Potentialul Turistic al Spatiului

CAP. 3. Potentialul turistic al spatiului

3.1. Aspecte teoretice privind potențialul turistic

Patrimoniul turistic are o sferă de cuprindere mult mai largă decât cea a potențialului turistic, cuprinzând alături de atracțiile turistice, și baza tehnico-materială specifică turismului, precum și infrastructura. Astfel, “patrimoniul turistic reprezintă ansamblul de elemente naturale, sociale, economice, culturale, dar și totalitatea amenajărilor (căi de comunicație, bază de cazare, odihnă, tratament, masă, amenajări pentru distracții și instrucție) destinate activităților turistice de pe un teritoriu”.Atunci când vine vorba de definirea potențialului turistic, părerile evidențiate în literatura de specialitate sunt în mare parte omogene, majoritatea specialiștilor fiind de acord că acesta reprezintă totalitatea elementelor naturale și cele create de om ce prezintă un interes pentru turiști și care determină activități turistice într-o anumită regiune.

Varietatea componentelor potențialului turistic și rolul lor diferit au făcut necesară structurarea și ierarhizarea acestora în funcție de anumite caracteristici esențiale. În concepția universală și în literatura turistică, potențialul turistic se împarte în potențial natural și antropic, care la rândul lor, se subdivid în grupe relativ omogene. Majoritatea autorilor definesc potențialul turistic natural ca fiind totalitatea elementelor puse la dispoziție de cadrul natural al unui spațiu, care prin valoarea lor atrag fluxurile turistice. Prin componentele cadrului natural se înțelege relieful, clima, apele, vegetația și fauna unei anumite zone.

3.2. Potențialul turistic natural

Potențialul turistic natural este format din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de mediul natural al unui anumit spațiu geografic. Se caracterizează printr-o mare diversitate genetică, dimensională și fizionomică, cuprinzând atât elemente concrete, materializate fizic (forme de relief, ape, vegetație), dar și însușiri ale mediului natural (condiții climatice). Astfel, cadrul natural “îndeplinește concomitent un dublu rol, și anume cel de suport material al tuturor activităților din domeniul turismului, precum și cel de motivație esențială a acestora atunci când frumusețea sa determină constituirea fluxurilor turistice”.

Potențialul turistic natural poate fi împărțit în subtipuri, în funcție de caracteristicile elementelor componente. Această împărțire a fost realizată și în funcție de specificitatea potențialului turistic natural din regiunea cercetată. Astfel, analiza și descrierea potențialului natural s-a realizat pe următoarele tipuri și subtipuri de obiective turistice: potențialul turistic al reliefului (împărțit în forme principale de relief – vârfuri și abrupturi montane, pasuri și trecători, chei, defilee, peșteri și avene), potențialul turistic de natură climatică, potențialul turistic al apelor (râuri, lacuri, izvoare, etc.) și potențialul turistic biogeografic (păduri, fond cinegetic, monumente ale naturii, arii protejate, parcuri). Toate acestea, precum și obiectivele turistice componente sunt descrise pe larg în continuare.

3.2.1. Potențialul turistic al reliefului

Potențialul turistic al reliefului reprezintă unul dintre cele mai importante elemente din structura potențialului turistic natural, reprezentând atât un suport pentru toate celalalte elemente de potențial turistic, precum și un element de atracție de sine stătător. Toate activitățile umane, implicit cele turistice, se desfășoară pe suportul formelor specifice de relief. Atfel, relieful poate fi considerat o adevărată “vitrină a naturii”, unde acțiunea factorilor interni și externi influențează, în timp și spațiu, valoarea peisagistică a tuturor unităților de relief.

Varietatea reliefului, în care relativa uniformitate a Platformei Bran contrastează cu bazinetele depresionare Peștera, Dâmbovicioara, Podu Dâmboviței, Rucăr și Dragoslavele, ori complexul carstic deosebit de evoluat din zona centrală sunt consecințele unei intense activități de modelare în roci cu durități diferite, în care rolul apei a fost decisiv.

Relieful carstic, dezvoltat pe calcarele mezozoice, se află practic răspândit în tot lungul Culoarului Dâmboviței, dar se constată o mai largă amploare în împrejurimile Depresiunii Podu Dâmboviței. Deși a fost studiat în amănunt în ultimul timp, carstul dâmbovițean reprezintă un potențial turistic de primă importanță, încă insuficient cunoscut și, mai ales, valorificat în economia turistică. Din bogăția și varietatea formelor carstice dâmbovițene evidențiem în primul rînd cheile și peșterile care, prin pitorescul și spectaculozitatea lor, constituie puncte de mare atractivitate turistică.

Cheile, aceste forme spectaculoase făurite de rețeaua apelor curgătoare în masivele calcaroase, reprezintă importante locuri de interes turistic con-centiate îndeosebi pe Dâmbovița și pe principalii ei afluenți: Dâmbovicioara, Crovul, Ghimbavul și Cheia.

Cele mai interesante și mai spectaculoase complexe de chei se află pe valea Dâmboviței: Cheile Petrimanului în cursul superior și Cheile Plaiului Mare sau Cheile Mici la pătrunderea râului în Depresiunea Podu Dâmboviței, Cheile Mari sau Cheile de Jos, sculptate în trupul Muntelui Ghimbav, între Podu Dâmboviței și Rucăr. În sfârșit, cheile de la Cetățuia sau de la Cetățeni săpate tot de apa Dâmboviței, dar nu în calcare ci în conglomerate cretacice.

Principalul afluent al Dâmboviței este Dâmbovicioara, care și-a făurit într-o luptă fascinantă două sectoare de chei: cheile Dâmbovicioarei, situate în imediata vecinătate a localității Podu Dâmboviței și ale Brusturetului, în amonte de satul Dâmbovicioara, spre obârșie. Dintre aceste complexe de chei, mai cunoscute sunt cele de pe Dâmbovița (cheile de la Cetățeni și Plaiul Mare) și de pe Dâmbovicioara, intrate într-un circuit turistic eficient, dar mai spectaculoase sunt cheile dintre Podu Dâmboviței și Rucăr, ferăstruite în Muntele Ghimbav de către Dâmbovița (Cheile Mari), Cheia (Cheița) și Ghimbav care, în lipsa unor poteci amenajate, au rămas astfel ca la început de lume. Desigur, străbaterea acestora este încă dificilă, necesitînd, o bună pregătire fizică, echipament adecvat și multe cunoștințe de cățărare.

