Potentialul Turistic al Traseului Montan Transfagarasan Si Posibilitati de Promovare

Potențialul turistic al traseului montan Transfăgărășan și posibilități de promovare

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I –Prezentarea zonei

Transfăgărășan –caracterizare

Traseu montan pe Transfăgărășan și prezentarea obiectivelor turistice

Capitolul II-Potential turistic

2.1 Oferta turistică a Transfăgărășanului și a zonei montane Făgărăș

2.2 Muntii Făgărăș – generalitati

2.3. Potential turistic natural

2.3.1 Relieful

2.3.2Geologie

2.3.3. Clima

2.3.4. Reteaua hidrografica

2.3.5 Vegetatia

2.3.6 Fauna

2.3.7 Solurile

2.3.8 Rezervatiile

2.3.9 Toponimie

2.4. Potential turistic antropic

2.4.1 Vestigii si monumente istorice

2.4.2 Muzee, manastiri , biserici

2.4.3 Populatia si asezarile

2.4.4 Obiceiuri si traditii

2.4.5 Mestesuguri

2.4.6Industria

2.4.7 Agricultura

2.5. Infrastructura

Capitolul III . Structurile de cazare turistice dezvoltate pe Transfagarasan

3.1 Hotelurile ,cabanele, pensiunile,refugii

3.2. Forme de turism din zona Transfagarasan

Capitolul IV Promovarea turistica a zonei Transfagarasan si a zonelor adiacente

4.1. Promovarea turistica a Transfagarasanului

4.2. Valorificarea si promovarea turistica a Statiunii montane Internationale Cumpana (Vidraru)..91

4.2.1 Proiectul de investitii

4.2.2 Factorii de marketing

4.2.3 Strategia de marketing

4.2.4 Promovarea vanzarilor

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Motivele alegerii și abordării acestei teme se regăsesc în resorturile interioare ale autoarei, stingheră în fața nechibzuinței semenilor săi la frumusețile naturii și ale creației umane, dar îndrăzneață prin dorința de a demonstra valențele turistice ale unui spațiu geografic distinct, ca parte a unui teritoriu ancestral numit Transfăgărășan. Comuniunea dintre om și natură s-a reflectat, secole de-a rândul, prin echilibru, armonie și binefacere reciprocă. În natură, cu deosebire în locul în care ai fost zămislit și îți tragi seva, afli puterea și aspirația spre devenire și creație. Pornind de la aceste preliminarii lăuntrice, menționez că abordarea temei mi-a fost dictată de preocupările mai vechi pentru geografie, în general, și turism, în special, dar a fost stimulată și de ideea împlinirii unui ideal, acela de a aprinde un „licăr” la zestrea culturală a muntelui romanesc și, totodată, de a metamorfoza propria existență. Motivele prezentului studiu au la bază câteva coordonate, dintre care numim: încadrarea arealului studiat – Traseul Transfăgărășan – în spatiul turistic al Munților Făgărașului, spațiu necercetat exhaustiv sub aspect turistic; existența unui fond turistic montan recunoscut pe plan național și internațional prin peisaje specaculoase , relief glaciar , cascade , tradiții și obiceiuri autentice; abordarea cantitativă și calitativă a patrimoniului turistic pentru a reliefa elementele de atractivitate, favorabilitate sau restrictivitate pentru funcționalitatea turistică. Lucrarea Potențialul turistic al traseului montan Transfăgărășan și posibilități de promovare se dorește a fi o încercare de abordare completă și complexă a potențialului turistic natural și antropic și a modalităților de valorificare turistică din această parte a țării. Studiul realizat este structurat în patru capitole, îmbinate armonios asigurându-se, pe de o parte, succesiunea logică a problematicii, pornind de la abordarea teoretică, metodologică și documentarea bibliografică, iar pe de altă parte, explicîndu-se cauzal și ilustrîndu-se grafic și cartografic complexitatea fenomenelor turistice: resurse, categorii de potențial și tipuri de turism, elementele de infrastructură generală și turistică, caracteristicile dinamicii turismului în spațiul studiat, formele de promovare și impactul socio-economic. În final, s-a propus realizarea unei promovari a turismului din spațiul Transfăgărășanului , care să permită evidențierea, cu ajutorul analizei catorva proiecte turistice Regio , a factorilor de favorabilitate și restrictivitate turistică , dar și a axelor turistice și categoriilor taxonomice existente în zonă.

Prezenta lucrare a fost concepută și elaborată în viziunea actualelor concepte turistice și poartă, pe lângă nota distinctă a autoarei, amprenta colaborării cu îndrumătorul științific, dna. prof. lector.univ. Teodorescu Camelia , de la Facultatea de Geografie, din cadrul Universității București. Pe această cale imi exprim toată gratitudinea pentru observațiile și sugestiile care mi-au fost oferite și o asigur de recunoștința mea sinceră probată prin disponibilitatea sa de a sădi în sufletul discipolilor săi, actuali sau foști studenți, dragostea, pasiunea și credința pentru geografie.

CAPITOLUL I

1.Transfăgărășan-prezentarea zonei

1.1Transfăgărășan- caracterizare

De-a lungul a patru ani și jumătate, construcția drumului transfăgărășan – grandioasă epopee a confruntării dintre om și natură – a conturat, din nou, cu mare forță, neasemuitele virtuți morale ale militarului român. Această epopee a României a fost înfăptuită și de geniștii vâlceni. Aceștia au dăltuit în cremenea stâncilor nu numai o remarcabilă operă tehnico-inginerească, ci și profilul înălțător, anonim al genistului-constructor, una dintre valențele armei geniu, care simbolizează unitatea indisolubilă dintre cele două majore activități ale regimului trecut: construcții și apărare.Construcția drumului transfăgărășan, misiune încredințată structurilor de geniu, a fost de o complexitate ieșită din comun. Există o deplină convingere că geniștii, ca și militarii din alte arme, vor fi fost la înălțimea misiunii primite. Și au fost ! Astfel, pe ambii versanți ai Munților Făgărașului s-au adunat mii și mii de oameni, din mai toate județele țării, aparținând unor generații diferite, având multiple profesii, dar un singur gând, un singur ideal: dorința de a participa la făurirea unei opere fără seamăn. Deși nu intuiau încă greutățile enorme care-i așteptau, toți au venit atunci, la începutul anului 1970, cu o oarecare sfială, conștienți că muntele nu se va lăsa înfrânt cu ușurință. Viitorul avea să le dea dreptate. Până la sfârșitul existenței șantierului  Transfăgărășan, muntele s-a împotrivit, nu rareori cu violență, cutezătorilor care s-au încumetat să-i schimbe formele, să cioplească în stâncile sale, neatinse de nimeni din îndepărtatele ere geologice.10 martie 1970 va rămâne o zi memorabilă, consemnată în istoria milenară a patriei. Este ziua în care s-a început construcția căii de comunicație rutieră ce avea să străbată Munții Făgărașului între județul Sibiu și județul Argeș, unind Transilvania cu Muntenia, un drum ce urma să se întindă pe o distanță de 90,167 km.

Transfăgărășan, sursa :googleearth.com

În acea zi de martie s-a dat semnalul începerii confruntării directe om-munte, când pe șantierul "Nord" militarii au pornit asaltul muntelui, construcția drumului pe un singur fir de circulație de la Glăjărie în amonte. Și lucrările au continuat, făcând din Transfăgărășan o capodoperă în domeniu, care rivalizează cu unele șosele din Alpi, căci peisajul ce-l oferă este unic în Europa. Parafrazându-l pe regretatul gl. bg. Nicolae Mazilu – unul din artizanii construcției Transfăgărășanului – spun și eu: "Este păcat să mori fără să fi văzut Transfăgărășanul!". Această construcție uriașă, din care peste 50% e dăltuită în stâncă, având cota maximă de 2 042 m la intrarea în tunelul lung de aproape un kilometru, situat între vârfurile Capra și Paltinul, și care se întinde pe margini de prăpăstii, ar fi fost normal să se realizeze în câteva zeci de ani. Dar lucrarea s-a terminat în doar patru ani și jumătate! Activitatea desfășurată acolo nu a însemnat numai muncă de rob și spaimă, ci și muncă inginerească, cu satisfacții și clipe de fericire, cu stimulente morale și financiare, fără de care nu ar fi fost loc pentru entuziasm și abnegație. Construcția  reprezintă una dintre cele mai elocvente expresii ale forței de creație de care dispune poporul român.

Tot în martie a aceluiași an au început lucrările și în zona de sud a Transfăgărășanului, cu obstacole asemănătoare sau chiar mult mai grele, dar nimeni nu a dat înapoi. Merită amintite unele puncte ale traseului, a cărui istorie e diferită de cealaltă: Coada Lacului Vidraru, Podul Caprei, Garnizoana de Sus (cum i se mai spunea taberei de la Glăjărie), Piatra Albă, Cabana Bâlea Cascadă, Valea Ciutei, Piatra Dracului, Piscul Negru, Poarta Întâlnirii, Căldarea Bâlei, Poarta Geniștilor și multe altele.Se poate spune că măreția unei națiuni este dată și de grandoarea lucrărilor născute ca rod al angajării fizice și ingeniozității membrilor ei.

Aici, pe Transfăgărășan, natura s-a împotrivit, de multe ori neiertător, omului făurar și străduințelor sale. Nu o dată, ci de zeci, de sute de ori, ceea ce se făcea ziua se năruia noaptea. Viituri, ebulmenți, mase de stâncă sau  pământ acopereau când o porțiune, când alta a drumului, astupau șanțuri, distrugeau mașini, prăbușeau zidurile de sprijin. Dar, cu toată forța sa distrugătoare, natura n-a putut înfrânge voința constructorilor geniști. Încetul cu încetul, drumul începea să înainteze, să urce spre creste, pe ambii versanți ai munților.

În septembrie 1974, după patru ani și jumătate, era liniște pe Transfăgărășan. Exploziile nu mai mușcau din trupul muntelui. Uruitul buldozerelor nu se mai auzea pe văi și pe creste. Transfăgărășanul devenise o realitate! Se dăltuise în piatră un drum de vis, încununând epopeea unei impresionante încleștări, a unei îndârjite bătălii cu natura, ai cărei eroi principali, alături de constructorii civili, au fost și geniștii vâlceni. Cu forța pe care a dat-o iubirea de patrie, cu tăria diamantului ce taie și oțelul, cu precizia bijutierului care filigranează aurul, ei au gravat pe versantele carpatine un drum ce a rămas un impresionant monument al civilizației românești.

Este o lucrare care ne încântă privirile, ne bucură sufletele și ne face să ne simțim, încă o dată, mândri că mințile și mâinile românilor au făcut-o să se ivească și au încadrat-o într-un peisaj natural de o frumusețe sclipitoare.

Transfăgărășan – obiective turistice, sursa:hartaromaniei.eu

Alte date despre Transfăgărășan:

La data de 20 septembrie 1974 a fost inaugurat drumul național Transfăgărășan, care cuprinde cel mai lung tunel rutier din România (887 m), situat la altitudinea de 2.045 m.

Un drum de o frumusețe incredibilă, care traversează Munții Făgăraș, cel mai înalt lanț muntos din România. Are o lungime de 151 km și începe de lângă orașul Pitești (în direcția Curtea de Argeș) și se termină între Sibiu și Brașov. Este situat pe locul al doilea ca altitudine în Romănia (lângă Bâlea Lac ajunge la altitudinea de 2042 m) și a fost construit ca punct strategic militar , dupa evenimentele din Cehoslovacia din 1968, din initiativa lui Nicolae Ceaușescu, în perioada 1970-1974.

Este unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume, fiind denumit și „drumul din nori”. Drumul străbate o zonă montană extem de frumoasă, cu serpentine, tuneluri și viaducte. Trece pe lângă Barajul Vidaru (Munții Pleșa și Vidaru), Cascada Capra, care are o lungime de 68 m, cea mai mare de acest fel din România și traversează Rezervația Naturală Golul Alpin și Lacul Bâlea.

Putini stiu ca ideea de a construi un drum peste muntii Fagarasilor nu i-a apartinut lui Ceausescu. Solutia a incoltit odata cu constructia hidrocentralei de pe Arges. Exista schite si planuri inca din 1962 in care apare conturul unui drum peste munti. Planul a fost abandonat intrucat bugetul de atunci nu suporta o asemenea cheltuiala insa ideea a fost reluata odata cu finalizarea lucrarilor la hidrocentrala. Insa nu s-a pus niciodata problema de a face un drum strategic in acest loc ci in Muntii Cernei si in Muntii Mehedintului mai ales ca Cehoslovacia fusese invadata in august 1968 si Romania s-a opus. Represalii nu au existat dar Ceausescu a dat insa peste vechile planurilângă Bâlea Lac ajunge la altitudinea de 2042 m) și a fost construit ca punct strategic militar , dupa evenimentele din Cehoslovacia din 1968, din initiativa lui Nicolae Ceaușescu, în perioada 1970-1974.

Este unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume, fiind denumit și „drumul din nori”. Drumul străbate o zonă montană extem de frumoasă, cu serpentine, tuneluri și viaducte. Trece pe lângă Barajul Vidaru (Munții Pleșa și Vidaru), Cascada Capra, care are o lungime de 68 m, cea mai mare de acest fel din România și traversează Rezervația Naturală Golul Alpin și Lacul Bâlea.

Putini stiu ca ideea de a construi un drum peste muntii Fagarasilor nu i-a apartinut lui Ceausescu. Solutia a incoltit odata cu constructia hidrocentralei de pe Arges. Exista schite si planuri inca din 1962 in care apare conturul unui drum peste munti. Planul a fost abandonat intrucat bugetul de atunci nu suporta o asemenea cheltuiala insa ideea a fost reluata odata cu finalizarea lucrarilor la hidrocentrala. Insa nu s-a pus niciodata problema de a face un drum strategic in acest loc ci in Muntii Cernei si in Muntii Mehedintului mai ales ca Cehoslovacia fusese invadata in august 1968 si Romania s-a opus. Represalii nu au existat dar Ceausescu a dat insa peste vechile planuri , a strans proectati , ingineri si arhitecti si in decembrie 1969 (in plina iarna!!) trupele de geniu ale MAN de atunci alaturi de lucatori civili au demarat lucrarea.

In principiu se dorea un drum cu o singura banda care sa asigure preluarea masei lemnoase din zona Fagarasilor si o noua cale de comunicarea intre sud si centrul tarii. Singurul impediment era zona muntelui Paltinu care obtura calea de acces. Asa s-a nascut ideea tunelului. Startul lucrarilor s-a dat pe doua fronturi , dinspre nord genistii regimentului 52 Alba Iulia (care concentra insa militari adusi si de la alte unitati militare din tara) iar dinspre sud genistii de la regimentul 1 Ramnicu Valcea. Armata a adus si majoritatea utilajelor. Alaturi de ei au venit si muncitori civili atrasi mai ales de salariul foarte mare pentru acele timpuri: 6000 de lei. Numai ca in 1971 Ceausescu a hotarat ca Transfagarasanul trebuie sa devina sosea nationala. Mai mult zona Fagarasilor ar fi urmat sa devina o mare statiune pentru sporturi de iarna cu peste 100 km de partii de schi , partii de bob ,patinoare naturale si hoteluri. Exista inca oameni in viata care au facut aceste proiecte. Dar tot ce a ramas din idee a fost Transfagarasanul, hotelul de la Balea Lac si traseul telecabinei. Proiectul s-a impotmolit din cauza lipsei de fonduri. Transfagarasanul inghitea bani cu lopata.

In partea sudica soseaua s-a cladit pe drumurile forestiere care deja existau in jurul lacului. Si pe Valea Capra era amenajat un drum forestier de cca 10 km. Efortul constructorilor militari a fost teribil si s-a soldat cu multe pierderi de vieti omenesti. In zona nordica exista doua monumente destinate ostasilor eroi si pentru cei vii si pentru cei care au pierit. Initial lucarile pe Transfagarasan trebuiau terminate in 1973, insa greutate traseului si iernile grele au amanat finalizare cu 1 an.. Finalizarea s-a facut in 20 septembrie 1974 cand Ceausescu a venit la inaugurare. S-a pus problema ca Transfagarasanul sa poarte numele lui, insa omul a refuzat. Apoi 4 ani a durat asfaltarea drumului pe segmente. Cam prin 1980 drumul a aratat cam asa cum il stim noi azi.Oricum toata stima inaintasilor nostri care au realizat o lucrare care in zilele noastre cu greu s-ar mai face.

Site-ul auto CarsRoute.com a facut o listă cu top 15 cele mai uimitoare sosele si trasee din lume, pe primul loc aparand Transfăgărășanul, unul din cele mai spectaculoase drumuri din România, numit și „drumul din nori”, care leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania.

Site-ul CarsRoute.com mentionează de asemenea că șoseaua a fost construită initial pentru uz militar, la începutul anilor 1970, de dictatorul Nicolae Ceaușescu, fiind gândită ca un drum strategic pentru trecerea trupelelor militare, după invadarea Cehoslovaciei în 1968 de către Uniunea Sovietica.
Transfăgărășanul s-a situat înaintea unor locații cu o infrastructură impecabilă și de o frumusețe rară din Italia, Norvegia, Emiratele Arabe Unite, Elveția sau Argentina.

Pe locul doi se află Stelvio Pass din Italia, iar pe locul trei Lysebotn Road din Norvegia. CarsRoute.com aminteste și faptul că realizatorii emisiunii Top Gear, difuzată de BBC, au declarat Transfăgărășanul unul dintre cele mai uimitoare drumuri din lume.

Transfăgărășan –harta turistica , sursa :carpatiorg

1.2 . Traseu montan pe Transfăgărășan și prezentarea obiectivelor turistice

In excursia efectuata in vara anului 2014 pe Transfăgărășan , am ramas impresionata de frumusetile naturii descoperite pe aceasta ruta montana. Aceasta zona este feerica, drumul serpuit traverseaza culmile inalte ale muntilor Fagaras, in care brazii strajuiesc impunatori pe coastele abrupte, si in care norii devin parte din peisaj, plutind deasupra masinilor si a oamenilor mai aproape ca oricand. Transfagarasanul sau ,,Drumul dintre nori”desi este al doilea pe tara din punctul de vedere al altitudinii, din punctul meu de vedere este cel mai frumos. Drumul situat pe locul intai ca altitudine este soseaua Transalpina DN67C care are 2145 m din Muntii Parang, dar acesta nu este decat un drum rutier montan caruia ii lipsesc obiectivele turistice numeroase, comparativ cu bogatiile peisajelor turistice create de obiectivele aflate pe Transfagarasan.

Primul obiectiv turistic intalnit de mine a fost Cascada Bâlea  fiindca eu am urcat Transfăgărășanul, contrar celor care il incep din partea Barajului Vidraru ,pe partea nordica , din Carta. In vara anului 2014 am fost si pe valea Oltului( fiind localnica din Rm. Valcea ), de aceea traseul meu a inceput din cealalta parte a Transfagarasanului.

Cascada Bâlea ,foto :Vladut A.

Cascada Bâlea   este dupa cum am aflat o cascada in trepte, de 68 de metri, care se afla la o altitudine de 1234m. Pe timp de iarna de la Cascada Bâlea se poate cobori cu schiurile pe un traseu de 10 km. La Cascada Balea intalnim Cabana cu acelasi nume, care adaposteste intr-o cusca un caine ciobanesc de statura mare, care pazeste constiincios muntii. Acest caine m-a trimis cu gandul la un taram hiperbolizat, un taram al uriasilor in care muntii, stancile, apele, coniferele sunt colosale, si bineinteles de aici nu putea lipsi ciobanescul. Eu m-am simtit mica in comparatie cu toti uriasii care ma inconjurau pe aceste meleaguri. In vecinatatea Cascadei Bâlea puteti vizita o zona cu brazi si alte specii de conifere, in care nu trebuie sa va avantati insa in care va puteti relaxa si puteti surprinde cateva cadre foto. 

Cascada Bâlea te pune în fața unui spectacol de o surprinzătoare frumusețe. Un spectacol foarte accesibil acum, datorită Transfăgărașanului- șoseaua de 90 de km care începe din localitatea Cârța și șerpuiește ca un piton de asfalt prin Munții Făgăraș cu direcția Muntenia, ajungând pana la 2040 m. După ce Transfăgărășanul te lasă la 1200 de m, la Cascada Bâlea, lasă-te copleșit de apa ce se prăvale ropotitoare preț de 50-60 de metri, unii dintre cei mai impresionanți 50-60 de m din Munții Făgăraș. Întreaga poveste a acestei ape își are începutul la izvoarele pârâului Bâlea (mult mai sus), ajunge la apogeu în albia lacului cu același nume și coboară până aici ca să-și ia, în cădere, numele de cascada Bâlea. Pe scurt, unul dintre cele mai frumoase circuri glaciare.

Tot in partea nordica se afla Lacul Glaciar Bâlea si Tunelul Bâlea . Tunelul este cel mai lung din Romania, si are o inaltime de 4,4 m si o latime de 6 m. Trotoarul are doar un metru. Din pacate tunelul este nearisit si nu este iluminat, chiar daca in 1974 detinea o instalatie de iluminat care in prezent nu mai exista. El a rezultat din necesitatea construirii drumului in calea caruia Muntele Paltinul reprezenta o problema. De aceea s-a luat ca hotarare saparea unui tunel. Acesta se afla la cea mai mare altitudine, de la noi din tara. Aici puteti experimenta ecoul glasului, lucru pe care eu l-am facut si m-a amuzat.

Lacul Glaciar Bâlea ,foto Vladut A.

Lacul Glaciar Bâlea se afla la altitudinea de 2034 metri in Muntii Fagaras. Acesta are 360 m lungime si o suprafata de 46508 m2, adancimea sa fiind de 11,35 m. In anul 1932, Lacul Balea si o suprafata semnificativa de 18 ha din jurul sau au fost declarate rezervatie stiintifica. Vara, calea de acces catre el este pe drumul practicabil al Transfagarasanului, in schimb iarna, accesul catre el se realizeaza cu ajutorul telecabinei de la Cabana Bâlea Cascada. Tot aici a fost construit pentru prima data in Europa de Est, Hotelul de Gheata sub forma unui iglu. Lacul glaciar Bâlea este un monument al naturii, si se afla situat intre Defileul Oltului si Muntii Piatra Craiului. Vara se practica, canotajul pe suprafata lacului in timp ce iarna se poate patina pe suprafata inghetata sau juca hockey. Lacul Bâlea mi-a inspirat teama si bucurie. Teama fiindca m-am imaginat pentru o clipa in mijlocul sau pe o barca si bucurie pentru ca natura a creat un ochi de apa atat de frumos, cu un colorit deosebit atunci cand stralucesc cateva raze de soare in el. Fiind situat la o altitudine mare, presiunea atmosferica puternica ingreuneaza auzul, asa ca va recomand sa nu va speriati daca veti constata ca auzul vi se slabeste. 

Lasă-ți ochiul să se scalde pe întinderea de apă de peste 45 000 de mp pe care altădată era o insula ce se apropia de țărm printr-un mic istm. Acum insula și istmul s-au transformat într-o peninsulă ce poartă în spate una dintre cele mai căutate cabane din Munții Făgăraș. Merită să ajungi în aceste frumoase locuri dimprejurul lacului și cascadei Bâlea. Sunt unele dintre cele mai frumoase, nu doar din acești munți, ci din întregul lanț carpatic.
Drumul presarat cu numeroase serpentine trece prin dreptul obiectivului turistic Cascada Capra si prin alte trei tunele mai mici decat Tunelul Bâlea .

Lacurile Capra și Căprița

Le vei găsi sub Șaua Caprei, mergând pe creastă la o altitudine de 2230 m. De cum ai ajuns aici ți se deschide priveliștea apei din lacul Capra (mare cât să acopere 18 340 mp) care trece, printr-un canal lung de 8 metri, în albia Căpriței (aproape de 9 ori mai mică decât Capra), pentru ca apoi să străbată barajul de 30 de m din spatele ei și să își piardă urma, ascunzându-se în pământ.

Lacul Capra , foto Vladut A.

Cabana Valea Sâmbetei

Se află la o înalțime de 1400 m, în partea estică a munților. Mergi pe DN1, trecând prin satul Sâmbăta de Jos, apoi ia-o spre Mănăstirea Brâncoveanu pe un drum asfaltat și, mai departe, pe un drum forestier de 4 km care continuă cu o potecă de munte ce șerpuiește pe lângă firul pârâului Valea Sâmbetei.De la cabana Valea Sâmbetei, aflată ca cele mai multe cabane din Făgăraș la limita golului alpin, ți se va deschide în față o superbă priveliște asupra Văii Sâmbetei, cu a sa Fereastră Mare, dar și celebrul Colț Bălăceni, numit și Matterhorn-ul României. De aici poți începe să urci spre creastă sau să pornești pe un traseu de 5 ore spre cel mai înalt vârf din România – Moldoveanu (2 545 m).De la cabană îți va fi ușor și vara și iarna să ajungi spre partea superioară a văii Sâmbăta, unde îți poți petrece ziua pe trasee montane. Iarna, de la această cabană ai acces spre pârtiile naturale de schi care coboară în vale. Pentru cazare, cabana are camere de 2, 3, 6 și 8 paturi și dormitoare comune, numite aici priciuri. În total 60 de locuri.

Harta- Traseu la Cabana Valea Sâmbetei

Valea Sâmbetei (adevărata crăiasă a zăpezii).

La vest străjuită de impunătoarea Muchie a Drăgușului, la est de muchia Cațaveiu, valea Sâmbetei este una dintre văile nordice glaciare din Alpii Transilvaniei.

Acesta e locul sporturilor de iarnă, al schiului și snowboardului mai ales. Să te tot dai pe aici până târziu, în primăvară, până la sfârșitul lunii mai, uneori chiar și în iunie, când bujorii de munte îi iau în stăpânire versanții.

Chilia Părintelui Arsenie Boca

sursa :crestinortodox.ro

La numai 20 de minute distanță de cabana Valea Sâmbetei, ajungi la Chilia Părintelui Arsenie, loc sfânt săpat în piatră lângă un izvor de la care oamenii vin să ia apă sfințită. Impresionantă imagine a creștinătății în mijlocul unor locuri Dumnezeiești de frumoase.

În ultimele decenii, în Munții Făgărașului au apărut mai multe lacuri de baraj artificial, ca urmare a valorificării potențialului energetic al rîurilor. Cel mai mare dintre acestea este lacul Vidraru (893 ha; adînc. 155 m; alt. 830 m), rezultat prin stăvilirea apelor Argeșului printr-un baraj în dublu arc, înalt de 166 m, la intrarea în Cheile Argeșului; umplerea lacului a început la 15 martie 1966. Pe Rîul Doamnei a apărut în martie 1967 lacul Văsălatu (Baciu) cu suprafața de 2,5 ha, adîncime la baraj de 14 m și alt. 860 m. Lacul de pe Vîlsan are suprafața de 2 ha, adîncimea la baraj de 15 m și alt. 954 m. Lacul Cumpăna (3 ha; adînc. 24 m; alt. 920 m) a luat naștere în 1969. Rîul Dîmbovița este stăvilit prin barajul înalt de 103 m, construit la confluența sa cu Pîrîul lui Platon (aval de Pîrîul Mănăstirii); el a dat naștere lacului Pecineagu cu suprafața de 170 ha și alt. 1113 m, a cărui umplere a început la 14 aprilie 1985.

Transfăgărășanul trebuie ocrotit si ingrijit pentru ca in constructia lui s-au depus toate aceste eforturi pentru ca turistii sa se poata bucura astazi de o iesire intr-un loc minunat din natura. Ca o curiozitate ar fi bine sa stiti daca va hotarati sa vizitati acest traseu, ca drumul trece peste 833 de podete si 28 de viaducte iar rezistenta sa este indiscutabila, tinand cont ca tonele de roca folosite in constructia drumului depasesc numarul de 3 milioane, pe langa celelalte tone de materiale de constructie folosite.

Pe masura ce inaintati in drumul dintre nori va veti da seama ca oamenii si masinile ramase in urma devin atat de mici incat pentru prima data va veti simti mari in acest peisaj. Sentimentul comuniunii cu natura si intarirea convingerii apartenentei la aceasta este din ce in ce mai puternic pe masura ce va veti afla pe cele mai inalte culmi muntoase. Odata cu trecerea dincolo de Lacul Balea si Cascada Balea, in directia inversa (catre Barajul Vidraru dupa cum v-am precizat), drumul incepe sa semene cu un tunel intre munti, fiindca incepand de aici, vegetatia se schimba, iar prapastiile adanci de la inceputul drumului dispar, ,,sarpele alunecand” acum doar printre munti si nori, de aceasta data oamenii fiind incercati din nou de sentimentul de inferioritate in fata acestor giganti. 

Pe Transfăgărășan mi-am adus aminte de prima ocupatie a oamenilor, si anume de transhumanta, pe care am asociat-o fara sa vreau cu balada populara Miorita. In aceste peisaje salbatice si frumoase, am intalnit un ciobanas cu o turma de oi, odihnindu-se pe o stanca, in timp ce norii pluteau deasupra intregului peisaj. De aceasta data mi-am intarit si mai mult convingerea ca literatura noastra a avut si are in continuare un izvor nesecat de inspiratie, de unde au rezultat atat de multe poezii, doine si balade populare. Cum sa nu avem versuri incarcate de lirisim, cand natura reprezinta muza perfecta a fiecarui scriitor. Dupa cum veti remarca in fotografia cu ciobanasul, aceasta transmite sentimentul de iubire fata de natura, frumusetea peisajelor terestre si celeste care se contopesc acum ca un tot unitar, imaginea fiind dovada ca natura si omul din folclorul nostru inca mai exista. Transhumanta, cel mai vechi obicei al oamenilor, exista, si nu oriunde, ci pe-un picior de plai frumos, aflat la o altitudine mare.

Transhumanta in Fagaras , foto : Vladut A.

De asemenea, brazii situati pe o parte si pe alta a drumului, au dimensiuni relativ mari iar coloritul lor transmit energie si pofta de viata, fiindca cele doua culori predominante sunt verdele naturii si albastrul cerului si al apelor, la care se poate adauga si albul norilor si al unor portiuni din apele cascadelor. In preajma Cascadelor Capra si Balea am auzit vuietul apei cloclotind si coborand in valuri inspumate in mai multe brate peste stancile abrupte, croind o perdea de apa. 

Elementele cadrului natural: apa-pamantul-aerul-cerul sunt primordiale pentru oameni si in acest loc am simtit ca le intalnesc pentru prima data, am trait senzatia ca sunt de pe o alta planeta si acum am cunoscut pentru prima oara cum arata o apa curata, cum se simte un aer curat, ce bine este sa calci pe un pamant ferit de poluare si cat de minunat este sa plutesti printre nori.
De indata ce am parasit aceste peisaje, am ajuns pe seara in zona Barajului Vidraru si a Lacului Vidraru care leaga Muntii Plesa de Vidraru, drumul traversand hidrocentrala de la Vidraru situata in masivul Cetatuia. Barajul Vidraru a fost construit intre anii 1961-1966 din pacate cu mari sacrificii umane. De asemenea Lacul de acumulare Vidraru care se rpezinta sub forma unui arc are 465 mil m3 apa, si o suprafata de 870 h, adancimea lui maxima fiind de 155m. Centrala electrica este situata in subteran in masivul Cetatuia, la 104 m adancime. Cand a fost inaugurat, Barajul Vidraru a fost al 5 lea din Europa si al 9 lea din lume. Barajul este luminat noaptea, vizibilitatea acestuia putand fi remarcata din avion.

Barajul Vidraru , foto : Vladut A.

Aici se afla situata platoforma Belvedere construita special pentru a admira frumusetea imprejurimilor. Din pacate eu n-am urcat pe platforma Belvedere. 
Tot aici se afla statuia lui Prometeu care straluceste cu fulgerul in mana, ca simbol al electricitatii. Daca sunteti pasionati ai sporturilor extreme iar adrenalina este punctul vostru forte, atunci puteti sa va incercati curajul pe cea mai inalta pista de lansare pentru bungee jumping de la 25noi din tara, care se afla aici la Statuia Prometeu,foto Vladut A.

La Barajul Vidraru am avut ocazia sa vad un apus minunat de soare, si am simtit raceala si teama. Unduirile apei si lumina care se reflecta in lacul imens, au creat nu doar o cromatica deosebita, dar m-au trimis cu gandul si la Monstrul din Loch Ness care ar lasa in urma lui valuri imense. Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma tem enorm de apa si ma cuprinde un fior atunci cand ma vad inconjurata de atata apa.
Din pacate, urcarea mea la Prometeu, cunoscut si ca Omul de Fier, a fost un esec. In primul rand pentru ca era deja intuneric iar in al 2- lea rand, pentru ca treptele care urcau la el, se aflau in constructie. In urma cu 12 ani, cand eram mica, imi amintesc ca am avut ocazia sa ajung la el, aflandu-ma intr-o excursie cu parintii, iar in momentul in care mai aveam cateva trepte de urcat a inceput o ploaie torentiala care m-a determinat sa cobor treptele in graba si in urma careia parintii mei au schimbat ruta de mers, intorcandu-ne la Manastirea Curtea de Arges.

In anul 2014, cand am avut in final ocazia sa traversez Transfăgărășanul din pacate nu am avut nici de aceasta data noroc sa urc la Omul de Fier. Un alt regret il am fiindca nu am urcat nici la Cetatea Poenari construita de Vlad Tepes.

Cetatea Poenari , foto : Vladut A.

Fiindca m-am indragostit iremediabil de Transfăgărășan, cu ocazia altei drumetii pe acest traseu, cu siguranta voi insista si asupra celorlalte obiective asupra carora nu am insistat sau pe care le-am omis din greseala. 

Ultimul obiectiv vizitat a fost Curtea de Argeș, oras istoric , fiind situat în partea de nord a judetului Argeș, la o distantă de 38 km de municipiul reședintă de judet Pitești, la 36 km de municipiul Râmnicu Vâlcea și la 45 km de municipiul Câmpulung. Denumirea actuală a localitătii își are geneza în a doua jumătate a secolului al XV-lea, când vechea așezare de la „Argeș” (Argyas), reședinta domnilor tării Românești de peste un secol, a fost numită „Curtea de Argeș” pentru a o deosebi de curtea domnească mutată de Basarab I la Târgoviște. În secolul al XIII-lea, Curtea de Argeș a fost reședinta voievodului Seneslau. Fiul său Basarab I a unit toate cnezatele și voievodatele dintre Carpati și Dunăre formând tara Românească și a câștigat la Posada independenta tânărului stat românesc. Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul lui Basarab I, a consolidat pozitiile interne și internationale ale tării, a înfiintat la Argeș prima mitropolie a tării (1359) și a terminat constructia bisericii Sf. Nicolae domnesc, prima necropolă a domnitorilor români. Regele Carol I a construit parcul Mănăstirii Argeșului și Palatul Episcopal care adăpostește moaștele Sfintei Mucenite Filofteia. Parcul din jurul Bisericii și Palatului, amenajat în stil frantuzesc, este unic datorită imaginii create de frunzișul copacilor, în parc negăsindu-se alăturati doi arbori din aceeași specie.

