Potentialul Turistic al Tinutului Bucovinei

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune prezentarea valorosului potențial turistic din ținutul Bucovinei , precum și modalitățile de valorificare actuală și în perspectivă a acestuia.

Motivatia alegerii acestei teme consta in unicitatea acestor edificii religioase nu numai pentru Romania ci la nivel de patrimoniu cultural mondial, de altfel manastirile fiind incluse in patrimoniul UNESCO.Totodata, slaba valorificare ca si produse turistice, sau ca destinatii turistice, m-au determinat sa incerc abordarea temei prezente.

Situat în nordul țării(și în nord-vestul Moldovei),județul Suceava se suprapune unui ținut în care formele de relief se îmbină într-o întocmire armonioasă și o desăvârșită împlinire..

Frumusețea și pitorescul peisajului, importante resurse ale solului și subsolului, valorosul potențial istorico-etnografic determină încadrarea acestui județ între cele mai interesante și importante din punct de vedere turistic din țară.

În prima parte am considerat necesară prezentarea noțiunilor teoretice legate de turism , forme de turism respectiv elemente definitorii ale pieței tuirstice.

În a doua parte a lucrării am realizat o prezentare succintă a potențialului turistic natural și antropic, remarcând specificitățile sale și deosebita varietate a acestuia.

În continuare am pus în evidență modul de valorificare actuală a potențialului turistic al zonei cercetate, atenție acordând în acest sens prezentării infrastructurii turistice actuale(baza de cazare și căile de comunicație) și tipurilor de turism specifice acestei regiuni.

Următoarea parte a lucrării o reprezintă circulația turistică în cadrul căreia am analizat indicatorii circulației turistice(numărul și structura turiștilor,durata medie a sejurului,coeficientul de utilizare a capacității de cazare,sezonalitatea turistică,funcția turistică,densitatea turistică și intensitatea turistică)pe o perioadă de trei ani,respectiv anii 2008,2009,2010.

Propunerile de valorificare în perspectivă a potențialului turistic al zonei cercetate le-am acordat o atenție specială, ținând cont de slaba cunoaștere și valorificare a unor obiective turistice care printr-o campanie publicitară intensă realizată în țară și în străinătate ar putea intra în circuitul turistic. După unele propuneri vizând adaptarea infrastructurii actuale noilor cerințe ale circulației turistice, în scopul valorificării mai ample în perspectivă din punct de vedere turistic al acestei zone, am propus o serie de trasee turistice și montane.

Lucrarea se încheie cu un program de organizare și comercializare a unui produs turistic însoțit de un pliant si un afiș.

În elaborarea lucrării am valorificat materialul bibliografic existent, precum și observațiile rezultate ca urmare a deplasărilor pe teren. Unele probleme au intervenit în ceea ce privește obținerea datelor statistice privitoare la circulația turistică, date care nu sunt realizate sistematic de unitățile de cazare, de unde dificultățile apărute în interpretarea lor.

CAPITOLUL I

POTENȚIALUL TURISTIC AL ȚINUTULUI BUCOVINEI

1.1 POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

1.1.1. RELIEFUL

În definirea trăsăturilor peisajului județului Suceava intervin numeroși factori dintre care, ca rol și importanță, pe primul loc se află relieful. Diversitatea formelor de relief este prima și cea mai puternică impresie pe care o înregistrează vizitatorul care străbate județul de la est la vest. Într-adevăr, principalele tipuri de forme de relief se orânduiesc în fâșii paralele, cu dispunere nord – sud. Căutând explicația acestei orânduiri, trebuie apelat la istoria geologică foarte îndelungată și destul de complicată a acestor locuri. Forțele tectonice cu mișcări de încrețire a pachetelor de roci, înălțare și scufundare a scoarței, vulcanism s-au manifestat pe zone cu direcția nord-sud și paralele între ele.

Relieful cu înălțimea și gradul de fragmentare, expunerea față de soare, înclinarea versanților au impus un anumit mod de asociere a elementelor în peisaj. Cele două mari categorii de unități de relief corespund la două mari tipuri de peisaj: regiunea montană și regiunea de podiș. Între ele se constată deosebiri și contraste fundamentale, începând cu altitudinea și terminând cu sculptura de amănunt care se desfășoară sub ochii noștri, în condițiile climatice actuale.

REGIUNEA MONTANĂ

Regiunea montană cuprinde masive, grupe de masive și complexe de culmi, separate între ele prin văi adânci sau arii depresionare.

În partea de sud-vest se conturează cu "personalitate" geografică distinctă față de toți ceilalți munți din Carpații Orientali, masivul Călimani. Zonă vulcanică formată în principal din lavă andezitică, acest masiv păstrează un complex de forme specifice cum sunt: craterul principal având diametrul de peste 10 km, vârfuri conice dintre care cel mai înalt, Pietrosu, depășește 2000 m, platouri de lavă, abrupturi, și altele. Dinspre nord, masivul a fost atacat puternic de ape, încât relieful apare mai fragmentat în comparație cu partea de sud, unde platoul vulcanic s-a păstrat mai bine. Spre creștetul masivului, unde înghețul pătrunde adânc în masa rocilor, iar zăpada se menține 7-8 luni pe an, se întâlnesc întinse câmpuri de grohotiș.

În ultimii ani gama de forme dăltuite prin acțiunea factorilor naturali s-a îmbogățit prin intervenția omului, care a amenajat drumuri, a înălțat halde și a excavat adânc în trupul muntelui pentru a ajunge la straturile bogate în zăcăminte de sulf.

Gruparea cea mai întinsă de munți cristalini se desfășoară pe dreapta râului Bistrița, începând de la izvoare până la ieșirea de pe teritoriul județului. În partea de nord se individualizează culmea Suhardului, purtând pe spinarea sa vârfuri care țâșnesc deasupra nivelului mediu al reliefului cu 250 – 350 m; astfel, vârful cel mai înalt, Omu are 1932 m, Fărăoane peste 1700 m, iar Oușoru, care străjuiește depresiunea Dornelor, 1639 m. Culme cu relief complex, în evoluția căruia rezistența diferită a rocilor a determinat un profil zimțat al liniei celor mai mari înălțimi, gruparea muntoasă a Suhardului este o individualitate geografică distinctă în partea vestică a județului. Capătul sudic al acestor munți se termină brusc deasupra Depresiunii Dornelor. Depresiunea intercalată între munți înalți, are un relief vălurit pe margini și din ce în ce mai plat spre centru. Sistemul de văi comparabil cu un arbore uriaș, având coroana ramificată spre vest și trunchiul spre est, prezintă terase și lunci largi, frecvent mlăștinoase și cu zăcăminte de turbă spre vatra depresiunii.

La sud de Depresiunea Dornelor se reediteză parcă peisajul morfologic din zona cristalină Suhard – Oușor, numai că relieful este mai puternic fragmentat de văi și abrupturi. Vârfurile Pietrosu Bistriței, Barnaru, Budacu, Grințieșul Broștenilor, Giumalău, Rarău domină cu peste 1100 m talvegul văilor principale.

Valea Bistriței, cu sectorul ei principal, denumit și Bistrița Aurie, s-a adâncit cu peste 1000 m în masa dură a rocilor care formează munții cristalini. Cu sectoare ceva mai largi în dreptul principalelor zone de confluență, Valea Bistriței se îngustează până la câteva zeci de metri în defileul de la Zugreni, unde râul a tăiat transversal bara de roci dure. Pe stânga Bistriței, de la nord la sud, se individualizează următoarele grupări muntoase: Obcina Mestecănișului, masivul Giumalău, masivul Rarău, culmea Stânișoarei.

Obcina Mestecănișului cuprinsă între Valea Bistriței Aurii la vest și Valea Moldovei la est, apare ca o culme prelungă a cărei altitudine scade treptat de la nord la sud. Deși trunchiul principal al culmii este format din șisturi cristaline, vârfurile cele mai înalte cum sunt Lucina (1590 m), Tătarca (1547 m), Botuș (1477 m) și altele sunt alcătuite din calcare și dolomite dure. Capătul sudic al acestei culmi, fragmentată spre est de afluenții Moldovei, iar spre vest de afluenții Bistriței, se sprijină pe Pasul Mestecăniș, situat la 1099 m. Obcina Mestecănișului este prima, cea mai înaltă dintre obcinele bucovinene, și singura alcătuită din șisturi cristaline, cu căciuli calcaroase din loc în loc.

La sud de Pasul Mestecăniș se înalță masivul Giumalău, având punctul cel mai înalt situat la 1856 m. Format din șisturi cristaline dure, masivul rămâne ca un martor de rezistență la eroziune, dominând toți munții de pe stânga Bistriței. Vârful propriu-zis este încadrat de o bordură netedă, situată la 1400 – 1500 m, etalată sub forma unor plaiuri întinse mai ales în partea de vest.

Mai la est, se desfășoară masivul Rarău, ce grupează munții cu cele mai puternice contraste de relief din județ. Așezat între Valea Bistriței și Valea Moldovei, Rarăul cuprinde o diversitate de forme, care îl situează, ca pitoresc, alături de Ceahlău, Ciucaș și Bucegi. Marea varietate a aspectelor de relief se explică prin faptul că aici își dau întâlnire, pe un teritoriu restrâns, calcare, șisturi cristaline, conglomerate, marne, gresii modelate diferențiat de factorii externi.

Podoaba Rarăului este dată de formele de relief, dezvoltate pe calcare, abrupturi, vârfuri stâncoase ca niște cetăți ruinate de vreme, grohotișuri, doline, chei, peșteri, ș.a. Pe culmea principală a Rarăului se înșiruie vârfuri stâncoase cu aspect ruiniform, din rândul cărora fac parte și impunătoarele stânci Pietrele Doamnei, principalul obiectiv de atracție pentru vizitatorii acestui masiv.

Munții Stânișoarei, cuprind numeroase ramificații sub forma unor culmi secundare, mai lungi spre est și mai scurte spre vest, au un relief mai monoton în comparație cu masivul Rarău. Cele câteva vârfuri mai înalte cum sunt Bivolu (1534 m), Bâtca Comorii și altele sunt formate din conglomerate mai rezistente la eroziune decât celelalte roci de fliș, care alcătuiesc acești munți. În lungul văilor principale, care fragmentează partea estică a culmii Stânișoara se dezvoltă uneori mici bazine depresionare – Stulpicani, Găinești – și întinse trepte de terasă.

Dacă pentru munții zonei cristaline valea principală este aceea a râului Bistrița, pentru munții flișului valea cea mai importantă este cea a râului Moldova. Principala caracteristică a reliefului Văii Moldovei constă în succesiunea unor sectoare, mai largi, adevărate "câmpulunguri" și sectoare de vale mai îngustă. Această manieră de evoluție a reliefului rezultă din comportarea diferită a rocilor la eroziune: rocile mai dure nu au permis lărgirea văii în măsura în care a avut loc acest fenomen în rocile mai moi. Astfel se succed bazinele intramontane de vale cu lunci bine dezvoltate și trepte de terasă, folosite ca vatră de principalele centre populate: Câmpulung Moldovenesc, Vama, Molid, Frasin, Gura Humorului. Între aceste bazine se interpun strangulări ale văii, cu versanți mai înclinați, apropiindu-se mult unul de altul, cum se întâmplă mai jos la Pojorâta sau la Prisaca.

La est și la nord de Valea Moldovei se desfășoară cele două sisteme de culmi prelungi, cu altitudini modeste, formate din depozite de fliș, cunoscute sub numele de Obcina Feredeului și Obcina Mare. Aceste două grupări muntoase sunt separate între ele prin valea longitudinală a Moldoviței.

Obcina Feredeului are o situație mediană ca poziție și altitudine față de Obcina Mestecănișului din vest și Obcina Mare din est. Dispunerea celor trei Obcine, de la est la vest, oferă cea mai fidelă impresie de amfiteatru reliefului muntos din această parte a județului. Atât în Obcina Feredeului cât și în Obcina Mare se întâlnesc martori de eroziune sub formă de vârfuri conice, abrupturi, mici bazine depresionare, curmături adânci etc. În timp ce în Obcina Feredeului altitudinea maximă atinge 1490 m, în Obcina Mare punctul dominant se găsește la 1225 m.

Obcina Mare, ce domină dealurile extramontane din est cu 350 – 400 m, încheie seria subunităților de relief muntos, care reprezintă cam două treimi din teritoriul județului.

REGIUNEA DE PODIȘ

Regiunea de podiș, cunoscută în limbajul geografic sun numele de Podișul Sucevei, cuprinde o asociere de forme de relief, variate ca geneză, tipologie, răspândire și întindere.

Apele curgătoare, asociate cu o gamă foarte variată de procese de versant, sunt principalii factori răspunzători de modelarea reliefului până la aspectele actuale. Plecând de la nivelul celor mai mari înălțimi păstrate în podiș, rezultă că de-a lungul evoluției sale, relieful a fost fragmentat pe adâncimi de peste 200 m.

Stratele de gresii, argile, nisipuri, foarte slab înclinate de la nord-vest spre sud-est, au influențat vizibil evoluția reliefului. Platourile structurale netede ori slab fragmentate, văile simetrice, crestele, versanții cu alunecări, șesurile și treptele de terasă sunt forme de relief comune Podișului Sucevei.

Tranziția de la munte la podișul propriu-zis se face printr-un șir de dealuri înalte, alcătuite din cuverturi groase de pietrișuri, nisipuri, gresii, argile. La ieșirea din munte a râurilor Suceava și Moldova șirul dealurilor este întrerupt, în locul lor dezvoltându-se câmpii întinse: depresiunea Rădăuți și câmpia piemontană Baia.

Între văile Sucevei și Siretului se conturează unitatea deluroasă a Dragomirnei, iar la nord-est de Moldova se întinde Podișul Fălticenilor.

Văile Suceava, Moldova și Siret formează adevărate culoare morfologice cu șesuri largi, străbătute de brațe secundare și meandre și 4-6 trepte de terasă, etajate între 5 m și 180 m altitudine relativă.

În ansamblu, relieful județului se remarcă printr-o puternică denivelare: pe numai 120 km de la vest la est, altitudinea scade cu peste 1700 m.

Contrastul dintre munte și podiș este însă atenuat de văile care s-au adâncit puternic în masivele muntoase, încât vizitatorul înregistrează o trecere gradată de la un peisaj geografic la altul.

1.1.2. CLIMA

Așezarea geografică în nordul țării și altitudinea relativ mare a reliefului determină o climă mai aspră în județul Suceava, comparativ cu județele aflate la sud sau cu cele cu altitudini mai mici.

Contrastele climatice sunt puternic nuanțate atât de la anotimp la anotimp cât și de la o unitate de relief la alta. Mai ales anotimpurile de tranziție – toamnă și primăvară – au durată și caracteristici climatice total diferite în regiunea de munte față de regiunea de podiș. Astfel, toamna, în timp ce Călimanii, Rarăul, Giumalăul, Suhardul îmbracă haina zăpezii, în podiș lanurile de porumb, livezile de meri se află încă în pragul coacerii.

Masele de aer din această parte a țării sunt cel mai frecvent de origine vestică, nordică sau estică, deasupra teritoriului județului ele suferind modificări importante sub influența condițiilor locale și în primul rând a reliefului. Astfel, aerul venind dinspre vest, în deplasarea sa peste bariera muntoasă a Carpaților Orientali își pierde din umezeală, încât deasupra Podișului Sucevei ajunge mai uscat, accentuând caracterul continental al climei. Aerul de origine nordică aduce ninsori în anotimpul de iarnă și ploi reci primăvara și toamna. Din est județul primește influențe climatice continentale cu secete vara, cer senin, geruri și viscole iarna.

TEMPERATURA

Regimul temperaturii aerului evidențiază diferențieri importante între munți și dealuri. Temperatura medie anuală, cuprinsă între valori de sub 0°C (creasta Călimanilor) și 6°C (versantul estic al Obcinei Mari), caracterizează climatul montan, în timp ce clima extramontană cunoaște o temperatură medie anuală cuprinsă între 7° și 8° C.

Temperaturile cele mai scăzute se înregistrează în zona montană, însă nu pe vârfuri ci în depresiuni și văi, datorită fenomenului de inversiune termică, foarte frecvent în timpul iernii. Temperaturile minime înregistrate au coborât până la –38,5°C în zona de munte (la 13.01.1950 – Vatra Dornei) și –32,5°C în zona de podiș (la 27.01.1954 – Rădăuți). Gerurile mari se asociază de obicei cu perioadele de calm atmosferic încât nu constituie un impediment pentru activitățile turistice de iarnă.

Durata iernii este cu 1-2 luni mai mare la munte decât în regiunea deluroasă. Trecerea de la iarnă la primăvară este mai bruscă în partea de est a județului față de partea vestică, unde, pe vârfurile înalte și versanții umbriți ai munților, zăpada și înghețul se întâlnesc până la sfârșitul lunii mai și chiar începutul lunii iunie.

Luna cea mai caldă este iulie, a cărei temperatură medie are valori de 18-20° C în podiș și 12-16° C în regiunea montană. Deși verile sunt răcoroase în partea de vest și au durată mai scurtă, în a doua jumătate a lunii iulie și în prima jumătate a lunii august se cunosc și aici zile foarte călduroase, când mercurul termometrelor urcă până la 30°C. Bineînțeles că valorile temperaturii maxime absolute sunt mai mari în Podișul Sucevei +38,8°C la Suceava.

În ansamblu, județul Suceava beneficiază din punct de vedere termic de o climă relativ răcoroasă, favorabilă în tot cursul anului atât excursiilor cât și sejurului.

Dacă partea superioară a culmilor muntoase cunoaște o circulație a aerului dominant vestică, cu viteze moderate și mari, Podișul Sucevei cunoaște o circulație dominantă nord-vestică. Dispunerea reliefului influențează pregnant direcția vântului, circulația maselor de aer urmărind aproape constant marile culoare morfologice ale văilor principale. În vest circulația de munte-vale, cu pendulări diurne este un fenomen obișnuit, cunoscut și sub numele de briză de munte. Vânturile puternice și furtunile sunt rare, în zona de munte acestea manifestându-se mai ales toamna.

PRECIPITAȚIILE

Influența altitudinii se resimte pregnant în regimul precipitațiilor. În general cantitatea precipitațiilor scade treptat de la vest spre est, în sensul diminuării altitudinii reliefului: de la peste 1200 mm, în Călimani, cantitatea anuală de precipitații scade până la 550-600 mm în Valea Siretului. Depresiunile montane primesc cantități de precipitații mult reduse față de culmile și vârfurile înalte.

Cea mai mare parte a precipitațiilor, 70-80%, cad sub formă de ploaie. Repartiția precipitațiilor în cursul anului este foarte neuniformă. În luna februarie se înregistrează de obicei precipitațiile cele mai puține, iar lunile mai și iunie cad precipitațiile cele mai bogate. Precipitațiile abundente sunt legate de obicei de situațiile atmosferice ciclonale, însă în timpul verii sunt frecvente și ploile cu caracter de averse puternice. Ploile torențiale apar mai adesea în podiș decât în munți.

În județul Suceava perioadele secetoase sau precipitații puține sunt mai rare decât în alte județe ale țării.

NEBULOZITATEA

Nebulozitatea este un factor ce influențează direct durata de strălucire a soarelui, parametru de care se ține cont pentru deplasările cu caracter turistic. Zilele cu cer acoperit sunt mai numeroase iarna și primăvara; vara și mai ales prima parte a toamnei se caracterizează printr-un mare număr de zile senine. Ceața apare frecvent în văi și depresiuni, îndeosebi în anotimpurile de tranziție, datorită deselor inversiuni de temperatură.

INDICELE CLIMATIC – TURISTIC

Permite stabilirea mai exactă a duratei optime a sezonului turistic. Pe cuprinsul județului, în cadrul celor două mari unități cu climat montan în vest și climat de dealuri în est, se diferențiază o sumedenie de areale microclimatice, cu trăsături distincte astfel:

a) Climatul de munte cuprinde areale microclimatice alpine, subalpine, de munți cu altitudine mijlocie, de depresiuni închise de vale largă etc.

b) Climatul de podiș, cuprinde areale microclimatice de pădure, de vale largă, de depresiune submontană, de depresiune intracolinară etc.

1.1.3. HIDROGRAFIA

Teritoriul județului este bogat în ape subterane și de suprafață, fapt explicat prin alcătuirea geologică, climă, relief.

APE SUBTERANE

În masa unor structuri geologice din munții cristalino – mezozoici, precum și în masivele sedimentare s-au acumulat importante cantități de ape subterane. Unele dintre ele apar la suprafață sub forma izvoarelor minerale sau mineralizate așa cum se întâmplă pe o arie întinsă la marginea stivei de roci vulcanice a Călimanilor, în zona cristalo – mezozoică și de fliș.

În zona muntoasă se găsesc acumulate cantități imense de apă subterană în depozitele aluvionare de luncă și de terasă precum și la baza altor roci de suprafață. Toate văile râurilor în care există depozite acumulative, indiferente de mărime, conțin mari cantități de apă subterană.

În regiunea de podiș, apele subterane sunt cantonate în depozitele luncilor și teraselor râurilor, în stratele de nisipuri și pietrișuri.

Precipitațiile relativ bogate și condițiile favorabile infiltrării asigură o alimentare optimă a marilor rezerve de apă subterană care continuă să rămână o valoroasă sursă naturală a județului.

APE MINERALE

Apele minerale sunt renumite încă de multă vreme prin efectele lor terapeutice într-o gamă largă de afecțiuni ale organismului uman.

Apele carbogazoase formează cea mai bogată zestre de ape minerale din județ. Aria de răspândire a acestora cuprinde suprafețe întinse din zona cristalo – mezozoică de la nord la est de masivul Călimani.

În Depresiunea Dornelor există peste 40 de izvoare de acest tip, dintre care cele mai cunoscute se află în perimetrul următoarelor localități: Vatra Dornei, Coșna, Poiana Coșnei, Dorna Candreni, Poiana Negrii, Poiana Stampei, Dornișoara, etc. Apa unora dintre aceste izvoare este captată și îmbuteliată.

Teritoriul orașului Vatra Dornei este foarte bogat în ape bicarbonate – feruginoase, ceea ce a făcut din această localitate una dintre cele mai vechi și mai cunoscute stațiuni balneare din Carpații Orientali. Prin componentele lor chimice, apele minerale dornene sunt recomandate atât în cură internă pentru afecțiuni gastro – intestinale cât și pentru băi recomandate în tratarea bolilor cardio – vasculare, ale aparatului locomotor, anemiei, afecțiuni ale sistemului nervos.

În zona munților flișului se găsesc surse de ape minerală sulfatată – sulfuroasă și clorurată. Astfel sunt cunoscute izvoarele sulfuroase din perimetrele localităților: Câmpulung Moldovenesc, Poiana Mărului, Sucevița, Putna etc.

