Potentialul Turistic al Statiunii Calimanesti Caciulata

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Analiza componentelor potențialului turistic natural ………………………… pagina 3

1.1 . Poziția geografică și limitele, înpărțirea administrativă / Elemente de indentificare / Favorabilitatea și restrictivitatea poziției geografice în apariția și dezvoltarea turismului la nivel local, regional și în plan national ……………………………………………………………..pagina 3

1.2. Componentele natural – support al activității turistice ………………………………..pagina 7

1.2.1 Rolul substratului geologic în conturarea unor elemente de potential turistic .….pagina 7

1.2.2. Potențialul touristic al reliefului ……………………………………………….pagina 11

1.2.3. Potențialul climate-turistic …………………………………………………….pagina 19

1.2.4. Potențialul touristic al apelor …………………………………………………..pagina 26

1.2.5. Potențialul touristic al componentelor învelișului biogeographic ……..………pagina 33

Introducere

Lucrarea, Potențialul turistic al stațiunii Călimănești-Căciulata’’ a fost întocmita cu scopul de a contribui la îmbogățirea cercetării geografice a zonei, actualizând datele de ordin fizico – geografic, dar mai ales turistic, și prezentând perspectivele de dezvoltare.

Patrimoniul turistic- reprezintă ansamblul de elemente naturale, sociale, economice, culturale, dar și totalitatea amenajărilor (căi de comunicație, bază de cazare, odihnă, tratament, masă, amenajări pentru distracții și instrucție destinate activităților turistice de pe un teritoriu (oraș, județ, regiune, țară etc.).

Potențialul turisticconstituie ansamblul elementelor naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unor activități turistice. În literatura străină deseori pentru potențial turistic se utilizează termenul de destinație turistică.

Stațiunea balneoclimaterică Călimănești-Căciulata este una din cele mai mari și renumite stațiuni balneoclimaterice din țară, fiind cunoscută și pe plan european.

Apele minerale de la Călimănești-Căciulata sunt atestate încă de la începutul mileniului trecut. Principalul produs valorificat de Călimănești-Căciulata pe piața interna și internaționala este, tratamentul balnear’’, produs datorită căruia s-au dezvoltat și alte activități precum hotelier, alimentar, agrement, comerț, etc.

Toate problemele legate de prezentul și viitorul stațiunii m-au determinat să aleg această temă, care sper că va contribui la cunoașterea în detaliu a stațiunii Călimănești-Căciulata, a importanței pe care o reprezintă pentru potențialul turismului românesc, dar și pentru fiecare dintre noi. În acest sens s-au avut în vedere analiza factorilor naturali de cură, respectiv clima și apele minerale, folosite la tratarea diferitelor afecțiuni și în scop profilactic, dar și pentru agrement.

Prin datele cuprinse în lucrare am căutat să ușurez înțelegerea problemelor legate de susținerea și dezvoltarea turismului în România și special în stațiunea Călimănești-Căciulata. Am convingerea că acesta stațiune balneară va avea o evoluție ascendentă și că va juca un rol important în activitatea turistică românească.

Un rol deosebit în elaborarea acestei lucrări îl au îndrumările primite din partea profesorului coordonator Lect.dr. Bogan Elena care m-a îndrumat în toată activitatea de documentare, redactare și finalizare. În abordarea acestei teme m-am axat pe informațiile și datele obținute din parcurgerea unei bogate bibliografii, din documentația efectuată pe tema. Deosebit de utile au fost datele obținute de la conducerea stațiunii Călimănești-Căciulata și de la primăria orașului Călimănești.

Din însemnarea și analiza tuturor acestor date și cunoștințe am dorit să scot în evidență particularitățile fizice, economico – geografice, valențe turistice și posibilități de dezvoltare ale acestei stațiuni balneare.

Capitolul 1. Analiza componentelor potențialului turistic natural

Poziția geografică și limitele, înpărțirea administrativă / Elemente de indentificare / Favorabilitatea și restrictivitatea poziției geografice în apariția și dezvoltarea turismului la nivel local, regional și în plan național.

Stațiunea Călimănești – Căciulata este localizată de-a lungul drumului european E81 (DN 7) la 18 km nord de Râmnicu Vâlcea, 81 km sud de Sibiu și la 187 km de București. Are o suprafață de 10.632 ha din care 264 ha constituie vatra orașului sau intravilanul. Este declarat oraș încă din anul 1927. Zona studiată se caracterizează printr-o viață economico-socială complexă ce este redată de potențialul uman și cel economic de elementele de civilizație și cultură.

Considerată perla stațiunilor de pe Valea Oltului, Călimănești – Căciulata este renumită pentru efectele terapeutice ale apelor sale minerale, pentru bioclimatul său și pentru numeroasele puncte de atracție turistică din zonă. Conform Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie – Ministerul Sănătății și Familiei, stațiunea Călimănești – Căciulata se încadrează în categoria stațiunilor balneoclimaterice de interes general din România.

Totodată, conform H.G. nr. 1122/2002, Direcția Generală de Autorizare a Autorității Naționale pentru Turism din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, atestă Călimănești – Căciulata ca stațiune turistică balneară, ce dispune de resurse de substanțe minerale, științific dovedite și tradițional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalații specifice pentru cură și care au o organizare ce permite acordarea asistenței medicale balneare în condiții corespunzătoare.

Scurt istoric. Dovezi ale folosirii apelor minerale din zona Călimănești – Căciulata datează din vremea romanilor care au construit aici fortificații și terme. Căciulata, împreună cu Călimăneștiul sunt atestate documentar în 1388. Mai târziu, călugării Mânăstirii Cozia au construit aici o bolniță pentru tratament utilizată, între alții, de Mircea cel Bătrân și Matei Basarab, domnitori ai Țării Românești.