Mănăstirea Argeșului ,foto Vladut A.

In incheiere nu pot sa va spun decat ca piscurile cele mai inalte si inaccesibile ale muntelui sunt acoperite de zapada in plina vara, in timp ce in zonele de campie temperaturile ating 39-40 grade Celsius. De aceea aerul de aici este unul curat si ozonat, iar pentru cei care in verile toride nu mai suportati caldura de acasa, aici este locul perfect pentru va relaxa si pentru a va racori! In speranta ca v-am convins sa alegeti Transfăgărășanul inaintea oricarui alt traseu montan, nu imi ramane sa va doresc decat drum bun si calatorie placuta!

Noaptea pe Transfăgărășan,foto : Vladut A.

CAPITOLUL II

2.1 Oferta turistică a Tranfăgărașanului și a zonei Făgăraș

Folosirea rațională a timpului liber de către omul contemporan, a determinat dezvoltarea accelerată a uneia din cele mai importante activități menite să-i ofere multiple condiții de recreere și practicare a sportului: turismul.

Dezvoltându-se de-a lungul anilor, turismul a devenit în ultimele decenii o veritabilă industrie, segment al economiei naționale. Dincolo de componenta economică și fără a putea ocoli implicarea lui culturală, latură ce se impune prestigios și firesc în toate manifestările lui, turismul ocupă un rol important și prin efectele sale binefăcătoare, tonifiante, reconfortante în întărirea sănătății și relaxarea oamenilor.

Valorificarea potențialului turistic din zona Tranfăgărașului, și în special al munților Făgăraș, a început de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, conturându-se mai puternic pe versantul nordic. După 1960 fluxul turistic a înregistrat o relativă creștere și a avut valorile cele mai mari după darea în folosință a “Transfăgărășanului” în 1974 .

Având cele mai înalte creste muntoase ale Carpaților Meridionali ( peste 2500 m altitudine ) de o mare valoare turistică această zonă este favorabilă mai ales turismului gen „drumeție“ dar și alpinismului de performanță, sporturilor de iarnă, turismului de circulație și turismului de sfârșit de săptămână. Oferta turistică constă în special din atractivitatea peisagistică creată de Munții Făgărașului, din unele lucrări hidroenergetice și dintr-un vast patrimoniu cultural-istoric și etnografic.

Lanțul muntos de circa 70 km se întinde de la est la vest și are înălțimi ce depășesc 2000 de metri, numeroase cascade și lacuri glaciare. La 2000 m altitudine se întinde pe o distanță de 90 de km Transfăgărășanul, șoseaua care leagă Muntenia de Transilvania și străbate printr-un tunel de 900 de metri culmea principală între circurile Capra si Bâlea.

În perimetrul munților Făgăraș se găsesc și rezervațiile naturale Bâlea si Arpasel, ambele ocrotite, ca urmare a diversității florei și speciilor rare care trăiesc aici.

2.2 Generalități despre Munții Făgăraș

Munții Făgăraș constituie vertebra cea mai interesantă și masivă din întreaga coloană vertebrală a Carpaților României. Ei se întind între Masivul Piatra Craiului (est) și Defileul Oltului de la Turnu Roșu pînă la Cozia (vest) pe o distanță aeriană ceva mai mare de 70 km, acoperind o suprafață de aproape 3 000 km2.

Munții Făgărașului reprezintă cea mai mare unitate alpină din țara noastră, ceea ce 1-a determinat pe renumitul geograf francez Emm. de Martonne să-i numească ,,Alpii Transilvaniei".

Munții Făgărașului, harta- dupa Andrei Beleau , 1998

La nord, Munții Făgărașului sînt mărginiți de Depresiunea Făgărașului, cunoscută și cu numele de Țara Făgărașului sau Țara Oltului. La vest, Valea Oltului constituie o demarcație foarte precisă între Munții Făgărașului, de o parte, și Munții Lotrului, respectiv Munții Căpățînii, de partea cealaltă. Spre sud, culmile masivului se continuă cu Muscelele Argeșului și Cîmpulungului. Sirul depresiunilor Cîmpulung, Brădetu, Arefu, Jiblea concretizează într-o anumită măsură limita sudică. Limita estică a Munților Făgărașului (linia de demarcație dintre ei și Piatra Craiului, respectiv Munții Perșani) a fost – și mai este încă – subiect de discuție între specialiști. Ea poate fi plasată într-o zonă cuprinsă între Valea Dîmboviței, Pîrîul Dragoslăvenilor, Șaua Tămășelului (1610 m), pîrîul Bîrsa Tămașului, rîul Bîrsa Mare și Valea Șincăi – de o parte – și Valea Dîmboviței, Pîrîul cu Scară, Curmătura Lerescului (1390 m), pîrîul Lerescu, pîrîul Cenușa și Valea Sebeșului – de cealaltă parte. Din punct de vedere turistic, vom considera ca linie de demarcație între Munții Făgărașului și Masivul Piatra Craiului – Pîrîul Tămașului, Curmătura Foii (1367 m) și pîrîul Bîrsa Tămașului.

Linia de demarcație cu Munții Perșani este mai dificil de stabilit. Complexul Țaga, care constituie de fapt legătura dintre Munții Făgărașului și Munții Perșani, este încadrat de unii autori în Perșanii Sudici, iar de alții în Masivul Făgărașului. Noi vom considera Valea Șincăi linie de demarcație între Munții Făgărașului și Munții Perșani.

În cercurile turistice se obisnuiește ca masivele Iezer-Păpușa și Cozia să fie considerate ca unități separate.

Limita de separație turistică dintre Masivul Iezer-Păpușa și restul Munților Făgărașului este formată de Valea Dîmboviței cu pîrîul Boărcășu și pîrîul Oticu, Curmătura Oticului (1863 m), Izvorul Roșu, pîrîul Văsălatu și Rîul Doamnei.

Demarcația turistică a Masivului Cozia de restul Munților Făgărașului este formată de pîraiele Băiașu, Roșia, Groșilor, Șaua La Apa Cumpănită (sau La Meret, 725 m), Pîrîul Dîngeștilor și rîul Coisca, ultimul traversînd spre vest Depresiunea Jiblei.

Lățimea între porțiunile terminale nord-sud este de până la 40 km, să nu mai vorbim de structura lor armonioasă, care este de o austeră frumusețe cu interfluvii etajate și circuri glaciare adânci, subliniate de particularitațile biopedoclimatice ce alcătuiesc expresia sintetică a peisajului alpin tipic Făgărașilor.
Cel mai important este sectorul somital al crestelor înalte peste care se și derulează majoritatea potecii marcate ce strabate creasta din Valea Oltului (360 m) respectiv de la Halta C.F.R. Poiana Valea Mărului până la Curmatura Tamașului.

Limita administativă a teritoriului sibian se oprește însă în dreptul Vf. Tărâța.
Priviți din interior Făgărașii dezvaluie de fapt doua tipuri de relief (ușor de distins pentru un experimentat). Unul înalt, ruiniform, modelat spectaculos de glaciațiuni și pe care-l denumim relief glaciar și crino-nival iar altul mai monoton cu forme rotunjite, modelat mai ales de torenți sau ape curgătoare care au săpat văi înguste și adânci. Este relieful fluvio-torențial. Dacă am privi lanțul făgărașan de sus, din avion să zicem, ne-ar frapa imediat accentuata lor disimetrie în profil transversal și forma sa clară de miriapod. Astfel, ruptura tectonică care a produs prabușirea și nașterea depresiunii transilvane a determinat individualizarea munților prin abruptul creat.

În aceasta parte (nord) clinul muntelui coboară dur cu mai bine de 2000 m, pe o distanță de 10 km în linie aeriană (în Colțul Viștei avem 2500 m în timp ce jos, în vale, satul Viștișoara abia atinge 600 m). Peste 80% din relieful Făgărașilor conservă pregnant urmele glaciațiunilor cuaternare, reliefate de numeroasele lacuri glaciare prezente în tot masivul.

Creasta principală este sprijinită în aceasta parte (nord) de 26 “contraforturi” picioare scurte și puternic înclinate, 17 dintre aceste muchii (cum le denumesc oamenii locului) se prelungesc, unele prin dealuri pana în Țara Oltului (care este de fapt lucrarea apelor care au dizolvat și depozitat aici în grosime de zeci de metri, pietrele muntelui de odinioră). Alte 5 muchii nu ating aceasta zonă ci se termina undeva la jumatatea distanței iar 4 muchii (dinspre est spre vest – Podragu, Șerbota, Suru, Șchiau ) sunt cele mai scurte.
Să mai notăm că cele 8 din cele 14 vârfuri ale Carpaților României care depășesc 2500 m se găsesc în Făgăraș. Acestea sunt: Moldoveanu, Negoiu, Colțul Viștei, Lespezi, Cornul Calțunului, Vânatoarea lui Buteanu, Hârtopu și Dara.

În Făgăraș se localizează cea mai densă rețea hidrografică din Carpați (0,8 km/kmp), toate pâraiele masivului fiind tributare Oltului (spre nord – nord vest) și Argeșului (spre sud).
Cele peste 60 de lacuri glaciare ale Făgărașilor însumează 24 ha de luciu de apă. Bâlea 4,65 ha, Podragu 2,86 ha(15,5 m adancime), Urlea 2ha, Capra 1,83 ha, Avrig 1,48 ha. Lacul de la cea mai mare altitudine din tară, 2282 m – Tăul Mioarelor și Lacul Învârtitei (din Nucșoara) care, (fenomen rar) este găzduit de o interesantă cuvă de gips. Valorile radiațiilor solare globale (anuale) sunt în Făgăraș de 110 Kcal/cm2 avand o durată de 1800 ore/an (calculul este valabil până la 1000 m altitudine sud și 1500 m nord). Temperaturile medii prezintă o diferență de 1-2 grade Celsius între fețele nord-sud. Media anuală a temperaturilor este cuprinsă între 0-2 grade Celsius (în zona somitală). În luna ianuarie temperaturile medii oscilează între 7-9 grade Celsius, în iulie atinge 7 grade, iar maxima înregistrată este de 20 grade Celsius. Vântul este predominant spre vest. Precipitațiile multianuale ating valori de 1200-1400 ml/m2.

2.3. Potențialul turistic natural

2.3.1 Relieful

Munții Făgărașului se prezintă sub forma unei creste principale, o veritabilă coloană vertebrala orientată pe direcția est-vest, între abruptul Pietrei Craiului și defileul de la Turnu Roșu-Cîineni, din care se desprind mai multe culmi laterale atît spre nord cît și spre sud.

Privită dinspre nord, creasta principală apare ca o înșiruire de vîrfuri separate prin șei puțin adînci, avînd aspectul unei pînze de ferăstrău cu dinții în sus. În partea centrală, vîrfurile au un aspect semeț, iar spre extremități ele devin mai domoale și scad în înălțime. Între vîrful Luțele (2176 m) la est și vîrful Lăcustele (Găvanul, 2135 m) la vest, pe o lungime aeriană de cca 45 km – cu excepția unei singure șei, Gurmătura Zîrnei (1923 m) – creasta se menține la o altitudine superioară limitei de 2100 m. La extremitatea estică, în vîrful Comisul (1883 m), creasta principală se desparte în două ramuri. Ramura sud-estică, cunoscută și sub denumirea de Culmea Tămașului, cuprinde muntele Comisul, muntele Lerescu, Piscul Mănăstirii, muntele Ciocanu, Piscul Răchiții și muntele Tămașul Mare, iar prin Curmătura Foii face legătura cu Piatra Craiului. Cealaltă ramură, Țaga, mai complexă – străbătută de Plaiul Mocanilor – cu direcția inițială nord, suferă mai multe frîngeri spre est și nord, trecînd prin munții Văcarea, Nimaia, Țaga, Fața Sfîntului Ilie, Făgetul, în timp ce lasă mai multe ramificații pe ambele părți, apoi cotește spre sud-est prin Poiana Mărului și prin Dosul Pleșiței, iar prin pasul Poiana Mărului (770 m) face legătura cu Munții Perșani.

Capătul vestic al crestei principale făgărășene se desface într-un evantai pornind din Chica Strîmbanului (1506 m), unde apar trei ramificații: Culmea Strîmbanului, spre vest-nord-vest, Culmea Paltinului, spre vest-sud-vest și un picior vestic, mai scurt, Piscul Mare. Culmea Strîmbanului și Culmea Paltinului se bifurcă din nou, iar picioarele lor ajung pînă la Defileul Oltului.

Culmile nordice, mai numeroase, sînt scurte (pînă la cca 10 km), accidentate, paralele între ele, aproape echidistante, și se ramifică foarte puțin. De la est la vest se succed următoarele culmi (mai lungi de 4 km): Culmea Scoarței, Culmea Babei, Culmea Langa-Scărișoara, Culmea Moșului, Muchia Sîmbetei, Muchia Drăgușului, Muchia Zănoaga, Muchia Viștei Mari, Muchia Gîrdomanul, Muchia Tărîța, Piscul Podragului, Muchia Albota, Muchia Buteanului, Piscul Bîlei, Piscul Doamnei, Muchia (Piscul) Sărății, Piscul Șerbotei, Muchia Puha, Culmea Bîrcaciului, Culmea Racoviceanului, Piscul Surului, Culmea Moașei, Culmea Tătarului, Muchia lui Fătu, Piciorul Schiau și Culmea Pietricelei.

Dintre acestea, 17 se pierd în Depresiunea Făgărașului, cinci (Moșu, Gîrdomanu, Piscul Bîlei, Racoviceanu și Tătaru) ajung pînă în apropierea depresiunii și doar patru (Piscul Podragului, Piscul Șerbotei, Piscul Surului și Piciorul Schiau) sînt mai scurte.

Culmile sudice, mai puține la număr și mai domoale, sînt, în general, mult mai întinse și mai complexe, fiecare în parte prezentînd mai multe ramificații. De la est la vest se întîlnesc următoarele culmi (care depășesc 4 km în lungime): Culmea Luțelor, Culmea Berevoescului, ramura Mezea-Oticu-Iezer, Culmea Ludișorului, Culmea Leaota-Zîrna, ramura Dara-Mușetescu-Bourețu, ramura Moldoveanu-Scărișoara-Picuiata, Piciorul Mircii, ramura Rîiosu-Mușeteica-Piscul Negru, Culmea Paltinului, ramura Lespezi-Clăbucet-Muntișor, ramura Mîzgavu-Pietrosu-Cozia, Culme Olanului, Culmea Coților și culmea Zănoaga Cîinenilor. Reprezentative sînt șase culmi care dețin suprafața cea mai mare a versantului sudic și care se bucură de însușirile enumerate mai sus. Patru dintre acestea (Mezea-Oticu-Iezer, Moldoveanu-Scărișoara-Picuiata, Lespezi-Clăbucet-Muntișor și Mîzgavu-Pietrosu-Cozia) – cu lungimi de peste 30 km – ajung în Muscelele Argeșului și Cîmpulungului, iar două (Dara-Mușetescu-Bourețu și Rîiosu-Mușeteica-Piscul Negru) au lungimi mai mici (13 km, respectiv 20 km). Celelalte nouă culmi sudice, cu lungimi cuprinse între 4 km și 12 km, se ramifică foarte puțin, asemănîndu-se cu culmile nordice.

Cele patru ramuri sudice lungi de peste 30 km prezintă în partea terminală cîte o porțiune mai înaltă, constituind, în ansamblu, culmea sudică a Munților Făgărașului. Această culme, fragmentată de ape, este conturată mai bine spre extremități. Între Dîmbovița și Rîul Doamnei ea este reprezentată de culmea Păpușa-Iezer-Păpău, al cărei punct maxim, Vîrful Roșu, atinge 2469 m, depășind cu 606 m Curmătura Oticului (1863 m, punctul cel mai jos al culmii de legătură cu creasta principală nordică).

Dupa A. Popa

Segmentul dintre Rîul Doamnei și Vîlsan – culmea Strunga-Ulmu – se ridică doar la 1216 m (în Vîrful Ulmului), în timp ce culmea de legătură spre nord are punctul minim de 1045 m într-o șa din apropiere. Cu excepția capătului dinspre Vîlsan – format din roci metamorfice – restul segmentului și zonele vecinte din nord și din sud conțin sedimentare din miocen și oligocen, ceea ce a determinat pe unii specialiști să considere că între Rîul Doamnei și Vîlsan culmea sudică a Munților Făgărașului dispare.

Partea vestică a culmii sudice făgărășene – dintre Vîlsan și Olt – cuprinde mai multe segmente formate din roci metamorfice dure (gnais de Cozia) legate spre nord prin culmi joase, din roci sedimentare, care ating punctele minime în apropierea culmii sudice. Astfel, între Vîlsan și pîrîul Limpedea se dezvoltă muntele Ghițu al cărui vîrf (1622 m) depăsește cu 507 m Curmătura Molivișului (1115 m), aflată în apropiere, spre nord. Între pîrîul Limpedea și rîul Arges se găsește muntele Albina (1371 m) avînd spre nord Curmătura Ursului (1015 m). Segmentul dintre Argeș și Topolog este mai lung și cuprinde munții Obîrșia, Măgureaua, Muntișoru și Frunțile; el atinge înălțimea maximă în vîrful Muntișoru (1534 m), iar culmea de legătură spre nord are punctul minim în apropiere, în Curmătura Runcurelei (1165 m). La vest de Topolog, pînă în pîrîul Roșia, se ridică culmea munților Șutu-Pietrosu-Mamurile, cu vîrful Pietrosu (1359 m) aflat chiar în sudul Curmăturii Pojorîtului (1045 m, punctul minim al culmii de legătură cu creasta principală nordică). Ultimul segment, cuprins între pîrîul Rosia și rîul Olt, este format din masivul Cozia (alt. max. 1668 m), care se detașează mult din relieful înconjurător. Acest masiv se leagă printr-o culme estică, joasă, de ramura Mîzgavu-Pietrosu în apropierea Vîrfului Feței Mari (1067 m) – la sud de vîrful Pietrosu. Punctul cel mai jos al culmii de legătură se găsește în șaua La Apa Cumpănită (725 m).

Apele care fragmentează culmea sudică a Munților Făgărașului au tăiat în aceasta chei adînci, dintre care cele mai spectaculoase sînt Cheile Argeșului.

Munții Făgărașului sînt cei mai înalți munți ai patriei noastre. În cuprinsul lor se află opt din cele 14 vîrfuri ale munților României care ating altitudinea de 2500 m: Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m), Colțul Viștei Mari (2527 m), Lespezi (2522 m), Cornu Călțunului (cca 2510 m), Vînătoarea lui Buteanu (2507 m), Hîrtopu (2506 m) și Dara (2500 m). Tot aici se găsesc peste 42 vîrfuri cu altitudini cuprinse între 2400 și 2 500 m.

Relieful din zona înaltă poartă amprenta glaciară. Aici se întîlnesc circuri și văi glaciare, cu profil transversal în formă de U, despărțite prin custuri ascuțite. În jumătatea inferioară văile devin înguste și adînci, în schimb culmile se lățesc. Din vremuri străvechi, potecile de acces la munte au evitat văile înguste și au urmat culmile, pe care le-au părăsit abia în zona glaciară – unde acestea au devenit greu accesibile, luînd aspect de custuri – și au coborît în circurile și văile glaciare alăturate, largi și ușor de străbătut cu piciorul.

2.3.2 Geologie

Munții Făgărașului sînt formați din roci metamorfice provenite din rocile sedimentare și eruptive preexistente care – sub influența unor temperaturi ridicate și presiuni uriașe întîlnite în adîncurile scoarței terestre – au suferit transformări, s-au metamorfozat, căpătînd o structură cristalină și, în majoritate covîrșitoare, un aspect orientat, șistos (șisturi cristaline). Intensitatea metamorfismului a fost mai puternică sau mai slabă. Rocile puternic metamorfozate ocupă o fîșie continuă, cu direcția generală VSV-ENE, care cuprinde regiunea Cumpăna și care poate fi urmărită din Valea Oltului pînă la localitatea Holbav (la est de Valea Șincăi), incluzînd Colții Cremenii și muntele Mezea. Dintre rocile care intră în alcătuirea acestei fîșii, caracteristic este gnaisul de Cumpăna, un gnais rubanat (cu benzi de culoare închisă, biotitice, care alternează cu benzi de culoare deschisă, cuarțo-feldspatice) în care apar ochiuri mari albe de feldspat potasic (microclin). În această fîșie mai sînt întîlnite gnaise cuarțo-feldspatice aplitice (cu cristale mici), paragnaise micacee (gnaise cu mică multă, provenite din metamorfozarea rocilor sedimentare) și micașisturi (șisturi cu mică multă).

În nordul fîșiei puternic metamorfozată se întîlnesc micașisturi și paragnaise cu intercalații de amfibolite și calcare cristaline. Aceste roci intră în alcătuirea crestei principale și a regiunilor învecinate din nord și din sud.

Versantul nordic făgărășan, mai ales regiunea împădurită, este format din roci slab metamorfozate ca șisturi cloritoase (în nuanțe verzui), șisturi sericitoase (cu irizații aurii), cu intercalații de calcare. Mai spre est apar și intercalații de cuarțite. Sporadic, apar intercalații de amfibolite (cascada Bîlea).

În sudul fîșiei puternic metamorfozată, rocile metamorfice se găsesc la suprafață numai la est de Rîul Doamnei, în masivul Iezer-Păpușa și în Culmea Tămașului. Metamorfismul acestor roci cste cu atît mai slab cu cît ele sînt mai depărtate de fîșia puternic metamorfozată a gnaiselor de Cumpăna-Holbav.

Între Rîul Doamnei și Olt, rocile metamorfice din sudul fîșiei gnaiselor de Cumpăna sînt acoperite de depozitele sedimentare (conglomerate, gresii, marne, gipsuri ș.a.) ale Depresiunii Titeștilor. Rocile puternic metamorfozate reapar la suprafață în culmea Cozia-Muntișor-Ghițu. Această culme este separată de Depresiunea Titeștilor printr-o denivelare bruscă, o falie. Caracteristic acestei serii este gnaisul de Cozia, puternic metamorfozat, care prezintă "ochiuri" de microclin cu dimensiuni de ordinul milimetrilor pînă la cîțiva centimetri.

Roci granitice, foto Vladut A.

În Munții Făgărașului apar cîteva injecții de roci granitice, cum sînt lama granitică din Valea Bîrsa Fierului și cele două lame mici de granit din Cheile Petrimanului (Valea Dîmboviței).

Munții Făgărașului s-au înălțat în orogeneza alpină. În perioada cretacică de la sfîrșitul erei mezozoice fundul unei mări – ale cărei ape acopereau ținutul țării noastre – a început să se încrețească și să se ridice deasupra apei sub forma unui șir de munți. Mișcări de încrețire au avut loc și în era neozoică (oligocen superior și chiar la începutul perioadei cuaternare). Alte mișcări mai lente, de ridicare și coborîre a scoarței, care au avut loc între timp, au ridicat în mai multe rînduri ansamblul de munți, fapt dovedit prin existența în acești munți a platformelor de eroziune.

Paraiele și raurile au ros adînc munții și au transportat materialul spre regiunile mai joase, în multe cazuri aflate sub apa mărilor, unde 1-au depozitat. Straturile sedimentare din Depresiunea Titeștilor (pînă la Rîul Doamnei) au fost depuse în eocen, oligocen și miocen din prima perioadă (paleogen) și începutul perioadei a doua (neogen) ale erei neozoice.

Ridicările de la începutul perioadei cuaternare au mijlocit ca partea înaltă a Munților Făgărașului (ca și a altor munți din cuprinsul Carpaților) să fie acoperită de ghețari. Zona glaciară a cuprins ambii versanți. Pe versantul nordic ea s-a întins între Valea Groapelor, la est, și Valea Găvanului, la vest. Pe versantul sudic extinderea longitudinală a fost ceva mai redusă, între Valea Luțelor (est) și Valea Surului (vest). După aprecierile geologilor, Munții Făgărașului păstrează urmele a două faze glaciale: Riss și Wurm, corespunzînd glaciațiilor a treia și a patra. În acest timp, pe cei doi versanți ai masivului s-au instalat ghețari de tip alpin, care au lăsat ulucuri glaciare lungi. Ghețarii cei mai lungi din masiv s-au aflat pe versantul sudic, în Valea Caprei, în Valea Vîlsanului, în văile Scara-Negoiu și în Valea Buda. Ghețarii de pe versantul nordic nu au depășit în general lungimea de 4,5 km. Doar ghețarul din Valea Urlea-Pojorta a fost ceva mai lung. Ghețarul din Valea Arpăselului a coborît la altitudinea cea mai joasă din Carpați, atingînd 1 250 m. În ultima fază glaciară (Wurm) au predominat ghețari de tip pirinean, care au lăsat în urma lor multe circuri glaciare suspendate. În urma ghețarilor au rămas stînci rotunjite și multe depozite morenice. Cele mai frumoase și mai impresionante urme ale ghețarilor sînt custurile dintre circuri – care imprimă nota de măreție a Munților Făgărașului – și lacurile glaciare.

Printre ciudățenii ale reliefului acestor munți pot fi enumerate Acul Cleopatrei, un vârf ascuțit și foarte înalt de stâncă și fereastra Zmeilor, un ochi de stâncă erodat în această rocă.

2.3.3 Clima

Elementele climei cunosc in Muntii Fagaras ca si in toate masivele muntoase, o etajare determinta de altitudine. Astfel se poate vorbi de un climat al padurilor de foioase, de unul al padurilor de conifere si, in sfarsit, de un climat al pajistilor alpine.

Masivul pune stavila atat maselor de aer rece si umed ce vin dinspre Atlantic si marile nordului, retinandu-le mai mult povarnisul nordic, cat si celor mediteraneene si tropicale pe care le opreste pe latura lui sudica. De aceea, pe versantul nordic este un climat dinamic, agitat, umed,rece, iar pe versantul sudic, unul mai moderat, mai calm si mai inseninat.Temperatura aerului scade de la poale spre crestetul muntilor.

Regimul climatic general

Munții Făgărașului au o climă aspră, cu caracteristici specifice climei temperate și climei subpolare.

Valorile radiațiilor solare globale (anuale) înregistrează în Munții Făgăraș valori sub 110 Kcal/cm2 avand o durată de 1800 ore/an (calculul este valabil până la 1000 m altitudine sud și 1500 m nord).

Circulația generală a atmosferei se caracterizează prin frecvența mare advecțiilor de aer temperat-oceanic din vest și din nord-vest ( mai ales în semestrul cald ) și frecvența relativ mică advecțiilor de aer temperat-continental din nord-est și est.

Temperatura aerului scade o dată cu creșterea altitudinii, ajungînd pe crestele făgărășene la o valoare medie anuală sub 0°C, atingînd chiar -2°C. Pe versantul sudic, temperatura este ceva mai ridicată decît pe cel nordic, ajungînd în vecinătatea muscelelor și a depresiunilor subcarpatice la valori medii anuale de cca 8°C. În zona înaltă, iarna poate dura șase-șapte luni. Temperatura medie a lunii celei mai friguroase (ianuarie) este de -7°C … -9°C, iar a lunii celei mai calde (iulie) nu depășește +7°C. Temperaturile maxime pot ajunge la +20°C, iar cele minime pînă la -38°C. În zona mai puțin înaltă, iarna este mai scurtă, cinci luni sau chiar mai puțin.

În sectorul montan sunt caracteristice verile răcoroase, cu precipitații abundente și ierni friguroase, cu ninsori bogate și strat de zăpadă relativ stabil pe o perioadă îndelungată.

Etajul climatic premontan prezintă un climat de tranziție între cel depresionar și cel montan. Corespunde în general zonei forestiere, cu altitudini de 650 până la 900 m. La acest etaj scade pericolul înghețurilor târzii prin persistenta, stratului de zăpadă, printr-un regim eolian ponderat și printr-o frecvență apreciabilă a brizelor de munte. Asigură existența celui mai bogat mozaic vegetal de interes forestier și pomicol și a unui cadru deosebit de favorabil pentru cura balneo-climaterică ( Perșani, Breaza, Sâmbăta, Vama-Cucului, Rotbav ).

Etajul climatic montan cuprinde relieful muntos cu altitudini cuprinse între 800-1000 m, aceste limite variind în funcție de orientarea și expoziția versanților, față de principalele componente ale circulației atmosferice.

a) Subetajul montan inferior ( 900-1500 m ), cu regim termic moderat este favorabil activităților turistice și sporturilor de iarnă; aici se găsesc întinse păduri de fag pe alocuri amestecate cu rășinoase. În acest climat se situează zona Poiana-Mărului, zona cabanelor montane care oferă condiții excelente pentru turism, sporturi de iarnă, cure de teren profilactice.

b) Subetajul montan superior ( 1500-1800 m ), propriu brâului pădurilor pure de molid, este un climat rece, cu ierni friguroase și cu lungi perioade de vreme senină favorabilă sporturilor de iarnă și turismului montan. Lunile de vară sunt destul de ospitaliere permițând prelungirea sezonului turistic estival pe durata a patru luni ( iulie-octombrie ).

Etajul climatic alpin ocupă sectoarele cele mai înalte ale munților situați la altitudini mai mari de 1800 m. Este un climat cu ierni aspre și veri destul de reci și umede cu vânturi puternice și o mare persistență a stratului de zăpadă ( aproximativ 200 de zile pe an ). Din cauza ceței și a vânturilor, perioada favorabilă sporturilor de iarnă considerabil redusă.

Zona înaltă poate oferi multe surprize. În zilele senine de iarnă temperatura poate atinge valori pozitive destul de ridicate, încît drumeții sînt tentați să facă plajă. În schimb, în timpul furtunilor de vară, temperatura scade adesea sub 0°C și ploile se transformă în lapoviță și ninsoare, fapt ce obligă pe drumeți să aibă întotdeauna în rucsac haine călduroase.

În zona Munților Făgărașului predomină vîntul dinspre vest, care suflă aproape permanent, iarna atingînd viteze năpraznice. Primăvara se face simțit Vîntul Mare, un vînt local, cu caracter de fohn și grăbește topirea zăpezilor. În zilele însorite de vară pe creasta Făgărașului se simte o briză de pe versantul nordic înspre cel sudic, mai încălzit. În văi sau în zonele împădurite vînturile se simt mai slab, dar pe crestele din zona alpină vînturile bat mai tare și obligă pe turiști să aibă în permanență la ei o haină de protecție.

Sînt rare zilele cînd, deasupra Munților Făgărașului, cerul este complet senin. Uneori se văd pe cer nori albi, mici, cu margini rotunjite, ca niște ghemotoace de vată, care sînt duși de vînt de la apus spre răsărit. Se numesc Cumulus humilis și sînt prevestitori de vreme bună. Ei înfrumusețează peisajul și sînt mult doriți de fotografii pasionați. Alteori, după dimineți senine de vara, apar nori tot din grupa Cumulus, cu forme rotunde și de culoare albă, care se dezvoltă deasupra munților. Către seară ei dispar, de obicei fără să producă precipitații. Acestia se pot dezvolta însă mult și pot genera furtuni cu descărcari electrice. Alți nori nu au contur bine definit. Se numesc Nimbus și provoacă ploi și furtuni. Norii aceștia pot cuprinde zone întinse și pot coborî la mică înălțime, cauzînd ploi mărunte și de lungă durată. Trebuie amintiți și norii de briză, aduși de curenții din văile nordice către creasta principală. La întîlnirea cu aerul sudic, cald și în bătaia razelor soarelui, aceste neguri ieșite din căldările nordice dispar. Mulți turiști aflați la cabanele de pe versantul nordic sînt puși în încurcătură și nu pornesc la drum, neștiind că pe versantul sudic, pînă în linia crestei principale, timpul este frumos.

Precipitațiile din Munții Făgărașului sînt printre cele mai bogate din țară. În zona înaltă se înregistrează anual între 1200 și 1400 mm, iar mai jos, deasupra pădurilor de fag, cad între 800 și 1000 mm. Luna cea mai bogată în precipitații este iunie, iar cea mai săracă, februarie. În perioada rece, precipitațiile cad sub formă de zăpadă, care este transportată de vînt (predominant dinspre vest) și îngrămădită mai mult în circurile și văile expuse spre est. Aici zăpada se menține pînă vara tîrziu. Versanții vestici și crestele culmilor rămîn adesea dezgoliți sau sînt acoperiți de un strat subțire de zăpadă; pe partea estică a crestelor se formează cornișe de zăpadă. Mersul pe zăpada proaspătă,adunată în urma ninsorilor abundente sau pe zăpadă moale este foarte anevoios și obositor. Acolo unde panta terenului este mare, zăpada proaspătă, nestabilizată, sau zăpada înmuiată de căldura primăverii pornește în avalanșe, constituind un foarte mare pericol pentru cei care se încumetă să străbată astfel de zone în perioadele respective.

Aspecte ale evoluțiilor principalilor parametri climatici

Temperatura medie anuală este de 8,2 grade Celsius la stația Făgăraș și de –2,6 grade Celsius la Bâlea Lac, la peste 2000 m altitudine.

Stația meteo Făgăraș, foto Vladut A.

2. Izoterma de 4 grade Celsius se situează la limita dintre subetajul montan inferior și cel superior .

3. Luna cea mai rece este ianuarie –3,9 grade Celsius , înregistrată la stația meteorologică Făgăraș și de –11 grade Celsius la stația Bâlea Lac .

4. Luna cea mai caldă este august în climatul alpin cu 5,5 grade Celsius la Bâlea Lac și iulie în toate celelalte etaje climatice atingând 17,8 grade Celsius la Făgăraș.

5. Regimul precipitațiilor variază între 600-750 mm în etajul premontan, 1200 mm în etajul montan și peste 1400 mm în etajul alpin.

2.3.4 Rețeaua hidrografică

Ape curgatoare

Munții Făgărașului sînt brăzdați de o bogată rețea de ape, a cărei structură este strîns legată de relief. Creasta principală împarte rețeaua de ape în două grupe mari: apele de pe versantul nordic și cele de pe versantul sudic. Caracterele celor două grupe de ape diferă între ele, fiind în concordanță cu caracterele culmilor respective.

