul (Pulsatilla montana).

Fig… Floare de perină din zonă Cuzap

(sursa www.carpati.org)

Pe lângă Floare de perină, o altă plantă destul de răspândită în zonă este Roua-cerului. Roua cerului, denumită științific Drosera rotundifolia, este una din puținele plante carnivore ce pot fi întalnite si inRomania; specie ocrotita, ea poate fi admirata în turbariile muntoase, majoritatea astazi aflata in rezervatii naturale. Planta este deosebit de mâncăcioasă: aproximativ 50 de insecte pe an.  Poate fi usor recunoscuta dupa florile de culoare alba si indeosebi dupa frunze, care au pe suprafata lor numerosi peri glandulari cu rol in digerarea insectelor. Perisorii, numiti si tentacule, secreta substante lipicioase care se aduna sub forma unor picaturi stralucitoare de roua, de unde vine si denumirea plantei. Rădăcinile droserei sunt destul de slab dezvoltate. Frunzele sunt dispuse sub forma unei rozete bazale. Pețiolul lor este lung, iar limbul este acoperit de peri. O insecta care se asaza pe o frunza a acestei plante se lipeste de sucul lipicios al perilor maciucati. Facand miscari de eliberare, ea se lipeste de mai multi peri. Perii se încolăcesc în jurul insectei și secretăun suc lipicios, abundent, care sufocă insecta. Ea esteapoi digerată de anumite enzime proteolitice timp de cateva zile, din insectă rămănând doar scheletul chitinos. 

Fig… Roua Cerului din zona dealurilor și a munților Plopiș

(sursa www.sanatate.bzi.ro)

Brândușa de toamnă (Colchicum autumnale) este o plantă relativ mică, foarte toxică care crește pe câmpturi și pășuni. Ea aparține de familia Colchicaceae, iar substanța activă, colchicina, este folosită în medicină.

Plantă erbacee, toxică, înaltă de 10-13 cm, cu frunze mari alungite și flori liliachii, care înfloresc toamna. Fructul este o capsulă lungă care ajunge la maturitate în primăvara următoare,de culoare brună, ce se deschide prin trei valve și conține numeroase semințe. Brândușa de toamnă, fiind una din cele mai toxice plante de la noi din țară astfel încât intoxicația poate să survină nu numai prin ingerarea de flori sau semințe, ci și în urma consumului de lapte de capre și oi care s-au hrănit cu frunzele acstei plante foarte periculoase. Se spune că vacile nu se ating de această plantă deoarece ele simt prin anumite pori toxicitatea plantei. În scopuri medicinale sunt utilizate doar semințele recoltate de la o plantă în deplină maturitate. Acestea au o formă sferică cu diametrul de 1-2 mm, de culoare negricios-violacee, cu o suprafața punctată reticular, fară miros și cu un gust foarte amar și iute. Capsulele se recoltează când au o culoare albă cu un început de brun spre vârf, deobicei în luna august.

Fig… Brândușa de toamnă

(sursa www.turistromânia.ro)

Pușca dracului (Phyteuma tetramerum) este o specie de plantă din ordinal Asterales, familia clopoțeilor (Campanulaceae), răspândită în zonele montane, endemică în Carpații Meridionali și Orientali. Acesta este regăsită și în zonele muntoase din Ucraina, preferă fânețele, pădurile foioase până la o altitudine de 1500 de metri. Frunzele tulpinale sunt lungi și înguște. Florile albastre, violacee formează un capăt terminal globulos (din 6-12 flori), caliculul având dinți înguști triunghiulari. Este o plantă rară și deasemenea este prin ocrotită lege.

Fig… Pușca Dracului

(www.panoramio.com)

Este o plantăscundă având aproximativ15 cm, dar poate ajunge și la 30 cm în timpul înfloririi, iar în perioada formării de seminte tija florala cu capsula de seminte se poate inalta chiar la 1 m. Fiind planta de zona uscata se preteaza bine la cultura in gradina, radacina ei ajungand pana la 1 m adancime. In mare parte, dediteii seamana cu florile de colt in ceea ce priveste perisorii: frunzele dispuse in forma de rozeta sunt lipsite de perisori, in schimb cele de dinaintea florii si floarea insasi este acoperita de perisori multi si lungi care unduiesc in adierea vantului. Perișorii apără planta de frig. Ca orice floare de munte, are portul pitic si floarea deosebit de mare in raport cu corpul; floarea atinge si 10 cm. Din cauza antocianelor, ele contrasteaza minunat cu frunzele uneori roscate, florile avand culoarea violet existand si o varietate alba.

Fig… Dediței în zona pădurilor din apropriere

(Sursa www.bioterapi.ro)

Dedițeii traiesc la umbra pădurilor de conifere peun pământ calcaros. Dacă pământul are mult humus, dedițeii sunt ân pericol de dispariție, aceștia fiindfoarte sensibili la supradoza de îngrășământ dar și la ,,îmbratisarea" mortală a ierburilor din jur. 

