. Potentialul Turistic Al Zonei [302826]

2. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat], istoric și natural al planetei.

[anonimizat] 2.500 m, [anonimizat], a drumețiilor în toate anotimpurile. [anonimizat] a așezărilor hunedorene, a tradițiilor păstrate încă nealterate de valurile modernizării. Moștenirea culturală și istorică a [anonimizat], a căror istorie s-a interferat de-a lungul secolelor cu istoria românilor.

[anonimizat] o [anonimizat] , o pădure , o biserică străveche, o [anonimizat], castel sau o stațiune balneară. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Principalele atracții turistice ale județului Hunedoara sunt:

[anonimizat] 531. Orașul se afla la 8 [anonimizat] ,,Porțile de Fier ale Transilvaniei”.

Sarmisegetusa Ulpia Traiana a fost construită în anii 101-102 [anonimizat], în anul 106, [anonimizat] a noii provincii romane.

[anonimizat], un teritoriu propice în care capitala s-a [anonimizat], Voislova, Micia și Bumbești. Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunăre și facea legătura cu nordul extrem al Provinciei.

Colonia dacică Sarmisegetusa cu cele aproximativ 33 ha dintre ziduri și alte 60-80 de ha din afara acestora se înscrie între orașele de dimensiune medie la scara imperiului. Orașul fondat de Împăratul Traian mai dispunea și de un teritorium în jur, o zonă imensă care se întindea de la Ampellum (Zlatna), [anonimizat] (port la Dunăre), care s-au rupt și s-[anonimizat] a provinciei Dacia. Chiar dacă cea mai mare parte a timpului guvernatorul Daciei și-a [anonimizat] a existat o [anonimizat] a putut fi detronată de pe un loc câștigat înainte ca toți concurenții săi se se fi născut încă. Orice comunitate urbană romană trebuia să parcurgă o carieră pentru a atinge mult râvnitul statut de colonie. Ori Sarmisegetusa a fost fondată ca atare. [anonimizat] a Mureșului și nu în ultimul rând profiturile aduse de minele de aur din Munții Apuseni. Iată câteva motive pentru care oricare alt oraș al Daciei romane cu greu ar fi putut să detroneze Sarmisegetusa din poziția pe care a deținut-o. Pe această suprafață locuia o populație de aproximativ 20-30000 de oameni.

Monumentele sunt dispuse atât în zona din afara zidurilor de incintă ale orașului, cât și intra muros ( între ziduri). (foto: fig ….)

Declinul cetății a început în anul 255 și a fost părăsită de romani în timpul invaziei hunilor.

(sursă: https://infovacante.com/2014/04/26/obiective-turistice-in-judetul-hunedoara/)

(Sursă: Alexandra Miruna Petcu)

Forul Roman era centrul orașului. Aici se intersectau cele două drumuri principale cardo-maximus (nord-sud) și decumanus maximus (est-vest). Pe trei laturi (est, nord și vest) curtea Forului era împrejmuită de portice, colonade de marmură. Intrarea se facea printr-o poartă monumentală, un tetrapilum, situată pe latura de nord. Curtea Forului era dominată de o mare bază de statuie sau de monument comemorativ, ce era flancată de statui dedicate unor împărați romani. Se trecea în basilica, clădirea ce domina întreg ansamblul arhitectonic. La est și la Vest acest lăcaș era flancat de câte un tribunal. Din basilica se trecea în curia, o sală unde consilierii orașului, decurionii, prezidați de cei doi primari, duumvirii discutau problemele importante ale orașului.

(Sursă: Alexandra Miruna Petcu)

Castelul Corvinilor a fost prima fortificație de piatră de la Hunedoara, castrul relgal fiind construit, potrivit specialiștilor, în secolul al XIV-lea. Această primă construcție avea o formă elipsoidală, cu capetele de nord și sud ascuțite, marcate de piatra de talie. Zidurile, cu grosimi de până la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic și piatră de râu, direct pe stânca nativă. Cercetările anterioare primului război mondial au arătat faptul că în zona nordică au existat două încăperi de formă triunghiulară, unul dintre acestea fiind probabil un turn donjon, cu analogii în zona franceză și germană a secolelor XIII-XIV.