Izvoarele minerale, cunoscute din timpul dacilor și romanilor, sunt valorificate terapeutic începând cu anul 1830. Dr. Caillat a prezentat apele minerale de aici în "L'Union medicale" în anul 1859. În 1873 apele de la Călimănești – Căciulata au fost prezentate în colecția apelor minerale la expoziția de la Viena, iar 1893 primesc “Diploma Grand – Prix” și medalia de aurÎntre 1882 – 1884 s-a construit Stabilimentul Balnear de la Călimănești, cu servicii complete de cazare, masă și tratament, iar după 1884 s-au efectuat noi captări de izvoare. Se începe si construirea celui de-al doilea stabiliment balnear la Căciulata, iar la sfârsitul secolului al XIX-lea, începe îmbutelierea apelor de Căciulata. Odată cu introducerea luminii electrice, Călimăneștiul trece oficial în rândul statiunilor balneoclimaterice din țară. (Călimănești, monografie istorică și etnografică, Radu Racovițan, Mihai Racovițan)

Primele pavilioane pentru cură de apă minerală datează din anul 1910. În 1927, Călimănești-Căciulata devine oraș.(Călimănești, monografie istorică și etnografică, Radu Racovițan, Mihai Racovițan)

Orașul Călimănești cuprinde pe lângă stațiunile Călimănești, Cozia și Căciulata și satele Păușa, Jiblea Veche, Jiblea Nouă și Seaca. Are o suprafață de 10.632 ha din care 264 ha constituie vatra orașului sau intravilanul. Este declarat oraș încă din anul 1927.

Orașul Călimănești reprezintă una dintre cele 9 stațiuni balneare din țară, recunoscute pe plan național dar și internațional pentru potențialul și valoarea curativă.

Teritoriul administrativ al orașului cuprinde o suprafață de 104,50 kmp, din care 7.712 ha sunt păduri și circa 1.271 ha reprezintă pașuni și fanețe. Relieful cuprinde forme de luncă, terase și dealuri piemontane. Climatul continental – temperat, fără schimbări bruște de temperatură, caracteristic depresiunilor subcarpatice. Media anuală este de 9,70C, temperatura medie a lunii iulie fiind de 190C, iar a lunii ianuarie de -1,50C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 750-800 mm, durata de strălucire a soarelui este de 110 zile, iar umiditatea relativă a anului este cuprinsă între 60-80%. Vântul în stațiune este direcționat de la valea Oltului (pe direcție N-V). În timpul verii se simte o plăcută briză montană.

Zona studiată se caracterizează printr-o viață economico-socială complexă ce este redată de potențialul uman și cel economic de elementele de civilizație și cultură.

Figura 3: Localizarea Stațiunii Călimănești-Căciulata în cadrul României și în județul Vâlcea.

Figura 4: Localizarea Stațiunii Călimănești-Căciulata. Imgine Landsat (2013)

Figura 5: Localizarea Stațiunii Călimănești-Căciulata

Componentele naturale – suport al activității turistice

1.2.1. Rolul substratului geologic în conturarea unor elemente de potențial touristic

Stațiunea Călimănești-Căciulata este situată în partea sudică a Carpaților Meridionali Centrali și pe cele două maluri ale râului Olt. În această zonă se întâlnesc două unități morfologice majore: montană – la nord și cea Subcarpatică – la sud. Zona montană se dezvoltă pe roci cristaline și sunt de vârstă precambriană. Spre sud ele alcătuiesc fundamentul Depresiunii Getice. Zona colinară corespunde prezenței rocilor sedimentare. Cristalinul constituiefundamentul localității. Rocile cristaline, care apar la suprafață în partea de nord, sunt reprezentate de două tipuri: seria de Lotru și seria de Cozia:

a) Seria de Lotru se află la vest de râul Olt și este alcătuită din: paragnaise biotitice, biotito-amfibolitice, gaise cuartito-feldspatice, cu silimonit, amfibolitice, cuartite biotitice și magmatite;

b) Seria de Cozia se află la est de Olt și alcătuiește masivul Cozia. Ea este reprezentată din gnaise feldspatice oculare, cu biotit și muscovit, denumite „gnaise de Cozia". În partea superioară se întâlnesc parasisturi cu intercalații de amfibolite. Formațiunile cristaline au fost afectate de numeroase fisuri longitudinale de mărimi diferite, unele dintre ele trecând la falii. Chiar contactul dintre cristalin și sedimentar este marcat de o rupere bruscă de pantă a cristalinului. De acest plan de faliere sunt legate aparițiile de ape minerale de pe Valea Poștei.

În timpul îndepărtat geologic, în această zonă a fost o mare, Marea Tethys, care în intervalul Triasicul superior și Neogen despărțea continentul Laurasia (continentul care exista în Mezozoic în emisfera nordică). În urma mișcărilor tectonice au dus la închiderea treptată a mării Thetys a luat naștere lanțul muntos Alpino-Carpato-Himalaian

Hidrogeologie

Structura litologică a depozitelor din zona Călimăneștiului, începând în amonte de defileul Coziei și până în aval de Jiblea Nouă, ce condiționează modul de formare al apelor minerale, ape legate și de vârsta formațiunilor care iau parte la construirea regiunii. În depozitele cele mai tinere de cristaline și sedimentare, de vârstă cuaternală, se constată prezența startului freatic care este cantonat în depozitele de terasă. Aceste terase au apărut de-a lungul râului Olt, pe ambele maluri, mai dezvoltate în zona dintre Valea Poștei și Mănăstirea Cozia și mai reduse între Căciulata și Călimănești. În funcție de grosimea depozitelor, care pot ajunge la 20 m, nivelul hidrostatic al stratului freatic variază între 5-9 m în zona Bivolari – Cozia – Păușa unde, la formarea depozitelor terasei, contribuie și grohotișurile de pantă și conurile de dejecție. În zona Căciulata, depozitele terasei au grosimi mai reduse, iar nivelul apei freatice variază între 3-5 m. În aval, spre Călimănești, valea se lărgește și formează terase mai întinse iar apa freatică se găsește la adâncimi până la 10 m, corespunz nd nivelului apei din râul Olt. La nivelul minim al apei din râul Olt, acesta drenează stratul freatic (adică se scurge din stratul freatic în albia Oltului). Fenomenul se produce invers când nivelul Oltului crește, cu alte cuvinte, râul alimentează stratul freatic. În formațiunile cristaline se constată că, depozitele de pantă și fisurile din aceste formațiuni fac posibilă formarea unei căi de circulație a apei, care permit apariția unor izvoare descendente ale căror debite sunt strâns legate de precipitațiile atmosferice.

Caracteristicile hidrogeologice generale. Structura litofacială a depozitelor din zona Călimănești-Căciulata-Cozia cât și vârsta formațiunilor din care sunt alcătuite aceste depozite, condiționează modul de formare a apelor subterane. Apele minerale de pe zăcământul Călimănești-Căciulata-Cozia, sunt ape reci sau termale, clorosodice sau bicarbonatate, alcaline, calcice, magneziene, sulfuroase uneori brom- iodate.