Fauna este și ea foarte bine reprezentată atât din punct de vedere al mamiferelor prezente aici cât și al numărului mare de specii de păsări din această zonă. Printre cele mai reprezentative animale din această zonă sunt lupul cenușiu (Canis lupus), râsul (Lynx lynx) și liliacul comun (Myotismyotis). Există șidoi amfibieni denumirea lor fiind: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata) și tritonul cu creastă (Triturus cristatus), dar și patru nevertebrate: racul-de-ponoare (Austropotamobius torrentium), croitorul alpin (Rosalia alpina), cosașul (Isophya stysi) cărăbușul din specia Carabus variolosus. Pe lângă cele enumerate mai sus, se mai pot întâlni: vulpea, căprioara, mistrețul, iepurele, veverița, viezurele, dar și câteva specii de păsări dintre care amintim: fazanul, pițigoiul, ciocănitoarea, graurul, mierla și privighetoarea.

Lupul (Canis lupus) face parte din Phylumul Chordata, Subphylum Vertebrata, Clasa Mammalia (mamifere homeoterme cu corpul acoperit de păr, care nasc pui vii, pe care-i hrănesc cu lapte produs de glandele mamare), Infraclasa Eutheria (mamifere placentare la care embrionul se dezvolta complet in interiorul uterului datorita existentei placentei).

Fig… Lupul Cenușiu din România( sursa www.răsunetul.ro)

Ordinul Fissipeda (mamifere carnivore cu dinti cu varfurile ascutite, care au canini foarte dezvoltati, remarcandu-se si prezenta carnasierilor), Subfamilia Canoidea (fisipedele cu picioarele lungi, terminate cu gheare neretractile, cu osul penial prezent si dezvoltat), Familia Canidae (carnivore cu botul alungit, membre lungi si zvelte, cele anterioare cu 5 degete, cele posterioare cu 4 degete). In cadrul Familiei Canidae sunt incluse 3 genuri Canis cu 8 specii. Cele mai răspândite specii sunt: Canis lupus (lup), Canis aureus (sacal), Canis latrans (coiot), Vulpesvulpes (vulpea), Alopex lagopus (vulpea polară), Nyctereutes procynoides (enotul).
 Lupul este cel mai mare membru al familiei Canidae, excepție făcând anumite rase de câini domestici (canis familiaris). Lupul și câinele domestic au același strămos comun. 

Fig… Lupul Cenușiu România (sursa www.greatnews.ro)

Există o relație generală între mărimea unui exemplar de lup si marimea domeniului propriu. În general, cu cat este mai mare animalul, cu atât cerința de hranăcreste, la fel și spațiul necesar obținerii hranei.Mărimea teritoriului haitei depinde de foarte mulți factori, putând varia de la 18 kmp pentru o haitămica ajungâmd la 1300 kmp pentru o haită mare. Lupii trăiesc în teritorii mici, bine definite atunci cand au o pradă din abundență ei rămănând mulți ani în același teritoriu. Teritoriile mai mici sunt caracteristice zonelor în care prada nu migrează deloc, iar teritoriile foarte mari corespund zonelor în care prada migrează des așa se întâmplă în Alaska, unde prada este caribouș. Aici lupii migrează sute de km în fiecare an. Alți factori care influenteaza marimea teritoirului pe care haita il apara sunt climatul, prezenta altor haite si natura terenului. In arealele cu densitate mare de locuitori, lupii au teritorii mici. Lupii au tendința de a avea teritorii mari în arealele în care există și alte carnivore mari cum ar fi râsii și ursii. 

Pe lângă lupul ceniușiu, în munții din apropriere mai există încă un carnivor de această dată acesta făcând parte din rasa pisicilor, este vorba despre râsul românesc. Rasul face parte din grupul felinelor salbatice de marime medie, apartinand genului Lynx. Statutul în care se găsesc toate sleciile de Lynx este extreme de variat. Râsul Carpatin, Râsul Roșu și Râsul Canadian sunt prezentate de populatii destul de mari pentru a asigura continuitatea speciei. Rasul iberic este pe cale de disparitie, doar 84-143 de exemplare din aceasta specie mai traind in Spania. Rasii carpatini traiesc in Europa si Asia. Toata populatia acestei specii este estimata la 55000 de indivizi, din care majoritatea traiesc in Rusia. In tarile Europei Centrale, de-a lungul Carpatilor exista o populatie mare, dar amenintata, izolata si nestabila acestor feline. In afara Rusiei, cea mai mare populatie se gaseste in Romania, numarul indivizilor atingand 2050 in 2001. Au avut loc incercari de a introduce rasul si in Slovenia si Elvetia. Râsul Canadian(sau polar) poate fi găsit în America de Nord, Canada și Alaska acestuia mai spunându-se și viezure.

Fig… Râsul românesc

(sursa www.anidescoala.ro)

Toate speciile de râsi sunt feline carnivore, prădătoare și teritoriale, iar arealul lor ocupă de 100 la aproximativ 2000 km pătrați, însă speciile europene au teritoriul limitat din cauza activității umane. Se pot gasi mai ales in padurile din regiunile muntoase, dificil accesibile, bogate in vanat. Rasii sunt capabili sa se catere, dar de obicei vaneaza la sol.

Unde vedem Râs nu gasim vulpi sau pisici sălbatice, deoarece râșii nu le acceptă compania și le indeparteaza, reprezentand comportament ostil fata de ele. Sunt animale nocturne. 