Iancu de Hunedoara inițiază, după 1440, construcții de mare amploare vizând transformarea cetății într-un castel, prima etapă cuprinzând ridicarea a două curtine în jurul vechii cetăți, construite din calcar dolomitic, prevăzute cu caneluri la partea superioară. Aceste ziduri de curtină erau flancate de turnuri circulare și rectangulare, primele constituind o noutate pentru arhitectura militară a Transilvaniei secolului XV. Turnurile circulare ( Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Toboșarilor), cu excepția Turnului Pictat (Turnul Buzdugan), erau prevăzute cu un parter din zidărie plină, urmat de doua niveluri, cele de la partea inferioară fiin utilizate ca și camere pentru pușcași iar cele de la partea superioară ca și zone de locuit și/sau zone de apărare. De notat faptul că Turnul Capistrano cuprinde singurul șemineu gotic (restaurat) din monumentul hunedorean. Turnul Pictat (Turnul Buzdugan) are un singur nivel de apărare și este pictat în frască la exterior cu motive geometrice și guri de tragere, cu corespondențe tipologice în spațiul german.

Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (Turnul vechi de poartă, Turnul nou de poartă) erau prevăzute cu intrări carosabile și niveluri de apărare, gândite atât pentru arme cu coardă cât și pentru arme de foc. Intrările propriu-zise în castel se făceau prin intermediul unor poduri, susținute de piloni de piatră, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile.

Un punct de interes în castel îl reprezintă fântâna, săpată în spațiul dintre curtea veche și cea nouă.

Prima etapă de construcție a castelului se încheie înainte de 1446, moment la care Iancu de Hunedoara, devenit guvernatorul Regatului Ungariei, modifică planurile de edificare ale castelului, în sensul creșterii ponderii construcțiilor civile.

Una dintre cele mai interesante construcții datate în această perioadă o reprezintă capela, plasată pe latura estică a castelului. Nava de formă dreptunghiulară, este precedată de un pronaos, deasupra căruia este sprijinită pe stâlpi hexagonali o galerie cu tribună. Particularitățile constructive ale altarului, regasite la alte construcții ecleziastice din zonă sunt legate de arhitectura gotică locala. Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestica, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei si scara spirală și reprezintă un exemplu unic în spatiul transilvănean de arhitectură civilă de un rafinament ridicat. Ambele săli au un plan dreptunghiular, fiind divizate în două nave cu cinci piloni octogonali din marmură, cu nervuri în cruce și console ornamentate, cu chei de bolta în stil gotic, faza târzie. Funțtionalitatea acestor săli ne este sugerată de corespondențele tipologice din mediul teuton, respectiv de sala de mese la ocazii festive pentru Sala Cavalerilor si de sala de festivitați pentru Sala Dietei. O nota distinctă este dată de amplasarea pe partea vestica a sălii Dietei a unei galerii cu burdufuri, sprijinita pe console, element unicat pentru arhitectutura civilă transilvăneană, cu analogii în spatiul german.

O altă construcție unică de factură militară este reprezentată de galeria și turnul Nje Boisia (Nu te teme), denumire impusă probabil sub influența mercenarilor sârbi, aflați în garnizoana castelului. Turnul propriu-zis, alcătuit din 5 niveluri de apărare, este prevazut cu deschideri pentru arme de foc. Legatura cu castelul este asigurată prin intermediul unei galerii suspendate, lungă de peste 33 m, galerie ce se sprijină pe stâlpi masivi, din calcar dolomitic.

A doua fază de construcție încetează o dată cu moartea lui Ioan de Hunedoara și cu începerea luptelor pentru ocuparea tronului regatului maghiar. Probabil ca, dupa 1458, se inițiază lucrări, în zona nordică a castelului, rezultând așa numita aripă Matia, compusă din logii, pictura cu subiect laic existentă aici fiind un unicat. Se admite, în general, faptul că finalizarea lucrărilor la castel încetează în jurul anului 1480, monumentul fiind comparabil cu castelele din vestul Europei, prin amploare si fast.