Înălțimea unor chei depășește 200—300 m, iar grandoarea peisajului este greu de descris. Nu știm ce ne impresionează mai mult. Verticalitatea pereților ce sprijină cerul mereu răvășit de nori, izvoarele reci care apar pe neașteptate la capătul unei văi oarbe (sohodoale) sau la baza unui abrupt, susurul tainic al apei sfredelind cu răbdare pereții calcaroși, grotele și avenele, conurile de grohotiș de la bâza versanților sau temeritatea câtorva exemplare de molid, smocuri de iarbă și pâlcuri de flori multicolore care s-au avântat spre viață, prinzând rădăcini chiar pe cele mai inaccesibile abrupturi și stâncării!

Iată de ce drumețul fără grabă, care trece prin aceste meleaguri, e bine să facă scurte popasuri și în lumea cheilor. La capătul celălalt al culoarului, în platforma brăneană, sectoarele de chei de pe Valea Șimonului și Sbârcioarei, mai mici ca dimensiuni, păstrează o notă de inedit prin aspectul lor sălbatic și merită să fie vizitate.

Peșterile reprezintă o lume nebănuită de taine și frumuseți, ascunse în pântecele muntelui, izvodite de lucrarea înceată și tenace a picăturii de apă asupra rocii de calcar. Mulțimea peșterilor demonstrează existența unui relief carstic puternic evoluat, explicabil prin însăși evoluția geologică timpurie a acestui perimetru montan, alături de rolul agenților modelatori, în care rețeaua hidrografică a avut partea principală de acțiune. În același timp, peșterile au constituit adevărate locuințe folosite de oamenii culturii musteriene (circa 60 000—40 000 î.e.n.), când condițiile climatice ale perioadei glaciare s-au înrăutățit, impunînd adaptarea populației la noile realități.

Cele mai mari și mai cunoscute peșteri se află, desigur, tot în compartimentul central al culoarului: Peștera Dâmbovicioarei, situată pe valea omonimă, în amonte de satul Dâmbovicioara, peștera de la Colțul Surpat sau Plaiul Mare, pe valea Dâmboviței, nu departe de Podu Dâmboviței, peștera Uluce, aflată la confluența pârâului Urdărița cu Rudărița, Peștera Stanciului din Munții Piatra Craiului, ori peșterile din arealul localității Peștera din platforma brăneană.

Alături de valoarea turistică deosebită a acestor peșteri, este de menționat valoarea lor științifică, reprezentată prin depozitele fosilifere, formațiunile carstice specifice, lumea nebănuită a râurilor și lacurilor subterane, fauna originală, adaptată la mediul cavernicol. Peștera cea mai cunoscută din acest areal este cea a Dâmbovicioarei. Din nefericire, ea a avut mult de suferit datorită afluxului turistic neorganizat, în urma căruia amatorii de „suveniruri", nesupravegheați, au distrus ceea ce natura, cu migală și pricepere, a construit în milioane de ani.

Alternanța poliilor, a dolinelor și avenelor cu formele de relief dezvoltate pe conglomerate și roci cristaline determină un peisaj variat, de mare pitoresc, care constituie, alături de alți factori, elemente de mare atractivitate pentru numeroșii turiști care străbat culoarul depresionar, împreună cu relieful calcaros — principalul factor geomorfologic în desfășurarea turismului — relieful periglaciar și glaciar din zona munților vecini Iezer, Leaota, Bucegi și Piatra Craiului completează armonios cadrul natural specific culoarului.

Formele carstice din complexul Măgura—Peștera—Șirnea se constituie în obiective turistice naturale remarcabile. Posibilități variate de petrecere a vacanțelor oferă numeroasele trasee turistice spre munții Piatra Craiului și Bucegi. Frumusețea așezărilor brănene risipite pe culmi ori pe văi, alături de originalitatea portului popular și a folclorului completează în mod fericit cadrul de manifestare a turismului.

Zona turistică Podu Dâmboviței se suprapune în parte teritoriului ocupat de localitățile Podu Dâmboviței și Dâmbovicioara. Nota caracteristică este dată de poziția sa centrală în culoar, putând fi considerată o adevărată „placă turnantă" pentru drumurile și potecile turistice, de aici răsfirându-se atât drumurile care urmăresc Culoarul Rucăr—Bran, cât și cele care însoțesc, spre obârșii, văile Dâmboviței, Dâmbovicioarei și Cheii. Această zonă turistică este înzestrată cu cel mai spectaculos relief carstic. Stau aici sculptate de natură numeroasele chei de pe văile Dâmboviței (Plaiul Mare, Cheile Mari), Dâmbovicioarei (Brustureț și Dâmbovicioara), Crovului, Rudăriței și a altor afluenți. Lumea fascinantă a peșterilor de la Dâmbovicioara, Urșilor, Uluce, alături de celelalte forme carstice au contribuit la înscrierea zonei printre cele mai vizitate din Carpații Meridionali. Poziția geografică deosebit de avantajoasă, între munții Leaota, Bucegi și Piatra Craiuiui, oferă posibilități variate în alegerea traseelor de vacanță sau în ascensiunile alpine.

Așezările, mulate după relief, fie însoțesc valea din ce în ce mai îngustă a Dâmbovicioarei până în apropierea cheilor de la Brustureț, fie se cațără amețitor pe versanții munților. Complexul turistic de la Brustureț și mai ales cel de la Dealul Sasului (186 locuri cazare) susțin întregul flux turistic în timpul anului, îndeosebi în sezonul estival.

Aflată în zona de influență urbană a orașului Câmpulung și beneficiind de o poziție geografică deosebit de avantajoasă, zona musceleană prezintă valori turistice indiscutabile.

Turistul are posibilități multiple de ascensiune în Leaota, Iezer-Păpusa sau pe Dealul Crucii, excelent punct pentru un tur de orizont.

De la Podu Dîmboviței putem vizita și zona turistică Tămaș—Otic (corespunzătoare culoarelor secundare ale Dâmboviței superioare), strâns legată economic și turistic de Culoarul depresionar Rucăr— Bran.