Apele de pe versantul nordic sînt relativ scurte și puțin bogate în apă. Panta mare a versantului, de pînă la 1800 m diferență de nivel pe distanța de cca 10 km, a imprimat acestor ape cursuri paralele și aproape echidistante, orientate spre nord, împiedicînd formarea în munți a unor bazine hidrografice mari. Aici se găsește cea mai densă rețea hidrografică din țară (peste 0,8 km/km2). Apele au săpat văi adînci și înguste, creînd acele muchii nordice făgărășene, de o măreție neegalată în Carpați. Deși nu sînt mari, localnicii au dat acestor ape denumirea de rîuri.

Apele de pe versantul sudic sînt mai lungi și mai bogate în apă. Cursul lor – orientat spre sud – este mai dezordonat; ele se adună mai multe împreună, formînd cîteva bazine hidrografice complexe.

Alte două grupe, mai mici, cuprind apele de la cele două extremități ale crestei principale.

Apele din masivul Făgărașului sînt incluse în două mari bazine hidrografice: al Oltului și al Argeșului.

Oltul drenează toate apele versantului nordic, apele celor două grupe de la extremitățile crestei principale și apele de pe versantul sudic aflate la vest de culmea Lespezi-Clăbucet-Muntișor.

În grupa estică intră apele dintre culmile Tămașului și Țagăi, afluente rîului Bîrsa Mare, ca Bîrsa Tămașului (cu Pirîul Runcului), Bîrsa Groșetului (cu afluenții săi pîrîul Lerescu și pîrîul Cenușa), Bîrsa lui Bucur și Bîrsa Fierului.

Pe versantul nordic curg din munte următoarele ape mai importante: Rîul Șincăi (cu pîraiele Strîmba și Șercăiței), Rîul Sebeșului, Rîul Berivoiului (cu Rîulețul, Copăcioasa și Racovița), Rîul Dejanilor, Rîul Pojortei și Brezcioara (care unite formează Rîul Brezei), Rîul Sîmbetei (cu Rîul Lisei), Viștișoara, rîul Viștea Mare, Ucișoara, rîul Ucea Mare, rîul Arpașu Mare (cu pîrîul Podragu și pîrîul Albota), Arpășelul, pîrîul Bîlea și Pîrîul Doamnei (care împreună dau naștere Rîului Cîrțișoarei), rîul Laita, Rîul Mare al Porumbacului (cu pîrîul Tunsu), Porumbăcelul, Rîul Mare al Avrigului, Rîul Jibrii (cu pîrîul Moașa), rîul Moașa Sebeșului (cu Pîrîul Tătarului) și Rîul Sebeșului format din unirea Pîrîului lui Fătu cu Pîrîul lui Ionel. Acestea, după ce străbat în lat Depresiunea Făgărașului și după ce, cîteva dintre ele, confluează cu vecinele lor, sînt culese de rîul Olt, care curge prin marginea nordică a depresiunii, aproape paralel cu creasta principală făgărășeană.

Grupa vestică cuprinde apele care curg din munți direct în Olt sau care traversează depresiunile Loviștei și Jiblei. Din această grupă fac parte pîraiele Strîmba, Mărului, Rindiboilor, Fratelui, Curpănului, Satului, rîul Boia (format din pîraiele Boia Mică, Boia Mare și Boișoara), Rîul Sec, rîul Băiașu (cu pîraiele Dosului, Cîmpului și Roșia) și rîul Coisca (cu Pîrîul Dîngeștilor).

De pe versantul sudic, Oltul primește – lîngă localitatea Ostroveni – apele rîului Topolog, al cărui bazin hidrografic cuprinde pîraiele Negoiu, Scara, Podeanu, Mîzgavu, Topologelul, Cumpănița Topologului și Valea Satului.

Apele din bazinul hidrografic al Argeșului sînt grupate și ele în patru bazine mai mici.

În bazinul Argeșului propriu-zis intră apele dintre culmile Lespezi – Clăbucet – Muntișor (la vest) și Moldoveanu – Picuiata – Ghițu (la est), cum sînt rîul Capra, rîul Buda, pîrîul Cumpăna, pîrîul Oticu, Valea Rea, Valea cu Pești, Valea lui Stan, Rîul Arefului și pîrîul Limpedea (unit cu Turburea).

Rîul Vîlsan are un bazin mai mic, cuprins între culmile Picuiata-Ghițu (la vest) și Scărișoara-Malița (la est) și culege apele unor pîraie mai puțin importante (Izvorul Dimei, Izvorul Dorului, Pîrîul Zănoguței, Izvorul Popii, Pîrîul Dobroneagului, Valea Șetrei) și se varsă în Argeș lîngă localitatea Merișani.

Bazinul Rîului Doamnei, întins între culmile Moldoveanu-Scărișoara-Malița (la vest) și Mezea-Oticu-Iezer (la est), are o suprafață mai mare și adună apele Văii Rele (cu pîraiele Bîndea, Pojarna, Dara și Bourețu), ale pîraielor Leaota, Zîrna, Brătila, Văsălatu, Drăghina, Cernat și ale altora mai mici. După ieșirea din munți, Rîul Doamnei primește (lîngă Colibași) apele Rîului Tîrgului, unite cu ale Bratiei și ale Argeșului, și confluează cu Argeșul lîngă Pitesti.

Rîului Doamnei, foto Vladut A.

Rîul Dîmbovița adună apele dintre creasta principală făgărășană și culmea Mezea-Oticu-Iezer-Păpusa-Țefeleica, începînd de la cele două pîraie de obîrșie, Boarcășul și Pîrîul Vladului, la care se adaugă, pe stînga, pîraiele Luțele, lui Aron, Comisul, cu Scară, Mănăstirii, Nemțoaicelor, Răchiții și Tămașului, iar pe dreapta – din Masivul Iezer-Păpușa – pîraiele Colților, Barbului, Hotarului, Dracsinului, Cascue, Clăbucetului și Rîușorul. Dîmbovița confluează cu Argeșul lîngă localitatea Budești, aproape de vărsarea acestuia în Dunăre.

Lacurile

Glaciatia cuaternara a lasat in urma ei nu numai custurile ascutite, circuri si vai largi, care ofera maretie Fagarasului, ci si o serie de microdepresiuni in care apa acumulata a format lacuri glaciare

Lacurile glaciare ale Munților Făgărașului, deși nu au dimensiunile celor din Retezat, ca frumusețe pot sta alături de acestea din urmă. Cel mai întins lac glaciar din Munții Făgărașului este Bîlea, cu suprafața de 4,65 ha, urmat de Podragu (2,86 ha), Urlea (2 ha), Capra (1,83 ha), Avrig (1,48 ha) și Galbena (1,2 ha). Cel mai adînc lac glaciar din acești munți este Podragu (15,5 m), urmat de Călțun (11,8 m), Bîlea (11,35 m), Galbena (9 m) și Capra (8 m). La cea mai mare altitudine în Carpații românești este situat Lacul Mioarelor (2282 m), aflat în căldarea glaciară Hîrtopul Leaotei. Alte lacuri de mare altitudine sînt Scărișoara (cca 2265 m), Podul Giurgiului (2264 m), lăculețele din Căldărușa Lungă a Caprei (2250 m și 2251 m), Lacul Vîlsanului (2250 m), Geamănul de Sus (2244 m) și Capra (2230 m).

Lacul Podragu ,foto Vladut A.

Prin configurația sa, masivul nu a permis gruparea lacurilor în salbe sau ,,ciorchini", așa cum apar în Munții Retezat. Întîlnim puține cazuri cînd un lac mare este "asociat" cu cîteva lacuri mici. În rest, lacurile Făgărașului se găsesc izolate.

Pe partea nordică, de la est la vest, întîlnim următoarele lacuri glaciare: lacul Belia Mare, lacul Urlea (2 ha; 4,5 m; 2192 m), lacul lui Mogoș, lacul Viștișoara (-; -; 2040 m), cinci lacuri ale Podragului (din care lacul mare – 2,86 ha; 15,5 m; 2071 m; următorul – 0,24 ha; 2,2 m; 2070 m și lacul de sus – -; -; cca 2215 m), lacul Podrăgel (0,71 ha; 3,9 m; 1993 m), lacul Buteanu, două lacuri ale Bîlei (lacul mare – 4,65 ha; 11,35 m; 2027 m), trei lacuri ale Doamnei (lacul mare – 0,51 ha; 1,5 m; 1869 m; unul cu stuf și altul temporar) și lacul Avrig (1,48 ha; 4,5 m; 2011 m).

Pe partea sudică, tot de la est la vest, întîlnim trei lăculețe ale Luțelor, lacul Zîrna (0,5 ha; 0,5 m; 2050 m), lacul Jgheburoasa (1 ha; 2 m; 2150 m), un alt lac pe Culmea Zîrna-Leaota (0,16 ha; 1,5 m; 2140 m), șase lacuri în Hîrtopul Leaotei (din care Lacul Roșu – 1 ha; 3 m; 2100 m; Geamănul de Jos – 0,35 ha; 0,7 m; 2200 m; Geamănul de Sus – 0,30 ha; 2 m; 2244 m; Lacul Mioarelor – 0,15 ha; 0,4 m; 2282 m), lacul de la Fundul Bîndei (0,11 ha; 0,2 m; 2080 m), lacul estic al Văii Rele (0,5 ha; 2,5 m; 2168 m), lacul vestic al Văii Rele (0,45 ha; 2 m; 2156 m), patru lacuri ale Galbenei (lacul mare – 1,2 ha; 9 m; 2195 m; celelalte trei cu suprafețe între 0,1 și 0,3 ha), lacul Scărișoara (în căldărușa de sub Potcoava, alt. cca 2265 m), lacul Vîlsan (cca 1 ha; cca 1 m; 2250 m), lacul Picuiata (cca 0,4 ha; cca 2 m; cca 2200 m), Iezerul Podul Giurgiului (0,22 ha; 3 m; 2264 m), lacul Buda (0,87 ha; 2,2, m; 2056 m), lacul Rîiosu (0,15 ha; 2198 m), două lacuri în căldarea de mijloc a Caprei (lacul mare – 1,83 ha; 8 m; 2230 m; lacul mic – 0,22 ha; 1,5 m; 2228 m), două lacuri în Căldărușa Lungă a Caprei (lacul de jos – 0,11 ha; 1,2 m; 2250 m), lacul Călțun (0,78 ha; 11,8 m; 2135 m), lacul Negoiu (-; -; 1963 m) și lacul Boia (-; -; 2040 m).

În preajma unor lacuri enumerate mai sus, sau pe fundul unor căldări glaciare, se găsesc multe mocirle care nu sînt altceva decît lacuri glaciare într-un stadiu de colmatare cvasitotală.

Multe din microdepresiunile rezultate în urma tasării nivale sînt umplute cu apă, permanent sau temporar, formînd astfel lacuri mici. Asemenea lăculețe se găsesc pe partea dinspre căldarea Groapele a culmii Văcarea, pe Culmea Scoarței, în Banciu, în Curmătura Vladului, în Curmătura Bră-tilei, în Hermeneasa, în Curmătura Zîrnei, pe Șleaul Moșuleței, pe Culmea Cațaveiului, pe Muchia Zănoaga, pe Muchia Sărății, în Șaua Corbului, pe culmea Florea-Comarnic și în alte părți. Trebuie menționat în mod deosebit Lacul Învîrtitei din Nucșoara (2,2 ha; 4,75 m; 789 m), avînd cuveta for-mată în gips.

În ultimele decenii, în Munții Făgărașului au apărut mai multe lacuri de baraj artificial, ca urmare a valorificării potențialului energetic al rîurilor. Cel mai mare dintre acestea este lacul Vidraru (893 ha; adînc. 155 m; alt. 830 m), rezultat prin stăvilirea apelor Argeșului printr-un baraj în dublu arc, înalt de 166 m, la intrarea în Cheile Argeșului; umplerea lacului a început la 15 martie 1966. Pe Rîul Doamnei a apărut în martie 1967 lacul Văsălatu (Baciu) cu suprafața de 2,5 ha, adîncime la baraj de 14 m și alt. 860 m. Lacul de pe Vîlsan are suprafața de 2 ha, adîncimea la baraj de 15 m și alt. 954 m. Lacul Cumpăna (3 ha; adînc. 24 m; alt. 920 m) a luat naștere în 1969. Rîul Dîmbovița este stăvilit prin barajul înalt de 103 m, construit la confluența sa cu Pîrîul lui Platon (aval de Pîrîul Mănăstirii); el a dat naștere lacului Pecineagu cu suprafața de 170 ha și alt. 1113 m, a cărui umplere a început la 14 aprilie 1985.

2.3.5 Vegetația

Vegetația Munților Făgărașului, determinată în principal de condițiile climatice, variabile în funcție de altitudine, prezintă o zonare pe verticală. Temperatura, ca factor climatic hotărîtor al zonării, este mai ridicată pe versantul sudic – expus radiației solare – și influențează limitele zonelor vegetale care, și ele, sînt mai ridicate pe acest versant în comparație cu cel nordic.

Cea mai mare parte din suprafața masivului, începînd de la poale pînă la altitudini de cca 1600 m pe versantul nordic și cca 1 850 m pe cel sudic, este acoperită cu păduri formînd zona pădurilor montane, deasupra căreia se află zona pajiștilor și tufărișurilor alpine.

Se deosebesc doua zone:

1. zona montana a padurilor – intre 600 – 1850 m alt (etajul padurilor de fag, etajul padurilor de fag + rasinoase, etajul padurilor de molid).

2. zona alpina – intre 1600 – si peste 2300 m alt : jnepenisuri si pajisti subalpine; pajisti alpine si tufarisuri scunde.

În partea inferioară, o mare răspîndire o are fagul (Fagus silvatica), care în Munții Făgărașului creste viguros formînd păduri întinse (făgete), uneori de o frumusețe rară. În pădurile de fag se întîlnesc exemplare de carpen (Carpinus betulus, paltin de munte (Acer pseudoplatanus) și mesteacăn (Betula verrucosa), ultimul foarte răspîndit pe Culmea Pietricelei. În lizierele poienilor de mică altitudine găsim tufărișuri de alun (Corylus avellana) și rugi de mure (Rubus hirtus). În aceste păduri se întîlnește zada (Larix decidua), cum se poate vedea pe Valea Brezcioarei și, mai rar, tisa (Taxus baccata).

Începînd de la altitudinile de 1000 m pe versantul nordic și 1200 m pe cel sudic, pădurile de fag sînt împestrițate din ce în ce mai mult cu rășinoase, îndeosebi brad alb (Abies alba) și molid (Picea excelsa), dar și cu diferite specii de foioase ca ulmul (Ulmus montana), frasinul (Fraxinus excelsior), plopul de munte (Populus tremula), scorușul (Sorbus aucuparia) și altele.

Pe sub copacii pădurilor de foioase cresc diferite specii de ierburi adaptate la lumina filtrată de frunzele copacilor. Pajiștile însorite sînt formate din alte specii, între care predomină iarba vîntului (Agrostis tenuis). O mulțime de flori, în diferite culori, înveselesc aceste pajiști.

Fagul, împreună cu cele mai multe specii de foioase, urcă pînă la altitudini de 1200 m pe partea nordică și 1450 m pe cea sudică. Mai sus rămîn pădurile de molid, molidișurile, în care reușește să pătrundă afinul (Vaccinium myrtillus) împreună cu cîteva specii de plante și de mușchi.Uneori, pădurile de molid sînt atacate de un lichen, barba ursului (Usnea barbata). În pajiștile din etajul pădurilor de molid sînt foarte răspîndite păiușul roșu (Festuca rubra) și țepoșica (Nardus stricta), printre care cresc și alte specii.

Limita superioară a pădurii de molid se situează pe versantul nordic la 1500-1600 m altitudine, iar pe cel sudic la 1750-1850 m. Deasupra acestei limite se află etajul alpin inferior (sau subalpin) în care se deosebesc: tufărișuri de jneapăn (Pinus montana ssp. mughus) împreună cu ienupărul pitic (Juniperus sibirica), afin, arin de munte (Alnus viridis), uneori zîmbru (Pinus cembra), omag (Aconitum tauricum), ghințură pătată (Gentiana punctata) și altele; tufărișuri de smirdar (Rhododendron kotschyi) asociat cu afin, merișor (Vaccinium vitis idaea), omag alpin (Aconitum tauricum ssp., alpestre), ghințură (Gentiana carpatica) și altele; pajiști de părușcă (Festuca supina), iarba stîncilor (Agrostis rupestris) și țepoșică printre care cresc diferite plante cu flori ca firuța de munte (Poa media), brîndușa de munte (Crocus heuffelianus), clopoței (Campanula napuligera), vioreaua de munte (Viola declinata), ridichioara (Geum montanum) și altele.

Brîndușa de munte (Crocus heuffelianus),Vladut A.

Etajul alpin superior începe de la 2100-2200 m pe părțile nordice și de la 2200-2300 m pe părțile sudice și continuă pînă pe vîrfurile cele mai înalte. Se caracterizează prin pajiști scunde alternînd cu puține tufărișuri pitice. Pe platouri și coaste domoale predomină pajiștea de coarnă (Carex curvula), în care se întîlnesc frecvent firuța alpină (Poa alpina), margareta alpină (Chrysanthemum alpinum), clopoțelul alpin (Campanula alpina), cupa alpină (Gentiana kochiana), dar și specii endemice Carpaților noștri, ca romanița de munte (Anthemis carpatica), cruciulița de munte (Senecio carpaticus), ghințurica (Gentiana frigida), garofița pitică (Dianthus gelidus) și altele. Pe creste și pe coastele repezi predomină rugina (Juncus trifidus) prin care cresc sisinei de munte (Pulsatilla alpina), oițe (Anemone narcissiflora), ghințură (Gentiana praecox ssp. carpatica), milițea (Silene dinarica) etc.

Pe munții Rîiosu și Buda, ca și în alte părți unde solul este calcaros, s-au dezvoltat specii de plante specifice acestui sol ca garofița de munte (Dianthus tenuifolius), garofița albă de stînci (Dianthus spiculifolius), omag galben (Aconitum anthora), sîngele voinicului (Nigritella rubra), floarea de colț (Leontopodium alpinum) și altele. Speciile rare sînt ocrotite de lege.

2.3.6 Fauna

Munții Făgărașului, cu o întindere vastă, acoperită de o haină vegetală groasă formată în mare parte din păduri, adăpostesc o faună bogată și variată. Animalele, mai mult sau mai puțin direct, sînt legate de regnul vegetal și, în final, de condițiile climatice.

Cea mai mare parte a faunei ocupă zona pădurilor, deoarece aici animalele au condițiile cele mai prielnice de viață. În zona golului alpin numărul viețuitoarelor este mic în comparație cu cel din zona forestieră.

Dintre mamifere întîlnim ursul (Ursus arctos alpinus) și o specie mai mică, ursul negru (Ursus arctos formicarius), cerbul carpatin (Cervus elaphus), căprioara (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), pisica sălbatică (Felix silvestris), rîsul (Felix linx), jderul de copac (Mustela martes), dihorul (Mustela putorius), iepurele (Lepus timidus), veverița (Sciurus vulgaris), șoarecele de pădure (Apodemus sylvatica), șoarecele scurmător (Clethrionomys glareolus), șoarecele de zăpadă (Microtus nivalis ssp. ulpius), liliacul mic (Nyctalus leisleri), pîrșul cenușiu (Glis glis), cîrtița (Talpa europaea) s.a. În rezervația din Valea Arpășelului a fost colonizată, în anul 1973, marmota (Marmota alpina). Sus, în zona alpină, se întîlnesc ciopoare de capre negre (Rupicapra rupicapra).

Capra de Făgăraș,sursa :carpati.org

Caprioara nu urca decat rareori mai sus de braul padurilor de fag. Cerbul ajunge, in schimb, pana la limita superioara a padurilor. Mistretul este si el adeseori intalnit, cu precadere, in padurile de la poalele muntilor. Dintre feline, cele mai frecvente sunt pisica salbatica si jderul de copac, comune atat padurilor de foioase cat si celor de molid. Nu lipseste nici rasul care urca uneori pana la golul alpin. Nelipsiti din padurile de fag sunt lupul si vulpea. Ursul, cel mai mare dintre mamifere , se adaposteste ziua prin desisurile padurilor si noaptea iese in cautarea pradei, in jurul stanilor. In golul alpin este imparatia caprei negre, specie ocrotita.

Păsările sînt reprezentate prin multe specii, dintre care menționăm ierunca (Tetrastes bonasiarupestris Brehm), pitulicea verde fluierătoare (Phylloscopus t. trochilus L.), mierla de apă (Cinclus c. aquaticus Bechst), ciocănitoarea de munte (Dendrocopos l. leucotos Bechst), gaița (Garrulus g. glan-darius), codobatura de munte (Motacilla c. cinerea Tunst.), fluierarul de munte (Tringa hypoleucos L.), păsărarul (Accipiter n. nissus L), șorecarul comun (Buteo b. buteo L.), cocoșul de munte (Tetrao u. urogallus L.), cocoșul de mesteacăn (Lyrurus t. tetrix L.), corbul (Corvus c. corax L.), forfecuța galbenă (Loxia c. curvirostra L.), gaița de munte (Nucifraga c. caryocatactes L.), brumărița de pădure (Prunella m. modularis L.), mierla gulerată (Turdus torquatus alpestris Brehm), cucul (Cuculus c. canorus L.), cinteza (Fringilla c. coelebs L.), iar în etajul alpin fîsa alpină (Anthus spinoletta), brumărița alpină (Prunella colaris), cinteza alpină (Montifringilla nivalis), vulturul pleșuv (Aegypius monachus), acvila de stîncă (Aquila ch. chrysaetos L.), vulturul pleșuv sur (Gyps f. fulvus Habl), cojoaica de munte (Tichodroma m. muraria L.). În decursul acestui secol deasupra Munților Făgărașului s-a mai văzut încă zburînd zăganul (Gypaets barbatus).

În padurile de foioase sunt mai frecvente: cinteza, sturzul de vasc, pitigoiul, mierla. In partile cele mai pustii ale padurii, evitand cararile muntilor, se afla cocosul de munte, pasare rara, ocrotita de lege. Deasupra crestelor se intinde spatiul vulturilor plesuvi si al acvilelor de munte.

Dintre reptile și broaște, amintim șopîrla de munte (Lacerta vivipara), năpîrca (Anguis fragilis), șarpele de pădure (Elaphe longissima), vipera neagră (Vipera berus), salamandra (Salamandra salamandra ssp. carpatica), broasca de pădure (Rana temporaria) și broasca rîioasă (Bufo bufo).

Pîraiele de munte și lacul Bîlea au fost populate natural, din timpuri străvechi, cu păstrăv indigen (Salmo trutta fario L.). Începînd din anul 1966, în lacurile mari ale Munților Făgărașului a fost introdus păstrăvul indigen. În cîteva lacuri a fost răspîndit păstrăvul curcubeu (Salmo gairdneri Richardson) și păstrăv fîntînel (Salvelinus fontinalis Mitchill). În lacul Vidraru și în rîurile afluente, pe lîngă păstrăvul indigen trăiesc și alte specii de pești ca păstrăvul curcubeu, lostrița (Hucho hucho L.), coregonul (Coregonus albula L.), lipanul (Thymallus thymallus L.), moioaga (Barbus meridionalis petenyi Heck), scobarul (Chondrostoma nasus L.), boișteanul (Phoxinus phoxinus) și altele. În rîul Vîlsan și în Rîul Doamnei trăiește aspretele (Romanichtys valsanicola), un relict glaciar, endemism carpatic.

Mai pot fi menționate o mulțime de insecte și alte nevertebrate, ca gîndaci, muște, fluturi, melci etc., cu un rol important în viața celorlalte viețuitoare sălbatice și în menținerea bioechilibrului dinamic natural.

Bogăția cinergetica a Făgărașului

În țara noastră situația reală a efectivelor de vânat se prezintă diferit – de la specie la specie – față de cifra optimă, fie depășindu-se raportul cantitativ- calitativ adecvat, fie găsindu-se sub cifra ideală.

Dincolo de aceste variații, evoluția creșterii efectivelor și a răspândirii corespunzătoare a unor specii de vânat este satisfăcătoare, existând premisele pentru o continuă îmbunătățire. Specii care era în pericol de reducere și dispariție, de exemplu cerbul lopătar, capra neagră etc, prin acțiunea de populare și selecție extinsă aproape în toată țara au atins sau se apropie de cifra optimă. În ceea ce privește cerbul carpatin se fac eforturi pentru creșterea numărului de exemplare pentru unele fonduri de vânătoare, cât mai ales, pentru obținerea unor trofee valoroase (coarne). Mistețul s-a extins foarte rapid în regiunea de câmpie unde condițiile de hrană și protecție sunt din cele mai bune, cu excepția unor fonduri de vânătoare în care mistrețul constituie vânatul principal.

O deosebită importanță se acordă iepurelui care înregistrează în general o scădere a efectivelor întreruptă de unele perioade când unele fonduri de vânătoare, mai ales din zona de câmpie, prezintă o evoluție normală și chiar o creștere, acest fenomen de scădere a efectivelor la iepure înregistrându-se în toată Europa.

Un salt spectaculos s-a realizat în situația efectivelor de fazan, care au crescut de 5-6 ori, astfel că, în perspectivă, acest vânat va colora peisajul tuturor fondurilor de vânătoare din câmpie și din coline joase.

Bogăția cinegetică a Țării Făgărașului rezultă din fișele fondurilor de vânătoare (cinegetice) după o evaluare prealabilă a vânatului. Suprafețele fondurilor de vânătoare se redau, de asemenea, în fișa fondurilor de vânătoare. Când există evidențe funciare exacte, suprafețele pot fi actualizate arătându-se în ce măsură folosințele actuale ale terenurilor corespund modului de gospodărire cinegetică în raport cu speciile de vânat, care sunt care sunt componentele nefavorabile și pentru ce specii de vânat.

Prin evaluarea efectivelor de vânat se înțelege stabilirea numărului de exemplare dintr-o specie de vânat dintr-un anumit teritoriu. Trebuie menționat că la limitarea la stabilirea unei anumite cifre nu este satisfăcătoare, ci pe cât posibil este necesară și stabilirea cu exactitate a raportului între sexe, a ponderilor categoriilor de vârstă ( adulți, tineret și pui ), calitatea vânatului respectiv – este cazul calității vânatului și starea sanitară.

Sunt cunoscute numeroase metode de evaluare, care sunt utilizate în funcție de tipul de peisaj, specie, densitatea populației, mobilitatea speciei, întinderea teritoriului, calificarea personalului etc .

La noi pentru toate speciile de vânat sedentare se execută o evaluare de bază și evaluări de verificare cum ar fi la cerb în septembrie, capra neagră în octombrie-noiembrie, dropie în mai și cocoș de munte în aprilie-mai.

În luna martie se face o evaluare pentru tote speciile care apoi se completează cu datele culese anterior și ulterior.

Luna martie a fost aleasă pentru evaluarea de bază, deoarece ea se află la sfârșitul iernii, sezonul cel mai dificil pentru vânat, iar vânătoarea s-a închis pentru majoritatea vânatului sedentar și cu puține excepții, puii nu au apărut, deci există posibilitatea stabilirii efectivului de reproducție.

În afara evaluări de bază, se recomandă executarea unor evaluări de verificare la unele specii care înregistrează fluctuații mari de efectiv, ca la iepure, fazan și potârniche pentru care se efectuează o evaluare după încheierea perioadei de creștere a puilor, respectiv înaintea deschiderii noului sezon de vânătoare.

Bogăția salmonicolă a Făgărașului

Creșterea păstrăvilor în apele de munte, ca și producerea peștelui de consum în păstrăvării a constituit în permanență un obiectiv important pentru unii specialiștii din diferite domenii printre care se numără și economia.

Ținând cont de faptul că bogăția salmonicolă există numai în zona montană, deoarece în zona deluroasă apele sunt mai puțin populate cu pești având debite în general mici și fluctuante dar fiind și poluate, în zona cercetată există două mari păstrăvării: Dejani și Sâmbăta de Sus.

Valorificarea piscicolă a apelor de munte este condiționată de menținerea capacității de producție ridicată și acolo unde este cazul, prin executarea unor lucrări și amenajări corespunzătoare și popularea sistematică cu alevini ( pui de pește în primele zile de dezvoltare ).

Deoarece flora acvatică endogenă și exogenă, ca și fauna specifică, condiționează existența populației piscicole iar ele sunt dependente de debit și mai ales de constanța acestuia, acolo unde variațiile debitului sunt mari se apreciază că apele respective nu pot fi luate în considerare.

Existența efectivului piscicol este afectată de unii factori naturali nefavorabili, de factori artificiali, legați de activitatea antropogenă din zona acestor ape, dăunători naturali, paraziți și boli.

Păstrăvul indigen este specia cea mai răspândită a celor două păstrăvării, având efective variabile în funcție de capacitatea biocenotică și a modului cum au fost gospodărite fondurile respective. Capacitatea biogenetică este bună pentru pâraiele de munte care aparțin de aceste păstrăvării, efectivele actuale de păstrăv indigen fiind mai mici decât cele optime, aceasta și datorită dezvoltării mijloacelor de transport care au făcut ca accesul pe aproape toate pâraiele să fie ușor.

O altă specie valoroasă a apelor de munte din Țara Făgărașului este lipanul, care are o carne deosebit de gustoasă, fiind apreciată de către pescarii sportivi.

Păstrăvăria Sâmbăta de Sus

Păstrăvăria Sâmbăta de Sus , Foto : Vladut A

Este situată pe valea Sâmbetei, la 12 KM de satul Sâmbăta de Sus, pe pârâul Sâmbăta și are un rol important în ceea ce privește veniturile – prin păstrăvul de consum.

Situată la o altitudine de 475 m are o suprafață de 12400 de metri pătrați, asigură o productivitate de 2 Kg/metru pătrat pentru consum și 1,5 Kg/metru pătrat pentru repopulări. Pârâul Sâmbăta nu este torențial și nici poluat prin lucrări de exploatare sau alte surse.

Păstrăvăria Dejani

Este situată pe valea Dejani, la 10 KM de comuna Dejani, la o altitudine de 645 m, are o suprafață de 14100 metri pătrați și asigură o productivitate de 2,5 Kg pe metru pătrat păstrăv de consum și circa 2 Kg pe metru pătrat pentru repopulări.

Pentru realizarea înmulțirii și creșterii salmonizilor sunt necesare o serie de instalații și amenajări specifice, care se găsesc în ambele păstrăvării Sâmbăta, respectiv Dejani.

Sistemul de captare și distribuție a apei este constituit dintr-un baraj, canale de alimentare, bazine de distribuție și decantare, canale de admisie și de evacuare.

Barajul are drept scop captarea apei și dirijarea ei prin canale de alimentare. Canalul de alimentare pornește din partea superioară a barajului pentru reglarea debitului.

În concluzie, cei care doresc să practice această formă de turism găsesc aici condiții propice pentru o vânătoare sau o partidă de pescuit, bogăția cinegetică și salmonicolă, asigurând vânătorului sau pescarului sportiv ajuns în această zonă o vacanță deosebită.

2.3.7 Solurile

Sunt repartizate în mod direct de vegetație și ceilalți factori fizico-geografici, sub care s-au format.

Sub pădurile de foioase s-au format solurile brune de pădure și podzolurile. Acestea au următorul profil de sol: la suprafață se află orizontul A de acumulare a materiei organice-humusul- în proporție de 2,5-3,5% și cu dimensiuni sub 50cm, având o culoare negricioasă. Sub orizontul A, se află orizontul B de acumulare a oxizlor și hidroxizilor de mangan, fier și siliciu, și are o culoare maroniu-roșcată. În bază se află orizontul D sau roca mamă pe care s-a dezvoltat profilul de sol.

Sub pădurile de conifere s-a format solul brun acid montan, in diferite stadii de podzolire, asemănătoare ca profil, cu cele de sub pădurile de foioase, cu deosebirea că sunt mai reci, mai acide, mai scurte în profil și mai bogate în schelet( PH-ul este cuprins între 7-9%).

Sub pajiștile alpine s-au dezvoltat solurile de pajiște alpină precum și solurile schelet.

În afara solurilor zonale amintite anterior, s-au solurile azonale cum sunt: solurile mlăștinoase și turboase, acolo unde băltește apa, și renzinele și preudorendzinele pe rocile carbonatice. Pentru utilizarea lor agricolă se recomandă aplicarea de amendamente carbonatice în vederea neutralizării reacției acide și sporirea acumulării materiei organice.

Pentru protecția solurilor se recomandă terasarea versanților, ararea conform curbelor de nivel, utilizarea de culturi neprășitoare.

2.3.8 Rezervațiile

În ceea ce privește rezervațiile naturale din această zonă, aici se poate vedea rezervația de floră și faună de la Muntele Cozia, rezervația geologică și paleontologică de la Turnu Roșu și rezervația forestieră de la Valea Bâlei.

-rezervatii geologice la Albesti (9 km nord-vest de Campulung): granitul de Albesti (blocuri de granit folosite si la constructia Arcului de Triumf din Bucuresti si a manastirii Curtea de Arges), calcarele de Albesti;

-rezervatie forestiera la Mihailesti (21 km sud de Campulung) – specii forestiere autohtone si exotice (bradul de Caucaz, douglas, arborele vietii, ienupar de Virginia, ulmul de Turkestan, arborele cu lalele)

-rezervatie paleontologica la Suslanesti (6 km de Campulung)

-poiana de narcise Negrasi

Poiana de narcise ,foto Vladut A.

În sud-vestul Muntilor Fagaras se afla Masivul Cozia (1668 m) ce domina regiunea Valcei. Comorile naturale ale acestui masiv sunt ocrotite si conservate in cadrul Rezervatieia complexe Cozia, declarata Parc National. Rezervatiile naturale situate la Cozia, Buila, Vanturita si in Muntii Capatana, sunt de asemenea, protejate ca monumente ale naturii, adapostind specii de flora si fauna rare.

Intre monumentele naturii ale acestui masiv se afla Cascada Serbota, Cascada Balea, Pesterile de sub Vf. Negoiu, Acul Cleopatrei.

Parcul natural Golul alpin Fagaras

Zona protejata complexa geomorfologica, hidrografica, de flora si fauna . Starea de conservare a ecosistemului Parcului natural Golul alpin Fagaras este relativ buna, însa este afectat de pasunatul excesiv si de practicarea unui turism neecologic, precum si de braconaj.

Localizare: Golul alpin al Muntilor Fagarasului, între Vârful Suru si Podagru. Versantul nordic apartine ariei comunelor Racovita, Porumbacu, Arpas si orasului Avrig. Include si rezervatia naturala Bâlea.