Legendele nemuritoare de la Castelul Corvinilor

LEGENDA CORBULUI

Pe blazonul familiei Corvinilor este inscrpționat un corb care ține în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legendă. Se spune cã Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasă femeie din Țara Hațegului, pe nume Elisabeta.

Pentru a o feri de necinste, regele îi dă de soț pe unul din vitejii săi, Voicu, dăruindu-i totodatã și un inel ca și dar pentru copilul nenăscut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va crește și va merge la curtea regală. In timpul unei călătorii facută de familia lui Voicu, poposind pentru a prânzi, inelul este uitat pe o margine a ștergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de strălucirea inelului îl fură încercând să plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc si săgeteazã corbul, recuperând astfel inelul. Atunci când crește și ajunge la curtea regală, povestește aceastã pățanie, iar regele, impresionat de această istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor sã fie corbul cu inel de aur în cioc.

De altfel, și numele familiei provine din latinescul „Corvus”, care inseamnă „Corb”, o pasăre care simboliza cu totul altceva în evul mediu, și anume înțelepciunea si longevitatea.

LEGENDA FÂNTÂNII

Se povestește despre această fântână că a fost săpată de către trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara îi ținea în castel. Ioan le promite celor trei că îi va elibera dacă vor sapa o fântână cu apă bună. Prizonierii, animați de speranța eliberării, sapă in stancă timp de 15 ani și la 28 de metri adâncime reusesc să găsească prețioasa apă.

Numai că între timp Ioan murise iar soția sa, Elisabeta Szilagyi, a decis sã nu respecte cuvântul dat de soțul sãu și nu îi eliberează pe cei trei turci, hotărând să fie uciși. Prizonierii, ca ultimă dorință, cer permisiunea să scrie pe cheile fântânii o inscripție: „Apă ai, inimă nu”, ca un reproș pentru promisiunea făcută și nerespectată.

De fapt, inscripția descifrată de Mihail Guboglu glãsuiește astfel: „Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de langă biserică”. Caracterele vechi arabe coțtinute de inscripție o datează la mijlocul secolului al XV-lea. Pozțtia actuală a inscripției este pe unul dintre contraforții capelei.

La nivel administrativ, Episcopia Devei și Hunedoarei – revenită sub jurisdicția Mitropoliei Ardealului, în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 17 februarie 2012 – cuprinde în prezent cinci protopopiate (Deva, Brad, Hațeg, Orăștie și Petroșani), cu 250 de parohii, 230 de filii și șase unități misionare (spitale, penitenciare și unități militare), deservite liturgic de 512 lăcașuri de închinare (502 biserici parohiale, trei paraclise și șapte capele), în care slujesc 292 de preoți și cinci diaconi. De asemenea, în eparhie funcționează 14 așezăminte monahale cu viață de obște (cinci de călugări și nouă de călugărițe), anume două mănăstiri (Prislop și Crișan) și 12 schituri (Straja, Poiana Muntelui-Vulcan, Jieț-Petrila, Suseni-Colț, Retezat, Cucuiș, Valea Rea-Grădiștea de Munte, Măgureni, Ghelari, Alun, Băița și Crișcior), deservite de 14 biserici și opt paraclise monahale, cu 89 de viețuitori (10 ieromonahi, patru ierodiaconi, șase monahi și 41 de monahii, respectiv șase frați și 22 de surori de mănăstire). Până la finalizarea viitoarei catedrale episcopale „Adormirea Maicii Domnului” din centrul municipiului Deva, acest rol îl îndeplinește vechea biserică „Sf. Ierarh Nicolae”.

Sfânta Mănăstire Prislop este situate într-o poiană, o adevărată zonă pitorească din țara noastră, aflată la doar 13 km de orașul Hațeg si 16 km de orașul Hunedoara. De la Hațeg spre miază-zi se deschide minunata depresiune a Hațegului ,leagănul poporului român ,care se intinde până la poalele Munților Retezat. Așezată la altitudinea de 640 m. Mănăstirea Prislop este înconjurata de culmile domoale ale Munților Poiana Ruscă și dealuri care coboară în pante pâna aproape de monument.

