Potentialul Turistic al Statiunii Amara

Cap. IV. Potențialul turistic al Stațiunii Amara – factori de cură naturali și antropici

4.2. Potențialul turistic antropic

4.2.1.Baza de tratament

Stațiunea Amara, datorită specificului ei primește la tratament diferite tipuri de îmbolnăviri, în faze cornice sau incipiente, fapt ce a impus existent unei baze de tratament modernă și foarte bine pusă la punct.Astfel în cadrul stațiunii există posibilitatea de tratament prin:

Amenajări pentru ungeri cu nămol rece urmate de baie în lac;

Instalații pentru băi calde și împachetări cu nămol;

Instalații de chinetoterapie – reprezintă un ansamblu de metode care folosesc mișcarea activă sau pasivă în scop terapeutic;

Instalații pentru băi calde la vane și bazine cu apă provenită din lac;

Buvetă pentru cură internă cu apă minerală de sondă;

Instalații pentru electroterapie și hidroterapie – complex de metode care au la bază folosirea efectelor curentului electric, a energiei cuantice și a undelor electromagnetice;

Săli pentru gimnastică medicală;

Amenajări pentru aerohelioterapie constă în expunerea parțială sau totală a corpului, progresivă, la acțiunea aerului si a soarelui;

Trei ștranduri cu plaje pentru helioterapii, dintre care unul cu o capacitate de peste 10 000 locuri;

Instalații pentru fizicoterapie;

Instalații de hidrometroterapie – complex de metode ce folosesc apă în cura externă și tehnici diverse bazate pe acțiunea separată sau cumulată a excitanților termic, mecanic și chimic;

Săli pentru masaj medical;

Cura de teren în parc.

4.2.2. Tipuri de afecțiuni principale și boli asociate tratate în Stațiunea Amara

Curele în stațiunile balneoclimaterice sunt solicitate din ce în ce mai mult atât de medici diferitelor specializări cât și de pacienți. Această solicitate în proporții tot mai mari se datorează ponderii tot mai mare a maladiilor cu evoluție cronică, a maladiilor de uzură și a celor metabolice, terapia medicamentoasă are în aceste cazuri o utilizare relativ restrânsă.Stațiunile balneoclimaterice prezintă numeroase posibilități atât de interes general cât și local, atât cele permanente cât și cele sezoniere. Curele în stațiune , indicarea sau contraindicarea lor este stabilită de medic în funcție de boală și stadiul acesteia, de sezon și de perioada scursă de la ultima cură balneară.

Stațiunea Amara este una dintre cele mai importante stațiuni balneoclimaterice din România, asigurând condițiile tratării următoarelor afecțiuni:

Afecțiuni ale aparatului locomotor

Afecțiuni reumatismale inflamatorii

Afecțiunile reumatismale inflamatorii sunt caracterizate prin leziuni de tip inflamator cu tumefacții articulare.Sunt cuprinse o serie de boli precum reumatismul articular, artrite cronice inflamatorii și artrite infecțioase. Aceste boli nu se tratează în stațiuni în faza acută sau în faza evolutivă acutizată chimico-biologică, reacțiile produse de cură fiind de obicei defavorabile evoluției maladiei.Trimiterea la cură în stațiune se poate face în fazele subacute sau în fazele evoluției cronice. Acest tip de reumatism beneficiază de cură în stațiunile cu climat de curățare și ape minerale termale sau slab clorurate-sodice; formele mai vechi pot fi tratate și în condițiile unui climat excitant de stepă sau marin și cu ape sărate sau sulfuroase.

Afecțiuni reumatismale degenerative

Aceste afecțiuni sunt caracterizate prin manifestări care au ca substrat anatomic o degenerență sau o uzură a țesutului mezenchinal, ce alterează cartilagiul articular.În această categorie bolile sunt cunoscute sub denumirea de artroze. Formele clinice mai importante sunt spondilozele (cervicale, dorsale, lombare), coxartroza, gonartroza și artrozele mâinilor și picioarelor. Deși beneficiază în cea mai mare parte și măsura de cură și în stațiunile balneare, există etape și forme de boală ce nu sunt trimise la cură. Astfel sunt spondilozele cu nevralgii acute sau subacute, herniile de disc ireductibile, asteoporomalcia vertebrală, artrozele la vârstnici cu decompensări cardiovasculare, hepato – renale sau cu ateroscleroză avansată.