Pisica sălbatică (Felis silvestris), numită și mâță sălbatică, mârtan sălbatic sau cotoi sălbatic, esteo felină mică, nativă a Europei, părții vestice a Asiei și Africii. Specia este carnivoră și se hrănește cu mamifere mici precum rozătoare, pasări și alte animale de mărime asemănatoare. Se disting câteva subspecii răspândite în regiuni diferite. Pisica de casă (Felis silvestris catus) este inclusă în aceeași specie. Toate pisicile domestice provin din subspecia nord-africană numită și Pisica sălbatică africană (Felis silverstris lybica).

Fig… Pisica Săbatica din România

(sursa www.adevărul.ro)

În ambianța sa nativă, pisica sălbatică poate să se obșinuiască ușor cu arii de râspandire diverse: savană, stepă și pădure. Indivizii sălbatici sunt cenușii sau bruni și au dungi negre. Pot să ajungă 45–80 cm de lungime, coada de 25–40 cm și masa de 3–8 kg. Subspeciile africane sunt în general mai mici și au culori mai deschise.Ca și râsul, este un animal singuratic, dar în perioada împerecherii poate fi întâlnită și în grupuri. Pisica sălbatică se împerechează în februarie-martie, iar după o gestație de circa 70 zile, femela naște 2-4 pui. Aceștia sunt orbi timp de 10-12 zile. După numai o lună, puii sunt capabili să își urmeze mama la vânătoare. De la aproximativ 3 luni pot vâna singuri. O caracteristică a împerecherii la pisica sălbatică este glanda perianală, de secreție externă, ce secretă un lichid cu miros de valeriană, folosit pentru marcarea teritoriului, dar și pentru atragerea partenerului. După unele ipoteze mirosul acesta provoacă reacția de vânare necontrolată din partea râsului.

Deși de obicei vulpea e considerata a fi roscata, de fapt coloritul sau prezinta o mare varietate (de la roscat aprins pana la galben-cenusiu). Se vorbeste, ca urmare, de existenta a trei varietati de vulpe: de mesteacan (cu pieptul, partea ventrala si varful cozii albicioase, iar partile laterale galbui), cu cruce (care are o dunga neagra pe spinare, care se incruciseazã cu cea de pe membrele anterioare; cea mai raspandita) si carbunareasa (cu pieptul, gatul, abdomenul si varful cozii cenusii sau negru-cenusiu si picioarele negre). Exista insa si varietati intermediare. Vulpea rosie, care traieste si in Romania, este considerata vulpea comuna, chiar daca nu toate exemplarele acestei rase obisnuite au blana roscata. Vulpile trăiesc în aproape toate zonele globului: peste tot in Europa, în Asia, America de Nord, ba chiar și in nordul Africii si in Australia – acolo unde au fost aduse cu un secol in urma de vânătorii britanici.

Fig… Vulpea comună din România

(sursa www.commons.wikimedia.org)

Vulpea este mai mică decat câinele obișnuit și evident mai mică decât lupul. Are între 7 și 10 kg, rar mai mult. Corpul are sub 1 m lungime, iar coada stufoasă cca 30-40 cm. Botul este lung și ascuțit, prevăzut cu mustăți stufoase. Ochii sunt așezați oblic, cu deschiderea pleoapelor îngustă, de culoare rosu-brun, cu pupila contractată, foarte puțin ovală. Buzele sunt subțiri, ornând deschiderea gurii sub forma unui rânjit. Urechile sunt scurte și late, purtate ridicat. Caninii sunt foarte ascuțiți. Premolarul IV de pe maxilarul superior și primul molar de la nivelul mandibulei sunt mai dezvoltați, purtând denumirea de carnasiere. Mandibula nu prezintă mișcări de lateralitate, ci doar în sus și in jos. Vulpea prezintă membre scurte, cele din față având cinci degete, iar cele din spate, numai patru. Coada este lungă și stufoasă, purtată de cele mai multe ori printre picioare. Lungimea corpului este cuprinsă intre 110 si 130 cm, din care coada prezintă o lungime de 30 – 40 cm. Vulpea adultă poate ajunge pina la 9 la 10 Kg. De la nivelul capului și până la jumatatea spatelui, blana vulpii este roscată. De la acest nivel încep să se suprapună perii lungi, de culoare sura (cu varful albicios), diminunând intensitatea roșcatului. Laturile trunchiului sunt, de asemenea, roșcat-sur.

Potențialul turistic antropic

Biserica ortodoxă Sf Arhangheli Mihail si Gavril din Cuzap

Biserica ortodoxă din Cuzap poartă hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril. A fost construită între anii 1929 și 1930. Stilul arhitectonic al bisericii este bizantin iar turnul prezintă o combinație de stil bizantin și apusean. Iconostasul este împodobit cu icoane pictate pe placaj.

În condica Sfântă a Parohiei, se spune că aici a existat o biserică din stejar, între anii 1700 și 1745. Acesta era situată pe un deal în partea de răsărit a satului, cam la 2 km depărtare de actuala biserică. Ea a fost demontată și strămutată pe la anul 1750 pe locul unde se află actual biserică. Despre strămutarea ei vorbește și profesorul Dr. Coriolan Petreanu din Cluj, în lucrarea sa ,,Monumente istorice ale Județului Bihor’’, apărută în anul 1931. Biserica din Cuzap a fost strămutată, alături de alte Biserici precum cele din Brusturi, Cărpești Mici, Nermiș ,, au fost mutate pe coline sau un deal apropriat’’. Profesorul Dr. Coriolan Petreanu a vizitat satul Cuzap și biserica de aici la 1 septembrie 1929, cel puțin așa apare scris în condica Sfântă a Parohie din Cuzap.