Atât în zona flișului cât mai ales la contactul acestuia cu Podișul Sucevei sunt numeroase izvoare cu apă clorurată dintre care amintim izvoarele de la Straja, Putna, Vatra Moldoviței, Sadova, Vicov, Solca, Cacica etc.

APE CURGĂTOARE

Apele de suprafață constituie o rețea bogată de râuri și pâraie.

Râurile care drenează relieful județului sunt tributare Siretului; aceasta este consecință a dispunerii reliefului, care apare ca un imens plan înclinat de la vest la est. Siretul adună apele curgătoare de pe întreg județul, prin intermediul câtorva afluenți principali: Bistrița, al cărui punct de confluență se află la Bacău, Moldova care debușează în Siret la Roman, Șomuzu Mare, Șomuzu Mic și Suceava ale căror trasee se află în întregime pe teritoriul județului.

Densitatea rețelei hidrografice variază în raport de numeroși factori, dintre care rolul principal îl dețin: cantitatea de precipitații, particularitățile reliefului, duritatea rocilor, covorul vegetal.

Regiunea de munte se remarcă printr-o rețea de râuri și pâraie a cărei densitate depășește frecvent 1 km/km², în timp ce regiunea extramontană cunoaște o frecvență mult mai redusă a râurilor și pâraielor sub 0,5 km/km². Râul cu cel mai intens bazin hidrografic din județ este Moldova care drenează prin intermediul afluenților săi peste 35% din suprafață, după care urmează Bistrița, drenând cca 30% și Suceava, cu un bazin acoperind cam un sfert din teritoriul județului. Regimul de scurgere al râurilor este legat direct de regimul elementelor climatice și în special de cel al precipitațiilor. Debitele cele mai mari se înregistrează primăvara și la începutul verii, ca urmare a topirii zăpezilor. Dacă la râurile montane, care își au izvoarele pe versanții masivelor înalte, alimentarea din zăpezi ajunge până la peste 40% din cantitatea de apă transportată, la râurile din zona mai joasă a județului predomină alimentarea din ploi și din apele subterane.

Debitele cele mai mici se înregistrează la sfârșitul verii și în lunile de iarnă. Atât râurile de munte cât și cele din regiunea deluroasă cunosc, mai ales primăvara, și după unele ploi torențiale de vară, fenomenul de viitură, cu inundații de amploare diferită.

Râul Bistrița, de la izvoare până la ieșirea din județ, parcurge peste 120 km și primește un număr mare de afluenți, dintre care cei mai importanți se află pe dreapta bazinului hidrografic: Dorna, Neagra Șarului, Barnaru, Neagra Broștenilor. Apa Bistriței, limpede în cea mai mare parte a anului și bine oxigenată, este populată de specii de pești, care aduc faimă râului din acest punct de vedere: lostrița, păstrăvul, lipanul, cleanul etc.

Râul Moldova, pe cei aproape 150 km pe care îi parcurge de la izvoare până la ieșirea din județ, cunoaște sectoare cu pantă mai accentuată (Pojorâta, Prisaca) și sectoare unde panta scade sub 3m/km. În comparație cu râul Bistrița, râul Moldova are un bazin hidrografic mai simetric, primind afluenți importanți atât pe dreapta cât și pe stânga: Putna, Suha Bucovineană, Suha Mică, Suha Mare, Moldovița, Humor.

Râul Suceava, lung de 170km, are o cădere importantă în zona de munte, peste 4m/km și sub 3m/km în podiș. Principalii afluenți ai Sucevei îți trag izvoarele din zona de munte: Putna, Sucevița, Solca, Soloneț. Odată cu ieșirea din munți, cursul Sucevei se despletește în fascicule de brațe, care în unele locuri se unesc, iar în altele se ramifică și se depărtează, ducând la o puternică lărgire a șesului, mai ales în depresiunea Rădăuți.

APE STĂTĂTOARE

Apele stătătoare de pe teritoriul județului sunt puține la munte și ocupă suprafețe modeste: acestea sunt lacuri mici și iazuri amenajate de către om. La nord de Suceava, pe valea Dragomirnei, se află una din acumulări ce constituie o importantă rezervă de apă atât pentru industrie și irigații cât și ca bază piscicolă și zonă de agrement. Lacuri antropice și iazuri s-au amenajat, de asemenea, în bazinul Șomuzului Mare ( Fălticeni, Liteni, Moara), pe valea Șomuzului Mic (Ipotești, Bosanci).

Hidrografia județului este completată de numeroase izvoare, bălți și ochiuri de apă în zone cu alunecări, precum și mici suprafețe mlăștinoase în vatra unor depresiuni și în lunci.

1.1.4. VEGETAȚIA ȘI FAUNA

VEGETAȚIA

Județul Suceava este renumit în întreaga țară prin întinderea mare a codrilor, care conferă peisajului deluros sau montan o notă de măreție și frumusețe.

Compoziția floristică a vegetației este deosebit de bogată, fiind pe măsura diversității condițiilor fizico – geografice din această parte a țării. Modul de asociere al plantelor este însă subordonat etajării verticale impuse de altitudinea reliefului. Cum și condițiile climatice înregistrează fidel zonalitatea verticală, etajele de vegetație sunt distinct individualizate. Din lunca Siretului până pe platoul Călimanilor, vegetația naturală se repartizează în următoarele etape: pădure de stejar și fag, pădure de fag, pădure de foioase și conifere, pădure de conifere, pajiști subalpine și alpine. În cadrul acestor etaje se interpun areale secundare de vegetație azonală cum sunt: ochiuri de stepă și silvo – stepă, vegetație de luncă, vegetație de turbărie, vegetație de stâncărie etc.

Pădurile de stejar ocupă suprafețe restrânse în podișul Dragomirnei și podișul Fălticenilor, stejărișurile pure fiind o raritate pentru această parte a țării (pădurea de stejar de la Calafindești).

Pădurile de fag în amestec cu stejar sunt însă mai frecvente: Adâncata, Mihoveni. Pe lângă speciile de bază, în aceste păduri cresc de asemenea jugastrul, carpenul, mai rar teiul și ulmul. Pădurile de foioase din Podișul Sucevei au fost în mare parte defrișate, în locul lor extinzându-se terenurile agricole. Etajul pădurilor de conifere și foioase ocupă în cea mai mare parte versanți luminați de soare din zona munților cu altitudine mică și mijlocie. Astfel, în Obcina Mare și în partea estică a Culmii Stânișoara, pădurea de amestec urcă până în partea superioară a culmilor.

Pădurea de conifere, cu cele două subetaje ale sale – brad, molid și molidiș acoperă îndeosebi zona muntoasă din partea vestică a județului (Călimani, Giumalău). Pe lângă molid și brad ca specii de bază, pădurile de conifere mai cuprind pin, zîmbru, lariță, mesteacăn.

Dacă în podiș pădurea a fost defrișată pentru extinderea terenului arabil, în munți tăierea pădurii a avut drept scop creșterea suprafețelor de pășune și fâneață. Așa se explică dezvoltarea relativ mare a unor pajiști montane pe culmi și platouri situate la altitudini de 1300 – 1600m.

Etajul subalpin se caracterizează prin arbuști: jneapăn, ienupăr, salcie ierboasă, afin, plante ierboase cu numeroase specii de graminee, care constituie pășuni cu o valoare nutritivă ridicată. În Rarău, Giumalău, Munții Bistriței, Obcina Mesteacănului, pajiștile subalpine sunt reprezentative, cuprinzând pe lângă speciile comune și unele plante rare ocrotite prin lege: albumița, sângele voinicului, papucul doamnei.

Etajul alpin se caracterizează printr-o vegetație mai sărăcăcioasă, adaptată la condițiile ecologice aspre: temperaturi scăzute, vânturi puternice, soluri scheletice, îngheț prelungit. Aici cresc: ghințura, rogozul de munte, afinul, merișorul, numeroase specii de mușchi și licheni.

În Călimani, la peste 1800m, pe lângă asociațiile de afin, mușchi, graminee, un loc aparte îl ocupă bujorul de munte sau smârdanul, răspândit pe areale însemnate.

O caracteristică a vegetației județului o constituie numărul mare de specii de plante rare, declarate monumente ale naturii, precum și prezența unor asociații care datorită importanței lor au devenit rezervații.

Dintre plantele declarate monumente ale naturii amintim: strugurii ursului, mesteacănul pitic, papucul doamnei, laleaua pestriță, la care se adaugă numeroase specii de plante rare: ruscuța de primăvară, argințica, crin de pădure, curechi de munte etc.

Cele mai importante rezervații de pe teritoriul județului sunt: codrul secular Slătioara, rezervația Răchitișul Mare, rezervația Lucina, Tinovu Mare de la Poiana Stampei, rezervația Ponoare, fânețele seculare de la Frumoasa, rezervația floristică Todirescu, pădurea seculară Giumalău. Suprafața fondului forestier este de 53% din cea a județului, ocupând din acest punct de vedere primul loc în țară.

FAUNA

Lumea animală se caracterizează printr-o mare abundență de specii, ale căror cerințe ecologice sunt legate de condițiile fizico – geografice de munte, mai puțin modificate de activitatea omului. Astfel, pădurile montane găzduiesc o faună bogată, începând cu mamifere mari și terminând cu sutele de specii de insecte.

Cerbul carpatin și turmele de ciute constituie o adevărată podoabă faunistică a codrilor din Călimani, Munții Barnarului, Rarău, Giumalău, Suhard, Slătioara, Feredeu.

Ursul brun preferă desișurile mai greu accesibile, precum și stâncăriile din Rarău, Pietrosu Bistriței, Barnar etc. Căprioarele populează pădurile montane și pădurile de deal, ieșind foarte frecvent mai ales în sezonul cald, la câmp deschis, până în preajma așezărilor omenești. Mistrețul, râsul, jderul, vulpea, veverița și din ce în ce mai rar lupul completează lista mamiferelor din pădurile sucevene.

Lumea păsărilor este deosebit de bogată și variată. Cocoșul de munte, găinușa, vânturelul, gaia sunt numai câteva din speciile de păsări care populează codrii suceveni.

Apele de munte cuprind specii de pește mult apreciate de pescari: păstrăvul de râu, lipanul, cleanul, mreana etc.

Unele specii de animale, datorită rarităților lor, sunt ocrotite prin lege. Dintre acestea amintim: ursul carpatin, cerbul carpatin, râsul, vulturii, cocoșul de munte, căpriorul; din fauna acvatică amintim lostrița, care în prezent trăiește în apele Bistriței, Moldovei și Sucevei din zona montană.

1.2 POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

În cadrul potențialului turistic antropic includem edificii și elemente cu funcție turistică și activități antropice cu funcție turistică.

1.2.1. EDIFICII ȘI ELEMENTE CU FUNCȚIE TURISTICĂ

EDIFICII ȘI ELEMENTE ISTORICE

Leagăn al statului feudal Moldova, ținutul Sucevei a fost martorul celor mai importante evenimente care au marcat istoria poporului român din această parte a țării.

Orașul Suceava a reprezentat timp de aproape două veacuri, principala reședință a voievozilor Moldovei și a rămas în conștiința neamului românesc ca fiind locul unde se află "Cetatea lui Ștefan cel Mare". În zilele noastre, vestigiile a două cetăți medievale cetatea Șcheia și Cetatea de Scaun, transmit peste timp atmosfera sfârșitului de secol XIV.

Cetatea de Scaun, menționată pentru prima dată într-un document la 10 februarie 1388, a fost construită în timpul domniei lui Petru I Mușat (1375 – 1391). Construcția inițială, "fortul mușatin" are plan rectangular și este prevăzută la capete și la mijlocul fiecărei laturi cu turnuri de apărare de formă pătrată. Odată cu creșterea pericolului otoman și cu perfecționarea tehnicii militare, se impunea întărirea cetății, pentru a-i mări capacitatea de apărare.

Ștefan cel Mare este cel care restaurează încăperile din interior și adaugă zidul de incintă care înconjoară fortul, asemeni unui inel.

În interiorul cetății se aflau încăperi pentru soldați, camere pentru domnitor și familia sa, depozite pentru alimente și muniții, camere de gardă, un paraclis cu pereți pictați, sala sfatului domnesc. În cetate funcționa monetăria Moldovei. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare, cetatea a fost supusă unor puternice asedii, fără a putea fi cucerită. Doar trădarea boierilor face posibilă ocuparea cetății în anul 1538, de către otomani. În timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanu (1564 – 1568) din dispoziția turcilor Cetatea de Scaun a Sucevei este incendiată, iar capitala este mutată la Iași.

La sfârșitul sec. al XVI – lea, cetatea devine reședința lui Aron Vodă și Ștefan Răzvan, aliații lui Mihai Viteazul.

O ultimă epocă de strălucire cunoaște cetatea în vremea lui Vasile Lupu, care întreprinde mari lucrări de restaurare. În anul 1675, voievodul Dumitrașcu Cantacuzino, din ordinul Porții, dispune distrugerea cetății.

Săpăturile arheologice întreprinse aici completează an de an informațiile despre Cetatea de Scaun, iar lucrările de restaurare îi vor reda strălucirea de odinioară.

Cetatea Șcheia se află situată la cca 1,5km nord-vest față de orașul Suceava, pe fruntea crestei Zamca la 384 m altitudine. Alegerea acestui loc pentru construirea cetății a fost dictată de motive strategice, de aici supraveghindu-se drumurile dinspre nord și vest. Cetatea are forma unui romb cu latura de 36 m în interior. Grosimea zidului este de 3 m. Fiecare colț are un turn de formă rectangulară, iar zidul de est este întărit de trei contraforți foarte puternici. Cetatea a fost distrusă în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400 – 1432) în urma alunecărilor de teren frecvente în această zonă.

Hanul Domnesc, a fost ridicat în sec. XV – XVI într-o zonă a orașului medieval în care erau amplasate atelierele meșteșugărești, pe locul unei clădiri mai vechi. Hanul este una dintre cele mai vechi construcții civile din oraș și impresionează prin elementele de arhitectură moldovenească care se întâlnesc la parterul clădirii și prin zidurile groase din piatră (tavane boltite, intrări în arc semicirculare, ferestre practicate în grosimea zidului, pardoseli de cărămidă). Etajul a fost ulterior adăugat, aici amenajându-se secția de etnografie și artă populară a Muzeului Județean Suceava.

EDIFICII RELIGIOASE

Ținuturile județului Suceava oferă oricărui turist multiple și variate modalități de delectare sufletească și spirituală, caracterizându-se printr-un număr foarte mare de biserici și mănăstiri dintre care amintim câteva în continuare.

Biserica "Sfântul Gheorghe" – Mirăuți din Suceava situată în zona nord – estică a orașului, în apropierea Cetății de Scaun Suceava, este considerată drept una dintre cele mai vechi biserici moldovenești, al cărui ctitor a fost Petru I Mușat. În anul 1401, Alexandru cel Bun, ridică Mirăuții la rangul de biserică mitropolitană și depune în acest sfânt lăcaș moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. În timpul lui Ștefan cel Mare, biserica a fost distrusă, acolo voievodul ridicând peste ruinele ei o altă biserică.

Biserica "Sfântul Dumitru" – situată în centru, în zona pieții, biserica a fost ctitorită de voievodul Petru Rareș între 1534 și 1535. Arhitectura este specifică stilului moldovenesc, o notă aparte fiind dată de pisanie, care este decorată cu doi îngeri, elemente aparținând curentului renascentist. Turnul clopotniței are o înălțime de 45 m și a fost construit de către Alexandru Lăpușneanu.

Mănăstirea "Sfântul Ioan cel Nou" – reunește un ansamblu de clădiri amplasat în centrul orașului ce au fost ridicate în timp. Prima construcție a fost biserica, începută în 1914 de Bogdan al III – lea, apoi continuată și terminată în 1522 de fiul acestuia, Ștefăniță. Planul bisericii este asemănător cu cel al mănăstirii Neamț, fondată de Ștefan cel Mare.

Sunt de remarcat unele deosebiri față de modelul inițial, prin prezența dimensiunilor mai ample, a absidelor circulare și prin înlăturarea gropniței. Pictura interioară datează de la sfârșitul construcției bisericii iar cea exterioară se mai păstrează încă, în special pe fațada sudică. Mănăstirea adăpostește moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.

Mănăstirea Zamca – situată în extremitatea vestică a orașului, este alături de mănăstirea Hagigadar, biserica "Sf. Cruce" și biserica "Sf. Simion", o ctitorie a armenilor refugiați în Moldova încă din a doua jumătate a secolului XVI. Ea are în general aspectul bisericilor moldovenești dar prezintă și caracteristici ce răspund cerințelor oficierii cultului armean: trei altare, intrare separată direct din naos, pe latura nordică. În interiorul bisericii s-au descoperit câteva fragmente de pictură caracteristică secolului XVI – XVII. Aspectul exterior este simplu și sobru.

Dintre alte biserici situate în orașul Suceava mai amintim: biserica "Învierii", biserica "Beizadelor", biserica "Sf. Ilie" etc.

În orașul Siret întâlnim:

Biserica "Sf. Treime" valoros monument de pictură de la începuturile arhitecturii feudale moldovenești, a fost construită pe la mijlocul sec. XIV.

Biserica a adoptat planul bizantin în formă de cruce, cu cupole. În exterior monumentul are pereți masivi de piatră și cărămidă, frumos decorați cu șiruri de cărămizi zimțate. Interiorul este simplu, fără pictură și luminat difuz, prin ferestre mici.

Biserica” Sf. Ioan” – situată în centrul orașului, a fost refăcută în a doua jumătate a sec. XVII de domnitorul Ștefan Petriceicu, pe temeliile unei biserici mai vechi. Aici a funcționat între anii 1371 – 1435 o episcopie catolică, cu o mănăstire dominicană aferentă. Clădirile mănăstirii au fost incendiate în 1451 de populația românească ortodoxă, răzvrătită împotriva catolicismului.

Biserica „Sf. Nicolae „din Rădăuți, principalul obiectiv al orașului, cel mai vechi monument de piatră al Moldovei (sec. XIV), este locul unde se află mormintele primilor Mușatini, întemeietorii statului independent al Moldovei. Monumentul se compune din cele patru încăperi specifice bisericilor moldovenești: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. Biserica este pictată în interior, pictura datând cel puțin din timpul lui Alexandru cel Bun, însă a fost refăcută de mai multe ori. Ceea ce conferă o mare valoare istorică și patriotică monumentului sunt pietrele de mormânt înșiruite de-a lungul pereților, în naos și pronaos ai primilor Mușatini.

Biserica din orașul Solca a fost sediul unei mănăstiri cu incinta fortificată care a funcționat până în 1785. Forma inițială a fost modificată într-o oarecare măsură, prin restaurările întreprinse în 1902 de arhitectul austriac K. Romstorfer. Aspectul general al bisericii, înaltă de 36m, lasă o impresie de masivitate. Zidurile groase de 2m sunt sprijinite de 4 perechi de contraforți. Acoperișul este sprijinit de un șir de console, care suplinesc într-un fel rolul decorativ al ocnițelor de la monumentele sec. XV – XVI. Biserica are un plan treflat, cu 5 compartimente: pridvor, pronaos, camera mormintelor, naos și altar.

Sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica. Cacica este o comună situată la 40 km de Suceava. Parohia romano – catolică din Cacica a fost oficial înființată în anul 1810. Cu prilejul sfințirii bisericii a fost adusă din Polonia o reproducere a Icoanei miraculoase a Maicii Domnului "Madona Neagră" de la Czestochowa. Din 1904 s-a hotărât celebrarea oficială a hramului și a pelerinajului în cinstea Maicii Preacurate la data de 15 august, momentul culminant pentru catedrală fiind înregistrat în anul jubiliar 2000 când Biserica Sanctuarului a primit titlul de "Basilica Minor" distincție acordată de Sfântul părinte Papa Ioan Paul al II – lea.

EDIFICII ANTROPICE CULTURALE

Ținuturile Sucevei pot fi asemuite cu un muzeu, în care sunt depozitate și etalate, monumente istorice și de arhitectură, veritabile capodopere de artă plastică, manuscrise și tipărituri vechi de o inexplicabilă frumusețe plastică și tipografică, colecții de etnografie și artă populară, documente istorice, arheologice, de numismatică, filatelie etc, de o incontestabilă valoare artistică și documentară, intrate, multe dintre ele, în circuitul universal de valori, dintre care amintim:

Complexul Muzeal Bucovina – a fost înființat în 1900, din inițiativa unor intelectuali suceveni. Inițial Muzeul de Istorie a deținut un patrimoniu restrâns, rezultat în urma săpăturilor arheologice începute în 1895 la Cetatea de Scaun. De-a lungul timpului, muzeul și-a îmbogățit colecțiile și și-a diversificat activitățile, în prezent dispunând de valoroase colecții arheologice numismatice, fonduri memoriale și documentare, cărți, manuscrise, reviste, arme.

Expoziția de istorie, reorganizată și deschisă în 1981, prezintă istoria Bucovinei în contextul istoriei naționale. În cele cca 25 de săli sunt prezentate, în dovezi și imagini, cele mai semnificative aspecte ale vieții materiale și spirituale, ale dezvoltării societății omenești din nordul Moldovei.

Astfel, "Sala Tronului" prezintă o încercare de reconstituire a sălii tronului de la sfârșitul sec. XV – lea. Vizitatorii pot admira stilizările veșmintelor boierești ale epocii și ale nobililor din alaiul domnesc. Scena, reprezentând ridicarea la rangul de viteji a luptătorilor răzeși sau orășeni care s-au distins în războaiele purtate pentru apărarea independenței Moldovei în vremea lui Ștefan cel Mare, surprinde prin originalitatea detaliilor.

Sala tezaurului, este una dintre cele mai spectaculoase săli ale Muzeului de Istorie, aici fiind reunite colecții originale de monede și bijuterii cu o vechime impresionantă. În această sală sunt expuse primele monede emise pe teritoriul României, monede care circulau pe teritoriul vechii Dacii, pandantive datând din sec. V d. Hr., monede bizantine de aur de la începutul secolului al VII – lea d. Hr., contramărci care au fost aplicate cu ocazia ceremoniilor de încoronare ale lui Mihai al VIII – lea la Constantinopol.

Muzeul Satului Bucovinean este situat în parcul cetății Suceava și se află în curs de amenajare. Se pot admira case originale, strămutate din diferite zone ale județului Suceava, care sunt amplasate într-un cadru natural adecvat. Interiorul acestor case a fost amenajat tradițional și păstrează obiecte vechi de mobilier și elemente decorative specifice zonei bucovinene.

Muzeul de Științe ale Naturii este situat în parcul central al municipiului Suceava și deține un patrimoniu reprezentat de eșantioane de flori de mină, remarcabile prin valoarea lor științifică, frumusețe și culoare și prin diversitatea formelor de cristalizare. Muzeul reunește colecții de Ornitologie și Mammologie, colecțiile de gândaci de scoarță, malofage, viespi aurii, ceramicide și o colecție deosebită de amprente foliare și fragmente de trunchiuri pietrificate din principalele ere geologice. În interiorul muzeului se organizează periodic expoziții temporare cu o tematică diversă.

