Potentialul Turistic al Vaii Lotrului

Potențialul turistic al

Văii Lotrului

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………………. Pagina 3

Capitolul 1. Analiza componentelor potențialului turistic natural

1.1 . Poziția geografică și limitele, înpărțirea administrativă / Elemente de indentificare / Favorabilitatea și restrictivitatea poziției geografice în apariția și dezvoltarea turismului la nivel local, regional și în plan national ………………………………………………..………. Pagina 6

1.2. Componentele natural – support al activității turistice …………………………. Pagina 10

1.2.1 Rolul substratului geologic în conturarea unor elemente de potențial turistic……………………………………………………………..……………………. Pagina 11

1.2.2. Potențialul turistic al reliefului ………………………………………..……….pagina

1.2.3. Potențialul climato-turistic …………………………………….………….pagina

1.2.4. Potențialul turistic al apelor ………………………………………..………..pagina

1.2.5. Potențialul turistic al componentelor învelișului biogeographic ……….………pagina

Capitolul II. Componentele potențialului turistic rural

2.1. Arhitectura tradițională……………………………………………………………pagina

2.2. Peisajul rural……………………………………………………………………….pagina

2.3. Meșteșugurile tradiționale…………………………….…………………………..pagina

2.4. Manifestări etno-folclorice – tradiții și obiceiuri, Festivaluri și târguri anuale …….pagina

2.5. Gastronomia tradițională………………………………………………….…………pagina

2.6. Portul traditional……………………………………..………………………………pagina

2.7. Potențialul turistic cultural-istoric…………….……………………………………..pagina

Capitolul III. Analiza componentelor activității de turism

3.1. Infrastructura turistică și circulația turistică………………………………………….pagina

3.2. Baza tehnico-materială a turismului…………………………………..……………..pagina

3.2.1. Baza de cazare…………………………………….……………………………pagina

3.2.2. Baza de alimentație publică………………………………………………..pagina

3.2.3. Baza de agreement……………………..…………………………………….pagina

3.3. Căile de comunicație………………………………………………………………pagina

Capitolul IV. Turismul rural/agroturismul și dezvoltarea comunităților locale…….pagina

Capitolul V. Forme și tipuri de turism…………………………………………………..pagina

Capitolul VI. Importanța promovării turistice

6.1. Tipuri de promovare turistică/ Rolul promovării turistice…………………………..pagina

6.2. Propuneri de promovare și valorificare turistică……………………………………..pagina

Capitolul VII. Perspectivele de dezvoltare turistică………..…………………………pagina

7.1. Strategii de dezvoltare turistică/Proiecte/Perspective de dezvoltare turistică…..…pagina

7.2. Analiza SWOT………………………………………………………..…………pagina

CONCLUZII…………………………………………………..…………………………..pagina

BIBLIOGRAFIE……………………………………………….………………………….pag

Lucrarea, Potențialul turistic al Văii Lotrului a fost întocmită cu scopul de a contribui la îmbogățirea cercetării geografice a zonei, actualizând datele de ordin fizico – geografic, dar mai ales turistic, și prezentând perspectivele de dezvoltare.

Patrimoniul turistic- reprezintă ansamblul de elemente naturale, sociale, economice, culturale, dar și totalitatea amenajărilor (căi de comunicație, bază de cazare, odihnă, tratament, masă, amenajări pentru distracții și instrucție destinate activităților turistice de pe un teritoriu (oraș, județ, regiune, țară etc.).

Potențialul turisticconstituie ansamblul elementelor naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unor activități turistice. În literatura străină deseori pentru potențial turistic se utilizează termenul de destinație turistică.

Valea Lotrului, pe tot cuprinsul bazinului său hidrografic, întruneste o mare varietate litologică, structurală, morfologică, turistică și faunistica. Culoarul depresionar al Lotrului, împreuna cu zona montană înconjuratoare alcătuiesc un teritoriu cu mari posibilitati pentru dezvoltarea turismului.

Figura 1: Structura potențialului turistic (Sursa: Turism și marketing turistic – Cristian Stoian, Mădălina Spânu, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2003)

Relieful montan interesant i-a atras pe turiști în practicarea turismului din diferite forme, mai întai în sectorul Voineasa-Brezoi, pentru că odata cu construirea lacului de acumulare de la Vidra și a căilor de acces să se extinda până la Obarsia Lotrului ți chiar în zona glaciara de unde iți are izvorul. În mod frecvent excursiile de odihnă si agrement, vizitarea diferitelor obiective ale peisajului, pescuitul, vanatoarea reprezinta principalele categorii de turism practicat pe Valea Oltului.

Obiectivele turistice ale Vaii Lotrului sunt nu numai foarte numeroase, dar si foarte atractive. Valoarea acestora condtă în frumusetea cadrului natural, în exclusivitate montan, asociata cu elementele etnografice si statiunile montane: Voineasa, Vidra si Obarsia Lotrului si cu obiectivele economice de interes turistic (baraje, lacuri de acumulare, hidrocentrale).

Lucrarea este structurată în 7 capitole și 14 subcapitole.

În primul capitol sunt prezentate Analiza componentelor potențialului turistic natural cum ar fii așezarea geografică, potențialul natural al reliefului, geologiei, climei hidrografiei și biogeografiei prezente în acest studiu.

Capitolul al doilea este axat pe caracterizarea Componentele potențialului turistic rural, structurate pe 7 subcapitole: Arhitectura tradițională; Peisajul rural; Meșteșugurile tradiționale; Manifestări etno-folclorice – tradiții și obiceiuri, Festivaluri și târguri anuale;Gastronomia tradițională;Portul traditional și Potențialul turistic cultural-istoric.

În cel de al treilea capitol au fost analizați componentele activității de turism

Capitolul patru are în vedere punerea în evidență a agroturismului.

Capitolul cinci sunt caracterizate tipurile de turism practicate dea-lungul Văii Lotrului.

Capitolele șase și șapte pun în evidență importanța promovării turistice în zonă și dezvoltarea turismului pe Valea Lotrului

Aspectele teoretice din această lucrare sunt justificate și demonstrate de un număr de

…. de figuri, ….grafice și ….. de tabele.

Pentru a elabora prezenta lucrare am luat în considerare aspectele fizico-geografice ale regiunii, dar mai ales cele turistice ale fiecărei componentepentru Valea Lotrului.

În elaborarea lucrării am parcurs trei etape :

Etapa de documentare, în această etapă am studiat o serie de hărți și anume: hărțile topografice pentru Valea Lotrului și înprejurimi, la diverse scări ( 1:25000, 150000 1:100.000; 1:200.000) care mi-a servit drept mijloc de cunoaștere a unor componente ale cadrului natural; a rețelei căilor de comunicație; harta geologică a Institutului de Geologie 1:200000; harta solurilor 1:200.000; hărți biogeografice; pedologice. Concomitent cu studiul hărților și al materialelor bibliografice, am cules date statistice din anuare statistice climatologice( Administrația Națională de Meterorologie, hidrologice(Administrația Bazinală Olt, cu sediul la Râmnicul Vâlcea) și datele pentru analiza compenentelor turistice de la Institutul de Statistică (INS).

Etapa de cercetare pe teren, in această etapă datele culese anterior, au fost validate pe teren, fiind completate

Etapa de redactare și elaborare finală, in această etapă, materialele culese în etapa 1 si 2 au fost confruntate, sistematizate, centralizate; unde am întocmit hărțile, graficele și textul lucrării.

Lucrarea a fost realizată sub îndrumarea doamnei profesore Lect. Univ. Dr. Bogan Elena căruia țin să-i mulțumesc pe această cale pentru sugestiile acordate cât și pentru observațiile critice, acestea fiindu-mi de un real folos în realizarea materialului cartografic și în selectarea bibliografiei.

Mulțumesc tuturor instituțiilor care au avut amabilitatea de a îmi pune la dispoziție toate datele și documentația de care am avut nevoie la întocmirea lucrării de față.

Nu în ultimul rând, doresc să adresez mulțumiri familiei mele pentru încurajarea,

încrederea și sprijinul permanent.

Capitolul 1. Analiza componentelor potențialului turistic natural

Poziția geografică și limitele, înpărțirea administrativă / Elemente de indentificare / Favorabilitatea și restrictivitatea poziției geografice în apariția și dezvoltarea turismului la nivel local, regional și în plan național.

Valea Lotruluiîncepe in dreptul orașelului Brezoi, la confluența dintre Lotru si Olt. Ca să ajungi aici, trebuie să parcurgi superba Vale a Oltului pe șoseaua E 81, fie că vii dinspre Sibiu sau dinspre Râmnicu-Vâlcea. Urmăm apoi indicatorul spre Voineasa, pe șoseaua 7A, lasând in spate releul de televiziune care se înalta semet pe Muntele Cozia.

Valea Lotrului face parte din grupa Parâng (CarpațiiiMeridionali), drenand partea centrală și estică a acesteia, adică cea mai mare parte a Munțiilor Lotrului (flancul sudic), Munții Latoriței (flancul nordic), versantul nordic al Munțiilor Căpățânii, precum și partea central-nordică a Munțiilor Parâng.

În cadrul României, Valea Lotrului este apoximativ în centrul țării în cadrul județului Vâlcea în partea de nord, fiind delimitat de:

Meridianul de 45°31'30" în partea de nord;

Paralela de 24°15'0"E în partea de est;

Meridianul de 45°18'0"N în partea de sud;

Paralela de 23°35'0"E în partea de vest.

Județul Vâlcea dispune de un bogat potențial turistic, atât natural cât și antropic, de o complexitate și diversitate deosebită. Până în prezent au fost valorificate resursele balneare și parțial zona montană existând încă largi posibilități de diversificare și dezvoltare a activității tiristice în zonă.

Zona de Nord a Județului Vâlcea este beneficiara celui mai mare system hidroenergetic de pe apele interioare din România prin amenajarea bazinului LOTRU, această amenajare a deschis în același timp porțile unei noi magistrale a turismului Românesc: „ magistrala Lotru –Jiu-Cerna” pe axa Brezoi – Băile Herculane. Magistrala Lotru dispune de două drumuri naționale „DN 7A” și „DN 67 C Transalpina” , de două drumuri județene DJ. 701D pe valea Latoriței si DJ.105 G pe valea Voineșița, un drumstrategic (sau drumul regal). Aceste drumuri se întâlnesc la Obârșia Lotrului și se vor racorda în curând la culoarul European IV, care va deveni în viitorul apropiat cea mai importantă cale de acces, ce va lega Vestul țării de București și Constanța.

Depresiunea Loviștei, este străjuitǎ de munții Făgărașului și Coziei, spre est, de munții Cǎpǎțânii și Lotrului în vest.

Depresiunea Loviștei apare ca o cuvetǎ între munți, extinsă pe o suprafațǎ de aproximativ 200 km2 . Imaginea acestei subunități naturale este magistral înfățișată de Ion Conea care o definește ca pe „o lume aparte – pǎrând a fi un fragment din regiunea colinelor , transpus în inima munților. Aproape 40 de sate stau risipite în lung și latul ei, în timp ce munții înconjurători sunt cu desăvârșire lipsiți de așezări permanente”

Fizico-geografic, Depresiunea Loviștei se desfășoară pe direcția est-vest, pe o distanțǎ de 45 km de la Mlăceni (satul cel mai estic al Loviștei) până la Voineasa, într-un culoar longitudinal tectonic care desparte Meridionalii în douǎ șiruri de munți. În cuprinsul depresiunii se disting douǎ mari trepte, respectiv vatra depresiunii, o zonǎ mai joasǎ, intens populatǎ datoritǎ existenței unor lărgiri locale considerabile cum sunt cele de la Câineni – Greblești sau Racovița – Cornet pe Olt, Voineasa și Malaia pe Lotru sau Brezoi de la confluența Lotrului cu Oltul.

Depresiunea Titești-Brezoi este încadrată între culmile muntoase ale munților Cozia în sud-est, Lotrului la nord și Căpățânii la sud. Aceasta a luat naștere în urma a două evenimente geologice distincte: o prăbușire a locului unde se află acum localitatea Brezoi și o înălțare a Coziei. Are o altitudine medie de 340 m iar limita dintre depresiune și Munții Capățânii apare ca o denivelare de 500-600 m.

Localitatea Brezoi are o pozitie geografica excentrica in cadrul retelei urbane a judetului Valcea, reprezentand centrul cel mai nordic si cu o evolutie net diferentiata de celelalte orase ale acestuia.

Situat in Depresiunea Lovistei (Tara Lovistei, Titesti-Brezoi), cat si in zona montana: Muntii Lotrului, Muntii Capatanii, Muntii Coziei.

Din punct de vedere administrativ (oraș din anul 1968), localitatea Brezoi se compune din: localitatea Brezoi propriu-zis si 9 sate: (pe Valea Lotrului) Păscoaia, Valea lui Stan. (pe Valea Oltului)Vasilatu, Golotreni, Văratica, Proieni, Corbu, Drăgănești si Călinești.

Figura 6: Râul Lotrul la vărsare în Olt și orașul Brezoi,

văzut de pe Vf. Boldanului din Masivul Cozia.

(Sursa: http://www.ecolotru.ro/)

Componentele naturale – suport al activității turistice

1.2.1. Rolul substratului geologic în conturarea unor elemente de potențial turistic

Din punct de vedere geologic Valea LOtrului se caracterizează printr-o mare

complexitate.

Alcatuirea geologica a teritoriului cuprins in cadrul bazinului Lotrului este strans legata de geneza si evolutia Carpatilor Meridionali. Miscarile treptate de ridicare si incretire a scoartei concretizate in aparitia lantului Carpatilor s-au desfasurat in mai multe faze incepand de la sfarsitul erei mezozoice.

Cunoasterea alcatuirii geologice a fundamentului Carpatilor Meridionali a fost posibila prin cercetarile efectuiate de geologii nostri inca de la inceputul acestui secol. Ludovic Mrazec, in 1890, separa in doua grupe sisturile cristaline ce alcatuiesc in cea mai mare parte teritoriul montos al Carpatilor dintre Olt si Jiu, iar Gh Munteanu – Murgoci demonstreaza in 1905 existenta sariajului grupului intai (denumit si Panza Getica) peste grupul II, cofirmat de cercetarile lui A. Streckeisen (1939 – Harta geologica a Muntilor Parang).

Structura geologică influențează aspectul și comportamentul formelor de relief, formarea și calitatea solurilor dar și activitatea antropică. Se poate menționa în acest sens rolul jucat de geologie în cazul amplasării barajului Vidra, baraj de anrocamente cu miez de argilă provenită de pe marginea depresiunii Puru.

Munii din bazinul hidrografic al Lotrului fac parte din Orogenul sau Unitățile Carpatice, fiind plasați din punct de vedere geografic la nivelul părții centrale a Carpaților Meridionali.

Din punct de vedere geologic teritoriul acestui bazin hidrografic nu este unitar, omogen, ci apar.ine la mai multe domenii:

Autohtonul Danubian .În cadrul bazinului hidrografic Lotru, Autohtonul Danubian ocupǎcursul superior al văii (Munții Parang), partea central-sudicǎ a Munților Latoriței, precum si versanții de la sud de raul Latorț.a, care aparțin Munților Căpățanii. Au fost incluse aici sisturile cristaline prehercinice, sisturile cristaline hercinice si corpurile magmatice prealpine.

Pânza Getică .În cadrul bazinului hidrografic Lotru, Panza Geticǎ ocupǎ cea mai maresuprafațǎ, excepție făcând doar cursul superior al Lotrului și o parte din Munții Latoriței care aparțin Autohtonului Danubian, precum si o parte din cursul inferior, care aparține Zonei de Solzi, Bazinului Brezoi si Depresiunii Getice.

Zona de Solzi.Este situatǎ intre Panza Geticǎ la V si Unitățile Supragetice la E, avand originea intr-o zonǎ de rift intracontinental.În bazinul Lotrului insǎ, ea apare din cursul mediu al Vǎii lui Stan in Spanǎ in bazinul Vǎii Vasilatu, iar de aici se continuǎ panǎ la Răsinari si Poplacain județul Sibiu. Cuprinde atat sisturi cristaline epimetamorfice (paragnaisemicacee), cat formațiuni sedimentare (conglomerate polimictice rosii -violacee) de varstă permian – triasică.

Unitățile Supragetice. În Unitățile Supragetice este cuprinsǎ aria dintre Zona de Solzi la V,Valea Oltului la E, cumpǎna dintre Lotru si Lotrisor in S si bazinul sedimentar Brezoi la N. Geomorfologic corespunde părții central-nordice a Munților Naruțusi reprezintă o continuare a Masivului Cozia la V de Olt.

Depresiunea Getică. Depresiunea Getică se extinde doar in cursul superior al vǎii lui Stan,intre Panza Geticǎ si Unitatǎțile Supragetice. Petrografic, bazinul superior al Vǎiilui Stan, este constituit dintr-un pachet de roci sedimentare, la alcǎtuirea cǎruiaintrǎ conglomerate polimictice, marne nisipoase, marne argilo – nisipoase cuconcrețiuni feruginoase, alternanțe de gresii si argile marno – nisipoase(Coniacian – Santonian) si conglomerate polimictice (Campanian -Maastrichtian) similare cu cele din bazinul Brezoi (Formațiunea de Brezoi).