Zona turistică Tămaș—Otic corespunde arealului economic al localității Rucăr, axat în principal pe valea Dâmboviței și cea a Râușorului, caracterizat prin alternanța peisajului carstic cu cel dezvoltat pe conglomerate și roci cristaline ce demonstrează varietatea formelor de relief. Singura localitate este Sătic, situata în amonte de Cheile Plaiului Mare, în rest predominînd habitatul cu utilizare temporară (pastoral), forestier, cinegetic, baza de șantier (Pecineagu), care pot oferi deosebite posibilități de practicare a turismului în zonă. Peisajul natural este întregit de traseele montane angajate în ascensiunea munților Piatra Craiului, Țaga, Făgăraș și Iezer-Păpușa, existînd și posibilitatea practictoii sporturilor legate de vînat sau pescuit.

3.2.2. Potențialul turistic al climei

Climatul este unul dintre cei mai importanți factori ce influențează fenomenul turistic și condiționează implicit orice cercetare asupra potențialului turistic al unei regiuni geografice. Indicatorii și valorile elementelor climatice pot evidenția favorabilitatea sau nefavorabilitatea unei zone sau perioade din an pentru activitatea turistică. Organismul uman resimte influențele elementelor climatice luate în particular sau ca influențe complexe sub formă de confort sau disconfort, iar activitatea turistică depinde de perioadele de confort climatic, când nu există influențe negative din partea elementelor climatice. Prin analizarea elementelor climatice caracteristice și calcularea unor indici specifici, se poate determina potențialul turistic al climei și pe această bază intervalele optime pentru diverse activități turistice.

Climatul, reconfortant și tonic pentru activitățile umane, se caracterizează prin ierni mai moderate decât pe culmile montane din jur, cu veri relativ călduroase și toamne lungi, calde și uscate.

Regimul termic se caracterizează prin valori medii anuale de 4—8°C, temperatura scăzînd evident cu înălțimea: 7,2°C la Rucăr (700 m altitudine), 4,4°C la Fundata (l 370 m) și —2,8CC la vârful Omu (2 505 m) din Munții Bucegi.

3.2.3. Potențialul turistic al apelor

Apele, “indiferent de forma sub care există, au constituit și reprezintă mediul necesar omului și activităților sale, inclusiv pentru turism, în afara faptului că în vecinătatea lor sunt obiective turistice de altă natură, ele însele se pot încadra în această direcție”. Astfel, alături de relief, climă și biosferă, hidrografia este una dintre principalele elemente ale potențialului turistic natural, influențând profund toate celelalte elemente ale lumii naturale. Apa este indispensabilă vieții pe Pământ, însă dincolo de acest lucru, formele și caracteristicile pe care le posedă devin în anumite condiții elemente de atracție pentru oameni. Elementele hidrografice “posedă atribute pitorești înmagazinate în sistemul lor de organizare, particularitățile fizico-chimice sau dimensiunea acumulărilor acvatice”.

Din categoria elementelor hidrografice cu importanță pentru activitatea turistică, elemente ce constituie potențialul turistic al unei zone geografice fac parte: râurile, lacurile, cascadele, izbucurile, izvoarele termale și minerale, etc.

În Culoarul Rucăr—Bran apele curgătoare alcătuiesc un veritabil păienjeniș, care, cu o tenacitate de invidiat, au ferăstruit munții, generînd bazinete depresionare cu lunci și terase, dar și chei impunătoare de rară spectaculozitate pentru turisti.

Apele curgătoare sunt reprezentate de râul Dâmbovița, care drenează partea centrală și sudică a culoarului și de Rîul Turcului care se scurge într-o direcție opusă, spre Depresiunea Brașov. În fapt aceste râuri aparțin de sisteme hidrografice diferite, Dâmbovița sistemului Argeș, iar Valea Turcului sistemului Olt.

Între Podu Dâmboviței și Rucăr, Dâmbovița sfredelește într-un spectacol do mare frumusețe abrupturile nordice ale Muntelui Ghimbav, formînd cele mai spectaculoase chei ale sale — Cheile Mari.

Aici, în sectorul de chei, Dâmbovița primește pârâul Ghimbav, care își adună apele de pe clina nord-vestică a Munților Leaota, formînd înainte de confluență un sector de chei — Cheile Ghimbavului — cu nimic mai prejos ca măreție și monumentalitate decât Cheile Mari ale Dâmboviței.

Bogatul păienjeniș de râuri care străbate Culoarul Rucăr—Bran imprimă peisajului o notă de mare pitoresc, contribuind, alături de alți factori naturali, la dezvoltarea turismului. Astfel, una dintre atracțiile turistice ale Dâmboviței o reprezintă și practicarea pescuitului. În apele de limpezimea cristalului, țâșnesc asemenea unor săgeți păstrăvii aurii, o tentație pentru orice pescar amator, o promisiune a vacanțelor noastre estivale.

3.2.4. Potențialul turistic biogeografic

Alături de relief, climă și hidrografie, biodiversitatea unei regiuni geografice constituie o nouă resursă turistică importantă, fiind reprezentată de totalitatea elementelor de vegetație și faună ce se regăsesc într-un anumit areal geografic.

Ceea ce dă farmec peisajului este și covorul vegetal, care împodobește, într-o diademă uriașă, Culoarul Rucăr—Bran și munții vecini cu păduri tainice și umbroase, peticite de pajiștile multicolore.

Varietatea reliefului, desfășurarea acestuia pe înălțime între 500 și circa l 500 m, condițiile climatice, substratul calcaros ori conglomeratic imprimă vegetației dispunerea etajată și bogăția speciilor.

Dintotdeauna pădurile au exercitat o irezistibilă atracție pentru oameni, oferindu-le cu generozitate resurse de hrană, material de construcții și adăpost. În milenara existență umană s-a verificat și proverbul conform căruia „românul este frate cu codrul" și s-au pus bazele civilizației carpatice a lemnului. Și astăzi gospodăriile localnicilor folosesc într-o apreciabilă măsură lemnul, aidoma ca în vremea strămoșilor, deși materialele moderne se află în ofensivă la acest sfîrșit de secol.

Dacă primăvara și vara pădurile și pajiștile ne ademenesc prin verdele lor crud, prin covorul multicolor al florilor din pășuni și prin mirosul fînului cosit, toamna se desfășoară spectacolul neasemuit al codrilor ruginii, în care se aprind din loc în loc „focurile" frunzelor atinse de brumă. Într-un cuvînt, peisajul Culoarului Rucăr—Bran reprezintă pentru turistul aflat la odihnă sau trecător un tablou a cărui negrăită frumusețe ne cheamă și-ne recheamă mereu în orice anotimp.