Fig… Biserica ortodoxa Sf Arhangheli Mihail si Gavril din Cuzap

(Sursa www.comunapopesti.ro)

Piatra de temelie a bisericii a fost pusă la 21 iulie 1929 de Arhiereu vical al Oradiei Andrei Crișanul, care la 20 iulie 1928 a fost primul episcop român ce a pășit vreodată în Cuzap. Biserica are un singur turn pe fațadă, în el aflălându-se două clopote, unul de 85 de kg, iar celălalt de 40 de kg. Este acoperită cu tablă galvanită, iar în 1976 a fost împodobită cu o pictură în tehnica tempera, fiind sfârșită la data de 3 iulie 1977, în timpul păstoririi gospodarului preot de atunci, părintele Nicolae Nedelcu, de către PS Vasile Coman, Episcopul de atunci al Oradiei.

Fig… Biserica ortodoxa Sf Arhangheli Mihail si Gavril din Cuzap

(Sursa www.comunapopesti.ro)

Începând cu anul 2003 biserica a avut parte de câteva reparați la tencuiala exterioară și s-a vopsit acoperișul. Apoi s-au început o serie de investiții cre constau în extinderea ei, după ce s-au eliminat pereții care delimitau tinda bisericii de pronaos și care se încadrau între stâlpii de susținere a turlei și a pereților exteriori.

Iconostasul vechi a fost înlocuit, cu unul nou sculptat în lemn de paltin de către SC Vlaș din Arad și donat de către credincioșii din Cuzap. El este sub formă frântă și e află împodobit cu icoane pictate de către pictorul Nicolae Petrila, care pictează și interiorul bisericii în tehnică frescă. Iconostasul a fost instalat în ianuarie 2007. Pictura veche fiind deteriorată, a fost înlăturată și din 2006 s-a început la o nouă pictură. Din 2005 biserica este racordată la un sistem de încălzire cu o centrală proprie, camera cazanului fiind atașată în stânga bisericii. În anul 2010 s-au început lucrări pentru construire unei capele cu hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena lângă cimitirul nou.

Căminul Cultural

Printre obiective turistice care fac parte din cele de natură antropică și pe care îl putem înâlni în Cuzap este Căminul cultural. Căminul cultural este o clădire care a fost construită după anii 1965, iar din punct de vedere al amplasării acesta este situat chiar în centru satului.Fiind destul de spațios, această clădire are ca scop principal găzduirea de spectacole artistice de muzică populară sau de muzică modernă, spectacole de divertisment și spectacole tinute de Forumul Geman, care are o filială în Cuzap. În acest camin au loc și diferite întruniri și ședinte sătești care sunt deosebit de bine venite și sunt necesare comunității din această parte a județului. Un alt rol pe care-l deține acest cămin este acele de a se putea organiza în acesta mese festice făcute la nunți sau la înmormântări, oferind un spațiu protejat și cât de cât decent în acest sens.

Căminul cultural a fost reamenajată în vara anului 2007, fiind și foarte căutat din acest motiv.

Fig… Căminul cultural din Cuzap

(Sursa www.comunapopesti.ro)

Cea mai mare problemă a căminului cu, care se întâlnesc cetățenii satului în contact cu clădirea aceasta apare doar la nunti, când spațiul nu este sufiecient, apelându-se în acest sens la șopronul construit în vecinătatea clădirii. După părerea mea o extindere a acestei clădiri, precum și o mai bună dotare a acesteia, ar fi o investiție bună deoarece în modul acesta ar putea găzdui mai mulți oaspeți și fi o atracție turistică mai importată decât este în prezent. Satul Cuzap a mai avut un cămin, care a fost însă demolat, când s-a construit actualul cămin. Acesta a funcționat în fosta casă parohială, a Parohiei Ortodoxe Cuzap, luată de regimul comunist și transformată pe rând în post de poliție, magazie de cereale și apoi cămin cultural. Acea clădre se află pe locul unde astăzi sunt situate două din cele patru magazine de tip ABC și unul din două baruri și poșta satului.

Școala și grădinița

Încă din secolele XVIII și XIX, satul Cuzap s-a făcut simțit în cea ce privește nivelul de educație și cultură. Școala, desigur a început în tinda bisericii, primii învățători fiind preoții bisericii din sat. Apoi au fost și învățători laici precum era înainte de 1900, învățătorul din acea vreme fiind domnul Bethi Nicolaie, fost și Radoviciu, iar după primul Război Mondial a fost domnii învățător Nicolaie Rezi și Tuducea Traian, care erau învățători ai școlii primare de stat. După Marea Unire și până în 1940, învățământul din Cuzap a fost de doar 4 clase în limba română, pentru ca până în 1945 să fie de 7 clase atât în limba română cât și în limba maghiară. Din 1957 a venit la școala din satul Cuzap familia Ionaș Teodor și Maria, aceștia fiind învățători, care au fost printre cei mai apropriați oameni din sat de catre săteni, și asta nu doar datorită educație pe care o transmitea copiilor, dar și pentru că aceștia au ajutat la introducerea curentului electric în sat.