Figura 9: Secțiune geologică prin M-ții Latoriței (Sursa: Gh. Ploaie, 1987)

Resursele minerale

Dupa cum s-a putut remarca, cea mai mare raspandire in bazinul Lotrului o au sisturile cristaline, roci care, desi sunt formate dintr-o mare varietate de minerale nu ofera in conditiile actuale de valorificare prea multe surse de minereuri utile.

Totusi sisturile si gnaisele din Valea lui Stan adapostesc vechi filoane hidrotermale cu pirita, calcopirita si aur situat in lentile de cuartit. Acestea au fost in trecut exploatate, dar au fost abandonate datorita cantitatii mari de steril.

De o mai mare importanta sunt insa injectiile de pegmatite cu muscovit (mica alba) si biotit (mica neagra) din cristalinul Lotrului, de la Cataracte. Ulterior a inceput exploatarea, mai ales in timpul primului razboi mondial, in prezent aproape intreg masivul dintre Lotru si Manaileasa fiind ciuruit de galerii de exploatare, atat vechi cat si noi.

In ceea ce priveste apele minerale, probabilitatea existentei lor este rdusa, data fiind insasi structura geologica. Totusi unele mineralizari de pirita din sisturile cristaline au creat posibilitatea aparitiei de ape minerale sulfuroase si feruginoase. Un astfel de izvor a existat pana nu demult pe Valea Latoritei la Borogeana, dar constructia drumului spre Petrimanu a dus la distrugerea lui.

In sfarsit, albia Lotrului a furnizat si furnizeaza nisip, pietris si argila, utilizate din plin pentru constructia barajelor si a celorlalte constructii hidroenergetice.

1.2.3. Potențialul turistic al reliefului

Relieful se caracterizează prin varietate, impusă de condițiile litologice, structurale și tectonice. Deși în general relieful pare destul de monoton, acesta apare zvelt și spectaculos în ariile glaciare și carstice.

Altitudinile extreme in cazul Văii Lotrului sunt 2367 m (vîrful Setea Mare) si aproximativ 300 m la confluența Lotrului cu Oltul, rezultand deci o amplitudine maximă de circa 2067 m, altitudinea medie fiind de aproximativ 1200 m.

Treapta hipsometrică de 300 – 750 se desfăsoară in bazinul inferior, de la confluență pană in amonte de localitatea Voineasa. La polul opus, cea mai inaltă treaptă hipsometrică, cea de 1800 – 2300 m are desfăsurare pe culmile montane principale, cu excepția sectorului de est al Munților Căpățanii care este mai coborat (sub 1500 m). La acestea se adaugă si o culmesecundară din cadrul Munților Latoriței: Muntele Mănăileasa

Figura 15:Harta unitățiilor de relief din Valea Lotrului (Sursa: prelucrare GIS de date vectoriale, de pe geospațial.org)

Relieful glaciar este dezvoltat la obârșia râurilor Lotru și Latorița, cât și la obârșia unor afluenți mai mici cum sunt: Steaja, Balindru. Fără rețineri, relieful glaciar este cel mai spectaculos de pe toată suprafața Văii Lotrului. Muchiile înguste (crestele sau custurile așa cum sunt denumite), vârfurile ascuțite, circurile glaciare, trenele de grohotiș fac din acesta un peisaj minunat, ferit în mare parte de către activitatea umană.

Este inlcus aici sectorul situat în amonte de Obârșia Lotrului, unde ghețarii pleistoceni au sculptat numeroase circuri glaciare: Gâlcescu, Iezerul, Zănoaga Mare, Găuri, care în prezent catonează numeroase ochiuri de apă. Masa de gheață care deborda din aceste circuri se unea și dădea naștere la ghețarul din lungul Văii Lotrului, care în cel mai probabil caz avea circa 6-7 km, fruntea lui situându-se undeva între Muntele Ștefanu și pârâul Groapa Seacă.

În terminologia românească circurile glaciare poartă numele de ,,căldări”, iar în cazul în care au forme alungite (ovale) acestea se numesc ,,zănoage”. Unele dintre aceste căldări (zănoage) sunt etajate pe 2 sau 3 niveluri, cea mai caracteristică fiind Căldarea Gâlcescu etalată pe 3 trepte: Păsări Pencu – Vidal și Gâlcescu. Ele sunt despărțite în mare parte de creste ascuțite și stâncoase, așa cum este Coasta Gâlcescu (care desparte Căldare Gâlcescu de zănoaga Iezerului), Coasta Păsări (între Gâlcescu și Zănoaga), Coasta Pietroasă (între Zănoaga și Găuri).

Relieful carstic se dezvoltă punctual în circul Găuri, circul Cărbunele, sectorul Fratoșteanu – Pietrile, Muntele Târnovu, Valea Rudăreasa. Nu la fel de spectaculos ca în marile arii calcaroase de la noi din țară, acesta încântă totuși privirile turiștilor. Dimensiunea redusă a formelor de disoluție este pusă pe seama calcarelor cu cristalinitate ridicată, procesul având loc extrem de încet.

Dintre formele endocarstice sunt cunoscute și cartate peșterile din circul Găuri (Peștera Mare de la Găuri, Peștera Găuri, Peștera Mică, Peștera de la Poliți), Peștera cu Lapte (versantul drept al Văii Rudăreasa, bazinul Latoriței Peșterile din Muntele Târnovu, precum și altele de dimensiuni reduse situate în bazinul văii Rudăreasa. Alături de acestea se regăsesc avenurile (puțurile verticale), așa cum este Gaura Zmeului din Găuri, avenul de lângă vârful Mogoșu (Munții Latoriței) sau cele din Târnovu.

Exocarstul (carstul de suprafață) se impune în relief prin versanți abrupți, adesea verticali, presărați cu jgheaburi, vârfuri ascuțite, numeroase doline (cea mai mare fiind Gaura Fusului din circul Găuri), avenuri (Gaura Zmeului – circul glaciar Găuri), lapiezuri.

Relieful dezvoltat pe conglomerate la N de orașul Brezoi este relativ unic la noi în țară, aici fiind prezente o serie de forme de relief ce pot fi asemuite cu unele animale (reprezentări zoomorfe), cele mai cunoscute fiind Melcii Doabrei (Carapacele Doabrei), niște forme rotunde, greoaie, sculptate de către acțiunea apei și vântului (eolizație). Tot aici se întâlnesc numeroase alveole, săpate în pereți verticali, ce poartă numele de tafoni, întâlniți în punctele Piatra cu Găuri (atât pe Valea Glodului, cât și pe Valea Doabrei). O mare parte din acest areal a fost înclus în rezervația naturală Pădurea Călinești – Brezoi și Parcul Național Cozia, odată cu adoptarea Legii nr. 5/2000, secțiunea a III – a.

Geomorfositurile sunt acele microforme de relief bizare, care generează o oarecare atracție din partea turiștilor. Sunt incluse aici unele stânci ciudate (ciuperci, sfincși, ace), cascadele, peșteri, grote, pereți verticali, vârfuri ascuțite și proeminente, portaluri, avenuri, doline, badlands – uri etc.

Suprafețele de nivelare.La nivelul Văii Lotrului, suprafața Borăscu se extinde in munții din bazinul Lotrului in general intre 1800 – 2200 m), fiind evidentă la N de varful Iezeru (2149 m), Muntele Cărbunele, Stefanul (2038 m), Bora (2055 m), Miru, Puru (2049 m), Fratosteanu (2053 m), Muntele Curvatura Vidruței (1750 m), Mănăileasa Mică (1844 m) si Mănăileasa Mare (1853 m) pe partea dreaptă a văii.

1.2.3. Potențialul climato-turistic

Privită în ansamblu, clima bazinului văii Lotrului în cuprinsul Carpaților Meridionali se distinge printr-o diferențiere pronunțată a tuturor elementelor sale caracteristice, pe măsura creșterii altitudinii, conform cu legea zonalității verticale.

Calitatea bună a atmosferei, aerul ozonificat, bogat în ioni negativi, fără praf și alergeni constituie factori deosebit de atractivi pentru populație.

Pentru analiza factorilor climatici au fost utilizate datele de la stațiile meteorologice Voineasa la 573 m altitudine și Obârșia Lotrului la 1348 m altitudine.

Factorii genetici pot fi modificați de gradul de acoperire cu vegetație la care se adaugă influența din ce în ce mai accentuată a activității antropice. Această interacțiune se evidențiază atât în repartiția teritorială a diferitelor caracteristici climatice, cât și în valorile și regimurile lor diurne și anuale.

Regimul termic. Temperatura aerului reprezintă elementul meteorologic cel mai important, ce dă nota caracteristică a climatului pentru orice areal. În zona montană trăsăturile climatice sunt o consecință directă a poziției acestui spațiu în cadrul grupelor montane Făgăraș – Parâng, fapt ce încadrează respectivul teritoriu în sectorul de climă continentală. Aceasta este zona cu cele mai mari diferențe de altitudine fapt ce se reflectă și în diferențele înregistrate la nivelul temperaturii medii anuale care oscilează între izotermele de 9 grade și –2 grade C.

Cea mai călduroasă lună din an este luna iulie (18,0 °C la Voineasa, 14,7 °C la Obârșia Lotrului), iar cea mai friguroasă luna ianuarie (-3,4°C la Voineasa, -5,9°C la Obârșia Lotrului). Zilele cu îngheț variază între 120 – 150 la stația meteorologică Voineasa și 160 – 210 la stația meteorologică Obârșia Lotrului, în timp ce numărul de zile cu ninsoare se menține din luna octombrie până în luna aprilie (Voineasa) și pe o perioadă mai îndelungată (septembrie – iunie) la peste 1500 m altitudine, cel mai gros strat de zăpadă înregistrându-se în luna februarie (17,6 cm la Voineasa, 51,5 la stația Parâng). Aceste caracteristici fac ca bazinul superior să fie pretabil la amenajarea unor pârtii de schi, lucru care nu a fost pus în practică până în prezent.

Regimul precipitațiilor. În general, precipitațiile prezintă un mare interes practic pentru că ele constituie o importantă sursă de umezire a solului, contribuind în mare măsură la alimentarea scurgerii râurilor, determinând totodată și intensificarea proceselor de modelare a reliefului prin eroziunea fluvială și a celei de versant.

Pentru zonele montane de peste 1200-1300 m, se apreciază că precipitațiile ating o medie anuală de 1000mm, crescând progresiv cu altitudinea, până la 1400mm. În zona din aval de Voineasa cad în medie 700-800mm.

Cantitatea cea mai mare a precipitațiilor cade în lunile mai-iunie, iar cea mai redusă în februarie.În lunile de toamnă (octombrie-noiembrie), sub influența deplasării maselor de aer umed din vest, se pune în evidență o a doua sporire a cantității lunare, în raport cu cele din vară și din iarnă, constituind așa numitul al doilea maxim de toamnă.Chiar dacă în general precipitațiile nu au caracter accentuat de torențialitate, în timpul verii se produc deseori căderi deploi rapide și abundente, așa numitele “ruperi de nori”, care provoacă local unde de viituri, cu putere mare de distrugere.

La stația Voineasa cad în medie 622 mm/an, astfel încât minima se înregistrează în luna februarie cu doar 15 mm iar maxima în luna iunie cu 109.4 mm. La stațiea Obârșia Lotrului media este de aproximativ 800 mm, minima înregistrându-se în luna februarie cu 31.2 mm iar maxima 112 mm în luna iunie.

Precipitațiile atmosferice pot constitui factor de risc meteorologic atunci când depășesc anumite cantități și prezintă o intensitate foarte puternică:

– Cod roșu – precipitații peste 50 l/mp in cel mult o ora,

– sau cantități de precipitații de cel puțin 80 l/mp in 3 ore.

– Cod portocaliu – cantități de precipitații peste 35 l/mp in cei mult 1 ora;

– cantități de precipitații de cel puțin 60 l/mp in 3 ore;

– Cod galben – cantități de precipitații normal pentru regiunea respectiva, dar temporar pot deveni periculoase pentru anumite activități, si anume cantități de precipitații peste 25 l/mp ia cei mult o ora,

– cantități de precipitații de cel puțin 45 l/mp in 3 ore.

Regimul eolian. Pe fondul circulației predominant vestice, specifice latitudinilor medii, regimul eolian prezintă unele modificări în privința direcției și vitezei curenților de aer ce bat în diferite sectoare ale județului. Astfel, în zona munților înalți de peste 2000 m (Făgăraș, Parâng, Lotru, Căpățânii), se remarcă predominarea vânturilor din sectorul vestic în tot cursul anului, reprezentând peste 60% din potențialul eolian. În funcție de orientarea culmilor înalte se observă că aceste vânturi pot fi predominante pe direcția NV-SE și V-E, având cea mai mare frecvență la sfârșitul toamnei și iarna.

Pe vaile mai mari (Manaileasa, Voinesita, Pascoaia) se constata uneori scurgeri de mase de aer mai reci provenite din zonele inalte inzapezite, frecvente mai ales primavara si spre sfarsitul verii.

Umiditatea se mentine ridicata (peste 80%) in cea mai mare parte a anului. Pe crestele inalte se inregistreaza 180 de zile inorate pe an, in timp ce in zona depresionara doar 150 de astfel de zile.

Nebulozitatea.O caracteristica a nebulozitatii acestei zone o constituie prezenta unui strat de nori situat la altitudine joasa (1200 – 1300 m) ce se intinde in intreaga depresiune Brezoi – Titesti, ajungand pe Valea Lotrului pana in amonte de Malaia.

Topoclimatele. La nivelul ariei de studiu se diferențiază mai multe topoclimate, după cum urmează:

a) topoclimatul montan se caracterizează prin zonalitatea altitudinală a tuturor elementelor climatice (întreruptă din loc în loc datorită particularităților suprafeței active care introduc modificări esențiale).

b) topoclimatul de depresiune cuprinde întreaga vale a Lotrului până la Voineasa.

c) topoclimatul lacurilor artificiale este specific acumulărilor hidroenergetice de pe Olt (Hidrocentrala de la Gura Lotrului).

d) topoclimatul de versant se diferențiază în funcție de expoziția acestora. Pe versanții cu expunere vestică se constată o frecvență a nebulozității mai mare decât pe versanții cu expunere estică, un regim termic mai moderat față de cei estici care au un grad mai mare de uscăciune și contraste termice mai frapante

e) topoclimatul de pădure se caracterizează prin condiții climatice specifice, diferite de cele ale câmpurilor deschise.

Hazadele climatice – în cadrul văii Lotru se produc o serie de hazarde climatice ce influențează înmod direct populația și activitățile economice:

– în sezonul rece: îngheț și ninsori abundente;

– în sezonul cald: grindină, fenomene orajoase și precipitații abundente;

– primavara și toamna: ceață, chiciură și îngheț;

Cele mai frecvente hazarde ce afectează așezările din bazinul Lotru sunt înghețul,persistența stratului de zăpadă și ceața.

1.2.4. Potențialul turistic al apelor

Apa a jucat unul dintre cele mai importante roluri în localizarea așezărilor. Așezările au căutat cursurile râurilor, cu terase largi și acoperite cu soluri fertile. Majoritatea așezărilor s-a dezvoltat pe conurile de dejecție cu pante line, pânză freatică la suprafață care au atras și fixat aici din timpuri străvechi aglomerări umane. Gura unei văi e ca un fel de poartă de pătruns în sus, spre munte – un cap de pod.

În bazinul hidrografic al râului Lotru, care insumeazǎ circa 1024 km², se gǎsesc 7 baraje construite in scop hidroenergetic, din care 4 pe raul Lotru, si 3 pe afluenți Lacurile formate în

spatele barajelor totalizează circa 14,65 km², ceea ce reprezintă 1,43% din suprafa.a totală a bazinului hidrografic.

Apele subterane

Apele freatice.Condițiile litologice de pe Valea Lotrului sunt mai omogene, în sensul că în constituția lor domină rocile cristaline, străbătute de roci eruptive vechi (granite) sau mai noi (granitoide), care la rândul lor sunt acoperite de roci sedimentare, de vârstă permo-carboniferă și mezozoică. Acesta acumulează cantități de ape subterane importante, folosite în alimentările cu apă.

În spațiul muntos, apele freatice circulă rapid și se acumulează în scoarța de alterare și în fisurile rocilor compacte. Apele freatice din Bazinul Lotruluiau o serie de trăsături distincte față de regiunile intra – și extra-carpatice. Pantele mari ale reliefului asigură un drenaj intens al apelor freatice de pe interfluvii, acestea fiind cantonate mai ales în scoarța dealterare. În arealul de răspândire a rocilor cristaline și magmatice intruzive, rezerve mai însemnate se găsesc în zonele de fisurație subaeriană intensă.

În Carpații Meridionali, circulația apelor freatice este intensă, iar debitele specific variază în jurul valorii de 3 – 11 l/s/kmp).

Gradul de mineralizare a apelor freatice este cuprins între 50 – 250 mg/l în arealele rocilor eruptive și cristaline, predominând apele carbonatate. Ape freatice azonale sunt în sudul masivului, în zona carstică. Acestea prezintă debite mai ridicate, iar descărcarea lor se face prin izvoare permanente sau intermitente (izbucuri).