Rezervatia naturala Golul Alpin si lacul Bîlea

Rezervatie complexa, geomorfologica, hidrologica, de flora si fauna. Cuprinde relieful alpin, flora si fauna din circul glaciar Balea, precum si lacul cu acelasi nume Dintre elementele floristice specifice: jnepen, ienupar, floarea de colt, smirdar, bujor de munte, afan; Dintre elementele faunistice: capra neagra si acvila de stanca. Starea de conservare a Rezervatiei naturale Golul Alpin si lacul Bîlea (de tip complex) a avut de suferit dupa construirea Transfagarasanului si intensificarea turismului; covorul vegetal s-a redus datorita numarului mare de autovehicule si turisti care campeaza în zona, iar o serie de specii de animale s-au refugiat în vaile din împrejurimi. Se înregistreaza si aici practicarea unui turism neecologic si a pescuitului în lac.

Lacul Bâlea,foto Vladut A.

Localizare: Muntii Fagarasului, caldarea glaciara Bâlea, între vârfurile Vânatoarea lui Buteanu (2508), Capra (2439 m), Paltinu Mare (2398), Muchea lui Buteanu (2506 m) si Piscul Bâlii , în aria comunei Cârtisoara.

Calcarele-Turnu Rosu – (la 30 km de Sibiu), rezervatie geologica de calcare eocene aflata la poalele Muntilor Fagaras, aproape de defileul Oltului. Avand mare valoare stiintifica (monument al naturii), calcarele si conglomeratele contin cele mai frumoase exemplare de moluste din Romania, dinti de rechin, corali, reptile; 

Rezervatia naturala Arpasel

Rezervatia Arpasel,foto Vladut A.

Este o rezervatie faunistica si de flora. Aici traiesc cca. 80% din caprele negre din Muntii Fagaras, marmote, ursi, acvile de munte, cervide.

Rezervatia Arpasel (faunistica) este bine conservata, deoarece pe de-o parte beneficiaza de paza, iar pe de alta parte accesul este dificil, este însa puternic afectata de zgomotul datorat tragerilor de antrenament efectuate în Poligonul militar Cîrtisoara

Localizare: Versantul nordic al Muntilor Fagarasului, pe valea Arpaselului, alaturi de Parcul natural Bâlea.
Cuprinde etajul alpin, subalpin si montan superior, între 1000 m si 2500 m altitudine, pe valea strajuita de vârfurile Vânatoarea lui Buteanu (2508 m) si Vârtopel (2359 m).

2.3.9.Toponimie

Referitor la toponimia diferitelor locuri din munții Făgăraș și Transfăgăraș am considerat interesantă și aplicabilă nomenclatura pe care o utilizează ciobanii, ținând seama că aceștia au fost primii care au cutreierat aceste meleaguri. Aceasta nu intră în contradicție cu nomenclatura geografică ci o completează. Păstorii considerau prin noțiunea de munte suprafața de pășunat ce o puteau folosi și de obicei aceasta era reprezentată printr-o căldare glaciară sau coasta unui picior de munte sau chiar doar o parte dintr-o căldare glaciară. De aceea același picior al unui munte privit dintr-un loc putea să aibă o denumire iar dintr-un altul o altă denumire. Relativ la vârfuri, vârful care primea denumirea căldării era cel ce părea cel mai impunător și nu neapărat cel mai înalt. În general acestea însă nu erau comune mai multor munți cazurile fiind rare astfel că denumirile geografice se potrivesc întocmai cu cele pastorale. Ca să dau totuși un exemplu, Vârful Moldoveanu este cel mai impunător dinspre muntele (căldarea glaciară) Moldoveanu dar el poate fi denumit de asemenea Vârful Viștea Mare dinspre valea Viștei (însă nu este cel mai impunător, acela fiind Colțul Viștei Mari) sau vf. Galbena dinspre muntele Galbena. După cum se poate observa stâna este o prezență obligatorie pe fiecare vale a acestor munți. Prezența unui număr așa de mare de stâni este datorată suprafețelor mari de pășunat. Locul propice de amplasare al unei stâni este la liziera pădurii la aprox. 1600 m, deoarece printre necesitățile unei astfel de “ industrii de brânzeturi” sunt apa și lemnele, precum și apropierea unei suprafețe de pășunat.

Nu lipsesc însă și așa numitele bordeie ciobănești aflate cu mult peste 2000 m unde sunt ținute diversele turme care nu sunt crescute pentru lapte: sterpe, miei, berbeci. Din laptele de oaie se prepară caș, telemea, urdă, brânză de burduf (care ține mult timp dacă este păstrată într-un loc răcoros), jintiță, etc.

Vârful Moldoveanu, cu toate că este cel mai înalt nu este situat pe creasta principală a masivului ci în lateral, pe piciorul ce coboară din Colțul Viștei Mari la 30 min spre sud dincolo de o custură accidentată. Cele două vârfuri fiind atât de apropiate au aspectul, din depărtare, al unui trapez.

Drumul standard pe care este parcurs masivul constă din urmărirea crestei principale de la est către vest sau viceversa. Această modalitate, în felul ei spectaculoasă, ratează ocazia vizitării văilor și versanților sudici (majoritatea cabanelor se află pe văile nordice) și tot ce poate fi văzut în această direcție. De exemplu, există mai multe căi posibile de a ajunge pe vf. Moldoveanu dinspre sud, evitând parcurgerea traseului de creastă. Unul dintre acestea este cel ce pornește din Valea Argeșului, de la coada lacului Vidraru și se întinde pe Valea Buda și apoi pe muntele Moldoveanu până pe vârful Moldoveanu. O altă metodă constă din a parcurge Valea Rea, una dintre văile sudice și adânci, părăsind-o în dreptul stânii și urcând muntele Galbena, intrând apoi pe Plaiul Mare pe care dacă este urmat, ne conduce de-a dreptul spre vârf. În cele din urmă a patra posibilitate este parcurgerea drumului oilor, de-a lungul Plaiului Mare, drum de câteva zile, domol, care pornește din dreptul comunei Brădetu și ajunge până sub vârf.

Așezarea cabanelor predominant pe partea nordică a masivului se datorează în primul rând faptului că turismul în munți s-a dezvoltat la început pe vremea Imperiului Austro-Ungar, Transilvănenii având astfel un avantaj economic important și fiind primii care au construit cabane. De aceea Podragu, Negoiu, Suru (arsă), Bâlea (arsă), Bârcaciu, Urlea, Turnuri, etc. sunt toate situate pe versantul nordic. În ajutorul turiștilor sunt însă construite refugii alpine ca: Berevoescu, Zârnei, cel Curmătura Viștei, Scara și Călțun. Dintre acestea, singurul care nu se află pe creasta principală este Călțun, el aflându-se lângă lacul cu același nume. Refugiul din Curmătura Viștei este cel mai rezistent, fiind construit în 1989 din cărămidă și cu acoperiș de carton asfaltat după ce cele anterioare din zonă, în Valea Rea și respectiv în partea opusă în nord, pe Valea Viștea Mare, au fost luate de vânt respectiv avalanșă.

Lacurile glaciare oferă un loc propice pentru așezarea unei tabere de corturi asigurând o sursă potabilă de apă. În general acestea sunt însă mult peste liziera pădurii astfel încât nu se poate face focul cu lemne.

Cea mai grea porțiune turistică a masivului este Custura Sărății care se află întrer șaua Cleopatrei și vârful șerbota. Este un traseu predominant de cățărare însă nu excesiv de dificil recomandabil însă numai pe vreme uscată și numai celor bine echipați.

Spre deosebire de Moldoveanu ale cărui pante nu sunt foarte abrupte, cel de-al doilea vârf ca înălțime din țară, Negoiu, se prezintă altfel. Din orice parte ar fi escaladat el este oricum mult mai abrupt decât primul. Fie că este atacat din căldarea cu același nume, fie că este urcat printr-una din strungile din creasta principală (Strunga Dracului sau Strunga Doamnei) fie că este escaladat dinspre cabana Negoiu, el tot atât de impunător pare. Poate și din acest motiv, acest vârf a fost considerat până la o cartografiere mai atentă, cel mai înalt vârf din țară, el apărând impunător și dinspre țara Făgărașului de unde se vede în toată splendoarea spre deosebire de Moldoveanu care, fiind sudic nu poate fi văzut din zone locuite.

Printre ciudățenii ale reliefului acestor munți pot fi enumerate Acul Cleopatrei, un vârf ascuțit și foarte înalt de stâncă și fereastra Zmeilor, un ochi de stâncă erodat în această rocă.

Varietatea de drumuri forestiere permite o explorare sistematică a acestui masiv parcurgând diversele văi laterale pe care puțini le cunosc. Din acest motiv am avut surpriza să întâlnesc ciobani care să-mi mărturisească că pe valea pe care pasc oile lor nu mai fuseseră turiști de 3 ani de zile. Este adevărat că valea respectivă, nordică, prezenta impedimentul de a nu avea un acces imediat pe creasta principală în schimb puteau fi văzute o mulțime de animale specifice zonei de mare altitudine printre care și turme de capre negre.

Una dintre văile cele mai contorsionate ale Făgărașului poate fi considerată Valea Dâmboviței care desparte trei grupe mari de munți: Făgărașul propriu-zis, cel sudic și Piatra Craiului. Această vale este sub forma unui S care pornește din pasul Rucăr Bran și se continuă ca delimitator între Piatra Craiului și Făgăraș având barajul de la Pecineagu în partea inferioară. Pe cursul mijlociu sunt câteva poteci de acces spre Piatra Craiului sudică (de ex. Garofița Pietrei Craiului) iar apoi la confluența Boarcășului cu Valea Vladului se despart căi de acces spre Iezer Păpușa, masiv ale cărui pajiști alpine se întrezăresc cu greu. Continuând drumul pe Valea Vladului se poate ajunge la refugiul Berevoiescu după ce în prealabil se depășește stâna de pe valea respectivă .

2.4 Potențialul turistic antropic

Pornind de la câteva reflecții făcute de Nicolae Iorga asupra Țării Oltului care, de sus, de pe dealul Galațiului, i se înfățișa în toată splendoarea ei așternută sub împietrita grandoare a Făgărașilor.

Fără îndoială că o scurtă vizită într-o zonă ale cărei trăsături specifice-geografice, istorice, etnografice-se poate desfășura urmărind cunoașterea principalelor obiective de interes turistic.

În același timp invităm turistul să intre în universul spiritual făgărășan și să cunoască aparent enigmaticele obiceiuri care mai pot fi întâlnite în timpul sărbătorilor de iarnă, la nuntă sau la înmormântare. Turistul va descoperi aici frumusețile portului, cântecului și jocului desfășurate în ultima lună a anului când viața satului este dominată de “CEATA FECIORILOR”.

2.4.1 Vestigii și monumente istorice

CETATEA FĂGARAȘ

CETATEA FĂGARAȘ,foto Vladut A.

Vestita cetate făgărășana, avand o vechime de peste 650 de ani, este situata chiar in centrul orasului. Ridicata ca loc de aparare in sud-estul Transilvaniei, ea devine in veacurile urmatoare punct de rezistenta impotriva incursiunilor tataresti si turcesti. Cetatea si domeniile inconjuratoare au intrat in 1526 in stapanirea voievodului Transilvaniei Stefan Mailath (fiul unui boier roman din Tara Fagarasului). Condusi de Mustafa Pasa, turcii o ataca in 1541 si, atragandu-l intr-o cursa, il fac prizonier pe voievod. Inchis in faimoasa inchisoare "Yedicule" (7 turnuri), el avea sa moara dupa 10 ani, fara sa-si fi putut capata libertatea.

In 1599 si-a facut intrarea in cetate Mihai Viteazul. Batrana cetate i-a ramas credincioasa voievodului si in zilele grele ale razvratirii nobilimii, dandu-i adapost lui si familiei sale; bustul Doamnei Stanca, indurerata sotie a lui Mihai, asezat la intrarea cetatii, aminteste acele clipe dramatice.

De la inceputul secolului al XVII-lea si pana la finele sale, cetatea a fost, cu unele mici intreruperi, resedinta a principilor Transilvaniei, sala Dietei, aflata la primul etaj, gazduind patru din adunarile tinute aici. Documentele vremii consemneaza ca la una dintre acestea a participat si o delegatie a domnului muntean Serban Cantacuzino.

Aspectul actual al cladirii se datoreste refacerilor si fortificarilor facute in decursul timpului. Astfel se aminteste ca in 1630 santul din jurul cetatii a fost largit si legat printr-un canal secret de raul Olt; totodata s-a construit un pod mobil la intrare, pentru ca in caz de pericol sa poata fi ridicat.

Cu trecerea anilor, magaziile si pivnitele de aprovizionare ale cetatii au devenit celule in care erau aruncati taranii iobagi razvratiti.

Azi, schelele inconjoara batranele ziduri pentru a reda aspectul maret de odinioara si se fac mari lucrari de amenajare a cetatii ca muzeu.

CETATEA RÂȘNOV

Foto Vladut A.

De pe netedul ses al Barsei se zaresc de departe ruinele masive ale cetatii Rasnov, construita pe un deal stancos. Ridicata cam in acelasi timp cu cetatea Prejmer, ea este amintita prima oara in documentele anului 1355. In secolele urmatoare este refacuta si consolidata in mai multe randuri. Intre zidurile cetatii si-au gasit adapost si trupele lui Mihai Viteazul, care s-a oprit aici dupa infrangerea de la Miraslau (1600). Domnul a asteptat la Rasnov sa-i soseasca din Tara Romaneasca intaririle necesare refacerii armatei sale.

Situata pe drumul de veche traditie Brasov-Rucar-Campu-lung Muscel, ce lega Transilvania de Tara Romaneasca, cetatea a facut fata multor asedii; o singura data luptatorii ei au trebuit sa deschida portile, in anul 1612, din cauza lipsei de apa.

Acest eveniment revine in memorie si datorita fantanei pe care o vedem in mijlocul cetatii ruinate. Cu cata truda trebuie sa fi fost sapata in stanca dura fantana adanca de peste 150 m!

Cum arata odinioara cetatea? O plimbare printre ruinele camerelor de provizii, de-a lungul zidurilor groase, cu galeriile de unde luptatorii rasnoveni aparau cetatea, sau la "Ograda" – locul unde erau aduse vitele la adapost – ne poate sugera contururile ei.

O imagine tot atat de sugestiva ne-o ofera si muzeul din Rasnov, in care armele, uneltele, stampele si alte obiecte de epoca evoca atmosfera acelor vremuri si intregesc istoricul puternicei cetati.

CETATAEA POENARI

Foto Vladut A.

În Cheile Argesului, pe pintenul de stanca numit Cetatuia, a fost ridicata in secolul al XIV-lea Cetatea Poenari, un “cuib de vulturi al vitejilor de demult” ce avea sa serveasca drept loc de refugiu, de observatie si de aparare. Protejata de pante abrupte imbracate de o padure deasa de fag, Cetatea Poenari facea parte dintr-un lant de fortificatii ce aparau hotarele dinspre miazanoapte ale Tarii Romanesti.

Numele cetatii vine de la vechiul sat argesan Poenari, toponimic romanesc larg raspandit ce indica o asezare omeneasca intemeiata intr-un gol natural de padure. Strajuind prapastiile de la intrarea in Chei, cetatea, ctitorita conform traditiei populare de Negru Voda, a fost construita in stil bizantin cu turnuri circulare si ziduri puternice. Ea avea o forma alungita, ziduri groase de doi-trei metri si cinci turnuri de aparare: patru rotunde si unul prismatic. Donjonul initial, un turn de forma patrata, a fost zidit din piatra bruta legata cu mortar, fiind consolidat cu barne de lemn ale caror urme se mai vad si astazi. Aceasta imbinare a lemnului cu piatra sta marturie ca vestitele, in lumea antica, murus dacicus (ziduri dacice) au fost folosite ca model de constructie pentru sisteme de fortificatie si aparare pe teritoriul romanesc pana tarziu, in epoca feudala.

Cetatea Poienari datează din vremea lui Vlad țepeș și tronează acum mai jos de barajul de pe lacul Vidraru asupra văii Argeșului. Construită la vremea ei inaccesibil, pe o culme foarte abrută ce se înalță în lungul văii, înconjurată din trei părți de prăpăstii de cel puțin 150 m, păstrează încă elemente din structura și organizarea sa. Privind prin golurile zidurilor se înfățișează o priveliște minunată a Văii Argeșului.

La aproximativ 5 km de satul Breaza, aflat aproape de Lisa, pe dealul denumit “La cetate” sau “La Turn”, se află ruinele unei cetăți feudale. Oamenii cred că este a lui Negru Vodă, întemeietorul Țării Românești. Ca și cum nu era de ajuns, tot aici au fost găsite vestigiile unei cetăți dacice din secolul I i.e.n.

2.4.2 Muzee, mănăstiri, biserici și case memoriale

Muzeul Tarii Fagarasului Valeriu Literatu

Colectiile muzeului din Cetatea Fagarasului cuprind obiecte arheologice, numismatice, documente de istorie medie si moderna a Tarii Fagarasului, arta plastica, arta decorativa, mestesuguri artistice populare (olarit, tors, tesut, cojocarit), icoane pe sticla, interior taranesc, civilizatia sasilor etc. Dintre piesele de valoare consemnam: masca romana de parada din secolele II – III, tezaur monetar medieval din secolele XIV – XVII, descoperit in satul Parau, galeria de sculptura Virgil Fulicea .

Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus

Foto :Vladut A.

Zidită în 1696 de către Constantin Brâncoveanu, mănăstirea a fost dărâmată de armata generalului Bukow în 1761. Între anii 1926-1936, mănăstirea a fost reconstruită în stil brâncovenesc. Acum, Mănăstirea Sâmbăta este cea mai mare, mai puternica și mai bine organizată mănăstire ortodoxă a Ardealului, având peste 40 de călugări. Biserica mănăstirii păstrează o colecție impresionantă de 500 de icoane, marea majoritate pictate pe sticlă din secolele XVIII-XIX.

Exemplu tipic al arhitecturii din Țara Românească cu planul trilobat și turlă pe naos, această biserică a devenit pentru multe altele ridicate în Țara Bârsei, pe valea Târnavei Mari și în zona Sibiului.

In Fagaras exista o biserica romano-catolica datand din secolul al XV-lea, biserica in care se slujeste si azi.

Alte atractii turistice sunt:

– Biserica Brancoveneasca, construita de domnitorul Constantin Brancoveanu in anul 1698 si

biserica "Sfanta Treime" din secolul XVIII

Biserica Brâncoveanu din Făgăraș (1698) ,sursa :manastireabrancoveanu.ro

Bisericile sasesti fortificate de la Rodbav, Cincsor, Cincu

– Manastirile: Dejani, Bucium, Breaza, Berivoi

– Piramidele de la Sona (morminte ale unor capetenii dacice)

Templul Ursitelor

Castrul Roman de la Feldioara

Cetatea Jidava ( la 4 km de Campulung, o puternica fortificatie romana construita in timpul imparatilor Commodus (181 – 193 e.n.) si Septimius Severus (193 – 211e.n.)),

Curtea Domneasca de la Curtea de Arges (ridicata in secolul al XII-lea, prima capitala a Tarii Romanesti)

constructiile feudale de la Glavacioc si Aninoasa

manastirea Curtea de Arges (situata la 38 km de Pitesti, a fost construita de Neagoe Basarab in 1517)

manastirea Negru Voda (situata la Campulung, a fost ridicata de domnitorul Negru Voda (1215), reconstruita de primul domnitor al Tarii Romanesti, Basarab I, si terminata de fiul acestuia, Nicolae Alexandu Basarab (1352 – 1364)

Biserica Domneasca din Pitesti (construita de Constantin Serban Basarab si sotia sa, Doamna Balasa), Manastirea Cotmeana (ridicata de Mircea cel Batran)

– Mănăstirea Bucium, reînființată în 1990, pe ruinele vechiului locaș, atestat documentar în 1737 și ars din ordinul aceluiași general Bukov, trimis de împarăteasa Maria Teresa să înăbușe manifestările creștinilor ortodocși din Țara Făgărașului.

– Muzeul de artă populară, unul dintre puținele muzee particulare de această factură din țară.

Mai puteți vizita o serie de biserici vechi cum este biserica Sf. Nicolae, ctitorie a lui Constantin Brancoveanu(sec XVII), biserica Sf. Treime(sec XVIII), biserica romano-catolică, biserica evanghelică, biserica reformată.

O altă atracție o constituie cetățile țărănești și bisericile fortificate, construite ìn satele locuite de către sași.

În cetatea Făgăraș a locuit o vreme Doamna Stanca soția lui Mihai Viteazul, iar în 1657 ia ființă aici o școală românească. Astăzi adăpostește, în una din aripile sale, muzeul “CETATEA” cu profil de istorie și etnografie. În parcul din fața cetății se află bustul Doamnei Stanca.

Cum pleci de la cetate și mergi spre Casa de Cultură, poți vedea statuia lui Badea Cârțan (1849-1911), celebrul cioban din Cârțișoara, care a călătorit pe jos până la Roma, ca să vadă cu ochii lui Columna lui Traian și alte dovezi ale vechimii și latinității poporului român. Și care, în 1877 își pune turma de oi la dispoziția armatei române, dupa care se oferă să participe voluntar la Războiul de independență al României.

Ca orice oraș transilvănean cu tradiție, Făgărașul se mândrește cu câteva biserici vechi, dovezi ale diversității religioase.

Biserica ortodoxă “Sfântul Nicolae”, declarată monument de arhitectură este o ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, înalțată între 1697-1698. Din anul 1721, păstrează în interior frumoase picturi murale. Mănăstirea Franciscanilor și Biserica Romano-Catolică, a cărei construcție a început în 1737, este declarată de asemenea monument de arhitectură. Biserica Reformată, construită între anii 1712 și 1715, pe locul vechii biserici distruse, păstrează două valoroase coloane provenite de la vechiul edificiu de cult. Biserica “Sfânta Treime”, construită între 1782 și 1783 adăpostește frumoase picturi murale și două icoane vechi, pictate în ulei. Biserica Evanghelică, concepută în stil neoclasic, a fost ridicată între anii 1842 și 1843, dupa ce edificiile anterioare au fost distruse rând pe rând. Două pietre funerare aflate aici aduc mărturii despre existența la Făgăraș, în prima jumatate a secolului trecut, a unor bresle ale rotarilor și pietrarilor. Pe locul vechii construcții a fost descoperită ulterior o foarte valoroasă Biblie tipărită în limba germană (1544) păstrată și astăzi.

Un alt popas pe care- l poți face în Făgăraș este Casa lui Ioan Inochentie Micu Klein. În această clădire, monument de arhitectură și una din cele mai vechi din oraș, construită în 1727 în stilul Renașterii transilvănene, a locuit cărturarul iluminist, înalt prelat greco-catolic, membru al Dietei Transilvaniei și coautor la “Supplex Libellus Valachorum”.

Casa Ioan Inocențiu Micu-Klein din Făgăraș (1727),foto Vladut A.

Tot din Fagaras se poate merge la pescuit pe Olt (raul trece pe langa oras).

In orasul Victoria (aflat la 15km distanta) exista de asemenea un strand foarte frumos amenajat.

Avrig este unul din orasele importante ale acestei zone fiind locul de nastere al lui Gheorghe Lazar. Un bust din 1939 este ridicat in centrul localitatii. Palatul Brukenthal ridicat in 1764 in stil baroc in forma de U cu un corp central masiv. Gradina palatului organizata pe terase, cu trepte monumentale si fantani arteziene a fost construita din initiativa Sofiei de Brukenthal dupa modelul gradinilor frantuzesti ale epocii. In fundul gradinii se pastreaza orangeria. De vizitat in Avrig este de asemenea Biserica ortodoxa construita in prima jumatate a secolului XVIII.

În Făgăraș se găsesc o serie de monumente de arhitectură dintre care amintim: ctitoria lui Constantin Brâncoveanu din Făgăraș-Biserica Sfântul Nicolae ca fiind cel mai vechi dintre edificiile de cult rămase în picioare în oraș, finalizată în anul 1698; casa lui Inochentie Micu; Biserica Sfânta Treime (1783); școala “Radu Negru”; Biserica romano-catolică și mănăstirea franciscanilor (1737); Biserica reformată (1712); Biserica evanghelică (1843).

Turnul Rosu este o localitate amplasata la intrarea in defileul Oltului prezinta Biserica lui Matei Basarab (1653) cu stema tarii care este unicat in Romania precum si scoala veche de 200 ani.

Carta, localitate situata la 43 km de sibiu pastreaza ruinele manastirii cisterciene, unul dintre cele mai importante monumente ale goticului timpuriu din Transilvania. A fost ridicata de calugarii cisterecieni in 1202.
Simbata de Jos gazduieste, intr-o stare avansata de degradare, un castel baroc datand 1770, construit de Samuel von Brukenthal.

Prin Simbata de Sus se ajunge la Complexul Sambata dezvoltat in jurul Manastirii Sambata, ctitorita de Constantin Brancoveanu.

Boita prezinta o importanta turistica deosebita prin Castelul turnul Rosu (denumirea vine de la faptul ca zidurile au fost vopsite in rosu cu sangele turcilor invinsi intr-o batalie din apropiere) dateaza din sec. XIV si in prezent este inchis circuitului turistic. Tot in jurul Boitei se gasesc urmele unei cetati romane din sec. II, Cimitirul eroilor din primul razboi mondial, Turnul Spart si Cetatea Lotrioara.

Turismul montan s-a bucurat de mare interes de pe la mijlocul secolului XIX.
Pe atunci s-a creat reuniunea de Gimnastica si Turism iar in 1881 s-a creat Societatea Carpatina (S.K.V.) care a ridicat numeroase cabane montane si a dezvoltat interesul pentru drumetiile montane.
In prezent exista 26 de trasee turistice in Muntii Fagars, 17 in Muntii Cindrel si 7 in Muntii Lotrului
Datorita traseelor montane deosebit de periculoase, in Sibiu functioneaza cel mai puternic centru Salvamont din Romania.

Orașul Victoria – “Oraș fără arhive” – își datorează existența Combinatului Chimic din localitate. Pe măsura dezvoltării orașului, pe lângă funcția industrială, i se vor adăuga și altele între care și cea turistică, favorizată de apropierea masivului Făgărăș, ceea ce va conduce în mod special la dezvoltarea turismului montan. Între obiectivele turistice interesante din oraș, amintim Coliba lui Dumitru Opriș – care reprezintă locuința de odinioară a pădurarului, singurul locuitor al acestor meleaguri înaintea edificării orașului: 1948-1949.

Avrig – Așezare situată într-o zonă etnografică, cu trăsături proprii în ceea ce privește arta populară –ceramică, sticlărie, pictură pe sticlă, arta textilelor, port, cojocărit.

Localitate cu vechi tradiții în domeniul țesăturilor de interior. Muzeul etnografic și expoziția memorială “Gheorghe Lazăr “ prezintă un interior specific, piese din arta textilelor, port și o expoziție memorială Gheorghe Lazăr. Bustul și mormântul lui Gheorghe Lazăr, Biserica evanghelică ( sec. XIII ); Biserica ortodoxă (sec. XVIII ), cu pictură de zugravii Pană și Ionașcu; castel în stil baroc (sec. XVIII ), care a aparținut familiei Brukenthal.

Beclean- Satul face parte din categoria “așezărilor de vale largă” (ca și Porumbacul de Jos, Arpașul de Jos, Viștea de Jos, Șercaia, etc.).Se remarcă aici, ca și în alte părți, casele bine înfipte în pământ, solide și bine întreținute, toate cu porți înalte – case de oameni gospodari.
Merită să mergi până la zona Lacuri, acesta fiind cel mai interesant loc din imediata apropiere a satului. Istoricii spun că, în timpul Imperiului Habsburgic aici a funcționat o secție a domeniilor imperiale, iar în perioada interbelică s-a transformat în secție a Domeniilor Regale. Locuitorii din Țara Făgărașului numesc această zonă "La lacurile Beclean" datorită celor 17 hectare de lacuri în care se poate pescui păstrav și crap. De asemenea, păstrându-se tradiția de prin partea locului, turiștii au posibilitatea de a învăța și practica echitație.

Cartisoara – Localitate pitorească, la poalele munților Făgăraș situată la capătul nordic al șoselei alpine transfăgărășene. Muzeu etnografic și popular Badea Cârțan. Prezintă ceramică, sticlărie, manufactura, pictură populară pe sticlă; se relevă personalitatea cărturarului țăran Badea Cârțan, autodidact, propagator, al slovei românești, care a mers până la Roma pentru a-și vedea străbunii pe Columnă. Biserica ortodoxă Streza – Cârțișoara (1818-1821), cu frescă de zugravii din familia Grecu. Biserica ortodoxă Oprea Cârțișoara pictură de N. Grecu.

Dejani – Dupa 20 de km, la sud de orașul Făgăraș, ajungi în frumoasa așezare Dejani. “Așezare piemontală”, ar spune specialiștii, înconjurată de munți, acoperiți de păduri dese. La Dejani, casele sunt în majoritate mari, cu etaj, răsfirate, cu garduri joase și fără porți înalte. Curțile sunt generoase, grădinile se întind pe suprafețe întinse. Ochiul respiră în largul lui aici – nimic nu e înghesuit, îngust sau îngrămădit.
În primul rând, Mănăstirea Dejani.

Atestată documentar înainte de 1700, ea a fost distrusă în 1761, de armatele generalului Bukov și rectitorită în ultimii ani, pe vatra celei vechi. Mănăstirea are hramul “Acoperământul Maicii Domnului” și 8 călugări. Foarte frumoasă este biserica de lemn a mănăstirii – cele trei turle amintesc de stilul moldovenesc.
Mai departe și mai puțin cuvioși, păstrăvi bine crescuți pot fi întâlniți înotând, în păstrăvăria de la Dejani.
Avem informații din teren că localnicii sunt mai mult decât dispuși să te ducă chiar și până la cabana Valea Sâmbetei.

Sambata de Sus ( com. Voila ) sat așezat la sud vest de Făgăraș ( 20 km ) pe drumul care se ramifică la Sâmbăta de Jos din DN 1.

În Sâmbăta de Sus, după vizitarea bisericii ridicată la 1784 de Nicolae și Constantin Brâncoveanu, turistul este atras de locul, aflat într-un admirabil cadru natural, unde se înălța odinioară castelul construit aici de Constantin Brâncoveanu.

Ca să ajungi la Sâmbăta de Sus din orașul Făgăraș, mergi spre Est, treci de Beclean, ajungi la Sâmbata de Jos și de-acolo cobori spre sud. Ca și Șinca Noua, Măliniș, Breaza și Viștișoara, Sâmbăta de Sus este o “așezare piemontală” – plasată la poalele munților Făgăraș. Dintr-o o perspectivă mai laică asupra locației și aflăm că de la Sâmbăta de Sus ajungi într-o oră și jumătate la cabana Valea Sâmbetei (de acolo ai trasee turistice pe munte vara și pârtia de schi iarna, dar și un drum ușor până la chilia părintelui Arsenie Boca).

Tot în Sâmbata de Sus poți vedea un castel ridicat de Constantin Brâncoveanu, între anii 1653-1678.
Castelul baroc construit de Samuel von Brukental în 1770 la Sâmbăta de Jos. Tot aici este și herghelia de lipitani, cea mai importantă pepinieră de lipitani din Europa.

Părăsind Sâmbăta de Sus, după 9 km parcurși spre sud, se ajunge la poalele munților unde întâlnim unul dintre cele mai înălțătoare locuri de popas. Găsim aici, izvoarele unor cu totul deosebite surse de încântare pentru inimă și minte, aici unde grandorii peisajului montan îi răspunde delicata siluetă a ctitoriei brâncovenești nu mai veche de trei sute de ani, dar atât de încărcată de istorie – Mănăstirea SÂMBĂTA DE SUS .

Alături de mănăstire, la 690 m altitudine, este situat Complexul Turistic Sâmbăta, într-o frumoasă poiană și are 70 de locuri de cazare și un restaurant.

Țara Făgărașului se caracterizează de asemenea printr-o mare varietate de relief, de o mare valoare turistică. Zona este favorabilă mai ales turismului gen “drumeție “ , dar și alpinismului de performanță, sporturilor de iarnă, turismului de circulație și turismului de sfârșit de săptămână. Oferta turistică constă în special din atractivitatea peisagistică creata de munții Făgărașului, din unele lucrări hidroenergetice ca și dintr-un bogat patrimoniu cultural-istoric și etnografic.

2.4.3 Populatia si asezarile omenesti

Grupa Munților Făgăraș, ca dealtfel, toți munții Carpați nu întrunesc condițiile ideale pentru locuire. Densitatea populației este cuprinsă în cea mai mare parte a lor sub 25 locuitori/km2 excepție făcând Valea Oltului, cu Depresiunea Loviștei, unde aceasta atinge o valoare cuprinsă între 25-50locuitori/ km2.

Munții Făgăraș aparține administrativ județelor Argeș și Vâlcea în care sporul natural al populației se încadrează în cazul județului Argeș între 4,1 și 7%, iar în județul Vâlcea între 1 și 4%.

Marea majoritate a populației 53% se încadrează între limite de vârstă cuprinse între 20 și 60 de ani, fapt important pentru dezvoltarea economică a regiunii, această categorie de vârstă constituind actuala forță de muncă. Populația sub 20 de ani are o pondere de 33% , ceea ce face ca forță de muncă să fie asigurată în perspectivă.

Populația acestei grupe muntoase locuiește în marea sa majoritate la sate. Satele sunt de tip linear, situate de-a lungul văilor de pe flancurile nordice și mai ales de pe cele sudice. Pe lângă acest tip de sat, în compartimentul estic al Depresiunii Loviștei există și sate de tip răsfirat cu casele printre grădini cu pomi fructiferi. De regulă, sunt sate mici sub 500 locuitori.

Marea majoritate a populației se ocupă cu creșterea ovinelor și exploatarea și prelucrarea lemnului. În ultima vreme, prin amenajarea hidronergetică a bazinelor hidrografice- Olt și Argeș- o parte din populație lucrează aici.

2.4.4 Obiceiuri și tradiții

De când ai să pui piciorul în aceste ținuturi, vei vedea că oamenii de aici sunt bine conectați la lumea modernă. Și nu mă refer doar la cei de la oraș. Sătenii te vor uimi cu utilitățile de ultimă generație, de care se folosesc cu nonșalanța unui orașean învățat de multă vreme cu ele.

Cu toate astea, într-un chip ciudat, lucrurile acestea, venite din viitor, nu le umbresc mândria cu care își vor purta costumul popular, atunci cand îl imbracă, sau plăcerea cu care îți vor povesti despre obiceiurile și tradițiile de pe meleagurile în care s-au născut – fie că-i hora din sat, colindele de Crăciun, Plugușorul, Capra de Anul Nou (care în Șinca Nouă continuă, de pildă, până la 7 ianuarie, când toți fac masă mare și “strică” capra) sau "Plugarul", sărbătoare agricolă și "Cununa", obicei care se practică la încheierea secerișului și care își are originea în cultul precreștin al fertilității.