Afecțiuni reumatismale abarticulare

Sunt suferințe ale părților moi, periarticulare, de natură inflamatorie, degenerativă sau mixte cunoscute sub numele de tendinite, tenosinovite, borsite, miozite, fibrozite, paniculite având diferite localizări topografice.

Afecțiuni posttraumatice

Afecțiunile posttraumatice ale membrelor și vertebrelorinteresează structuri variate cum sunt :oase, mușchi, articulații, nervi, vase și dau complicații vasculo-trofice, dar și psihice.Recuperearea celor care suferă de aceste boli prin metodologie complexă fizico-balneară are o importanță și o eficiență aparte.Această recuperare se face în a doua etapă de recuperare și are loc în secțiile de ortopedie, sau de recuperare spitalicești.Rezultatele cele mai bune sunt obținute în scheletele după traumatisme sau operații pe membre după perioada de imobilizare și cicatrizare a plăgii.

Artrozele posttraumatice, asteotritele microtraumatice, osteoporozele posttraumatice sau instalete prin imobilizaree prelungită, tulburările vaso-motorii, algodistrofiile și stările după tromboflebite beneficiază și ele de refacere în statiune .

Afecțiunile sistemului nervos central și periferic

Bolile tratate în stațiuni din această categoria sistemului central sunt:

Sindromul hemiplagic poate fi tratat în stațiune numai în anumite cazuri și faze evolutive.Hemiplagiile după un accident vascular, traumatisme craniene și după operații pentru tumori benigne se tratează după șase luni de la debutul afecțiunii.Hemiplagiile de tip degenerativ, tumoral, infecțios, de origine vasculară cu hemoragii, tulburări psihice sau crize epileptice nu beneficiază de cură în stațiune.

Sindromul paraplegic spinal poate beneficia de cură în stațiune după trei luni de la debutul bolii, iar paraplegia sechelară numai după îndepărtarea prin operație a factorului compresiv.Nu se trimite la cură cele degenerative, tumoral-malignă, carențială și persoanele cu sindromul Little, pseudobulbar și paralizie generală progresivă.

Bolile tratate în stațiune din categoria sistemului nervos periferic sunt:

Sindromul de compresiune nervoasă este caracterizat prin scăderea progresivă a mobilității, cu hipoestenzie și se trimite la cură numai după îndepărtarea prin operație a obstacolului.

Sindromul de iritație cu predominanța tulburărilor trofice și vasculare beneficiază de cură în stațiune.

Poliradiculonevritele, radiculitale lombosciate și cervicotoracice de origine infecțioasă se tratează și acestea în stațiune mai ales în stadia cornice de evoluție.

Polinevritele de origine toxică se tratează în stațiune prin tratament asociat cu cură internă, folosindu-se apele minerale de tip sulfuros.

Formele nevralgice beneficiază și ele de cură în stațiune.

Afecțiuni ginecologice

Bolile tratate în stațiune din această categorie sunt:

Tulburări endocrino-genitale (formele clinice hiporeactive precum insuficiențele funcționale minore neuro-endocrine; menopatiile prin deficit endocrin; dischinezii hipotone, tendința la prolaps; frigiditatea; reducerea secrețiilor glandulare din sfera genital).

Formele clinice hiperreactive (algomenoreile, pelvialgiile, vaginismul, nimfomaniile), se tratează prin cura balneofizică.

Procese metroanexiale subacute

Sterilitatea secundară, hipoovariană pulberală se tratează prin cure cu ape sărate-iodurate.

Afecțiuni endocrinice

Aceste afecțiuni se tratează prin cura balneofizică dovedindu-se foarte bună atât în endocrinoaptii cât și în tulburări funcționale secundare ale glandelor cu secreție internă.

Afecțiuni dermatologice

Indicațiile de cură în stațiune sunt pentru următoarele probleme:acnee vulgară și rozacee, pirodermite cronice, eczeme seboreice, neurodermite, toxidermii și dermatoze profesionale, eritrodermia, eczeme cronice.

Boli profesionale

Acestea apar acolo unde măsurile de prevenire a expunerii la noxe nu a fost aplicat sau la persoanele cu o anumită sensibilitate la noxe.Bolile profesionale care beneficiază de cură sunt: intoxicații profesionale și scheletele lor, alergozele profesionale, boli de iradiație, trepidație, vibrație, boli prin hiperbarism, pneumoconioze.