Casa memorială "Ciprian Porumbescu" este situată în comuna Ciprian Porumbescu, la 25 km de Suceava.

Așezată într-o livadă, casa memorială este reprezentată de o frumoasă clădire țărănească asemănătoare celor din partea locului. Ea reconstituie prin obiectele care i-au aparținut lui Ciprian Porumbescu și familiei sale atmosfera în care a trăit și a creat compozitorul. Camerele în care se întâlnea cu lăutarii satului, fotografiile de familie, partiturile muzicale și ștergarele creează o plăcută ambianță și un emoționant prilej de descoperire a unor momente semnificative din viața artistului.

Observatorul Astronomic Suceava funcționează într-o clădire cu o arhitectură specifică și este dotat cu aparatură modernă care permite publicului vizitator observarea spectacolelor de planetariu care prezintă evoluția diurnă și nocturnă a stelelor și planetelor. Sala Planetariu are o formă circulară și dispune de o capacitate de 80 de locuri. În acest perimetru este montat un proiector complex cu ajutorul căruia se pot proiecta Soarele, Luna, planetele și aproximativ 6000 de stele vizibile cu ochiul liber pe cerul boreal și astral.

La etaj se află Mediateca, o sală cu 100 de locuri care este destinată în principal organizării sesiunilor de comunicări științifice și simpozioanelor, prin intermediul cărora vizitatorii beneficiază de video documentare.

Terasa și cupola mobilă sunt folosite pentru observații astronomice cu luneta și telescopul de tip cassegrain. Pot fi observate petele solare, relieful lunar, Jupiter cu sateliții galileeni, inelele lui Saturn, nebuloase și fenomene astronomice.

Muzeul de Artă Populară din Vatra Dornei prezintă într-o viziune muzeologică modernă, cele mai valoroase piese etnografice din Țara Dornelor. Expoziția de etnografie este relizată în clădirea primăriei și ilustrează exemplare de o rară frumusețe ale portului bucovinean.

Muzeul "Arta Lemnului " din Câmpulung Moldovenesc a fost înființat în anul 1936 și reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări muzeologice din domeniu. Expoziția din cadrul muzeului reflectă atât importanța pe care o ocupă cultura tradițională a lemnului din zona Câmpulung Moldovenesc cât și varietatea și ingeniozitatea tehnicilor de lucru, bogăția și diversitatea obiectelor utilitare pe care le-a confecționat, folosind ca materie primă lemnul pădurilor existent din plin în pădurile din împrejurimi. Cele mai reprezentative obiecte sunt: uneltele pentru culesul fructelor de pădure, armele și instrumentele pentru vânat, bâtele ciobănești, fluierele, stâlpii și ușile pentru case, lăzile pentru zestre, obiectele de uz – casnic.

Muzeul Etnografic "Tehnici populare bucovinene" din Rădăuți s-a constituit în anul 1934 pe baza colecției învățătorilor Samoil și Eugenia Ionuț care au cules din satele județului Suceava o zestre bogată de obiecte de etnografie și artă populară. Clădirea în care funcționează muzeul a fost construită în anul 1860 și a fost declarată monument de arhitectură.

Întreaga expoziție prezentă în muzeu este deosebit de valoroasă atât prin organizarea formei de prezentare, care explică pas cu pas procedeele de execuție a diferitelor obiecte expuse cât și prin tematicile abordate. În prima sală este ilustrată tehnica ceramicii negre de la Marginea, în ce-a de-a doua este expusă ceramica din centrele Rădăuți și Kuty, în următoarele două săli sunt reliefate primele faze de lucru din industria casnică textilă, în sala a cincia este prezentată tehnica țesutului unor piese de port cu fazele de lucru, cu uneltele și instalațiile utilizate, în sala a șasea este expusă tehnica țesutului scoarțelor și coloritului vegetal. Sala a șaptea este destinată prezentării cămășii femeiești, sala a opta expune tehnica sumănăritului, în a noua a cojocăritului iar în ultima sală se află instalații tehnice și câteva obiecte de inventar gospodărești.

Muzeul Etnografic Solca deschis în 1971 într-o veche locuință în stil românească, datează de la sfârșitul sec. XVII lea. Clădirea este realizată aproape în exclusivitate prin îmbinarea unor bârne de lemn. Casa are un pridvor cu prispă, o tindă în care se intră în camera (casa) mare, situată în dreapta, iar pe stânga în bucătărie. În aceste încăperi sunt expuse obiecte obișnuite unei locuințe țărănești din zonă, dispuse în mod firesc, ceea ce îi conferă un aspect de mare autenticitate.

În orașul Fălticeni, se află colecția sculptorului Ion Irimescu ce cuprinde peste 120 de sculpturi și 130 desene, sintetizând o bună parte din opera realizată de artistul poporului.

Expoziția, apreciată de criticul Ion Frunzetti ca fiind "o monografie, scrisă cald, poetic, moldovenește, cu o muncă și dârzenie de erou" se relevă prin înalta măiestrie artistică, mare diversitate expresivă, bogăție și varietate tematică, forță și capacitate neobișnuită de a surprinde și reda o gamă largă de sentimente și idei. Creația de aici cuprinde sculpturi închinate unor personalități ilustre ale vieții culturale românești, unor eroi ai zilelor noastre sau unor momente din istoria patriei, ca și numeroase lucrări, care abordează, în imagini de o tulburătoare poezie, teme eterne ale dragostei, morții etc. Desenele vin să completeze opera artistului cu "însemnări" din călătoriile sale, înfățișând, cu mijloace artistice adecvate, imagini din numeroase țări ale lumii.

Casa memorială "Nicolae Labiș" din Mălini. Mălini este un sat situat la 16 km de Fălticeni. În centrul satului, aproape de primărie, este situată casa modestă în care a copilărit poetul Labiș și a scris o parte din opera sa ne întoarce într-un univers intim, bogat, divers. Fotografii și obiecte ale părinților și ale poetului, manuscrise, scrisori, cărți și reviste, păstrând în taină însemnările și amprentele acelui copil minune, reconstituie mediul natal, anii copilăriei și ai uceniciei la școlile din Fălticeni, Iași și București, perioada maturității și a creației.

Casa memorială "Nicolae Labiș" a fost organizată de către specialiștii muzeului județean Suceava, în decembrie 1975, muzeu care a cumpărat-o de la părinții poetului, împreună cu manuscrisele și arhiva rămase de la acesta.

EDIFICII ECONOMICE CU FUNCȚIE TURISTICĂ

Acestea cuprind o serie de elemente care sunt legate de activitatea economică propriu – zisă prezentând o serie de caracteristici și însușiri fizionomice deosebite, fapt ce le conferă calități turistice. Includem în cadrul zonei cercetate în această grupă de obiecte următoarele categorii: șosele, căile ferate, tuneluri,și instituții cu activitate deosebită în dezvoltarea turismului.

Astfel, între 1780 – 1785 s-a construit șoseaua Câmpulung – Vatra Dornei – Poiana Stampei – Pasul Tihuța – Bistrița, cu rol deosebit de important în dezvoltarea activității de turism. Apoi, în perioada cuprinsă între 1888 -–1918, orașul Câmpulung a cunoscut o evoluție puternică, în urma construirii căii ferate principale și a celor două ramificații: una de la Vama spre Moldovița, și alta de la Pojorâta spre Fundu Moldovei.

În 1920 se deschide tunelul de la Valea Putnei – Mestecăniș și linia Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei, arteră de mare circulație, mai ales după ce, în 1938 se deschide drumul Vatra Dornei – Cluj, pe Ilva Mică.

O instituție cu activitate în dezvoltarea turismului este Fundația "Baltagul", care a fost înființată în iulie 1999 având ca fondatori 51 persoane fizice și juridice, iar ca obiect principal de activitate preocuparea de a face cunoscută opiniei publice existența unei minorități etnice în pericol de dispariție, de a preveni pierderea definitivă a valorilor spirituale și materiale care însoțesc de-a lungul istoriei populația "huțulă". Cum această populație trăiește pe un anumit areal împreună și în aceleași condiții cu ucraineni, romi, polonezi, germani, evrei, ruși, slovaci, români, organizația și-a extins ținta inițial – huțulii – la toate etniile din zona Bucovinei.

Fundația "Baltagul" a realizat de la înființare câteva proiecte importante:

● Atelierele – școală de meșteșuguri tradiționale (încondeiat ouă, icoane pe sticlă, sculptură în lemn, pielărie, artizanat în lemn și scoarță de copac, fierărie) – proiect finanțat de "Fundația pentru o Societate Deschisă".

● Festivalul datinilor și obiceiurilor de iarnă ale etniilor din Obcinele Bucovinei (care se desfășoară în preajma Anului Nou la Câmpulung Moldovenesc) – proiect finanțat de "Fundația Carpatică".

● Fundația "Baltagul" a fost prezentată la Olszanica, Polonia prin directorul executiv în luna aprilie 2006, la Conferința Internațională "Patrimoniul Cultural Carpatic – vechiul al dezvoltării regionale".

● Pe urmele strămoșilor uitați (Expediție în Carpații Nordici) – proiect finanțat de "Fundația Carpatica".

Proiectul și-a propus efectuarea unei deplasări pe un traseu prestabilit, într-o echipă formată din: reprezentanți ai fundației, specialiști în etnografie, ziariști. Itinerarul a cuprins toate localitățile de interes pentru proiect urmărește realizarea unei rețele de organizații partenere care reprezintă diferite minorități, sau se ocupă, prin obiectul lor de activitate, de problemele minorităților.

S-a realizat o documentație etnografică cu privire la fiecare etnie întâlnită și s-a editat o publicație care să cuprindă rezultatele acestui demers.

Materialul realizat va sta la baza unor acțiuni viitoare (programe turistice, materiale informative, etc) care să ajute la dezvoltarea zonelor populate de minoritățile etnice vizate.

1.2.2 ACTIVITĂȚI ANTROPICE CU FUNCȚIE TURISTICĂ

Față de celelalte obiective analizate anterior și concretizate în peisaj, potențialul turistic antropic cuprinde și o serie de activități și manifestări nematerializate spațial. În această categorie includem manifestările culturale și istorice și resursele turistice de natură etnografică.

MANIFESTĂRI CULTURALE ȘI ISTORICE

Împreună cu instituțiile specializate din județul Suceava sunt întreprinse acțiuni pentru formarea și dezvoltarea interesului față de actul cultural de performanță, inclusiv prin sprijinirea nemijlocită a unităților de cultură județene, a celor de învățământ artistic, a proiectelor și inițiativelor promovate de inspectoratul pentru Cultură și Culte, muzee, fundațiile culturale și uniunile de creație din județ și chiar din țară. O atenție aparte se acordă aprofundării și extinderii relațiilor culturale cu comunitățile românești din afara granițelor țării prin organizarea unor manifestări specifice la care să participe personalității din domeniile literaturii, muzicii, artelor plastice, meșteșugului popular precum și formații și ansambluri artistice din țările vecine.

Sub egida Consiliului Județean Suceava, a Comisiei pentru învățământ, cultură, cercetare științifică, sănătate și protecție socială sunt organizate manifestări cultural artistice noi sau revigorate și statornicite unele acțiuni tradiționale cum ar fi:

● Concursul național de interpretare instrumentală "Ciprian Porumbescu" în colaborare cu ansamblul care-i poartă numele și Ministerul Culturii și Cultelor

● Premiera anuală a celor mai bune creații literare, științifice, artistice ale autorilor bucovineni din fondurile Fundației Culturale a Bucovinei și din alte surse.

● Concursul național de poezie "Nicolae Labiș"

● Festivalul "Magda Isanos"

● Festivalul "Serbările zăpezii" din februarie

● Festivalul "Zilele Adolescentului" din iunie

● Festivalul Național al teatrelor de păpuși "Căsuța din povești" care are loc în 26-27 septembrie

● Festivalul Național al teatrelor populare "Ion Luca" din 17-18 octombrie

● Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă "Porniți plugul feți – frumoși" din 27-28 decembrie

● Salonul Umorului – la Suceava și Gura Humorului

● Salonul cărții de la Suceava

● Festivalul concurs de pictură și grafică "Voronețeana"

● Simpozionul național "Bucovina – file de istorie, artă și civilizație medievală" în colaborare cu Universitatea "Ștefan cel Mare", Inspectoratul Județean pentru Cultură și Culte și Muzeul Național al Bucovinei

● Întâlniri anuale școlare și a concursului național al cercetărilor științifice studențești și altele.

1.2.3 RESURSE TURISTICE DE NATURĂ ETNOGRAFICĂ

În această categorie includem: ocupațiile și meșteșugurile, obiceiurile, portul, jocurile , cântecele populare precum și așezările .

OCUPAȚIILE ȘI MEȘTEȘUGURILE

Populația județului Suceava este formată în majoritatea ei covârșitoare din români, alături de aceștia trăiesc și cetățeni aparținând unor minorități etnice: 43% din totalul locuitorilor, ponderea cea mai importantă ocupând-o crescătorii de animale. Cele mai importante ocupații sunt: creșterea vitelor și oilor, exploatarea lemnului, agricultura, mineritul.

Agricultura – terenurile agricole sunt relativ reduse, ele ocupă sub 40% din suprafața județului și sunt cultivate cu livezi, cartofi, sfeclă de zahăr, in, cânepă, furaje, cereale.

În strânsă legătură cu resursele și necesitățile județului s-au dezvoltat ramuri ale industriilor extractivă, energetică, a construcțiilor de mașini și de prelucrare a materialelor de construcții, de exploatare și prelucrare a lemnului, industria ușoară și cea alimentară etc având o pondere de cca 70% la realizarea produsului global. Arta lemnului, ca și cea a ceramicii este considerată o ocupație dintre cele mai interesante și mai vechi. În partea montană și submontană a județului s-a dezvoltat în timp o cultură artistică a lemnului de o valoare considerabilă, caracterizată prin originalitatea tehnicii de lucru și prin măiestria artistică. Ca tehnici ornamentale în prelucrarea artistică a lemnului sunt de menționat: sculptura, incizia, crestarea, altorelieful, pirogravura.

Creațiile artistice în metal și os, cuprind în general, obiecte de uz gospodăresc și au frumoase ornamente obținute prin turnare (în cazul metalului), cizelare, gravare, matrițare. Motivele ornamentale cele mai frecvente la meșterii populari bucovineni sunt: cercurile concentrice cu un punct în centru, semicercurile, unghiurile, liniile, etc.

La categoria os facem o mențiune specială pentru coarnele de ținut praf de pușcă, utilizate mai ales la vânătoare.

Amintim că se mai practică o economie rudimentară (cultivarea cartofului, grădinile de zarzavat) iar pe lângă aceasta se mai practică dulgheritul, confecționarea draniței, a solzilor, tâmplăria, albinăritul, pescuitul. Economia închisă, de casă, mai conservă încă meșteșuguri străvechi ca prelucrarea fibrelor textile, țesutul, cojocăritul, sumănăritul, cusutul, broderia. Toate aceste meșteșuguri beneficiază de materii prime oferite din creșterea animalelor. Din ce în ce mai mult, meșteșugurile sunt practicate de persoane specializate, ceea ce nu a dus la pierderea calității de unicat pentru fiecare obiect necesar în casă sau pentru fiecare piesă a portului popular.

Creația plastică populară cunoaște și alte forme de manifestare ca: încondeiatul ouălelor, confecționarea măștilor, pictura icoanelor pe sticlă.

În legătură cu meșteșugul olăritului există Centrul de ceramică neagră de la Marginea unde de peste 200 de ani, meșterii olari din aceste locuri au transmis urmașilor obiecte dogărâte de flăcările cuptoarelor în care se pritocesc smalțurile, vase negre cu strălucirea arhaicelor ateliere, ridicate aproape de râu sau la poalele pădurii.

La Marginea au existat peste 30 de familii deprinse cu meșteșugul olăritului, care, până în anul 1965 produceau numai obiecte pentru uz casnic. Oalele pentru sarmale, cele de păstrat laptele, oale pentru borș și pentru slatină (apă cu sare) erau dintre cele mai întâlnite obiecte de lut din gospodăriile oamenilor din zonă. Astăzi la Marginea mai sunt doar 4 familii de olari care meșteșugesc vase decorative. Aici, vizitatorii pot urmări întregul proces tehnologic de la pregătirea lutului, modelarea lui pe roată olarului, până la decorarea prin lustruire și procesul final de ardere. În centrul localității, pe partea dreaptă a drumului care se duce spre Sucevița, se află o expoziție permanentă cu vânzare, care pune la dispoziția turiștilor obiecte decorative și de uz casnic

.

OBICEIURILE

Bucovina este în ansamblu un imens atelier de creație, un depozit al artei populare tradiționale, de o valoare estetică majoră. Condițiile istorice, economice au contribuit din cele mai vechi timpuri la apariția și statornicirea caracterelor proprii ale artei populare bucovinene. Pe plan istoric, Bucovina a reprezentat centrul formării și existenței organizației statale feudale a Moldovei, în același timp și centrul cultural al acestui stat. Regiunea din punct de vedere geomorfologic a oferit o diversitate de condiții ce au dat naștere unei diversități de ocupații, toate generând și înlesnind realizarea unei game de creații artistice în lemn, țesături, ceramică, piele, os, metal, etc. Creațiile autohtone s-au confruntat de-a lungul timpului, prin marile drumuri de comerț cu bunurile culturale ale unor alte mari centre de civilizație îmbogățind și continuând vechile tradiții specifice etniei românești, multe dintre ele păstrate până astăzi.

În județul Suceava se păstrează încă foarte bine, multe obiceiuri legate de momentele importante din viața omului: nașterea, căsătoria, moartea. Ele sunt manifestări prin care se comunică și se perpetuează valorile morale.

La naștere există mai multe interdicții și orânduieli ce trebuie respectate, momentele esențiale de domeniul purificării și al consacrării în noua stare. Din punct de vedere folcloric, interes deosebit legat de aceasta este cumetria.

Din șirul obiceiurilor familiale se detașează nunta, care în forme tradiționale, continuă să se realizeze prin manifestări complexe, în care se îmbină elementele cu caracter economic, juridic, ritual și folcloric și care formează un mare spectacol popular. Actele ce stau la baza căsătoriei îmbracă forme rituale și ceremoniale menite să aducă tinerei familii prosperitate, fecunditate, viață fericită și integrare socială în viața comunității. Cu acest prilej, costumul tradițional dobândește unele însemne specifice momentului, iar actele care compun ceremonialul se desfășoară pe mai multe planuri: urătura la poarta miresei , jocul zestrei în curtea casei miresei , și iertăciunea apoi nunta propriu – zisă în casa mirelui, închinatul și împodobitul miresei. Repertoriul muzical folosit cu această ocazie este adecvat: jocul zestrei, jocul cel mare, doina de jale a miresei, hora miresei, hora cea mare.

Sunt prezente încă obiceiurile în legătură cu moartea omului, credințe și practici ale căror origini se pierd în vechime. Ceremonialul are mai multe etape: despărțirea de cei vii, pregătirea trecerii în lumea cealaltă și integrarea în lumea morților, restabilirea echilibrului social rupt prin plecarea celui decedat.

Obiceiurile de peste an sunt de o frumusețe deosebită: Chiraleisa, Ziua ursului, Moții de iarnă, Dochiile, Focurile, Joile oprite, Sânzienele, Foca, obiceiuri de ocrotire a turmelor, hramurile etc. Hramurile sunt legate de prăzmuirea patronilor bisericilor din comune, prilej de întâlnire a familiilor ce locuiesc în alte localități.

Întreaga comunitate participă cu acest prilej la ceremonialul de pomenire a morților desfășurat la cimitir.

Județul Suceava este recunoscut prin bogăția obiceiurilor legate de sărbătorirea Crăciunului și a Anului Nou: colinda, clopoțelul, buhaiul, capra, cerbul, ursul, semănatul, steaua. Caracteristica acestor obiceiuri este repertoriul artistic bogat literar, muzical, coregrafic, mimic și dramatic.

PORTUL, JOCURILE ȘI CÂNTECELE POPULARE

Costumele populare reprezentând un indice etnic definitoriu al poporului nostru, se caracterizează printr-un pregnant decor artistic, menținând și pe meleagurile județului Suceava, în esență elementele celei mai vechi tradiții iliro – traco – getice. În ceea ce privește costumul popular propriu – zis, se poate distinge – în afară de diferența între costumele românești și cele huțule – existența mai multor zone cu elemente caracteristice: zona Dorna, cu subzonele Panaci și Șaru Dornei; zona Câmpulung cu subzona Vama; zona Humor cu subzonele Cașvana, Botoșana, Pârtești, și Cacica; zona Rădăuți; zona Suceava și zona Fălticeni. Ca și credințele și tradițiile, costumele populare de integrează aici celor mai importante elemente de cultură spirituală, definind particularitățile etnice ale populației, imprimând colectivității norme de conduită în viața socială, de familie, subliniind profunzimea filozofiei populare. Celelalte piese care fac parte din costume sau din "recuzita" acestuia au, pe de o parte valoare intrinsecă, iar pe de altă parte o valoare funcțională conferită de folosirea lor ca obiecte de ritual în cadrul anumitor datini și obiceiuri, legate fie de momente fundamentale din viața omului (nașterea, căsătorie, moartea) fie de ciclurile naturii sau de sărbătorile de peste an. Pentru prima categorie pot fi menționate: plosca (de lemn sau ceramică), baltagul cu unul sau două tăișuri, colacii, bradul de nuntă sau de înmormântare, etc, iar pentru cea de-a doua: măștile, machiajele, instrumentele muzicale, ouăle încondeiate etc.

Costumul tradițional este reprezentat atât de portul de sărbătoare cât și de cel de lucru, distincția făcându-se în acest caz prin ornamentație, prin materialul folosit la realizarea unor piese. Forma de existență a costumului autentic cu cel uzual dobândește în realitatea etnografică un nou sens, piesele de port autentic, tradițional constituind un ansamblu rezervat doar zilelor de sărbătoare.

Costumul femeiesc. Un rol în definirea trăsăturilor specifice portului popular l-au avut găteala și pieptănătura capului care au cunoscut o mare varietate și forme în funcție de ocazii și de categoria de vârstă. Astfel fetele purtau părul împletit în cozi, pieptănătura nevestei constă în două cozi împletite la nivelul urechilor lăsate fie pe spate, fie aduse pe creștetul capului sau strânse în coc la spate. Femeile în vârstă poartă părul pieptănat în două cozi împletite de la ceafă.