S-a spus, pe drept cuvânt, că un drum în „Țara Hațegului” este „un drum” sau „o coborâre” în istorie. Viața omenească a pulsat neîncetat în aceste minunate locuri, începând cu omul paleolitic, ale cărui urme s-au descoperit în peșterile de la Ohaba Ponor și Cioclovina, situate nu prea departe de Prislop, la Răsărit de depresiunea Hațegului.

http://www.arsenieboca.ro/asezarea-geografica-a-manastirii-prislop

De aproape șapte secole, ea reprezintă unul din cele mai importante așezăminte religioase ortodoxe din Transilvania, biserica ce datează din secolul al XVI-lea, a fost declarată monument istoric.

Mănăstirea Prislop a fost ctitorită de Sfântul Nicodim, reorganizatorul și îndrumatorul monahismului românesc din a doua jumatate a veacului al XIV – lea, cu hramul ,,Sfântul Ioan Evanghelistul,,( 8 mai ) -1399-1405.

La sfârșitul Evangheliarului, Sfântul Nicodim a scris o însemnare care dovedește locul și data scrierii: „Această sfântă Evanghelie s-au scris de popa Nicodim, în anul al șaselea al prigonirii în Țara Ungurească, la anul de la facerea lumii 6913, 1405” care nu putea fi decât Mănăstirea Prislop la acea vreme, întrucât sfântul Nicodim era în relații bune cu regele Ungariei, Sigismund.

Prin curtea mănăstirii trece pârâul Silvaș (Slivuț), afluent de stânga al Streiului, care străbate și satele aflate mai jos de mănăstire: Silvașu de Sus (la 3 km) și Silvașu de Jos (la 6 km) prin care orice pelerin dornic să ajungă la sfânta mănăstire va trebui să treacă.

O mărturie e faptul că Domnița Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Voda Basarab din București, refugiată în Ardeal după moartea tatălui ei, a auzit de Mănăstirea Prislop și de izvorul cu putere vindecatoare de lângă mănăstire. A venit să vadă mănăstirea și fiind impresionată de frumusețea ei, a băut și apa din izvorul din apropiere. Vindecându-se de boala de care suferea, Domnița Zamfira a restaurat biserica mănăstirii între anii 1564-1580, devenind a doua ctitoră a Mănăstirii Prislop.

Unul dintre călugarii care au viețuit aici in secolul al XVI-lea s-a retras mai sus de mănastire unde, cu mari nevoințe, și-a săpat o peșteră în stâncă și acolo a dus o deosebită viață ascentică. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992. Este cunoscut cu numele de Sfântul Cuvios de la Prislop, iar peștera lui, numită ,,Casa Sfântă,, , este loc de pelerinaj.

În secolul al XVIII-lea, ca masură de represalii împotriva refuzului călugărilor ortodocși de aici de a trece la greco-catolicism, biserica a fost incendiată de armatele generalului Bukow din ordinul împarătesei Maria Tereza. Mănăstirea a fost jefuita de bunurile ei, călugării au fost alungați și astfel, in 1762, mănăstirea a aparținut pe nedrept Bisericii Greco-Catolice.

În anul 1948, Mănăstirea Prislop redevine ortodoxa. În toamna aceluiași an, mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, a adus la Prislop pe ieromonahul Arsenie Boca pentru reînvierea Mănăstirii sub aspect spiritual si material. După 1948, toate lucrările de construcție și înfrumusețare din mănăstire au fost fie realizate personal de părintele Arsenie, fie după desenele și îndrumările sale. De aceea , părintele Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al Mănăstirii Prislop.

În anul 1991 s-a înființat Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfânta Ecaterina,, ,care functioneaza în clădirile mănăstirii.

Mănăsterea are și un al doi lea hram – ,,Înălțarea Sfintei Cruci,, , la 14 septembrie.