Costume populare, lucrate cu migală sunt hainele lor de gală pe care le poarta la cele mai importante sărbători ale anului.

Despre aceste sărbători și despre obiceiurile legate de ele, ei povestesc cu mare bucurie. Colindele, spun etnografii, își au originea în ciclul agrar după care se hotărau anotimpurile în vremurile pre-romane și pre-creștine. Ele invocau zeii, oamenii crezând că simpla lor numire era ca o vrajă, ce provoca realizarea în fapt a lucrului dorit.

Odată cu apariția creștinismului, colinda a asimilat puternice elemente religioase. Cele două lumi au rămas contopite într-un colind până în zilele noastre.

În Făgăraș, se întâlnesc trei tipuri de cete de feciori, în funcție de “accesoriile” pe care le folosesc în timpul colindului. Ceata de feciori cu bâta (iată un element arhaic al ritualurilor de inițiere), ceata de feciori cu țurca (masca) și cea cu steag. Pe ultima ai să o întâlnești mai ales în satele de la poalele munților.
În afară de accesorii, cetele de feciori mai au un aspect interesant: ele se formează, de fapt, după un sistem de organizare clar stabilit. Întâi e vătaful, apoi urmează alegerea ajutoarelor sale: ghirăul, colăcarul și crâșmarul. Alegerea acestora a rămas în unele sate asemănătoare ritualurilor arhaice de inițiere prin care, la o anumită vârstă, intrai sau nu în rândul feciorilor. În majoritatea satelor, însă, alegerea se face dupa un obicei lăsat din generație în generație:Ceata se adună de Sfântul Nicolae și se hotărăsc șefii cetei – vătaf mare, vătaf mic, colăcar, crâșmar. În perioada de timp rămasă până la Crăciun toți feciorii trebuie să învețe, “cu sfințenie”, toate textele și cântecele colindelor pe care tu le vei asculta.

Credința în puterea magică a cuvântului a dus la crearea unor colinde impregnate de simboluri, care vin din religiile precreștine și care au ca filon principal cultul agrar, cele mai multe cuvinte magice fiind, astfel, cele ce denumesc plante – cum ar fi rodia, de pildă (simbol precreștin al fecundității).

2.4.5 Meșteșuguri

În Țara Făgărașului, oamenii fac ce fac și scot din mâinile lor lucruri uimitoare.Uită-te la casele pe lângă care ai să treci. Toate sunt bine construite, dar, mai ales, frumoase. Oamenilor de aici le place să stea în case frumoase.Uită-te într-o casă – pe peretele care dă spre est e o icoana pictată frumos, dar nu oricum, ci pe sticlă.Oamenilor de aici le place să se închine la icoane frumoase.Apoi uită-te la grădinile frumos îngrijite, cu pomi fructiferi curățați și sănătoși.Oamenilor de aici le place să aibă grădini frumoase.Și uită-te la oameni , când e sărbătoare. După hainele populare curate și frumos cusute, lor le place să se îmbrace frumos.Dacă ei sunt multumiți de cheptarul lor, atunci e făcut în Făgăraș.Dacă sunt extrem de mulțumiți, atunci e făcut de Sofonea Dumitru.Dacă sunt extrem de mulțumiți, deși nu sunt făgărașeni, atunci e sigur făcut de celebrul meșter cojocar Sofonea Dumitru, cunoscut artist popular în toată țara prin creațiile sale extraordinare.

Cojocăritul
Nea Dumitru este un continuator de preț al meșteșugului cojocăritului în Țara Făgărașului. Prin mâinile sale, această îndeletnicire străveche a locuitorilor de aici este mai vie decât oricând. Folosindu-se de unelte tradiționale de cea mai mare simplitate nea Dumitru nu face, nu meșteșugește, nu coase – el creeaza cojoace ciobănești, cojoace fără guler, cheptare, cheptare înfundate, cheptăruțe, cheptare crepate și bondițe.
Cu răbdare, iscusință și har argăsește, ,,cârnuiește, ,,ghipsuiește”, croiește și ,,înflorează” aceste opere de artă care nu au trecut neobservate în toată țara. Este poate cel mai apreciat artist popular al Țării Făgărașului. Nea Dumitru, însa, e modest. Când e lăudat, dă din cap zâmbind înțelept, rămânând mereu la mijloc, neatins parcă, ager la minte și hâtru.

Cerga
O altă minune a acestei zone este cerga ce se face La Vâltori, în apropierea satului Lisa. N-am știut niciodată cum se obține pătura asta pletoasă și foarte frumoasă. Trebuie să vii La Vâltori ca să vezi cu ochii tăi toate etapele prelucrării acestei țesături până la forma în care ea ajunge la tine. Practic, în procesul finisării țesăturii (îngroșare și flaușare) și spălării, se folosește energia cinetică a apei care formează, în dispozitivul montat pe cursul său, o vâltoare (sau stează) în care țesătura este învârtită cu forță.
Tehnica instalației este deosebit de simplă: procesul de prelucrare reproduce fenomenul vârtejurilor de pe cursul învolburat al apelor de la munte. Instalația este de fapt un coș tronconic cu vârful în jos, fixat, aici, La Vâltori, pe un canal amenajat în apropierea unui râu. Acolo se spală țesătura. După spălare, țesătura este uscată, apoi introdusă în mai multe etape de pieptănare, din nou spălare, apoi uscare, după care intră într-o cameră strict controlată climateric – țesătura este pusă pe o roată cu țepi în interior iar camera este încălzită până la temperatura de 800-900 grade C!!! Înauntru se formează un climat de saună, datorită pietrelor reci plasate în jurul sursei de caldură. Materialul se usucă și, de aceea, trebuie să fie aruncate mereu peste el găleți cu apă. La sfârșit, țesătura s-a micșorat cu aproape 50 % – dar asta nu înseamnă decât că a devenit impermeabilă la apă și mult mai rezistentă. Instalația care creează vâltoarea artificială este veche de peste 1000 de ani, de pe vremea Latinului dacic. Instalația are de fapt doua nume: unul, vâltori (de sorginte romană), celălalt stează (de proveniență dacică). Astfel, pe langă o cergă durabilă și frumoasă, poporul român a mai obținut ceva – dovada conviețuirii daco-romane, a sorgintei noastre latine. Lecția de țesătorie, istorie și lingvistică se încheie aici!

Pictura pe sticla.

Făgărășenilor le place să se închine la icoane frumoase! Am ajuns astfel la pictura pe sticlă, meșteșug ridicat la nivel de artă, care s-a dezvoltat în Făgăraș mai mult decât în Mărginenii Sibiului, de exemplu. În secolul XIX, pictura pe sticlă a dezvoltat în Făgăraș un stil local: făgărașenii au pictat în toată această perioadă fundaluri albastru- închis, decorate cu stele și garoafe mari, roșii.

2.4.6 Industria

Munții Făgăraș, fiind lipsiți de resurse ale subsolului, fac ca și industria care prelucrează această categorie de resurse să lipsească. Se exploatează doar calcare din Munții Mateiaș, care constituie materie primă pentru combinatul de lianți de la Câmpulung Muscel și pentru unele întreprinderii din așezările rurale.

Între resursele externe, demnă de amintit, este forța apei valorificată în cazul Argeșului și Oltului printr-un număr mare de hidrocentrale, cae mai mare fiind cea de la Vidraru –de pe Argeș, cu o putere instalată de 225Mw. Rețeaua hidrografică ce își are izvoarele și bazinele de recepție în acești munți au debite bogate șî relativ constante, pantă de scurgere accentuată, fapt ce îi conferă un potențial hidroenergetic ridicat.

Tot între resursele solului, demn de amintit este lemnul care se prelucrează în cherestea în multe fabrici, cu producție moderată care se găsesc amplasate în lungul cursurilor de apă- lemnul fiind transportat tot pe calea apei.

Între resursele externe intră șî pășunile și fânețele naturale montane pe seama cărora s-au dezvoltat un șeptel mare de ovine, bovine, care furnizează materiile prime atât de necesare industriei cărnii, laptelui, pielăriei și blănăriei, lânei, dezvoltată mai mult în centrele urbane mari de la periferie: Pitești, Câmpulung Muscel, Târgoviște, Râmnicu Vâlcea, Făgăraș, dar șî în cadrul micii industrii, în satele încadrate în spațiul montan

Din spațiul montan sunt recoltate annual în cantități mari, fructele de pădure, zmeura, afine, mure, pentru fabricile de conserve de fructe, precum și ciupercile și plantele medicinale.

2.4.7 Agricultura

Existența unor suprafețe întinse de pășuni și fânețe în cadrul Munților Făgăraș a făcut ca aici să se dezvolte păstoritul care să ocupe în cadrul profilului economic al așezărilor rurale existente ponderea cea mai mare, devenind sate de crescători de animale.

Cultura plantelor ocupă o pondere mai mică între plantele cultivate aflându-se porumbul, cartoful, orzul, ovăzul, inul, cânepa, secara.

Se cultivă se supafețe restânse, însă cu rezultate relativ bune, prunul și mărul. Suprafețele întinse sunt rezervate însă pășunilor și fânețelor, în vederea creșterii animalelor.

2.5 Infrastructura

Transporturile

Unitatea și masivitatea acestor munți a făcut ca ei să nu fie traversați de prea multe căi de comunicație, ele ocolind munții pe la periferie.

În lungul Văii Oltului, trece calea ferată de legătură între magistralele 1 și 2, care leagă Râmnicu Vâlcea de Sibiu. Pe latura nordică există magistrala care face legătura între Brașov-Făgăraș-Sibiu-Deva-Arad, dar aparține Depresiunii Transilvaniei. Pe latura sudică vin căi ferate de la Pitești la Câmpulung Muscel și la Curtea de Argeș. Pe lângă aceste căi ferate există și o serie de șosele care dealtfel deservesc mai bine nevoile de transport ale acestei grupe de munți, ele putând pătrunde și în zonele mai accentuate unde căile ferate nu au acces.

În ultimul deceniu a fost construit-TRANSFǍGǍRǍȘANUL –care leagă Curtea de Argeș de pe latura sudică cu localitatea Cârțișoara din Depresiunea Făgăraș. În lungul Văii Oltului există drumul european 81, care leagă Sibiul de peste Depresiunea Negru. Prin extremitatea estică a acestor munți există vechiul drum comercial, care leagă Câmpulung Muscel de Brașov, peste pasul Giuvala, prin Culoarul Rucăr-Bran. Toate aceste șosele au fost modernizate, în afara lor existând, în lungul principalelor văi, drumuri de interes județean care leagă între ele localitățile rurale.

Pe lângă acestea a fost dezvoltat și transportul pe cablu, de la Bâlea-cascadă, la Bâlea –lac- funcționând un teleferic.

Rețeaua rutieră si feroviară

Țara Făgărasului deține o vastă rețea de drumuri rutiere ( europene, naționale si județene ) care înlesnesc vizitarea si cunoașterea mai amănunțită a zonei.

Legătura cu Țara Făgărașului se face prin drumurile europene E15, E15A; pe drumurile naționale DN7C cunoscut si sub numele de Transfăgărășan; DN1 ce trece prin Avrig, Arpașu De Jos, Ucea, Viștea, Voila, Beclean, Făgăraș, Mândra, Șecaia; DN73A ce trece prin Șercaia unde se intersecteză cu DN1. Zona este brăzdata de drumuri județene ca: D105N, D105C, D105B, D105, care fac legătura cu toate punctele din Tara Fagarasului, cu excepția celor alpine.

Turistul mai poate ajunge în Țara Făgărașului și cu ajutorul unui alt mijloc de transport – trenul. Din capitală există două rute: Podul Olt si Brașov. Ambele fiind foarte pitorești, dezvăluind frumusețea munților noștri, din nord-vestul țării se poate ajunge prin Cluj-Napoca-Sibiu, din sudul țării Craiova-Sibiu, iar din Moldova legătura se face prin Brașov.

Rețeua de transport de persoane

Transportul este asigurat de Întreprinderea „Comtrans” Fagaras si de întreprinderile de transport din orașele Victoria si Rupea. Unitatea asigură transportul prin curse regulate de călători între localitățile zonei, asigurând totodată transportul urban cât și interurban.

Reteaua de distribuție a energiei electrice si a gazului metan

Toate localitățile din aceasta zonă sunt racordate la sistemul de energie electrică. Sunt racordate la rețeua de gaz metan următoarele localitați: Făgăraș, Victoria, Hoghiz, Hurez, Ucea De Jos, Arpașu de Jos, Avrig, Mândra, Luța, Beclean, Corbi, urmând ca în viitorul apropiat să se mai racordeze la rețeua de distribuție circa 20% din localitățile amplasate în lunca Oltului.

Rețeua de distribuție a apei potabile și de canalizare

În prezent majoritatea localităților sunt prevăzute cu sisteme de distribuție a apei potabile, restul localităților (în proporție de 15%) asigurându-și necesarul de apă potabilă din pânza freatică subterană, din izvoare captate.

Rețeaua de canalizare a municipiului Făgăraș se desfășoară pe 50 KM iar pentru restul localităților există un program de racordare, care curând va deveni realitate.

Rețeaua de telefonie

Cu ajutorul unui proiect de extindere a rețelei de telefonie fixa S.C. „ROMTELECOM” S.A. a dotat municipiul Făgăraș cu o centrală digital iar restul localităților din Țara Făgărașului

sunt dotate cu centrale analogice. De asemenea Țara Făgărașului beneficiază de acoperire din partea celor trei mari firme de telefonie mobilă.

Rețeaua de drumuri forestiere

Mare parte din Țara Făgărașului este ocupată de munți. Astfel in zonele foarte înalte circulația este mai anevoioasă, însă la poalele munților există o serie de drumuri forestiere pietruite care duc uneori până în inima pădurilor.

CAPITOLUL III

3.Structurile de primire turistice dezvoltate in Transfagarasan

Rețeua de cazare existentă in Transfagaras si zonele limitrofe este formată din hoteluri si cabane care aparțin statului si cooperației, în ultimul timp apărând însă și câțiva investitori privați. Astfel, sunt in construcție și chiar in stadiul de finisare mai multe unități de cazare si alimentație publică particulare, iar alte doua unitați sunt in stadiul de proiect .

Rețeaua de hoteluri este slab conturată, pe tot cuprinsul Transfăgărașului (inclusiv a municipiului Făgăraș), cuprinzând doar trei hoteluri destul de modest dotate pentru o zonă atât de importantă din punct de vedere turistic, care ar putea aduce orașului și zonei in general o serie de foloase.

O mai buna dotare este ce cu cabane turistice, care sunt mai bine răspândite dată fiind apropierea de masivul Făgăraș, concentrate în special pe versantul nordic care este foarte aglomerat din punct de vedere al circulației turistice. Descongestionarea actualelor baze turistice de pe versantul nordic s-ar putea realiza prin punere in valoare a unor regiuni aflate in imediata apropiere a liniei de creasta ,ramase pana in prezent necercetată din cauza căilor de acces sau a posibilităților de adăpostire: Moldoveanu-Scărișoara-Valea Rea-Galbena, Hârtoapele Leaotei, Zârna. Arealele menționate oferă adăpost în refugii pentru turiștii care doresc să cunoască pitorescul zonei.

Ice Hotel Balea lac-primul hotel de gheață din Romania a fost inaugurat la Bâlea Lac, in muntii Fagaras, la peste 2.000 de metri altitudine. Ice Hotel poate găzdui 16 persoane pe noapte, în cele opt camere duble.

sursa:bizbrasov.ro

Paturile vor fi de asemenea din gheață, acoperite cu blană de miel, la fel ca si mesele si scaunele . Iluminatul interior este asigurat cu lămpi fluorescente, iar vesela și paharele sunt personalizate pentru un decor înghețat. Hotelul are bar, restaurant și discotecă, toate, desigur, din gheață.

Hotelul va fi deschis timp de patru luni pe an, având posibilitatea să găzduiască 1.440 de persoane pe sezon. Constructia se va topi insa vara dar va fi refăcuta complet odată cu venirea iernii.
Asemenea hoteluri mai există în țările scandinave, în Canada și în Japonia.

Cabane și refugii din munții Făgăraș

Cabana Balea Lac  

foto Vladut A.

In Muntii Fagaras se gasesc cele mai multe cabane montane si submontane. Dintre cabanele sub-montane fac parte Complexul Sambata (730 m), cabana Arpas (600 m), cabana Vama Cucului (600 m) si cabana Poiana Neamtului (706 m).

Cabanele de altitudine sunt dupa cum urmeaza: Cabana Turnuri (1520 m), Cabana Valea Sambatei (1401 m), Cabana Balea Cascada (1234 m), Hotelul Negoiu (1546 m) si Cabana Barcaciu (1550 m).
Cabana la cea mai inalta altitudine din Romania este Cabana Podragu la 2136 m. Pe creasta mai exista numeroase refugii si Cabana Paltinul la 2044 m.

O cabană foarte importantă situată in aceeași zonă a munților Făgăraș ca și Bâlea Cascadă, a fost cabana Bâlea Lac, care a fost distrusă de un incendiu din cauza neglijenței în luna august 1995. Cabana Bâlea Lac adăpostea ce mai mare parte a turiștilor care parcurgeau traseul de creastă.

Cabana Piscul Alb, așezată pe malul stâng (vestic) al râului Sebeș la distanța de 5,3 KM de satul Sebeș, la o altitudine de 656 m, cu 16 locuri, cu acces pe drumul forestier de pe valea Sebeșului.

Cabana Urlea, așezată in Poiana Curmăturii, la o altitudine de 1533 m fiind cea mai estică din munții Făgărașului. Cabana este dotată cu instalație electrică, apă potabilă de la un izvor captat având 54 de locuri de cazare și o sala de mese cu o capacitate de 70 de locuri la mese. Este ușor accesibilă de la cantonul silvic până la cabana Urlea putând fi folosite trei trasee marcate.

Complexul turistic Sâmbăta (alt 690m ) se află pe valea Sâmbetei la contactul dintre munte si depresiunea Făgărașului. Este accesibil de pe șoseaua națională Făgăraș-Sibiu și pe un drum forestier. Are 36 de locuri in casuțe de camping si dispune de curent electric.

Cabana Popasul Sâmbetei, așezată pe malul stâng al râului Sâmbăta, la o altitudine de 730m cu 10 locuri in camere si 20 de locuri in casuțe de camping, acces de la complexul turistic Sâmbăta la 1,2 km spre Sud pe drumul forestier de pe valea Sâmbetei.

Hotelul Nitramonia, așezat pe malul drept al râului Sâmbăta la o altitudine de 800 de m; dispune de 32 de locuri si acces de la complexul turistic Sâmbăta 2 km spre Sud pe drumul forestier de pe valea Sâmbetei.

Cabana Valea Sâmbetei, situata la o înălțime de 1401 m așezată în mirifica vale a Sâmbetei constituie punctul de plecare pentru excursii in zona Bandea-Gălășescu. Se poate ajunge ușor intr-un interval de 2-3 h, cabana dispunând de 52 de locuri de cazare. De la aceasta cabană se poate merge într-o fermecătoare excursie până la fereastra mare a Sâmbetei (2180m).

Cabana Arpaș, este amplasată într-o mica poiană pe malul drept al văii Arpașului, la o altitudine de 1600m; prevăzută cu iluminat electric și apă curentă. Poate fi folosită ca bază de plecare pentru traseele de pe muchia Taratei sau pe văile Arpașului si Podragului către cabanele Turnu si Podragu. Este accesibilă dinspre comuna Arpașul de Sus și dinspre orașul Victoria (drum forestier).

Pensiunea Perla Arpasel 4*

Pensiunea si pastravaria "Perla Arpasului" Albota, oglindite in cristalinul raului Arpasel, pazite de maretia "Alpilor Transilvaniei" va ofera sansa sa descoperiti oaza de liniste din ambianta unei naturi darnice primitoare si revigorante.

Departe de "salbaticia" si tumultul oraselor, lasand mult in urma, stresul, grijile si durerile de cap provocate de viata de zi cu zi, noi va provocam la liniste.

Pensiunea amenajata in stil rustic-modern, dispune de 10 camere duble cu baie individuala, dotate cu sistem audio TV-satelit, telefon si incalzire centrala.

In restaurantul pensiunii, mobilat cu piese confectionate artizanal din lemn natur, puteti savura pastravi proaspeti (care pot fi pescuiti chiar de dvs) si pregatiti, dupa plac la gratar, prajiti, plachie sau afumati. Preparatele traditionale romanesti sunt si ele prezente in oferta alaturi de deserturi apetisante. Restaurantul va incanta cu o paleta larga de bauturi.

In ambientul si splendoarea zonei din jurul pensiunii, profitand de linistea si aerul curat care domina frumoasele imprejurimi, in spiritul unei odihne active va oferim numeroase posibilitati de petrecere a timpului liber, dintre acestea amintim: excursii montane, excursii culturale, alpinism, ciclism, pescuit sportiv, trasura si sania, sporturi de iarna. Pentru toate tipurile de agrement va oferim la cerere insotitor de grup / ghid.

Cabana Turnuri, așezată pe malul drept al văii Podragului, la o altitudine de 1520 m, cabana are o capacitate de cazare de 20 de locuri, având iluminare cu instalație pe baza de petrol. La cabana Turnuri se poate ajunge dinspre cabana Arpaș sau din orașul Victoria.

Cabana Podragu, situată la o altitudine de 2136m, în vestul lacului cu același nume, având 120 de locuri si dispunând de energie electrica si apă curentă.

Accesul se face prin văile Arpașului Mare și Podragului, fie prin orașul Victoria. În această zonă iarna, dar mai ales primăvara se poate practica schiul.

Cabana Vama Cucului, este situată la o altitudine de 600m, pe malul stâng al râului Cârțișoara, având 15 locuri in cabană si 32 in căsuțe, acces din Cârțișoara cca 6 km spre Sud pe Transfăgărășan ( DN 7C ), dispunând de curent electric si apă curentă.

Cabana Paltinul, așezată in Căldarea Bâlea, la vest de lacul Bâlea, și la est de Transfăgărășan la o altitudine de 2034 m deține 22 de locuri de cazare, acces pe Transfăgărășan (DN 7C ), 14 KM de la cabana Bâlea Cascadă.

Cabana Negoiu, este așezată pe Piscul Șerbotei la o altitudine de 1546 m, deținând 220 locuri. La cabana Negoiu se ajunge din Porumbacu De Jos prin Porumbacu De Sus. Dispune de o microcentrală care furnizează energia electrică și apa curentă. Poate fi folosită pentru turiștii care parcurg traseul de creastă, iar iarna în Căldările Sărății și Șerbotei se poate practica schiul.

Cabana Bărcaciu este așezată într-o pitorească poiană pe Piciorul Bărcaciului, fiind iluminată cu lămpi de petrol si apă de la un izvor captat, punând la dispoziția turiștilor 38 de locuri de cazare la o altitudine de 1550 m. Iarna turistul ajuns aici poate practica schiul.

O alta cabană renumită in masivul Făgăraș (versantul nordic) a fost cabana Suru, care putea satisface nevoile de cazare a 60 de turiști și care fost distrusă de un incendiu la sfârșitul lui decembrie 1996, aici rămânând doar o clădire anexă (grajdul) ca loc de adăpost.

După cum se observă din descrierea acestor cabane, putem spune că turistul venit în această zonă unică in România, poate schia de iarna până primăvara târziu, sau se poate delecta cu diferite jocuri închiriate de la cabane (șah, carți, table, scrabble, subak) iar cei dornici de drumeții se pot aventura pe diferite trasee având la dispoziție cabanele prezentate anterior, precum si o serie de refugii cum ar fi: refugiul din Muntele Berevoescu; refugiul din Curmătura Zârnei; refugiul Moldoveanu si refugiul Caltun.

Revigorarea turismului prin investiții in infrastructura bazei tehnico-materiale din acești munți, se justifica prin gradul de atractivitate atât pentru turismul intern dar mai ales ales pentru turiștii străini. Peisajele alpine cu relieful glaciar, periglaciar si crionival, precum si apropierea de București sau alte orașe mari ale tarii, centre de radiere a fluxului turistic, ar duce la descongestionarea văii Prahovei sau a masivului Bucegi.

Prin încasările semnificative turismul de vanatoare si pescuit sportiv poate fi considerat un obiectiv strategic de dezvoltare a turismului romanesc.

Problemă majoră, care stă alături de cea a drumurilor, construirea de adăposturi turistice a fost abordată de asociațiile turistice mai importante încă din primii ani ai existenței lor. Prima cabană din Munții Făgărașului, cabana Negoiu – una din cele dintîi cabane turistice din Carpații sud-estici- a fost construită pe Piscul Șerbotei, de către Societatea Carpatină Transilvăneană (S.K.V.) din Sibiu, în anul 1881, și a fost inaugurată la 10 septembrie a aceluiași an. Ea a fost numită "cabana Negoiu" – cu toate că este situată pe Piscul Șerbotei și, ca atare, ar fi trebuit să i se spună cabana Șerbota – deoarece de la început a fost considerată baza ascensiunilor pe vîrful Negoiu. În anul următor a fost construită cabana Breaza, pe muntele Smida, iar în anul 1883 – prima cabană de la cascada Bîlea.

Construirea de cabane a continuat în ritm alert, astfel că spre sfîrșitul deceniului al nouălea al secolului trecut în Munții Făgărașului existau șase cabane, toate situate pe versantul nordic (pe muntele Smida, la cascada Bîlea, la lacul Podragu, pe culmea Tărîța sub Boldanu, în Valea Viștei Mari și pe Piscul Șerbotei unde prima cabană a fost înlocuită cu una mai spațioasă). În deceniul următor, nu s-a mai construit nici o cabană; dimpotrivă, cea de pe muntele Smida a ars. În primul deceniu al secolului nostru a fost reclădită cabana de la cascada Bîlea, care arsese în anul 1902, și au fost construite încă două cabane, una la lacul Bîlea și alta pe muntele Cațaveiu. În acest deceniu a apărut și cea dintîi cabană pe versantul sudic, pe muntele Podeanu, în apropierea Negoiului, construită de Societatea Turiștilor din România în anul 1907 și inaugurată la 18 august 1908. Această cabană, și alte două de pe versantul nordic s-au dărăpănat în decursul timpului.

Din cinci cabane, cîte existau în Munții Făgărașului în anul 1914, numai două au rezistat primei conflagrații mondiale: cabana Negoiu și cabana de piatră de la lacul Bîlea.

Perioada interbelică s-a caracterizat, cum se știe, printr-o proliferare a asociațiilor turistice. Cîteva asociații mai importante s-au ocupat și de construiri de cabane sau de transformare în cabane turistice a unor clădiri existente. Societatea Carpatină Transilvăneană a refăcut cabana de la cascada Bîlea, a construit cabana Urlea de lîngă Colții Brezei și cabana din Valea Sîmbetei, a transformat în cabană o clădire din Poiana Bîrcaciului și a adăugat o clădire din lemn vechii cabane de piatră de la lacul Bîlea. Turing-Clubul Romăniei a construit cabana Suru de pe Fruntea Moașei, iar A.D.M.I.R. a închiriat o clădire în stațiunea Cumpăna, pe partea sudică a Munților Făgărașului, pe care a folosit-o drept cabană turistică în perioada 1937 – 1945 sub denumirea de cabana Vlad Țepeș.

Vechile cabane de pe Smida, de pe Cațaveiu, din Valea Viștei Mari, de la Boldanu și de pe Podeanu nu au mai fost refăcute.

Sfîrșitul celui de al doilea război mondial a găsit Munții Făgărașului cu un număr de șapte cabane. În anul 1948, cabanele au trecut în proprietatea statului, fiind administrate la început de Oficiul Național de Turism, apoi de Confederația Generală a Muncii. S-a trecut la repararea și renovarea lor. Cele două căsuțe de la lacul Bîlea au fost înlocuite printr-o cabană spațioasă, care se încadra în mod plăcut în peisajul înconjurător. La lacul Podragu a fost construită actuala cabană de piatră, robustă, care inițial a avut rol de casă de odihnă pentru salariații Băncii Naționale a României. Cîteva clădiri cu destinații diferite au fost transformate – în perioada imediat următoare – în cabane turistice. Astfel au apărut cabanele Poiana Neamțului, Arpas, Popasul Sîmbetei și Complexul turistic Sîmbăta. Cabana Bîrcaciu, care s-a ruinat în decursul timpului, a fost înlocuită cu o clădire nouă. O cabană similară a fost construită sub Turnurile Podragului. Vechea cabană de la Negoiu a fost și ea înlocuită printr-o construcție cu două etaje.

Deschiderea șoselei transfăgărășene, în anul 1974, a făcut posibilă, dar și necesară, construirea unor cabane mai mari. Au apărut, astfel, cabanele Valea cu Pești, Cumpăna, Pîrîul Caprei și cabana nouă de la cascada Bîlea. Acestea, toate, oferă un grad de confort ridicat, camerele de cazare fiind de fapt garsoniere cu două sau trei paturi și cu baie proprie.

Deceniul al optulea a adus o inițiativă din partea salvamontiștilor sibieni și brașoveni, care s-a concretizat prin construirea mai multor adăposturi, denumite refugii. Așa au apărut refugiile de la lacul Călțun, de sub vîrful Berevoescu, din Valea Rea, din Curmătura Zîrnei, de lîngă Chica Fedeleșului. Tot aici se cuvine a aminti refugiile din valea Viștei Mari și de la lacul Avrig care, deși au fost distruse de forțele naturii, au necesitat eforturi și dăruire din partea celor care le-au construit. Aceste fapte nobie ale salvamontiștilor nu pot fi răsplătite mai bine decît printr-o păstrare corespunzătoare a refugiilor de către drumeții care le folosesc. Dar, din păcate, în aceste refugii au ajuns și indivizi care nu merită numele de om și care au pus pe foc scîndurile de la priciuri, iar în cazul refugiului Fedeleș au rupt ușa și au izbit cu bîtele în panourile de plastic ale pereților, găurindu-le și aducînd adăpostul într-o stare de nefolosit.

În prezent, în Munții Făgărașului stau la dispoziția turiștilor 15 cabane, un complex și patru refugii salvamont. Cele 15 cabane sînt repartizate neegal în cuprinsul masivului: pe versantul nordic se află 12 cabane – cărora li se adaugă și complexul turistic – iar pe cel sudic, de vreo trei ori mai extins decît cel nordic, se găsesc doar trei cabane. Numărul de 13 unități de pe versantul nordic este oarecum în măsură să facă față circulației turistice, dar cele trei cabane de pe versantul sudic, concentrate în preajma Transfăgărășanului, sînt departe de a fi suficiente. Pentru promovarea drumeției pe versantul sudic făgărășan nu sînt suficiente numai potecile marcate. Sînt necesare și adăposturi pentru drumeți, adăposturi amplasate în puncte convenabile (intersecții de poteci turistice, ușor de aprovizionat s.a.) cum ar fi: confluențele văilor Scara și Negoiu, Buda și Mircea, Izvorul Dimei și Vîlsan, Bîndea și Valea Rea, cantonul Piscul Negru, zona lacului Văsălatu și zona Curmăturii Zîrnei.

Trebuie menționată, în acest capitol, și cabana Plaiul Foii care, deși constituie o bază de cazare pentru turismul din masivul Piatra Craiului, reprezintă totuși punctul de plecare, respectiv sosire, în parcurgerea crestei principale a Munților Făgărașului.