Cadrul natural specific Culoarului Rucăr—Bran este deosebit de favorabil pentru o faună bogată și diversificată, care populează pădurile, fînețele și pășunile montane, apele învolburate ori tainicile peșteri, pînă la crestele scăldate în nori.

În pădurile de făgete și conifere își găsesc un adăpost ideal numeroase specii: lupul, rîsul, jderul de pădure, veverița, ursul, mistreț și cerbul.

Pe culmile mai înalte ale munților întâlnim capra neagră. Numeroase specii de păsări ca pițigoiul, muscarul mic, pitulicea sfîrîietoare, si ciocănitoarea.

În undele repezi ale Dâmboviței și în apele afluenților mai mari trăiesc lalolaltă păstrăvul, zglăvoaca, lipanul și moioaga reprezentând o reală tentație pentru pentru turistul venit să se deconecteze aici, în fascinantul univers al Carpaților.

Bogăția faunistică este completată în mod original de bogate specii cavernicole, care populează lumea tainică a peșterilor și golurilor subterane. Posibilitățile de practicare a vânatului și pescuitului constituie o premisă favorabilă în amplificarea turismului de sejur, o invitație tentantă pentru cunoaștere și drumeție.

3.3. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic cuprinde tot ce a creat omul de-a lungul timpului și care constituie element de atracție pentru grupuri mari de oameni. Potențialul turistic antropic este într-o permanentă transformare și modificare sub influența factorului timp și a influenței condițiilor naturale. Noi atracții apar în fiecare an, fiind conștientizate ca atare, în timp ce altele dispar pentru totdeauna, fără a putea fi reproduse sau refăcute, grație însușirii lor de unicitate.

Potențialul turistic antropic poate fi împărțit în subtipuri, în funcție de caracteristicile elementelor componente. Această împărțire a fost realizată și în funcție de specificitatea potențialului turistic antropic din zona cercetată. Astfel, analiza și descrierea potențialului antropic s-a realizat pe următoarele tipuri și subtipuri de obiective turistice: potențialul turistic cultural (monumente artistice, monumente de arhtiectură, muzee, case memoriale), potențialul turistic religios (mănăstiri și biserici), potențialul turistic istoric, potențialul turistic economic și potențialul turistic etnografic, la care se adaugă unele care indică evenimente cu caracter turistic.

3.3.1. Potențialul turistic cultural –religios -istoric

Potențialul turistic cultural cuprinde monumente, ansambluri și situri cu valențe culturale, având o valoare deosebită din punct de vedere artistic, estetic, științific, antropologic, precum și peisaje culturale specifice pentru o anumită țară sau regiune. Motivele pentru care acest tip de obiective turistice prezintă interes sunt multiple, fiind legate în principal de: “vechimea și stilul arhitectonic, bogăția de piese, raritatea, valoarea artistică,

Potențialul turistic-cultural la nivelul localității Bran este atractiv și variat, fiind reprezentată de fondul etno-folcloric originar, manifestări folclorice și sărbători tradiționale, castelul Bran, muzeul de artă medievală, Biserica de zid cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” sau clădirea vechii vămi din secolul al XVIII-lea. În incinta castelului Bran se află un important muzeu etnografic în aer liber ce include gospodării țărănești, instalații tehnice, obiecte specifice satelor din zonă.

Castelul Bran

Pasul Bran, cunoscut ca unul dintre cele mai importante trecători din Carpații Meridionali, este menționat încă din antichitate în rapoartele geto-dacice.

Numeroasele filme realizate la Bran, nenumăratele articole scrise aici, milioanele de turiști dornici să descopere una dintre cele mai fascinante mituri ale secolului, precum și documentele autentice ce îl însoțesc, frumusețea locurilor, ospitalitatea gazdelor, sunt tot atâtea motive pentru care merită să vii la Bran.

Popularitatea cunoscută de poveștile și anecdotele despre Prințul Dracula, precum și larga circulație în țările slave a legendelor despre omorurile săvârșite de „prințul – vampir”, dovedesc, o dată în plus, interesul pe care îl trezește Vlad Țepeș și Branul, implicit.

Comparând cu numeroasele dovezi care vin să motiveze acțiunile sale severe, istoricii consideră că acuzațiile extrem de crude pronunțate împotriva lui Vlad Dracula sunt în contradicție cu logica istoriei și legile țării din acea epocă.

Prințul Vlad Țepeș-Dracula trebuie să rămână în memoria istoriei ceea ce a fost pentru poporul său: un simbol al justiției, exponent prin excelență al luptei pentru neatârnarea și libertatea țării sale, model de curaj și inteligență puse în slujba celor mai nobile cauze, geniu militar plin de inventivitate, inegalat diplomat și om politic de primă mărime în epocă, pilduitor exemplu de apărător și iubitor al țării și neamului său. Cine cunoaște istoria poporului român, poate cu ușurință să înțeleagă că fără Dracula Voievod aceasta ar fi lipsită de una din cele mai de seamă personalități, dar și de un moment de importanță excepțională pentru libertatea sa.

Potențialul turistic religios este o componentă de bază a potențialului turistic, formând o grupă omogenă de obiective turistice, cu biserici, mănăstiri, moschei, sinagogi, temple, etc., în funcție de localizarea geografică și religia predominantă în regiunea în care au fost construite. Specifice creștinismului și în special ortodoxismului, religia predominantă în țara noastră și mai ales în zona studiată, sunt mănăstirile și bisericile. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat să-și clădească adăposturi pentru a venera sau pentru a comunica nestingherit cu divinitatea.

Biserica din Bran

A fost construită în 1820 și pictată în 1836 și poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Planul său are un naos cu patru travee, flancat în extremitatea estică de două abside semicirculare în interior și poligonale în exterior. În vest, deasupra unui vestibul, se află turnul clopotniței. Absida altarului este, de asemenea, semicirculară în interior și poligonală în exterior. Fațadele sunt tencuite și văruite, iar ferestrele sunt înalte, fără ancadramente. Cornișa este subliniată de un profil din tencuială. Turnul decorat pe toată înălțimea cu pilaștri neoclasici conferă o notă originală, construcția păstrând structura originală.

Vama veche din Bran

Construcția datează din secolul al XVIII-lea, aici funcționând în trecut vama din trecătoarea Bran – Rucăr. Astăzi este muzeu.