Ca urmare a prospectărilor hidrogeologice efectuate în diverse etape, au fost puse în evidență, captate și amenajate un număr de 29 de izvoare și săpate de ISPIF și IBF, un număr total de 14 foraje hidrogeologice de adâncime medie și 7 foraje de mare adâncime executate de IFLGS. Aceste surse sunt răspândite atât pe malul drept al Oltului (zonele Cozia, Căciulata, Călimănești) cât și pe malul stâng al Oltului (Bivolari, Arutela, Păușa). Pe suprafața zăcământului Călimănești-Căciulata-Cozia au fost identificate 48 de surse de ape minerale și termominerale situate pe ambele maluri ale râului Olt. ( M. Șincan, 1977).

Figura 7: Harta hidrogeologică a Stațiunii Călimănești-Căciulata

Figura 8: Harta hidrogeologică a Stațiunii Călimănești-Căciulata

1.2.3. Potențialul turistic al reliefului

Orașul Călimănești este situat în nord-estul județului Vâlcea, pe Valea Oltului, în depresiune subcarpatică Jiblea, la ieșirea Oltului din Defileul Cozia. Localitățile componente sunt așezate pe ambele maluri ale râului Olt, la 260 metri altitudine. Relieful cuprinde forme de luncă, terase și dealuri piemontane.

Relieful este rezultatul unei interacțiuni îndelungate în decursul erelor geologice între factorii exogeni și endogeni. Regionarea geomorfologică pune în evidență rezultatul agenților interni (tectonici) și a celor externi, modul lor de conlucrare pentru definirea aspectului actual al reliefului. Nordul orașului este dominat de zona muntoasă, unitară la prima vedere, cu creasta dantelată și vârfuri dispuse în evantai. Este alcătuită din munții Cozia-Narutu, Munceii Olăneștiului, Defileul Oltului în sectorul Cozia și Valea Lotrișorului. Din vârfurile principale ale munților Coziei-Narutu pornesc radial o serie de culmi mai domoale, despărțite de văi. Structura geologică a terenului a permis procesul de împădurire până aproape de vârf. Doar pe versantul sudic al Coziei (între 1.200-1.500 m) și versantul vestic al munților Narutu (1.200-1.400 m) se ridică piscuri prăpăstioase cu pereți aproape verticali. Frumusețea naturală a peisajului din această zonă este deosebită, ținând seama că aici s-au format chipuri de piatră dăltuite în stâncă de scurgerea timpului, s-au conturat cunoscutele forme bizare ale unor ființe cum sunt „Baba Coziei" și „Sfinxul Coziei", coloane, cascade și chei.

Munceii Olăneștiului au frumusețea lor proprie impusă de relieful specific, dar prezintă și importanță economică dacă avem în vedere că domoalele sale culmi, care abia depășesc 800 m, sunt acoperite în întregime cu păduri de foioase.

Oltul, în defileul Coziei, a creat vestitele „Cârlige", iar la sud de zona muntoasă, chiar la poalele acesteia, se află depresiunea subcarpatică Jiblea-Berislăvești care a constituit un adăpost izolat, foarte prielnic pentru stabilirea și dezvoltarea unor vechi așezări.

Zona este înconjurată de dealuri subcarpatice cuprinse între 600-800 m, dintre care amintim: Căliman (800 m), Roștea (780 m), Manga (800 m), Viilor (800 m), Naca (670 m). Dealurile sunt fragmentate de râurile Olt, Valea Satului, Coisca, Roștea, Seaca. Dacă în zona montană există roci cristaline (gneisul de Cozia), în zona de contact cu masivul muntos apar roci sedimentare (gresii, marne, argile).

Figura 9: Principalele unități de relief din cadrul Stațiunii Călimănești-Căciulata

Figura 10: Harta treptelor de relief (Hipsometria) Stațiunii Călimănești-Căciulata

Munții Cozia – masiv muntos situat în SV Munților Făgăraș prezintă forme de relief de un pitoresc deosebit (abrupturi, creste zimțate, turnuri, mici escavații de peșteri, forme antropomorfe, ca de pildă: "Sfinxul Coziei", "Ciobănașul", "Haiducul", "Ursul", "Faraonul" etc.). Altitudine maximă este 1660 m (vf. Cozia).

Oltul – În aval de confluența cu râul Cibin, Oltul își croiește, pe o distanță de circa 40 km (între Turnu Roșu și Călimănești), unul dintre cele mai mari și spectaculoase defilee din Carpații românești, străpungând transversal, de la N la S, Carpații Meridionali.

Munții Căpățânii – se întind de la Călimănești până la Vaideeni, având cele mai ridicate înălțimi în partea vestică a masivului Năruțiu (1.550 m în Cârligele Olăneștilor). Din acest nod geografic pornesc spre nord numeroase contraforturi muntoase scurte și înclinate iar spre Olt culmi cu aspect de muchii punctate de vârfurile: Sturii – 1.380 m, Foarfeca – 857 m, Plaiul Lotrișorului – 876 m, Vârful Olăneștilor – 1.416 m, Dosul Pământului – 1.219 m, Fruntea lui Dat – 1.1.79 m.
Piramidele din Valea Stăncioiului (Râmnicu Vâlcea). Cunoscută și sub numele de Piramidele de Pământ, rezervația geologică este extinsă pe o suprafață de 12 ha.

Peștera Munteanu-Murgoci

Monument al naturii (Speologic) situat în M-ții Căpățânii – Masivul Buila – Vânturarița ,muntele Stogsoare ,bazinul sup. al Pr. Cheia la alt. de 930m. Adăpostește cea mai mare colonie de lilieci din jud. Vâlcea și resturi fosile de urs de peștera.

Figura 13: Schița pesterii Munteanu-Murgoci (Sursa: Alpin.net)

Peștera cu Lac

Monument al naturii (Speologic) situat în M-ții Căpățânii – Masivul Buila – Vânturarița, în bazinulsup al Pr. Cheia, muntele Stogsoare ,alt. 990 m.. Adăpoștește un lac de cca 10 mp. și cu adâncime de 3 m. în unele puncte și puncte fosilifere și faună cavernicola.