Fig… Școala și grădinița din Cuzap

(sursa www.comunapopesti.ro)

Perioada celor mai bune rezultate de procesul instructiv – educativ a fost în perioada în care la conducerea școlii se aflau profesorii Cotca Ioan și Cotca Ana. În acea perioadă toate cadrele didactice erau titulari și foarte bine pregătite. Din anul 1964 la Cuzap, funcționează o școală generală cu 8 clase, în care uneori erau și clase paralele, numărul elevilor fiind destul de ridicat prin anii 1970 – 1980, aici existând în simultan și o grădiniță cu două grupe simultane și una pregătitoare Grădinița din sat a funcționat din între anii 1957 și 1961 ca și grădiniță cu program prelungit cea ce pentru acea perioadă era un lucru total nou.

Gospodăriile țărănești

Cultura material și cea spiritual a Cuzapului se înscrie în tradiția etnografică fundamentală a poprului român, păstrând unele particularități, mărturii ale scurgerii implacabile a timpului. Și aici se regăsesc, ca peste tot în Bihor, obiceiuri, datini, gospodării, locuințe, ocupații folclorice străvechi. Unele din datinile și obiceiurile vechi se mai păstrează încă mai ales în familiile unde mai trăiesc bătrâni. Până în al II-lea Război Mondial satul nu a avut o populație foarte numeroasă, casele erau rare și simple. Se aflau doar câteva pe câte o stradă, dar cam în același perimetru. Existau câteva case mai îndepărtate de sat și locuite mai ales de slovaci. La Curături, spun bătrânii, că până înainte de colectivizare, erau câteva familii. Este posibil ca vatra veche a satului să fi fost aproape de acea zonă în trecut, ținând cont de informația cu biserica de lemn strămutată la 1750. Există și astăzi un cătun care este aproape lipit de sat și care ține tot de Cuzap. Se alfă dincolo de Moară și i se mai spune La Finanțu după porecla unui cetățean care și-a făcut primul casă acolo, urmat apoi și de alții, cei mai mulți din neamul său.

Fig… Teren agricol din Cuzap

(sursa www.comunapopești.ro)

Casele mai vechi erau construcții modeste, spun bătrânii, unele se mai păstrează și în ziua de azi. Erau făcute din potici, adică bârne de lemn legat în muchie și lipite cu pământ fără fundație. Aveau doua incaperi, uneori trei si pridvor si acoperisuri țipise cu paie. Mai apoi s-au construit si case din pamant batut si ‘’tinacalcata’’ si din caramida nearsă.În majoritatea cazurilor, o casăeste formată din trei camere si un coridor, camerele au o anumită întrebuințare, una dintre ele este locuința de familie, alta este tinda întrebuințată la anumite nevoi din gospodarie și camere curate. Uneori în tindă unele case aveau si cuptorul pentru coptul pâinii. A treia cameră era rezervată păstrării hainelor curate, valorilor bătrânești în ladoaie și primirii oaspeților. În camera de locuit se găsea o sobă de gătit, păturile în care se dormea, masa, scaune commune, dulap pentru vase, lingurar, cofă din lemn de brad pentru apa de baut, farfuriile ornamentale așezate pe pereți, împodobite cu prosoape ornamentale țesute în război, care se gaseau mai în fiecare gospodarie. În podurile caselor se găseau lăzile cu cereale, uneltele de țesut și alte obiecte ale industrie casnice. Casele nu prea aveau hornuri, fumul ajungea direct în pod unde se păstra si slănina și carnea din porcul tăiat pentru a se afuma.

Biserica de lemn din Sacalasău acesta fiind în satul Voivozi în prezent

Biserica de lemn din Sacalasău se află în complexul monahal de la Mănăstirea Sfinții Voivozi, comuna Popești din județul Bihor. Acesta a fost adusă din localitatea Sacalasău, din comuna Derna, acesta fiind construită în anul 1700. Biserica se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-A-01230. Are hramul lui ,,Sfântul Nicolae".

Biserica de lemn a Mănăstirii de la Voivozi ce conține, precum se spune hramul Nașterea Maicii Domnului, a fost construită în anul 1700 și mutate la Voivozi. Elementele componente ale boltei semicilindrice a naosului din biserică sunt fixate de arcurile duble, în extrados,sunt fixate și prin cuie de lemn pentru ai da rezisteță. Meșterul dulgher a cioplit capătul sub forma unui cap de cal pe motiv că acesta poate gonii spiritele rele.

Pictura din interioreste în mare parte deteriorată, dar cea din naos este extreme de bine conservată. În pronaos într-o parte sunt pictate extrem de sugestiv fecioarele nebune, aceștea fiind în contrast cu liniștea și bunătatea pe care o inspiră mucenițelece sunt zugrăvite pe peretele opus. Pe peretele sudic al tindei, la intrare în partea dreaptă este zugrăvit un chip straniu, un trup de om îmbrăcat în două cămăși, una roșie deasupra și alta albă dedesubt. Capul este de om numai că are un rât de porc, iar în mâna dreaptă ține simbolul morții pentru aducere aminte de ceasul din urmă. În 1962 biserica a fost restaurată de Direcția Monumentelor Istorice, iar în anul 1973 s-a cumpărat un clopot mare de aproximativ 300 kg. Bisericuța a aparținut satului Sacalasău din Bihor și este declarată pe bună dreptate monument istoric.