(sursa:Alexandra Miruna Petcu)

BISERICA DIN DENSUȘ se află situată la câțiva kilometri de Sarmisegetusa Ulpia Traiana, fiind clasificată drept cea mai veche biserică din piatră de pe teritoriul României, în care încă se oficiază slujbe.

Referitor la originea bisericii părerile sunt împărțite, unii istorici susținând că ar fi fost ridicată pe ruinele unui edificiu păgân din Dacia, alții că a fost ridicată pe fundația unui templu închinat zeului Marte sau că a servit drept mausoleu pentru generalul roman Longinus Maximus.

Zidurile au fost construite din cărămizi cu inscripții romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, blocuri, marmură, coloane și statui luate din Ulpia Traiana.

Pronaosul, in forma de L, este descoperit, străjuit de patru stâlpi groși, îmbrăcați în pietre funerare. De asemenea, Masa Altarului este realizată tot dintr-o piatră funerară de pe care au fost șterse literele. Deasupra se află doi lei care stau cu spatele unul la altul. Naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spatiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin iar la est se află o absidă semicirculară. Acoperișul este realizat din plăci de piatră iar pictura murală din interior pe fond albastru ultramarin este datată în secolul XV.

(sursa:Alexandra Miruna Petcu)

BISERICA DE MARMURĂ este situată în munții Poiana Ruscă, în satul Alun. Particularitatea acestui sat este aceea ca absolut toate construcțiile și drumurile sunt din marmură. Tot din marmură este construită și biserica din localitate, fiind a doua de acest fel din Europa, deservită în prezent de numai două calugărițe.

CAPELA ROMANICĂ SAU ROTONDA DIN GEOAGIU a fost construită în secolele XI-XII, aceasta impresionând prin vechimea și forma ei ciudată, fiind considerată cea mai veche biserică medievală din țară. În prezent, în lăcașul de cult nu se mai țin slujbe, ea poate fi vizitată doar ca muzeu. Legenda spune că bisericuța, cu ziduri groase din cărămidă romană și din piatră de râu, a fost opera unor cruciați care se întorceau de la Ierusalim pe drumul roman care trecea prin Valea Geoagiului.

BISERICA COLȚ se află în satul Suseni al comunei Râul de Mori din județul Hunedoara, aceasta funcționând ca schit de călugări, care poartă hramul ,,Duminica tuturor sfinților”.Biserica a fost construită în secolul al XIV-lea, remarcându-se prin amplasarea unui turn peste altar și prin resturile de pictură murală din interior. Încă de la început aceasta a fost o biserică ortodoxă. In imediata apropiere a bisericii se află Cetatea Colț, construită în secolul XIV în scop de apărare. Având un plan neregulat, în formă de stea, adaptat reliefului pe care a fost ridicată, cetatea este cea mai puternică construcție cnezală din Transilvania. Cetatea avea un turn donjon care corespundea celui ce împodobea biserica, care era încălzit de o centrală cu aburi, care funcționa cu bălegar.

SARMISEGETUSA REGIA a fost capitala statului dac înainte de cucerirea romană, aceasta fiind situată în apropierea satului Grădiștea Muncelului, pe Dealul Grădiștei, la 1200 m altitudine. Era compusă din așezarea civilă, cetatea și zona sacră. Pe lângă Sarmisegetusa se aflau mai multe așezări civile și case răsfirate dispuse între marile cetăți dacice. Pentru a avea suficient spațiu necesar extinderii construcțiilor, dacii au terasat versantul muntos iar marile terase le-au sprijinit folosind ziduri puternice construite în tehnica ,,murus Dacicus”.

Cetatea se intindea pe aproximativ 3 hectare, fiind cea mai mare dintre cetățile din munții Orăștiei. Dupa cucerirea Daciei romanii au refăcut-o și au transformat-o în sediul militar al unui detașament din Legiunea a IV-a Flavia Felix.