Concluzionare

Din punct de vedere al dotării cu structuri de primire turistice, având în vedere vastitatea teritoriului și potențialul resurselor naturale, masivul Făgăraș este insuficient echipat, totalizând un număr de 15 cabane turistice, 12 pe versantul nordic și 3 pe versantul sudic, din care numai 9 sunt situate la peste 1500 m altitudine și doar 3 la peste 2000 m: Bâlea – lac, Paltinul și Podragu, din care două sunt amplasate în căldarea Bâlea, lângă DN 7C – Transfăgărășanul). La acestea se adaugă 7 refugii alpine, din care 6 sunt în zona de creastă și unul, Suru, este situat lângă ruinele fostei cabane Suru, arsă în urmă cu peste 6 ani. Aceste refugii sunt însă destinate turiștilor antrenați, care sunt obișnuiți cu înnoptarea în condiții de bivuac.
Cabanele existente se pot împărți în mai multe categorii, în funcție de amplasament, accesibilitate, calitatea ofertei și implicit segmentul – țintă de turiști cărora li se adresează:
– cabane cu grad de confort mediu și ridicat (luând în considerare criteriile de clasificare pentru această categorie de structuri de primire), cu accesibilitate ușoară în orice anotimp, destinate cu principal turiștilor automobiliști, cu venituri medii sau peste medie: Valea cu Pești Cumpăna și Pârâul Capra pe versantul sudic, Bâlea-lac, Paltinul și Bâlea-Cascadă pe versantul nordic. Toate aceste 6 cabane sunt situate pe DN 7C – Transfăgărășanul sau cu acces direct auto din acesta, cum este Cumpăna.
– cabane cu accesibilitate ușoară, auto, dar având condiții de confort submedii sau reduse: Poiana Neamțului, Popasul Sâmbetei și Vama Cucului, toate pe versantul nordic.
– cabane de mare altitudine (peste 1500 m), accesibile exclusiv pe potecă turistică, toate construcții vechi, cu grad redus de confort: Bârcaciu, Negoiu, Turnuri, Podragu, Valea Sâmbetei și Urlea, de asemenea amplasate în exclusivitate pe versantul nordic.
Prezența cabanelor în număr vădit mai mare pe versantul nordic al masivului se explică prin faptul că acesta este mai abrupt, având culmi mai scurte, distanța de apropiere de zona înaltă este mult mai redusă față de culmile prelungi prezente pe versantul sudic. O altă explicație este dezvoltarea mult mai accentuată a activităților turistice la sfârșitul secolului XIX și în prima parte a secolului XX în Transilvania, aflată atunci în stăpânirea Imperiului Austro-Ungar, cunoscut fiind interesul sașilor pentru ascensiunile montane, dovadă fiind faptul că prima cabană din Munții Făgăraș, Negoiu a fost construită pe Piscul Șerbotei de către Societatea Carpatică Transilvăneană (S.K.V) din Sibiu în 1881.
De altfel, vf. Negoiu a fost escaladat pentru prima dată în anul 1841 de trei alpiniști sibieni (Ludwing Reissenberger, G. Kayser și J. Schoger), fiind considerat atunci cel mai înalt vârf din Transilvania, fapt confirmat de măsurătorile făcute de topografi militari în 1843.
Primele cabane au fost construite pe versantul sudic odată cu deschiderea Transfăgărășanului în anul 1974 (Valea cu Pești, Cumpăna și Pârâul Caprei), când s-a realizat și pe versantul nordic cabana Bâlea – Cascadă.
Refugiile montane au fost construite cu mari eforturi de salvamontiștii brașoveni și sibieni începând cu deceniul al optulea al sec. XX, unele dintre acestea fiind însă distruse de intemperii.
În ceea ce privește posibilitățile de cazare în alte structuri de primire exceptând cabanele, se remarcă prezența complexului turistic Sâmbăta și a altor destul de numeroase locuri de cazare în arealul limitrof Mânăstirii C. Brâncoveanu de la Sâmbăta (2 hoteluri, circa 10 pensiuni, camping).
În rest, există pensiuni turistice dispuse punctual pe văile de acces în masiv, în special pe versantul nordic, excepție făcând valea Dâmboviței pe versantul sudic, unde pensiunile sunt mai numeroase, dar distanța foarte mare de creasta Făgărașului face ca turiștii cazați aici să prefere Munții Piatra Craiului, amplasați în apropiere.
Celelalte localități de pe versantul sudic nu dispun de pensiuni turistice sau acestea nu constituie puncte de plecare pentru traseele din Făgăraș datorită distanțelor mari (exemplu: Arefu).
Din punct de vedere al infrastructurii de acces, în afara Transfăgărășanului (DN 7C), drum modernizat și aflat în exploatare în perioada mai (ocazional iunie) – octombrie (noiembrie), în funcție de capriciile vremii, celelalte drumuri de acces sunt drumuri forestiere, cu micii excepții locale, unde acestea au fost încadrate la drumuri comunale sau județene pe anumite porțiuni limitate.
În totalitate îmbrăcămintea de uzură a acestor drumuri este din macadam cu structuri diferite și de o calitate tehnică foarte diversificată, starea fizică prezentă fiind caracterizată prin existența șleaurilor datorate traficului autocamioanelor care transportă bușteni, a îngustărilor locale cauzate de erodarea malurilor pâraielor în timpul ploilor torențiale din anotimpul cald precedent precum și căderilor de pietre din versanții laterali neamenajați corespunzător. Se remarcă, de asemenea, înfundarea unor subtraversări de podețe cu aluviuni, datorate torenților pluviali, unele alunecări locale de teren, sau distrugerile provocate de avalanșele din sezonul rece.
Analiza situației rețelelor tehnico-edilitare la nivelul localităților ce dețin teritoriu administrativ în Făgăraș a fost făcută în etapa precedentă a studiului.
În ceea ce privește situația acestor dotări tehnico-edilitare la nivelul punctual, al cabanelor, s-au evidențiat următoarele aspecte caracteristice:
– toate unitățile sunt alimentate cu apă din captări proprii locale (izvoare sau pâraie), sursele fiind în totalitate nepoluate (apă de izvor), prin urmare nu necesită tratare preliminară.
– canalizarea apelor menajere uzate reprezintă o mare problemă, neexistând fose septice de colectare și nici posibilități de epurare a acestora. Cabanele situate pe DN 7C ar putea fi dotate cu fose septice vidanjabile, celelalte urmând a fi prevăzute cu microstații de epurare mecanică și biologică.
– alimentarea cu energie electrică se face diferențiat, în funcție de amplasamentul cabanelor. Astfel, cabanele situate pe DN 7C (Valea cu Pești, Cumpăna, Pârâul Capra, Bâlea-lac, Paltinul, Bâlea – Cascadă, Vama Cucului și cele aflate la baza masivului (Poiana Neamțului, Popasul Sâmbetei) beneficiază de alimentare cu energie electrică din rețeaua publică, în timp ce restul depind de microhidrocentrale proprii (Valea Sâmbetei, Negoiu) sau se descurcă cu lămpi alimentate cu petrol pentru iluminat.
– încălzirea spațiilor se face în funcție de accesibilitate, alimentarea cu energie electrică și poziție. Astfel, cabanele cu acces auto asigurat în permanență au centrale termice alimentate cu combustibil lichid și încălzire centrală, iar celelalte își asigură încălzirea spațiilor interioare cu sobe de teracotă alimentate cu lemne. Transportul combustibilului solid și al alimentelor cu ajutorul animalelor (măgari) este singura posibilitate existentă în prezent (și practicată în permanență până acum), ceea ce a condus la închiderea pe timpul iernii a cabanelor aflate în aceste condiții vitrege (Podragu, Turnuri, Urlea), cu excepția cabanelor Bârcaciu, Negoiu și Valea Sâmbetei, unde pasiunea pentru munte și devotamentul cabanierilor pentru misiunea pe care și-au asumat-o (de multe ori fără a beneficia de avantaje materiale) au permis menținerea acestor bastioane ale activității turistice în activitate pe tot parcursul anului. Nu trebuie neglijată contribuția deosebită a membrilor formațiilor Salvamont locale care au susținut permanent continuitatea activităților turistice în arealul masivului, mulți membrii ai acestor formații fiind alpiniști cu experiență, împătimiți montaniarzi, cu performanțe internaționale de prestigiu la activ, angrenați în aceste acțiuni din pură pasiune pentru munte.
Mulți turiști imprudenți au desconsiderat duritatea muntelui în condiții extreme și și-au riscat viața abordând trasee periculoase, soldate cu accidente grave sau cu moartea.
Masivul Făgăraș se remarcă prin sălbăticia sa extremă și duritatea traseelor, în condițiile unui regim climatic deosebit de imprevizibil, cu alternanțe rapide de aspecte diametral opuse, cu inversiuni de temperatură și schimbări bruște de curenți de aer, fapt ce impune abordarea traseelor montane cu maximum de prudență și o pregătire prealabilă (fizică și ca dotare de echipament) deosebită.
Acest aspect constituie în același timp un argument pozitiv în conservarea biodiversității, inaccesibilitatea sau accesibilitatea limitată fiind benefice acestui obiectiv protectiv.

Poteci și marcaje

În general, traseele turistice în munți au urmat poteci și drumuri preexistente, de regulă poteci pastorale, unele poteci vînătorești și drumurile de exploatare forestieră. Întrucît scopurile turismului sînt deosebite de ale celorlalte activități din munți, a fost necesară deschiderea unor căi de acces noi, care să răspundă acestor scopuri. Reprezentativă în acest sens este poteca de la Glăjăria din Valea Porumbăcelului pînă la cabana Negoiu, construită în anul 1901.

Ultimele decenii au marcat o dezvoltare accentuată a drumurilor de exploatare forestieră, ceea cc a determinat schimbări importante în starea traseelor turistice. Dacă ne referim tot la poteca de la Glăjăria Porumbăcelului pînă la cabana Negoiu, trebuie menționat că atunci cînd s-a construit drumul forestier pe Rîul Mare al Porumbacului a fost mutat punctul dc plecare al potecii în Dosul Măgurii, renunțîndu-se la Glăjărie ca punct de plecare. După ce drumul a fost prelungit pînă la cariera de marmură, care tocmai luase ființă, a fost deschis și un tronson nou de potecă între cariera de marmură din Rîul Mare și Curmătura Puhăi, renunțîndu-se la folosirea vechiului tronson dintre Dosul Măgurii și Curmatura Puhăi. Drumul forestier a fost prelungit pînă deasupra confluenței pîraielor Sărata și Șerbota. Cu această ocazie, a fost deschisă poteca pe Piscul Șerbotei, pînă la capătul drumului forestier, folosind, din poteca veche – cea din anul 1901 – numai cîteva serpentine din preajma cabanei Negoiu.

În prelungirea unor drumuri forestiere de pe versantul sudic, în ultimul deceniu au fost construite drumuri pastorale pentru autovehiculc, care ajung în zona pășunilor alpine și fac legătura cu diferite stîne. Acestea au determinat, de asemenea, schimbări în configurația traseelor turistice de pe acest versant.

Construirea șoselei transfăgărăsene a produs mutații importante în rețeaua traseelor turistice de pe ambii versanți, fiind favorizate în special traseele sudice, unde accesul a fost sensibil îmbunătățit.

La începuturile mișcării turistice, zona crestei principale era străbătută doar de poteci pastorale, ce o traversau dintr-o parte în cealaltă. Astfel: Plaiul Țării urca pe muntele Bîrcaciu, traversa căldarea superioară a Porumbăcelului și, prin Șaua Scării, trecea pe versantul sudic coborînd în Valea Scării; Calea Muntelui urma Muchia Sîmbetei și cobora prin căldarea Bîndea; Plaiul Scărișoarei urca pe Culmea Scărișoarei și, pe la Fundul Langăi, trecea pe versantul sudic, apoi, peste vîrful Ludișoru, ajungea în Curmătura Brătilei, de unde urma spre sud culmea Mezea-Oticu; în Curmătura Brătilei ajungea și poteca din Valea Dejanilor, ca și plaiul de pe culmea Babei, care traversa căldarea Belia Mică; se mai poate menționa Plaiul Mărginenilor, ce traversa creasta principală pe sub vîrful Comisul și ajungea în Valea Dîmboviței. Existau și alte locuri de traversare a crestei principale, care făceau legătura între Țara Făgărașului și Muntenia. Parcurgerea crestei principale în lung era foarte anevoioasă deoarece în această direcție nu exista potecă, mai ales în zona centrală a masivului. Primele grupuri de turiști au parcurs porțiuni din creasta principală, fiind conduși de localnici. Cum tocmai vara, în timpul sezonului turistic, erau și cele mai multe lucrări agricole, se făcea simțită lipsa de călăuze cu experiență. În această situație, Societatea Carpatină Transilvăneană (S.K.V.) din Sibiu a recurs la însemnarea cu vopsea a traseelor turistice. Primul marcaj turistic din Munții Făgărașului pare a fi fost cel executat în anul 1887 pe traseul de la cabana Negoiu la vîrful Negoiu. Marcarea crestei principale a fost realizată în lunile august și septembrie ale anului 1891.

O marcare masivă a traseelor de pe versantul nordic a avut loc în anii 1906-1908, cînd au fost marcate 42 de poteci. În privința amenajărilor turistice, partea sudică a Munților Făgărașului a fost mult timp vitregită, la aceasta contribuind, în mare măsură, lungimea culmilor de aici care, pe de o parte, au ascuns frumusețile zonei înalte din vecinătatea crestei principale, pe de altă parte – au îngreuiat accesul la aceste zone. Primul marcaj pe partea sudică a fost realizat abia în anul 1903 pe porțiunea de la Șaua Podeanului pînă sub vîrful Lespezi. O a doua acțiune similară a avut loc în anul 1937, cînd un grup de drumeți din A.D.M.LR. a marcat mai multe trasee care conduceau din regiunea Cumpăna în diferite puncte ale crestei principale. Despre o marcare extensivă a traseelor turistice pe partea sudică a Munților Făgărașului se poate vorbi abia în ultimul deceniu.

Prima sistematizare a marcajelor turistice s-a făcut prin deciziile nr. 2345 din 25 octombrie 1945 și nr. 10628 din 29 noiembrie 1948 ale Departamentului Propagandei și prin Înstrucțiunile nr. 3566 din 1945 ale Oficiului Național de Turism. Alte acte normative au îmbunătățit sistemul de marcaje, dar semnele stabilite în 1945 sînt folosite și în prezent, ceea ce constituie un fapt pozitiv în privința continuității sistemului de marcaje și o premisă în stabilizarea fiecărui marcaj în parte, stabilizare foarte necesară pentru buna desfășurare a activității turistice.

Traseele turistice prezentate în capitolele următoare sînt – în cea mai mare parte – marcate. Au fost descrise, totuși, și cîteva trasee nemarcate, dar interesante. Din cauza numărului de pagini relativ restrîns acordat acestei cărți, am fost nevoit să descriu traseele numai într-un singur sens, considerat sensul principal, și anume de la est la vest pentru traseul de creastă (peisajul apare în ochii drumețului într-o lumină mai favorabilă, deoarece în majoritatea timpului soarele se află în spatele drumețului) și în sensul de urcare pentru traseele de acces la creasta principală. Din aceeași cauză, descrierile cîtorva trasee marcate nu au putut fi incluse în carte.

Timpul de mers (de parcurs) a fost calculat pentru mersul mijlociu, considerat normal și a fost verificat în diverse situații. Excursioniștii cu pas mai domol vor trebui să țină seama de acest fapt la stabilirea itinerarului. Pentru traseele accesibile și iarna, în cele mai multe cazuri nu a fost dat timpul de mers în timpul iernii, deoarece acesta depinde în mare măsură de cantitatea și starea zăpezii și variază în limite foarte largi. Traseele de iarnă sînt recomandate numai drumeților cu bună pregătire fizică și experiență în parcurgerea unor astfel de trasee. Ca atare, acesti drumeți vor fi în măsură să estimeze ei înșiși timpul de mers în funcție de condițiile locale, de moment și de durata necesară parcurgerii traseului respectiv în timpul verii. În descrierea traseelor au fost folosite pentru orientare – în măsura posibilităților – repere naturale de pe traseu, cît mai vizibile, deoarece indicatoarele marcajelor turistice de multe ori dispar, astfel că nu mai pot fi folositoare. Traseele au fost împărțite în trei grupe: traseul de creastă (C), trasee din nord (N) și trasee din sud (S). Numerotarea lor s-a făcut de la est la vest. Traseul de creastă este prezentat divizat în nouă etape (Cl … C9) care, pentru simplificare, au fost numite tot "trasee". La începutul descrierii fiecărui traseu au fost prezentate cîteva date sintetice ale traseului: semnul marcajului, timpul de parcurs, urcușul cumulat pe întregul traseu, notat simplificat "urcuș", coborîșul cumulat pe întregul traseu, notat simplificat "coborîș", și recomandări privind anotimpul în care se poate parcurge traseul.

3.2 Tipuri și forme de turism pe Transfagarasan si in Muntii Fagaras

3.2.1. Tipuri de turism

Relația dintre tipurile de turism și spațiul geografic al traseului montan Transfagrasan si Muntiilor Fagaras este cât se poate de flexibil, pe același teritoriu se pot practica mai multe tipuri de turism, în funcție de resurselede atractivitate existente în perimetrul studiat.

1. Turismul de recreare – având ca scop fundamental al practicării sale, satisfacerea

nevoilor recreative a populației, antrenată în munci solicitante, cu mare consum de energie

fizică și psihică. Acest tip de turism valorifică însușirile estetice ale fondului turistic,

aparținând cadrului natural.

2. Turismul curativ – cel mai vechi tip de practicare a activităților turistice. Durata

actului recreativ este dictată de natura afecțiunii și eficacitatea tratamentului curativ. Vidraru , Cumpana

și zona turistică Balea Lac ,Golul Alpin Fagaras de interes general, au funcționare permanentă, un

climat tonic stimulent, cu aer curat, ozonificat, lipsit de praf și alergeni.

3. Turismul cultural sportiv – indiferent ce fel de manifestare culturală sau sportivă are

loc, indiferent de spațiul desfășurării ei, acesta reprezintă o formă de manifestare a oamenilor

liberi, atrăgând iubitorii de frumos. Transfagarasanul există baze sportive,

amenajate pentru practicarea sporturilor de iarnă , fiind si un traseu al sporturilor extreme , des utilizat si de straini.

4. Turismul polivalent – întrunește atributele rezultate din asocierea recreării cu

refacerea fizică și psihică, de ordin curativ sau ale recreării cu culturalizare.

5. Turismul pentru sporturi extreme, o formă de turism cu adresbilitate preponderentă

către tânăra generație, prinde contur din ce în ce mai mult și în zona. Zona oferă suportul

necesar pentru alpinism, parapantă, cicloturism, snowboard, motocross, deltaplan.

3.2. 2 Forme de turism

Acestea decurg din modalitățile de practicare a formelor mai sus menționate și se

definesc în funcție de diferite criterii:

1. În funcție de distanță:

 turismul de distanță mică – are caracter recreativ, fiind căutate mai ales pădurile

din apropiere, marginile apelor, pajiștile sau poienile;

 turismul de distanță mare – presupune deplasări pe sute de kilometri și o durată

medie sau lungă, predomină turismul cultural și curativ.

2. În funcție de durată:

 turismul de durată scurtă (1 – 3 zile) – specific sfârșitului de săptămână sau unor

mici intervale din concediul anual. Se poate practica la distanțe mari, ponderea

majoră deținând-o latura recreativă, dar și cea culturală, este în creștere;

 turismul de durată medie sau lungă – corespunde concediului anual și grupelor de

populație cu timp liber excedentar (pensionari, elevi, studenți, liberi profesioniști).

3. În funcție de numărul participanților:

 turismul individual practicat de persoanele cu venituri mari, ilustrate prin posesia

unui mijloc de transport propriu, care le asigură independență totală de deplasare.

Înspre Transfagarasan și în cadrul acestuia există o rețea modernă de șosele, care

permit penetrarea în teritoriu din toate direcțiile, relativ ușor;

 turismul de grup – asigură desfășurarea continuă a activității turistice, reducând la

maxim perioadele de minimă solicitare a infrastructurii.

4. În funcție de gradul de organizare:

 turismul organizat – grupuri de turiști colective sau individuale, facilitățile pe care

le oferă acest tip de turism vizează persoanele cu venituri modeste;

 turismul semiorganizat – presupune cazarea și unele mese, precum și vizite la

diferite obiective turistice, dar oferă turistului posibilitatea desfășurării unui

program individual;

 turismul neorganizat – oferă participanților deplina libertate de opțiune a

condițiilor călătoriei și sejurului.

5. În funcție de modul de desfășurare:

 turismul continuu – definit prin funcționarea infrastructurii în regim continuu

 turismul sezonier – cu cele două variante ale sale: turismul estival și turismul

hibernal.

6. În funcție de mijloacele de transport – în Transfagarasan se poate practica,

deopotrivă, turismul pedestru, rutier și feroviar (valea Argesului).

Tipurile de turism sunt entități de mare viabilitate și constanță în manifestarea lor, în

schimb formele de turism se modelează și se diversifică continuu, ca o adaptare firească la

opțiunile cererii, mereu mai numeroase și mai inedite .

CAPITOLUL IV

Promovarea turistica a zonei Transfagarasan si a zonelor adiacente

4.1. Promovarea turistica a Transfagarasanului

Prin Planul de Urbanism al localităților din zona Transfagarasan , în capitolul de Propuneri de dezvoltare/Planșade reglementări, turismul trebuie inclus ca o activitate de bază în economia locală, având în vedere bogăția de resurse existente, dar și pentru că este un domeniu care generează activități

economice colaterale (servicii, mică producție, meșteșuguri) și creează noi locuri de muncă.

În cadrul aparatului propriu al Primăriilor este necesar a fi înființat un Departament

pentru Turism, a cărui activitate trebuie să se axeze pe organizarea activității turistice locale și

acordarea de consultanță pentru agenții din turism.

Pentru orientarea și informarea turiștilor sosiți în zonă, înființarea unui Centru de

informare turistică este binevenită, iar amplasamentul acestuia trebuie să fie cât mai aproape

de zona centrală, pe drumul de acces DN 7C și să dispună de un spațiu pentru parcare auto.

Lipsa structurilor turistice clasice trebuie suplinită prin apariția unui număr cât mai

mare de pensiuni. Extinderea rețelei de pensiuni turistice poate fi stimulată de autoritatea

locală prin acordarea unor facilități sau scutiri de taxe/impozite pentru perioade determinate.

Pentru a susține dezvoltarea durabilă a turismului în zona montană Transfagarasan este necesar

a se face mai mulți pași care să pregătească condițiile pentru ca aceasta să acceadă spre

statutul de stațiune turistică bivalentă, între care menționăm :

îmbunătățirea accesului rutier – lărgirea, modernizarea, asigurarea securității

circulației; menținerea în circulație a DN 7C și în perioada de iarnă, pentru a

permite accesul permanent al turiștilor, este esențială în evoluția și desfășurarea

activității turistice;

realizarea a două dintre utilitățile de bază: canalizarea apelor menajere și realizarea

unei stații de epurare; foarte puțini investitori vor dori să înceapă o activitate cu

profil economic într-o zonă fără infrastructura și utilitățile de bază;

amenajarea unui punct de transfer al deșeurilor menajere, în conformitate cu

politica de mediu din acest domeniu – este obligatorie în perspectiva dezvoltării

durabile a zonei;

stoparea construcțiilor de case de vacanță pe loturile de 250 mp și respectarea

reglementărilor cuprinse în Planul de Urbanism Zonal, în ceea ce privesc procentul

de ocupare a terenului, arhitectura și regimul de înălțime al construcțiilor ș.a.;

diversificarea și creșterea numărului de structuri turistice în detrimentul caselor de

vacanță, al căror număr trebuie redus foarte mult deoarece nu dezvoltă o activitate

turistică cu impact semnificativ asupra creșterii circulației turistice în zonă; cele

300 locuri de cazare existente în structurile turistice clasificate sunt total

insuficiente pentru a se justifica angajarea administrației locale în investiții majore

în domeniul infrastructurii și utilităților;

diversificarea ofertei de agrement de tip arès-schi, inclusiv agrement de interior,

prin amenajarea unor terenuri de sport multifuncționale, cluburi de agrement,

amenajarea unui patinoar în aer liber – cu posibilitatea transformării lui, în

extrasezon, în teren de sport;

realizarea de investiții în dotări tehnico-edilitare și de interes general, cum ar fi: un

punct de prim ajutor, un centru de schimb valutar și un bancomat, mici magazine

și fast-food-uri, cafenele și ceainării ș.a.;

amenajarea unui punct de informare turistică, pe un amplasament central, de

preferință situat pe DN 7C;

realizarea conexiunii la Internet prin cablu sau prin antene satelit și extinderea

rețelei locale la toate structurile turistice și obiectivele de interes general; este

recomandat ca pentru fiecare structură de primire turistică să existe posibilitatea

rezervării on line;

realizarea unei pagini web a zonei turistice Transfagarsan, unde să poată fi găsite toate

informațiile necesare turiștilor interesați de petrecerea unei vacanțe în Munții

Fagaras.

Amplasarea, la ramificația DN 67 cu DN 7C, a unui panou informativ însoțit de harta

turistică a zonei și traseele turistice din Munții Fagaras, vor constitui motivația și totodată

invitația pentru turiștii aflați în tranzit de a se abate din drum pentru vizitarea orașului Curtea de Arges

și a zonei montane adiacente.

Pentru introducerea în circuitul turistic al bisericilor monumente de arhitectură din

oraș, sunt necesare a fi amenajate unele facilități de vizitare în apropierea acestora, cum ar fi:

parcare + grup sanitar;

chioșcuri pentru vânzări de suveniruri, pliante, vederi, ghiduri turistice și băuturi

răcoritoare.

Pentru creșterea atractivității zonei și diversificarea ofertei turistice este necesar a se

amenaja un Muzeu al satului (poate fi și într-unul din satele componente), care să

cuprindă: case vechi cu arhitectură tradițională (amenajate cu obiecte de mobilier specific

zonei), instalații tehnice populare și alte utilaje specifice unei gospodării rurale.

Este recomandat a se conserva toate clădirile vechi și valoroase și inscripționarea lor

prin aplicarea de plăcuțe cu text explicativ (anul construirii, stilul arhitectonic).

Pentru petrecerea timpului liber, în orașele limitrofe este oportună realizarea unei baze de

agrement (ștrand, terenuri de sport multifuncționale, cluburi de agrement, alei de promenadă

ș.a.) care să deservească turiștii aflați în vacanță, dar și populația rezidențială.

Ar fi benefică înființarea unui centru de echitație, care să includă și o școală de călărie;

se pot realiza trasee montane de călărie cu ghid, iar iarna, plimbări cu sania, în vederea

diversificării agrementului local.

Editarea unui ghid turistic al localităților de pe traseul montan Transfagarasan, care să se găsească spre comercializare la toate

pensiunile turistice, la agențiile de turism și la chioșcurile de ziare din zonă ar fi foarte utilă

turiștilor sosiți în vacanță, dar reprezintă și un material de promovare.

Pentru atragerea unui număr crescut de turiști în zonă este binevenită organizarea de

evenimente culturale, mondene, întâlniri de afaceri, al căror calendar să fie promovat în

media, pe site-ul primăriei sau prin trimiterea acestuia către agenții de turism, asociații

profesionale interesate, administrații centrale sau locale.

Revigorarea tradiției și obiceiurilor legate de sărbătorile religioase, sărbătorile de iarnă

(Crăciun, Anul Nou), sunt un prilej de a atrage mai mulți turiștii care să-și petreacă vacanța în

zonă. Pe parcursul unui an se pot organiza și alte tipuri de manifestări care pot avea diverse

teme: gastronomice, culturale, istorice, sportive, despre protecția mediului, întâlniri cu fii

satului, expoziții de fotografie tematică ș.a.

Recomandări pentru agenții din turism

Calitatea serviciilor oferite turiștilor trebuie să fie o preocupare permanentă pentru toți

agenții din turism, pentru a se impune pe piață și pentru a face față concurenței.

Calificarea și formarea profesională permanentă a angajaților din turism este o

garanție pentru servicii de calitate, pentru o afacere profitabilă și nu trebuie privită ca pe o

cheltuială, ci ca pe o investiție pe termen lung.

Serviciile diversificate și de calitate oferite turiștilor, așa cum reiese din studiile de

piață realizate în decursul anilor de către INCDT, reprezintă una din motivațiile importante în

alegerea unei destinații, de aceea agenții din turism trebuie să îi se acorde atenția cuvenită. În

plus, calitatea serviciilor oferite în structurile turistice este și o obligativitate, așa cum rezultă

și din textul Ordinului 510/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea

structurilor de primire turistice.

Agrementul este deficitar în oferta turistică de servicii a localității și a structurilor de

primire turistică, de aceea este necesar a fi dezvoltat ca varietate și capacitate. Creșterea

atractivității zonei este influențată pozitiv de un agrement diversificat.

Este recomandat ca fiecare deținător de structură de cazare să ofere gratuit turiștilor:

materiale informative și de promovare (hărți ale zonei, pliante, ghiduri sau monografii ale

obiectivelor naturale și culturale din zonă), servicii de ghidaj, mijloace de transport pentru

excursii locale, rezervări pentru mijloacele de transport în comun, servicii care satisfac nevoia

de cunoaștere a turiștilor și le oferă un plus de confort și relaxare.

Pentru atragerea unui număr cât mai mare de turiști este utilă colaborarea permanentă

cu agențiile mari de turism, încheierea de contracte ferme care să acopere activitatea turistică

în toate perioadele anului.

4.2. Valorificarea si promovarea turistica a Statiunii montane Internationala Cumpana (Vidraru)

Ideea dezvoltarii turismuilui pe Transfagaras nu este noua ; ea ii anima de multa vreme pe cunascatorii si pe iubitorii de munte din tara noastra.

Versantul sudic al Muntilor Fagaras este vitregit sub aspectul amenajarilor in scopuri turistice, ceea ce impune luarea unor masuri de dezvoltare, o data cu schimbarea peisajului natural din zona cheilor Argesului si amonte de acestea, zona in care s-ar putea construi statiuni complexe- baza a turismului de pe versantul sudic al acestor munti.

De exemplu, drept baza de plecare ar putea fi folosita localitate Cumpana, acestea oferind conditiile cele mai bune pentru stabilirea unor trasee turistice transversale pe directiile : Cumpana – Negoiu, Cumpana – Moldoveanu, Cumpana – Podragu, Cumpana – Capra.

O alta premisa a dezvoltarii turismului in aceasta zona ar fi si bogata retea de drumuri foresiere si de stravechi drumuri pastorale de pe versantul sudic al masivului in vederea transformarii lor trasee turistice de mare circulatie.

Cumpana (Vidraru),sursa :primariaarefu.ro

4.2.1 Proiectul de investitii

In localizarea statiunilor de muntese manifesta o tendinta de migratie catre altitudine, datorita in special posibilitatii de ascensiune a turistilor cu ajutorul transporturilor pe cablu. In acelasi timp, in amenajarea statiunilor se urmareste asigurarea unor modalitati diferite de sejur turistic. Pentru acest motiv se realizeaza in statiuni o gama variata de mijloace de cazare, masa si agreement.

Studiile efectuate cu privire la valorificarea potentialului turistic al unei zone de munte evidentiaza faptul ca statiunea poate fi conceputa ca o unitate centrala care ae multe subunitati in sfera sa de actiune.

Statiunea propriu-zisa, cu principalul sau fond de cazare, alimentatie publica si agreement, poate fi dispusa la poalele masivului, de pilda, la o altitudine de 600 – 700 de metri. Asezarea in acest fel prezinta o serie de avantaje, cum sunt:

-posibilitatea de a asigura un caracter polivalent al statiunii si o exploatare continua atat in sezonul de iarna, cat si in sezonul de vara ;

-turistii pot stabilii legaturi permanente cu alte zone si orase (excursii, vizite etc.) si organiza mai placut petrecerea timpului, chiar in perioadele cand in masivul muntos conditiile climaterice sunt nefavorabile ;

-eficienta ridicata a investitiilor ;

-construirea unor sateliti ai statiunii, ale caror dimensiuni urmeaza sa se stabileasca in functie de posibilitatile de alimentare cu apa, de suprafata posibila a fi ocupata cu constructii si fara a afectamediul inconjurator. Rolul acestor sateliti este de a intensifica circulatia turistica, de a asigura cazarea si servirea mesei turistilor care se vor afla in zona si a turistilor aflati in statiunea de baza.

In vedera amenajarii unei statiuni montane, in primul rand se vor analiza conditiile topografice, geologice si geomorfologice. Astfel, statiunea va fi amplasata pe un masiv muntos, care se prezinta ca un lant prlung. Acest masiv este format in totalitate din sisturi cristaline, cu orientare est-vest. El este caracterizat printr-o clima temperata, cu influente alternante, oceanice si continentale, care ii atribuie un mare grad de variabilitate.

In afara de elementele generale mentionate privind clima, trebuie de asemenea avut in vedere schimbarile generale de altitudine, adica orientarea, inclinarea versantilor, forma de vale sau culme care conduce la schimbari climatologice insemnate pe spatii restranse.

Teritoriul propus a fi luat in considerare pentru organizarea unei baze turistice se va intinde pe o suprafata mare sic u esentiale diferente de altitudine. In vederea expunerii conditiilor climaterice in acest teritoriu, vom imparti zona in functie de altitudine: zona montana inferioara – cuprinzand ecartul de altitudine dintre 600 si 1000 de metri ; zona montana medie – cuprinzand ecartul de altitudine dintre cota de 1000 de metri si 1700 de metri ; zona montana superioara – cuprinzand ecartul de altitudine dintre cota de 1700 si 2500 de metri.

Temperatura aerului. Statiunea va fi situata la poalele masivului si, ca urmare,

Este supusa conditiilor climatice ale masivului. In aceasta zona trei luni de iarna au temperatura medie lunara negativa, iar lunile de vara, iunie – septembrie, depasesc temperatura de 13°C. Lunile mai si octombrie au temperaturi mai ridicate, iar lunie noiembrie si aprilie sunt mai reci si mai umede. Acest fapt conduce la posibilitatea pastrarii stratului de zapada in conditii bune.

Temperatura medie ridicata in septembrie si in octombrie, insotita de o micsorare constanta a precipitatiilor, confera zonei posibilitati bune pentru continuarea sezonului estival.

Precipitatiile atmosferice. Media anuala a precipitatiilor este de 700 – 900 de mm. numarul mediu al zilelor cu precipitatii este de cca 150, fapt care confirma o dominanta a timpului uscat. Cel mai mare numar de zile cu precipitatii se inregistreaza in luna iunie pentru perioada calda – 16,4 zile si in luna decembrie pentru luna rece – 12,9 zile. Durata intervalului cu strat de zapada este de aproximativ 140 de zile. Grosimea stratului de zapada inregistrata in ultima perioada a fost de 52 cm. Zona este ferita de excese, numarul mediu de zile cu ceata si cu viscol fiind reduse.

Nebulozitatea si durata de stralucire a soarelui. Nebulozitatea totala maxima este de 7,8 in decembrie si restul lunilor de iarna, datorita acumularilor de aer racit de pe treptele inferioare la cele superioare ; inversiunile termice formeaza nori stratiformi si ceturi. Aceasta situaie este determinata si de intensificarea activitatii ciclonice care se produce deasupra Mediteranei.

Regimul eolian. Vantul, ca element meteorologic, prezinta mare insemnatate, el imprimand mare parte din caracterul vegetatiei, si al reliefului.

Zona este strabatuta de curnti de creasta si curenti de vale cunoscuti sub denumirea de brize de munte. Vitezele medii maxime ale vanturilor inregistrate in zona se situeaza in perioada februarie – mai, iar cele minime se concentreaza in perioada calda de vara in iunie – septembrie.

Se poate trage concluzia ca este ferita de vanturi excesiva si din acest punct de vedere ofera conditii favorabile pentru activitatile in aer liber, avand lungi perioade de calm. Din caracterizarea prezentata privind regimul climatic al zonei propusa pentru amenajarea statiunii de munte ca clima are calitati favorabile atat pentru sezonul rece, cat si pentru sezonul cald al anului.

Posibilitatea oferita de conditiile climatice pentru practicarea unor activitativarite si a unor sporturi difereite ii da statiunii un caracter polivalent. In conditiile climatologice aratate, sezonul de iarna poate incepe de la 15 decembrie. Conditiile bune pentru schi se gasesc in zona inferioara, unde partiile sunt mai ferite de excesele altitudinii, situate in zona de padure, avand nevoie de un strat subtire de zapada. Odata cu cresterea stratului de zapda din vaile superioare, treptat, se stabilesc conditii ideale pentru schi si peste cota de 1500. Acest fenomen se termina dupa 15 februarie, cand se stabilizeaza conditiile meteorologice.

Valorile turistice ale cadrului natural. Muntii Fagarasului sunt printre cei mai inalti munti din tara noastra si se impun atat prin structura lor grandioasa, cat si prin bogatia si varietatea peisajului. Complexitatea formelor de teren, salbaticia versantilor abrupti, seile inguste sunt elemente caracteristice peisajului fagarasan. La acestea se adauga numeroase circuri glaciare pe fundul carora se gasesc razletite de-a lungul intregului masiv numeroase lacuri.

Cascadele formate prin revarsarea apelor alcatuiesc un punct de atractie pentru turisti. Maretia si frumusetea Muntilor Fagarasului este completata prin bogatia florei si a faunei masivului. Vegetatia forestiera este foarte bogata si cupride fagul, bradul, molidul, mai rar pinul si zada, jneapanul si, uneori, zimbrul.

Fauna masivului Fagaras este indeosebi variata in ce priveste mamiferele. Elementele reprezentativeale acestora sunt : ursul, mistretul, caprioara, iar in zona alpina, capra neagra. Mai rar sunt cerbii.