Apele de adâncime.În Grupa Montană Parâng, ca și în Carpați, în general, în arealele șisturilor cristaline și

ale eruptivului compact, apele de adâncime lipsesc aproape cu totul sau apar izolat pe unele

falii.

Rezerve mai mari există în structurile sinclinale ale cuverturii sedimentare, în

calcarele și conglomeratele mezozoice și în depozitele pliocen cuaternare, din depresiunile intracarpatice.

Apele de suprafață

Bazinul Lotrului – are o suprafața de 1024 kmp și o lungime de 76,6 km. Lotrul este unul dintre râurile carpatice longitudinale clasice, exceptând zona de izvoare, care s-a adaptat la o falie transversală (I. Ujvari, 1972). Străjuiți de munți, atât cursul principal cât și afluenți au pante foarte mari. Râu intramontan prin excelență, Lotrul se formează la 1770 m altitudine,din unirea pâraielor Câlcescu și Zănoaga Mare, coboară în trepte glaciare spre nord, apoi

străbate o mică cheie în dreptul Muntelui Cărbunele. De la Obârșia Lotrului, își schimbă brusccursul spre est ieșind din ținutul Masivului Parâng. În continuare frumosul râu de muntecumulează apele în lacul Vidra (1289 m altitudine), în care sunt transportate forțat (prinpompare) sau prin curgere liberă apele a 76 captări, din bazinul propriu și din bazineleLotrioarei, Jiețului, Gilortului și Oltețului.

Apele Lotrului coboară apoi în tunelul care leconduce la Hidrocentrala Ciunget și ies la suprafață la coada lacului de acumulare Mălaia.Ultimul lac pe Lotru este Brădișorul, ale cărui ape sunt trimise într-o hidrocentrală și apoi iesla lumină în defileul Coziei, la Cârligul Mic al Oltului.Afluenții Lotrului, în zona de obârșie, sunt: Găuri, Huluzul, Groapa Seacă, Pravățul,pe stânga și Iezerul, Cărbunele, Mirăuțul, pe dreapta. Aici cel mai important afluent alLotrului este Latorița (S = 201 kmp, L = 29 km). Acesta izvorășțe de sub șaua Ștefanul (la182 m, altitudine) și străbate un uluc glaciar larg până aproape de cascada Dracului (1450 maltitudine). Trece prin sectorul cheilor Galbenului, intră în lacul de acumulare Galbenul (1304m altitudine), apoi apele sale sunt trimise prin galerii subterane spre Lacul Vidra.

Latorițaadună alți afluenți și împreună cu apele conduse prin galerii de la captările din bazineleGalbenului și Oltețului umple lacul de acumulare Petrimanul (1130 m altitudine). Latorițaadună în aval de baraj pâraiele Turcinul, Înșirata, Huluzul, Borogeana, străbate CheileLatoriței, iar în zona Ciunget primește apele Rudăreasa și Repedea. Se varsă în Lotru la GuraLatoriței (550 m altitudine).

Figura 27 : Profil longitudinal prin Valea Lotrului

(Sursa: prelucrare GIS de date vectoriale, de pe geospațial.org)

Regimul de alimentare – în privința tipurilor de regim, bazinul Lotrului se încadrează în tipul A – are formă de hidrograf „carpatic înalt”. După scurgerea de primăvară (40-50% din volumul anual) urmează ca mărime cea de vară (30% din volumul anual) și apoi cea de toamnă (15%), iar pentru sezonul de iarnă se înregistrează 10-15% din volumul total, ca rezultat al continentalismului.Alimentarea subterană este cea mai mare, reprezentând peste 50% din scurgerea totală.

Scurgerea anuală În urma efectuării graficelor pe baza datelor de la INMH, pentru perioada 1950-1987 și din „Râurile României” de C.Diaconu și colaboratorii, s-au constatat următoarele:

fiind un râu tipic de munte, iarna prezintă valori ale nivelelor scăzute și constante, ceea ce indică o alimentare subterană în această perioadă;

scurgerea anuală maximă se înregistrează în luna mai, pe Lotru la Voineasa. Pe Latorița maximul este în luna aprilie pentru postul Gura Latoriței și mai pentru postul Ciunget pe Lotru, aceasta ca rezultat al viiturii din aprilie. Această creștere a nivelelor este datorată topirii zăpezilor, precum și ploilor de primăvară, care contribuie atât la topirea zăpezii cât și la alimentarea de suprafață a rețelei. Vara se observă o scădere continuă a nivelelor, dar nu scad niciodată de etiaj.

Figura 28: Harta rețelei hidrografice (Sursa: prelucrare GIS de date vectoriale, de pe geospațial.org)

Lacurile

Lacurile din bazinul Lotrului

În căldarea Găuri: lacul Găuri (2080 m altitudine, 0,016 ha, 0,5 m adâncime), Lacul Secat din Găuri (2102 m altitudine) și alte două ochiuri de apă.

În căldarea Zănoaga Mare: Zănoaga Mare (2030 m altitudine, 0,97 ha, 1,05 m adâncime) și alte câteva mici ochiuri de apă.

În căldarea Dracului: Setea Mare (2090 m altitudine, 0,008 ha, 1 m adâncime), Păsări (2078 m altitudine, 0,30 ha, 3 m adâncime), alte trei ochiuri de apă, pe latura nord-vestică a căldării.

În căldarea Gâlcescu: Pencu (1991 m altitudine, 0,16 ha, 2,9 m adâncime), Vidal (1987 m altitudine, 0,95 ha, 3,6 m adâncime), Gâlcescu (1935 m altitudine, 3,02 ha, 9,3 m adâncime), ultimul fiind cel mai frumos lac glaciar din Carpații dintre Olt, Jiu și Strei. Are o formă aproximativ dreptunghiulară, iar la maluri apar numeroase izvoare.

În Căldarea Iezerului: Iezer sau Iezerul Parâng considerat de Silvia Iancu (1961) ca fiind de baraj morenic (circa 1840 m altitudine, 0,45 ha, 1,42 m adâncime).

În căldarea Cărbunele (vestică), Cărbunele sau Petroasa (2045 m altitudine, 0,15 ha, 1 m adâncime).

Lacurile din bazinul Latoriței

În căldarea Latoriței: lăcuțul Sfinxul (1805 m altitudine, 0,015 ha, 0,2 – 0,5 m adâncime) parțial mlăștinos și încă trei ochiuri de apă (Nae Popescu, 1986).

În căldarea Muntinul: Muntinul (1980 m altitudine, 0,2 ha, 1,5 m adâncime).

Iezerul Latoriței (1530 m altitudine, 0,80 ha, 1,5 m adâncime), un lac excepțional de interesant, de origine glaciar, situat la cea mai joasă altitudine din Carpați (într-o căldare laterală), având o faună piscicolă bogată și împrejurimi de o mare sălbăticie.

Tinovul Latoriței (1575 m altitudine, 0,01 ha, 0,2 – 0,3 m adâncime).

În căldarea Urdele: lăcșorul Urdele (1780 m altitudine, 0,006 ha, 0,3 m adâncime), situat pe stânga văii, lângă stâna Urdele, lacul Cioara (1960 m altitudine, 0,5 ha, circa 0,5 m

adâncime), lacul Singuratic (1990 m altitudine, 0,2 ha, 1 m adâncime).

Amenajările hidrotehnice

Începand dinspre amonte spre aval se succed lacurile: Vidra, Balindru, Malaia si Brǎdisor (pe Lotru), Galbenu si Petrimanu (pe Latorița) si Jidoaia (pe Jidoaia, afluent al Voinesiței). Construcția lor a inceput in primii ani ai celui deal VII-lea deceniu si a fost finalizatǎ la inceputul celui de-al IX-lea deceniu (1966-1982), iar pentru acest proiect a fost mobilizat un număr foarte mare de muncitori veniți din toate părțile țǎrii.

Barajul Vidra este amplasat in mica depresiune Vidra, situată pecursul superior al Văii Lotrului, la o altitudine medie de circa 1275 m, fiind mărginit de Munții Lotrului la N si de Munții Latoriței la S. Construcția lui a inceput in anul 1966 si s-a terminat 7 ani ani tarziu, in 1973, lacul purtand denumirea de Vidra sau Puru, după numele a două paraie ce vin din Munții Latoriței, iar uzina electrică Lotru – Ciunget, după numele raului principal si cel al satului unde se află ea amplasată.

Uzina hidroelectrică Lotru-Ciunget

Puterea instalată este de 510 Mw.

Energia electrică produsă este de peste 900 mil. Kwh/an.

Uzina este amplasată sub Ciunget și este dotată cu turbine „Pelton”,a 170 Mw fiecare.

Barajul lacului Vidra este construit din anrocamente, prezentând un filtru și lentile de argilă. Este un baraj de greutate, cu înălțime de 121 m, iar lățimea în bază este de 438 m.

Lacul Vidra, amplasat la o altitudine de 1289 m, prezintă un volum de 360 mil.m3 apă, din care Lotrul asigură numai 20%, restul revenind captărilor (s-au captat 77 de ape din patru județe Sibiu, Hunedoara, Dolj, Vâlcea). Lacul are o lungime de 11 km (aproximativ între Izvorul Gotia și Cabana Obârșia Lotrului), o suprafață de 1260 ha, suprafața totală a lucrărilor hidrotehnice de pe Lotru fiind de 8000 km2.

Tabel 4: Caracteristicile lacurilor de acumulare din bazinul hidrografic Lotru (Sursa : Inhga)

1.2.5. Potențialul turistic al componentelor învelișului biogeografic

Valea Lotru se încadrează din punct de vedere al caracteristicilor biogeografice în

zona montană, la contactul dintre provincia biogeografică Dacică și Moesică, cu influențe

panonice. Zona se caracterizează printr-o mare varietate de specii, fiind identificați peste 600

de taxoni vegetali. Caracteristica determinantă a elementelor vegetale este etajarea: vegetație

de luncă, păduri de foioase, boreale, etajele subalpin și alpin.

Etajul pădurilor de foioase

Pădurile de foioase (nemorale) sunt păduri care se dezvoltă atât în arealele deluroase din țara noastră, cât și în cea a munților joși, acolo unde condițiile climatice permit acest lucru.

Astfel, la poalele munților Coziei, Lotrului și Căpățânii, unde climatul este mai dulce, se dezvoltă specii de foioase cum sunt gorunul (Quercus petraea), fagul (Fagus sylvatica), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), teiul (Tilia cordata), carpenul (Carpinus betulus), mesteacănul (Betula pendula), frasinul (Fraxinus excelsior) etc. Interesant este faptul că la E de vârful Țurțudanu și până în Valea Oltului apar numeroase pâlcuri de pin (Pinus sylvestris), specie de altfel rășinoasă. Apariția lui aici are probabil legătură cu activitatea omului din trecut, aceștia fiind probabil plantați.

Aceste păduri ocupă versanții mai joși (sub 800 – 1000 m), mai ales pe cei dintre sectorul cuprins între Păscoaia și Olt, dar și la poalele Masivului Naruțu.

Etajul pădurilor de amestec

Pădurile de amestec fac tranziția între pădurile de foioase și cele de conifere, prezentând caracteristici de la ambele etaje. Aici, pe lângă speciile menționate mai sus la pădurile de amestec (mai ales fagul), se regăsesc specii de conifere, unde ponderea cea mai mare o deține molidul, la care se adaugă bradul.

Altitudinea între care se dezvoltă acest etaj este de regulă cuprinsă între 800 – 1200 m, dar datortă unor condiții locale el poate coborî sau urca în altitudine.

Etajul pădurilor de conifere

Pădurile de conifere se dezvoltă la altitudini ridicate, de peste 1200 m. Datorită expoziției versanților, care poate să favorize sau nu urcarea în altitudine a acestui etaj, pădurile de conifere încep să se dezvolte la altitudini mai joase pe versantul N al Masivului Naruțu, unde climatul este mai rece, în comparație cu versantul S al Munților Lotrului sau cel V al Masivului Cozia, care au un climat mai cald. Răspândire mare au în Munții Latoriței (pe care îi bordează de jur-împrejur), Căpățânii (versantul nordic) și Parângului până la 1700 m altitudine, în funcție de condițiile locale și de perimetrele de exploatare a alemnului.

Speciile care intră în compoziția pădurilor de conifere sunt molidul (Picea abies) și bradul (Abies alba). Prin aceste păduri se pot remarca și unele exemplare de tisă (Taxus bacata) pe Valea Păscoaia sau de larice (Larix decidua), acesta din urmă fiind un conifer care își pierde acele în sezonul rece. De asemenea, în bazinele superioare ale Lotrului și Latoriței apare zâmbrul (Pinus cembra), un exemplar regăsindu-se în amonte de confluența Lotrului cu Iezerul.

Etajul subalpin și alpin

În general în țara noastră etajul subalpin se dezvoltă la peste 1700-1800 m, dincolo de limita superioară a pădurii, acolo unde condițiile climatice sunt aspre, iar perioada biologică activă este mai scurtă.

Acest etaj este constituit din două tipuri de asociații: una de tufișuri și una ierbacee. Tufișurile în compoziția cărora intră specii precum jneapănul sau jepul (Pinus mugo) și ienupărul (Juniperus communis) ajung în general până la 2,5-3 m, pe când cele compuse din smârdar sau bujor de munte (Rhododendron kotschyi), merișor (Vaccinium vitis-idea) și afin (Vaccinium myrtillus) nu depășesc 30-50 cm în înălțime.

Natural, acest etaj se găsește doar în Munții Lotrului la altitudini de peste 1700-1800 m, dar datorită activităților umane (exploatarea lemnului și păstoritul) acest etaj a fost coborât în unele locuri cu peste 100 m altitudine.

Vegetația azonală

Vegetația azonală este vegetația care nu se supune legilor etajării verticale, ea apărând ca urmare a unor condiții locale. De exemplu, umiditatea din lungul albiilor minore și majore duce la instalare unor specii higrofite (plante iubitoare de umiditate), precum salcia (Salix alba), salcia căprească (Salix caprea), arinul (Alnus glutinosa) și plopul (Populus tremula), vegetație cunoscută generic sub numele de vegetație de luncă.

Vegetația palustră apare pe terenurile cu exces de umiditate, cele mai cunoscute plante fiind stuful (Phragmites australis) și papura (Typha latifolia, Typha augustifolia). Arealul cu cea mai mare populație de astfel de plante este lacul de acumulare Gura Lotrului, precum și câteva bălți situate în apropierea confluenței Lotrului cu Oltul.

Vegetația acvatică este reprezentată prin câteva plante caracteristice, adaptate la la mediul acvatic prin lipsa rădăcinii. Intră aici mai multe specii de alge, printre care lâna broaștei (Cladophora) și mătasea broaștei (Spirogyra).

Vegetația segetală și ruderală este legată de activitatea omului, prima dezvoltându-se în culturile agricole, iar cea de-a doua pe lângă gospodăriile omenești și drumuri.

Plante endemice, rare sau protejate prin lege:

ienupărul (Juniperus communis)

jneapănul (Pinus mugo)

zâmrul (Pinus cembra)

larice (Larix decidua)

tisa (Taxus baccata)

floarea de colț (Leontopodium alpinium)

iedera albă (Daphne blagayana)

bujorul de munte (Rhododendron hirsutum)

clopoțelul de munte (Campanula serrata)

albăstrița (Centaurea coziensis)

cimbrișorul (Thymus comosus)

Fauna

Etajul faunistic al foioaselor (gorunetelor și făgetelor) oferă condiții de viață foarte bune pentru viețuitoare, aici întâlnindu-se mamifere precum veverița (Sciurus vulgaris), râsul (Lynx lynx), jderul de pădure (Martes martes), lupul (Lupus canis), vulpea (Vulpes vulpes), căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Suscrofa suscrofa), reptile: vipera comună (Vipera berus), șopârla de câmp (Lacerta vivipara), salamandra (Salamandra salamandra), gușterul (Lacerta viridis).

În Masivul Naruțu (pe Valea Satului) și Valea Păscoaia se găsește scorpionul (Euscorpius carpathicus), iar în unele locuri precum Valea Doabrei apare vipera cu corn (Vipera ammodytes).

Păsările sunt reprezentate de uliu (Accipiter gentilis), huhurezul (Strix aluco), rândunica (Hirundo rustica), vrabia (Passer domesticus), sticletele (Carduelis carduelis). Se întâlnesc de asemenea și păsări a căror existență este strict legată de lacuri sau mlaștini, cum este egreta, gâsca sălbatică, rața sălbatică (Anas plathyrhyncos), acestea fiind întâlnite pe malurile pline de vegetație ale Oltului, dar mai ales pe malul lacului de acumulare Gura Lotrului.

Tot în acest etaj a fost zărită și capră neagră (Rupicapra rupicapra), în locuri numeroase de pe crestele Naruțului, dar și pe văile Păscoaia, Vasilatu, Doabra. Se pare că aceste areale sunt cele mai joase din punct de vedere altitudinal unde au fost observate caprele negre, în general acestea viețuind pe culmile înalte din etajul subalpin și alpin.