Bisericuța ruinele ansamblului monastic de la Voivozi datează din secolele XII-XV. Cercetările efectuate de-a lungul timpului asupra locului au constatat că în această zonă, în secolul XII, au existat un complex de mănăsti ce a fost distrus de un incendiu în secolul XV.

Valorificarea potențialului turistic din zona Cuzap

Cuzapul dispune de o gamă destul de variată de forme de turism ce se pot practica în această zonă. Mulțumită potențialului turistic natural, Cuzapul atrage turiștii care sunt dornici de a descoperii minunile ce se află în pădurile din apropriere, aici aflându-se și un traseu marcat până în localitatea Pădurea Neagră pentru cei care vor să facă o drumeție prin pădure până acolo. Deasemenea aici există și câteva obiective turistice de natură antropică care merită vizitate, menționând că în localitatea cea mai apropriată și anume în Voivozi există și monumente din patrimoniul istoric care merită vizitate.

Formele de turism care pot fi practicate sunt diverse, de la cea de relaxare, o ieșire la iarbă verde, o drumeție prin pădure, turism din punct de vedere al fotografierii pesajelor din zonă, care în unele locuri sunt absolut superbe, turism curativ, care din păcate este puțin practicată deoarece oamenii nu sunt destul de bine informați în acest sens și ajungând la cea mai practicată formă de turism din zona Cuzap, dar și din majoritatea zonelor rurale, si anume agroturismul.

Agroturismul este acea formă de turism în care persoana sau un grup de persoane se deplasează, cazează și își desfășoară activitatea într-un cadru natural, în mediul rural. Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească prin implicarea turiștilor în viața gospodăriei și furnizarea acestora de servicii si activități (masă, cazare, interacțiune cu mediul socio-natural) proprii gospodăriei țărănești, fără a-i conturba acesteia specificul. Turismul rural îmbrățișează toate activitățile turistice derulate în mediul rural, având drept scop valorificarea potențialului natural și uman al satelor. Mulțumită acestei forme de turism, oamenii sunt introduși în cultura din Cuzap, ajutându-i să înțelegă ce fel de lucruri se fac într-o gospodărie țărănească într-un mod cât mai tradițional posibil. Un alt plus al acestei forme de turism, este compesarea lipsa unitățiilor de cazare tip hotel sau pensiune.

Ape minerale feruginoase

Apele minerale feruginoase se înscriu în categoria apelor minerale ce conțin cel puțin 10 mg ion fier într-un litru apă. Fierul din aceste ape provine din spălarea rocilor sedimentare, prin ape de infiltrație ce conțin întotdeauna și bioxid de carbon acestea numidu-se ape feruginoase-carbogazoase.Grupul cel mai numeros de ape feruginoase îl constituie însă apele ce conțin și anionul bicarbonic, de care fierul este legat sub forma de hidrocarbonat de fier. Un alt grup important de ape feruginoase îl constituie apele carbogazoase-bicarbonatate-feroase. Uneori întalnim fierul din apa minerală legat de anionul sulfat sub forma de sulfat de fier (ape minerale vitriolice).Hidrocarbonatul de fier dinapa minerală este foarte labil acesta oxidându-se foarte repede în contact cu aerul și precipită fierul în diferite moduri. La precipitarea fierului din aceste ape minerale contribuie și la activitatea metabolică a bacteriilor din feruginoase. Din aceste motive se preferă cura la izvor, iar îmbutelierea este necesar să fie corect executată. Pentru folosirea apelor feruginoase ca „apă de masă" se face de obicei deferizarea prealabilă a apei minerale sau îmbogățirea artificială a acesteia cu bioxid de carbon, asigurandu-se Astfel o mai mare stabilitate a fierului în apa minerală.Apele feruginoase se prescriu în cura internă, efectul lor farmacodinamic bazandu-se pe prezența fierului bivalent foarte ușor asimilabil și activ metabolic-enzimatic, cu condiția ca aciditatea sucului gastric să fie normală. Curele cu apă minerală feruginoasă se recomandă în anemii secundare, în convalescențe .Având în vedere efectul congestiv al fierului asupra muscoaselor, se contraindică o astfel de cură hidrominerală în gastro-duodenitele cu tendința la hemoragii (chiar microscopice). Este contraindicată, de asemenea, cura în glomerulonefrite cu hematurie.În străinătate apele feruginoase maisun prezente la: Saint Nactaire, Vals (Franța); Bad Bruckenau, Bad Homburg, Kissingen, Nauheim (Germania); Bukovicza-Banja (Iugoslavia); Passugg (Elveția); Spa (Belgia); Recoaro (Italia); Bad Weinberg (Austria)