În timpul verii femeile măritate umblau acoperite pe cap, iar fetele erau cu capul descoperit. capul era acoperit cu tulpan dau năframă. În zilele de sărbătoare, bătrânele înlocuiesc tulpanul cu zăbrenicul.

O piesă importantă în costumul femeiesc, este cămașa, care este ornamentată cu culori vii la fete, culorile dominante fiind negru, maro în mai multe nuanțe, galben, violetul, verde la femeile măritate și cele în vârstă. Ca podoabe se poartă cercei, mărgele la gât, inele.

Catrința țesută din păr în patru ițe este o piesă de port feminin specific județului Suceava, ornamentată în galben și maro. Piesa este țesută din urzeală de păr ceruit, ca băteală folosindu-se părul, mătasea și uneori firul metalic. Această piesă de port se fixează cu ajutorul bârnețului care se înfășoară de mai multe ori în jurul taliei. Brâul, mai lat decât bârnețul se fixează peste poale sub catrință. Brâiele sunt în general piese fără ornamente deosebite, ele etalând două șiruri paralele de urzeală divers colorată.

Piesa tipică de încălțăminte este opinca din piele vită sau de porc, care se leagă de picior cu nojițe din păr negru de cal sau din lână. In opinci, femeile poartă ciorapi de lână albă numiți colțuni. În zilele friguroase de iarnă se poartă colțuni lungi din lână sau ciorapi lucrați din material gros.

O piesă accesorie a costumului femeiesc este traista țesută din păr sau bumbac în patru ițe, în vrâste viu colorate.

Costumul bărbătesc se caracterizează prin simplitate, componentele sale neatingând bogăția ornamentală a costumului femeiesc.

Cămașa din pânză de bumbac este pentru zilele de sărbătoare. În zilele de lucru se poartă cămașa din in sau cânepă – urzeală din fuior. Este decorată discret cu găurele, motive foarte simple, aplicată la ciupag în partea inferioară a mânecilor și la poale. Cămașa din bumbac are spătuială, guler și platcă, ornamentarea fiind mai bogată.

Ițarii sunt confecționați din lână albă, țesuți în patru ițe cu urzeală din bumbac sau mătase albă. În perioada de iarnă, bărbații poartă pantaloni lucrați dintr-o țesătură mai groasă de lână, având textura sumanului dar de culoare albă. Ca încălțăminte, bărbații poartă atât opinci cât și ghete, pantofi sau cizme. La brâu ca cingătoare, au curele late din piele tăbăcite, confecționate la orașe de curelari, încheiate în catarame de alamă sau aramă.

Dintre piesele comune portului femeiesc și bărbătesc pot fi menționate cojocul, sumanul și bondița.

Portul copiilor, atât al băieților cât și al fetelor repetă în linii mari portul adulților, neexistând diferențieri esențiale.

Cămășile și bondițele sunt pregătite pentru a fi îmbrăcate pentru prima oară în zilele de Paști, așa cum este cojocul pentru Bobotează și sumanul de crăciun.

producțiile folclorice, literare, muzicale, coregrafice din această parte a țării, se caracterizează printr-o excepțională bogăție atât în privința conținutului de idei cât și în aceea a formelor de expresie. privitor la caracterul sincretic al producțiilor folclorice trebuie făcută observația că doar basmele, legendele, descântecele, anumite părți declamate din ceremonialul nunților și al înmormântărilor și din teatrul popular nu sunt însoțite de muzică și dans. O altă caracteristică a folclorului literar din această zonă o constituie reflectarea unei foarte intense trăiri a evenimentelor vieții printr-un limbaj subtil și rafinat. Din acest punct de vedere se pot remarca în poezia populară bucovineană șase grupe mari de cântece: creații în care apare manifestată, la modul pasiv, atitudinea față de revoltă, fată de exploatare și exploatatori; cântece și balade despre haiduci și haiducie; cântece despre cătănie; cântece despre război; producții cu caracter satiric; cântece despre viață și lume.

Arta populară bucovineană este astăzi valorificată, în totalitatea și diversitatea formelor ei, nu numai prin cercetări, studii analitice ori sintetice ("Asociația folcloriștilor și etnografilor din județul Suceava, Simeon Florea Marian") ci și, în egală măsură, prin punerea în circuit public cu ajutorul unei întregi rețel de unități instituționalizate (muzee etnografice din Suceava, Rădăuți, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, case de cultură, cluburi, cămine culturale) etc. sau prin ample manifestări culturale: Festivalul – concurs "Plaiuri sucevene", Festivalul de etnografie și folclor "Simeon Florea Marian"; "Hora de la Prislop" – amplă manifestare folclorică și etnografică în cadrul căreia își dau concursul județele Suceava, Bistrița – Năsăud, Maramureș.

AȘEZĂRILE

Județul Suceava este situat în partea de nord a României, se învecinează la est cu județele Botoșani și Iași, la sud cu județele Neamț, Harghita și Mureș, la vest cu județele Maramureș și Bistrița – Năsăud, iar la nord cu Ucraina. Are o suprafață de 8.553 km² și 714000 locuitori, fiind al doilea ca întindere geografică între județele țării și al optulea din punct de vedere demografic. Suprafața fondului forestier reprezintă 53% din cea a județului, ocupând din acest punct de vedere locul întâi în țară. Reședința sa este Municipiul Suceava. Pe tot parcursul acestei unități administrativ – teritoriale se mai află alte 3 municipii: Fălticeni, Rădăuți, și Câmpulung Moldovenesc; alte 4 orașe: Vatra Dornei, Siret, Gura Humorului și Solca; 90 de comune cu 396 de sate și cătune. Populația de la sate reprezintă 64%din totalul locuitorilor, densitatea populației fiind de aproximativ 75loc/km².

Așezările rurale se disting după răspândirea lor în cele două regiuni naturale – de munte și de podiș, care le-a imprimat diferențieri în evoluție, formă și structură, funcție, mărime, densitate.

La contactul dintre munți și regiunea deluroasă, în depresiunea Rădăuți, dar și în interiorul Podișului Sucevei, se întâlnesc sate mari, de peste 4000 locuitori: Vicovu de Sus, Marginea, Straja, Arbore, Vicovu de Jos, Dumbrăveni, Bosanci etc. Unele comune din această zonă, ca de exemplu Dolhasca, Vicovu de Sus, Liteni, depășesc ca populație unele centre urbane.

În zona de munte, satele cele mai mari, situate pe văile principale, au în jur de 2000 – 3000 locuitori: Fundu Moldovei, Pojorâta, Frasin și Păltinoasa pe Valea Moldovei, Ostra și Stulpicani pe Suha, Moldovița, Vatra Moldoviței și Frumosu pe valea Moldoviței, Mănăstirea Humorului, Putna etc. Unele, cum sunt Vama și Iacobeni, depășesc chiar 3000 locuitori, dar marea majoritate sunt mijlocii și mici.

Satele din Podișul Sucevei au o structură răsfirată sau chiar adunată a gospodăriilor în vetre și se caracterizează printr-o economie agricolă: cultura cerealelor, plantelor tehnice, pomilor fructiferi și creșterea animalelor. Așezările rurale din zona de munte au gospodăriile răsfirate în lungul văilor, cu nuclee de adunare la principalele confluențe sau risipite pe versanții văilor și depresiunilor; sunt specializate în creșterea bovinelor pentru lapte, carne și a ovinelor, în exploatări forestiere și industriale extractive. În cazul unora dintre ele, ponderea populației active ocupate în industrie depășește celelalte sectoare: Ostra, Broșteni, Pojorâta, Fundu Moldovei etc. În privința tehnicii de construcție și a elementelor arhitecturale componente, se pot întâlni mai multe tipuri de locuință țărănească: case cu o singură încăpere; case cu tindă; case cu tindă și cămară; case cu cămară; case cu două camere de locuit despărțite printr-o tindă. În toate cazurile se întâlnește o decorație exterioară, în general sobră, realizată prin tehnica zugrăvirii, traforării (îndeosebi în zona Fălticeni), cioplirii etc. Interiorul locuințelor este adaptat funcțiilor pe care trebuie să le îndeplinească încăperile.

CAPITOLUL II

VALORIFICAREA ACTUALĂ A POTENȚIALULUI TURISTIC

2.1 INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

2.1.1 BAZA DE CAZARE

Baza de cazare alcătuiește împreună cu resursele turistice și căile de comunicație, elementele esențiale ale activității turistice, incluzând bazele de cazare principale (hoteluri, vile și hanuri ) la care se adaugă bazele de cazare secundare ( taberele de vacanță și pensiuni).

Rețeaua actuală a bazelor turistice din județul Suceava este alcătiută din 96 de unități de cazare: 27 de hoteluri, 16 vile turistice, 1 han turistic, 25 pensiuni turistice,3 tabere de elevi și preșcolari, 4 cabane turistice, 18 pensiuni agroturistice și 2 campinguri și unități de tip căsuță.

Din numărul total de locuri, cea mai mare pondere o reprezintă hotelurile cu 53,85%, urmate de taberele de vacanță cu 26,30%, și pensiunile turistice cu 7,27%.

Capacitatea totală de cazare existentă în județul Suceava este de 5034 locuri (vezi tabelul nr.1).

Tabel nr. 1

2.1.1.1 HOTELURILE

Hotelurile alături de vile și hanuri sunt baze de cazare principale.

În județul Suceava găsim următoarea structură a hotelurilor:(vezi tabelul nr.2).

Tabel nr.2

În continuare, vom prezenta câteva dintre aceste hoteluri și serviciile oferite de acestea.

HOTELUL BALADA*** situat lângă orașul Suceava lângă Biserica Sf. Ioan cel Nou, dispune de un spațiu de cazare de 18 camere cu 2 paturi și un apartament. Hotelul dispune de:

restaurant

terasă

room service

xerox

fax

internet

parcare păzită

spălătorie+călcătorie

rezervări bilete tren/avion.

Camerele sunt dotate cu telefon, minibar, TV cablu, internet, aer condiționat, baie cu cadă + duș.

CLASSIC HOTEL*** din Suceava dispune de 13 camere duble, 7 simple, 2 apartamente, aer condiționat, restaurant cu bucătărie internațională, terasă, bar, cablu TV, internet, minibus pentru 7 persoane.

BEST WESTERN BUCOVINA***- CLUB DE MUNTE ,din orașul Gura Humorului este cel de-al cincilea hotel din România inclus în lanțul hotelier mondial ce poartă sigla Best Western, care se alătură hotelurilor Best Western Parc din București, Best Western Central din Arad, Best Western Balvanyos și Best Western Savoy din Mamaia. Best Western Bucovina – club de munte și-a deschis porțile la 10 august 2008 și a fost dat în folosință la capacitatea maximă în luna decembrie a aceluiași an. Amplasarea hotelului în apropierea dealurilor împădurite din Gura Humorului, arhitectura deosebită a hotelului și rafinamentul liniei de design interior au contribuit la desemnarea standardului de patru stele oferite de Ministerul Turismului în luna aprilie 2009 și au clasat Best Western Bucovina în topul celor mai renumite hoteluri din zonă. Hotelul dispune de:

130 camere ( 84 duble, 38 single, 4 garsoniere, 2 apartamente VIP, 2 camere VIP).

Mobilier nou, în stil gotic, TV cablu, acces internet, minibar

Restaurant cu o capacitate de 170 locuri, preparate culinare specifice zonei, bucătărie internațională, salon de mic dejun cu 80 de locuri, bar cu o capacitate de 45 de locuri

5 săli de conferință modern echipate

activități outdoor (tenis de câmp, ciclism montan, vânătoare, pescuit, parapantă, schi și săniuș, plimbări)

room- service

parcare privată

salon de fitness cu saună, jacuzzi, masaj

programe turistice variate spre locațiile de interes turistic din zonă.

2.1.1.2 VILELE

Vilele sunt edificii de cazare mai vechi, cele mai multe prezentând funcție de cazare exclusivă.(vezi tabelul nr.3).

Tabel nr. 3

VILA „SF. GHEORGHE” este situată în Câmpulung Moldovenesc și are o capacitate de cazare de 24 de locuri în:

2 camere cu un pat

2 camere cu 2 paturi

6 camere cu 3 paturi

Facilitățile oferite sunt: sufragerie, meniu pensiune completă, bucătărie la dispoziția turiștilor, TV în cameră, parcare, grupuri sanitare proprii, băi cu cadă și duș.

2.1.1.3 PENSIUNILE TURISTICE

Pensiunile turistice sunt structuri de primire pentru găzduire și servirea mesei cu capacitate între 3 și 20 camere funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și servicii de pregătire și servire a mesei (vezi tabelul nr.4)..

Tabel nr.4

CASA ALBĂ*** situată în orașul Suceava, dispune de 5 camere duble cu 2 paturi, 9 camere duble de lux cu 2 paturi, 5 apartamente matrimoniale. Camerele sunt dotate cu încălzire centrală, baie proprie, telefon, Tv cablu, minibar.

Alte facilități oferite mai sunt: sală de conferințe, room- service, servicii de spălătorie, secretariat, internet, fax, doctor la cerere, parcare păzită.

PENSIUNEA „FAST” situată în Rădăuți pe DN17A (Rădăuți- Suceava) la 38 Km de Suceava, dispune de 17 locuri de cazare în 5 camere cu 2paturi, 2 camere cu pat condiționat, baie proprie, TV, parcare, restaurant cu22 de locuri.

PENSIUNEA „VOGUE PLUS” situată în Câmpulung Moldovenesc, oferă 5 camere cu 2 paturi, centrală termică proprie, grădină exterioară, parcare, garaj, salon de servit masa, agrement de interior (biliard, remmy etc.), fax, internet.

2.1.1.4 PENSIUNI AGROTURISTICE

Activitatea de turism din cadrul pensiunilor agroturistice cuprinde servicii de cazare, masă, agrement, precum și alte servicii asigurate turiștilor pe perioada sejurului.(vezi tabelul nr.5)

Tabel nr.5

2.1.1.5 CABANE TURISTICE

În județul Suceava întâlnim 4 cabane turistice și anume(vezi tabelul nr.6)

Tabel nr.6

CABANA „IZVORUL GIUMALĂU” se află în rezervația de urși „Pojorâta – Corlăteni” într-o zonă deosebit de frumoasă cu potențial turistic imens. Fauna și flora regiunii în care se află cabana sunt foarte bogate cuprinzând cele mai diverse specii. Întreaga zonă este împânzită de frumuseți ale naturii și de vestigii istorice și culturale de mare importanță în cultura română. Cabana poate fi punct de plecare la vânătoare sau pescuit, pentru parcurgerea de trasee montane sau alpinism, sau pentru drumeții în rezervațiile din împrejurimi și excursii la monumentele din zonă. De asemenea, pornind de la cabană pot fi vizitate Salina Cacica, Schitul Sf. Ioan de la Corlăteni, Sihăstria Rarăului și mănăstirile din Bucovina.

Servicii oferite

cazare: – 7 camere cu câte 2 paturi

– duș și toaletă proprie

– apă caldă permanentă

– încălzire centrală

– living cu șemineu

– TV cablu

masă : – mic dejun (inclus în prețul cazării)

– dejun și cină la comandă

– bucătărie la dispoziția clientului

– preparate specifice zonei

– băuturi diverse

divertisment: – tenis de masă

– jocuri de societate

– pescuit de păstrăv în lac

– pârtie de schi și săniuș

-vânătoare

Amplasare

Din Câmpulung Moldovenesc pe DN17 spre Vatra Dornei, se ajunge în comuna Pojorâta. De aici, se mai parcurg 4 Km până în satul Corlăteni iar la 1 Km de acest sat se găsește cabana „Izvorul Giumalău”.

2.1.1.6 HANURI TURISTICE

În județul Suceava întâlnim un singur han turistic numit „ Hanul Unirea” situat în Câmpulung Moldovenesc. Hanul dispune de 5 camere cu câte 3 paturi fiecare.

2.1.1.7 TABERELE DE VACANȚĂ

Taberele de vacanță se includ bazei turistice secundare, fiind valorificate în special în perioada caldă a anului, neprezentând dotări speciale.

În Județul Suceava există 3 tabere de vacanță și anume:(vezi tabelul nr.7)

Tabel nr. 7

TABĂRA BUCȘOAIA este situată în comuna Frasin, pe DN Suceava- Vatra Dornei, la confluența dintre râurile Suha și Moldova, ocupând o suprafață de 16 hectare. Tabăra dispune de 780 de locuri de cazare pe serie. Din totalul de 780 locuri pe serie, 556 locuri sunt permanente și 224 sunt sezoniere.

Modalitatea de a ajunge la tabără este:

– stația de debarcare este gara CFR Frasin, distanța până la tabără este de 800 m.

Cazarea în această tabără se face în 2 blocuri și 28 de căsuțe:

– Bloc Moldova _ o clădire cu 60 apartamente având câte 5 paturi fiecare, dotate cu grup sanitar propriu și dușuri cu apă caldă.

– Bloc Bucovina – o clădire de tip internat cu camere a câte 8 paturi fiecare, cu grupuri sanitare proprii fără dușuri.

– 28 căsuțe- cu câte 8 locuri fiecare, dotate cu câte o chiuvetă, iar grupurile sanitare sunt exterioare.

Ca dotări suplimentare există sală de sport, teren de handbal, fotbal, tenis, se pot organiza discoteci în aer liber.

Trasee turistice ce se pot face din tabără sunt:

Bucșoaia – M- rea Sucevița- Marginea- M- rea Putna- Rădăuți- M- rea Arbore- Cacica

M- rea Humorului- M-rea Voroneț- Bucșoaia

Bucșoaia- C. Porumbescu- Suceava- M- rea Dragomirna- Botoșani- Ipotești- Bucșoaia

TABĂRA BUCOVINA este situată în orașul Rădăuți. Stația de debarcare este gara CFR Rădăuți, distanța până la tabără fiind de 1000 m.

Tabăra dispune de 100 locuri de cazare pe serie. Cazarea se face într-un bloc tip internat cu 25 camere a câte 4 paturi cu grupuri sanitare proprii.

Tabăra mai dispune de teren de fotbal, handbal, sală de tir cu arcul, un club, discotecă.

Trasee turistice ce se pot efectua sunt:

Rădăuți- M-rea Putna- M-rea Sucevița- M-rea Moldovița- M-rea Voroneț.

Rădăuți- Suceava- Botoșani- Ipotești- M-rea Dragomirna- Rădăuți.

TABĂRA BALADA este amplasată în parcul dendrologic al orașului Gura Humorului, într-un decor montan, pitoresc. Stația de debarcare fiind stația CFR Gura Humorului, distanța până la tabără fiind de cca 1000 m.

Tabăra dispune de 444 locuri de cazare pe serie. Cazarea se face într-un bloc și 10 căsuțe de lemn.

Tabăra mai dispune de 2 terenuri de fotbal, 1 de handbal, parc de joacă pentru copii, discotecă.

Se pot organiza drumeții la M-rea Voroneț și M-rea Humorului. Un alt traseu turistic fiind Gura Humorului- Ciprian Porumbescu- Suceava- Marginea- M-rea Putna- Rădăuți- M-rea Arbore- Cacica- Gura Humorului.

2.1.1.8 CAMPINGURI

Campingul este o formă de turism care presupune cazarea în corturi sau rulote, utilizând pentru un sejur mai mult sau mai puțin prelungit, un echipament adecvat.

În județul Suceava întâlnim 2 campinguri:(vezi tabelul nr.8)

Tabel nr. 8

2.1.2.CĂILE DE COMUNICAȚIE

Asigură accesul spre obiectivele turistice, influențând gradul de valorificare și punere în valoare a potențialului turistic.

Căile de comunicație au o repartiție inegală atingând densități mult mai mari în regiunea de podiș față da partea vestică, muntoasă a județului.

2.1.2.1. CĂILE RUTIERE

Rețeaua drumurilor publice din județul Suceava are o lungime totală de 2296 km (1978).Din acestea revin drumurilor naționale, integral asfaltate iar 1812 Km – drumurilor județene și comunale ( din care 533 Km asfaltate).

În afara acestora, în scopuri turistice se pot folosi drumurile forestiere, în general bine întreținute.

Principala arteră rutieră este drumul european E85, care străbate teritoriul județului pe la Siret – Suceava –Fălticeni- Drăgușeni.

Alte căi rutiere importante sunt DN17 ( Suceava- Gura Humorului- Câmpulung- Vatra Dornei- Poiana Stampei- Bistrița) trecut în categoria drumurilor europene E571, apoi DN17A ( Câmpulung- Sadova- Vatra- Moldoviței- Marginea- Rădăuți- Bălcăuți), DN17B (pe Valea Bistriței, în aval de Vatra Dornei), DN18 ( spre Maramureș), DN29 (Suceava- Salcea- Dumbrăveni- Botoșani) și DN29A ( Suceava- Zvoriștea- Dorohoi).

Principalele zone și obiective turistice situate în afara drumurilor naționale sunt racordate la acestea prin drumuri județene sau comunale modernizate.

2.1.2.2 CĂILE FERATE

Cea mai importantă linie feroviară este magistrala București- Suceava- Vicșani- Kiev- Varșovia- Moscova. Din acestea se desprinde importanta linie transcarpatică Suceava- Câmpulung- Beclean și mai departe Dej, cu ramificațiile Vama- Moldovița (20Km); Pojorâta- Fundu Moldovei (7 Km); Dealu Floreni- Dornișoara (22 Km) și apoi câteva căi ferate secundare: Dolhasca- Fălticeni (25 Km); Verești- Botoșani (474Km); Dărmănești- Păltinoasa (34 Km) și Dornești- Rădăuți- Gura Putnei- Nisipitu (59 Km).

O altă cale ferată importantă este Cluj- Suceava- Iași. Căile ferate (424 Km lungime) reprezintă și ele căi de acces spre zonele sau centrele turistice ale județului.

2.1.2.3 CĂILE AERIENE

Căile aeriene sunt reprezentate de următoarele:

Aeroportul Salcea situat la 14 Km de orașul Suceava, cu posibilități pentru traficul internațional și asigurare, la cerere a serviciilor de vamă- graniță.

Aeroportul Floreni, situat la 10 Km de orașul Vatra Dornei.

Helioporturi în localitățile Putna, Voroneț, Vatra Moldoviței și Sucevița.

2.2. TIPURI ȘI FORME DE TURISM PRACTICATE

2.2.1. TURISMUL BALNEAR

Turismul balnear este practicat de către adulți și persoane de vârsta a treia pentru tratarea unor afecțiuni ce se înscriu într-o paletă destul de largă, valorifică factorii naturali de cură cum ar fi apele termale minerale, mofetele, climatul de cruțare, aerul ionizat și nepoluat, în tot timpul anului. Cuprinde sejururi de odihnă, cure profilactice, tratamente balneo – medicale sau de recuperare și reintegrare în activitate.