Posibilitatile de acces. Pentru amenajarea unei statiuni montane este necesare sa existe urmatoarele posibilitati de acces:

caile aeriene – o statiune trebuie sa se gaseasca la o departare, fata de accesul de mijloacele de transport aeriene, de cel mult 4 ore de mers cu autocarul;

caile feroviare- zona trebuie sa fie accesibila cailor ferate, care sa se gaseasca cel mult la o departare de cca 10 – 15- km ; o serie de trenuri internationale , care leaga capitala tarii cu tarile situate in partea de vest sau de est a Romaniei, vor circula printr-o gara apropiata de zona turistica ;

caile rutiere – drumul national care va asigura o legatura a zoei cu regiunile tarii si cu exteriorul .

Valorile culturale ale zonei. In afara de valorile naturale ale zonei de munte, regiunea in cre urmeaza sa fie amplasata statiunea trebuie sa aiba si esuse spirituale, istorice, care sa-si confere o forta de atractie deosebit. In aceasi imp, existenta unui numar mare e monumente istorice mareste gradul de atractvitate a zonei monumentele culturale a o importnta artistica, isoria sau arheolgica, reprezentand dovez ale dezvoltarii vietii materiale si culturale pe teritoriul patriei noastre, sau ale desfasurarii unor evenimente importante adin trecutul sau. Monumentele de arhitectura si arheologie, vestigiile unui trecut bogat in evenimente constituie puncte de deosebit inters turistic. Vechile sate romanesti, cu o bogata traditie culturala, arhitectura populara specifica acestor asezari, bisericile fortificate, ca monumente ale arhitecturii medievale constituie, pun in valoare, cu o deosebita pregnanta, zona turistica. Desigur, ceea ce de asemenea contribuie in mod deosebit la reliefarea valorii turistice a zonei este seria unor manifestari cu caracter folcloric.

Lungimea si calitatea partiilor de schi. Conditiile de relif si climatice ale zonei propuse pentru amenajarea statiunii favorizeaza activitatea turistica din sezonul de iarna, care va avea o pondere principala in statiune. Din aceasta cauza, cae mai importanta problema care trebuie examinata o constituie existenta si caracteristicile partiilor de schi, sport practicat de majoritatea vizitatorilor din statiunile montane. Cu ocazia evaluari potentialului turistic al zonei, este necesar sa se ajunga la concluzia ca zona dispune de o suprafata corespunzatoare pentru practicarea schiului, amplasata pe versantii masivului, cuprinzand caldarile glaciare si vaile lor. Domeniul schiabil se intinde de la cota 2315 m pana la poalele masivului, la cca 650 m.

In orice statiune turistica, baza materiala prezinta o insemnatate de prim ordin, deoarece, alaturi de factorii naturali si culturali, contribuie la crearea conditiilor necesare asigurari unui produs turistic de calitate, care sa poate raspunde cerintelor in continua crestere ale turistilor.

Rolul bazei materiale in statiunile de munte este determinat de influentele reliefului si ale factorilor climatici, care nu pot fi realizate fara o echipare corespunzatoare a statiunii.

Mijloacele de cazare sunt elementul primordial al bazei materiale si trebuie sa asigure cazarea vizitatorilor in conditii de confort si de igiena. In statiunile de munte este necesar ca baza de cazare sa ofere iarna conditii bune de incalzire si sa fie situata cat mai aproape de locurile unde urmeaza sa se desfasoare sporturile de iarna. In acelasi timp, in construirea capacitatilor de cazare trebuie sa se evite fenomenul de manifestare, pentru a se oferi un climat de liniste turistilor, in special in perioada sezonului de vara.

Schiul detine ponderea cea mai mare intre activitatile desfasurate in statiunile montane. Dealtfel, posibilitatile practicarii schiului pe durata unei lungi perioade din decursul unui an au constituit una dintre conditiile de baza care au contribuit la alegerea unei zone pentru amenajarea statiunii.

In dimensionarea capacitatilor de cazare este deci justificat sa se porneasca de la capacitatea partiilor de schi pe care le ofera domeniul schiabil al zonei.

In situarea capacitatilor de cazare in apropierea partiilor de schi ( ex. Piscu Negru, Capra ) trebuie sa se ia in considerare o serie de factori, dintre care mentionam : asigurarea alimentarii cu apa la punctele care se preteaza pentru constructii la altitudine si care se realizeaza in mod anevoios ; elementele cadrului natural si de relief care determina anumite restrictii privind amplasamentul pe care se poate construi la altitudine, dar si influentele pe care le ar asupra eficientei activitatii de constructii si a activitatii de exploatare a viitoarelor obiective ; constructiile realizate sa afecteze in cat mai mica masura elementele cadrului natural si ale peisajului, care constituie un element de atractie dintre cele mai valoroase ale masivului.

Amenajarea unui complex turistic polinuclear presupune, deci, construirea unei unitati centrale care sa fie situata la poalele masivului si care sa aiba legaturi cu bazele turistice satelit, cat si cu centrele econimice si administrative ale tarii.

In legatura cu realizarea consructiilor hoteliere trebuie sa se acorde o atentie deosebita rezolvarii urmatoarelor probleme : capacitatea hotelurilor nu trebuie sa fie prea mare. Aceste hoteluri de capacitati reduse sa se creeze o atmosfera de apropiere intre turisti si sa se realizeze conditi de odihna. Promotorii activitatilor turistice trebuie sa manifeste o preocupare deosebita, pentru ca hotelurile sa infatiseze o arhitectura specifica tinuturilor montane, sa se incadreze in mod fericit in peisajul zonei, in care se construiesc, accentuand chiar unele elemente de mare atractie. Grija aceasta trebuie sa se refere si la sistemul de constructie si in amenajarea interioarelor. Este total nefiresc ca intr-o statiune montana sa se construiasca hoteluri mari, inalte, dupa sistemul blocurilor de locuinte din marile centre urbane. Aceasta ar aduce urbanizarea in insasi inima statiunii, stirbind din farmecul si pitorescul ei, ceea ce, in mod justificat, ar determina indepartarea clientelei, care vine in statiune tocmai in ideea de a scapa in mod vremelnic de conditiile citadine apasatoare.

In unitatile de cazare trebuie sa se asigure, la un nivel calitativ corespunzator, functiile lor caracteristice. Sa se realizeze conditii bune pentru odihna prin dotari cu paturi confortabile, saltele si perne moi, rulouri sau obloane pentru a asigura intunericul in camera, utilizarea de materiale fonoabsorbante.

In ceea ce priveste categoriile de confort pentru unitatile de cazare, cele mai mari cerinte sunt pentru hotelurile de categoria I si unitatile de tip cabana(care au un prêt accesibil pentru o clientela mai larga). Aceste unitati trebie s fie echipate cu grupuri sanitare la fiecare camera.

Realzand o baza de cazare conforma exigentelor mentionate mai sus, statiunea va reusi sa satisfaca cerintele unei clientele externe si inerne foarte largi si sa contribuie la asigurarea unui produs turistic de calitate.

Organizarea sectorului de alimentatie publica reprezinta o deosebita importanta in amenajarea unei statiuni. Din practica se stie ca asigurarea unei bucatarii originale si servirea exemplara constituie un factoe de atractie pentru vizitarea unei zone.

Dintre cerintele carora trebuie sa le raspunda sectorul de alimentatie publica mentionam : asigurarea unor meniuri cat mai diversificate, in deplina concordanta cu gusturile fiecarui turist. In acest context se inscrie si asigurarea unor meniuri dieteticespecifice recomandarilor facute de specialisti pentru turistii bolnavi ; promovarea unor meniuri din bucataria nationala solicitate de catre turisti ; servirea mesei intr-un inerval cat mai scurt, economisind timpul turistului destinat acestui scop ; unitatile de alimentatie publica sa fie suficient de dezvltate si sa fie amplasate pe langa fiecare hotel, precum si in locuri de mare afluenta a turistilor in anumite perioade.

Reteaua de alimentatie publica este necesar sa dispuna de cca 5800 de locuri, tinand seama de capacitatea statiunii (cca 5000 de locuri de cazare ) si de afluenta turistilor fara cazare in zilele de varf.

In ceea ce priveste amplasarea unitatilor de alimentatie, trebuie avut in vedere ca fluxul turistic din zilele de varf se va conncentra, in general, la altitudine. De asemenea, chiar si o parte din turistii cazati in statiunea de la poalele masivului prefera sa ramana la pranz in apropierea artiilor de schi sau a itinerarelor pentru turism. De aceea este indicat ca in statiunea principala sa se amplaseze 3400 de locuri de alimentatie publica (fata de 4000 de locuri de cazare) iar la altitudine un numar de 2400 de locuri de alimentatie publica (fata de 1000 de locuri de cazare ).

Unitatile de alimentatie publica cu circuit deschis trebuie amplasate cat mai departe de hoteluri, pentru a evita perturbarea linistii in timpul aglomeratiilor de turisti.

Statiunile montane de renume pe plan mondial sunt concepute si realizate ca centre complexe de odihna, sport si distractie. Pentru a realiza in conditii bune functiunile ppentru care sunt create statiunile montane cuprind o multitudine de dotari, cum sunt : partii de schi si instalatii de urcat mecanice ; patinoare naturale si artificiale, descoperite sau inchise ; piste pentru sanii ; piscine, in special acoperite sau incalzite ; terenuri de fotbal ; terenuri de tenis, de golf, miniatur golf ; manejuri pentru calarie ; popicarii ; cinematografe ; cabarete, cazinouri, restaurante, baruri, snack-baruri, cofetarii, sali de jocuri mecanice dintre cele mai diverse ; unitati cmerciale si de deservire, ca magazine de amintiri, magazine pentru articole de sport si turism, bazaruri, unitati pentru inchirierea de echipament sportiv, florarii ; unitati de informare a turistilor ; unitati cu profil sanitar ; organizatii de salvamont, posturi de prim-ajutor, servicii medicale ; formatii de ghizi alpini bine instruiti, care pot conduce alpinistii pe trase de escalade ; retele intinse de poteci marcate, pentru plimbari pe jos, bine intretinute, uneori chiar asfaltate ; ambarcatiuni variate ; schi nautic in statiunile amplasate pe malul unor lacuri cum este cazul localitatii Cumpana ce este amplasata in apropiere de lacul Capra.

Zona ofera urmatoarele posibilitati de practicare a sporturilor de iarna : schi alpin de toate genurile ; schi nordic si de promenada ; schi-bob ; schi-joering  sau motoschi ; patinaj de toate genurile, jocuri pe gheata (hochei, curling) ; bob-saniute ; alpinis ; sarituri. In ceea ce privaste schiul, s-a vazut ca zona Fagarasului permite amenajarea a 30.300 metri de partii.

Instalatiile mecanice de urcat constituie un complement indispensabil al partiilpor de schi. Capacitatea de transport a instalatiilor, dupa cum arata experienta statiunilor de renume, se stabileste in functie de numarul de vizitatori din zilele de varf la sfarsitul saptamanii, urmarindu-se ca termenul de asteptare al turistilor sa nu depaseasca 10- 15 minute.

In cazul statiunii de munte se au in vedere doua categorii de mijloaca mecanice de urcat :

o prima categorie o reprezinta instalatiile grele, cu cabine mari, care au menirea sa asigure transportul turistilor si legatura intre statiunea principala si celelalte unitati, precum si distribuirea turistilor pe suprafata domeniului schiabil ;

o a doua categorie o constituie instalatiile usoare (telescaune, teleschiuri ), care sunt destinate sa deserveasca partiile de schi.

Intr-o statiune de sporturi de iarna in care se practica schiul este necesara si organizarea unei scoli de schi, care are rolul de a organiza si desfasura o larga activitate sportiva.

Patinajul ocupa locul doi in ordinea de preferinta a practicarii sporturilor din sezonul de iarna. Zona ofera posibilitatea de amenajare de terenuri de patinaj naturale pe gheata lacului Capra, pe care se va putea practica patinajul de agrement, patinajul artistic si patinajul de viteza. De asemenea se are in vedere amenajarea unui patinoar artificial in statiune pe care se va putea practica patinajul de agrement si patinajul artistic.

In statiune se vor mai amenaja : o partie de bob, partii pentru saniute si trambuline pentru sarituri. In acest fel se va putea practica hocheiul pe gheata, bobul, sariturile si alpinismul pe traseele de iarna.

Masivul Fagarasului poseda suficiente resurse turistice pentru a oferi posibilitati diverse pentru sporturile de vara. Zona va oferi urmatoarele posibilitati in domeniul sporturilor de vara : alpinism (trasee de vara ) ; turism sportiv si de promenada ; vanatoarea si pescuitul sportiv ; tirul cu arma calibru redus si cu arcul ; calaria ; natatia ; canotajul de agrement ; schiul nautic si canotajul de competitie ; golful ; minigolful ; fotbal ; tenis ; handbal ; baschet ; volei.

Pentru ca statiunea sa corespunda cerintelor clientelei externe si interne sunt necesare o serie de dotari. In consecinta, se are in vedere realizarea urmatoarelor dotari : o sala de sport, opiscina acoperita, sali de bowling, o sauna.

Luand in considerare experienta statiunilor din tara si dotarile existente in statiunile montane de renume din strainatate se va tine seama de urmatoarele dotari de agrement : a. un complex cu functiuni culturale si cu activitati care sa cuprinda o sala de spectacole, discoteca, o biblioteca, sala de jocuri mecanice. Constructia complexului va fi amplasata in statiunea principala ;

b.cazinou cu bar in statiunea principala, care va cuprinde o sala mare cu functiuni diverse (dans, banchete, spectacole) si deservita de anexele necesare, un grup de sali de jocuri ( bowling, jocuri mecanice), precum si un bar de noapte ;

c.bazele turistice de la altitudine vor fi asigurate cu puncte de agrement

Din cele de mai sus rezulta ca elementele cadrului natural ofera conditiile necesare pentru ca in zona sa se poiata asigura o mare diversitate de dotari sportive si agrement, care sa determine o calitate superioara a ofertei statiunii, competitiva atat pe piata internationala, cat si pe plan intern.

Dotarile comerciale si de servire au o mare insemnatate in amenajarea unei zone prin serviciile pe care le asigura turistilor, contribuind la satisfacere cat mai deplina a cerintelor acestora. Totodata, ele aduc un aport substantial la cresterea incasarilor valutare si in lei.

In concluzie, oferta turistica " derivata" intr-o statiune montana internationala are un rol deosebit de important in asigurarea unui evantai larg de servicii turistice, care contribuie in mod hotarator la marirea fortei de atractie a unei zone turistice.

Amplasarea proiectului , sursa :primariaarefu

4.2.2 Factorii de marketing al produsului turistic specifici unei statiuni montane internationale –Cumpana( Vidraru )

Studiul prezentat ne conduce la concluzia ca invederea amenajarii unei statiuni turistice sa se aiba in vedere anumite elemente ce determina oportunitatea acestora aceste elemente sunt, in genere, urmatoarele : configuratia geografica, conditiile meteorologice( climat cald sau rece, umed sau uscat, nivelul si frecventa ploilor, luminozitatea soarelui, etc), patrimoniul cultural si istoric, accesibilitatea(asezare geografica ), diferite ifrastructuri, conditiile politice( stabilitatea politica ca preludiu al dezvoltarii turistice).

Pentru a aprecia reusita unei amenajari turistice, trebuie conceputi o serie de factori de marketing pecifici unei statiuni montane internationale.Desigur ca acest lucru presupune o evaluare a elementului produsului turistic gandita in functie de ofertele turistice semnificative ale altor tari, luand in consideratie tendintele si caracteristicile cererii turistice internationale. Pot fi luati in considerare urmatorii factori de marketing :

Lungimea si calitatea partiilor de schi este variabila marketingului turistic cea mai importanta intr-o statiune montana internationala, deoarece majoritatea turistilor care o viziteaza (80%) practica schiul. Ea determina profilul acesteia de statiune pentru sporturile de iarna.

Indicatorul metri partie pe loc de cazare reprezinta factoul care determina conditiile de facilitate ale accesului schiorilor pe partia de schi. O aglomerare excesiva de schiori pe partie va ingreuna posibilitatea de practicarea schiului.

Numarul si calitatea tehnica a mijloacelor mecanice de transport au un rol important in asigurarea serviciilor turistice intr-o statiune de munte, deoarece creeaza posibilitati comode si rapide de deplasare a schiorilor si turistilor pe inaltimi si la diferite unitati turistice.

Lungimea instalatiilor mecanice de transport prezinta un deosebit interes, pentru ca permite atat servirea marilor artere de circulatie din cadrul complexului, cat si a partiilor de schi. Indicatorul privind raportul intre metri-instalatii de transport si numarul locurilor de cazare reprezinta usurinta de utilizare a telefericelor de catre turisti.

Structura si diversitatea amenajarilor pentru practcarea sporturilor de iarna reprezinta un element important al ofertei turistice, care se realizeaza prin imbinarea fericita a elementelor naturale cu amenajarile aratate.

Structura si diversitatea amenajarilor pentru practicarea sporturilor de vara trebuie sa ofere turistilor posibilitatea de a face turism de creasta si alpinism, precum si alte discipline sportive ca : tenis, bowling, natatie, tir cu arma si cu arcul, calarie, golf, minigolf, handbal.

volumul si gradul de confort al capacitatii de cazare. Volumul capacitatii de cazare ne indica imporatanta statiunii, iar gradul de confort, nivelul serviciilor oferite.

originalitatea ofertei turistice si calitaea serviciilor oferite care se pot concretiza in frumusetea cadrului naural, in nivelul si callitatea amenajarilor si dotarilor realizate intr-o statiune. De asemenea, gradul de atractie al statiunii creste daca turistilor le sunt oferite servicii corespunzatoare cu un evantai larg de surprize.

Prima problema importanta va fi aceea a selectarii factorilor care detemina atractia turistica intr-o zona montana. In modelul propus am selectat – tinand seama de experienta unor statiuni montane de renume mondial si de studiile facute in acest domeniu-urmatorii factori de marketing:

Lungimea partiilor de schi este cea mai importanta variabila de marketing turistic intr-o statiune montana internationala. Asigura afluenta turistilor, deoarece majoritatea oamenilor care o viziteaza, potrivit rezultatelor anchetelor intreprinse, practica schiul. De asemenea determina profilul zonei, de statiune pentru sporturile de iarna, atractia principala a turistilor fiind practicarea acestora.

Metri partie pe loc de cazare reprezinta factorul care determina conditiile de facilitate ale accesului schiorilor pe partia de schi. Posibilitatea de practicare a schiului va fi mult ingreunata de o aglomerare excesiva a schiorilor pe partii.

Numarul mijloacelor mecanice de transport creeaza conditii comode si rapide de deplasare a schiorilor si turistilor spre inaltimi si la diferite unitati turistice.

Diversitatea amenajarilor pentru sporturile de iarna reprezinta un element imporant al ofertei turistice, care contribuie la valorificarea potentialului turistic al zonei si la atragera unui numar mai mare de turisti. Cu cat mai multe genuri de sporturi de iarna se vor practica intr-o statiune, cu atat mai mult aceasta isi a spori forta de atractie asupra turistilor potentiali.

Diversitatea amenajarilor pentru sporturile de vara este o variabila de marketing care influenteaza circulatia turistica si mareste in mod considerabil volumul incasarilor valutare.

Capacitatea de cazare reprezinta numarul locurilor de cazare in functie de care se poate aprecia importanta unei statiuni, posibilitatea de a fi vizitata de un numar mai important de turisti si de a desfasura o activitate rentabila.

Gradul de confort al cazarii, concretizat in numarul camerelor si apartamentelor cu confort ridicat, asigura conditii de sejur corespunzatoare turistilor cu venituri mai ridicate.

Originalitatea ofertei reprezinta de asemenea un factor de importanta decisiva, care mareste atractia turistica a unei statiuni. Daca facem o analiza sumara a acestor factori rezult, cu claritate ca unii dintre ei sunt mai iportanti decat altii. O alta problema esentiala va fi aceea a stabilirii importantei lor relative. Astfel, daca turistii sunt atrasi mai mult de originalitatea ofertei unei statiuni, decat de conditiile de confort ale capacitatii de cazare, primul factor va fi relativ mai important decat al doilea in ceea ce priveste atractia turistica.

4.2.3 Strategia de marketing

In adoptarea strategiei de piata, intrepriderea are de ales intre diferite alternative de dezvoltare. Acestea pot fi definite plecand de la elementele de baza ale vectorului de crestere.

4.2.3.1Strategia de pret

Pentru a fundamenta politica preturilor este necesara, mai intai, stabilirea cu exactitate a strategiei de pret a intrprinderii. Pretul fiind variabila comerciala principala a mixului de marketing care serveste rentabilizarii intregii activitati, modalitatile de atingere a acestui obiectiv se concretizeaza, in primul rand, in fixarea strategiei de pret si apoi in determinarea politicilor si tacticilor de pret. Obiectivul fundamental al strategiei de pret a interprinderii este obtinerea rentabilitatii, asigurarea recuperarii costurilor si realizarea de profit. Strategia de pret este modalitatea in care acest obiectiv poate fi atins.

In cazul nostru consider ca analiza strategiilor de preturi este bine pusa in evidenta de strategia pretului inalt. Aceasta strategie este menita sa valorifice existenta unor categorii de consumatori care sunt dispusi sa plateasca preturi mai ridicate decat alti cumparatori pt servicii de calitate si care ii intereseaza in mod deosebit. Strategia pretului inalt prezinta avantage certe deoarece valorifica unicitatea unor servicii a caror atractivitate pentru consumatori face ca cererea sa fie putin elastica iar pretul perceput ca avand o mica insemnatate. Aceasta strategie poate conduce la segmentarea pietei in functie de criterii strict economice si controlabile, respectiv veniturile consumatorilor si puterea lor de cumparare. Segmentul cel mai important este cel al consumatorilor care sunt insensibili la pret si cu reactie pozitiva fata de caracterul distinctiv al serviciilor. Ulterior, recurgand la scaderea pretului initial, devine posibila si atragerea segmentelor de piata care sunt sensibile la pret.

Firma poate sa reduca pretul initial cu mai multa usurinta, daca reactia pietei este favorabila, deoarece a pornit de la un pret ridicat. Acest avantaj este notoriu, intrucat s-a dovedit ca este mult mai dificil de marit un pret initial, care s-a dovedit prea mic pentru acoperirea costurilor si, eventual, obtinerea de profit.

Preturile mai ridicate inca de la inceputul prezentei pe piata a unui serviciu genereaza, mai multe venituri, si implicit, profit, comparativ cu practicarea unor preturi mai scazute.

Preturile initiale ridicate pot fi folosite pentru echilibrarea cu eforturile de investitii ale intreprinderii in capacitati de productie. Practicarea unor strategii de pret intermediare, in faza introducerii pe piata a serviciului, nu este recomandata sub nici o forma, deoarece nu numai ca acestea nu pot furniza avantaje, dar ar induce toate dezavantajele ambelor strategii fundamentale de pret.

O componenta practica importanta a politicii preturilor oreprezinta rabaturile, care se concretizeaza in reduceri calculatela preturile de baza.

In cazul investitiei luate in calculse pot aplica rabaturi oferite intermediarilor, mai exact, agentiilor de turism care se acorda acestorapentru distributie si vanzare, respectivpentru realizarea serviciilor in procesulu schimbului. Producatorii in astfel de situatie, acorda reduceri sub forma procentuala calculata la pretul de baza. Alte tipuri de rabaturi ce pot fi utilizate in industria turismului sunt rabaturile oferite pentru acivitatile promotinale, care suntreducerile practicate de producatori in favoarea distribuitorilor, cu conditia ca acestia sa suporte o parte din cheltuielile de promovare a serviciilor.

O alta componenta a acestei arii problematice o constituie aspectele concrete ale politicii preturilor in functie de pozitia geografica a clientilor, adica serviciile firmei le sunt adresate tuturor cumparatorilor, indiferent de pozitia lor geografica fata de producator.

Politica preturilor include si practicarea unor preturiin functie de gama de servicii oferite. In cazul statiunii propuse, producatorii ofera o gama sortimentala diversificata, ei fiind interesati sa fie stimulata vanzarea tuturor componantelor gamei, iar preturile diferentiate urmaresc sublinierea acestei complementaritati.

Politica preturilor pune uneori un accent deosebit pe reducera temporara a preturilor unor servicii, cu scopul de a atrage mai multi consumatoricare sa cumpere incusiv servicii cu preturi care nu au fost reduse. Pe ansamblu, vanzarile fizice vor spori, iar masa profitului va fi mai mare.

Preturile orientate dupa competitie reprezinta o alta componenta a politicii preturilor, care are menirea de a alinia strategia de pret a firmei la realitatea concurentiala existenta pe piata. In cazul nostru se poate aplica alinierea la preturile firmelor concurenteceea ce presupune practicarea nor niveluri de pret aproape identice, pentru servicii asemanatoare. Se recurge la o astfel de politica de pret deoarece serviciile oferite sunt bine diferentiate fata de servicii similare aleconcurentei. Exista diferente evidente de stil, conceptie, si proprietati ale produselor, care sa fie percepute ca atare de consumatori, precum si un procent ridicat de fidelitate a acestora.

4.2.3.2 Strategia de distributie

Conceptul de distributie se refera, mai inai, la "traseul" pe care il parcurg marfurile pe piata, pana ajung la consumatori; producatorul, intermediarii (agentiile distribuitoare de servicii turistice), si consumatorul, alcatuiesc ceea ce in terminologia marketingului se numeste "canal de distributie". Exista si canale fara intermediari.

Prin pozitia pe care o ocupa in ansamblul preoceselor economice- ca activitate de intermediere intre producator si consumator- distributia indeplineste un rol economic important. Prin intermediul distributiei, se finalizeaza activitatea economica a intreprinderilor si se incheie ciclul economic al produselor. Intrepriderea producatoare redobandeste in forma baneasca resursele investite in producera serviciilor, impreuna cu un profit pentru activitatea desfasurata, iar consumatorul intra in posesia bunurilor necesare. Productia si consumul nu mai sunt practic posibile fara prezenta distributiei.

Una dintre functiile esntiale ale distributiei o constituie realizarea actelor de vanzare-cumparare, prin intermediul carora, are loc schimbarea proprietatii asupra lor, respectivtransferarea succesiva a dreptului de proprietate de la producator la consumator. Este vorba de un itinerar in circuitul economic al marfurilor, denumit canal de distributie.

In toate cazurile, un canal de marketing cuprinde producatorul sau consumatorul. Cei doi formeaza punctele extreme – de intrare si de iesire- ale unui canal de distributie. In pozitia acestor verigi intermediare se afla firme, in cazul nostru agentii de turism, specializate in activitati de distribuire a srviciilor turistice.

In mod firesc, tipurile de canale vor fi in buna masura diferite in functie nu numai de categoriile de servicii existente, ci si de piata- interne sau externa- unde se realizeaza distributia acestora.

Dstributia pe piata interna. Serviciile turistice se pot distribui pe piata interna prin doua tipuri de canale de distributie : producator-consumator si producator- intermediar- consumator. In primul caz, consumatorul poate cumpara servicii direct de la sursa, adica de la producator. Acest tip de canal este specific, in primul rand, distributiei serviciilor, actul de vanzare cumparare realizandu-se adesea concomitent cu producerea si consumarea lor. Este adresat in special turistilor care vin sa viziteze statiunea pentru o perioada scurta de timp, cel mult o zi, acestia nefiind nevoiti sa apeleze la distrbuitor pentru cumpararea anumitor servicii, ca de exemplu vizitarea unor muzee sau a unui parc de distractii din statiunea respectiva sau utilizarea partiei de schi pentru o perioada limitata de timp. Cel de-al doilea tip de canal de distributie este denumit si canal scurt deoarece are un singur intermediar, acesta fiind reprezentat in cazul nostru, de regula, de o agentie de turism. Rolul intermediarului este de a facilita munca clientului,acesta din urma nefiind nevoit sa se prezinte la producator pentru a cumpara anumite servicii, ci va putea face acest lucru direct de la agentia intermediara situata chiar in localitatea sa. Este adresat inspecial turistilor care doresc sa petreaca o vacanta de cateva zile in statiunea respectiva.

Distributia internationala. Si pe piata externa se pot distribui servicii turistice prin cele doua canale de distributie. Canalele fara intermediari sunt mai putin utilizate deoarece, de regula, un turist strain nu va veni sa viziteze statiunea doar pentru o singura zi. Deci, putine sunt cazurile in care se vor distribui servici turistice pe piata internationala fara intermediari. Canalele scurte, adica cu un singur intermediar, sunt cele mai utilizatepe piata externa. Agentiile de turism sunt principalii intermediari intre turistii straini si producatorul serviciilor turistice. Prin intermediul acestora, ei isi vor putea planifica vacantele mult visate fara prea mult efort.

Distributia pe Internet. Cea mai recenta formula de distributie utilizata astazi pe plan mondial este distributia realizata prin intermediul Intenetului (Inernational Network), respectiv al World Wide Web. Se considera ca in primul deceniu al secolului XXI, numarul celor care vor utiliza Internetul pentru distributia de bunuri si servicii va cunoaste o crestere notabila. Factorii principali care determina aceasta tendinta sunt avantajele pe care la ofera clientilor potentiali : comoditatea efectuarii actelor de cumparare a servicilor ; posibilitatea obtinerii intr-un timp real a unui volum important de informatii despre serviciile dorite a fi cumparate; si uneori cu un pret mai accesibil etc.

Romania se afla printre tarile cu cele mai mici ponderi in cumparaturile online. Pe segmente de varsta, exista deosebiri in privinta cumpararii online. Segmentul de utilizatori de Internet in varsta de 30-39 de ani se caracterizeaza prin cea mai mare pondere a cumparaturilor online, respectiv 19%.

4.2.3.3 Strategia de promovare

Activitatea promotionala cunoaste, in perioada actuala, o mare varietate sub raportul continutului, rolului, formei de realizare etc. Cu o frecventa mai mare sunt retinute, drept criterii esentiale de delimitare, natura si rolul lor in sistemul comunicational al intreprinderii; in functie de aceste criterii, activitatile promotionale se pot structura astfel: a) publicitatea; b)promovarea vanzarilor; c) relatiile publice; d) manifestarile promotionale.

Publicitatea, variabila importanta a politicii promotionale a intreprinderii moderne, reprezinta unul dintre mijloacele cele mai utilizate in activitatile de piata. Publicitatea cuprindetoate actiunile care au drept scop prezentarea indirecta –orala sau vizuala-a unui mesaj in legatura cu un produs sau serviciu, de catre orice sustinator. Cu alte cuvinte, prin actiunile publicitare intreprindera urmareste sa asigure o cuprinzatoare informare a publicului in legatura cu activitatea desfasurata, cu produsele si serviciile sale, sa-l convinga si sa-l determine in efectuarea actului de cumparare. De asemenea, publicitatea poate contribui efectiv la stimularea cererii de marfuri si de servicii. Mesajele publicitatii nu sunt transmise unui singur individ, ci unui intreg grup, mai mult sau mai putin numeros, de persoane; raporturile intre emitatorul mesajului si destinatarii acestui mesaj nu sunt directe, ci se stabilesc prin intermediulunui canal de comunicatie de masa (presa, radio, televiziune etc.).

In cazul de fata se va folosi publicitatea serviciilor. Aceasta reprezinta forma cea mai familiara si cea mai frecvent utilizata in practica publicitara; in esenta, ea urmareste stimularea cererii de consum pentru srviciile turistice. Pentru promovarea serviciilor turistice, se pot folosi doua forme particulare ale publicitatii de serviciu si anume: publicitatea de informare, care urmareste stimularea cererii potentiale prin informarea publicului in legatura cu aparitia si prezenta pe piata a serviciilor turistice ale statiunii ce urmeaza a fi amenajata. O a doua forma particulara ce se poate folosi pentru promovare estepublicitatea comparativa. Aceasta forma este relativ recenta si se poate utiliza pentru compararea directa cu celelalte servcii oferite de statiunile concurente; in unele tari, aceasta forma de publicitate este interzisa prin lege,la ea se recurge, in mod subtil.

Mesajul publicitar va fi transmis la nivel national si chiar international. Publicitatea nationala urmareste sa creeze o cerere pentru serviciile proprii fara a da importanta locului de unde sunt ele achizitionate. Publicitatea internationala va fi folosita pentru promovarea serviciilor turistice si in afara granitelor.

De asemenea, publicitatea va fi una de natura factuala, punandu-se accentul pe reliefarea caracteristicilor clare ale servicilor.

Mesajul publicitar care urmeaza a fi difuzat se exprima in forme extrem de variate, infunctie de tipul serviciului, de psihologia celor carora se adreseaza etc. Mediile majore de transmitere a mesajelor publicitare includ, in ordine, presa, radioul, televiziunea, cinematograful, publicitatea exterioara si cea directa, la care se adauga cea efectuata prin tiparituri (cataloage, pliante, prospecte, brosuri, agende si calendare).

Presa –atat cea cotidiana cat si cea periodica- reprezinta in prezent media principal de transmitere a mesajelor publicitare, iar atunci cand este corect folosita are un randament excelent.

Presa cotidiana ramane cel mai folosit media de publicitate in majoritatea tarilor lumii, datorita avantajelor pe care le ofera si anume : flexibilitatea, prestigiul de care se bucura un anumit cotidian, aria vasta de difuzare, posibilitatea de a stapani si dirija expunerea anunturilor.

Presa periodica ofera, la randul ei, numeroase si variate posibilitati de vehiculare a mesajelor publicitare datorita diversitatii sale. Intrucat se adreseaza unor segmente bine determinate de cititori, ea asigura selectivitatea socio-profesionala a mesajului transmis si o receptivitate in general sporita a destinatarului vizat. La acestea se adauga o calitate de regula superioara a reproducerilor si utilizarea culorilor, care permit o mai buna scoatere in relief a mesajelor.***

Radioul, ca urmare a utilizarii lui in masa, constituie un alt media de publicitate care acopera in mod rapid si cu regularitate cea mai mare parte a publicului. Intre avantajele oferite, se pot mentiona: selectivitatea (diferentiera pe categorii de ascultatori, in functie de ora transmiterii si de programul difuzat), costurile moderate, flexibilitate si mobilitate; utilizarea radioului ca media de publicitateprezinta insa dezavantajul ca mesajul nu poate fi prezentat decat sonor, ascultatorii facandu-si doar o imagine partiala si numai de moment asupra obiectului mesajului.

Televiziunea reprezinta suport publicitar care a cunoscut expansinea cea mairapida in zilele noastre, fiind si unul dintre cele mai recente media de publicitate. Ea asigura o combinatie unica a sunetului, imaginii si miscarii-combinatie ce nu poate fi realizata de alta suporturi. Impresia de contact cu destinatarul mesajului, flexibilitatea satisfacatoare, posibilitatea unei difuzari repetate la ore de maxima audienta, se numara printre avantajele efectuate prin televiziune.