Etajul faunistic al coniferelor. Întâlnim aici specii foarte cunoscute precum ursul (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), vidra (Mustela lutreola), păsări: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ciocănitoarea (Picus canus), mierla (Turdus merla), reptile: vipera comună (Lacerta vivipara).

În acest etaj se pot întâlni viețuitoare atât din etajul faunistic al foioaselor, cât și din cel subalpin, etajele faunistice nesuprapunându-se exact peste etajele de vegetație. De menționat că apariția unor specii de animale în mai multe etaje de vegetație se datorează printre altele și migrării ocazionale sau sezoniere, care se face de obicei în căutare de hrană.

Etajul faunistic al al pajiștilor și tufărișurilor subalpine se compune dintr-un număr redus de specii și indivizi, aceasta fiind o consecință a condițiilor foarte aspre de viață în care se localizează. Amintim aici celebra capră neagră (Rupicapra rupicapra) observată pe culmea principală a Munților Lotrului (sectorul Cristești – Șteflești) și în Parâng, dar și păsări precum acvila de munte (Aquilla chrysaetos).

Fauna acvatică

Este alcătuită din foarte multe specii de pești printre care se numără cleanul (Leuciscus idus), scobarul (Chondrostoma nasus), mreana vânătă (Barbus meridionalis), nisiparnița (Sabanejewia romanica) – în apele Lotrului și a afluenților mai mari. Cel mai vânat pește din apele Lotrului și al afluenților lui este desigur păstrăvul (Salmo trutta fario).

În ultimii ani a fost semnalat într-o măsură mai mică și racul de munte (Austropotamobius torrentium), foarte larg răspândit până acum 15-20 de ani în apele Lotrului și ale afluenților lui. Șarpele de apă dulce găsește de asemenea condiții bune de viață și pe Lotru, acolo unde malurile sunt flancate de vegetație alcătuită din tufărișuri de arin și salcie sau stuf și papură.

Rezervațiile naturale

Pe Valea Lotrului se regăsesc opt rezervații naturale, care conservă atât elemente de biodiversitate (specii de floră și faună, habitate), cât și elemente de geodiversitate (forme de relief interesante, bizare sau unice). Unele dintre acestea au fost declarate arii protejate înainte de 1989, dar odată cu legea 5/2000 au fost declarate și altele. Acestea sunt: Căldarea Gâlcescu, Miru-Bora, Iezerul Latoriței, Pădurea Latoriței, Cristești, Jnepenișul Stricatu, Sterpu-Dealul Negru și Pădurea Călinești-Brezoi. De asemenea, o parte din Parcul Național Cozia se suprapune peste bazinul hidrografic al Lotrului.

Tabel 5: Ariile protejate din bazinul Lotrului

Rezervația Căldarea Gâlcescu

Rezervația Căldarea Gâlcescu (200 ha) este cea mai veche arie protejată din bazinul Lotrului, fiind declarată în anul 1932. Ea este situată la izvoarele Lotrului, pe flancul nordic al Masivului Parâng. Include complexul glaciar în trepte, format din Căldarea Dracului, circul Pencu-Vidal și circul Gâlcescu. Este încadrată foarte bine de culmile Gâlcescu și Păsări, precum și de creasta principală a Parângului. În aval, rezervația se extinde până la 1720 m altitudine (la limita superioară a pădurii).

Rezervația Iezerul Latoriței

Iezerul Latoriței (10 ha) este situată amonte de confluența Latoriței de Sus cu Latorița de Mijloc. Pe lângă flora care o conservă, este interesant faptul că păstrează un lac glaciar (Iezerul latoriței) la cea mai joasă altitudine din România (Iancu, 1970), la aproximativ 1555 m altidudine.

Rezervația Miru-Bora

Rezervația ocupă o suprafață întinsă de la obârșiile pârâulu Miru (25 ha), și se extinde între vârful Bora (2055 m) și limita superioară a pădurii. Rezervația conservă o suprafașă considerabilă cu jnepeniș. În cadrul ei se păstrează de asemenea un circ glaciar incipient.

Rezervația Cristești

Rezervația are o suprafață de 3 ha și este situată la obârșiile pârâului Haneșu. 

Rezervația Jnepenișul Stricatu

Revervația are o suprafață de 15 ha, fiind situată pe interfluviul dintre pârâul Furnica Mare și Hoteagu..

Rezervația Sterpu-Dealul Negru

Rezervația (5 ha) este localizată la sud de vârful Sterpu (2142 m) și cuprinde suprafețe extinde de jneapăn la obârșiile pârâului Ivănuș.

Rezervația Pădurea Latorița

Revervația Pădurea Latorița (7,1 ha) este situată înainte de ieșirea din chei a Latoriței, aproximativ 2 km amonte de satul Ciunget, pe versantul drept. 

Rezervația Pădurea Călinești-Brezoi

Rezervația, cu o suprafață de 200 ha, face parte din Parcul Național Cozia și ocupă o arie importantă cuprinsă între văile Vasilatu, Lotru și Olt.

Parcurile Naționale

Parcul National Cozia

Parcul national Cozia este alcatuit din masivul Cozia apartinand Muntilor Fagaras, o parte a Muntilor Capatanii denumita Naratu si a Muntilor Lotrului cu masivul Doabra, Calinesti, Brezoi.In spatiul biogeografic din zonele Cozia, Naratu, Doabra si Calinesti se gasesc elemente naturale cu o valoare deosebita sub aspect geologic, fizico- geografic, floristic, faunistic si hidrologic, care ofera posibilitatea cercetarii stiintifice, desfasurarii unor activitati educative, recreative si turismului.

Parcul National Cozia include ecosisteme nealterate efectiv de catre activitatea umana, cu specii de animale si plante ,care necesita o protectie stricta , precum si endemisme specifice masivului Cozia sau Romaniei. Masivul Cozia se constituie ca una dintre cele mai reprezentative zone si se poate considera ca un adevarat muzeu in aer liber. Dintre speciile forestiere gorunul realizeaza, pe versantul sudic, cel mai inalt ecart altitudinal – 1350 m.- caz unic in tara, fiind o interesanta inversiune de asezare a etajelor de vegetatie, bradul si fagul coborand pana la 300-400 m., aproape de altitudinea la care se situeaza raul Olt in defileu. In unele locuri din Naratu si Foarfeca coexista intr-un amestec aproape intim bradul cu gorunul, iar printre palcurile de molid, apar exemplare de anin de munte, mesteacan de Cozia, salcie pitica, etc. amestecurile si asocierile de tot felul fiind deosebit de interesante.

Parcul National Cozia, se situeaza pe teritoriul administrativ al localitatilor Calimanesti, Brezoi, Salatrucel, Perisani, iar pentru publicul larg interesul principal il reprezinta turismul. Muntii de aici nu foarte inalti (altitudine max. Vf. Cozia –1667.m), au o accesibilitate relativ usoara si indeamna la drumetie si excursii pe multi turisti, masivul Cozia fiind cel mai solicitat. Din puncte ca Turnu, Pausa Salatrucel,Calimanesti, Gura Lotrului, Perisani, pornesc trasee turistice marcate spre principalele obiective, cele mai multe fiind inspre varfurile muntoase.

Capitolul II. Componentele potențialului turistic rural

2.1. Arhitectura tradițională

Arhitectura religioasă poate fi împărțit în funcție de materialul de construcție în biserici de lemn și biserici de zid sau piatră. Bisericile ctitorite atunci se datorează, în mare măsură, clasei mijlocii, recent născute din noile tipuri de relații economice. Bisericile din lemn din depresiunea Loviștei au rămas printre puținele mărturii ale unei specific al zonei. Foarte populare sunt decorațiile din dinți de fierăstrău și arcaturile oarbe exterioare din stucatură care de multe ori adăpostesc suprafețe pictate. Arta murală a secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea devine o oglindă a mentalităților, a stilului de viață și a credințelor întregii obști. În privința stării de conservare, în situația cea mai dificilă este biserica de lemn din Brezoi, a cărei structură lemnoasă este atacat în proporție de peste 40% de ciuperca Merulius Lacrymans. Bolțile naosului și pronaosului sunt parțial prăbușite și acoperișul este compromis, fiind acoperit temporar cu o folie protectoare.

Arhitectura civilă. Loviștea este permeabilă la multe caracteristici din arhitectura Ardealului și a Munteniei. Zona Argeșului poate fi recunoscută după construcțiile ridicate pe cununi de bârne, foișor deasupra Interesante sunt casele moșnenilor mai avuți și mai ales ale negustorilor încep să fie construite din cărămidă la nivelul superior (nivelul de locuire), în timp ce soclul înalt din piatră legată cu mortar de var și nisip adăpostește nu numai pivnița dar și prăvălii. Zidurile sunt mult mai groase, cu glafuri largi la ferestrele drepte sau cu profil arcuit. Prispa este ritmată de stâlpi de zidărie cu deschideri rectangulare sau arcaturi semicirculare. În Brezoi prispele se întind pe toata lungimea peretelui și sunt realizate din lemn traforat. Această decorație de lemn este înlocuită peste Olt de decorația cu motive geometrice și florale din stucatură de influentă sud-transilvăneană. Ea imită piatra de talie pe colțurile caselor, încadrează și accentuează ușile și ferestrele, încadrează anul construcției, etc. Atenția nu este acordată doar clădirilor private ci și celor de uz comun cum ar fi clădirea în care a fost banca Asociației moșnenilor din Brezoi. Această categorie este cea mai expusa distrugerilor. Noul stil de viață și materialele importate din vest sunt foarte attractive pentru proprietari, care fie își abandonează casele sau, depinzând de buget le renovează sau le demolează pentru a construe unele noi. Conform listei oficiale a monumentelor dispărute, între 1992 și 2004 din cele 544 poziții șterse aproximativ 70% erau din patrimoniul civile

2.2. Peisajul rural

Conea, în anul 1935 afirma că „Loviștea a fost locuită mereu și de multă vreme”.

Conform legendei, satele de pe Lotru au fost înființate de haiducul Breazu și ceata lui: Mălai,

Ciungu și Voinea. De altfel, în limba românească veche „valea lotrilor” are semnificația de

„valea hoților”.

Istoric

Bazinul Lotrului reprezintă o zonă de veche locuire, fapt confirmat de săpăturile

arheologice ce au scos la iveală pe teritoriul comunei Malaia urme din mezolitic (10000 –

5500 î.d.Hr.) iar în satul Ciunget vestigii din epoca bronzului (2200 – 1200 î.d.Hr.), ceramică

de uz caznic, pumnale, scule, topoare de cupru.

La confluența Văii luiStan cu Lotru au fost descoperite sicrie hallstatiene și urme de incinerație acoperite cu lespezide piatră aparținând epocii fierului iar cea mai bogată în urme de așezăriși obiecte este epoca daco-romană. În Ciunget denumirea de „jidovi” indică existența uneiașezări dacice.

Satele din bazinul Lotrului sunt vechi, atestate documentar încă din secolul al XVI-lea:

anul 1561 – Valea Lui Stan și în 1575 – Brezoi. Numele Brezoi a fost menționat pentru

prima dată într-un document scris în 1549, în „condica de socoteli a localității Brașov”

iar Voineasa într-un hrisov din 9 iunie 1520.

În câteva documente din secolele XVI-XVII sunt menționate două sate care după

tradiția locală ar fi dispărut în urma unor inundații, Prisăceani și Luncani. Continuitatea și dezvoltarea populației în satele din bazinul Lotrului a fost favorizată de

condițiile și resursele naturale. Loviștea este considerată „unul dintre cele mai vechi cuiburi

de viață pastorală românească”.

Situată în inima Carpaților Meridionali, Valea Lotrului o oferit din timpuri străvechi condiții foarte bune de locuire. Avem în acest sens dovada clară, bazată pe descoperiri arheologice, că teritoriul era locuit încă din neolitic, așa cum arată descoperirile făcute din satul Ciunget; aici, în apropiere de Peștera Laptelui din bazinul Văii Rudăreasa s-au găsit fragmente ceramice pe care arheologii le-au atribuit culturii Glina III.

De asemenea, la Valea lui Stan, în apropiere de orașul Brezoi, au fost descoperite necropole hallstattiene cu morminte de incinerație în ciste sau cutii construite din piatră, considerate ca fiind singurul tip de astfel de morminte tracice găsite în spațiul cuprins între Carpați și Olt.

Din această perioadă și până în secolele XV-XVI (de când datează numeroase documente domnești și nu numai) dovezile arheologice și istorice lipsesc cu desăvârșire.

Desigur, aceste mărturii arheologice de mare valoare se împletesc astăzi cu legendele și baladele populare păstrate mai ales pe cale orală. Astfel, se pare că pe această vale au trăit de-a lungul secolelor cete de haiduci care jefuiau pe cei ce făceau negoț și tranzitau Valea Oltului. Însăși cuvântul “lotru” în limba română veche însemna hoț, tâlhar, om rău de credință,de aici și denumirea de ,,valea lotrilor” sau ,,valea hoților”. Tot această legendă spune că cei care conduceau aceste cete – căpeteniile, s-au lăsat de haiducie și s-au stabilit într-un loc mai favorabil, întemeind astfel fiecare câte o așezare. Astfel Breazu s-a stabilit în apropiere de Gura Lotrului și a dat naștere așezării Brezoi, Mălai la Malaia (Mălaia), Ciungu pe Latorița a dat naștere localității Ciunget (Ciungetu) de astăzi, iar Voinea la actuala Voineasa.

Așezări umane

Localitatea Brezoi. Orasul Brezoi este situat aproape în partea centrala a României, în Carpatii Meridionali, cuprinzând partea estica a grupei Parângului (estul si sud-estul Muntilor Lotrului, nordul Muntilor Capatânii) si sud-vestul grupei Fagarasului (vestul Muntilor Cozia) în Depresiunea Loviștei sau Titești-Brezoi (cuprinzând zona de confluenta a Lotrului cu Oltul), la întretaierea paralelei de 45º21’ lat.N cu meridianul de 24º15’ long.E.

Brezoi se afla în extremitatea central-nordica a judetului Vâlcea la limita acestuia cu judetul Sibiu. Prin aceasta pozitie geografica, orasul Brezoi este situat la 35 km departare de municipiul Râmnicu-Vâlcea, pe D.N.7 (E81), la 67 km de orasul Sibiu, tot pe D.N.7 (E81), la 35 km de statiunea Voineasa pe D.N.7A.

Orasul Brezoi are o pozitie geografica excentrica în cadrul retelei urbane a judetului Vâlcea, reprezentând centrul cel mai nordic si cu o evolutie net diferentiata de celelalte orase ale acestuia. Strabatut pe directia nord-sud de calea ferata Sibiu-Piatra Olt si de drumul national 7 (D.N.7) sau drumul european 81(E81), orasul are legaturi atât în cadrul judetului cât si cu toate celelalte orase si asezari ale tarii.

Vatra orasului cuprinde partile joase din Valea Lotrului, la confluenta acestuia cu râul Olt, cât si o parte din Valea Oltului, unde se afla o serie de localitati componente Brezoiului.

Vatra orasului cuprinde partile joase din Valea Lotrului, la confluenta acestuia cu râul Olt, cât si o parte din Valea Oltului, unde se afla o serie de localitati componente Brezoiului.

Din punct de vedere administrativ, conform împartirii administrativ-teritoriale din anul 1968, orasul Brezoi se compune din: orasul Brezoi propriu-zis si 9 sate: Păscoaia, Valea lui Stan, Vasilatu, Golotreni, Văratica, Proieni, Corbu, Drăgănești si Călinești.

Malaia este atestată documentar 1 septembrie 1575 în timpul domnitorului Neagoe Basarab și este compusă din 3 sate: Malaia, care este de altfel și cel mai mare sat, Săliștea și Ciunget, acesta din urmă fiind situat pe Valea Latoriței.

Voineasa este atestată documentar la 1 august 1496, în componența ei intrând tot din 3 sate: Voineasa, Voineșița și Valea Măceșului.

Voineasa este o localitate montană din nordul județului Vâlcea, la aproximativ 80 km de municipiul Râmnicu Vâlcea (reședința județului), situată pe valea râului Lotru, în sudul munților cu același nume, la o altitudine de 600-800 metri.

Localitatea Voineasa este atestată documentar la 1 august 1496, fiind astfel cea mai veche așezare de pe Valea Lotrului.

În comuna Voineasa funcționează o stațiune climaterică și de odihnă de interes general cu funcționare permanentă. Principalul factor natural de cură îl reprezintă climatul tonic, cu aer curat, lipsit de praf și alergeni și ionizarea accentuată a atmosferei, datorată pădurilor de conifere care înconjoară localitatea.

Stațiunea este recomandată atât pentru odihnă, cât și pentru tratarea asteniilor nervoase, a stărilor de debilitate, de surmenaj fizic și intelectual, a anemiilor secundare, a bolilor aparatului locomotor și ale căilor respiratorii, dispunând de o bază de tratament modernă si bine utilată. Cazarea se face în hoteluri și vile moderne. Pentru petrecerea plăcută a timpului, stațiunea mai dispune și de terenuri de tenis, baschet și handbal, sală de spectacole de teatru și cinema.

Din Voineasa, pornesc diverse trasee turistice către Cataractele Lotrului, pădurea rezervației naturale Latorița, hidrocentrala de la Ciunget și lacul de acumulare Vidra (pe râul Lotru).Pe râurile din zonă se poate practica pescuitul păstrăvului.