Are un pronunțat caracter social și susține din punct de vedere economic întreținerea dotărilor de tratament, mai ales în extrasezon, fiind parțial susținut din fondurile de asigurări sociale și sindicale.În județul Suceava,turismul balnear este practicat în orașul Vatra Dornei.

Aflat la 105 Km depărtare de Suceava și la 40 Km de Câmpulung Moldovenesc, municipiul Vatra Dornei deschide porțile unei depresiuni intramontane situate la o altitudine la o altitudine de aproximativ 800 m.

Învecinată la nord cu comuna Iacobeni, la sud- vest de comuna Dorna Cândrenilor , la sud- est cu Dorna Arini și la sud cu comuna Șaru Dornei, stațiunea este piatra de hotar pentru râurile Bistrița Aurie și Dorna.

Vatra Dornei a fost atestată documentar în anul 1410, iar primele înscrieri de dezvoltare a potențialului balneoclimateric au avut loc între anii 1807-1811.

În 1775 Vatra Dornei ca și Nordul Moldovei a intrat în componența Imperiului Habsburgic. Adevărata dezvoltare a orașului a început după ce au fost cunoscute de către autoritățile austriece, calitățile curative ale izvoarelor minerale și a turbariilor din zonă. În 1845 se construiește la Vatra Dornei primul stabiliment balnear. În a doua jumătate a sec XIX începe amenajarea și modernizarea stațiunii prin captări de izvoare, prin aplicarea primelor tratamente de nămol cu turbă și mai ales prin construirea în 1895 a instalaților balneare moderne. După un scurt regres provocat de primul război mondial, orașul și stațiunea Vatra Dornei cunosc o nouă înflorire. În 1944 instalațiile balneare au fost complet distruse de trupele germane în retragere, aceasta punând problema refacerii aproape totale a stațiunii și a dezvoltării ei. După cel de-al doilea război mondial s-au ridicat noi construcții balneare și cartiere de locuință, impunându-se ca și unul dintre centrele de importanță națională pentru practicarea sporturilor de iarnă (schiul și sania).

În același timp, orașul cunoaște și o dezvoltare industrială bazată în principal pe valorificarea resurselor locale (patru ramuri principale: forestieră, minieră, industrializarea și comercializarea apelor minerale, creșterea vitelor și comercializarea produselor lactate).

Marea densitate a izvoarelor cu ape termale din zonă și vecinătatea Munților Călimani (sud), Suhard (nord- vest), Giumalău (nord- est) au conferit stațiunii renumele de „perla Bucovinei” și în același timp au contribuit la titlul de cea mai valoroasă stațiune balneoclimaterică a României.

Stațiunea Vatra Dornei deține o bogată tradiție în tratarea unor boli cu ajutorul apelor minerale. Apele minerale din stațiune cât și cele din Bazinul Dornelor constituie „materia primă” pentru mii de proceduri care se efectuează în modernele baza de tratament.

Factorii naturali oferiți de zonă, apele minerale carbogazoase, hipotone, bicarbonate sodice, calcice și magneziene, la care se adaugă nămolul de turbă din Tinovu Mare și Poiana Stampei, sunt exploatate de personalul specializat din bazele de tratament pentru a veni în sprijinul celor care doresc să-și întrețină sănătatea prin mijloace naturale, dar și pentru persoanele cu diverse afecțiuni, care necesită tratamente curative și de recuperare.

Pot beneficia de factorii naturali persoanele cu surmenaj fizic și psihic ( intelectual), cu tulburări funcționale pe fond nervos hiperactiv, cu sedentarism, activitate în mediu toxic, microtraumatisme. Aceștia reacționează favorabil la aeroterapie, cura de tern și antrenare, kinetoterapie la sală și bazin, hidroterapie cu băi carbogazoase, băi de plante medicinale, electroterapie.

Stațiunea dispune de 2 baze de tratament cu căzi pentru băi carbogazoase, pentru nămol și secții de hidroterapie. Aceste baze de tratament desfășoară programe medicale complexe pentru tratarea afecțiunilor aparatului cardio- vascular, ale aparatului locomotor și pentru vindecarea diverselor boli asociate, cum sunt cele ale aparatului respirator, boli ginecologice, boli endocrine, boli ale sistemului nervos, digestiv și de metabolism.

Obiectivele turistice din orașul Vatra Dornei

Parcul orașului este amenajat la poalele Dealului Negru și se întinde pe o suprafață de 50 ha. Parcul a fost declarat rezervație dendrologică a Academiei Române fiind și principala zonă de concentrare a izvoarelor minerale, își încântă vizitatorii prin multitudinea spațiilor verzi frumos amenajate și prin prezența unui număr mare de veverițe.

Muzeul orășenesc înființat în 1954, în prezent are 3 secții: arta plastică contemporană, științele naturii și cinegetica. Secția de artă este amenajată în clădirea primăriei, secția de științe este axată prezentarea faunei și florei dornene: pește și batracieni din bazinul Bistriței, păsări, mamifere etc., secția de cinegetică se referă la fondul de vânătoare al zonei, fiind organizată tematic: istoric, resturi ale unor animale dispărute, unelte de vânătoare și trofee.

Cheia Zugreni se află la 20 Km de Vatra Dornei într-un loc în care Bistrița și-a creat cu greu drum între masivul Giumalău și zidul uriaș al Pietrosului Bistriței; cheia are un traseu sinuos prezentând în amonte o depresiune de brațe care prind între ele o stâncă masivă de peste 60 m.

Cheia Zugreni este declarată rezervație geologică și floristică.

Pasul Păltiniș (1250m) asigură legătura dintre Țara Dornelor și cursul mijlociu al Bistriței, este un minunat punct de belvedere, fiind situat în zona de jonțiune a Munților Călimani cu Munții Bistriței.

Rezervația Tinovu Mare se află pe teritoriul comunei Poiana Stampei și are o suprafață de 675 ha, este cea mai mare rezervație de turbă din țara noastră și prezintă un interes științific deosebit. Aici s-au păstrat, sedimente, relicve din diverse epoci climaterice cu vechime de multe zeci de milenii.

Traseele turistice montane ce se pot realiza cu plecare din stațiunea Vatra Dornei sunt:

Vatra Dornei- Vârful Diecilor (1300m- capăt telescaun)- Apa Rece- 12 Apostoli (Creasta Călimanului)- 7 ore. Marcaj: triunghi albastru.

Vatra Dornei- Vârful Barnarel- Obcina Mică (ramificație Giumalău)- Cabana Mestecăniș- 6 ore. Marcaj: bandă albastră.

Vatra Dornei- Dealul Drâncani- Obcina Mică- Vârful Giumalău (cabana Giumalău 5 ore)- Cabana Rarău- 9 ore. Marcaj: cruce roșie până la Obcina Mică, apoi bandă roșie.

Vatra Dornei- Vârful Runc- Vf. Oușorul (1639m- 2 ore)- Schitul Recele (creasta Suhardului)- 7 ore. Marcaj : bandă albastră.

În Bazinul Dornelor se pot practica următoarele sporturi:

River rafting pe râul Bistrița.

Mountainbike- există o variantă rețea de drumuri forestiere ce deschid accesul către traseele montane de creastă.

Schi de tură- în sezonul rece toate traseele se pretează acestui tip de sport.

Parapanta- Vf. Oușorului, Călimani, Barnard, Suhad.

Din Vatra Dornei se organizează excursii către mănăstirile din Bucovina, Moldova și Maramureș.

Pe lângă stațiunea Vatra Dornei, mai există o stațiune climaterică la Câmpulung Moldovenesc și o localitate cu izvoare minerale Dorna Candrenilo

2.2.2. TURISMUL RELIGIOS

Turismul religios constă în pelerinajele credincioșilor la lăcașurile de cult, considerate sfinte de diferite religii. În aceeași măsură, marile sărbători de cult (Crăciun, Paști), hramurile mănăstirilor și bisericilor atrag, în perioadele sărbătorilor religioase tradiționale, un număr considerabil de pelerini.

Deși scopul lor este manifestarea credinței, comportamentul lor, din punct de vedere al solicitării de servicii turistice, nu diferă de solicitările celor care participă la diferite alte forme de turism( pentru cazare, pentru alimentație etc.). Mai mult, acești pelerini sunt dispuși să cheltuiască sume considerabile pentru achiziționarea de cadouri, amintiri etc. De menționat că în perioada regimului dictatorial din țara noastă, turismul religios a fost „ tabu” deși într-o formă camuflată s-a practicat pe scară largă pe tot cuprinsul țării.

Pe meleagurile binecuvântate ale Bucovinei, salba de mănăstiri este unică în lume prin originalitatea temelor abordate, prin rafinamentul cromatic și prin excepționala lor valoare artistică și arhitecturală.

În vremurile tulburi, măcinate de controverse interne și religioase, epoca strălucitoare a domnitorilor Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu, urmați de Movilești, a lăsat moștenire eternității biserici și mănăstiri fortificate, construcții ale sec. XV și XVI, care au rămas înscrise în rândul marilor capodopere ale lumii prin veșmintele lor de frescă exterioară.

Este vorba de mănăstirileHumor, Moldovița, Arbore, Voroneț, Sucevița, Putna și Dragomirna.

MĂNĂSTIREA HUMOR

Mănăstirea Humor aflată la 6 Km de orașul Gura Humorului, ( DN17 Suceava- Gura Humorului, – Vatra Dornei- Cluj) se regăsește în salba locașurilor cu fațade pictate din Bucovina și poartă hramul „ Adormirea Maicii Domnului”. În aceste locuri au existat pe rând două așezăminte mănăstirești. Din cel mai vechi, care datează din timpul lui Alexandru cel Bun, au mai rămas doar câteva urme de ziduri, aflate lângă drumul care străbate centrul satului. În anul 1530, mănăstirea, minată, în împejurimi necunoscute, a fost reconstruită pe un nou amplasament de către voievodul Petru Rareș.

Fresca exterioară este cea mai veche decorare de acest fel din țară și a fost realizată de meșterul Toma. Pictura peretelui nordic al bisericii a fost în mare parte ștearsă de intemperii. Scenele pictate ale peretelui dinspre partea de nord sunt de o deosebită frumusețe și prezintă pe o suprafață mare Imnul acatist. Absidele bisericii cuprind cinul, rugăciune a tuturor sfinților, proprie numai picturii exterioare din Bucovina. Pictura interioară parțial realizată de către zugravul Toma, păstrează schema iconografică care accentuează mișcarea și umanismul expresiilor. Sunt remarcabile icoanele de factură bizantină (sec. XVI), portretele ctitorilor (firidele gropniței) și pietrele de mormânt.

MĂNĂSTIREA MOLDOVIȚA, ctitorie a domnitorului Petru Rareș și punând hramul

„ Buna Vestire” este a doua după Humor și ultima cu pridvor deschis. Arhitectural, ea păstrează tainița deasupra camerei mormintelor, firide la abside și ocnițe sub cornișă, caracteristici reprezentative ale epocii lui Ștefan cel Mare. Chenarele ferestrelor și ușilor sunt dispuse în arc frânt cu rozete în trifoi, de înrâurire gotică, iar soclul din piatră cioplită crește în partea superioară simbolizând locul de odihnă. Planul clădirii este triboltat, iar bolta pronaosului este mai puțin obișnuită, ea sprijinindu-se pe opt arce în loc de patru.

Pictura interioară respectă aceleași tehnici care se regăsesc și la restul mănăstirilor, însă scena Răstignirii din naos este socotită cea mai valoroasă realizare din bisericile Bucovinei. Pictura exterioară este foarte asemănătoare cu fresca de la Humor și este completă imagistic și bogată cromatic. În pridvor, scena „Judecății de apoi” îl include și pe Mahomed, iar pe fațada sudică este bine conservat Imnul acatist și Ruga lui Moise. La mănăstirea Moldovița se păstrează două epitafe din vremea lui Ștefan cel Mare, un jilț din vremea lui Petru Rareș și analoghii din secolul al- XVII- lea.

Mănăstirea Moldovița are și un muzeu care reunește manuscrisele din sec. XV în care se fac referiri la modul de organizare a școlii mănăstirești și la activitățile culturale în general.

BISERICA ARBORE este situată în comuna cu același nume pe DJ 209F,

pe valea râului Solca. Biserica este zidită de către Luca Arbore, hatman al Sucevei, în anul 1503. Biserica are un plan dreptunghiular la exterior, este zidită din piatră brută, fără turbă și cu un fals trilobat la interior (trilobat = plan arcuit în formă de trifoi sau crin).

Pictura interioară îl înfățișează pe ctitor și familia sa, figurile acestora fiind portretizate în stil laic.

Pictura exterioară a fost realizată în 1541 de zugravul Dragoș iar temele „ Moartea dreptului”, „ Moartea păcătosului”, „Legenda fiului risipitor”, „Imnul acatist”, „ asediul Constantinopolului”, „ Judecata de apoi” au o valoare deosebită prin aspectul lor inovativ și prin faptul că se reușește o sinteză îndrăzneață intre elementele orientale și cele accidentale, bine integrate în tradiție.

MĂNĂSTIREA VORONEȚ situată la 5 Km de Gura Humorului, ctitorie a lui Ștefan

cel Mare și purtând hramul „Sfântul Gheorghe”, a fost construită în trei luni și trei săptămâni, ca semn de mulțumire pentru sfaturile date domnitorului în vremuri de restriște de către Sf. Cuvios Daniel Sihastrul. Încă de la început, mănăstirea a fost binecuvântată de călugări cu viață duhovnicească excepțională, dar în anul 1875, după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic, activitatea monahală s-a întrerupt, urmând a fi reluată la 1 aprilie1991, de data aceasta cu o obște de călugărițe.

Biserica este o sinteză de elemente bizantine și gotice, realizate într-o manieră proprie, într-un stil nou și ingenios, cu o originalitate aparte, stilul arhitectonic moldovenesc. Pictura interioară a Voronețului urmărește modelul iconografiei bizantine și poartă pecetea epocii lui Ștefan cel Mare. Ea este caracterizată de stilul sobru, concentrat, plin de măreție, care reduce la esență imaginile și expresiile. Dintre acestea se remarcă scena „Pantocratorului”, „ Cina cea de Taină”, „Împărtășirea cu pâine a Apostolilor”, „ Împărtășirea cu vin”, „ Spălarea picioarelor”.

Pictura exterioară a fost realizată sub îndrumarea eruditului teolog Grigorie Roșca și este de o excepțională valoare artistică. Cea mai amplă compoziție este reprezentată de „ Judecata de Apoi”, unică în lume prin elementele de reinterpretare locală a simbolurilor religioase și prin armoniile cromatice. Compoziția, structurată pe 5 registre, este considerată de specialiști superioară celor de la Athos și Composanto (Pisa) și este demnă de comparația cu Capela Sixtină din Roma.

Scenele realizate cu un extraordinar simț creativ, cuprind elemente originale reprezentate de instrumente tradiționale moldovenești (bucium, cobză), peisaje locale, veșminte populare, ștergare, toate fiind redate pe un fond albastru. Sintagma „ albastru de Voroneț” a făcut înconjurul lumii pentru nuanțele lui excepționale care nu au mai putut fi redate nicăieri altundeva.

MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA situată în satul cu același nume, pe valea pârâului

Sucevița la 18 Km sud- vest de orașul Rădăuți, este ctitoria familiei de boieri Movilă și a fost ridicată la sfârșitul secolului al XVI- lea.

Prima ctitorie a Movileștilor a fost o biserică de proporții mai mici, datând din anul 1581.

În timpul domniei lui Petru Șchiopu (1582- 1591), frații Movilă, care erau în acea vreme sfetnicii voievodului, sfetnicii voievodului, au beneficiat de o situație economică prosperă și au început construirea actualului complex mănăstiresc, biserica fiind înălțată între anii 1582-1584. Apoi, ctitorii au adăugat zidurile și turnurile de mănăstire medievală.

Arhitectura mănăstirii este tipic moldovenească, din care se disting elemente de artă bizantină și gotică, la acestea adăugându-se și caracteristici arhitecturale preluate de la vechile biserici din lemn din Moldova.

Pictura interioară este cuprinsă pe toate suprafețele a bisericilor, iar în privința subiectelor abordate, temele mai puțin obișnuite pentru zona Moldovei și caracteristice pentru zona Munteniei redau o notă aparte scenelor prin prezența în altar a Cortului Mărturiei. Unică în pictura noastră este iconografia dropniței ( Viața lui Moise), unde apar căței, purcei, evrei cu căciuli țuguiate în timp ce Maica Domnului are flori în nimb și este încorporată unui peisaj montan.

Sucevița, ultima biserică zugrăvită pe fațade din Moldova, este monumentul cu cel mai mare număr de imagini religioase din țară și a fost supranumit de Paul Henry „testament al artei vechi moldovenești”.

Printre cele mai reprezentative teme prezente în pictura exterioară a Suceviței se află Scara lui Ioan Climax, scenă în care este redată lupta dintre bine și rău, Arborele lui Ieseu, Friza profeților și filosofilor antichității.

Mănăstirea Sucevița are un muzeu propriu care adăpostește o colecție de obiecte de certă valoare artistică și culturală, printre exponate remarcându-se câteva broderii lucrate cu fir de aur, argint, mătase și perle, datând din secolele XV-XVI, din vremea lui Ștefan cel Mare și Ieremia Movilă.

Printre piesele cele mai importante sunt portretele lui Ieremia și Simion Movilă, un epitaf brodat cu perle și tetraevangheliarele ferecate în argint aurit.

MĂNĂSTIREA PUTNA

Până la comuna Putna se merge pe DJ 209E, urmărind valea superioară a Sucevei.

Mănăstirea Putna, situată la 72 Km de Cetatea de Scaun a Sucevei este prima și cea mai importantă ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare. Legenda spune că Voievodul a ales locul pe care urma să fie zidită mănăstirea după ce a tras cu arcul, săgeata înfigându-se pe pământul pe care aceasta se găsește în prezent. Lucrările de construcție a bisericii cu hramul „ Adormirea Maicii Domnului” au fost începute la 10 iulie 1466, după cucerirea cetății Chilia și au fost terminate în anul 1469. Mai târziu s-a construit Casa Domnească, chiliile , zidurile de apărare și turnurile aferente din Turnul tezaurului.

Mănăstirea Putna a fost supusă la numeroase încercări, precum incendii, cutremure, năvăliri și ocupații străine dar nimic din toate acestea nu au reușit să-i umbrească neasemuita frumusețe sau să tulbure viața monahală din interiorul ei.

Arhitectura bisericii se aliniază trăsăturilor generale ale epocii, planul este trilobat, brâul este dispus în torsador și împarte zidurile, ferestrele sunt dreptunghiulare, specifice stilului gotic. Un element arhitectural special este reprezentat de pridvorul închis care apare pentru prima dată țn Moldova. Mormântul domnitorului Ștefan cel Mare este acoperit cu marmură albă, iar cripta cu o piatră pe care este dăltuită o frunză de stejar.

Zidurile puternice din piatră înconjoară mănăstirea, iar accesul se face prin gangul turnului cu metereze ( sec. XVII-XVIII).

Mănăstirea are și un muzeu care deține o colecție de broderii care a fost cotată printre cele mai valoroase din Orientul creștin. Dintre piesele caracteristice vremii, Acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop (1477) este cel mai vechi portret brodat în mărime naturală din arta moldovenească. În cadrul muzeului mai sunt expuse manuscrise, tetraevangheliarul de la Humor și alte două din 1488-1507 la fel de celebre, ferecăturile din argint ale manuscriselor, cădelnița decorată de stema Moldovei, cruci, icoane, potire și piese sculptate în lemn.

CHILIA LUI DANIEL SIHASTRUL, povățuitor înțelept al lui Ștefan cel Mare, al călugărilor din întreaga Bucovină și al multor credincioși din vremea lui. Născut la începutul secolului al- XV- lea într-un sat din apropierea orașului Rădăuți, Sf. Daniel Sihastrul s-a călugărit cu numele de David, la vârsta de 16 ani. După o vreme a primit schima cea mare cu numele de Daniil și simțind nevoia de mai multă liniște s-a retras la Putna, pe malul pârâului Vițeul, unde și-a săpat o chilie în stâncă.

După uciderea tatălui său la Reuseni, Ștefan cel Mare primește mângâiere și înbărbătare din partea lui Daniil și îi este proorocit de către acesta că va ajunge domnitor. Tot la îndemnul Sf. Daniil Sihastrul, Ștefan cel Mare a construit mănăstirea Putna.

MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA , aflată în comuna Mitocul Dragomirnei, la 12

Km de Cetatea de Scaun a Sucevei, a fost construită în primele trei decenii ale secolului al XVII-lea și este ctitoria marelui cărturar și miniaturist Anastasie Crimca și a marelui logofăt Luca Stoici.

Biserica are planul dreptunghiular și impresionează prin măreție, fiind cea mai înaltă din Moldova și deosebit de îngustă, ceea ce îi dă o extraordinară zveltețe.

Construită din piatră neșlefuită brută, Dragomirna are aspectul unei cetăți medievale, o adevărată bijuterie arhitecturală care surprinde atât prin masivitate cât și prin eleganță. Ferestrele sunt de factură gotică iar turba din piatră este ornamentată geometric cu broderii de inspirație caucaziană și prezintă unele asemănări cu biserica Trei Ierarhi din Iași. Este înconjurată de ziduri din piatră, puternice contraforturi și turul de clopotniță cu gang de intrare. Pictura interioară aparține meșterilor Crăciun, Matieș, Ignat și Grigorie, care au împodobit naosul cu medalioane, și care au reușit să creeze un ansamblu unitar ce reunește în mod armonios elemente ale mediului înconjurător.

Muzeul mănăstirii Dragomirna însumează mărturii ale creațiilor de cultură și artă medievală, precum și crucea sculptată în abanos, acoperămintele de vase liturgice, broderii cu fir de aur și argint, lumânările care s-au aprins la sfințirea bisericii mari.

Cu mănăstirea Dragomirna se încheie circuitul mănăstirilor din Bucovina, astfel că orașul Gura Humorului este o localitate aflată pe circuitul acestor mănăstiri: Voroneț, Humor, Arbore, Moldovița, Sucevița, Putna, care prin valoarea deosebită a picturilor exterioare, au făcut ca ele să fie înscrise în patrimoniul culturii universale și incluse în evidența U.N.E.S.C.O.

Toate aceste mănăstiri oferă cazare peste noapte turiștilor care vizitează aceste mănăstiri.

2.2.3 TURISMUL RURAL

Turismul rural își desfășoară activitatea în spațiul rural și dispune de o structură funcțională de servicii de cazare eterogenă.

Entitățile organizatorice ale turismului rural sunt structuri special amenajate în scopul realizării funcțiunilor pentru care au fost concepute, atât din punct de vedere al utilizării cadrului construit, cât și din punct de vedere al serviciilor.