Case memoriale din zona Bran

Sextil Pușcariu (1877-1948) – lingvist, filolog și istoric, membru al Acad. Române

Dr. Aurel Stoian (1866-1972) – Președintele Consiliului Național Românesc din Bran, semnatar al actului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, medic, edil și primar al localității Bran.

Dr. Iosif Pușcariu (1889-1965) – Fondator al Spitalului de Ochi din Brașov

Profesor Doctor Docent Liviu Popovici (1927-1994) – om de știință și neurolog de renume mondial, membru al Academiei de Științe Medicale.

Profesor Doctor Docent Valeriu Lucian Bologa (1892-1971) titan al istoriei medicinei și membru al unui număr de 23 de societăți și academii de științe, legat de Bran prin origine și iubire.

Profesor Universitar Dr. Aron Petric (1915-1981) – decan al Facultății de Istorie din București, cercetător și dascăl de excepție, fiu al Branului.

Fundația Profesorului Ioan Clinciu.

Muzeul etnografic în aer liber din Bran

Este amenajat în parcul din vecinătatea Castelului Bran. În acest muzeu au fost aduse și reconstituite unele din cele mai vechi și mai tipice construcții din zonă. Deschis pentru public în 1961, muzeul număra în 1981, 14 gospodării țărănești și instalații tehnice. Monumentele au fost selecționate și grupate pe baza cercetărilor din 1958-1960.

Muzeul cuprinde trei sectoare muzeale: Castelul Bran, Muzeul Satului Brănean și Muzeul Vămii. În incinta castelului sunt expuse piese de mobilier din Renaștere și Baroc, icoane, arme și artă feudală. Muzeul Satului Brănean adăpostește o casă de colibaș (1840), o casă cu ocol întărit, o casă din Sohodol și instalații tehnice. Muzeul Vămii, înființat în 1987, este organizat în clădirea Vămii (dintre Transilvania și Muntenia), care a fost refăcută în 1758, suferind ulterior modificări. Expoziția prezintă o istorie a comerțului ilustrată prin monede medievale, instrumente și unități de măsură, sigilii, arme și obiecte de artă decorativă, hărți, fac și miile de documente, produse meșteșugărești, broderie și țesături franceze (secolul al XIX-lea), dantele din Țările de Jos (secolele XVIII – XIX), covor oriental (secolul al XVIII-lea), costume populare și produse realizate în gospodăria țărănească. Deține bunuri culturale clasate în Tezaurul patrimoniului cultural național.

Muzeul Vamii, supraveghea trecatoarea care face legatura între Transilvania și Muntenia. Din 1377-1382 când a fost construit, până astăzi, el a fost martorul unor evenimente-reper pentru istoria locurilor pentru care, prin poziția și rangul sau, era pus sa dea seama. Jos, în vale, la baza stâncii, odihnește simbolic inima Reginei Maria, semn al prețuirii de care Branul și brănenii s-au bucurat in anii de glorie ai monarhiei românești.

Cheile Moeciului cu Cascadele Moeciului.

3.3.2. Potențialul turistic economic

Atracțiile turistice de natură economică apar atunci când utilitatea unor edificii economice se îmbină armonios cu valențe de ordin artistic sau arhitectonic, rezultând construcții ce prezintă elemente de atracție pentru vizitatori. Dintre cele mai des întâlnite obiective turistice de natură economică, pot fi enumerate: poduri și viaducte, turnuri, baraje de acumulare, canale și apeducte, unele drumuri deosebite, sedii de firme și instituții economice.

Agricultura este considerată axul central al economiei rurale, ea reprezentând, în timp, suportul material și spiritual pentru comunitățile rurale. Prin activitatea agricolă propriu zisă se obțin produsele alimentare necesare, dar se și păstrează un anumit mod de viață, respectiv peisajul rural, de o deosebită bogăție și generozitate în arealul supus analizei.

Industria este reprezentată în zonă prin câteva ramuri, și anume: exploatarea și prelucrarea lemnului (Moeciu); alimentară (Bran, Moeciu); exploatarea calcarului (Dâmbovicioara); industria mică și artizanatul (în toată zona). În Rucăr există două societăți comerciale de industrializare a cărnii și trei societăți de morărit-panificație, de mici dimensiuni. Concluzia firească ce se poate desprinde este aceea că gradul de complexitate al activității industriale în zona analizat este redus.

Activitatea turistică

Spațiul rural românesc, în ansamblul acestuia, dispune de un potențial turistic însemnat, conferit de bogatele și variatele resurse naturale și antropice cu care este înzestrat. În zona Rucăr Bran, natura a fost probabil și mai generoasă, notorietatea cesteia depășind de mult granițele țării.

3.3.3. Potențialul turistic etnografic

Portul popular brănean a evoluat lent, păstrându-și specificitatea, unitatea stilistică și armonia, dar fiind în același timp influențat de portul din Muscel. Epoca sa de maximă înflorire este considerată a fi a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și până în primele decenii ale secolului nostru.

Portul popular din zona Rucar Bran, înrudit cu cel al zonelor învecinate – Muscel și Dâmbovița – scria Titus Hașdeu în 1979, relevă unele trăsături specifice, explicabile pe de o parte prin natura ocupațiilor, iar pe de alta prin asimilarea și redarea în forme locale a unor elemente de fond transilvănean. Diferențierile portului pe bază de vârstă, sex, anotimp, condiții sociale, au dus la o creație populară deosebit de interesantă prin varietatea pieselor componente ale costumului, bogăția coloristică și ornamentală.

Din piesele costumului femeiesc se remarcă iile cusute sau alese cu lână sau bumbac în tonuri de roșu și negru cu fire aurii și argintii, fota largă cu pulpane în vărgi, încrețită în spate, ștergarul de cap din bumbac sau borangic, lăibărica de catifea neagră.

Costumul bărbătesc este mai redus ca număr de piese. Cămașa largă din pânză de in sau bumbac, coarecii și lăibăricele lucrate din zeghii, pieptare, cojocele, căciulile și gluga definesc structura portului păstoresc deosebit de bine păstrat în toată zona.