Stațiunea balneară Geoagiu Băi este situată la o altitudine de 35m, intr-o zonă de un impresionant zbucium geologic, care explică formarea izvoarelor mezotermale. Predomină un climat reconfortant,cu variații mici de temperatură, ierni blânde și veri placute ,anual înregistrându-se peste 100 de zile însorite. Calitățile curative ale apelor minerale sunt cunoscute încă din perioada dacică,acestea dând și denumirea localității Germisara.După procesul de colonizare ,romanii au amenajat termele ,captând izvoarele prin tuburi de teracotă.

TERMELE ROMANE din localitatea antică Germisara erau folosite înca din vremea dacilor, aceștia folosindu-le pentru proprietățile lor miraculoase. După cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman, romanii au amenajat aceste terme reușind ca capteze apa prin canale de aducțiune și sa o folosească tot timpul. După încheierea procesului de colonizare, romanii au schimbat denumirea de Germisara în Termae Dodonae.

Mamelonul de tuf calcaros și travertin era amplasat în punctul numit ,,Dâmbul romanilor”, iar în centrul acestuia era o cavitate cu diamentrul de aproximativ 90 m, aceasta fiind plină cu apa termală. Romanii utilizau termele atat în subteran cât și la suprafață.

(sursa: Alexandra Miruna Petcu)

În exteriorul mamelonului romanii au construit bazine captușite cu scândură, iar cu ajutorul canalelor de aducțiune transportau apa în aceste bazine. Conducătorii militari romani se bucurau de apa termala din interiorul mamelonului, soldații de bazinele de suprafață, iar femeile își îmbăiau pruncii în alte bazine mai mici, prevăzute cu o bancă pe margine, de pe care acestea își supravegheau copiii. Romanii au gândit și un sistem de evacuare a apei din bazine, astfel încât aceasta era tot timpul inlocuită cu apă proaspătă.

În interiorul termelor romane de la Germisara se afla sigurul loc de cult dedicat nimfelor , cercetat de arheologi pe teritoriul Daciei Romane.

(sursa: Alexandra Miruna Petcu)

GROTA HAIDUCILOR este situată pe râul Clocota, în stațiunea balneară Geoagiu-Bai, iar numele provine dintr-o legendă interbelică despre o comoară îngropată aici. Conform ghidului de la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Geoagiu-Băi, în timpul răscoalei țăranilor din 1784, un grup de răsculați s-a desprins de mulțime și a poposit in vecinătatea stațiunii Geoagiu. Aceștia au jefuit o caravană insoțită de o escortă militară care transporta aur catre cetatea Alba Carolina din Alba Iulia, aurul fiindu-i destinat Împăratului Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza. La aflarea veștii că aurul aparține împăratului, tăranii au dorit să-l înapoieze, deoarece îl respectau datorită faptului că îi improprietărise cu loturi de pământ. Din cauza faptului ca nu avea cine să înapoieze aurul, aceștia au decis sa-l ascundă în apropiere dar, nefiind din partea locului nu au mai găsit ascunzătoarea și au fost nevoiți să se adăpostească pe timpul iernii in grota din munte. Rămânând fără provizii, cei trei țărani erau nevoiți să fure mâncare de la localnici, dar până la urmă au fost prinși și predați autorităților. Din acel moment ascunzătoarea din munte a căpătat denumirea de ,,Grota Haiducilor”.

(sursa: Alexandra Miruna Petcu)

Vâltorile dacice situate pe raul Clocota erau folosite de femeile dacilor pentru înalbirea rufelor. Dacii au amenajat pe rau mici cascade, iar la căderea apei aici se formau niște vâltori care amplificau procesul de curățare a rufelor.

(sursa: Alexandra Miruna Petcu)

CASCADA CLOCOTA este situată pe râul cu acelaș nume, la intrarea din partea sud-estică în stațiunea Geoagiu Băi și înregistrează o diferentă de nivel deaproximativ 20 metri pe firul apei. Acest lucru este datorat existenței unei trepte abrupte în relief, care are o extensie de 200 de metri pe orizontală și 37 metri pe verticală.Căderea de apă a spalat rădăcinile unor arbori aflați pe fruntea platoului care s-au prăbușit și au fost amestecați parțial sau total de depunerile recente de tufuri calcaroase, ce se dezvoltă sub forma unor perdele în falduri succesive,aproape verticale, pe întreaga suprafață de cădere.