Dintre structurile turismului rural care se dezvoltă în spațiul rural fac parte: pensiuni turistice, moteluri, campinguri, tabere școlare, tabere de creație artistică, sate de vacanțe, tabere pentru activități ecologice și alte forme organizatorice create în scopul dezvoltării turismului rural.

Prin punerea în valoare a ofertei de cazare și servicii a tuturor structurilor turismului rural, prin programe de turism, se dezvoltă circulația turistică rurală. În ultima vreme, această circulație turistică este din ce în ce mai mare, cauzată de noile extensii pe care le-a căpătat turismul rural, ca de exemplu cele generate de noi forme concrete de manifestare, cu un pronunțat caracter cultural și ecologic.

Apar și se dezvoltă în mediul rural forme de turism având un scop în sine, forme prin care se îmbină recreerea cu activitățile practice. Aceste activități practice desfășurate în timpul vacanțelor sau al perioadelor programate sunt utile atât pentru individ , cât și pentru societate.

Pe teritoriul județului Suceava există multe sate turistice etnografic-folclorice în care se practică turismul rural,dintre care menționăm : Vama, Pojorâta și Fundul Moldovei.

Satul turistic Vama se află la cca 50 Km de Suceava pe DN17 și la 15 Km de Câmpulung Moldovenesc.

Vama este un sat etnografic- folcloric în care portul tradițional, arhitectura, mobilarea și decorarea interioarelor în stil rustic, muzica și dansurile populare predomină și se impun ca însușiri esențiale ale satului. Oferă turiștilor servicii de cazare și masă în condiții autentice (mobilier, decor și lenjerie în stil popular; meniuri tradiționale, servite în veselă și cu servicii specifice- farfurii și străchini din ceramică, linguri de lemn etc. ceea ce nu exclude, desigur posibilitatea utilizării, la cerere a tacâmurilor moderne).

Aici se pot organiza expoziții artizanale permanente cu vânzare, iar pentru turiștii care nu rămân în localitate, ci numai o vizitează, se pot amenaja una sau mai multe gospodării, ca muzeu etnografic în aer liber. De asemenea, aici pot fi identificați și stimulați rapsozi populari (vocali și instrumentali), permanentizate horele duminicale și la sărbători, târgurile, alte obiceiuri și tradiții locale, la care să participe efectiv turiștii.

Ca unități de cazare menționăm Casa Lucreția , Cabana Vero- Andra și vila „Irina”.

Casa Lucreția oferă:

22 locuri de cazare în 11 camere confortabile

6 săli de baie ( 2 cu cadă, 4 cu duș)

sufragerie și living- room cu șemineu

bucătărie dotată corespunzător, la dispoziția oaspeților

sursă de apă proprie;

centrală termică proprie;

sală de biliard;

televizoare prin satelit;

telefon internațional și fax;

Servicii la cerere:

transport la/ de la aeroport/ gară;

excursii la mănăstiri;

drumeții montane și la stână;

program folcloric;

vânătoare

Cabana Vero- Andra oferă:

6 dormitoare

cameră de zi

baie

mâncare tradițională bucovineană ( mămăligă, tochitură, sarmale).

Vila „Irina” situată pe drumul ce leagă Vama de Moldovița, la 3 Km de șosea E85, Suceva -Vatra Dornei, vila „Irina”oferă:

5 camere

4 băi (2 cu cadă și 2 cu duș)

bucătărie modernă la dispoziția oaspeților

living-room și sufragerie

Situată pe cursul mijlociu al Moldovei, între Obcina Mestecănișului, comuna Pojorâta beneficiază de o poziție geografică avantajoasă pentru dezvoltarea turismului. Din această localitate se poate ajunge la Mestecăniș, Vatra Dornei, Voroneț, Humor și spre zonele etnografice din Fundu Moldovei și Breaza.

Străjuită de Muntele Rarău și Pietrele Doamnei, și străbătută de DN17, comuna Pojorâta este apreciată de turiști pentru pitorescul peisajelor și pentru paleta largă de unități de cazare, printre care menționăm: Casa Bianca și Casa Bedrule.

Casa Bianca situată în apropierea dealurilor înpădurite ale comunei, într-un cadru natural pitoresc, oferă tuturor celor ce-i trec pragul un ambient plăcut, care invită la petrecerea unor clipe odihnitoare de vacanță. Casa dispune de :

5 camere

2 băi

curte spațioasă în care se pot amplasa spătare.

Oaspeților le sunt puse la dispoziție meniuri ce includ specialități ale bucătăriei tradiționale și mâncăruri preparate după rețete proprii.

Gazdele vor fi bucuroase să vă ofere companie în excursiile din împrejurimi și vă vor familiariza cu obiceiurile locurilor.

Casa Bedrule amenajată în stil tradițional cu accente decorative moderne, își primește oaspeții într-un spațiu ce oferă liniștea și confortul unei pensiuni cu specific agroturistic. Proprietatea familiei Bedrule dispune de :

4 camere

1 grup sanitar

Gazdele pun la dispoziția turiștilor mâncăruri cu specific tradițional și specialități culinare preparate după rețeta proprie.

Obiectivele turistice în zona Pojorâta sunt:

1 . Păstrăvăria Valea Putnei

2. Masivul Adam și Eva

3. Rezervația geologică Strate de Pojorâta

Zona turistică Fundu Moldovei este o zonă retrasă, unde se găsesc nealterate tradițiile, obiceiurile, porturile populare și graiul românesc ce„gâdilă” urechea.

Căile de acces spre comuna Fundu Moldovei sunt:

drumul european E576 București- Suceava- Vatra Dornei sau pe ruta Oradea – Cluj Napoca- Bistrița Năsăud- Vatra Dornei până în Pojorâta. De aici acces pe șosea din beton, aflată în bună stare de trafic pe toată lungimea comunei ( Fundu Moldovei- Colacu- Botuș- Braniște, cca 10Km).

Pe timp de vară mai sunt și alte căi de acces practicabile cu autoturisme de teren dinspre:

Cârlibaba: drum forestier Găina: Lucina- Moldova Sulița- Breaza- Botuș- Colacu -Fundu Moldovei

Vechiul „drum al tătarilor”: Mestecăniș- Colacu- Orata- Botușul Mare- Cârlibaba.

Comuna este o subunitate fizico- geografică individualizată în nord- estul Carpaților Orientali, așezată în depresiunea formată în lungul râului Moldova de culmile Obcinii Mestecăniș, fragmentate de afluenții râului Moldova.

Climatul continental, precipitațiile abundente au creat condiții pentru dezvoltarea unei flore și faune deosebit de bogate. Alături de rezervația geologică „Clipa triasică de la Pârâul cailor ”, pe teritoriul localității au fost identificate și multe elemente de flora și fauna.

După „Indicatorul localităților din România”, comuna are 10 sate: Fundu Moldovei- centru de comună; Colacu; Botuș; Braniștea;

Obcina Ursului; Botușel; Deluț; Delnița; Scuida Ungurenilor și Plaiul lui Mustici.

Această comună oferă:

un mediu curat, în care puritatea aerului, a apei este garantată de lipsa oricărei surse de poluare industrială

cazare și masă oferite la pensiuni agroturistice

artizani populari

tradiții și obiceiuri legate de marile sărbători Crăciun, Anul Nou, Paști

drumeții montane

excursii la mănăstirile din zonă

mâncare tradițională moldovenească

izvoare cu apă pură ce izvorăsc din stâncă.

Totuși,pentru turismul rural se manifestă încă o cerere relativ scăzută,această situație fiind determinată de lipsa mijloacelor financiare(în rândul turiștilor români) și de insuficienta promovare (în rândul turiștilor străini).

Activitatea de turism rural poate contribui la descoperirea Bucovinei ca posibilă destinație turistică,creând interesul față de județul Suceava ca loc ce oferă o largă gamă de experiențe de vacanțe de calitate și chiar oportunități de afaceri.

CAPITOLUL III

CIRCULAȚIA TURISTICĂ ÎN ZONĂ

Evoluția circulației turistice este urmărită și analizată atât pe plan mondial, cât și pe plan intern, la nivelul țărilor emitente sau primitoare de turiști, după mai multe criterii din care se pot desprinde următorii indicatori:

– dinamica sosirilor de turiști în turismul internațional mondial;

– repartiția în spațiul geografic regional a mișcării turistice;

– structura curentelor turistice ( plecări sau sosiri în interes de serviciu, pe forme de turism organizat, individual și în tranzit, gruparea turiștilor după mijloacele de transport folosite în scopuri turistice, etc.);

– evoluția indicatorilor economico- financiari ai industriei turistice etc.

Principalii indicatori pe care îi vom analiza în continuare în cadrul circulației turistice pentru acest județ sunt: numărul și structura turiștilor, durata medie a sejurului, coeficientul de utilizare a capacității de cazare, sezonalitatea turistică, funcția turistică, densitatea turistică și intensitatea turistică.

Acești indicatori vor fi analizați pe trei ani, respectiv anii 2008, 2009 și 2010.

3.1. NUMĂRUL ȘI STRUCTURA TURIȘTILOR

La nivelul anului 2008, în județul Suceava s-au înregistrat un număr de 153.000 sosiri, mai mult cu 2008 sosiri de turiști decât în anul 2009 când s-au înregistrat 151.000 sosiri, iar în anul 2010 s-au înregistrat un număr de 152.300 sosiri. În prezent înregistrându-se un număr din ce în ce mai mare de turiști ca urmare al atragerii în circuitul turistic a unor noi zone precum și a unor segmente tot mai largi ale populației turistice.(vezi tabelul nr.9)

Tabel nr.9

Astfel, în anul 2008, din totalul de 153.000 sosiri, 74% o reprezintă turiștii români iar 26% sunt reprezentați de turiști străini.In anul 2009,din totalul de 151.000 sosiri,79% o reprezintă turiștii români iar restul de 21% cei străini.

La nivelul anului 2010, din totalul de 152.300 sosiri, 76% o reprezintă turiștii români iar 24% cei străini,un procent mic dar care poate să crească odată cu creșterea gradului de confort și a calității serviciilor oferite precum și printr-o intensă campanie de promovare.

3.2. DURATA MEDIE A SEJURULUI

Durata medie a sejurului ajută la stabilirea caracterului de bază al circulației turistice care poate fi:

– de tranzit, caracterizat prin sejururi medii scurte (uneori numai pentru o înnoptare), ca așa- numitele hoteluri terminale din vecinătatea (sau chiar din incinta) aerogărilor, porturilor, gărilor etc., din centrele urbane;

– de sejur, care înregistrează sejururi medii relativ mai lungi, în funcție de durata aranjamentelor turistice perfectate sau de durata concediilor sau vacanțelor turiștilor;

– mixte, a căror clientelă se formează atât din turiști de sejur cât și din turiști de tranzit.

Durata medie de sejur este un indicator al circulației turistice și arată numărul mediu de zile de ședere a turiștilor într-o anumită zonă sau unitate de cazare. Se calculează ca raport între numărul înnoptărilor și numărul turiștilor.

Ds=nr.înnoptări/nr.turiști

Ds2008 = 480.000/153.000 = 3,137 zile

Ds2009 = 461.000/151.000 = 3,052 zile

Ds2010 = 472.000/152.300 = 3,09 zile

Se observă că, turiștii au rămas la locul de destinație, în medie 3 zile.

Ca tendintă,se remarcă o reducere a înnoptărilor de o noapte comparativ cu sosirile de lungă durată,ca rezultat al trendului conform căruia turiștii apelează la vacanțe mai multe și mai scurte.Mai mult este probabil să existe o preferință crescută a turiștilor și față de alte forme de cazare(reședințe secundare,sejur la prieteni și familie,tabere etc.)

3.3.COEFICIENTUL DE UTILIZARE A CAPACITĂȚII DE CAZARE

Acest coeficient este utilizat în aprecierea gradului de exploatare a capacității de cazare și se exprimă procentual. Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:

CUC = ( nr. înnoptări/nr. locuri cazare X nr. zile de funcționare) X 100

CUC2008 = (480.000/5269 X 365) X 100 = 24,95%

CUC2009 = (461.000/5034 X 365) X 100 = 25,08%

CUC2010 = (472.000/5034 X 365) X 100 =25,68%

Se observă că, coeficientul de utilizare a capacității de cazare a crescut de la un an la altul ajungând de la 24,95% la 25,68%, ceea ce înseamnă totuși un grad redus de ocupare.

Cazarea ocupă în actuala structură a prestației turistice cel mai important loc cu o pondere de cca 40% și are numeroase implicații asupra celorlalte elemente ale produsului turistic,constituindu-se ca suport material al desfășurării activității turistice.

In activitatea hotelieră propriu-zisă (numai servicii de cazare) cheltuielile reprezintă 60-69% din volumul încasărilor,ceea ce se reflectă într-o rată a rentabilității 36-40%.Față de acest nivel mediu există abateri semnificative determinate de categoria de confort,ocuparea cu turiști români sau străini,amplasarea unității într-o zonă de mare circulație turistică sau dimpotrivă.

Se poate aprecia că,pe ansamblul industriei hoteliere din țara noastră,coeficientul de utilizare a capacității de cazare în funcțiune este pe departe de a fi satisfăcător.In anul 2009,la un nivel mediu de ocupare a capacității de cazare de 34%, s-a inregistrat un coeficient de neocupare de 66%, ceea ce este o risipă mult prea mare chiar dacă se are in vedere că indicele mediu este influențat sensibil de caracterul sezonier a piețelor locale pe care activează un număr important de unități hoteliere.

3.4. SEZONALITATEA TURISTICĂ

În general, sezonalitatea reprezintă un factor cu acțiune negativă asupra gradului de satisfacție a turismului, cât și asupra rezultatelor economico- financiare ale agenților economici din activitatea turistică.

În analiza și interpretarea acestui fenomen sunt utilizate mai multe metode statistico- matematice:

1. media aritmetică presupune parcurgerea următoarelor etape:

a)determinarea mediei lunare/trimestriale

b)determinarea mediei generale

c)calculul indicatorilor de sezonalitate prin raportarea mediei lunare/trimestriale la media generală

2. coeficientul de concentrare lunară/trim. = luna/trim cu trafic maxim/luna/trim cu trafic minim. Dacă rezultatul este mai aproape de 1 – fenomenul este puternic concentrat, iar dacă rezultatul este mai aproape de 0– fenomenul este uniform distribuit.

1a) me2008 = 153.000/12 = 12.750 sosiri/lună

me2009 = 151.000/12 = 12.583,3 sosiri/lună

me2010 = 152.300/12 = 12.691,6 sosiri/lună

b) mg = (12.750 + 12.583,3 + 12.691,6) / 3 = 12.675 sosiri/lună

c) Is2008 = 12.750/12.675 = 1,005

Is2009 = 12.583,3/12.675 = 0,99

2. coeficientul de concentrare trimestrială (vezi tabelul nr.10)

Tabel nr.10

Fig. 5 Concetrarea trimestrială între 2008-2010

Cct2008 = 50.500/25.750 = 1,96 fenomenul este puternic concentrat

Cct2009 = 48.700/20.500 = 2,37 fenomenul este puternic concentrat

Cct2010 = 50.000/25.000 = 2,00 fenomenul este puternic concentrat

Astfel, cunoașterea prin intermediul indicilor de sezonalitate și coeficienților de concentrare a distribuției în timp a cererii turistice, în fiecare zonă sau localitate este importantă pentru orientarea eforturilor în vederea satisfacerii corespunzătoare a nevoilor consumatorilor și pentru găsirea soluțiilor de diminuare a efectelor negative ale concentrării, respectiv pentru reducerea intensității cererii în perioadele de vârf de sezon și mărirea întinderii lor în timp, prelungirea perioadelor de pre și post sezon, reducerea totală sau parțială a extrasezonului.

Cele mai eficiente soluții de reducere a efectelor negative ale sezonalității s-au dovedit a fi prelungirea sezonului și etalarea vacanțelor. Printre mijloacele mai importante ce stau la îndemâna organizațiilor de turism în acest sens, se numără măsurile cu caracter economico- organizatoric de dezvoltare a ofertei, de diversificare a serviciilor și ridicarea calității acestora, practicarea unor politici de prețuri diferențiate în funcție de etapele sezonului, dezvoltarea și intensificarea propagandei turistice etc. Alături de acestea, dezvoltarea economico- socială contribuie la intensificarea circulației turistice și atenuarea sezonalității. Sporirea veniturilor și modificarea structurii consumului, urbanizarea și creșterea disponibilităților de timp liber, programarea vacanțelor și posibilitatea scindării concediului în mai multe etape, intensificarea deplasărilor la sfârșit de săptămână etc., au o acțiune mai profundă și de durată asupra repartizării în timp a activității turistice, în sensul reducerii perioadei de maximă concentrare.

3.5. FUNCȚIA TURISTICĂ

O localitate(o zonă, o țară) are funcție turistică în momentul în care turismul (primirea și găzduirea turiștilor) reprezintă principala preocupare în structura activității desfășurate, căreia i se consacră cea mai mare parte a locuitorilor. Se calculează cu următoarea formulă:

Ft = L x 100/ P , în care: L = numărul de locuri de cazare din județ

P = populația permanentă a județului

Ft2008 = 5.269 x 100/ 714.000 loc = 0,73%

Ft2009=5.034×100/714.000=0,70%

Ft2010=5.034×100/714.000=0,70%

În urma acestui rezultat se constată că in medie 0,70% din populația județului, a fost dependentă în anii 2008,2009,2010 de activitatea turistică, un procent foarte mic dar care poate crește o dată cu ridicarea gradului de dotare cu echipamente de cazare .

3.6. DENSITATATEA TURISTICĂ

Densitatea turistică este un indicator care arată gradul de toleranță turistică funcție de teritoriul turistic sau funcție de populația receptoare. Are două modalități de calcul:

Dtpop= turiști sosiți/ populația județului

Dtteritoriu = turiști sosiți/ suprafață

Dtpop2008 = 153.000/ 714.000 = 0,214 turiști/ locuitor

Dtpop2009 = 151.000/ 714.000 = 0,211 turiști/ locuitor

Dtpop2010 = 152.300/ 714.000 = 0,213 turiști/ locuitor

Fig. 6 Densitatea turistică raportată la populație

Dtteritoriu2008 = 153.000/ 8.553Km2 = 17,88 turiști/ Km2

Dtteritoriu2009 = 151.000/ 8.553Km2 = 17,65 turiști/ Km2

Dtteritoriu2010 = 152.300/ 8.553Km2 = 17,80 turiști/ Km2

Fig 7. Densitatea turistică raportată la teritoriu

Analizând rezultatele în ambele variante, se poate aprecia faptul că județul Suceava nu se confruntă cu probleme privind numărul de turiști ce revin fiecărui locuitor în parte, deci, nu apar conflicte sociale între populația locală și turiști.

Afirmația este valabilă și în cel de-al doilea caz, ceea ce implică inexistența unor conflicte de mediu.

3.7. INTENSITATEA TURISTICĂ

Intensitatea turistică este un indicator care oferă informații cu privire la potențialul piețelor turistice. Intensitatea turistică reprezintă gradul de antrenare turistică. Ea poate fi netă sau brută funcție de baza de calcul.

Itnetă = nr. de plecări în străinătate/ populație x100

Itbrută = nr. de voiaje/ populație x 100

Itnetă2008 = 156.000/714.000 x 100 = 21,8% că 21,8% din populația județului a

intreprins o călătorie în străinătate

Itnetă2009 = 170.000/ 714.000 x100 = 23,8% 23,8% din populația județului a

intreprins o călătorie în străinătate

Itnetă2010 = 183.000/ 714.000 x 100 ) 25,6% 25,6% din populația județului a

intreprins o călătorie în străinătate

Fig. 8 Intensitatea turistică netă între 2008-2010

Fig 9 Intensitatea turistică brută

Itbrută2008 = 370.000/ 714.000 x 100 = 51,8 % că mai mult de jumătate din

populația județului a efectuat o

călătorie în scop turistic

Itbrută2009 = 383.000/ 714.000 x 100 = 53,6% că 53,6% din populația județului a efectuat o călătorie în scop turistic

Itbrută2010 = 400.000/ 714.000 x 100 = 56,06% că 56,06% din populația județului a efectuat o călătorie în scop turistic

Dacă intensitatea netă are valori apropiate cu intensitatea brută,aceasta duce la concluzia că piața turistică a zonei respective este mai puțin saturată,respectiv are șanse reale de dezvoltare și extindere ,ceea ce nu se intâmplă in cazul județului Suceava.

Indicatorii economici sunt o expresie cu ajutorul căreia se caracterizează un fenomen social-economic din punct de vedere al volumului,structurii și evoluției lui in timp, al legăturii sale cu alte fenomene;ei exprimă numeric latura cantitativă a fenomenelor și proceselor economice,la un moment dat și/sau în dinamica lor.

Indicatorii economici se exprimă în mărime absolută,relativă sau medie și reliefiază nivelul,dinamica și structura fenomenelor analizate.

Concluziile legate de indicatorii economici se concretizează in mare parte ca având o evoluție bună,iar această evoluție va trebui urmată și în continuare pentru a atinge scopul urmărit și anume atragerea unui număr cât mai mare de turiști în județul Suceava.

Indicatorii economici care exprimă numeric latura cantitativă a fenomenelor si proceselor economice analizate in dinamica lor parcurg în general o evoluție crescătoare sau la nivel egal fără a avea tendințe de scădere.

CAPITOLUL IV

PROPUNERI DE VALOFICARE ÎN PERSPECTIVĂ

A POTENȚIALULUI TURISTIC

Una dintre căile de creștere economică a județului Suceava este exploatarea la adevărata lui valoare a imensului potențial turistic de care dispune.

Pe lângă preocuparea constantă de conservare și restaurare a monumentelor istorice și bisericești, ar trebui demarată o acțiune de reabilitare a infrastructurii județului și de modernizarea bazei logistice de care dispune.

O propunere de valorificare a potențialului turistic a județului este practicarea unor noi forme de turism modern(turism de afaceri,de week-end), creșterea calității serviciilor oferite împreună cu susținerea acestei activități într-o campanie publicitară eficientă, atât în țară cât și în străinătate, alături de binecunoscuta ospitalitate bucovineană vor conferi acestei activități un viitor strălucit.

O altă propunere este promovarea și dezvoltarea turismului etnic, cultural și ecologic, prin aceasta să se facă cunoscută și să se pună în valoare prin programe turistice cultura, obiceiurile, datinile, meșteșugurile tradiționale și în general modul de viață al etniilor răspândite în Bucovina și să se creeze o importantă sursă de venituri pentru populația din această regiune.