Afecțiuni hepatobiliare, schelel după intervenții asupra căilor biliare

Cure de diureză (diateză urică, gută, litiazele urinare, diabetul zaharat).

4.2.3. Contraindicații

În Stațiunea Amara nu pot fi tratate următoarele afecțiuni:

Nevroze

Tuberculoza pulmonară activă

Afecțiuni cardiovasculare

Boala Basedow

Astm bronșic

Cap. V. Analiza activității turistice desfășurate în Stațiunea Amara

5.4.Baza tehnico – materială de agrement

Turiștii care vin în stațiunea Amara pentru tratament pot beneficia în timpul liber de numeroase posibilități de petrecere a timpului liber care nu sunt strict legate de stațiune ci de obiectivele turistice ale județului Ialomița.

Acestea sunt următoarele:

Parcul dendrologic Amara care se întinde pe o suprafață de 150 hectare în lungul lacului Amara;

Festivalul de muzică ușoară românească Trofeul Tinereții de la Amara, ce s-a impus ca fiind al doilea de acest gen în România după cel de la Mamaia.Acesta se organizează la Grădina de vară din oraș care a ajuns la cea de-a 44 ediție fără a fi interrupt.De-a lungul timpului au urcat pe scena festivalului artiști consacrați ai țării noastre precum Dan Spătaru, Mihaela Runceanu, Nicu Constantin, Marina Voica, Doina Badea, Florin Piersic și mulți ații.

Herghelia Jegălia,situate în comuna Perișoru este destinată creșterii și ameliorării materialului genetic pentru rasa Cal Sport Românesc, Trăpaș și Semigreu, pentru promovarea cailor de rasă prin sportul ecvestru.Această herghelie oferă cursuri de echitație, dresaj și antrenament, spectacole și concursuri sportive ecvestre, agrement și turism ecvestru ;

Muzeul Județean (colecții de arheologie, artă plastic, istorie, artă populară), Slobozia;

Muzeul Agriculturii din Slobozia;

Centrul Cultural “Ionel Perlea”, Slobozia înființat în 1994, unde annual are loc un festival dedicate marelui dirijor dar și diverse activități culturale;

Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, Slobozia

Catedrala Episcopală din Slobozia ;

Mănăstirea Balaciu din comuna cu același nume;

Muzeul sătesc de etnografie, din comuna Ion Roată;

Casa memorială “Ionel Perlea”, comuna Ograda;

Conacul Margiloman, comuna Sinești;

Rezervații cinegetice (iepuri, fazani, mistreți), din Buiești, Sudiți, Crângul Frumos;

Construcțiile arhaice de la Poiana (bordei săpat în mal, biserică de lemn – unicat în Câmpia Română).

5.3. Baza tehnico – materială de cazare

Cap. III. Demografia

3.1. Numărul populației

Tabelul nr. 1: Evoluția numărului de locuitori

Sursă: “STRATEGIA DE DEZVOLTARE ECONOMICO- SOCIALA LOCALA A ORASULUI AMARA PENTRU PERIOADA 2007-2013”

În tabelul de mai sus putem obeserva că creșterile substanțiale în evoluția numărului de locuitori au avut loc în perioada 1970-1975 când spre deosebire de alte perioade în care numărul populației crește cu cel mult 200 locuitori, de această dată se înregistrează o creștere de peste 800 locuitori.Această fenomen s-a datorat interzicerii avorturilor (prin legea ce acționase în 1967), îmbunătățirea nivelului de trai (dezvoltarea orașului reședință, a combinatului chimic, dezvoltarea navetismului, dezvoltarea agriculturii).În următoarea perioadă, populația a continuat să crească (perioada 1980-2001) ,urmând ca în urma recensământului din anul 2002 să observăm o ușoară scădere a populației (130 persoane față de anii precedenți), urmată apoi de o creștere constantă pănă în anul 2005.Conform ultimului recensământ din anul 2011, populația orașului Amara se ridică la 7.345 locuitori, în scădrere față de anii precedenți.