Datorita faptului că această cascadă colectează apa tuturor izvoarelor termale din zonă, fenomenul de îngheț nu o afectează.

(sursa: Alexandra Miruna Petcu )

LACUL MIRESEI se află la o distanță de o jumătate de oră de stațiunea Geoagiu Bai, despre acesta existând o legendă care spune ca o fată frunoasă din acele locuri s-a îndrăgostit de un general roman. În încercarea de a trece lacul călare fata s-a înecat, oamenii spunând că a ajuns-o blestemul parinților. Oamenii locului spun că în nopțile senine se aude cântecul miresei și se arată umbra unui tânar care o caută pe iubita sa pînă în zori.

PARCUL DENDROLOGIC DIN SIMERIA se intinde pe aproximativ 70 de hectare, cu această suprafață fiind cel mai intins parc dendrologic din Romania și ocupând locul 3 în Europa și 11 în lume. Terenul pe care se află parcul și castelul din interiorul parcului au aparținut unei familii nobiliare din Transilvania, acestea fiind confiscate de regimul comunist și trecute în proprietatea Academiei Române. În acest moment arboretumul din Simeria conține peste 2000 de specii de arbori.

(sursa: www.panoramio.com)

LACUL BUCURA se află situat în Parcul Național Retezat , la altitudinea de 2040 de metri , având o suprafață de aproape 9 ha, fiind cel mai mare lac glaciar din România.

(sursa: www.panoramio.com)

PEȘTERA BOLII se află la o distanță de aproximativ 7 km de Petroșani, iar după spusele istoricilor aceasta ar fi fost locuită încă din neolitic . Peștera se intinde pe aproximativ 466 m, iar accesul se face printr-un portal de 20 de metri lățime și 10 m înălțime. De-a lungul timpului, aceasta a fost folosită pe post de refugiu de către armate, comercianți, haiduci si chiar de rezistența comunistă. Peste pârâul din interior au fost construite poduri de lemn pentru a putea fi inclusă în circuitul turistic, suprafața ei fiind accesibilă în totalitate.

(sursa: Alexandra Miruna Petcu)

CHEILE BĂNIȚEI se afla la 2 km de Peștera Bolii, unde, pe o lungime de aproximativ 200 m muntele a fost sculptat milioane de ani de pârâul Jupâneasa. Acest loc este foarte puțin promovat, dar este de o frumusețe rară, iar cea mai potrivită perioadă pentru vizitare este vara.

(sursa: Alexandra Miruna Petcu)

CHEILE CRIVADIEI se afla pe raza localității Crivadia, în dreptul viaductului de pe DN 66, pe drumul care leagă Hațegul de Petroșani. Pe toată întinderea acestora se gasesc 3 îngustări spectaculoase, unde pereții calcaroși se ridică dezordonat la înalțimi de peste 15 m, acestea fiind numite diaclaze. Acestea se îngusteaza pana la aproximativ 60 cm , aici apa curgând foarte repede și avand o adâncime mai mare. Perioada recomandată de vizitare a acestor chei este vara, deoarece primăvara și toamna nivelul apei este crescut.

(sursa: Alexandra Miruna Petcu)

Tot în localitatea Crivadia poate fi vizitat și Turnu Medieval de Vamă, ridicat de domnitorii Transilvaniei și ai Țării Românești, din cauza contrabandei cu vite, care luase amploare în secolul al XVI-lea.

BARAJUL GURA APELOR este un baraj artificial construit la o distanță de aproximativ 40 km de orașul Hațeg, fiind cel mai mare baraj de anrocamente cu miez de argilă din Europa. Barajul are dimensiuni impresionante, având 168 m înălțime, iar în lacul de acumulare fiind stocați peste 225 de milioane de metri cubi de apă. La construcția barajului s-a folosit o cantitate de 3 ori mai mare de piatră decât cea folosită la construcția Piramidei lui Keops. Amenajarea hidroenergetică de pe cursul râului are ca rol principal producerea de energie electrică dar și atenuarea viiturilor care se formează. Hidrocentrala și lacul de acumulare de la Sântămăria Orlea alimentează cu apă localitățile Deva, Călan, Hațeg și Simeria.