Pestera Pagodelor

Peștera este situată în peretele vestic al Muntelui Stogșoare, în peretele din dreapta al Ogașului Ursului, la o altitudine relativă de 150 m față de talvegul văii Cheia.
A fost explorată și cartată în anul 1976 de către speologii vâlceni ai Cercului de Speologie “Niphargus” Râmnicu Vâlcea.

Intrarea este dublă, sub forma unei diaclaze, cu o secțiune de 1×1 m. După o scurtă galerie ușor descendentă, urmează o galerie strâmtă, lungă de 18 m, până la “Strâmtoarea Nasturilor Pierduți”, de unde se lărgește (1-3 m lățime și 2-3 m înălțime) și continuă pe încă 100 m lungime. Are o denivelare totală de 10 m și este foarte bogată în speleoteme. Speleotemele, deși modeste ca dimensiuni, sunt foarte frumoase: stalactite conice și stalagmite fistulare, fragile și policrome. Pe podea se află stalagmite “gulerate’, care au avut baza inundată, la nivelul apei fiind depus un brâu de calcit. Cele mai frumoase sunt “pagodele”, stalagmite conice în trepte. Aici se gasește și un depozit de argilă de un tip mai deosebit, parțial litificat, acoperit pe alocuri de o glazură calcitică strălucitoare, depusă pe marginile crăpaturilor ultimei uscări a materialului. Argila, deosebit de fină, provine dintr-o perioadă în care infiltrațiile din peșteră alimentau un mic lac, ale carui ape au fost pierdute prin fisurarea calcarului. Mărturii ale existenței acestui lac sunt brâurile care marchează nivelurile de depunere a calcitului de pe pereții peșterii.
Pentru vizitare sunt necesare surse de lumină, haine de protecție, iar datorită dimensiunilor reduse ale galeriilor, vizitarea trebuie facută în grupuri de maxim 3 persoane.

Pestera cu Perle

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Capatanii ,Masivul Buila –Vanturarita, bazinul sup. al Pr. Cheia , muntele Stogsoare, la alt de 1100 m. – Se remarca prin prezenta unor concretiuni calcaroase de marimea si forma perlelo si prin prezenta fosilelor de urs de pestera.

Pestera Clopot

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Capatanii, Masivul Buila – Vanturarita, bazinul sup. al Pr. Cheia ,la est de muntele Stogsoare si alt. de 1050 m. – Cele mai mari stalagmite din Jud.

Pestera Rac

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Capatanii –Masivul Buila – Vanturarita, Muntele Stogsoare si alt. de 925 m. – Fosile de urs de pestera.

Pestera Arnautilor

Monument al naturii(Speologic) situat in Mtii Capatanii ,Masivul Buila –Vanturarita, bazinul sup. al Pr. Olanesti,in Cheile Manzului ,la alt. de 1000m. – Adaposteste puncte fosilifere si fauna cavernicola .

Pestera Liliecilor

Monument al naturii (Spelogic) situat in Mtii Capatanii – Masivul Buila – Vanturarita ,bazinul sup al Pr. Bistrita ,la Alt.de 850 m. – Au fost identificate un numar de 5 specii de lilieci.

Figura 15: Schița peșterii Liliecilor (Sursa: Alpin.net)

Pestera Valea Bistrita

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Capatanii , Masivul Buila – Vanturarita. Bazinul sup. al Pr. Bistrita, alt. 830 m. – Adaposteste fosile ale ursului de pestera si urme ale culturii

Avenul Piciorul Boului

Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Fagaras ,la S-Vest de Vf. Prislopul si alt. de 1600m. -Forme specifice in depozite de dolomit si marmura.

Rezervația naturală Muzeul Trovanților

Rezervația Muzeul Trovanților are ca principal scop protejarea formațiunilor geologice denumite trovanți, fiind situată pe teritoriul Comunei Costești. Din punct de vedere științific, zona este valoroasă prin faptul că aici apar cei mai reprezentativi trovanți, într-o densitate foarte mare și în plus, aici a fost amenajat singurul muzeu cunoscut de acest gen.. Trovantii sint cimentari pe nisip care au, de regula, forme sferice.

Rezervația Naturală Piramidele din Valea Stăncioiului,

Cu o suprafață de 12 ha, este o rezervație geologică datorită varietății deosebite de forme sculpturale pe pietrișuri si nisipuri, cimentate pe marne și argile. Este situată în Subcarpații Getici (subdiviziunea- Subcarpații Vâlcii), mai exact în cartierul Goranu al Municipiului Râmnicu Vâlcea. Aici apele de siroire, rezultate din ploi si din topirea zapezilor, au creat unele masive piramidale de pamant, turnuri gigantice de 80 m înaltime. De asemenea, aceste ape de siroire au creat adancuri de pana la 10 m în versantul vaii, creand forme cu aspectul unor imense tuburi de orga.

Rezervația Naturală

Cu o suprafață de 10,5 ha. Este situată în comuna Slătioara, fiind prezente o varietate de forme sculpturale,conglomerate, nisipuri, pietrișuri slab cimentate create prin acțiunea a numeroase organisme torențiale.

Rezervatia paleontologica Golesti

Rezervatie naturala paleontologica situata in Subcarpatii Getici ( Subcarpatii Valcii), bazinul Pr. Samnic la alt. de cca. 550m. Conserva numeroase fosile de vertebrate si nevertebrate de varsta meotiana ,impresiuni ale unor frunze de plante ( ulm, salcie, mesteacan, tei, pin, molid)ce pot contribui la reconstituirea florei neozoicului.

1.2.3. Potențialul climate-turistic

Stațiunea Călimănești-Căciulata se încadreză într-un climat continental – temperat, fără schimbări bruște de temperatură, caracteristică depresiunilor subcarpatice. Media anuală este de 10,8 0C, temperatura medie a lunii iulie fiind de 190C, iar a lunii ianuarie de -2 0C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 750-800 mm, durata de strălucire a soarelui este de 110 zile, iar umiditatea relativă a anului este cuprinsă între 60-80%. Vântul în stațiune este direcționat de la valea Oltului (pe direcție N-V). În timpul verii se simte o plăcută briză montană.

Climatul zonei aparține tipului temperat – continental, cu nuanțe specifice date de prezența elementelor locale de cadru natural. Rezultatul este un climat de depresiune, răcoros, fără temperaturi excesive, atât vara cât și iarna, care favorizează practicarea diverselor forme de turism în tot timpul anului.