Figura 49:Harta unitățiilor administrative de pe Valea Lotrului(Sursa: prelucrare GIS de date vectoriale, de pe geospațial.org)

2.3. Meșteșugurile tradiționale

Meșteșugurile populare tradiționale se află în strânsă legătură cu desfășurarea vieții cotidiene în lumea rurală românească. Meșteșugurile prin produsele lor finite stau mărturie astăzi asupra modului în care s-a desfășurat viața țăranului român și a felului în care acesta a înțeles să î-și ușureze munca, să își procure cele trebuincioase traiului de zi cu zi.

Pădurea a constituit de-a lungul timpului o bogăție de mare valoare. Ea a fost una din preocupările de bază pe Valea Lotrului și a stimulta apariția sau dezvoltarea unor ocupații ca: recoltarea exploatarea lemnului, pădurăritul, vânătoarea pescuitul, agricultura, păstoritul sau diferite ramuri ale lemnăritului.

Industria lemnului există aici din timpuri îndepărtate datorită resurselor deosebite

prezente. Pădurile de brad, molid și fag se extind în bazinul Lotru pe o suprafață de

aproximativ de 92 000 ha.

La început lemnul era prelucrat prin cioplire iar ulterior, cu ajutorul joagărelor

acționate cu apă. Primul joagăr datează din anul 1819 conform mențiunii documentare făcută

de diaconul Socol din Brezoi (Revista Lotru, citată de P. Bardașu, 1971). Activitatea de

exploatare și prelucrare a luat avânt după Tratatul de la Adrianopol din 1829. În 1840 s-au

construit lacurile pentru plutirea lemnului la Voineasa și Malaia.

Pădurile, ale căror proprietari erau în cea mai mare parte obștile de moșneni, sunt

cumpărate între 1886 și 1900 la prețuri mici de firmele exploatatoare, fără obligativitatea

reîmpăduririi (P. Bardașu, 1971).

Dezvoltarea exploatării și industrializării lemnului în bazinul Lotru a avut un rol

important în dezvoltarea așezărilor și în creșterea numerică a populației.

Dulgheritul și tâmplăritul sunt pe cât de vechi ca meșteșuguri, pe atât de importante, necesitând multă îndeletnicire în pregătirea lemnului pentru construirea locuințelor, a anexelor gospodărești

Valorificarea resurselor subsolului reprezintă o activitate antropică profitabilă din

punct de vedere economic ce asigură materiile prime pentru multe ramuri industriale.

Activitatea minieră din bazinul Lotru a avut un rol important în dezvoltarea așezărilor umane. Mineritul reprezintă doar o modalitate temporară de utilizare a terenurilor. Închiderea minelor ridică numeroase probleme în ceea ce privește revenirea sistemelor degradate la o stare de echilibru care să permită o nouă utilizare.

Exploatarea aluvionară a aurului se face încă din neoliticul târziu și a reprezentat

principala modalitate de valorificare. După anul 1830 culegerea aurului din nisipul râurilor

decade din cauza sărăcirii nisipurilor dar și dijmelor prea mari pe care erau nevoiți să le

platească aurarii.

Pastoritul este una din cele mai vechi ocupatii ale oamenilor din Valea Lotrului a fost pastoritul. Conditii au existat dintotdeauna, caci din toti muntii Romaniei, cei din jurul Vaii Lotrului sunt poate cei mai bogati in pasuni.

Pe cararile muntilor, pe poteci care au devenit cu timpul <magistrale ale pastoritului>, s-au stramutat familii intregi de oieri transilvaneni. Unii s-au oprit in Valea Lotrului, alti au trecut mai departe spre sud, oprindu-se in satele di nordul Olteniei devenite, de asemenea, renumite in activitatile pastorale.

Stana, adapost simplu de lemn, este amplasata de regula la marginea superioara a padurii, acolo unde incep a se desfasura vastele poieni ale golului de munte. Stanile sunt larg raspandite in muntii din bazinul mijlociu si inferior al Lotrului. Ele sunt sau pot deveni puncte de atractie pentru turistii iubitori de munte. Stana pastreaza arhitectura si tehnica de constructie probabil din vremea dacilor. In general are doua incaperi :stana propriu zisa, unde se pregateste branza, se mananca si se doarme, iar cea de a doua,celarul, pastreaza putinile cu telemea,burdufi si cas de dospit.construita din lemn, acoperita cu sita, pe temelie de piatra, fumul vetyrei avand rolul de aconserva lemnul acoperisului, stana rezista in varfuri de munte peste o suta de ani. Un adapost sigur pentru ciobani si trecatori, chiar pe timp de iarna.

Stanile sunt situate de obicei in pajisti si goluri alpine, in apropierea izvoarelor. In muntii Lotrului, Cozia,Capatanii, numarul lor este destul de mare. Astfel, stanile din Mocirle,Turneanu, Rotunda, aflate in Cozia, Tarsa-Naratu, Gropita, Negovanu, Fratosteanu, Boarnesu-din muntii Capatanii, Dealul Negru, Sterpu, in muntii Lotrului-se afla chiar in mijlocul unor arii protejate. Interesul turistilor pentru acestea si utilitatea lor este foarte mare. Alte stani precum cele din Ragla, Murgasu, Fetele Cheii, Robu, Danu, Veveretu, Sasa, Coasta Cainilor, Capul Muntelui, din muntii Lotrului, Ciortea, Suru, Mazgavu, Coti, Strambanu, in Masivul Fagaras, se afla situate in apropierea locurilor unde in Primul Razboi Mondial s-au dat lupte grele, aceste locuri pu tand fi vizitate de catre turisti in cadrul unor programe”Pro-Memoria”.

Obiceiurile si tehnicile pastorale, linistera, aerul curat si ozonat, posibilitatea de a observa si fotografia animale salbatice in mediul lor, produsele de la stana (cas, urda, balmos, unt, jintita)posibilitatea degustarii a acestor produse constituie alte motivatii pentru dezvoltarea turismului in aceste locuri.

Odaile, denumite curent si hodai sunt salasurile din zona montana si submontana, locuite in perioada de vara in timpul muncilor agricole si iarna pentru iernatul vitelor. Sunt asezate in fanete, inconjurate de pomi fructiferi si o mica suprafata arabila, asa-numita „curatura”. Intotdeauna un izvor cu apa limpede se gaseste in apropierea lor. Arhitectura lor, traditionala, nu difera de cea a stanilor. Spre deosebire de acestea, odaile sunt tencuite cu pamant, iar incalzirea pe timp de iarna se face cu o soba cu lemne.

Fiind mai usor accesibile, locuibile pe timp dse iarna, beneficiind de aceleasi conditii ca si stanile, odata amenajate si introduse in circuitul turistic, odaile ar putea deveni un interesant punct de atractie pentru turisti.

Stana lui Ganea este situata pe Valea Pascoaia – Muntele Giumanarii, 20 km amonte de satul Pascoaia.

Este asezata intr-o zano cu un peisaj deosebit. Traseul turistic este cel de pe valea Pascoaia pana la gura vaii Priboiasa cu plecare din satul Pascoaia.

Stana Plaiul Giumanarii se afla pe valea Proboiasa (Muntele Giumanarii), traseul turistic fiind acelasi ca si pentru stana lui Ganea.

Stanile Vatafu si Plaiul Negru, situate in sudul Muntilor Lotrului in Plaiul Negru sunt destul de vechi.

Traseul turistic este satul Pascoaia – valea priboiasa – valea Ursului – Plaiul Negru.

Stanile Purcaru, Purcarelu si Piciorul Purcarului sunt situate in plaiul Purcarului, Muntele Pleasa Oii din sudul Muntilor Lotrului

Pescuitul, reprezinta una din cele mai vechi activitati ale oamenilor din Valea Lotrului. In ultima perioada, datorita schimbarilor antropice din zona, aceasta activitate nu se mai poate practica pe scara mare.

Pentru cresterea pestelui, in general al pastravului, s-au construit diferite pastravarii. Pastravaria Saliste este amplasata pe paraul Sasa la o altitudine de 420 m, facand parte din satul Saliste, comuna Malaia. Se afla la circa 700-800 m fata de soseaua principala Brezoi-Voineasa, pe paraul Sasa.

Complexul salmonicol Bradisor-Malaia este localizat pe malul lacului Bradisor, in fond forestier pe perimetrul I.S.J.Valcea-Ocolul Silvic Brezoi-Molivis. Amplasamentul este strabatut in jumatatea vestica de paraul torential cu maluri variabile de 0-2m al Vaii Teiului, la sud avand limita lacului Bradisor iar la nord si est este delimitat de versantul Armeanului-sursa de aluviuni la ploi abundente, fapt ce a impus luarea de masuri.

Pastravaria de la Valea lui Stan este asezata pe paraul Valea lui Stan, afluent de pe dreapta al raului Lotru, facand parte din localitatea Valea lui Stan, componenta a orasului Brezoi. Se afla circa 700 – 800 m fata de soseaua principala Brezoi – Voineasa, pe drumul ce insoteste paraul.

Pastravaria este o unitate particulara si apartine domnului Margu Nicolae, fiind singura pastravarie particulara din judet.

Creșterea nivelului de sărăcie generată de închiderea minelor a dus la creșterea

vulnerabilității sociale deoarece „populația săracă nu este capabilă să se adapteze

schimbărilor din mediul înconjurător sau economic”.

2.4. Manifestări etno-folclorice – tradiții și obiceiuri, Festivaluri și târguri anuale

Ca rezultantă directă a vieții sociale din cadrul comunității umane, obiceiurile încifrează sisteme perfect închegate prin care aparentul spectacol folcloric evidențiază în timp un sistem corelat cu viața omului, cu viața neamului ca celulă fundamentală a societății tradiționale, cu viața comunităților mai mari, locale sau regionale. Privite ca acte de comunicare, aceste manifestări culturale includ și valori de inițiere prin care se perpetuează , în primul rând, valorile morale. Obiceiurile din ciclul vieții (naștere, nuntă, înmormântare), cele calendaristice, la care asociem hora statului, clăcile, demonstrează atât bogăția, cât și diversitatea acestor manifestări.

Obiceiurile din ciclul vieții sau riturile de trecere marchează cele mai importante momente din existența omului. Vechimea acestor tradiții și obiceiuri este diferită și cu aspecte concrete pentru fiecare ritual. Mihai Pop a emis teoria că cele mai vechi sunt manifestările legate de înmormântare. Obiceiurile de la naștere ocupă o poziție de mijloc, c nd s-a trecut de la instinctul biologic de perpetuare a speciei la apariția conștiinței sociale și, implicit, a unor practici rituale . Obiceiurile de nuntă par să fie cele mai noi, originea lor fiind legată de apariția familiei ca instituție socială autonomă. Obiceiurile legate de nuntă, botez și înmormântare sunt de natură să explice acel sentiment al comunității, a cărei memorie se dovedește vie prin originea sa, într-o tradiție consemnată oral. „Comunitățile de tip tradițional caracterizate prin participarea fizică și afectivă a grupului la evenimentele faste sau nefaste din existența fiecărui individ și a fiecărei familii, casa se impune în mentalitatea rurală ca un spațiu deschis, de întreținere și stimulare a sociabilității". Aceste obiceiuri privesc viața individului și ele au mai fost numite obiceiuri de trecere pentru că fiecare în parte aduce o schimbare în viața și condiția individului. S-a apreciat existența a trei stadii în împlinirea obiceiurilor respective: despărțirea, așteptarea și integrarea individului în noua sa condiție. Tradițiile au dovedit o solidă durabilitate, dar s-a observat și o evoluție de la ceremonial la spectacol. În desfășurarea acestor obiceiuri seimpun acte de natură diferită: de la implicarea unor credințe străvechi până la elemente de ordin social.

Botezul

Sfantul Botez este taina prin care omul dobandeste iertare de pacatul stramosesc, se naste din nou duhovniceste si se face membru al Bisericii lui Hristos. Botezul se savarseste numai de preot sau episcop, la cel putin 8 zile dupa nastere si pana la 40 de zile. Pentru a primi taina Botezului copilul trebuie sa aiba un nas ales de parintii acestuia. In Oltenia traditia moasei, legata de botezul copilului, este foarte puternica. Ea duce copilul la biserica si spune “duc un pagan si voi aduce un crestin” iar la intoarcere spune “am dus un pagan si am adus un crestin”. Nasii cand iau copilul de la moasa pun un ban jos pentru a o rasplati. Tot moasa este cea care ia apa in care a fost scaldat copilul si o pune la radacina unui mar sau par pentru a creste copilul frumos si sanatos ca pomul respectiv. 

Tot in Oltenia se mai practica si obiceiul numit “datul de grinda”. Dupa ce copilul a fost botezat trei ani la rand in dimineata Anului Nou mama merge cu plocon si cu copilul la moasa pentru a fi dat de grinda. Moasa pune bani intr-un colac sau covrig impletit, apoi prinde copilul de subsuori si cu covrigul pe cap, pe care este pus si un pahar de vin de care tine mama, il ridica in sus de trei ori zicand de fiecare data “sa-mi traiasca nepotul, sa aiba parte de aur si argint, de tot rodul pamantului, de minte si de noroc”. Tot acest ritual se petrece in vreme ce moasa si copilul sunt cu fata la rasarit. Mai apoi moasa este pusa la masa si ospatata cu toata cinstea.

Nunta

Este unul din cele mai importante momente din viata omului, casatoria fiind alcatuita dintr-un complex ritual, ceremonial si unul festiv al bucuriei sarbatorii. Pentru ca doi tineri sa se poata casatori au nevoie de nasi sau parinti spirituali cum li se mai spune. In Oltenia, in mod obligatoriu, acestia sunt din randul nasilor de botez ai mirelui, zicandu-se ca altfel mirele putea fi blestemat de catre acestia. Nasul impreuna cu nasa trebuie sa cumpere daruri pentru mire si mireasa printre care se adauga floarea de mire, voalul miresei si lumanarile. Pentru ca o fata sa se poata marita mai era necesar ca aceasta sa aiba lada cu zestre numita “lada de Brasov”. In interiorul lazii sunt puse lucruri de-ale miresii cat si o sticla cu vin, doua pahare si doua farfurii din lut pentru mire. Transportul lazii la casa ginerelui se face de catre flacaii din sat. 
Chemarea la nunta se face in saptamana nuntii, indeosebi joia si sambata cu plosca de tuica sau vin iar cine beia insemna ca vine la nunta. 
Nunta este dirijata de catre un vornic sau “cumnatul de mana”. Acesta se ocupa de chemarea invitatilor, de aranjatul meselor, planificarea horelor cat si de plecarea la cununie.Tot el este cel care rosteste oratiile si-i cheama pe tineri la iertaciune in fata parintilor. De cheltuiala nuntii trebuia sa se ocupe socrul mare. Bradul de nunta – simbol al demnitatii si tineretii – se facea sambata seara inainte de nunta. Acesta este facut de tinerii din partea mirelui si a miresii.

Se pun cate doi brazi la mireasa, doi la mire si doi la nasi. Bradul trebuie sa fie impodobit cu ghirlande de hartie, zurgalai, naframe, panglici rosii si tricolore iar in varf se punea o sticla de tuica sau un cozonac. In timpul nuntii este asezat la poarta si pe drum este jucat. Langa brad trebuie sa stea o fata si un baiat care ii stropesc pe nuntasi cu apa si grau sa fie manosi. Bradul ramane la stalpii portii unde are loc nunta pana se usuca. 
Mireasa este gatita de nasa si de prietenele ei. Mirele cand vine sa ia mireasa de acasa, inainte de a merge la biserica, trebuie sa plateasca la intrarea in casa si sa caute mireasa care sta ascunsa undeva in casa. Mai apoi mireasa si cu socrul se tin de mana si fac inconjurul unei mese care contine un servet cu un pahar de vin pe el si sub servet bani. In timpul inconjurului mesei ei trebuie sa loveasca toate picioarele mesei iar la sfarsit trebuie sa rastoarne paharul cu vin si sa ia banii. Mireasa ajutata de cumnatul de mana merg la trei fantani iar la cea de-a treia scot de trei ori apa pe care o varsa dupa care se joaca o hora. Tot inainte de a pleca la biserica miresei i se rupe un colac deasupra capului de catre nasa iar dupa nunta mirii mananca din acelasi colac. Masa mare de nunta poate sa aiba loc atat la casa miresei cat si la casa mirelui. Obiceiul era ca mirii sa nu manance la masa cu nuntasii, ei mancau dintr-un blid cu o singura lingura din lemn si beau vin din aceeasi sticla, ca sa invete sa imparta totul. Ei erau asezati pe desagi ca sa fie legati ca acestia. Mancau fie ce se servea la masa fie vin cu paine sau imparteau un ou. 
Meniul nu era variat, se serveau ciorba de carne, varza cu sau fara carne, piftie, muraturi, friptura, gogosi, tuica.