3.2. Structura etnică a populației

La recensământul din octombrie 2011, înregistrarea etniei s-a făcut pe baza declarațiilor persoanelor recenzate, respectându-se astfel dreptul individului de a-și declara în deplină libertate apartenența etnică.În urma acestui recensământ structura pe etnii a populației se prezintă după cum urmează în tabelul de mai jos:

Tabelul nr.2 : Populația stabilă după etnie din anul 2011

Sursa: Institutul Național de Statistică, Recensământ 2011

(*)= procentul este mai mic de 0,1%

3.2. Structura religioasă

Tabelul nr. 3: Popuația stabilă după religie din anul 2011

Sursă: Institutul Național de Statistică, Recensământ 2011

1.3. Scurt istoric al localității și stațiunii Amara

Valea Ialomiței, în împrejurimile orașului Slobozia și ale Lacului Amara, este un adevărat muzeu preistoric deoarece aici arheologii au descoperit patru așezări ale omului preistoric, una fiind pe malul dinspre sud al lacului Amara, toate acestea datând din Epoca Neolitică, fiind o cultură de top Boian cu ceramică ornamentală în tehnica exciziei, mărturie ale statornicirii omenești din anii 3.500-2.800 Î.Hr.de asemenea toate descoperirile facute până astăzi, întăresc faptul că aici s-a aflat cea mai importantă răspântie a drumurilor care au străbătut Bărăganul din toate timpurile și toate marginile sale.

Cătunul Amara a fost înființat în anul 1882, purtând numele lacului cu același nume situat la 2 km de localitate.La început a fost atestată documentar Montâlva ,condica mănăstirii Slobozia consemnează o serie de acete din perioada 1650-1830 de unde aflăm de existența moșiei Lățcoiul, moșie căreia în 1684 i se mai spunea și „Motâlva” , care aparținea lui George Antineanu, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu.în jurul anului 1710 propietarul dăruiește moșia mănăstirii Slobozia.pentru prima data numele official de Amara apare în Raportul doctorului județului Ialomița Desborn Ștefanovici printr-un raport aderesat Ocârmuirii județului prin care se cerea locuirea apelor minerale din lacurile Amara și Fundata pentru efectele lor terapeutice si cuarative.

Primele așezări stabile, consemnate pe teritoriul actual al Amarei sunt între anii 1857-1859 când își construiesc bordeie grupuri de mocani din Făgăraș și Muscel în apropierea lacului.Localitatea a luat ființă între anii 1879-1882 prin împropietărirea participanților la Războiul de Independență al României și a tinerilor căsătoriți , aceștia primind peste 1.600 ha de teren (peste 300 de familii din Buzău, Prahova, Ialomița și-au construit case aici).La sfârșitul secolului XIX –lea, Amara avea 190 de familii și aparținea comunei Slobozia Veche iar din 1903 a avut statut administrative de comună, intrănd în component sa și satul Motâlva, urmând ca în 1950 să treacă în administrarea raionului Slobozia din regiunea Ialomița, iar în 1968 a revenit la Județul Ialomița cu satele compnente Amara, Amara Nouă și Motâlva (desfințate ulterior între anii 1974-1977).

Începând cu 7 aprilie 2004, Amara a devenit oraș.

Valorile terapeutice ale Stațiunii Amara sunt recunoscute cu mult înainte de a se vorbi de cătunul Amara, locuitorii din zonă utilizând apa și nămolul lacului pentru a se trata, deci aici există o intense activitate balneară dinaintea înființării primelor stabilimente de bai.

Existența stațiunii balneare din Bărăgan I se datorează savantului ieșean Petru Poni prin studiile sale care au evidențiat compoziția chimică a nămolului și a apei, identificându-se cantități importante de oxid de magneziu, sodium, anhidrydă sulfurică și silicică și oxid de calciu.Această analiză s-a facut numai apei, nu și nămolului.În 1892 prin popularizarea efectelor curative ale apei de către presa locală, are ca urmare înființarea unui serviciu de băi a cărui sarcină era exploatarea instalațiilor de băi calde, personalul fiind la început compus numai din patru personae.În primul an au apelat la serviciul băilor 126 de personae. Petru Poni scria în studiile sale despre lacul Amara faptul că „apa este incoloră, opalescentă, gust foarte sărat, amar totodată, miros slab de hidrogen sulfurat. Din analiza calitativă rezultă că cuprinde următoarele substanțe: acid silicic, acid carbonic, acid sulfuric, acid boric, clor, sodiu, foarte puțin potasiu și litiu, magneziu, calciu, fier, materii organice”.

Un rol deosebit în dezvoltarea Stațiunii Amara l-a avut Dumitru N. Seleceanu care a reușit să valorifice potențialul întregului cadru natural ialomițean.