În funcție de circulația generală a atmosferei, cantitatea anuală de precipitații prezintă variații periodice și neperiodice

Factorii de mediu nu creează probleme deosebite, calitatea aerului, apei și solului se menține în limite normale. Lipsa acitivităților industriale poluante, pe o rază de cel puțin 20 km, contribuie la menținerea unui mediu curat, fără influențe negative asupra organismului uman, favorabil dezvoltării activităților de turism.

Clima Stațiunii Călimănești-Căciulata, este influențată de așezarea geografică, de relief și circulația generală a atmosferei. Topoclima reprezintă varietățile climatice determinate de neomogenitatea suprafeței active, în primul rând de relief și apoi de vegetație, sol, rețea hidrografică, ape freatice, etc.

Temperatura aeruluiesteunuldintreceimai importanțiparametriai stăriiaerului, caracterizându-se printr-o variabilitate deosebităîntimp sispațiu.Efectulfactorilorgeneticise manifestă pregnant în repartiția tuturor caracteristicilor regimului multianual al aerului.(Iulica Văduva,2005).

Temperaturamedieanualăpentruasedeterminaacestparametrus-aufolositdate

meteorlogicedela ceamai apropriatăstație și anume Rm. Vâlcea.

În zona Stațiunii Călimănești-Căciulata,repartiția valorilor mediianuale ale temperaturiiaeruluiare particularitățidistincte,deosebindu-se de laoregiune laalta.Dinanaliza valorilor mediianuale ale temperaturiiaeruluicalculate pentru perioada1971-2013,sedesprindunele particularitățiale repartiției lor teritoriale. Pentru intervalul stabilit temperatura multianuală este de 10,8 °C, datorităcirculațieiatmosfericeneuniformătemperaturamedieanualăare valorimaimicidelaun altlaaltul.Tendințatemperaturiianualeesteîncreștereînsăexistăvalorifieprearidicatefie prea scăzutesubmedia multianualăpe intervalulanalizat.Astfelcea maiscăzutătemperatură medie anuală a fost calculată pentru anul1985,aceasta avândvaloarea de9,3°C,alte valoricare se aflăsubpragulmedieimultianualesuntînanii1976( 9,6°C),1973și1978(9,7 °C). Valori caredepășesccumultmediasuntîn anii1994 (12,1°C),intervalul2000-2003cuvalorice depășesc 11°C,începânddin2007se observă cea maimare tendință de creștereastfelînunele cazuritemparatura medieanuală depășește12°Cînanii2007,2009,2012și2013.

Grafic 1: variația temperaturii medie anuală la stația Rm. Vâlcea în perioada 1971-2013

Tabel1-Temperaturamedie lunarămedie lunară,anualălastația RmVâlcea1971-2013(sursa: 1971-1990arhivaANM,1991-2013www.tutiempo.net)

Precipitațiile atmosferice.Cantitatea medie multianuală de precipitații atmosferice se situează în jurul valorii de 650-700 mm; în zona locuită, cantitatea maximă înregistrată este de 1.041,5 mm (1976), iar cea minimă, de 390 mm (înregistrată în anul 1999). La altitudini mai mari, de circa 1.400 m, precipitațiile medii anuale înregistrează valori de 1200 mm.

Ploile au frecvență mai mare în lunile aprilie – iulieși sunt mai reduse spre toamnă, în septembrie – octombrie. Cele mai mici cantități de precipitații s-au înregistrat în luna ianuarie – 43 mm. În zona de munte, numărul zilelor ploioase este de circa 150 / an.

În Depresiunea subcarpatică Jiblea prima zăpadă poate să cadă în luna noiembrie, cu totul excepțional la sfârșitul lui octombrie, însă apare de obicei către mijlocul lunii decembrie, și durează până în luna martie. Grosimea medie multianuală a stratului de zăpadă este de circa 10 – 15 cm, iar durata medie a menținerii acestuia este de circa trei – patru luni / an. La altitudini mai mari, pe crestele și pe versanții sudici ai Munților Carpații Meridionali, statul de zăpadă apare de obicei pe la jumătatea lunii octombrie și se menține în medie cinci luni / an, până către începutul lunii aprilie, astfel că, există condiții prielnice pentru practicare a sporturilor de iarnă.

Grosimea maximă atinsă de stratul de zăpadă s-a înregistrat în anul 1985 (51 cm – grosimea medie lunară). În anii 1982, 1988, 1989, 1994 și în anul 2000, stratul de zăpadă a avut grosimi mici.

Tabel 1: Variația precipitațiilor medii la stațiile Călimănești și Rm. Vâlcea în perioada 1971-2000

Grafic 2: Variația precipitațiilor lunare medii la stația Rm. Vâlcea în perioada 1971-2000

Vântul.Pe fondulcirculațieipredominantvestice,specifice latitudinilormedii,regimuleolian prezintăunelemodificăriînprivințadirecțieișivitezei curențilordeaercebatîndiferite sectoarealejudețului.Astfel,înzonamunțilorînalți,se remarcăpredominareavânturilordin sectorulvesticîntotcursulanului,reprezentând peste60%dinpotențialuleolian.Înfuncțiede orientarea culmilorînalte se observăcăacestevânturipotfipredominante pe direcțiaNV-SEși V-E, având cea mai marefrecvență la sfârșitultoamnei șiiarna. (E. Pârvulescu, 2009).

Viteza vântului măsurată la stația Râmnicu Vâlcea are viteze foarte mici, în toate direcțiile aceastaestesub3m/s,direcția predominantă N-NV datorită canalizăriiaeruluide pe culoareledevalemontane.Cele maiintense advecții în zonăsuntbrizele montane,fie celede contactcuspațiul subcarpatic,fieceledeversant,ascendenteziuadatorităinsolațieiputerniceaculmilorsaudescendentepetimpulnopții sau cele caresecanalizeazăpevăileprincipale.

Tabel 3: Frecvența și viteza vântului la stația Rm. Vâlcea în periada 1971-2000

Fenomene meteorologice extreme (furtuni, tornade, etc)

Variabilitatea neperiodică a climei determina o gamă diversă de fenomene meteorologice extreme, unele dintre ele fiind periculoase sau cu risc climatic, deoarece prin geneza, evoluție si consecințe conduc la efecte negative, atât asupra mediului înconjurător cat si asupra comunitarilor locale.