Cinematograful ocupa un loc aparte, dar modest, in ansamblul mijloacelor publicitare. Mesajele publicitare sunt transmise prin intermediul a doua categorii de filme: filmul de documentare comerciala, a carui durata este pana la 30 de minute, si filmul publicitar propriu-zis, cu o durata de pana la 5 minute, la care se adauga spoturile publicitare cu o durata de cateva secunde. Costurile de realizare sunt relativ ridicate.

Publicitatea exterioara include utilizarea in scopuri publicitare a afiselor, panourilor publicitare si insemnelor luminoase. Aceste suporturi au avantajul de a comunica idei simple si concise menite sa stimuleze vanzarea de servicii, sa mentina interesul publicului si sunt considerate eficiente in aglomerarile urbane cu intensa circulatie pietonala sau auto.

Catalogul constituie un suport publicitar, de dimensiuni variabile, cu un continut special sau general, folosit ca instrument de prezentare a activitatii statiuni turisice, in cazul de fata.

Pliantul, prospectul si brosura reprezinta alte suporturi publicitare incluse in sfera publicitatii realizate prin tiparituri si utilizate pe o scara larga in activitatile promotionale ale intreprinderii moderne. Aceste suporturi, nu numai ca largesc continutul informational-promotional al mesajului publicitar transmis, dar prin elemente specifice anuntului publicitar- ilustratie, text si slogan- urmaresc sa stimuleze interesul cititorului la o parcurgere integrala, sa-l incite in efectuarea actului de cumparare.

Agendele si calendarele, ca mijloace publicitare, au, in majoritatea cazurilor, semnificatia de cadou publicitar; modalitatile de executie ale acestor suporturi sunt extrem de variate iar oferirea lor este legata de anumite evenimente.

Publicitatea directa implica actiunea de comunicatie avand ca obiectiv informarea si atragerea clientului potential spre un loc de vanzare, utilizand ca suport de comunicare expedierea unei scrisori personale, transmitera la sediul ori la domiciliul clientului potential a unor brosuri sau prospecte, prin stabilirea unui contact telefonic, prin distribuirea de pliante in locurile de vanzare etc.

Publicitatea gratuita se concretizeaza in orice forma de noutate cu semnificatie comerciala in legatura cu un produs sau serviciu dar neplatita de agentul respectiv.

4.2.4 Promovarea vanzarilor

Promovarea vanzarilor corespunde unui ansamblu de tehnici prin care se urmareste imbogatirea ofertei prin adaugarea unei valori suplimentare la nivelul serviciului, al pretului si al distributiei, pe o perioada limitata de rimp, tinand seama de obiectivele comerciale ale intreprinderii si cu scopul de a castiga un avantaj temporar fata de concurenta. Tehnicile de promovare pot servi si scopului de a completa si actiunile publicitare, contribuind astfel la la intregirea si intarirea imaginii si prestigiului in cadrul pietei. Exista o gama larga a tehnicilor de promovare utilizate in practica. Dintre acestea se detaseaza numai cateva in cazu promovarii serviciilor turistice.

Reducerea preturilor (tarifelor) are un efect promotional incontestabil. Ea poate fi avuta in vedere in situatii diferite : ca mijloc e eliminare a retinerilor de la cumpararea anumitor categorii de consumatori, pentru care pretul este considerat prea ridicat; mentinera vanzarilor la un nivel normal de eficienta in perioadele cand se constata un reflux al cererii (de pilda, reducerea tarifelor pentru serviciile turistice in extrasezon); contraatacarea actiunilor concurentei; folosirea oportunitatilor oferite de anumite conjuncturi ale pietei.

Decizia de reducere a preturilor si trifelor are, in cele mai multe cazuri, un efect psihologic cert, fiind considerata ca un act de bunavointa din partea ofertantului si ca o dovada ca detine o pozitie solida in cadrul pietei, care ii ofera posibilitatea sa manevreze cu suplete politica sa in domeniul preturilor. Aceasta posibilitate de manevra trebuie insa folosita cu iscusinta pentru a nu afecta sau chiar compromite imagine si prestigiul intreprinderii in randul clientelei prin posibile asocieri cu situatii de faliment.

Vanzarile grupate reprezinta ansamblul de tehnici promotionale ce vizeaza vanzarea simultana sau succesiva a doua sau mai multe produse la un pret global inferior celui rezultatprin insumarea preturilor individuale; in cazul turismului, ia forma unor pachete complete de servicii, oferite la un pret inferior celui la care acestea pot fi obtinute apelandu-se la fiecare serviciu in parte. In multe cazuri, tehnica ofertarii unor pachete de servicii se poate corela cu actunile de reduceri de preturi si tarife. Aceasta modalitate ofera o serie de avantaje atat producatorului, cat si consumatorului; primul isi vinde, in cadrul unei game de servicii, si pe acelea care sunt mai putin solicitate, in timp ce consumatorului, o asemenea oferta ii permite realizarea unor economii banesti.

Concursurile promotionale constituie o modalitate ofensiva de popularizare a ofertei unor firme comerciale, prin crearea in jurul lor a unor atmosfere de interes in randul publicului, care sa favorizeze procesul de vanzare. In unele cazuri, concursurile promotionale vizeaza participarea unor specialisti. Dupa continutul si modul de organizare a lor, concursurile pot avea ca obiective: cresterea consumului, atenuarea sezonalitatii vanzarilor, stimularea distribuitorilor, contraatacarea actiunii promotionale a concurentilor care organizeaza concursuri, depistarea de noi adrese pentru publicitatea directa, descoperirea de argumente specifice ce pot fi utilizate in actiunile de promovare.

Publicitatea la locul vanzarii (PLV) cuprinde ansamblul de tehnici de semnalare, pentru a atrage, orienta si dirija iteresul clientelei catre un anumit produs sau oferta, utilizand mijloace auditive pentru a anunta o oferta promotionala. In cazul turismului, acest lucru este posibil prin intermediul agentiilor de turism, acestea avand datoria de a informa populatia despre anumite oferte turistice chiar la locul vanzarii. O alta modalitate de a realiza acest tip de publicitate, este impartirea de fluturasi, continand ofertele promotinale, in fata agentiei, incitand in acest fel oamenii sa afle cat mai multe informatii despre acest lucru fara prea mult efort.

Utilizand o serie de tehnici distincte, actiunile de publicitate la locul vanzarii urmaresc sa transforme motivatia de cumparare in act de cumparare efectiv,sa realizeze aceste puncte de contact ale ofertantului ci consumatorul potential.

Merchandisignul cuprinde un manunchi de de tehnici utilizate in procesul comercializarii, care se refera la prezentarea in cele mai bune conditii (materiale si psihologice) a serviciilor oferite pietei.De notat ca aparitia si extinderea merchandisignului se explica prin intervenite in metodele de vanzare si in structura aparatului de distributie.In cazul nostru, publicitatea cu ajutorul merchandisignului se poate realiza in turism, de asemenea, prin intermediul agentiilor intermediare de turism. Acestea din urma vor expune in interiorul lor imagini fermecatoare, privelisti pitoresti cu statiunea respectiva cu motivatia de a atrage cat mai mult ochiul potentialilor clienti.

Cadourile promotionale folosite ca mijloc de vanzare sau ca subiect de publicitate, privesc facilitatile pe care comerciantul intelege sa le acorde cumparatorului, oferind srvicii- cuprinse in pretul de vanzare al unui produs sub forma unei sume modice- in cadrul unor concursuri.Diferentiate dupa modalitatile de distributiesi donatie, ele pot fi oferite in perioade precis determinate (cu ocazia unor sarbatori). In majoritatea cazurilor, ele urmaresc sa atraga atentia asupra unui produs sau serviciu si sa obtina simpatia si adeziunea publicului, sa pastreze fidelitatea consumatorilor. De exemplu, in turism, se pot organiza concursuri promotionale la care vor participa clientii care cumpara un anumit tip de pachet turistic, unde vor putea castiga excursii gratuite in diferite locatii. Astfel de concursuri se pot organiza si prin intermediul mijloacelor de comunicare in masa, ca de exemplu la radio, la televizor, prin intermediul presei etc., existand astfel mult mai multi participanti si facandu-se totodata publicitate firmei.

Relatiile publice

Ca domeniu distinct de activitate al agentilor economici, relatiile publice se inscriu intre instrumentele cele mai moderne ale politicii de comunicatie in societatea comntemporana, intrunind totodata si veritabile atribute promotionale.

Obiectivul principal al activitatii de relatii publice este de a instaura, in andul unei cat mai mari parti a publicului, un climat de incredere in firma respectiva, in capacitatea ei de a satisface trebuintele si exigentele diferitelor categorii de consumatori si utilizatori.

Mijloacele utilizate in activitatea de relatii publice sunt foarte variate: editarea de brosuri sijurnale de intreprinderi, organizarea de manifestari- de genul congreselor clocviilor, seminariilor-, acordarea de interviuri si publicarea de articole, crearea si difuzarea de filme documentare, initierea ai sustinerea diferitelor opere filantropice si de caritate, participarea la diverselor actiuni sociale si de interes public,organizarea unor conferinte de presa intalniri cu reprezentanti ai mass media, punerea la dispozitia publicului a unor linii telefonice directe pentru a oferi noutati si informatii despre evenimentele importante ce voer avea loc. In acelasi timp prin actiunile de relatii publice adresate publicului conducerea poate cunoaste opiniile si sugestiile propriilor clienti.

In concluzie, activitatea derelatii publice contribuie la realizarea a numeroase obiective cum ar fi : sporirea increderii consumatorilor; revitalizarea repozitionarea si relansarea serviciilor pe piata; crearea sau mentinerea interesului consumatorilor pentru o categorie de servicii; extinderea fortei publicitatii si a variatelor forme de promovare; informarea consumatorilor in legatura cu largirea posibilitatilor de utilizare a serviciilor; completarea mesajelor publicitare; informarea, influentarea si atragera liderilor de opinie; completarea si intarirea campaniilor de promovare a vanzarilor; crestrea prestigiului intreprinderii si a ofertei sale prin atragerea de sponsori in activitatile de natura promotionala.

Alte mijloace publicitare pot fi considerate si manifestarile promotionale ce se concretizeaza in manifestari cu caracter expozitional si sponsorizari. Manifestarile cu caracter expozitional se realizeaza prin organizarea de targuri, expozitii si saloane.In cadrul turismului, au fost organizate targuri unde s-au prezentat diferite oferte turistice ale unor anumite locatii.

4.2.5 Valoarea investitiei

Cheltuieli privind amenajarea cailor de acces-3.000.000€

Cheltuieli privind construirea bazelor de cazare si alimentatie publica-20.000.000€

Cheltuieli privind amenajarea partiilor de schi-5.000.000€

Cheltuieli privind amenajarea mijloacelor mecanice de urcat-800.000€

Cheltuieli privind amenajarea bazelor sportive pentru sezonul de iarna-1.500.000€

Cheltuieli privind amenajarea bazelor sportive pentru sezonul estival-1.500.000€

Cheltuieli privind amenajarea altor baze de agrement-1.000.000€

Cheltuieli privind serviciile de distributie-2.500.000€

Cheltuieli privind serviciile de promovare-3.500.000€

Alte cheltuieli-5.000.000€

CONCLUZII

Obiectivul pe care l-am ales este un traseu turistic montan si se numeste Transfagarasan. Am ales Transfagarasanul pentru multitudinea peisajelor frumoase de pe aceasta ruta care au reusit sa ma impresioneze profund si m-au facut sa cred cu tarie ca natura este generoasa si mana omului poate fauri minuni.

Drumul "printre nori", asa cum este el supraintitulat, se afla situat pe Drumul National 7C. Traseul incepe din localitatea Bascov a judetului Arges si se termina in localitatea Cartisoara a judetului Sibiu.

Printre zecile de motive pentru care am ales acest traseu turistic, si care vor reiesi automat din descrierile peisajelor, un motiv foarte important in alegerea mea este importanta istorica a drumului Transfagarasan, care reuseste sa lege regiunea Munteniei de cea a Transilvaniei. Am ales acest loc pentru a le dovedi celor care au avut ocazia sa viziteze Alpii din Italia, Austria, Elvetia sau Franta, si care au mai vazut sosele asemanatoare, faptul ca si Romania detine o astfel de sosea. Transfagarasanul este "drumul oaselor", deoarece aici au fost consemnate sute de pierderi de vieti omenesti, si chiar daca istoria a lasat dovada ca s-au pierdut doar zeci de vieti omenesti, cei care inca mai traiesc si care au participat la "sculptarea" muntilor, precizeaza ca sunt de ordinul sutelor de vieti pierdute pentru construirea acestui drum.

In privinta eforturilor ele au fost atat materiale cat si fizice, dar au avut un rezultat pe masura asteptarilor. Pentru un simplu turist acest drum nu inseamna decat o calatorie in natura, de aceea l-am ales pentru aceasta prezentare, deoarece in afara de importanta turistica, vizitatorii trebuie sa constientizeze si importanta sa istorica. Drumul leaga Muntenia de Transilvania iar pentru cunoscatorii si iubitorii de istorie, problema construirii drumului a fost luata in considerare la 8 ani de la ideea planului initial, invazia Cehoslovaciei din 1968 fiind impulsul, care l-a determinat pe Nicolae Ceausescu (al carui nume trebuia sa il poarte daca acesta nu ar fi refuzat propunerea) sa il puna in aplicare. Lucrarile drumului au durat din decembrie 1969 pana in septembrie 1974, iar asfaltarea sa a durat 6ani pana in 1980.

Din punct de vedere geografic, drumul se afla situat in cel mai inalt lant muntos din tara noastra, si anume Muntii Faragaras care fac parte din cercul Carpatilor Meridionali.

Din punct de vedere turistic, Transfagarasanul reprezinta un punct de atractie major pentru turisti atat din Romania cat si de peste hotare, datorita numeroaselor atractii turistice existente pe intreg traseul.

Pentru mine, acest drum reprezinta o inaltare fizica si si spirituala a trupului atat in sens figurat cat si in sens propriu. De ce spun acest lucru? Fiindca aici am simtit pret de o zi ca pot prinde aripi si pot ajunge ca o pasare zburatoare, pe cele mai inalte culmi montane. Totodata, am putut ,,atinge” norii si am descoperit minunile oferite de natura. Senzatia oferita de Transfagarasan este unica, indeita si spectaculoasa, si cel mai important, drumul este perceput prin ochii celui care-l priveste, de aceea descrierea mea este una strict personala si subiectiva. Trebuie sa va precizez de la inceput faptul ca drumul a reprezentat pentru mine o provocare, si m-am simtit pe tot parcursul sau, in masina, ca intr-un carusel al distractiei si al mortii deopotriva. Acest lucru reprezinta un motiv in plus pentru prezentarea acestei rute, fiindca Transfagarasanul ramane singurul loc in care am reusit sa fiu incercata de atatea sentimente complexe si contradictorii, cum niciun alt loc din Romania nu a reusit sa ma faca sa simt. Masina a reprezentat un carusel al distractiei si al mortii, deoarece de-alungul ,,sarpelui incolacit” asa cum il numesc eu, este de ajuns un scurt moment de neatentie si puteti scapa in prapastii de peste 9 km din care numai moartea va mai poate prinde in brate. Dovada a acestui lucru stau crucile de pe marginea soselei care au fost ridicate in memoria celor care si-au pierdut viata.

De asemenea pentru mine Transfagarasanul are o importanta deosebita deoarece imi intareste convingerea ca natura ,,ofera” si noi oamenii trebuie sa ,,pretuim”, aceste doua cuvinte cheie sunt esentiale pentru a ne bucura de mediul incojurator!

Un aspect pe care il gasim doar in acest loc este Hotelul de Gheata de la Balea Lac, care reprezinta un obiectiv unic in Europa. Hotelul de Gheata este atat de apreciat incat turistii din strainatate si-au oficializat chiar si nunti in acest cadru inghetat, fiindca pe langa hotel mai sunt ridicate si o biserica de gheata si un patinoar. Ma bucur ca Hotelul de Gheata are parte de atat de multe aprecieri si a ajuns atat de cunoscut in strainatate, fiindca acest lucru nu poate fi decat un plus adus Transfagarasanului care pe timp de iarna era vizitat de mai putini turisti. Din punctul meu de vedere orice obiectiv turistic trebuie sa aiba ceva unic daca doreste sa ocupe locul intai in topul celor mai frumoase si spectaculoase locuri din lume. Un lucru foarte important pe care trebuie sa-l stie cei care doresc sa se odihneasca ,,intre” si ,,pe” blocurile de gheata ale hotelului primitor, este faptul ca acesta este deschis doar in perioada de iarna pana cel tarziu in luna aprilie iar accesul la acesta se face cu telecabina de la Balea Lac. Totodata turistii trebuie sa stie ca tariful pentru un adult este de 150 de lei, pentru copii cu varsta cuprinsa intre 6-15 ani este 75lei iar pentru cei sub 6 ani este gratuita. In perioada sarbatorilor legale (Craciun, Revelion, Valentine’s Day, 1 martie etc) tariful pentru o persoana creste cu 100 de lei, ajungand la 250 lei de persoana. Dupa cum prea bine stim cu totii, frigul si aerul ozonat de munte ne face pofta de mancare, iar din pacate hotelul nu include si micul dejun, acesta fiind un minus al sau care ar trebui remediat, in opinia mea. Oricum micul dejun poate fi servit la Cabana Balea Lac pentru 25 de lei. Transfagarasanul bifeaza inca din 2006 de cand Hotelul de Gheata a fost deschis in cadrul proiectului Winter Park, unicitatea locului prin intermediul acestui obiectiv turistic care a starnit curiozitatea si peste hotare, primind vizite si de la jurnalistii din cadrul postului de televiziune BBC. Sfatul meu este acela de a va invita sa vizitati acest obiectiv unic in Europa, care dispune de camere originale, in care seara fiecare turist doarme pe un pat de gheata acoperit de blanuri de animale, intr-un sac de dormit calduros. Acest sfat este valabil si pentru mine, fiindca Hotelul de Gheata este o provocare personala pe care eu mi-am lansat-o, fiindca as dori sa experimentez ,,limita” supravietuirii intr-o incapere de gheata, si as putea fi cateva ore un fel de Bear Grylls in varianta feminina lipsita de pericole.

Recomand Transfagarasanul tuturor categoriilor de turisti. Cand spun ,,categorii de turisti”, ma refer aici la oameni de toate varstele, fiindca indiferent cati ani aveti, aceasta ruta montana va va impresiona prin frumusetea ei rara chiar daca sunteti genul de persoana pragmatica, sau genul de persoana sensibila, inclinata spre reverie. Pentru mine, Transfagarasanul a ramas locul in care Bucuria, Frumusetea, Cunoasterea, Visarea s-au contopit cu Teama, Melancolia si Adrenalina, iar acest lucru a constituit o experienta personala intensa in care s-au intalnit trairi opuse ca intr-un joc.

Va recomand Transfagarasanul daca va plac senzatiile extreme, daca vreti sa petreceti o zi pe aceste meleaguri bucurandu-va de aerul tare al muntelui si de linistea oferita de natura si mai ales daca va iubiti tara si apreciati adevarata valoare a bogatiilor naturii. ,,Drumul printre nori” trebuie sa ocupe primul loc in topul locurilor de vazut din lume, cu atat mai mult daca sunteti romani deoarece aici veti intalni peisaje frumoase, diferente mari de nivel, foarte multe serpentine care reprezinta o provocare pentru masini si soferi, multe obiective turistice la care trebuie sa va opriti si sa faceti poze .

Aceste obiective sunt: Lacul Vidraru, Barajul Vidraru, Cetatea Poenari, Lacul glaciar si Cascada Balea, platforma Belvedere, statuia lui Prometeu cu fulgerul in mana(Omul de Fier), Tunelul Balea, Cascada Capra, Poarta Genistilor si Poarta Intalnirii, toate acestea fiind prezente pe o lungime de 92 de km ale acestui drum cu doua benzi.

Va recomand Transfagarasanul pentru ca este considerat cel mai interesant si spectaculos drum din lume, aflat la altitudinea de 2042m, conform publicatiilor internationale. Pentru cei care iubesc masinile si cunosc emisiunea si revista celor de Top Gear, acest lucru nu le este strain, fiindca cei trei prezentatori au fost veniti la noi in tara pentru a testa niste masini si cu aceasta ocazie au descoperit si renumitul Transfagarasan de care au ramas absolut impresionati. Cinefililor nu le este nici lor strain faptul ca al doilea film din Ghost Rider a fost turnat in Romania pe Transfagarasan. Ce va spune acest lucru? Decat faptul ca pentru nimic in lume nu trebuie sa ratati aceasta destinatie turistica, ce a constiuit pana in prezent, platourile de filmare ale unei emisiuni si ale unui film renumit.

Pe straini i-am impresionat, asa ca voi ce mai asteptati? Cu siguranta ca noi romanii nu trebuie sa ratam ocazia de a vizita cel mai cunoscut traseu montan care se afla la cativa kilometri distanta de noi, macar o data in viata.

Pe final am postat un colaj de fotografii cu Transfăgărășan in toate anotimpurile pentru a evidentia splendoarea acestui traseu!

BIBLIOGRAFIE

Almaș D., Scurtu I., (1973), Turism cu manualul de istorie, Edit. pentru Tineret, București;

Andreescu F., Pascar M.,(2010), Calator prin tara mea. Drumul cerului –Transfagarasanul;Editura Ad Libri, București;

Avram Al., Crișan V., (1998), Sibiu – ghid cultural turistic, Editura F F Press, București;

Baltălungă A. A., (2008), Turismul în România, Valahia University Press, Târgoviște;

Baltălungă A. A., Dumitrescu Daniela, (2007), Disparități regionale și tendințe în evoluția activității turistice din România, în GeoCarpathica, anul VII, nr. 7, Sibiu;

Bălăceanu V., Cicotti M., Cristea E., Munții Făgărașului, Ed. Sport-Turism, București, 1975;

Berbecaru I.,Botez M., (1977), Teoria si practica amenajarii turistice, Edit. Sport-Turism, București;

Bran Florina și colab., (1997), Turism rural, modelul european, Editura Economică, București;

Bran Florina și colab., (1998), Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București;

Bran Florina, Simon Tamara, Nistoreanu P., (2000), Ecoturism, Editura Economică, București;

Bratu I.(col.), (2012 ), Transfagarasanul, asa cum a fost! , Editura Ars Libri, București;

Cândea Melinda,(1996), Carpații Meridionali în sistemul montan românesc. Studiu de geografie umană, Edit. Universității din București, București;

Cândea Melinda, Erdeli G., Șimon Tamara, (2000), România – Potențial turistic și turism, Editura Universității din București, București;

Cândea Melinda, (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară București;

Ciangă N., (2003), România. Geografie turismului, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Ciangă N., Dezsi Șt., (2007), Amenajare turistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Ciulache S. (1980), Orașul și clima, Edit. Științifică și Enciclopedică, București;

Cocean P., (1998), Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj – Napoca; Cocean P., (1999), Geografia turismului, Editura Focul Viu, Cluj – Napoca;

Coteț P., (1973), Geomorfologia României, Editura Tehnică, București;

Cucu V., (1996), Geografia economică a României, Editura Glasul Bucovinei, Iași;

Ducaru D.(2013), Fascinatia trecerii muntilor. Marturii inedite despre istoria construirii Transfagarasanului,Editura Rao, București;

Erdeli G., Istrate I. (1996), Potențialul turistic al României, Editura Universității din București;

Erdeli G., Istrate I. (1996), Amenajări turistice, Editura Universității din București;

Erdeli G., Cândea Melinda, Braghină C., Costachie S., Zamfir Daniela, (1999), Dicționar de geogarfie umană, Edit. Corint, București;

Glăvan V. (2000), Turismul în România, Editura Economică, București;

Glăvan V., (2002), Agroturism, Ecoturism, Editura Alma Mater, Sibiu;

Ghinea D., (2000), Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București;

Giușcă Roxana, (2004), Dezvoltarea durabilă a turismului montan. Studiu de caz: stațiunea Păltiniș, în GeoCarpathica, anul IV, nr. 4, Sibiu;

Grigor P. Pop, (2001), Depresiunea Transilvaniei, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj–Napoca;

Ielenicz M., (2004), Harta și legenda turistică, în GeoCarpathica, anul IV, nr. 4, Sibiu;

Ielenicz M. (coord.), (2003), România – enciclopedie turistică, Edit. Corint, București;

Ilie Fratu – Poteci și cabane în munții Făgărașului, editura Sport Turism 1986

Istrate I., (1978), Turismul un fenomen în mișcare, Editura Sport – Turism București;

Istrate, I., Bran Florina, Roșu Anca Gabriela, (1996), Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, București;

Matei Elena, (2004), Ecoturism, Edit. Top Form, București;

Mazilu Mirela, (2004), Ecoturism și amenajări turistice, Editura Scrisul Românesc, Craiova; Miclea I., (1983), Rășinari, Editura Revista Transilvania, Sibiu;

Mihăilescu V., (1963), Carpații sud-estici de pe teritoriul României. Studiu de geografie fizică cu privire specială la relief, Editura Științifică, București;

Mitrache Șt. și colab., (1996), Agroturism și turism rural, Editura Arc, București; Moga D. Titu, (1982), Vacanțe la Săliște, Editura Sport – Turism, București;

Mutihac V., Ionesi L., ( 1974), Geologia României, Editura Tehnică, București;

Muntele I., Iațu C., (2003), Geografia Turismului: concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporară, Edit. Sedcom Libris, Iași;

Neacșu N., (2000),Turismul și dezvoltarea durabilă, Edit. Expert, București;

Nedelea Al., (2003), Politici de marketing în turism, Edit. Economică, București;

Nedelea Al., (2003), Piața turistică, Edit. Editura Didactică și Pedagogică, București;

Niculescu Gh., (1969), Relieful glaciar din Munții Șureanu și Munții Cindrel, Institutul de Geologie și Geografie al Academiei Române;

Nistoreanu P., (2003), Ecoturism și turism rural, Edit. ASE, București;

Păcurariu M., (2001), Mânăstirile din România, Editura Media Print, Sibiu;

Popescu N., (1990), Țara Făgărașului – studiu geomorfologic, Editura Academiei, București;

Putz Ecaterina, Pirjol Florentina, (1996), Economia Turismului, Edit. Mirton, Timișoara;

Roșu Al., (1980), Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Stănciulescu Gabriela, Lupu N., (1998), Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All. București;

Ujvari I., (1972), Geografia apelor României, Editura Științifică București;

Vădineanu A., (1998), Dezvoltarea durabilă, Editura Univ. din București;

Velcea I., (1983), Plan tematic pentru elaborarea unei lcrări de geografia turismului, în Sinteze geografice – vol. I, Edit. Editura Didactică și Pedagogică, București;

Velcea Valeria, (1992), Geomorfologie generală, Univ. D. Cantemir, Facultatea de Geografia Turismului;;

Velcea Valeria, (2001), Geografia fizică a României, Editura Univ. “L. Blaga”, Sibiu;

Velcea Valeria, (2002), Originalitatea geografică a Depresiunii Sibiu, în GeoCarpathica, anul II, nr. 2, Sibiu;

Velcea Valeria, Savu Al., (1982), Geografia Carpaților și a Subcarpaților Românești, Editura Did. și Pedag. București;

Vlasie M., (2000), Drumuri spre mânăstiri – ghid al așezărilor Monahale din România, Editura Nemira, București;

Vlăduțiu I., (1976), Turism cu manualul de etnografie, Edit. Sport –Turism, București;

Voiculescu M., (2003), Impactul antropic asupra mediului prin practicile turistice în Masivul Făgăraș, în GeoCarpathica, anul III, nr. 3, Sibiu;

X X X , (1960), Monografia geografică a României, Editura Academiei București;

X X X , (1982), Enciclopedia geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București;

X X X , (1985), Geografia României, vol. I, Editura Academiei Române, București;

X X X , (1987), Geografia României, vol. III, Editura Academiei Române, București;

X X X , (1992), Geografia României, vol. IV, Editura Academiei Române, București

BIBLIOGRAFIE

Almaș D., Scurtu I., (1973), Turism cu manualul de istorie, Edit. pentru Tineret, București;

Andreescu F., Pascar M.,(2010), Calator prin tara mea. Drumul cerului –Transfagarasanul;Editura Ad Libri, București;

Avram Al., Crișan V., (1998), Sibiu – ghid cultural turistic, Editura F F Press, București;

Baltălungă A. A., (2008), Turismul în România, Valahia University Press, Târgoviște;

Baltălungă A. A., Dumitrescu Daniela, (2007), Disparități regionale și tendințe în evoluția activității turistice din România, în GeoCarpathica, anul VII, nr. 7, Sibiu;

Bălăceanu V., Cicotti M., Cristea E., Munții Făgărașului, Ed. Sport-Turism, București, 1975;

Berbecaru I.,Botez M., (1977), Teoria si practica amenajarii turistice, Edit. Sport-Turism, București;

Bran Florina și colab., (1997), Turism rural, modelul european, Editura Economică, București;

Bran Florina și colab., (1998), Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București;

Bran Florina, Simon Tamara, Nistoreanu P., (2000), Ecoturism, Editura Economică, București;

Bratu I.(col.), (2012 ), Transfagarasanul, asa cum a fost! , Editura Ars Libri, București;

Cândea Melinda,(1996), Carpații Meridionali în sistemul montan românesc. Studiu de geografie umană, Edit. Universității din București, București;

Cândea Melinda, Erdeli G., Șimon Tamara, (2000), România – Potențial turistic și turism, Editura Universității din București, București;

Cândea Melinda, (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară București;

Ciangă N., (2003), România. Geografie turismului, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Ciangă N., Dezsi Șt., (2007), Amenajare turistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Ciulache S. (1980), Orașul și clima, Edit. Științifică și Enciclopedică, București;

Cocean P., (1998), Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj – Napoca; Cocean P., (1999), Geografia turismului, Editura Focul Viu, Cluj – Napoca;

Coteț P., (1973), Geomorfologia României, Editura Tehnică, București;

Cucu V., (1996), Geografia economică a României, Editura Glasul Bucovinei, Iași;

Ducaru D.(2013), Fascinatia trecerii muntilor. Marturii inedite despre istoria construirii Transfagarasanului,Editura Rao, București;

Erdeli G., Istrate I. (1996), Potențialul turistic al României, Editura Universității din București;

Erdeli G., Istrate I. (1996), Amenajări turistice, Editura Universității din București;

Erdeli G., Cândea Melinda, Braghină C., Costachie S., Zamfir Daniela, (1999), Dicționar de geogarfie umană, Edit. Corint, București;

Glăvan V. (2000), Turismul în România, Editura Economică, București;

Glăvan V., (2002), Agroturism, Ecoturism, Editura Alma Mater, Sibiu;

Ghinea D., (2000), Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București;

Giușcă Roxana, (2004), Dezvoltarea durabilă a turismului montan. Studiu de caz: stațiunea Păltiniș, în GeoCarpathica, anul IV, nr. 4, Sibiu;

Grigor P. Pop, (2001), Depresiunea Transilvaniei, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj–Napoca;

Ielenicz M., (2004), Harta și legenda turistică, în GeoCarpathica, anul IV, nr. 4, Sibiu;

Ielenicz M. (coord.), (2003), România – enciclopedie turistică, Edit. Corint, București;

Ilie Fratu – Poteci și cabane în munții Făgărașului, editura Sport Turism 1986

Istrate I., (1978), Turismul un fenomen în mișcare, Editura Sport – Turism București;

Istrate, I., Bran Florina, Roșu Anca Gabriela, (1996), Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, București;

Matei Elena, (2004), Ecoturism, Edit. Top Form, București;

Mazilu Mirela, (2004), Ecoturism și amenajări turistice, Editura Scrisul Românesc, Craiova; Miclea I., (1983), Rășinari, Editura Revista Transilvania, Sibiu;

Mihăilescu V., (1963), Carpații sud-estici de pe teritoriul României. Studiu de geografie fizică cu privire specială la relief, Editura Științifică, București;

Mitrache Șt. și colab., (1996), Agroturism și turism rural, Editura Arc, București; Moga D. Titu, (1982), Vacanțe la Săliște, Editura Sport – Turism, București;

Mutihac V., Ionesi L., ( 1974), Geologia României, Editura Tehnică, București;

Muntele I., Iațu C., (2003), Geografia Turismului: concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporară, Edit. Sedcom Libris, Iași;

Neacșu N., (2000),Turismul și dezvoltarea durabilă, Edit. Expert, București;

Nedelea Al., (2003), Politici de marketing în turism, Edit. Economică, București;

Nedelea Al., (2003), Piața turistică, Edit. Editura Didactică și Pedagogică, București;

Niculescu Gh., (1969), Relieful glaciar din Munții Șureanu și Munții Cindrel, Institutul de Geologie și Geografie al Academiei Române;

Nistoreanu P., (2003), Ecoturism și turism rural, Edit. ASE, București;

Păcurariu M., (2001), Mânăstirile din România, Editura Media Print, Sibiu;

Popescu N., (1990), Țara Făgărașului – studiu geomorfologic, Editura Academiei, București;

Putz Ecaterina, Pirjol Florentina, (1996), Economia Turismului, Edit. Mirton, Timișoara;

Roșu Al., (1980), Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Stănciulescu Gabriela, Lupu N., (1998), Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All. București;

Ujvari I., (1972), Geografia apelor României, Editura Științifică București;

Vădineanu A., (1998), Dezvoltarea durabilă, Editura Univ. din București;

Velcea I., (1983), Plan tematic pentru elaborarea unei lcrări de geografia turismului, în Sinteze geografice – vol. I, Edit. Editura Didactică și Pedagogică, București;

Velcea Valeria, (1992), Geomorfologie generală, Univ. D. Cantemir, Facultatea de Geografia Turismului;;

Velcea Valeria, (2001), Geografia fizică a României, Editura Univ. “L. Blaga”, Sibiu;

Velcea Valeria, (2002), Originalitatea geografică a Depresiunii Sibiu, în GeoCarpathica, anul II, nr. 2, Sibiu;

Velcea Valeria, Savu Al., (1982), Geografia Carpaților și a Subcarpaților Românești, Editura Did. și Pedag. București;

Vlasie M., (2000), Drumuri spre mânăstiri – ghid al așezărilor Monahale din România, Editura Nemira, București;

Vlăduțiu I., (1976), Turism cu manualul de etnografie, Edit. Sport –Turism, București;

Voiculescu M., (2003), Impactul antropic asupra mediului prin practicile turistice în Masivul Făgăraș, în GeoCarpathica, anul III, nr. 3, Sibiu;

X X X , (1960), Monografia geografică a României, Editura Academiei București;

X X X , (1982), Enciclopedia geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București;

X X X , (1985), Geografia României, vol. I, Editura Academiei Române, București;

X X X , (1987), Geografia României, vol. III, Editura Academiei Române, București;

X X X , (1992), Geografia României, vol. IV, Editura Academiei Române, București