Pe lingă izvoarele cu apă mineral feruginoasă din zonă, mai există încă un motiv destul de important pentru a vizita această regiune, și anume pentru aerul puternic ionizat și pentru proprietățile curative pe care le are acesta. Prezenta modulului de ionizare intr-un dispozitiv care are pretentia de a imbunatati calitatea aerului este o conditie pentru insasi ideea de purificare a aerului. In conditiile in care costurile unui astfel de modul nu sunt semnificative, este nepermis sa mai existe pe piata echipamente cu pretentie de a se numi purificatoare de aer, si care, pe langa sistemele de filtrare (mecanice, chimice sau electrostatice), sa nu aibe in componenta lor un generator de ioni negativi. Ionizatorul de aer trebuie sa fie un argument foarte solid in favoarea alegerii unui purificator de aer. Exista tot felul de pareri neavizate pe care le-am gasit pe diverse site-uri romanesti cu privire la ionizarea aerului. Un lucru este cert! Cine considera ca ionizarea aerului (in sensul emiterii de ioni negativi ! si de restabilire a echilibrului natural al ionilor) ar fi o poveste de marketing, fie nu are nici cel mai mic habar despre ce vorbeste, fie incearca sa sustina  vanzarea unor produse slabe dpdv constructiv.Vom incerca in continuare sa facem "lumina" in acest sens, pe intelesul tuturor. 

Ionii pozitivi existăîn general în incaperile inchise aerul este incarcat pozitiv din punct de vedere ionic. Activitatile curente, echipamentele electronice precum monitoare de calculatoare, televizoare, radio-uri, electrocasnice in general, s.a.m.d, genereaza ionizarea pozitiva a aerului. Pana si simpla frecare a talpilor de un covor sau o mocheta elibereaza in aer o cantitate insemnata de ioni pozitivi. Ionii sunt de fapt molecule sau atomi aflati in stare electrica diferita de starea naturala, care , prin saltul la un numar mai mare de electroni pe ultimul strat electronic, primesc sarcina pozitiva. Datorita prezentei ionilor pozitivi in exces intr-o incapere, practic, toate suprafetele devin incarcate pozitiv. Praful din aer si alte elemente poluante, capata si ele sarcina pozitiva. Concentratia mare a ionilor pozitivi scade puterea de concentrare,  genereaza dureri de cap, indispozitie, somnolenta, tulburari nervoase diverse, putand duce chiar la iritabilitate, stres, agresivitate. Concentratiile marite de ioni pozitivi sunt contraindicate pentru persoanele nevrotice, cardiace, hipotensive, cu afectiuni pulmonare sau renale. Dupa cum vedeti, aceasta „prabusire a ionilor” sau „dezechilibru ionic " dintre ionii pozitivi si cei negativi, poate cauza numeroase probleme celor care petrec o perioada indelungata de timp in incaperi inchise si slab aerisite. Remediul consta in crearea unui nivel ionic adecvat mediului respectiv, cu scopul restabilirii starii naturale a atmosferei. Intr-o incapere inchisa, in conditiile in care o aerisire corespunzatoare nu poate fi luata in calcul datorita poluarii din marile orase, singura posibilitate reala ramane un generator de ioni negativi.

Ionii negativinu sunt este o descoperire recenta, ionii atmosferici existand in  atmosfera inca de la formarea Pamantului, in vreme ce Natura mentine o rezerva constanta a acestora prin intermediul actiunii vantului, fulgerelor, ploii, vegetatiei, radiatiilor cosmice si solare, etc. Natura „stie” cum sa mentina un raport benefic intre concentratia de ioni negativi si cea a ionilor pozitivi. In conditii atmosferice normale precum cele intalnite in aerul „de tara” , concentratia ionilor negativi poate varia de la aproximativ 1000 pana la 4000 de ioni pe cm3. Problemele apar in interiorul cladirilor, unde schimbul de aer este nesatisfacator si ionii negativi din aer pot atinge concentratii scazute de cca. 80 ioni/cm3. Mai mult, in astfel de medii ionii isi pierd polaritatea mult mai usor, ajungandu-se la o proportie intre ionii pozitivi si cei negativi de 4:1. Ei au mai fost și supranumiti si vitaminele aerului, deoarece stimuleaza si armonizeaza majoritatea proceselor vitale, dar si pe cele din sfera psihicului si a emotionalului. In prezenta acestor ioni, sistemul imunitar este extrem de activ, asimilatia se regleaza de la sine, circulatia sanguina se intensifica, in timp ce procesele de regenerare sunt stimulate. Ionizarea negativa intre anumite limite, aduce o relaxare generala, si o diminuare a presiunii arteriale si al ritmului de respiratie, a schimbului de vitamine, determina cresterea echilibrului hemodinamic (diminuarea vitezei de oxidare a eritrocitelor, cresterea numarului de eritrocite din hemoglobina, diminuarea leucocitelor), imbunatatirea starii de sanatate, imbunatatirea atentiei si a capacitatii de munca, normalizarea functiei neurale centrale si vegetative.

Serotonina aceștia fie elimină producția de ioni negativi, fie ajută organismul să anihileze efectele sale. In felul acesta, terapia cu ioni negativi reprezinta un mare ajutor in tratarea cazurilor care au drept cauza dereglari ale nivelului de serotonina. Acesta poate ajuta la calmarea durerii și sprijinirea procesul de recuperare în cazul persoanelor care au suferit arsuri sau intervenții chirurgicale în parte datorată serotoninei produsă în urma traumelor și  eliberată în zona hemoragică, cauzând suferință.