Fenomenele meteorologice extreme sunt consecința prezentei in regiune a unor mase de aer cu proprietăți fizice specifice care determina apariția unor manifestări extreme ale fenomenelor meteorologice.(E. Pârvulescu, 2009).

Pentru sezonul cald sunt specifice următoarele fenomene meteorologice: averse de ploaie, ce pot avea si caracter torențial, descărcările electrice, vijeliile si grindina. De cele mai multe ori aceste fenomene sunt asociate.

Aversele de ploaiepot genera situații de risc prin cantitățile însemnate de precipitații căzute in scurt timp. În localitatea Călimănești numărul mediu anual al zilelor cu precipitații lichide se situează intre 60-80 zile. Caracterul precipitațiilor este strici legat de dinamica si structura maselor de aer ce tranzitează aceasta regiune.

Precipitațiile atmosferice pot constitui factor de risc meteorologic atunci când depășesc anumite cantități și prezintă o intensitate foarte puternică:

– Cod roșu – precipitații peste 50 l/mp in cel mult o ora,

– sau cantități de precipitații de cel puțin 80 l/mp in 3 ore.

– Cod portocaliu – cantități de precipitații peste 35 l/mp in cei mult 1 ora;

– cantități de precipitații de cel puțin 60 l/mp in 3 ore;

– Cod galben – cantități de precipitații normal pentru regiunea respectiva, dar temporar pot deveni periculoase pentru anumite activități, si anume cantități de precipitații peste 25 l/mp ia cei mult o ora,

– cantități de precipitații de cel puțin 45 l/mp in 3 ore.

Grindinaeste fenomenul care se manifesta in situația unor mișcări convective puternice ale aerului si devine fenomen meteorologic periculos, ori de câte ori se produc căderi de grindina, chiar daca nu sunt însoțite de descărcări electrice. Acest fenomen meteorologic devine factor de risc atunci când se produc căderi de grindina de mari dimensiuni, ori când grindina se așterne sub forma unui strat continuu si/sau se produc pagube materiale,

Descărcările electriceapar in condițiile unor mișcări convecție puternice ale aerului și sunt înregistrate mai ales in sezonul cald al anului, din luna aprilie pana în luna august. Ele pot fi insolite de creșterea turbulentei aerului manifestata prin intensificări violente ale vântului care pot avea si aspect de vijelie. Numărul mediu anual al zilelor in care se înregistrează descărcări electrice este cuprins intre 20-25 zile/an.

Pentru sezonul rece sunt caracteristice fenomenele meteorologice periculoase de ninsoare sau strat gros de zăpada, viscol, depuneri de gheata pe conductorii aerieni.

Ninsoareapoate constitui fenomen meteorologie de risc atunci când se produc creșteri ale stratului de zăpada cu 50 cm sau mai mult in 24 de ore, determinând înzăpezirea drumurilor si a cailor ferate, creând pericolul de prăbușire a acoperișurilor si a unor construcții.

În județul Vâlcea cele mai timpurii ninsori se pot produce in luna septembrie, iar cele mai târzii in luna mai (la munte).

Numărul mediu anual de zile cu ninsoare este cuprins intre 15-20 zile. Stratul de zăpada poate persista în medie 40-50 zile/an, dar îniernile mai reci si umede, acesta a persistat o perioada mai îndelungată, 60-70 zile/an, in schimb in iernile calde si secetoase, acesta a durat 25-30 zile/an. Grosimea medie a stratului de zăpada este de 15-54 cm, dar s-au înregistrat și grosimi mai mari, uneori depășind 100 cm.

Viscolul (transport de zăpada la înălțime) se înregistrează atuncicând se produce transport de zăpada deasupra nivelului ochiului observatorului meteo.

Viscolul este factor de risc atunci când ninsorile abundente sunt însoțite de vânt cu viteza mai mare sau egala cu 16 m/s (viscol puternic), care produce:troienirea zăpezii pe porțiunile deschise de teren, împiedicând desfășurarea normală a activităților economice.

Viscolul este posibil începând cu luna octombrie, dar in lunile decembrie, februarie se semnalează cele mai multe cazuri. Acest fenomen meteorologic – poate avea urmări deosebit de grave pentru viata economica provocând izolarea unor așezări umane, distrugerea unor construcții, a rețelelor electrice si îngreunarea:transporturilor rutiere sau feroviare.

Depunerile de gheatase produc pe sol sau pe diferite obiecte (polei, chiciura, zăpada îngheață, lapoviță) si sunt fenomene meteorologice de risc atuncicând prin prezenta lor pot periclita circulația rutiera (polei) sau prin dimensiunile lor pot avaria conductorii aerieni.

În orașul Călimănești, chiciura poate fi semnalata in diminețile de iarnă, in regiunile unde îndeosebi ceata este prezentă. Poleiul se produce anual, in medie in 4-5 zile, dar sunt ani in care acest fenomen poate fi mult mai frecvent.

1.2.4. Potențialul touristic al apelor

Apele de suprafață.

Rețeaua de suprafață este alcătuită din ape curgătoare : torenți, pârâuri, râuri. Aprovizionarea rețelei hidrografice se face din precipitații și topirea zăpezilor.

Întreaga zonă este traversată de la nord la sud de o rețea de ape curgătoare, între care se remarcă râul Olt, unul din principalele râuri ale țării, cu o lungime de 670 km, își colectează apele dintr-un bazin de 24.010 km 2, amplasat în interiorul arcului carpatic și pe versantul sudic al Carpaților Meridionali.

Râul Olt străbate județul Vâlcea de la localitatea Râul Vadului la localitatea Strejești, având executate diguri, baraje și alte lucrări de apărare împotriva inundațiilor în zona comunelor: Câineni, Robești, Balota, Racovița, Dăești, Bujoreni, Budești, Galicea, Olanu, Mihăești, Ionești, Prundeni, Drăgoești și Voicești, orașelor: Brezoi, Călimăști, Băbeni, și municipiilor: Rm. Vâcea și Drăgășani.

Pe stânga, râul Olt primește afluenții: Coisca, Păușa și Valea Satului.

Pe stânga, râul Olt primește afluenții: Căciulata și Valea Căldărilor.

De specificat că deși aceste pâraie au debite reduse față de altele similare, devin deosebit de periculoase la atingerea cotei de inundație și a cotei de pericol întrucât debitele acestora cresc de peste 20 ori iar viteza de propagare a undei de viitură fiind extrem de mare.