Cap 4. Infrastructura turistică din culoarul Rucăr-Bran

4.1. Structuri turistice de cazare

Structurile de cazare turistică formează unul dintre elementele principale ce definesc activitatea turistică dintr-o anumită regiune, în corelare cu atracțiile turistice, cu resursele umane angrenate în actul turistic, cu structurile de alimentație, de agrement și căile de transport, etc.. Structurile de cazare apar de obicei ca rezultat al cererii turistice sau, cel puțin, ar trebui să se întâmple acest lucru. Fără o capacitate de cazare adecvată, turiștii ce sosesc din regiuni mai îndepărtate nu se vor aventura să viziteze o anumită atracție turistică decât în mică măsură. Din acest motiv, capacitatea de cazare trebuie să fie proporționată cu cererea turistică și cu potențialul de dezvoltare turistică al unei anumite zone.

4.1.1. Evoluția numărului structurilor de cazare turistică

Baza de primire turistică este extrem de dezvoltată, remarcându-se o tendința generală de creștere, cu o scădere care marchează începutul crizei economice, însă cu o redresare rapidă în ultimii ani în toate localitațile componente. Branul și Moieciul cuprind cele mai multe baze de cazare, numărul acestora reducându-se pe măsura ce ne îndreptam către sudul arealului.

Fig.4.1 Numărul structurilor de cazare (2011-2012), Sursa: DJS Brașov și DJS Argeș

Pensiunile cu una și doua margarete sunt cele mai numeroase și au o gama mai restrânsa de servicii, însă raspund cererii turistice prin localizarea ideala la poalele masivului Piatra Craiului, cu priveliști deosebite.

Tipologic, majoritatea unităților de cazare sunt pensiunile agroturistice și turistice rurale, sunt doar câteva unitați cu gradul maxim de confort, în stil hotelier, cabanele sau cabanele-restaurant, refugiile montane.

Ca și în cazul structurilor de cazare, numărul de locuri cunoaște o sporire semnificativă, capcitatea de cazare existentă se menține pe o trend pozitiv, fiind în creștere în anul 2012, cu diferențe mari între regiunile nordice, central și sudice ale arealului .

Fig.4.2 Numărul de locuri în structurile de cazare (2011-2012),

Sursa: DJS Brașov și DJS Argeș

4.1.2. Evoluția capacității structurilor de cazare turistică

În ceea ce privește capacitatea turistică de cazare în funcțiune, în teritoriul rezultatele sunt similare celor anterioare, în sensul creșterii constatnte a acesteia, cu o mică inflexiune negativă în perioada 2010 ca urmare a manifestării efectelor crizei economice.

Fig.4.3. Capacitatea de cazare în funcțiune (2011-2012), Sursa: DJS Brașov și DJS Argeș

4.1.3. Gradul de ocupare al spațiilor de cazare turistică

Conform datelor statistice gradul de ocupare nu ar atinge nici macar pragul rentabilitații economice, așadar nu s-ar justifica nici creșterea numărului de unități de cazare și nici a locurilor.

Pentru arealul de studiu, situația statistică nu confirma ceea ce s-a remarcat prin deplasarea în teritoriu sau prin intermediul apelarii și interogării asupra disponibilitații în perioadele suprapuse week-endurilor, pe parcursul verii sau în timpul sărbătorilor de iarna și anume faptul ca disponibilitațile erau extreme de reduse. Toate acestea, precum și alți factori menționați pe parcursul studiului confirm existența unui turism “la negru”, a cărui evaluarea a fost o sarcina care, la momentul realizării studiului, nu s-a putut efectua.

4.1.4. Structuri de cazare, alimentație, agrement

Popasul turistic Mateiaș, situat pe DN 73 (Cîmpulung — Brașov) în incinta Mausoleului Mateiaș, posedă 30 locuri de cazare în căsuțe și restaurant. Prin poziția sa geografică, popasul este și un punct de belvedere. Valea Dîmboviței apare, de la această înălțime, ca o șuviță de beteală pe care se înșiruie sale mari și frumoase, precum și valea Argeșelului, cu așezările ei pitorești, dominată de impunătoarea construcție a Combinatului de lianți și azbociment din apropiere. Livezi bogate se cațără pe dealurile Mățăului, pînă la aproape l 000 m, încărcate de rodul fructelor. În depărtare se conturează panorama orașului subcarpatic Cîmpulung.

Aici se poate vizita Mausoleul Mateiaș, care păstrează pentru eternitate memoria bravilor și anonimilor bărbați căzuți pe cîmpul de onoare în lupta pentru întregirea neamului.

Hanul turistic Rucăr, din centrul comunei Rucăr, este situat la o altitudine de 700 m, are o capacitate de cazare de 42 locuri, cu funcționare în tot timpul anului, și constituie un bun loc de popas. De pe Dealul Crucii avem posibilitatea să cuprindem imaginea așezării, a Cheilor Dîmboviței, dintre Podu Dîmboviței și Rucăr, precum și crestele Bucegilor sau ale Iezerului pierdute în nori. Din Rucăr se pot face interesante excursii spre și în munții din jur, pe Valea lui Ecle, pe valea Rîușorului, pe valea Ghimbavului sau în Munții Tămașului. Arhitectura locală, portul popular, tezaurul folcloric constituie permanente atracții turistice la Rucăr și în împrejurimi.

Popasul turistic Peștera Dîmbovicioarei, situat pe drumul județean Podu Dîmboviței — Brusturet, la intrarea în Peștera Dîmbovicioarei, este un loc ideal de popas după vizitarea peșterii. O construcție rustică, ridicată lîngă apa Dîmbovicioarei, ne întîmpină cu ospitalitate. Popasul este deschis între lunile mai și octombrie, dar nu dispune de locuri de cazare.

Complexul turistic Brusturet, construit în bazinetul depresionar cu acelasi nume, la poalele Muntelui Galbena, la circa l 050 m altitudine, beneficiază de un pitoresc decor montan. Complexul dispune de 83 locuri de cazare, majoritatea în căsuțe, cu confort ridicat. Este alimentat cu energie electrică produsă de un grup propriu. La restaurantul complexului, amenajat rustic, prin folosirea unor elemente specifice — scoarță de stejar și trunchiuri de copaci, precum și diverse trofee cinegetice —, pot lua masa 200 de vizitatori, într-o ambianță plăcută. Prin frumusețea cadrului natural, Complexul turistic Brusturet este nu numai un minunat loc ele popas — între lunile mai și octombrie —, ci și un punct de unde se pot organiza excursii în Munții Piatra Craiului (cabana Curmătura), spre satele brănene Ciocanu și Șirnea sau spre valea Dîmboviței, în Munții Tămașului.