Din punct de vedere economic, având în vedere caracteristicile geografice și economice ale regiunilor din Carpații Nordici, turismul este un mijloc rapid de dezvoltare economică, care nu necesită investiții deosebite și dispune de un potențial excepțional care trebuie valorificat prin oferte turistice. Pentru aceasta, se pot organiza întâlniri pentru schimb de experiență cu participarea organizațiilor partenere din regiunile vizate de programele turistice, a unor factori de decizie din administrațiile locale și a prestatorilor de servicii turistice. Scopul acestor întâlniri, pe lângă prilejul de a împărtășii experiență în domeniu, este de a culege informații de turism, și a unei rețele de colaboratori în acest domeniu, în vederea alcătuirii și promovării unor programe atractive privind turismul rural- montan, etnic, cultural, și ecologic.

În domeniul turismului și agroturismului să se spijine organizațiile neguvernamentale, fundațiile și societățile comerciale specializate în popularizarea obiectivelor turistice, serviciilor de profil și tradițiilor bucovinene în domeniu prin editarea unor pliante și hărți, marcarea traseelor turistice, montarea de panouri publicitare, realizarea unui site de prezentare care să oglindească frumusețile și obiceiurile de pe aceste meleaguri, precum și ospitalitatea bucovineană.

Un obiectiv ar fi atragerea investitorilor străini și autohtoni la valorificarea imensului potențial turistic prin popularizarea obiectivelor turistice și agroturistice. Apoi valorificarea prin turism a rezervațiilor naturale și a zonelor protejate, în care să se stabilească cu claritate condițiile ce trebuie respectate în circulația turistică, accesul turiștilor în aceste obiective, lucrări minime de amenajare a bazei materiale astfel încât monumentele să fie păstrate în condiții de mare securitate ecologică.

Un alt obiectiv ar fi acela de introducere în circuitul turistic și de tratament balnear a Salinei Cacica și a rezervelor de ape minerale sulfuroase de la Voroneț.

In orașul Suceava,datorită tradițiilor muzicale,corale și populare,se impune organizarea unor concursuri muzicale pe aceste teme la nivel național și chiar internațional care pot atrage un număr mare de turiști atât români cât și străini .In programe ar trebui să fie incluse pe lângă participarea la spectacolele respective și vizitarea obiectivelor istorice și culturale ale orașului.

In ceea ce privește stațiunea balneară Vatra Dornei,ar trebui să fie realizată o campanie publicitară care să reaprindă interesul pentru această importantă stațiune a țării noastre ;modernizarea bazei tehnico-materiale și diversificarea serviciilor de agrement,mai ales pentru tineret.

La Rădăuți apare necesitatea introducerii în programele turistice a unor vizite la herghelia de aici și înființarea unor școli de echitație,ca si posibilitatea practicării echitației de către cei experimentați.

Desigur că,pentru punerea in practică a tuturor propunerilor sunt necesare sume mari de bani pentru ca rezultatul scontat să fie atins,respectiv maximizarea rezultatelor utile ele întreprinzătorilor(efect maxim cu efort minim) și satisfacerea deplină a cerințelor consumatorilor de turism.In acest scop,pot fi încurajate atât investițiile localnicilor pentru practicarea turismului rural cât și a investitorilor străini.

4.1. DESCRIEREA OBIECTIVELOR TURISTICE PROPUSE

Cetatea de scaun Suceava – una dintre cele mai cunoscute pana in prezent, s-a bucurat de faima deosebita de-a lungul timpului. Identificindu-se cu gloria militara si cu idealul de independenta al intregului popor, Cetatea de Scaun a Sucevei a avut o istorie nu numai bogata in evenimente si fapte de lupta, ci a insemnat adesea si principalul element de rezistenta al intregii Moldove impotriva celor ce doreau sa o supuna.Astazi, complexul de arhitectura Cetatea de Scaun, resedinta voievodala a Moldovei, sugereaza vizitatorilor imaginea vietii Sucevei medievale.

Curtea domneasca Suceava – Pomenita in scrierile cronicarilor moldoveni si in relatarile calatorilor straini, Curtea Domneasca de la Suceava se afla in perimetrul orasului medieval, in apropierea bisericii Sf. Dumitru, a Sipotului, vechiul centru mestesugaresc al Sucevei, si a bisericii Beizadelelor.

Muzeul de istorie Suceava – prezinta istoria partii de nord a Moldovei din cele mai vechi timpuri si pana la cel de-al doilea razboi mondial. Se remarca coletiile de
arheologie medievala, cu descoperiri la Suceava Sipot, Botosana, Udesti (secolele VI-VII d. Hr.), Poiana-Zvorastea  (sec VIII-X), Vornicenii Mari (XIV-XV), Cetatea de Scaun, Curtea Domneasca, Biserica Mirauti, orasul Medieval Suceava (sec.XIV-XVII), Siret (sec. XIV-XVII), bisericile Sf. Nicolae Radauti (sec. XIV) si Proboda (sec. XIV-XVII

Sala Tronului – Muzeul de Istorie Suceava adaposteste si cunoscuta Sala Tronului, reconstituirea unui moment de la Curtea din Suceava in vremea lui Stefan cel mare.

Sala Tezaur

In sediul central al Muzeului de Istorie Suceava este amenajata o Sala Tezaur cu
obiectele cele mai pretioase descoperite in decursul timpului in zona (monede,
bijuterii, accensorii vestimentare, arme si medalii).

Complexul Muzeal Bucovina Suceava a inaugurat la data de 28 noiembrie 2002
Sala Tezaur, expozitie cu un caracter permanent in cadrul Muzeului de Istorie, unde se afla amenajata de peste 20 de ani si renumita Sala a Tronului. Un spatiu arhitectural amenajat adecvat, invita la o sobra si cumpatata intalnire cu trecutul, recompus in repere semnificative de civilizatie, unde ne putem regasi identitatea culturala, dar si legaturile, influentele sau modelele apartinand unor popoare cu care locuitorii spatiului istoric romanesc au construit munti de spiritualitate ale istoriei universale.

Cele mai valoroase piese din cadrul colectiilor proprii, rod mai ales al descoperirilor
arheologice circumscrise zonei Sucevei, completate cu raritati provenite din achizitii
realizate in indelungata existenta a muzeului, sunt prezentate intr-o sinteza care acopera peste doua milenii de civilizatie. Piese podoaba, monede si tezaure monetare, inventare funerare din renumite necropole medievale, insumand peste 500 de piese, sunt marturii in aur, argint si pietre pretioase asupra unui trecut in care cu o fascinatie nedisimulata oamenii regasesc puterea de a continua sa faureasca in mod cotidian istoria

Muzeul de stiintele naturii Suceava – funcționează intr-o cladire amplasata în Parcul Central al orasului Suceava, reconstruita dupa anul 1990. Puteti vizita colectiile principale cu tematica de mineralogie-petrografie, paleontologie, botanice, entomologie si ornitologie – mammalogie.
Expozitia de baza, axata in principal pe problematica complexa a padurii bucovinene, include doua componente: pamantul si padurea. Apreciată ca o mare atractie pentru public, sala cristalelor, prezinta cele mai frumoase și mai atractive esantioane de flori de mina existente in patrimoniul muzeului.

Sala de conferinta permite vizionari de videodocumentare oferite grupurilor
organizate, dar si cu destinatie: simpozioane, sesiuni stiintifice, conferinte.

Muzeul de Stiintele Naturii are si o biblioteca de specialitate, cu peste 5.000 de
carti si periodice extrase.

Muzeul de etnografie “Hanul Domnesc” Suceava – este cea mai veche cladire civila din municipiul Suceava si adaposteste expozitia permanenta si colectiile de etnografie ale judetului Suceava.

Planetariul Suceava – a fost inaugurat in anul 1982 si este destinat proiectarii cerului din ziua respectiva,a cerului din emisfera sudica si nordica, a sistemului solar, a planetelor vizibile, a satelitilor galileeni.

In sala Planetariu, de forma circulara, cu o capacitate de 80 de locuri, este montat
un proiector complex, cu ajutorul caruia se pot proiecta Soarele, Luna, planetele si aproximativ 6.000 de stele vizibile cu ochiul liber pe cerul boreal si austral.

Proiectoare auxiliare redau imaginea dinamica a sistemului solar, planeta
Jupiter cu satelitii galieeni, evolutia cometei Donati, fenomenul "stelelor
cazatoare" si miscarea unui satelit artificial.

Planetariul dispune de un fond documentar care cuprinde carti si periodice de
specialitate, precum si o donatie de carte facuta de conf. dr. Elvira Botez..

Muzeul Satului Bucovinean Suceava

Muzeul Satului Bucovinean in curs de amenajare si isi propune reprezentarea
arhitecturii traditionale bucovinene prin conservarea si valorificarea a peste 80 de
obiective specifice (case, anexe gospodaresti, instalatii tehnice populare).

Laboratorul Zonal de Restaurare Suceava

Laboratorul Zonal de Restaurare se ocupa de restaurarea obiectelor de patrimoniu
istorice, de arta, arheologice, de cult, etnografice (textile, pictura tempera, lemn,
metal, piatra, sticla si ceramica).

Manastirea Sfantului Ioan cel Nou

Biserica armeneasca Hagigadar numita si “Biserica Tuturor Dorintelor”

Manastirea Dragomirna dainuind pe plaiuri moldovene de mai bine de trei veacuri se enumera intre monumentele care evoca o pagina din trecutul Moldovei. Zidurile puternice si turnurile creeaza manastirii atmosfera unei cetati medievale care a infruntat multe atacuri. Construita de domnul Miron Barnovschi Movila in 1627, aceasta panza de ziduri imprejmuieste ctitoria din 1609 a lui Anastasie Crimca. Ingusta ca o arca, de o inaltime halucinanta, biserica Dragomirna dezvaluie visul ctitorului de a inalta in acest ochi de poiana un monument fara asemuire.Originar din Suceava, fiul negustorului Ioan Crimca a luptat cu multa vitejieimpotriva cazacilor. Rasplata curajului sau este satul Dragomiresti, daruit de domnul de atunci al Moldovei, Petru Schiopul. Devenit mitropolit,fostul ostas, ajutat fiind de boierii de vaza ai tarii daruieste acestui sat una din podoabele de mare prêt ale Moldovei. Monumentala, sobra, biserica Dragomirna impresioneaza prin contrastul dintre masivitatea zidurilor si dantelaria in piatra a turlei. Intrunind motive ornamentale variate, sculptura decorativa a turlei vadeste maiestria de netagaduit a mesterilor sai. Prelucrarea artistica a pietrei folosita la ornamentarea Dragomirnei a constituit un nou chip de a decora, preluat in intreaga arhitectura moldoveneasca a secolului al XVII-lea. Cea mai inalta valoare artistica in acest gen decorativ a fost atinsa de biserica Trei Ierarhi, imbracata in intregime intr-o fina broderie in piatra.

Artisti caligrafi si miniaturisti au creat aici minuni de frumusete. Zestrea cea mai de pret a muzeului de la Dragomirna o constituie tocmai manuscrisele faurite de mana acestora.

Printre comorile de arta ale colectiei se numara si cartile bisericesti maiestrit miniate de insusi Anastasie Crimca. Valoarea muzeului este sporita de ferecaturile argintate ale lui Grigore Moisiu, primul mester moldovean care-si imprima marca si numele pe operele realizate.

Satul Stupca – cuprinde casa memoriala si muzeul dedicat celui mai mare compositor

al Bucovinei.

Casa memoriala Ciprian Porumbescu – situata in localitatea Stupca, judetul
Suceava, este o casuta taraneasca asemanatoare celor din partea locului si reconstituie prin obiectele expuse atmosfera in care a trait si a creat compozitorul. Camerele in care se intalnea cu lautarii satului, fotografiile de familie, obiectivele personale, creeaza o placuta ambianta si un emotionant prilej de intalnire cu viata si activitatea compozitorului.

La cateva sute de metri de casa memoriala, intr-o cladire impozanta, monument
de arhitectura de secol XVII, fost conac boieresc, se afla Muzeul Memorial Ciprian Porumbescu (1854 – 1883), inaugurat in 1971.E

xpozitia memorial-documentara reconstituie viata si activitatea muzicianului,
obiectele, partiturile si scrisorile in manuscris, fotografiile, copiile dupa documente
conturand cu claritate personalitatea muzicianului.

Manastirea Voronet – -(la 39 km de Suceava la 47 km de Gura Humorului), denumita si "Capela Sixtina a Estului" este o lume de povesti, pictata pe un petec de cer. Ctitorie din 1488 a voievodului Moldovei, Stefan cel Mare, biserica manastirii, acest "giuvaer al Bucovinei" a fost construit in stil moldovenesc de epoca, picturile datand din timpul lui Petru Rares (1547). Lumina zilei da culorilor si mai ales celebrului "albastru de Voronet" o transparenta unica, ce a devenit astazi o expresie care defineste o culoare specific romaneasca. "S-a mai coborat cerul si pe alti pereti pictati ai lumii, dar numai Voronetul a ramas atat de proaspat si de stralucitor, imprastiind in jurul lui acea vraja din care nu te poti desprinde". Arta bizantina a primit aici fantezia pictorilor moldoveni: ingerii au chipul frumos al moldovencelor, arhanghelii vestesc din bucium, nu din trambite, cei purtati in rai sunt infasurati in stergare moldovenesti;
Manastirea Humorului – (la 41 km de Suceava si la 6 km de Gura Humorului), construita in 1530 de marele logofat Teodor Bubuiog, cu ajutorul lui Petru Rares. Spre deosebire de celelalte biserici, cea de azi nu are turla, iar pridvorul este deschis. Pictura dateaza din 1535; 

  La o distanta de 5-6 km de oraselul Gura-Humorului, in pitorescul sat Manastirea Humorului, Judetul Suceava, pe coama unei coline, inconjurata de arbori si pajisti, este asezata biserica manastirii Humor, una din cele mai vestite ctitorii ale evului mediu romanesc.

Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezinta un interes aparte. Aici apare, pentru prima data in constructia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis si o incapere noua la etaj numita tainita, care se suprapune camerei mormintelor.

Biserica manastirii Humor se numara, alaturi de alte biserici, printre cele cinci ctitorii impodobite peste tot, in interior si exterior, cu fresce bizantine, prin care se disting de toate celelalte biserici de acest fel din lumea ortodoxa. Fresca exterioara de la Humor, pictata de Toma Zugravul in 1535, deschide sirul celorlalte biserici cu pictura exterioara. Acest fapt reprezinta o prioritate care randuieste momentul intre marile realizari ale artei plastice bisericesti, deschizatoare de scoala si epoca in domeniu.

Ceea ce impresioneaza si atrage in mod deosebit admiratia, la biserica Humor, sunt frescele sale exterioare. Principalele teme iconografice exterioare sunt: Acatistul Bunei Vestiri (fatada sudica), Arborele lui Iesei (fatada nordica), Judecata din urma (fatada vestica) si Cinul care cuprinde o procesiune a sfintilor ingeri, profeti, apostoli, ierarhi, martiri si cuviosi (absidele laterale si cea a altarului). Pe peretele exterior sudic este de semnalat, in partea inferioara, scena Asediului Constantinopolului, reflex al evenimentelor grave care au dus la ocuparea Capitalei Imperiului Bizantin de catre turci la 1453.

Intreaga alcatuire a momentului sacru de la Humor, dar, indeosebi, pictura acestuia este subordonata ideii teologice de mantuire a omului care, aflat sub coplesitoarea impresie pricinuita de contemplarea frescelor care infatiseaza scene din istoria manturirii, se simte atras irezistibil catre realizarea idealului neasemuit desavarsirii crestine, care prilejuieste intalnirea si conlucrarea dintre divin si uman, spre dobandirea mantuirii persoanei umane.

Catedrala catolica “Fecioara Maria”-

Salina Cacica – La adâncimea de 25 m s-a deschis prima camera în care s-a amenajat o capela. Lipsa unei biserici l-a determinat pe primul preot Jakub Bogdanowicz sa amenajeze în subteranele minei o capela în cinstea Sfintei Varvara. La început, viata religioasa a locuitorilor din Cacica s-a concentrat în jurul cladirii salinei.

La capela duce o scara de peste 192 de trepte, aflata la o adâncime de 21 m. Se poate spune ca este o bisericuta cu tot ce trebuie: altar, icoane, candelabru, amvon si balcon pentru cor. Altarul si amvonul sunt sculptate în sare masiva. Initial, întreaga capela era captusita cu lemn, dar în 1904 lemnul a fost îndepartat si s-a construit un mare "sanctuar" în masivul de sare.

Dimensiunile capelei sunt: 25 m lungime, 9 m latime si 7 m înaltime. Peretii sunt rectangulari, iar în partea dreapta se afla o icoana reprezentând-o pe Sfânta Varvara, patroana capelei si protectoarea minerilor. Înainte de a coborî în adâncurile salinei, minerii se adunau zilnic în fata altarului Sfintei Varvara pentru ca ea sa-i ceara lui Dumnezeu sa-i ocroteasca în timpul muncii lor. La întoarcere se adunau aici pentru a înalta rugi de multumire. În fiecare zi se oficia Sfânta Liturghie la care participau minerii catolici, greco-catolici si ortodocsi. Aceasta reprezinta prima capela ecumenica de acest gen din Romania si dateaza în forma actuala din anul 1871. În fiecare an pe 4 decembrie, de Sf. Varvara, în capela salinei la o adâncime de 25 m, se celebreaza un Tedeum de preotii celor 3 confesiuni, iar copii prezinta un program artistic în costume populare ale celor 3 etnii si în 3 limbi.

Se coboara, în continuare, la adâncimea de 35 m unde se desfasoara orizontul I. La capatul scarilor, vizitatorul este impresionat de armaturile de lemn de brad, care sunt cele de la începutul exploatarii, conservate în mediul salin si perfect operationale. În zona aceasta, galeria sapata direct în sare, mult mai larga, ofera privitorilor basoreliefuri în stânca de sare, cu tematica religioasa, opera recenta a unor tineri scultori din zona, unele dupa modele similare de la Salina Wieliczka de lânga Cracovia.

Traseul conduce la lacul artificial pe peretii caruia se gasesc cristale de sare. Lacul a fost sapat manual de mieri, bazinul cu saramura având dimensiuni relativ mari. Înainte, pe acest lac, cu ajutorul unei plute, se faceau mici plimbari fiind un mijloc de agrement, a minerilor dar si a localnicilor. Lacul este îngradit cu balustrada, si iluminat de câteva reflectoare care însa nu pun în valoare aspectul deosebit pe care îl are.

Urmeaza sala de dans, la adâncimea de 37 m, numita "Sala Ing. Agripa Popescu" primul director general al regiei Monopolurilor Statului (asa cum apare într-un basorelief în peretele de sare). Sala are dimensiuni relativ mari: 24x12x12 m iar la capete are 3 balcoane si ele sapate în sare. La acest nivel se organizau baluri, întâlniri festive, spectacole fiind si primul loc de distractie din zona.

Manastirea Arbore – (la 32 km nord-vest de Suceava la 37 km de Gura Humorului), construita in 1503 de dregatorul Luca Arbore, inmormantat aici. Pictura a fost realizata in 1541 de Dragos Coman, predominand verdele, un verde proaspat, luminos si bogat in nuante.

 Priceperea, iscusinta mesterilor ce au inceput a o ridica in aprilie 1502 au facut din biserica Arbore unul dintre monumentele de seama ale Moldovei. Mai târziu, dornice de a da un plus de frumusete ctitoriei tatalui lor, fiicele lui Luca Arbore poruncesc mesterului "Dragosîn" zugravirea peretilor exteriori. Scenele sunt populate de numeroase personaje in continua miscare. Culorile vii ale picturii sunt armonios imbinate, degajând multa caldura. In bogata policromie predomina verdele furat padurilor si colinelor din jur.

Echilibrul proportiilor constructiei, ca si pictura exterioara, ii confera bisericii Arbore o deosebita stralucire, alaturând-o celorlalte nestemate ale plaiurilor moldovene: Humor, Moldovita, Voronet, Sucevita.

Radauti – Oras situat in campia dintre riurile Suceava si Sucevita, la 37 km de Suceava, la o altitudine de 375 m; este una din vechile asezari moldovenesti cunoscuta inca din sec. XV (atestare documentara din anul 1413).

Muzeul "Tehnicii populare bucovinene" – fondat in 1934, expune in cele 11 sali bogata colectie de obiecte oglindind ocupatiile traditionale ale locuitorilor din aceste locuri, colectie de ceramica de Radauti, Marginea si de Kuty s.a. (secolele 14 – 15). Monumentul de arta medievala Bogdana – ctitorie a lui Bogdan I (1359 – 1365), primul voievod al statului feudal al Moldovei; poarta amprenta stilurilor romanic, gotic si bizantin, fiind prototipul mai multor monumente moldovenesti din sec. XVI-XVII; este cea mai veche si mai insemnata necropola domneasca din Moldova; picturi monumentale in interior; pridvor inchis din timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu; a fost printre primele centre de arta din Moldova.

Parcul zoologic – ocupa o suprafata de 10 ha; adaposteste cca. 250 de animale provenind din aproape toate continentele.

Herghelia – situata in sudul orasului, dispune de un manej unde amatorii pot face calorie.

Manastirea Bogdana –    cea mai veche biserica din Moldova, ctitorie a voievodului Bogdan I din 1365. Aici se afla mormintele primilor domitori ai Moldovei;     

Manastirea Putna – ridicata intre 1466-1469, intr-o perioada de glorie si liniste, este prima ctitorie fortificata a lui Stefan cel Mare, destinata a fi necropola a familiei domnitorului si a urmasilor sai, pana la Petru Rares. Putna a traversat, timp de peste 5 veacuri, cutremure, incendii si devastari, singura constructie care se pastreaza din sec. XV fiind "Turnul tezaurului". În incinta manastirii se afla mormantul lui Stefan cel Mare. De asemenea, manastirea este renumita pentru tezaurul sau de broderii, tesaturi, manuscrise, argintarie si obiecte de cult.

Manastirea Putna a fost important centrul cultural-artistic, aici functionind un atelier de caligrafi si miniaturisti si unul de broderie.

Biserica a fost una din marile necropole domnesti ale Moldovei; in ea fiind inmormintati Stefan cel Mare, Maria Voichita, Maria de Mangop, Bogdan cel Orb, Stefanita-Voda s.a.

In muzeul manastirii se pastreaza o colectie valoroasa de broderii executate in vremea lui Stefan cel Mare, manuscrise, icoane si opere de argintarie.

In Biserica Manastirii se afla Mormântul lui Stefan cel Mare.

Manastirea Sucevita – Situata in satul cu acelasi nume, pe valea parauli Sucevita, la o distanta de 18 km sud-vest de orasul Radauti, Manastirea Sucevita a fost zidita in ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala intregii familii de boieri Movila dintre care Ieremia a domnit in scaunul Moldovei intre anii 1595-1606.

Prima ctitorie a familiei Movilestilor, care a precedat actualului complex manastiresc, a fost o biserica mai modesta, datand din preajma anului 1581. In timpul domniei lui Petru Schiopul (1582-1591), fratii Movila, ajungand sfetnicii voievodului si avand o situatie economica prospera, incep construirea unei manastiri de amploare. prima cladire ridicata a ansamblului a fost biserica zidita intre anii 1582-1584.