Inmormantarea

Traditiile cu privire la moartea unui om spune ca atunci cand sufletul mortului s-a desprins de trup oglinzile din casa celui decedat trebuie sa fie acoperite cu prosoape intrucat exista credinta ca sufletul sau s-ar privi in ele, lucru care ar aduce mult rau celor din casa. In cosciug sub capul mortului se pun o serie de obiecte care sunt de mare folos celui decedat in marea lui calatorie si anume: noua pietricele, noua cioburi de portelan, noua seminte de tat (ciulin), noua boabe de tamaie, sapunul cu care a fost spalat, pieptenul cu care a fost pieptanat rupt in trei bucati si o sfoara rosie cu care s-a masurat lungimea mortului cat si o turtita de paine. 

O practica accentuat mitica este datul sarii prin mana mortului. Sarea reprezentand sporul casei. Ea este ascunsa sub prag pentru a nu fi furat iar dupa ce mortul este dus la cimitir se arunca prin curte la pasari.

Pentru a nu se face strigoi este intepat in inima cu un ac. Un alt ritual este dresul mortului. Acest ritual se practica numai dupa ce mortul a stat trei zile in casa si numai dupa ce soarele apune. Doua femei si o fata merg la cimitir, fara sa scoata nici un cuvant, presar boabe de grau din vasul unde au fost aprinse lumanarile cat mortul a stat in casa. Pe mormant infig trei graunte de usturoi, la cap, la mijloc si la picioare si trei fuse iar daca amestecul (instrument care se foloseste la invartitul mamaligii) nu a fost pus in cosciug se infig adanc in pamant, fara sa se vada. Mormantul este tamaiat in cerc de 3 ori.

Hrana ce se face este coliva facuta din grau curat, ales care se sparge si se spala in noua ape, dupa care se fierbe pana devine o pasta omogena amestecandu-se cu zahar, nuci si arome. Colacii au forma rotunda iar in mijloc au modelat din aluat o cruce. Pomul mortului se face dintr-o ramura de pom fructifer, cu trei brate iar fiecare brat este incarcat cu fructe iar la baza pomului se leaga o batista care are in colt legata o moneda. Dupa inmormantare ofrandele sunt sfintite de catre preot.

Un alt obicei practicat pentru ce-i morti este cel din Joia Mare din saptamana Patimilor. Satenii se trezesc la ora patru dimineta si isi comemoreaza mortii. Aprind focuri in fata caselor apoi merg la cimitir. Fiecare batrana tine in mana cativa coceni pe care ii aprinde in fata mormintelor celor decedati, un buchet de lalele si tamaie. Cei vii incep sa-i roage pe cei morti sa revina pe aceasta lume si sa vada ce s-a mai intamplat cu familiile lor. La intoarcere femeile fac colaci si cozonaci pe care ii dau de pomana.

Obiceiuri legate de sărbătorile de iarnă

Lumea rurală prezintă o tematică diversificată și amplă asupra obiceiurilor legate de sărbătorile de iarnă, cu manifestări comune în spațiul vâlcean, dar și caracteristici proprii pentru anumite zone, care le conferă individualitate în cadrul tradițiilor vâlcene și românești. Prin amploarea ceremonialului, prin varietatea repertoriului colindele constituie expresia spiritualității vâlcene, în urma unei creații populare deosebit de diversificate și bogate.

Colindatul feciorilor constituia cel mai însemnat obicei în timpul sărbătorilor de iarnă dinValea Lotrului. Colindătorii începeau pregătirea pentru colindat de la începutul lunii decembrie și, tot acum, se desemna cel care va conduce activitatea colindătorilor de-a lungul sărbătorilor de iarnă, care poartă denumirea de vătaf. De obicei, vătaful se alegea dintre cei care știau foarte bine colindele, iar atribuțiile lui țineau până la sfârșitul sărbătorilor de iarnă la 7 ianuarie.

După terminarea colindatului se desfășoară masa colindătorilor la care participă, în afară de colindători, părinți, frați, tinere fete care au fost colindate. Aceste mese comune din perioada sărbătorilor de iarnă, în strânsă legătură cu obiceiul colindatului, reprezintă relicve ale unor ceremonialuri vechi legate de ritualuri de inițiere a tinerilor, de trecere a lor în starea de bărbăție. Însăși ceata colindătorilor ne apare ca o formă de inițiere, ca o trecere de la o categorie de vârstă la alta. Același grup de colindători se reunește cu ocazia

Bobotezei și a Sfântului Ioan, de data aceasta numindu-se iordănitori. Cu această ocazie, cei din casele colindate sunt stropiți cu busuioc. Pe Valea Lotrului mai există obiceiul ca cei iordăniți să fie luați în brațe și săltați de trei ori în sus, în timp ce li se face o urare.

In ziua de Crăciun, copiii de 10-14 ani mergeau pe la case cu steaua, în grup de 34, vestind nașterea lui Iisus. Steaua avea cinci colțuri, frumos împodobite, iar la mijloc se afla o iconiță cu Maica Domnului. Colindătorii cântau întâi în curte, iar apoi erau chemați în casă, în fața icoanei. Ei erau răsplătiți cu bani, colăcei, fructe, covrigi.

În seara ajunului Anului Nou se mergea cu plugușorul. Caracterul său augural este evident: ceata plugarilor urează belșug gospodarilor în anul agricol care începe. Se presupune că plugușorul este o veche reminiscență a ritualurilor romane. Funcția de urare de belșug agrar este dominată de atmosfera pregnant festivă, care marchează trezirea gospodarului în prima zi a Anului Nou și îndemnul solemn la muncă. În Valea Lotrului, cu Plugușorul mergeau copii de la 10 la 16 ani, în grupuri de câte doi. Fiecare avea câte un bici și cât mai multe clopote, pe care le legau la brâu. Urările de Plugușor erau,în general, foarte lungi, ritmate, iar colindătorii mai erau numiți, uneori, plugărași.

Dintre jocurile cu măști practicate pe Valea Lotrului, în prima zi a anului, amintim Capra sau Căprița. Capra era îmbrăcată în haine mai urâte, iar pe față avea o mască, din piele de capră, cu coarne. Ceilalți participanți erau îmbrăcați în costume populare. Interesant este că în satul Bratovești din Țara Loviștei nu se practica acest joc, deoarece, fiind un fost sat de clăcași al mănăstirii Cozia, călugării au interzis umblatul cu căprița, fiind considerată chipul diavolului.

Zilele orașului Brezoi – Targul Lotrilor

Această sărbătoare renașterea unei sărbători străvechi localizată la confluența Lotrului cu Oltul, în inima Țării Lovistei.

Traditiile populare au retinut ca aici haiducii, lotrii, se întâlneau în prag de toamnă cu oierii, care-și coborau turmele din munți. Acel ancestral târg de produse se transformă azi într-un târg al turismului zonal.

Legenda spune că au fost trei lotri (haiduci): Breazu, Mălai și Ciungu, care, obosiți și însetați, și-au potolit setea cu apa din râul Lotru. O vorbă bătrânească spune că acela care va bea din apa Lotrului nu va mai putea pleca niciodată de pe aceste meleaguri. Așa că haiducii noștri au rămas aici, fiecare cu bucata sa de pământ: Brezoiul, Ciungetu și Malaia. 

Ziua Eroilor

Marea sărbătoare creștină a Înălțării Domnului la cer, și totodată, ziua pomenirii eroilor și martirilor neamului românesc care și-au dat viața pentru apărarea și întregirea țării, a primit cinstirea cuvenită și la Parohia Brezoi I, din județul Vâlcea.

„Așa cum credincioșii din primele veacuri creștine, în vremea persecuțiilor, se adunau în fiecare an la mormintele martirilor pentru a-i comemora, întărindu-se astfel în credință, în Parohia Brezoi I a avut loc cu prilejul acestui mare praznic împărătesc, o sfântă procesiune la monumentul ridicat în cinstea eroilor neamului, pentru a cinsti nu numai jertfa lor, ci mai ales sufletul lor nemuritor, știind că toți cei care luptă pentru dreptate și libertate, luptă pentru Dumnezeu.„

Bataia pestelui

În perioada reproducerii lor, scobarii se intorceau anual din Dunare pe Valea Lotrului, si nu numai, primavara, la infloritul trandafirului salbatic. Se spune că scobarii, veneau pe Olt și urcau pe Valea Lotrului pentru a-și depune icrele. Când soseau pe Lotru, oamenii ieșeau cu mic cu mare și adunau peștele cu mâna. Cu metodele cele mai simple, pestii erau prinsi in numar incredibil de mare. Dupa bataia lor, toata lumea avea peste-aliment de baza, ce asigura hrana pe multa vreme.

Astazi, acest pește a dispărut datorită construcțiilor hidroenergetice de pe Olt. Această problemă este arătată și în documente mai vechi.

Lotrenii aveau înțelegere cu Mânăstirea Cozia .Bătaia cea mai mare a peștelui avea loc pe Valea Vasilatului, Valea lui Stan și Valea Păscoaia. Peștii mergeau pe locurile mici cu apă. Atunci lotrenii așteptau peștii, îi pescuiau și pe baza înțelegerii cu călugării de la Cozia, al nouălea pește din „bătaie” trebuia să fie al mânăstirii.

Lostrita se afla in frumtea neamului, imparat in lumea pastravilor si lipanilor; ajunge la un metru si 10-12 kg. Este cununa iluziei pescarilor si in fruntea mancarurilor alese. Pe Lotru, plutaritul, taierea padurilor, viiturile sau otravirea apelor prin reziduri a facut ca acest peste sa fie din ce in ce mai rar. Cu multi ani in urma, un pescar renumit din Brezoi, Nicolita Micsoreanu relata cu satisfactie, ca este unul dintre norocosii care, cu undita, a prins un exemplar.

O traditie de la locuitorii italieni este, ca in perioada de primavara, sa se manance picioare de broscuta; obicei preluat si de localnicii Brezoiului, fiind considerata o delicatesa.

Traseul oilor – Brezoi

Drumurile au apropiat oamenii, astfel ca legatura pe Valea Lotrului, intre Oltenia si Ardeal a fost din vechime o cale pastorala.

Pe la 1860 erau cunoscute potecile practicabile numai pentru picior pe vai si culmi, intre comunele Vaii Lotrului si imprejurimi. Legatura cu satele vecine se facea numai pe plaiuri. Pe poteci treceau ciobanii cu animalele spre balta, toamna, iar primavara suiau la munte. Drumuri in acea vreme nu existau.

Ulterior, din drumul de pe Lotru se ramificau poteci si plaiuri catre culmile ce duc la fanetele de pe dealuri si la golurile de pe munte. In acest sens amintesc doar Plaiul lui Stan, Plaiul Părului si Plaiul Secăreli.

Anual, treceau zeci de turme, care pareau ca nu se mai terminau. Animalele, ce se cresteau in numar mare, erau atat pentru a asigura viata, cat si pentru vanzare. In anul 1831 au trecut prin Lovistea 72.000 de oi, dupa altii, chiar peste 100.000 de oi. Din documente rezulta ca in Garcu si Robu era un pichet de paza a frontierei, plaiesii fiin din Brezoi si Calimanesti.

Zilele comunei Malaia

Sunt organizate în prima duminica din luna septembrie 

2.5. Gastronomia tradițională

Oltenii sunt vestiti in toata lumea pentru bucatele gustoase. O caracteristica a bucatariei oltenesti este prepararea bucatelor la “test” in oale de pamant. 
Cei din sate pun accent in prepararea mancarurilor pe verdeturi cum ar fi: urzica, stevie, frunze de ceapa verde. 

Prazul este un aliment emblematic pentru zona Olteniei. Acesta este o leguma asemanatoare cepei dar este mai putin iute decat aceasta sau usturoiul. Frunzele sunt asemanatoare usturoiului, acestea se consuma gatite in diverse mancaruri sau crude, taiate rondele in salate. In mancaruri trebuie adaugat la sfarsitul procesului de gatire pentru a nu-si pierde aroma. Ciorbele le prefera mai acrisoare. Le acresc cu zeama de varza sau suc de rosii. Prefera ciorbele de pui, legume, praz, loboda.

De obicei ei condimenteaza mancarea cu hrean si ardei iute iar ca verdeturi folosesc patrunjelul si leusteanul. Dintre specialitatile oltenesti amintim: ciorba de parz, praz cu masline, tochitura olteneasca, ciulama de pui cu mamaliguta, carnaciori oltenesti. 
La sarbatorile mari precum Craciunul, Pastele mesele oltenilor sunt pline cu bucate. De Craciun de pe masa acestora nu lipseste careica la galeata adica friptura in untura, cu praz proapat langa ea, racitura, mate, toba, sarmalute iar de Paste gospodinele gatesc pasca, cat si traditionalele oua rosii. La aceste mancaruri gustoase oltenii inchina un pahar de vin rosu, o tuica sau o palinca.

Când vorbim de bucătăria oltenească nu putem să nu amintim preparatele specifice acestei zone: ciulama de pui cu mămăliguță, roșiile umplute cu carne sau numai cu orez, tochitura oltenească, saramura de pește și renumiții cârnăciori oltenești.

2.6. Portul traditional

Valea Lotrului din punct de vedere etnografic face parte din zona etnografică Lovistea. Zona  etnografica Lovistea ( Tara  Lovistei) se  constituie  intrun areal  aparte ,

pe  de  o  parte  datorita  vechimii istorieisale,iar  pe de alta datoritspecificului montan al zonei .

Este aparata de Muntii Fagarasului , Lotrului si  Capatanii, fiind strabatuta 

de  cursul Oltului, la rasarit se  afla  depresiunea intracarpatica Titesti iar la apus depresiunea 

Brezoi .

Vecinatatea directa  cu  zona  muntoasa  a  Sibiului si Argesului, a  imprimat acestui 

spatiu un caracter aparte. Aceasta civilizatie a ,, oamenilor de  la  munte” sa  pastrat  infinit mai bine decat  oricare  alta, pe  de  o parte  datorita faptului ca este mai izolata de restul comunitatii , dar si pentru ca  oamenii de aici au stiut sa  nu renunte prea usor la traditii , port si obiceiuri.

Zona  etnografica Lovistea reconstituie in spatiul  ei  o  civilizatie  care  pana in secolul XIX era ceva aparte . Din pacate, oamenii din aceste parti au  renuntat treptat la ocupatia lor principala sau au reduso ca dimensiune. Cu toate acestea, oierii isi pastreaza si acum identitatea atat in privinta costumului 

popular  cat  si al traditiilor . Au reusit  chiar sa  imprime comunitatilor locale  vecine  obiceiurile si modul lor de  viata  .Interesant  ca procesul de preluare, cel putin in privinta costumului  popular a  fost  doar 

intro  directie  dinspre  ungureni catre  celelalte  comunitati

( foste  apartinatoare de judetul Arges) .

Astfel se  explica  faptul ca pe  langa  comunele  unde  intalnim exclusiv  costumul popular ungurenesc ( comune locuite de oameni veniti in secolele  trecute  din Transilvania sau afectate de procesul de transhumanta ) intalnim si comune unde exista in paralel costum femeiesc ungurenesc dar si costum  cu fota  ( preluat  din costumul  muntenesc) sau cu valnic (preluat  din  costumul oltenesc ).

Existenta elementelor de costum din  ,,Arges”  si  ,,Muscel”

 se explica atat prin apartenenta administrativa cat si prin casatorii  ( fete cu zestre din Arges) .

InprivintaCostumuluipopular  barbatesc  in intreg arealul zonei  etnografice Lovistea diferent rezida incamasa : in comunele

 locuite numai  de  ungureni camasa  este  cea  cu barbure  in timp  ce in celelalte  comune  intalnim si camasa  cu sabac sau cu motive florale  , preluate  din costumul  muntenesc . Astazi costumul  popular  nu se  mai imbraca  frecvent  .

Uneori, la  biserica batranii mai vin imbracati in costum popular . In aceasta zona am intalnit si o anumita mandrie , in sensul ca femeile  nu prea coseau ( existau insa si exceptii) pentru altii ,,nu lucram la comanda  pentru ca nu vreau sa aiba cineva ce am eu”. Probabil, acestui fapt se datora  si existenta  a  numeroase  case  in care se  tesea . In acest sens , in comuna  Boisoara exista  chiar o  vorba  prin 1961 ,, asa  e  bine: cu  pace  in tara si  razboi in casa” . Costumul popular de lucru este mult mai simplist si unitar.Materialele  din care era confectionat costumul erau de regula canepa , bumbacul si lana 

( iarna)  dar finisarea acestora nu era  atat  de  ingrijita  ca si  la  costumul  de  sarbatoare . La costumul de lucru diferentele intre zone nu mai sunt evidente  pentru ca acum accentual

 este pus pe ,,practicitatea” acestuia . Costumul nu  mai  este  ornamentat si, pentru ca nu  mai  are  o  valoare simbolica propriuzisa. Ornamentele, decorul este redus la minim doar cat sa constituie o ,,pata de  culoare” pe  acesta  . La  inceputul secolului XX  se  ajunsese

  ca unele costume de  sarbatoare , putin deteriorate sau  decolorate , sa  fie  ,,transformate” in costume de lucru . In privinta costumului pastoral acesta estespecific pastorilor, populatiei 

venite  din Transilvania  , cu transhumanta  , in Valcea  , si denumiti de  localnici ,,ungureni” .Costumul acestora este intalnit atat in zona etnografica Lovistea , cat si mai ales in aria de centru a zonei etnografice Valcea, motiv  pentru care caracteristicile acestora nu le voi mai trece in revista aici, fiind  analizate atunci cand mam referit , in parte, la fiecare arie si respective zona  etnografica.