Raul Olt, care margineste masivul Cozia in partea sa vestica, strabate, pe o lungime de circa 14 km, intre Varatica si Calimanesti, ultima strapungere transversala a Carpatilor-defileul de la Cozia. Pe acest sector al defileului, Oltul are un debit mare de apa, transportand in medie 140 mc/s, dar ajungand in lunile foarte ploioase la cantitati de peste 10 ori mai mari.

Figura 18 : Râul Olt la Călimănești (vedere de pe insula Ostrov), sursă proprie

Paraul Baiasu dreneaza partea de sud a Tarii Lovistei, precum si versantii nord-estici si nordici ai Coziei, avand in total o lungime de 17 km si o suprafata a bazinului de 89 km. In cursul sau superior, pana la micul defileu de la Pripoare, colecteaza apele de pe clina nord-estica a masivului, avand ca afluenti mai importanti cursurile torentiale ale vailor Samniceanu, Rosiei si sasei. Dupa ingustarea de la Pripoare, paraul Baiesu primeste pe partea stanga apele colectate de pe versantul nordic al Coziei-Sturului, Urloiu, Calugareasa, Paraul Oii, Piatra Acra, Mocirlele-dupa care conflueaza cu Oltul in dreptul haltei CFR Cornet.
Paraul Coisca(Salatrucel) dreneaza apele de pe versantii sud-estici si sudici ai acesteia, dar si din intreaga depresiune subcarpatica Jiblea-Calimanesti; are o suprafata a bazinului de 95 kmp si o lungime de 15 km. Comparativ cu vaile nordice, afluente ale Baiasului, mai scurte si cu panta foarte accentuata, vaile din partea de sud a Coziei sunt mai alungite si cu suprafata de drenaj mai mare. Dintre acestea-paraul Bradisor cu afluentul sau Valea Mare si paraul Patesti cu frumoasele chei ale Cetatii, taiate in gnaisul de Cozia. Paraul Coisca se varsa in Olt la circa 1 km in avale de barajul de la Calimanesti.
In afara de apele colectate prin intermediul acestor doua paraie, Oltul mai primeste direct o serie de afluenti cu obarsia in partea centrala inalta a masivului:Lotrisorul, format in cursul superior de vaile Slamnicului si Tisei, cu obarsiile intre varfurile Claia cu Brazi si Omul, Odailor, Varaticii, Slamei, Armasarului, Alunul, La Clopot, Rosia, Turnu, Musetel si Pausa, cu obarsia sub abrupturile dintre muchiile Scortaru si Vladesei.

În județul Vâlcea, există lacuri artificiale, datorate construcțiilor hidrocentralelor. Dintre acestea două sunt pe teritoriul Stațiunii Călimănești-Căciulata, respectiv lacurile Turnu și Călimănești.

Tabel 4: Acumulările de pe Olt în Stațiunea Călimănești-Căciulata (denumire, suprafață, volum și folosință)

Tabel 5: Izvoarele minerale- Caracteristici generale

Apele subterane.Structura litofacială a depozitelor din zona Călimănești-Căciulata-Cozia cât și vârsta formațiunilor din care sunt alcătuite aceste depozite, condiționează modul de formare a apelor subterane. Apele minerale de pe zăcământul Călimănești-Căciulata-Cozia, sunt ape reci sau termale, clorosodice sau bicarbonatate, alcaline, calcice, magneziene, sulfuroase uneori brom- iodate.

Ca urmare a prospectărilor hidrogeologice efectuate în diverse etape, au fost puse în evidență, captate și amenajate un număr de 29 de izvoare și săpate de ISPIF și IBF, un număr total de 14 foraje hidrogeologice de adâncime medie și 7 foraje de mare adâncime executate de IFLGS. Aceste surse sunt răspândite atât pe malul drept al Oltului (zonele Cozia, Căciulata, Călimănești) cât și pe malul stâng al Oltului (Bivolari, Arutela, Păușa). Pe suprafața zăcământului Călimănești-Căciulata-Cozia au fost identificate 48 de surse de ape minerale și termominerale situate pe ambele maluri ale râului Olt.

Tabel 6: Principalele caracteristici ale izvorelor minerale din Călimănești

Tabel 7: Principalele caracteristici ale izvorelor minerale din Căciulata

1.2.5. Potențialul turistic al componentelor învelișului biogeografic

Flora și faună. Microclimatul stațiunii oferă condițiile dezvoltării unei foarte bogate flore și faune. Din suprafața totală a stațiunii, aproape jumătate este împădurită: 13% rășinoase și 87% foioase.

Dintre rășinoase, bradul ocupă 70%, în timp ce molidul ocupă restul de 30%. Între foioase predomină fagul cu peste 80%. În rest, foioasele mari sunt reprezentate de către: stejar, arțar, mesteceni, iar de-a lungul văilor putem întâlni plopi și sălcii.

Stratul ierbaceu din pădurile stațiunii este format din ferigi. În timpul verii, dealurile se acoperă cu o mantie verde de iarbă, punctată de roșul, albastrul, galbenul și albul florilor: margarete de munte, Melandryum nemorale, Alyssum incanum și altele.

Fauna în această zonă cuprinde căprioara, ursul brun, cocoșul de munte, ciocănitoarea, uliul și altele. Pe Nărutu se pot vedea capra neagră, jderul, bursucul și numeroase păsări cântătoare: privighetori, pițigoi, pitulicea galbenă, turtureaua, mierla și multe altele. În frunziș se găsesc mii de specii de animale mici: salamandra, vipere și alte specii de șerpi.

Se găsesc și specii specifice climatului mediteranean: scorpionul, vipera cu corn, lăcusta migratoare, Scutigera coleopătrată și altele.

Figura 23: Repartiția vegetației în zona Stațiunii Călimănești-Căciulata

Natura protejata

Parcul National Cozia

Parcul national Cozia este alcatuit din masivul Cozia apartinand Muntilor Fagaras, o parte a Muntilor Capatanii denumita Naratu si a Muntilor Lotrului cu masivul Doabra, Calinesti, Brezoi.

In spatiul biogeografic din zonele Cozia, Naratu, Doabra si Calinesti se gasesc elemente naturale cu o valoare deosebita sub aspect geologic, fizico- geografic, floristic, faunistic si hidrologic, care ofera posibilitatea cercetarii stiintifice, desfasurarii unor activitati educative, recreative si turismului.