(sursa: https://turismretezat.files.wordpress.com)

CASCADA LOLAIA se află situată în partea de nord a munților Retazat,la altitudinea de

1050 m fiind unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Parcun Național Retezat. Înălțimea cascadei ajunge până la 15 m. Accesul către acest obiectiv turistic se poate face pe tot parcusul anului, prin punctul Cârnic, situat pe drumul ce leagă Hațeg de Petroșani.

(sursa: Alexandra Miruna Petcu)

CETATEA BLIDARU se găsește la aproximativ 4 km de satul Costești, din comuna Orăștioara de Sus, fiind caracterizată ca fiind cea mai puternică fortificație din Munții Orăștiei. La Blidaru a fost făcută o descoperire unică în lumea dacică și anume o cisternă de apă, aceasta fiind poziționată în afara zidurilor cetății, din cauza cotei scăzute a izvorului de unde era alimentată.

STAȚIUNEA MONTANĂ STRAJA se află situată în Valea Jiului, în munții Vâlcan, la o altitudine de 1445 m. Stațiunea dispune de 26 km de domeniu schiabil, 12 pârtii echipate cu instalație de transport prin cablu.

PÂRTIA DE SKI PARÂNG se află la 15 km de Petroșani, accesul facându-se cu orice mijloc de transport pana la telescaun, iar o distanță de 5 km realizându-se pe instalația de cablu. Pârtia dispune de aproximativ 8 km de domeniu schiabil, cu diferite grade de dificultate.

PÂRTIA DE SKI RÂUȘOR se află la 10 km distanță de comuna Râul de Mori, accesul facându-se de pe DN 66 Tg. Jiu – Hațeg sau dinspre Arad-Caransebeș-Râul de Mori. Aici se află o singură pârtie de ski, singura din masivul Retezat, care are 1000 m lungime și trei trasee cu diferite grade de dificultate.

PÂRTIA DE SKI CHEILE BUȚII este cea mai mica dintre cele existente în județul Hunedoara, având doar 400 m și o diferență de nivel de numai 60 m, fiind destinată începătorilor. Pârtia nu este dotată cu tunuri de zăpadă și nu are instalație de nocturnă.

REZERVAȚIA DE ZIMBRII DE LA HAȚEG – SLIVUȚ este primul loc de pe teritoriul României unde a reapărut zimbrul european.Acest fapt s-a întâmplat acum 59 de ani, la 12 noiembrie 1958, când o pereche de zimbrii a fost adusă din Polonia.În anul 1963 au mai fost aduse alte două exemplare, ajungandu-se, prin înmulțire, la 8 exemplare în 1966.

Țarcul de zimbrii are o suprafață de 5 ha și este împărțit în două compartimente: unul de 1,5 ha teren deschis cu umbrare pentru vizitare și al doilea, de 3,5 ha acoperit cu vegetație forestieră, unde zimbrii înnoptează. În prezent zimbrul european se găsește doar în captivitate și anume în 3 rezervații aparținând Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva (Vânători-Neamț, Hațeg-Slivuț și Neagra-Bucșani).

(sursa: Alexandra Miruna Petcu )

MĂGURA UROIULUI se află situată între Simeria și comuna Rapoltu Mare, fiind declarată monument al naturii atât din punct de vedere geologic cât și biologic, dealul formandu-se datorită activității vulcanice intense din zonă. Pe cele 10 ha ale Măgurii Uroiului se întalnesc tot felul de specii de plante, cum ar fi salcâmul galben și trandafirii sălbatici. Vazută de pe DN sau din împrejurimi această magură se aseamănă cu o cușmă dacică, ceea ce îi dă o notă de unicitate.

(sursa: Alexandra Miruna Petcu)