2.7. Potențialul turistic cultural-istoric

Mănăstiri și biserici

Biserica ortodoxă cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din Călinești. Asupra datei

zidirii există mai multe păreri. „Mitropolia Olteniei” nr 11-12 din 1965 ne arată ca an al construcției 1735. Monografia acestei parohii, întocmită de învățătorul Gh. Bădescu indică anul 1715, având ca ctitori pe logofătul Stoica cu Anița, preotul Gheorghe, preotul Ion Duhovnicu cu Ilinca și Anastasia, preotul Popescu cu Maria și preotul Neculai.

A treia sursa, arhitectul Pănoiu Andrei, indică anul 1782, ca an al construcției bisericii.

Este o ctitorie cu pictură exterioară doar la pridvor și a avut 2 etape de pictură: prima etapă la 1782, a fost realizată de către zugravul Damaschin din Păușani, semnat pe fațada vest, dar și pe icoana de hram a Sfintei Paraschiva. Se consideră ca a doua intervenție picturală ar fi avut loc după 1815, dar nu se cunosc autorii. Biserica are planul dreptunghiular și absida altarului poligonală – șapte laturi. Tabloul votiv este amplu, iar reprezentările Maicii Domnului sunt monumentale. În anul 2008 biserica se afla în proces de restaurare exterioară.

Biserica ortodoxă din Călinești cu hramul „Sf. Gheorghe”, zidită între anii 1893-1903 din inițiativa și îndemnul unui comitet în frunte cu preotul Gheorghe Prunescu, învățătorului Gheorghe Angelescu și enoriașul Stan Petrescu.

Biserica ortodoxă din satul Drăgănești cu hramul „Sfinții Voievozi” este zidită și pictată între anii 1937-1945. A fost construită din îndemnul și stăruința lui G.O. Georgescu, casier și cântăreț și a lui Ion A. Iorga, cu concursul unui comitet.

Biserica ortodoxă din satul Proieni. Există o biserică foarte veche la circa 20 m de cea actuală și tradiția locală susține că aici s-ar fi cununat Mihai Viteazul cu Doamna Stanca în anul 1583. Actuala biserică este construită în anul 1798 prin cheltuiala lui Constantin Davidescu din Rm. Vâlcea.

Biserica ortodoxă din satul Văratica a fost construită în anul 1907 de către CFR la circa 100 m de cea veche.

Biserica ortodoxă din Brezoi cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” a fost construită între anii 1888-1896 cu cheltuiala locuitorilor brezoieni, în timpul preotului Marinescu Florea și al episcopului Râmnicului și Noului Severin Ghenase Enăceanu. Există și biserica veche ce datează din anul 1783.

Biserica ortodoxă din Brezoi cu hramul „Sfântul Gheorghe” a fost construită între anii 1941-1942 de muncitorii din Brezoi prin stăruința preotului Romulus Cișmașu.

Biserica romano-catolică din Brezoi cu hramul „Sf. Anton de Padova” a fost construită în anul 1935.

Biserica din Voinesa cu hramul Sânta Treime și Sfântul IerarhNicolae. Hotărârea construirii actualei biserici a fost luată, în 1903, de către Episcopul Atanasie alRâmnicului, cu ocazia viziteisale la Voineasa. care a și sfințit această biserică în ziua de4 ianuarie anul 1915.

Bisericuța din Valea Măceșului,cuhramul Nașterii Maicii Domnului și SfântaTreime

a fost ridicată la începutul anilor 2000. Aparține de parohia Voineasa.

Biserica veche din Ciunget, cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena”,a fostctitorită la 1861 de către moșneanul Florea Ionescu ajutat de cele 20 familii existente la aceavreme în Ciunget. Acesta, împreună cu familia, înveșmântați în frumoase costume naționale, suntreprezentați în tabloul votiv din interiorul bisericii. De la data sfințirii bisericii noi, Bisericavechea intrat în circuitul turistic, fiind inclusă în patrimoniul național.  Biserica nouăcuhramul Sfinții Împărați Constantin și Elena”,a fost construită între anii1930 – 1968.

Manastirea "Înaltarea Sfintei Cruci" din Malaia

Biserica din lemn "Sfântul Nicolae si Cuvioasa Paraschiva" din Malaia – monument istoric.

Biserica din lemn "Sfintii Împarati Constantin si Elena" din Malaia- monument istoric.

Monumente

Monumentul Eroilor din Brezoi

Este așezat lângă Primăria orașului, într-un loc stâncos, a fost destinat “Eroilor de pe Olt”, celor 153 de eroi ai neamului, adică o parte din cei circa 800 000, care prin jertfa lor de sânge au înfăptuit România Mare în anul 1918.

El adăpostește rămășițele pământești ale multor soldați și ofițeri români, și în special din Țara Lotrului și Loviștei, care și-au adus suprema jertfă pentru reîntregirea țării: 34 brezoieni, 33 călineșteni, 35 mălăieni, 32 câineni, 19 voineșari.

Piatra fundamentală a fost așezată în anul 1922 în prezența autorităților locale în frunte cu primarul Ion Bardașu, prefectul Traian Mihăiescu, Otto Austerlitz – director “CARPATINA”, elevii școlii sătești și muncitorii de la “CARPATINA”, conduși de directorul Nicolae Iepureanu și directorul Gh. Vasilescu și locuitorii din satele vecine.

În perioada anilor 1930-1933 se adaugă la monument o cruce de marmură la cererea familiei sublocotenentului Teodor Gh. Crasnaru, fiind unicul lor fiu mort în luptele de pe Olt, din 1916, la vârsta de 26 ani. După anul 1948, Monumentul suferă mari schimbări. O parte din marmură s-a vopsit cu roșu; au fost date jos medalioanele cu Regele Ferdinand și Regina Maria, cât și stema regală ce erau din bronz. A fost astupată cu gips placa comemorativă ce conținea antetul regal. După Revoluția din anul 1989 au fost luate unele măsuri de îmbunătățire a monumentului, cele care se văd astăzi.

Acest monument este unic în felul lui. El consemnează principalele momente istorice ale neamului românesc până în anul 1918, respectiv formarea legendară a statelor feudale de sine stătătoare românești. Monumentul amintește toate regiunile geografice românești ale României Mari: Basarabia, Moldova, Dobrogea, Bucovina, Muntenia, Oltenia, Banat, Crișana, Transilvania și Maramureș. Inscripțiile de pe Monument ne indică pentru Basarabia anii 1812-1918, adică anii între care această parte de țară a fost ocupată de trupele ruse, și pentru Bucovina anii 1775-1918, adică anii în care și această parte de Țară Românească s-a aflat sub stăpânire Austro-Ungară.

Precizăm că este singurul Monument din țara noastră unde sunt trecute numele Basarabiei și Bucovinei, reluate de ruși în anul 1940 prin notele ultimative din 26 și 28 iunie, eliberate de români în iunie – iulie 1941 sub conducerea generalului Antonescu și ocupate iarăși de ruși în 1944.

Reparația Monumentului Eroilor din Brezoi începută în octombrie 1992 a fost terminată de Ziua Înălțării în anul 1993, 27 mai. Monumentul are o înfățișare foarte frumoasă azi și este bine îngrijit. Are o înălțime de aproximativ 14 m, fiind aproape egală cu cea a vechii primării.

Monumentul eroilor din Mălaia

Se află în partea centrală a comunei Mălaia, lângă biserica satului. S-a ridicat acest monument în anul 2004, în cinstea eroilor din comună care au luptat și au căzut pe câmpul de luptă pentru apărarea patriei și întregirea nemului românesc.

De proiectul monumentului și realizarea lui s-a ocupat Primăria Mălaia prin reprezentanții ei: primar Moga Ion, vicepreședinte- Vangu Gheorghe, secretar- Ioil Andrei, la insistențele preotului Niță Nicolae și a Consiliului local Mălaia.

Situl arheologic de la „Valea lui Stan”

Localizare: sat Valea lui Stan, comuna Brezoi

Asezare (dateaza din epoca romana)

Necropola cu morminte de inscriptie în cutii,considerate unicat(dateaza din epoca fierului)

Asezare dateaza din epoca bronzului

Gara Lotru

Localizare: sat Varatica, oras Brezoi, str. Eroilor nr.19

Datare: 1898-1901

Figura 61:Gara Lotru

(Sursa: alexboia.net)

Podul de cale ferata peste Olt

Localizare:sat Proieni

Datare: 1899

A fost construit de atelierele Corcil Dayde din Paris în anul 1899 (dupa inscriptia de pe pod).

Era singurul pod din Europa, construit în curba, cu partile laterale în X sau Y)

Figura 62: Podul de cale ferata peste Olt (Sursa: www.miscellanea.ro)

Cimitirul Eroilor din primul razboi mondial

Localizare: sat Calinesti

Datare: 1921

Amenajarea lui a început în primavara anului 1921 de catre Asociatia „Cultul eroilor” din Germania în colaborare cu Asociatia militara din România. Aici sunt adapostite osemintele ostasilor români si germani morti pe front în sectorul Vaii Oltului, în octombrie 1916.

Capitolul III. Analiza componentelor activității de turism

3.1. Infrastructura turistică și circulația turistică

Infrastructura turistică cuprinde toate bunurile și mijloacele create de om, menite să pună în valoare resursele turistice naturale și antropice de care dispune un anumit teritoriu. Dezvoltarea fenomenului turistic nu se poate realiza fără existența unei infrastructuri turistice adecvate, cunoscută în unele studii și sub denumirea de bază materială a turismului sau structuri de primire turistică. Atât volumul, cât și structura circulației turistice, dinspre zonele emitente spre cele de destinație cu patrimoniu turistic, sunt influențate de baza tehnico-materială a turismului.

Structural, infrastructura turistică include: baza de cazare, baza de alimentație publică, căile și mijloacele de transport turistic, dotările pentru agrement și cură, dotările auxiliare sau complementare.

Pentru Valea Lotrului, anii primului deceniu postdecembrist au marcat, ca în toată țara, eforturi socio-economice majore, pentru a susține o populație profund marcată de abuzurile ultimilor ani ai Regimului Ceaușescu. Reprezentanții puterii democratice au căutat o reorganizare socio-edilitară rapidă, pe temeiurile și provocările economiei de piață. Dificultățile au fost cu atât mai mari cu cât infrastructura lipsea, la fel și banii. Era absentă însăși experiența unei economii funcționale, ca și reacția unei societăți evoluată în cadrele normalității. Procesele verbale ale ședințelor primei echipe de edili dezvăluie multitudinea carențelor sociale și economice, cu care se confrunta zona. Frapantă era diferența sesizabilă între discursul oficial al propagandei comuniste, vizavi de etapele „glorioase" parcurse spre o societate multilaterală și lipsurile copleșitoare, constatate imediat după căderea regimului.

Dimensiunile economice problematice pe care le genera privatizarea, un proces profund pentru autorități alături de alte nevoi specifice zonei (ce trebuia, în sezonul turistic, să își primească oaspeții) erau tot atâtea necunoscute pentru noua administrație locală. Este vorba aici de-o perioadă prin excelență de tranziție socială, economică și instituțională, unică, prin impactul ei, în istoria recentă a României.

În ciuda acestor dificultăți, imaginea Văii Lotrului s-a schimbat după revoluția din 1989 în mod remarcabil, pașii spre dezvoltare, spre o zona agroturistică model, fiind evidenți.

Analiza circulatiei turistice inregistrata pe Valea Lotrului din anul 1990 și pana în anul 2013 este realizata cu scopul de a cuprinde volumul, dinamica si structura acesteiape principalii indicatorii: ,numar turisti, numar innoptari, durata mediu a sejurului, in ideea de a identifica principalele fluxuri turistice din aria judetului.

Dinamica numărului de turiști

Analiza detaliata a dinamicii si structurii circulației turistice pe Valea Ltrului permite o serie de constatări care, cu ajutorul datelor de la Institutul de Statistică se vor prezenta in continuare.

Primul indicator al circulației turistice, respectiv ,,număr turiști’’ se prezintă astfel:

Numărul total de turiști pe Valea Lotrului în perioada 2001-2013 a fost de 445.954 de turiști.

Analizând graficul și tabelul de mai jos putem spune că până în anul 2008 a avut o anumită staționare a numărului de turiși între 35000 și 40000. Începând din anul 2008 și până în anul 2010 Valea Lotrului a suferit o scădere majoră a numărului de turiști de la 48472 în anul 2008, aici înregistrânduse și maximul de turiști care a vizitat Valea Lotrului până la 17514 de turiști, minimi absolut pe perioada analizată, în anul 2010. După anul 2010 a cunoscut o ușoară creștere până în anul 2012 când numărul de turisți a rămas constant, în jur de 30000 de turiți pe an, care vizitează Valea Lotrului.

Din toate localitățiile din Valea Lotrului, Voineasa este cea mai vizitată, poate și din cauza că are cel mai mai mare potential natural. Având în medie peste 15000 de turișit pe an care o vizitează la fel, a superit anumite perioade de crestere și ridicare a numărului de turiști.

Majoritatea turiștilor care au vizitat Voineasa s-au cazat la hoteluri aproximativ 4000 de turiști și la pensiuni 4764 de turiști.Pe ultimul loc sunt popasurile turistice.

Pe locul doi din punct de vedere al turiștilor care îl vizitează este localitatea Brezoi care până în anul 2004 nu s-a cazat niciun turist. Începând din anul 2004 Orașul Brezoi s-a dezvoltat astfel încât a preluat ștafeta pe locul doi de la localitatea Malaia care până în anul 2004 era pe locul 2. Începând din anul 2004 Orașul Brezoi este vizitat annual de aproximativ 2000 de turiști pe an.

Pe ultimul loc este localitatea Malaia cu doar 1500 de turiști pe an.

Dinamica numărului de înoptări.

Cel de-al doilea indicator al circulației turistice ,,număr înnoptări’’, ce a cunoscut o evoluție aproximativ egala cu cea a numărului de turiști

Numărul total al înnoptărilor a înregistrat o scădere după anul 2001 cu un număr total de înoptări de 289788

Între anii 2007 și 2008 se poate observa o cre;tere a numărului de înoptări, asemănător ca și a dinamicii numărului de turiști, oscilând în jurlui valorii de 200.000 de înoptări pe an.După anul 2008 numărul turistilor care înoptează în Valea Lotrului este în scădere ajungând la aproximativ 50000 de turiști.

Ultima periodă cea cuprinsă între 2010 și 2013 prezintă creștere ușoară, cel mai probabil datorându-se agroturismului.

Voineasa are un număr mediu annual de 883084 înoptări., urmată de Localitatea Mălaia cu 95432 de înoptări si Orașul Brezoi cu doar 34070.

Cele mai cautate sunt hotelurile cu883084 de înoptări în Voineasa, pensiunile turistice cu 77546 înoptări tot în Voineasa și taberele de copii în Malaia cu 66835.

Figure

3.2. Baza tehnico-materială a turismului

3.2.1. Baza de cazare

Potrivit legislației în vigoare, structurile de cazare sunt clasificate în: hoteluri, moteluri, hoteluri pentru tineret, hanuri, hostel-uri, cabane, vile pentru turiști, bungalow-uri, campinguri, popasuri pentru turiști, sate de vacanță, tabere școlare, pensiuni urbane, pensiuni rurale, case/ apartamente de închiriat, ambarcațiuni și altele.

Capitolul IV. Turismul rural/agroturismul și dezvoltarea comunităților locale

Turismul rural si agroturismul sunt doua concepte diferite, desi unii autori considera ca sunt identice. Aceste concepte se identifica pâna la un anumit nivel, dupa care se diferentiaza. 

Din definitiile turismului rural si agroturismului, ce vor fi prezentate în continuare, se va putea identifica principalele diferente dintre aceste doua concepte.

 Turismul rural reprezinta forma de turism concentrata pe destinatii în spatiul rural, dispunând de o structura functionala de cazare si de alte servicii eterogene.

                  Definirea turismului, în sens larg, a determinat aparitia unor opinii diferite cu privire la continutul si caracteristicile acestuia.

  O alta definitie a fost data de Organizatia Mondiala a Turismului. Acesta defineste turismul rural ca fiind "o forma a turismului care include orice activitate turistica organizata si condusa în spatiul rural de catre populatia locala, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum si dotarile, structurile turistice, inclusiv pensiunile si fermele agroturistice."

               Agroturismul reprezinta forma de turism, practicata în mediul rural, bazata pe asigurarea, în cadrul gospodariei taranesti, a serviciilor de: cazare, masa, agrement si altele. Prin agroturism se valorifica, astfel, în mod superior, resursele naturale si antropice ale zonei, contribuind la ridicarea nivelului de trai al populatiei rurale. Spre deosebire de turismul rural, agroturismul presupune: cazarea în gospodaria taraneasca (pensiune, etc.);consumarea de produse agricole din gospodaria respectiva; participarea într-o masura mai mare sau mai mica, la activitatile agricole specifice.