Parcul National Cozia include ecosisteme nealterate efectiv de catre activitatea umana, cu specii de animale si plante ,care necesita o protectie stricta , precum si endemisme specifice masivului Cozia sau Romaniei. Masivul Cozia se constituie ca una dintre cele mai reprezentative zone si se poate considera ca un adevarat muzeu in aer liber. Dintre speciile forestiere gorunul realizeaza, pe versantul sudic, cel mai inalt ecart altitudinal – 1350 m.- caz unic in tara, fiind o interesanta inversiune de asezare a etajelor de vegetatie, bradul si fagul coborand pana la 300-400 m., aproape de altitudinea la care se situeaza raul Olt in defileu. In unele locuri din Naratu si Foarfeca coexista intr-un amestec aproape intim bradul cu gorunul, iar printre palcurile de molid, apar exemplare de anin de munte, mesteacan de Cozia, salcie pitica, etc. amestecurile si asocierile de tot felul fiind deosebit de interesante si insuficient studiate.

Sub aspect floristic, pe un spatiu relativ restrans sunt identificate un numar de 800 de specii de plante (aproape o cincime din flora spontana a tarii ), din care 8,1% specii endemice (5,8% specii endemice Romaniei si 2,3% specii endemice Coziei).

Astfel se gasesc laolalta plante alpine, subalpine (lana caprelor,firuta, afinul), plante termofile ( scumpia, pesma, rototelele Coziei), plante endemice (trandafirul de Cozia, macesul argesan ), si plante rare cu regim ecologic critic (iedera alba, floarea de colt, laleaua pestrita).

Dintre numeroasele specii de animale mentionam pe cele care apartin faunei strict protejate: ursul brun, lupul, rasul, pisica salbatica, sau rare cum sunt capra neagra, cocosul de munte, corbul, etc. O mentiune speciala pentru fauna mediteraneana, reprezentata prin vipera cu corn si scorpionul carpatic intalnita mai ales in stancariile cu expozitie sudica din zona Turnu si Basarab. Defileul Oltului, parte integranta a Parcului National Cozia se constituie intr-un coridor ecologic, deschis pasarilor in migratia lor spre si dinspre Europa Centrala si de Nord si continentul african. Dintre pasari au fost identificate un numar de 68 specii, iar dintre amfibieni si reptile, tritonul cu creasta, salamandra, soparla cenusie, gusterul.

Parcul National Cozia, se situeaza pe teritoriul administrativ al localitatilor Calimanesti, Brezoi, Salatrucel, Perisani, iar pentru publicul larg interesul principal il reprezinta turismul. Muntii de aici nu foarte inalti (altitudine max. Vf. Cozia –1667.m), au o accesibilitate relativ usoara si indeamna la drumetie si excursii pe multi turisti, masivul Cozia fiind cel mai solicitat. Din puncte ca Turnu, Pausa Salatrucel,Calimanesti, Gura Lotrului, Perisani, pornesc trasee turistice marcate spre principalele obiective, cele mai multe fiind inspre varfurile muntoase.

Zona Parcului Național Cozia și a vecinătăților acestuia este cunoscută ca o destinație turistică importantă în România, care prin potențialul ei natural (peisaje, izvoare termale, relief, hidrologie, faună, floră, etc) și antropic (mănăstiri, monumente istorice, ), reprezintă o destinație interesantă atât pentru turiștii din țară, cât și pentru turiștii din străinătate. Monitorizarile fluxului turistic in perioada 2003-2005 au scos in evidență că un numar de aproximativ 50.000 turiști pe an au vizitat această zonă, dar numarul lor a crescut foarte mult, chiar s-a dublat in anii 2006-2007. Principalele motivații fiind: – drumeții, plimbări in natură; – practicarea unor sporturi, organizarea de expediții, tabere si concursuri in aer liber; – vizitarea unor lăcașe de cult, locuri și monumente istorice; – vizitarea unor locuri cu peisaje deosebite, (Defileul Oltului, Cheile Lotrișorului, Cascada Gardului, Bulzul); – insușirea unor cunostințe despre natură (in general elevi si studenți); O parte din vizitatorii care frecventează in general locurile mai accesibile de la intrările in parc sunt sosiți in zonă pentru tratament balnear în Stațiunea Călimanești –Căciulata-Cozia.

Figura 25: Harta turistică a Parcului național Cozia și împrejurimile sale

Parcul National Buila Vanturarita

Figura 26: Parcul național Buila Vânturarița (sursa: Alpin.net)

Parcul Național Buila-Vânturarița, viitor sit al Rețelei Ecologice Europene Natura 2000, a fost înființat prin HG 2151/2004 și este administrat de către RNP Romsilva în parteneriat cu Asociația Kogayon. Este cel mai mic parc național din România, cu o suprafață de 4186 ha, fiind situat în Județul Vâlcea, în sudul Munților Căpățânii, pe teritoriul localităților Costești, Bărbătești și Băile Olănești.

Parcul cuprinde creasta calcaroasă liniară a Masivului Buila-Vânturarița, cu o lungime de cca 14 km, de la vest de Cheile Bistriței vâlcene, până la est de Cheile Olănești (Folea), creastă dominată de cele două vârfuri care dau numele masivului: Vârful Buila (1849 m) și Vârful Vânturarița Mare (1885 m).

Masivul prezintă caracteristicile specifice reliefului carstic, cu numeroase forme exocarstice (chei, abrupturi calcaroase, doline, câmpuri de lapiezuri, grohotișuri calcaroase, hornuri, ace, strungi) și endocarstice (peșteri și avene). Datorită caracterului de insularitate și accesibilității dificile, în masiv s-au păstrat nealterate numeroase elemente ale patrimoniului natural: habitate naturale, păduri virgine, numeroase specii ocrotite ale florei și faunei, situri mineralogice și paleontologice, peșteri.

Un element de atracție și valoare suplimentar al parcului îl constituie existența în perimetrul acestuia sau în imediata apropiere a numeroase obiective cultural-istorice: mănăstirile Arnota, Bistrița, Horezu, Frăsinei, schiturile Pătrunsa, Pahomie, Iezer, Bradu, Jgheaburi, bisericile fostelor schituri 44 Izvoare, Păpușa, Peri, bisericile rupestre din Peștera Liliecilor, bisericile din localitățile din zonă, precum și tradițiile, obiceiurile și arhitectura tradițională din satele de la poalele muntelui.