Hanul Piatra Craiului, situat pe DN 73 (Cîmpulung — Brașov), cu o largă priveliște spre Masivul Piatra Craiului, dispune de 125 locuri de cazare, dintre care 20 în. căsuțe. Hanul se află la altitudinea de l 050 m și la 16 km de Rucăr, spre Fundata.

Bucurîndu-se de un frumos renume în circuitul turistic brănean, unitatea funcționează permanent. De aici se pot organiza drumeții în Piatra Craiului și Bucegi, precum și excursii în satele apropiate.

Popasul turistic Șirnea, aflat tot pe DN 73 (Cîmpulung — Brașov), la intersecția cu drumul județean (localitatea Drumu Carului — Șirnea) este deschis tot timpul anului. Nu dispune de locuri de cazare, ci constituie doar un punct de aprovizionare, prin restaurantul amenajat în incinta lui. Poate fi folosit ca loc de campare avînd o priveliște de o rară frumusețe spre creasta Pietrei Craiului și Masivul Bucegi. Pe drumul bine întreținut, la numai cîțiva kilometri, se poate ajunge în satul Șirnea, una dintre cele mai pitorești așezări din zonă, unde există posibilități de cazare pentru un sejur de cîteva zile sau mai mult.

Hanul Bran și cabana Bran-castel situate în imediata vecinătate a Castelului Bran, la o altitudine de 740 m, sînt unități turistice care dispun de locuri de cazare avînd restaurant, cofetărie și bufet. Hanul Bran dispune de 54 locuri de cazare, iar cabana Bran-castel de 25.

Aceste unități brănene sînt locuri de popas pentru vizitarea Castelului Bran, a Muzeului etnografic din apropiere, și bază de plecare în excursiile organizate în Munții Bucegi și Piatra Craiului sau spre satele brănene Peștera, Șirnea și Ciocanu.

4.4. Căi de comunicație și transport turistic

4.4.1.Căi de comunicație rutieră si feroviara

Pentru pătrunderea în arealul Parcul Național Piatra Craiului și Culoarul Bran-Rucar se poate opta fie pentru transportul feroviar (slab reprezentat, caile ferate ajungând doar în apropierea arealului), dar mai ales pentru căile rutiere.

În ceea ce privește caile rutiere apartinând categoriilor de drumuri naționale, județene și comunale, principalele puncte de acces, stabilite în funcție de fluxul de turiști care le tranzitează, precum și în funcție de distanțele până la principalele puncte de atracție turistică sunt trei.

Astfel, dinspre nord, o prima poarta de intrare este prin comuna Bran, pe Drumul Național 73 Brașov-Pitești, pe traseul Brasov – Râșnov – Sohodol – Bran – Moieciu – Rucar, dinspre sud accesul rutier se realizeaza pe DN73 Pitești-Brașov, prin satul Podul Dâmboviței. Aceasta zona este intens tranzitata, datorita atracției pe care o exercita Cheile Dâmbovicioarei, putând fi traversate și cu autoturismul cu care se poate patrunde în cazul traseelor spre creasta pâna în satul Ciocanu, tot dinspre nord, este prin Zarnești.

Pătrunderea în Culoarul Rucăr—Bran este facilitată de căile ferate care ajung pînă în apropierea culoarului, dar mai ales de rețeaua de căi rutiere modernizate sau nemodernizate. În cazul optării pentru transportul feroviar pot fi folosite următoarele stații:

Argeșel (Mateiaș), stație terminus pe linia C.F. 105 (Golești — Câmpulung — Argeșel). Este legătura feroviară cea mai apropiată de culoar, de la această stație până la Dragoslavele sunt doar 7 km;

Târgoviște, stație pe linia C.F. 104 (București Nord — Pietroșița). Din Târgoviște se pot folosi autobuzele I.T.A. pe direcția Târgoviște — Câmpulung;

Zărnești, stație terminus pe linia C.F. 203 (Brașov — Zărnești). De aici putem continua călătoria cu autobuzele I.T.A. pe direcția Zărnești — Bran sau Brașov — Zărnești — Bran;

Râșnov, stație pe linia C.F. 203 (Brașov—Zărnești), de unde folosim autobuzele pe direcția Brașov — Râșnov — Bran.

Căile rutiere pătrund în interiorul Culoarului Rucăr—Bran, ele aparținând categoriilor de drumuri naționale, județene și comunale.

Cîmpulung—Dragoslavele—Rucăr—Bran (DN 73) are 74 km lungime și este complet modernizat, reprezentînd de fapt vechiul drum transcarpatic al Branului, din care se desprind numeroase șosele județene și comunale către toate așezările și obiectivele turistice din culoar;

Târgoviște—Voinești—Stoenești—Valea Mare-Pravăț (DN 72 A) are o lungime de 74 km. Reprezintă drumul ele acces principal care pătrunde în culoar pe la Stoenești, de unde se desprinde și drumul județean Stoenești — Dragoslavele. DN 72A se racordează în localitatea Valea Mare-Pravăț) cu drumul național Câmpulung —Bran (DN 73);

Predeal—Râșnov (DN 73A) derivă din E 15 (București — Brașov) a cărui bifurcație are loc la Predeal. DN 73A se racordează apoi la Râșnov cu DN 73 (Pitești — Câmpulung — Brașov).

Stoenești—Dragoslavele, cu o lungime de 8 km, este parțial modernizat, favorabil circulației auto și scurtează cu 20 km accesul spre culoar prin DN 72 A și apoi DN 73.

Podu Dâmboviței—Sătic—Pecineagu, cu o lungime de 21 km, însoțește valea superioară a Dâmboviței. Este un drum bine întreținut, deși nemodernizat, practicabil în tot timpul anului. Acest drum facilitează accesul în culoarele Tămaș și Otic, precum și pătrunderea spre munții Iezer-Păpușa, Piatra Craiului, Țaga și Făgăraș.

Podu Dâmboviței—Dâmbovicioara—Brustureț are 15 km lungime, modernizat parțial în satul Dâmbovicioara, bine întreținut, accesibil mijloacelor auto cu mențiunea că în perioada noiembrie — aprilie drumul este dificil, iar sectorul Dâmbovicioara — Brustureț iarna este impracticabil, dealtfel cabana Brustureț este închisă în acest sezon.