Dupa venirea pe tronul Moldovei, in 1595, Ieremia Movila adauga bisericii doua pridvorase, amplasate la intrarea in biserica pe laturile de nord si de sud, zidurile si turnurile de incinta, care confera manastirii infatisarea de cetate medievala, o casa domneasca, ale carei ruine se mai vad pe latura de nord a complexului, precum si chilii pentru calugari.

Tot timpul domniei lui Ieremia Movila se picteaza biserica in interior si exterior.

Biserica cu hramul "Invierea Domnului" este construita in stilul arhitecturii moldovenesti, stil consolidat in timpul domniei lui Stefan cel Mare si Sfant, care este de fapt o imbinare armonioasa a elementelor de arta bizantina si gotica, la care se adauga elemente de arhitectura ale vechilor bisericii din lemn din Moldova.

Pictura, realizata in fresca, a fost executata de doi pictori moldoveni, Ioan Zugravul si fratele sau Sofronie, si se pastreaza in forma originala. Programul iconografic al picturii interioare si exterioare respecta traditia constituita in prima jumatatea secolului al XVI-lea – epoca lui Petru Rares – dar introduce si unele teme noi, cu caracter teologic-dogmatic.

O trasatura caracteristica a picturii de la Sucevita este inclinatia spre naratiune, configurand cicluri complete din vietile unor sfinti cum sunt: Sf. Pahomie, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mucenic Gheorghe, Viata lui Moise, s.a., prezentate cu scop educativ. Stiinta si maestria pictorilor se descifreaza cu deosebire in abordarea perspectivelor studiate, a popularii fundalurilor cu peisaje sau arhitecturi specifice spatiului artistic postbizantin din aceasta zona a Europei.

Pictura exterioara a Manastirii Sucevita este cea mai bine pastrata din grupul bisericilor moldovenesti cu pictura exterioara, singura care-si pastreaza latura de nord, unde este reprezentata scena "Scara virtutilor", cea mai impresionanta, prin amploarea si contrastul dintre ordinea ingerilor si haosul iadului. In aceasta scena este redata lupta dintre bine si rau, incercarea omului de a pasi spre perfectiune, pentru a-si redobandi chipul pierdut prin caderea in pacat.

Fata sudica este decorata cu "Arborele lui Iesei", avand la baza filozofii antici", Acatistul Maicii Domnului", "Rugul in flacari" si "Acoperamantul Maicii Domnului".

Pictura murala de la Sucevita, considerata de cercetatorul de arta francez Paul Henry "testamentul artei moldovenesti", incheie epoca de mari creatii, care a fost secolul al XVI-lea, ale carei monumente cu pictura exterioara de la Humor, Moldovita, Arbore si Voronet constituie capodopere ale artei universale.

In camera mormintelor sunt inmormantati fratii voievozi, Ieremia si Simion Movila, ale caror lespezi de morminte, din marmura romaneasca de Ruschita, constituie valori artistice ale sculpturii medievale romanesti.

Manastirea Moldovita – (la 94 km de Suceava la 36 km de Gura Humorului), ctitorie a lui Petru Rares din 1532, cu pictura murala din 1537. Este cea mai mare dintre bisericile ridicate in perioada de inflorire a stilului moldovenesc. Alaturi de cea a Voronetului, pictura Moldovitei reprezinta cel mai valoros ansamblu ramas din vremea lui Petru Rares. Mai bine pastrata decat oriunde, scena "Asediul Constantinopolului" impresioneaza prin forta si dramatism, exprimand patriotismul si grija pentru soarta tarii. În "Casa domneasca" din interiorul manastirii este amenajat un mic muzeu de arta feudala ingrijit de maicile de la manastire.

 Dominanta gamei cromatice este, in cazul Moldovitei, galbenul auriu cu suave reflexe solare de un fast subtil si o distinsa eleganta. Alaturi de Voronet, Sucevita, Arbore si Humor, Moldovita face parte din salba de monumente de notorietate universala.

Campulung Moldovenesc – (la 69 km sud-vest de Suceava), statiune climaterica (la 630 m altitudine), intr-un splendid decor, bioclimat stimulator de munte, si punct de plecare in excursii in Masivul Rarau.

Muzeul lemnului – Campulung Moldovenesc, infiintat in 1936 detine peste 15.000 de exponate din lemn, artistic executate, care ne intorc in universul vechilor ocupatii ale locuitorilor din zona.

Vatra Dornei –  (la 112 km distanta de Suceava la 42 km de Campulung Moldovenesc), una dintre cele mai pitoresti statiuni balneare din Romania, (la o altitudine de 800 m, la confluenta Bistritei Aurii cu Dorna), intr-o frumoasa depresiune tectono-vulvanica din Carpatii Orientali, denumita si "Tara Dornelor". Este inconjurata de munti acoperiti cu bogate paduri de conifere si foioase: Giumalau si Rarau, Bistrita (la est), zidul vulcanic al muntilor Calimani (la sud) si Culmea Suhardului (in nord). Aceasta amplasare impune un climat subalpin bland, tonic si stimulent. Este ferita de vanturi puternice, atmosfera fiind bogata in aerosoli si esente volatile de brad. Temperatura medie anuala este de 5,2oC (media lunii iulie fiind de 15 oC, iar a lunii ianuarie de -6 oC). Numarul zilelor cu zapada se ridica la peste 120 pe an, fapt deosebit de important pentru practicarea sporturilor de iarna, Vatra Dornei fiind un centru de insemnatate nationala din acest punct de vedere. Asezare veche Vatra Dornei este mentionata ca asezare la finele sec. XVI si ca stabiliment balnear din 1845.

In cadrul statiunii se efectueaza numeroase proceduri terapeutice, avand la dispozitie o gama diversa de instalatii: pentru bai cu apa minerala incalzita, pentru impachetari cu namol, pentru fizioterapie, pneumoterapie, mofete, buvete cu apa minerala, sauna, sali de gimnastica medicala. Aceasta "Perla a Bucovinei" ofera un cadru propice drumetiei, fiind un punct de plecare in excursii in Muntii Ousoru, Calimani, Pietrosu Bistritei, Giumalau. Împrejurimile ofera conditii si pentru vanatoare.

Brosteni

Manastirea Pangarati – (la 15 km de Piatra Neamt), fondata în vremea lui Stefan cel Mare si reconstruita de Al, Lapusneanu în 1560.    

Manastirea Bistrita –(la 10 km de Piatra Neamt), ctitorita de Alexandru cel Bun (al carui mormant se afla aici) în 1402 si refacuta de Stefan cel Mare, care construieste turnul în 1498. Cladirea initiala nu se pastreaza, ci doar aceea cu care a înlocuit-o Al. Lapusneanu în 1554 (care a adus si pictori priceputi de la Venetia). Manastirea a jucat un important rol cultural, aici fiind redactat primul letopiset al Tarii Moldovei. Detine un valoros muzeu de arta feudala. 

Piatra Neamt –   resedinta de judet (cu 128.000 locuitori, unul din cele mai frumoase orase ale Moldovei, pe terasele din stanga Bistritei, la confluenta a doua rauri: Cuejdi si Bistrita, la 345 m altitudine, înconjurat de culmile împadurite ale magurilor Cernegura, Cozla (de 850 m), Pietricica (de 532 m), Carloman (de 617 m), la rascruce de drumuri turistice). Se bucura de toate avantajele unei naturi unice, o clima temperat continentala, cu veri scurte, racoroase si placute, toamne lungi, senine si romantice, ierni blande, fara geruri mari si zapada din abundenta. Este un "mic paradis" asemeni unei statiuni de vacanta, unde timpul pare sa se fi oprit în loc. De aici si numele de "Perla Moldovei" atribuita pe drept. Cu arhitectura moderna a cladirilor, armonios integrata în peisajul natural. Un punct de plecare fie pentru rutele montane ce duc spre Durau, la poalele muntelui Ceahlau, supranumit "Olimpul Moldovei", ori spre minumatele chei ale Bicazului, fie spre Tg. Neamt, pe drumul manastirilor-locuri de meditatie unde timpul pare sa se fi oprit în loc.

. În sec. XV, Stefan cel Mare construieste Curtea Domneasca (Cetatea si Catedrala Sf. Ioan cu celebra clopotnita, devenita în timp Turnul lui Stefan)-actualul centru istoric al orasului.

Ruinele Curtii Domnesti-Piatra Neamt, ridicata de Stefan cel Mare în 1491. Astazi se observa urmele zidurilor si pivnitelor, Biserica, precum si Turnul lui Stefan (construit în 1499, înalt de peste 20 m).   

Vestigiile Cetatii Dacice-Batca Doamnei, (langa Piatra Neamt), cu ziduri masive (cca. 3m), se aseamana foarte mult cu cetatile dacice din Muntii Orastiei. Sanctuarul, locuintele ilustreaza înalta civilizatie a dacilor. A fost identificata cu marea asezare geto-daca Petodava, amintita de Ptolemeu în 106 î.Hr.

Casa memoriala "Calistrat Hogas"-Piatra Neamt, pastreaza amintirea acestui scriitor, care a fost si un vestit excursionist, lasandu-ne pagini pline de farmec despre frumusetea peisajelor din acest colt de tara.

Biserica "Sf. Ion"-Piatra Neamt, (1497-1498), una dintre putinele din timpul lui Stefan cel Mare, care se pastreaza în forma originala

Lacul Izvorul Muntelui – Bicaz, (la 35 km de Piatra Neamt), lac de acumulare format pe Bistrita, în spatele unui baraj înalt de peste 120 m, un adevarat munte artificial. Cu o lungime de cca 35 km, "marea de sub Ceahlau", constituie o atractiva zona de agrement. Se pot face plimbari cu vaporasul, se pot închiria salupe.

Manastirea Agapia-Varatec (la 32 km de Piatra Neamt), zidita între 1642-1647 din initiativa hatmanului Gavril (fratele domnitorului Vasile Lupu). Refacerile ulterioare au schimbat înfatisarea originala a bisericii. A fost pictata în 1858 de marele artist Nicolae Grigorescu cand acesta avea doar 20 de ani.

Muzeul memorial "Al. Vlahuta"-(1859-1919), langa Manastirea Agapia;

Targu Neamt – Cetatea Neamtului- construita de Petru Musat (sfarsitul sec. XIV) pe un platou de unde se putea tine sub observatie toata Valea Moldovei. Pentru acele vremuri era o fortareata de neanvins. Impunatoarea cetate a intrat în cronici si legende, fiind atestata documentar înca din 1395. Epoca lui Stefan cel Mare a fost epoca de stralucire si glorie a cetatii, considerata a fi un adevarat cuib de soimi. Zidurile uriase pastreaza ecoul trecutului dramatic: ele au suferit asedii grele din partea sultanului Mohamend al II-lea (1476), a regelui polon Ioan Sobieski (1691). În prezent, într-o încapere din interior a fost amenajat un mic muzeu;    

 Manastirea Neamtului-Vanatori Neamt, (la 16 km de Tg. Neamt), unul dintre cele mai valoroase ansambluri arhitectonice romanesti, cel mai important focar de cultura si arta al Moldovei medievale. Prima mentiune documentara este din 1407. Biserica manastirii este cea mai impunatoare constructie a lui Stefan cel Mare (1497). Aici functioneaza una dintre cele mai vechi biblioteci din tara (peste 600 de ani) precum si un muzeu ce ilustreaza intensa activitate culturala desfasurata de-a lungul secolelor;    

Casa memoriala "Ion Creanga"-Humulesti, (la 2 km de Tg. Neamt), casa si locuri descrise atat de maiestrit de marele nostru povestitor (1837-1889) în nemuritoarele "Amintiri din copilarie": "Dragu-mi este satul nostru cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul, în care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri".

Casa memoriala "Mihail Sadoveanu"-Vanatori-Neamt, langa Manastirea Neamtului, unde marele scriitor a realizat multe din povestirile sale istorice  

4.2. PROGRAM DE ORGANIZARE ȘI COMERCIALIZARE A PRODUSULUI TURISTIC CU TEMA „Circuit in Bucovina”

Traseu:

Ziua 1: Intalnire in Suceava

Tur de oras care include vizite la Cetatea de Scaundin secolul XIV, la Manastirea Sfantul Ioan cel Nou (secolul XVI) unde se afla Moastele Sfantului Ioan cel Nou, protectorul Bucovinei; Biserica armeneasca Hagigadar numita si “Biserica Tuturor Dorintelor”.

Plecarea spre Dragomorna unde vizitam manastirea din 1602. Drumul continua prin padurea de la Ilisesti in satul Stupca unde s-a nascut marele muzician Ciprian Porumbescu. Se viziteaza Casa Memoriala.

Seara, sosire in zona montana a Bucovinei in satul Voronet renumit pentru manastirea ctitorita de Stefan cel Mare in secolul XV (monument UNESCO).

Cina si cazare la Pensiunea “Casa Alex”

Ziua 2: Dupa micul dejun, circuitul continua la Manastirea Humorului (secolul XVI –patrimoniu UNESCO)

Optional se urca, pe jos, spre satul de culme Plesa cu populatie majoritar poloneza recunoscuta pentru mestesugul butoaielor cu doage din lemn de paltin. De pe culmile, de langa locul de adapost a haiducului Darie se deschide o priveliste ampla asupra vaii Humorului si a dealurilor Radautilor.(Drumetia usoara dureaza maxim 1,5 ora, ghidajul si transportul bagajelor se face gratuit.)

Vizita la catedrala catolica “Sfanta Fecioara Maria” apoi la “sala de dans” si “capela” dinSalina Cacica, realizate inca din perioada de ocupatie Austro-Ungara(secolul XIX).

Un alt foarte important obiectiv turistic din traseu este biserica din Arbore, cu remarcabile picture interioare si exterioare astazi monument din patrimonial UNESCO. In orasul Radauti se afla cea mai veche biserica de piatra din Moldova – Manastirea Bogdana, ctitorie a Domnitorului Bogdan Voda (secolul XIV). Ajungem din nou pe vaile pitoresti ale Carpatilor Orientali la Manastirea Putna (secolul XV) unde optional putem asista la slujbe religioase care au loc necantenit aici la Putna, locul unde este inmormantat marele Stefan si unde s-a pastrat cultura, credinta si demnitatea nationala.

Cazarea la “Pensiunea Geta” unde vom cina si vom poposi peste noapte.

Ziua:3 Dupa micul dejun servit in aerul “tare” al diminetilor montane, pornim la o plimbare cu caruta pe drumuri de munte, apoi pe jos(optional), peste o culme Montana cu fanate ce ofera largi privelisti spre valea Sucevitei locul unde se afla Manastirea Sucevita (secolul XVII-patrimoniu UNESCO), poate cea mai frumoasa dintre toate cele care se afla in Bucovina, cu ample picturi interioare si exterioare.(Drumetie usoara de apoximativ 2,5 ore+1ora cu caruta. Inchirierea carutei, ghidul insotitor si transportul bagajelor sunt incluse in pret).

Dupa popasul binemeritat la Manastirea Sucevita traversam cu masina muntele la alta manastire-Manastirea Moldovita.

La Campulung Moldovenesc, orasul de la poalele Muntelui Rarau vizitam “Muzeul Lemnului” cu exponate din lemn care dateaza de mai bine de 500 ani.

Cazarea si cina traditionala in Pensiunea “Casa Ela” in Campulung Moldovenesc.

Ziua 4: Dupa micul dejun se pleaca pe traseul Vatra Dornei (vizitarea statiunii), pe valea Bistritei spre Brosteni si Lacul Izvorul Muntelui pe una din cele mai pitoresti vai din Carpati cu privelisti spre muntii Bistritei si Ceahlau. Vizitam Manastirea Pangarati(secolul XVI) cu o biserica mica etajata si fortificata si Manastirea Bistrita.

Vizitam in orasul Piatra Neamt biserica Sfantul Ioan din secolul XV, apoi mergem la celebrele manastiri de maici –Agapia si Varatec.

La Targu Neamt se afla casa memoriala Ion Creanga (Humulesti) dar si la celebra Cetate a Neamtului ctitoria lui Petru Musat I din secolul XV.

Urcam 10 minute pe jos pana la cetate, de unde avem o larga priveliste spre valea Ozanei.

Cazarea si cina la Pensiunea “Trei Stejari”.

Ziua 5: Dupa micul dejun, plecarea spre Suceava, unde se incheie circuitul.

Circuitul insumeaza 355 km, 4 nopti de cazare.

Elemente de prezentare generala a produsului turistic

– nr turisti 12

– mijloc de transport- microbus Mercedes Sprinter (16+1 locuri)

– nr zile 5 zile (4 nopti)

– perioada de desfasurare -8-12 mai 2011

– pret informative 790 ron

Analiza succinta a desfasurarii traseului pe zile cu urmatoarele precizari:

Locul de plecare este din centrul orasului Suceava ora 800

Obiective turistice vizitate:

Suceava: Cetatea de scaun Suceava, Manastirea Sfantul Ioan cel Nou, Biserica armeneasca Hagigadar

Manastirea Dragomirna

Sat Stupca: Casa memoriala Ciprian Porumbescu

Manastirea Voronet

Manastirea Humor

Cacica: Catedrala catolica Sfanta Fecioara Maria

Salina Cacica

Manastirea Arbore

Manastirea Bogdana

Manastirea Putna

Manastirea Sucevita

Manastirea Moldovita

Campulung Moldovenesc: Muzeul Lemnului

Vatra Dornei

Lacul Izvorul Muntelui

Manastirea Pangarati

Manastirea Bistrita

Piatra Neamt: Biserica Sfantului Ioan

Manastirea Agapia

Manastirea Varatec

Targu Neamt: Cetatea Neamtului

Humulesti: Casa Memoriala Ion Creanga.

Locul de sosire este orasul Suceava la ora 1200

Numar de km parcursi pe zile:Ziua 1: 52 km

Ziua 2: 70 km

Ziua 3: 63 km

Ziua 4: 114 km

Ziua 5: 56 km

Total circuit: aproximativ 375 km

Serviciile turistice oferite sunt:

transport turistic

servicii de cazare

servicii de alimentatie publica

servicii culturale

Analiza de pret:

Denumirea produsului turistic: CIRCUIT TURISTIC BUCOVINA

Grup minim de persone: 10 persoane , maxim12

Beneficiarul:Turistii

Perioada de desfasurare: luna mai (8-12 mai 2011)

Organizator: Agentia Mareea

Conditii de comercializare a produsului turistic

– segmental de turisti caruia i se adreseaza -tuturor categoriilor de turisti

– canalulde distributie (forte proprii sau alte agentii)

– modalitati de plata – plata in rate, cu achitarea intregii sume inaite cu 14 zile de inceperea sejurului;

-comanda ferma si plata avans 30% cu minimum 30 zile inainterea inceperii calatoriei;

– eventuale reduceri acordate – plata integrala in avans reducere 10% din comision

Harta turistica a traseului

Pliantul publicitar cu text si elemente fotografice representative

Afisul de prezentare a pachetului turistic in vitrina agentiei (A4 mai putine informatii decat pliantul)

concluzii

Din cele prezentate anterior se evidențiază faptul că zona analizată – ținutul Sucevei posedă un bogat potențial turistic natural și antropic. Factorii antropici enumerați în capitolul al doilea constituie elemente de mare atractivitate turistică, pe care, din păcate încă nu știm să-i exploatăm. Este revoltător faptul că alte țări (pe care nu doresc să le amintesc) știu mai bine să exploateze așa zisul lor potențial turistic în vreme ce noi, posesori ai unui potențial de excepție stăm și-i blamăm. Desigur se va spune că până la sectorul terțiar trebuie să funcționeze bine primele două. Nimic mai adevărat, însă dacă ne gândim la faptul că relieful, clima, obiceiurile, vestigiile istorice sau religioase nu trebuie să le construim ci doar să le punem în valoare, mă întreb ce mai așteptăm! Numai referindu – mă la resursele religioase din zona suceveană se pot organiza excursii sau pelerinaje aducătoare de profit.

Din păcate în ultimii ani, nu s-au făcut investiții majore în sectorul terțiar, care să pună în valoare potențialul nostru, pe de-a-ntregul. Desigur nu pot fi neglijate cel de tipul Sofitel, Hilton, Holiday Inn, Poiana Brașov dar acestea nu valorifică decât anumite forme de turism- de afaceri sau de iarnă.

În opinia mea, așa cum rezultă din paginile lucrării, este nevoie de mai multă operativitate în creearea de noi voiaje forfaitare, circuitele din Moldova, Bucovina etc. putând deveni produse turistice de valoare. În plus, potențialul natural din zonele amintite, specificul zonei din punct de vedere culinar, entografic etc. pot constituii factori de promovare a turismului românesc în străinătate.

Doresc să subliniez faptul că circuitele propuse de mine nu constitue decât o mică parte din multiplele variante posibile. În viitor se pot creea și alte destinații sau voiaje forfaitare însă pentru început este necesară atragerea turiștilor sau altfel spus conștientizarea acestora de existența unor astfel de produse. Pentru aceasta este nevoie de acțiuni susținute de promovare, o publicitate adecvată care să atragă în mod constant turițtii. Consider că și factorul preț se prezintă ca un element convingător întrucât comparând cu alte produse turistice (sejur de 7 zile la mare cu 9478,0 lei, per grup, si 790 lei per persoana, de pildă) se observă avantajul acestuia, net . Totodată sub aspectul raportului preț – calitate pot afirma că produsul este extrem de competitiv deoarece în preț este inclusă vizitarea obiectivele turistice amintite.

Vizitand zona respectiva am ramas impresionata de potentialul antropic care in opinia mea si nu numai ( UNESCO) ridica valentele zonei analizate la un nivel care nu poate fi exploatat mai bine decat printr-o analiza judicioasa a unicitatii arhitepale. In acest sens consider ca patrimoniul cultural bucovinean nu este suficient de bine pus in valoare fapt care m-a condus la propunerea circuitului analizat in paginile anterioare care sa evidentieze tocmai unicitatea de care se bucura zona analizata.

Mentionez faptul ca din punct de vedere al aplicabilitatii sablonate a circuitului cu referire la Judetul Hunedoara putem identifica circuite tematice cum ar fi: Castelul Huniazilor, Manastirea Densusi, Cetatea Devei, Sarmisegetuza, Cetatile Orastiei etc.

Desigur daca ar fi sa le diferentiem pe etape istorice obiectivele pot fi clasificate in functie de culturile respectiv provenienta lor.

In concluzie consider ca , crearea de circuite tematice specifice unor areale sau zone din Romania indiferent de faptul ca ar fi istorice, religioase, culturale, etnografice reprezinta un atuu de promovare a turismului romanesc de la scara micro la macro intru-cat integrarea prin diversitate reprezinta si unul dintre principiile aqui-lui comunitar.