Cilii vibratili sunt ioninegative care stimulează activitatea cililor vibratili, care căptușesc căile respiratorii și a căror structurăestefoarte similară cu cea a firului de păr. Scopul lor este acela de a filtra aerul inspirat și de a expulza praful și mucusul prin mișcări ondulatorii. În prezența ionilor pozitivi și a aerului poluat (precum fumul de tigara) aceste mișcări ale cililor vibratori sunt încetinite până când ajung să blocheze căile respiratorii ale pacientului. În momentul expunerii la ioni negativi miscarile cililor vibratili sunt mai rapide cu evidente beneficii asupra aparatului respirator .

Undele alfa  sunt ionii negative care influențează ritmul undelor alfa ale creierului. Mai multe persoane care suferă de dezechilibre mentale, cum ar fi anexietatea, au fost supuse unui tratament cu ioni negativi la Universitatea Catolică din Argentina: peste 80% dintre ei au beneficiat de pe urma acestui tratament, majoritatea simptomelor dispărând complet.

Ionii negativi sunt antihistaminice naturale. Dr.Sulman a înregistrat o scadere cucirca 50% a nivelului de histamine (aceleasi care se transforma in serotonina) conținute în sangele unor pacienți ce au fost expuși unor lungi perioade de timp ionilor negativi. Numeroase simptome ale alergiilor cum ar fi strănutul, curgerea nasului, usturimea sau lacrimarea ochilor, astmul și dureri de cap sunt datorate producției de histamine cauzată de reacția organismului la praf, polen sau vătămări ale țesutului.

Un grup de cercetatori de la Universitatea Națională Australiană din Canberra, sub îndrumarea domnului doctor Allan Mortlock, au studiat efectele ionilor atmosferici asupra celor care suferă de astm. Metodele utilizate în mod inteligent au eliminat orice efect psihologic de tip „placebo”, care poate apărea adesea în urma acestui tip de cercetare, astfel încat sa demonstreze fara nici un dubiu, faptul ca ionii negativi au îmbunătățit procesul de respirație pentru o treime din cazurile studiate.

Ionii negativi s-au dovedit a fi foarte eficienti și în distrugerea sau inhibarea dezvoltării mucegaiurilor sau bacteriilor aerobe, înversand polaritatea învelișului protector al proteinelor în organism.

Concluzii

În încheiere se poate afirma că ideea de a prezenta potențialul turistic a satului Cuzap a avut într-adevăr toate premizele prielnice de prezentare a acestor obiective.

Conform studiilor efectuate Cuzapul și în general comuna Popești dispune de o mulțime de obiective turistice atractive atât din punct de vedere natural cât și din punct de vedere al potențialului turistic antropic. Mulțumită acestor obiective turistice putem determina ce fel de formă de turism se poate practica, aici putem enumare forme de turism cum ar, turismul de recreere, acesta putând a fi practicată prin drumeții în împrejurul localității, prin activități de obserare a naturii, cum ar fi prin fotografierea atât a vegetație destul de diversificate cât și a faunii destul de bine reprezentată a zonei. Se poate practica și turismul religios, prin vizitarea Bisericii ortodoxe Sf Arhangheli Mihail si Gavril și dacă se dorește prin vizitarea monumentelor istoricii din Voivozi care este satul vecin Cuzapului. Forma de turism cea mai practicată în Cuzap și în general zonele rurale din România este angroturismul. Prin această formă de turism putem învăța de la localnici cum își petrec aceștia veacul de zi cu zi, deasemenea prin această formă de turism putem găsii relative ușor cazare într-o regiune rurală, dacă nu există în acea zonă pensiuni sau vile turistice.

Cea mai puțin practicată formă de turism practicată aici este turismul curativ. Acesta este nu este foarte practicată deoarece oamenii nu au cunoștințe și nici nu sunt anunțați de aerul puternic ionificat care este foarte bun înspecial pentru cei care au astm.

Blibliografie

Elena, Roșca Cuzap-Stăveche vatră folclorică, edit. Casa corpului didactic Oradea, Oradea, 2014

Hagy, S., Geografia județului Bihor, Oradea

Cotca, Ana Monografia onomastică și toponimică a satului Cuzap, Oradea, 1981

Geografia româniei vol 4 Regiunile pericarpatice, Editura Academiei Socialiste Române,

1992

Pr. Filip Constantin, Satul și Biserica Ortodoxă Română

Victor

Tufescu, România Natură, Om, Economie, Editura Științifică, București, 1974

Ionel Barbu, Lucrare doctorală, Valorificarea potentialului turistic din mediul rural al regiunii istorice Crisana

Site-uri

http://opac.biblioteca.ase.ro/

www.mondorama.ro

http://www.scribd.com/

http://www.studentie.ro/

http://articole.famouswhy.ro/

Acasa

newsbv.ro

https://ro.wikipedia.org

ww.gradinamea.ro

www.toateanimalele.ro

http://www.biserici.episcopiaoradiei.ro/

http://www.ghidulprimariilor.ro/

Acasă

http://www.welcometoromania.ro/

www.panoramio.com