Zonele agroturistice ale localitaților Malaia, Săliștea, Ciunget, Voineasa, Voineșița și Valea Măceșului au un mare potențial turistic, beneficiind de ambianța montană pitorească și nepoluată, cu factori naturali de mediu care le recomandă ca pe niște interesante destinații de cunoaștere a spațiului rural montan românesc, a tradițiilor și obiceiurilor culturale, a datinilor străbune, care dau savoare vieții rurale din aceste locuri.

Pensiunii agroturistice – numărul de turiști între anii 2006-2010

Capitolul V. Forme și tipuri de turism

♦ Turismul pentru recreere si odihnă

Poate fi practicat în tot timpul anului, cu precădere în sezonul estival, având în vedere faptul

că din ce în ce mai multe persoane preferă mediul rural, rustic, aerul curat, alimentele naturale,

biodiversitatea florei si faunei, modul de viață mai simplu si natural, plin de autenticitate si culoarecare caracterizează Lovistea.

♦ Turismul etnografic

Are realmente posibilități vaste, legate de existența unor bogate si valoroase tradiții

etnofolclorice. În aproape toate localitățile lovistene sunt prezente mestesugurile tradiționale

(mobilier Țărănesc la Mlăceni, Poiana; obiecte de uz gospodăresc la Perisani, Boisoara, Racovița,Titesti, Găujani); vechi sărbători legate de ciclul agrar (alesul oilor, urcatul oilor la munte –Mlăceni); manifestări folclorice tradiționale – Perisani. Toate acestea conferă o identitate specificăcomunităȚilor rurale lovistene, le personalizează si le conferă valenTe turistice deosebite.

♦ Turismul cultural-religios

În acest spaTiu rural există obiective istorice vechi care au meritul de a conserva, alături de

case vechi de peste 150 ani, numeroase biserici din lemn sau zid. Nu trebuie omis faptul că în

apropiere, la poalele sudice ale Coziei se află unul dintre cele mai valoroase monumente religioase

din Tară – Mănăstirea Cozia, la care se adaugă si cele două mănăstiri cuprinse în Parcul NaTional

Cozia: Mănăstirea Turnu si Mănăstirea Stânisoara. Aceste obiective turistice sunt solicitate îndeosebi

de turistii mai vârstnici, dar trebuie să menTionăm si faptul că acest tip de turism a început să fie

solicitat din ce în ce mai mult de către turistii tineri (elevi si studenTi), dornici să cunoască si alte

forme de cultură si civilizație.

♦ Turismul sportiv si de agrement

PoziȚia geografică a łării Lovistei între Munții Făgărasului la nord, Masivul Cozia la sud si

Munții Lotrului la vest conferă acesteia, prin particularitățile naturale prezentate, valenȚe turistice deexcepție, care pot fi convertite în activităȚi turistice extrem de agreate de către turisti: cicloturism,alpinism, cros montan, orientare turistică, vânătoare si pescuit.

♦ Turismul ecologic, stiințific si de cunoastere

Flora cu specii endemice, termofile, inversiunile de vegetație specifice Coziei precum si flora

alpină si subalpină din culmea nordică a Făgărasului (Suru, Budislavu, Ciortea-Boia, Scara),

reprezintă atracții cu valențe turistice care pot atrage numerosi turisti pe traseele care pornesc din

inima Lovistei.

Fauna variată, specifică etajelor de vegetaȚie prezente în zonă este reprezentată atât prin

specii comune, cât mai ales prin specii de interes cinegetic: capra neagră (Rupicapra rupicapra), ursulcarpatin (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), mistreȚul (Sus scrofa), cocosul de munte (Tetraourogallus).Mai presus de orice, muntele rămâne permanent o provocare pentru orice turist (trebuiecucerit pentru că există), un loc plin de mistere care incită la cercetare, o chemare care te atrageasemenea unui imens magnet si căreia puțini îi pot rezista.

Capitolul VI. Importanța promovării turistice

6.1. Tipuri de promovare turistică/Rolul promovării turistice

Acțiunile promoționale în domeniul turismului, ca de altfel în toate sectoarele economice, vizează atât atragerea de noi clienți cât și păstrarea celor existenți deja, adresându-se, deci, prin mesajele sale, atât publicului larg în rândul căruia se consideră a fi potențialii turiști, cât și unei ținte precise. Tocmai datorită acestui caracter complex al activității de promovare turistică, în desfășurarea acesteia sunt antrenate forțe de pe diferite niveluri, atât cel local, regional sau național, cât și internațional.

La noi în țară, promovarea se realizează pe trei planuri, respectiv:

– național, prin Ministerul Turismului (MT), în subordinea căruia se află și Autoritatea Națională de Turism (ANT),

– punerea în practică a strategiei de promovare la nivel zonal revine asociațiilor de promovare teritoriale (așa-numitele birouri de informare și promovare turistică),

– precum și la nivel micro, fiecare agent economic din industria ospitalității stabilindu-și în mod individual propria politică de promovare turistică. I. Strategia de promovare la nivel național, elaborată și aplicată, în principal de MTCT, are ca obiectiv central promovarea produselor turistice românești atât pe piața internă cât și externă (prin Programul Național de Marketing și Promovare, aprobat prin HG nr. 303/02.03.2006 publicat în MO 279/28.03.2006).

Principalele mijloace de promovare utilizate in turism:

I.Publicitatea prinpresă(ziare,reviste,pliante,broșuri),radio și televiziune

II.Promovarea vânzărilor (reduceri de tarife,tombole, trageri la sorțietc.)

III.Relațiile publice (mese festive,conferințe de presă,cadouri publicitare)

IV.Târguri și expoziții

V.Vânzările personale

VI.Sponsorizările

Forma scrisă este utilizată primordial în industria turistică, fiind ușor accesibilă, putând utiliza atât ilustrații cu efect emoțional cât și text pentru prezentarea informațiilor.

Exemple:prospecte, pliante, broșuri, cataloage, ghiduri, hărți, afișe, presă, panouri, anunțuri, scrisori.

Broșura turistică este un material editat într-un număr mare de exemplare și difuzat prin rețeaua de sucursale și agenții de voiaj. Broșurile sunt adresate uneori, și direct către vechii clienți sau către anumiți clienți potențiali selecționați pe diferite criterii. Principalele argumente comerciale utilizate în broșurile turistice sunt fotografiile în culori care pot suscita cel mai mare interes pentru angajamentul turistic, precum și prețurile de referință prin care se urmărește atragerea atenției consumatorului

Cinematografulcombină efectele vizuale care au mare impact asupra consumatorului, cu cele auditive și de mișcare.Filmele turistice au un caracter documentar, permițând transpunerea turistului în mediul ambiant al locurilor a căror vizitare este urmărită.Acest mijloc publicitar este costisitor, dar are și avantajul că poate fi retransmis.

Radiouleste un canal de largă audiență pentru transmiterea mesajelor scurte, știri, comentarii, mesaje, asociate cu efecte sonore.

Televiziuneaeste rivala altor mijloace publicitare și are avantajul că mesajul este recepționat direct la locuință.Audiența poate fi maximă,iar starea de relaxare a telespectatorului favorizează disponibilitatea pentru a reține informațiile.Dezavantajele utilizării acestui mijloc ar fi costul ridicat și necesitatea de a relua mesajele în cadrul unei campanii publicitare pentru a avea efect.

Târgurile și expozițiile sunt manifestări periodice cu profil general sau specializat, naționale sau internaționale, pentru prezentarea ofertei diferiților agenți economici, în vederea lărgirii contactelor comerciale.În turism se folosesc prezentări de hărți, diapozitive, casete video, broșuri, pliante și informații din partea prestatorilor de servicii.Manifestările ce pot avea loc în cadrul târgurilor turistice sunt:săptămâni românești, expoziții gastronomice, specatcole folclorice, filme turistice documentare, conferințe de presă, întâlniri cu consumatorii, mese rotunde, interviuri, informații transmise prin viu grai; astfel aceste acțuni se încadrează tot mai mult în relațiile publice ale agentului de turism.

Cadourile publicitare includ obiecte folosite drept suporturi publicitare transmise de agenții de turism cu ocazia unor evenimente deosebite(an nou, jubilee, târguri) partenerilor și clienților lor.Acestea sunt de obicei articole mărunte de uz general sau personal.Exemple:calendare, agende, sacoșe,tricouri imprimate cu emblema firmei.

Avantajele utilizării promovării turistice sunt:

creșterea numărului de turiști atrași spre o destinație sau fidelizarea lor;

pregătirea pătrunderii agenției de turism pe noi piețe;

promovarea pe plan național și internațional a tuturor formelor de turism(de tratament, sporturi de iarnă, cultural);

impulsionarea consumului în extrasezon;

stimularea vizitării obiectivelor turistice în cursul sejurului;

creșterea cererii de servicii complementare, deci creșterea cheltuielilor turistice, respectiv a agenției de turism;

utilizarea mai bună a bazei materiale(a capacității de cazare, de servire în restaurant).

6.2. Propuneri de promovare și valorificare turistică

Strategia de promovare a statiunii Călimănești-Căciulata are ca obiective principale:

Lansarea noului produs turistic pe piata, care se face intr-un moment care nu trebuie sa coincida cu alte evenimente care ar putea sa polarizeze interesul publicului. Pentru pregatirea acestui moment sunt necesare desfasurarea unor activitati ca:

-Realizarea noului pliant al statiunii care va cuprinde: localizare/harta, imagini de hoteluri, servicii oferite, posibilitati de distractie, informatii utile (adresa, telefon, fax);

-Realizarea de postere si diapozitive;

-Realizarea de obiecte de reclama;

-Realizarea unei campanii publicitare in presa scrisa si in cea a audio – vizualului, pentru informarea ofertei noi.

-Atragerea unor segmente ale cererii turistice potentiale

-Produsul turistic al statiunii este un produs complex, avand o gama variata de servicii. Se poate realiza o promovare in randul urmatoarelor segmente ale cererii potentiale: administratie publica, banci (angajatii acestora fiind predispuse la stari de stres), federatii si cluburi sportive, federatii si sindicate profesionale.

-Atragerea unor segmente de turisti de pe piata externa, se poate realiza printr-un compartiment de marketing care va actiona prin urmatoarele directii:

-Trimiterea unor seturi de informatii utile la Birourile de Informatii turistice din strainatate ale Romaniei;

Capitolul VII. Perspectivele de dezvoltare turistică

Analiza SWOT este un instrument managerial folosit, pe scară largă, pentru evaluarea și prezentarea sintetică a celor mai importante aspecte care vor afecta, într-un fel sau altul, evoluția viitoare a orașului.

Problemele cheie sunt identificate pe baza concluziilor auditării premergatoare si sunt prezentate, în cadrul unei matrici, sub forma punctelor tari și punctelor slabe ca factori inetrni și a oportunitatilor și amenințărilor ca factori externi.

Punctele tari reprezintă resursele de care dispune Valea Lotrului.

Punctele slabe reprezintă vulnerabilitățilei Valea Lotrului.

Oportunitățile reprezintă evoluții favorabile ale mediului local și global

Amenințările reprezinta evolutii nefavorabile ale mediului local și global

Analiza SWOT efectuează o analiză duală, in paralel, a evolutiilor orașului și a evolutiilor mediului de ansamblu in care acesta exista și se dezvolta și permite, pe această baza, o mai bună gestionare a relațiilor de intercondiționare dintre acestea.

Analiza SWOT fundamentează orice demers strategic în sensul în care strategia își propune valorificarea prin oportunitățile identificate a punctelor tari și contracararea amenințărilor în zonele de vulnerabilitate.

PUNCTE TARI

Prin Valea Lotrului trece unul dintre cele mai importante culoare pan-europene de circulație: Culoar IV (orașul Brezoi este traversat de drumul european E 81 Rm.Valcea – Sibiu si drumul national DN 7A) Poziționarea geografică optimă în raport cu rețelele de transport:

Zona are importanta si traditie istorica in domeniul tranzitului de marfuri, făcând legătura dintre Transilvania și sudul României

Distanța redusă față de Ramnicu Valcea (36 km), Sibiu (67 km) – apropierea fata de aeroportul din Sibiu

Apropierea de statiunile turistice: Călimanesti, Căciulata, Băile Olănești, Voineasa.

Resurse naturale importante: paduri, ape curgatoare

Potential energetic regenerabil mare

Suprafete întinse de terenuri cu vegetatie forestiera : 92% din teritoriu

Resurse turistice diversificate: arii protejate, parcuri naturale, munti, zone rurale nepoluate, fond cinegetic si piscicol, peisaje deosebite

Alte monumente printre care Monumentul istoric Brezoi, Cimitirul eroilor din satul Călinești si situri arheologice.

Patrimoniu imaterial deosebit: o importanta mostenire culturala si istorica

Traditie in exploatarea si prelucrarea lemnului

Existenta unor terenuri neplouate ca suport pentru dezvoltarea produselor ecologice

Orașul Brezoi functioneaza un spital cu 70 paturi, 7 medici, un farmacist si 37 personal sanitar si un dispensar urban cu 3 medici generalisti si 2 stomatologi. Spitalul este reabilitat si dotat.

In zona exista Parcul National Cozia cu suprafata de 17000 ha si doua rezervatii naturale ocrotite de lege (475 ha in Draganesti si 230 ha in Calinesti). Parcul este o rezervatie mixta de interes geologic, peisagistic, floristic, faunistic, forestier si geomorfologic Pe suprafata administrativa a orașului Buftea sunt cuprinse zone din ariile protejate Natura 2000:

RO-SCI-0046 Cozia

RO-SCI-0085 Frumoasa

RO-SPA-0025 Cozia-Buila-Vanturarita,

RO-SPA-0043 Frumoasa

Orașul Brezoi dispune de 10 unități de cazare, cu un număr de 259 locuri de cazare dintre care mentionam existenta satului de vacanta Fratii Jderi cu locuri de cazare si restaurant. Organizeaza activitati in aer liber, tabere educative pentru copii si adolescenti – turism recreativ si de aventura.

Patrimoniu imaterial deosebit: o importanta mostenire culturala si istorica: zona strabătută cândva de faimoșii lotri, care au dat nume munților și râului Lotru, trăiesc oameni străvechi, strămilenari, care respectă portul străbun al dacilor, legendele, folclorul strămoșilor, azi, celebre

Existenta unor mestesuguri locale ce pot fi valorificate: in satul Valea lui Stan (la 3 km de Brezoi), localnicii confectioneaza interesante cosuri din scoarta de copac, care se vand fie la targ, duminica

Intreprinderile mici si mijlocii activeaza ca si creatori de locuri de munca

Rezerve importante de lemn (mari suprafete împădurite)

Resurse turistice diversificate: arii protejate, parcuri naturale, munti, zone rurale nepoluate, fond cinegetic si piscicol, peisaje deosebite

Existenta si proximitatea fata de Complexului Salmonicol de la Bradisor- Malaia. Se creste in special pastrav (cea mai mare pastravarie din tara) dar si lostrite fiind singurul din tara unde se mai cresc.

Orașul este inconjurat de paduri si vai în care sunt raspîndite sate sau locuinte sezoniere – asa numitele « odai » care pastreaza înca izul arhaic al vietii taranilor din zona montana si submontana –

Gastronomie bazata pe produse naturale locale

Mediul nepoluat (Valea Lotrului este una din cele mai puțin poluate zone din țară – declarată ca zona cu poluare de nivel 0)

Apropierea de partia de schi din Perisani ( 22,9 km) care are o lungime de 800 m, o latime de 60 m si o inclinatie de cca. 30-40 grade.

Barajul si lacul de acumulare Gura Lotrului, existenta lacurilor de acumulare Malaia si Bradisor pe cursul raului Lotru ca puncte de belvedere

PUNCTE SLABE

Risc de inundatii inscris

Existența unor zone degradate cu infrastructura utilităților învechită, cladiri apartinând patrimoniului cultural în stare avansata de degradare, lipsa zonelor verzi si de recreere, insuficienta transportului public

Existenta unor areale geografice cu densitate scazuta a populatiei si un grad redus de accesibilitate (sat Draganesti);

Probleme serioase cu saracia din mediul rural, servicii sociale precare;

Infrastructura edilitara deficitara:

Infrastructura apa canal slab implementat(doar 6,6 km, restul satelor folosind apa din surse proprii-puturi). Statia de epurare a apei este mecanica, apele reziduale provenind de la populatie si de la unitatile economice fiind deversate într-un canal colector, deversandu-se apoi în raul Lotru, care se varsa la randul sau în Raul Olt.

Infrastructura de management al deseurilor este într-un stadiu primar de dezvoltare.

Orașul Brezoi nu dispune de retea de furnizare a gazelor naturale.

Reteaua de termoficare a fost desfiintata, in prezent incalzirea locuintelor asigurandu-se cu sobe pe baza de combustibil solid sau cu centrale proprii.

Parcul de transport auto in comun este insuficient

Lipsa unei strategii/ politici de dezvoltare economica locala

Numar redus de evenimente culturale si turistice care sa creeze animare teritoriala

Lipsa unei strategii de promovare a produselor zonele rurale (inclusiv produse de artizanat confectionate manual, produse specifice zonei montane)

Lipsa unui sistem integrat de monitorizare a factorilor poluanti care sa evidentieze gradul ridicat de nepoluare atmosferica.