Drumul comunal Fundata—Șirnea (5 km) se desprinde din DN 73 (în apropierea popasului turistic Șirnea), accesibil aproape tot timpul anului, este bine întreținut și reprezintă calea de acces spre pitoreasca localitate turistică Șirnea, precum și spre creasta Pietrei Craiului.

Drumul comunal Fundata—Fundățica (3 km) se desprinde tot din DN 73, în centrul comunei Fundata. Este unul dintre cele mai înalte drumuri auto din Carpații Meridionali. Iarna este dificil de parcurs. Drumul comunal Moeciu—Fundățica (8 km) se bifurcă din centrul comunei Moeciu, desprinzîndu-se din DN 73 și urmărește îndeaproape valea Moeciului spre amonte. Dificil de străbătut iarna, îndeosebi sectorul Moeciu de Sus — Fundățica.

Drumul comunal Bran-Măgura (6 km), nemodernizat, bine întreținut, permite accesul în Platforma Bran și apropierea de cheile Prăpastiei din Munții Piatra Craiului.

Automobiliștii pot folosi stațiile PECO de la Tîrgoviște, Cîmpulung, Rîșnov și Brașov.

Cap. 5. Circulația turistică în culoarul Rucăr-Bran

5.1. Aspecte teoretice privind circulația turistică

Circulația turistică este formată din totalitatea fluxurilor turistice desfășurate într-o anumită perioadă și o anumită zonă sau regiune geografică. Fluxul turistic presupune “deplasarea vizitatorilor dintr-un loc în altul, cel mai adesea între localitatea de reședință și locul ales pentru satisfacerea necesităților recreativ-curative. Se poate afirma că circulația turistică este caracterizată de procesele și fenomenele desfășurate în trei segmente distincte din punct de vedere spațial, ce trebuie luate în considerare în orice acțiune de evaluare și anume: zona emițătoare, zona de tranzit și zona receptoare”.

Circulația turistică presupune “deplasarea vizitatorilor de la reședința acestora la locul (destinația) ales, altul decât propria reședință, pentru satisfacerea necesităților recreativ-curative sau a altor motivații, altele decât o activitate remunerată sau stabilirea domiciliului”. În cazul cercetării circulației turistice, sunt analizate atât mărimea și intensitatea sa, cât și dinamica și modificările temporale și regionale ce o caracterizează.

5.2. Dinamica sosirilor turistice, înnoptărilor turistice. Durata medie a sejurului turistic

Sosirile turistice și înnoptarile au cunoscut o creștere continua, cu o mica inflexiune negativa în anul resimțirii crizei economice (2009), reluându-și trendul pozitiv imediat dupa aceasta. Creșterea se refera la întreg arealul, cu o tendința de constanța în sudul acestuia, la Dâmbovicioara.

Fig. Sosirile (stânga) și înnoptarile turistice în structurile de cazare (2011-2012),

Sursa: DJS Brașov și DJS Argeș

Conform datelor statistice gradul de ocupare nu ar atinge nici măcar pragul rentabilitații

economice, așadar nu s-ar justifica nici creșterea numărului de unitați de cazare și nici a locurilor.

Pentru arealul de studiu, situația statisticî nu confirma ceea ce s-a remarcat prin deplasarea în teritoriu sau prin intermediul apelării și interogării asupra disponibilității în perioadele suprapuse week-endurilor, pe parcursul verii sau în timpul sărbătorilor de iarna și anume faptul ca disponibilitațile erau extreme de reduse. Toate acestea, precum și alți factori menționați pe parcursul studiului confirm existența unui turism “la negru”, a carui evaluarea a fost o sarcina care, la momentul realizarii studiului, nu s-a putut efectua.

În ceea ce privește durata medie a șederii, graficul realizat pe baza datelor obținute de la direcțiile județene de statistica, ne confirm scăderea numărului de înnoptari, însă reflectă și o situație ciudata și neconformă cu realitatea, pentru localitatea Rucăr, care ar fi înregistrat o durata medie de ședere de 9 nopți în anul 2002.

Fig. Indicele de utilizare a capacitații de cazare (stânga) și durata medie a șederii (dreapta)(2011-2012),

Sursa: DJS Brașov și DJS Argeș

5.3. Indicatorii circulației turistice pentru localitățile din regiune

Odata cu creșterea numărului locurilor de cazare și cu creșterea numărului de înnoptari a turistilor, indicatorul ofertei este în scădere.

Indicatorul ofertei se calculează cu numărul înnoptărilor raportat la numărul locurilor de cazare.

    Cu cât diferența dintre numârul locurilor de cazare și numărul înnoptărilor  este mai mică cu atât v-a scădea și indicatorul ofertei.

  Dupa cum reiese și din tabelul de mai jos, în anul 2005, numărul înnoptărilor a crescut mai mult decat numărul locurilor de cazare, iar rezultatul indicatorului ofertei este de 20, 11. În anul următor, numărul înnoptărilor a fost dublu față de 2005, dar si locurile de cazare au crescut considerabil si s-a ajuns la un indicator al ofertei de 16,97, aproape la fel ca în anul 2004.

Tabel Calculul indicatorului ofertei de locuri de cazare (nr. locuri):

Sursa: prelucrare date statistice Primaria Bran (2007)

             Din tabelul următor se observă ca numărul populației Comunei Moeciu este cu puțin mai mare fața de numărul turiștilor sosiți.

        Din 2004 și până în prezent, atât populația cât și numărul turiștilor este în continua creștere. În 2004 se înregistrau circa 41,615 turiști pe kilometru pătrat, în 2005 erau 44, 284, iar in 2006 nu s-a înregistrat o creștere foarte mare față de anul precedent, 46, 786.

        În ceea ce privește densitatea turistică în rapot cu populația, în 2004 se înregistrau 0,77 turisti/ 1 locuitor, în timp ce în 2006 numărul turiștilor a mai crescut până la 0,84/ 1 locuitor.

        Moeciu este o comuna mica dar foarte cunoscuta pentru turismul rural atat de romani cat si de straini, de aceea in fiecare an vin foarte multi turisti, iar numarul lor tinde sa-l egaleze pe cel al populatiei comunei.

Calculul indicatorului densitatii turistice in raport cu populatia si cu suprafata comunei Moeciu:Sursa: prelucrare date statistice Primaria Bran (2007)